You are on page 1of 2

Modernismul este o orientare a literaturii române interbelice care ilustrează detaşarea de

tradiţionalism şi efortul de sincronizare cu mişcarea literară europeană. Poezia interbelică are în
vedere esteticul prin forma artistică rafinată, caracteristicile limbajului fiind reflexivitatea,
ambiguitatea. De asemenea, poeţii modernişti introduc noi categorii estetice, (precum urâtul,
grotescul), deseori poezia devenind o meditaţie asupra ei înseşi, specie lirică cel mai des cultivată
fiind arta poetică.
Unul dintre cei mai originali poeţi modernişti este Ion Barbu- poet dublat de matematician, a cărui
operă literară reuneşte trei etape: parnasiană, baladic-orientală şi ermetică. Poemul Riga Crypto şi
lapona Enigel a fost publicat în vol. Joc secund şi face parte din etapa baladic-orientală. Potrivit
notaţiilor autorului, textul aparţine speciei baladei, însă având în vedere complexitatea textului,
ambiguizarea sensurilor în spirit modernist, se poate afirma că Riga Crypto şi lapona Enigel este un
poem alegoric.
Tematica ilustrează imposibilitatea iubirii văzută ca o cale de acces spre înţelegerea sensurilor lumii,
neputinţa depăşirii propriei condiţii.
Titlul deschide un orizont de aşteptare prefigurând imaginea unui cuplu asemenea celui din celebra
poveste de dragoste Romeo şi Julieta. În plus, aici este atrasă atenţia asupra statutului social al
primului personaj (riga-rege) şi asupra originii celuilalt (lapona- locuitoare a Laponiei). Numele
Crypto face trimitere la caracterul ascuns al regelui, dar şi la natura sa vegetală, la specia de
ciuperci a criptogramelor. Enigel provine din englezescul angel (înger), subliniindu-se astfel
puritatea, inocenţa personajului feminin.
Textul este structurat pe două părţi reunite după tehnica povestirii în ramă, ambele înfăţişând câte o
nuntă: una lumească (posibilă), alta fantastică (imposibilă). Partea întâi, considerată ramă a
povestirii, are şi rolul de incipit şi sugerează câteva detalii spaţio-temporale, substantivul
,,menestrel’’ făcând trimitere la un Ev Mediu european. Este conturată o atmosferă lumească, de
nunt, când îndemnat de nuntaşi, menestrelul zice despre o poveste de dragoste tristă, dintre lapona
Enigel şi Crypto, regele ciupearcă.
În a doua parte, este prezentat regatul craiului Crypto, o lume ascunsă, un ţinut al întunericului,
simbolizând lipsa cunoaşterii. Este surprins, de asemenea, portretul regelui, o fire ciudată, închisă,
un neînţeles, ocărât de supuşi că nu aduce nimic frumos pe lume, că nu îşi împlineşte menirea: Şi
răi ghioci şi toporaşi /Din gropi ieşeau, să-l ocărască, / Sterp îl făceau, şi nărăvaş, /Că nu voia să
înflorească. În continuare, este conturat portretul laponei, care se remarcă prin gingăşie, puritate
Laponă mică, liniştită/ Cu piei, pe nume Enigel. Tânăra Enigel vine din ţinuturile arctice, geroase şi
se îndreaptă spre sud, în căutare de soare şi lumină – simbol al cunoaşterii. În drumul său, ea
poposeşte la Crypto, mirele poienii, ca să se odihnească şi să-şi adape renii. Întâlnirea celor două
fiinţe care provin din lumi diferite, dialogul lor, povestea de dragoste au loc în vis, spaţiu oniric ce
aminteşte de Luceafărul eminescian, de aceea textul semnat de Ion Barbu a fost considerat un
Luceafăr întors. Astfel, există un paralelism al celor două poeme, protagoniştii care aparţin unor lumi
inferioare aspirând să-şi depăşească statutul, condiţia. Însă dacă în Luceafărul eminescian principiul
feminin era cel inferior, încercând să acceadă către planul cosmic al luceafărului, în Riga Crypto şi
lapona Enigel regele ciupearcă este cel care vrea să-şi depăşească statutul aspirând la iubirea
pentru o fiinţă umană. Ca şi în poemul eminescian, dialogul regelui cu lapona presupune o serie de
chemări şi de refuzuri. Prima dată, regele îi oferă fetei fragi, simbol al iubirii, fruct analog mărului
edenic, pentru a o determina să-i rămână alături, însă este refuzat: Enigel, Enigel, / Ţi-am adus
dulceaţă, iacă/ Uite fragi, ţie dragi/ Ia-i şi toarnă-i în puiacă. A doua oară, Crypto îşi oferă întreaga
fiinţă Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine, iar în final, întreaga sa împărăţie, somnul fraged
şi răcoarea.
Pentru Enigel, somnul fraged şi răcoarea definesc biologicul, materia aflate în opoziţie cu soarele-
nţelept, simbol al devenirii spirituale – astfel poemul poate fi interpretat ca o alegorie a raportului
spirit-materie. Încercând a-şi depăşi condiţia prin iubire, riga intră în spaţiul ucigător al soarelui şi
înnebuneşte, devine o ciupercă otrăvitoare si se casatoreste cu măselariţa, o fiinţă din propria lume.
Personajele poemului alegoric sunt prezentate în antiteză, pentru că reprezintă două lumi opuse.
Cea care trăieşte adevărata dramă este Enigel prin zbuciumul sufletesc, prin tentaţiile pe care le
încearcă, dar cărora le rezistă urmându-şi chemarea.Textul respectă canoanele prozodiei clasice
prin unitatea de ritm, rimă şi măsură care îi conferă o muzicalitate aparte.
Prin intermediul acestei opera, Barbu neaga o intreaga traditie literara,
inlocuind ideea impusa ca dragostea este un miracol, poetul prezinta legea
nemiloasa a iubirii (supravietuieste cel puternic, iar cel slab este sacrificat. Riga
Crypto şi lapona Enigeeste una dintre cele mai reuşite balade alegorice barbiene, dar si o
importanta opera modernista, impresionând prin fondul de idei, dar şi prin originalitatea limbajului.