You are on page 1of 17

 Sănătatea fizică înseamnă absența bolii și a oricărei infirmități, în prezența energiei și a

vitalității suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice și a activităților recreaționale,


fără a obosi în mod deosebit.

 Sănătatea socială se referă la abilitatea de a comunica în mod eficient cu oamenii din jur
și cu mediul social, prin angajarea în relații personale satisfăcătoare.
 Există dovezi că cei care au multe legături sociale se îmbolnăvesc mai rar și sunt mai
satisfăcuti de viață.
 Sănătatea mentală sau psihică se referă atât la absența tulburărilor psihice, cât și la
capacitatea de a rezolva solicitările vieții cotidiene și relațiile sociale, fără probleme
emotive sau de comportament. Se știe că bunăstarea psihică are mult de-a face cu
sănătatea psihică.
 Determinanţii sănătăţii:
biologia umană (factori endogeni),
stilul de viaţă,
mediul înconjurător,
(factori exogeni / ambientali)
organizarea serviciilor de sănătate

 Factorii biologici sau endogeni : vârstă,sex,rasă,ereditate,antecedente


personale,caracteristicile demografice ale populației
 Factorii exogeni sau ambientali sunt prezenți în mediul fizic și socio-economic în care
trăiesc și își desfășoară activitatea:
factori fizici,chimici,
factori economici,socio-culturali,educaționali.

 Sănătatea individului este influențată de„ straturile" care îl înconjoară formate din
factorii determinanți.
 Astfel, primul strat este comportamentul individual și stilul personal de viata care pot
deteriora sau promova sănătatea. Indivizii pot fi afectati de modelul de comportament al
prietenilor și de obiceiurile și normele comunitatii.
 Al doilea strat este format de influenta socială și comunitară care asigură un ajutor mutual
membrilor care se află în dificultate și au condiții de viață nefavorabile. Dar, în multe
cazuri acest sprijin poate lipsi sau poate avea un efect negativ (de ex. fumatul, consumul
de alcool și/sau de droguri, comportamentul libertin, etc).
 Cel de al treilea strat include factorii structurali ca: locuința, condițiile de muncă, accesul
la servicii cum sunt transportul, îngrijirile medicale, condițiile mediului de bază: apa,
aerul, alimentația, solul, radiațiile etc.

Promovării sănătății –principii :

1
 1.Implică populația ca un întreg, ceea ce impune necesitatea ca populația să fie informată.
 2.Este orientată asupra determinanților sănătății (factori care influențează sănătatea:
biologici, ambientali, mod de viață, servicii de sănătate).
 3.Foloseste metode/abordari diferite, complementare, deoarece sectorul sanitar nu poate
singur să promoveze sănătatea.
 4.Urmărește asigurarea participării publice, deoarece promovarea sănătății este posibilă
numai dacă indivizii își transformă cunoștințele dobândite în comportamente, contribuind
astfel toti la promovarea sănătății.
 5.Implicarea cadrelor medico-sanitare în promovarea sănătății, mai ales la nivelul
serviciilor primare.

Principalele obstacole în asigurarea unei sănătăți orale a populației sunt legate de

-accesul la serviciile medicale (venituri reduse, lipsa asigurărilor medicale, proximitatea


serviciilor stomatologice),
-educația deficitară a populației în privința igienei, a factorilor de risc și a importanței prevenției.
Factorii de risc sunt:
 nutriția deficitară,
 fumatul,
 alcooolul,
 igiena orală inadecvată.

Riscul de îmbolnăvire
 reprezintă totalitatea condiţiilor sau circumstanţelor (de ordin medical sau de altă natură)
care ar putea prezenta un pericol pentru sănătate şi ar situa individul, sau grupul uman
asupra căruia acţionează, într-o poziţie de inferioritate faţă de alţi indivizi sau alte
colectivităţi cu caracteristici identice.
Consumul de produse de igienă orală și de servicii stomatologice
Probleme
 Factorii care influențează igiena orală corespunzătoare sunt educația din familie
,obișnuința și educația din școală
 Nivelul redus al veniturilor reprezintă unul dintre obstacolele majore cu precădere în
mediul rural și în cazul persoanelor cu venituri reduse, costul acestor produse și servicii
fiind considerat ridicat pentru puterea de cumpărare existentă. Costul serviciilor
stomatologice este ridicat pentru aceste persoane,din acest motiv un număr mare dintre
români nu merg regulat la medicul dentist, ci doar în cazul unor probleme dentare grave.
 Prețul constituie un criteriu principal în alegerea pastei de dinți și al periuței de dinți
 Educația deficitară din punct de vedere al igienei orale își spune cuvântul, pentru că
oamenii nu înțeleg cele două aspecte, și anume prevenția și igiena orală propriu zisă.

2
 Igiena orală presupune spălatul zilnic pe dinți, folosirea pastei de dinți și a periuței, a apei
de gură, deprinderi care urmate, în timp,garantează o igienă corespunzătoare și scade
riscul apariției afecțiunilor cavității orale.
 Ignorarea unuia sau mai multor aspecte din cele precizate mai sus conduce la creșterea
riscului de dezvoltare a afecțiunilor orale, iar aici decizia de a respecta aspectele de igienă
este luată la nivel individual.
Soluții
 Susținerea publică a campaniilor de prevenție și educație.
 Reducerea TVA-ului pentru produsele de igienă orală pentru a fi mai accesibile
persoanelor cu venituri reduse.

Educaţia pentru sănătate îndeplineşte trei roluri, în funcţie de scopul urmărit:


 preventiv – temele de educaţie conţinând elemente de instrucţie a populaţiei pentru
prevenirea îmbolnăvirilor;
 constructiv – de realizare a adeziunii opiniei publice în favoarea sănătăţii;
 curativ – pentru educarea şi convingerea pacienţilor de a urma prescripţiile medicale.
Educaţia pentru sănătate presupune :

 -acceptabilitate,

 -respect reciproc,

 -informare,

 -mijloace pentru deprinderea diferitelor obiceiuri sanogene,

 -cooperarea receptorilor, ea fiind totodată şi un drept al omului şi o obligaţie a


societăţii, concretizată printr-o programă analitică şcolară anuală integrată programei
tuturor treptelor de instrucţie (bazate pe mesaj educativ de cultură sanitară, imagini de
exemplificare şi demonstraţii practice).

Educaţia pentru sănătate implică, obligatoriu, cunoaşterea şi aplicarea continuă a


tehnicilor de comunicare, ca element fundamental.

Datorită faptului că în cadrul comunicării există doi poli:


- educatorul (cel care transmite informaţia) şi
- ascultătorul (receptorul sau cel care primeşte informaţia).
 În activităţile de comunicare cei doi poli trebuie să aibă flexibilitatea de a schimba
permanent rolurile, adică şi educatorul trebuie să ştie să asculte.
 El trebuie să accepte sentimentele altor persoane, să ştie cum să stimuleze discuţia
pentru a avea loc un dialog cu individul sau convorbirea cu grupul mic de indivizi,
ţinând cont, permanent, de comunicaţia non verbală, care, uneori, poate fi mai eficientă
şi utilă decât cea verbală.

3
Pot apare bariere în comunicaţie :
- care ţin de deosebirea socio-culturală dintre educator şi receptorul informaţiei,
- receptivitatea scăzută a audientului,
- atitudine negativă faţă de medic sau educator,
- înţelegere limitată
- transmiterea de mesaje contradictorii.
În cadrul transmiterii informaţiei active în grupul de lucru sunt uzual utilizate o serie de
tehnici în educaţia pentru sănătate:
 “tehnica brainstorming” – tehnică provocatoare ce urmăreşte să mobilizeze participanţii
pentru identificarea unor nevoi şi găsirea unor soluţii;
 “tehnica brainwriting” – fiecare persoană îşi exprimă în scris ideile în ceea ce priveşte
nevoile educative într-o problemă definită, după care ideile consemnate se triază şi se
aduc la cunoştinţa grupului;
 “tehnica grupului nominal” – fiecare membru al grupului îşi exprimă părerile în
legătură cu o problemă, iar educatorul grupează ideile comune.
Scopurile realizării educaţiei pentru sănătate

 - creşterea nivelului de cunoştinţe medicale a populaţiei în domeniul prevenţiei bolilor, al


sanogenezei, al protecţiei mediului ;

 -formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea;

 - antrenarea maselor pentru a participa activ la consolidarea sănătăţii prin crearea unei
poziţii active faţă de sănătatea individuală şi faţă de problemele sănătăţii publice.

 Cerinţele educaţiei pentru sănătate sunt:


-largă accesibilitate;
-orientare (spre prevenţie) profilactică;
-participare activă a populaţiei la apărarea propriei sănătăţi;
-caracter optimist;
-să fie convingătoare;
-exprimare accesibilă;
-caracter ştiinţific;
-tematică adecvată auditoriului.
Metodele de educaţie pentru sănătate sunt:

I.Metode de cercetare – scopul cercetării fiind acela de a afla nivelul de educaţie pentru
sănătate, înainte şi după o campanie de informare, ca modalitate de control a eficienţei acţiunii.
II.Metode de acţiune – constau în sensibilizarea populaţiei şi penetrarea informaţiei.

4
III.Metode de formare de educatori – cursurile de formare de educatori se adresează atât
cadrelor medico-sanitare, cât şi altor persoane care vor să desfăşoare voluntar o activitate de
educaţie pentru sănătate: cadre didactice, sociologi, psihologi.
Metodele de cercetare pot fi:
 cantitative
– analiza datelor statistice existente;
– anchete prin chestionar;
 calitative – metode rapide (R.A.P.);
– observaţia (directă sau participativă);
– interviul (semistructurat, anamneza, în grup);
– conversaţia (individuală, “focus grup”)
II.Metode de acţiune – constau în sensibilizarea populaţiei şi penetrarea informaţiei.
 Sensibilizarea – se adresează unor mase largi de populaţie într-un interval scurt de timp şi
are ca scop creşterea receptivităţii populaţiei asupra unor probleme de sănătate.
*Sensibilizarea pregăteşte terenul unor acţiuni ulterioare şi se poate realiza prin mai
multe modalităţi: postere, filme scurte, conferinţe, sloganuri, etc.
*Penetrarea informaţiei – continuă sensibilizarea pe un interval de timp mai lung şi se
adresează unei populaţii ţintă.
 În acest caz se are în vedere pe lângă informare, educarea şi consilierea populaţiei sau
individului în vederea schimbării stilului de viaţă.

Mijloacele de educaţie pentru sănătate


După calea de transmitere:
*mijloace auditive: – convorbirea educativ-sanitară (individuală, în grup, în grup cu
decizii), lecţia, conferinţa, radioemisiunea.
*mijloace vizuale:
 cu rol dominant textul: lozinca, articolul, broşura, manualul, fluturaşul, pliantul, formele
beletristice;
 cu rol dominant imaginea: afişul, pliantul, planşa, diapozitivul, machete, expoziţia.
*mijloace audio-vizuale: filmul, emisiunea televizată, teatrul.
 În funcţie de adresabilitate se disting:
 mijloace individuale: sfatul medical;
 mijloace de grup: convorbirea de grup, lecţia, instructajul (cu grupuri omogene sau
heterogene);
 mijloace de largă informare: conferinţa, emisiunea televizată sau radiofonică, filmul,
tipăriturile.
 După modul de transmitere:
 mijloace directe în care mesajul educativ sanitar este transmis ca o informaţie nemediată
(convorbire, conferinţă);
 mijloace indirecte care utilizează o cale de transmitere ce presupune o formă artistică.

5
Etapele planificării şi evaluării educaţiei pentru sănătate:
-identificarea şi caracterizarea consumatorilor;
-identificarea nevoilor şi ierarhizarea lor;
-formularea de scopuri şi obiective strategice teoretice;
-identificarea resurselor pentru formarea comportamentului favorabil sănătăţii;
-elaborarea conţinutului şi alegerea metodelor de folosit;
-acţiunea propriu-zisă de influenţare, de formare de atitudini, comportamente;
-evaluarea rezultatelor procesului:
 continuă,
 imediată ,
 de etapă ,
 terminală.

Răspunderile promotorilor de sănătate:


-să fie informaţi, să fie la curent cu noile descoperiri în domeniu;
-să fie îndrăzneţi, să-şi depăşească propriile slăbiciuni şi prejudecăţi;
-să fie expliciţi, să nu deruteze oamenii folosind un limbaj ambiguu;
-să evite stereotipia şi blamarea, mai ales dacă este vorba de o afecţiune transmisibilă;
-să-şi concentreze eforturile pentru a schimba comportamentul în grupurile ţintă;
-să activeze pe un front larg
 promotorii de sănătate trebuie să înţeleagă motivele care-i fac pe oameni să continue să se poarte
la fel, dăunând propriei sănătăţi, găsind alternative acceptabile şi apoi furnizând resursele şi
sprijinul necesar pentru acceptarea alternativelor.

Răspunderile promotorilor de sănătate:


-să fie informaţi, să fie la curent cu noile descoperiri în domeniu;
-să fie îndrăzneţi, să-şi depăşească propriile slăbiciuni şi prejudecăţi;
-să fie expliciţi, să nu deruteze oamenii folosind un limbaj ambiguu;
-să evite stereotipia şi blamarea, mai ales dacă este vorba de o afecţiune transmisibilă;
-să-şi concentreze eforturile pentru a schimba comportamentul în grupurile ţintă;
-să activeze pe un front larg
 promotorii de sănătate trebuie să înţeleagă motivele care-i fac pe oameni să continue să se poarte
la fel, dăunând propriei sănătăţi, găsind alternative acceptabile şi apoi furnizând resursele şi
sprijinul necesar pentru acceptarea alternativelor.

6
Ancheta epidemiologică
Ancheta epidemiologică = Metoda de baza in cercetarea epidemiologica in cazul unei
populatii tinta, adesea efectuata pe un eşantion reprezentativ al populatiei.
Definiţie:
Ancheta epidemiologică (AE) - reprezintă totalitatea investigaţiilor efectuate în rândul
populaţiei în scopul depistării cauzelor apariţiei şi evoluţiei bolilor transmisibile sau
netransmisibile, pentru elaborarea măsurilor de prevenţie şi de combatere a acestora.
Ancheta fundamentală asupra stării de sănătate oro-dentare servește pentru a aduna
informații asupra statusului sănătății buco-dentare și asupra nevoilor de tratament a unei
populații,apoi urmărirea evoluției și a schemelor de morbiditate.Ea permite evaluarea eficacității
serviciilor furnizate și planificate,sau modificările serviciilor de sănătate buco-dentară,și
programele de formare potrivit nevoilor.
Anchete : pilot și exploratorii naționale
Ancheta pilot - numai pentru cele mai mari subgrupe ale populației și pentru una sau două vârste
de referință, de obicei, copii de 12 ani și un alt grup de vârstă
Ancheta exploratorie națională – presupune un număr suficient de situsuri de examinare pentru a
acoperi toate subgrupele majore ale populației care pot avea grade diferite de necesități de
tratament și cel puțin trei grupe de vârstă sau grupuri de vârstă de referință.
Vârste de referință:
5 ani –pt.dinții de lapte,
12,15,35-44 ani și 65-74 ani -pt.dentiția permanentă.
Nr.persoanelor din grupurile de referință : 25-50.
Organizarea anchetei:
- elaborarea unui protocol,
- aprobarea autorităților,
- buget,
- programul de operațiuni,
- sistemul de îngrijire și transfer de urgență
- raportul pt.autorităților locale.
Personalul și organizarea:
-responsabilul de înregistrarea datelor
-responsabilul cu logistica
-verificarea cotidiană a formularelor de evaluare
-prevenirea infecțiilor
-fixarea locului de examinare
-pregătirea formularele pt.evaluarea sanatații buco-dentare
Acestea cuprind :identificarea pac.și informații de ordin general +evaluarea clinică –ex.extra-
bucal,ATM,mucoasa orală,opacități/hipoplazia smalțului,fluoroza dentară,CPITN,statusul
dinților,tratamentul necesar pt,fiecare dinte,purtarea de proteze dentare,nevoia de proteze,anomalii dento-
faciale,afecțiunile ce necesită ingrijiri imediate și transferul subiecților.

7
Grupe populaționale expuse riscului de îmbolnăvire prin afecțiuni oro-dentare.
Factori de risc ce apar în timpul acordării asistenței dentare în comunități.

Grupuri vulnerabile :
- grupuri cu venituri reduse
-populația rurală.

• Nivelul scăzut de dezvoltare economică înseamnă resurse mai puţine şi pentru sistemul
sanitar, cu repercursiuni pe termen lung.

• Astfel, pe de-o parte, la grupurile cu un nivel redus de educaţie se constată un deficit de


cunoștințe, o lipsă de conştientizare a rolului prevenţiei pentru sănătate și lipsa
informațiilor legate de planningul familial, cu consecințele aferente.

• Pe de altă parte, problemele legate de adresabilitatea şi accesibilitatea la serviciile


medicale influenţează de asemenea în sens negativ sănătatea oamenilor.

Cea mai mare parte a populaţiei rurale are un acces dificil la serviciile publice de sănătate, multe
dintre satele din România neavând nici măcar unităţi de asistenţă primară (medic de familie).

• Organizaţia Mondială a Sănătăţii identifică două grupuri ţintă majore cărora ar trebui
să li se adreseze în mod expres campaniile privind sănătatea orală deoarece sunt expuse
riscului de îmbolnăvire prin afecțiuni oro-dentare :

• 1. copiii de vârstă şcolară şi tinerii

• 2. vârstnici

1. Copiii de vârstă şcolară şi tinerii


Argumente

Copilăria şi adolescenţa reprezintă anii de formare a comportamentelor, inclusiv cele privind


sănătatea orală, ce vor însoţi elevii şi adolescenţii pe tot parcursul vieţii.

Şcolile pot oferi un mediu propice pentru promovarea sănătăţii orale. Accesul la apă potabilă, de
exemplu, poate permite desfăşurarea programelor de igienă generală şi orală. De asemenea, un
mediu fizic sigur în şcoli poate contribui la reducerea riscului de accidente şi traumatisme
dentare.

Povara bolilor orale la copii este semnificativă. Majoritatea afecţiunilor orale, o dată apărute,
sunt ireversibile şi durează întreaga viaţă având impact asupra calității vieţii şi stării generale de
sănătate.

8
• Politicile şcolare şi educaţia pentru sănătate sunt esenţiale pentru dobândirea
comportamentelor sănătoase şi controlul factorilor de risc, cum ar fi aportul de alimente
şi băuturi dulci, consumul de tutun şi alcool.

• Şcolile pot oferi o platformă pentru furnizarea îngrijirilor de sănătate orală, de exemplu
servicii de prevenire şi curative.

• OMS atrage atenţia asupra impactului deosebit de mare pe care factorii externi îl au
asupra comportamentelor adolescenţilor. Ei sunt uşor influenţaţi de colegi, de părinţi dar
şi de factori economici şi sociali (mass-media, industria, instituţii comunitare).

• Programele care vizează îmbunătățirea sănătății orale a tinerilor trebuie să ia în


considerare aceşti factori, de exemplu, în ceea ce priveşte consumul de dulciuri, băuturi
cu zahăr, tutun şi alcool.

Este necesar un efort susţinut şi constant din partea familiilor, şcolilor, cadrele medicale şi
organizaţiilor comunitare, în scopul de a controla riscurile pentru sănăta

2. Vârstnici
 Afecţiunile orale sunt de obicei progresive şi cumulative.
 Procesul de îmbătrânire poate creşte direct sau indirect, riscul de boli orale, agravate de o
stare generală de sănătate precară sau de bolile cronice.
 La vârstnici, îngrijirile în sănătatea orală reprezintă o provocare şi datorită unor condiţii
asociate :
• schimbarea statutului dentiţiei,
• prevalenţa crescută a cariilor netratate,
• igienă orală deficitară,
• pierderea dinţilor şi perturbarea funcțiilor sistemului stomatognat,
• proteze dentare mobile,
• cancer oral şi leziuni ale mucoaselor orale
• xerostomia
• durere şi disconfort craniofacial.
• Pierderea în totalitate a dinţilor naturali este o problemă gravă de sănătate publică la nivel
mondial. Fumatul, dieta nesănătoasă şi consumul excesiv de alcool sunt principalele
cauze ale pierderii complete a dinţilor.
• Pierderea dinţilor este consecinţa finală a cariilor dentare şi afecţiunilor gingivale severe
(parodontită marginală), condiţii cauzate de expunerea pe tot parcursul vieţii la factorii de
risc, comuni de altfel şi pentru alte boli cronice netransmisibile.
• Relaţia dintre sănătate orală şi starea generală de sănătate este deosebit de pronunţată în
rândul persoanelor în vârstă.
• Sănătatea orală deficitară poate creşte riscurile pentru sănătatea generală şi datorită
compromiterii capacităţii normale de masticaţie care va afecta aportul nutriţional .

9
• Nutriţia inadecvată/insuficientă poate duce în cele din urmă la scăderea răspunsului imun.
• Bolile periodontale severe sunt asociate cu diabet şi infecţia cu HIV.
• În mod similar, alte boli sistemice şi/sau efectele secundare negative ale tratamentelor lor
pot determina un risc crescut de a dezvolta afecţiuni orale:
reducerea fluxului salivar ,
modificarea simţurilor gustativ şi olfactiv,
dureri oro-faciale,
hiperplazie gingivală,
resorbţia osului alveolar şi mobilitatea dinţilor.

●Prevalenţa înaltă a terapiilor multi-medicamentoase la această grupă de vârstă poate


avea un impact foarte mare asupra sănătăţii
• Alţi factori de risc importanţi sunt factorii sociali :
- nivelul scăzut de educaţie,
- venituri mici,
- condiţii de viaţă şi de locuit defavorizate.
Factori suplimentari de risc includ :
-stilul de viaţă nesănătos,
-dietele cu conţinut ridicat de zahăr,
-igiena orală inadecvată din cauza reducerii dexterităţii,
-consumul excesiv de tutun şi de alcool.
• Barierele în îngrijirea sănătăţii orale în rândul persoanelor vârstnice sunt considerabile:
- mobilitate afectată,
- acces dificil în special al celor ce locuiesc în zone rurale cu transport public deficitar,
- servicii de sănătate orală şi îngrijiri la domiciliu indisponibile.
 Având în vedere că unele persoane în vârstă pot avea dificultăţi financiare în urma
pensionării, costul crescut al tratamentului stomatologic perceput împreună cu atitudinea
faţă de sănătatea orală, le pot descuraja de la a vizita un medic dentist.
 Lipsa suportului social şi sentimentele de singurătate şi izolare pot afecta bunăstarea şi
starea lor de sănătate mentală.
 În mod evident, este important ca furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate să
recunoască aceşti factorii psihosociali şi să furnizeze şi servicii de sănătate orală care sunt
accesibile, adecvate şi acceptabile pentru ei.
 Starea generală de sănătate trebuie să fie luată în considerare mai ales atunci când se
planifică un tratament complex, care poate implica şi proceduri chirurgicale.

10
Asistenta dentară pe grupe populaționale : femei gravide, preşcolari şi scolari,populația
tânară, urbană, rurală, din industrie.
Femei gravide
• În timpul sarcinii, perioada cea mai indicată pentru tratamentele realizate de medicul
dentist este trimestrul al II-lea, deoarece în trimestrul I are loc formarea organelor fătului,
iar în trimestrul al III-lea orice stres suferit de mamă poate duce la o naștere prematură.
• Anesteziile nu se realizează cu anestezice care conţin adrenalină, deoarece determină
contracţii ce pot dăuna fătului sau pot să provoace un avort sau naştere spontane.
• Se pare că lidocaina sau mepivacaina (fără adrenalină) se pot utiliza cu riscuri minime.
• Extracţiile dentare se evită în primul trimestru, cât şi în ultima lună de sacrină. Se pot
realiza doar între luna a-IVa şi luna a-VII-a de sarcină.
• Efectuarea radiografiilor este probabil una dintre cele mai controversate proceduri în
sarcină .
• Marea majoritate a medicilor interzic expunerea la radiaţii, oricât de mici ar fi acestea,
însă există şi medici care nu exclud examenul radiologic, dar nu în primul trimestru de
sarcină!
• Acestea se pot efectua doar în caz de urgenţă şi cu protecţia abdomenului mamei, precum
şi a glandei tiroide, chiar dacă tehnica şi aparatura evoluată de radiologie administrează o
doză de radiaţii mult mai scăzută decât acum câteva decenii.
• Cele mai frecvente probleme care apar în timpul sarcinii sunt:
• 1. Gingivita reprezintă patologia buco-dentara specifică femeilor gravide. Papilele
interdentare sunt roşii, mărite ca volum, congestive; aceste fenemone apar în luna a II- a
şi a III-a de sarcină, atingând un maxim în luna a V-a- a VII- a pentru ca după naştere să
revină la normal în doar câteva zile. Sângerarea se produce la cele mai mici atingeri şi
este consecinţa hipervascularizaţiei.
• 2. Caria dentară - s-a constatat o evoluţie rapidă spre complicaţii pulpare a proceselor
carioase. În sarcină, frecvenţa cariilor creşte cu 20%. Riscul de producere este mai mare
în prima jumatate a a acestei perioade.
• 3. Hiperestezia dentinară - dureri intense activate de anumiţi stimuli : cald, rece, dulce,
acru.
• 4. Boala parodontală - poate apărea mobilitatea dentară de gradul 1 şi 2.
• Antibioticele sunt în unele cazuri indispensabile tratamentului afecţiunilor dentare, dar nu
se iau fără acordul medicului ginecolog .Penicilina se poate administra cu prudenţă dar se
evită în primul trimestru.
• Streptomicina, kanamicina, gentamicina, tetraciclina sunt total contraindicate în
timpul sarcinii.
• Modificări majore la nivelul cavității orale în sarcină
• Gingivita și parodontita induse de sarcină (50% din paciente), ce produc sângerări și
mobilitatea dinților – TRATAMENT = detartrare, terapie convențională periodontală.

11
• Carii dentare – TRATAMENT = restaurare cu evitarea amalgamurilor, menținerea
igienei dentare riguroase.
• Granulom de sarcină (5% din paciente) – TRATAMENT = se poate scoate în trimestrul
2 dacă este prea mare sau sângerează, altfel de obicei regresează spontan după naștere.
• Modificări minore
• Xerostomie = gură uscată, în trimestrele 1 și 3
• Sialoree în trimestrul 2
• Infecții orale
• Eroziuni dentare
• Ulcere aftoase (afte)
• Telangiectazie (apariția mai multor vase roșii vizibile pe mucoasa bucală)
• Profilaxia afectării orale:
• Dietă corectă (vitamine B, C, calciu, lactate proaspete, legume și fructe crude, evitarea
gustărilor bogate în hidrocarbonați și amidon)
• Evitarea alcoolului/țigărilor
• Igienă dentară corectă: spălare (nu imediat după vărsătură – risc de repetarea ei), ață
dentară, clătire cu apă de gură sau cu apă cu bicarbonat de sodiu sau măcar cu apă simplă
imediat după vomă)
• Utilizarea gumei de mestecat cu xilitol
• Vizite regulate la dentist
• Se recomandă:
- cu ajutorul tratamentelor de profilaxie dentara (periaj profesional, detartraj) medicul
poate tine sub control sanatatea orala a gravidei, prevenind degradarea coroanelor dentare
și a parodontiului.
- şedinţe scurte de tratament;
- evitarea tratamentelor în trimestrul al III-lea de sarcină şi efectuarea în mai bună
siguranţă în trimestrul al II-lea;
- instituirea unui tratament mai blând, uşor de suportat, fără efecte agravante asupra
sarcinii.

Printre principalele patologii stomatologice pediatrice cu care se confruntă stomatologii


se numără:
• Cariile dentare, cu o evolutie ce poate fi deosebit de rapida daca nu se intervine la timp;
• Pulpitele se pot manifesta si fara simptomatologie dureroasa;
• Abcesul dentar, însoțit de tumefierea localizată dar și de durere.

Pt.tineri

 Mijloace specifice de profilaxie:


• fluorizare locală;
• sigilarea șanturilor și fosetelor dinților permanenți tineri.

12
 Tratamentul cariilor simple presupune îndepărtarea țesuturilor afectate, prepararea unei
cavităti și refacerea morfologiei prin obturatii fizionomice de preferință glassionomeri.
Mediul toxic –influențe asupra cavității orale
• Clasificare intoxicatii : a.profesionale – intoxicatii survenite prin metale si metaloizi si
compusii lor, apar in cursul procesului de productie
b.accidentale – imbracă forma unor accidente acute si se
datoreaza expunerii sau ingerării involuntare.
– Căile de patrundere a substanțelor toxice:
– respiratorii
– digestive
– cutanate
 Gingivitele metalice –în intoxicaţiile cronice cu metale grele.
• Lizereul gingival - reprezinta o modificare de culoare a marginii gingivale libere, in
intoxicatiile cu: bismut, mercur, argint, plumb, aur.
• Lizereul gingival are de obicei o culoare albastruie sau violacee.
 Gingivită saturnină (Pb) - lizereu cenuşiu-albăstrui la nivelul marginii libere a gingiilor -
lizereul de plumb, al lui Burton;
• Intoxicaţia cu mercur (Hg) - fabricile de termometre, oglinzi;
- hipersalivatie, stomatita ulcero-necrotica, halena fetida, adenopatie submandibulara,
stomatita congestiva catarala, lizereu mercurial, dintele mercurial, parodontopatie
mercuriala
• Intoxicaţia cu bismut -stomatita bismutica
Simptomatologie: durere, sialoree
• Intoxicația cu cupru :
- lizereu gingival,
- leziuni ale smaltului,
- culoare brună a smalțului, gingivite, parodontite marginale cronice, gust metalic.
 Eroziunile dentare este mai mare în cazul mediului cu pulberi, în cazul pacienţilor
care lucrează în mediu toxic , mai mică fiind în cazul mediului netoxic .

Asistența dentară pe grupe populationale:asistența dentară geriatrică;asistența dentară a


bolnavilor cronici sau dependenti.
Drogurile.Alcoolul.Fumatul.Noxe din industrie.

 O boală cronică poate conduce la neglijarea cavităţii bucale, din cauza depresiei sau a
lipsei de energie.
 De aceea instrucţiunile date pac.cu boli cronice trebuie să fie complete şi repetate iar
pacientul încurajat să discute şi cu alte persoane în aceeaşi situaţie.

 Persoanele în vârstă pot prezenta simptome grave de depresie datorită „pierderilor” :


 a rudelor, a prietenilor prin deces;
 a diminuării câştigurilor, a pierderii statutului social;

13
 a pierderii independenţei;
-Uneori, datorită unor accidente se pot pierde şi diferite părţi ale organismului, aici incluzându-se
şi dinţii.
- Înaintarea în vârstă este urmată în mod obişnuit de o diminuare a capacităţilor fizice şi mentale;
-În aceste situaţii tratamentele ce urmează a se efectua trebuiesc explicate pacientului rar şi într-o
formă simplă, lăsând timp pacientului să urmărească buzele medicului, în anumite situaţii, în
special în cazul unui auz deficitar, chiar comunicarea cu pacientul prin scris sau prin intermediul
persoanelor aparţinătoare.
-Capacitatea unor oameni în vârstă de a rezista la orice stress este foarte redusă.
- Şedinţele mai lungi, bine suportate în tinereţe, la o vârstă mai înaintată nu sunt bine tolerate.
-De asemenea trebuie acordată o mare atenţie pacienţilor ce sunt sub anumite tratamente
medicamentoase, datorită unor afecţiuni generale.
-În aceste situaţii este necesară o anamneză riguroasă.

 Pentru un pacient în vârstă, orice vizită, discuţie, problemă la care se gândeşte reprezintă
o solicitare fizică şi intelectuală;
 Frecvent, acest gen de pacienţi repetă de mai multe ori afirmaţiile făcute, de aceea
tratamentul dentar efectuat într-o zi foarte aglomerată ( pentru medic ) poate reprezenta
un eşec;
 Pacienţii în vârstă nu suportă să fie grăbiţi sau forţaţi;
 De aceea situaţiile neplăcute pot fi eliminate dacă medicul abordează cu calm şedinţa de
tratament a unei persoane vârstnice, oferindu-i toate explicaţiile necesare.
 Persoanele în vârstă care locuiesc singure au tendinţa de a-şi restrânge dieta alimentară
dacă prezintă un discomfort la masticaţie, până când această dietă paote conduce la
subnutriţie;
 Bucuria de a mânca poate fi una din puţinele surse majore de plăcere şi mulţumire la
vârstele înaintate;
 Pentru a beneficia de această plăcere însă este nevoie de o lucrare protetică confortabilă şi
cu o eficienţă acceptabilă.
 Unele persoane în vârstă prezintă dificultăţi în articularea sunetelor, nu doar datorită
încetinelii în gândire ci şi din cauza unor lucrări protetice greşit efectuate şi a lipsei
dinţilor;
 Claritatea în vorbire este foarte importantă pentru menţinerea într-un grup social;
 În alte situaţii pacientul în vârstă se poate exprima dificil şi datorită unui accident
vascular cerebral în antecedente, devenind foarte frustrat dacă nu i se dă timp pentru a se
exprima.
Particularitățile ale tratamentului stomatologic la vârstnic sunt:
• Să nu fie standardizat ci individualizat fiecărui caz în parte.
• Reclamă un număr mai mare de tratamente: odontale,parodontale,protetice.
• Necesită un număr sporit de ședințe datorită numeroaselor afecțiuni stomatologice ce s-
au acumulat de-a lungul anilor.
• Colaborarea interdisciplinară și tratamentul multidisciplinar sunt condiții obligatorii.
• Există discrepanțe între necesar și cerințe.
• Se recomandă soluții simple de tratament,nu manopere complexe ,cu particularități ce țin
seama de calitatea câmpului protetic și de Geroindex.
Tratamentul va fi particularizat de unele situații ce țin de starea generală.

14
a)Vârstnic sănătos
- tratamentul ține cont de geroindex ( nu diferă de al adultului ),
- precauții privind principiul profilactic (păstrarea dinților pe arcadă ) și operativitatea
(reducerea numărului și duratei ședințelor ) .
b )Vârstnic cu patologie generală compensată - la care există riscul de decompensare
-dotarea trusei de urgență cu antialergice,antialgice,sedative,hemostatice,
antiasmatice , medicație cardiovasculară.
c) Pacient cu patologie generală decompensată sau iminentă de decompensare – tratamentul se
temporizează până la normalizarea constantelor biologice.
d ) Vârstnic cu riscuri foarte mari la care nu se pot efectua tratamente stomatologice:
- tumori,
- leucemii,
- decompensări cardio-vasculare ,
- infarct,
- accidente vasculare cerebrale.
Sunt necesare investigații complete din cauza riscului
 Unui pacient cu probleme medicale complexe i se va solicita efectuarea unor teste de rutină
pentru a monitoriza statusul bolii, funcţia organelor sau reacţia metabolică la medicaţii. Cele
mai recente rezultate trebuie să fie disponibile la cabinetul medicului dentist. Când acestea nu
sunt disponibile, sau dacă medicul dentist observă semne ale unui control slab asupra bolii,
trebuie consultat medicul curant, pentru ca acesta să dispună efectuarea unei noi serii de teste
adecvate. Ocazional, clinicianul stomatolog poate dispune personal practicarea unui test de
laborator specific, ceea ce implică însă existenţa unei rutini în colaborarea cu un anumit
laborator, dar şi înţelegerea diagnosticului medical şi a codurilor procedurale
 Pacient diabetic - se vor lua cateva masuri de precautii:
-intotdeauna se va indica pacientului sa nu inceteze tratamentul bolii sistemice, indiferent ca este
cazul unui tratament oral sau insulinic, fara acordul medicului specialist;
-se vor face programarile la inceputul zilei astfel incat sa nu interferam cu orarul insulinei si se
vor face astfel incat pacientul sa nu sa astepte, stresul marind valorile glicemiei;
-intotdeauna sa manance inainte de a veni la programare, daca vor fii necesare extractii acestea
se fac la jumatatea intervalului a doua mese consecutive;
-anesteziile se fac intotdeauna cu anestezice locale fara concentratii crescute de vasoconstrictor
(1/200.000) atat pt a se evita complicatii acute ale boliilor cardiovasculare preexistente cat si pt a
preveni necroza tesuturilor locale si ischemia filetelor nervoase;
-atunci cand este cazul unor manevre chirurgicale se vor lua masuri de precautii in privinta
valorilor glicemiei, precum și masuri de prevenire a unei infectii ulterioare prin antibioprofilaxie
si antibiotic cu spectru larg 5-7 zile postextractional;
-nu se vor prelungi in nicun caz sedintele astfel incat sa interferam cu orarul de masa al
pacientului;
-zaharul cubic sau solutia perfuzabila de glucoza vor fi la indemana pt a putea fi administrate
prompt in cazul aparitiei semnelor de hipoglicemie (transpiratii reci, tremuraturi, pierderea
constientei);
-obligatoriu pacientul va fi urmarit in timpul interventiei stomatologicice , precum si ulterior cam
15-30 min cat se realizeaza programarea urmatoarei sedinte,plata sau prescrierea unei retete de
catre medicul stomatolog, iar cazul unor interventii de chirurgie controlul este si mai important
pacientul fiind urmarit 7-10 zile atat de medicul stomatolog, cat si de cel nutritionist

15
 Cardiaci
- manopere scurte,
- ședințe matinale,
- risc de bacteriemie- antibioprofilaxie,
- măsuri de igienă locală
HTA
- tratament stomat. sub hipotensoare,diuretice + sedare, restricții la utiliz. adrenalinei,
- supravegherea TA,pulsului.
 Boli respiratorii:
- poziție șezândă la tratam.și nu în decubit,
- protecție de pulberi la prepararea dinților (jet de apă ),
- nu se va utiliza diga.
 Osteoporoză
- probleme asociate osteoporozei pot fi reprezentate de diverse boli parodentale, pierderi ale
dintilor sau afectiuni ale gingiei.
- persoanele suferinde de osteoporoza sunt mult mai predispuse la a avea nevoie de o proteza
noua, comparativ cu persoanele care nu suferă de osteoporoză.
- tratamentele cu bisfosfonati în cazul acestei boli atrag după sine anumite complicaţii post
operatorii

 Consumul de tutun afecteaza sanatatea orala in mai multe moduri:


 Halenă
 Dintii isi modifica culoarea
 Modificări de gust
 Inflamația mucoasei bolții palatine
 Creste riscul de carii
Fumătorii au mai mult tartru decat nefumatorii, acest lucru fiind cauzat de cantitatea scazuta
de saliva din cavitatea bucala. De asemenea, chimicalele prezente in tigari afecteaza circulatia
sângelui în gingii, încetinind procesul de vindecare a diverselor plăgi, și indirect eficiența
tratamentului.
Fumatul este unul din factorii care declanșează apariția cancerului oral.
 Alcoolul și sanatatea orală
- alcoolul afecteaza mecanismele primare de aparare imunologice ale organismului pentru
combaterea infectiilor. In consecinta, se poate produce supraaglomerarea bacteriana si
pătrunderea crescută in tesuturile gingivale.
- alcoolul are ca efect deshidratarea cavitatii bucale, astfel incat saliva nu va reusi sa spele
incarcatura bacteriana, iar procesul de formare a plăcii va fi accelerat.
 În cazul persoanelor dependente de substanțe cum ar fi alcoolul, marijuana, amfetaminele
și opioidele se înregistrează de obicei o degradare accelerată a stării de sănătate orală, de
exemplu în termen de doar un an în cazul consumatorilor de opioide.
Cauze:
- afectarea sistemului imunitar, obiceiuri alimentare nesănătoase, depresie, lipsă de motivație,
situație financiară ,
- igiena dentară precară (pe care statisticile o asociază cu comportamentele specifice de
dependență de substanțe).

16
Recunoașterea simptomelor reprezintă un pas crucial în tratarea dependenței de substanțe,
un comportament care provoacă în anumite cazuri schimbări la nivelul structurii și funcției
creierului, vizibile în forma declinului sănătății mentale.
Nu toate simptomele consumului de droguri sunt vizibile în timpul unei vizite de rutină la
stomatolog, însă există destule semne numai la nivelul cavității bucale care nu pot fi ignorate :
-xerostomie,
-diverse forme de hipercheratoză,
-bruxism,
-eroziuni severe și carii multiple,
-carcinoame,
-candidoze, infecții și necroze ale gingiei, leziuni, ulcerații etc., dintre care unele au risc
crescut de a evolua în cancere orale.

17