You are on page 1of 13

Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore.T.

Popa” Iași

Facultatea de Bioinginerie Medicală

Master: Biotehnologii și Biomateriale avansate

Tehnici de creativitate pentru rezolvarea


unor probleme stiințifice

Brainstorming și Synectics

Masterand: Băncescu Anda

Metodologia Cercetării Științifice

Iunie, 2018
Cuprins
Introducere.................................................................. 3
Capitolul I. Brainstorming............................................ 5
1.1 Principii ................................................................ 5
1.2 Etapele metodei .................................................. 6
1.3 Structura sugerată ............................................... 6
1.4 Evaluare ............................................................... 7
1.5 Variante ale brainstorming-ului .......................... 8
Capitolul II. Synectics ................................................. 10
Concluzii .................................................................... 12
Bibliografie ................................................................ 13
Introducere

Istoria pedagogiei şi psihologiei a trecut prin schimbări importante care au dus


la delimitarea unei tendinţe pedagogice cunoscut sub numele de educaţie modernistă.
Conform acestei teorii, actul de evaluare teachinglearning constituie o activitate
ghidată, programată, care are loc într-o atmosferă stimulantă, lipsită de constrângeri,
prin intermediul unei relaţii inter-umane de colaborare, cooperare, comunicare,
evaluare şi auto-evaluare.
Rolul profesorului în această abordare este unul dintre coordonator, ajutând la
naşterea ideilor. Metodele şi tehnicile didactice – componente ale strategiilor didactice
– au fost clasificate de diferiţi autori după urmează: predare-învăţare – metode şi
tehnici de evaluare; metode și tehnici de consolidare a cunoștințelor, sistematizare și
evaluare; rezolvarea problemelor şi creativitatea metode şi tehnici de stimulare;
metode de cercetare şi tehnici de grup. Am ales să prezentăm metode şi tehnici de
stimulare a creativităţii, care pot fi utilizate în procesul didactic al educaţiei muzicale.
Metodele de creativitate sunt utilizate in vederea gasirii unor idei de noi
produse. Aceste metode nu urmaresc gasirea de solutii care sa raspunda nevoilor
exprimate pe piata, ci cauta sa anticipeze evolutia nevoilor consumatorilor.
Metodele de creativitate pot fi impartite in doua categorii: metode intuitive si
metode rationale.
Alaturi de aceste metode mai putem adauga: Metoda Grupului Delphi, Metoda
celor 6 palarii ganditoare, Tehnica Lotus (floare de nufar), Metoda grupurilor
interdependente (mozaic), Metoda piramidei, Starbursting (explozia stelara) etc.
Metodele intuitive au la baza ideea ca un grup de indivizi este mult mai creativ
decat fiecare individ care lucreaza separat. Se pune accentul pe efectul sinergetic
rezultat in urma interactiunii dintre membrii grupului. Prin aceste metode se valorifica
imaginatia si intuitia persoanelor care participa la sedintele de creativitate.
Metodele rationale presupun cautarea de idei de noi produse, pornind de la
analiza sistematica a produselor existente. Pot fi avute in vedere in procesul de analiza
o serie de aspecte ca: caracteristicile produselor existente, comportamentul lor in
consum, modalitatile de utilizare, situatiile de consum etc.
Capitolul I. Brainstorming

Brainstormingul este o tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un


număr mare de idei, pentru soluționarea unei probleme. Această tehnică a fost propusă
de către Alex F. Osborn care a dezvoltat principiile metodei în cartea sa Applied
Imagination (1953).
În limba engleză termenul brainstorm sau brain-storm înseamnă idee strălucită
(care soluționează o problemă). Semnificația verbală este „a face un atac concertat
asupra unei probleme, implicând idei spontane.” Deși brainstormingul a devenit o
tehnică de grup populară, cercetătorii n-au găsit dovezi cum că ar crea un număr mare
de idei sau că ar îmbunătăți calitatea lor, ba chiar poate fi mai puțin eficientă decât
lucrul individual, datorită lipsei de atenție, neconcentrării colective sau devierii de la
subiect.
Au existat încercări de îmbunătățire sau înlocuire cu unele variante, însă unele
dintre beneficiile sale sunt ridicarea moralului și îmbunătățirea lucrului în echipă.

1.1 Principii
Există patru reguli în grup, menite să reducă inhibițiile care apar în grupuri și
prin urmare să stimuleze generarea de noi idei. Rezultatul așteptat este o sinergie
dinamică, care va mări în mod semnificativ creativitatea grupului:
1.Focalizarea pe cantitate. Ideea este că din cantitate poate rezulta calitate,
această regulă favorizează creativitatea divergentă, căci dacă ar crește numărul de
idei, ar crește și probabilitatea unei soluții eficiente pentru problema existentă.
2. Fără critici. Critica în această etapă este descurajată; în loc să se gândească la
ce ar fi rău la acea idee, membrii sunt încurajați să se gândească la idei cât mai
neobișnuite și să creeze o atmosferă constructivă.
3. Ideile trăznite sunt binevenite. Pentru a se obține o listă bună și lungă de idei,
ideile neobișnuite sunt binevenite întrucât ele ar putea inspira soluții mai bune decât
ideile obișnuite, de asmenea ele pot crea noi perspective sau diminua prejudecățile.
4. Stimularea combinațiilor: se combină și se îmbunătățesc ideile. Ideile bune
pot fi combinate pentru a obține o idee foarte bună, după cum sugerează și sloganul
"1+1=3". Această abordare conduce la idei mai bune și complete decât lucrul
individual și se crede că stimularea ideilor se face prin asociere.

1.2 Etapele metodei


Stabilirea problemei
Este importantă stabilirea problemei, aceasta trebuind să fie clară și nu prea
mare, cum ar fi „ce serviciu de telefonie mobilă lipsește, dar care este necesar”. Dacă
problema este prea mare, moderatorul ar trebui s-o împartă pe componente.
Background memo
Background memo-ul este o invitație trimisă participanților și conține numele
ședinței, problema care va fi discutată, data, ora și locul. În scrisoare este descrisă
problema, sunt date exemple de soluții și este trimisă cu cel puțin două zile în avans,
astfel încât participanții să se poată gândi la metode de rezolvare. Memo-ul este folosit
și în cursul discuțiilor, în caz că se ajunge la impas sau se deviază de la subiect.
Selectarea participanților
Directorul elaborează planul brainstorming-ului, alege participanții și
moderatorul, zece sau mai puțini membri fiind, în general, mai productivi decât
grupurile mari.

1.3 Structura sugerată


Câțiva membri cu experiență, care și-au dovedit valoarea
Câțiva invitați care sunt familiarizați cu problema
Un moderator care înregistrează ideile și care asigură continuitatea întrunirii
Lista de întrebări stimulatoare
Uneori creativitatea grupului poate scădea, în astfel de momente este
recomandat ca moderatorul să citească una din întrebările stimulatoare, ca de
exemplu: „putem combina aceste idei?” sau „ce-ar fi să privim din altă perspectivă?”.
Este de preferat să scriem această listă înainte ca întrunirea să înceapă.
Desfășurarea întrunirii
Moderatorul conduce întrunirea și se asigură care din regulile de bază sunt
respectate. De obicei activitățiile sunt următoarele:
un interval de timp va fi alocat acomodării începătorilor la atmosfera lipsită de critică
și se propune o problemă simplă, ca pentru încălzire, cum ar fi: „ce ar putea să fie
următorul bonus?” sau „cum ar putea fi îmbunătățit Windows?”
-moderatorul prezintă problema și dă alte explicații, dacă este cazul.
-moderatorul cere să se exprime ideile
-dacă nimeni nu se exprimă, moderatorul va pune o întrebare stimulatoare
-fiecare își exprimă ideile și acestea sunt înregistrate/notate
-dacă sunt prezentate mai multe idei, moderatorul va acorda prioritate ideii celei
mai apropiate de subiect.
-participanții încearcă să dezvolte ideea și să o îmbunătățească.
-spre sfârșit moderatorul organizează ideile pe baza subiectului în discuție și
încurajează continuarea dialogului întrucât alte idei mai pot fi sugerate.
-ideile sunt categorisite.
-întreaga listă este revizuită și ideile nepotrivite sau irealizabile sunt înlăturate.
-moderatorul le mulțumește pentru participare și îi răsplătește cu un mic cadou
pentru deranj.

1.4 Evaluare
Brainstorming-ul nu este doar un generator de idei pentru alții; de obicei, grupul
va evalua și selecta singur ideea finală.
Soluția nu ar trebui să necesite aptitudini pe care membri grupului nu le au sau
nu le pot obține.
Dacă resurse sau aptitudini suplimentare sunt necesare atunci obținerea lor ar
trebui să facă parte din prima parte a soluției.
Trebuie să existe o metodă de a măsura progresul și succesul.
Pașii trebuie să fie clari tuturor și treburile distribuite astfel încât fiecare să aibă
un rol important.
La procesul de luare a deciziilor trebuie să participe toți, astfel încât efortul să
fie coordonat spre scopul stabilit.
Ar trebui menținut interesul participanților, astfel încât aceștia să-și continue
eforturile depuse.

1.5 Variante ale brainstorming-ului


Există numeroase variante ale brainstorming-ului, dintre care se pot menționa:
Dubla inversare
Dubla inversare (engleză Double Reversal) este o variantă care se aplică atunci
când ideile propuse anterior sunt lipsite de imaginație; are scopul de a stimula
creativitatea. Procedura dublei inversări este următoarea:
-Se analizează problema care este supusă dezbaterii.
-Se construiește inversul declarației: cum poate fi înrăutățită problema, cum să
se creeze opusul stării dorite.
-Se notează toate ideile emise pe un flipchart, fără a se face vreo evaluare sau
discuție asupra lor.
-Se citește fiecare idee pe rând și se inversează. Sunt create astfel idei noi care
pot rezulta din propozițiile inversate.
Tehnica grupului nominal (TGN)
Tehnica grupului nominal este o metodă structurată pentru brainstorming-ul de
grup, care încurajează participarea tuturor membrilor. Se aseamănă, de obicei, cu un
proces de stabilire a priorităților. Se folosește când problema supusă dezbaterii este
controversată și există un conflict aprins în grup.
Scopul principal al discuției este clarificarea, nu de a rezolva diferențele de
opinie. Moderatorul nu trebuie să permită ca discuția să se transforme într-o
argumentare. Discuțiile în grup pot clarifica semnificațiile, pot explica logica și
analiza ideilor, pot ridica întrebări și oferi răspunsuri. Folosind votul multiplu sau
reducerea listei de idei se stabilesc ideile care sunt prioritare.
Tehnica nu dă rezultate în grupurile în care membrii trebuie să interacționeze și
să comunice permanent pentru rezolvarea unei sarcini. Un studiu din 1958 a ajuns la
concluzia că o persoană care caută singură soluții va prezenta în medie de două ori
mai multe idei decât un grup de brainstorming. Și, în plus, ideile acestei persoane
singure se pot aplica mai bine în practică.
Wolfgang Stroebe de la Universitatea Utrecht, unul din expeții în domeniu,
afirmă că „de 50 de ani cercetarea psihologică constată că activitatea de brainstorming
nu funcționează bine”. Iată și motivul: Membrii grupului interacționează inegal,
uneori și de teamă să nu spună vreo prostie. Problema cea mai mare este că membrii
grupului se blochează reciproc. Stroebe crede că aceasta se întâmplă „pentru că la un
moment dat, poate lua cuvântul un singur membru al grupului”.
Rainer Holm-Hadulla, cercetător în domeniul creativității la Universitatea
Heidelberg, a ajuns la următoarea concluzie: „Activitatea de brainstorming prost
înțeleasă, fără competență profesională în domeniu, poate bloca creativitatea în loc să
o stimuleze”.
Capitolul II. Synectics

Synectics (Gordon, 1961) este o abordare a gândirii creative care depinde de


înţelegerea împreună, care este aparent diferit. Principalul său instrument este
analogie sau metaforă. Abordarea, care este adesea folosit de grupuri, poate ajuta
studenţii să dezvolte răspunsuri creative la rezolvarea problemelor, să păstreze noi
informaţii, pentru a ajuta la generarea de scriere, şi de a explora problemele sociale şi
discipleinare.
Procesul a fost derivat de la înregistrarea pe bandă (iniţial audio, video mai
târziu), reuniuni, analiza rezultatelor şi experimente cu modalităţi alternative de a face
fata obstacolelor pentru a avea succes în cadrul întâlnirilor. "Succes " a fost definit ca
obtinerea unei solutii creative pe care grupul a fost angajat să il pună în aplicare.
Numele Synectics provine din limba greacă şi înseamnă "Unirea împreună de
elemente diferite şi aparent irelevante. "
Gordon şi Prince au numit atât practica lor cat şi noua lor companie Synectics,
care poate provoca confuzie ca oamenii ce nu fac parte din companie sunt instruiţi şi
folosesc aceasta practica. În timp ce numele a fost marcă comercială, acesta a devenit
un cuvânt standard pentru a descrie rezolvarea problemelor creative în grupuri.
Ajută utilizatorii să rupă barierele mintii şi să internalizeze concepte abstracte.
Synectics poate fi folosit cu toate vârstele şi funcţionează bine cu cei care se retrag din
metodele tradiţionale (Couch, 1993). Profesorii-facilitatori pot folosi synectics în
clasă conducand studentii la:
 Descrierea subiectului: facilitatorul selectează un cuvânt sau un subiect,
apoi solicită studenţilor să descrie subiectul, fie în discuţii mici de grup,
fie prin scrierea individuală a unui paragraf; de exemplu, muzica.
 Creaţi analogii directe: facilitatorul selectează un alt cuvânt sau subiect,
apoi solicită studenţilor să genereze o listă care ar avea aceleaşi
caracteristici ca acele cuvinte sau fraze enumerate la pasul 1 (o analogie
directă este înfiinţată pentru a face comparaţii între cele două cuvinte ,
imagini sau concepte). sunt muzica şi părtinire deopotrivă? Cereţi-le să
genereze imagini mentale vii. Imagini mentale sunt instrumente puternice
în acest proces.
 Descrierea de analogii personale: studenţi aleg una dintre analogii directe
şi creeaza analogii personale. Studenţii "devin " obiectul pe care îl aleg
şi apoi descriu cum se simt fiind acel obiect.
 Identificarea conflictelor comprimate: rugaţi studenţii să asocieze cuvinte
din lista generată la pasul 3 care par să se lupte între ele. Întotdeauna
studenţii trebuie să explice de ce au ales cuvintele care intră în conflict.
 Creați o analogie directă nouă: cu perechea de conflicte comprimate
votată de studenți, cereți-le să creeze o analogie directă diferită, selectând
ceva care este descris de cuvintele împerecheate.
 Reexaminează subiectul original: revenirea la ideea originală sau la
problema, astfel încât studentul poate produce un produs sau o descriere
care utilizeaza ideile generate în acest process

Metoda vizează exprimarea totală a participanților, la dezvoltarea inițiativei de


a exprima ideile originale, de a le asocia și de a reuni elemente care aparent nu sunt
deloc conectate.
Concluzii

Metodele şi tehnicile interactive, ca funcţie didactică, pot fi folosite alternativ în


timpul lecţiei, dacă bugetul de timp permite acest lucru, astfel încât să stimuleze
activitatea şi creativitatea, să creeze un mediu de învăţare dinamic şi interactiv, bazat
pe cooperare.
Ei ajuta la dezvoltarea spiritului de investigatie si o gandire divergenta,
permitand elevului/studentului sa-si continue educatia dupa finalizarea scolii, cu alte
cuvinte, ajuta Elevul/studentul "invata sa invete".
În domeniul educaţiei muzicale au existat deschideri rutiere ale sistemului
educaţional modern de educaţie muzicală. Personalităţi precum: Martenot, Dalcroze,
Wilems, kabalevski, Kodaly, Orff, Suzuki, Edlund, Gedalge etc. au creat metode de
educaţie muzicală bazate pe activităţi didactice care introduc elevii/studenţii în situaţii
complexe, menite să stimuleze imaginaţia lor, creativitatea, inventivitate.
Chiar dacă nu atât de rapid ca şi în alte domenii, cum ar fi pedagogie,
psihologie, sistemul de educatie.
Bibliografie
 Oprea, C. L.: Strategii didactice interactive (Interactive Didactic Strategies). Bucureşti. EDPRA,
2008.
 Munteanu, G.: Didactica educatiei muzicale. Bucureşti. Ed. Fundatiei Romania de Maine, 2007, p.
131.
 Boghici, C.: Sisteme de educaţie (Education Systems). Târgovişte. University Press, 2009, p. 94.
 Gordon, William J.J. Synectics: The Development of Creative Capacity. (New York: Harper and row,
Publishers, 1961), 3).
 Michael J. Dick, High Tech Creativity, IEEE Engineers' Guide to Business, pp. 117-8, 1992.
 https://en.wikipedia.org/wiki/Synectics
 Michinov, N (2012). "Is electronic brainstorming the best way to improve creative performance in
groups? An overlooked comparison of two idea generation techniques". Journal of Applied Social
Psychology. 42: E222–E243.