ARGUMENT

Mi-am ales ca temă această lucrare de diplomă „Rolul asistentei medicale în îngrijirea
pacienților cu osteoporoză”, deoarece în familia mea exista un caz asemănător.
Conform OMS, osteoporoza este o boală caracterizată printr-o masă osoasă scăzută,
deteriorarea microarhitecturii ţesutului osos, creşterea fragilităţii osului şi o creştere a riscului
de fractură. Osteoporoza de involuţie, forma cea mai frecventă de osteoporoză, începe să se
manifeste la adultul de vârstă medie şi devine progresiv tot mai importantă odată cu înaintarea
în vârstă. Procesul interesează mai precoce osul trabecular decât pe cel cortical. Femeile pierd
35-40% din osul cortical şi 55-60% din osul trabecular, pe când bărbaţii pierd cu aproximativ
o treime mai puţin. Deşi s-a sugerat deseori că boala este heterogenă, ea a fost considerată ca
o entitate singulară până in 1983, când Riggs şi Melton au formulat ipoteza existenţei a 2
sindroame distincte: osteoporoza tip I (postmenopauză) şi osteoporoza tip II (tardivă).
Osteoporoza de tip I, trabeculară, a osului spongios, este legată de activitatea gonadică,
încetarea acestei funcţii fiind însoţită de pierderea accelerată de os trabecular. Femeia, după
instalarea menopauzei, este supusă atât efectelor vârstei cât şi noilor condiţii hormonale.
Osteoporoza este o afecţiune foarte frecventă afectând una din cinci f femei aflate în perioada
postmenopauză. Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză estimează că 200 de milioane de
femei suferă de această boală în întreaga lume. După cercetările Fundaţiei Naţionale pentru
Osteoporoză din SUA, numărul femeilor postmenopauză se va dubla în următorii 20 de ani
ducând la triplarea numărului de fracturi osteoporotice în 2040. Dacă apare o fractură la un
traumatism minor după 40 de ani, riscul de fractură creşte de 1,5-9,5 ori, în funcţie de vârsta
pacientei, numărul şi localizarea fracturilor precedente

1
 SCURT ISTORIC

Osteoporoza a fost mult timp considerată ca o stare normala a vârstnicilor neacordându-

i-se atenţie. Dezvoltarea cunoştinţelor medicale arată că osteoporoza nu este specifică numai
generaţiei a treia, ea apare şi la vârste mai tinere.
În România, în prezent, riscul ca o femeie să sufere o fractură osteoporotică se apropie
de 40%, iar 20% dintre victimele unei fracturi de şold mor în anul următor, din cauza
complicaţiilor...
Riscul de deces: fractura de şold: 2.8% (25% dintre persoanele care suferă prima fractură de
şold mor în urmatoarele 12 luni din cauza complicaţiilor); cancerul de sân: 2.8% ;cancer
uterin: 0.7%
Osteoporoza poate fi tratată şi mai ales prevenita cu succes.
Cu cât boala este depistată într-o fază incipientă, cu atât eficienţa intervenţiei va fi mai
mare. Este bine ca boala să fie tratata înaintea primelor fracturi osteoprotice, deoarece o
primă fractura va iniţia apariţia altora. Deşi nici bărbaţii nu sunt ocoliţi de această boală,
incidenţa este de 2-4 ori mai mare la femei decât la barbaţi (1 din 3 femei adulte va dezvolta,
de-a lungul vieţii, o fractură osteoporotică, pe când doar 1 din 8 bărbaţi va suferi din aceeaşi
cauză; la grupa de vârstă 50-60 de ani, incidenţa este aceeaşi atât la femei, cât şi la barbaţi).De
asemenea, specialiştii au observat faptul că incidenţa bolii este mai mare la populaţia indo-
europeană şi asiatică, decât la populaţia africană.

2
 CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

I.1 Anatomia sistemului osos

Osteologia este ştiinţa despre sistemul osos, care constituie scheletul dur, alcătuit din
200 – 220 oase. Din ele 33 – 34 sunt oase impare – vertebrele, sacru, coccisul, unele oase ale
craniului şi sternul. Celelalte oase sunt pare. Scheletul este divizat în axial – craniul (29 oase),

Figura 1. Scheletul uman. A – aspect anterior; B - aspect

posterior:
1 – cranium; 2 – columna vertebralis; 3 – clavicula; 4 – scapula; 5 – costae;
6 – humerus; 7 – radius; 8 – ulna; 9 – carpus; 10 – metacarpus;
11 – phalanges manus; 12 – os ischii; 13 – phalanges pedis; 14 – metatarsus;
15 – tarsus; 16 – fibula; 17 – tibia; 18 – patella; 19 – femur; 20 – os
pubis; 21 – os ilium; 22 – sternum
coloana vertebrală (26 oase) şi cutia toracică (25 oase), şi complementar – oasele membrelor
superioare (64 oase) şi inferioare (62 oase). Masa totală a oaselor omului viu constituie 14 –
20% din masa corpului.

Clasificarea oaselor

3
 Prin forma şi dimensiunile lor, oasele determină forma, dimensiunile şi proporţiile
organismului uman şi ale diferitor segmente. Conform formei, structurii şi dimensiunilor
oasele se împart în 5 grupe.
Oasele tubulare, care constituie scheletul membrelor şi execută funcţii de pârghii. La ele
deosebim: corpul sau diafiză în interiorul cărora se află canalul medular; două epifize
-proximală şi distală, înzestrate cu feţe articulare, tapetate cu cartilaj articular; între diafiză şi
epifize până la vârsta de 22 – 25 ani deosebim o porţiune a osului numită metafiză ce
corespunde zonei de creştere a osului în lungime. Distingem oase tubulare lungi, ce formează
scheletul braţului, antebraţului, coapsei şi gambei, şi oase tubulare scurte – falangele
degetelor, oasele metacarpiene şi metatarsiene.
Oasele spongioase în structura cărora predomină ţesutul osos spongios, acoperit cu o
lamelă subţire de ţesut osos compact. Distingem oase spongioase lungi (coastele şi sternul) şi
oase spongioase scurte (vertebrele, oasele carpiene, tarsiene şi cele sesamoide).
Oasele plate participă la formarea cavităţilor corpului şi a centurilor (oasele bolţii
craniene, coxalul şi omoplatul).
Oasele mixte au o structură complicată. Ele constau din părţi ce diferă după formă şi
structură (oasele bazei craniului, vertebrele).
Oasele aerofore sau pneumatice au în corpul lor cavităţi tapetate cu mucoasă şi pline cu
aer (oasele craniului: frontalul, sfenoidul, etmoidul, maxila, temporalul).
Structura osului
Aspectul atât de variat al oaselor este legat de necesităţile funcţionale, fiind o reflectare
a proprietăţilor ţesutului osos de a se arhitectura conform solicitărilor mecanice specifice.
Ţesutul osos alcătuieşte scheletul dur şi constă din celule osoase şi substanţă intercelulară,
raportul dintre care este de 1:2, 1:3. În substanţa intercelulară se conţin 1/3 substanţe organice
şi 2/3 substanţe minerale. Osul viu conţine 12,5% de substanţe organice de natură proteică şi
21,8% substanţe minerale, 50% apă, 15,7% lipide. Substanţa fundamentală a ţesutului osos
este oseina, o scleroproteină impregnată cu săruri minerale, care-i oferă o duritate specifică şi
rezistenţă faţă de anumite solicitări mecanice. O calitate specifică o ţesutului osos este
capacitatea de mineralizare, datorită căreia osul dobândeşte trăsături mecanice specifice
numai pentru el. Mineralizarea se datorează interacţiunii dintre substanţele organice şi
minerale. Colagenul, împreună cu substanţele minerale, determină calităţile mecanice ale
oaselor.
Scheletul prezintă şi depoul principal de Ca şi P în organism. Oasele sunt şi locul de
depozitare a acidului citric. În oase se află aproape 70% din toată cantitatea acestuia din
corpul uman. Acest acid contribuie active la procesul de reorganizare a structurii osului, de
mineralizare cu formarea de compuşi diferiţi cu participarea sărurilor de Ca şi P. Ţesutul osos
se compune din trei tipuri de celule osoase: osteoblaste – celule osoase tinere, osteocite –
celule osoase mature şi osteoclaste – sincitii celulare policariotice.
Din punct de vedere al genezei, ţesutul osos apare sub două forme: ţesut osos primar
fibros, prezent la om numai în perioadele de osteogeneză. La omul adult se conţine numai în
locurile de sutură ale oaselor craniului, iar la nou-născuţi şi la copiii mici persistă până la
vârsta de un an, un an şi jumătate, când este înlocuit treptat prin ţesut osos lamelar.
Ţesutul osos lamelar se află sub două forme: - ţesut osos compact prezent în diafizele
oaselor lungi şi scurte, la suprafaţa epifizelor, precum şi în cele două lame osoase ale oaselor
craniului; - ţesut osos spongios, întâlnit în acele locuri unde osul înfruntă forţe de tensionare
de diferite direcţii şi unde este necesară asamblarea unei structuri trainice şi rezistente cu o
greutate redusă la un volum considerabil (epifizele oaselor tubulare lungi, vertebre, carp, tars
şi în diploia oaselor craniene). Aranjamentul trabeculelor osoase în epifizele oaselor şi în
oasele spongioase corespunde forţelor de presiune şi tracţiune variabile ca mărime şi direcţie
în regiunile respective.
Ţesutul osos spongios are forma unui burete cu cavităţi de formă şi mărimi diferite,
umplute cu măduvă osoasă, fiind înconjurate de ţesut osos compact. La oasele bolţii craniene,

4
care în special execută funcţia de protecţie, substanţa spongioasă are un caracter deosebit şi
poartă numele de diploё (dublu). Ea se află între două plăci osoase – externă şi internă. Ultima
este numită şi lamelă sticloasă, lamina vitrea, deoarece este cu mult mai fragilă şi în caz de
traume cerebrale se fracturează mai uşor ca cea externă, în fragmente mici asemenea sticlei
din spate a automobilului. Ţesutul osos lamelar compact este format din lamele osoase
dispuse spiralat în jurul canalului Havers, care constituie unitatea morfofuncţională a osului –
osteonul.
Canalul Havers conţine vase sangvine şi nervi. În secţiune longitudinală canalele Havers
sunt lungi şi anastomozează între ele prin intermediul canalelor Volkmann, deschizându-se
atât în cavitatea medulară a osului, cât şi la suprafaţa lui, subperiostal. Între osteonii din
compacta unui os se găsesc şi sisteme lamelare interhaversiene sau intermediare, care
reprezintă fostele sisteme haversiene, modificate în urma activităţii osteoclastelor.
Osteonii sunt într-o continuă remaniere, lamelele interne înnoinduse, iar cele externe
resorbindu-se. În structura osului pot fi evidenţiate trei tipuri de osteoni: osteoni în dezvoltare,
osteoni maturizaţi şi osteoni în stare de resorbţie. Osteonul se reînnoieşte histologic în
maximum 6 luni.
Osul este unicul organ în care modificarea structurii este însoţită de o devastare aproape
totală a ţesutului deja existent cu formarea unuia nou. Graţie acestui fenomen, osul se
reînnoieşte permanent şi îşi modifică atât structura, cât şi compoziţia chimică. De exemplu,
femurul se reînnoieşte pe deplin timp de 50 de zile. Atât substanţa compactă, cât şi cea
spongioasă sunt compuse din osteoni. Deosebirea constă în faptul că în osul compact, osteonii
sunt strânşi legaţi între ei prin lamele osoase intermediare, constituind o structură cu o duritate
remarcabilă, în timp ce osul spongios este alcătuit din sisteme haversiene lărgite, transformate
în areole, cu pereţi subţiri, formaţi din lamele osoase unice sau foarte puţine. Stratul de
osteoni este acoperit de lamele osoase mari, întinse, concentrice, ce formează sistemul
fundamental lamelar extern, învelit de periost.
Periostul este o membrană fibroasă, rezultată în procesul ontogenezei din pericondru, de
grosime diferită în funcţie de vârstă, sex şi dimensiunile oaselor. În structura periostului se
deosebesc trei straturi: extern sau adventicial, bogat în vase sangvine, nervi şi receptori;
intermediar fibroelastic şi intern – cambial, osteogen sau “stratul proliferativ”. Aderenţa
osteoperiostică are loc prin aşa-numitele fibrele lui Sharpey, care se diferenţiază din stratul
fibroelastic. În perioada osteogenezei periostul participă la formarea de ţesut osos, iar la adult
are rol în nutriţia osului şi creşterea lui în grosime. Periostul, prin conţinutul său vasculo-
nervos, asigură nutriţia şi inervaţia osului-organ, iar prin bogăţia de osteoblaste şi osteoclaste
contribuie la osteogeneză, osteocicatrizare şi osteoremaniere. Substanţa compactă dinspre
canalul medular, areolele ţesutului spongios şi în interior canalele Havers sunt tapetate cu
endost, ce reprezintă o membrană cu proprietăţi asemănătoare cu cele ale periostului.
Endostul are o importanţă deosebită şi în realizarea funcţiilor de transport şi metabolice la
nivelul pat vascular - matrice osoasă. Celulele endostului reprezintă o verigă a barierei
hemato-osoase, ce joacă un rol important în menţinerea homeostazei minerale. În interiorul
oaselor tubulare deosebim canalul medular central, ce reprezintă o construcţie funcţională, ce
anulează forţele de forfecare şi fac osul mai uşor şi mai rezistent. În canal se conţine
componenta principală a osului-organ, măduva osoasă, şi ramurile terminale ale vaselor şi
nervilor, ce pătrund în os prin canalele Volkmann.
Măduva osoasă apare în procesul evoluţiei ca un dispozitiv de adaptare la acţiunea
gravitaţiei în legătură cu trecerea de la mediul de viaţă acvatic la cel terestru. Ea se dezvoltă
din celulele ţesutului osteogen, căptuşind cavitatea canalului medular şi cavităţile substanţei
osoase spongioase. Măduva osoasă apare în luna a doua a vieţii embrionare în claviculă, în a
treia lună în oasele plate şi puţin mai târziu în oasele tubulare. Ea începe să funcţioneze din
luna a patra de viaţă intrauterină, iar din luna a şasea devine organul central al hematopoiezei.
Prin structurarea evolutivă se distinge măduvă hematogenă sau roşie, măduvă osteogenă,
măduvă galbenă, şi măduvă gelatinoasă. Măduva osteogenă şi cea hematogenă participă la

5
osteogeneză şi hematopoieză. La făt şi la nou-născut toate oasele sunt căptuşite cu măduvă
roşie.
Măduva galbenă apare în diafizele oaselor la sfârşitul primei luni de viaţă extrauterină.
În oasele plate, coaste, stern ia apare după 30 ani. Măduva galbenă, în care predomină celulele
lipidice, joacă rolul unui depozit de energie. În anemii cauzate de reducerea numărului de
globule roşii, măduva galbenă poate redeveni hematogenă.
Măduva gelatinoasă sau cenuşie, bogată în ţesut conjunctiv, este specifică bătrânilor.
Funcţiile măduvei osoase: participă la edificarea ţesutului osos în perioada osteogenezei;
organ hematopoietic; asigură procesele de reparare osoasă la adult; unicul izvor de celule
imunocompetente; rezervor de grăsime al organismului.
La exteriorul fiecărui os se observă rugozităţi ce reprezintă locul de origine sau inserţie a
tendoanelor muşchilor, fasciilor sau ligamentelor. Proeminenţele pe suprafaţa oaselor se
numesc apofize (apophysis), din care fac parte: tuberozitatea (tuber), tuberculul (tuberculum),
creasta (crista), apofiza (processus). Suprafeţele oaselor sunt delimitate de margini (margo).
Pe oase se mai observă depresiuni, numite fose (fossa, fovea) sau fosete (fossula). La
adiacenţa unui vas sangvin sau nerv pe os se formează un şanţ (sulcus). La nivelul penetrării
osului printr-un vas se formează un canal (canalis), un canalicul (canaliculus), o fisură
(fissura) şi o incizură (incisurae). Pe faţa fiecărui os şi în regiunea epifizelor se observă nişte
orificii, numite orificii nutritive (foramina nutricia). Epifizele oaselor sunt înzestrate cu feţe
articulare (facies articularis), care pot fi concave sau convexe.
Dezvoltarea oaselor
Procesul de formare a ţesutului osos şi definitivarea formei, structurii şi dimensiunilor
oaselor poartă numele de osteogeneză. Fenomenul de osteogeneză, alături de organogeneză,
are ca rezultat formarea osului ca organ. Formarea fiecărui os are loc pe contul osteoblaştilor,
celulelor tinere care produc substanţa fundamentală osoasă. În dezvoltarea oaselor deosebim
trei etape: desmală sau fibroasă, cartilaginoasă şi osoasă.
Ţesutul osos provine ca origine embrionară din mezenchim. La început, după etapa
membranoasă, toate oasele, în afară de oasele bolţii craniene şi clavicule, sunt formate din
ţesut cartilaginos. Urmează osteogeneza care poate fi conjunctivală sau desmală, şi
cartilaginoasă.
Osteogeneza, atât în membranele conjunctive, cât şi în piesele cartilaginoase, începe cu
apariţia centrilor de osificare – conglomerări de osteoblaşti şi vase sangvine. Centrii de
osificare apar după o anumită topografie şi într-o anumită cronologie.
În funcţie de perioada şi ordinea apariţiei, şi în raport cu distribuirea lor se descriu trei
grupe de centri de osificare:
a) centrii primari, care apar în prima jumătate a dezvoltării intrauterine şi sunt localizaţi în
corpurile şi diafizele oaselor;
b) centrii secundari, care se formează în a doua jumătate a perioadei intrauterine şi la nou-
născuţi, fiind localizaţi în epifizele oaselor;
c) centrii auxiliari care apar, de obicei, la 8 – 9 ani în apofize, creste şi tuberculi.
Ordinea de apariţie a centrilor de osificare este ereditară, dar data apariţiei şi rapiditatea
dezvoltării lor este condiţionată de o serie de factori, printre care: factorul de rasă (la negri
mai timpuriu decât la albi), factorul alimentar (concentraţia de săruri minerale şi vitamine) şi
factorul sexual (la fete centrii de osificare apar mai devreme decât la băieţi).
Osteogeneza desmală începe în săptămâna a 6-a de viaţă intrauterină, punctul de plecare
fiind un nucleu central de osificare, care se extinde progresiv până la formarea osului în
totalitate. Prin osificare desmală se formează oasele neurocraniului şi claviculele, de unde şi
denumirea lor de oase desmale. În dezvoltarea lor se disting două stadii. Primul este cel de
blastem mezenchimal, în care se produce condensarea mezenchimului, cu formarea schiţei
conjunctive a viitorului os, bine vascularizat. În al doilea stadiu, prin apariţia centrului de
osificare, începe formarea ţesutului osos. La oasele neurocraniului, zonele de creştere sunt
reprezentate de fontanele şi regiunile suturilor. Oasele bazei craniului, oasele trunchiului şi ale

6
membrelor se osifică în baza formării ţesutului osos prin osteogeneză encondrală.
Osteogeneza acestor oase se desfăşoară în două etape: prin osificare pericondrală sau
periostală, realizată la nivelul pericondrului, devenit periost; osificare encondrală, în care
cartilajul este distrus atât în diafiză, cât şi în centrul epifizelor sau în oasele scurte, apărând în
locul lui osul. Osteogeneza encondrală începe în săptămânile a 7-a a 9-a de viaţă intrauterină,
cu variabilitate de la un os la altul şi în funcţie de sex. La sexul feminin, osificarea începe mai
timpuriu decât la cel masculin şi se încheie mai devreme.
Formarea osului începe în prima jumătate a perioadei de dezvoltare intrauterine, în
centrii primari de osificare din diafize, continuând în a doua jumătate a vieţii intrauterine şi
după naştere în centrii secundari din epifize. Treptat cartilajul este înlocuit cu os, în afară de o
pătură subţire de cartilaj de pe suprafeţele articulare, precum şi discul cartilaginos la limita
dintre diafiză şi epifize, numit şi cartilaj de creştere, ce constituie metafiza oaselor tubulare.
Oasele tubulare lungi se osifică din trei centri de osificare – câte un centru în epifize şi unul în
diafiză; oasele tubulare scurte din doi centri de osificare – unul în diafiză şi al doilea în
epifiză. O epifiză a oaselor tubulare scurte se osifică din acelaşi centru din care are loc şi
osificarea diafizei. Aceste oase se mai numesc monoepifizare. La copii şi chiar şi în perioada
prepubertară apar centrii auxiliar de osificare, care ulterior se unesc cu cei primari şi secundari
realizând modelarea individuală a oaselor. Centrii auxiliari se împart în două grupe – stabili şi
instabili. La cei instabili se referă aşa-numitele pseudoepifize, delimitate în extremităţile
articulare ale oaselor tubulare scurte din contul diafizei. Pseudoepifizele apar relativ des, de
regulă, sporadic, şi sunt localizate mai cu seamă în regiunea primului os metacarpian şi a
primului os metatarsian, consolidându-se în scurt timp cu metafiza corespunzătoare. Creşterea
în lungime a oaselor are loc datorită cartilajului diafizoepifizar până la vârsta de 23 – 25 ani la
bărbat şi 20 – 21 ani la femeie.
Tulburările în evoluţia acestui cartilaj determină o sudare osoasă precoce a epifizelor
respective cu diafiza şi încetarea creşterii osului. Procesul de osificare este deosebit de activ în
perioada maturaţiei sexuale. După structura şi dimensiunile fisurii epifizare se poate
determina ritmul de creştere şi dezvoltare a organismului în perioada respectivă a
ontogenezei. La o creştere accelerată, fisurile epifizare sunt largi, iar la un ritm încetinit ele
dispar, în primul rând în oasele metacarpiene şi falange. Caracterul osificării depinde şi de
structura osului. De exemplu, oasele şi porţiunile lor constituite din substanţă spongioasă se
osifică endocondral, iar oasele şi porţiunile lor constituite din substanţă osoasă compactă şi
spongioasă (diafizele oaselor, oasele centurilor ş.) endocondral şi pericondral. Încetarea
procesului de creştere a oaselor se caracterizează prin apariţia sinostozelor. Termenul de
sinostoză înseamnă consolidarea într-un singur os a tuturor elementelor dezvoltate din diferiţi
centri de osificare. Prima sinostoză apare în primul os metacarpian şi epifiza distală a
humerusului, racordată la intensificarea activităţii glandelor sexuale.

I.2 Fiziologia sistemului osos

În timpul copilăriei, mai ales în primii 2-3 ani si apoi din nou la pubertate, are loc mai
mult o construcţie decât o distrugere a oaselor. Această tendinţă scade treptat în perioada
adultă timpurie,iar între 25-35 de ani cele două proceseseaflă în echilibru: nu se câştigă dar
nici nu se pierde masă osoasă. În jurul vârstei de 35 de ani este un moment hotărâtor în viaţa
oaselor, balanţa înclinând în mod decisiv în favoarea resorbţiei. Se pierde treptat ţesut osos şi
împreună cu el substanţă minerală sau calciu. Părţile cele mai afectate sunt zonele
trabeculare, fiecare ciclu însemnând o pierdere in plus. Se instaleaza acum osteoporoza.
Când acest proces este accelerat, oasele devin tot mai fragile (chiar dacă la exterior pot
părea solide) şi structura lor se aseamana tot mai mult cu a unui burete cu găuri mari în
interior.

7
 Figura 2. Reconstructie 3D os normal si os porotic

Fiecare ciclu din activitatea osului lasă un deficit care se va mări mult când va exista o
creştere a ritmului general al ciclului osos. Acest lucru se intâmplă la menopauză,tulburarea
hormonilor feminini la mijlocul vieţii. De asemenea, sedentarismul,alte modificări hormonale,
unele medicamente, sau chiar imbatrânirea accelerează metabolismul osului şi duc la
osteoporoză. Pe termen scurt există in mod evident un efect benefic al resorbţiei osului şi al
înnoirii lui – în cazul refacerii vătămărilor de orice fel – dar pe termen lung, preţul este o
crestere a pierderii de masă osoasă .
La menţinerea echilibrului remodelării osoase partcipă factori sistemici şi factori locali:
Factorii sistemici (hormonali) Sunt reprezentaţi de hormonul paratiroidian, vitamina D şi
derivaţii săi activi. Hormonul paratiroidian stimulează atât osteoblastele cât şi osteoclastele. În
cazul unei secreţii mari de hormoni paratiroidiani resorbţia osoasă depăşeşte formarea de ţesut
osos. Hormonul paratiroidian menţine calcemia constantă.

Prin stimularea sintezei formei active a vitaminei D, hormonul paratiroidian măreşte

indirect absorbţia intestinală a calciului. Vitamina D, în forma sa activă măreşte absorbţia
intestinală a calciului şi favorizează creşterea osului şi formarea de os.Vitamina D stimulează
producţia de osteocalcină şi fosfataza alcalină de către osteoblaste, precul şi diferenţierea
osteoclastelor şi înmulţirea nucleilor lor; prin acest unltim efect, vitamina Ddetermină
resorbţia calciului şi fosfatatului din schelet. Calcitonina este secretată de celulele C din
glanda tiroidă. Secreţia sa este stimulată de concentraţia crescută a Ca din sânge. Calcitonina
reducecalcemia acţionând direct pe osteoclaste, prin inhibarea acestora, calcitonina
micşorează resorbţia osoasă. Hormonul tiroidian este necesar pentru creşetrea osului şi pentru
remodelarea sa; în exces, tiroxina stimulează resorbţia osoasă, determinând o creştererapidă a
unităţilor multicelularede bază cu pierdere de ţesut osos. Hormonii sexuali au unele acţiuni
asupra ţesutului osos, mai ales estrogenii; declinul secreţiei de estrogeni în perioada
menopauzei se însoţeşte de o rapidă pierdere de os, mai accentuată în osul trabecular.
Estrogenii acţionează asupra osteoblastelor, stimulare care se constituie într-un semnal
pentru osteoclaste care îşi reduc activitatea astfel încât estrogenii reduc resorbţia osoasă.
Hormonii glucocorticoizi, în concentraţii fiziologice contribuie la menţinerea unui echilibru
între formarea şi resorbţia osului. Factorii locali au de asemenea un rol important în
remodelarea osoasă, ei intervenind în două momente cheie: în faza de activare carecorespunde
diferenţierii osteoclastice şi în cuplajul resorbţie formarecare necesită un semnal în urma
căreai resorbţia încetează şi începe procesul de recrutare a osteoblastelor care voe iniţia
osteogeneza: tot ei intermediază şi acţiunea locală a unor hormoni asupra ţesutului osos. În
general sunt factori de creştere sintetizaţi de celule osoase sau de măduva hematogenă.
Cercetările pentru identificare şi cunoasterea rolului factorilor locali în patogenia osteoporozei
sunt abia la început. Ţesutul osos conţine probabil stimulatori şi inhibitori ai formării şi
resorbţiei de os care interacţionează nu numai intre ei ci şi cu hormonii sistemici. Histologia
osului poate fi apreciată prin biopsii.
Masa osoasă a corpului uman creşte continuu de la naştere până la vârsta adultă atingând
în jurul vârstei de 30-35 de ani un maximum denumit vârf al masei osoase. Masa osoasă a

8
persoanelor de sex feminin este la toate vârstele mai mică, conţinând în total circa 1 kg calciu
decât a celor de sex masculin cu 30-50 la sută, conţinând în total 1.5 kg calciu.
După ce masa osoasă atinge acest maxim, ea începe să scadă cu o rată de 0.3-0.5 % pe
an, diminuând semnificativ la vârstnici şi mai ales la persoane de sex feminin.

Figura 3. Fracturile pe os patologic (osteoporoza)

MASA OSOASĂ MAXIMĂ

Reprezintă suma totală a ţesutului osos atunci când acesta atinge nivelul maxim în jurul
vârstei de 20 de ani . Desi oasele incetează să mai crească in jurul vârstei de 16-18 ani,
densitatea şi tăria lor continuă să sporească incă un număr de ani. Bărbaţii au oase mult mai
mari şi ca atare o masă de substanţă osoasă iniţială mai maredecât femeile. La fel si
persoanele de culoare de ambele sexe, au o masă osoasă mai mare decât albii. Osteoporoza
nu este o problemă a osului anormal ci a unei deficienţe la nivelul ţesutului osos normal,
datorată faptului că pierderea depăşeşte formarea osului nou. Alimentaţia deficitară si lipsa
calciului si vitaminei D pot contribui la o deteriorare a procesului de formare a ţesutului osos.
Oasele rezultate sunt fragile şi casante .
Utilitatea cunoaşterii densităţii masei osoase:
 Se constată dacă există osteoporoză
 Se urmăreste evoluţia de-a lungul anilor
 Se apreciază necesitatea terapiei hormonale de substituţie
 Se verifică efectul steroizilor şi al unor tratamente medicamentoase de durată
 Se evaluează pericolul producerii unei fracturi-reprezintă un etalon pentru orice
vârstă, sex şi masă osoasă.
Cauzele pierderii osoase la adult:
 Fiziologice :
o după ce vârful densitaţii osoase este atins, densitatea osoasă ramâne stabilă
câţiva ani, apoi descreşte. La femei pierderea osoasa începe înaintea
menopauzei şi intre 20 - 40 ani la barbaţi. După instalarea menopauzei rata
pierderii osoase este accelerată de cateva ori la femei mai ales la osul
trabecular (vertebre, oase late, epifize);
o rata pierderii osoase variază considerabil între femei. O categorie la care
osteopenia este mai severă decât ar fi normal pentru vârsta pe care o au este
considerată a avea osteoporoză postmenopauză sau tip I. Clinic acest tip se
manifestă prin fracturi prin "strivire vertebrală";
o osteopenia rezultată prin procesul normal de îmbatranire care apare atât la
bărbaţi cât şi la femei a fost denumită osteoporoză senilă sau tipul II. Apar
frecvent fracturi ale şoldului, bazinului, articulaţiei pumnului, humerusului
proximal, tibiei proximale, corpilor vertebrali.
 Secundare :
o boli endocrine : hipogonadism feminin (hiperprolactinemie, amenoree
hipotalamică, anorexie nervoasă, insuficienţă ovariană, hipogonadism masculin

9
 (insuficienţă gonadică primară / secundară, pubertate întarziată), hipertiroidie;
hiperparatiroidie; hipercorticism; deficit al hormonului de creştere.
o boli gastointestinale : gastrectomie subtotală; sindroame de malabsorbţie, icter
obstructiv cronic, ciroză hepatică.
o afectiuni ale măduvei hematogene : mielom multiplu, limfom, leucemie,
anemii hemolitice, carcinom diseminat
o medicamente : heparina, glucocorticoizi, tiroxina, anticonvulsivante,
chimioterapie.
o alcool
o imobilizare

10
 CAPITOLUL II

OSTEOPOROZA
2.1. DEFINITIE
Scăderea masei osoase, ceea ce la nivel structural se manifestă ca subţiere şi rarefiere a
lamelor osoase care alcătuiesc osul, uneori cu dispariţia lor totală. Numele boli osteoporoza
provine din limba latina şi se traduce ca „os poros”. Osul este un ţesut complex, organizat sa
ofere organismului 2 funcţii principale, cea metabolica de rezerva umorala pentru calciu,
fosfor si magneziu si cea structurala de formare a scheletului, care participa in locomoţie si
protecţia organelor vitale.
Osul este format din material anorganic 70%, matrice organica, celule 25% si apa 5 %.
Mai mult de 99% din calciu total din organism este stocat la nivelul scheletului si orice
anormalitate in structura lui duce la afectări severe ale fenotipului scheletului. Formarea
matricei osoase are drept rezultat lamele osoase orientate după anumite direcţii si caracterizate
de o anumita densitate osoasa. Re-modelarea osoasa înseamnă formarea si resorbţia osoasa,
care au loc in permanenta la un moment dat, la nivelul scheletului. Suma acestor procese este
in permanenta controlata si din balanţa lor se formează un schelet sănătos. Orice dezechilibru
conduce la instalarea diverselor patologii, inclusiv a osteoporozei.

2.2.ETIOLOGIE
Osteoporoza este considerată sindrom anatomoradiologicoclinic, determinată de
numeroase cauze.
Clasificarea etiologică a osteoporozei cuprinde următoarele forme:
Osteoporoza idiopatică (primară) : Osteoporoza comună tip I (postmenopauză,
presenilă) tip II (senilă, de involuţie Osteoporoza idiopatică a adultului tânăr
Osteoporoza idiopatică juvenilă
Osteoporoze secundare :
Osteoporoza secundară unor boli endocrine:
 indusă de glucocorticoizi: forma spontană; forma iatrogenă

 osteoporoza din: hipertiroidism; hipogonadism; acromegalie amenoreea atletelor

de performanţă.
 Osteoporoza secundară a unor boli digestive: sechele după rezecţii gastrice;
sindroame de malabsorbţie; icter obstructiv cronic; ciroză biliară primitivă;
malnutriţie severă
 Osteoporoza secundară unor boli metabolice diabet zaharat hemocromatoză
 Osteoporoza de imobilizare
 Osteoporoza cosmonauţilor
 Osteoporoza genetică
 Osteoporoza de cauze diverse: alcool; tratament prelungit cu heparină; metastaze
carcinoase în măduva osoasă
Osteoporoza idiopatică este tipul idiologic cel mei frecvent reprezentând peste 75 la sută din
totalitatea cazurilor de osteoporoză. Osteoporoza idiopatică reprezintă în cazul sexului
feminin o proporţie de 65-80 la sută din totalitatea cazurilor;în cazul sexului masculin,
proporţia este de aproximativ 60 la sută. Dintre diversele tipuri de osteoporoză idiopatică,
unele sunt rar întâlnite : osteoporoza idiopatică a adultului tânăr şi mai ales osteoporoza
idiopatică juvenilă.
Osteoporoza comună, cu cele două subtipuri ale ei, osteoporoza postmenopauză
(întâlnită la femeile în vârstă de 45-60 de ani) şi osteoporoza senilă (osteoporoza vârstnicilor
de peste 70 de ani) constituie cea mai frecventă formă de osteoporoză, pentru care sunt

11
valabile noţiunile prezentate mai sus şi cele ce urmează. Factorii de risc principali ai
osteoporozei idiopatice sunt genetici, hormonali, alimentari şi exogeni. Când aceştia lipsesc,
trebuie luate în considerare cauzele unei osteoporoze secundare.
Osteoporoza secundară are cel puţin şase forme etiologice; pe prim plan se situează
osteoporoza bolilor endocrine, in special osteoporoza cortizonică cum este cea întâlnită în
sindromul Cushing, ca şi cea determinată de tratamentul cu hormoni glucocorticoizi.
Osteoporoza secundară este întâlnită la 20 la sută dintre femeile şi la 40 la sută dintre bărbaţii
care se prezintă la medic pentru fracturi vertebrale.

2.3. FACTORII DE RISC

Privind această boală invalidantă sunt de două categorii: cei în legătură cu care nu se
poate face nimic şi cei care pot fi evitaţi sau modoficaţi.
Factori de risc inevitabili
Sexul - femeile sunt predispuse la osteoporoză deoarece oasele lor sunt mai uşoare şi mai
puţin puternice, iar la 45 de ani producţia de hormoni se reduce. De două ori mai multe femei
decât barbaţi sufera fracturi de şold.
Vârsta - după vârsta de 30 de ani se reduce substanţa minerală din oase
Rasa - peroanele descendente din populaţia africană, neagră, mai ales bărbaţii sunt cele mai
rezistente la osteoporoză,apoi urmează barbaţii asiatici. Oamenii albi au de două ori mai
multe fracturi datorate osteoporozei decât cei cu ascendenţi africani sau asiatici.
Factorii individuali - familia (ereditatea), fizicul (trăsătura de familie, de rasă, alimentaţie din
copilărie), antecedente medicale: menstre neregulate sau absente (deficit de estrogen), fracturi
osoase, operaţii pe stomac sau intestine ( duc la absorbţia deficitară a calciului si viaminei
D din alimente), histerectomia, intervenţii chirurgicale pe prostată sau testicule, cancer.

Conditii, maladii si medicatii care pot fi asociate cu dezvoltarea osteoporozei

12
Factori de risc influenţabili Cafeina in exces; Tutunul - pare sa blocheze capacitatea
estrogenilor de a proteja oasele; Alcoolul mai mult de un pahar pe zi; Sedentarismul; Dietă
care implică absorbţia calciului-fast food; Lipsa vitaminelor K,C,D; Lipsa oligoelementelor;
Pilule contraceptive; Absenţa tratamentului hormonal de substituţie după menopauză;
Musculatură slab dezvoltată; radioterapie şi chimioterapie; Medicamente care obstrucţioneaza
absorbţia calciului (Furosemid,Tetraciclină, Anticonvulsivante, Steroizi, Antiacide); Masă
corporală redusă (cure de slăbire)
Riscuri deosebite pentru persoanele în vârstă:redispoziţia pentru căderi
- cauzele includ: Simţ al echilibrului deteriorat; Control scăzut al muşchilor; Timp de reacţie
redus; Medicamente care provoacă stări de confuzie şi ameţeli; Alcoolul; Tensiune arterială
scăzută; Articulaţii instabile (genunchii); Artrite; Boala Parkinson; Slăbirea vederii şi a
auzului; Probleme la nivelul picioarelor(inflamaţii,bătături)
- nivelul scăzut al calciului: Calciul este mai puţin absorbit de către persoanele în vârstă;
Utilizarea in cantităţi mai mici a produselor lactate; Dietă inadecvată
- alte considerente: Oamenii în vârstă fac mai puţină mişcare; Mai puţine activitaţi in aer liber
(raze UV); Răspuns mai slab al pielii la lumina soarelui (vitamina D); Moral scăzut, memorie
slabă( uită să ia suplimentele la dietă)
- măsuri de siguranţă pentru vârstnici: Precauţii pentru prevenirea căderilor (balustrade pt
scări, covoraşe,iluminat bun,etc); Dietă care să includă toţi factorii de nutriţie necesari;
Supliment de calciu şi vitamina D; Exerciţii fizice zilnice; Tratarea depresiilor; O trecere în
revistă a medicamentelor cu diminuarea sau renunţarea la cele care nu sunt momentan
necesare.

2.4. FIZIOPATOLOGIE
Osteoporoza fură substanţă minerală din oase lăsând găuri mari în structura alveolară a
parţilor interne,trabeculare. Oasele devin slabe şi casante şi se pot rupe la cea mai
neînsemnată lovitură.
Toate simptomele osteoporozei derivă de la rupturi, care sunt de două feluri:
 leziunea vertebrelor în timpul strivirii,fărâmiţarii,tasării
 fractura propriu-zisă(fisură sau ruptură deschisă) care apare la restul oaselor care nu
aparţin coloanei vertebrale.

13
 Fractura poate fi produsă spontan, în timpul accidentului; sau este posibil să se fi rupt
mai întâi osul, probabil din cauza oboselii tisulare, aceasta ducând la cădere.
Atunci când substanţa din oase este redusă şi aceste sunt slăbite de osteoporoză, chiar
dacă îşi pastrează dimensiunile şi forma ele prezintă un risccrescut de fracturare în cazul celor
mai mici accidente.
Măsura utilizată pentru aprecierea acestei slăbiri se numeşte densitatea minerală a osului
(DMO).
O densitate minerală osoasă scazută inseamnă oase fragile şi cele care pot fi afectate
sunt oasele membrelor, şoldul, pelvisul, şira spinării, clavicula, coastele, mâinile şi picioarele.

Figura 4. modificarile corpilor vertebrali in osteoporoza

Cotul, faţa şi degetele sunt mai puţin susceptibile de fracturi şi de obicei scapă de
efectele osteoporozei, dar aceasta înseamnă că majoritatea oaselor rămân în linia de foc. Cel
mai frecvent sunt afectate vertebrele, şoldul şi încheietura mâinii.
Însaşi vârsta este un factor evident în predispoziţia fracturării vertebrelor, a şoldului,
braţului şi în deosebi a pelvisului;în timp ce independent de vârstă şi de DMO scăzută, o
fractură anterioară creşte probabilitatea altei fracturi.
Deşi marea majoritate a fracturilor de şold, a încheieturii pumnului şi a vertebrelor se
datorează osteoporozei, există şi alte cauze posibile (traumatismele severe,vârsta,tulburările în
metabolismul osului).
Fractura tipică osteoporozei este cea a incheieturii mâinii (dupa vârsta de 45 de ani).
Fracturile vertebrale (care pot apărea la vârsta de 55-60 de ani) se manifestă prin tasări
(îngustări) vertebrale, ceea ce duce la cifozare ("cocoşarea") spatelui, scădere în înalţime,
dureri acute de spate. În cazul acestui tip de fracturi, riscul recidivei creşte de până la cinci
ori. Fracturile de şold apar la o vârsta mai înaintata (după 70 de ani) şi pot fi invalidant.
Trebuie precizat faptul că, odata apăruta prima fractură, riscul este ca 1 din 5 femei să sufere o
nouă fractură în urmatoarele 12 luni...
FRACTURA VERTEBRELOR
Este tipul de fractură cel mai răspândit dar şi cel mai înşelător. Un os al spatelui care se
tasează încet poate fi ignorat ani de zile.
Durerea de spate este atât de comună încat poate fi ignorată, ea apărând sub forma unor
junghiuri usoare. În timp ce osteoporoza atacă in secret oasele la vârsta de 45 de ani la
femeie,deja la 60 de ani, pierderea medie a masei osoase creşte la 20 la sută; iar in unul din
patru cazuri există posibilitatea de a avea una sau mai multe vertebre vătămate. La vârsta de
65 de ani,pierderea ajunge la 40 la sută; iar în jurul vârstei de 75 de ani la 50 la sută. La
această vârstă ambele sexe sunt vulnerabile. Cel mai evident indiciu al fracturării vertebrelor
este scăderea în înălţime. Discurile cartilaginoase intervertebrale devin mai subţiri pe măsură
ce imbătrânim si aceasta contribuie la amintita pierdere în înălţime, dar principala pierdere

14
este determinată de tasarea lentă a oaselor datorită osteoporozei. La început oasele vertebrale
au formă cubică dar pe măsură ce devin mai fragile odată cu rarefierea eşafodajului
trabecular, greutatea corpului şi activităţi ca aplecarea şi ridicarea fac ca osul slăbit să îşi
modifice forma.

Figura 5 Deformarile colanei vertebrale

Tipuri de fractură vertebrală

 Fractura prin tasare
 Fractura platoului vertebral (adâncitură în învelişul superior al osului)
 Fractura de apofiză anterioară (partea din faţă a osului cedează şi se tasează)
Moduri de producere a unei fracturi :
 fractură incidentă – osul cedează dint-o dată, posibil ca urmare a unei cauze banale
cum ar fi tusea, aplecarea, ridicarea etc.
 fractură de prevalenţă – se dezvoltă în mod gradat fară a avea un punct de plecare
definit, rezultatul atât al osteoporozei cât şi al deteriorării generale legate de vârstă sau
mai puţin frecvent efectul secundar al cancerului
Efecte pe termen lung :
 Fracturi ulterioare - peste 85 la sută dintre cei care au avut o fractură vertebrală.
 Scaderea în înălţime cu peste 10 cm în următoarele zece zile.
 Dureri la nivelul nervilor spinali, rareori persistente.
 Amorţire sau paralizie datorate comprimării nervilor (rar).
 Cifoza cauzată de fracturile vertebrelor anterioare

15
 Figura 6 Deviatiile datorate infundarilor corilor vertebrali

Cifoza, însoţită de scurtarea oaselor spatelui, poate avea unele efecte patologice:
 Barbia aproape se sprijină pe piept, deoarece muşchii obosesc să menţină capul ridicat.
 Pieptul se îngustează – respiraţie anevoiasă.
 Datorită scăderii în înălţime cutia toracică se mişcă în jos şi poate să atingă aripile
oaselor coapsei şi marginea pelvisului.
 Predispoziţie la apariţia herniei hiatale
 Imposibilitatea de a sta întins pe o suprafaţă plană.
 Nu există destul loc pentru abdomen, acesta umflându-se spre înainte.
 Constipaţie datorită stării abdominale alterate.
 Statul în picioare şi mersul devin dificile şi obositoare.

16
 Figura 7 Fracturi de compresiune prin tasare

FRACTURIILE DE ŞOLD
Cele mai dese şi periculoase şi mai generatoare de infirmităţi cauzate de osteoporoză.
Pentru femei numărul de căderi este în creştere după vârsta de 45 de ani. Între 60 şi 64
de ani numărul femeilor care suferă căzături sare de la 1 din 5 la 1 din 3.
Tipuri de fractură de şold : Trohanteriană, sau intertrohanteriană – se produc la
exteriorul articulţiei colului femural,între marele trohanter şi micul trohanter. La persoanele cu
porozitatea osului mai avansată (zona trabeculară a osului). Cervicală – în interiorul capsulei
articulare implicând şi învelişul exterior dur al osului. Subtrohanteriană- dedesubtul
trohanterelor, în apropierea părţii superioare a corpului femurului.

FRACTURA LUI COLLES

Numărul celor care suferă de fractura lui Colles creşte de la instalarea menopauzei
atingând un punct maxim între 60 şi 70 de ani. Fixarea fracturii este complicată şi există
posibilitatea ca ea să se ceară repetată nu numai o data.
Un efect supărător de lungă durată este algodistrofia care apare la aproape o treime din
cazuri şi face ca articulaţia pumnului să fie dureroasă, inflamată şi sensibilă la presiune.
Fractură la articulaţia pumnului cauzată de căderea în faţă pe mâna întinsă. Apare foarte
frecvent după menopauză şi este una dintre cele trei tipuri de fracturi datorate osteoporozei
care afectează 40 la sută din femeile aflate în această perioadă.

FRACTURA DE UMĂR
Fractura părţii superioare a humerusului, osul braţului - este provocată de obicei de
acelaşi tip de cădere ca şi fractura lui Colles. Victimele sunt în general persoane în vârstă de
peste 75 de ani.
FRACTURA GLEZNEI
De obicei fractura se vindecă în mod satisfăcător în ghips. În cazul care fractura prezintă
o deplasare, fragmentul desprins este fixat în poziţie prin şuruburi. Restabilirea este lipsită
decomplicaţii.
FRACTURA METATARSIANĂ
Fractura se vindecă bine având nevoie doar de bandaje strânse pentru alinarea durerii şi
asigurarea sprijinului.

17
2.5. FORME CLINICE
După cum am precizat mai sus osteoporoza se numeşte „hoţul tăcut al calciului “.
Este puţin probabil să existe vreun simptom care să poată fi recunoscut înainte ca tulburările
să dateze de câţiva ani, iar examenele radiologice nu vor evidenţia pierderile de ţesut osos
decât atunci când au atins cel puţin 40 la sută. De multe ori asemenea evenimente sunt
primele indicii că ceva nu este în regulă; cel mai probabil ele se produc după vârsta de 60 de
ani. În consecinţă toate simptomele osteoporozei derivă de la rupturi.
Cel mai evident indiciu al fracturării vertebrelor este scăderea în înălţime. Efectele acute
ale vertebrelor fracturate pot fi dureri în zona osului afectat care iradiază spre faţă sau spre o
parte, sau sub forma unei strânsori de cingătoare; sensibilitate la presiune (aceasta nu se simte
chiar la os ci în muşchii care intră în contractură pentru a proteja partea vătămată); inflamaţie
localizată; limitare severă a mişcărilor (în special la aplecare şi ridicare); colică abdominală;
pierdere a apetitului, stare de vomă, febră.
Simptomele imediate ale fracturilor de şold pot consta în : durere de şold resimţită în
funcţie de gradul traumatismului sau de pierderea de sânge; imposibilitatea de asta în picioare;
piciorul este răsucit spre exterior.
Simpomele fracturii lui Colles constau în durere acută deoarece fractura la articulaţia
pumnului poate fi mai dureroasă decât cea de şold; sensibilitate; inflamaţie; limitarea
mişcărilor; articulaţia pumnului are o formă neobişnuită.
Va fi descris tabloul clinic al celui mai frecvent tip de osteoporoză, osteoporoza
vârstnicului.
Osteoporoza are o perioadă subclinică lungă; subiecţii cu osteoporoză sunt de obicei
asimptomatici sau acuză vagi dureri dorsolombare, care se accentuează in ortostatism
prelungit sau cu ocazia unor solicitări fizice mai intense, şi care se atenuează prin repaus în
decubit dorsal.
Osteoporoza vertebrală devine net simptomatică odată cu apariţia unei tasări vertebrale,
care este de fapt o fractură de corp vertebral. Tasările vertebrale se manifestă prin rahialgii de
două tipuri: acute şi cronice.
Cel mai des, tasarea vertebrală se traduce prin rahialgii acute situate de obicei în
regiunea dorsală inferioară sau în regiunea lombară instalate brusc uneori în urma unei căderi
sau, mai des, după un mic efort de ridicare, de presiune sau după o simplă mişcare a
trunchiului. Aceste dureri sunt adesea deosebit de intense, impunând repausul la pat timp de
câteva zile sau săptămâni, rahialgiile se atenuează progresiv, putând dispare complet în 6-8
săptămâni.
Rahialgiile cronice, lombare sau prezente în intervalul dintre episoadele de rahialgie
acută sau în absenţa lor, constituie singura manifestare a tasărilor vertebrale; aceste dureri au
caracterul rahialgiilor banale, de oboseală, şi sunt accentuate de portul unor greutaţi, de statul
prelungit în picioare sau pe scaun, de activităţile casnice etc; durerile se ameliorează prin
repaus.
La unii bolnavi, osteoporoza însoţită de tasări vertebrale poate fi complet indoloră, ea
fiind identificată cu prilejul unui examen radiologic, efectuat întâmplător.
În formele avansate de osteoporoză vertebrală pot apărea şi dureri cervicocapsulare şi
toracice de origine statică. Unii bolnavi pot prezenta o durere toracică imensă după un
traumatism minim sau după efortul de tuse, caredetermină o fractură costală.
Bolnavii cu osteoporoză dureroasă sunt adesea obosiţi, slăbiţi, astenici, irascibili; uneori
deprimaţi, intervenind şi o componentă nevrotică.

18
2.6. INVESTIGAŢII
Diagnosticul de osteoporoză, bănuit clinic, este confirmat de prin urmatoarele explorări
paraclinice :
 examenul radiologic
- radiografia clasică a coloanei vertebrale reprezintă examenul cel mai accesibil, chiar
dacă ea nu permite un diagnostic precoce al osteoporozei.
- puţin sensibil deoarece este necesară o reducere substanţială a masei osoase pentru a fi
vizibilă pe radiografii;
- evidenţiază fracturile.
Osteoporoza se recunoaşte radiologic printr-o hipertransparenţă difuză a rahisului,
însoţită detaşări vertebrale.
Transparenţa vertebrelor este mărită fiind vizibile numai traseele osoase verticale ale
corpilor vertebrali care au un aspect striat vertical (aspect mai evident pe radiografia de
profil). La unii bolnavi, prin dispariţia desenului tramei osoase a corpilor vertebrali, vertebrele
par goale, ca fiind destclă. Liniile opace corespunzătoare platourilor vertebrale, deşi subţiate
apar mai evidente decât la subiectul normal, subliniind ca un lizeru de doliu, imaginea
corpilor vertebrali hipertransparenţi. Marginea anterioară a vertebrelor se distinge greu de
opacitatea părţilor moi.

Figura 8 - Tasari vertebrale-osteoporoza

Tasările vertebrale, uneori multiple sunt localizate mai ales la nivelul coloanei dorsale
inferioare şi coloanei lombare superioare. Tasările vertebrale sunt de mai multe feluri; uneori
tasarea este predominant anterioară, corpul vertebral dobândind un aspect trapezoid sau
cuneiform; vertebrele cuneiforme, situate în regiunea dorsală determină apariţia cifozei în
respectivul segmant al coloanei; alteori tasarea este uniformă, corpul vertebral având din
profil un aspect dreptunghiular.
Alteori, mai ales în regiunea lombară, osteoporoza se traduce prin deformarea
cupuliformă a platourilor vertebrale care se deprimă sub presiunea transmisă de discuri; se
realizează aspectul de vertebră concavă sau biconcavă.
Cum fracturile de corp vertebral nu sunt totdeauna recunoscute de bolnav, în fiecarecaz
este indispensabil examenul radiologic al coloanei dorso-lombare.
Osteoporoza poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul radiografiei clasice şi în alte zone ale
scheletului. Astfel, la nivelul colului femural se constată o hipertransparenţă, şi un aspect mai
lax al trabeculelor osoase decât cel normal, datorită dispariţiei unor sisteme trabeculare. La
nivelul toracelui pot fi puse în evidenţă fracturi costale vechi sau recente.
Înaintea apariţiei tasărilor vertebrale sau a altor fracturi, examenu radiologic nu are
utilitate pentru diagnosticul osteoporozei; cu alte cuvinte, diagnosticul radiologic al

19
osteoporozei este un diagnostic tardiv. Radiografiile recunosc pierderea de os numai când s-a
produs o scădere cu 25-30% a densităţii osoase, deci destul de târziu.
 Tomografia computerizată cantitativă a coloanei vertebrale - cea mai sensibilă
metodă pentru diagnosticul iniţial; nu este pentru masuratori repetate datorită costului ridicat
şi dozei mari de radiaţii. Este extrem de utilă pentru determinarea densităţii osoase. De poate
studia zona centrală a corpilor vertebrelor lombare 2-4, exprimând densitatea osoasă în grame
pe cm3. examinarea durează 5-10 minute, si poate fi aplicată şi la nivelul colului femura.
Avantajele principale sunt: distinge foarte bine osul trabecular de osul cortical; distinge foarte
bine structura intraosoasă decalciul extraosos care poate creşte în mod artificial densitatea
osoasă, determinată de celelalte tehnici ( DPA;DEXA). Un progres recent- Scanning QCT 3D-
realizează o ameliorare a imaginii şi o mai precisă cuantificare a densităţii osoase.
 Absorbţiometria unifotonică la nivelul antebraţului proximal - puţin sensibilă în
stadiile precoce. Se fac măsurătorile necesare la nivelul radiusului. Iradierea este mică.
Întrucât este o diferenţă în absorbţia fotonilor decătre os şi de către păţile moi, este posibilă
determinarea conţinutului mineral total al osului, care poate fi exprimat în grame pe cm.
Metoda nu permite o diferenţiere între osul cortical şi cel trabecular.
Absorţiometria monofotonică este bine tolerată de bolnav, are o bună acurateţe si
prcizie şi necesită puţin timp (10 minute). I se reproşează faptul că nu permite determinarea
densităţii osoase la nivelul colului femural şi al coloanei vertebrale.
 Absorbţiometria bifotonică la nivelul coloanei vertebrale şi şoldului - limitată de
numeroasele artefacte. Permite determinarea conţinutului mineral al coloanei vertebrale, al
şoldului şi al corpului întreg. Determinarea se face de obicei la nivelul coloanei vertebrale
lombare. Conţinutul osos mineral se exprmă în grame pe cm2. iradierea este mică.
Absorbţiometria bifotonică se poate aplica şi la nivelul colului femural constituind astfel
un mijloc de previziune a fracturilor la acest nivel, absorbţiometria bifotonică permite şi
determinarea conţinutului mineral al corpului întreg. În mod curent DPA este practicată la
nivelul coloanei vertebrale lombare şi colului femural, ea nu poate diferenţia osul cortical
decel trabecular.
 DEXA - dubla absorbţiometrie cu raze X - la nivelul coloanei lombare sau a şoldului –
este asemănătoare absorbţiometriei bifotonice, darse folosesc raze X şi nu iyotopi radioactivi.
Precizia ddensităţii osoase la nivelul coloanei vertebrale lombare şi la nivelul colului femural
este superioară tehnicii anterioare, se face în timp mai scurt (aproximativ 5 minute pentru
fiecare zonă), iar iradierea este foarte mică. DEXA permite şi determinarea densităţii osoase a
corpului întreg.
Timpul de efectuare al unui examen DEXA este mai scurt înreucât razele X produc un
fluxde protoni mai înalt decât izotopii radioactivi.
 Analiza activităţii neutronice - permite măsurarea cantităţii totale de calciu din
organismul uman prin iradierea corpului cu neutroni şi examinarea calciului. Timpul de
iradiere totală este de1 minut, după care subiectul rămâne timp de 20 de minute într-un
monitor caredetermină radioactivitatea întregului corp.
Cu ajutorul analizei activităţii neutronice nu se pot face măsurători specifice în anumite
zone ceea ce reprezintă un inconvenient al metodei, alături de iradierea destul de mare; din
aceste motive, tehnica nu este de utilizare curentă.
 Echografia a început să fie folosită şi pentru studiul densităţii osoase. Atenuarea
semnalului ultrasunetelor în timpul trecerii lor prin os, poate fi măsurată determinând
reducerea amplitudinii acestui semnal. Atenuarea benzii largi de ultrasunete poate fi utilizată
pentru aprecierea densităţii osoase a calcaneului (călcâi). În funcţie deaparatul utilizat,
realizarea acestei măsurători poate necesita între 1 şi 10 minute.
Utilizarea tehnicilor de măsurare a tehnicilor densităţii osoase:
Cu ajutorul tehnicilor prezentate mai sus, se pot face aprecieri ale densităţii osoase şi ale
conţinutului mineral al osului incomparabil mai exacte decâtcele realizate cu ajutorul

20
examenului radiologic. Aceste tehnici permit identificarea unor scăderi moderate ale densităţii
osoase contribuind la diagnosticul precoce al osteoporozei, înaintea apariţiei fracturilor.
Pe baza datelor precise pe care le oferă osteodensiometria, OMS a recomandat pentru a
face definiţia bolii mai utilă, ca osteoporozasă fie diagnosticată când densitatea minerală a
osului este cu cel puţin 2.5 SDs sub media adultului tânăr. O valoareci +/- 1.0 SD este definită
ca normală şi una între 1.0 SD şi -2.5 SD este definită ca masă osoasă scăzută, sau osteopenie.
Aceste definiţii au fost elaborate pe baze epidemiologice, relatând frecvenţa fracturilor la
masa osoasă.
Tehnicile de densiometrie osoasă permit totodată şi aprecierea eficacităţii unor
medicamente sau altor măsuri terapeutice folosote la bolnavii cu osteoporoză. Aceste tehnici
necesită un timp scurt, nu produc o iradiere semnificativă şi sunt neinvazive, nenocive,
repetabile, dar sunt costisitoare.
Examene biologice:
Markerii biochimici ai formării osoase sunt:
- fosfataza alcalină (crescută în osteoporoza idiopatică)
- osteocalcine
- unele peptide ale procolagenului
Puncţia biopsie osoasă - este efectuată cu un trocarspecial din creasta iliacă, are o utilitate
limitată pentru diagnosticul pozitiv al osteoporozei.
Ea constituie un mijloc util pentru diagnosticul diferenţial cu alte osteopatii rarefiate.
Analizele de laborator furnizează informaţii de bază despre starea generală de sănătate şi
despre unele boli. Îndeosebi două boli pot fi înşelătoare: hipertiroidia (tireotoxicoza) şi
mielomul. Fără analize ambele pot trece neobservate şi să provoace osteoporoza. O simplă
analiză de sânge evidenţiază orice exces de tiroxină in sânge care se poate datora
tireotoxicozei. Mielomul poate fi depistat printr-o analiză de sânge carearată anemie şi un
examen de urină care arată o nejustificată pierdere de proteine.
Testele biochimice în identificarea osteoporozei
Osteoporoza instalată poate fi de două tipuri:
Activă – la care timpul de îndepărtare şi reînnoire a osului este rapid, cu o pierdere a
mineralelor din os, in principal a calciului.
Inactivă –în care ciclul osos este lent.resorbţia osului se reflectă în urină
(hipercalciurie).pentru masurarea calciului se va face un sumarde urină. Aceasta metoda nu
este prea eficientă, nivelul calciului schimându-se de la o zi la alta, sau chiarde la o ora la alta.
Analiza sângelui pantru proteina Gla din os confirmă rezultatele analizei de urină.
Proteinele din os fiind eliberate în circulaţie pe măsură ce osul se distruge.

2.7. TESTELE SPECIFICE OSTEOPOROZEI

În ultima jumătate a secolului trecut s-au dezvoltat câteva tehnici pentru măsurarea
masei osoase şi a DMO (densitatea masei osoase). Toate se bazează pe o tehnologie complexă
iar precizia lor este de importanţă vitală deoarece cele mai mici modoficări ale masei şi
densităţii osului reflectă mari modificări în rezistenţa acestuia.
1. Radiografiile
Radiografiile simple arată densitatea redusă prin transparenţa mărită a oaselor. O radiografie
la locul unei fracturi sau poate una toracică întâmplătoare în cazul unei probleme la acest
nivel pot constitui baza unui prim diagnostic în cazul osteoporozei. Din păcate, osteoporoza se
poate detecta pe film abia atunci când s-a pierdut 40 la sută din rezistenţa minerală a osului.
2. Radiogrametria
Radiogrametria compară lăţimea unui os cu lăţimea părţii sale dire, a cortexului exterior,
şi de aici cu lăţimea părţii interne trabeculare sau poroase. Procesul de osteoporoză afectează
mai întâi şi mai grav această parte de os, dar conţinutul mineral al osului se găseşte în
principal în cortex. O pierdere substanţială la nivelul osului compact este pusă în evidenţă
dacă lăţimea totală a părţii corticale este mai mică decât cea a osului trabecular.

21
3. Morfimetria spinală calitativă
Metodă de evaluare a densităţii osului cu raze X. Se utilizează de peste 50 de ani.
Reprezintă un sistem de clasificare a structurării eşafodajului osului la nivelul osului
trabecular. Pe măsură ce se pierde din ce în ce mai mult din masa osoasă, sunt eliminate
trabeculele orizontale, ceea ce rămâne fiind o structură cu dungi verticale.
4. Indicele Singh
Procedură ce se bazează pe aranjarea trabeculelor într-un triunghi al osului de la capătul
superior al osului coapsei.
5. Măsurarea absorbţiei energiei duale a razelor X (DEXA)
Reprezintă „tehnica standard de aur” pentru evaluarea densităţii osului. Principiul
constă în reducerea numărului şi intensităţii fotonilor emişi de razele X atunci când trec prin
os sau alte ţesuturi. Materialul solid atenuează fotonii mai mult decât o structură rarefiată şi
ceea ce se măsoară este gradul de atenuare. Aparatul DEXA este programat să facă diferenţa
dintre os şi ţesutul moale şi să măsoare soliditatea osului. DEXA poate fi utilizată pentru orice
os din corp şi este mai puţin influenţată decât alte forme de radiografii de cantitatea de ţesut
adipos din vecinătate. Totuşi, osteoartritele din zona lombară a coloanei vertebrale si
calcifierea aortei pot perturba rezultatele. Pentru aceasta, pe lângă radiografia din faţă se va
face şi una din profil, care măreşte diferenţele dintre osul normal şi cel osteoporotic.
Fracturile vertebrelor apar ca niste zone osoase mai dense deoarece osul este comprimat şi
parţial turtit.
6. Tomografia computerizată cantitativă
Reprezintă varianta avansată a vechilor metode de scanare computerizată dar, ca şi
acestea dă o imagine reprezentând radiografiile efectuate pe secţiuni transversale înguste ale
corpului. Acestea pot fi redate intr-o imagine 3D, aflându-se care este densitatea minerală
osoasă a oricărui os.
7. Ecografia cantitativă
Tehnică cu ultrasunete fără a implica expunerea la radiaţii. Ea constă în trimiterea de
unde sonore prin zona care este investigată măsurând viteza cu care acestea se transmit, cât de
repede işi pierd din intensitate şi de pe ce suprafeţe ricoşează sub formă de ecou.
Dezavantajul acestei metode este că în timp ce ea este performantă pentru evaluarea masei
osoase a şoldului folosind osul poros al călcâiului, mai ales la femeile de peste 70 de ani, nu
este la fel de utilă pentru examinarea coloanei vertebrale.

2.8. DIAGNOSTIC
În trecut, diagnosticul osteoporozei se făcea cu ochiul liber. Tabloul caracteristic era cel
al unei femei de talie mică, slabă, foarte redusă de spate şi cu aşa numitul „ghebul bătrânei
doamne”. Se făcea un control privind pierderea masei osoase : se măsura deschiderea braţelor
pe orizontală de la vârful degetelor unei mâini până la vârful degetelor celeilalte mâini. Dacă
această lungime măsurată reprezintă mai mult decât înălţimea acelei persoane este probabil ca
vertebrele să fi cedat deoarece oasele devin mai slabe din cauza osteoporozei şi se tasează.
Întotdeauna masa osoasă scăzută şi densitatea minerală scăzută se iau în considerare
impreună. Acestea sunt semnele particulare ale osteoporozei şi prezic posibilitatea producerii
unei fracturi şi toate implicaţiile acesteia. Valori săzute pot apărea şi în osteopenie şi
osteomalacie, dar acestea sunt de fapt etape în dezvoltarea osteoporozei.

2.8.1.DIAGNOSTICUL POZITIV
Diagnosticul pozitiv al osteoporozei se referă în principal la diagnosticul osteoporozei
comune tip I (postmenopauză) şi tip II (senilă).
Diagnosticul tardiv
Este in primul rând clinic şi are loc la o femeie care se găseşte la un interval de
aproximativ 15 ani de la instalarea menopauzei sau la o persoană cu vârsta decal puţin 70 de
ani de ambele sexe, care prezintă o fractură după un traumatism minim sau chiar în lipsa unui

22
traumatism, alături de care mai există şi o scădere în înălţime, accentuarea cifozei dorsale, sau
dureri osoase.
În cazul bolnavilor cu osteoporoză senilă, cele mai frecvente fracturi sunt cele de col femural.
În cazul bolnavilor cu osteoporoză postmenopauză, fracturile vertebrale, costale sau de radius
se întâlnesc mai frecvent. Examenul radiologic confirmă fractura şi osteoporoza.
Examenuele cu ajutorul cărora se apreciază densitatea osoasă confirmă , o importantă
scădere a masei osoase. Examenele biochimice, şi anume: dozarea în sânge a calciului,
fosfatului, fosfatazei alcaline, hormonului paratiroidian, vitaminei D,, dozarea în urină a
calciului şi hidroxipolinei, sunt de regulă normale. Principalele modificări în această direcţie
sunt cele realizate de markerii biochimici ai formării osoase cum ar fi creşterea în ser a
fosfatazei alcaline, osteocalcinei, etc, şi de markerii biochimici ai resorbţiei osoase (creşterea
excreţiei urinare de calciu, hidroxiprolină, etc ).Pentru indicarea turnover-ului osos al unui
bolnav cu osteoporoză poate fi indicată puncţia biopsie osoasă din creasta iliacă.
Diagnosticul pozitiv precoce
Diagnosticul pozitiv precoce al osteoporozei comune se realizează prin efectuarea
densimetriei osoase cu diferite tehnici. Cu ajutorul acestora se poate realiza un diagnostic
precoce al osteoporozei la persoanele cu risc, permiţând efectuarea unui tratament profilactic,
care să împiedice apariţia fracturilor.

2.8.2. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Diagnosticul diferenţial al osteoporozei comune se face:

 Cu celelalte forme de osteoporoză idiopatică
 Cu celelalte forme de osteoporoză
 Cu celelalte osteopatii rarefiante
Diagnosticul diferenţial al osteoporozei comune cu celelalte forme de osteoporoza
idiopatică (cea a adultului şi cea juvenilă) este relativ usor, datorită diferenţelor mari în vârsta
pacienţilor. Diagnosticul diferenţial cu diverse tipuri etiologice de osteoporoză secundară
trebuie facut în faţa oricărui bolnav cu osteoporoză, mai ales dacă vârsta acestuia (sub 60 de
ani) şi sexul (masculin) nu reprezintă un argument suficient de puternic în favoarea afirmării

23
unei osteoporoze comune.În unele cazuri diagnosticul de osteoporoza secundara si tipul
acesteia este evident, cum astecazul atletelor amenoreice.
Ostoporoza cortizonică poete fi determinată de corticoterapie ( anamneză) sau se poate
datora Sindromului Cushing ce poate fi demonstrat prin valorile crescute ale cortizonului în
sânge şi prin simptomele şi semnele clinice caracteristice acestui sindrom.Osteoporoza din
hipertiroidie, care nu este rară, trebuie identificată, chiar la bolnavii la care clinica nu este
suficient de sugestivă pentru o hiperfuncţie tiroidiană (mai ales la vârstnici).
Diagnosticul diferenţial cu alte osteopatii rarefiante:
 primă problemă o pot pune bolnavii cu mielom multiplu sau cu metastaze
osoase ale unor cancere viscerale care consultă pentru o fractură vertebrală.
În favoarea unei afecţiuni maligne, pledează:
 Stare generală alterată cu ianpetenţă
 Pierdere în greutate
 Tulburări neurologice determinate de fractura vertebrală
 Anemie
 VSH accelerat
 Hipercalcemie
 Proteinurie
 Identificare clinică şi radiologică a tumorii primare
 Identificarea unei componente monoclonale prin electroforeze în gel de agar a
proteinelor serice
 Biopsia măduvei osoase, ce poate identifica elementele tipice mielonului
(prezenţa în măduva hematopoetică a unui număr mare de plasmocite cu aspect
atipic)sau, mai rar, celulele maligne corespunzătoare unei metastaze osoase.
Diagnosticul de mielom sau metastaze osoase trebuie luat în considerare mai ales la bolnavii
la care anamneza şi vârsta nu constituie argumente solide în favoare diagnosticului de
osteoporoză postmenopauză sau senilă.
Osteoporoza trebiue diferenţiată şi de celelalte osteopatii rarefiante:
 Osteomalacia
 Hiperparatiroidismul primar
 Osteodistrofia renală
Osteomalacia .Uneori poate mima osteoporoza sau coexistă cu ea.
Prezintă următoarele modificări paraclinice:
 Scăderea în ser a concentraţiei calciului şi fosfatului, creşterea in ser a fosfatazei
alcaline, creşterea moderată a concentraţiei serice a hormonului paratiroidian;
 În urină, calciul este scăzut sau normal, fosfatul este normal iar hidroxiprolina este
crescută;
 Puncţia biopsie osoasă din creasta iliacă care poate fi esenţială pentru diagnostic pune
în evidenţă aspectul caracteristic: borduri osteoide abundente, nemineralizate;
Hiperparatiroidismul primar
În sânge, calciul şi fosforul sunt scăzute, fosfataza alcalină crescută sau normală,
hormonul paratiroidian mult crescut. În urină, calciul este crescut sau normal, fosfatul este
normal, hidroxiprolina crescută.
Osteodistrofia renală
În sânge, calciul este scăzut sau normal, fosforul crescut, fosfataza alcalină crescută,
hormonul paratiroidian moderatcrescut, creatinina şi ureea mult crescute.În urină, calciul este
crescut sau normal, fosfatul scăzut, hidroxiprolina scăzută.

24
 Figura 9. Grade de osteoporoza

2.9. TRATAMENTUL OSTEOPOROZEI

În cele ce urmează se va prezenta tratamentul osteoporozei în general, insistându-se
asupra tratamentului osteoporozei comune (osteoporoza idiopatică postmenopauză şi senilă).
Tratamentul profilactic include prevenirea căderilor, respectiv prevenirea poticnirilor,
luminarea suficientă a locuinţei, supravegherea medicamentelor (neuroleptice, miorelaxante,
somnifere, tranchilizante), folosirea unui baston pentru sprijin, evitarea unei flexiuni mari a
trunchiului şi a purtării de greutăţi ş.a şi mai ales prevenirea fragilităţii osoase prin: obţinerea
unei solidităţi şi a unui titru mineral maximal al scheletului în cursul anilor creşterii;
menţinerea masei osoase la nivel maxim cât mai mult timp posibil; încetinirea ritmului de
pierdere osoasă, ce apare odată cu înaintarea în vârstă; reducerea sau prevenirea pierderii
osoase rapide din perioada postmenopauză. Obiectivele prevenirii osteoporozei pot fi în mare
măsură cuantificate: mărirea taliei medii a scheletului cu 10-20 mm în cursul anilor de
creştere, creşterea masei osoase maxime cu 5%, diminuarea cu 50% a vitezei pierderii osoase
cu vârsta, reducerea cu 50% (în medie), a accelerării post-menopauză a acestei pierderi. Cum
97% din subsţanta osoasă se constituie înaintea vârstei de 20 ani, tinerii au nevoie de suficient
calciu. Un grup cu risc potenţial de osteoporoză îl constituie fetele tinere a căror asigurare este
deficitară în toată Europa şi al căror calciu este scăzut, datorită printre altele şi regimurilor de
slăbire pentru siluetă; aceste regimuri scad conţinutul în estrogeni al corpului, reduc aportul
de calciu şi pot duce la osteoporoză. O atenţie deosebită trebuie deci acordată acestei categori
în asigurarea cu suficient calciu. Pentru vârsta de 11-18 ani acesta trebuie să fie de 800-1200
mg/zi.

2.9.1.Tratamentul profilactic
Tratamentul profilactic al osteoporozei ar trebui efectuat de întreaga populaţie, dar
cum acest lucru nu este posibil, el va fi aplicat cu prioritate subiecţilor la care sunt identificaţi
anumiţi factori de risc. După Riggs şi Melton principalii factorii de risc ai osteoporozei sunt:
femeie caucaziană sau asiatică, menopauză precoce sau amenoree prelungită, antecedente
eredocolaterale prezente, statură joasă şi greutate corporală mică, scădere a aportului de calciu
sau a absobţiei sale, inactivitate, consum exagerat de alcool. O altă metodă de a selecţiona
subiecţii, în vederea unui tratament profilactic, este aceea de a măsura prin osteodensiometrie
masa osoasă în diferite zone, pentru a identifica subiecţii cu masă osoasă şi deci cu risc
crescut de fracturi, metoda este puţin fiabilă prentru screening, datorită costului său ridicat.

Christiansen a propus următoarele criterii pentru selecţionarea femeilor după

menopauză, la care este necesar tratamentul profilactic (inclusiv tratamentul hormonal de
substituţie); greutatea corporală, dozarea fosfatazei alcaline serice şi a calciului şi
hidroxiprolinei într-un eşantion de urină raportate la creatină; pe baza acestor criterii, femeile
pot fi împărţite în 3 grupuri: cu pierdere osoasă rapidă, medie sau mică. În tratamentul

25
preventiv al osteoporozei trebuie luat în considerare faptul că la o anumită vârstă (deci riscul
de fractură) este determinat de masa osoasă maximă, vârsta la care masa osoasă începe să
scadă şi ritmul în care se produce această scădere. Dacă unii factori de care depinde masa
osoasă maximă nu pot fi modificaţi, cum sunt rasa, sexul, unii factori ereditari, există şi
factori ce pot accentua depunerea de os în timpul creşterii şi consolidarii, astfel încât să
contribuie la crearea unei mase osoase cât mai mari.
Principalii factori sunt : exerciţiul fizic, alimentaţia cu un conţinut adecvat de calciu şi
factorii hormonali; de asemenea pot fi avute în vedere şi alte mijloace: vitamina D,
calcitonina şi disfonaţii. Exerciţiul fizic are o mare importanţă, lucru dovedit de faptul că
atleţii au o masă osoasă mai mare decât subiecţii sedentari; creşterea masei musculare
stimulează formarea osului. Adolescenţii şi adulţii trebuie încurajaţi să facă exerciţii fizice, să
practice diferite sporturi: alergări, ciclism, înot; în cazul persoanelor de gen feminin exerciţiile
fizice nu trebuie să ducă la amenoree, ceea ce ar putea avea consecinţe negative. Pentru
vârstele mai mari se recomandă gimnastica adaptată vârstei şi mersul pe jos; plimbările de 30-
60 de minute, efectuate de 3-4 ori pe săptămână, pot contribui la menţinerea masei osoase la
persoanele cu vârstă între 50 şi 70 de ani, mai ales cele de sex feminin.
Aportul adecvat de calciu în alimentaţie este necesar în timpul copilăriei în vederea
depozitării acestuia în schelet în timpul creşterii şi consolidării.
În timpul adolescenţei, aportul alimentar zilnic trebuie să fie de 1100 – 1200 mg calciu.
În cazul adultului matur şi al femeii înaintea menopauzei aportul alimentar zilnic de
calciu trebuie să fie de 800 – 1000 mg. Barbaţii de peste 55 de ani şi femeile postmenopauză
au nevoie de 1500 mg calciu /zi. Având în vedere că este relativ greu să se realizeze un aport
alimentar zilnic de 1500 mg de calciu şi ţinând seama de faptul că absobţia intestinală a
calciului este deficitară la vârstnici, la femeile postmenopauză este justificat un supliment
zilnic de calciu de 1000 mg/zi. Odata instalata osteoporoza nu este posibilă refacerea masei
osoase. Totuşi intervenţia precoce poate preveni osteoporoza iar cea tardivă poate opri
progresia bolii. Dacă este prezentă o cauză secundară tratamentul specific are scopul
îndepartarii cauzei.

2.9.2. TRATAMENTUL IGIENODIETETIC

Aportul de calciu
Acesta este foarte important pentru prevenirea şi stoparea osteoporozei. Osul pierdut nu
mai poate fi recuperat oricât s-ar creşte aportul de calciu. Pentru persoanele adulte se
recomandă un aport de cca. 1000 mg calciu/zi, iar pentru barbaţii trecuţi de 65 de ani şi pentru
femeile în postmenopauza 1500 mg/zi. Laptele degresat, pasteurizat sau fiert este o sursă bună
de calciu, dar exista şi produse vegetale bogate în calciu - de exemplu cerealele integrale,
seminţele, legumele de culoare verde închis (brocoli). Dacă dieta este saracă în calciu, se
poate folosi un supliment. Expunerea la soare este necesară pentru formarea vitaminei D la
nivelul pielii. Aceasta vitamina creşte absorbţia calciului din intestin. În intervalul martie -
noiembrie, o expunere de 15 minute a pielii feţei şi mainilor de 3-4 ori/saptamana este
suficienta pentru a obţine întregul necesar de vitamina D. În schimb, în perioada noiembrie -
martie, în ţara noastră lumina solară este prea slabă pentru a acoperi necesarul. Având în
vedere că vitamina D se gaseşte numai în alimente de origine animală, în acest interval
aportul din această vitamină va fi asigurat fie din produse lactate (un pahar de lapte degresat
asigura 50% din necesarul zilnic), fie din suplimente vitaminice.
Suplimente nutritive
Suplimente nutritive
Pentru a preveni efectele devastatoare ale acestei boli, se recomandă o dieta echilibrată,
cu multe produse lactate şi vegetale, care asigură necesarul de calciu, vitamine şi proteine în
funcţie de vârstă. Suplimentul de calciu este recomandat de fiecare dată când necesarul zilnic

26
nu este asigurat prin alimenaţie. O atenţie deosebita se acordă perioadei de postmenopauza,
când necesarul de 13oo mg este rar asigurat prin aportul alimentar.
În afară de calciu şi vitamina D, se consideră că vitamina K, vitamina C şi vitamina B6
deţin un rol semnificativ în stimularea formării osoase calitative şi în menţinerea capitalului
osos.
Cantitatea necesară de calciu pe zi în diferite perioade ale vieţii:
copii=800-900mg/zi;
pubertate=1.000-1.200mg/zi;
femei, vârsta 20-45 de ani: 1.000 - 1.100 mg/zi;
femei gravide şi care alapteaza copii: 1.200 - 1.500 mg/zi;
femei peste 45 de ani: 1.500 mg/zi;
bărbaţi până la 60 de ani: 1.000 - 1.200 mg/zi;
bărbaţi peste 60 de ani: 1.400 - 1.500 mg/zi.
În ceea ce priveşte copiii, cercetarea unui eşantion de peste 4.000 de elevi arata (in
2000) faptul că 70% dintre ei nu au asigurată cantitatea zilnică necesară de calciu, 18% din
categoria de vârsta15-19 ani fumează, iar pentru 20% din aceeaşi categorie de vârstă alcoolul
reprezintă o obişnuinta - ştiut fiind faptul că fumatul şi consumul de alcool sunt factori de risc
în osteoporoza...

EXERCIŢIUL FIZIC

Exercitiul fizic este o componenta importanta a profilaxiei si tratamentului. Marele

adevar este ca, pentru a fi mentinut, osul trebuie sa fie solicitat. Exista numeroase studii care
arata ca nivelul de incarcare a osului influenteaza pozitiv cresterea si remodelarea osoasa.
Pentru persoanele care inca nu sufera de osteoporoza, sunt indicate sporturile de impact si
exercitiile cu purtare de greutate. Astfel, alergarea, baschetul, tenisul, voleiul, gimnastica
aerobica, badmintonul, schiatul sunt foarte indicate. Mai puteti lua in considerare urcatul
scarilor, urcatul
pe munte, exercitiile cu greutati. Eficienta exercitiilor este mai buna atunci cand sunt repetate
cu regularitate (zilnic!), de durata scurta si suficient de intense pentru a produce tensiune la
nivelul osului. Pentru pacientii deja afectati de osteoporoza, exercitiile „de impact” sunt
contraindicate datorita cresterii riscului de fractura si tasare. Totusi exercitiile supravegheate,
usor rezistive, progresive, pot creste densitatea minerala chiar si la pacientii osteoporotici.
Mersul pe jos timp de 45 de minute de trei ori pe saptamana sau 30 de minute zilnic este
foarte indicat pentru mentinerea densitatii minerale a membrelor inferioare si bazinului. Desi
nu sunt osteogenetice, inotul si ciclismul pot fi indicate pentru mentinerea in forma si
dezvoltarea fortei musculare. Un loc special trebuie oferit evitarii pozitiilor care accentueaza
cifoza si acelor exercitii care pot preveni deformarea coloanei vertebrale, precum si celor care
pot dezvolta echilibrul si coordonarea.
In afara relaxării pe care o induce, bunei circulaţii a sângelui în organism, reprezintă şi
baza dezvoltării unui sistem osos puternic. De aceea exerciţiile fizice trebuie integrate în
programul nostru de zi cu zi, fiind în special necesare acelor persoane predispuse la
sedentarism din cauza naturii serviciului.La persoanele în vârsta, chiar şi exerciţiile moderate,
cum ar fi plimbarea şi gimnastica, ajută la menţinerea tonusului muscular, a posturii, a
echilibrului şi astfel se reduce riscul de fracturi.
O oră de mers pe teren plat, o jumătate de oră de dans lent, clasic, sunt activitaţi care menţin o
masă osoasă normală, fiind recomandate în special persoanelor vârstnice, cu patologii
asociate.
Exerciţiile care implică susţinerea propriei greutăţi corporale sunt singurul tip care
stimulează partea de formare a osului din ciclul continuu de înlăturare a vechiului ţesut, de
reînnoire şi remodelare a acestuia.Nici o doză de calciu, de vitamina D sau de THS nu poate

27
compensa lipsa exerciţiului de susţinere a greutăţii corporale. Efectele benefice adiacente sunt
la fel de importante: tonus crescut, menţinerea "stimei de sine", relaxare.
Exercitiile de extensie a coloanei vertebrale se asociaza cu o scadere a riscului de cadere
si fractura, indiferent daca se iau sau nu medicamente. Acestea sunt :
1. Din pozitia intins pe spate, cu genunchii flectati la 90, se pot executa miscari de dute-
vino ale bratelor intinse deasupra capului, care coboara apoi in pozitie intinsa,
perpendicular pe axul corpului.
2. Din aceeasi pozitie culcat, cu coatele la 90 si bratele perpendiculare pe axul corpului,
exercitii de rotatie a umerilor prin balansarea in jos si in sus a antebratelor.
3. Din pozitia sezut pe un scaun cu spatar, exercitii de extensie a bratelor.
4. Din aceeasi pozitie sezand, cu coatele flectate, exercitii de impingere a coatelor in
spate
5. Tot din sezut, cu mainile la ceafa, exercitii de extensie si impingere a coatelor in spate
6. Din pozitia intins pe burta cu o perna sub abdomen, exercitii de ridicare a umerilor, cu
extensia bratelor in lungul corpului.
7. In pozitia „in patru labe”, cu spatele relaxat, exercitii de ridicare alternativa a bratelor
si membrelor inferioare la orizontala.
Anumite amenajari in casa sunt utile: montati balustrade la scari si manere de care sa va puteti
prinde la baie, etajere care sa nu fie prea inalte, acoperiti podeaua alunecoasa cu mocheta,
mascati cablurile electrice sau de telefon.
Studiile au aratat ca femeile care in copilarie au consumat multe fructe (1-4 ori pe zi) au
densitatea osoasa mai buna la nivelul colului femural decat celelalte. Practicarea exercitiilor
fizice in mod regulat, de la mersul pe jos pana la sportul controlat, cu personal calificat ajuta
la mentinerea densitatii osoase, prin cresterea tonifierii musculare, ceea ce previne riscul
fracturilor.
Un program riguros de gimnastica medicala efectuat in sala de kinetoterapie de catre
personal avizat, face ca si consecintele bolii sa se reduca semnificativ. Exercitiile fizice
aplicate in osteoporoza urmaresc tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale
determinand astfel cresterea densitatii coloanei vertebrale osteoporozate, stimularea
periostului oaselor prin exercitii fizice ce constituie un factor ajutator pentru formarea de os.
Varsta nu este un impediment pentru a face exercitiile recomandate. Adresabilitatea
persoanelor de varsta a treia este in continua crestere ceea ce reprezinta un mod sigur de a
reduce riscurile bolii.
Exercitii recomandate
Cele mai recomandate tipuri de exercitii pentru persoanele cu osteoporoza sunt:
exercitiile de forta (in special pentru spate), exercitiile de aerobic si cele pentru flexibilitate.
In functie de gradul de risc de fracturi, anumite exercitii de forta, aerobic sau flexibilitate sunt
nepotrivite. Intreba doctorul sau terapeutul ce fel de exercitii poti face in siguranta sau care ti
se potrivesc.
Exercitiile de forta
Acestea includ exercitii cu greutati usoare, banda rulanta sau exercitii acvatice care iti
vor intari muschii si oasele (brate si coloana vertebrala). Aceste exercitii pot actiona direct
asupra oaselor si pot incetini pierderea densitatii osoase. Fracturile prin compresie aparute din
cauza osteoporozei duc deseori la o pozitie incorecta a corpului (aplecat in fata) si cresc
presiunea asupra coloanei, rezultand mau multe fracturi prin compresie.
Exercitii de aerobic
Indicate sunt exercitiile pe care le executi stand in picioare, astfel incat oasele tale sa
suporte greutatea corpului. De exemplu: mersul, exercitiile usoare de aerobic, dansul sau
gradinaritul. Aceste tipuri de exercitii lucreaza direct asupra oaselor picioarelor, soldurilor si a
coloanei vertebrale, incetinand procesul de pierdere a densitatii osoase. Insa au si alte
beneficii, precum reducerea riscului bolilor cardiovasculare. Inotul si aerobicul acvatic au

28
multe beneficii, dar nu au acelasi efect asupra oaselor. In stadiu avansat de osteoporoza sau in
timpul recuperarii dupa o fractura, acestea pot fi utile.
Exercitii de flexibilitate
Acest tip de exercitii ajuta la imbunatatirea mobilitatii articulatiilor. O buna flexibilitate
a articulatiilor ajuta la prevenirea accidentarilor si la imbunatatirea posturii.Exercitiile de
intindere sunt recomandate, dar dupa ce muschii au fost incalziti. Acestea trebuie efectuate
incet si cu grija, fara miscari bruste. Relaxeaza-te si respira profund in timpul exercitiilor.
Evita exercitiile care implica aplecari din talie. Acestea preseaza coloana vertebrala si cresc
sansele aparitiei unei fracturi prin compresie. Afla de la doctorul tau care exercitii ti se
potrivesc.
De evitat
Daca suferi de osteoporoza, incearca sa eviti urmatoarele tipuri de exercitii:
1. Exercitiile efectuate la intensitate ridicata, precum sarituri, alergari sau jogging. Aceste
activitati preseaza coloana si oasele picioarelor si pot duce la fracturarea oaselor slabite. Evita
miscarile bruste sau rapide.
2. Exercitiile care implica aplecarea in fata sau rotirea din mijloc, precum atingerea degetelor
de la picioare sau abdomenele. Aceste miscari iti afecteaza coloana. Evita si activitatile care
includ aceste miscari (bowling, tenis, golf si anumite pozitii yoga). Nu faceti nici
genoflexiuni, exercitii de flexie a trunchiului pe coapse sau alte exercitii care arcuiesc spatele.
Evitati saritul pe saltele elastice, exercitiile pe suprafete alunecoase pentru a evita caderile.
Evitati miscarea de adductie a picioarelor, întrucât ea poate duce la fracturarea unui col
femural slabit.

2.9.3.TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Tratamentul medicamentos al osteoporozei îşî propune să influenţeze în mod favorabil

procesul de formare şi remodelare osoasă, oprind pierderea osoasă şi stimulând creşterea
masei osoase cu mineralizarea osteoidului.
La acest tratament se adaugă frecvent şi un tratament simptomatic.
Medicamentele folosite în tratarea osteoporozei se împart în două clase, în funcţie de
mecanismul lor de acţiune:
1. Medicamente antiresorbtive care inhibă resorbţia osoasă: estrogenii, calcitonina,
bifosfonaţii;
2. Medicamente care stimulează formarea osoasă: fluorura de sodiu şi androgenii
anabolozanţi

29
 În tratamentul osteoporozei se ma folosesc în afară de cele prezentate mai sus, calciul,
diureticele tiazidice, vitamina D.
Calciu 1000 - 1500 mg / zi la femeile postmenopauza 1500 mg / zi la adolescenţi şi adulţii
tineri pentru prevenţie
Estrogeni- pe cale orală sau transdermică la femeile cu uter intact se asociază obligatoriu cu o
progestina la femeile cu histerectomie se administrează zilnic fără asocieri
Calcitonina pare să reducă pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale / are şi efect
împotriva durerii deci se foloseşte predominant la cei cu dureri cronice legate de fracturi sau
deformări scheletice seadministrează în doze de 100 U.I. în injecţii s.c.sau i.m. iniţial zilnic,
ca tratament de atac timp de 4-6 săptămâni, după care se poatetrece la tratamentul cronic de
întreţinere efectuat timp îndelungat cu dora de 50-100 U.I., zilnic sau la două zile.
Bifosfonaţii: (etidronat,alenronat) Etidronatul se administrează în doză de 400 mg/zi timp de
două săptămâni apoi pauză de două luni şi jumătate, interval în care se administrează un
supliment de calciu, după care se continuă ciclul.
Alendronatul a câştigat în ultimul timp teren în profilaxia osteoporozei. Tratamentul
recomandat este de 10 mg/zi timp de trei ani, alături de calciu. Este util femeilor la
postmenopauză cu osteopenie stabilă care nu pot sau nu acceptă estrogenii. Bifosfonaţii pe
cale orală fiind puţin absorbiţi, trebuie luaţi mult înainte sau după alimente şi medicamente.
mijloc terapeutic important pentru ca pot creşte densitatea osoasă şi scad riscul producerii
fracturilor
Vitamina D şi metaboliţii săi Vitamina D, deficitară la vârsnici, contribuie la balanţa negativă
a calciului, prin scăderea absorbţiei intestinale a acestuia; pentru corectarea acestui deficit
vârstnicii trebuie încurajaţi să se expună razelor solare şi să li se suplimenteze aportul zilnic
de vitamina D, 800 UI / zi asociate cu calciu scad semnificativ riscul apariţiei fracturilor de
şold.
Terapii de viitor antiestrogeni (tamoxifen, raloxifen) florura de sodiu cu eliberare lentă
parathormonul in doză mică
Terapia de Substituţie Hormonală Mai multe studii au arătat că THS reduce riscul tuturor
fracturilor osteoporotice cu 30 - 50 la sută, la o expunere de 3-10ani. Din păcate, oprirea THS
este urmată de revenirea pierderii osoase la nivelul dinaintea începerii tratamentului. Întrucât
imensa majoritate a fracturilor se produce după vârsta de 70 de ani, se pare că tratamentul
continuu după menopauză este mai adecvat. TSH (HRT) substituie carenţa estrogenică ce
apare în postmenopauză şi contribuie astfel la menţinerea metabolismului osos adecvat, şi
previne pierderea de ţesut osos în toate regiunile corpului şi scade riscul dezvoltării unei
osteoporoze cu fracturi consecutive. Reduce pierderea osoasa, în cadrul unui complex de
efecte protectoare. SERM (Modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen) /Raloxifenul, nu
este un hormon, dar are efecte similare estrogenilor, la nivelul receptorilor osoşi şi
cardiovasculari. Acţionează în schimb antagonist la nivelul sânului şi uterului, şi astfelelimină
efectele nedorite ale estrogenilor şi chiar reduce incidenţa cancerului mamar.Sunt indicaţi în
tratamentul şi profilaxia osteoporozei postmenopauză. Cresc densitatea minerală osoasă
(DMO) şi reduc incidenţa fracturilor vertebrale.Estrogenii inhibă resorbţia osoasă şi previn
astfel pierderea de os sau cresc chiar osul la femeile în postmenopauză. Estrogenii şi doze
mici de progesteron şi de androgeni micşorează ritmul pierderii osoase la femeia în perioada
de perimenopauză. Contraindicaţiile tratamentului cu estrogeni sunt reprezentaţi de : cancerul
de sân, sângerării genitale anormale fără un diagnostic precis, tromboflebita activă etc
Tratamentul hormonal considerat de mulţi cel mai eficient, este însă grevat şi de unele
dezavantaje : repugnanţa unor femei pentru continuarea menstrelor după menopauză, costul
ridicat, durata sa lungă etc.
Bifosfonaţii
Aceştia inhibă puternic resorbţia osoasă la nivelul osteoclastelor, prin urmare cresc DMO.
Etidronatul, prima generaţie a acestei grupe, subclasată de urmatoarele generaţii cu eficacitate
superioară.

30
Alendronatul, bifosfonat de generaţia a doua, reduce frecvenţa fracturilor de şold şi a celor
vertebrale. Este recomandat în tratamentul osteoporozei postmenopauză şi a celei senile, a
osteoporozei la bărbaţi şi a celei induse de corticosteroizi.
Risedronatul, cea de-a treia generatie. Este indicat în prevenţia şi tratamentul osteoporozei
postmenopauză şi a osteoporozei corticoid induse.
Calcitonina
Este avută în vedere în ultimii ani ca alternativă a tratamentului cu estrogeni. Se administrează
s.c sau i.m 50 -100 U.I de calcitonină de somon sau de calcitononă umană, de trei ori pe
săptămână sau sub formă de spray nazal.Reduce incidenţa fracturilor in condiţiile unei
administrări susţinute. Popularitatea sa se datorează în special efectului său antialgic, datorită
stimulării betaendorfinelor şi mai puţin efectului de creştere a DMO.
Alfacalcidolul
Acţionează ca un reglator al metabolismului calcic şi fosfatic. Este indicat în osteoporoza
senilă, postmenopauză şi în cea indusă de corticosteroizi. Scade resorbţia osoasă şi, printr-un
efect asupra forţei de contracţie musculară, reduce riscul de căderi.
Medicamente formatoare de os
rh PTH, injectabil, creşte turnoverul osos, stimulând preponderent celulele formatoare de os.
Este recomandat persoanelor cu risc crescut de fracturi. Se administreaza zilnic, injectabil,
subcutanat, pe o durata limitata de timp (18 luni).
Stronţium ranelate cel mai nou produs antiosteoporotic inregistrat în România. Are efect de
stimulare asupra formării de os şi de scădere a resorbţiei osoase. Creşte semnificativ
densitatea osoasă şi scade fracturile vertebrale şi non-vertebrale.Cu speranţa descoperirii unor
tratamente care să poată reface masa osoasă este foarte important de amintit că pentru a trata o
afecţiune, ea trebuie să fie în primul rand diagnosticată
Exerciţiul fizic este util şi în tratamentul osteoporozei comune
constituite.Recomandările privind exerciţiul fizic trebuie adecvate vârstei şi capacităţii fizice
limitate a pacienţilor
Se recomandă mersul pe jos, pe distanţe iniţial mici, cu o creştere progresivă a lor şi cu
o intensificare a ritmului. Alimentaţia va fi bogată în lapte şi derivaţi, adesea asociată şi cu un
supliment de calciu. Alimentaţia trebuiesă fie echilibrată, evitându-se excesul de proteine care
poate include o creştere a excreţiei de calciu.Malnutriţia care poate accentua osteoporoza
trebuie evitată. Adoptarea unor măsuri speciale pentru a evitacăderile trebuie evută în vedere,
începând cu îndreptarea factorilor de mediu.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos al osteoporozei îşî propune să influenţeze în mod favorabil
procesul de formare şi remodelare osoasă, oprind pierderea osoasă şi stimulând creşterea
masei osoase cu mineralizarea osteoidului.La acest tratament se adaugă frecvent şi un
tratament simptomatic.
Medicamentele folosite în tratarea osteoporozei se împart în două clase, în funcţie de
mecanismul lor de acţiune:
 Medicamente antiresorbtive care inhibă resorbţia osoasă: estrogenii, calcitonina,
bifosfonaţii;
 Medicamente care stimulează formarea osoasă: fluorura de sodiu şi androgenii
anabolozanţi
În tratamentul osteoporozei se ma folosesc în afară de cele prezentate mai sus, calciul,
diureticele tiazidice, vitamina D.
Alte tratamente
Sunt reprezentate de hormonul paratiroidian şi de ADFR (A = activare; D = depresie; F
= pauză-free; R = repetarea ciclului).Hormonul paratiroidian, în doze mici, administrate
intermitent are un efect anabolizant de ţesut osos prin stimularea osteoblastelor şi poate creşte
masa osoasă.ADFR este un tratament ciclic prin care s-ar putea controla unităţile
multicelulare osoase.

31
Tratamentul osteoporozei secundare (indusă de corticoizi)
Este diferenţiat în funcţie de forma etiologică a osteoporozei.
Mijloacele diminuării efectului lor negativ pa ţesutul osos sunt:
1. menţinerea pacientului cu o doză minimă de cortizon;
2. încurajarea exerciţiului fizic
3. adausul de calciu şi vitamina D
4. asocierea tratamentului hormonal atunci când vârsta şi sexul pacienţilor impun
acest lucru
5. administrareade Etidronat
6. administrarea de calcitonină
7. administrarea de fluorură de sodiu
Fizioterapia
Face parte din tratamentul simptomatic şi urmăreşte două obiective:
- tratamentul rahialgiei cronice
- ameliorarea funcţională, respectiv creşterea forţei musculare
Tratamentul durerii
Include diverse mijloace:
 masajul, care ameliorează starea musculară şi stimulează circulaţia prin hiperemizarea
musculaturii şi activareaconcomitentă a circulaţiei limfatice şi venoasede întoarcere;
 electroterapia- acţionează analgezic şi este indicată de preferinţă în suferinţele
segmentale ale coloanei;
 termoterapia- împachetări cu parafină sau nămol
 hidroterapia- băi calde, cu sare 3%, băi hidroelectricecare au acţiune analgezică şi de
reglare a tonusului muscular
 mijloace stabilizante ale trunchiului(corsete)
Ameliorarea funcţională se obţine prin gimnastică medicală zilnică, care este cel mai
important factor al tratamentului insuficienţei musculare în osteoporoză.Pentru tratarea durerii
sunt la dispoziţie mijloace medicamentoase ( AINS, miorelaxante, antidepresive,
neuroleptice), mijloace fizioterapice şi balneologice. În faza acută se recomandă repausul la
pat, combaterea energică a durerii (inclusiv calcitonina 100 U.I. pe zi, 3-6 săptămâni,
infiltraţii, termoterapie), purtarea unui corset elastic poate fi de asemenea utilă. În faza
cronică, este indicat un regim de solicitare intermitent (solicitare 2h, repaus ½ ore),
gimnastică medicală, fizioterapie intensivă. Se începe totodată în funcţie de dureri şi
activitatea fizică: plimbări, inot, exerciţii izometrice, exerciţii de fortificare a musculaturii
abdominale şi spinale

2.9.4 TRATAMENTUL PROFILACTIC AL OSTEOPOROZEI

Ca definiţie a profilaxiei am putea spune că reprezintă însumarea mijloacelor şi

metodelor necesare evitării producerii bolii şi oprirea exinderii sale. Pentru realizarea acestui
lucru este foarte important ca orice persoană să aibă acces la informaţiile caracteristice bolii
pentru a diminua riscurile declanşării acesteia. Cea mai bună soluţie de a lupta împotriva
acestei maladii o reprezinta prevenţia.
De asemenea, foarte importantă este schimbarea radicală a stilului de viaţa: un regim
alimentar sănătos, bogat in calciu şi vitamina D (se recomandă calciu tuturor femeilor peste
50 de ani), exerciţii fizice (5-10 minute zilnic de sărituri cu coarda sunt suficiente pentru
întarirea sistemului osos), moderaţie la alcool şi renunţarea la fumat, creşterea nivelului de
educaţie sanitară a populaţiei în privinţa osteoporozei şi a factorilor săi de risc.Lipsa mişcării

32
şi de exerciţiu are un efect de fragilizare îndeosebi asupra părţii trabeculare a osului,
alterându-i structura internă.

Alimentaţia
Biodisponibilitatea calciului din alimente şi suplimentele alimentare
Calciul este absorbit pe două căi, difuzie pasivă şi transport activ, acestea fiind reglate
prin mecanisme metabolice complexe. Pentru ca organismul să poată folosi calciul din
alimente şi suplimentele alimentare, acesta trebuie să se afle în forme organice şi în anumite
raporturi faţă de alte minerale, non-nutrienţi, macro şi micronutrienţi.
Astfel raportul optim dintre calciu şi fosfor trebuie să fie de 4:1, iar raportul Calciu /
proteine ~ 20. când fosforul se găseşte în cantitate mai mare faţă de raportul optim el
împiedică absorbţia Calciului, dar în acelaşi timp blocheazã şi absorbţia Magneziului esenţial
şi el pentru sănătatea sistemului osos şi protejarea Calciului. Astăzi dieta modernă cu alimente
procesate, furnizează constant cantităţi mult mai mari de fosfor dezechilibrând balanţa celor
două minerale şi având ca efect eliminarea Calciului din oase.
Vitaminele necesare fixării Calciului sunt: vit. D, A, vit. C şi K. Pe lângă acestea acizii
graşi esenţiali cu lanţ lung, ce se gãsesc în uleiul de peşte şi în peştele gras, macrou, hering,
somon, sardele, joacă de asemenea un rol important. Alte microelemente sunt esenţiale pentru
fixarea Calciului în structurile osoase: Zincul, Cupru, Siliciu, Fluorul, Manganul, Borul.
Fierul hemic este şi el important mai ales pentru sănătatea măduvei osoase hematopoetice. În
prezent este demonstrat şi rolul non-nutrienţilor, fitochimicalelor, în special din clasa
izoflavonelor (fitoestrogeni). Fitoestrogenii din soia inhibă resorbţia osoasă prin intermediul
unor factori care modulează reglarea activităţii osteoclastelor. Se recomandă un aport
alimentar minim de 75 mg izoflavone zilnic pentru consolidarea sistemului osos, mai ales
femeilor pre şi postmenopauzale.
Un aport adecvat de calciu are un rol important în acumularea masei osoase maximale.
Carenţa de calciu nu este un factor major în patogenia osteoporozei idiopatice, senile sau
postmenopauză. Osteoporoza este totuşi o afecţiune asociată frecvent cu steatoreea, icterele
obstructive prelungite, intoleranţa la lactoză şi deseori apare la pacienţi după gastroectomie.
Alţi pacienţi pot avea un defect specific al absorbţiei de calciu sau o adaptare inadecvată la o
dietă săracă în calciu, prin lipsa creşterii fracţiei de calciu absorbite din aportul alimentar, sau
prin lipsa scăderii excreţiei urinare a calciului. Se poate considera că în asemenea situaţii
vitamina D este utilă pentru prevenirea osteomalaciei.
Alimente şi suplimente recomandate pentru sănătatea sistemului osos
Peştele gras oceanic (macrou, hering, somon sălbatic, sardele) conţine cantităţi
apreciabile de calciu cu înaltă biodisponibilitate (~100 – 130 mg/100 g), dar şi vitamina D şi
acizi graşi esenţiali cu lanţ de carbon lung. Acizii graşi esenţiali cu lanţ lung omega 3 (EPA,
DHA) au şi un rol important în diminuarea inflamaţiilor provocate de poliartrita reumatoidă.
Lactatele proaspete fermentate probiotice (Iaurt natur) bogate în calciu (~ 190 mg/100
g) cu înaltă biodisponibilitate, conţin lactobacili şi bifidobacterii cu acţiune
imunomodulatoare, de reglare a microflorei intestinale, asanare de metaboliţi toxici,
carcinogeni.
Cu excepţia produselor proaspete fără adaosuri, fermentate, celelalte produse lactate, în
special laptele fluid, vor fi consumate în cantităţi reduse deoarece în ultimul timp s-au
demonstrat următoarele:
- proteinele din lapte acidifică mediul intern şi pentru unele persoane sunt alergene;
- lactoza este absorbită dificil antrenând şi o malabsorbţie de calciu;
- raportul Calciu / Fosfor este dezechilibrat în favoarea fosforului, reducând
absorbţia calciului şi blochează în acelaşi timp şi absorbţia magneziului;
-consumul excesiv de lapte fluid este incriminat în creşterea prevalenţei cancerelor
de sân şi prostată;

33
 -înlocuirea laptelui matern în alimentaţia sugarului cu lapte de vacă măreşte riscul de
apariţie al diabetului insulinodependent (TIP 1), printr-un mecanism autoimun declanşat de
proteinele laptelui la nivelul celulelor mastocite din intestin.
Sunt recomandate proteinele de originã animală şi vegetală cu valoare biologică ridicată
din carne slabă, ouă, peşte, dar fără a se depăşi 1 g proteină / kg corp / zi. Depăşirea acestei
valori modifică echilibrul acido – bazic crescând calciuria. În contrast cu proteina animală,
proteina din soia are un efect neglijabil în eliminarea pe cale urinară a Calciului. Pâinea,
pâinea de secară, cerealele integrale minimal procesate fără glazuri de zaharuri, cuverturi de
ciocolată etc. sunt surse de magneziu, fier, fibre, vitamine. Nucile, alunele si migdalele sunt
surse de proteine vegetale valoroase, minerale, acizi graşi esenţiali. Bananele si prunele conţin
potasiu şi magneziu reechilibrând balanţele Ca / P / Mg / K.
Suplimentele alimentare de calciu şi vitamine
Cele mai utile suplimente sunt cele care conţin calciu chelat, citrat de calciu, calciu
marin (corali). Atenţie însă la suplimentele pe bază de dolomită, scoici, oase care pot fi
contaminate cu metale grele toxice (mercur, plumb, arsenic, cadmiu). Ca o recomandare
generală vor fi preferate alimentele proaspete cât mai puţin prelucrate industrial, legumele şi
fructele crude, în contextul unei diete variate.
Alimente nerecomandate
Sarea poate fi un inamic al sănătăţii oaselor. Studiile au demonstrat faptul că femeile
aflate la menopauză, care au o dieta bogată în sare au un risc considerabil mai crescut
comparativ cu cele cu o dietă echilibrată pentru a dezvolta osteoporoza. O dietă cu multă sare
atrage dupa ea necesitatea îmbogăţirii cu calciu.
Specialiştii afirmă că sarea de masă este cea mai periculoasă, şi nu doar sodiul simplu (o
informaţie utilă daca luăm in considerare faptul că peste 90% din sodiul necesar îl luăm din
sare). Sarea de masă poate sa ducă la scoaterea calciului din oase şi demineralizarea osoasă
importantă. De asemenea, sodiul din dietă este de două ori mai mult decât ar fi necesarul
organismului. Ghidurile nutriţionale precizează faptul că maximul de sodiu de care avem
nevoie este în jurul a 2.300 mg/zi, ceea ce corespunde unei linguri de sare. Cu toate acestea,
consumăm mult mai mult.

De exemplu, americanii consumă aproape 4.000 mg/zi. Această cantitate trebuie

respectată deoarece pentru fiecare 2.300mg de sodiu ingerate, organismul excretă 40 mg de
calciu prin urină. Pentru a preveni pierderile importante de calciu prin urină este esenţial ca
regimul alimentar să fie abundent în acest mineral, dar şi în vitamina D.
Băuturile carbogazoase au un conţinut ridicat în acid fosforic, capabil să crească excreţia
urinară a calciului si au un conţinut minim sau absent de calciu. Această combinaţie este
foarte periculoasă în special pentru femeile care sunt în perioada postmenopauzală şi
consumarea unor cantităţi mari din astfel de băuturi poate fi destul de riscantă. Fosforul în
exces promovează pierderea urinară a calciului, în special dacă şi aportul de calciu este
redus. Nu există pericole dacă astfel de băuturi sunt consumate ocazional, însă din ce în ce
mai multe persoane, în special femei, beau foarte multe sucuri răcoritoare. În plus, consumând
astfel de băuturi, sunt evitate băuturile sănătoase, cu un conţinut mare în calciu, cum ar fi
laptele, iaurtul de băut, sucurile naturale de fructe fortifiate cu vitamina D şi calciu. Recent,
cercetătorii au efectuat studii care au demonstrat importanţa şi efectele benefice ale sucurilor
naturale de citrice asupra sănătăţii oaselor. Se pare că sucurile conţin substanţe cu acţiune
antioxidantă capabile să amelioreze forţa şi rezistenţa oaselor. Sunt în desfăşurare şi alte studii
care vor să descopere ingredientele active din sucurile naturale, precum şi mecanismul de
influenţare a metabolismului osos.
Cafeina este un compus care poate să scoată foarte uşor calciul din oase, promovând
eliminarea sa renală. Astfel, oasele devin mai moi şi mult mai friabile, şi sunt predispuse
fracturilor. Se pierd aproximativ 6 mg de calciu la fiecare 100 mg de cafeină ingerată. Chiar
dacă nu se pierde la fel de mult ca în cazul ingestiei de sare, cantitatea rămâne destul de

34
importantă. În plus, în aceste cazuri se poate vorbi şi despre pierderi aditive. Dacă adăugăm
pierderile de calciu prin sare celor de cafea, procentul de calciu devine important iar riscul de
osteoporoză creşte semnificativ. Cafeina este periculoasă în special în cazul unei diete sărace
în calciu. Dacă limităm consumul de cafea la 300 ml de cafeină zilnic, în prezenţa unei diete
bogate în calciu şi vitamina D, efectele nefavorabile ale cafeinei pot fi contrabalansate şi nu se
instalează un dezechilibru metabolic.
Una dintre cele mai importante surse de cafeină este, desigur, cafeaua. De exemplu,
două căni de cafea asigură un aport de 320 mg de cafeină. Sucurile cu un conţinut înalt de
cafea pot să aducă în organism chiar şi 80 mg de cafeină la o cutie. Studiile au demonstrat
însă şi un fapt curios: deşi ceaiul este tot o xantină şi conţine un anumit procent de cafeină,
asemănător cu cafeaua, el nu dăunează oaselor, ci dimpotrivă. Se pare că ceaiul promovează
procesul de mineralizare şi nu spoliază oasele de calciu. Această observaţie a făcut să se
creadă că în ceai există substanţe cu efecte osteoprotectoare.
În ciuda faptului că produsele pe bază de soia sunt bogate în proteine şi uleiuri vegetale,
ele conţin şi anumite substanţe care pot interfera cu absorbţia calciului. Soia este periculoasă
datorită conţinutului ridicat în oxalaţi care pot lega calciul astfel încât să nu poată fi utilizat de
către organism. Această problemă poate să apară în cazul în care consumăm multă soia şi
ignorăm necesarul zilnic de calciu. În momentul actual există rezultate controversate cu
privire la impactul şi influenţa produselor conţinând soia asupra sănătăţii.

2.10 Prognostic, Evolutie, Complicatii

Complicatii posibile - fracturi vertebrale ale colului femural, osului radial. Prognostic evolutiv
- osteoporoza netratata sporeste riscul fracturilor si poate deveni cauza unor probleme de
sanatate. Factori de varsta: - pediatrici: alimentatia incorecta si modul de viata insanogen sunt
conditii ce favorizeaza dezvoltarea ulterioara a osteoporozei. Sarcina - toate femeile gravide
au necesitate sporita de calciu si necesita corectia alimentatiei cu folosirea suplimentelor de
calciu.
Prognostic
Evolutia osteoporozei este de lunga durata.Fracturile de col femural sunt cele mai grave
complicatii ale osteoporozei care pot evolua la formarea unei pseudartroze sau la nevroza
capului femural. Artrozele au evolutie lenta, cu accentuarea leziunilor de uzura, cu perioade
de intensificare a durerilor si a impotentei functionale, alterand cu perioade lungi de alcamie,
remisiunile fiind spontane sau terapeutice. Prognosticul osteoporozei este variabil in functie
de rata fracturilor pe os osteoporotic, raspunzatoare de morbiditatea si mortalitatea prin boala.
Complicații
Complicatiile osteoporozei sunt fracturile de fragilitate adica fracturi ce apar de obicei la
caderi de la propria inaltime. Fractura de şold este cea mai serioasă complicaţie a osteoporozei
şi reprezintă o cauză majoră de deces la persoanele vârstnice. Incidenţa acestei fracturi începe
să crească după 65 de ani, la femei, şi 5-10 ani mai târziu, la bărbaţi. În afara vârstei, riscul
este crescut de către factori care favorizează căderile la pacientul osteoporotic.
Complicaţiile osteoporozei
 Fracturi vertebrale
 Fracturi ale oaselor tubulare – radius, tibia, humerus
 Fractura colului femural
 Scolioza
 Deformaţii ale cutiei toracice
 Deficit funcţional sever în urma fracturilor

35
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREVENIREA ŞI TRATAREA

BOLNAVULUI CU OSTEOPOROZĂ

3.1 ROLUL PROPRIU

Procesul de îngrijire reprezintă un set de acţiuni prin care se îndeplinesc îngrijiri de
nursing de care pacientul are nevoie.
Procesul de nursing este un proces intelectual compus din diferite etape, logic
coordonate având ca scop obţinerea unei stări mai bune a pacientului. Acesta permite
acordarea de îngrijiri individualizate adaptate fiecărui pacient. Aceste etape sunt:
1. Culegerea de date este etapa iniţială a procesului de îngrijire, aceasta reuneşte
toate informaţiile necesare îngrijirii unui pacient. Se începe de la internarea pacientului şi
reprezintă primul contact cu pacientul care este foarte important pentru obţinerea acceptului
colaborării acestuia.
Asistentul medical prin comportamentul său trebuie să-i creeze pacientului imaginea
unei persoane competente care contribuie la menţinerea sau restabilirea stării lui de sănătate.
2. Analiza şi sinteza datelor presupune: examinarea datelor, clasificarea datelor în
independenţe şi dependenţe, identificarea resurselor pacientului, stabilirea problemelor de
îngrijire şi a priorităţilor şi stabilirea cauzelor sau a surselor de dificultate.
Asistentul medical trebuie să cunoască exact cauza problemei, ca prin acţiuni proprii
să lucreze asupra acestei cauze.
3. Planificare îngrijirilor se face prin stabilirea unui plan de acţiune a etapelor,
mijloacelor ce se impun în îngrijire, adică organizarea îngrijirilor conform unei strategii bine
definite ţinând cont în mod deosebit de îngrijirile şi tratamentele prescrise de medic.
4. Implementarea sau aplicarea îngrijirilor constituie momentul realizării
intervenţiilor. Scopul este aducerea pacientului într-o stare optimă de independenţă, de
satisfacere a nevoilor.
5. Evaluarea constituie aprecierea muncii asistentului medical în funcţie de
rezultatele obţinute. Se face evaluarea după o anumită perioadă; în general un obiectiv indică
în ce ritm trebuie făcută evaluarea.
Cele şase elemente care dau sens vieţii profesionale de asistent medical, conform
Virginiei Henderson:
Scopul profesiei: - este de a ajuta pacientul sa-şi conserve sau sa-şi restabilească independenţa
în aşa fel încât el sa-şi poată satisface nevoile prin el însuşi.
Obiectivul: - activităţii profesionale este “beneficiarul”, adică persoana sau grupul de
persoane sprecare care se îndreaptă activitatea. În atingerea obiectivului se ţine cont de faptul
că individul bolnav sau sănătos formează un tot cu nevoi comune tuturor fiinţelor umane, dar
şi de faptul că manifestarea nevoilor este diferită de la un individ la altul.

3.1.1 Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Scopul spitalizării îl reprezintă vindecarea bolnavilor, de aceea trebuie create

condiţii care cresc capacitatea de vindecare a organismului, forţa de apărare şi scoaterea
bolnavului de sub eventualele influenţe nocive ale mediului în care trăieşte.
Activitatea asistentei medicale trebuie să acopere totalitatea nevoilor fundamentale
ale pacientului (cu ajutorul echipei de îngrijire sau singură), ghidându-se după un plan de
îngrijire care este alcătuit în funcţie de starea pacientului, investigaţiile necesare
diagnosticării, intervenţiile chirurgicale şi tratamentul prescris de medic.

36
 Acest plan de îngrijire a pacientului poate necesită o revizuire zilnică sau
săptămânală în funcţie de evoluţia stării pacientului.
De la serviciul de internări pacientul cu sindromul de hipertensiune oculară este dus
în secţia de oftalmo-chirurgie, fapt care determină un anumit grad de anxietate bolnavului.
Asistenta medicală trebuie să caute să liniştească pacientul explicându-i necesitatea
supravegherii permanente, importanţa acesteia pentru evoluţia bolii, pentru stabilirea
conduitei medicale.
Responsabilitatea sarcinilor de supraveghere şi îngrijire, de importanţă vitală pentru
evoluţia bolnavului şi pentru durata însănătoşirii, revine cadrelor medicale medii, atât intra-
cât şi postoperator.
Activitatea de îngrijire a bolnavilor la secţiile de chirurgie variază în raport cu
motivul pentru care se face intervenţia, cu starea generală a bolnavului precum şi cu timpul
avut la dispozitie până în momentul operaţiei. Din acest punct de vedere, intervenţiile
chirurgicale se împart în:
- operaţii necesare şi urgente, când intervenţia trebuie executată imediat, indiferent de starea
bolnavului;
- operaţii necesare, dar neurgente, când intervenţia trebuie executată, reprezentând singura
soluţie de rezolvare pentru bolnav, însă data poate fi stabilită între limite destul de largi,
putându-se păstra timpul necesar pentru pregătirea bolnavului;
- operaţii care nu sunt absolut necesare şi deci nici urgente, când intervenţia se poate executa
la orice dată, asigurând astfel timp necesar pentru pregătirile preoperatorii.
Astfel, activitatea de îngrijire a bolnavilor la secţiile de chirurgie este diferenţiată
după gradul de urgentă a cazurilor. Un anumit specific au sarcinile de îngrijire cu un bolnav
planificat din timp pentru intervenţie şi altele, la cazurile de extremă urgentă care, de la sosire
trebuie pus pe masa de operaţie.
Asistenta medicală are un rol foarte important în asigurarea confortului – care este
unul din factorii care ajută bolnavul să-şi menţină un tonus psihic optim. Astfel saloanele vor
fi bine aerisite, cu sisteme de iluminare artificială şi naturală, cu temperatură de 18º-22°C.
Aerul trebuie să fie umidificat.
În funcţie de posibilităţi, bolnavul va fi spitalizat în saloane mici, cu maximum 2-3
paturi. Camera bolnavului trebuie să aibă jaluzele pentru a se putea crea în cameră semi-
obscuritate, pentru a-l obişnui cu situaţia în care se va afla imediat după operaţie, de altfel şi
dupa scoaterea pansamentelor oculare bolnavul trebuie să stea mai întâi în semi-obscuritate
camera fiind luminată treptat în zilele următoare. Patul bolnavului va fi aşezat astfel încât
lumina să vină din lateral, trebuie să aibă margini laterale care se pot ridica pentru a evita
riscul căderii din pat.
Bolnavul trebuie să aibă o lampă cu sticla mată la capătul patului.
De asemenea, la internare şi la plasarea în cadrul secţiei se va ţine cont şi de terenul
bolnavului (vârsta, starea biologică, tare asociate), de gravitatea bolii şi complexitatea
operaţiei care va trebui practicată.
Igiena bolnavului trebuie avută în vedere încă de la internare: pacientul face baie
generală, apoi acesta va îmbrăca pijamale şi halat curat. De la această regulă fac excepţie doar
urgenţele majore a căror igienă va fi făcută de asistenta medicală pe porţiunea de interes
chirugical.
Asistenta medicală asigură toaleta zilnică a bolnavului şi lenjerie de pat şi de corp
curată şi uscată ori de câte ori situaţia o impune.
Comportarea personalului faţă de bolnavii ce urmează a fi supuşi unei intervenţii
chirurgicale trebuie să fie cât se poate de atentă, deoarece aceştia sunt anxiosi, irascibili,
capricioşi. Bolnavii vor fi menajaţi de traumatismele psihice şi asiguraţi că totul se va
desfăşura în condiţii perfecte, că echipa operatorie va face totul ca intervenţia chirurgicală să
se desfăşoare bine.

37
 Asistenta medicală va ţine cont de starea psihică a bolnavului, având o comportare
plină de blândeţe, calm, să fie preocupată de programul zilnic, să-l scoată la aer având grijă să
nu iasă fără ochelari protectori (cu lentile fumuriie) – atenţia cu care este înconjurat
contribuind la întărirea încrederii în personalul sanitar precum şi la suportarea cu uşurinţă a
perioadei de spitalizare.
Paturile trebuie să fie înconjurate de spaţiu pentru aparate şi pentru a permite
personalului de îngrijire să efectueze manoperele. Pot avea roţi pentru deplasare, somieră
mobilă, dispozitive mecanice pentru schimbarea poziţiei pacientului şi anexe pentru perfuzii,
transfuzii. În limita posibilităţilor, paturile vor fi prevăzute cu saltea antiescară.

3.1.2 Rolul asistentei medicale în examinarea clinică a pacientului

Asistenta medicală are îndatorirea de a observa starea generală a pacientului încă de

la internarea sa. Ea trebuie să ştie să evalueze starea de sănătate a pacientului pentru a
transmite medicului date importante pentru stabilirea diagnosticului şi pentru stabilirea
îngrijirilor de care are nevoie pacientul. De aceea, se recurge la examinarea clinică şi
paraclinică, în care asistenta medicală joacă un rol important.
Asistenta medicală, printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra pacientului,
are obligaţia să observe şi să consemneze aspectul general al pacientului, înălţimea şi
greutatea sa (pentru a determina obezitatea sau caşexia), vârsta aparentă şi reală, aspectul
pielii (care ajută la cunoaşterea stării de hidratare sau deshidratare a organismului), ţinuta,
faciesul, mersul, starea psihică.
De asemenea, se va urmări atent şi sistematic necesităţile pacientului şi manifestările
de dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor, ca să poată stabili obiective evaluabile
pentru o îngrijire pertinentă şi de calitate. Pacientul care suferă de sindromul de hipertensiune
oculară prezintă în general o stare alterată, stare evaluată în timpul examenului clinic.
Cadrul medical mediu va avea grijă să ia la cunoştinţă de situaţia globală în care se
află pacientul şi, într-o manieră selectivă, să remarce detaliile importante, schimbările care
apar în evoluţia lui şi sunt utile pentru explorarea paraclinică sau preoperatorie.
Este importantă culegerea datelor din diverse surse, sarcină revenită tot asistentei
medicale: din foaia de observaţie, foaia de temperatură, de la familia pacientului, de la ceilalţi
membrii ai echipei de îngrijire, însă principala sursă rămâne pacientul. Culegerea datelor
trebuie să se facă cu mare atenţie şi minuţiozitate, pentru a nu se omite problemele importante
şi pentru a se face o evaluare corectă a lor. Acesta trebuie interogat dacă suferă de afecţiuni
diagnosticate sau aflate sub tratament, când au apărut primele simptome, dacă a mai consultat
alţi specialişti şi când s-a agravat starea sa generală.
Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se notează
permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire, pentru a obţine un tablou clinic exact,
care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de calitate. Examenul
complet al bolnavului (anamneza, antecedentele personale şi heredocolaterale, examenul
clinic amănunţit) va fi efectuat în mod riguros pentru a evita erorile de diagnostic (care, în
cazul bolilor transmisibile pot avea uneori urmări dezastruoase pentru bolnav şi pentru
colectivitate), ievite în urma unui examen clinic incomplet, superficial, neglijent.
Pe parcursul examinărilor se urmăreşte completarea foii de observaţie cu datele
corecte, vizibil, deoarece acestea constituie dosarul bolnavului pentru perioada internării sale.
Este un document medico-legal, ştiinţific şi de gestiune, constituind un instrument necesar
activităţii personalului sanitar, deoarece sintetizează riguros, ştiinţific datele examenului
clinic, examinări paraclinice, evoluţie, tratament.
Parte importanta a foii de observaţiei ANAMNEZA, trebuie să fie corect întocmită.
Ea reprezintă totalitatea datelor obţinute din convorbirea cu pacientul. Are importanţa
deosebită în precizarea diagnosticului şi se bazează pe conversaţia dintre personalul medical
şi pacient. Anamneza cuprinde: date personale, date generale, motivele internării, istoricul

38
bolii actuale, antecedentele personale şi heredocolaterale, condiţii de viaţă şi muncă. Datele
personale ale pacientului sunt: numele, vârsta, sexul, profesia, locul şi data naşterii,
domiciliul. Se notează date generale referitoare la perioada internării: data internării, data
externării, numărul de zile de spitalizare, starea la ieşire cu diagnostic de internare şi
externare.
În motivele internării sunt incluse simptomele majore ce au determinat prezentarea
la spital, ce vor fi consemnate succint în ordinea importanţei şi semnificaţiei lor.
ISTORICUL BOLII este istoricul simptomelor, relatat de pacient şi care are rol
important pentru stabilirea diagnosticului. Se referă la data apariţiei, modul, evoluţia,
cronologia, localizarea şi intensitatea semnelor şi simptomelor.
ANTECEDENTELE PERSONALE FIZIOLOGICE au importanţă specială la femei
şi se referă la ciclul menstrual, avorturi, naşteri, menopauza. La copii se referă la greutatea la
naştere, scorul Apgar, al câtelea copil născut este, etc..
ANTECEDENTELE PERSONALE PATOLOGICE se referă la vicii deprinse
(tabagism, alcoolism), alergii.
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE consemnează boli de care au suferit
ceilalţi membrii ai familiei sau rudele apropiate ale acestuia.
CONDIŢIILE DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ relevă date despre alimentaţie, locuinţa,
numărul de membrii ai familiei, precum şi date legate de muncă (noxe, regim şi program de
lucru, poziţii defectuase). În adunarea datelor asistenta medicală are un rol important pentru
ca ea stă mai mult timp în preajma pacientului şi se poate folosi de mai multe mijloace pentru
a obţine informaţii. Prin observarea pacientului, element principal pe care asistenta medicală
îl foloseşte frecvent, aceasta poate vedea pacientul ca un tot. Observarea este un proces mintal
activ şi presupune o capacitate intelectuală de a sesiza detalii prin intermediul simţurilor. Se
bazează pe obiectivitate ceea ce îi dă fragilitate şi impune autocontrol prin efort intelectual.
Pentru obţinerea unor informaţii cât mai corecte se vor evita subiectivismul, judecaţile
preconcepute, rutina şi superficialitatea cât şi lipsa de concentrare şi continuitate.
Colaborarea la examinarea clinică a pacientului este una din sarcinile importante ale
asistentei. Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul examinării clinice degrevează pe
acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o serie de suferinţe inutile, contribuie la crearea
unui climat favorabil între pacient şi medic, face accesibilă medicului explorarea tuturor
regiunilor organismului, servindu-l şi cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind
pentru scurtarea timpului expunerii pacientului în stare gravă la traumatismul examinărilor, în
acest fel, ajutorul asistentei la examinările clinice este indispensabil în cazul pacientilor în
stare gravă şi foarte utilă în cazul tuturor pacientilor.
Sarcinile asistentei în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical sunt
următoarele:
- pregătirea psihică a pacientului;
- adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
- dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului;
- aducerea pacientului în poziţiile adecvate examinărilor;
- asigurarea iluminaţiei ;
- deservirea medicului cu instrumente;
- ferirea pacientului de traumatisme şi răceală;
- aşezarea pacientului în pat după examinare.
Pregătirea psihică a pacientului se încadrează în munca de educaţie şi de liniştire pe
care asistenta o duce cu pacientul din momentul primirii lui în secţie. Atitudinea ei faţă de
pacient trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta; crearea climatului favorabil,
atitudinea apropiată, constituie factorii importanţi ai unei bune pregătiri psihice, în preajma
examinărilor de orice natură, asistenta trebuie să lămurească pacientul asupra caracterului
inofensiv al examinărilor, căutând să se reducă la minimum durerile care eventual vor fi
provocate prin unele manevre simple.

39
 Ţinând seama de simţul pudorii, asistenta va izola patul pacientului (în special la
prima examinare), despărţindu-l cu un paravan de celelalte paturi, ceea ce linişteşte pe mulţi
pacienti.
Examenul clinic medical este efectuat de către medic, cu ajutorul asistentei medicale
şi se realizează prin inspecţie, auscultaţie, palpare, percuţie; în fiecare din aceste metode,
asistenta medicală colaborează cu medicul prin crearea condiţiilor optime de examinare.

3.1.3 Supravegherea pacientului

Supravegherea pacientului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale. Observaţia medicului este discontinuă, intermitentă; el vede pacientul numai la
vizite sau cu ocazia aplicării unor tratamente, în restul zilei, pacientul se găseşte sub
supravegherea asistentei, care trebuie să culeagă toate datele referitoare la starea generală şi la
evoluţia bolii sale.
Asistenta trebuie să raporteze medicului tot ce observă în cursul zilei la pacient, însă,
pentru ca informaţiile ei să fie într-adevăr complete şi valoroase, ea trebuie să ştie să facă
observaţii sistematice, metodice şi să cunoască ce anume trebuie să observe.
Una dintre cele mai importante sarcini ale asistentei e supravegherea funcţiilor vitale
şi vegetative şi notarea acestora în foaia de observaţie, iar în cazul modificării bruşte a
acestora să anunţe medicul. Modificările funcţiilor vitale reflectă starea generală a bolnavului,
precum şi evoluţia boli.
De asemenea, se va urmări atent şi sistematic necesităţile pacientului şi manifestările
de dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor, ca să se poată stabili obiective evaluabile
pentru o îngrijire pertinentă şi de calitate.
Asistenta, stând în permanenţă la patul pacientului, va urmări:
1. Comportamentul pacientului.
2. Funcţiile vitale şi vegetative ale organismului.
Asistenta trebuie să se obişnuiască ca, în cursul oricărei munci, să ţină sub
supraveghere pacienţii. Ea trebuie să-i urmărească, să observe atitudinea lor în pat, poziţia pe
care o iau, expresia feţei, mişcările active pe care le execută, etc. Relaţiile pe care le
realizează cu pacientul în timpul îngrijirii lui, ca şi convorbirile provocate intenţionat,
eventual cu scopul educaţiei sanitare, trebuie să fie tot atâtea prilejuri de a studia starea
pacientului din toate punctele de vedere.
Poziţia pacientului în pat este determinată de gravitatea bolii de care acesta suferă.
Dacă starea pacientului este mai puţin gravă, el îşi păstrează în pat o atitudine asemănătoare
cu aceea a unei persoane sănătoase. Musculatura îşi păstrează tonicitatea sa normală, poziţia
fiind dirijată de mişcările sale active. Se spune că pacientul stă în pat în poziţie activă.
Dacă însă, starea pacientului este gravă, el devine adinamic.
Poziţia pacientului în pat poate fi determinată şi de nevoia de a uşura unele funcţii
ale organismului.
Expresia feţei pacientului poate să se schimbe relativ repede în raport cu modificarea
stării pacientului; din acest motiv supravegherea fizionomiei pacientului trebuie să fie o
preocupare permanentă a asistentei.
Starea psihică a pacientului prezintă, de asemenea, un interes deosebit pentru
asistentă. Datorită febrei pot apare tulburări ale stării de cunoştienţă.
Pofta de mâncare a pacientului va fi, de asemenea, urmărită de asistentă, deoarece
pacienţii cu boli oculare, în primele zile, nu pot să iasă la aer, pot să piardă pofta de mâncare.
Somnul pacientului trebuie, de asemenea, urmărit de asistentă, atât cantitativ, cât şi
calitativ, precum şi din punctul de vedere al orarului.
Asistenta va urmări orice modificare în comportamentul pacientului. Urmărirea
trebuie făcută ştiinţific şi obiectiv, iar observaţiile culese trebuie să redea fidel tabloul

40
patologic apărut. Supravegherea şi notarea modificărilor produse în starea pacientului, făcute
fără pricepere şi cunoştinţe obiective, fac imposibilă asigurarea îngrijirii calitative a
pacienţilor.
Funcţiile vitale şi vegetative ale organismului
Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative ale organismului este obligatorie în cursul
oricărei boli, căci modificarea lor reflectă în mare măsură starea generală a pacientului,
precum şi evoluţia şi gravitatea bolii de care suferă. Totalizarea observaţiilor asupra funcţiilor
vitale şi vegetative se consemnează în foaia de temperatură a pacientului.
Măsurarea temperaturii corporale la pacienţi se face obişnuit de două ori pe zi,
dimineaţa şi după masa. Natura sau gravitatea bolii, cât şi tratamentul aplicat, pot cere ca
temperatura pacientului să fie măsurată la intervale mai mici, de exemplu din 2 în 2 ore, sau
după administrarea anumitor medicamente etc.
Temperatura se măsoară cu termometrul maximal în: axilă, gură, rect sau vagin,
ţinând termometrul aproximativ 10 minute. Temperatura centrală (gura, vagin, rect) este mai
ridicată cu aproximativ 0,5 - 1 °C faţă de cea periferică (axilă).
Temperatura axilara normală oscileaza între 36 si 37°. Când creşte peste 37° vorbim
de subfebrilitate, iar când scade sub 36°, de hipotermie.Variaţiile temperaturii se notează
grafic pe foaia de temperatura, pe care este imprimat un sistem de coordonate. Pe abscisă se
notează timpul, iar pe ordonata - gradul temperaturii; astfel, se marchează cu un punct
temperatura cea mai scăzută (minimă) şi cu altul cea mai ridicată (maximă) din 24 de ore.
Unind punctele printr-o linie se obţine curba termică.
La omul normal, temperatura este mai scăzuta dimineaţa (T° matinală) şi mai
crescută seara (T° vesperală).
Pulsul oglindeşte gravitatea infecţiei. Prognosticul depinde în aceste cazuri în mare
măsură de calităţile pulsului. Modificările caracterului pulsului determină şi conduita
terapeutică în cele mai multe cazuri. Din acest motiv, examinarea, urmărirea şi notarea
pulsului au o deosebită importanţă în procesul de îngrijire a pacienţilor.
Pulsul se va lua, la pacienţii spitalizaţi, în mod regulat de două ori pe zi, iar
frecvenţa lui va fi notată pe foaia de temperatură. La cererea medicului sau în scop de
orientare, luarea pulsului se va efectua şi de mai multe ori pe zi.
În mod constant, frecvenţa pulsului creşte paralel cu temperatura. Pentru fiecare grad
de temperatură, pulsul creşte cu 8-10 pulsaţii pe minut. Pe foile de temperatură, curba de
temperatură şi curba pulsului merg de obicei paralel.
Respiraţia. Numărarea mişcărilor respiratorii se face timp de 1 minut întreg, având
grijă ca operaţia să se facă fără ştirea pacientului, căci respiraţia este un act reflex, inconştient,
dar controlat de voinţă, din care motiv pacientul, observând că i se numără frecvenţa
mişcărilor respiratorii, îşi poate modifica ritmul şi astfel nu se mai obţin valori reale. Dacă
este posibil, numărătoarea se va face în timpul somnului; se va aşeza mâna uşor cu faţa
palmară pe suprafaţa toracelui pacientului şi se vor număra inspiraţiile după mişcările de
ridicare a peretelui toracic. Dacă pacientul este treaz, conştient, după terminarea numărării
bătăilor pulsului, fără a se părăsi mâna pacientului, se vor număra şi mişcările respiratorii,
urmărind mişcările cutiei toracice sau ale peretelui abdominal numai prin inspecţie, fără ştirea
pacientului. Frecvenţa respiraţiei se înregistrează în foaia de temperatură la fel ca temperatura
şi pulsul. Graficul se va desena cu creion verde. Curba respiraţiei trebuie să meargă paralel cu
curba de temperatură şi curba pulsului. Cele trei curbe înregistrează trei funcţii de bază ale
organismului: circulaţia, respiraţia şi termoreglarea. Orice încrucişare între aceste trei curbe
semnalizează o abatere în funcţia organelor vitale şi poate să fie indiciul instalării unor
complicaţii. Frecvenţa respiraţiei creşte în stări febrile din cursul bolilor infecţioase acute.
Valorile tensiunii arteriale se înregistrează în foaia de temperatură a pacientului în/
sub rubricile rezervate, de-a lungul marginii inferioare a foii; dacă foaia de temperatură nu
are rubrici speciale pentru tensiunea arterială, notarea valorilor se va specifica după Riva
Rocci cu literele RR, urmate de valorile tensionale maximă şi minimă. Valorile tensiunii

41
arteriale pot fi înregistrate mai bine printr-o coloană verticală, prin haşurare cu creion
albastru, utilizând linia de bază a foii de temperatură pentru valoarea 100 şi socotind 10
mmHg la fiecare diviziune în sus şi în jos. Extremitatea superioară a coloanei reprezintă
tensiunea maximă, iar cea inferioară, tensiunea minimă.

3.1.4 Rolul asistentei în alimentaţia pacientului

În general, bolnavii cu sindrom de hipertensiune oculară se pot alimenta singuri,

excepţie făcând prima zi după operaţie, când necesită ajutor.
Alimentaţia activă se face în sala de mese sau în salon pe o masă sau la pat.
Alimentaţia pasivă se face persoanelor imobilizate la pat (prima zi după operaţie), când
trebuie să fie asigurată semiobscuritatea, în poziţie şezând, sprijinit. În acest caz se foloseşte o
măsuţă specială care se fixează deasupra patului.
La servirea mesei bolnavul va fi încurajat şi i se explică importanţa nutriţiei în
procesul de vindecare.
Pacienţii cu hipertensiune oculară vor avea un regim hiposodat, cu un aport redus de
lichide, fără condimente, alcool, cafea şi îmbogăţit cu minerale şi vitamine.
Regimurile dietetice sunt foarte variate, alcătuirea şi prescrierea lor se face de către
medic, iar asistenta medicală trebuie să cunoască bazele alimentaţiei dietetice, să se orienteze
printre variatele şi multiplele regimuri de alimentaţie şi să ştie să aplice în mod just
cunoştinţele sale, distribuind corect alimentele bolnavilor pe care îi îngrijeşte. După
stabilirea necesităţilor cantitative şi calitative ale organismului pacientului, asistenta
alcătuieşte lista alimentelor şi stabileşte programul de alimentaţie.
Pentru aceasta se ia în considerare: compoziţia chimică a alimentelor, valoarea lor
calorică, preferinţele bolnavului, posibilităţile de prelucrare a materiilor, precum şi scopul
pentru care a fost prescris regimul dietetic. În vederea acordării unei alimentaţii dietetice cât
mai variate în funcţie de posibilităţile de adaptare momentane ale bucătăriei, asistenta
medicală trebuie să cunoască echivalente calitative şi cantitative ale diferitelor principii
alimentare pentru a putea înlocui în anumite cazuri unele alimente cu altele.
În cursul fiecărei boli se pot aplica regimuri dietetice speciale şi chiar la aceeaşi
boală alimentaţia poate să difere în funcţie de stadiul şi gravitatea bolii, de posibilităţile locale
şi preferinţele pacientului.
La bolnavul cu hipertensiune oculară, o dietă sănătoasă, echilibrată, bogată în
substanţe nutritive esenţiale şi vitamine este necesară, nu numai pentru a menţine starea
generală de sănătate ci şi pentru prevenirea afecţiunilor oftalmologice. Un rol important în
menţinerea sănătăţii ochilor este deţinut de vitamina A (doza necesară este 5000-8000
u.i./24h), vitamina C şi vitamina E. Sursa principală a vitaminelor A şi E este morcovul -
ameliorează tulburările de vedere şi consolidează vederea nocturnă.
Alte surse de vitamine şi antioxidanţi: portocalele, kiwi, grapefruit, caise uscate,
roşii, ardei, legume cu frunze verzi (salata, spanac), mazăre şi fasole verde, nuci, seminţe,
produse lactate, oua şi peşte. O dietă zilnică săracă în grăsimi saturate dar bogată
în omega3 poate preveni apariţia oricărui tip de afecţiune oftalmologică.
Mineralele şi nutrienţii sunt esenţiali în neutralizarea efectelor nocive ale radicalilor
liberi, reducând astfel riscul tulburărilor de vedere, legate de vârsta. Există o relaţie strânsă
între obezitate şi vederea slabă; din aceasta cauză este esenţială scăderea în greutate.
Obezitatea nu creşte doar riscul apariţiei diabetului ci este considerată şi un factor cu risc
pentru cataractă, glaucom şi degenerescenţa maculară.
Asistenta medicală trebuie să explice şi să imprime pacientului necesitatea
menţinerii prescripţiilor medicale relative la alimentaţia terapeutică, pentru ca acesta să nu
servească alimente interzise. De asemenea, asistenta va controla toate alimentele pe care
vizitatorii doresc să le aducă pacientului.

42
 Regimul alimentar specific oftalmopatiilor nu impune restricţii, decât în condiţiile
administrării corticoizilor(hipo- sau desodat) sau a asocierii cu alte afecţiuni care necesită
regim specific (diabet zaharat, H.T.A., afecţiuni hepatice, renale etc.)

3.1.5 Rolul asistentei medicale în educaţia sanitară

Asistenta îi va recomanda bolnavului cu osteoporoza o viaţă ordonată, lipsită de

emoţii puternice, stress, fără surmenaj fizic sau ocular. Mesele trebuie să fie moderate lipsite
de excitante (cafea, ciocolată), evitând excesul de brânzeturi, grăsimi, sare, zahăr. Băuturile
alcoolice sunt interzise, în special berea, dealtfel orice lichid consumat în cantitate mare fiind
dăunător. Se interzice categoric fumatul. Nici fructele nu trebuie consumate excesiv, fiind
indicat să se consume cât mai multe verdeţuri proaspete. Dintre fructele cele mai benefice
sunt afinele, iar dintre legume morcovul şi ceapa.

3.2 ROL DELEGAT

3.2.1 Rolul asistentei în examinarea paraclinică

Asistenta medicală va recolta toate produsele de laborator indicate de medic şi se va

îngriji să i se facă pacientului toate investigaţiile necesare şi să introducă în foaia de
observaţie a acestuia buletinele obţinute prin examenele efectuate.
Examenele paraclinice completează examenul clinic şi permite o apreciere exactă a
stării viitorului operat. Rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi
corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi
patologice sau au pregătit pacientul pentru investigaţie.
Toate aceste tehnici trebuie bine stăpânite de către asistenta medicală deoarece de
corectitudinea realizării lor depind rezultatele corecte ale acestor investigaţii.
Pe baza probelor prelevate se vor evidenţia: glicemia, uree, TS, TC (în vederea
pregătirii preoperatorii), transaminaze TGO, TGP, hemoleucograma completă, VSH .
La examenele de laborator se mai examinează secreţia conjunctivală pentru examen
bacteriologic şi antibiograma.
Toate acţiunile pe care le execută asistenta medicală în rolul delegat sunt efectuate
numai la indicaţia medicului.
Asistenta medicală va explica bolnavului planul de examinare, natura examinărilor,
mediul în care se execută şi rezultatul care se aşteaptă pentru a preveni stresurile inutile şi a
câştiga colaborarea lui la examinare.
La explorări morfofuncţionale, bolnavul va fi însoţit de asistentă, eventual o să fie
transportat cu fotoliu rulant sau targa.

3.3.2 Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului

Asistenta medicală trebuie să aibă cunoştinţele necesare pentru administrarea

tratamentului prescris de medic. Ea trebuie să fie capabilă să execute tehnicile în mod eficient,
corect astfel încât medicaţia prescrisă să aibă efectul dorit. Între asistentă şi medic trebuie să
existe o strânsă colaborare în stabilirea priorităţilor şi tratamentului.
Medicamentele sunt substanţe extrase sau sintetizate din produse de origine
minerală, vegetală sau animală, administrate cu scop: profilaxia îmbolnăvirilor, ameliorarea
bolilor, vindecarea bolilor .

43
 În funcţie de doza administrată acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament
sau toxic, de aceea asistenta medicală trebuie să cunoască noţiuni precum:
- doza terapeutică – doza administrată în scop terapeutic fără efect toxic ;
- doza maximă – doza administrată în cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică asupra
organismului ;
- doza toxică – doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru organism ;
- doza letală – doza care duce la decesul pacientului .
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului.
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze, înainte de începerea oricărei
proceduri :
- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv ;
- doza corectă de administrare ;
- timpii de execuţie ;
- acţiunea farmacologică a medicamentelor ;
- frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare ;
- efectul ce trebuie obţinut ;
- contraindicaţiile şi efectele secundare ;
- interacţiunea între medicamente .
- calitatea medicamentelor ;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea, decolorarea sau supracolorarea medicamentelor;
- sedimentarea , precipitarea sau existenţa flacoanelor în soluţii ;
- lichefierea medicamentelor solide ;
- opalescenţa soluţiilor .
La administrarea medicamentelor trebuie respectat :
- calea de administrare prescrisă de medic ;
- dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului ;
- incompatibilitatea de medicamente ;
- administrarea rapidă a medicamentelor deschise ;
- ordinea de administrare a medicamentelor (tablete, soluţii, picături, injecţii, supozitoare,
ovule vaginale);
Asistenta efectuează administrarea medicamentelor în condiţii de igienă, asepsie,
dezinfecţie, sterilizare şi menţinere a măsurilor de supraveghere şi control a infecţiilor
nozocomiale sau intraspitaliceşti.

3.3 DESCRIEREA DOUĂ TEHNICI

3.3.1 TEHNICA INJECŢIEI INTRAVENOASE

Injecţiile intravenoase se utilizează pentru introducerea unor substanţe direct în
circulaţia sangvină. Avantajele acestei căi constau în aceea că nu se mai folosesc staţii
intermediare (grăsimea, spaţiul intercelular, muşchii), soluţiile injectate ajungând rapid, pe
calea sângelui, din vene în inimă şi apoi în artere, deci la locul de acţiune. Dintre toate căile
de introducere parenterală a medicamentelor, calea intravenoasă este mai puţin dureroasă
pentru pacient, cea mai puţin traumatizantă.
Pe această cale, se pot introduce cantităţi mari de medicamente – 5 sau 6 litri de
soluţie sau chiar mai mult, în 24 de ore, în ritm lent - perfuzie – fără ca, practic, regiunea
anatomică (vena) să se resimtă. Pot fi introduse, de asemenea, o serie de substanţe care nu
sunt tolerate de celelalte ţesuturi, mai ales dacă soluţiile nu sunt iritante şi pentru vene.
Este, deci, după calea digestivă, modalitatea cea mai bună de introducere a
medicamentelor. La ea trebuie apelat ori de câte ori felul medicamentelor care urmează a fi

44
introduse o cere şi starea clinică a pacientului o permite. Însă, nu toate medicamentele pot fi
introduse pe cale intravenoasă. Unele dintre ele: cele care trebuie suspendate într-o soluţie
uleioasă, anumite produse biologice sau cele care trebuie absorbite încetul cu încetul trebuie
să treacă neapărat printr-un filtru ţesutul pericelular, şi în consecinţă nu pot fi administrate
intravenos.
Scopul injecţiei intravenoase poate fi:
explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
terapeutic:
- administrarea medicamentelor sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase;
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;
- sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, H.T.A.

Locul puncţiei:

 venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică);

 venele antebraţului;
 venele de pe faţa dorsală a mâinii;
 venele subclaviculare;
 venele femurale;
 venele maleolare interne;
 venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic).

Materialele necesare:

 de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;

 pentru dezinfecţia tegumentului: tampon de vată îmbibat în alcool sanitar;
 sterile: ace de 25 – 30 mm, diametru 6/10, 7/10, 10/10 mm (în funcţie de scop:
cantităţi mici de soluţie, recoltare, perfuzii, transfuzii), seringi, mănuşi sterile, tampoane;
 alte materiale: garou, eprubete sterile, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii
perfuzabile, tăviţă renală.
Acele pentru puncţia venoasă trebuie să aibă un bizou alungit (nu tăiat scurt), pentru
că numai astfel de bizouri pot să fie bine ascuţite şi să ofere o înţepare fină, făcând puncţia
mai sigură şi totodată fără traumatizarea importantă a venei. Pentru puncţia venei nu trebuie
utilizate ace mai lungi de 5 – 6 cm, deoarece manevrarea acelor lungi este nesigură.
Tehnica de lucru:
După ce s-au făcut manevrele pregătitoare – explicarea pacientului asupra necesităţii
tehnicii, aşezarea pacientului în poziţie confortabilă (decubit dorsal), evaluarea calităţii şi
stării venelor, aşezarea braţului pe perniţă şi muşama, încărcarea seringii, dezinfectarea pielii
– se aplică garoul la 8 – 10 cm deasupra locului unde se face injecţia. Garoul trebuie strâns
astfel încât să facă o bună stază venoasă, să scoată în relief vena, dar să nu oprească şi
circulaţia arterială. Cu ajutorul garoului moderat strâns se opreşte întoarcerea sângelui venos
către cord şi se lasă şi vină prin arteră sânge în segmentul respectiv de corp. În cazul în care se
puncţionează o venă de pe faţa posterioară a mâinii sau de pe cea anterioară a antebraţului sau
a cotului, pentru a crea o turgescenţă mai mare a ei, se cere pacientului să facă mişcări de

45
închidere şi deschidere a pumnului, mişcări prin care musculatura pompează sângele către
vene.
După ce vena s-a evidenţiat suficient, se face puncţia venoasă astfel:
- cu degetul mare de la mâna stângă se imobilizează pielea la 2 – 4 cm sub locul unde
se va face puncţia şi se ţine imobilizat membrul respectiv;
- seringa la care este adaptat acul sau acul adaptat la perfuzor, se ţine în mâna dreaptă
şi se înţeapă pielea şi vena astfel: în primul rând se înţeapă pielea deasupra locului care este
fixat de policele stâng, se introduce acul uşor de-a lungul peretelui anterior al venei – câţiva
milimetri, oblic, către venă, până când se simte că a fost înţepată vena; se pătrunde în lumenul
venei, se "încarcă" vena pe ac şi se continuă înaintarea în lumenul ei încă 2 – 3 cm, având
grijă ca acul să nu iasă prin peretele opus.
Controlul prezenţei acului în lumenul vasului se face trăgând uşor pistonul seringii.
Dacă acul este în lumen, în seringă vine sânge. În cazul în care pacientul are o presiune
venoasă mare, sângele poate intra singur în seringă sau în perfuzor.
După ce este sigur faptul că acul este introdus perfect în venă, se desface garoul, se
apasă pe piston şi se introduce încet soluţia. Asistenta medicală urmăreşte ca în tot timpul
injecţiei sau perfuziei acul să stea corect în venă. După ce se termină de introdus soluţia, se
retrage acul cu un gest scurt şi rapid şi se aplică pe locul puncţiei un tampon de vată îmbibat
cu alcool, care se ţine presat pe locul puncţiei un timp cu o bandă de leucoplast.
Pentru cazurile în care se introduc soluţii iritante pentru ţesuturi (seruri clorurate
hipertonice, clorură de calciu), introducerea lor trebuie să se facă lent, iar la sfârşitul injecţiei
trebuie să se aspire în seringă puţin sânge, pentru a spăla acul de soluţia respectivă şi în felul
acesta să nu existe riscul de a rămâne sub piele în timpul extragerii acului, vreo picătură din
substanţa iritantă.
Dacă pacientul se perfuzează, se desface clema care compresează tubul de perfuzie şi se lasă
să curgă lichidul în ritmul necesar (de regulă, 60 de picături pe minut).

Incidente şi accidente:

 Defecţiuni tehnice, determinate de un ac neascuţit care sparge vena, sau pentru că

acul a fost greşit manevrat şi a perforat vena, nepătrunzând în lumenul acesteia.
 Introducerea de lichid iritant paravenos, care poate determina necroze locale, cu
complicaţii mai mult sau mai puţin grave.
 Introducerea de aer intravenos, care poate avea ca urmare o embolie gazoasă. Acest
incident apare brutal în timpul transfuziei de sânge sau perfuziei de seruri, dacă aerul nu a
fost scos din tubul de perfuzie sau transfuzie, înainte de a se introduce sângele sau serurile.
 Neridicarea garoului. Introducerea lichidului face să se mărească orificiul prin care a
intrat acul, iar lichidul se împrăştie paravenos.
Unele substanţe dau senzaţia de căldură sau dau o înroşire a tegumentelor. De aceea,
este bine ca toate soluţiile intravenoase să fie introduse lent şi, în felul acesta, se evită senzaţii
neplăcute.
Lipotimiile care pot apărea în timpul injecţiilor intravenoase se previn prin
efectuarea injecţiilor numai după ce pacientul a fost aşezat în decubit dorsal.
După injectarea unor substanţe iritante, poate apărea o flebită, al cărei tratament este
dificil şi de lungă durată.
Un alt incident, de obicei rar, este înţeparea arterei omonime în locul venei. În
seringă pătrunde sânge roşu – deschis, sub presiune mare. În acest caz, se scoate acul
definitiv, se presează bine locul timp de 1 – 2 minute cu un tampon de vată cu alcool şi se
puncţionează în alt loc.

46
 Un incident neplăcut, datorită durerilor pe care le provoacă, este înţeparea unui nerv.
În acest caz, acul trebuie retras sub piele şi căutată cu blândeţe şi atenţie vena.
Dacă nu a fost ţinut presat un timp suficient, prin orificiul de puncţionare al venei se
poate scurge sânge, ceea ce creează un hematom local care multă vreme dă un aspect neplăcut
tegumentului.

3.3.1 TEHNICA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase sau

substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataţat la seringă.

SCOP - introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.

LOCURI DE ELECŢIE:
- regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trohanter;
- faţa externă a coapsei in treimea mijlocie;
- faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

MATERIALE NECESARE:
- tăviţă medicală;
- ace intramusculare (lungime 40 - 70 mm., diametrul 7/10 - 10/10 mm., bizou lung);
- seringa tip Record cu capacitate corespunzătoare;
- medicamentul de injectat.

ETAPELE DE EXECUTIE:
- pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare;
- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului;
- stabilirea locului injecţiei;
- se anunţă bolnavul şi i se explica necesitatea tehnicii;
- se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, în poziţie şezândă sau în picioare;
- se descoperă regiunea aleasă pentru injecţie (locurile de elecţie);

Pentru injecţie în regiunea fesieră se reperează următoarele puncte:

- punctul Smamov la un o lungime de deget deasupra marelui trohanter şi înapoia lui;
- punctul Barthelemy, la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale liniei care
uneşte spina iliaca antero-superioară cu extremitatea superioară a şantului interfesier;
- zona situată deasupra liniei care uneşte spina iliaca posterioară cu marele trohanter;
- pentru poziţia şezând injecţia se situează în toată regiunea fesieră deasupra punctului de
sprijin;

Efectuarea injecţiei:
- spălarea mâinilor cu apă curentă şi săpun;
- dezinfectarea mâinilor cu alcool;
- se montează seringa în condiţii de asepsie corectă;
- se încarcă seringa cu substanţa de injectat; după verificarea fişei, se elimină bulele de aer;
- se schimbă acul îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirată substanţa şi se ataşează un ac
potrivit pentru injecţie;
- se degresează locul injecţiei cu eter şi se dezinfectează cu alcool;

47
- se invită bolnavul să-si relaxeze musculatura şi să stea liniştit; se intinde pielea între policele
şi indexul sau medianul mâinii stângi; se inţeapă perpendicular pielea (4 - 7 cm.) cu rapiditate
şi siguranţă cu acul montat la seringă;
- se verifică poziţia acului prin aspirare;
- se injectează lent lichidul;
- după injectare se scoate acul rapid numai pe direcţia de introducere;
- se masează locul cu un tampon cu alcool pentru a disocia planurile ţesuturilor străpunse
activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia;
- se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus fizic timp de 5 - 10 minute;
- spălarea pe mâini cu apă curentâ şi săpun.

Reorganizarea locului de muncă:

- se aruncă la coţ deşeurile de la injecţii (fiole golite, tampoane de vată, seringa cu acul)

Incidente şi accidente:
1. Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia; se impune retragerea
acului şi efectuarea injecţiei în altă regiune.
2. Paralizie prin lezarea nervului sciatic.
3. Hematom prin înţeparea unui vas sanguin.
4. Supuraţie aseptică datorită unor substanţe care nu se resorb.
5. Ruperea acului - se va extrage pe cale chirurgicală.
6. Embolie - introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanţe uleioase sau în
suspensie.
7. Abcese sau injectite – deficienţe grave de sterilizare.

48
 CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ

Caz nr. I: FRACTURĂ DE COL FEMURAL OSTEOPOROZĂ

CULEGEREA DATELOR.
DATE RELATIV STABILE:
Nume: C.
Prenume: B.
Vârstă: 55 ani
Sex: M
Religie: ortodoxă
Rasă: albă
Limba vorbită: română.
Starea civilă: căsătorit,
Domiciliu: Brasov, jud. Brasov, Str. Lăcrămioarei; Nr.6; Bl.14; Sc.A; Ap.26;
Ocupaţie: şofer
Grup sanguin: A II, Rh negativ
AHC – nesemnificative.
APP – miopie bilaterală ( OS -1,50; OD -1,75 )
Deficienţe senzoriale: nu prezintă
Alergii: nu cunoaşte
Înălţime: 1,71 m.
DATE VARIABILE:
T.A. : 130/85 mm Hg.
Puls: 82 p/min.
Temperatura: 36,70 C.
Respiraţie: 18 r/min.
Greutate: 95kg.
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ
Alcool: ocazional;
Tutun: 1 pachet /zi;
Droguri: nu;
Cafea: 1 ceaşcă /zi,;
Dietă: fără restricţii alimentare;
În data de 12.01.2014, în timp ce se deplasa spre domiciliul a alunecat pe o porţiune
acoperită cu gheaţă. După căzătură a simţit o durere puternică la nivelul şoldului drept, iar
când a încercat să se ridice a observat că la sprijinul pe piciorul drept are dureri mari. A
solicitat Ambulanţa care la transportat la U.P.U. a Spitalului Judeţen de, unde, în urma
investigaţiilor clinice şi paraclinice s-a stabilit diagnosticul de Fracură transcervicală de col
femural, dreapta, Osteoporoza.
Pacientul se internează pe secţia Ortopedie, în data de 12.01.2014, prezentând
următoarele manifestări de dependenţă:
- alterarea mobilităţii fizice;
- durere la nivelul articulaţiei coxofemurale drepte;
- anxietate;

GRILA DE DEPENDENŢĂ

49
 Nevoia Manifestări de Surse de Problema de Grad de
fundamentală dependenţa dificultate dependenţă dependenţă
Tulburări de ritm Imobilizarea la Risc de afectare a
Dependent
De a respira şi a avea respirator pat funcţiei respiratorii
o bună circulaţie Posibila formare Intervenţia Risc de complicaţii
Dependent
de trombi venoşi chirurgicală circulatorii
Regimurile
alimentare Alterarea alimentaţiei
De a bea şi a mânca Inapetenţă Dependent
specifice pre- şi prin deficit
postoperator
Limitarea Risc de afectare a
Constipaţie Dependent
motorie eliminărilor
De a elimina Modificarea
Secreţii la nivelul Intervenţia
eliminărilor Dependent
plăgii operatorii chirurgicală
fiziologice
Întreruperea
continuităţii
Impotenţă Diminuarea
osoase la Dependent
funcţională capacităţii de mişcare
De a se mişca şi a nivelul colului
avea o bună postură femural
Limitări motorii,
Intervenţia
dificultate în Alterarea mobilităţii Dependent
chirurgicală
deplasare
Dureri în Modificarea
De a dormi şi a se Insomnie, treziri
articulaţia programului de somn Dependent
odihni frecvente
coxo-femurală şi odihnă
Aspect Restrângerea Diminuarea
De a se îmbrăca şi
vestimentar mobilităţii capacităţii de a se Dependent
dezbrăca
inadecvat fizice îmbrăca şi dezbrăca
De a-şi menţine
temperatura corpului - - - Independent
în limite normale
Risc de atingere a
Apariţia escarelor Repausul
De a fi curat, îngrijit, integrităţii Dependent
de decubit prelungit la pat
de a proteja tegumentelor
tegumentele şi Limitarea Dificultate în a-şi
mucoasele Igienă precară mobilităţii acorda îngrijiri de Dependent
fizice igienă

50
 Nevoia Manifestări de Surse de Problema de Grad de
fundamentală dependenţa dificultate dependenţă dependenţă
Fracturarea
Dureri la nivelul
colului Alterarea
articulaţiei coxo-
femural, confortului Dependent
femurale şi a plăgii
intervenţia fizic
operatorii
chirurgicală
De a evita Afectarea
pericolele Degradarea articulaţiei vascularizaţiei Risc de
Dependent
coxo-femurale colului complicaţii
femural
Eliminări de secreţii Infectarea
Risc de
purulente pe tuburile de plăgii Dependent
complicaţii
dren operatorii
De a comunica - - - Independent

De a acţiona - - - Independent
De a fi
- - - Independent
preocupat
Dificultate în a
Iminenta
îndeplini
De a se recrea Anxietate intervenţie Dependent
activităţi
chirurgicală
recreative
Deficit de
De a învăţa cum Accesul cunoştinţe
Cunoştinţe insuficiente
să-şi păstreze limitat la privind evoluţia Dependent
despre afecţiune
Sănătatea informaţii şi autoîngrijirea
la domiciliu

51
ANALIZE DE LABORATOR ŞI EXAMINĂRI PARACLINICE

Numele probei Valori normale Valorile pacientului

Hemoleucograma
RBC 4,5 – 5 mil/mm³ 4,6 mil / mm³
WBC 4000 – 10000 /mm³ 10500 / mm³
Granulocite:
- Neutrofile Segmentate 2.500-5.500/mm³ 2000 / mm³
- Neutrofile 50-250/mm³ 50 / mm³
Nesegmentate 100-200/mm³ 105 / mm³
- Euzinofile 20-40/mm³ 38 / mm³
- Bazofile 1.200-2.400/mm³ 1970 mm³
Limfocite 300-640/mm³ 580 / mm³
Monocite
PLT 150000 – 450000 / mm³ 380000 / mm³
Hb 13 – 18 g /dl 14 g /dl
Ht 40 – 52% 42%
Glicemie 80 – 110 g/dl 100 g/dl
Colesterolemie 1,80 – 2,00 g 0 /00 1,90 g 0 /00
VSH 1 – 10 mm/ora 12 mm/1 ora
7 – 13 mm/2 ore 17 mm / 2 ore
Ionograma serica Na = 135-152 m Eq/l Na=147,3 m Eq/l
K + = 3,5-5,4 m Eq/l K + = 3,9 m Eq/l
Cl - = 94-111 m Eq/l Cl = 101 m Eq/l
Ca 2+ = 4,5-5,5 m Eq/l Ca 2+ = 3,28 m Eq/l
Fe 3+ = 80-120 % Fe 3+ = 98 m Eq/l
Trigliceride < 160mg/l 128 mg/l
TGO= 15 – 45 U.I./ l 20,8 U.I. / l
Transaminaze
TGP = 10 – 40 U.I. / l 19,60 U.I. / l
Creatinina 0,5 – 1,2 mg/dl 0,9 mg/dl
Acid uric 2,4 – 7,5 mg/dl 5,7 mg /dl
Uree 0,2 – 0,5 g/l 0,28 g/l
Bilirubina totală 0,2 – 1,5 mg/dl 0,98 mg/dl
Bilirubina indireactă < 0,7 mg/dl 0,53 mg/dl

EKG: ritm sinusal, unde P de aspect normal, urmate de complexe QRS normale la intervale
PQ regulate. FC=72 bpm
MRF : aspect pulmonar normal.
Examen radiologic (faţă şi profil): fractură mediocervicală de col femural, angrenată,
cu cioc proximal

52
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Preoperator:
- asigur repaus la pat, în cameră bine aerisită;
- asigur lenjerie de corp şi de pat curate şi
adecvate pentru a permite cu uşurinţă schimburile
termice de la nivel tegumentar;
În urma îngrijirilor cu rol
- încerc îndepărtarea factorilor care ar putea
propriu şi delegat, pacientul
provoca transpiraţii excesive (diaforeză) şi
Administrez, la prezintă:
stagnarea umezelii la nivelul tegumentelor
indicaţia medicului
toracice;
tratament
- explic pacientului necesitatea schimbării poziţiei
expectorant,
şi cu manevre blânde, pentru a nu agrava
decongestionant al 12.02.2014
disconfortul, ajut bolnavul să-şi schimbe poziţia la
Risc de afectare a mucoasei - în perioada preoperatorie,
Pacientul să prezinte fiecare 2-3 ore;
funcţiei respiratorii traheobronşice: funcţiile respiratorii se
o respiraţie - identific împreună cu pacientul poziţiile
cauzată de - Mucosolvan cpr. desfăşoară în parametrii
fiziologică şi să nu antalgice (pentru durerile membrului inferior) şi
imobilizarea la pat, 30mg, 3x1/zi fiziologici, fără semne
dezvolte complicaţii recomand adoptarea celor favorizante pentru
manifestată prin Administrez O2 la evidente de complicaţii
pulmonare pe timpul respiraţie şi circulaţie la nivel pulmonar;
tulburări de ritm indicaţia şi în pulmonare;
imobilizării; - monitorizez funcţiile vitale: respiraţie, puls, TA,
respirator concentraţia
temperatură;
prescrise de medic.
- pregătesc pacientul psihic şi fizic pentru
La indicaţia 13.02.2014
exemenul radilogic pulmonar şi pentru intervenţia
medicului, efectuez - postoperator, funcţiile
chirurgicală.
aspiraţia secreţiilor respiratorii se desfăşoară în
Postoperator:
traheo-bronşice limite fiziologice, fără
- asigur repaus la pat, în poziţia recomandată de
semne de complicaţii;
medic (de regulă decubit dorsal), cu membrele
întinse;
- asigur lenjeria de corp şi de pat curate şi o
schimb ori de câte ori este nevoie;
- monitorizez funcţiile vitale: respiraţie, puls, TA,
temperatură;

53
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- asigur schimbarea poziţiei pacientului periodic,
fără să provoc disconfort suplimentar sau să
determin complicaţii ale manoperelor operatorii; Administrez, la
- asigur permeabilizarea căilor respiratorii indicaţia medicului
superioare; tratament
- execut tapotamentul periodic pentru favorizarea expectorant,
dreajului secreţiilor pulmonare, sau asigur decongestionant al
Risc de afectare a drenajul postural; mucoasei 14.02 – 03.03.2014
Pacientul să prezinte
funcţiei respiratorii - asigur un aport lichidian corespunzător pentru traheobronşice. - pacientul nu prezintă
o respiraţie
cauzată de menţinerea secreţiilor bronşice în stare fluidă în Mucosolvan cpr. complicaţii ale funcţiei
fiziologică şi să nu
imobilizarea la pat, vederea eliminării facile şi evitare stazei 30mg, 3x1/zi respiratorii.
dezvolte complicaţii
manifestată prin pulmonare; Administrez O2 la
pulmonare pe timpul
tulburări de ritm - învăţ pacientul să tuşească şi să expectoreze indicaţia şi în Obiectiv realizat.
imobilizării;
respirator sputa din căile respiratorii; concentraţia
- recomand renunţare sau reducerea la minim a prescrise de medic.
fumatului, în perioada spitalizării; La indicaţia
- mă asigur de existenţa şi buna funcţionare a medicului, efectuez
aparaturii pentru administrare de O2 în caz de aspiraţia secreţiilor
nevoie; traheo-bronşice
- pregătesc materialele necesare pentru aspiraţia
traheo-bronşică, în caz de necesitate;
Risc de complicaţii - monitorizez funcţiile vitale circulatorii ale
circulatorii cauzate de pacientului şi notez valorile în F.T.;
Administrez
intervenţia Pacientul să nu - asigur mişcări pasive ale membrelor sănătoase,
medicaţia
chirurgicală la nivelul dezvolte complicaţii efectuez masaje în scopul favorizării circulaţiei de Ca urmare a îngrijirilor cu
antitrombolitică
colului femural circulatorii în întoarcere, fără a mări disconfortul pacientului rol propriu şi delegat,
prescrisă de medic
manifestată prin perioada legat de durerile şoldului drept; pacientul:
- Fraxiparine 1ml
posibila formare de postoperatorie - în funcţie de indicaţiile medicului şi
sc.; 1x1/zi;
trombi în venele kinetoterapeutului asigur mobilizarea precoce a
profunde pelviene pacientului în perioada postoperatorie, iniţial prin

54
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
mişcări pasive, de mică amplitudine ale
membrului afectat şi mişcări active ale celorlalte
membre;
- recomand pacientului efectuarea de contracţii 13.02.2014
musculare statice ale membrelor inferioare, - postoperator, parametrii
alternate cu perioade de repaus (10 contracţii cardio-vasculari se
succesive-pauză), repetate de mai multe ori pe zi; încadrează în limite
Risc de complicaţii
- în perioada de repuas la pat asigur poziţii normale: TA = 140/90, Puls
circulatorii cauzate de
antalgice favorabile unei circulaţii adecvate; Administrez = 82 bătăi/min.
intervenţia Pacientul să nu
- educ pacientul să-şi mobilizeze membrele medicaţia
chirurgicală la nivelul dezvolte complicaţii
sanătoase prin mişcări de flexie-extensie, rotaţie, antitrombolitică 14.02 – 03.03.2014
colului femural circulatorii în
iar în cazul în care constat că nu poate singur prescrisă de medic - variaţiile parametrilor
manifestată prin perioada
efectuez aceste mişcări; - Fraxiparine 1ml circulatori (dimineaţa şi
posibila formare de postoperatorie
- educ pacientul şi supraveghez respectarea sc.; 1x1/zi; seara) se menţin în limitele
trombi în venele
recomandării privind flexia şi extensia degetelor fiziologice:
profunde pelviene
de la picioare, flexia şi extensia genunchiului şi a D – TA= 130/80, puls= 78;
membrului sănătos, antrenând şi articulaţia S – TA= 140/85, puls= 80
şoldului pe partea sănătoasă;
- înainte de ridicarea din pat, verific dacă Obiectiv realizat.
pacientul nu prezintă edeme ale membrelor
inferioare şi măsor tensiunea arterială în
clinostatism şi în ortostatism.
Pacientu să Preoperator:
beneficieze de un - asigur şi urmăresc respectarea unui regim uşor Asigur rehidratarea
Alterarea alimentaţiei
regim alimentar care digerabil, de cruţare a tractului digestiv; pacientului prin Efectul îngrijirilor cu rol
prin deficit cauzată de
să confere - asigur o hidratare corespunzătoare, uşor peste perfuzii, conform propriu şi delegat, asigurate
regimurile specifice
organismului nevoi, pentru menţinea TA, dezintoxicare şi indicaţiilor de echipa de îngrijiri se
pre- şi postoperatorii
resursele necesare creşterea diurezei, diminuarea setei postoperatorii, medicului curant. traduce prin:
pentru vindecare diminuarea acidozei postoperatorii;

55
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
12.02.2014
- în seara zilei operatorii supraveghez
- pacientul serveşte supă de
administrarea un regim compus din supă de
legume, iar la desert compot
legume, băuturi dulci sau alcaline;
de piersici;
- în ziua operaţiei urmăresc respectarea
13.02.2014
interzicerii alimentării şi hidratării peroral;
- preoperator pacientul nu
Postoperator:
se alimentează;
- în primele 24 de ore de la operaţie asigur regim Administrez regimul
- postoperator, i se
de rehidratare, prin administrarea de apă, cu nutriţional prescris
administrează 150 ml de
linguriţa, completând necesarul cu perfuzii; de medic şi
apă şi 150 ml de ceai, cu
Pacientu să - efectuez bilanţul hidric ingest/excreta, pentru completarea acestuia
linguriţa;
beneficieze de un prevenirea deshidratării; parenteral cu:
14.02.2014
regim alimentar care - după 24 de ore de la operaţie servesc pacientul - sol. NaCl 9%, perf.
manifestată prin - Dimineaţa: ceai;
să confere cu ceai, compot, supe de legume (numai zeama); i.v. 2x500ml/zi;
inapetenţă - Prânz: supă de legume
organismului - după reluarea tranzitului intestinal, introduc - sol. Ringer perf i.v.
(zeama);
resursele necesare treptat iaurt, piureuri de legume, de fructe; 2x500 ml/zi;
- Seara: compot de cireşe;
pentru vindecare - mă asigur că alimentele sunt bine preparate, Gluconat de Ca+
15.02.2014
prezentate estetic, în veselă foarte curată şi servite 10% i.v 2x5 ml/zi;
- Dimineaţa: iaurt;
cu amabilitate şi bunăvoinţă; - Vitamina C 10%
- Prânz: piure de cartofi cu
- asigur un regim nutriţional bogat în vitamine, i.v. 1x1/zi;
carne de pui;
normolipidic, uşor hiperprotidic şi normoglucidic;
- Seara: peşte cu sos;
- odată cu reluarea unui regim alimentar normal,
16.02 – 03.03.2014
recomand consumul de alimente precum: lapte,
- pacientul revine la un
ouă, brânză, carne slabă, crudităţi;
regim alimentar normal
- educ pacientul să reducă consumul de cafea
pentru că scade nivelul calciului în organism;
Obiectiv realizat.

56
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- educ pacientul asupra reluării tranzitului
intestinal şi apariţia primului scaun postoperator;
- informez pacientul despre complicaţiile
eliminărilor care pot apărea postoperator şi
implicaţiile acestora în convalescenţă;
- mă asigur de colaborarea totală a pacientului,
respectând puditatea şi intimitatea acestuia;
- reamintesc pacientului de mobilizarea precoce şi În urma intervenţiilor cu rol
În cazul în care nu
de schimbările poziţiei în pat, cu efect benefic propriu şi delegat, pacientul:
apar emisiile
asupra normalizării tranzitului intestinal;
spontane de gaze,
- învăţ pacientul să se hidrateze corespunzător,
introduc tubul de
mai ales după reluarea alimentaţiei şi diminuarea 13.02.2014
gaze, la indicaţia
Risc de afectare a Pacientul să perfuziilor postoperatorii, hidratare necesară - nu are scaun, nu prezintă
medicului.
eliminărilor cauzat de beneficieze de pentru prevenirea constipaţiei; emisii de gaze;
La indicaţia
limitarea motorie eliminări fiziologice - educ pacientul să nu amâne momentul defecaţiei
medicului, dacă
postoperatorie, şi să nu prezinte risc pe motive de pudoare sau până la reluarea parţială 14.02.2014
scaunul nu apare
manifestat prin de complicaţii la a mobilităţii, pentru că riscă să se constipe; - nu are scaun, dar prezintă
spontan, administrez
constipaţie nivel de eliminări - urmăresc apariţia primului scaun postoperator la emisii spontane de gaze;
purgative uşoare:
2-3 zile de la momentul intervenţiei, precum şi
dacă acesta este precedat sau nu de emisii de 15.02.2014
- ulei de parafină
gaze; - pacientul are primul scaun
20ml seara;
- pregătesc tubul de gaze pentru a putea fi folosit postoperator, moale, de
în caz de nevoie; culoare maro deschis,
- monitorizez caracteristicile scaunului: aproximativ 100g;
consistenţă, culoare, miros, cantitate şi notez
parametrii în F.T., iar dacă constat anormalităţi
legate de eliminarea de materii fecale anunţ de
îndată medicul;
- stabilesc împreună cu pacientul un orar regulat
de eliminare;

57
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- în timpul captării scaunului la pat asigur
La indicaţia 16.02 – 03.03.2014
intimitatea pacientului prin izolarea patului cu
Risc de afectare a Pacientul să medicului, dacă - pacientul nu prezintă
paravan;
eliminărilor cauzat de beneficieze de scaunul nu apare simptomatologie
- după fiecare defecare efectuez igiena perineală,
limitarea motorie eliminări fiziologice spontan, administrez caracteristică constipaţiei
debarasez conţinutul bazinetului şi aerisesc
postoperatorie, şi să nu prezinte risc purgative uşoare: sau complicaţiilor
încăperea - activităţi care ar trebui să elimine jena
manifestat prin de complicaţii la eliminatorii.
bolnavului pentru eliminare;
constipaţie nivel de eliminări ulei de parafină 20ml
- încurajez pacientul să consume fructe, vegetale
seara; Obiectiv realizat
proaspete, alimente usor digerabile;
- asigur drenajul liber (pasiv), prin plasarea
pungii colectoare sub nivelul plăgii operatorii; Ca urmare a îngrijirilor cu
La indicaţia
- monitorizez şi notez caracteristicile secreţiilor rol propriu şi delegat,
medicului recoltez
drenate: culoare, consistenţă, aspect, cantitate, pacientul:
secreţii pentru
miros şi comunic imediat medicului aspectele
determinarea
anormale pe care le sesizez referitor la drenajul 13.02.2014
Eliminările prin germenilor patogeni;
Modificarea secreţiilor; - elimină secreţii sero-
tuburile de dren să
eliminărilor - aşez pacientul în poziţii care să nu împiedice sangvinolente prin tuburile
corespundă stadiului Efectuez schimbarea
fiziologice cauzate de eliminările prin tuburile de dren şi care să nu de dren, aproximativ 800
de evoluţie pansamentului din
intervenţia producă disconfort din cauza drenurilor; ml;
postoperatorie. jurul tubului de dren
chirurgicală - supraveghez poziţiile pacientului pentru a evita 14.02.2014
Pacientul să nu mai la termenul stabilit
manifestate prin obstruarea sau modificarea poziţionării drenului - cantitate de secreţii se
necesite tuburi de de medic.
secreţii la nivelul cauzată de mişcările acestuia (mai ale în timpul reduce la 300 ml, aspect
dren la 48-72 de ore Restabilesc volemia
plăgii operatorii somnului); preponderent seros cu urme
de la operaţie. pacientului prin
- observ periodic locul de ieşire al tubului de dren sangvinolente;
instituirea de perfuzii
la nivelul tegumentelor, prin pansament, 15.02.2014
cu sânge, conform
verificând înroşirea acestuia, prezenţa de puroi, - pacientul nu mai elimină
indicaţiilor
starea de fixare a drenului; secreţii prin tuburile de
medicului.
- asigur completarea hidrică/sanguină a dren;
cantităţilor de secreţii drenate;

58
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- efectuez schimbarea pansamentului din jurul
tubului de dren ori de câte ori situaţia o impune, 16.02.2014
Eliminările prin după anunţare şi acordul medicului; - nu prezintă semne de
Modificarea
tuburile de dren să - efectuez manevre asupra tubului de dren pentru complicaţii locale ale plăgii
eliminărilor
corespundă stadiului a împiedica obstrucţia şi formarea crustelor pe La indicaţia operatorii, tuburile de dren
fiziologice cauzate de
de evoluţie tub; medicului recoltez sunt extrase;
intervenţia
postoperatorie. - înlocuiesc recipientul colector ori de câte ori secreţii pentru 17.02 – 03.03.2014
chirurgicală
Pacientul să nu mai este nevoie; determinarea - eliminările se rezumă la
manifestate prin
necesite tuburi de - respect toate măsurile de asepsie când efectuez germenilor patogeni; cele fiziologice.
secreţii la nivelul
dren la 48-72 de ore manevre care implică plaga operatorie,
plăgii operatorii
de la operaţie. pansamentele din jurul plăgii şi secreţiile drenate, Obiectiv realizat.
pentru a preveni răspândirea infecţiilor în mediul
intraspitalicesc.
- ofer informaţii pacientului în legătură cu
afecţiunea pe care o prezintă, modalităţile de
tratament, atitudini pe care trebuie să le adopte,
ceea ce se aşteaptă de la el în cadrul pregătirii
Diminuarea Pacientul să nu preoperatorii; Institui repausul la
În urma intervenţiilor cu rol
capacităţii de mişcare mobilizeze membrul - mă asigur de înţelegerea, într-o proporţie cât pat, conform
propriu şi delegat, pacientul:
cauzată de inferior şi articulaţia mai mare, a informaţiilor furnizate de medicul indicaţiilor şi
întreruperea coxo-femurală pentru curant, referitoare la modalităţile de reducere, poziţiilor specificate
12.02.2014
continuiţăţii osoase la a nu produce imobilizare şi consolidare a fracturii; de medic.
- menţine repausul la pat,
nivelul colului dezangrenarea - răspund la întrebările pacientului, îl încurajez Pregătesc pacientul
mobilizând minimal
femural manifestată elementelor osose din să-şi exprime temerile şi nelămuririle legate de pentru intervenţia
articulaţia coxo-femurală şi
prin impotenţă focarul de fractură. tratament şi vindecare; chirurgicală de
membrul inferior drept;
funcţională - supraveghez repausul la pat, cu limitarea osteosinteză.
mişcărilor membrului afectat şi a articulaţiei
coxo-femurale pe partea lezată;
- asigur poziţia decubit dorsal cu membrele
inferioare (în special cel afectat) întinse;

59
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- identific cu ajutorul pacientului poziţiile
antalgice sau cel mai puţin traumatice şi
recomand adoptare acestora dacă nu contravin
Diminuarea Pacientul să nu Institui repausul la
indicaţiilor medicului şi ajut pacientul să le
capacităţii de mişcare mobilizeze membrul pat, conform
adopte; 13.02.2014
cauzată de inferior şi articulaţia indicaţiilor şi
- recomand pacientului să nu încerce să - pacientul este pregătit
întreruperea coxo-femurală pentru poziţiilor specificate
mobilizeze membrul inferior bolnav, existând pentru intervenţia
continuiţăţii osoase la a nu produce de medic.
riscul dezangrenării fracturii şi a apariţiei chirurgicală.
nivelul colului dezangrenarea Pregătesc pacientul
complicaţiilor;
femural manifestată elementelor osose din pentru intervenţia
- pregătesc pacientul pentru intervenţia Obiectiv realizat.
prin impotenţă focarul de fractură. chirurgicală de
chirurgicală din ziua următoare;
funcţională osteosinteză.
- suplinesc impotenţa funcţională a pacientului în
desfăşurarea activităţilor zilnice şi pregătirea
preoperatorie;
- educ pacientul şi mă asigur că, în primele 24 de
Efectul îngrijirilor cu rol
ore după intevenţia chirurgicală, va sta în poziţie
Asist propriu şi delegat, asigurate
de siguranţă (decubit dorsal sau lateral);
kinetoterapeutul la de echipa de îngrijiri se
Pacientul să-şi - după 24 de ore, dacă medicul nu contraindică,
efectuarea mişcărilor traduce prin:
Alterarea mobilităţii crească gradul de poziţionez bolnavul în semişezând, cu perne la
pasive cu membrul
cauzată de intervenţia independenţă spate, pentru a favoriza respiraţia şi circulaţia;
afectat. 13.02.2014
chirurgicală motrică, astfel încât - ofer pacientului informaţii despre procesul de
După reluarea - pacientul rămâne în repaus
manifestată prin să se poată deplasa cu recuperare, durata aproximativă, stadiile pe care
parţială a mobilităţii la pat, după momentul
limitări motorii, ajutorul cadrului trebuie să le atingă, metodele aplicate;
însoţesc pacientul la operator;
dificultate în metalic sau cârjelor - educ pacientul asupra necesităţii mobilizării cât
şedinţele de 14.02.2014
deplasare după 2 săptămâni de mai precoce (în limitele impuse de medic şi
gimnastică medicală, - pacientul este poziţionat
la operaţie afecţiune), cu efecte asupra prevenirii
hidrokinetoterapie, semişezând, sprijinit cu
complicaţiilor pulmonare şi de decubit, a
recuperare medicală perne, beneficiază de
normalizării tranzitului intestinal, combaterea
kinetoterapie la pat;
stazei venoase;

60
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
15 – 27.02.2014
- totodată atenţionez pacientul asupra respectării
- pacientul efectuează
întocmai a indicaţiilor medicale, a evitării Asist
mişcări pasive şi active la
exceselor de mobilizare, a suprasolicitărilor, ce kinetoterapeutul la
pat, sub supraveherea
pot avea repercursiuni asupra timpului de efectuarea mişcărilor
kinetoterapeutului; prezintă
vindecare, a calităţii consolidării fracturii şi a pasive cu membrul
mobilitate îmbunătăţită; stă
obiectivelor urmărite în cadrul intervenţiei afectat.
aşezat la marginea patului;
chirurgicale; După reluarea
beneficiază de
- împreună cu pacientul voi elabora un program parţială a mobilităţii
hidrokinetoterapie;
zilnic de mişcări active ale membrelor şi însoţesc pacientul la
28.02.2014
articulaţiilor neafectate; şedinţele de
- pacientul se ridică de mai
Pacientul să-şi - urmăresc periodic părţile declive plăgii gimnastică medicală,
multe ori pe parcursul zilei,
Alterarea mobilităţii crească gradul de operatorii (gamba, degetele de la membrul hidrokinetoterapie,
fără a se sprijinii pe
cauzată de intervenţia independenţă inferior lezat): culoare, temperatura, gradul de recuperare medicală.
membrul cu probleme şi
chirurgicală motrică, astfel încât cianozare, parestezii; împreună cu
menţine ortostatismul cu
manifestată prin să se poată deplasa cu - învăţ pacientul să îşi mobilizeze degetele şi kinetoterapeutul,
ajutor 5-10 minute;
limitări motorii, ajutorul cadrului articulaţiile libere; educ pacientul să
01.03.2014
dificultate în metalic sau cârjelor - voi supraveghea mişcările active ale membrul utilizeze cadrul
- pacientul este mobilizat
deplasare după 2 săptămâni de operat, în afara şedinţelor de kinetoterapie, în metalic şi cârjele şi îl
prima dată cu ajutorul
la operaţie scopul mobilizării cât mai precoce, cu afectarea sprijin în reluarea
cârjelor, cu interdicţia de a
minimală a confortului şi fără a produce progresivă a
călca pe membrul operat;
complicaţii; mersului (poziţia
- monitorizez toleranţa pacientului la mobilizare, ortostatică,
03.03.2014
atât pasivă, cât şi activă, prin urmărirea pulsului, efectuarea câtorva
- pacientul se deplasează în
respiraţiei, tensiunii arteriale, gradul de durere, paşi, deplasări scurte
cadrul secţiei, cu ajutorul
etc.; – toate acestea fără
cârjelor sau cadrului
- supraveghez mobilizarea zilnică, în mai multe sprijin pe piciorul
metalic, fără sprijin pe
reprize, cu pauze, fără sprijin pe membrul operat operat);
membrul operat.
şi încurajez pacientul în reluarea activităţilor
obişnuite, fără exagerare sau suprasolicitare;
Obiectiv realizat.

61
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

- evaluez caracteristicile durerii: localizarea, În urma intervenţiilor cu rol

intensitatea, durata, factorii care îi propriu şi delegat, pacientul:
diminuează/exacerbează intensitatea; 12.02.2014
- ajut pacientul să descrie corect durerea şi să - prezintă somn nocturn cu
identifice poziţiile antalgice, fără o mobilizare întreruperi frecvente cauzate
excesivă a membrului inferior lezat; de durerile din focarul de
- identific tipul de insomnie (dormiţionale, fractură;
predormiţionale sau post-dormiţionale), în acest 13.02.2014
caz fiind vorba de tipul dormiţional; Administrez - pacientul se odihneşte sub
- asigur repaus la pat în timpul zilei, fără a medicaţie antalgică efectul anestezicelor
Modificarea
permite picotelile în perioadele de calmare a şi hipnotică operatorii; durerile
programului de somn
durerilor, pentru a determina odihna nocturnă; (somnifere), postoperatorii sunt calmate
şi odihnă cauzată de Pacientul să doarmă
- aerisesc încăperea înainte de ora de culcare şi respectând dozele şi cu medicaţie analgezică
durerile din articulaţia şi să se odihnească
încerc eliminarea factorilor care ar putea perturba orarul de 14.02.2014
coxo-femurală, plaga suficient sub aspect
somul pacientului; administrare - durerile scad în intensitate,
operatorie, cantitativ şi calitativ
- asigur lenjerie de corp şi de pat curată şi prescrise de medic se înregistrează îmbunătăţiri
manifestată prin pe timpul spitalizării
comodă; - Tramadol 50mg, cantitative şi calitative în
insomnie, treziri
- învăt pacientul să practice tehnici de relaxare, i.v. 1x1/zi; odihna pacientului;
frecvente
exercitii respiratorii, înainte de culcare; - Diazepam 2ml, i.v. 15.02.2014
- ofer pacientului o cană cu lapte cald, ceai de tei 1x1/zi - durerile nu mai prezintă un
înainte de culcare; motiv pentru perturbarea
- observ efectul tratamentului administrat asupra obiceiurilor legate de
pacientului, a modificărilor asupra calităţii şi odihnă şi somn;
cantităţii somnului şi odihnei, a diminuării 16.02 - 03.03.2014
durerilor; - prezintă somn şi odihnă în
- observ şi notez calitatea somnului, orarul, modul limite fiziologice în
în care privarea de somn influenţează celelalte perioada de spitalizare;
nevoi; Obiectiv realizat.

62
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Ca urmare a îngrijirilor cu
rol propriu şi delegat,
pacientul:
- identific capacitatea şi limitele fizice ale
12.02.2014
pacientului referitoare la activităţile de îmbrăcare
- la internare primeşte
şi dezbrăcare;
lenjerie de corp curată şi
- acord timp suficient pacientului pentru
este ajutat să o îmbrace;
îmbrăcare şi dezbrăcarea elementelor de
13.02.2014
vestimentaţie;
- se efectuează schimbarea
- suplinesc deficienţele pacientului în schimbarea Efectuez, la indicaţia
lenjeriei, de către asistenta
lenjeriei; medicului şi a
Diminuarea Pacientul să-şi medicală, după intervenţia
- sugerez aparţinătorilor să procure pentru pacient kinetoterapeutului,
capacităţii de a se micşoreze treptat chirurgicală;
haine mai largi, uşor de îmbrăcat, cu mod de exerciţii
îmbrăca şi dezbrăca gradul de dependenţă 14.02.2014
încheiere simplu, încălţăminte fără şiret; suplimentare de
cauzată de în activitatea de - solicită schimbarea
- execut zilnic exerciţii de motricitate fină cu mobilitate pentru
restrângerea schimbare a lenjeriei lenjeriei de spital cu una
pacientul, descriindu-i gestica necesară îmbrăcării creşterea gradului de
mobilităţii fizice de corp şi să prezinte proprie şi este asistat şi
şi dezbrăcării; independenţă în
manifestată prin un aspect vestimentar ajutat de către asistentă;
- educ pacientul cu privire la tehnica şi efectuarea
aspect vestimentar adecvat în termen de 17.02.2014
succesiunea activităţilor ce trebuiesc respectate la activităţilor de
inadecvat 3 zile - la schimbarea lenjerie de
îmbrăcare şi dezbrăcare: se începe cu îmbrăcarea îmbrăcare şi
corp pacientul se descurcă
membrului afectat şi apoi cu cele sănătoase; dezbrăcare
singur, mai încet, dar
dezbrăcarea se va face în mod invers;
demonstrează că şi-a însuşit
- identific, prin discuţii cu pacientul momentele în
tehnica de îmbrăcare şi
care ar dori ca lenjeria de corp să-i fie schimbată;
dezbrăcare;
- asigur lenjerie de corp şi de pat adecvată şi
18.02 - 03.03.2014
curată pentru a menţine un nivel igienic şi estetic
- pacientul îşi schimbă
corespunzător;
singur lenjeria de corp,
supravegheat de asistentă
Obiectiv realizat

63
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

- ca personal de îngrijire, conştientizez cât de

Risc de atingere a
integrităţii Pacientul să nu
tegumentelor cauzat prezinte risc de
de repausul prelungit
la pat manifestată prin tegumentare pe
posibilitatea apariţiei timpul spitalizării
escarelor de decubit
importantă este prevenirea complicaţiilor de
decubit (escare, ulceraţii, plăgi) şi cât de dificilă
este tratarea acestora - escara fiind "cartea de
vizită" a asistentei medicale; În urma intervenţiilor
- evaluez riscul de apariţie al escarelor; proprii şi delegate ale
În cazul apariţie
- asigur, ori de câte ori este nevoie, lenjerie de asistentei medicale,
escarelor de decubit,
corp şi de pat curată, uscată şi bine întinsă, fără pacientul:
aplic tratamentul
cute, fără urme de alimente, firimituri;
indicat de medic, în
- execut periodic sau ori de câte ori situaţia 12.02.2014
funcţie de stadiul
impune igienizarea corporala a pacientului, prin - nu prezintă risc de apariţie
escarei, astfel:
toaletă pe regiuni sau totală; a escarelor la internare;
- menţin în permanenţă pielea curată şi uscată, în
- stadiul I - masaj,
complicaţii special în zonele predispuse la apariţia de escare 14.02.2014
unguente, violet de
de decubit; - la 24 de ore de la operaţie
genţiană;
- după baie, pielea o voi unge cu creme, unguente, nu există riscuri de afecatare
- stadiul II - cald şi
ştiind că pielea unsă se macerează mai greu decât tegumentară; se schimbă
frig, pansament gras(
pielea uscată; poziţia pacientului în pat la
cu zahăr),
- în caz de incontinenţă urinară se va monta sonda fiecare 2 ore, se efectuează
bioxiteracol;
"a demeure"; masaj al zonelor predispuse
- stadiul III -
- asigur schimbarea poziţiei bolnavului în pat, la la afectarea tegumentelor;
pansamente;
fiecare 2 ore, conform foii de supravghere a
escarelor, în care se notează: orele de schimbare şi
poziţia (DD, DLS, DV, DLD,etc.) aspectul
cutanat, zonele de masaj;
- în limita posibilităţilor spitalului, solicit
asigurarea de saltea antiescară;

64
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- utilizez materialele complementare avute la
dispoziţie pentru prevenirea escarelor: saltele
speciale, blană de oaie, perne de diverse
dimensiuni şi forme (pentru genunchi, tendonul
lui Achile), colaci de cauciuc, talc pe pânză, oxid
de zinc cu vitamina A+D2;
- asigur o alimentaţie bogată în proteine şi
vitamine, ţinând cont însă de vârsta şi greutatea
bolnavului;
- monitorizez permanent semnele prevestitoare
ale afectării tegumentare: subiective (prurit,
Risc de atingere a usturime, durere) şi obiective (eritem, flictenă 17.02 – 03.03.2014
integrităţii Pacientul să nu superficială, etc.); - pacientul nu prezintă risc
tegumentelor cauzată prezinte risc de - conştientizez pacientul asupra necesităţii - tratament general de apariţie a escarelor de
de repausul prelungit complicaţii mobilizării precoce şi a schimbării periodice a cu antibiotice decubit;
la pat manifestată prin tegumentare pe poziţiei în pat; - Ampicilină 1g, i.v.
posibilitatea apariţiei timpul spitalizării - confecţionez şi plasez sub călcâiele pacientului 3x1/zi;
escarelor de decubit colăcei din vată, colaci confecţionaţi din prosoape
sau alte materiale moi;
- efectuez masajul regiunilor predispuse la
afectare tegumentară, periodic, în scopul
favorizării vascularizaţiei profunde şi superficiale;
- îndepărtez celulele descuamate şi destup
glandele sebacee;
- rehidratez pielea prin masaj cu unguente
hidratante sau apă şi săpun;
- masajul îl voi efectua fără mănuşi, în sensul
circulaţiei de întoarcere, de jos în sus, iar la ceafă
şi umeri – invers, de sus în jos şi circular spre

65
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
exterior şi întotdeauna pe o suprafaţă mai mare;
- am grijă ca masajul să nu fie dureros, poziţia
bolnavului să fie confortabilă, iar durata masajului
să fie de aproximativ 15 minute;
- în cazul în care pacientul este febril, prezintă
infecţii ale pielii sau septicemie, nu voi efectua
Risc de atingere a În cazul apariţie
masaj;
integrităţii Pacientul să nu escarelor de decubit,
- asigur un climat optim, fără curenţi de aer,
tegumentelor cauzată prezinte risc de aplic tratamentul
temperatură 20-22ºC, umiditate 60-80%;
de repausul prelungit complicaţii indicat de medic, în Obiectiv realizat.
- în cazul apariţiei escarelor, în pofida măsurilor
la pat manifestată prin tegumentare pe funcţie de stadiul
de prevenţie aplicate, anunţ medicul imediat
posibilitatea apariţiei timpul spitalizării escarei.
pentru instituirea precoce a tratamentului;
escarelor de decubit
- în caz de escare stadiul II, utilizez tehnica de
alternare cald-frig, folosind cuburi de gheaţă şi
apă caldă, după tehnica: aplic compresa cu gheaţă
de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obţine
o vasoconstrictie, apoi încălzesc şi usuc zona,
până se obţine o vasodilataţie;
- explorez la pacient, prin discuţii şi observare
directă, obiceiurile habituale legate de îngrijirile
Efectuez măsuri de
de igienă;
igienă personală:
Dificultate în a-şi Pacientul să fie - ofer informaţii bolnavului legate de obiectivele
toaleta parţială la
acorda îngrijiri de capabil să execute urmărite prin aplicarea măsurilor de igienă Efectul îngrijirilor cu rol
pat.
igienă cauzată de singur îngrijiri de individuală: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a propriu şi delegat, asigurate
La indicaţia
limitarea mobilităţii igienă la 7 zile de la stratului cornos descuamat şi impregnat cu de echipa de îngrijiri se
medicului efectuez
fizice manifestată prin operaţie : secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, traduce prin:
baia generală,
igienă precară amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecţii,
măsurile de igienă
alte substanţe străine care aderă la piele;
indicate.
deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor
pielii,

66
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului
organism: producerea unei hiperemii active a
pielii, care favorizează mobilizarea anticorpilor, 12.03.2014
crearea unei stări plăcute de confort; - pacientul beneficiază de
- explorez capacităţile pacientului în a-şi asigura măsurile de igienă
îngrijirile de igienă personală sau în ce măsură corespunzătoare pregătirii
suportă efectuarea toaletei personale, la pat, în preoperatorii;
scopul de a nu supraepuiza sau deteriora confortul
bolnavului; 14.02.2014
- pregătesc materialele necesare efectuării - pacientului i se face
toaletei; toaleta pe regiuni, la pat, se
- să se bărbierească,
- pentru efectuarea toaletei pe regiuni pregătesc schimbă lenjeria de corp şi
să se spele pe dinţi, Efectuez activităţi de
Dificultate în a-şi salonul şi materialele, izolez patul cu paravan de pat;
pe faţă, pe membrele igienă a pacientului:
acorda îngrijiri de pentru a respecta intimitatea şi puditatea
superioare, sub axilă, toaleta parţială la
igienă cauzată de pacientului, protejez patul cu muşama şi aleză; 16.02.2014
la 3 zile postoperator pat.
limitarea mobilităţii - conving pacientul de necesitate efectuării - pacientul este ajutat să
(îngrijiri efectuate la La indicaţia
fizice manifestată prin îngrijirilor de igienă corporală şi a vestimentaţiei execute activităţi de igienă,
pat); medicului efectuez
igienă precară şi, cu tact şi blândeţe îl determin să accepte la pat, acesta poate să se
- pacientul să facă baia generală.
temporar ajutorul; spele pe faţă, mâini, torace
baie generală la 7 zile
- în funcţie de dificultăţile pe care bolnavul le anterior, îşi taie unghiile, se
de la operaţie
înregistrează ajut pacientul să îşi asigure singur piaptănă, execută toaleta
îngrijirile de igienă personală; cavităţii bucale;
- respect principiile efectuării toaletei la pat a
pacientului: bolnavul va fi dezbrăcat complet şi va 19.02.2014
fi acoperit cu cearşaf şi pătură, se va descoperi - pacientul face primul duş
numai partea care se va spăla, buretele sau postoperator, participă activ
mănuşa de baie se stoarce pentru a preveni la efectuarea actelor de
scurgerea apei în pat sau pe bolnav, apa se igienă;
schimbă de câte ori este nevoie şi nu se lasă
săpunul în ea, insist la pliuri, sub sâni,

67
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
în spaţiile interdigitale, la coate şi axile, ordinea în
care se face toaleta (spălat, clătit, uscat – începând
cu faţa, gâtul şi urechile, apoi braţele şi mâinile, 21.02 – 03.03.2014
Pacientul să fie
partea anterioară a toracelui, abdomenul, faţa - pacientul este capabil să
capabil să execute Efectuez activităţi de
Dificultate în a-şi anterioară a coapselor, spatele, faţa posterioară a execute activităţi de igienă,
singur îngrijiri de igienă a pacientului:
acorda îngrijiri de coapselor, gambele şi picioarele, organele genitale necesitând ajutor doar
igienă la 7 zile de la toaleta parţială la
igienă cauzată de externe, părul, toaleta cavităţii bucale); pentru zona spatelui şi a
operaţie : pat.
limitarea mobilităţii - îndepărtez curenţii de aer din încăpere prin extremităţii distale a
La indicaţia
fizice manifestată prin închiderea geamurilor şi uşilor; membrului operat.
- pacientul să facă medicului efectuez
igienă precară - asigur temperatura camerei (20-22°C) şi a apei
baie generală la 7 zile baia generală.
de baie (37-38°C); Obiectiv realizat.
de la operaţie
- pregătesc cada de baie;
- ajut pacientul să se pieptene, să efectueze toaleta
cavităţii bucale, să-şi taie unghiile

- prin discuţii cu pacientul, în perioada

preoperatorie şi după intervenţia chirurgicală, prin În urma intervenţiilor
Alterarea confortului Administrez
Evaluarea corectă a observare directă, încerc evaluarea durerii şi a proprii şi delegate ale
fizic cauzată de medicaţia prescrisă,
durerii şi creşterea caracteristicilor acesteia: intensitate, manevre care asistentei medicale,
fracturarea colului respectând cu
treptată a gradului de o agravează, poziţii antalgice, etc.; pacientul:
femural, intervenţia stricteţe regulile,
confort, prin - încerc să aflu de la bolnav istoricul durerii, dacă 12.02.2014
chirurgicală metodele şi orarul de
diminuarea a mai avut dureri şi înainte de accident, alte - resimte o diminuarea a
manifestată prin administrare:
progresivă a traumatisme locale mai vechi; intensităţii şi duratei
dureri la nivelul - Tramadol 50mg,
durerilor, până la - explic pacientului normalitatea durerilor (în durerilor coxo-femurale,
articulaţiei coxo- i.v. 1x1/zi;
remisiunea totală a afara perioadelor de acţiune a analgezicelor) şi îl cunoaşte şi adoptă singur
femurale şi a plăgii
acestora asigur de toată solicitudinea personalului de sau susţinut poziţiile
operatorii
îngrijire pentru diminuarea acestora şi creşterea antalgice;
gradului de confort;

68
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
13.02.2014
- ajut pacientul să descopere poziţiile cele mai
- se administrează antalgice
puţin traumatice şi recomand adoptarea acestora,
postoperator;
dacă nu contravin indicaţiilor medicului;
14.02.2014
- ajut pacientul să adopte poziţiile antalgice atunci
- prezintă dureri doar în
când nu le poate asigura prin forţe proprii;
perioadele în care
Alterarea confortului - educ pacientul să anunţe medicul sau personalul
Evaluarea corectă a antialgicele îşi diminuează
fizic cauzat de de îngrijire despre intensificarea durerilor sau
durerii şi creşterea efectul; dozele se reduc
fractura de col despre caracteristici de noutate apărute;
treptată a gradului de La indicaţia treptat, compensând prin
femural, intervenţia - verific periodic pansamentul plăgii operatorii şi
confort, prin medicului însoţesc şi metode non-farmaceutice;
chirurgicală bandajul de susţinere ca să nu fie prea strâns,
diminuarea asist pacientul la 15.02.2014
manifestată prin provocând durere;
progresivă a şedinţele de - durerile scad în intensitate
dureri la nivelul - ofer pacientului informaţii despre folosirea
durerilor, până la psihoterapie. şi se accentuează doar la
articulaţiei coxo- mijloacelor non-farmaceutice pentru combaterea
remisiunea totală a mobilizarea articulaţie
femurale şi a plăgii durerii: mobilizarea minimală a articulaţiei coxo-
acestora coxo-femurale;
operatorii femurale, metode de relaxare şi imaginare
16.02 – 03.03.2014
(concentrarea atenţiei pe momente plăcute),
- durerile se remit treptat,
angrenarea în discuţii şi activităţi (mai puţin cele
gradul de confort al
care implică mişcare) pentru a distrage atenţia de
pacientului este vizibil
la durere, utilizarea meloterapiei, cititul activ sau
îmbunătăţit.
pasiv, vizionarea programelor TV favorite;
Obiectiv realizat.
Risc de complicaţii
- ofer pacientului informaţii despre complicaţiile
tardive cauzate de
tardive care pot apărea, explicând cauzele de La indicaţia În urma intervenţiilor
afectarea
Pacientul să nu apariţie şi mecanismele de producere; medicului furnizez echipei de îngrijiri,
vascularizaţiei capului
prezinte risc de - insist pe respectarea întocmai a indicaţiilor informaţii asupra pacientul nu prezintă risc de
femural manifestat
complicaţii medicale, urmăresc aplicarea şi respectarea activităţilor de complicaţii pe perioada
prin deteriorarea
postoperatorii acestora, cu efect asupra apariţiei complicaţiilor; profilaxie, spitalizării.
cartilajului coxo-
- susţin pacientul din punct de vedre psihic în antibioticoterapie
femural şi dureri cu
întărirea convingerii că, apariţia complicaţiilor,
iradiere în genunchi

69
 EVALUAREA FINALĂ

Pacientul C.B., în vârstă de 50 de ani, s-a internat de urgenţă pe data de 12.02.2014, cu

următoarele manifestări de dependenţă: alterarea mobilităţii fizice, durere la nivelul
articulaţiei coxo-femurale drepte, anxietate, deficit de cunoştinţe despre păstrarea sănătăţii.
În urma examenelor clinice şi paraclinice (HLG completă, VSH, TS,TC, uree,
glicemie, bilirubină, timp Quick, ionogramă, colesterol, trigiceride, electroforeză, grup sg, Rh,
Ex. urină, Rx. pulmonar, EKG, Radiografia articulaţiei coxo-femurale (faţă şi profil) s-a
stabilit diagnosticul: Fractură transcervicală de col femural, dreapta, osteoporoza, cu
recomandare de intervenţie chirurgicală pentru osteosinteză.
Pentru problemele de dependenţă pe care pacientul le prezintă s-au stabilit obiectivele
de îngrijire şi intervenţiile necesare conduitei operatorii.
Obiectivele propuse pentru actualele probleme de dependenţă au fost realizate şi
pacientul a fost pregătit fizic şi psihic în vederea intervenţiei chirurgicale. S-a intervenit
chirurgical în data de 13.02.2014, practicându-se osteosinteză cu şuruburi, în triangulaţie.
Atât intra- cât şi postoperator în secţia de ATI, nu au intervenit complicaţii şi pacientul
a fost transferat în secţia de chirurgie în data de 14.02.2014 cu următoarele probleme de
dependenţă: afebril, durere la nivelul plăgii operatorii, integritate tegumentară afectată, regim
alimentar, tranzit intestinal nereluat, poziţie antalgică, insomnie, anxietate.
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat, a tratamentului administrat (glucoză
10% -1000 ml + insulină 8 ui, soluţie Ringer 500 ml,ser fiziologic- 500 ml, Metoclopramid 3
f/zi 1 fiolă i.v., Augmentin 3 grame/zi, Algocalmin 3f/zi, Piafen 3f/zi) obiectivele propuse
pentru problemele de dependenţă au fost rezolvate.
Astfel că, în data de 03.03.2014 pacientul prezintă stare generală bună, afebril, tranzit
intestinal prezent, micţiuni fiziologice, mişcare şi postură îmbunătăţită, somn fiziologic
odihnitor, echilibrat psihic şi fără complicaţii postoperatorii.

Pacientul s-a externat cu următoarele recomandări:

- va respecta o alimentaţie echilibrată, fără excese, normoprotidică, normoglucidică,

normolipidică – trei mese principale pe zi şi două gustări între mese – fructe;
- dieta va cuprinde alimente care să asigure un aport suficient de nutrienţi necesari
regenerării celulare;
- consum de lichide cel puţin 2 l pe zi;
- respectarea tratamentului medicamentos prescris de medic;
- mobilizare zilnică cu cârje, cu interdicţia de a călca pe membrul operat minimum 4 luni
de la operaţie;
- la 2 luni de la operaţie să se facă un control scintigrafic al şoldului şi, dacă sunt semne
de consolidare, se menţine această fixare cu şuruburi, dacă nu, se va înlocui capul
femural cu o proteză bipolară sau, în cel mai rău caz, cu o proteză cervico-cefalică de tip
Moore.

70
 Caz nr. II: FRACTURĂ SUBCAPITALĂ DE COL FEMURAL,
OSTEOPOROZA

CULEGEREA DATELOR.

DATE RELATIV STABILE:

Nume: S.
Prenume: S.
Vârstă: 55 ani
Sex: F
Religie: ortodox
Rasă: albă
Limba vorbită: română.
Starea civilă: căsătorită;
Domiciliu: Brasov,
Ocupaţie: pensionară
Grup sanguin: B, Rh negativ
AHC – ;
APP – miopie bilaterală ( OS -0,75; OD -1,25 ),
HTA esenţială stadiul I
Deficienţe senzoriale: nu prezintă
Alergii: nu cunoaşte
Înălţime: 1,60 m.
DATE VARIABILE:
T.A. : 175/100 mm Hg.
Puls: 85 p/min.
Temperatura: 38,30 C.
Respiraţie: 30 r/min.
Greutate: 45kg.
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ
Alcool: nu;
Tutun: nu;
Droguri: nu;
Cafea: 1 ceaşcă /zi, dimineaţa după micul dejun;
Dietă: fără restricţii alimentare;
În data de 10.01.2014, în timp ce se afla la domiciliul a alunecat în baie pe o suprafaţă
udă. După căzătură a simţit o durere puternică la nivelul şoldului drept, iar când a încercat să
se ridice a observat că nu poate, având dureri mari. A solicitat Ambulanţa care a transportat-o
la U.P.U. a Spitalului Judeţen de Urgenţă, unde, în urma investigaţiilor clinice şi paraclinice s-
a stabilit diagnosticul de Fracură subcapitală, neangrenată de col femural, dreapta, tip
Garden III Pe os patologic
Pacienta se internează pe secţia Ortopedie, în data de 10.01.2014, prezentând
următoarele manifestări de dependenţă:
- alterarea mobilităţii fizice;
- poziţie nefirească a piciorului drept: adducţie şi rotaţie externă;
- scurtare membrului inferior drept;
- febră 38,3°C;
- durere la nivelul articulaţiei coxofemurale drepte – se accentuează la palpare şi
intenţia de mobilizare;
- TA = 175/100 mm Hg;
- anxietate;

71
 - deficit de cunoştinţe despre păstrarea sănătăţii;

În urma evaluării stării de sănătate, a examinărilor clinice şi paraclinice se decide

efectuarea intervenţiei chirurgicale pentru artroplastia totală a şoldului cu proteză cimentată
FILLER, pentru data de 12.01.2014.

GRILA DE DEPENDENŢĂ
Nevoia Manifestări de Surse de Problema de Grad de
fundamentală dependenţa dificultate dependenţă dependenţă
Modificarea
Şocul
Tahipnee frecvenţei Dependent
posttraumatic
respiratorii
Dispnee,
acumularea de
Imobilizarea Risc de afectare
secreţii la Dependent
De a respira şi a la pat pulmonară
nivelul căilor
avea o bună
respiratorii
circulaţie
Creşterea TA
Perturbarea
peste limitele Fond genetic Dependent
circulaţiei
normale
Posibila formare Intervenţia
Risc de alterare a
de trombi chirurgicală, Dependent
funcţiei circulatorii
venoşi repausul la pat
Vârstă,
restrângerea Dereglări de nutriţie
Inapetenţă Dependent
activităţii prin deficit
fizice
De a bea şi a Modificarea
Refuzul de a se Intervenţia
mânca regimului alimentar Dependent
alimenta chirurgicală
obişnuit
Vârsta,
Deficit lichidian
Deshidratare obşnuinţe Dependent
general
alimentare
Oligurie Deshidratare Alterarea diurezei Dependent
De a elimina Modificarea
Eliminări prin Intervenţia
eliminărilor Dependent
tuburi de dren chirurgicală
fiziologice
Fractură la
Impotenţă Alterarea capacităţii
De a se mişca şi a nivelul colului Dependent
funcţională de mişcare
avea o bună femural
postură Deplasare cu Intervenţia
Limitare motorie Dependent
dificultate chirurgicală
Anxietatea
Perturbarea
De a dormi şi a se legată de
Insomnie programului de Dependent
odihni intervenţia
somn şi odihnă
chirurgicală
Îmbrăcare şi Limitare Afectarea
De a se îmbrăca şi
dezbrăcare cu motorie, capacităţii de a se Dependent
dezbrăca
dificultate durere îmbrăca şi dezbrăca

72
 Nevoia Manifestări de Surse de Problema de Grad de
fundamentală dependenţa dificultate dependenţă dependenţă
De a-şi menţine Modificarea
temperatura Febră de Intervenţia temperaturii
Dependent
corpului în limite resorbţie chirurgicală corpului în sens
normale ascendent
Dificultate în a-
Limitarea
şi acorda Deficit de
De a fi curat, mobilităţii Dependent
îngrijiri de autoîngrijire
îngrijit, de a proteja fizice
igienă
tegumentele şi
Posibila apariţie
mucoasele Repausul Risc de complicaţii
a escarelor de Dependent
prelungit la pat tegumentare
decubit
Dureri la nivelul Fracturarea
articulaţiei colului
coxo-femurale femural, Disconfort Dependent
şi a plăgii intervenţia
De a evita
operatorii chirurgicală
pericolele
Limitările
motorii, Potenţial de
Cădere, lovire Dependent
echilibru accidentare
instabil
De a comunica - - - Independent
Imposibilitatea
De a acţiona
îndeplinirii şi
conform propriilor Limitările de Indisponibilitatea
participării la
convingeri şi mobilitatea şi temporară de a Dependent
ritualuri
valori, de a practica mobilizare practica religia
religioase
religia
specifice
De a fi preocupat
în vederea - - - Independent
Realizării
Iminenta Dificultate în a
De a se recrea Anxietate intervenţie îndeplini activităţi Dependent
chirurgicală recreative
Deficit de
De a învăţa cum Cunoştinţe Accesul cunoştinţe privind
să-şi păstreze insuficiente limitat la evoluţia şi Dependent
Sănătatea despre afecţiune informaţii autoîngrijirea la
domiciliu

73
 ANALIZE DE LABORATOR ŞI EXAMINĂRI PARACLINICE

Numele probei Valori normale Valorile pacientului

Hemoleucograma
RBC 4,5 – 5 mil/mm³ 4,3 mil / mm³
WBC 4000 – 10000 /mm³ 8000 / mm³
Granulocite:
- Neutrofile Segmentate 2.500-5.500/mm³ 4300 / mm³
- Neutrofile 50-250/mm³ 50 / mm³
Nesegmentate 100-200/mm³ 105 / mm³
- Euzinofile 20-40/mm³ 38 / mm³
- Bazofile 1.200-2.400/mm³ 2275 mm³
Limfocite 300-640/mm³ 580 / mm³
Monocite
PLT 150000 – 450000 / mm³ 210000 / mm³
Hb 13 – 18 g /dl 12,6 g /dl
Ht 40 – 52% 39%
Glicemie 80 – 110 g/dl 100 g/dl
Colesterolemie 1,80 – 2,80 g 0 /00 2,25 g 0 /00
VSH 1 – 10 mm/ora 12 mm/1 ora
7 – 13 mm/2 ore 17 mm / 2 ore
Ionograma serica Na = 135-152 m Eq/l Na=147,3 m Eq/l
K + = 3,5-5,4 m Eq/l K + = 3,9 m Eq/l
Cl - = 94-111 m Eq/l Cl = 101 m Eq/l
Ca 2+ = 4,5-5,5 m Eq/l Ca 2+ = 3,28 m Eq/l
Fe 3+ = 80-120 % Fe 3+ = 98 m Eq/l
Trigliceride < 160mg/l 128 mg/l
TGO= 15 – 45 U.I./ l 20,8 U.I. / l
Transaminaze
TGP = 10 – 40 U.I. / l 19,60 U.I. / l
Creatinina 0,5 – 1,5 mg/dl 0,9 mg/dl
Acid uric 2,4 – 7,5 mg/dl 5,7 mg /dl
Uree 0,2 – 0,5 g/l 0,28 g/l
Bilirubina totală 0,2 – 1,2 mg/dl 0,98 mg/dl
Bilirubina indireactă < 0,7 mg/dl 0,53 mg/dl
Examen sumar urină
acid
- pH-ul urinei
absentă
- albumina
rare epitelii plate,leucocite
- sediment urinar :
rare

EKG: hipertrofia ventriculului stâng, creşterea amplitudinii complexului PQRS

MRF : aspect pulmonar normal.
Examen radiologic al articulaţiei coxo-femurale (faţă şi profil) : fractură
subcapitală, neangrenată de col femural, dreapta, cu cioc proximal.

74
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- explorez, împreună cu pacienta cauzele care
determină creşterea frecvenţei respiratorii;
- liniştesc pacienta, explicându-i că nu este nici
un pericol pentru viaţa sa şi că se află în
competenţa unui personal specializat, profesionist
şi care va face tot ce este necesar pentru sanătatea
Ca urmare a îngrijirilor cu
pacientei;
rol propriu şi delegat,
- efectuez monitorizarea respiraţiei şi a
pacienta prezintă:
concentraţiei de O2, întreb pacienta dacă simte
lipsă de O2 şi dacă resimte dureri la nivel toracic;
10 .01.2014
Pacienta să revină la - deschid fereastra camerei pentru a împrospăta
- R: 20-25 resp/min
o frecvenţă aerul şi a-i îmbogăţi concentraţia de oxigen;
Modificarea La indicaţia
respiratorie normală - asigur o poziţie favorabilă unei respiraţii facile,
frecvenţei respiratorii medicului 11.01.2014
în decurs de 24 de fără a agrava disconfortul provocat de durerile
cauzată de şocul administrez calmante - R – 18-20 resp/min
ore. membrului inferior;
posttraumatic şi O2;
Funcţia respiratorie - mă asigur că pacienta nu prezintă haine strimte
manifestată prin - Diazepam cpr 2mg, 12.01.2014
să se desfăşoare în la nivelul gâtului sau toracelui, iar dacă acestea
tahipnee 3x1/zi; - R- 17-18 resp/min
parametrii optimi pre- există deschid nasturii sau le îndepărtez;
şi post operatori - monitorizez parametrii vitali: TA, pusl,
13.01 – 25.01.2014
repriraţie, concentraţie de O2 , temperatură;
- respiraţia se încadrează în
- anunţ deîndată medicul despre schimbările
parametrii fiziologici
negative apărute în funcţia respiratorie a
pacientei;
Obiectiv realizat.
- urmăresc aspectul tegumentelor şi mucoaselor
pentru a surprinde semne de cianoză;
- pregătesc pulsoximetrul;
- educ pacienta să respire corect, efectuând o
respiraţie completă (abdominală + toracică +
calviculară);

75
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Preoperator:
- asigur repaus la pat, în cameră bine aerisită;
- asigur lenjeride corp şi de pat curate şi adecvate
pentru a permite cu uşurinţă schimburile termice
la nivel tegumentar;
- încerc îndepărtarea factorilor care ar putea
provoca transpiraţii excesive (diaforeză) şi
În urma îngrijirilor cu rol
stagnarea umezelii la nivelul tegumentelor
Administrez, la propriu şi delegat, pacienta
toracice;
indicaţia medicului prezintă:
- explic pacientei necesitatea schimbării poziţiei
tratament
de decubit dorsal şi cu manevre blânde, pentru a
expectorant, 12.01.2014
nu agrava disconfortul, ajut bolnava să-şi schimbe
Risc de afectare decongestionant al - în perioada preoperatorie,
Pacienta să prezinte o poziţia la fiecare 2-3 ore;
pulmonară cauzat de mucoasei funcţiile respiratorii se
respiraţie fiziologică - identific împreună cu pacienta poziţiile
imobilizarea la pat traheobronşice: desfăşoară în parametri
şi să nu dezvolte antalgice şi recomand adoptarea celor favorizante
manifestată prin - Mucosolvan cpr. fiziologici, fără semne
complicaţii pentru respiraţie şi circulaţie, pentru a combate
dispnee, acumularea 30mg, 3x1/zi evidente de complicaţii
pulmonare pe timpul staza secreţiilor la nivel pulmonar ;
de secreţii în căile pulmonare;
imobilizării; - monitorizez funcţiile vitale: respiraţie, puls, TA,
respiratorii Administrez O2 la
temperatura;
indicaţia şi în 13.01.2014
- pregătesc pacienta psihic şi fizic pentru
concentraţiile - postoperator, funcţiile
exemenul radilogic pulmonar şi pentru intervenţia
prescrise de medic. respiratorii se desfăşoară în
chirurgicală.
limite fiziologice, fără
Postoperator:
semne de complicaţii;
- asigur repaus la pat, în poziţia recomandată de
medic (de regulă decubit dorsal), cu membrele
întinse;
- asigur lenjerie de corp şi de pat curate şi le
schimb ori de câte ori este nevoie;
- monitorizez funcţiile vitale: respiraţie, puls, TA,
temperatură;

76
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- asigur schimbarea poziţiei pacientei periodic,
fără să provoc disconfort suplimentar sau să
determin complicaţii ale manoperelor operatorii;
- asigur permeabilitatea căilor respiratorii
superioare;
- execut tapotamentul periodic pentru favorizarea
dreajului secreţiilor pulmonare, sau asigur
drenajul postural;
Risc de afectare - asigur un aport lichidian corespunzător pentru
Pacienta să prezinte o 14 – 25.01.2014
pulmonară cauzat de menţinerea secreţiilor bronşice în stare fluidă în
respiraţie fiziologică La indicaţia - pacienta nu prezintă
imobilizarea la pat vederea eliminării facile şi evitare stazei
şi să nu dezvolte medicului, efectuez complicaţii ale funcţiei
manifestată prin pulmonare;
complicaţii aspiraţia secreţiilor respiratorii.
dispnee, acumularea - învăţ pacienta să tuşească şi să expectoreze
pulmonare pe timpul traheo-bronşice
de secreţii în căile sputa din căile respiratorii;
imobilizării; Obiectiv realizat.
respiratorii - învăţ pacienta să efectueze periodic exerciţii
respiratorii, cu extinderea amplă a cutiei toracice
şi eliminarea unei cantităţi cât mai mari din aerul
rezidual;
- mă asigur de existenţa şi buna funcţionare a
aparaturii pentru administrare de O2, în caz de
nevoie;
- pregătesc materialele necesare pentru aspiraţia
traheo-bronşică, în caz de necesitate;
Pacienta să-şi Preoperator: Administrez
Perturbarea circulaţiei
menţină parametrii - asigur repausul (cât se poate de mult) la pat medicaţia specifică
pe fond genetic Ca efect al îngrijirilor
cardiaci în limite care înainte de intervenţia chirurgicală, în poziţie cât afecţiunilor cardiace,
manifestată prin primite, pacienta:
să permită efectuarea mai comodă; conform indicaţiilor
creşterea valorilor
intervenţiei - intervievez pacienta/aparţinătorii despre medicului specialist
tensiunii arteriale
chirurgicale fără afecţiunile cunoscute la nivel cardiac, tratamente cardiolog
peste limitele normale
riscuri. urmate sau în curs de desfăşurare şi

77
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
le aduc la cunoştinţa medicului;
- pregătesc pacienta psihic şi fizic pentru
consultul cardiologic preoperator;
- monitorizez funcţiile viatle ale pacientei:
10 .01.2014
tensiunea arterială, pulsul, saturaţia de O2,
- beneficiază de consult de
concentraţia parţială de CO2 şi notez valorile
specialitate – cardiologic;
înregistrate;
- seara T.A.= 170/100
- urmăresc efectul medicaţiei administrate şi
anunţ medicul curant despre orice modificare
11.01.2014
apărută în starea de sănătate a pacientei;
Pacienta să-şi - după administrarea
- explic pacientei fiecare tehnică şi manevră pe
menţină parametrii medicaţiei specifice
care o execut pentru a evita stresul şi ajut pacienta Administrez
cardiaci în limite care T.A.= 130/80
Perturbarea circulaţiei în satisfacerea nevoilor fundamentale pentru a medicaţia specifică
să permită efectuarea
pe fond genetic evita oboseala; afecţiunilor cardiace,
intervenţiei 12.01.2014
manifestată prin - educ bolnava să evite orice fel de efort (fizic sau conform indicaţiilor
chirurgicale fără - T.A.= 120/80
creşterea valorilor psihic) în perioada preoperatorie; medicului specialist
riscuri. - pacienta poate fi operată
tensiunii arteriale - educ membrii familiei să nu epuizeze pacienta; cardiolog:
Postoperator, funcţia
peste limitele normale - asigur un regim hiposodat, hipolipidic, - Dopegyt cpr.
circulatorie să se 13.01.2014
preponderent din fructe şi zarzavaturi,; 250mg, 1x1/zi;
desfăşoare în limite - postoperator TA se
- pregătesc pacienta psihic şi fizic pentru
fiziologice menţine în limte normale;
efectuare EKG, probe de efort, oscilometrie,
examenul fundului de ochi, recoltări sanguine;
14.01. – 25.01.2014
- mă asigur de funcţionarea aparaturii pentru
- funcţia circulatorie se
administrarea O2, în caz că va trebui administrat;
menţine în limite fiziologice
Postoperator:
- monitorizez T.A. ori de câte ori este nevoie – în
primele 2 ore după operaţie, din 15 în 15 minute,
apoi din 30 în 30 de minute, pentru următoarele 6
ore şi din oră în oră pentru urmăroarele 16 ore,
notând datele în foaia de reanimare;

78
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- pulsul îl măsor la 10-15 minte, urmărind
Asigur refacerea
frecvenţa, ritmicitatea, amplitudinea – notez
volemiei şi
valorile;
rehidratarea
- orice modificare a parametrilor funcţiilor vitale
pacientei conform
le aduc de îndată la cunoştinţa medicului
Perturbarea circulaţiei indicaţiilor
anestezist sau chirurg;
pe fond genetic Postoperator, funcţia medicului:
- asigur repausul la pat, în poziţie cât mai
manifestată prin circulatorie să se - sol. NaCl 9%, perf. Obiectiv realizat
comodă, care să favorizeze o circulaţie optimă ;
creşterea valorilor desfăşoare în limite i.v. 2x500ml/zi;
- urmăresc starea tegumentelor şi mucoaselor
tensiunii arteriale fiziologice - sol. Ringer perf i.v.
pentru a surprinde deficite de irigare sanguină sau
peste limitele normale 2x500 ml/zi;
un aport scăzut de O2 ;
Gluconat de Ca+
- urmăresc ca atmosfera din jurul pacientei să fie
10% i.v 2x5 ml/zi;
una calmă, cu multă linişte, fără conversaţii
- Vitamina C 10%
zgomotoase şi vizitatori mulţi în prima zi după
i.v. 1x1/zi;
operaţie, asigurându-i cât mai multă odihnă;
- monitorizez funcţiile circulatorii ale pacientei
Ca urmare a îngrijirilor cu
(TA, puls, Sa O2, PaCO2, PaO2) şi notez valorile
rol propriu şi delegat,
Risc de complicaţii în foaia de reanimare sau de temperatură;
pacienta:
circulatorii cauzate de - asigur mişcări pasive ale membrelor sănătoase,
Administrez
intervenţia Pacienta să nu efectuez masaje în scopul favorizării circulaţiei de
medicaţia 13.02.2014
chirurgicală şi dezvolte complicaţii întoarcere fără a mări disconfortul pacientei legat
antitrombolitică - postoperator, parametrii
repausul la pat, circulatorii în de durerile şoldului drept;
prescrisă de medic: cardio-vasculari se
manifestat prin perioada - în funcţie de indicaţiile medicului şi
- Fraxiparine 1ml încadrează în limite
posibila formare de postoperatorie kinetoterapeutului asigur mobilizarea precoce a
sc.; 1x1/zi; normale (cu medicaţia
trombi la nivelul pacientei în perioada postoperatorie, iniţial prin
specifică): TA = 140/90,
venelor pelviene mişcări pasive, de mică amplitudine ale
Puls = 82 bătăi/min.
membrului afectat şi mişcări active ale celorlalte
membre;

79
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- recomand pacientei efecuarea de contracţii
musculare statice ale membrelor inferioare,
alternate cu perioade de repaus (10 contracţii
succesive-pauză), repetate de mai multe ori pe zi;
14.02 – 03.03.2014
- în perioada de repaus la pat asigur poziţii
Risc de complicaţii
antalgice favorabile unei circulaţii fiziologice;
circulatorii cauzate de - variaţiile parametrilor
- educ pacienta să-şi mobilizeze membrele Administrez
intervenţia Pacienta să nu circulatori (dimineaţa şi
sanătoase prin mişcări de flexie-extensie, rotaţie, medicaţia
chirurgicală şi dezvolte complicaţii seara) se menţin în limitele
iar în cazul în care constat că nu poate singură antitrombolitică
repausul la pat, circulatorii în fiziologice:
efectuez aceste mişcări; prescrisă de medic:
manifestat prin perioada
- educ pacienta şi supraveghez respectarea - Fraxiparine 1ml
posibila formare de postoperatorie D – TA= 130/85, puls= 78;
recomandării privind flexia şi extensia degetelor sc.; 1x1/zi;
trombi la nivelul S – TA= 140/90, puls= 82
de la picioare, flexia şi extensia genunchiului, a
venelor pelviene
membrului sănătos, antrenând şi articulaţia
Obiectiv realizat.
şoldului pe partea sănătoasă;
- înainte de ridicarea din pat, verific dacă pacienta
nu prezintă edeme ale membrelor inferioare şi
măsor tensiunea arterială în clino- şi ortostatism.
- identific împreună cu pacienta cauzele În urma îngrijirilor cu rol
inapetenţei şi încerc îndepărtarea lor sau educ propriu şi delegat, pacienta:
Pacienta să-şi
pacienta să evite aceşti factori;
Dereglări de nutriţie recapete apetitul în
- verific dacă inapetenţa este totală sau repulsia se 10.01.2014
prin deficit, datorită limitele vârstei.
manifestă numai faţă de anumite alimente; - serveşte 3 mese pe zi, dar
vârstei şi restrângerii Starea de nutriţie şi Colaborez cu
- explic importanţa pe care o are alimentaţia şi nu mănâncă toată mâncarea
activităţii fizice, rezervele dieteticianul
hidratarea adecvată pentru menţinerea stării servită;
manifestate prin organismului să
generale de sănătate şi asigurarea rezervelor 11.01.2014
inapetenţă permită intervenţia
organismului; - serveşte mesele oferite şi
chirurgicală.
- institui şi urmăresc respectare unei activităţi suplimentează cu un iaurt la
fizice zilnice minimale prânz;

80
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- monitorizez zilnic greutatea pacientei;
- aerisesc camera de mai multe ori pe zi, fără ca
acest lucru să provoace disconfort pacientei, în
scopul stimulării apetitului;
- prin discuţii cu pacienta descopăr preferinţele
culinare şi încerc să-i satisfac aceste preferinţe, în
limitele impuse de regimul intra-spitalicesc şi
recomandările medicale;
15.01.2014
- servesc mesele la ore regulate, la intervale mici
- postoperator prezintă
(2-3 ore), cu alimentele la o temperatură
apetit revenit, dar este
Pacienta să-şi moderată, într-un cadru cât mai estetic;
temporizată din cauza
Dereglări de nutriţie recapete apetitul în - prezint alimentele cât mai apetisant şi în veselă
intervenţiei chirurgicale;
prin deficit, datorită limitele vârstei. foarte curată, însoţite de amabilitate şi bunăvoinţă
vârstei şi restrângerii Starea de nutriţie şi şi le servesc în porţii mici; Colaborez cu
16 – 25.01.2014
activităţii fizice, rezervele - încurajez pacienta să se alimenteze; dieteticianul
- pacienta revine la
manifestate prin organismului să - recomand desfăşurarea de activitate fizică
alimentaţie fără restricţii,
inapetenţă permită intervenţia zilnică (minim 30 de minute de mers), în limitele
prezintă apetit în limite
chirurgicală. impuse de recuperarea postoperatorie;
specifice vârstei.
- după reluarea fără restricţii a alimentaţiei
stabilesc cu dieteticianul şi pacienta o formula de
Obiectiv realizat.
alimentaţie adecvată – hipercalorică, mixtă, să
cuprindă toate principiile alimentare, bogată în
vitamine şi săruri minerale, alcătuită din alimente
uşor digerabile, cu o valoare calorică de 3000 de
calorii/24 ore;
- învăţ pacienta categoriile de alimente din ghidul
alimentar şi echivalenţele cantitative şi calitative
ale principiilor alimentare;

81
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Modificarea regimului Pacienta să - în primele 24 de ore de la operaţie asigur regim Asigur alimentarea şi Efectul îngrijirilor cu rol
alimentar obişnuit beneficieze de un de rehidratare, prin administrarea de apă, cu hidratarea pacientei, propriu şi delegat, asigurate
cauzat de intervenţia regim alimentar linguriţa, completând necesarul cu perfuzii; conform indicaţiilor de echipa de îngrijiri se
chirurgicală postoperator care să - efectuez bilanţul hidric ingesta/excreta, pentru medicului curant. traduce prin:
manifestată prin asigure organismului prevenirea deshidratării; Administrez regimul 10 – 12.01.2014
refuzul de a se resursele necesare - conştientizez pacienta asupra importanţei nutriţional specific - pacienta serveşte un regim
alimenta vindecării şi să reia alimentării postoperatorii cu efecte supra postoperator, până la alimentar uşor, dar bogat în
treptat alimentarea procesului de vindecare, a duratei acestuia; reluarea nutriţiei fără nutrienţi;
- după 24 de ore de la operaţie servesc pacienta restricţii. 13.01.2014
cu ceai, compot, supe de legume (numai zeama); - preoperator pacienta nu se
- încurajez pacienta să se alimenteze şi o felicit alimentează;
când ingeră alimente; - postoperator, i se
- monitorizez zilnic greutatea pacientei; administrează 150 ml de
- după reluarea tranzitului intestinal, introduc apă şi 150 ml de ceai, cu
treptat iaurt, piureuri de legume, de fructe, linguriţa;
conform regimului specific postoperator; 14.01.2014
- mă asigur că alimentele sunt bine preparate, - Dimineaţa: ceai;
prezentate estetic, în veselă foarte curată şi servite - Prânz: supă de legume
cu amabilitate şi bunăvoinţă; (zeama);
- asigur un regim nutriţional bogat în vitamine, - Seara: compot de cireşe;
normolipidic, uşor hiperprotidic şi normoglucidic; 15.01.2014
odată cu reluarea unui regim alimentar normal, - Dimineaţa: iaurt;
recomand consumul de alimente precum: lapte, - Prânz: piure de cartofi cu
ouă, brânză, carne slabă, crudităţi; carne de pui;
- identific prin discuţii cu pacienta motivele - Seara: peşte cu sos;
refuzului de a se alimenta; 16 – 25.01.2014
- verific dacă refuzul este determinat de repulsia - pacienta revine la un
faţă de anumite alimente, sau se manifestă numai regim alimentar normal
faţă de anumite alimente;
- educ pacienta să reducă consumul de cafea Obiectiv realizat.

82
 pentru că scade nivelul calciului în organism;

DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

83
 - evaluez gradul şi tipul (izotonă, hipertonă,
hipotonă) de hidratare al organismului pacientei;
- efectuez bilanţul ingesta/excreta;
În urma intervenţiilor cu rol
- educ pacienta asupra importanţei hidratării şi
propriu şi delegat, pacienta:
menţinerii unui aport lichidian corespunzător, în
vederea unei bune funcţionări a proceselor din
10.01.2014
organism, pentru menţinea în limitele normale a
- înţelege rolul hidratării
TA, dezintoxicare şi mărirea diurezei;
corespunzătoare şi ingeră o
- explic necesitatea şi imperativitatea Administrez
Pacienta să fie cantitate de 1500 ml de
reechilibrării hidroelectrolitice în vederea parenteral perfuzii cu
echilibrată lichide în cursul zilei;
desfăşurării în bune condiţii a intervenţiei soluţii de rehidratare
Deficit lichidian hidroelectrolitic până perfuzii 1000ml Ringer
chirurgicale, diminuarea setei şi acidozei conform indicaţiilor
general datorat vârstei la intervenţia 11.01.2014
postoperatorii, evoluţiei favorabile în cadrul medicului:
şi obişnuinţelor chirurgicală. - gradul de hidratate al
procesului de vindecare; - sol. NaCl 9%, perf.
nesănătoase de a Postoperator, pacientei revine spre
- explorez preferinţele pacientei legate de i.v. 2x500ml/zi;
asigura organismului pacienta să revină la normal; lichide ingerate
lichidele pe care ar dori să le ingere şi încerc - sol. Ringer perf i.v.
necesarul de apă o hidratare 1500ml; perfuzii 1000 ml
introducerea acestora în dieta zilnică, dacă nu 2x500 ml/zi;
manifestat prin corespunzătoare NaCl;
există interdicţii medicale; Gluconat de Ca+
deshidratare vârstei, ingerând 12.01.2014
- de câte ori vizitez bolnava, insist asupra 10% i.v 2x5 ml/zi;
1500-2000 ml - postoperator, i se
hidratării orale în prezenţa mea; - Vitamina C 10%
lichide/24 h. administrează 150 ml de
- educ aparţinătorii să încurajeze bolnava să i.v. 1x1/zi;
apă şi 150 ml de ceai, cu
ingere cantităţi de lichide mai mari decât de
linguriţa;
obicei;
13.01.2014
- monitorizez greutatea pacientei, starea
- se reia hidratatrea
tegumentelor şi mucoaselor, eliminările şi
perorală;
funcţiile vitale;
- observ dacă deficitul de lichide a afectat
funcţiile organismului şi sesizez medicul despre
constatările făcute;
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

84
 Deficit lichidian
general datorat vârstei Administrez 14 – 25.01.2014
- cunoscând antecedentele patologice ale
şi obişnuinţelor Pacienta să fie parenteral perfuzii cu - nu prezintă deficite de
pacientei (HTA), supraveghez să nu se instaleze
nutriţionale echilibrată soluţii de rehidratare hidratare;
hiperhidratarea pentru a nu determina edem
nesănătoase hidroelectrolitic conform indicaţiilor
pulmonar cut;
manifestat prin medicului Obiectiv realizat.
deshidratare
- explorez obiceiurile de eliminare a urinei la
pacientă; Efectul îngrijirilor cu rol
- învăţ pacienta poziţiii sau manevre care propriu şi delegat, asigurate
favorizează o golire mai bună a vezicii urinare; de echipa de îngrijiri se
- efectuaz bilanţul hidric; traduce prin:
- sesizez medicul despre cantitatea mică de urină 11.01.2014
Pacienta să revină la eliminată, în vederea investigării aparatului renal; - pacienta elimină o
o diureză - explic motivul pentru care cantitatea de urină cantitate de 1000 ml urină,
corespunzătoare eliminată este mică (deshidratare cauzată de Recoltez probe de galben închis, clară;
Alterare diurezei vârstei până la ingerarea insuficientă de lichide); urină pentru analize 12.01.2014
cauzată de starea de momentul operator (2 - educ pacienta asupra importanţei hidratării şi de laborator; - preoperator: pacienta
deshidratare generală zile). menţinerii unui aport lichidian corespunzător, în Programez şi elimină 500 ml urină
manifestată prin Postoperator pacienta vederea măririi diurezei; însoţesc pacienta dimineaţa;
oligurie să prezinte eliminări - educ pacienta asupra importanţei eliminărilor pentru investigarea - postoperator: 500 ml;
urinare normale din urinare în cantitate adecvată (prin urină se elimină aparatului renal; 13.01.2014
punct de vedere produşi de excreţie ai organismului); - diureza pacientei ajunge la
cantitativ. - educ aparţinătorii să încurajeze bolnava să 1500 ml urină/24 h;
ingere cantităţi de lichide mai mari decât de 14 – 25.01.2014
obicei, până la revenirea diurezei în parametrii - diureza se menţine în
fiziologici; limite fiziologice;
- monitorizez permanent greutatea pacientei,
starea tegumentelor şi mucoaselor, eliminările şi Obiectiv realizat.
funcţiile vitale;
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

85
 - asigur drenajul liber (pasiv), prin plasarea
pungii colectoare sub nivelul plăgii operatorii;
Ca urmare a îngrijirilor cu
- monitorizez şi notez caracteristicile secreţiilor
rol propriu şi delegat,
drenate: culoare, consistenţă, aspect, cantitate şi
pacienta:
comunic medicului aspectele anormale pe care le
12.01.2014
sesizez referitor la drenajul secreţiilor;
- elimină secreţii sero-
- aşez pacienta în poziţii care să nu împiedice
La indicaţia sangvinolente prin tuburile
eliminările prin tuburile de dren şi care să nu
medicului recoltez de dren, aproximativ 800
producă disconfort din cauza drenurilor;
secreţii pentru ml;
- supraveghez poziţiile pacientei pentru a evita
determinarea 13 – 14 .01.2014
Eliminările prin obstruarea sau modificarea poziţionării drenului
Modificarea germenilor patogeni; - cantitate de secreţii se
tuburile de dren să cauzată de mişcările acesteia (mai ales în timpul
eliminărilor Efectuez schimbarea reduce la 500 ml, respectiv
corespundă stadiului somnului);
fiziologice, cauzată de pansamentului din 300 ml, aspect preponderent
de evoluţie - observ periodic locul de ieşire al tubului de dren
intervenţia jurul tubului de dren seros cu urme
postoperatorie. la nivelul tegumentelor, prin pansament,
chirurgicală, la termenul stabilit sangvinolente;
Pacienta să nu mai verificând înroşirea acestuia, prezenţa de puroi,
manifestată prin de medic. 15.01.2014
necesite tuburi de starea de fixare a drenului;
eliminări prin tuburi Restabilesc volemia - pacienta nu mai elimină
dren la 48-72 de ore - efectuez schimbarea pansamentului din jurul
de dren pacientei prin secreţii prin tuburile de
de la operaţie. tubului de dren ori de câte ori situaţia o impune,
instituirea de perfuzii dren, acestea sunt extrase;
după anunţare şi acordul medicului;
şi sânge, conform 16.01.2014
- efectuez manevre pe tubul de dren pentru a
indicaţiilor - nu prezintă semne de
elimina obstrucţia şi formarea crustelor pe tub;
medicului. complicaţii locale ale plăgii
- înlocuiesc recipientul colector ori de câte ori
operatorii;
este nevoie;
17 – 25.01.2014
- respect toate măsurile de asepsie când efectuez
- eliminările se rezumă la
manevre care implică plaga operatorie,
cele fiziologice.
pansamentele din jurul plăgii şi secreţiile drenate,
pentru a preveni răspândirea infecţiilor în mediul
Obiectiv realizat.
intraspitalicesc.

DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

86
 - ofer informaţii pacientei în legătură cu
afecţiunea pe care o prezintă, modalităţile de
tratament, atitudini pe care trebuie să le adopte,
ceea ce se aşteaptă de la ea în cadrul pregătirii
preoperatorii şi evoluţiei postoperatorii;
- mă asigur de înţelegerea, într-o proporţie cât
mai mare, a informaţiilor furnizate de medicul În urma intervenţiilor cu rol
curant, referitoare la modalităţile de reducere, propriu şi delegat, pacienta:
imobilizare şi consolidare a fracturii;
- răspund la întrebările pacientei, o încurajez să-şi 10-11.01.2014
exprime temerile şi nelămuririle legate de Institui repausul la - menţine repausul la pat,
Pacienta să nu
tratament şi vindecare; pat, conform mobilizând minimal
Alterarea capacităţii mobilizeze membrul
- supraveghez repausul la pat, cu limitarea indicaţiilor şi articulaţia coxo-femurală şi
de mişcare cauzată de inferior şi articulaţia
mişcărilor membrului afectat şi a articulaţiei poziţiilor specificate membrul inferior drept;
fracturarea colului coxo-femurală pentru
coxo-femurale pe partea lezată; de medic.
femural manifestată a nu produce
- asigur poziţia decubit dorsal cu membrele Pregătesc pacienta 12.01.2014
prin impotenţă complicaţii la nivelul
inferioare (în special cel afectat) întinse; pentru intervenţia - pacienta este pregătită
funcţională focarului de fractură .
- identific cu ajutorul pacientei poziţiile antalgice chirurgicală de pentru intervenţia
sau cel mai puţin traumatice şi recomand adoptare protezare. chirurgicală, neexistând
acestora dacă nu contravin indicaţiilor medicului complicaţii ale fracturii
sau ajut pacienta să le adopte; iniţiale.
- recomand pacientei să nu încerce să mobilizeze
membrul inferior bolnav, existând riscul Obiectiv realizat.
complicării fracturii ;
- pregătesc pacienta pentru intervenţia
chirurgicală din ziua următoare;
- suplinesc impotenţa funcţională a pacientei în
desfăşurarea activităţilor zilnice şi pregătirea
preoperatorie;

DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

87
 - educ pacienta şi mă asigur că, în primele 24 de
ore după intevenţia chirurgicală, va sta în poziţie
de siguranţă (decubit dorsal);
Efectul îngrijirilor cu rol
- după 24 de ore, dacă medicul nu contraindică,
propriu şi delegat, asigurate
poziţionez bolnava în semişezând, cu perne la
de echipa de îngrijiri se
spate, pentru a favoriza respiraţia şi circulaţia;
traduce prin:
- după 2-3 zile de la operaţie pacienta va fi
ridicată şi va menţine ortostatismul cu sprijin
12.01.2014
numai pe piciorul sănătos;
- pacienta rămâne în repaus
- ofer pacientei informaţii despre procesul de Asist şi ajut
la pat, după momentul
recuperare, durata aproximativă, stadiile pe care kinetoterapeutul la
Pacienta să-şi crească operator;
trebuie să le atingă, metodele aplicate; efectuarea mişcărilor
gradul de
Limitare motorie - educ pacienta asupra necesităţii mobilizării cât pasive şi active cu
independenţă 13.01.2014
cauzată de intervenţia mai precoce (în limitele impuse de medic şi membrul afectat.
motrică, astfel încât - pacienta este poziţionată
chirurgicală afecţiune), cu efecte asupra prevenirii După reluarea
să se poată deplasa cu semişezând, sprijinită cu
manifestată prin complicaţiilor pulmonare şi de decubit, a parţială a mobilităţii
ajutorul cadrului perne, beneficiază de
deplasarea cu normalizării tranzitului intestinal, combaterea însoţesc pacienta la
metalic sau cârjelor kinetozerapie la pat;
dificultate stazei venoase; şedinţele de
după o săptămână de
- totodată atenţionez asupra respectării întocmai a gimnastică medicală,
la operaţie 14 – 15.01.2014
indicaţiilor medicale, a evitării exceselor de hidrokinetoterapie,
- pacienta efectuează
mobilizare, a suprasolicitărilor, ce pot avea recuperare medicală
mişcări pasive şi active la
repercursiuni asupra timpului de vindecare, a
pat, sub supraveherea
calităţii consolidării fracturii şi a obiectivelor
kinetoterapeutului; prezintă
urmărite în cadrul intervenţiei chirurgicale;
mobilitate îmbunătăţită; stă
- împreună cu pacienta voi elabora şi urmări
aşezată la marginea patului;
desfăşurarea unui program zilnic de activitatea
beneficiază de
fizică;
hidrokinetoterapie;
- urmăresc periodic părţile declive plăgii
operatorii (gamba, degetele membrului inferior
lezat):
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

88
 culoare, temperatura, grad de cianozare, 16.01.2014
parestezii; - pacienta se ridică de mai
- învăţ pacienta să îşi mobilizeze degetele şi multe ori pe parcursul zilei,
articulaţiile libere; fără sprijin pe membrul cu
- voi executa mişcări pasive şi voi supraveghea probleme şi menţine
Asist şi ajut
mişcările active ale membrului operat, în afara ortostatismul cu ajutor 5-10
kinetoterapeutul la
Pacienta să-şi crească şedinţelor de kinetoterapie, în scopul mobilizării minute;
efectuarea mişcărilor
gradul de cât mai precoce, cu afectare minimală a
Limitare motorie pasive şi active cu
independenţă confortului şi fără a produce complicaţii; 17.01.2014
cauzată de intervenţia membrul afectat.
motrică, astfel încât - monitorizez toleranţa pacientei la mobilizare, - pacienta este mobilizată
chirurgicală După reluarea
să se poată deplasa cu atât pasivă, cât şi activă, prin urmărirea pulsului, prima dată cu ajutorul
manifestată prin parţială a mobilităţii
ajutorul cadrului respiraţiei, tensiunii arteriale, gradul de durere; cârjelor, cu interdicţia de a
deplasarea cu însoţesc pacienta la
metalic sau cârjelor - educ pacienta să utilizeze cadrul metalic şi călca pe membrul operat;
dificultate şedinţele de
după o săptămână de cârjele şi o sprijin în reluarea progresivă a
gimnastică medicală,
la operaţie mersului (mai întâi poziţia ortostatică, efectuarea 25.01.2014
hidrokinetoterapie,
câtorva paşi, deplasări scurte – toate acestea fără - pacienta se deplasează în
recuperare medicală
sprijin pe piciorul operat); cadrul secţiei, cu ajutorul
- supraveghez mobilizarea zilnică, în mai multe cârjelor, fără sprijin pe
reprize, cu pauze, fără sprijin pe membrul operat membrul operat.
şi încurajez pacienta în reluarea activităţilor
obişnuite, fără exagerare sau suprasolicitare; Obiectiv realizat.

- evaluez gradul de anxietate al pacientei, factorii Administrez

Perturbarea
Pacienta să doarmă şi care îi sporesc sau diminuează intensitatea; medicaţie hipnotică În urma intervenţiilor cu rol
programului de somn
să se odihnească - ajut pacienta să-şi recunoască anxietatea şi să şi- (somnifere), propriu şi delegat, pacienta:
şi odihnă cauzată de
suficient sub aspect o exprime, să pună întrebările la care nu cunoaşte respectând dozele şi 12.02.2014
anxietatea legată de
cantitativ şi calitativ răspunsul sau nu e sigură de el; orarul de - prezintă somn nocturn cu
intervenţia
pe timpul spitalizării - identific tipul de insomnie (dormiţionale, administrare întreruperi frecvente;
chirurgicală
predormiţionale sau post-dormiţionale), în acest prescrise de medic.
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

89
 caz fiind vorba de tipul dormiţional; 13.02.2014
- asigur repaus la pat în timpul zilei, fără a - pacienta se odihneşte sub
permite picotelile în perioadele de calmare a efectul anestezicelor
durerilor, pentru a determina odihna nocturnă; operatorii;
- aerisesc încăperea înainte de ora de culcare şi Administrez 14.02.2014
încerc eliminarea factorilor care ar putea perturba medicaţie antalgică - se înregistrează
somul pacientei; şi hipnotică îmbunătăţiri cantitative şi
- asigur lenjerie de corp şi de pat curată şi (somnifere), calitative în odihna
Pacienta să doarmă şi
şi evoluţia comodă; respectând dozele şi pacientei, aceasta doarme 4
să se odihnească
postoperatorie - învăt pacienta să practice tehnici de relaxare, orarul de ore /noapte;
suficient sub aspect
manifestată prin exercitii respiratorii, înainte de culcare; administrare 15.02.2014
cantitativ şi calitativ
insomnie - ofer pacientei o cană cu lapte cald, ceai de tei prescrise de medic: - anxietatea nu mai prezintă
pe timpul spitalizării
înainte de culcare; - Tramadol 50mg, un motiv pentru perturbarea
- observ efectul tratamentului administrat asupra i.v. 1x1/zi; obiceiurilor legate de
pacientei, a modificărilor asupra calităţii şi - Diazepam 2ml, i.v. odihnă şi somn;
cantităţii somnului şi odihnei, a diminuării 1x1/zi 16.02 - 03.03.2014
durerilor; - prezintă somn şi odihnă în
- observ şi notez calitatea somnului, orarul, modul limite fiziologice în
în care privarea de somn influenţează celelalte perioada de spitalizare;
nevoi; Obiectiv realizat.
Afectarea capacităţii
de a se îmbrăca şi - identific capacitatea şi limitele fizice ale Efectuez, la indicaţia Ca urmare a îngrijirilor cu
dezbrăca cauzată de Pacienta să-şi pacientei referitoare la activităţile de îmbrăcare şi medicului şi a rol propriu şi delegat,
limitarea motorie şi micşoreze treptat dezbrăcare; kinetoterapeutului, pacienta:
durerile gradul de dependenţă - acord tip suficient bolnavei pentru exerciţii 12.02.2014
postoperatorii, în activitatea de îmbrăcare/dezbrăcarea elementelor de suplimentare de - la internare primeşte
manifestată prin schimbare a lenjeriei vestimentaţie; mobilitate pentru lenjerie de corp curată şi
îmbrăcare şi de corp - suplinesc deficienţele pacientei în schimbarea creşterea gradului de este ajutată să o îmbrace;
dezbrăcare cu lenjeriei; independenţă
dificultate
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

90
 preferate (biblia, psalmii), obiectele cu
Indisponibilitatea
semnificaţie religioasă (cruciuliţe, mătănii, etc)
temporară de a
Pacienta să poată să pentru pacientă dacă acestea nu încalcă normele
practica religia
îşi satisfacă necesităţi sociale şi interne ale spitalului;
conform convingerilor
minime în ceea ce - încurajez pacienta să aibă credinţă şi să ceară
proprii, cauzată de
priveşte practicarea ajutor divin pentru o rapidă vindecare şi pentru o
limitările de
religiei, să găsescă în evoluţie favorabilă; Conlucrez cu preotul
mobilitate şi Obiectiv realizat.
religie un factor - însoţesc şi supraveghez pacienta la activităţile spitalului.
mobilizare,
motivant pentru cu caracter religios desfăşurate în cadrul/ în afara
manifestată prin
dorinţa de vindecare salonului/secţiei;
imposibilitatea
în perioada - urmăresc efectul discuţiilor, activităţilor cu
îndeplinirii şi
spitalizării caracter religios asupra psihicului şi atitudinilor
participării la
pacientei (atât cele legate de motivul internării,
ritualurile specifice
cat şi aspecte generale de viaţă, concepţii, etc)
În urma intervenţiilor cu rol
- explorez gradul de anxietate al pacientei în
propriu şi delegat acordate
legătură cu intervenţia la care urmează să fie
de echipa de asistente
supusă;
medicale, pacienta:
- sprijin pacienta să descopere sursele de
La indicaţia
Dificultate în a Pacienta să poate să- anxietate şi o încurajez să gândească pozitiv;
medicului însoţesc 10.01.2014
îndeplini activităţi şi exprime - identific, împreună cu pacienta cauza anxietăţii -
pacienta al şedinţe - este neliniştită încă de la
recreative cauzată de sentimentele legate teama de infirmitate;
de psihoterapie. contactul cu mediul
iminenta intervenţie de intervenţia - folosesc unele metode de relaxare (imaginarea
Administrez spitalicesc.
chirurgicală chirurgicală. momentelor plăcute din viaţă, meditaţia,
medicaţie anxiolitică
manifestată prin Anxietatea să rămână meloterapia, cititul cărţilor preferate, etc.);
conform înscrisurilor 11.01.2014
anxietate minimă. - ajut pacienta să-şi recunoască şi să-şi expeime
medicale. - îşi recunoaşte temerile şi
anxietatea;
sursele de anxietate,
- asigur un climat de calm şi securitate, eliminând
asimilează informaţiile
sau diminuând stimulii care ar putea creşte gradul
legate de tratamentul
de anxietate;
instituit.
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT

91
 - ofer informaţii suplimentare pacientei şi
aparţinătorilor referitor la intervenţia chirurgicală,
La indicaţia
Dificultate în a la metodele de tratament ce vor fi aplicate, la
medicului însoţesc 12 – 25.01.2014
îndeplini activităţi Pacienta să poate să- evoluţia postoperatorie şi la ce se aşteaptă de la ea
pacienta al şedinţe - postoperator nu mai există
recreative cauzată de şi exprime - facilitez contactul cu alţi pacienţi, care au trecut
de psihoterapie. semne de anxietate, pacienta
iminenta intervenţie sentimentele legate prin faza operatorie şi prezintă evoluţie
Administrez având o atitudine pozitivă
chirurgicală de intervenţia favorabilă;
medicaţie anxiolitică legată de vindecare.
manifestată prin chirurgicală. - solicit aparţinătorilor să nu sporească anxietatea
conform înscrisurilor Obiectiv realizat.
anxietate şi gradul de nelinişte al pacientei legată de
medicale.
intervenţia chirurgicală, prin exprimarea propriilor
temeri şi convingeri.
- explorez nivelul de cunoştinţe al pacientei
privind afecţiunea şi stimulez dorinţa de
cunoaştere;
- educ pacienta şi familia privind limitarea
Pacienta a fost informată cu
eforturilor fizice şi psihice şi etapizarea reluării
privire la conduita pe care
Deficit de cunoştinţe activităţilor fizice;
trebuie să o deţină la
privind evoluţia şi - subliniez necesitatea anunţării medicului dacă în
domiciliu.
autoîngrijirea la perioada postoperatorie imediată pacienta face
Aceasta s-a arăta interesată
domiciliu datorită febră sau prezintă tulburări de tranzit intestinal; Colaborez cu
Acumularea de noi de aspectele care privesc
accesului limitat la - educ pacienta asupra respectarii unei diete aparţinătorii şi
cunoştinţe vindecarea totală şi, astfel, a
informaţii manifestat diversificate, care să asigure un aport suficient de medicul de familie.
acumulat cunoştinţele
prin cunoştinţe nutrienţi necesari regenerării celulare;
necesare acordării
insuficiente despre - recomand evitarea creşterilor ponderale şi
îngrijirilor pentru sănătate.
afecţiune încadrarea în limitele ideale, ţinând cont de vârstă
şi înălţime;
Obiectiv realizat.
- mă asigur de înţelegerea prescripţiilor şi
indicaţiilor medicale postoperatorii, iar la nevoie
le reiau până la însuşirea şi înţelegerea totală;
- reamintesc efectuarea controalelor periodice.

92
 EVALUAREA FINALĂ

Pacienta S.S., în vârstă de 55 de ani, s-a internat de urgenţă pe data de 10.01.2014, cu

următoarele manifestări de dependenţă: tahipnee, deshidratare, HTA esenţială, febră
moderată, alterarea mobilităţii fizice, durere la nivelul articulaţiei coxofemurale drepte,
anxietate, deficit de cunoştinţe despre păstrarea sănătăţii;
În urma examenelor clinice şi paraclinice (HLG completă, VSH, uree, glicemie,
bilirubină, timp Quick, ionogramă, colesterol, trigiceride, electroforeză, TS, TC, grup sg, Rh,
Ex. urină, Rx. pulmonar, EKG, Radiografia articulaţiei coxo-femurale faţă şi profil) s-a
stabilit diagnosticul: Fracură subcapitală neagrenată de col femural, dreapta,
osteoporoza, cu recomandare de intervenţie chirurgicală pentru artroplastie totală de şold, cu
proteză cimentată tip FILLER.
Pentru problemele de dependenţă pe care pacienta le prezintă s-au stabilit obiectivele
de îngrijire şi intervenţiile necesare conduitei operatorii.
Obiectivele propuse pentru actualele probleme de dependenţă au fost realizate şi
pacienta a fost pregătită fizic şi psihic în vederea intervenţiei chirurgicale. S-a intervenit
chirurgical în data de 12.01.2014, practicându-se artroplastia totală de şold.
Atât intra- cât şi postoperator în secţia de ATI, nu au intervenit complicaţii şi pacienta
a fost transferată în secţia de chirurgie în data de 13.01.2014 cu următoarele probleme de
dependenţă: febrilă, durere la nivelul plăgii operatorii, integritate tegumentară afectată, regim
alimentar, tranzit intestinal nereluat, poziţie antalgică, insomnie, anxietate.
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat, a tratamentului administrat obiectivele
propuse pentru problemele de dependenţă au fost rezolvate.
Astfel că, în data de 25.01.2014 pacienta prezintă stare generală bună, afebrilă, tranzit
intestinal prezent, micţiuni fiziologice, mişcare şi postură îmbunătăţită, somn fiziologic
odihnitor, echilibrat psihic şi fără complicaţii postoperatorii.

Pacienta se externează în data de 25.01.2014cu următoarele recomandări:

- va respecta o alimentaţie echilibrată, fără excese, normoprotidică, normoglucidică,

normolipidică – trei mese principale pe zi şi două gustări între mese – fructe;
- dieta va cuprinde alimente care să asigure un aport suficient de nutrienţi necesari
desfăşurării fizilogice a proceselor organismului;
- consumul de lichide cel puţin 2 l pe zi;
- respectarea tratamentului medicamentos prescris de medic;
- mobilizare zilnică cu cârje, cu interdicţia de a călca pe membrul respectiv minimum 4
luni de la operaţie;
- la 2 luni de la operaţie să se facă un control scintigrafic al şoldului;

93
 Caz nr. III: FRACTURĂ DE COL FEMURAL TRANSCERVICALĂ
OSTEOPOROZA

CULEGEREA DATELOR.

DATE RELATIV STABILE:

Nume: G.
Prenume: G.
Vârstă: 77 ani
Sex: M
Religie: ortodox
Rasă: albă
Limba vorbită: maghiară.
Starea civilă: divorţat, locuieşte singur într-o casă cu o singură cameră, insalubră, fără utilităţi;
Ocupaţie: pensionar
Grup sanguin: A II, Rh negativ
AHC – tata:HTA esenţială; mama: afecţiuni psihice (depresii)
APP – Angină pectorală stabilă -2000, apendicectomie -1978, miopie bilaterală ( OS -1,75;
OD -1,50 )
Deficienţe senzoriale: nu prezintă
Alergii: nu cunoaşte
Înălţime: 1,68 m.
DATE VARIABILE:
T.A. : 190/120 mm Hg.
Puls: 87 p/min.
Temperatura: 38,70 C.
Respiraţie: 20 r/min.
Greutate: 45kg.
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ
Alcool: ocazional;
Tutun: nu;
Droguri: nu;
Cafea: 1 ceaşcă /zi, dimineaţa după micul dejun;
Dietă: fără restricţii alimentare;
În data de 20.04.2014, în timp ce dorea să iasă din camera sa s-a împiedicat. După
cădere a simţit o durere puternică la nivelul şoldului stâng şi nu a mai putut să continue
deplasarea sau să se ridice. A fost văzut, după aproximativ 6 ore, de un trecător care a
solicitat Ambulanţa. A fost transportat la U.P.U. a Spitalului Judeţen de Urgenţă unde, în urma
investigaţiilor clinice şi paraclinice s-a stabilit diagnosticul de Fracură mediocervicală de
col femural, stânga, oteoporoza.
Pacientul se internează pe secţia Ortopedie, în data de 20.04.2014, prezentând
următoarele manifestări de dependenţă:
- tuse productivă;
- HTA severă 190/120;
- incontinenţă urinară;
- ţinutră vestimentară neadecvată;
- febră 38,7;
- carenţe de igienă
- alterarea mobilităţii fizice;
- durere la nivelul articulaţiei coxofemurale stângă;

94
 - anxietate;
- deficit de cunoştinţe despre păstrarea sănătăţii;

În urma evaluării stării de sănătate se decide că prezintă risc operator foarte mare şi se
încearcă recuperarea prin tratament funcţional.

GRILA DE DEPENDENŢĂ
Nevoia Manifestări de Surse de Problema de Grad de
fundamentală dependenţa dificultate dependenţă dependenţă
Procesul
Tuse cu
infecţios Alterarea respiraţiei Dependent
expectoraţie
De a respira şi a pulmonar
avea o bună Creşterea
circulaţie alarmantă a Insuficienţă Dereglări
Dependent
tensiunii aortică circulatorii
arteriale
Stare
Refuzul de a se
De a bea şi a depresivă Dereglări de nutriţie
alimenta şi Dependent
mânca (vrea să prin deficit
hidrata
moară)
Pierderi Incapacitatea
De a elimina involuntare de controlului Incontinenţă urinară Dependent
urină sfincterian
Impotenţă
De a se mişca şi a Fractură la
funcţională şi Alterarea capacităţii
avea o bună nivelul colului Dependent
mobilizare cu de mişcare
postură femural
dificultate
Treziri Durerile din Perturbarea
De a dormi şi a se
frecvente, articulaţia programului de Dependent
odihni
insomnie coxo-femurală somn şi odihnă
Ţinută
De a se îmbrăca şi Stare Dezinteres faţă de
vestimentară Dependent
dezbrăca depresivă ţinuta vestimentară
neadecvată
De a-şi menţine Modificarea
Procesul
temperatura regimului termic
Febră moderată inflamator Dependent
corpului în limite corporal, în sens
pulmonar
normale ascendent
De a fi curat,
Repausul
îngrijit, de a proteja Escare de Risc de complicaţii
prelungit la Dependent
tegumentele şi decubit tegumentare
pat
mucoasele
Durere la
Fracturarea
nivelul
colului Disconfort Dependent
articulaţiei
femural
coxo-femurale
De a evita Concentrarea
pericolele secreţiilor la
nivelul căilor Imobilizarea Risc de afectare
Dependent
respiratorii, la pat pulmonară
dispnee, tuse
iritativă

95
 Nevoia Manifestări de Surse de Problema de Grad de
fundamentală dependenţa dificultate dependenţă dependenţă
Limitările
De a evita motorii, Potenţial de
Cădere, lovire Dependent
pericolele echilibru accidentare
instabil
Modificările
Necesitatea de a
analizatotului Comunicare
apropia
De a comunica vizual ineficace la nivel Dependent
obiectele pentru
specifice senzorial
a le vedea
vârstei
De a acţiona
conform propriilor
convingeri şi - - - Independent
valori, de a practica
religia
De a fi preocupat în
vederea - - - Independent
Realizării
Teama de Dificultate în a
De a se recrea Anxietate invaliditate îndeplini activităţi Dependent
locomotorie recreative
Necunoaşterea
De a învăţa cum să- Deficit de
metodelor de a- Ignoranţa
şi păstreze cunoştinţe privind Dependent
şi păstra pacientului
Sănătatea păstrarea sănătăţii
sănătatea

96
ANALIZE DE LABORATOR ŞI EXAMINĂRI PARACLINICE
Numele probei Valori normale Valorile pacientului
Hemoleucograma
RBC 4,5 – 5 mil/mm³ 4,3 mil / mm³
WBC 4000 – 10000 /mm³ 15000 / mm³
Granulocite:
- Neutrofile Segmentate 2.500-5.500/mm³ 6300 / mm³
- Neutrofile 50-250/mm³ 250 / mm³
Nesegmentate 100-200/mm³ 205 / mm³
- Euzinofile 20-40/mm³ 48 / mm³
- Bazofile 1.200-2.400/mm³ 3275 mm³
Limfocite 300-640/mm³ 580 / mm³
Monocite 0-1000/mm3 1200 / mm³
PLT 150000 – 450000 / mm³ 400000 / mm³
Hb 13 – 18 g /dl 11,6 g /dl
Ht 40 – 52% 29%
Glicemie 80 – 110 g/dl 80 g/dl
Colesterolemie 1,80 – 2,80 g 0 /00 2,65 g 0 /00
VSH 1 – 10 mm/ora 17 mm/1 ora
7 – 13 mm/2 ore 23 mm / 2 ore
Ionograma serica Na = 135-152 m Eq/l Na=121,3 m Eq/l
K + = 3,5-5,4 m Eq/l K + = 2,9 m Eq/l
Cl - = 94-111 m Eq/l Cl = 86 m Eq/l
Ca 2+ = 4,5-5,5 m Eq/l Ca 2+ = 2,28 m Eq/l
Fe 3+ = 80-120 % Fe 3+ = 68 m Eq/l
Trigliceride < 160mg/l 98 mg/l
TGO= 15 – 45 U.I./ l 20,8 U.I. / l
Transaminaze
TGP = 10 – 40 U.I. / l 19,60 U.I. / l
Creatinina 0,5 – 1,5 mg/dl 0,9 mg/dl
Acid uric 2,4 – 7,5 mg/dl 5,7 mg /dl
Uree 0,2 – 0,5 g/l 0,28 g/l
Bilirubina totală 0,2 – 1,2 mg/dl 0,98 mg/dl
Bilirubina indireactă < 0,7 mg/dl 0,53 mg/dl
Examen sumar urină
acid
- pH-ul urinei
absentă
- albumina
rare epitelii plate,leucocite
- sediment urinar :
rare

EKG: hipertrofia ventriculului stâng, creşterea amplitudinii complexului PQRS

MRF : pneumonie bacteriană infiltrativă
Examen radiologic al articulaţiei coxo-femurale (faţă şi profil) : fractură
mediocervicală neangrenată de col femural, stânga, cu cioc proximal.

97
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- explorez obişnuinţele pacientului referitoare la
respiraţie (tipul de respiraţie) şi la expectoraţie;
- poziţionez pacientul în poziţie semişezândă sau Recoltez produse
şezândă sprijinit la spate cu perne, pentru a biologice şi
favoriza respiraţia; patologice pentru
În urma intervenţiilor cu rol
- asigur condiţii de mediu optime în salon (T= 18- analizele de
propriu şi delegat, pacientul:
22°C, umiditate uşor crescută 60-70%, laborator indicate de
luminozitate din sursă naturală); medic(HLG,
20.04.2014
- asigur o aerisire corespunzătoare a încăperii; creatinină,
- prezintă secuse de tuse cu
Pacientul să prezinte: - mă asigur de existenţa şi buna funcţionare a transaminaze,
expectoraţie, căi respiratorii
aparaturii pentru administrarea de O2; glicemie, colestero,
congestionate;
- diminuarea - sporesc cantitatea de lichide administrate TC, TS, Quik,
21.04.2014
Alterarea respiraţiei acceselor de tuse în bolnavului, explicându-i acestă necesitate prin Howel, etc.)
- episoadele de tuse se
cauzate de procesul termen de 3 zile; faptul că un aport mai mare de lichide menţine Institui
reduc, căile respiratorii
infecţios pulmonar - eliberarea căilor secreţiile traheobronşice în stare fluidă, permiţând oxigenoterapie la
devin mai libere, respiraţia
manifestate prin tuse respiratorii în termen astfel eliminarea mai facilă şi deci, dezobstruarea indicaţia medicului
revine la normal;
cu expectoraţie de 3 zile; căilor respiratorii; respectând
22.04.2014
- reducerea procesului - asigur materialele necesare captării sputei şi prescripţiile acestuia
- tusea se remite,
inflamator pulmonar educ pacientul să nu înghită sputa, ci să o scuipe; privind volumul şi
expectoraţiile dispar,
în termen de 10 zile - monitorizez caracteristicile secreţiilor eliminate: concentraţia de O2
respiraţia se încadrează în
culoare, aspect, cantitate şi notez constatările în Administrez
limite fiziologice; se
foaia de observaţie/temperatură a pacientului; tratamentul
continuă tratamentul pentru
- monitorizez funcţiile vitale ale pacientului: medicamentos
eradicarea infecţiei
temperatură, puls, respiraţie, saturaţia de O2; prescris:
pulmonare
- efectuez şi conştientizez bolnavul asupra - Mucosolvan cpr.
respectării unei igiene riguroase, în special a 30mg, 3x1/zi
căilor respiratorii şi cavităţii bucale, dar şi a
regulilor de igienă generală prin folosirea batistei
în timpul acceselor de tuse, a expectoraţiilor, etc;

98
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- identific şi indic pacientului poziţii care
favorizează o respiraţie cât mai facilă,
expectoraţia, expansiunea cutiei toracice;
- mă asigur că hainele pacientului nu împiedică Recoltez produse În urma intervenţiilor cu rol
respiraţia (haine prea strimte); biologice şi propriu şi delegat, pacientul:
- încurajez pacientul să efectueze mişcări active patologice pentru
ale părţii superioare a corpului, la pat, pentru analizele de 20.04.2014
menţinerea tonususlui muscular al cutiei toracice, laborator indicate de - prezintă secuse de tuse cu
Pacientul să prezinte:
dar fără a agrava disconfortul sau a provoca medic. expectoraţie, căi respiratorii
complicaţii la nivelul focarului de fractură; Institui congestionate;
- diminuarea
- ajut pacientul în satisfacerea nevoilor oxigenoterapie la 21.04.2014
Alterarea respiraţiei acceselor de tuse în
fundamentale şi îl încurajej să participe la îngrijiri indicaţia medicului - episoadele de tuse se
cauzate de procesul termen de 3 zile;
prin creşterea gradului de implicare în activităţi, respectând reduc, căile respiratorii
infecţios pulmonar - eliberarea căilor
în funcţie de toleranţă; prescripţiile acestuia devin mai libere, respiraţia
manifestate prin tuse respiratorii în termen
- supraveghez pacientul pentru recunoaşterea privind volumul şi revine la normal;
cu expectoraţie de 3 zile;
precoce a semnelor de complicaţii: insuficienţă concentraţia de O2 22.04.2014
- reducerea procesului
respiratorie acută, hiperpirexie, algii la nivel Administrez - tusea se remite,
inflamator pulmonar
toracic, modificări ale sputei; tratamentul expectoraţiile dispar,
în termen de 10 zile
- efectuez zilnic cu pacientul exerciţii respiratorii; medicamentos respiraţia se încadrează în
- limitez contactele pacientului cu alte persoane prescris: limite fiziologice; se
pentru prevenirea răspândirii infecţiilor bacteriene - Mucosolvan cpr. continuă tratamentul pentru
în mediul intraspitalicesc; 30mg, 3x1/zi eradicarea infecţiei
- supraveghez permanent starea pacientului şi pulmonare
anunţ imediat medicul dacă apar modificări, în
special cele care pot duce la dezvoltarea
complicaţilor;
- asigur repaus la pat, cu minimalizarea
Dereglări circulatorii Pacientul să prezinte Administrez Efectul îngrijirilor primite
activităţilor motrice;
cauzate de scăderea valorilor TA medicaţia din partea echipei de
- explorez, prin discuţii cu pacientul cauzele
insuficienţa aortică progresiv, hipotensoare îngrijiri se regăseşte în:
determinante ale creşterii TA, istoricul afecţiunii,

99
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
tratamente urmate sau în curs de desfăşurare;
- identific, împreună cu pacientul, factorii care
duc la creşterea TA şi educ bolnavul să evite orice
efort (fizic sau psihic);
- asigur un climat de siguranţă şi încredere, de
linişte şi protecţie pentru pacient, în scopul
20.04.2014
liniştirii psihice (cu efect de scădere a TA);
- TA = 190/120; risc crescut
- monitorizez parametrii funcţiilor vitale, la
de afecţiuni vasculare;
fiecare 2 ore sau ori de câte ori este necesar pentru
prevenirea unor complicaţii vasculare, până la
21.04.2014
scăderea valorilor TA;
Pacientul să prezinte - efectul medicaţiei
- notez rezultatele monitorizărilor în FO sau FT şi Administrez
Dereglări circulatorii scăderea valorilor TA hipotensoare se traduce prin
anunţ medicul în caz de rezistenţă la tratament; medicaţia
cauzate de progresiv, până la TA = 150/100; riscul de
- urmăresc efectele tratamentului instituit şi hipotensoare la
insuficienţa aortică atingerea unor valori complicaţii vasculare scade;
comunic medicului răspunsul bolnavului al indicaţia şi conform
manifestate prin corespunzătoare
medicaţia administrată, în scopul stabilirii prescripţiilor
creşterea alarmantă a vârstei, prevenirea 22.04.2014
dozelor, ajustării lor; medicului:
valorilor tensiunii accidentelor vaculare - valorile TA se apropie de
- suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale - Dopegyt cpr.
arteriale în termen de 48 de cele corespunzătoare vârstei
pentru a reduce eforturile şi a nu determina 250mg, 1x1/zi;
ore şi stării pacientului TA =
creşterea valorilor TA;
135/85;
- asigur şi efectuez igiena pacientului, schimb
- riscul de accidente
lenjeria de corp şi pat ori de câte ori este nevoie
vasculare se minimizează.
pentru a menţine sau mări gradul de confort al
pacientului;
- asigur un regim alimentar echilibrat şi uşor,
pentru a nu determina eforturi digestive, regim
hiposodat, hipolipidic, preponderent din fructe şi
zarzavaturi;
- efectuez bilanţul hidric pentru prevenirea
depleţiei de potasiu, care provoacă aritmii;

100
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- pregătesc pacientul psihic şi fizic pentru
examinările paraclinice;
Obiectiv îndeplinit.
explic pacientului fiecare tehnică şi manevră pe
care o execut pentru a evita stresul;
- identific cauzele refuzului de a se alimenta şi Ca urmare a îngrijirilor cu
hidrata al pacientului şi încerc eliminarea lor; rol propriu şi delegat pe
- încerc prin discuţii şi observaţie să determin care pacientul el primeşte:
dacă pacientul are o dentiţie corespunzătoare, nu
prezintă leziuni ale mucoasei bucale, nu suferă de 20.04.2014
disfagie, are/nu poftă de mâncare, prezintă - refuză să se alimenteze
dificultăţi de digestie şi absorbţie, eliminare, peroral; se instituie perfuzii
Pacientul: regurgitaţii, etc; cu soluţii hipertone şi
- conştientizez bolnavul asupra importanţei glucoză, vitamian C;
Institui regimul
- să înţeleagă alimentării şi hidratării în cadrul procesului de
alimentar prescris de
Dereglări de nutriţie necesitatea vindecare şi pentru buna desfăşurare a proceselor 21.04.2014
medic.
prin deficit pe fond alimentării; fiziologice din organism; - pacientul, la insistenţele
Suplinesc nevoile
psihic depresiv - să reia alimentarea în - stabilesc cu pacientul un plan de reluare a asistentei medicale,
organismului prin
manifestate prin termen de 2 zile; alimentaţiei şi hidratării, încercând să cresc mănâncă 100 ml de ceai în 3
perfuzii conform
refuzul de a se - alimentaţia să interesul pentru mâncare şi băutură; reprize; refuzul de a se
înscrisurilor din
alimenta şi hidrata asigure necesarul de - verific dacă refuzul survine în urma unei alimenta persistă; perfuzii
documentele
nutrienţi pentru o repulsii totale pentru alimente şi lichide sau se pentru rehidratare;
medicale.
bună funcţionare a datorează doar anumitor categorii ;
organismului - monitorizez zilnic greutatea pacientului; 22.04.2014
- aerisesc camera de mai multe ori pe zi, fără ca - pacientul înţelege
acest lucru să provoace discomfort, în scopul necesitatea alimentării, sub
stimulării apetitului; observaţia asistentei
- prin discuţii cu pacientul descopăr preferinţele mănâncă ceai cu pâine,
culinare şi încerc să-i satisfac aceste preferinţe, în iaurt;
limitele impuse de regimul intra-spitalicesc şi
recomandările medicale;

101
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- servesc mesele al ore regulate, la intervale mici
Pacientul: (2-3 ore), cu alimentele la o temperatură
moderată, lichidele reci, acidifiate cu lămâie, într- 23 - 30.04.2014
Institui regimul
- să înţeleagă o variaţie cât mai mare şi într-un cadru cât mai - alimentaţia pacientului se
alimentar prescris de
Dereglări de nutriţie necesitatea estetic; reia treptat, cu cantităţi mici
medic.
prin deficit pe fond alimentării; - nu administrez alimente şi lichide hiperzaharate şi regimuri preponderent
Suplinesc nevoile
psihic depresiv - să reia alimentarea în pentru că determină senzaţia de plenitudine; lichidiene; pacientul a
organismului prin
manifestate prin termen de 2 zile; - prezint alimentele cât mai apetisant şi în veselă înţeles că trebuie să se
perfuzii conform
refuzul de a se - alimentaţia să foarte curată, însoţite de amabilitate şi hidrateze şi să se
înscrisurilor din
alimenta şi hidrata asigure necesarul de bunăvoinţă; le servesc în porţii mici; alimenteze.
documentele
nutrienţi pentru o - încurajez pacientul să se alimenteze, evidenţiind
medicale.
bună funcţionare a progresele înregistrate; Obiectiv îndeplinit.
organismului - pregătesc materialele necesare pentru instituirea
alimentaţiei pe sondă nozo-gastrică;
- explorez, prin discuţii cu pacientul şi observaţii
Ca urmare a acţiunilor
directe, cauzele incontineţei urinare;
În termen de 3 zile, proprii şi delegate ale
- asigur un aport lichidian adecvat, în funcţie de
pacientul: asistentelor medicale:
bilanţul hidric (ingesta/excreta);
Instalez sonda
- stabilesc cu pacientul un orar al eliminărilor,
- să-şi mărească vezicală la indicaţia 20.04.2014
Incontinenţă urinară - încerc formarea la bolnav, a deprinderilor de
controlul sfincterelor; medicului. - pacientul prezintă
cauzată de scăderea urinare la ore fixe (la început, la un interval mai
- să nu prezinte risc incontinenţă urinară mai
controlului sfincterian scurt, iar pe măsură ce se obţine controlul
de afectare Recoltez probe de ales în timpul acceselor de
manifestată prin sfincterelor, intervalul se măreşte);
tegumentară în zona urină pentru tuse, cantitatea pierdută
pierderi involuntare - trezesc pacientul din somn pentru a urina;
organelor genitale. examenele de 50ml/24h;
de urină - arăt pacientului poziţia adecvată, care
În termen de 5 zile să laborator solicitate 21.04.2014
favorizează golirea completă a vezicii;
nu mai prezinte de medic. - controlul sfincterian se
- învăţ bolnavul exerciţii pentru întărirea
pierderi involuntare îmbunătăţeşte, cantitatea de
musculaturii perineale, precum oprirea jetului
de urină urină pierdută se
urinar în timpul micţiunii conştiente şi reluarea
diminuează (picături);
eliminării de mai multe ori;

102
 În termen de 3 zile, 22.04.2014
pacientul: - controlul sfincterelor se
- dau dovadă de toleranţă, empatie, răbdare,
Instalez sonda realizează destul de bine
solicitudine şi reamintesc bolnavului că rolul meu
- să-şi mărească vezicală la indicaţia conştient, pierderile se
Incontinenţă urinară este de a-l ajuta acolo unde el nu poate singur;
controlul sfincterelor; medicului. menţin mai ales în cursul
cauzată de scăderea - asigur schimbarea lenjerie de corp şi pat ori de
- să nu prezinte risc nopţii; cantitatea de urină
controlului sfincterian câte ori situaţia o impune (după fiecare eliminare
de afectare Recoltez probe de pierdută este de ordinul
manifestată prin involuntară) şi asigur o riguroasă şi periodică
tegumentară în zona urină pentru picăturilor; nu sunt semne
pierderi involuntare igienă locală;
organelor genitale. examenele de de complicaţii tegumentare;
de urină - monitorizez caracteristicile urinei pentru a
În termen de 5 zile să laborator solicitate 23 - 30.04.2014
depista cauze inflamatori care determină
nu mai prezinte de medic. - pacientul nu mai prezintă
pierderile;
pierderi involuntare incontinenţă urinară
de urină Obiectiv îndeplinit.
- ofer informaţii pacientului în legătură cu În urma intervenţiilor
afecţiunea pe care o prezintă, modalitatea de proprii şi delegate, pacientul
tratament aleasă, ce se aşteaptă de la el în cadrul depăşeşte perioada
tratamentului funcţional; Monitorizez durerile dureroasă cu ajutorul
- ofer pacientului informaţii despre procesul de şi administrez medicaţiei analgezice şi:
Alterarea capacităţii
recuperare, durata aproximativă, stadiile pe care antialgice conform
de mişcare cauzată de
Pacientul să treacă cu trebuie să le atingă, metodele aplicate; indicaţiilor 20 – 30.04.2014
întreruperea
bine de perioada - mă asigur de înţelegerea, într-o proporţie cât medicului curant: - pacientul este mobilizat
continuiţăţii osoase la
dureroasă şi să reia mai mare, a informaţiilor; - Tramadol 50mg, pasiv, la pat;
nivelul colului
mobilizarea treptat cu - răspund la întrebările pacientului, îl încurajez i.v. 1x1/zi; 30.04.2014
femural manifestată
sprijin minim pe să-şi exprime temerile şi nelămuririle legate de - este ridicat de mai multe
iniţial prin impotenţă
piciorul afectat, în tratament şi vindecare; Mobilizez pasiv ori la marginea patului,
funcţională şi ulterior
termen de 12-16 zile. - supraveghez repausul la pat, cu limitarea pacientul şi îl poziţie pe care o menţine
prin mobilizare cu
mişcărilor membrului afectat şi a articulaţiei pregătesc pentru câteva minute, cu ajutor;
dificultate.
coxo-femurale pe partea lezată; ridicatul precoce din 01.05.2014
- asigur poziţia decubit dorsal cu membrele pat. - pentru prima dată de la
inferioare (în special cel afectat) întinse; accident pacientul este
- identific cu ajutorul pacientului poziţiile susţinut să se ridice în
antalgice sau cel mai puţin traumatice şi ortostatism;

103
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- recomand adoptare acestora dacă nu contravin
indicaţiilor medicului sau ajut pacientul să le
adopte;
- educ pacientul asupra necesităţii mobilizării cât
mai precoce (în limitele impuse de durerile
locale), cu efecte asupra prevenirii complicaţiilor
pulmonare şi de decubit, a normalizării tranzitului
intestinal, combaterea stazei venoase;
02 – 03.05.2014
- totodată atenţionez pacientul asupra respectării
- pacentul menţine
întocmai a indicaţiilor medicale, a evitării
ortostaţiunea, cu creşterea
Alterarea capacităţii exceselor de mobilizare, a suprasolicitărilor, ce Monitorizez durerile
progresivă a timpilor;
de mişcare cauzată de pot avea repercursiuni asupra timpului de şi administrez
Pacientul să treacă cu durerile sunt prezente, dar
întreruperea vindecare, a calităţii consolidării fracturii şi a antialgice conform
bine de perioada ameliorate cu calmante;
continuiţăţii osoase la obiectivelor urmărite în cadrul tratamentului; indicaţiilor
dureroasă şi să reia
nivelul colului - împreună cu pacientul voi elabora un program medicului curant:
mobilizarea treptat cu 04 – 05.05.2014
femural manifestată zilnic de mişcări active ale membrelor şi - Tramadol 50mg,
sprijin minim pe - pacientul este învăţat să
iniţial prin impotenţă articulaţiilor; i.v. 1x1/zi;
piciorul afectat, în meargă cu cârje, activitate
funcţională şi ulterior - urmăresc membrul afectat: culoare, temperatură,
termen de 12-16 zile. pe care o desfăşoară în mai
prin mobilizare cu gradul de cianozare a extremităţilor, parestezii; Colaborez cu
multe reprize zilnice,
dificultate. - în colaborare cu pacientul, voi executa mişcări kinetoterapeutul.
crescând timpii şi distanţele
pasive şi voi supravegea mişcările active ale
de deplasare;
membrul afectat, în afara şedinţelor de
kinetoterapie, în scopul mobilizării cât mai
precoce, cu afectare minimală a confortului şi fără
a produce complicaţii;
- monitorizez toleranţa pacientului la mobilizarea
pasivă, şi activă, prin urmărirea pulsului,
respiraţiei, tensiunii arteriale, gradul de durere,
etc., în scopul pregătirii lui pentru ridicatul
precoce din pat.

104
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Alterarea capacităţii
- educ pacientul să utilizeze cadrul metalic şi
de mişcare cauzată de
cârjele şi îl sprijin în reluarea progresivă a Monitorizez durerile
întreruperea Pacientul să treacă cu
mersului (poziţia ortostatică, efectuarea câtorva şi administrez
continuiţăţii osoase la bine de perioada
paşi, deplasări scurte – toate acestea cu sprijin antialgice conform
nivelul colului dureroasă şi să reia
minim pe piciorul bolnav); indicaţiilor Obiectiv realizat.
femural manifestată mobilizarea treptat cu
- supraveghez mobilizarea zilnică, în mai multe medicului curant.
iniţial prin impotenţă sprijin minim pe
reprize, cu pauze şi încurajez pacientul în reluarea Colaborez cu
funcţională şi ulterior piciorul afectat.
activităţilor obişnuite, fără exagerare sau kinetoterapeutul
prin mobilizare cu
suprasolicitare;
dificultate.
- evaluez caracteristicile durerii: intensitatea,
durata, factorii care îi diminuează intensitatea; În urma intervenţiilor
- ajut pacientul să descrie corect durerea şi să echipei de îngrijiri,
identifice poziţiile antalgice, fără o mobilizare pacientul exprimă
excesivă a membrului inferior lezat; diminuarea insomniei, până
- identific tipul de insomnie (dormiţionale, la reluarea odihnei şi
Administrez
Perturbarea predormiţionale sau post-dormiţionale), în acest somnului fiziologic:
tratament cu
programului de somn caz fiind vorba de tipul dormiţional;
Pacientul să doarmă somnifere conform
şi odihnă cauzată de - asigur repaus la pat în timpul zilei, fără a 20 -25.04.2014
şi să se odihnească indicaţiilor
durerile din articulaţia permite picotelile în perioadele de calmare a - pacientul doarme doar
suficient sub aspect medicului privind
coxo-femurală, durerilor, pentru a determina odihna nocturnă; câteva ore pe noapte, cu
cantitativ şi calitativ dozarea şi modul de
manifestată prin - aerisesc încăperea înainte de ora de culcare şi treziri frecvente urmate de
pe timpul spitalizării administrare:
insomnie, treziri încerc eliminarea factorilor care ar putea perturba lungi perioade de insomnie;
- Dormicum cpr
frecvente somul pacientului;
7,5mg; 1x1/zi
- asigur lenjerie de corp şi de pat curată şi 25 – 30.04.2014
comodă; - trezirile nocturne se reduc
- învăt pacientul să practice tehnici de relaxare, ca număr şi creşte calitatea
exercitii respiratorii, înainte de culcare; şi cantitatea perioadelor de
- ofer pacientului o cană cu lapte cald, ceai de tei odihnăşi somn;
înainte de culcare;

105
 DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Perturbarea
- observ efectul tratamentului administrat asupra Administrez
programului de somn 30.04 – 05.05.2014
Pacientul să doarmă pacientului, a modificărilor asupra calităţii şi tratament cu
şi odihnă cauzată de - pacientul beneficiază de
şi să se odihnească cantităţii somnului şi odihnei, a diminuării somnifere conform
durerile din articulaţia odihnă şi somn
suficient sub aspect durerilor; indicaţiilor
coxo-femurală, corespunzătoare vârstei;
cantitativ şi calitativ - observ şi notez calitatea somnului, orarul, modul medicului privind
manifestată prin
pe timpul spitalizării în care privarea de somn influenţează celelalte dozarea şi modul de
insomnie, treziri Obiectiv realizat.
nevoi; administrare:
frecvente
- încerc identificarea motivului pentru care
pacientul nu mai prezintă interes pentru ţinuta sa Ca urmare a acţiunilor
vestimentară; întreprinse de echipa de
- educ pacientul asupra importanţei vestimentaţiei îngrijiri pacientul ăşi
asupra păstrării temperaturii corporale, a recapătaă treptat interesul
proceselor de termoreglare, rolul psihologic de pentru ţinuta vestimentară:
protejare; 20 – 30.04.2014
Dezinteres faţă de - explorez preferinţele trecute ale pacientului - lenjeria de corp este
Pacientul să Asigur o
ţinuta vestimentară referitoare la vestimentaţie şi încerc procurarea de schimbată de către asistenta
beneficieze de o vestimentaţie
cauzat de starea lenjerie de corp în consecinţă; medicală, pacientul fiind
vestimentaţie conformă cu
depresivă manifestat - creez o atmosferă de securitate pentru pacient şi total dezinteresat de
corespunzătoare, să indicaţiile medicului.
prin ţinută apreciez aspectul estetic al acestuia după aspectul vestimetar;
redobândească interes Colaborez cu
vestimentară schimbarea lenjerie de corp; 01 - 05.05.2014
pentru îmbrăcăminte psihologul.
neadecvată - cu ocazia vizitelor în salon rearanjez ţinuta - bolnavul participă activ la
bolnavului; schimbarea lenjeriei de corp
- cu ocazia schimburilor de lenjerie solicit şi solicită o pijama de
cooperarea pacientului, implicându-l în alegerea culoare roşie, manifestând
culorii, a tipului de îmbrăcăminte, etc; interes pentru aspectul sau
- încerc stimularea interesului pentru extern.
îmbrăcăminte dând exemplu ceilalţi pacienţi din Obiectiv realizat.
salon;

106
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ROL DELEGAT
- explorez nivelul de cunoştinţe al pacientului
privind afecţiunea;
- stimulez dorinţa de cunoaştere;
- educ pacientul şi familia privind :
- limitarea eforturilor fizice şi psihice şi
Pacienta a fost informată cu
etapizarea reluării efortului fizic, treptat, până
privire la conduita pe care
ajunge la normal;
Deficit de cunoştinţe trebuie să o deţină la
- subliniez necesitatea anunţării medicului dacă în
privind păstrarea domiciliu.
perioada postoperatorie imediată paceintul face
sănătăţii cauzat de Aceasta s-a arăta interesată
Acumularea de noi febră sau prezintă tulburări de tranzit intestinal.
ignoranţa pacientului, Colaborez cu de aspectele care privesc
cunoştinţe privind - educ pacientul asupra respectarii unei dietei
manifestat prin medicul de familie. vindecarea totală şi, astfel, a
îngrijirile de sănătate. diversificate, care să asigure un aport suficient de
necunoaşterea acumulat cunoştinţele
proteine, glucide şi un aport suficient de
metodelor de a-şi necesare acordării
aminoacizi necesari regenerării celulare;
păstra sănătatea îngrijirilor pentru sănătate.
- recomand evitarea creşterilor ponderale şi
încadrarea în limitele ideale, ţinând cont de vârstă
Obiectiv realizat.
şi înălţime;
- mă asigur de înţelegerea prescripţiilor şi
indicaţiilor medicale postoperatorii, iar la nevoie
le reiau până la însuşirea şi înţelegerea totală;
- recomand efectuarea de controale periodice.

107
 EVALUAREA FINALĂ

Pacientul G.G., în vârstă de 77 de ani, s-a internat de urgenţă pe data de 20.04.2014, cu

următoarele manifestări de dependenţă: tahipnee, deshidratare, creşterea severă a valorilor TA,
febră moderată, alterarea mobilităţii fizice, durere la nivelul articulaţiei coxofemurale drepte,
anxietate, deficit de cunoştinţe despre păstrarea sănătăţii;
În urma examenelor clinice şi paraclinice (HLG completă, VSH, uree, glicemie,
bilirubină, timp Quick, ionogramă, colesterol, trigiceride, electroforeză, TS, TC, grup sg, Rh, Ex.
urină, Rx. pulmonar, EKG, Radiografia articulaţiei coxo-femurale faţă şi profil) s-a stabilit
diagnosticul: Fracură mediocervicală de col femural, stânga, osteoporoza, cu neindicarea
intervenţiei chirurgicale pentru că prezintă risc operator mare, urmând să se aplice tratament
funcţional.
Pentru problemele de dependenţă pe care pacientul le prezintă s-au stabilit obiectivele
de îngrijire şi intervenţiile necesare conduitei terapeutice.
Obiectivele propuse pentru actualele probleme de dependenţă au fost realizate şi
pacientul a fost pregătită fizic şi psihic în vederea aplicării tratamentului funcţional.
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat, a tratamentului administrat obiectivele
propuse pentru problemele de dependenţă au fost rezolvate.
Astfel că, în data de 05.05.2014 pacientul prezintă stare generală îmbunătăţită, afebril,
tranzit intestinal prezent, micţiuni fiziologice, mişcare şi postură îmbunătăţită, somn fiziologic
odihnitor, echilibrat psihic şi fără complicaţii tegumentare.

Pacientul se externează în data de 05.05.2014 cu următoarele recomandări:

- va respecta o alimentaţie echilibrată, hiperprotidică, hiperglucidică, normolipidică – trei mese

principale pe zi şi două gustări între mese – fructe;
- dieta va cuprinde alimente care să asigure un aport suficient de nutrienţi necesari desfăşurării
proceselor fizilogice din organismului;
- consumul de lichide cel puţin 1,5 l pe zi;
- respectarea tratamentului medicamentos prescris de medic;
- mobilizare zilnică cu cârje, cu sprijin progresiv pe membrul afectat;
- revenirea periodică la controale medicale de specialitate.

108
 Concluzii

Masa osoasă a oamenilor maturi este egală cu apogeul masei osoase, care se atinge spre 18-
25 de ani minus cantitatea de os pierdută ulterior. Apogeul masei osoase este determinat prepon-
derent de factorii genetici, cu un impact nutriţional, statutul endocrin, activităţile fizice şi starea
sănătăţii în perioada de creştere. Procesul remodelării osoase, care menţine sănătatea scheletului,
poate fi considerat proces preventiv, în urma căruia osul bătrîn este eliminat şi restituit cu un os
tînăr şi sănătos. Pierderea osoasă apare cînd aceasă bilanţă se dereglează şi este reabsorbită o por-
ţiune mai mare de os decît cea construită de novo. Această bilanţă dereglată apare în menopauză
şi la o vîrstă avansată. Cu instalarea menopauzei, rata remodelîrii osoase creşte. Prierderea masei
osoase duce la dereglarea architectonicii osoase şi creşte riscul fracturii. În figura 1 sunt
prezentate schimbările în urma pierderii masei osoase. Trabecule osoase sunt pierdute, ca rezultat
architectonica osului este slăbită pe fundalul masei osoase semnificativ reduse. Apar mai multe
date care dovedesc că remodelarea rapidă (conform indicilor biochimici în formarea şi în
resorbţia osoasă) creşte fragilitatea osului şi riscul fracturii. Pierderea osului duce la creşterea
riscului de fractură care este influenţat şi de alţi factori, legaţi de procesul de îmbătrînire.

În figura 2 sunt prezentați factorii de risc în fracturile osteoportice. Aceştia sunt factori generali,
legaţi de procesul îmbătrînirii şi de deficienţa hormonilor sexuali şi de factori specifici, ca
administrarea glucocorticosteroizilor, care duc la pierderea masei osoase, care condiționează
reducerea calităţii osului şi deterioaraea integrităţii microarchitecturii. Fracturile apar cînd osul
slăbit este supus unei suprasarcini, des din cauza căderilor sau a anumitor activităţi zilnice [3].

109
110
 PROPUNERI SI NOUTATI

Pregătirea preoperatorie
În cazul intervenţiilor chirurgicale este recomandat să i se ofere pacientului condiţii optime
pentru a diminua stress-ul suferit şi a se adapta uşor schimbărilor de mediu.
Datorită fracturii şi a imobolităţii cauzate de aceste, bolnavul va fi în repaus la pat. Dar
starea patologică şi durerea nu sunt singurele motive ale menţinerii pacientului la pat, ci este şi o
măsură profilactică până în momentul reparării chirurgicale a osului lezat.
Prioritare în spital vor fi şi înlăturarea durerii şi pregătirea psihică a pacientului învăţându-l
să se obişnuiască şi să accepte starea sa actuală şi intervenţiile curative necesatre.
Aceasă pregătire psihică va consta în oferirea informaţiilor necesare înţelegerii bolii şi a
motivelor cauzatoare de fractură, apoi prezentarea cu ajutorul unui limbaj accesibil pacientului
vor fi prezentate măsurile care urmează a fi luate în vederea refacerii cât mai complete a acestuia.
Asistenta medicală va pregăti pacientul în vederea efectării investigaţiilor necesare stabilirii
unui diagnostic sau pregătitoare intervenţiei chirurgicale.
Se va recolta sânge pentru analizele de laboratorşi se va explora şi pregăti zona pe care se
va executa intervenţia chirurgicală.
Pacientul va prezenta o igienă corespunzătoare cu o pregătire preoperatoare corectă.
Este imperativ ca bolnavul să nu mănânce înainte de operaţie, iar în cazul unei operaţii de
urgenţă se va efectua o clismă evacuatoare înaintea intrării în sala de operaţii.
Se urmăresc funcţiile vitale ( T.A., pulsul, respiraţia).
Se urmăreşte echilibrul hidroelectrolitic.
Pacientul va fi vizat şi examinat de anestezist.
Pregătiri postoperatorii

După intervenţia chirurgicală, pacientul va fi transferat în secţia de terapie intensivă unde îi

vor fi monitorizate funcţiile vitale dacă este cazul sau direct în salon.
În lipsa acestuia din salon, asistenta medicală va avea grijă ca patul şi salonul să fie
pregătite în vederea revenirii pacientului de la sala de operaţii.
Salonul trebuie să fie aerisit, cu o lumină difuză în primele ore după operaţie şi o
temperatură adecvată, lenjeria curată, muşama, traversă şi colac de cauciuc dacă este nevoie.
Se vor urmării poziţia bolnavului în pat, şi calmarea durerii postoperatorii.

111
 După trezirea completă se vor face uşoare mobilizări în funcţie de posobilităţile pacientului
pentru a fi prevenite potenţialele complicaţii cum ar fi escarele.
Asistenta medicală va administra tratamentul necesar la indicaţia medicului, alături de o
dietă recuperatoare şi impusă osteoporozei, supraveghând în acelaşi timp echilibrul
hidroelectrolitic.
Ţinând cont de vârsta înaintată a pacienţilor caresuferă în general de osteoporozaă aceştia
pot fi demoralizaţi foarte uşor, putând ajunge chiar la depresie.
Ştiind acestea, asistenta medicală va avea grijă să prevină acest lucru menţinând moralul
ridicat al pacientului prin conversaţii plăcute şi încurajatoare referitoare la starea lor.

Îngrijirea plăgii operatorii

Păstrarea igienei este foarte importantă în evoluţia fară probleme a plăgii operatorii.
Pentru menţinerea igienei la nivelul plăgii pansamentul va fi schimbat la două zile dacă
evoluţia plăgii este normală, fara supuraţii şi nedureroasă.
În caz contrar, pansamentul se schimbă de mai multe ori pe zi, după caz, în funcţie de
abundenţa secreţiei pentru a evita iritarea pielii sau infecţia plăgii.
Dacă evoluţia operaţiei şi a plăgii sunt favorabile, firele vor fi scoade în a 8-a zi de la
intervenţia chirurgicală.
Asistenta va monitoriza funcţiile vitale ale pacientului, mai ales temperatura deoarece
apariţia unui croşeu febril (38-39 Grade Celsius) alături de usturime, tensiune, sau durere la
nivalul plăgii poate indica infecţie la nivelul plăgii.
În caz de infecţie, se recomandă redeschiderea plăgii, curăţarea ei şi spălarea cu betadină şi
apă oxigenată.
Plăgile supurate vor fi monitorizate zilnic până în momentul vindecării acestora.
O plagă vindecată nu trebuie sa prezinte eritem, durere la palpare sau usturime.
Familia va trebui pusă la curent cu disciplina la careva trebui să se supună bolnavul.

112