You are on page 1of 8

Capitolul 1

Nu suntem tot una cu raţiunea noastră

-Care este cel mai mare obstacol în calea trăirii adevaratei realităţi?

Identificarea cu raţiunea dvs., care face ca gândirea să devină un impuls permanent şi repetitiv. Incapacitatea de a
te opri să mai gândeşti este o boală groaznică, dar nu ne dăm seama de acest lucru pentru că aproape toată lumea
suferă de ea, aşa că o considerăm un lucru normal. Acest zgomot mental neîncetat ne împiedică să găsim acea
lume a liniştii interioare, care este inseparabilă de realitatea profunda-sursa. El creează şi un sine fals, construit de
raţiune, care aruncă o umbră de frică şi suferinţă.

Cel ce gândeşte compulsiv, adică aproape toată lumea, trăieşte într-o stare de separare aparentă, într-o lume
nebunesc de complexă, cu conflicte şi probleme perpetue, o lume care reflectă fragmentarea din ce în ce mai
mare a raţiunii. Iluminarea este o stare de integritate, de a fi „unitar" şi, din acest motiv, împăcat. Iluminarea nu
este numai sfârşitul suferinţei şi al conflictelor perpetue din interiorul şi din afara noastră, ci şi sfârşitul sclaviei
noastre faţă de gândirea neîntreruptă. Ce sentiment incredibil de libertate! Identificarea cu raţiunea creează un
ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecăţi şi definiţii ce blochează orice relaţie autentică. Se
interpune între conştiinţa de sine şi persoană, între dvs. şi restul oamenilor, între dvs. şi natură, între dvs. şi
Dumnezeu. Acest ecran de gânduri este cel care creează iluzia separării, impresia că existaţi complet separat de
„celălalt". Atunci uitaţi faptul esenţial că, în spatele nivelului aparenţei fizice şi al formelor diferite, sunteţi
unitar cu tot ceea ce există. Prin „uitaţi" vreau să spun că nu mai puteţi simţi această unitate ca realitate de
sine evidentă. Puteţi crede că acest lucru este adevărat, dar nu mai ştiţi că este adevărat. O credinţă poate fi
liniştitoare. Totuşi numai prin experienţa proprie devine eliberatoare.

Gândirea a devenit o boală. Bolile apar atunci când lucrurile nu mai sunt în echilibru. De exemplu, nu este nimic
anormal în multiplicarea şi diviziunea celulelor în corpul uman, dar, când acest proces continuă fără să ţină cont de
organismul ca întreg, celulele proliferează şi apare o boală.

Raţiunea este un instrument minunat dacă este folosită corect. Totuşi, folosită incorect, devine foarte distructivă.
Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu contează în ce măsură vă folosiţi incorect raţiunea — pentru că, de
obicei, nu o folosiţi deloc. Ea vă foloseşte pe dvs. Aceasta este boala. Credeţi că sunteţi raţiunea dvs. Este o iluzie.
Instrumentul a pus stăpânire pe dvs.

-Nu sunt în totalitate de acord. Este adevărat că am multe gânduri care nu au un scop precis, ca majoritatea
oamenilor, dar am totuşi capacitatea de a alege să-mi folosesc raţiunea pentru a obţine sau realiza diferite lucruri
şi fac asta tot timpul.

Numai faptul că puteţi rezolva un careu de cuvinte încrucişate sau construi o bombă atomică nu înseamnă că vă
folosiţi raţiunea. Aşa cum câinilor le place foarte mult să roadă oase, raţiunea adoră să se ocupe de probleme.
Acesta este motivul pentru care rezolvă cuvinte încrucişate şi construieşte bombe atomice. Dvs. nu sunteţi
interesat de aceste scopuri. Daţi-mi voie să vă pun o întrebare: vă puteţi elibera de raţiunea dvs. ori de câte ori
doriţi? Aţi descoperit butonul de „închidere"

ca spectator. creativitatea. Ei bine. Aşa că dvs. raţiunea este cea care vă foloseşte pe dvs. Vă identificaţi inconştient cu ea. Monologuri şi dialoguri continue. în momentul în care începeţi să observaţi gânditorul. -Adică să nu mai gândesc deloc? Nu. îşi imaginează deseori lucruri negative. judecă. cât puteţi de des. aşa că nici nu ştiţi că sunteţi sclavul ei. poate repeta sau imagina posibile situaţii viitoare. probabil că va fi trimisă la psihiatru. acceptă sau respinge etc. finaluri nedorite. că gândul este numai un aspect mărunt al acesteia. dar si al cadrului mental cultural colectiv pe care l-am moştenit. înşivă şi toţi oamenii „normali". Atunci începeţi să realizaţi că dincolo de lumea gândurilor există o arie vastă a inteligenţei. aproape toată lumea aude a sau mai multe voci în cap tot timpuj: gândurile involun-e în legătură cu care nu vă daţi seama că aveţi puterea de a. Acordaţi o atenţie deosebită gândurilor repetitive sau tiparelor de gândire. se plânge. pentru că asta ar însemna că aceeaşi voce a intrat din nou pe uşa din spate. Cert este într-un mod foarte asemănător. Atunci. poate evocand trecutul recent sau îndepărtat. Când vă ascultaţi vocea raţiunii. El este cauza nefericirii şi a suferinţei neexprimate. începeţi să vă ascultaţi vocea care vorbeşte în capul dvs. poate că aceste vechi discuri de gramofon vorbesc în capul dvs. iubirea. pentru că vocea aparţine raţiunii noastre condiţionate. Vestea bună este că vă puteţi elibera de raţiunea dvs. cu voce tare sau mormăind în barbă. Atunci începeţi să vă treziţi. această bandă de magnetofon care zbârnâie în fundal este însoţită de imagini sau „filme mentale". Nu de puţine ori. începutul libertăţii este să vă daţi seama de faptul că nu sunteţi entitatea care vă posedă — adică gânditorul din sinea dvs. Chiar dacă voia este relevantă pentru situaţia curentă. Uneori. Adică nu o judecaţi. Ea nu este neapărat relevanta pentru situaţia în care vă aflaţi în acel moment. acolo. cu excepţia faptului că nu vorbiţi cu voce Vocea comentează. ca martor. Eliberarea de raţiunea noastră (sau stapanirea ei) -Ce vreţi să spuneţi prin „ observarea gânditorului"? Când o persoană se duce la doctor şi spune: „Aud o voce capul meu". pacea interioară— vin de dincolo de raţiune. bucuria. acest lucru este numit „îngrijorare". acaparându-le mare parte din vitalitate. Este ca şi cum aţi fi posedat fără să ştiţi şi luaţi entitatea care vă posedă drept persoana dvs. care este rezultatul istoriei noastre de viaţă. încercaţi să fiţi imparţial. acest lucru nu diferă foarte mult de ceea ce faceţi dvs. ea va fi interpretată in termenii trecutului. Conştientizaţi de asemenea că toate lucrurile care contează — frumuseţea. Nu judecaţi şi nu condamnaţi ceea ce auziţi. priviţi şi evaluaţi prezentul prin prisma trecutului si obţineţi o perspectivă total eronată asupra lui. Poate numai o secundă sau două. opri. vocea este cel mai aprig duşman al dvs. Mulţi oameni par având în raţiune un tiran care îi atacă şi îi pedepseşte continuu. aveţi ocazia să observaţi entitatea. şi chiar a bolii. Vă veţi da repede seama: . Probabil că aţi întâlnit pe stradă „nebuni" care vorbesc făra oprire. speculează. Cunoscând acest lucru. compară. Iată ce înţeleg eu prin „observarea gânditorului" — este un alt fel de a spune: ascultă-ţi vocea raţiunii. se activează un nivel superior al conştiinţei. de ani întregi. nu pot. Puteţi face primul pas chiar acum.

puteţi face acest exerciţiu oprindu-vă la orice activitate de rutină care de obicei este doar un mod de a atinge un obiectiv. vă simţiţi propria prezenţă cu o asemenea intensitate şi bucurie. a apărut o nouă dimensiune a conştiinţei. De fapt. Totuşi.a. Vă conduce dincolo de ceea ce aţi crezut până acum că este „sinele propriu". chiar şi la respiraţie. şi începe cu repeziciune să slăbească în intensitate. ci şi propria dvs. Acesta este începutul sfârşitului gândirii involuntare şi compulsive. Pe măsură ce pătrundeţi mai adânc în această zonă a „non-raţiunii". orice emoţie. atunci când ascultaţi un gând. Exersând. Deveniţi intens conştient de momentul prezent. Este exact opusul transei. dar nu există niciun alt mod în care aş putea exprima aceste lucruri. sentimentul de linişte şi pace se va aprofunda. Când un gând cedează. Dacă preţul păcii ar fi scăderea nivelului conştiinţei. nu mai luaţi în serios ceea ce se petrece în raţiune.m. Este un lucru care vă va aduce o profundă satisfacţie. La început. pur şi simplu concentrându-vă atenţia asupra clipei de acum. iar preţul calmului o scădere a vitalităţii şi a vitezei de reacţie. opriţi-vă pentru câteva secunde şi observaţi-vă respiraţia. conştientizaţi nu numai gândul. În loc să „observaţi gânditorul". iar eu sunt aici. El vine de undeva de dincolo de raţiune. deoarece sentimentul dvs. câştigaţi o stare de conştiinţă pură. mirosul săpunului ş. înşivă un gol în fluxul gândirii. Fiţi total prezent. Această prezenţă sunteţi esenţialmente dvs. simţiţi o prezenţă conştientă — sinele dvs. Veţi simţi şi o subtilă senzaţie de bucurie care urcă din adâncuI dvs. după ce închideţi portiera. aceste intervale vor fi scurte. fiţi atent la toate informaţiile senzoriale asociate cu această activitate: sunetul şi felul în care simţiţi apa. mişcările mâinilor. orice-ar însemna asta. în viaţa cotidiană. dar treptat ele se vor prelungi. vă îndepărtaţi conştiinţa de activităţile raţiunii şi creaţi un hiatus al non-raţiunii. aşa cum v-aţi amuza de poznele unui copil. de sine nu mai depinde de un asemenea proces. în care sunteţi extrem de vigilent şi conştient. veţi simţi o anumită linişte şi pace interioare. la fiecare mişcare. în forţă. ascultând-o. Aşa că. puteţi creea dvs. în timp ce vă ascultaţi gândul. Atunci gândul îşi pierde puterea asupra dvs.. Aici nu e vorba de o pierdere a conştiinţei.vocea e acolo. Acesta este începutul stării naturale de trăire a legaturii cu realitatea profunda-sursa.d. încât orice gând. Sau când vă spălaţi pe mâini. este ascunsă de raţiune. Într-o zi s-ar putea să vă surprindeţi zâmbind vocii din raţiune. însă fără să gândiţi. profund — ca şi cum s-ar afla dincolo de gând sau dedesubtul lui. de câte ori coborâţi şi urcaţi scările acasă sau la locul de muncă. astfel încât să devină un scop în sine. pentru că nu mai continuaţi să încărcaţi raţiunea cu energie prin identificarea cu el. profunzimea lui nu are limite. Aceasta măreşte frecvenţa vibraţiei câmpului energetic care dă viaţă corpului fizic. Ori atunci când vă urcaţi în maşină. Conştientizarea faptului că eu sunt — acest sentiment al propriei prezenţe — nu este un gând. ci una total altruistă. dar intensă a prezenţei. În această stare. Iar aceasta denotă că. De exemplu. Sunteţi în întregime prezent. Când vor apărea astfel de intervale. atunci aceste lucruri nu ar merita dobândite. în această stare de conectare interioară sunteţi mult mai alert şi mai treaz decat în momentele de identificare cu raţiunea. nu este o stare egoistă. întregul corp fizic şi toată lumea externă devin relativ lipsite de importanţă în comparaţie cu trăirea. Nu este o stare asemănătoare cu transa. Există un singur criteriu sigur în funcţie de care vă puteţi măsura succesul în această activitate: gradul în care simţiţi pacea interioară. senzaţie care. poate de câteva secunde. Conştientizaţi senzaţia calmă. veţi resimţi o discontinuitate în fluxul mental — un hiat al non-raţiunii. acordându-i toată atenţia dvs. de obicei.: bucuria de a trăi. fiţi extrem de atent la fiecare pas. Deloc. urmărind-o. Astfel. -Gândirea nu este esenţială pentru supravieţuirea în această lume? . prezenţă ca martor al gândului. Ceea ce încerc să vă împărtăşesc aici poate părea paradoxal sau chiar contradictoriu. In felul acesta. de câtva timp.

derivă din conţinutul şi activitatea raţiunii. Prin ce se caracterizează dependenţa? Pur şi simplu prin faptul că nu mai simţiţi că aţi avea posibilitatea să hotărâţi când să va opriţi. Sau reduce prezentul la un mijloc pentru atingerea unui scop. pentru că numai aşa gândul are o putere reală. Pentru sinele fals. şi mai ales atunci când aveţi nevoie de o soluţie creativă. Iluminarea înseamnă (intr-un anumit fel) depăşirea gândului. după cum stau lucrurile. Raţiunea spune: „într-o zi. lipsit de conectarea la lumea vastă a conştiinţei. Numai trecutul şi viitorul sunt considerate importante. ceea ce vede nu este prezentul: acesta este perceput total greşit pentru că este privit prin ochii trecutului. Pe măsură ce creşteţi. distructiv. când se va întâmpla cutare sau cutare lucru. un obiectiv întotdeauna legat de viitorul proiectat de raţiune. Ea există pentru a fi folosită într-un anumit scop. voi fi fericit şi împăcat". în baza condiţionării personale şi culturale. Darul gândirii este cel mai preţios lucm pe care îl avem. Această inversare totală a adevărului este cauzată de faptul că raţiunea nu funcţionează corect sub influenţa sinelui fals. starea de activare a raţiunii cu aceea de liniştire a ei. Sinele fals constă în activitatea mentală şi nu poate fi menţinut în viaţă decât gândind permanent. Termenul de „sine fals" are sensuri diferite pentru persoane diferite. Ea duce la o pierdere importantă de vitalitate. conştiinţa există fără gând. pentru că. Gândirea şi conştiinţa nu sunt sinonime. devine repede sterp. în contextul propus de mine. . Dar. Gândul singur. vă formaţi o imagine mentală despre cine sunteţi. Observaţi-vă raţiunea şi veţi vedea că aşa funcţionează. dar. Vi se pare că aţi înceta să existaţi dacă nu aţi mai gândi. cine mai sunteţi dvs. dar conştiinţa nu are nevoie de gânduri. prin natura lor disfuncţională şi deseori negativă. dar nu vreau să-mi pierd capacitatea mentală. păstrându-vă liniştea interioară. Chiar şi atunci când sinele fals pare preocupat de prezent. mare parte sunt chiar dăunătoare. în afara raţiunii. Gândirea este numai un aspect limitat al conştiinţei. Fără el. în starea de iluminare. Acest gen de gândire compulsivă este în realitate o formă de dependenţă. lăsaţi-o deoparte. Nu m-ar deranja să învăţ să gândesc mai clar. momentul prezent abia dacă există. Gândul nu poate exista fără conştiinţă. iar. Observaţi-vă raţiunea şi veţi descoperi că este adevărat. Dominaţia raţiunii nu este mai mult decât un stadiu în evoluţia conştiinţei.. o plăcere care invariabil se transformă în durere. se referă la acel sine fals creat prin identificarea inconştientă cu raţiunea. dar într-un mod mult mai eficient şi cu mai multă concentrare decât înainte. -De ce am fi dependenţi de raţiune? Pentru că vă identificaţi cu ea — ceea ce consideraţi a fi identitatea dvs. Este mereu preocupată de menţinerea în viaţă a trecutului. fără el. care vă dă un fals sentiment de plăcere. Dar nu puteţi găsi momentul prezent atâta timp cât vă identificaţi cu raţiunea dvs.Raţiunea dvs. dar. aş spune că aproape 80-90% din gândurile majorităţii oamenilor sunt nu numai repetitive şi inutile. Putem numi această identitate fantomatică „sine fals". dar sunteţi eliberaţi de dialogul interior involuntar. vă puteţi folosi gândirea ori de câte ori este necesar. Numai astfel este posibilă gândirea creativă. Când vă folosiţi raţiunea. Momentul prezent este cheia dezrobirii.? Se proiectează constant în viitor pentru a-şi asigura supravieţuirea continuă şi a căuta acolo libertatea sau împlinirea. mă voi simţi bine. am fi doar o altă specie de animale. o unealtă. -Nu vreau să-mi pierd capacitatea de a analiza şi a face deosebiri. nebunesc. este un instrument. alternaţi la fiecare câteva minute gândirea cu liniştea. când sarcina este îndeplinită. Pare un lucru mai puternic decât dvs. mai concentrat. O puteţi folosi mai ales în scopuri practice.

o reflectare a raţiunii în corp. rezultatul — surprinzător — a fost acela că „gândirea joacă numai un rol secundar în faza decisivă şi de scurtă durată a actului creator". depozitarea şi analizarea informaţiilor — acestea sunt lucrurile la care se pricepe ea. face corpul să se contracte. aţi putea spune. pentru a afla metodele lor de lucru. şi tiparele mental-emoţionale de reacţie inconştientă. există o probabilitate mai mare de a fi atacaţi. ci acela că nu ştiu cum să se oprească din gândit! Emoţia: reacţia corpului la activitatea raţiunii -Dar emoţiile? Sunt prins mult mai des în vârtejul emoţiilor mele decât în vârtejul gândurilor. Toţi artiştii adevăraţi. dacă sunteţi despărţit de ele. De exemplu. începeţi prin a vă concentra atenţia asupra câmpului energetic intern al propriului corp. -Spuneţi că o emoţie este reflectarea raţiunii în corp. adunarea. verbal sau chiar fizic. din liniştea lor interioară. cu alte cuvinte. o maşină de supravieţuire. indiferent dacă ştiu sau nu. uneori. Aşa că eu aş spune că motivul foarte simplu pentru care majoritatea oamenilor de ştiinţă nu sunt creativi nu este acela că nu ştiu să gândească. Emoţia apare acolo unde raţiunea şi corpul se întâlnesc. ca pe o problemă fizică sau ca pe un simptom. Desigur. Corpul se pregăteşte de luptă. Este reacţia corpului la activitatea raţiunii — sau. . Gândul că sunteţi ameninţat. în timp ce emoţia spune „da" sau invers. Ei emană un puternic iz de furie.. cu preferinţele şi cu aversiunile dvs. care vi se întâmplă. iar aceasta este componenta fizică a ceea ce noi numim frică. Aceste schimbări biochimice reprezintă aspectul fizic sau material al emoţiilor. pe care anumite persoane îl detectează la nivel subliminal. în felul în care folosesc eu acest cuvânt. de alte persoane furioase — deseori fără niciun motiv aparent. de gândire şi deseori numai observându-vă emoţiile le puteţi conştientiza. fapt ce le declanşează propria furie latentă. cu atât încărcătura emoţională va fi mai puternică. S-a scris foarte mult despre aceasta în ultimii ani. indiferent dacă sunteţi conştient sau nu de acest lucru. pe care noi o numim furie. în esenţă. Raţiunea. gândul la un posibil atac sau un gând ostil va crea în corp o acumulare de energie. Un tipar inconştient puternic se poate manifesta şi sub forma unui eveniment extern. Dacă aveţi dificultăţi în a vă simţi emoţiile ca atare. Astfel veţi intra în contact cu emoţiile dvs.Raţiunea este. aşa că nu e nevoie să aprofundam. inclusiv lui Einstein. fizic sau psihologic. cu cât sunteţi mai puţin prezent ca observator conştient. Atacul şi apărarea împotriva altor minţi. între cele două entităţi apare un conflict: raţiunea spune „nu". nu este compusă doar din gânduri. Dar. Cu cât vă identificaţi mai mult cu gândirea. Dacă nu vă puteţi simţi emoţiile ca atare. Ea include şi emoţiile. Raţiunea dă apoi formă impulsului creativ sau intuiţiilor. Simţiţi-vă corpul din interior. cu judecăţile şi cu interpretările. în cazul oamenilor care au acumulat multă furie. dar nu este deloc creativă. nu sunteţi întotdeauna conştienţi de toate tiparele dvs. creează într-o zonă aflată în afara raţiunii. Chiar şi marii oameni de ştiinţă au afirmat că descoperirile creative cele mai importante le-au făcut în momente de calm mental. De exemplu. Vom explora această problemă în detaliu mai târziu. în urma unui chestionar aplicat celor mai mari matematicieni de pe tot teritoriul Statelor Unite. le veţi trăi la un nivel pur fizic. am observat că. Cercetările au arătat că emoţiile puternice pot produce schimbări chiar şi în biochimia corporală. fără să o conştientizeze şi fără să o exprime.

din cauza încărcăturii sale energice deseori copleşitoare. corpul vă va oferi întotdeauna o reflectare autentică. mai exact. Dacă între cele două există un conflict aparent. Singura diferenţă este aceea că.. aşa că fiţi atenţi la emoţie sau mai degrabă simţiţi-o în corp. va fi adus la lumina conştiinţei. O emoţie reprezintă de obicei un tipar de gândire amplificat şi energizat. iar frecvenţa de vibraţie a emoţiei continuă să hrănească tiparul iniţial de gândire. spre câmpul energetic interior al corpului dvs. pur şi simplu. Dar nu analizaţi. Faceţi-vă un obicei din a vă întreba: „Ce se întâmplă în mine în acest moment?" întrebarea vă va indica direcţia corectă. o emoţie are o puternică componenta fizică şi. să o faceţi. îndreptaţi-vă atenţia mai adânc. asupra evenimentului sau asupra persoanei percepute drept cauză a emoţiei. sunteţi martorul. Nu mai sunteţi emoţia. emoţia devine temporar identică cu dvs.d. Simţiţi energia emoţiei. Tiparul de gândire îşi creează o reflexie amplificată sub forma emoţiei. nici nu-şi poate permite să vă lase pe dvs. la început nu este uşor să rămâi prezent suficient de mult timp pentru a o observa. Ar fi mai potrivit dacă am folosi un termen la fel de nediferenţiat ca şi această emoţie primară şi să o numim.. A privi o emoţie în acest fel este. Conflictul dintre gândurile de la suprafaţă şi procesele mentale inconştiente este foarte frecvent. -Deci observarea emoţiilor noastre este la fel de importantă ca şi observarea gândurilor? Da. Concentra-ţi-vă atenţia în interior.m. ca şi cum ai asculta sau privi un gând. tot ceea ce este inconştient în dvs. de fapt. gândul va fi minciuna. Din cauza naturii sale nediferenţiate. gândul încarcă emoţia cu energie. iar. dar. această emoţie include şi un sentiment profund de abandon şi neîmplinire. „Frica" este un termen destul de apropiat. iar emoţia va fi adevărul. ca iubirea şi bucuria? . Poate că nu sunteţi capabil deocamdată să aduceţi activitatea mentală inconştientă în conştiinţă sub forma gândurilor. Deseori. la momentul respectiv. Stăruind mental asupra situaţiei. ci adevărul relativ despre starea raţiunii dvs. gândirea şi emoţia formează un cerc vicios. pe lângă un sentiment constant de ameninţare. lucru despre care am vorbit mai devreme. Vrea să pună stăpânire pe dvs. Dacă nu există nicio emoţie. emoţia alimenteaza tiparul de gândire ş. Nu va reprezenta adevărul ultim despre cine sunteţi.a. Una dintre principalele sarcini ale raţiunii este să se împotrivească şi să înlăture această durere emoţională — unul dintre motivele activităţii sale neîntrerupte —. de altfel. este greu să găsim un nume care să descrie precis această emoţie. prin urmare. cu cât raţiunea se luptă mai mult să scape de durere. iar emoţiile vi le puteţi conştientiza. Imaginaţi-vă un şef al unei secţii de poliţie care încearcă să prindă un incendiator. toate emoţiile sunt modificări ale unei emoţii primordiale şi nediferenţiate. este simţită în primul rând în corp. chiar el. dar tot ce poate să facă este să o ascundă temporar. pentru că este ea însăşi o parte din „problemă'". „durere". iar. Dacă exersaţi acest lucru. Puteţi lăsa emoţia să existe acolo fără a fi controlaţi de ea. dacă gândul există doar în raţiunea dvs. De fapt. pur şi simplu urmăriţi. prezenţa observatoare. dar ea se va reflecta mereu în corp sub forma emoţiei. şi de obicei reuşeşte — cu excepţia cazului în care sunteţi suficient de prezent. Raţiunea nu poate găsi niciodată soluţia. alimentându-se reciproc. cu atât durerea devine mai puternică. cu sinele fals -Voiam să vă întreb: ce se întâmplă cu emoţiile pozitive. făptaşul este.Dacă vreţi într-adevăr să vă cunoaşteţi raţiunea. Nu veţi scăpa de durere până când nu veţi înceta să căutaţi rostul sinelui identificându-vă cu raţiunea dvs. la rândul ei. În principiu. Dacă vă simţiţi atras în identificarea inconştientă cu emoţia printr-o lipsă de prezenţă. când. care îşi are originea în pierderea conştiinţei de sine. lucru normal. în linii mari.

Cuvântul vine din latinescul emovere. dar niciodată distrusă de raţiune. vinovăţia. De obicei. Pentru cei mai mulţi oameni. oricum. în momentele în care raţiunea rămâne „fără grai". Dar aceste sentimente nu sunt ceea ce eu aş numi emoţii. Aceasta înseamnă că nu puteţi avea parte de ceva bun fără ceva rău. furia. apare liniştea interioară. puteţi simţi străfulgerări ale bucuriei şi ale iubirii adevărate sau ale păcii interioare. chiar şi înainte de a atinge iluminarea — înainte de a vă elibera de raţiunea dvs. adevărate. mă identific cu aceste dorinţe intense. deprimarea.Ele nu pot fi separate de starea dvs.. Iubirea reală nu vă face să suferiţi. în lipsa iluminării. deoarece vin din afara raţiunii. sau poate că raţiunea vă va convinge de faptul că. Emoţiile. de o solicitare fizică extremă sau chiar de un pericol foarte mare. ca potenţial neîmplinit. Mă refer aici în primul rând la durerea emoţională. —. înainte de a putea simţi ceea ce se află în spatele lor. dar reprezintă un ataşament rezultat din dependenţă. momente declanşate uneori de o frumuseţe ieşită din comun. El continuă să se afle acolo. Este o parte din starea dvs. Chiar şi într-o relaţie de dependenţă „normală" pot exista momente în care să fie simţită prezenţa a ceva autentic şi pur. Poate veţi avea atunci sentimentul că v-aţi aflat în posesia unui lucru foarte preţios. Iubirea. ataşamente şi aversiuni. autocompătimirea. astfel de momente sunt de scurtă durată. Atâta timp cât eu sunt totuna cu raţiunea mea. şi astfel absenţa sa vă va cauza durerea. pe care însă l-aţi pierdut. dar foarte vii. o sămânţă care nu a dat încă roade. aşa cum bucuria autentică nu se transformă în durere. naturală de conectare interioară cu realitatea profunda-sursa. Deveniţi prezent. acoperite curând prin interferenţele raţiunii.m. ca substitut pentru bucuria adevarata. soarele tot nu dispare. scurta plăcere din ciclul alternanţei continue între plăcere şi durere. care de obicei este ascunsă de raţiune. ad litteram. ura. Adevărul este că nu era o iluzie şi că nu puteţi pierde această stare. în această stare. pe care noi o numim gândire. Iubirea. Ele se situează dincolo de emoţii. Şi în interiorul acestei linişti există o bucurie subtilă. cu aceste nevoi. decât ca simplă posibilitate. După cum v-am spus. ce se poate transforma în contrariul ei cât ai clipi. sunt supuse legii contrariilor. chiar şi dorinţa mea de a mă elibera este doar o altă poftă de a deveni satisfăcut sau împlinit în viitor. trei aspecte ale stării de conectare interioară cu realitatea profunda-sursa. care este şi prima cauză a durerilor şi a bolilor fizice. nu au un antonim. Emoţie înseamnă. atracţie şi agresiune. era o iluzie. Toate dorinţele intense sunt încercări ale raţiunii de a-şi găsi salvarea sau împlinirea în lucruri exterioare şi în viitor. care are sensul de „a tulbura". deoarece raţiunea îşi reia repede activitatea de bruiaj. ceea ce este uneori numit în mod greşit bucurie reprezintă.d. Cum ar putea? Ea nu se transformă brusc în ură. de cealaltă parte a norilor. gelozia ş. Durerea este inevitabilă atâta timp cât vă identificaţi cu raţiunea. Acelaşi lucru care astăzi vă produce plăcere mâine vă va produce durere sau vă va părăsi. naturală. profunde. astfel de goluri apar rareori şi numai accidental. Se spune ca durerea sau suferinţa apar în urma dorinţei sau a „nevoii" arzătoare de ceva şi că pentru a ne elibera de durere trebuie să tăiem lanţurile dorinţei. Aşa că trebuie să vă conştientizaţi în întregime emoţiile şi să fiţi capabili să le simţiţi. după ce euforia iniţială a trecut. Aşa că nu încercaţi să vă eliberaţi de dorinţe sau să „atingeţi" iluminarea. în starea de identificare cu raţiunea. o stare de nevoie extremă. Şi ceea ce deseori este numit dragoste poate fi foarte plăcut şi incitant pentru un timp. pe de altă parte. bucuria şi pacea sunt stări profunde ale fiinţei sau. bucuria şi pacea nu pot înflori până când nu v-aţi eliberat de sub dominaţia raţiunii. ce poate fi ascunsă. Prin urmare. Dintr-o dată. „tulburare". mai curând. Multe relaţii de „iubire" oscilează între „iubire" şi ură. Dar vor fi numai străfulgerări. Resentimentul. de obicei. prin faptul că aparţin raţiunii dualiste. Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori. dar intensă. iar în afara lor nu mai există niciun „eu". există pace. Ca urmare. Acestea sunt aspecte ale naturii dvs. adică atâta timp cât sunteţi inconştient din punct de vedere spiritual. chiar şi cel mai . pofte.a. Plăcerea derivă întotdeauna dintr-un aspect exterior. la un nivel mult mai profund. în timp ce bucuria vine din interior. Clipe fulgurante de iubire şi bucurie sau scurte momente de profundă pace interioară sunt posibile ori de câte ori în fluxul gândirii apare un gol.

Mulţi oameni ştiu din proprie experienţă cât de uşor şi cât de repede se poate transforma o relaţie intimă din sursă de plăcere în sursă de durere. că plăcerea se transformă în durere. Există două niveluri ale durerii: durerea pe care o creaţi în prezent şi durerea din trecut.slab sentiment de iritare — toate sunt forme ale durerii. fac amândouă parte din durerea fundamentală. . care se va manifesta în timp. care mai trăieşte încă în raţiunea şi în corpul dvs. inseparabilă de starea identificării cu raţiunea. Privite dintr-o perspectivă superioară. cât şi cel negativ sunt feţe ale aceleiaşi monede. Şi fiecare plăcere sau exaltare conţine în ea sămânţa durerii: contrariul său inseparabil. atât polul pozitiv. Orice om care a folosit vreodată un drog ca să se simtă „bine" va şti că momentele de extaz se transformă în final într-o stare de rău. Cum putem să nu mai creăm durere în prezent şi să dizolvăm durerile din trecut — iată despre ce aş vrea să vă vorbesc mai departe.