You are on page 1of 2

Valori istorice româneşti

Autor: Botea Alexandru Valentin


Instituţia: Liceul Teoretic “ION BARBU”, Piteşti

Ce ciudată e viaţa! Doar pronunţând cuvântul "viaţă" te înfiori şi te bucuri în


acelaşi timp. Dar ce e viaţa?
E un amestec de culori afective care ne definesc ca şi oameni: bucurii, dezamăgiri,
gânduri, vise, speranţe, temeri, iubiri...
O luptă care pare fără sfârşit, unde victoria ia forma lucrurilor pe care le învăţăm din
greşeli şi ne fac mai înţelepţi, iar eşecul este acel moment în care renunţăm să mai trăim
ca oameni raţionali şi alegem să greşim fără întrerupere faţă de noi înşine şi faţă de cei
din jurul nostru
Viaţa e...o şansă să arătăm că negreşit merităm să ne numim nu doar români ci şi oameni.
De-a lungul timpului o mulţime de oameni s-au născut, au trăit, au iubit, au luptat,
au pierdut şi au murit. Mulţi au ales să lupte în viaţă ca să trăiască şi au fost uitaţi, puţini
însă au trăit doar cu gândul de a lupta pentru a schimba viaţa oamenilor şi au rămas
onoraţi în inimile noastre pe veci.
De fapt, am putea să spunem că acei oameni, pe care îi păstrăm cu credinţă atât în
taina sufletului nostru cât şi în culorile drapelului ce ne numeşte - fluturând falnic în
bătaia vântului - români, au avut un ţel în viaţă care odată atins s-a reuşit nu numai
intrarea acestora în istorie ci şi ascensiunea noastră ca şi popor către contemporan.
Aceşti oameni au fost ca noi toţi, deci îi putem cataloga drept oameni simpli, însa faptul
că au crezut în ei înşişi şi au încercat să persevereze în diverse domenii i-a ridicat cu mult
deasupra vieţii de om simplu.
Dar cine au fost aceştia? Ce au făcut?
Un român obisnuit ca Henri Coandă a reuşit primul zbor aeroactiv din lume, cu un
avion construit integral de el şi propulsat de un motoreactor. Nicolae Titulescu a fost un
ministru de Externe al unei ţări mici care a făcut mari schimbări în viaţa românilor.
Politician al păcii, a lansat ideea unei Europe Unite şi a fost în repetate rânduri preşedinte
al Ligii Naţiunilor. George Enescu a cucerit la vremea sa marile scene ale lumii cu
talentul său şi a pus bazele şcolii de muzică modernă. Ion Luca Caragiale, un dramaturg
cum nimeni nu o să mai fie; el a reuşit să vadă cu mult dincolo de limite şi a devenit
nemuritor prin operele sale. Nicolae Iorga, cu mintea lui strălucită a deschis noi orizonturi
privind istoria poporului nostru şi astfel a intrat chiar el în istorie. Regina Maria, născută
în familia regală britanică s-a dedicat răniţilor ca soră de caritate, în primul război
mondial.
Da! Toţi aceşti oameni, care au fost la fel ca mine, ca tine, ca noi toţi...simplii dar
modeşti cu voinţă de fier şi-au dat seama că nu merită să pierzi timpul, care e atât de
preţios că nu-l poţi întoarce sau înmulţi cu tot aurul din lume. Ei nu au trăit pentru a avea
parte de succes cât au trăit pentru a face lumea un loc mai bun, un loc cu care multe
generaţii de acum încolo să se mândrească. Şi cu toate acestea trebuie să nu uităm
niciodată, că oricât de multe lucruri au realizat aceşti oameni minunaţi, suntem nevoiţi să
ducem mai departe munca lor pentru ca aceasta să nu fi fost în zadar; până la urma
urmelor lupta lor s-a sfârşit, a noastră continuă.
Să ne gândim de exemplu la Maria Tănase o interpretă de muzică populară
românească. Cântecele ei reprezintă esenţa trăirii româneşti. A fost supranumită "Regina
cântecului românesc" şi "Pasărea măiastră". Dar până să devină "Regina cântecului
românesc" aceasta s-a născut pe 25 septembrie 1913 în mahalaua Cărămidarilor din
Bucureşti fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Carta, judeţul
Sibiu şi al florarului Ion Coandă Tănase, din satul Mierea-Birnici. Ciudat nu-i aşa?! Nu a
avut părinţi celebrii care s-o lanseze spre o viată plina de reuşite, şi totuşi mai târziu, în
vara anului 1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri, înaintând uşor
către un succes răsunător, ajungând să cânte chiar şi în faţa preşedintelui SUA, Hoover. A
jucat în "Cadavrul viu" de Lev Nikolaevici Tolstoi şi în "Horia" de Mihail Davidoglu.
A cântat în opereta "Mascota" de Edmond Audran şi a primit rolul principal din
comedia muzicală "Sfinxul" de la Hollywood de Ralph Benatzky în 1946. A cântat chiar
şi în filmele "Se aprind făcliile" şi "Ciulinii Bărăganului". La începutul anilor '40, Maria
Tănase a fost chiar şi agentă de legătură și influență a Serviciului Special de Informații
(SSI). Din păcate Maria Tănase ne-a părăsit pe 22 iunie 1963 din cauza unei boli perfide
şi anume cancerul.
Da! România o are pe Maria Tănase; deşi nu mai e printre noi, încă o mai are. O avem
pe ea printre mulţi alţii, o femeie obişnuită care a ajuns să scrie istorie în rândul muzicii
populare al teatrului şi al filmului. Putem să ne mândrim cu aceasta şi ne putem aminti că
şi noi putem realiza ceva pe lumea asta, astfel încât să nu trecem prin viaţă degeaba.
Am amintit-o pe Maria Tănase pentru a vă deschide ochii vouă, cei care citiţi
aceste rânduri. Cel puţin am încercat şi încă încerc prin ceea ce scriu să produc o
schimbare în viaţa voastră.
Ştiu că viaţa e şansa prin care avem posibilitatea să facem ceva demn atât pentru
nobilul titlul de oameni cât şi pentru titlul de...ROMÂNI; pentru că eu cred în fiecare
persoană ce trece pe lângă mine în plină stradă, în fiecare român care se trezeşte de
dimineaţă şi ştie că e o nouă zi pentru a visa, a crea şi a câştiga "teren" în lupta crâncenă
numită viaţă.