You are on page 1of 9

Tunisia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

‫اااااااا ااااااااا‬
al-Jamhuriya at-Tunisia
République tunisienne
Republica Tunisiană

Tunisia
‫( اااا‬arabă)

Drapelul Tunisiei Stema Tunisiei[*]

Deviză: ‫حرية‬، ‫نظام‬، ‫( عدالة‬Hurriya, Nidham, 'Adala)


(libertate, ordine, justiție)

Imnul național:

„Himat Al Hima”
Geografie

Suprafață

- totală 163,61 km²

Apă (%) 5

Cel mai înalt punct Jebel ech Chambi[*][3][2] (1.544 m)

Cel mai jos punct Shatt al Gharsah[*][2] (-17 m)

Libia
Vecini
Algeria

Fus orar UTC+1

Ora de vară UTC+2

Populație

Populație

- Recensământ 10.486.339 (locul 79)

Densitate 63 loc/km²

Limbi oficiale arabă


tunisieni (pl.)
Etnonim tunisian (masc.)
tunisiană (fem.)

Guvernare

Sistem politic Republică

Președinte al Tunisiei⁠(d) Béji Caïd Essebsi

Head of Government of Tunisia⁠(d) Youssef Chahed[*]

Legislativ Assembly of the Representatives of the People⁠(d)

Capitala Tunis

Istorie

Formare Independență

Economie

PIB (PPC) 2007

- Total 129.045.249.574,73 dolar Geary-Khamis[4]

- Pe cap de locuitor $7.900 (2008, estimare)

PIB (nominal) 2007

- Total $40,168 de miliarde

- Pe cap de locuitor 3.872,51 $[5]

IDU(2010) 0,766 (înalt) (locul 81)

Monedă Dinar tunisian (TND)

Coduri și identificatori

Cod CIO TUN

Cod mobil 605

Prefix telefonic 216

ISO 3166-2 TN[6]

Domeniu Internet .tn


Prezență online

site web oficial

Modifică date / text

Tunisia (în limba arabă ‫تونس‬, Tūnis), oficial Republica Tunisiană (‫ )الجمهورية التونسية‬este o țară
situată în nordul Africii, este cea mai mică țară situată aproape de Munții Atlas. Se învecinează
cu Algeria în vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele capitalei Tunis. Este țara
situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai mare este Djerba (514 km²).

Cuprins

 1 Istoria
 2 Geografia
 3 Clima
 4 Flora și fauna
 5 Populația
 6 Diviziuni administrative
 7 Religia
 8 Cultura
 9 Patrimoniu mondial UNESCO
 10 Alte subiecte
 11 Bibliografie
 12 Referințe
 13 Vezi și
 14 Legături externe

Istoria

Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului 1000 î.Hr., cea
mai importantă fiind Cartagina, care a dominat comerțul în Mediterana centrală, până când a fost
distrusă de romani în 146 î.Hr. Tunisia a rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de
vandali la jumătatea secolului al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de
Imperiul Bizantin, ea devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul
al VII-lea, ea ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord.

În 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la Constantinopol prin


intermediul guvernatorilor turci, așa-numiții bei.

În 1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de la
Vichy. După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în 1954 ca urmare a unor revolte populare.
Independența i-a fost acordată la data de 20 martie 1956. Monarhia inițiată de Franța a fost
abolită în 1957, și Partidul Neo-Destour („Noua Constituție”), condus de Habib Bourguiba a luat
puterea. Habib Bourguiba a devenit președinte pe viață în 1959. În 1987 Bourguiba a fost
răsturnat de către Zine El Abidine Ben Ali, care la rândul lui a fost răsturnat de o revoltă
populară în ianuarie 2011.

Vezi și:

 Drapelul Tunisiei
 Campania din Tunisia
 A doua bătălie de la El Alamein
 Imperiul colonial francez
 Revoluția tunisiană din 2010-2011
 Politicieni: Hédi Nouira, Mohamed Ghannouchi, Bahi Ladgham, Mohamed Mzali, Rachid Sfar,
Béji Caïd Essebsi

Geografia

Tunisia

Tunisia este țara cea mai nordică a Africii situată între deșertul Sahara și Marea Mediterană, la
140 km de Sicilia. Este la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și valea Nilului.
Coodonatele geografice ale țării sunt între 37° 20’ și 30° 10’ latitudine nordică și 7° 30’ si 12°
longitudine estică. Lățimea maximă (nord-sud) 780 km, este între între Cap Blanc și punctul de
frontieră Bordj el Khadra iar pe direcția est-vest 380 km între insula Djerba și Nefta. Se
învecinează cu Algeria la vest și cu Libia la sud-est. La nord și est are deschidere la Marea
Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 km.

Podiș lângă Metlaoui în Tunisia centrală

Nord-vestul țării este mărginit de Tell-Munții Atlas. Paralel cu țărmul mării până la golful
Bizerte se află lanțul munților Kroumirie cu 700–800 m înălțime, continuat cu dealurile Mogod
cu o înălțime de 300–400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm stâncos la mare. Valea
fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munții mai înalți din țară sunt aliniați pe
direcția nord-est -Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ muntele cel mai înalt (Djebel Chambi,
1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul coastei Mării Mediterane, între Hammamet și
Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de
măslini) răcorit de vântul mediteranean.

În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri
sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul
Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un
ștrand nisipos.

Vezi și:

 Lista țărilor după punctul de maximă altitudine

Clima

O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona
asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud dominǎ o climă
tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10 °C iar în august 26 °C. În sudul Munților
Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puține precipitații, temperaturile atingând
45 °C. Diferențele cele mai mari de temperatură sunt în zona Saharei - vara cu 50 °C, iar iarna
atingând temperatura de îngheț. Dinspre Sahara bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer
uscat și fierbinte. Precipitațiile anuale în nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de
coasta mării, ating 1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an.
Flora și fauna

Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri
(macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când
în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi.

Populația

Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din
populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă dintre europeni
sunt francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea populației fiind mai mare în nord unde
locuiesc 70% din numărul locuitorilor.

Diviziuni administrative

Vezi și:

 Lista diviziunilor administrative ale țărilor din Africa


 = „Politica Tunisiei” = === Structură de stat === Ca urmare a revoluției din 14 ianuarie 2011,
Constituția Tunisiei adoptată în anul 1959 a fost suspendată. Noua Constituție a fost adoptată în
luna ianuarie 2014 Formă de guvernământ: Republică. Regimul instituit prin noua Constituție
este parlamentar moderat, președintele și legislativul (Adunarea Reprezentanților Poporului)
având mandate de cinci ani. Șeful statului: Președintele țării este Beji Caid Essebsi (din
decembrie 2014) Puterea executivă (Guvernul) Puterea executivă este exercitată de șeful
statului, asistat de un guvern condus de un prim-ministru.
o Primul-ministru: Habib Essid (din 14 ianuarie 2015), independent.
o Ministrul afacerilor externe: Taieb Baccouche (din 14 ianuarie 2015), membru al
Partidului Apelul Tunisiei. Puterea legislativă
o Legislativul este reprezentat de Adunarea Reprezentanților Poporului, condusă de
președintele Mohamed Ennaceur (Partidul Apelul Tunisiei). ===Situația internă===
Tunisia traversează un amplu proces de transformare democratică. Guvernul provizoriu
de tehnocrați instalat în ianuarie 2014, și-a îndeplinit cu succes mandatul focalizat
asupra securității interne, menținerii echilibrelor socio-economice și organizării în bune
condiții a alegerilor. === Structură de stat === Ca urmare a revoluției din 14 ianuarie
2011, Constituția Tunisiei adoptată în anul 1959 a fost suspendată. Noua Constituție a
fost adoptată în luna ianuarie 2014 Formă de guvernământ: Republică. Regimul instituit
prin noua Constituție este parlamentar moderat, președintele și legislativul (Adunarea
Reprezentanților Poporului) având mandate de cinci ani. Șeful statului: Președintele
țării este Beji Caid Essebsi (din decembrie 2014) Puterea executivă (Guvernul) Puterea
executivă este exercitată de șeful statului, asistat de un guvern condus de un prim-
ministru.
o Primul-ministru: Habib Essid (din 14 ianuarie 2015), independent.
o Ministrul afacerilor externe: Taieb Baccouche (din 14 ianuarie 2015), membru al
Partidului Apelul Tunisiei. Puterea legislativă
o Legislativul este reprezentat de Adunarea Reprezentanților Poporului, condusă de
președintele Mohamed Ennaceur (Partidul Apelul Tunisiei). === Situația internă ===
Tunisia traversează un amplu proces de transformare democratică.
 Economia

Economia Tunisiei s-a dezvoltat rapid, condusă fiind de industria textilă, prelucrarea alimentelor
și alte industrii ușoare, turism, minerit. Sectorul agricol include producția de cereale, măsline,
curmale, fructe citrice etc.

Tunisia este o țară cunoscută pentru turismul a aproximativ 6 milioane de turiști pe an,[necesită citare]
în 2008 naționalitățile fiind: libieni (1,776,881 de vizitatori), francezi (1,395,255), algerieni
(968499), germani (521513), italieni (444541), britanici (254,922) și polonezi
(207531)[necesită citare]

Numărul turiștilor români în Tunisia a înregistrat în ultimii ani o evoluție constantă. Tunisia a
găzduit în 2008, 31050 turiști români, o rată de creștere de 75% față de anul 2000 (6428
vizitatori).[necesită citare]

Cel mai mari stațiuni turistice din Tunisia sunt în următoarele orașe: Djerba (insula), Sousse,
Hammamet, Monastir, Sfax, Tozeur (oraș-oază).

Turismul în Tunisia este una dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei și o sursă
importantă de valută pentru țară. Turismul are un efect benefic asupra altor sectoare economice,
cum ar fi transportul, comunicațiile, artizanatul, comerțul și construcțiile.

Religia

98% din populație sunt musulmani, 1% creștini, 1% evrei și alte religii.[1] Pe insula Djerba
trăiesc și musulmani kharidjiți. Tunisia este o țară musulmană considerată țara seculară, voalul,
barba și toate simbolurile religioase este interzis de a fi afișate.[7]

Constituția interzice orice partid politic care are ca bază religia, pentru a se asigura separarea
dintre religie și politică.

În Tunisia poligamia este interzisă.

Cultura

Vezi și:

 Listă de scriitori tunisieni

Patrimoniu mondial UNESCO

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse următoarele obiective culturale sau
naturale din Tunisia:
 Amfiteatrul roman din El Djem (1979)
 Situl arheologic din Cartagina (1979)
 Medina din Tunis (1979)
 Parcul național Ichkeul (1980)
 Orașul punic[8] Kerkuan (Kerkouane) și necropola sa (1985, 1986)
 Medina din Sousse (1988)
 Medina din Kairouan (1988)
 Situl arheologic din Dougga (Thugga) (1997)