You are on page 1of 6

Tema 5 :”Geoeconomia proceselor integrationiste

1)Notiunea de “proces de integrare”


2)Trasaturile procesului de integrare
3)Formele de integrare
4)Integrarea regionala in Europa,America de Nord si alte regioni .

Subeictul 1

NoŃiunea de „integrare" provine din punct de vedere etimologic din cuvintele latineşti integro, integrare respectiv
integratio-integrationis, utilizate cu sensul de a renova, a restabili, a întregi, a complet1 ; altfel spus a pune la un loc
mai multe părŃi într-un tot unitar, elementele constitutive devenind părŃi integrante.
Termenul de integrare este pentru prima dată definit în prima ediŃie a The Oxford English Dictionary prin
combinarea părŃilor dintr-un întreg2 .
După Macmillan English Dictionary, termenul de integrare poate avea la ora actuală trei semnificaŃii: procesul de a
deveni membru cu drepturi depline într-un grup ori societate şi de a deveni complet implicat în activităŃile acestora;
procesul prin care se permite oamenilor indiferent de rasă să utilizeze un loc, o instituŃie sau organizaŃie; procesul
de combinare cu alte elemente într-o unitate mai largă sau într-un sistem unic3 .

Preluat din matematică în diferite domenii ale ştiinŃelor socio-umane, inclusiv ştiinŃele economice, în Dictionaire
des sciences economiques, termenul de integrare este definit ca reprezentând fie încorporarea unui element străin
într-un ansamblu, fie trecerea de la o stare difuză la una conştientă, coagularea unor elemente dispersate; cu
precizarea că întotdeauna noŃiunea de integrare implică unitate4 .
În această accepŃiune, termenul de integrare apare ca un aspect al concentrării, ceea ce sugerează o viziune
depăşită la ora actuală. Conceptul de integrare în sens general, într-o acceptiune actuală, reprezintă ajustarea
reciprocă a elementelor constitutive ale unui sistem, permiŃându-i acestuia să formeze un nou echilibru. Sistemul
poate să preia caracteristicile elementelor constitutive sau poate să-şi formuleze propriile caracteristici, complet
autonome. Structura nou creată poate fi considerată drept integrată numai atunci când relaŃiile care se stabilesc
între elementele care o compun sunt stabile pe o perioadă îndelungată şi generează efecte perceptibile la nivelul
fiecărei unităŃi componente5 .
DefiniŃiile date integrării în sens general diferă de la un autor la altul: Karl Deutsch leagă integrarea de ideea
apartenentei la o comunitate în cadrul unui anumit teritoriu, comunitate ale cărei instituŃii şi practici sunt suficient
de puternice încât să poată asigura “schimbări paşnice” pentru statele membre pe o perioadă de timp îndelungată.
Subiectul 2

Integrarea economica reprezinta o forma deosebita a relatiilor economice dintre diferite tari ale
lumii,care s-a dezvoltat in secolul xx,dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial;in prezent,constituie
o caracteristica importanta a evolutiei economiei mondiale.
Exista mai multe definitii pentru conceptul de ,,integrare economica”.
Integrarea economica desemneaza,in general,constituirea,de catre doua sau mai multe tarii,a
unui spatiu economic comun,.care asigura:
-dezvoltare schimburilor reciproce;
-interdependente economice si intrepatrunderea economiilor nationale.
Procesul de integrare economica are la baza acorduri,intelegeri intre tarile
participante,presupune constiuirea unor organizatii economice corespunzatoare.
Integrarea economica este un proces determinat de numerosi factori de ordin economic,tehnic si
social-politic.
Principalii factori care au stat la baza pocesului de integrare economica sunt:
-crearea unor conditii care sa stimuleze schimburile economice intre diferite tari;
-progresul tehnico-stiintific contemporan,care necesita resurse financiare din ce in ce mai
mari;
-posibilitatile restranse ale pietelor nationale;
-cresterea concurentei pe piata mondiala:

Factorii care au favorizat procesul de integrare economica sunt:


-apropierea geografica a tarilor respective;
-existenta unor interese economice si politice commune;
-apropierea nivelurilor de dezoltare economico-sociala.
Procesul de integrare economica are caracter complex, este insotit de controverse si dispute.
Prin continultul sau, acest process:
-modifica raportul de interese intre agentii economici rezidenti, perspectivele acestora;
-pun problema renuntarii la atribute ale independentei tarilor mebre;
-implica avantaje si costuri inegale pentru tarile participante.
Subiectul 3

Asa cum notiunea de integrare economica interstatala este una complexa,


reflectând multitudinea de relatii care se stabilesc între doua sau mai multe state care
îsi conjuga eforturile spre atingerea unui obiectiv comun, tot asa si formele pe care le
îmbraca aceasta sunt determinate în functie de complexitatea acestor relatii.

În literatura de specialitate, bogată în delimitări ale conceptului de integrare, autori de prestigiu2 în domeniu au
distins, în funcţie de o serie de criterii economice, politice, geografice, structurale, etc. următoarele forme /grade/
ale integrării economice corespunzătoare unei tendinţe mai intense sau mai restrânse de egalizare a coordonatelor
economice, sociale şi politice:

Formele profunde ale integrării au la bază zona de liber schimb ; cu cât are loc o deplasare spre centrul diagramei
prezentate, cu atât integrarea se intensifică, guvernele operând armonizări în diverse sectoare.
a).colaborarea economică – cuprinde totalitatea raporturilor economice dintre state, stabilite în plan bi şi
multilateral, regional şi global, pe toate direcţiile principale ale relaţiilor economice international

. b).cooperarea economică – este considerată, în sens general, drept o formă primară, preliminară de armonizare a
intereselor şi de ajutor între doi sau mai mulţi participanţi la o acţiune economică. Între cooperare şi integrare există
atât deosebiri de fond cât şi de formă, diferenţieri de natură cantitativă şi calitativă. În timp ce cooperarea include
acţiuni care au drept scop diminuarea discriminărilor pornind de la complementaritatea şi convergenţa intereselor,
integrarea economică conţine măsuri care au drept rezultat eliminarea unor forme de discriminare în relaţiile dintre
entităţile integrate şi crearea şi aplicarea unui set de discriminări în relaţiile cu terţii. Din acest punct de vedere,
acordurile de cooperare economică internaţionale pot fi considerate forme ale cooperării internaţionale, în în timp
ce eliminarea barierelor tarifare sau non-tarifare în schimburile comerciale reprezintă un act de integrare
economică.

c).clubul de comerţ preferenţial – este format din două sau mai multe ţări care îşi reduc taxele la importul reciproc
al tuturor bunurilor; practic, acestea realizează un schimb de preferinţe tarifare între ele. Ţările membre îşi păstrează
tarifele vamale iniţiale faţă de ţările terţe. Exemplul clasic de club de comerţ prefenţial îl constituie Sistemul de
Preferinţe al Commonwealthului, creat în anul 1932, între Marea Britanie şi 48 de ţări asociate din Commonwealth.
d).zona de comerţ liber reprezintă acea formă a integrării prin care două sau mai multe ţări convin să înlăture
barierele tarifare şi netarifare dintre ele, pe baza unui acord prefenţial de comerţ, dar fiecare ţară îşi menţine
propriile bariere comerciale în comerţul cu ţările nemembre. Unii autori consideră zonele de comerţ liber ca fiind o
etapă de bază, în mod obligatoriu premergătoare creării uniunilor vamale.

e).uniunea vamală este forma de integrare prin care ţările membre înlătură toate barierele în comerţul desfăşurat
între ele şi adoptă un tarif vamal extern comun faţă de terţi. Prima uniune vamală (Zollverein) a fost înfiinţată în anul
1834, prin ridicarea barierelor vamale, iniţial între 18 state prusace a căror număr a fost extins ulterior la 25. În timp,
uniunea vamală sa transformat într-o comunitate economică confederativă care, alături de transformările de natură
politică a condus la formarea, în 1871 a statului german. După unii autori formele uniunii vamale sunt următoarele: -
uniune vamală perfectă – o uniune teritorială între ale cărei ţări vama este suprimată, iar schimburile cu terţe ţări se
fac pe baza unui tarif şi a unei legislaţii vamale comune;
- uniune vamală imperfectă – ţările componente îşi păstrează independenţa lor tarifară, dar, îşi acordă totuşi pentru
schimburi importante, avantaje diverse. Există însă bariere vamale exterioare commune, la graniţele faţă de terţi;
- uniune vamală cu tarife preferenţiale – instituirea unui regim reciproc de preferinţe pentru anumite produse în
cadrul uniunii.

f). piaţa comună, care reprezintă o uniune vamală în cadrul căreia, liberalizarea mişcării bunurilor şi a serviciilor este
acompaniată de liberalizarea mişcării fluxurilor de factori între ţările membre.

proc).
g/. piaţa unică, presupune, în afara realizării unei pieţe comune pentru libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor,
aplicarea unor măsuri comune privind liberalizarea achiziţiilor guvernamentale, armonizarea şi recunoaşterea
mutuală a standardelor tehnice din producţia şi distribuţia bunurilor, eliminarea controlului asupra mişcării
capitalurilor, etc
. h/.uniunea economică şi monetară, care se formează, pornind de la piaţa unică, în cadrul căreia are loc creşterea
gradului de armonizare a politicilor economice naţionale, în special a celor vizând sfera monetar financiară, până la
adoptarea unei monede unice şi a unor instituţii comune de gestionare a chestiunilor monetar financiare la nivel
comunitar.
i/. integrarea economică completă (sau totală) reprezintă stadiul ultim al integrării în cadrul căruia unificarea
politicilor economice este întregită prin stabilirea unei unităţi supranaţionale ale cărei decizii sunt obligatorii pentru
statele membre. Integrarea economică completă presupune parcurgerea tuturor etapelor descrise anterior, spaţiul
integrat căpătând trăsături apropiate de cele ale unei economii naţionale: instituţii comune care guvernează cu
ajutorul unei legislaţii commune, utilizând un buget comun şi adresându-se unei pieţe de producţie şi de desfacere
comună; utilizarea unei monede unice şi a unui sistem bancar omogen, a politicilor interne şi externe comune.

Subiectul 4) Integrarea regionala in Europa,America de Nord si alte regioni

POLITICA REGIONALĂ
Politica regională a apărut în 1973, odată cu crearea Fondului European de Dezvoltare
Regională (FEDER). Fondul European de Dezvoltare regională a început să funcționeze din 1975.
După crearea sa, 24 de miliarde de ECU au fost acordate de la bugetul comunitar regiunilor
defavorizate.
Fondurile structurale (FEDER, Fondurile Structurale Agricole, Fondurile Sociale)
acţionează, de la reforma din 1988, în profitul a trei tipuri de zone:
 regiunile cu întârzieri de dezvoltare

 regiunile industriale în declin

 zonele rurale

Dezechilibrul regional între Nord şi Sud şi între zonele centrale şi zonele periferice ale
Uniunii au constituit și constituie un obstacol în calea convergenţei economice. Din păcate aceste
diferențe s-au adâncit odată cu aderarea statelor din Europa Centrală și de Est. Preambulul
Tratatului de la Roma fixează ca obiectiv „asigurarea dezvoltării armonioase a economiilor prin
reducerea diferenţei dintre regiuni şi a întârzierii celor mai puţin favorizate”.
Aproximativ 20% din populaţia Uniunii trăieşte în zone unde venitul pe cap de locuitor
este inferior procentului de 75% din media comunitară.
Politica regională a UE urmăreşte promovarea unei dezvoltări economice echilibrate în profil
regional. O distribuire echitabilă este unul din factorii importanţi de natură să motiveze şi să justifice
participarea statelor la scheme integraţioniste. Una dintre cele mai importante consecinţe ale
disfuncţionalităţilor din procesul repartiţiei se manifestă pe plan teritorial sub forma dezechilibrelor
regionale. Politica regională a UE se bazează pe două criterii importante :

 eficienţa - deoarece concentrarea anumitor activităţi economice, a producţiei anumitor bunuri etc.,
preponderent în anumite regiuni ar împiedica alocarea eficientă a resurselor, diminuând efectele de
bunăstare globale
 echitatea - întrucât necesitatea repartizării echitabile între regiuni şi categorii sociale a efectelor de
bunăstare - este privită ca un "act de solidaritate" al regiunilor prospere cu cele sărace.
Politica regională a UE1 urmăreşte:

 convergența
 cooperare teritorială europeană și competitivitatea regională
 ocuparea forței de muncă
Realizarea şi implementarea politicii regionale a UE se bazează pe următoarea construcţie a
cadrului principial:

Principiul programării multianuale a finanţării proiectelor de dezvoltare regională. Acest principiu


presupune realizarea planurilor de dezvoltare regională pe anumite perioade. Finanţarea proiectelor
de dezvoltare regională se poate face pe o perioadă de maximum 3-6 ani.

Principiul subordonării presupune subordonarea planurilor de dezvoltare regională unor obiective


prioritare ale politicii regionale europene.

Realizarea de parteneriate la nivel local, naţional, regional între autorităţile comunitare şi cele
naţionale sau locale.

Caracterul adiţional, complementar al măsurilor comunitare, a fost introdus în vederea creşterii

1
www.ec.europa.eu
eficienţei fondurilor structurale şi pentru evitarea situaţiilor, frecvente anterior, în care fondurile
comunitare erau utilizate ca substituent al resurselor naţionale.

Sincronizarea măsurilor de politică regională cu celelalte politici sectoriale.

Principiul concentrării eforturilor spre regiunile cel mai puţin dezvoltate şi evitarea disipării
fondurilor spre un număr mare de obiective.

Integrarea in America de Nord – Zona de Liber Schimb din America de Nord (North America Free Trade
Agreement – NAFTA) Lansand la 1 ianuarie 1994 Acordul de Liber Schimb Nord American, America de Nord
este promotoarea unei grupări regionale care a implicat incă de la inceput limitarea la doar două aspecte
economice – comerţ şi investiţii. Deşi nu s-au propus obiective la fel de ambiţioase precum sunt cele ale Uniunii
Europene, anumite domenii – probleme de mediu şi condiţiile de muncă – sunt deja acoperite prin prevederile
acordului.
Evoluţia procesului integraţionist in această regiune conferă o serie de particularităţi, care ţin de atitudinea
statelor membre faţă de fenomenul de regionalizare (in special SUA), de tipologia economiilor care compun
respectiva zonă de liber schimb (două economii dezvoltate şi o ţară in dezvoltare, mai mult : superputerea
mondială- SUA şi două state cu potenţiale economice, politice şi comerciale diferite - Canada şi Mexicul).
NAFTA nu a debutat sub bune auspicii. Mexicul s-a confruntat la finele anului 1994 cu o criză financiară de
proporţii. Mulţi critici ai AcorduluiNAFTA consideră criza peso-ului mexican tocmai rezultat al constituirii acestei
zone de liber schimb. Există voci care afirmă că NAFTA a constituit un sprijin pentru guvernul mexican in
traversarea unei crize determinate de factori externi.
Dar prin ce s-ar putea defini in formula cea mai simplă NAFTA, de la lansare pană in prezent :
 NAFTA reprezintă cea mai mare zonă de liber schimb, cu o piaţă de 426 mil. consumatori şi cu o valoare
totală a producţiei de bunuri şi servicii de 12000 mild. USD (1/3 din produsul global mondial);
 NAFTA este o grupare integraţionistă care a făcut posibilă, in decurs de un deceniu de la lansare, o
creştere economică a partenerilor de : 38% in cazul SUA, 30,9% in cazul Canadei şi de 30% in cazul
Mexicului;
 In intervalul de timp 1994-2003, exporturile Statelor Unite către ceilalţi doi parteneri au crescut de la
134,3 mild. USD la 250,6 mild. USD (adică: de la 46,5 mild. USD la 105,4 mild.USD in cazul relaţiilor cu
Mexicul şi de la 87,8 mild. USD la 145,3 mild. USD in relaţiile cu Canada);
 Exporturile Mexicului către SUA au crescut in intervalul de timp analizat cu aproximativ 234 % (de la
58,9 mild. USD), atingand valoarea de 138 mild. USD, iar exporturile către Canada au crescut de la 2,6
mild. USD (nivel care a carecterizat anul precedent integrării, respectiv 1993), la 8,6 mild. USD (in anul
2003), adică a inregistrat o creştere cu 227% in decurs de un deceniu de liberalizări comerciale;
 Exporturile Canadei către partenerii NAFTA au crescut cu aproximativ 104%, de la 113,6 mild. USD la
231,7 mild. USD in relaţia cu SUA(in perioada 1993-2002) şi de la 0,9 mild. USD (la sfarşitul anului
1993) la 1,83 mild. USD in anul 2003 in relaţia cu Mexicul;
 NAFTA a permis majorarea importurilor mexicane şi canadiene pe piaţa americană, nu insă cu acelaşi
ritm cu care au crescut importurile Mexicului şi Canadei din SUA. Canada s-a situat in mod constant la
nivelul de 18% din totalul importurilor americane, in timp ce cota importurilor americane din Mexic a
crescut de la 6,8% in 1993 la 11,6% in anul 2002;
 In decursul primului deceniu de funcţionare a NAFTA, nivelul productivităţii activităţii economice a
crescut cu 28% in SUA, cu 55% in Mexic şi cu 23% in Canada;
 Eficienţa economiilor s-a reflectat printr-o poziţionare favorabilă pe piaţa internaţională; NAFTA, ca şi
grupare, cuantifică aproximativ 19% din exporturile globale mondiale, şi 25% din importurile globale;
 NAFTA reprezintă un mediu investiţional atractiv: in decurs de un deceniu investiţiile intre parteneri s-au
dublat, depăşind nivelul de 300 mld. USD, şi a crescut in acelaşi timp prezenţa investitorilor străini din
afara NAFTA; NAFTA recepţionează in prezent peste 24% din investiţiile străine directe inregistrate la
nivel mondial, şi furnizează 25% din fluxurile de investiţii străine directe;NAFTA şi-a caştigat un plus
de competitivitate prin includerea dimensiunilor de mediu şi a celor de muncă in cadrul colaborării
trilaterale.
 NAFTA aspiră la extinderea către sud, la cuprinderea unui număr tot mai mare de state de pe
continentul american in planul de integrare regională.