You are on page 1of 35

Tinereţea

Cuprins:
 Tranziţia de la adolescenţă la
tinereţe;
 Caracterizare generală, dezvoltarea
proceselor cognitive;
 Probleme ale integrării
socioprofesionale;
 Probleme ale familiei tinere.
Motto:
 Tinereţea în sine e perioada în care ai voie să
greşeşti, căci altfel nu ştii cum să înveţi.
 E drumul acela plin de muzică, filme, voie
bună, prietenii, plimbări, cursuri, puşculiţe
goale, către devenirea de om adult.
 E poate perioada în care amintirile se aşază în
dulapuri imense de întâmplări.
 Momentul în care nimic nu ţi se pare imposibil,
dar cu toate acestea, câteodată nu ai curajul
necesar pentru a merge mai departe.
 (http://blogunteer.ro/2013/08/tineretea-o-poveste-fara-
sfarsit/#sthash.EZpFhlNA.dpuf)
Tranziţia de la adolescenţă la
tinereţe;
 Perioada de la 20 la 24 ani, a adolescenței
prelungite, se exprimă ca o perioadă de trecere,
în care se manifestă concomitent caracteristici ale
adolescenței și ale tinereții.
 Tipul fundamental de activitate, ce defineste
tânarul, devine cel de persoana angajată social,
producatoare de bunuri materiale, spirituale sau
care prestează de diferite tipuri de servicii sociale
(munca salariată).
Caracteristici ale etapei de tranziție:
 Relatiile sociale realizate în etapele anterioare se
rarefiaza.
 Relatiile în familia de provenienta se emancipeaza,
data fiind constituirea unei noi familii.
 Tanarul se familiarizeaza, în contextul acestor noi
relații, cu statutul de student sau cu cel de angajat, cu
statutul de soț/soție sau chiar cu cel de părinte pentru
unul sau mai mulți copii.
 Câstigarea noului statut social echivaleaza cu
dobândirea autonomiei economice (prin remuneratie-
salariu), ceea ce creeaza o autonomie (independenta)
foarte mare, precum si posibilitatea organizarii
conditiilor de trai.
De reflectat..

 Mai multi psihologi pun în evidenta faptul ca


tineretea este ultima etapa în care joaca rol
central evenimente deosebite ca: finalizarea
scolaritatii, majoratul, casatoria si conditia
parentala.
 (E.Albu, Psihologia vârstelor)
Cronologia tinereții
 În clasificarea lui N. Baylev, axata mai ales pe
dezvoltarea inteligentei, perioada de adult este
plasata, ca dezvoltare între 22 si 44 de ani.
 O.M.S. considera tineretea ca desfasurându-se
între 18/20 de ani si 35 de ani, limita superioara a
perioadei coincizând cu vârsta la care toate
organele si sistemele organismului functioneaza la
parametri superiori.
...
 U. Schiopu si E. Verza considera ca tineretea se
extinde până la 35 de ani.
 Perioada tineretii se poate diviza în trei sub-
etape:
1. de adaptare profesionala si familiala, între
24 si 28 de ani;
2. între 28 si 32 de ani, perioada de
implantatie, în care se intensifica experienta
profesionala si se dezvolta statutul de parinte;
3. între 32 si 35 de ani, este o perioada de
stabilitate relativa a adaptarii, a valorilor,
conduitelor si aspiratiilor.
Tinerețea
 Perioada tinereții și cea a vârstei adulte, a atras mai puțin
atenția psihologilor din mai multe motive:
 Modificările fizice, cognitive, afective nu sunt atât de
rapide și dramatice ca în perioadele anterioare;
 Forța fizică, funcțiile psihice senzoriale și cognitive,
capacitatea de învățare sunt la nivelul lor maxim de
dezvoltare;
 Până la începutul secolului XX, datorită tendinței de a
respecta tradițile, integrarea profesională și familială a
tinerilor se producea relativ simplu (în multe familii băieții
învățau meseria tatălui, fetele se căsătoreau și își
îndeplineau îndatoririle de soție și mamă).
 În prezent, integrarea socială a tinerilor
crează mai multe probleme, deoarece
importanța tradițiilor a scăzut , tinerii sunt mai
independenți și trebuie să își asume
responsabilitatea unor decizii importante
privind alegerea soțului/soției și a profesiei.
 Vârsta la care tinerii își întemeiază o familie a
început să fie mai înaintată decât la
generațiile anterioare (după 30 de ani).
De reflectat...
 Erick Erikson vede etapa tinereţii ca varstă
mijlocie in ciclurile vieţii, dominată de amplificarea
identităţii sociale şi de angajare/implicare prin
sarcini sociale.
 El o caracterizează prin:
 trăire intensă a experienţei dragostei,
 inceputul vieţii de familie,
 dezvoltarea intimităţii.
 Ce alte aspecte specifice trebuie luate în calcul,
din punct de vedere socio-psiho-pedagogic, în
această etapă?
Din perspectivă sociologică
 Tânarul isi asuma o serie de roluri specifice, ca urmare a
contextelor institutionale in care este implicat;
 Trăiește in aceasta perioada puternice mutații în sfera
imaginii de sine, ca urmare a proceselor de socializare
secundara și a contactului cu sub-lumile instituționale.
 Institutiile de invatamant frecventate sau organizatiile
profesionale din care face parte isi pun amprenta asupra
personalitatii sale si a statutului sau social.
 In aceasta perioada se produce procesul de maturizare
sociala iar individul isi castiga acum statutul de membru
cu drepturi depline al societatii sau comunitatii din care
face parte.
Dezvoltarea proceselor psihice
 Perioada tinereţii nu este o perioadă de platou al
dezvoltării senzoriale, cognitive și afective, aşa cum o
consideră unii autori.
 Ea este mai degraba o perioadă de perfecţionări
senzorial-perceptive, cognitive și afectiv-
motivaționale.
 De asemenea, putem constata în această perioadă o
intensă socializare a disponibilităţilor psihice, ca
urmare a integrării tânărului în diverse grupuri sociale.
 Voința și atenţia sunt centrate pe cerinţele
profesionale şi pe problemele de viaţă ce trebuie
imperios rezolvate.
Dezvoltarea intelectuală
 Se referă mai ales la lărgirea experienței - care are drept
rezultat sporirea cunoștințelor și reorganizarea acestora, fapt
care va conduce la o rezolvare mai eficientă a problemelor.
 Unii autori consideră că putem vorbi acum despre gândire
postformală caracterizată prin:
• capacitatea de a integra eficient conceptele,
• flexibilitate,
• reflecție asupra performanței proprii.
 Dezvoltarea intelectuală duce acum la recunoașterea de către
indivizi a ceea ce are cu adevărat sens și este important pentru
viețile lor.
 Dacă în perioada copilăriei și a adolescenței accentul este pus
pe „ce trebuie să știu?” , se trece acum la „cum ar trebui să
folosesc ceea ce știu?” (integrarea cunoștințelor și abilităților
din perspectivă practică) și la „de ce ar trebui să știu?”
(căutarea sensului și a scopului) (Papalia & Olds, 1992).
Studiu de caz pentru ilustrarea gândirii
postformale
 Lui John îi place să bea mult, mai ales la petreceri.
Soția lui, Mary, îl avertizează că dacă se mai îmbată o
dată va lua copiii si îl va părăsi. John vine totusi
acasă beat după o petrecere de la birou.
 Îl părăsește Mary pe John?
 (Labouvie-Vief, Adams, Hakim-Larson, Hayden &DeVoe,
1987, apud Papalia & Olds, 1992).
 Cum ați răspunde dumneavoastră la întrebarea
de mai sus?
Din perspectivă pedagogică
 Procesele educaționale se diversifică și devin mai
complexe, datorita realizarii lor sub incidenta
concomitenta a mai multor medii educogene: institutii de
invatamant, familie, organizatie profesionala, mass-
medie, grup de prieteni etc.
 Se realizeaza transferul de la heteroeducație la
autoeducatie, cu deschidere spre educatia permanentă.
 Invatarea capata un caracter personalizat, in raport cu
interesele cognitive și acțional-practice ale individului.
 Cultura generala incepe sa stagneze in acumulari, facand
loc celei profesionale si de specialitate.
 Capacitatea de memorare inregistreaza acum o perioada
de latenta, urmand sa scada progresiv in etapele
ulterioare ale vietii.
Principii ale invățării la vârsta adultă:(I.Neacșu)
 integrarea noii cunoaşteri în experienţa anterioară;
 centrarea pe probleme şi experienţă;
 căutarea activă a semnificaţiei noilor câmpuri cognitive;
 asigurarea climatului suportiv;
 recunoaşterea şi afirmarea stilului personal de
învăţare/cunoaştere/de viaţă;
 slaba toleranţă la incertitudine şi inconsistenţă
argumentativă;
 autoevaluarea propriilor abilităţi, scheme/deprinderi şi
strategii de descoperire;
 eficienţa grupului mic în problem-solving;
 respectarea stilurilor personalizate în învăţare, în
decizia personală.
Aplicatie!
 Identificați câteva contexte instituționalizate
în care se poate realiza educația tinerilor.
Sarcini de dezvoltare ale adulților tineri:

16-23 ani –adolescență târzie


 Obținerea independenței emoționale,
 Pregătirea pentru căsătorie și viața de familie,
 Alegerea și pregătirea unei cariere,
 Dezvoltarea unui sistem etic.
23-35 ani- adult tânăr
 Alegerea unui partener,
 Formarea unei familii,
 Obținerea unei slujbe,
 Asumarea de responsabilități civice.
 Sarcina de dezvoltare este definită de unii autori, precum
Erik Erikson, ca o provocare majoră care trebuie
rezolvată pentru a putea continua cu succes drumul către
stadiul următor (Schaffer, 2005).
Integrarea socio-profesională
 Adaptarea şi integrarea omului, la locul de muncă,
depind nu numai de calităţile sale şi de aptitudinile
profesionale ci şi de condiţiile sociale şi psihologice
ale vieţii in instituţie, care pot să franeze sau să
stimuleze ,,resursele” umane (spiritul creator,
originalitatea, dorinţa de a depăşi rutina)
 Atmosfera in mediul profesional ales, calitatea actului
de conducere, sistemul stimulărilor materiale și
psihologice contează foarte mult şi ele işi pun
amprenta asupra randamentului şi performanţelor
profesionale ale tanărului.
De reflectat...
 Multiple cercetari demonstreaza faptul ca
de modul in care se realizeaza debutul intr-
o profesie depinde intreaga cariera a unui
individ.
 Cum vedeti din perspectiva personală
acest lucru?
...
 D.C. Miller şi W.H. Form se referă la aşa numitele
situaţii ocupaţionale treptate şi progresive;
 Ei descriu patru tipuri de profesionişti:
1) Profesionişti cu paternuri stabile – individul lucrează
toată viaţa intr-un singur loc.
2) Profesionişti cu paternuri de carieră convenţională –
după cateva incercări are loc integrarea intr-o profesie
stabilă.
3) Situaţia de paternuri instabile – persoana nu se
stabilizează niciodată intr-o profesie fiind atrasă
mereu de altceva.
4) Profesionişti cu paternuri de alegere multiplă care au
o disponibilitate profesională foarte largă.
Tipologii ale tinerilor
 Dupa criteriul atitudinilor de contact cu lumea.
 Pragmaticii se caracterizează printr-o bună
adaptare, o vizare directă a succesului care reprezintă
pentru ei o acoperire a valorii. Printre ei există tipul
dominat de problemele muncii profesionale şi cel
dominat de mirajele lumii ludice (distracţii).
 Categoria primitivilor, mai puţin numeroasă,
cuprinde: tinerii care, fiind maturi biologic, nu ajung din
punct de vedere psihologic-mental la acelaşi nivel.
Unii sunt imaturi psihic genetic, alţii din cauza
condiţiilor deficitare ale mediului socio-cultural.
 Categoria celor receptivi spiritual presupune o
structură echilibrată a personalităţii şi este
caracterizată de multă creativitate.
...
 Walter Jaide crează o tipologie in care operează
cu mai multe criterii:
 După criteriul alegerii profesiunii: dezinteresaţi,
vag interesaţi şi conştienţi de scop;
 După criteriul emancipare-conservatorism
diferenţiază trei tipuri, cu cate două variante
fiecare: naivi–conservatori, dezinteresaţi–
detaşaţi, investigatori-decişi;
 După criteriul angajării social-politice: angajaţi,
interesaţi, indiferenţi, sceptici şi destructivi.
Probleme ale tinerilor

Inadaptare Inadaptare
Inadaptare
la viața de de statut si
profesională
familie rol

Probleme
Probleme
social-
economice
morale
Probleme de inadaptare profesională
 Integrarea profesională este determinată de tipurile de
competenţe solicitate de organizaţia în care absolventul
urmează să îşi desfăşoare activitatea, dar şi de ansamblul de
competenţe pe care acesta le deţine, în urma parcurgerii
nivelelor de pregătire educaţională.
 Unul dintre evenimentele care joacă un rol deosebit de
important în cadrul procesului cunoaşterii de sine este
momentul alegerii carierei, care – afirmă specialiştii – poate fi
asociat cu dobândirea identităţii profesionale, odată ce se
realizează integrarea şi adaptarea iniţială la profesie.
 Integrarea profesională a fost descrisă ca „o etapă de
formare situată între formarea iniţială şi formarea continuă “.
Integrarea socio-profesională
 Reprezintă procesul de asimilare a unei persoane în mediul
profesional, de adaptare a acesteia la cerinţele de muncă şi
comportament ale colectivului în cadrul căruia lucrează, de
adaptare a personalităţii sale, la cea a grupului.
 Asimilarea profesionalã este un proces care se produce
oarecum de la sine, odatã cu trecerea timpului, prin
vechimea şi experienţa dobândite şi prin munca desfãşuratã
 Inserţia profesională se realizează pe trei planuri:
 profesional (competențe profesionale, de specialitate) ,
 interpersonal (mentorat şi tutelă profesională, relații
profesionale),
 axiologic (valori şi cultură organizaţională).
 Ea este un proces ce se realizează în două etape:
- integrarea profesională,
- adaptarea profesională (ce presupune acceptarea
normelor organizaţionale, afilierea absolvenţilor şi
ataşamentul lor faţă de normele organizaţiei).
Cauze ale inadaptarii socio-profesionale
Cauze care țin de organizatie Cauze care țin de tânărul
anagajat
Aspecte care tin de cultura Formare profesională initiala
organizatiei respective: nu exista inconsistentă din punct de vedere
un ritual de initiere, ne se dezvolta teoretic și practic,
activitati de mentorat al noilor Incompatibilitate cu sistemul de
veniti,sau acestea sunt doar norme si valori al organizatiei in
formale; care trebuie sa se integreze,
Aspecte care in de climatul Dificultati de relationare, de
organizatiei: relatii incordate intre socializare,
vechii angajati si noii angajati, lipsa Reticenta la integrare, datorata
de cooperare in realizarea nesigurantei cu privire la
sarcinilor, individualism, demotivare. reprezentativitatea, in plan
Aspecte care tin de management: personal, a institutiei in care s-a
existenta unei ierarhii stricte, lipsa integrat.
de transparenta in luarea deciziilor, Discrepante intre realitate si
sistem ineficient de promovare, asteptarile sale profesionale.
motivare etc Insatisfactii materiale sau de statut
profesional.
De reflectat...
 Puteți evoca o experință personală care sa
ilustreze procesul de adaptare sau inadaptare
profesională?
Probleme de inadaptare la viața de familie
 Teama de eșec
 Dificultăți de asumare a rolului de soț/soție;
 Dificultăți de asumare a rolului de părinte (mamă/tată);
 Divorțul, abandonul familial, violența;
 Tentațiile vieții din perioada anterioară asumării noului
statut,
 Incompatibilitatea cu partenerul și /sau cu familia
acestuia
 Probleme de ordin economic.
 Puteti indentifica și alte probleme care afectează
familia tânără?
Factori de care depinde succesul sau
eșecul unei căsnicii
 asemănarea dintre atitudinile, interesele, dorințele,
preferințele partenerilor;
 abilitatea de a comunica între ei și de a rezolva
neînțelegerile, care apar cu o mare frecvență în
primul an, până când se produce adaptarea
reciprocă;
 respectul reciproc al partenerilor prin acceptarea
dorințelor,obiectivelor și a obiceiurilor, precum și a
unei zone de intimitate a celuilalt. (spațiul personal)
 Diferențele mari de vârstă, inteligență, personalitate
dintre soți pot contribui la apariția unor conflicte și
apoi chiar la divorț.
Apariția copiilor în
familie

 Nașterea unui copil determină producerea unor


modificări în relațiile dintre soți și în modul lor de viață.
 Atenția se orientează mai mult spre viața de familie și
mai puțin spre prieteni și distracții.
 Tânăra mamă își îndreaptă grija și afectivitatea spre
copil, ceea ce poate să determine la soț impresia că
este neglijat.
 Deseori, venirea pe lume a unui copil se asociază cu
stări de surmenaj, iritabilitate, depresie și conflicte
familiale, mai ales in perioada de adaptare a părinților
cu noul lor statut.
Factorii determinanți ai problemelor cu
care se confruntă familia tânără

 Conflictul dintre viaţa personală şi viaţa de familie;


 Programul de muncă prelungit adeseori, timp
inflexibil de muncă;
 Distribuţia inegală a sarcinilor din familie între soţ şi
soţie;
 Situația materială-financiară,
 Necunoașterea implicațiilor ce derivă din statutul de
soț sau de părinte,
 Imitarea modelelor parentale,
 Alte influenţe (mass-media, familia de origine).
Comentați, din perspectiva
problemelor cu care se confruntă
familia tânără, citatul de mai jos:

 " Pecetea pe care parintii o


lasa asupra structurii si
profilului spiritual - moral al
personalitatii propriilor copii
se mentine toata viata " . (M.
Golu)