You are on page 1of 2

Sfârșitul sec. X-XI și sfârșitul sec.

XIII – această perioadă este caracterizată în istoriografie ca o perioadă


de avânt a societății medievale.

Sec. XIII-XVI – este o perioadă de tranziție spre modernitate:


- apar procesele economice, politice caracteristice lumii moderne. De exemplu, ceea ce numim
astăzi fenomenul globalizării (unificarea economică a lumii).

Capitolul I (din curs)

- se referă la cadrele materiale ale civilizației medievale


- ne oferă posibilitatea de a înțelege mediul în care se desfășoară civilizația occidentală
- din punct de vedere al vieții materiale și al activității economice, evul mediu este o civilizație
agrară.
În evul mediu ”a fi bogat” însemna să ai pământ.
Datorită importanței pământului, rezultă importanța agriculturii. Reprezintă modalitatea de exploatare
a pământului și asigură hrana cotidiană a oamenilor.
Problema hranei a fost, în societățile europene, o preocupare fundamentală pentru că reprezintă o
structură fundamentală a vieții și pentru că era dificil de procurat.

- echilibrele agrare sunt foarte fragile, predomină culturile de cereale


- recoltele se obțin greu, sunt extrem de fragile pentru că sunt amenințate de accidente climatice sau
de altă natură.

Spre sfârșitul secolului al XIII-lea condițiile meteorologice se schimbă, sunt ploi abundente, recoltele
sunt compromise, se instalează foametea, populația Europei occidentale este în creștere.

Secolul al XIV-lea:
- reapar crizele de foamete care atrag maladiile (1348-1350 izbucnește epidemia de ciumă cu efecte
devastatoare asupra populației occidentale europene).

Criza secolului al XIV-lea – o criză economică ce a deschis perioada de tranziție spre lumea
mod\ernă.

O particularitate a societății medievale este caracterul dominant al economiei agrare, importanța hranei
care reprezintă o veritabilă structură cotidiană.
Există și alte sectoare ale economiei, deși ele nu sunt atât de esențiale cum este agricultura, cum este
comerțul.
Comerțul, în evul mediu, este sectorul cel mai dinamic al civilizației medievale:
-se petrec schimbările, transformările, care anticipează lumea modernă.

Sec. X-XIII- o perioadă de dezvoltare comercială. Cei care profită de ea sunt puțini (cei care au resurse
pentru a controla). În evul mediu, Genova și Veneția au contribuit (li se datorează) la relansarea
comerțului internațional, leagă Europa de Orient.
Se schițează unele transformări care anticipează lumea modernă de astazi:
- în primul rând- uniunea dintre bănci și comerț.
- în al doilea rând- tendința de simplificare, de fluidizare a schimburilor comerciale.
- în al treilea rând- apariția unor forme de minimizare a riscurilor (a riscului de a pierde, de a
falimenta): apar asociații negustorești, apare scrisoarea de schimb (Cambia- în italiană). Cel care
dorește să vândă ceva într-o regiune îndepărtată, pentru a nu purta bani la el sau pentru a face rost de
bani, se prezintă cu un înscris (scrisoarea de schimb).

- Apariția capitalului și a spiritului capitalist, a câștigului reinvestit


Bancherii italieni sunt primii capitaliști din Europa (reinvestesc în comerț pentru a-și spori capitalul).

- Apariția unui nou tip social- NEGUSTORUL. Acesta devine un personaj din ce în ce mai
important: negustorul-bancher (o mentalitate care anticipează mentalitatea modernă și anume:
dorința de câștig)

La nivelul întregii economii, comerțul reprezintă un sector îngust. Predomină sectorul agricol, rural.

Capitolul II (din curs)

Sacerdotium = preoțime

-clerul secular- cei care trăiesc în societate


-clerul regular sau monastic

Teocrația Pontificală = hierocrația pontificală – un termen prin care se caracterizează puterea de drept
divin a papei (puterea teocratică).

Spiritualul temporal = spiritus – cuprinde tot ceea ce ține de credință, de pietate, de spiritus.

Temporalul= o expresie de origine latină (la plural- temporalia)- se referă la tot ceea ce ține de lumea
profană, de viața oamenilor.
Temporalia – vine de la un substantiv latin „tempus” = timp (timpul profan, timpul vieții)

Percepția medievală asupra timpului nu este unitară. Depinde de locul în care trăiesc, de percepția
oamenilor. Din perspectivă religioasă- veșnicia, timpul lui Dumnezeu.

EVUM = împarte cu eternitatea o anumită neschimbare, dar are și ceva din tempus. Este „timpul
instituțiilor„ sau ”al bisericii”. Biserica este veșnică.

Reformarea bisericii

În evul mediu, termenul de REFORMĂ are un înțeles specific.


Reformarea bisericii- schimbarea modului de pietate, a modului în care este trăită și practicată credința.

Reformatio- aspirația de reînnoire a interiorului după modelul lui Hristos care trebuia să fie un model în
viață.