You are on page 1of 4

SPAŢIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAŢIE ŞI CONFLICT ÎN EVUL MEDIU

1. Aspecte generale
Evoluţia statelor medievale româneşti s-a desfăşurat pe coordonatele unei presiuni constante exercitate de
statele vecine. Iniţial, principala ameninţare a reprezentat-o Regatul Ungariei, care a încercat să-şi impună dominaţia,
fără succes, atât la sud cât şi la est de Carpaţi. Pentru a preveni agresiunea maghiară, domnii Moldovei şi ai Ţării
Româneşti au preferat vasalitatea faţă de Polonia, ale cărei tendinţe expansioniste în spaţiul românesc nu erau atât de
evidente. Curând însă, ameninţarea maghiară este înlocuită de cea otomană. Turcii cuceriseră cea mai mare parte a
Peninsulei Balcanice, ajungând la linia Dunării, iar expansionismul acestora viza atât Ţările Române, cât şi Ungaria.
Ȋn acest context se produce o redimensionare a relaţiilor dintre statele creştine, Ţările Române fiind atrase în aşa-
numita „Cruciadă târzie”, efort antiotoman comun al creștinățății.
Pe tot parcursul Evului Mediu, războaiele purtate de români cu otomanii se înscriu în aşa-numita categorie a
războaielor asimetrice (inferioritatea numerică în raport cu otomanii). Pentru a anula disproporţia de forţe, domnii
români au utilizat tactica pământului pârjolit (retragerea populaţiei din calea inamicului, distrugerea resurselor,
otrăvirea fântânilor), hărţuirea adversarului şi atragerea acestuia în locuri favorabile românilor (strâmtori, mlaştini,
păduri). Ȋn cele din urmă, Ţara Românească şi Moldova, prin plata tributului (răscumpărarea păcii) au acceptat
suzeranitatea otomană, în schimbul recunoaşterii autonomiei (drept de autoguvernare pe plan intern).

1. Mircea cel Bătrân (1386-1418) - domn al Ţării Româneşti
- 1389 (10 dec.) – pentru a se pune la adăpost de o eventuală agresiune a Ungariei, Mircea s-a orientat spre alianţa cu
Polonia, semnând Tratatul de la Radom, intermediat de domnul Moldovei, Petru Muşat; Mircea şi regele Poloniei,
Vladislav Iagello, îşi promiteau ajutor reciproc în cazul unui război cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, iar
împotriva altor adversari, sprijinul era opțional;

- în contextul ameninţării otomane, la 7 martie 1395, la Braşov, se încheia, în condiţii de perfectă egalitate, un tratat
de alianţă antiotomană, primul din SE Europei, între Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg, regele
Ungariei; Mircea își va îndeplini obligațiile asumate prin tratat participând la Cruciada de la Nicopole (1396);

- lupta de la Rovine (1395) - ajutorul militar trimis cneazului Lazăr al Serbiei în lupta cu turcii de la Kossovopolje
din 1389, precum şi atacul lui Mircea asupra unei bazei militare otomane din Balcani au cauzat campania sultanului
Baiazid „Fulgerul” împotriva Ţării Româneaști; Mircea, în faţa unui adversar superior numeric, a utilizat tactica
„pământului pârjolit”, slăbind puterea armatei invadatoare şi hărţuind-o în lupte izolate; confruntarea decisivă a avut
loc la Rovine (loc mlăştinos, şanţuri) şi s-a încheiat cu victoria românilor (17 mai 1395); o cronică bulgară
contemporană luptei relatează violenţa confruntării, ca și cea a bizantinului Laonic Chalcocondil; deşi biruitor la
Rovine, Mircea şi-a pierdut tronul în fața lui Vlad Uzurpatorul, sprijinit de marea boierime și de sultan;

- Cruciada de la Nicopole (1396) - supunerea Serbiei în 1389, a Bulgariei în 1393, aducea Imperiul Otoman în
apropierea Ungariei; în acest context, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, hotărăşte organizarea unei
campanii împotriva turcilor cu scopul de a-i alunga din zona Dunării şi chiar din Europa; la Buda au sosit cavalerii
burgunzi, francezi, germani şi englezi, Bizanţul intra, de asemenea, în această coaliţie, ca şi flota veneţiană; acestei
armate cruciate i s-a adăugat şi Mircea cu oastea sa; confruntarea dintre armata cruciată şi cea otomană a avut loc în
faţa oraşului Nicopole (Cruciada de la Nicopole -25 septembrie 1396); Mircea a făcut o recunoaştere a armatei
otomane, iar apoi a cerut regelui Sigismund să lanseze primul atac asupra armatei sultanului Baiazid, fiind refuzat în
favoarea ducelui Burgundiei, Jean de Nevers, principalul finanţator al cruciadei; tactica de luptă defectuoasă
adoptată de cavalerii occidentali a condus la dezastrul forţelor creştine; după înfrângerea de la Nicopole, Mircea, cu
ajutorul voievodului Transilvaniei, Știbor, îşi va recăpăta tronul (1397);

- în 1402, în lupta de la Ankara, oastea otomană condusă de Baiazid este înfrântă de armata mongolă condusă de
Timur Lenk, sultanul fiind luat în captivitate; acest eveniment a aruncat Imperiul Otoman într-o mare criză,
caracterizată prin lupte pentru tron între urmaşii lui Baiazid; în luptele pentru succesiune din cadrul Imperiului
Otoman a intervenit şi Mircea, care va sprijini pe doi dintre pretendenţi: Musa, devenit sultan pentru scurt timp, şi
Mustafa; această perioadă a reprezentat apogeul puterii lui Mircea; curând însă, în 1413, Mahomed I, obține tronul
sultanal; în consecință, spre sfârşitul domniei lui Mircea, în 1417, Mahomed I iniţiază o campanie împotriva Ţării

1

constanta politicii externe promovată de Ştefan a fost grija de a nu avea doi duşmani puternici deodată. Alexandru cel Bun a trimis ajutor militar Poloniei în luptele pe care aceasta le purta cu Ordinul cavalerilor teutoni. . acesta din urmă. „Campania de la Dunăreˮ (1445). curând însă. Iancu de Hunedoara . Stefan cel Mare (1457-1504) . Iancu moare de ciumă în tabăra de la Zemun. Vlad Ţepeş a condus faimosul atac de noapte asupra taberei otomane de lângă Târgovişte. nu înainte de a instala la tron pe Radu cel Frumos. cetatea Hotin era cedată Poloniei. tratatul consemna încetarea ostilităților cu Polonia. în același timp. prin intermediul lui Hamza Bei și a grecului Catavolinos. Vladislav Iagello. turcii cuceresc cetăţile Turnu şi Giurgiu. .în 1476 a fost reînscăunat cu sprijinul lui Ştefan cel Mare şi Matei Corvin. 1476) . Vlad iniţiază campania antiotomană din iarna anilor 1461/1462. 2 . având o armată de doar 10. ca şi înaintaşii săi. însuşi sultanul Mahomed al II-lea. tentativă dejucată de domnul român. Vladislav Jagello. care se obliga să nu permită apropierea lui Petru Aron de granițele Moldovei. hărţuind oastea inamică în locuri special alese. expanisiunea acestora spre Europa centrală fiind oprită pentru 70 de ani. în noaptea de 16/17 iunie 1462. întreg malul drept al Dunării fiind ars şi prădat. angrenate într-un război aproape permanent cu Imperiul Otoman. . în schimb. Cazimir al IV-lea Jagello. în 1456 are loc asediul Belgradului de către armata otomană. drept ripostă. într-o luptă cu turcii. dar moare la scurt timp după ocuparea tronului. 4 aprilie – Tratatul de la Overchelăuți.Româneşti. formată din 40. pe Nistru. ce lega Marea Baltică de Marea Neagră. de asemenea.cucerirea Chiliei de către Ştefan în 1465 a avut drept consecinţă campania regelui Ungariei. . care dorea să controleze Chilia.000 de oşteni. a refuzat să mai plătească tributul (1459).ban de Severin. în urma căreia este cucerit Giurgiul. fiind respectată autonomia Ţării Româneşti. contingente din oastea moldoveană participă la luptele de la Grunwald (1410) şi Marienburg (1422). a utilizat „tactica pământului pârjolit”. Matei Corvin. 4. 5. punct final al vestitului „drum moldovenesc”.1402 – continuă tradiţia vasalităţii faţă de regele Poloniei. în decembrie 1467. în 1453 (dispariţia Imperiului Bizantin). sultanul se retrage din Țara Românească. astfel. Mircea este nevoit să plătească tribut turcilor.domn al Ţării Româneşti . aflat în plină expansiune. promițând restituirea moșiilor boierilor care fugiseră din Moldova. sultanul a răspuns prin încercarea de a-l captura pe Vlad la Giurgiu. Matei Corvin aducea cu sine un pretendent la tronul Moldovei: Berindei. Ștefan cel Mare accepta suzeranitatea regelui Poloniei. provocând mare panică și pierderi importante inamicului.domn al Moldovei . în consecință. Alexandru cel Bun (1400-1432) . pentru a se pune la adăpost de pretenţiile Ungariei. un rol fundamental în înfrângerea turcilor avându-l Iancu de Hunedoara. următorul pas al otomanilor a fost atacul asupra Belgradului. considerat “cheia Ungariei”. 1456-1462. în Moldova. Cazimir al IV-lea – încheiat în urma atacurilor oștilor lui Ștefan cel Mare în sudul Poloniei. 3. .conflictul dintre Vlad Ţepeş şi turci a izbucnit în momentul în care domnul român.000 de oşteni.Iancu a acționat pentru creşterea capacităţii militare a Transilvaniei şi Ungariei. înaintând spre Suceava. cuceritorul Constantinopolului a trecut Dunărea în fruntea armatei otomane pentru pedepsirea lui Vlad Ţepeş.domn al Moldovei .după cucerirea Constantinopolelui de către turcii conduşi de Mahomed al II-lea.în virtutea relaţiei de vasalitate faţă de regele Poloniei. 2. trecând prin pasul Oituz. Cruciada de la Varna (1444). în primăvara anului 1462.1459. a evitat confruntarea directă cu armata otomană. ca şi întregul teritoriu al Dobrogei. Matei Corvin a devenit rege al Ungariei (1458-1490). Vlad Ţepeş (1448. voievod al Transilvaniei (1441-1456) şi guvernator al Ungariei . a ocupat Bacăul şi Romanul. semnat cu regele Poloniei. fiul acestuia. a organizat numeroase campanii ofensive împotriva Imperiului Otoman: „Campania cea lungă” (1443-1444). armata maghiară.

la rândul său. Ioan Albert. 3 . consecinţa acestei campanii a reprezentat-o încheierea tratatului de la Hârlău (1499). eşecul turcilor de a cuceri cetăţile Moldovei (Suceava. 20 mai – războiul cu turcii făcea necesară alianţa Ţării Româneşti cu Transilvania. Mihai devenea. Mihai. înfrângerea turcilor a fost completă. în sprijinul lui Ştefan.13 noiembrie 1594 . Sigismund Bathory. răzeşii rămânând să-şi apere gospodăriile. 6. singurul suveran de stat care răspunde acestui apel a fost Matei Corvin.1594.1595. care urma a fi guvernată de un sfat constituit din 12 boieri. într-o poziţiei ce nu permitea desfăşurarea armatei otomane. ce număra 120. Neamţ.000 de oameni) a înaintat până în apropierea oraşului Vaslui. alianţă antiotomană formată din Statul Papal. Transilvania şi Moldova. la 15 august 1475. Sigismund Bathory.începe răscoala antiotomană la Bucureşti. precum şi intervenţia în Ţara Românească împotriva lui Radu cel Frumos. Toscana. practic. Mantua.aderă la Liga Sfântă. Ştefan încheie un tratat de alianţă la Iaşi cu Matei Corvin. transformarea Moldovei în paşalâc. obligându-se să sprijine acţiunile antiotomane ale lui Rudolf al II-lea. otomanii au înfruntat o armată moldoveană cu efective mult reduse la Războieni (Valea Albă) – 26 iulie 1476. au venit 5. Hotin). va urma victoria de la Giurgiu cu sprijinul principelui Transilvaniei. o epidemie de ciumă a determinat retragerea otomanilor. Matei Corvin va fi rănit. ca și membrii garnizoanei otomane din capitala Țării Românești. incendiind oraşul. ce adunase 40. anunţând biruinţa sa asupra turcilor. . Domnul Moldovei recunoaște suzeranitatea regelui Ungariei. invadează Moldova. armata condusă de Soliman Paşa.1497. . atacul tătarilor a slăbit efectivele armatei moldovene. cu 17. cerând ajutor militar în vederea respingerii ripostei otomane. mai mult. retrăgându-se în Transilvania cu resturile armatei sale. . prin care se elimina orice formă de dependenţă a Moldovei faţă de Polonia. fapt recunoscut de însăşi cronicarii otomani.oastea lui Ştefan atacă armata maghiară la Baia. deși dezavantajos pentru Mihai. Ferrara. – regele Poloniei. pe un teren mărginit de păduri. cuceritorul Constantinopolului. .1598 – Tratatul de la Mănăstirea Dealu – Mihai încheie un tratat cu împăratul romano-german Rudolf al II-lea. domnul Ţării Româneşti primea subsidii pentru o armată de 5. în consecință. suzeranitatea. 26 oct. numeroasa oaste poloneză nu respectă angajamentul. . condus de Albert Kiraly. dar Mihai nu poate exploata victoria. pe râul Neajlov. iar Ştefan le garantează retragerea în Polonia cu condiţia înapoierii pe acelaşi drum pe care invadaseră Moldova. fără succes. în octombrie. a permis lui Ştefan să-şi refacă armata.refuzul lui Ştefan de a mai plăti tribut turcilor. Ştefan a fost nevoit să se retragă. deşi moldovenii au provocat mari pierderi turcilor. locţiitor al lui Sigismund în Ţara Românească.000 de oşteni (alături de care se afla Laiotă Basarab. cu excepția regelui Poloniei. Imperiul Habsburgic. recunoscându-i.25 ianuarie 1475 – Ştefan trimite faimoasa scrisoare circulară principilor creştini ai Europei.000 de polonezi. obligându-se să îl sprijine împotriva tuturor dușmanilor.în 1476 are loc riposta otomană.000 de oşteni. beglerbegul Rumeliei. aştepta oastea otomană la Călugăreni. se evita. o delegație de boieri munteni încheie Tratatul de la Alba Iulia cu principele Transilvaniei.800 de transilvăneni şi 2. în schimb. turcii sunt înfrânţi. sprijinit de un corp de oaste transilvănean. . fiind înfrântă de Ştefan la Codrii Cosminului. conducând campania în Moldova.13/23 august 1595 – lupta de la Călugăreni – turcii conduşi de marele vizir Sinan Paşa trec Dunărea. . sub pretextul unei campanii de recucerire a Chiliei şi Cetăţii Albe. protejatul turcilor. regele Ungariei.000 de mercenari. Ştefan numeşte Moldova drept o „poartă a creştinătăţii”. Spania. confruntarea moldo- otomană s-a produs la 10 ianuarie 1475 la Vaslui (Podul Ȋnalt). de asemenea. un detaşament de 1.000 de secui. Matei Corvin. astfel. Mihai Viteazul (1593-1601) . creditorii turci chemați sub pretextul de a fi plătiți fiind uciși. astfel. era obţinut sprijinul militar în confruntarea cu otomanii. însuşi sultanul Mahomed al II-lea. a urmat atacul asupra cetăţilor turceşti de la Dunăre. printr-un act emis la Buda. au provocat intervenţia otomană în Moldova. domnul Ţării Româneşti. într-o zi cu cețoasă. dar şi avertizând asupra pericolului otoman. polonii asediază Suceava. la 12 iulie 1475. . se obliga să ofere ajutor domnului Moldovei în lupta antiotomană.

ce stabilea alianţa Moldovei şi Rusiei împotriva Imperiului Otoman. Dimitrie Cantemir se va refugia în Rusia. iar ţarul este constrâns să încheie Pacea de la Vadul Huşilor. Mihai a iniţiat campania pentru cucerirea Transilvaniei. Dimitrie Cantemir (1710-1711). Negocierile secrete cu austriecii și rușii. precum şi recunoaşterea domniei ereditare în familia lui Dimitrie Cantemir. astfel.(1688- 1714). aducând sub același sceptru cele trei Ţări Române. Astfel. dar și intrigile lui Constantin Cantacuzino au condus la mazilirea şi decapitarea lui Constantin Brâncoveanu (chiar în ziua în care împlinea 60 de ani) şi a celor 4 fii ai săi în 1714. numit de istorici „Criza Orientală”. Imperiul Otoman cunoştea începutul unui proces de declin militar. Primul domn fanariot.„prinţul aurului”. Sigismund Bathory renunţase la tron în favoarea vărului său. Șerban Cantacuzino și. fără succes însă. după o serie de transformări politico-militare. Petru cel Mare. Mai mult. respectiv. Dimitrie Cantemir încheind cu ţarul Rusiei. efemer însă. economic. teritorial. oastea domnului Ţării Româneşti. în ambele ţări. Mihai devine şi stăpân al Moldovei. Gheorghe Duca. armata cardinalului Andrei Bathory era înfrântă la Şelimbăr. pe Prut (1711). Transilvania şi Moldova ieşeau din frontul antiotoman. stat care se opunea războiului cu turcii. fără a se ajunge la un rezultat. au participat la asediul Vienei și domnii Țării Românești și ai Moldovei. în octombrie 1599. armatele ruse. devenind consilier al ţarului Petru cel Mare. considerat de turci un element fidel lor. Şerban Cantacuzino (1678-1688) a trimis o solie formată din 180 de boieri la Viena pentru a încheia un tratat cu Austria ce garanta independenţa Ţării Româneşti. aceștia. ambii fiind protejaţi ai Poloniei. se conturează o nouă conjunctură politică odată cu ascensiunea Imperiul Habsburgic (Austria) şi a Rusiei în zona de sud-est a Europei. ba mai mult. a ocupat tronul tocmai pentru a-l supraveghea pe Brâncoveanu. al cărui debut l-a reprezentat înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei în 1683. Neîncrederea turcilor în domnii pământeni va avea drept consecinţă instaurarea domniilor fanariote atât în Moldova şi Ţara Româneasca în 1711 şi respectiv 1716. respectarea integrităţii teritoriale a Moldovei. cardinalul Andrei Bathory. alături de care se aflau turcii și Emeric Thokoly. conduse de Petru cel Mare și feldmareșalul Boris Șeremetev. Mihai este asasinat din ordinul habsburgilor. iar în Moldova devenise domn Ieremia Movilă. La Stănileşti. 4 . SPAŢIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAŢIE ŞI CONFLICT LA ÎNCEPUTURILE EPOCII MODERNE De la sfârşitul secolului al XVII-lea. însă. în aceste condiţii. Ȋn acest context. Tratativele cu Austria au continuat în timpul lui Constantin Brâncoveanu . în urma unei campanii fulger.în Transilania. la Zărneşti. domnul Ţării Româneşti. Mihai devenind stăpân al Transilvaniei. ce aspira la titlul de principe al Transilvaniei. a înfrânt armata austriacă condusă de generalul Heissler. domnul Moldovei. în mai 1600. în alianță cu cele moldovene sunt înfrânte de cele otomane. a fost Nicolae Mavrocordat. conduse de Baltagi Mehmed pașa. Încheierea tratatului nu s-a finalizat. ca urmare a morţii neaşteptate a lui Şerban Cantacuzino. furnizând austriecilor informații despre mișcările armatei otomane. în 1690. în 1601.. Ȋn calitate de vasali ai sultanului. Aşteptările turcilor au fost înşelate. unii domni români au văzut în alianţa cu Imperiul Habsburgic şi Rusia un instrument de a înlătura dominaţia otomană. aflată sub protecția Rusiei. Tratatul de la Luţk (1711).