You are on page 1of 6

2.

6 DEFORMAREA UNDEI SINUSOIDALE

Deformarea undei de tensiune sau curent se defineşte ca o abatere, în regim permanent,


de la forma sinusoidală perfectă, abatere caracterizată, în special, prin conţinutul spectral.
Există cinci tipuri de deformări ale undelor sinusoidale, datorate:
 componentei de c.c.
 prezenţei armonicilor de rang superior
 prezenţei interarmonicilor
 'ciupiturilor'
 Zgomotului

2.6.1 Componenta de c.c.

Prezenţa, într-un sistem de curent alternativ, a componentei de c.c. în unda de tensiune


sau curent poate să apară ca rezultat al unei perturbaţii geomagnetice sau ca efect al redresării
monoalternanţă. Dispozitivele de prelungire a duratei de funcţionare a lămpilor cu incandescenţă,
de exemplu redresoarele monoalternanţă cu diode pentru reducerea valorii efective a tensiunii,
pot introduce componenta de c.c.
Prezenţa componentei de c.c. deranjează, printre altele, prin saturarea miezurilor de fier
ale bobinelor, transformatoarelor, saturare care poate să apară în regim normal de funcţionare.
Consecinţa este încălzirea suplimentară a acestora şi micşorarea duratei de funcţionare. Un alt
efect direct al existenţei componentei de c.c. este coroziunea electrolitică a reţelei de
împământare şi a altor conexiuni.
2.6.2 Armonici

Curent [A]
70
50
30
10
-10
-30
-50
40 50 60 70
Timpul [ms]
20

15 Curentul absorbit de
actionarea reglabila
10
5

0
0 500 1000
Frecventa [Hz]

Fig. 2.10 Forma de undă a curentului şi spectrul armonic într-un circuit de


alimentare a unei acţionări reglabile

Armonicile se manifestă în undele de curent şi tensiune deformate ca urmare a prezenţei


frecvenţelor superioare în sistemele destinate să funcţioneze la frecvenţe fundamentale de 50 sau
60 Hz. Undele deformate pot fi descompuse într-o sumă dintre frecvenţa fundamentală şi
celelalte, superioare. Deformările armonice se datorează caracterului neliniar al componentelor
echivalente de reţea şi sarcinilor.
Când se vorbeşte despre armonici în instalaţiile electrice ne referim în principal la curenţi
deoarece armonicile rezultă datorită curenţilor şi cea mai mare parte a efectelor nocive este
datorată acestor curenţi. Nu se pot trage concluzii utile fără a cunoaşte spectrul armonicilor de
curenţi, dar este uzual să se determine numai factorul total de distorsiune (Total harmonic
distortion - THD). Când armonicile se propagă prin sistemul de distribuţie, în laturile reţelei care
nu sunt străbătute de curenţi armonici, acestea se regăesc ca tensiuni. Este foarte important ca să
fie măsurate atât valorile tensiunilor armonice, cât şi ale curenţilor şi ca valorile determinate să
fie specificate explicit ca valori ale tensiunii şi curentului. Convenţional, factorul de distorsiune
al curentului cuprinde ca sufix I, de exemplu, 35 % THDI, respectiv distorsiunea de tensiune
cuprinde sufixul U, de exemplu, 4 % THDU.
Fig. 2.10 ilustrează forma de unda şi conţinutul de armonici existent pe un circuit care
alimentează o acţionare reglabilă. Deoarece termenul FTD poate indica uneori un grad mare de
deformare dar, datorită amplitudinii mici a armonicelor superioare efectele corespunzătoare să
fie minore, standardul american IEEE 519-1992 defineşte o altă mărime - distorsiunea totală
cerută DTC - care reprezintă, în principiu acelaşi lucru ca şi FTD exceptând faptul că deformarea
este exprimată ca procent din curentul nominal de sarcină şi nu ca procent din amplitudinea
curentului de frecvenţă fundamentală. Standardul amintit include şi unele instrucţiuni referitoare
la gradul de deformare la nivelul reţelelor de distribuţie şi transport.
Tipuri de echipamente care generează armonici Curenţii armonici sunt generaţi de sarcini
neliniare. Acestea includ:
Sarcini monofazate, de exemplu:
 surse de putere în comutaţie
 balasturi electronice pentru lămpile fluorescente;
 unităţi mici de alimentare neîntreruptibilă
 acţionări cu viteză variabilă;
 unităţi mari UPS.

Există mai multe probleme generale determinate de armonici:

1. Probleme determinate de curenţii armonici:


• supraîncărcarea conductorului de nul de lucru;
• supraîncălzirea transformatoarelor;
• acţionarea intempestivă a întreruptoarelor;
• suprasolicitarea condensatoarelor pentru corecţia factorului de putere;
• efect pelicular în conductoare.

2. Probleme determinate de tensiunile armonice:


• deformarea curbei tensiunii;
• motoarele de inducţie;
• perturbaţii la trecerea prin zero a curbelor.
3. Probleme determinate de curenţii armonici la nivelul surselor de alimentare
Metodele de limitare pot fi împărţite în trei grupe: filtre pasive, transformatoare de izolare
şi reducere a armonicilor şi filtre active. Fiecare opţiune prezintă avantajele şi dezavantajele sale,
încât nu există o soluţie ideală. Este foarte uşor să se cheltuiască foarte mulţi bani pentru o
soluţie improprie şi ineficientă.

Filtrele pasive

Sunt folosite pentru a realiza o cale de impedanţă redusă pentru curenţii armonici astfel ca
ei să circule în filtre şi nu în sistemul de alimentare .Filtrul poate fi proiectat pentru o singură
armonică sau pentru o serie de armonici, în funcţie de cerinţe. Uneori este necesar să fie proiectat
un filtru complex pentru a creşte impedanţele serie la frecvenţe armonice şi astfel să se reducă
ponderea curentului care circulă înapoi spre sursa de alimentare.Filtre simple refulante (opreşte
bandă) conectate în serie pot fi conectate pe fază sau pe conductorul neutru. Ele sunt destinate în
special pentru a bloca curentul şi nu pentru a controla circuitul acestuia, astfel încât la nivelul
filtrului apare o cădere de tensiune armonică importantă. Această tensiune armonică apare astfel
la alimentarea întregii zone a consumatorului. Deoarece tensiunea de alimentare este puternic
deformată ea nu se va încadra în normele pentru care echipamentele sunt concepute şi garantate.
Unele echipamente sunt relativ insensibile la această distorsiune, dar altele sunt foarte sensibile.
Filtrele refulante serie pot fi utile în anumite situaţii, dar trebuie adoptate cu atenţie deoarece ele
nu pot fi recomandate ca soluţie generală.

Transformatoare de izolare .

Curenţii de rang multiplu de trei au un traseu circular în înfăşurările triunghi ale


transformatoarelor. Deşi aceasta este o problemă a fabricanţilor de transformatoare şi a
utilizatorului – sarcina suplimentară trebuie luată în considerare – ea constituie un avantaj pentru
proiectantul de sistem deoarece armonicile de rang multiplu de trei sunt izolate faţă de
alimentare. Acelaşi efect se poate obţine utilizând transformatoare cu conexiune „zig-zag”.
Transformatoarele zig-zag sunt autotransformatoare cu conexiune stea, având înfăşurările
conectate în paralel cu reţeaua de alimentare cu o defazare particulară a tensiunilor rezultate (de
fapt o combinaţie de conexiuni în stea şi în triunghi).
2.6.3 Interarmonici

Armonicile de rang superior care nu sunt de frecvenţă multiplă a frecvenţei fundamentale


sunt denumite interarmonici. Ele pot să apară ca frecvenţe individuale, cu valori discrete, sau
drept componente cu spectru larg de frecvenţă.
Interarmonicile pot fi detectate în reţele cu diferite nivele de tensiune. Sursele principale
sunt reprezentate de convertizoarele statice de frecvenţă, cicloconvertoare, motoare de inducţie şi
instalaţiile care funcţionează pe baza arcului electric. Semnalele care au drept cale de transmisie
liniile electrice pot fi considerate, de asemenea, interarmonici.
Efectele interarmonicilor nu sunt stabilite în detaliu şi, ca urmare, nu vor fi descrise în
această lucrare. S-au făcut asocieri între existenţa lor şi fenomenele de flicker ce afectează
imaginea monitoarelor.

2.6.4 'Ciupituri'

Fig. 2.11 Exemplu de 'ciupituri' provocate de un convertor trifazat

'Ciupiturile' reprezintă perturbaţii ale tensiunii cauzate de funcţionarea normală a


dispozitivelor electronice în momentele comutării curentului de pe o fază pe alta.
Deoarece fenomenul este de durată, poate fi caracterizat prin conţinutul spectral. Cu toate
acestea, ciupiturile sunt tratate ca o categorie aparte de perturbaţii. Frecvenţa semnalelor asociate
ciupiturilor este destul de mare şi, de regulă, imposibil de măsurat cu aparatele obişnuite, cu care
se face analiza armonică.
Fig. 2.11 arată un exemplu de ciupituri ale tensiunii provocate de un convertor trifazat.
Ciupiturile apar în momentele comutării de pe o fază pe alta. Chiar în momentul comutării există
un scurtcircuit momentan între două faze determinând scăderea tensiunii aproape de zero, atât cât
permite impedanţa sistemului în raport cu acel punct.

2.6.5 Zgomot

Zgomotul reprezintă o sumă de semnale electrice nedorite, cu conţinut spectral sub 200
kHz, semnale care se suprapun peste unda de frecvenţă fundamentală fiind prezente în sistemul
de tensiuni, curenţi de fază sau pe conductoarele de nul.
In reţelele electrice, zgomotele sunt provocate de dispozitivele electronice de putere,
circuitele de control, de prezenţa arcului electric, redresoare şi de operaţiile de comutare din
circuitele primare. Consecinţele existenţei zgomotului sunt amplificate de legături improprii la
pământ, legături care ar trebui să pună la masă aceste semnale nedorite. În general, zgomotele
sunt considerate ca fiind acele perturbaţii care nu se încadrează în categoria armonicilor sau
fenomenelor tranzitorii aşa cum au fost descrise anterior. Zgomotele perturbă dispozitivele
electronice cum sunt calculatoarele sau dispozitivele de control programabile. Limitarea
zgomotelor se poate face prin utilizarea filtrelor, a transformatoarelor de separare, etc.