You are on page 1of 57

Universitatea “Valahia”, Târgovişte

Facultatea de Ştiinţe Economice


Specializarea: Management financiar-bancar

Lucrare de Disertaţie

Profesor coordonator: Violeta Dragoi Masterandă: Nedelcu Alina

1
Universitatea “Valahia”, Târgovişte
Facultatea de Ştiinţe Economice
Specializarea: Management financiar-bancar

Rolul monedei unice in strategia de politica monetara a SEBC

Profesor coordonator: Violeta Dragoi Masterandă: Nedelcu Alina

2
CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................................................ 2

CAPITOLUL I-UNIUNEA ECONOMICA SI MONETAR Ă ………………………………….

1.1.Etape în înfăptuirea Uniunii monetare…………………………………………………..


1.2.Criterii de convergenţă ale Tratatului de la Maastricht……………………………………
1.3.Moneda Euro……………………………………………………………………

CAPITOLUL II- NECESITATEA EURO LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE…………..


2.1. Moneda Euro şi impactul său asupra economiilor……………………………………………

CAPITOLUL III – POLITICA MONETARĂ EUROPEANĂ..................................................... 3

3.1. Conținutul politicii monetare………………………………………………………………..


3.2. Obiectivele politicii monetare în Uniunea Europeană……………………………………..
3.3. Instumentele politicii monetare ……………………………………………………………

CAPITOLUL IV - STUDIU DE CAZ PRIVIND ADOPTAREA EURO LA


NIVELUL UNIUNII EUROPENE .............................................................................................

4.1. Strategia de politică monetară în Romania .....................................................................


4.2. Strategia de politică monetară a zonei Euro .....................................................................
4.3. Strategia de politică monetară a BNR ..............................................................................

CONCLUZII ................................................................................................................................

BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................

3
INTRODUCERE

Tema de faţă pe care am ales să o abordez este împărţită în trei mari capitole cu privire la
politica monetară de la nivelul Uniunii Europene.
Pe lângă politica fiscală şi cea bugetară, un rol important în realizarea politicii monetare
îl reprezintă obiectivele acesteia, cum ar fi: preţurile stabile, creşterea economică cât mai
echilibrată, forţa de muncă ocupată, echilibrul balanţei privind plăţile externe. Politica monetară
reprezintă reglarea cantităţilor monetare disponibile în economie, încât să poată avea de
lichidităţile suficiente, pentru funcţionarea normală şi dezvoltarea echilibrată.
Pentru înţelegerea cât mai bună a conţinutului politicii monetare, respectiv influenţele pe
care aceasta o are în rândul actiuniunilor bancare, trebuie să urmărim conceptul convencţional.
Politica monetară este guvernată de următoarele două pricipii importante. Primul
principiu îl reprezintă nivelul ratei dobânzii care trebuie să fie suficient de minim pentru
înregistrarea deflaţiei pe medie. Al doilea principiul al politicii monetare îl reprezintă nivelul de
preţuri ce sunt stabilizate corespunzător în jurul traiectoriei deflaţioniste, existând modalităţile
şocurilor de la nivelul sistemului monetar
În condiţii reale, în momentul când banca urmăreşte să atace economia, poate cumpăra
de pe piaţă datoriile guvernamentale, acest lucru reprezentând instrumentul principal.
Cumpărarea datoriilor guvernamentale sunt constituite de regulă prin creşterea stocurilor de
monedă, cumpărarea de pe piaţa liberă însemnând o scădere drastică cu privire la ratele
nominale, respectiv reale ale dobânzii, cât şi o creştere privind consumul şi investiţiile.
Studiul politicii monetare nu înseamnă doar efecte scontate în legătură cu acţiunile
băncilor centrale, cât şi îmbunătăţirea politicii monetare. Acţiunea această se realizează doar prin
procesul de stabilire a unui set de reguli clare cu privire la politica monetară.
O regulă principală de politică monetară poate fi constituită cu ajutorul unui plan în care
ni se descrie amănunţit metodele de reacţionare ale băncilor faţă de condiţiile economice
impuse, existând în acest fel două argumente cu privire la interesul acordat regulilor politicii
monetare: dacă banca centrală nu ar fi avut libertate de desfăşurare, înseamnă că politica
monetară este mai bună, fiindcă băncile au rolul de a utiliza într-un mod nedrept libertatea şi de
multe ori sfârşesc prin a fi doar o cauză decât un principal remediu pentru dezvoltarea ciclurilor
de afaceri.
Al doilea argument îl constituie politica monetară ca fiind în mod inevitabil inflaţionistă.
Experienţa din ultimii ani ne arată numărul limitat al băncilor centrale care au ales să
adopte şi să aplice strategiile pure privind politica monetară, de altfel mult mai numeroase fiind
abordările hibride.
Obiectivul său principal în legătură cu politiciile monetare îl reprezintă asigurarea privind
stabilitatea preţurilor, iar masa monetară fiind considerată drept obiectiv intermediar.

4
CAPITOLUL I - UNIUNEA ECONOMICA SI MONETAR Ă

1.1. Etape în înfăptuirea Uniunii Monetare

Uniunea Europeană a luat fiinţă la data de 1 noiembrie anul 1993, reprezentând o nouă
denumire pentru Comunitatea Economică Europeană(CEE), aceasta din urmă fiind înfiinţată în
anul 1957.
Această gândire promotoare cu privire la o Europa unită este destul de învechită, fiind
exprimată prin tot felul de idei preconcepute.
Un mare scriitor Victor Hugo(anul 1802-1885) spunea de o anumită zi când toate
naţiunile de pe întreg continental se vor uni toate într-o societate supremă şi se va crea o frăţie a
Europei, fără a se pierde din caracteristicile remarcate cu privire la identitatea lor.
Europa a rămas divizată şi afectată de altfel datorită celor două războaie mondiale
izbucnite pe teritoriul acestui continent.
La sfârşitul primului război mondial, preocupările pentru unirea Europei erau foarte des
adusse în dicutie. Această adunare a societăţilor naţiunilor a adoptat, spre exemplu, la dată de 17
septembrie 1930, o anumită rezoluţie care includea crearea unei comisii de studiu în cadrul
Uniunii Europene.
Această iniţiativă a fost propusă de către ministrul de externe al Franţei, Aristide Briant,
acesta fiind desemnat preşedintele Comisiei.
Obiectivul urmărit îl constituia crearea de organizaţii europene având caracter politic, cât
şi economic.
Datorită unei crize internaţionale şi a anumitor evoluţii a evenimentelor pe continent,
această idee prinvind crearea Uniunii Europene a intrat într-un impas şi ulterior s-a renunţat la
ea.
După al doilea război mondial, o bună parte din economia europeană a fost distrusă în
întregime.
Chiar şi în situaţia această, ideidle formate în legătură cu unitatea europeană s-au reluat
imediat. În anul 1946, Primul ministru de pe vremea aceea al Marii Britanii, Winston Churchill a
specificat într-un discurs susţinut la Zurich, în Elveţia, cât este de necesară crearea „statelor
Unite ale Europei”.
În anul 1947 a fost lansat de altfel „Planul Marshall”, scopul sau principal fiind
reconstrucţia europeană. Statele Unite ale Americii au ţinut să ofere sprijinul lor pentru
reconstrucţia tuturor ţărilor continentului, acest ajutor fiind acceptat doar de câte ţările care
urmau să reprezinte Europa Occidentală.

5
Analizată în timp, integrarea economică a Uniunii europene poate fi considerată drept un
proces istoric care a fost realizat în perioada 1958-2000. Tratatul de la Roma care a fost semnat
în anul 1957 şi a intrat în vigoare la dată de 1 ianuarie 1958, a condus la înfiinţarea unei
Comunităţii Economice Europene, astfel devenind Uniunea Economică şi Monetară.
UEM a fost realizată în trei mari etape, în conformitate cu Tratatul de la Maastricht ,
respectiv: prima etapă s-a realizat la data 1 iulie 1990 odată cu liberă circulaţie a capitalurilor în
spaţiul european, a două etapă s-a realizat la data de 1 ianuarie 1997, iar a treia etapă s-a realizat
la data de 1 ianuarie 1997 .
A. Procesul de integrare economică europeană de peste 40 ani a trecut prin trei faze:
uniunea vamală, economică şi monetară.
1.Uniunea vamală. Formarea CEE a avut drept obiectiv principal crearea uniunii vamale
între ţările membre.
Conţinutul acestui proces a urmărit: liberalizarea schimbului comercial prin desfiinţarea
de taxe vamale între ţările membre şi procedura de instituire a tarifului vamal comun faţă de alte
ţările, respectiv cele care nu făceau parte din comunitate. Această fază a uniunii vamale, a fost
încheiată la data de 1 iulie 1968.
2.Uniunea economică. Reprezintă faza următoare a procesului de integrare, fiind
superioară primei, aici sunt incluse realizările acesteia la care s-au mai adăugat: libertate de
mişcare a bunurilor; libertate de mişcare a capitalurilor; libertate de mişcare a serviciilor;
libertate de mişcare a persoanelor.
Prin realizarea acestor „patru libertăţi” s-a format piaţa unică europeană, care a luat fiinţă
la data de 1 ianuarie 1993.
Prima etapă a UEM a constituit mersul spre convergenţă politicilor economice a statelor
membre şi a dus la consolidarea coordonării politicilor monetare la nivel naţional.
Construirea pieţei unice a avut drept urmări:
- procesul de desfiinţare a controlului mărfurilor la frontiere, precum şi procesul de
reducere a controlului persoanelor la frontiere;
- securitate pentru cetăţenii comunităţii şi eliminarea unei duble taxări pentru
achiziţionarea din alte ţări membre a produselor de uz personal;
- mutarea cetăţenilor întregii comunităţii pentru o anumită perioada de timp într-un alt
stat membru faţă de cel actual;
- procesul de recunoaştere al calificărilor profesionale, precum şi extinderea ofertelor de
produse mai ieftine pentru cetăţeni realizată prin intermediul concurenţei sporite.; concurenţă
deschide posibilităţi suplimentare pentru crearea de noi locuri de muncă.
Franţa a fost ţară care a amânat punerea în aplicare a acestei Convenţii.
Alte ţări membre, cum ar fi: Marea Britanie, Danemarca, respectiv Irlanda au ţinut să
continue controalele la frontiere pentru anumite persoane
Constituirea Uniunii Economice reprezintă procesul în care sunt regăsite drepturi şi
libertăţi economice legate în special de drepturi sociale.

6
Drepturi fundamentale sociale sunt următoarele:
- dreptul de exercitare a oricărei profesii într-una din ţările Comunităţii, dreptul unei remunerări
echitabile;
- dreptul privind scăderea condiţiilor de viaţă şi muncă;
- dreptul privind egalitatea între femei şi bărbaţi;
- dreptul cu privire la protecţia sănătăţii;
- garantarea venitului minim în cazul persoanelor în vârstă.
Modul în care sunt finanţate deficitele bugetare este următorul: termenul de „finanţare
monetară”, atunci când recurgem la un împrumut, având condiţia ca statul să nu poată beneficia
de accesul privilegiat pe piaţa capitalurilor; prin alegerea unui împrumut pe piaţa capitalurilor,
punându-se problema contractării unor datorii externe la nivelul unei ţări; statul poate finanţa un
deficit bugetar prin creşterea impozitelor.

3.Uniunea Monetară. A treia faza în formarea Uniunii Europene este reprezentată de


uniunea monetară. Această concepţie cu privire la formarea Uniunii Monetare Europene realizată
în trepte are un scop propus ca până la finele secolului să-şi facă apariţia pe piaţă euro - bacnote
şi euro - monede, acest lucru s-a şi întâmplat.
Procesul de formare a uniunii monetare nu ar trebui perceput ca începând după crearea
uniunii economică; aceasta a luat fiinţă mult mai devreme, de aceea sunt trei etape în contituirea
uniunii monetare:
3.1. Introducerea SME care s-a realizat în anul 2007 prin:
a. stabilirea mecanismului ratei de schimb pentru valutele ţărilor membre, cele care nu permit o
fluctuaţie mai mare decât ±2,25%;
b. procesul de introducere a unităţii monetare europene (ECU), reprezentând moneda de cont,
ECU este format precum un coş al valutelor ţărilor membre, având ponderile diferite ale
acestora datorită forţei economice a statelor membre, conform criteriilor convenite între părţi.

3.2. Formarea Institutului Monetar European (IME), Obiective pentru IME sunt: -cooperarea
între băncile centrale:
-o bună coordonare a politicilor monetare pentru asigurarea stabilităţii preţurilor;
-supravegherea bunei funcţionarii ale ŞME;
- facilitarea uşoară pentru utilizarea ECU;

3.3. În această etapă finală se formează Banca Centrală Europeană (BCE), care înlocuie IME.
BCE emite o moneda unică. S-a propus că moneda unică să fie numită EURO, fiind dată în
folosinţă de la 1 ianuarie 1999.
Prin înfiinţarea BCE s-a ajuns la o singură politică monetară, de asemenea se vor bloca
ratele de schimb şi îşi va face intrarea pe piaţă a monedei unice având circulaţie între băncile
centrale şi comerciale, iar apoi să poată circulă pe piaţă monetară că bacnote şi monede în anul
2002.
După crearea BCE, băncile centrale ale statelor membre formează Sistemul European al
Băncilor Centrale.
Pentru aprecierea nivelului de convergenţă atins de către statele membre şi reţinute pentru
stabilirea trecerii la cea de-a treia etapă a uniunii economice şi monetare trebuie să aibă cele 5
criterii de convergenţă, acestea fiind specificate în Tratatul de la Maastricht.
7
1.2. Criterii de convergenţă ale Tratatului de la Mastricht

Rolul criteriilor de convergenţă este acela de a evalua nivelul de pregătire a economiei


pentru a putea participa la etapa a treia din cadrul Uniunii Monetare şi Economice.
Criteriile de convergenţă s-au stabilit conform Tratatului de la Maastricht în anul 1993 şi
fac referire la:

- procesul de stabilitate al preţurilor (conform acestei proceduri rată medie a inflaţiei


realizată pe 12 luni nu ar trebui să depăşească mai mult de 1,5 procente pe cele mai performante
state membre în legătură cu stabilitatea preţurilor);
- procedura finanţelor publice (conform acestei proceduri, poziţia Guvernului din punct de
vedere financiar trebuie să fie una sustenabilă, aceasta putând fi atinsă doar prin menţirea
poziţiilor bugetare fără a atinge un deficit perceput ca fiind excesiv).
Realizat în particular: deficitul bugetar planificat al statului nu ar trebui să fie mai mare
decât 3 la sută din Pib-ul total.
Atunci când această valoare este depăşită, acest deficit bugetar ar trebui redus substanţial
până se va ajunge la o valoare de referinţă, respectiv depăşirea acestei valori de referinţă.
De altfel, datoria publică nu ar trebui să fie mai mare de 60 la sută din total Pib, iar dacă
sunt înregistrate valori mai mari ar trebui diminuate pentru a ajunge la o valoare apropiată de
referinţă realizată într-un ritm constant.
- procedura ratelor dobânzii ( în această procedura ratele medii nominale ale dobânzilor
realizată pe termen lung, respectiv 12 luni nu ar trebui să fie mai mare cu 2 puncte procentuale
decât cele din statele membre care sunt mai performante din acest punct de vedere al stabilităţii
preţurilor).
Rata dobânzii se poate măsura pe baza unor titluri de stat sau pe baza valorilor mobiliare
care pot fi comparabile.
- procesul de stabilitate a cursului de schimb (conform acestei stabilităţi pnetru cursul de
schimb, acesta ar trebui menţinut intrte valorile marjelor de fluctuaţie de la nivelul
mecanismului acestui curs de schimb, realizată pe cel puţin doi ani, fără a se urmări
devalorizarea monedelor natioanle faţă de euro).
Acest nou mecanism cu privire la cursul de schimb (ERM II) a dus la înlocuirea ERM
având scopul principal fixarea monedei din statele membre care nu sunt incluse în zona euro prin
stabilirea euro, printr-un acord a unui curs fix, ajustabil.
O anumită bandă îngustă în legătură cu fluctuaţia se poate stabili prin acordul comun
dintre părţi atunci când sunt înregistrate progrese ce vizează procedura de convergenţă.

8
România este încadrată în prezent la toate criteriile cu privire la convergenţă nominală.
În tabelul de mai jos o să prezint situaţia criteriilor de la Maastricht în anul 2015 faţă de
anul 2014.

Tabelul nr.1. Criteriile de la Maastricht în anul 2015 faţă de anul 2008


Indicatori ai Criteriile
convergenţei de la Anii România Bulgaria Croaţia Polonia Ungaria Republica
nominale Maastricht Cehă

Rata inflaţiei 4,1 2008 7,9 12 5,8 4,2 6 6,3


(IAPC) 1,2 Februarie 1,2 -1,7 0,1 -0,2 0,3 0,4
15

Rate 6,2 2008 7.7 5,4 6 6,1 8,2 4,6


dobânzii pe 5,3 Februarie 4.1 3,2 3,8 3,1 4,4 1,3
termen lung 15

Cursul de 2008 +9,7/-16 - 3,5/-0,8 18,9/- 11,3/- 20,9/-3,5


schimb faţă ±15 la sută Martie +2,1/-3,5 - 8,5 10,6
de moneda 15 2/-1,7 +2/-4,4 +6/-6 6/-9,7
Euro

Deficit buget Anul 5,6 - 2,7 3,7 3,7 2,1


consolidat Sub 3% 2008
Anul 1,8 3,4 5,0 3,6 2,6 1,3
2014

Datoria Anul 13,2 13,3 36 47,1 71,9 28,7


Publică- 2008
procente în Sub 60% Anul 39,8 27,0 81,4 48,6 77,7 44,1
PIB 2014

Sursa: www.BNR.ro

9
Din experienţa ultimilor ani am observat o modificare substanţială cu privire la procesul
de trecere la moneda euro.
În perioada anterioară a crizei, îndeplinirea acestor criterii nominale este suficientă pentru
demonstrarea eligibilităţii/ compatibilităţii cu zona euro.
În timpul crizei, criteriile de la Maastricht nu garantează întreg succesul economic din
statul în cauză, aflata în zona euro:
- criteriiile de convergenţă nu se pot realiza într-o anumită maniera abordabilă în lipsa unei
competitivităţi, stabilitate financiară şi echilibrare fiscală;
- imaginea de ansamblu tinde să câştige cât mai mult teren, iar pentru criteriile de
convergenţă s-a acordat o deosebită importanţă.

Tabelul nr.2. Politicile înainte de criză şi cele postcriză

Politicile înainte de criză Politicile postcriză

Adeseori favorizează creşterea cu orice Spaţiul limitat de manevră datorită unui


preţ în ciuda temerilor cu privire la comportament ciclic din trecut.
sustenabilitate.
Adeseori este ignorată mărimea riscului
expansiunii economice accelerate.
Eficacitate limitată a acţiunilor Complicate de fragilitate pentru
contraciclice într-o ţară fără bariere contra sistemele bancare în anumite cazuri
fluxurilor de capital

Adoptarea monedei euro a fost Adoptarea monedei euro a fost


percepută ca având prioritate. percepută ca fiind una problematică.

Sursa: www.BNR.ro

Aceste avantaje ale adoptării monedei euro sunt condiţionate, fiecare stat membru trebuie
să îndeplinească:
- asigurarea procesului de îndeplinire a criteriilor de convergenţă la nivel nominal;
- atingerea gradului suficient de ridicat cu privire la convergenţă în cazul venitului/
locuitor;
- decalajul mare al convergenţei poate duce în timp la complicarea gestionării ciclurilor
economice în absenţa politicilor monetare independente;
- se va asigura eficacitatea cadrului instituţional pentru prevenirea, respectiv combaterea
unor dezechilibre (sunt necesare existenţa instrumentelor de politică economică alternativă care
poate înlocui politică mconetara);
- gradul insuficient al sustenabilităţii pentru îndeplinirea acestor de criteria de convergenţă;
- o posibilă accentuare cu privire la tendinţele centrifuge actuale configuraţiei zonei euro;
- demotivarea unor factori de decizie realizaţi la nivel naţional pentru implementarea unor
reforme necesare(atunci când sunt necesare reformele, obiectivul adoptării euro este considerat
drept o ancoră pentru politici faţă de cea oferită statului membru inclus în zona euro).
10
Zona monetară unică nu reprezintă locul potrivit pentru anumite ţări în care sunt regăsite
anumite problem de competitivitate sau în cazul pieţelor cu anumite problem de rigiditate.
Convergenţa reală în cazul României
Convergenţa reală nu deţine o definiţie anume şi nu conţine repere numerice spre
deosebire de convergenţa nominală care este bine stabilită în cadrul tratatului de la Maastricht.
Convergenţa reală este considerată drept convergenţa unor standarde de viaţă sau Pib-ul
realizat pe cap de locuitor.
Convergenţa reală, cât şi cea nominală se susţin reciproc(convergenţa nominală are rolul
de a sigura mediul macroeconomic cât mai stabil care să poată facilita convergenţa reală.
Această convergenţă reală are rolul de a crea premisele sustenabile convergenţei
nominale prin intermediul reducerilor expunerii economiei la şocurile asimetrice, respectiv
limitarea anumitor diferenţe din punct de vedere al procesului de transmitere a respectivelor
şocuri asimetrice.
Asigurarea gradului ridicat al convergenţei durabile înaintea adoptării monedei unice, şi
nu îndeplinirea acestor criterii de la Maastricht, este deosebit de importantă pentru a participa cu
succes la zona euro.
De asemenea, trebuiesc evitate urmărirea unor câştiguri în cazul convergenţei reale având
preţul de sacrificare din punct de vedere al stabilităţii macroeconomice

11
1.3. Moneda Euro

Astăzi, euro reprezintă moneda cel mai des folosită de către 17 state care constituie Zona
euro.
Euro a devenit cea de-a doua monedă internaţională, această monedă fiind folosită în
37% din schimburi valutare la nivel internaţional şi potrivit statisticilor efectuate moneda euro
reprezintă un sfert din totalul rezervelor internaţionale.
Direcţionarea obiectivelor majore pentru unificarea economică şi monetară la nivelul
Europei sunt: procesul privind asigurarea stabilităţii la nivel macroeconomic, procesul care
urmăreşte creşterea economică, respectiv crearea locurilor noi de muncă.
Intensificarea convergenţei la nivelul statelor membre demonstrează că zona euro a avut
un impact deosebit de puternic, având o evoluţie pozitivă, iar contribuţia acestei monede unice a
fost foarte benefică.
Efectele cu privire la introducerea monedei euro asupra statelor din afara Uniunii
Monetare poate fi diferită în funcţie de relaţiile cu statele membre, accesul la piaţa de capital şi
politica valutară promovată.
Printre aceste beneficii ale monedei unice, enumerăm următoarele: stabilitate pentru
politicile de dobânzi, reprezentând un punct de reper şi înlăturarea unor atacuri speculative
asupra monedei naţionale.

Avantaje ale introducerii monedei Euro:

1. Micşorarea costurilor legate de ratele de schimb datorită introducerii monedei unice


(băncile au rolul de a percepe comisioane care depind de moneda de schimb, instrumentul de
schimb, mărimea tranzacţiilor, importanţă oferită clientului).
Pierderile semnificative apar atunci când se cumpără/vinde cu ajutorul monedelor mai
puternice, respectiv bancnotele unor monede mai slabe.
Această introducere a monedei unice şi a sistemului băncilor centrale duc în primul rând
la o reducere de timp, iar în al doilea rând sunt reduse costurile plăţilor efectuate peste forntieră.
Prin crearea moedei euro va fi permisă simplificarea managementului în legătură cu
trezoreria băncilor, a contabilităţii, precum şi relaţiile cu autorităţile monetare.

2. Eliminarea incertitudinilor în legătură cu ratele de schimb ( Uniunea Monetară are


rolul de a elimina aceste mişcări ale ratei de schimb la nivel intra-comunitar, prin care se va
dezvolta comerţul şi investiţiile).
Câştigul obţinut este foarte greu de cuantificat, în teoria economic nefiind stabilite reguli
clare cu privire la relaţiile dintre incertitudinile legate de ratele de schimb şi investiţii realizate.

3. Moneda unică tinde să elimine speculaţiile monetare şi valutare ( aceasta este determinată
de variaţiile condiţiilor economice care fluctuează de la o ţară la altă şi de la o perioadă de timp
la alta în funcţie de ţară).
12
Doar firmele mari pot acoperi expunerea la riscul valutar cu ajutorul managementului de
trezerorie, prin operaţiunile efectuate la termen, fie prin constituirea reţelelor de filiale în
anumite ţări, schimbându-se sursa aprovizionării, respectiv piaţa de desfacere.

1. Procedeul care favorizează circulaţia capitalurilor, respectiv a investiţiilor efectuate


de la o ţară la alta.
Acest proces permite o alocarea rapidă pentru resursele necesare dezvoltării.

2. Se urmăreşte ca preţurile să fie cât mai transparente fiindcă se vor exprima în aceeaşi
monedă, în acest mod se urmăreşte identificarea celor competitive dintre acestea, având o
calitate egală a produselor respective.

3. Se va intensifica concurenţa între firme, având efecte positive asupra eficienţei şi calităţii.

4. Moneda Euro nu va mai reprezenta doar factorul major cu privire la integrarea


economică, cât şi un factor de integrare politică.
De asemeanea, va oferi un rol de stabilitate din punctul de vedere politic, dar şi prin
intermediul relaţiilor internaţionale.

5. Puterea şi stabilitatea valutară (introducerea monedei euro conduce la formarea


relaţiilor monetare la nivel internaţional cât mai stabile din punct de vedere valutar).
Această stabilitate financiară este susţinută cu ajutorul politicilor bugetare stricte pe care
toate statele membre ale Zonei Euro trebuie să le îndeplinească.

6. Lupta contra crimei organizate, respectiv falsificarea şi spălarea banilor ( euro este o
monedă credibilă care are rolul de a inspira încredere pnetru majoritatea operatorilor financiari).

7. Identitatea europeană ( Uniunea Monetară nu are acţiune directă în faţa sectoarelor


non-economice, dar poate influenţa acest sentiment de integritate şi integrare europeană.
De asemenea, moneda europeană va întări cu succes identitatea europeană.
Acest impact cu privire la politicile monetare nu pot fi acceptate în acelaşi timp, se
spune că integrarea economică duce de multe ori la coordonarea strânsă a politicilor monetare
dintre diferitele sectoare de activitate.

Avantaje ale monedei euro realizată la nivel naţional:

- Costurile tranzacţiilor reduse;


- Procesul de prevenire al unor devalorizări competitive;
- Preîntâmpinarea atacurilor speculative;
- Majorarea nivelului de ocupare a forţei de muncă.

Introducerea Euro poate duce la o reducere pentru ratele dobânzilor, acest lucru ducând în
timp la încurajarea investiţiilor, respectiv creşterea economică.

13
Dezavantaje ale introducerii monedei Euro:

1. Diferenţe la nivelul politicii fiscale ( ţările care au o datorie în creştere vor proceda la o
creştere a dobânzilor în cadrul ţărilor din Zona Euro).
Uniunea Europeană trebuie să deţină o rată unică pentru dobândă.
De altfel, ţările din Uniunea Europeană vor creşte fluxurile plăţilor interne din zona Euro
pentru sprijinirea regiunilor care au nevoie de această susţinere.

2. Nu se poate pierde diversitatea culturală existentă pe teritoriul Europei care implică


ritmurile de viaţă, diferenţe lingvistice, anumite obiceiuri, etc.

3. Procesul de pierdere al ratei de schimb (statele membre nu se mai pot folosi de


modificările ratelor de schimb pentru reglarea activităţii economice).
Renunţând la acest drept de a devaloriza această monedă naţională, guvernele înlătură
instrumentul vital în politica economică atunci când intervine un şoc economic care ar duce la
mărirea costurilor faţă de ceilalţi parteneri ai Uniunii Europene.

4. De regulă, condiţiile sociale din ţările membre pot fi foarte diferite.

5. Întâmplările extreme care îşi fac apariţia în anumite ţări pot aduce de asemenea
probleme serioase din punct de vedere al ordinii publice. Nu putem uita că de-a lungul istoriei
au existat războaie între ţările Uniunii Europene. De exemplu: Franţa a avut războaie împotriva
tuturor statelor europene, excepţie făcând doar Danemarca.

6. Perioada de pierdere a suveranităţii ( moneda slabă ori puternică a reprezentat din


totdeauna un simbol al statului respectiv).
Populaţia din ţările membre s-a considerat în prima faza drept cetăţeni ai ţării respective,
iar mai apoi cetăţeni în cadrul Europei.
Această pierdere de suveranitate a format un şoc psihologic masiv asupra Uniunii
Europene.

7. Procedeul de creştere al preţurilor ( o tendinţă normală din punct de vedere al preţurilor


din ţările zonei euro înregistrează o valoare medie, iar în alte ţări procesul de creştere a preţurilor
este independent de venituri.
Moneda Euro tinde să limiteze anumite politici economice efectuate în anumite ţări,
fiindcă aceştia nu mai pot intervene doar pentru interesul propriu.
De asemenea, în ţările sărace nu mai există posibilitatea de devalorizare a monedelor
pentru scăderea preţurilor produselor şi pentru atragerea cumpărătorilor străini.

14
CAPITOLUL II-NECESITATEA EURO LA NIVELUL
UNIUNII EUROPENE

În capitolul de faţă vom urmări sistemul politicii Uniunii Europene. Necesitatea monedei
euro este importantă deoarece influenţează viaţa tuturor cetăţenilor.
Lucrurile tind să evolueze, încât astăzi nu mai putem înţelege funcţionarea corectă a
statului memebru fără a apela la Uniunea Europeană.

Evoluţia competenţelor Uniunii Europene


Legenda tabelului:
• 1=fără competenţe în cadrul Uniunii Europene;
• 2= deţine competenţe limitate în cadrul Uniunii Europene;
• 3= deţine competenţe împărţite în cadrul Uniunii Europene cu statele membre;
• 4=deţine competenţe ale Uniunii Europene.
Tabelul nr. 4. Evoluţia competenţelor Uniunii Europene

Domeniile Politice Anul Anul Anul Anul Anul


1950 1957 1968 1993 2007
Piaţa internă/Dreptul unei libere circulaţii

Liberă circulaţie 1 2 3 4 4
pentru mărfuri şi
servicii
Liberă circulaţie a 1 1 1 4 4
capitalurilor
Liberă circulaţie în 1 2 3 4 4
cazul persoanelor
Reguli cu privire la 1 2 3 4 4
concurenţă
Standarde ale 1 2 2 3 3
protecţiei mediului
Redistribuirea mijloacelor
Politicile agrare 1 1 4 4 4

Politicile regionale 1 1 1 3 3

Cercetarea şi 1 1 2 2 2
dezvoltarea
Politicile sociale 1 1 1 2 2

Educaţia 1 1 1 1 2

Construcţia 1 1 1 1 1
locuinţelor
Politicile monetare şi fiscale

15
Stabilirea ratei 1 1 2 3 4
dobânzii
Emisiunea 1 1 1 1 4
monetară
Calcularea ratei 1 1 1 1 1
impozitului pe
venituri
Politica internă/juridică
Politicile ale 1 1 1 2 3
imigraţiei şi aziluri
Protejarea unor 1 1 1 2 3
drepturi civile
Poliţie şi ordine 1 1 1 2 2
publică
Politică Externă
Politici ale 1 1 3 4 4
comerţului exterior
Politici ale aparării 1 1 1 1 2
Asistenţă pentru 1 1 1 3 3
dezvoltare
Sursa: Simon Hix, The Political System of the European Union, Palgrave Macmillan

Însemnătatea Uniunii Europene s-a dezvoltat drept urmare că Uniunea a devenit foarte
mare.
Din această comunitate care erau înregistrate în prima faza doar şase state membre,
Uniunea europeană a ajuns la o extindere succesivă, respectiv 27 de membri de astăzi, astfel a
format spaţiul economic cel mai mare al lumii.
Procesul integrării europene a reprezentat de asemenea un experiment de succes pentru
modul de soluţionare al conflictelor apărute în timp.
Acest aspect a fost de multe ori dat uitării în special de generaţia mai tânără.
Mai trebuie specificat şi că Uniunea Europeană constituie subiectul principal de atrăgător
pentru anumite studii politice.
Studiul Uniunii Europene se intersectează la drumurile dintre studiul acestor sisteme
politice şi cel al politiciilor internaţionale, demonstrându-se încă o dată că hotarul dintre cele
două discipline este pe cale să se unească.

16
2.1. Moneda Euro şi impactul său asupra economiilor

Avantajele cu privire la adoptarea euro au prezentate pe scurt în analiza de mai jos.

Beneficii macroeconomice datorate adoptării monedei euro:

- se reduce riscul turbulenţelor monetare, cât şi financiare;


- asigură disciplinarea cu privire la politicile monetare întreprinse de moneda euro;
- reducerea primelor de risc la împurmuturile pentru anumite economii slab dezvoltate;
- procesul de stabilitate asupra nivelului dobânzii realizată pe termen lung.

Beneficii microeconomice datorate trecerii la moneda euro:

- se reduce riscul de evoluţie a ratei de schimb în raport direct cu Zona Euro;


- se reduce costul tranzacţiilor;
- reprezintă procesul de creştere a transparenţei internaţionale cu privire la preţuri;
- asigură o creştere a volumului în legătură cu schimburile externe.

Costurile şi riscurile asociate intrării în Zona Euro:

- dificultate în stabilirea corectă a parităţii prin care este realizată trecerea euro;
- pierderea posibilităţilor în utilizarea politicii monetare, precum rată de schimb pentru a
permite ajustarea corectă în cazul unor şocuri;
- o anumită poziţie în cadrul politicii monetare nu va fi satisfăcătoare tuturor ţărilor din
Zona Euro;
- se regasesc posibile asimetrii în procesul de transmitere a politicii monetare.

Aceste efecte cu o evoluţie negative se pot atenua prin anumite progrese care urmăresc
o sincronizare cât mai stabile a economiilor din Zona Euro( convergenţă reală şi fiananciara).

Trebuie subliniat faptul că îndeplinirea acestor criterii de la Maastricht reprezintă o


situaţie necesară, dar nu suficientă.
Pătrunderea în Zona Euro având o rată de schimb necorespunzătoare economiei poate
duce în timp la o suprainclazire a economiei şi a inflaţiei în cazul unei subevaluări sau stagnări
economice.
De altfel, costurile cu privire la ajustarea rezultatelor dintr-o rată de schimb care este
deseori supraevaluată sunt de regulă mai mari decât cele care au o rată de schimb subevaluată.

17
Tabelul nr.5. Evoluţie Pib faţă de anul anterior (%)

Anul 2008 2009 2010 2011 2012 2012/2007

Estonia -3,7 -14,3 +2,3 +7,6 +3,2 -6,3

Letonia -3,3 -17,7 -0,3 +5,5 +5,3 -11,9

Lituania +2,9 -14,8 +1,4 +5,9 +3,6 -2,5

Bulgaria +6,2 -5,5 +0,4 +1,7 +0,8 +3,3

România +7,4 -6,6 -1,7 +2,2 +0,3 +1,1

Polonia +5,1 +1,6 +3,9 +4,3 +2 +18

Sursa: http://cursdeguvernare.ro/trecerea-la-euro-avantaje-dezavataje

Graficul nr. 1.Evoluţie Pib faţă de anul anterior (%)

20

2008
15

10 2009

5 2010

0
Estonia Letonia Lituania Bulgaria România Polonia 2011

-5
2012
-10

2012/
-15
2007

-20

Sursa: http://cursdeguvernare.ro/trecerea-la-euro-avantaje-dezavataje
18
Din respectivul grafic se poate observa foarte uşor impactul deosebit de puternic pe care
l-a înregistrat criza în ţările baltice, acestea fiind puse într-o situaţie de a contracara o reducere
apărută brusc din partea fluxurilor străine de capital cu ajutorul unor măsuri combinate ale
politicii monetare , respectiv devalorizarea monedei naţionale.
Acestea nu au ajuns nici acum la nivelul Pib din anul 2007, în ciuda creşterii cifrelor care
par să fie foarte bune pentru anul 2012.
Şi în cazul României, aflată în situaţia de ajustare bruscă a deficitului extern cu
aproximativ 10 procente din Pib, ţară noastră reuşeşte evitarea unui recul important, având de
partea ei beneficii ale politicii monetare şi un curs de schimb cu flotare controlată.
Din punct de vedere al Consiliului Monetar, Bulgaria are o poziţie similar cu a noastră,
chiar mai bună decât ţară noastră. Acest lucru spune multe despre realizările noastre din ultimul
timp şi posibilităţile ce ne-au fost oferite de-a lungul anilor.
Polonia a dorit să păstreze o creştere mai mică decât noi anterior anului 2008, fiind
susstenabila datorită măsurilor de reforma adoptate. În condiţiile în care a fost aplicată politică
monetară, respectiv fluctuaţia cursului de schimb, Polonia a foast singură ţară care a reuşit să
evite recesiunea.
Din motive bine întemeiate, trebuia să intrăm în ERM ÎI, anul 2015 nu a reprezentat
otinta pentru ţară noastră. Intervalul de timp care a fost urmărit nu se poate realize până în anul
2019, fiindcă nu se mai pot impune eforturile necesare.
Această regulă nu se datorează doar convergenţei economice, cât şi convergenţei calităţii
cu privire la instituţiile publice şi nu îl ultimul rând mediului de afaceri.

19
CAPITOLUL III – POLITICA MONETARĂ EUROPEANĂ
În urmă cu 21 de ani a fost semnat Tratatul de la Maastricht care a stat la formarea
deciziei pentru Consiliul Europeancare a dus la înfiinţarea Uniunii Economice şi Monetare.
Această evoluţie a politicii monetare de la nivelul Uniunii Europene a continuat să
producă în continuare eforturile constructive necesare avansării privind soluţiile comune, dar şi
reacţiile adverse, de opoziţie în acelaşi timp.
Încordările aceastea pot fi explicabile cu uşurinţă, fiindcă politica monetară reprezintă
politica care deţine majoritatea efectelor şi reflexiilor fiindcă influenţează foarte mult
performanţa economică dar şi competitivitatea la nivelul statelor membre, şi al Uniunii
Europene.
Termenul de politică monetară constituie impactul direct asupra deciziilor viitoare
privind economiile naţionale şi econmomia europeană în acelaşi timp, dar constituie şi un
impact indirect privind performanţa şi arhitectura instituţională.

3.1. Conținutul politicii monetare

Pentru a înţelege cât mai bine termenul de politică monetară, putem definii această
politică ca fiind: ”o acţiune a autorităţilor monetare care are rolul de a controla variaţii
cantitative de bani/ credit în tipuri de dobândă, respectiv, în cursuri de schimb, având drept scop
colaborarea alte elemente ale politicii monetare la controlul inflaţiei, pentru reducerea şomajului,
precum şi obţinerea ratelor de creştere cu privire la venituri, producţie, precum şi îmbunătăţirea
soldului privind balanţă de plăti
Conform politicii monetare, această are scopul de a acţiona asupra unor variabile
economice, cum ar fi (preţul, nivelul de activitate, utilizare forţei de muncă, echilibrul extern) cu
ajutorul variabilelelor, care trebuiesc să fie controlabile”.
Politica monetară constituie ansamblul acţiunilor prin care banca are rolul de a influenţa
în mod direct cantităţile de monedă aflată în circulaţie, nivelul ratei de dobândă cursul de
schimb valutar şi indicatori monetari pentru realizarea unor obiective generale privind politica
economică ( cea de stimulare pentru activitatea economică, stimularea forţei de muncă şi
stabilitatea preţurilor)
Politica monetară cuprinde o istorie amplă ştiinţifică, şi ne este greu să găsim un domeniu
cu privire la inovaţiile majore sau radicale.
Apariţia primelor semne cu privire la politica monetară au fost din perioada
mercantiliştilor, pornind de la economişti clasici (Keynes şi Friedman) şi divergenţă dintre a
putea studia ce poate fi monetar şi real( Don Patinkin), şi a dus la un prim succes cu ajutorul
teoriei valorii.
Bazele politicii monetare îşi au originea din confruntările dintre keynesieni şi monetariştii
care fac referire la obiectul principal al politicii monetare, precum şi managementul ofertelor de
moneda. La scurt timp, keynesienii au considerat cu desăvârşire că politica monetară este una
discreţionară, iar monetariştii aveau reguli clare pe care se bazau.
Abordările moderne apărute cu privire la politica monetară au avut ca şi principiu esenţial
o teorie care face referire la jocuri.
Noile metodologii au avut un impact puternic în transformarea dezbaterii (reguli faţă de
discretionism) în dezbaterea credibilitate contra flexibilitate.

20
Tot în această perioadă a mai fost introdusă şi termenul de informaţie privată cu privire
la relaţiile dintre agenţii economici şi banca centrală.

Această noţiune a avut la bază un concept prin care băncile centrale aveau la dispoziţie
informaţiile, iar agenţii economici nu aveau aceste informaţii.

O explicaţie clară reprezintă faptul prin care agenţii economici aveau rolul de a integra o
tendinţa cât mai inflaţionistă cu privire la aşteptările lor, iar băncile centrale aveau interesul de a
înşela, de altfel acest echilibru a fost realizat prin strategia necooperativă.

Elementele defintorii cu privire la termenul de politică monetară sunt clasificate astfel:

1.Teorii economice, care au dus la crearea cadrului de intervenţie al statului cu ajutorul


banilor şi al gândirii monetariste în perioade istorice diferite;

2.Obiective cu privire la politica monetară, luând în calcul diversitatea lor, precum şi în


lumea contemporană: avem echilibrul monetar, echilibrul economic general, stabilitate pentru
moneda naţională, stabilitate din punct de vedere al preţurilor, procesul de stimularea al
activităţii economice;

3.Instituţiile care se ocupă de stabilirea obiectivelor cu privire la politica monetară


(Parlamentul, Guvernul, Banca Centrală), precum şi instituţiile care au pus în practică această
politică monetară banca central, de asemenea se se pot remarca uşor tendinţele de stabilire a
obiectivelor politicii monetare prin textul neechivoc cu privire la lege, ceea ce a a avut scopul de
a reduce disputele din domeniul acesta;

4.Anumite reglementări, instrumente şi mecanisme de transmitere în legătură directă cu


politica monetară, care se pot grupa în domenii bine cunoscute cu privire la intervenţionism
monetar (control privind emisiunea monetară, operaţiunile de piaţă, rezerve minime obligatorii
ale băncilor corespondenţe, rezerve internaţionale din aur şi din valută convertibilă, cursurile de
schimb şi supraveghere bancară) şi care au cunoscut dinamică şi o clasificare deosebită, fapt
datorat în primul rând evoluţiei obiectivelor şi instituţiile monetare din diferite ţări, iarin al doilea
rând, dezvoltarea tehnologică şi inovaţia apărută în ramura financiar-bancară;

5.Această integrare a politicii monetare, în diferite stadii de politică economică (politică


fiscal-bugetară, politică de control privind veniturile, politică industrială şi specifică statelor
membre) şi o formulare a mixului de politică economică;

6.Corelarea dintre politicile monetare ale unui stat cu alte politicile din alte state şi
formularea politicilor monetare la nivelul organismelor regionale şi organismele internaţionale
(FMI) pentru stabilirea unui echilibru monetar pe plan intern, extern, cât şi pe plan internaţional.

Referitor la conţinutul politicii monetare, dispunem de subiecte importante pentru o


întrega dezbatere care face referire în mod direct la modalităţile de desfăşurare a activităţilor de
reglare, respectiv variabilele utilizate la nivelul relaţiilor de reglare existente, dar şi gradul de
eficientă al măsurilor aplicate în acest caz, având impactul direct asupra unor metode de acţiune
a băncii central, respectiv finanţele publice.

21
Potrivit literaturii de specialitate piaţa monetară este împărţită din punct de vedere al
participanţilor în următoarele:

• Piaţa interbancară – reprezintă piaţa în care acţionează băncile care îşi modifică excedentele
, precum şi deficitele de monedă;

• Piaţa specifică titlurilor de creanţă – reprezintă piaţa unde se desfăşoară activitatea de


reunire a cererii cu oferta de lichiditate (fondurile deţinute) realizate termen scurt.
Aceasta poate fi deschisă şi celorlalţi agenţi economici care au în disponibilitate
lichidităţi într-un volum cât mai mare.

Din punct de vedere al criteriilor de segmentare a pieţei monetare îl constituie


deschiderea spaţială în următoarele:

• Piaţa monetară realizată într-un mediu intern, aici se lucrează cu moneda naţională;

• Piaţa monetară realizată într-un mediu extern, aici lucrându-se cu moneda străină. Cu
ajutorul acestei pieţe externe se pot cumpăra şi vinde valuta.
Piaţa valutară reprezintă un principal punct de intersecţie dintre piaţa monetară internă,
unde sunt tranzactionate lichidităţile pe termen scurt, respectiv cu piaţa de capital.

Este bine de argumentat că nu toţi economişti au fost de acord cu această abordare


tradiţională cu privire la politică monetară, respectiv modul de utilizare privind variabilele
intermediare în cadrul acesteia.
Atât politica monetară, cât şi politica fiscală, nu găsesc vreun mod pentru rezolvarea
problemelor apărute la nivelul economiei de piaţă, de altfel nu se poate omite faptul că
reprezintă instrumentul cu o mare importantă deosebită pentru obţinerea stabilităţii economiei,
respectiv acţiunea privind identificarea metodelor acţiunilor bancare următoare.
Deşi la nivelul unor reguli simple o pondere semnificativ de mare o reprezintă regulile
fixe, acestea în practică nu pot fi acceptate, fiindcă constituie un real inconvenient în cadrul
reacţiei politicii monetare asupra perturbatiilor macroeconomie fiind destul de des întâlnite. Nu
există nicio ţară care să poata desfăşura politici moentare având la bază regulile stricte.
Se preferă mai mult regulile flexibile, deorece poate reacţiona mai bine la situaţiile
apărute, printre regulile acestea flexibile, se clasează de obicei doar una, aceasta fiind regula lui
Taylor.
Această regulă a lui Taylor are scopul de stabilire a ratei dobânzii prin care Banca
Centrală intervine asupra ratei de inflaţie care este observată din timp, plus un nivel constant, cu
o ajustare a direcţiei privind politica monetară şi intensitatea sa cu privire la devierea inflaţiei.
Discuţiile apărute pe tema politicii monetare au fost numeroase şi vor mai exista de acum
încolo.
O anumită controversă aflată în discuţie în zilele noastre face trimitere la gradul de
independentă monetară al Băncii Centrale pentru selectarea strategiei de utilizare a politicii cât
mai direct posibil sau cea tradiţională, urmărindu-se constant obiectivul de inflaţie.

22
3.2. Obiectivele politicii monetare în Uniunea Europeană

Contextul Uniunii Europene este cel mai reuşit datorită faptului că uniunea monetară a
fost urmată de catrea uniunea economic.
Acest lucru a adus beneficii majore pentru economia europeană, stabilind de altfel terenul
pentru trecerea monedei unice, uniunea economică asigură ramurile zonei monetare optime.
Odată cu începerea Tratatului de la Roma, drumul care duce la integrarea l Europei a
suferit modificări ale fazelor clasice cu privirea la integrarea economică: uniunea vamală, piaţă
comună şi uniunea economic, respectiv monetară. Datorită faptului că nu există o definiţie cât
mai clară şi să acceptată la modul general cu privire la uniunea economică face imposibilă
prezentarea de concept al ”uniunii economice şi monetare”.
O altă definiţie descrie uniunea economico-monetaraca fiind: “zona alcătuită din două
sau o mulţime de ţărilor în care este stabilită liberă circulaţie pentru bunuri, servicii, capitaluri- şi
persoane, -odată cu această implementare -a metodelor privind integrarea pozitivă, tehnicile de
coordonare a politicilor economice-, precum şi modalitatea de utilizare a unei singure monede”.
Uniunea Monetară Europeană a început să funcţioneze din anul 1999, bazele aceste uniuni
fiind stabilite cu mult timp în urmă, începând de la o întrebare: ce tip de integrare economică –
având vreo deosebire de cea monetară – este nevoie pentru o funcţionare corespunzătoare de
uniunea monetară?
Răspunsul dat a fost următorul: uniunea economică pusă în aplicarea unei uniuni
monetare trebuie să poată îndeplini două mari cerinţe: prima cerinţă se referă la existenţa
capacităţilor potrivite de ajustare a economiei la nivelul uniunii şi cea de-a două cerinţă s-a
referit la existenţa coordonărilor bune cu privire la politicile fiscale, având nat ura de a nu pune
în pericol procesul de stabilitate al preţurilor..
Cerinţele acestea se pot regăsi şi la nivelul teoriei din zonele monetare optime, fiind
necesare datorită capacităţii de păstrare a costurilor uniunii monetare la nivelul cel mai scăzut.
Pentru ajungerea la uniunea monetară, Europa a trebuit să treacă prin teoriii ale zonelor
monetare optime, printr-o Piaţă Unică.
Uniunea monetară are de îndeplinit unele proprietăţi, potrivit acestei teorii zonele
monetare optime, încât să poată crea realw beneficii: integrare comercială, mobilitate privind
capitalurile sau procesul de mobilitate a forţei de muncă.
Deşi proprietăţile sunt clasice în cadrul Zonei Monetare Optime, teoria atrecut printr-un
process de îmbunătăţire cu alte proprietăţi, care au fost regăsite în cadrul proiectului european
prin propunerea de coordonare la nivelul politicilor economice (mai ales cele fiscale şi monetare)
pentru a realiza asigurarea stabilităţii preţurilor în regine şi să paota functioana moneda unică.
Realizarea Uniunii Economice Monetare a reprezentat iniţiativa apărută în anul1969,
locul fiind Summitul de la Haga, acolo aducându-se în discuţie prima oară ideea de moneda
unică. Statele care au fost membre în acea vreme au fost şi ele parte din Sistem la Bretton
Woods, acest lucru realizându-se datorită declinului la sfârşitul anilor ’60, atunci a fost simţită
cu adevărat dorinţa de realizare şi modernizarer a Uniunii Monetare.
În primul rând, acest Summit de la Haga a avut drept rezultat un Plan Werner. Principiile
acestui plan erau puse în anul 1970 de grupul primului ministru la nivelul Luxemburgului
(Pierre Werner). Planul acesta avea rolul de stabilire a calendarului privind integrarea europeană
şi monetară, acest lucru a urmat să se efectueze în două etape până la sfârşitul anului 1980.

23
Uniunea monetară a generat o convertibilitate pe deplin şi de asemenea a fost procesul
ireversibil al monedelor din ţările member, procesul de eliminare a fluctuatilor privind cursul de
schimb, procesul de fixare irevocabilă asupra parităţilor şi cursurile valutare, precum şi
liberalizarea completă în legătură cu fluxurile de capital.
Procesul trebuia să fie însoţit de procesul de susţinere a monedelor naţionale pentru
început şi după lansarea unei singure monede comunitare unice..Acest plan a fost aprobat în
anul1971, dar nu a putut fi pus în aplicare, această tentativă cu privire la integrarea economică şi
monetară în decursul a 10 ani a eşuat în totalitate.
În cele din urmă, în anul 1973 a fost realizată lansarea unui alt plan denumit ”şarpe în
tunel”, folosit pentru evitarea dezechilibrelor economice şi monetaare apărute în cadrul
economiilor europene.
Acest nou plan constă în procesul de sprijinire reciprocă pentru valutele, prin utilizarea
împrumuturilor interguvernamentale, de regulă fără crearea unei noi instituţii. La fel că Planul
Werner, şarpele în tunel a eşuat datorită crizelor cursurilor de schimb, a fost menţinută doar
zona mărcii germane.
O inovaţie în acest domeniu al integrării monetare, a avut loc în martie anul 1979, atunci
a fost realizat Sistemul Monetar European, folosind moneda compozită ECU care semnifică
media comunitară ponderată.
În cadrul inovaţiei reuşite punctul principal a fost reprezentat de către Mecanismul
Cursului de Schimb având că prevedere marja de fluctuaţie + / - 2,25% în comparative cu ECU,
pentru opt state membre.
La acel moment, Marea Britanie a fost singura ţară care nu a dorit să participle la acest
mecanism de curs valutar. Până în anul 1992, Sistemul Monetar European a mai câştigat trei
membri, respectiv Portugalia, Spania şi Marea Britanie.
La început această paritate ECU a fost de 1 la 1, iar ECU a fost utilizat doar pentru
realizarea acoperirii de tranzacţii financiar – monetare , atât publice, cât şi privateProcentul a fost
de doar 1% pentru procesul de acoperire privind tranzacţiile comerciale.
Ulterior această funcţie privind unitatea de cont a suferit modificări pentru a putea fi
utilizată în cadrul elaborării pentru bugetele comunitare.
În anul 1995 ECU a primit această denumire dee EURO, iar în anul 1999, ECU şi-a
încetat existenţa.

Tratatul de la Maastricht a avut că şi prevedere generală un proces cu privire la unificarea


monetară şi economică realizată în trei etape:
1.Prima etapă a făcut trimitere la nivelul de convergenţă cu privire la politicile economice din
statele membre, la procesul de eliminare al barierelor pentru a putea obţine liberă circulaţie a
anumitor bunuri, persoane, servicii şi de capital;
2.A doua etapă a făcut trirmitere la crearea de instituţii necesare pentru procesul de unificare,
procesul de creare al Băncii Centrale Europene .
3.A treia etapă fiind lansată în anul 1999, fiind încă în derulare datorită punctului final şi este
constituită de procesul de unificare a politicii monetare, precum şi de procesul
de adoptare a monedei unice de toate statele membre din cadrul Uniunii Europene, sub o strictă
supraveghere din partea Sistemului European privind Băncile Centrale.
Tot aici s-au realizat bazele criteriului de convergenţă pe care statele memebre ale Uniunii
Europene le aveau epentru putea face parte din cadrul Uniunii Economice şi Monetare.
24
Criteriul de convergenţă cuprinde următoarele opţiuni de îndeplinit:

• Procesul de stabilitate al preţurilor;


• Procesul de stabilitate al cursului de schimb;
• Procesul deficitul bugetar;
• Procesul privind datoria guvernamentală;
• Procesul ratei dobânzii realizat pe termen lung.

Tabelul nr.6. Criteriile de convergenţă ne sunt prezentate în tabelul de mai jos:


Criteriul convergenței Conținut Indicator

Procentul ratei dobânzii să nu fie mai


mare de 1,5% față de rata inflației ce a Indicele calculate
Stabilitate pentru prețuri fost înregistrată. pentru
prețurile de
consum.

Se impune respectarea
marjei de fluctuație Procesul de deviație
Stabilitate privind cursul de realizata prin intermediul Mecanismului de la cursul de
chimb privind Cursul de Schimb II
schimb
Se realizeaza pentru 2 ani.
Deficitul Bugetar sa nu treacă de
procentul de 3% Deficit Public %
Deficit Bugetar
din PIB din PIB
Datoria Publică totală sa nu fie peste Datori Publică %
Datorie Guvernamentală
60% din PIB din PIB
Rata Dobânzii realizată pe termen lung
să nu
depășească cu 2% totalul Rata Dobânzii
mediilor ratelor realizata pe
Rate de Dobândă din 3 state care au rezultate deosebite cu termen lung
Privire la stabilitatea prețurilor

Aceste principii şi procese ce au legătură directă cu procesul integrării economice şi


monetare ce urmăresc statele membre de la nivelul Uniunii Europene. Principalele elemente ale
politicii monetare sunt: moneda euro adopatata, pieţele comune, piaţă internă duc la influenţarea
Uniunii Europene în totalitate.
Dar în acest moment, procesul de aplicabilitate direct, respectiv imediată cu privire la
politică monetară se desfăşoară la un nivel de 17 state membre alcătuind Zona Euro prin
adopatarea de acatre aceste state a monedei unice.
Punctul final îl reprezintă de asemenea Zona Euro, însă dacă avem o privire de ansamblu
ar trebui adoptate elemente privind convergenţa realizată la nivel structural, fiscal şi bugetar.

25
Principii de bază cu privire la activitatea BCE:

-Independenţa BCE- acest principiu al independenţei BCE se prevede în articolul 130


TFUE: „În cadrul exercitării competenţelor, respectiv îndeplinirea de misiuni şi îndatoriri
stabilite prin intermediul tratatelor şi cu ajutorul Statutului SEBC, Banca Centrală Europeană nu
mai pot cere şi nici acceptă instrucţiunile din partea unor instituţii, organe, oficiale ale Uniunii,
respectiv guvernele statelor membre.”

Independenţa BCE fiind asigurată cu ajutorul interdicţiilor prevăzute în articolul 123


TFUE, aceste condiţii fiind valabile băncilor centrale la nivel naţional: sunt interzise acordările
de credite pentru descoperitul de cont sau orice alte tipuri de facilităţi de credit pentru instituţiile
şi organele Uniunii Europene, administraţiile publice centrale, autorităţile regionale şi locale.

În cadrul acestei independente ale BCE se regăseşte alegerea liberă cu privire la politică
monetară. Acest tratat urmăreşte aplicarea acestor instrumente tradiţionale.

-Principiul răspunderii şi al transparenţei cu privire la BCE- pentru asigurarea


credibilităţii la nivelul BCE, potrivit articolului 284 TFUE ,BCE încearcă să elaboreze şi să
publice rapoartele cu privire la activităţiile SEBC, fiind realizate trimestrial. În principal, se
publică pe fiecare săptămâna situaţia financiară în cadrul SEBC.

Pornind de la activitatea sa, BCE se ocupă cu publicarea buletinelor lunare care


prezintă analiză detaliată cu privire la situaţia economică şi perspective cu privire la evoluţia
preţurilor. BCE are rolul de trimite Parlamentului European raportul anual cu privire la
activitatea SEBC , respective politicile monetare ale anului precedent şi anul în curs.

- Reguli de vot privind Consiliul guvernatorilor- în acest consiliu al guvernatorilor se


aplică acest principiu de baza „un membru reprezintă un vot”. Dar, conform acestor tratate care
face referire directă la UE, dacă numărul ţărilor care au moneda de baza euro depăşeşte cifra 18,
votul realizat în cadrul acestui consiliu al guvernatorilor BCE se bazează pe sistemul de rotaţie.

Sistemul acesta fiind introdus pe 1 ianuarie anul 2015, atunci când Lituania a trecut la
zona euro.

Acest sistem de rotaţie este necesar pentru asigurarea eficacităţii procesului decizional
de la nivelul BCE şi dacă numărul de participanţi se află în creştere. Guvernatorii din cinci ţări
care au adoptat moneda euro, au fost clasate datorită dimensiunilor economiilor din aceste ţări,
respectiv sectoarele lor financiare care deţin acum patru drepturi la vot. Guvernatorii trebuie să
folosească pe rând aceste drepturi de vot, pe o perioadade o luna.

De altfel, membrii Comitetului executiv din cadrul BCE au permisiunea drepturilor de


vot permanente.
26
3.3. Instrumentele politicii monetare

În momentul de faţă politică monetară este predispusă provocărilor lansate de fenomenul


cu privire la integrarea financiară, realizat în condiţiile economiei care a fost marcată de trei
coordonate, având de asemenea o evoluţie deosebită din punctul de vedere al dimensiunilor,
respectiv implicaţiilor economice: decompartimentarea, dezintermedierea şi dereglementarea.
Pe fondul acestor modificări, realizarea condiţiilor economice,financiare, ale căror cauze
fiind procesul globalizării, procesul de stabilitate al preţurilor a constituit obiectul principalcare
a fost urmărit de către băncile centrale, acest lucru fiind în defavoarea anumitor obiectivele
pentru procesul stimulării producţiei sau pentru cel al reducerii ratei şomajului.
Instituţiile internaţionale menţin colaborarea pe plan monetar, de unde pot fi evidenţiate u
aspectele pozitive cu privire la problemele menţionate anterior, dar există şi stat memebre
destul de reticenţe în legătură cu furnizarea informaţiilor cât mai fiabile cu privire la legături sau
expuneri transfrontaliere, astfel se afirmă autenticitatea unor evaluări referitor la stabilitatea
regională sau stabilitate globală.
Literatură internaţională a enumerat o serie de studii teoretice, respectiv empirice la
nivelul macroeconomic cu privie la politicile monetare aflate sub impactul de globalizare
financiară.
Această globalizare financiară a dus la impulsionarea puternică a băncilor centrale pentru
implementarea politicilor monetare realizate într-un mediu intern de succes.
Aceste politici monetare au dus la concretizarea numărului mare privind studiile
academice, având drept concluzie că procesul de globalizare financiară nu are rolul de a diminua
capacitatea băncii centrale de a influenţă şi controla inflaţia.
Procesul de stabilitate al preţurilor a fost văzut că un obiectiv principal de baza, statutar
de altfel, realizat printr-o mulţime de consensuri multilaterale desfăşurate la un nivel
internaţional.
Banca Centrală este singură banca în măsură să poată stabiliza preţurile în următoarele
condiţii obligatorii: să fie deschis cont de capital şi să fie promovate cât mai mult posibil
cursurile de schimb variabile, precum şi impactul de globalizare financiară asupra canalelor de
cu privire la transmisia monetară să fie realizat.
Potrivit litereturii de specialitate sunt identificate marimecanismele posibile prin care se
realizează procesul de globalizare financiară care ar putea afecta în timp eficientă politicii
monetare, cum ar fi: nivelul de lichiditate internaţională, rată dobânzii şi nivelul activităţii
economice desfăşurată pe plan mondial.
Rolul globalizării este acela de a stimula efectele cursului valutar în faţă performanţei
macroeconomice care reprezintă factorul reflectat de către corelaţiile accentuate dintre rată
dobânzii pe termen scurt din majoritatea ţărilor care au suferit progresului industrializării.
De altfel, aceste variaţii cu privire la cursul de schimb au fost constituite prin şocurile
politicilor monetare din diferite ţări pot servi răspunsurile privind politica monetară pentru o ţară
diferită.
Cursul de schimb are un scop semnificativ în legătură cu modelele monetare realizate la
un nivel internaţional, politică monetară nu ar trebui să reacţioneze la aceste variaţii variabile,
deoarece ratele de schimb sunt foarte volatile fataq de cele macroeconomice, aici fiind incluse
PIB-ul real şi inflaţia.

27
În anumite modele, rata inflaţiei poate fi majorată datorită deprecierii cursului de schimb.
Din acest motiv, majorarea ratelor de dobânda în anumite condiţii la care inflaţia înregistrează
evoluţie crescătoare datorată unei deprecieri, poate cosntitui răspunsul indirect în faţă evoluţiei
cursului de schimb.
Pe fondul acestei dezvoltării cu privire la pieţele financiare de pe planul global şi
respectiv creşterea legăturilor privind economiile ţărilor, se poate spune că această evoluţie
acursului de schimb poate fi afectată în mod direct datorită procesului de globalizare financiară.
În prezent, pentru realizarea unei politici monetare optime se impune măsură unei abateri
de la procesul de stabilitate al preţurilor pentru a putea fi stabilit cursul real de schimb.

Întrucât aceste pieţe financiare sunt insuficient de responsabile şi operează de obicei cu


anumite instrumente care sunt mai puţin diversificabile.
Şocurile acestea apar de regulă datorită variaţiilor neanticipate cu privire la anumite
preţuri ale alimentelor, la energie, precum şi fluxuri de numerar tranzacţionate, care de obicei
sunt limitate cu privire la eficientă politicii monetare.
În prezent, pentru atingerea acestui obiectiv , respectiv puterea de menţinere a inflatiei cât
mai reduse şi de obiecei stabile, poate constitui o adevărată problemă pentru economiiile din
industrie, dar şi pentru economiile realizate la nivelul pieţei emergente, în realizarea procesului
de globalizare financiară.
Pentru cele rămase, băncile centrale se pt confruntă cu o anumită sarcină foarte dificilă ,
adică să răspundă la şocurile reale şi nominale.
Fără sprijinul acordat de către alte politici economice, poate exista riscuri cu privire la
procesul de stabilitate al preţurilor să se realizeze în defavoarea echilibrelor macroeconomice,
acest lucru reprezentând un proces autoreversibil.
Un exemplu concret ar fi acesta că în contextul unor intrări masive de capital, o creştere a
ratei dobânzii pentru a putea ţine inflaţia la un nivel foarte scăzut şi foarte stabil ar genera o
majorare a deficitului la nivelul contului current.
Procesul de ţintire în legătură cu agregatele monetare s-a dovedit ineficientă în faţă
inovaţiilor financiar-monetare care au dus în timp la destabilizarea relaţiei dintre aggregate
monetare şi venituri nominale.
Evoluţia şi nivelul de dezvoltare pentru economii, precum şi procesul de consolidare şi
expansiune a statelor membre, fluxuri financiare, reprezentate de constituire şi extindere cu
privire la pieţele financiare regionale, respectiv internaţionale, au dus la reglementarea şi
instituţionalizarea relaţiilor în cadrul participanţilor la aceste pieţe, a relaţiilor monetare, precum
şi raporturile dintre tranzacţiile monetare.
În acest context, crearea şi dezvoltarea sistemelor monetare care îndeplinesc facilitarea
circulaţiei financiare, pe planul regional, dar şi pe cel inrenational, în condiţiile de echitate şi
profitabilitate, fără alte dezechilibre monetare şi fără transferurile oneroase de lichiditate a tins să
devină dezideratul pentru comerţul extrafrontalier, care s-a impus cu stricteţe în cadrul perioadei
actuale datorită impactului globalizării, în mod specific al globalizării financiare.

Etalonul aur s-a bazat pe următoarele reguli simple: procesul de definire a monedei prin
intermediul cantităţii de aur; convertibilitate pentru monede în aur; realizarea liberei circulaţii a
monedelor.
În concluzie, procesul globalizării financiare contemporane s-a realizat prin amploarea
luată, mijloace de complexitate, precum şi viteză pentru tranzacţii şi fluxuri monetare, având de
obicei o infrastructură deosebit de puternică, care a determinat tranzacţiile financiare să se
unească într-o singură piaţă financiară la nivel global, generând astfel riscurile sistemice,
modificând condiţiile care determina prosperitatea la timpul prezent şi viitor al popoarelor la un
nivel mondial.
Efectele care au dus la globarizarile financiare asupra societăţilor au fost diverse, fiind
profunde la nivelul sferei monetare ducând în timp la afectarea instituţiilor şi politicilor,
producând riscurile, distribuind beneficilei şi costurile, respectiv modificarea managementului
monedei şi al împrumuturilor efectuate..

28
CAPITOLUL IV- STRATEGII DE POLITICĂ MONETARĂ

Strategiile indirecte de politică monetară.

Strategia ce se bazează pe ţintirea cursului de schimb

Prin economia de piaţă se înţelege practicarea unui curs valutar stabil din punct de vedere
al raportului cerere-oferta, chiar dacă poate fi vorba de un curs independent( este întâlnit atunci
când mecanismele pieţei sunt singurele care pot influenţă cursul de schimb) sau poate fi vorba de
un curs administrat( este întâlnit atunci când Banca Centrală intră pe piaţă pentru a influenţa
cererea şi oferta de valută).
Urmărind condiţiile prin care s-a făcut adoptarea regimului cu privire la procesul de
ţintire a cursulu de schimb, banca central doreşte să asigure stabilitate pentru cursul valutar
nominal, cu ajutorul utilizării unor instrumente proprii ce urmăreşte pe de-o parte modificările cu
privire la ratele dobânzilor adoptate,iar pe de altă parte se urmăreşte intervenţiile directe la
nivelul pieţei valutare.
Intervenţiile acestea sunt menite pentru a susţine cursul valutar.

Condiţiile de adoptare pentru acest regim sunt următoarele:

- adoptarea mixului de politici monetare pentru asigurarea nivelului scăzut al ratei inflaţiei
în comparaţie cu cea asociată monedelor/monedei de care este dependent acest curs valutar al
monedei proprii;
- existenţa nivelului suficient al rezervelor internaţionale care să permită asocierea
intervenţiilor prompte pe piaţă valutară;
- nivelul ridicat de mentire al credibilităţii externe din cadrul ţării, inclusive cel al
stabilităţii politice, respectiv cadrul instituţional şi legislativ care au rol deosebit de important în
a le influenţA pe primele.

O formă deosebit de simplă pentru această strategie este aceea “ancoră” cursul valutar al
monedei naţionale de una/mai multe monede care aparţin ţărilor care prezintă un nivel redus din
punct de vedere al ratei inflaţiei care să conducă, în acest sens la o diminuare a inflaţiei în ţara
ancorată .
Acest lucru se poate îndeplini, de regulă, printr-o “importare” a inflaţiei din ţară/ţările cu
care se va face această comparare.
Principiul funcţionării acestui regim vizează stabilirea unui curs valutar fix, pe baza
raportărilor la valutA de ancorare (mai este numit şi coşul de valute).

29
Avantajele pentru adoptarea acestei strategii de politică monetară constau în:

- procesul de accelerare a fluxurilor comerciale la nivel internaţional şi investiţional, prin


intermediul gradului mare de stabilitate/ atractivitate din partea monedei naţionale;
- disciplinarea politicii macroeconomice pentru a menţine şi respectă angajamentul ales
(reprezintă partea integrantă a programelor pentru macrostabilizare);
- promovează cooperarea şi coordonarea internaţional în anumite situaţii când apar şocurile
externe majore);

Dezavantajele în legătură cu această strategie sunt următoarele:

- necesitatea de a menţine o rată lunară a inflaţiei cât mai mică, care să nu ducă la afectarea
nivelului cursului valutar;
- costul mare al rezervelor valutare, dacă atunci la stabilirea cursului valutar nu s-a urmărit
nivelul de echilibru;
- imposibilitate pnetru ajustarea cursului valutar, fiindcă poate conduce la o îndoielnică
încredere, atât în cazul acestei strategii, cât şi în cazul Băncii Centrale.
- procesul de înrăutăţire a finanţării a balanţei de plăti în anumite condiţii când nu sunt alte
surse, în afară rezervelor generale.

Această bandă de fluctuaţie se realizează pentru cursul valutar care este ficial, cursul
valutar al pieţei flotând liber, iar intervenţiile apărute asupra băncii centrale acţionează în
anumite condiţii, atunci când evoluţia pieţei duce la depăşirea acestor limite.
În cazul acestei bande de fluctuaţie, sunt reduse fluxurile speculative ale capitalului,
fiindcă prin acordarea gradului de flotare liberă pentru cursul valutar, incertitudinea cu privire la
evoluţia viitoare pentru cursul valutar creşte şi în acest mod se asigura băncii centrale un grad
ridicat cu privire la autonomie atunci când sunt elaborate şi aplicate politicile monetare.
Cu toate acestea realizate, utilizarea cursului valutar prezintă şi unele avantaje la nivelul
ţării beneficiare. În primul rând, tinde să oblige economia către un nivel al inflaţiei asupra
nivelului economiei cu care se va face comparaţia.
Ceea ce este important de precizat este şi faptul că utilizarea unei ancore tinde să asigure
reacţia promptă din partea publicului.
Nivelul cursului valutar influenţează populaţia către un anumit comportament, acest curs
valutar fiind de fapt preţul în care sunt evidenţiate evoluţiile viitoare referitoare la puterea de
cumpărare a monedei naţionale.

30
Strategia folosită pentru ţintirea inflaţiei a fost introdusă în ţară noastră după ce a fost
parcurs un întreg proces de pregătire.
Apreciem, de asemenea, că BNR nu a îndeplinit condiţiile toate pentru a realiza trecerea
la ţintirea inflaţiei, acest lucru reiese din cadrul experienţei empirice realizată la nivel
internaţional.
Problemele întâlnite în procesul de implementare a tintirii inflaţiei în cazul României,
reprezintă de fapt problemele commune ţărilor aflate în tranziţie care au trecut la adoptarea
ţintirii inflaţiei.
Printre provocările întâlnite în aplicarea strategiei de politică monetară în România sunt
constituite de existenţa unui exces de cerere în economie care are rolul de a crea presiunile
inflaţioniste şi de a crea anumite dileme în legătură cu găsirea echilibrului dintre a atinge
convergenţă nominal şi a asigura de asemenea convergenţă nominal.
Existenţa unui nivel ridicat al deficitului de cont curent reprezintă riscul macroeconomic
aspura cursului de schimb, acest lucru poate pune în pericol întreg procesul dezinflationist, dacă
va exista un dezechilibru extern va duce la o adâncire în continuare sau finanţarea deficitului cu
ajutorul investiţiilor străine va fi diminuat.
Datorită unor condiţii existente procesul de utilizare al instrumentelor de politică
monetară de BNR, în ultimii ani s-au utilizat instrumentele administrative de tipul unei limitări
ale creditării printr-o creşterea a rezervelor minime obligatorii sau aplicarea altor măsuri
administrative.
Apreciem că aceste condiţii pot deveni ineficiente pentru limitarea creşterii procesului de
creditare , respectiv o reducere a excesului de cerere din cadrul economiei.

31
4.1. Strategii de politică monetară la nivelul României pe ultimii 3 ani

4.1.1. Evoluţia inflaţiei pentru anul 2014

La sfârşitul anului 2014, raaa anuală a inflaţiei(IPC) s-a încadrat în intervalul ±1


procentual care este asociat cu ţinta de staţionare de 2,5%.
Pe fondul presiunillor defaltionaiste determinate de factorii fundamentali, dinamica
preţului de consum este influenţată de factorii ofertei.

Tabel nr.7. Evoluţia inflaţiei pentru anul 2014 -%-


-%-
Rata anuală a inflaţiei pentru anul 2014 1,54%
Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Graficul nr.2. Evoluţia inflaţiei pentru anul 2014 -%-

Evolutia inflaţiei pentru anul 2014

1.6

1.4

1.2

1
2014
0.8

0.6

0.4

0.2

Rata anuală a
inflaţiei

Politica monetară. În decursul anului 2014, Banca Centrală a efectuat două scăderi
importante ale ratei dobânzii cu privire la politică monetară, repsectiv 0,25%, nivelul fiind
coborât ulterior la 3%.
Consiliul administraţiei BNR a hotărât să se reducă la 10% rată rezervelor minime
obligatorii pentru pasivele în lei în cazul instituţiilor de credit(de la 12%) şi îngustarea simetrică
formată de rată dobânzii în cazul facilităţilor permanente asupra ratei dobânzii de politică
monetară( la 2,75%), demonstrând de asemenea o gestiune adecvată asupra lichidităţilor din
sistemul bancar.

32
Tabelul nr. 8. Ritmul de creştere a dinamicii masei monetare (M3) -%-

2013 2014
III IV I II Iulie August
Ritmul mediu anual al trimestrului
M3 0,4 5,3 7,8 5,2 5,6 4,8
M1 2,3 9,5 15 10,7 11,7 10,7
Numerarul -1,0 6,3 13,4 9,3 10,3 10,9
aflat în
circulaţie
Depozitele 4,3 11,2 15,9 11,5 12,4 10,6
overnight
Depozitele 0,9 2,4 3,1 1,5 1,3 0,6
la termen
până la 2
ani

Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Grafic nr. 3. Ritmul de creştere a dinamicii masei monetare (M3) -%-

16

III(2013)
14

12
IV(2013)

10

I(2013)
8

6
II(2014)

Iulie 2014
2

0
M3 M1 Numerar aflat in Depozite Depozitele la Aug-14
circulatie overnight termen pana la 2
-2 ani

33
Conform graficului nr.. Ritmul de creştere a dinamicii masei monetare(M3), dinamică
masei monetare a scăzut în luana iulie-august 2014) la 5% în comparaţie cu 5,4% în perioada
mai 2014).
Această evoluţie poate reflectă:
- o prelungire a relocărilor de moneda spre celelate categorii de active financiare;
- majorarea volumului pentru plăţile efectuate de către companii asupra bugetului de stat;
- efectul statornic pentru cursul de schimb(leu/euro).

Comportamentul dinamicii masei monetare a fost influenţat de micşorarea ratei de


creştere pentru masă monetară realizată în sens restrâns-M1 atribuită efectului de baza întânit în
cazul numerarului aflat în circulaţie şi pentru depozitele overnight deţinute de companii.
Dintr-o perspectiva a contrapartidelor M3, micşorarea dinamicii pentru acest agregat
moentar a condus la declinul variaţiilor titlurilor de stat care au fost deţinute de instituţiile de
credit şi activele externe din cadrul sectorului bancar a contrabalansat atenuarea vitezei de
creştere pentru pasivele financiare realizate pe termen lung şi respective pentru depozitele în lei
la nivelul administraţiei publice.

34
Perspectivele inflaţiei. Scenariul proiecţiei curente a plasat rată anuală a inflaţiei la 1,5%
la sfârşitul anului 2014 şi 2,2% la sfârşitul anului 2015. Nivelurile situate sunt cu 0,7%, respectiv
0,8% sub cele înregistrate în raportul asupra inflaţiei.

Tabelul nr.9. Evoluţia variabilelor externe pentru anul 2014 -%-

Valorile medii anuale 2014 2015


Creştere economică în 1,35 1,66
Uniunea Europeană efectiv
Inflaţie anuală a Zonei Euro 0,57 1,08
Inflaţia anuală Sua 1,86 2,02
Rata dobânzilor Euribor 3 luni 0,21 0,07
Curs de schimb dolar/euro 1,34 1,23
Preţ petrol Brent dolari/baril 102,7 95
Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Graficul nr.4. Evolutia variabilelor externe pentru anul 2014 -%-

Evolutia variabilelor externe anul 2014


Creştere economică în
Uniunea Europeană efectiv

Inflaţie anuală a Zonei Euro

Inflaţia anuală Sua

Rata dobânzilor Euribor 3


luni

Curs de schimb dolar/euro

Preţ petrol Brent dolari/baril

35
Tabel nr. 10. Rata anuală a inflaţiei realizată în scenariul de bază anul 2014 -%-

2014 2015 2016

T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3

Ţinta
(valoarea
centrală) 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5

Proiecţie 1,5 1,1 1,5 1,9 2,2 2,3 2,5 2,6

Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Grafic nr.5. Rata anuală a inflaţiei realizată în scenariul de bază anul 2014 -%-

3
Rata anuala a inflatiei
T4(2014)

2.5
T1(2015)

T2(2015)
2

T3(2015)

1.5
T4(2015

T!(2016)
1

T2(2016)

0.5 T3(2016)

0
Ţinta Proiecţie

36
4.1.2. Evoluţia inflaţiei pentru anul 2015
La sfârşitul anului 2015, rată anuală a inflaţiei a înregistrat valori negative, respectiv -
1,7%, menţinându-se sub o limita inferioară pentru intervalul de variaţie cu privire la ţintă de
staţionare a inflaţiei(2,5% ± 1%).
Rata inflaţiei a înregistrat valori negative odată cu extinderea sferei de aplicabilitate în
cazul cotei reduse de TVA cu 9% pentru toate alimentele, băuturi nonalcoolice şi servicii de
adminsitraţie publică.

Tabel nr.11. Evoluţia inflaţiei pentru anul 2015 -%-

Rata anuala a inflaţiei pentru anul 2015 -1,7%


Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Grafic nr.6. Evoluţia inflaţiei pentru anul 2015 -%-

Evoluţia inflaţiei pentru anul 2015


0
Rata anuala a
inflaţiei
-0.2

-0.4

-0.6

-0.8 2014

-1

-1.2

-1.4

-1.6

-1.8

37
Rata dobânzii cu privire la politică monetară s-a menţinut la o valoare de 1,75%.
Prin această decizie s-a asigurat stabilitatea preţurilor pe termen mediu în concordanţă cu
ţinta de staţionare de 2,5% ± 1%), în condiţiile în care sunt ameliorate transmisiile monetare într-
o anumită manieră care să ofere o creştere economică sustenabilă.
Tabelul nr. 12. Ritmul de creştere a dinamicii masei monetare(M3) -%-

2014 2015
III IV I II Iulie August
Ritmul mediu anual al trimestrului
M3 4,6 5,2 6,4 7,5 9,9 10,1
M1 10 12,0 16,3 20,1 24,7 25,5
Numerarul 9,9 11,5 14,8 16,8 19,6 17,5
aflat în
circulaţie
Depozitele 10,2 12,3 17,1 22 27,5 29,9
overnight
Depozitele 0,8 0,4 -0,6 -1,5 -1,2 -1,6
la termen
până la 2
ani

Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Grafic nr.7. Ritmul de creştere a dinamicii masei monetare(M3) -%-

30
III(2014)

25

IV(2014
)
20

I(2014)
15

10 II(2015)

5
Iulie
2015

0
M3 M1 Numerar aflat in Depozite Depozitele la Aug-15
circulatie overnight termen pana la
2 ani
-5

38
Perspectivele inflaţiei. Rata anuală a inflaţiei pentru anul 2015 a fost de -0,7% şi de 1,1%.
Scenariul evoluţiei Pib reprezintă redresarea cererii externe, iar dinamicile anuale sunt
inferioare faţă de cele incluse în raportul cu privire la inflaţie din anul 2015.

Tabelul nr.13. Evoluţia variabilelor externe anul 2015 -%-

Valorile medii anuale 2015 2016


Creştere economică în 1,75 1,90
Uniunea Europeană efectiv
Inflaţie anuală a Zonei Euro 0,14 1,17
Inflaţie anuală Sua 0,15 1,87
Rata dobânzilor Euribor 3 luni -0,01 -0,03
Curs de schimb dolar/euro 1,11 1,08
Preţ petrol Brent dolari/baril 54 54,2
Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Grafic nr. 8. Evolutia variabilelor externe anul 2015 -%-

Evolutia variabilelor externe anul 2015

Creştere economică în
Uniunea Europeană
efectiv

Inflaţie anuală a Zonei


Euro

Inflaţie anuală Sua

Rata dobânzilor Euribor 3


luni

Curs de schimb dolar/euro

Preţ petrol Brent


dolari/baril

39
Tabelul nr. 14. Rata anuală a inflaţiei realizată în scnariul de bază anul 2015 -%-
2015 2016 2017

T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3

Ţinta
(valoarea
centrală) 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5

Proiecţie -0,7 -3,0 0 1 1,1 2,5 2,8 2,8


IPC
Proiecţie 2,1 1,4 1,6 2,7 2,7 2,9 3,2 3,1
IPC*
Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Grafic nr.9. Rata anuală a inflaţiei realizată în scnariul de bază anul 2015 -%-

4
Rata anuală a inflaţiei anul 2015

T4(2015)
3

T1(2016)
2

T2(2016)

T3(2016)

0
Tinta( valoarea centrala) Proiectie IPC Proiectie IPC* T4(2016

-1
T1(2017)

-2 T2(2017)

-3 T3(2017)

-4

40
Tabelul nr.15. Rata anuală a inflaţiei în CORE2 anul 2015 -%-
2015 2016 2017

T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3
CORE 2
ajustat

-3,3 -4,1 -0,4 1 1,3 2,7 3,2 3,4


CORE 2 0,9 0,9 1,1 1,8 2,1 2,8 3,3 3,6
ajustat*
Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Grafic nr. 10. Rata anuală a inflaţiei în CORE2 anul 2015 -%-

4
Rata anuală a inflaţiei în CORE2 anul 2015
3.2 3.3
CORE 2 ajustat* T4(2015)
3

T1(2016)
2

T2(2016)
1

T3(2016)
0

T4(2016
-1

T1(2017)
-2

T2(2017)
-3

T3(2017)
-4
CORE 2 ajustat

-5

Conform graficului de mai sus, această configuraţie a ratei anuale pentru inflaţia Core 2
ajustată este determinată de măsurile fiscale ce ţin strict de reducerea TVA-ului.
Asemănător dinamicii inflaţiei IPC, rată inflaţiei CORE 2 a înregistrat valori negative
până în luna mai a anului 2016, după aceea va putea migra către valorile positive, ca urmare a
epuizărilor de efecte statistice pentru măsurile luate în anul 2015, dar şi acumularea spre sfârşit
presiunilor inflaţioniste care provin din factorii fundamentali.
41
4.1.3. Evoluţia inflaţiei pentru anul 2016

La sfârşitul anului 2016, rata anuală a inflaţiei a înregistrat o valoare negative de -0,6%.
Această valoare este determinate de existenţa efectului indus cu privire la reducerea cotei
tva de la 24% la 20%. Această cota de 20% este aplicată tuturor preţurilor componentelor
coşului( produsele alimentare mai puţin).

Tabel nr. 16. Evoluţia inflaţiei pentru anul 2016 -%-

Rata anuală a inflaţiei pentru anul 2016 -0,6%


Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Grafic nr.11. Evoluţia inflaţiei pentru anul 2016 -%-

Evoluţia inflaţiei pentru anul 2016

1.6

1.4

1.2

2016
0.8

0.6

0.4

0.2

Rata anuală a
inflaţiei pentru
anul 2016

Consiliul de adminstratie din cadrul BNR a luat hotărârea de a menţine rata dobânzii a politicii
monetare la un nivel de 1,75% pe an.
Prognoza trimestrială realizată arată menţinerea unui profil ascendant cu privire la rata
inflaţiei, în anumite condiţii când există presiuni inflaţioniste apărute ca urmare a excedentului
de cerere agregată, repectiv a costurilor cu forţa de muncă.
42
Tabelul nr.17. Ritmul de creştere a dinamicii masei monetare (M3) -%-

2015 2016
III IV I II Iulie August
Ritmul mediu anual al trimestrului
M3 10,1 10 12,6 15,1 14 13
M1 25,6 26,4 28,6 31,6 28,2 25
Numerarul 18,8 18,9 17,8 20,5 20,5 18,3
aflat în
cicrulaţie
Depozitele 29,4 30,4 34,4 37,5 32,1 28,5
overnight
Depozitele -1,7 -3 -0,8 0,5 0,4 1,1
la termen
până la 2
ani

Sursa: Raportul BNR asupra inflaţiei

Grafic nr. 12. Ritmul de creştere a dinamicii masei monetare (M3) -%-

40
III(201
5)
35

30 IV(201
5)

25
I(2014)
20

15 II(2016
)
10

Iulie
5 2016

0
M3 M1 Numerar aflat in Depozite Depozitele la Aug-16
circulatie overnight termen pana la
-5 2 ani

Moneda şi creditul. În lunile iunie-august ale anului 2016, ritmul creşterii masei monetare
s-a redus la o valoare de 13,6% faţă de 14,9% în perioada martie-mai ale aceluiaşi an.
Evoluţia lichidităţii de la nivelul economiei a arătat influenţele exercitate în primul rând
creşterea plăţilor realizate în conturile fondurilor structurate, iar în al doilea rând distribuirea
dividendelor unei serii de societăţi către actionarii care aparţin sectorului guvernamental.

43
Perspectivele inflaţiei. Rată anuală a inflaţiei pentru anul 2016 a fost de -0,4%.

Tabelul nr.18. Evoluţia variabilelor externe anul 2016 -%-

Valorile medii anuale 2016 2017


Creştere economică în 1,73 1,63
Uniunea Europeană efectiv
Inflaţie anuală a Zonei Euro 0,23 1,30
Inflaţia anuală Sua 1,19 2,23
Rata dobânzilor Euribor 3 luni -0,27 -0,35
Curs de schimb dolar/euro 1,11 1,09
Preţ petrol Brent dolari/baril 44,4 55,1

Grafic nr.13 . Evoluţia variabilelor externe anul 2016 -%-

Evoluţia variabilelor externe anul 2016

Creştere economică în
Uniunea Europeană
efectiv

Inflaţie anuală a Zonei


Euro

Inflaţia anuală Sua

Rata dobânzilor Euribor 3


luni

Curs de schimb dolar/euro

Preţ petrol Brent


dolari/baril

44
Tabelul nr. 19 . Rata anuală a inflaţiei realizată în scnariul de bază anul 2016 -%-
2016 2017 2018

T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3

Ţinta(
valoarea
centrală) 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5

Proiecţie -0,4 0,8 1,5 2,1 2,1 2,9 3,1 3,1


IPC
Proiecţie 1,0 1,1 1,8 2,4 2,4 2,9 3,1 3,1
IPC*

Grafic nr.14 .Rata anuală a inflaţiei realizată în scnariul de bază anul 2016 -%-

3.5
Rata anuală a inflaţiei anul 2016

T4(2016)
3

2.5 T1(2017)

2 T2(2017)

1.5 T3(2017)

1 T4(2017)

0.5 T1(2018)

0 T2(2018)
Tinta( valoarea centrala) Proiectie IPC Proiectie IPC*

-0.5 T3(2018)

-1

45
4.2. Strategia de politică monetară a Zonei Euro

Taxe directe în Uniunea Europeană- obiectivul strategiei este acela ca societăţile să poate
beneficia de un anumit sistem”ghişee” pentru a putea transmite declaraţiile fiscale.

Tabelul nr. 20. Taxe directe în Uniunea Europeană -%-


Profit comparativ Venit comparativ Altele Taxele directe

Danemarca 5,1 55,1 2,6 62,8


Marea Britanie 8 29,9 8,2 46,1
Suedia 6,4 35 0,6 42
Malta 19,6 18,3 2,7 40,6
Irlanda 8,8 27,8 1,9 38,5
Finlanda 4,7 31,2 2,4 38,3
Luxemburg 14,7 20,8 2,4 37,9
Belgia 5,8 28 2,9 36,7
Italia 5,6 27,1 3 35,8
Spania 7,6 23,1 2,1 32,8
Cipru 18,4 11,2 2,2 31,8
Ţările de Jos 5,6 22,5 3,8 31,8
Austria 4,4 23,4 2,3 30, 1
Portugalia 9,3 18,5 1,5 29,2
Grecia 8 16,9 3 28
Germania 1,7 24,4 1,7 27,8
Letonia 5,9 20,4 0,7 27
Ungaria 5,4 18,5 1,1 24,9
Franţa 3 18 3,4 24,5
România 9,7 13,1 1,4 24,2
Polonia 7,2 14,6 1,7 23,5
Slovenia 4,9 15,7 1,7 22,3
Republica Cehă 10,5 10,5 0,3 21,4
Estonia 5,2 15,9 0 21
Lituania 6,3 14,1 0,2 20,6
Bulgaria 8,8 10,2 1,3 20,2
Slovacia 8,7 8,4 2 19,2
Sursa: Comisi Europeană anul 2015

46
Tabelul nr.21 . Bugetul Uniunii Europene pe anul 2015 -%-

Administraţie 5,60
Uniunea Europeană ca actor global 6,40
Securitate, justiţie, libertate 1,40
Gestiunea resurselor naturale 40,80
Dezvoltarea durabilă 45,90
Sursa: Comisi Europeană anul 2015

Grafic nr.16. Bugetul Uniunii Europene pe anul 2015 -%-

2015

Dezvoltarea durabilă

Gestiunea resurselor naturale

Securitate, justiţie, libertate 2015

Uniunea Europeană ca actor global

Administraţie

0 10 20 30 40 50

47
Concluzii

Înfăptuirea politicii monetare la nivleul României, în ultimii 10 ani a fost determinată de


gradul independenţei băncii centrale în primul rând, iar în al doilea rând de transformările
instituţionale apărute , respectiv comportamentul macroeconomic .
În prima perioada BNR a realizat 3 constrângeri majore cu privire la politicii sale
monetare : - fragilitatea din partea sistemilui bancar
- situaţiile datoriilor externe
- o slabă guvernanţă corporativă.
În cea de-a două perioada , această reducere a inflaţiei a reprezentat mixul politicii
economice cât mai fovorabile, având o politică monetară/fiscală restrictivă. De-a lungul acestei
perioade, inflaţia a scăzut în fiecare an, de la 52% în anul 2000 la 6-7% în anul 2007. Începând
cu anul 2000, BNR şi-a câştigat rolul de formator cu privire la rată dobânzii care influenţează
randamentul sistemului bancar.
În această perioadă pentru a menţine oferta de moneda către un nivel sustenabil (care să
nu ducă la generarea proceselor inflaţioniste) ,BNR a dorit să continue sterilizarea excesului de
lichiditate din cadrul pieţei cu ajutorul instrumentelor specifice ale politicii monetare.
În a doua perioadă putem discuta de o anumită modernizare, dezvoltare, respectiv
consolidare asupra sistemului nostru bancar. Efectele pozitive ale politicii monetare de la nivelul
perioadei sunt urmtoarele:
- asigurarea unei bune guvernante corporative ;
- ameliorarea concurenţei ;
- creşterea încrederii deponenţilor cu privire la sistemul bancar;
- creşterea gradului de intermediere ;
- creşterea gradului de concentrare cu privire la activităţile bancare.
Pe viitor, Banca Centrală va dori incontinuare să implementeze noi strategii de ţintire
directă a inflaţiei. Astfel se va asigura apropierea ratei inflaţiei aproape de nivelurile compatibile
care să îndeplinească criteriul de la Maastricht care vizează stabilitatea preţurilor.
De altfel, practicarea unei astfel depolitici fiscale prudente poate sprijini procesul
desustenabilitate la nivelul finanţelor publice. Este foarte adevărat că o inflaţie redusă,stabilă şi
o adoptarea unei poziţii fiscale solide vor contribui pentru realizarea criteriilor de convergenţă
nominală cu privire la rată dobânzii realziata pe termen lung, respectiv stabilitate pentru cursului
de schimb.
Doar în aceste condiţii, a existat o mare posibilitatea ca România să poată intra în zona
euro.

48
ANEXE

Pentru anul 2014: Ritmul de creştere a dinamicii masei monetare(M3)

2013 2014
III IV I II Iulie August
Ritmul mediu anual al trimestrului
M3 0,4 5,3 7,8 5,2 5,6 4,8
M1 2,3 9,5 15 10,7 11,7 10,7
Numerarul -1,0 6,3 13,4 9,3 10,3 10,9
aflat în
circulaţie
Depozitele 4,3 11,2 15,9 11,5 12,4 10,6
overnight
Depozitele 0,9 2,4 3,1 1,5 1,3 0,6
la termen
până la 2
ani

Valorile medii anuale 2014 2015


Creştere economică în 1,35 1,66
Uniunea Europeană efectiv
Inflaţie anuală a Zonei Euro 0,57 1,08
Inflaţia anuală Sua 1,86 2,02
Rata dobânzilor Euribor 3 luni 0,21 0,07
Curs de schimb dolar/euro 1,34 1,23
Preţ petrol Brent dolari/baril 102,7 95

2014 2015 2016

T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3

Ţinta
(valoarea
centrală) 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5

Proiecţie 1,5 1,1 1,5 1,9 2,2 2,3 2,5 2,6

49
Pentru anul 2016: Ritmul de creştere a dinamicii masei monetare(M3)

2015 2016
III IV I II Iulie August
Ritmul mediu anual al trimestrului
M3 10,1 10 12,6 15,1 14 13
M1 25,6 26,4 28,6 31,6 28,2 25
Numerarul 18,8 18,9 17,8 20,5 20,5 18,3
aflat în
cicrulaţie
Depozitele 29,4 30,4 34,4 37,5 32,1 28,5
overnight
Depozitele -1,7 -3 -0,8 0,5 0,4 1,1
la termen
până la 2
ani

Valorile medii anuale 2016 2017


Creştere economică în 1,73 1,63
Uniunea Europeană efectiv
Inflaţie anuală a Zonei Euro 0,23 1,30
Inflaţia anuală Sua 1,19 2,23
Rata dobânzilor Euribor 3 luni -0,27 -0,35
Curs de schimb dolar/euro 1,11 1,09
Preţ petrol Brent dolari/baril 44,4 55,1

2016 2017 2018

T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3

Ţinta(
valoarea
centrală) 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5

Proiecţie -0,4 0,8 1,5 2,1 2,1 2,9 3,1 3,1


IPC
Proiecţie 1,0 1,1 1,8 2,4 2,4 2,9 3,1 3,1
IPC*

50
Lista figurilor/tabelelor

Bibliografie

1. Dardac Nicolae– Monedă şi credit, Editura Didactică şi Pedagigică, 2005


2. Dumitru Ionuţ – Strategii de politică monetară, Editura Universitară, 2009
3. Mugur C. Isărescu –Contribuţii la teoria macrostabilizării, Bucureşti, Expert, 2006
4. Rapoarte anuale ale BNR: www.bnr.ro

5. Raport asupra inflaţiei: www.bnr.ro

51
52
53
54
55
56
57