You are on page 1of 2

Copilăria, cea mai dulce perioadă a vieții

”Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile finite și la
care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de
bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano.

Într-adevăr, câte reușim să facem doar în copilarie, câte reușim să vedem și să-
nțelegem din acest castel în care regii sunt copiii. Copilăria e începutul tuturor începuturilor,
e începutul primelor zile de viață, începutul primei iubiri și a primei prietenii.

Miracolul oricărei copilării este că, oricât de apăsătoare ar fi împrejurările în care se


petrece, sufletul copilului păstrează o inocență sub atingerea căreia totul împrumută ceva din
farmecul unui basm, și chiar dacă odată cu trecerea anilor, inocența se va pierde, ceea ce
rămăne va fi memoria intactă a întâmplărilor trăite în acea vreme.

Copilăria este o lume duioasă, dulce, lină, fermecată în care orice se poate întâmpla.
Ne putem întâlni oriunde cu un balaur cu șapte capete sau trei zmei care au răpit de la palat
trei prințese. Ne credem vrăjitori și totodată credem în sacul moșului, plin de jucării, credem
în iepurașul de Paști, care ascunde ouăle de ciocolată frumos colorate în iarbă, sau ne speriem
când auzim că vine ,,bau-bau“dacă nu dormim.

Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În
care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în
care suntem singuri şi totodată cu toată lumea.

Jocurile copilăriei vor rămâne și ele întipărite în mintea voastră. Cine nu s-a jucat
măcar o dată „De-a v-ați ascunselea” , „Șotron” , „Elastic” sau „Țară-ţară, vrem ostaş”!?
Acestea sunt doar câteva dintre jocurile pe care poate generațiile de acum nu le știu.

Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne maturizăm, nebunia si exuberanţa


copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic
care ni se oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate… Nu mai iubim cu detaşare si pasiune, nu
mai roşim atunci când greşim, numai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineşte o
dorinţă mult aşteptată.

„Un copil poate să înveţe oricând un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv,
cum să nu stai locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce îşi doreşte.” – Paulo
Coelho

Copii de astăzi nu mai au copilărie. Trăiesc în spaţii închise, limitate aproape tot
timpul, în faţa ecranului luminos al calculatorului, vorbind zi şi mai ales noapte cu prieteni de
peste mări şi ţări, dar neştiind să bată la uşa vecinului şi să-l invite pe fiul acestuia la o
plimbare cu bicicleta sau o „expediţie” prin pădurile din apropiere. Copiii trăiesc acum într-o
lume virtuală, dominată de monştrii imaginari, filme de groază, muzică grea, joasă, care nu
reuşeşte să atingă nici o coarda a sufletului lor.
Diferenţele dintre copilăria de ieri şi cea de astăzi
Conform sondajelor de opinie şi a cercetătorilor, oamenii consideră, în proporţie de
90%, că perioada de copilărie din ziua de astăzi, nu se mai seamănă aproape deloc cu cea a
anilor trecuţi. Este adevărat că am evoluat odată cu tehnologia şi la fel se întâmplă şi cu
obiceiurile copiilor. Având în vedere că adolescenţii zilei de astăzi au crescut odată cu
tehnologia, nu pot fi comparaţi cu adolescenţii zilei de ieri.

Am putea spune că în ziua de astăzi copilăria este destul de agresivă, având în vedere
tehnologia care nu lasă copiilor şansa de a trăi perioada frumoasă şi intensă a copilărie. De
fapt, toate aceste lucruri moderne atrag atenţia prea mult copiilor şi astfel ajung să îşi piardă
cea mai frumoasă perioadă a vieţii în faţa calculatorului, a tabletei etc.. Trebuie să fie
semnalat şi faptul că în ziua de astăzi, evoluţia prematură a copiilor duce la îmbolnăvirea
acestora. Calculatorul, reţelele de socializare sau jocurile nu fac decât să afecteze copiii, atât
la nivel emoţional, cât şi la nivel fizic. Specialiştii demonstrează faptul că spre deosebire de
copiii anilor ’80, micuţii nu se mai dezvoltă la fel de mult. Mişcarea, sportul şi activitatea
sunt direct răspunzătoare de aceste lucruri.

Nefericirea face ca aceşti copii să nu se bucure de cea mai pură şi mai frumoasă
perioadă a vieţii şi astfel ajung la maturitate fără să aibă foarte multe amintiri. Probabil că cei
mai mulţi dintre oamenii maturi care au avut o copilărie în oraş, îşi amintesc jocurile din faţa
blocului sau locurile de întâlnire care se făceau cel mai adesea în dreptul unor piloti forati. De
asemenea, persoanele care au avut în urmă cu câţiva ani copilăria la ţară îşi amintesc jocurile
din livadă care erau atât de distractive.

Totuşi, copilăria atât de inocentă şi pură a fost înlocuită cu o copilărie nesemnificativă


pentru copiii din zilele noastre. În urmă cu aproximativ 20-30 de ani, copiii se bucurau atunci
când primeau o jucărie, mâncau ciocolată chinezească sau fructe, preţuind foarte mult aceste
lucruri considerate a fi banale pentru copii zilelor noastre.

De asemenea, trebuie să tragem un semnal de alarmă şi asupra faptului că adolescenţii


nu mai citesc. Internetul oferă orice informaţie, iar rapiditatea cu care se poate accesa o
informaţie de orice fel îi face pe adolescenţi să renunţe la tradiţionalele cărţi pentru a afla
diferite lucruri. Ştim cu toţii că lectura formează vocabularul şi îl îmbunătăţeşte semnificativ.

Astfel, este foarte important ca fiecare părinte să îşi îndemne copilul să facă lucrurile
copilăriei sale. Copilul se va dezvolta armonios, iar copilăria va fi plină de amintiri
memorabile.