You are on page 1of 3

Curs: Teorie Urbană.

Lector universitar: Severin Serghei

Tema 5. Activitatea urbanistică în contextul asigurării dezvoltării


localitatilor urbane.

Rolului pe care le au oraşele pentru menţinerea şi impulsionarea dezvoltării economiei


regionale, astfel consolidând reţeaua relaţiilor economice la nivel naţional, implică necesitatea
diferenţierii calitative a spaţiului urban faţă de spaţiul limitrof. Aceasta în vederea prezenţei în
interiorul urbei a serviciilor regionale de deservire a populaţiei. Astfel oraşele mai îndeplinesc
funcţia de consolidare a potenţialului uman (nu doar din urbă, ci şi din regiune) şi racordarea
acestora la procesele sociale, culturale, politice etc. din ţară.

5.1 Oraşul în reţeaua teritorial-administrativă a R.M.


Forma de organizare teritorial-administrativă a Republicii Moldova a cunoscut un şir de
modificări în ultimele decenii, urmărind scopul de raţionalizare şi eficientizare a actului de
guvernare, aceste schimbări au vizat stabilirea cadrului juridic pentru satele (comunele) şi oraşele
(municipiile) şi unităţile administrativ-teritoriale ale R.M.
Legea privind organizarea administrativ-teritorială a R. Moldova divizează teritoriul ţării, sub
aspect administrativ, în unităţi administrativ-teritoriale: raioane, oraşe şi sate. Rolul
urbanismului ca ştiinţă, şi ca activitate, este reconsiderarea spaţiilor habitatului uman
(пересмотр среды обитания человека) între asigurarea condiţiilor egale de trai, muncă şi odihnă.
Sub aceste aspecte (nivelul de comfort, dotări social-culturale, acces la servicii economice şi
inginereşti) toate localităţile trebuie să asigure populaţiei aceleaşi facilităţi în asigurarea
satisfacerii nevoilor.
Lista oraşelor din Republica Moldova cuprinde aproximativ 65 de oraşe şi orăşele, dintre
care doar 4 au o populaţie de peste 100.000 loc. Din acestea doar 8 oraşe au căpătat acest statut
înainte de cel de-al II-lea război mondial: Tiraspol (1795), Dubăsari (1795), Chişinău (1818),
Bălţi (1818), Tighina (1818), Cahul (1835), Soroca (1835), Orhei (1835), Râbniţa (1938). Cel
mai nou oraş este localitatea Tvardiţa căreia i sa oferit statut de oraş în anul 2013. Creşterea
numărului de oraşe în perioada ce a urmat războiului sa datorat reformei teritorial-administrative
în urma căreia teritoriul R.S.S.M. a fost împărţit în raioane (52 raioane în comparaţie cu
10 judeţe existente anterior), iar pentru funcţia de centre raionale au fost alese foste târguri sau sate
transformate ulterior în oraşe.

Img. 1. Divizarea teritorial-sdministrativă a R.M. în diferite perioade istorice: stânga – judeţe; dreapta – raione.
Având în vedere că procesul de urbanizare a oraşelor din R. Moldova este unul
tardive(запоздалый, поздний) (intensificarea proceselor de urbanizare au loc prin anii 60) şi au
avut o durată scurtă (procesul practic se stopează după anul 1991) oraşele ţării şi-au suspendat
dezvoltarea firească(естественное развитие), iar activitatea de urbanism capătă o importanţă
majoră în acest context.

5.2 Oraşul în raport cu activitatea urbanistică.


Pentru activitatea urbanistică, orașul reprezintă o entitate complexă având o poziție precisă
pe ţesătura structurii administrativ-teritoriale ale ţării. Ca parte a unei structuri, această unitate
menţine legături multiple cu entităţile vecine şi cu centrele politice, economice, culturale
etc. Perspectiva activităţii urbanistice raportată la orașe este una globală, unde legăturile
economice, sociale ş.a. asigură racordarea localităţilor într-o reţea unică care formează statul
Republica Moldova. Totodată orașul duce o viaţă autonomă, şi suficientă, care asigură populaţiei
condiţii comfortabile de trai şi acces la toate facilităţile vieţii moderne (social-culturale,
edilitar- gospodăreşti).
Urbanismul este o ştiinţă pluridisciplinară, spectrul domeniilor care într-un fel sau altul se
află în vizorul activităţii urbanistice variază de la economie la protecţia mediului. Această
deschidere către alte domenii de cercetare este determinată de scopurile activităţii
de urbanism:
a) utilizarea raţională şi echilibrată a terenurilor necesare funcţionării localităţilor;
b) determinarea structurii funcţionale a localităţilor;
c) asigurarea unei locuiri corespunzătoare cerinţelor şi nivelului de dezvoltare a societăţii;
d) asigurarea esteticii compoziţionale în realizarea cadrului construit şi
amenajarea cadrului natural din localităţi;
e) protejarea populaţiei, cadrului natural şi construit contra poluării, riscurilor naturale şi
tehnologice previzibile;
f) protejarea, conservarea şi acordarea statutului corespunzător de valoare monumentelor
culturii şi naturii.
Pentru a putea înțelege cum se raportează activitatea de urbanism la loclității, în special
cele urbane, este necesar înţelegerea faptului că aplicarea unor principii, care pot fi numite
urbanistice, adică a unor norme şi standarde, în toate domeniile de activitate responsabile
de dezvoltarea localităţilor, ţine de necesitatea asigurării unui echilibru între evoluţia în
ascendenţă(происхождение) a componentei economice şi sfera vieţii social-culturale.
Care este perspectiva orașului, şi ce poate propune activitatea de urbanism în vederea
creării premiselor pentru o dezvoltare raţională a acestora? Aceasta este întrebarea ce ne
preocupă. Cert (несомненно) este că activitatea de urbanism oferă cel mai bun model pentru
dezvoltarea teritorial-urbanistică a localităţilor, având în vedere difuncţionalităţile şi priorităţile de
tot tipul.
Drept neajunsuri, sau punctele slabe, a situaţiei existente în domeniul dezvoltării
urbane
putem număra următoarele poziţii:
- autonomie limitată (politică, fiscală);
- lipsa/starea nesatisfăcătoare a infrastructurii;
- nivelul scăzit al investiţiilor socio-culturale;
- nivelul scăzut al activităţilor de producere;
- dezvoltarea sporadică(непостоянный, от случая к случаю)/abordarea individuală a
dezvoltării ş.a.

5.3 Dimensiuni de acţiune a activităţii de urbanism.


Am menţionat deja că urbanismul este o activitate pluridisciplinară, fapt datorat
multidimensionalităţii actului de reglementare urbanistică, deaceea considerăm ca prin
activitatea de urbanism putem găsi şi oferi soluţii la majoritatea problemelor existente. Acestea
(soluțiile) se grupează câteva dimensiuni de acţiune a activităţii de urbanism care
sunt responsabile de formarea condiţiilor de trai, muncă şi odihnă a populației care să
corespundă cerinţelor vieții moderne.
Dimensiunea cea mai cuprinzătoare şi care eronat (ошибочно) este asociată cu finalitatea
activităţii urbanistice este cea ce ţine de sistematizarea teritorilă a localităţilor.
Diversitatea activităţilor şi beneficiilor necesită o delimitare a teritoriului după
funcţionalitatea acestuia. Aici scopul urmărit este crearea zonelor funcţionale distincte, rezervate
unei activităţi de bază (zona locativă, zona de utilităţi publice, zona comunală ş.a). Drept rezultat
se urmăreşte formarea centrelor/subcentrelor publice în orașe unde trebuie să fie concentrate
instituţiile administrative, culturale şi deservire. Atenţie se acordă raţionalizării a folosirii
teritoriilor zonei locative în special pentru terenurile construcţiilor noi, în condiţiile în care
majoritatea orașelor nu dispun de terenuri de rezervă pentru extinderea zonelor locative, aceasta se
execută prin scoaterea din circuit a terenurilor agricole limitrofe deaceea folosirea terenurilor noi
necesită raţionalizare – micşorarea suprafeţei parcelelor, delimitarea regulată a parcelelor ş.a.
Zonificarea funcţională a teritoriului este importantă pentru că asigură delimitare după
destinaţie a corpului orașului asigurând totodată necesarul de terenuri pentru o activitate sau alta
împiedicând situaţiile de apariţie a vecinătăţilor care se deranjează, de ex. unităţi de producere în
zona locativă.
Dimensiunea social-culturală se manifestă prin dezvoltarea reţelei obiectivelor publice,
culturale şi deservire. Am menţionat deja importanţa acordată formării centrelor/subcentrelor
publice, acestea trebuie să asigure în totalitate necesităţile multilaterale ale populaţiei.
Organizarea centrelor publice prevede, pe lângă clădirile administrative,
construcţia/reconstrucţia instituţiilor şcolare şi preşcolare; obiective de deservire şi de
alimentaţie publică; zone de agrement; sport şi odihnă ş.a. toate acestea cu amenajarea spaţiilor
verzi transformând orașul într-un spaţiu pe deplin autonom în ceea ce priveşte desvăşurarea vieţii
culturale şi sociale. Obiectivul principal al acestei dimensiuni este acoperirea tuturor categoriilor
de vârstă a populaţiei localității. Incluziunea (включение) copiilor şi tineretului, a bătrânilor
în activităţile publice duce la mărirea coeziunii(единсвто) sociale şi la creşterea conştiinţei civice
a populaţiei.
Dimensiunea tehnico-edilirată a activităţii urbanistice pune în lumină elementele mai
puţin vizibile ale vieţii cotidiene în ceea ce ţine de asigurarea comfortului zilnic, şi anume,
necesitatea asigurării localităţilor urbane cu apă potabilă curentă, canalizare, comunicaţii etc. Iar
această dimensiune nu reprezintă un compartiment aparte ci necesită a fi implementat odată cu
realizarea soluţiilor de planificare. Pentru asigurarea viabilităţii (жизнеспособность) zonelor
funcţionale, pentru menţinerea unui centru public mereu activ este necesar un sistem bine-
dezvoltat de reţele inginereşti, de la străzi şi drumuri la comunicații. Activitatea urbanistică acordă
prioritate acestei dimensiuni a dezvoltării orașelor, se identifică sursele de alimentare cu apă, se
stabileşte reţeaua de conducte magistrale de alimentare cu apă şi canalizare, necesitatea
staţiilor de pompare, localizarea staţiilor de epurare. Din punct de vedere urbanistic apare
necesitatea abordării „în pachet” a problemelor alimentare cu apă şi canalizare, pentru a
reduce sau a evita efectele dezastruase pentru starea mediului înconjurător, în cazul lipsei reţelei
de canalizare în timp ce populaţia are acces la apă curentă, problemă persistentă(постоянный) în
mai multe orașe din R.M.
Acestea sunt doar unele aspecte ale activităţii urbanistice în raport cu orașul, desigur
subtilităţi (тонкости) sunt mai multe iar elementele care îşi lasă amprenta în dezvoltarea urbană
sunt uneori ascunse şi acţionează indirect. Perspectiva orașelor depinde de mai mulţi factori,
investiţii, pieţe de desfacere, reţele de comunicaţii, dezvoltarea economică şi politică a ţării,
demografia ş.a. însă activitatea de urbanism îşi are contribuţiile sale în realizarea scopului
asigurării unei bune dezvoltări a orașelor. Scop ce poate fi atins.