Lucrarea de marţi 29 septembrie I.

Basmul
1. Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb G.Călinescu – Viaţa şi opera lui Ion Creangă Ovidiu Barlea - Povestile lui Creangă Vasile Lovinescu - Creangă si creanga de aur Ion Tohaneanu - Stilul artistic al operei lui Creanga http://www.scribd.com/doc/8992816/Basmul-Harap-Alb

II. Povestirea
2. Mihail Sadoveanu - Hanul Ancuţei Constantin Ciopraga - Mihail Sadoveanu Nicolae Manolescu - Sadoveanu sau Utopia cărţii Ion Negoitescu - Istoria literaturaturii române

III. Paşoptismul
3. Mihail Kogalniceanu - Introducţie la Dacia literară
Nicolae Manolescu - Istoria critică a literaturii române 4. Costache Negruzzi - Alexandru Lăpuşneanu Tudor Vianu - Arta prozatorilor români (începuturile realismului) G. Călinescu - Clasicism, romantism, baroc. 5. Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu

IV. Eminescu
6. 7 Mihai Eminescu - Scrisoarea I,Luceafărul,Glossa,Epigonii,Floare
albastră G. Călinescu - Opera lui Mihai Eminescu I. Negoitescu - Poezia lui Mihai Eminescu Tudor Vianu - Poezia lui Eminescu Z. Dumitrescu Busulenga - Eminescu si romantismul german

**Nicolae Manolescu - Area lui Noe
***G.Călinescu – Istoria literarurii române de la origini până în prezent

1.Basmul
Personaj principal de basm cult – Harap-Alb - "Povestea lui Harap-Alb", de Ion Creangă. Operă de întindere medie, basmul este o specie epică în proză sau în versuri, în care întâmplările reale se îmbină cu cele fabuloase, reieşind principalul mijloc estetic al acestei creaţii literare, fantasticul. Personajele basmelor sunt fiinţe imaginare, adesea înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele şi răul, din a căror confruntare iese învingător, întotdeauna, binele. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este fantastic, alcătuit, de regulă, din lumea reală şi "tărâmul celălalt", spaţiul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice şi obiecte cu puteri magice. Creatorul basmului cult în literatura română este considerat Ion Creangă (18377-1889), "Povestea lui Harap-Alb" fiind publicată la 1 august 1877 în revista "Convorbiri literare". Opera este un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creangă, perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient (heterodiegetic). Naraţiunea la persoana a IlI-a îmbină supranaturalul cu planul real, armonizând eroii fabuloşi cu personajele ţărăneşti din Humuleştiul natal al autorului. Timpul narativ cronologic, situat într-un plan al trecutului fabulos, şi spaţiul narativ nemărginit definesc specificul basmului. Harap-Alb, personajul principal şi eponim (care dă numele operei-«.«), este un FătFrumos din basmele populare, destoinic şi curajos, dar rămas în zona umanului pentru că este prietenos, cuminte şi ascultător ca un flăcău din Humuleşti, nefiind înzestrat cu puteri supranaturale. El devine un erou exemplar nu prin însuşiri miraculoase, ca în basmele populare, ci prin autenticitatea lui umană, fiind adesea cuprins de frică şi nesiguranţă, de neputinţă şi disperare, având, aşadar, slăbiciuni omeneşti. Călătoria pe care o face pentru a ajunge împărat este o iniţiere a flăcăului în vederea formării personalităţii pentru a deveni conducătorul unei familii, experienţă necesară viitorului adult. Ideea este susţinută argumentat de exegetul George Munteanu, care afirmă că "Povestea lui Harap-Alb" este un "veritabil Bildungsroman fantastic al epicii noastre". în basm, protagonistul reprezintă binele, care simbolizează adevărul aflat în conflict cu forţele malefice, reprezentate de minciună şi întruchipate de antagonist (antierou), Spânul. în finalul basmului, adevărul iese triumfător, impostura Spânului este demascată de fata împăratului Roş şi răul este învins. Semnificaţia numelui reiese din scena în care Spânul îl păcăleşte pe fiul craiului să intre în fântână: "Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în fântână, fără să-1 trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla". Din referirea directă a naratorului heterodiegetic reiese că eroul este naiv, lipsit de experienţă şi excesiv de credul, din care cauză fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului: "D-acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb; aista ţi-i numele, şi altul nu." Numele personajului este un oximoron, deoarece cuvântul harap înseamnă negru, aici având sensul de "rob" (negru-alb). Faptele eroului se desfăşoară în limita umanului, probele care depăşesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje înzestrate cu puteri supranaturale, principala trăsătură a lui Harap-Alb fiind aceea că ştie să-şi facă prieteni buni şi devotaţi. Mezinul craiului ' reface experienţa de viaţă a tatălui, care călătorise în tinereţe prin aceleaşi locuri, codrul în care se rătăceşte simbolizând un adevărat labirint, o lume necunoscută flăcăului, care greşeşte pentru prima oară, încălcând sfatul de a se feri de omul spân. De altfel, probele au sensuri simbolice pentru maturizarea personajului, contribuind în mod esenţial la formarea lui ca adult. Podul păzit de craiul deghizat în urs sugerează trecerea eroului într-o altă etapă a vieţii, de la adolescenţă spre tinereţe, iar fântâna fără roată şi fără cumpănă,

semănând cu o grotă, simbolizează locul renaşterii, al schimbării, deoarece tânărul intră fecior de crai şi iese rob. Mezinul craiului, lipsit de experienţă, se simte vinovat că îneălcase promisiunea de a se feri de omul spân, deoarece el fusese deprins să ţină seama de poveţele părinteşti, atitudine ce reiese, în mod direct, prin autocaracterizare: "Din copilăria mea sunt deprins a asculta de tata şi tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine nu ştiu cum". Naiv, dar cuminte şi ascultător, el urmează sfaturile adulţilor care-i voiau binele, aşa cum respectă întocmai îndrumările pe care i le dăduse cerşetoarea în alegerea armelor şi a calului. Aceste însuşiri sunt relevate atât prin caracterizarea directă a naratorului, "Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste [...]", cât şi indirect, din fapta eroului de "ase potrivi spânului" şi a intra în fântână, fără să se gândească la pericolul care-1 pândea. Trăsăturile morale se disting indirect, din faptele, atitudinea şi comportamentul eroului, precum şi din relaţiile lui cu celelalte personaje. Deşi mediul ambiant şi social constituie un mijloc de caracterizare indirectă specific personajelor realiste, protagonistul, înzestrat cu însuşiri omeneşti, dovedeşte loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, îşi respectă cuvântul dat, manifestă distincţie şi nobleţe sufletească, atestând astfel originea crăiască şi educaţia aleasă primite în casa părintească. Relaţiile protagonistului cu celelalte personaje scot în evidenţă, indirect, alte trăsături care definesc latura umană a flăcăului. Faţă de Spân, Harap-Alb este cinstit, loial şi corect, nu-1 trădează niciodată, deşi un stăpân tiran ca acesta ar fi meritat. De pildă, atunci când se întoarce spre împărăţie cu pielea şi capul cerbului fabulos, mulţi crai şi împăraţi i-au oferit "bănăret cât a cere el, altul să-i deie fata şi jumătate din împărăţie, altul să-i deie fata şi împărăţia întreagă", dar Harap-Alb şi-a urmat calea fără să clipească, ducând bogăţia întreagă stăpânului. O singură dată a şovăit voinicul, atunci când, îndrăgostindu-se de fata împăratului Roş, "mai nu-i venea s-o ducă" Spânului. Relaţia dintre Verde-împărat, fetele acestuia şi Harap-Alb evidenţiază, indirect, bună-creştere, condescendenţă şi respect, valori morale înrădăcinate printr-o educaţie deosebită. Ca în orice basm, eroul principal are ca ajutoare (personaje năzdrăvane care-1 sprijină necondiţionat) pe cei mai buni prieteni, calul fabulos şi Sfânta Duminică, ei putând avea şi rol de mistagog (care îndrumă neofitul, maestru spiritual-w.n.). Teama ji nesiguranţa, slăbiciuni tipic omeneşti ce pun stăpânire pe protagonist, se remarcă, indirect, din vorbele deznădăjduite adresate calului sau Sfintei Duminici în secvenţele în care primeşte poruncile Spânului să aducă "sălăţi" din grădina ursului şi pietrele preţioase încrustate în pielea cerbului: "Şi de-aş muri mai degrabă, să scap o dată de zbucium: decât aşa viaţă, mai bine moarte de o mie de ori. [...] dar prea multe s-au îngrămădit deodată pe capul meu". Sfânta Duminică observă metehnele flăcăului şi-i reproşează în mod direct şi moralizator evidenta descurajare care-1 cuprinsese: "Parcă nu te-aş fi crezut aşa slab de înger, dar după cât văd, eşti mai fricos decât o femeie. Hai, nu mai sta ca o găină plouată". O experienţă fundamentală pentru maturizarea protagonistului o constituie întâlnirea cu omul roş, un pericol pe care ar fi trebuit să-1 evite, după cum îl sfătuise craiul. Secvenţa narativă a călătoriei, combinând realul cu fabulosul, este alcătuită din mai multe episoade/probe menite să ducă la peţirea fetei împăratului Roş pentru Spân. Altruismul, sufletul lui bun se manifestă, indirect, prin atitudinea faţă depersonajeledonatori, regina furnicilor şi crăiasa albinelor, care-i dau câte o aripioară şi-1 ajută să reuşească în probele impuse de împăratul Roş: separarea nisipului de sămânţa de mac şi identificarea fiicei adevărate a împăratului. Iniţierea, flăcăului evoluează indirect prin învăţătura ,că orice om, cât de neînsemnat sau de ciudat ar părea, poate fi de folos şi tânărul capătă experienţă mai ales în cunoaşterea speciei umane. Cele cinci personaje supranaturale întâlnite în drumul său (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă), conturate uneori cu elemente groteşti, semnifică omul dominat de o trăsătură de caracter, viciile pe care oricine le poate avea şi pe care

în concluzie. După demascarea Spânului şi uciderea acestuia de către cal. nu se mai bagă în samă amarul" (Ochilă).«.] grozav burdăhan (pântece-«. iar nemurirea şi-a dobândit-o din apa vie şi apa moartă a creaţiei lui artistice". şi el s-a făcut frate cu dracul. Ion Creangă a ilustrat în opera sa propria experienţă de viaţă.. Harap-Alb şi-i face prieteni sinceri şi devotaţi. care. viitorul împărat care îşi poate asuma răspunderea închegării unei familii şi conducerii unei gospodării. ca să treacă punţile vieţii. şi unde prisoseşte darul. cu primejdiile şi nevoile.).«. Harap-Alb redevine el însuşi. din numeroasele regionalisme folosite de Harap-Alb: "Se vede că mi s-a apropiat funia la par" (mi s-a apropiat sfârşitul-». urâţenie-n.. "Măi! da al dracului onânie (pocitanie. în finalul basmului. Harap-Alb se îndrăgosteşte de fata împăratului Roş. fiecare folosind tocmai năravul definitoriu: "tot omul are un dar şi un amar.flăcăul. Pentru desăvârşirea iniţierii şi a experienţei de viaţă. întrucât experienţa căpătată îi conferă statutul de adult pregătit pentru viaţă. caracterizată de oralitate şi umor. le priveşte cu înţelegere bonomă şi jovialitate. feciorul craiului. Acest mijloc artistic de caracterizare este reprezentat de registrul stilistic alcătuit din cuvintele şi expresiile populare.n. apă moartă şi apă vie. a învăluit-o în mit şi a sugrumat-o într-o experienţă fantastică. şi el a luptat cu spânii. îi salvează viaţa. ca şi Ion Creangă însuşi. (Pompiliu Constantinescu) . trezindu-1 din morţi cu smicele. pecare a povestit-o "sub formă de memorial. valabilă pentru om în genere.) de om şi acesta [.) şi nesăţios gâtlej". ca să-1 ajute în depăşirea tuturor probelor. Umanizarea personajului de basm se face şi prin arta naraţiunii.

il . al cunoasterii binelui si raului.aceste obiecte vor fi folosite in ajutorul personajului central. pentru specificul national si pentru creatia populara autohtona. literaturii populare. Motivele literare existente in opera lui Ion Creanga. Harap-Alb nu este un personaj fantastic. inainte mult mai este…”aceasta formula desparte cele sapte parti in care basmul este impartit) si formula finala (“Si a tinut veselia ani intregi”). Basmul apartine prin origine. primind locul meritat. gesturi. Harap-Alb. care-i vor dezvalui noi capacitati. De asemenea apar animale care au darul de a vorbi (calul lui Harap-Alb). Insa pe la inceputul secolului al-XIX-lea. ii ofera acestuia o viziune diferita asupra lumii. Umorul la Creanga este inteles mai mult ca jovialitate. el trebuie sa treaca 3 probe de foc. Personajele nazdravane se comporta ca niste tarani si de asemenea limbajul lor este unul moldovenesc. in care sunt narate intamplari fabuloase(fantastice) ale unor personaje imaginare. chiar daca elementele din sursa folclorica sunt numeroase. inzestrate cu insusiri supranaturale. vorbe de duh: “La placinte inainte. zicatori. basmul cult se deosebeste cu precadere de basmul popular prin specificul fiecarui scriitor de a prelucra original un material. pentru trecut. pentru a fi readus la viata. Basmul este o naratiune facuta din perspectiva unui autor omniscient avand o formula initiala (“Amu cica era odata”). anonim si colectiv. si-i va oferi prilejul de intra in contact cu lucruri si personaje necunoscute. In basmul lui Creanga apare caracterul de fictiune. fapte. dar nu se lupta cu Spanul. Exista un conflict intre Bine (reprezentat de Harap-Alb) si Rau (Spanul) iar in cele din urma Binele invinge. La Creanga. apare un interes al scriitorilor pentru basm. Calatoria pe care o face fiul cel mic al Craiului are un caracter initiatic. Pasari-Lati-Lungila -. ceea ce denota profunzimea naratiunii redate de marele povestitor. reactii sufletesti). prin intermediul unor caractere fantastice (Gerila. implicand fabulosul si miraculosul . “apa moarta”. eroul basmului lui Creanga. si diferite obiecte cu puteri miraculoase: “apa vie”. apar anumite trasaturi ale literaturii culte printre care mentionez: dramatizarea actiunii prin dialog. Ochila. sunt specifice basmului popular insa recreate in stilul autorului: calatoria dificila a eroului cu multiple obstacole. de obicei in proza. In drumul sau. el doar are legaturi cu supranaturalul ( Sfanta Duminica. o formula mediana (“Ca cuvantul din poveste. avand caracter oral. fantasticul apare sub forma fabulosului antropomorfizat: pesonajele fabuloase dobandesc conotatii umane prin modul de comportare (vorbe. iar Raul este inlaturat. pentru a putea deveni urmas la tronul unchiului sau. Flamanzila. El poate fi identificat cu Fat-Frumos care infrunta zmeii. “Ce-i scris omului in frunte-i pus”. o predilectie pentru mituri. continand insasi elemente din cadrul basmului popular. si mai putin satiric. este drumul maturizarii sale. Basmul cult preia elemente existente in basmul popular. fiind supus unei pedepse grele. umanizarea fantasticului prin comportamentul eroilor./ Si la razboi inapoi”. ras ingaduitor. prieteni ai personajului principal). Textul narativ pe care Creanga il ofera literaturii romane este intesat cu proverbe(eruditie paremiologica). viclesugul cu care este atras de Span. BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAPALB” de Ion Creanga Basmul este o specie epica de mare intindere. ii ofera sprijin pentru ca a fost ascultator). La Ion Creanga. b6j16jy Deoarece apare intr-o perioada a romantismului.batrana de care se milostiveste calul nazdravan. O alta caracteristica a basmului este imbinarea realului cu fantasticul. “Povestea lui Harap-Alb” se incadreaza perfect in structura epica a basmului cult. Setila. iese din schema basmului popular.Apartenenta la specie -.

iubirea fiind stadiul suprem al fericirii pamantene. Referitor la moartea initiatica. in care supranaturalul e socant si infricosator. viata practica. iar nu apartenenta sociala ( nu faptul ca e fiu de crai il face sa ajunga urmas la tronul unchiului sau. in Harap-Alb. este cea care instruieste. “Spre deosebire de basmele altora. In acest caz Harap-Alb plateste pentru neascultarea sfatului tatalui sau. multi critici considera faptul ca Harap-Alb moare in finalul basmului pentru a renaste. fara a da impresia unei insotiri hibride. Caracteristicile limbajului sunt evidente in acest basm.oralitatea fiind realizata prin dramatizarea naratiunii: “Mai. Filosofia de baza a basmului este de sorginte profund populara: experienta. care-l formeaza pe om. “desant”. Probele dificile ii deschid eroului un nou orizont. Nu se stravede nici vulgaritatea cotidianului. nici miraculosul oniric sau halucinatoriu”. .face sa-si piarda astfel identitatea. spre maturitate si implinire sufleteasca. propulsandu-l pe scara valorilor. da’al dracului om e si acesta”. dobandind o personalitate puternica. Nunta este rasplata pentru rabdare si intelegere. ci cunoasterea. distingerea binelui de rau). este ideea dezvoltata de Paul Cornea in lucrarea “Ganduri despre Harap-Alb”. realul si fabulosul se intretaie continuu. Limbajul popular existent da o nota de naturalete: termeni regionali: “hobot”.

care incepe razboi impotriva “limbilor pagane”. putand fi identificat in text anul 1853. deasupra puhoaielor Moldovei”. cand incepe Razboiul Crimeii. motiv fundamental al operei sadoveniene. timpul mitic pare sa aiba o corespondenta si in timpul real. Chaucer. epitet ce trimite direct catre o “varsta de aur”. Din acest metatext cu caracter de generalitate se deschid planurile narrative ale acestei scrieri in rama. in “Decameronul”. ci al situatiei. Timpul real al intamplarilor si al povestirilor este nedeterminat. de faptul ca “au cazut de Santilie ploi naprasnice”. cu patru volume de povestiri: “Crasma lui Mos Precu”. Deosebirea se face in primul rand prin procesuld e focalizare asupra faptelor prezentate: nuvela se concentreaza asupra personajului. care se limiteaza la relatarea unui singur fapt epic. In a treia perioada (dupa 1944) este exclus de pe scena literara. in care se nasc legendele. Aceasta culegere alcatuita din noua povestiri a lui Sadoveanu sta sub semnul construirii unui univers mitic si fabulos fiind structurata dupa principiul povestirii in rama ca in “1001 de nopti”. incat “a daruit Dumnezeu rod in podgoriile din Tara-de-Jos de nu mai aveau vierii unde sa-si puna mustul”. Mai important este timpul mitic. devenit . din cauza semantismului identic al verbelor “a povesti”.. exemplar al povestirii. Povestirea este o naratiune subiectivizata (relatare din unghiul povestitorului. Abia dupa ce timpul mitic si cel real se contopesc. 3. Mihail Sadoveanu este cel mai longeviv si cel mai prolific scriitor din literatura romana. In plan narativ. Lumea “povestirilor” din “Hanu Ancutei” poate fi determinata mai greu temporal. “Neamul Soimarestilor”. fiind situata intr-un segment al timpului apropiat de origini. In hanul cetate. Sadoveanu 2. implicat ca martor sau doar ca mesager al intamplarii). confirmand semnele zodiilor. in 1904. “Fratii Jderi” (roman epopeic). accentuat de semne caudate.II. Principala trasatura a povestirii este evocarea. si de aparitia unui “balaur negru in nouri. prin referire la o opera studiata 1.Voda”. povestirea este creatoare de atmosfera. in “Heptameronul” Margaretei de Navarra sau in “Povestiri din Canterburry” de G. de unde caracterul epic. scriitorii interbelici fiind izolati. deschisa catre orizonturi atemporale. Ilustreaza conceptul operational povestire. “Baltagul”. A doua perioada (interbelica) reprezinta maturizarea artistica a lui Sadoveanu prin romane precum: “Zodia Cancerului sau vremea Ducai -. care aveau si o implinire in belsugul terestru. de Boccaccio. Actiunea de la han se petrece “intr-o toamna aurie”. Am ales pentru a ilustra conceptual operational “povestire” “Hanu-Ancutei” de M. si “Hanu Ancutei” (1928). fiind mentionat “imaratul Alb”. interesul nu se centreaza in jurul personajului. ceremonial si atmosfera. “Hanu Ancutei” incepe cu un memorabil exercitiu textual de proiectie in mit a unei lumi reale. caci “imparatul Alb si-a ridicat muscalii impotriva limbilor pagane”. se creeaza un spatiu narativ de mare fascinatie. al Rusiei. Relatia narator-personaj este mai stransa decat in cazul nuvelei si presupune: oralitate. incat se declanseaza “la Hanu Ancutei vremea petrecerilor si a povestirilor”. Prima perioada este marcata de debutul sau. Uneori povestirea se confunda cu naratiunea. “ a nara”.

ci este numai amplificata de ele. jupan Damian. Zaharia Fantanaru si Lita Salomia. narator-martor. eraalcatuit din niste “ziduri groase de ici pana colo. Prin folosirea zicalelor.Birurile Ducai-voda”. Dupa acest cadru creat de un narator principal. un cioban. ca si in “Baltagul”. invaluind in mister multe detalii ale naratiunii. despre calatoriile sale prin Europa. . greu accesibila. narator-personaj. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele”. vorbeste despre “cealalta Ancuta”. un punct de refugiu. evoca un “judet al sarmanilor”.suprapersonaj prin valorile simbolice dobandite. discursul narativ este preluat pe rand de personaje care isi asuma scenarii successive. Hanul insusi este la hotarul dintre cele doua laturi ale sale. povesteste. o atmosfera arhaica din plaiurile Moldovei. amre distribuitor de zodii si de roluri. sub dirijarea discreta a lui mos Leonte. prin prezenta in text a doi naratori. arhaisme: “comis”. “norod”. capitanul Isac. din umbra cotloanelor hanului. mitic si real. un orb sarac. omului modern. narator martor. Limba lui Sadoveanu are farmecul unei puritati originare. in a noua povestire. povesteste o hazlie intamplare cu “iapa lui Voda”. narrator-martor. fiind el insusi eroul povestirii. Haralambie. planurile narative se complica. povestitori care isi rosteau povestirea vietii si se retrageau apoi in spatiul nedeslusit din care se ivisera: comisul Ionita. in timpul fabulei si al discursului. Oralitatea are si ea un rol important in crearea atmosferei. Magia povestirii nu provine doar de la sublime scenarii naratologice. situati in doua planuri temprale. narator personaj. apar pe rand. naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri. se opera “viersul lautarilor si porneau povestile”. Povestitorul se adreseaza in mod direct cititorului si se afla in fata unui public ascultator: “Trebuie sa stiti dumneavoastra…”. ci si pe acelea din sufletele indragostitilor. de “buna-voire” intre oameni. dar si colportor. necreditabil. a carei dublura perfecta este hangita din timpul povestirii. evoca in “Fantana dintre plopi” o poveste nefericita de dragoste din tinerete. necreditabil. care se dovedeste a fi tatal sau. . “jupan”. Intr-o atmosfera de totala voiosie. Pentru ca aceste povestiri apartin unui timp mitic in care se petrecea si se chefuia fara teama. un negustor lipscan. a arhaismelor. abstract. personaj-narator . Alte elemente de oralitate intalnite sunt zicalele: “Lupul se intoarce unde a mancat oaia”. cu pace in tara. cu “zile line de toamna”. spune o poveste cu un vestit talhar. “Avea niste ziduri groase de ici pana colo”. cu o prezenta extreme de discreta in discurs. de izolare: “nu era han. calugarul Gherman. cititorul este introdus in spatiul si in timpul evocate de catre narator. “Ce-i greu peste bordeie? -. a regionalismelor. mos Ienache coropcarul. cand se preparau la foc moale pui in tigla si hartane de mile. vorbeste despre un balaur groaznic. mos Leonte. adecvata evocarii unei lumi ideale. necreditabil. oamenii bucurandu-se de o nesfarsita libertate. relateaza legenda margaritarului si o calatorie initiatica prin tarile rasaritului.era cetate”. in calitate de narator-personaj. Constandin Motoc. sosit mai tarziu in spatiul narativ. adevarat maestru de ceremonii. din vremurile infricosate. evocata in alte scrieri sadoveniene: in “Zodia Cancerului” sau in “Fratii Jderi”. Rafinamentul prepararii bucatelor face parte dintr-o arta culinara atraveche.

Georgie a adus capul insangerat al fratelui sau la curte.el a inteles in sfarsit cine era tatal sau.Voda Ipsilant era posomorat ca Haralambie face necaz mare in tara.Insa fu intrerupt de Ionita care dorea sa afle despre acest Haralambia care se pare ca a trait intr-un timp demult.In ziua da Satamaria mare.Si calugarul se aferi sa le spuna povestea lui. comisul Ionita isi mangaie cu doua degete de la mana dreapta mustatile tusinate.Intr-o zi.tufecci-basa.se afla la han Si stand asa veni un boier necunoscut.ii mai destainuise faptul ca avea de gand sa se duca la domnitorul Mihai Voda Sturza sa faca dreptate si daca nu sa ii pupe iapa intr-un loc aflat laga coada.astfel la chemat. avand lacrimi pe obraz spuse: “-Maria ta.Cele 9 povestiri din Hanu Ancutei .ca alta zi.Preotul isi puse mereu intrebarea care era tatal sau caci doar mama sa si bunul Dumnezeu stiau raspunsul.despre care le povestise o intamplare. Printre acesi oameni era si Ionita.Marele vornic la sfatuit ca singurul om care l-ar pute invinge pe Haralambie era fratele sau.comentariu Iapa lui voda Intr-o toamna tarzie am auzit multe multe povesti. Acel Haralambie era un arnaut domnesc care devenise un talhar care fura de la boieri si controla anumite drumuri si trecatori.Comisul Ionita il intreba ce il aduce prin aceste locuri. Si dupa ce boierul necunoscut pleca.dar insa fu oprit.domnitorul il ruga sa se ridicesi razasul uitanu-se la domnitor rosii caci era acel boier necunoscut cu care vorbise la han. un razas cu cal pintenog si roib.In a 8-a zi il prinse la casa calugarului.Voda era de aceasi parere.poate acest Haralambie.am implinit porunca!Dar te rog sa ma lesi slobod la pamantul meu si la . dar asta sa intamplat cand a fost vreme de razboi dar si belsug la vita de vie.Si in final domnitorul il intreba ce are sa faca daca nu ii va da dreptate si razasul ii spuse ca iapa sa se afla si ea la curte.Cand la prins Georgie ia taiat capul. iar dupa ovreme se luase la vorba cu el si ii spusese problema pe care o avea. d8q20qv In aceste imprejurari hanul a devenit neincapator. de care se mandrea spunand ca se trage din radacini puternice-de la mama sa. In vremuri de demult cand razasul era in floarea vastei.care era pe patul de moarte si anume ca se va duce la targul Iesi sa se roage la biserica Haralambie. In final domnitorul ii facu dreptate razasului Ionita.atunci mare suparare a fost pe capul mamei lui German.politicos. el era de fapt o cetete cu ziduri si porti groase dar era deschis tuturor celor care dorerau sa se odihneasca si sa spuna povesti.la a 15-ea a lunii august. Haralambie Cu o ulcica-n stanga.razasul se apleca si milos ii spuse necazul si la sfarsitu povestirii el ii arata actele doveditoare. Domnitorul de atunci a trimis soldati sa il omoare dar ei au dat gres.Georgie lua cu greu sarcina si pleca pe urmele fratelui sau. cerand de mancare caci nu mai mancase de cand era urmarit.In aceasta stare de auto apreciare el vru sa istoriseasca o alta poveste mai minunata decat “Iapa lui voda”.Georghie Leonardi. razasul se dusese la curtea domneasca de la Iesi.Aces necaz era legat de pamant cu un alt boier care ii luase pamant prin hotie.calugarul care se numea German ii spuse ca a facut un juramant mamei sale.de un calugar care venea de la munte care adresa cinstite inchinari tuturor celor aflati in sala si mai ales tinerei Ancute care era o raza de soare in incaperea intunecoasa.Si intrand in sala tronului unde se afla domnitorul.

ea avea obiceiul sa mearga la Roman.El ordona ca tatal Zodierului sa fie bicuit iar pe Alexandrel si pe sotia sa. care dorea sa le spuna celor din han povestea lui infricosatoare si minunata.liniste-caci am varsat sangele parintilor mei. acum douazeci si cinci de ani.Calaretul era un vechi prieten cu comisul Ionita.ca trebuie sa mearga acolo sa se roage si poveste se sfarsi cu o liniste trista in hanul Ancutei unde ar fi trebuit sa domneasca fericirea si bunavoia. observand ca nu mai are ochiul drept.sa il lege de pintenii carutei si sa ii duca pana la Iesi. Locota Francisc Balaurul -Fratii mei a inceput a glasui comisul Ionita de la Dragatesti.primul a fost ca sa strnit un vant puternic si al doilea a fost ca boierul venea spre ei cu slujitorii lui in urmna.cand fu intrerupt de mos Leonte Zodierul care il indemna sa isi spuna povestea si zicea ca aici la han de cand se stia el se spun tot felul de povesti si se dau sfaturi.dar ei insa nu credea ca comisul va putea sa spuna o povete mai infricosatoare decat cea ce a trait el odata si Ancuta il indemna sa spuna povestea.calare.Capitanul era la tineretea sa un mare calator care si-ar fui dat si viata pentru o iubire.Boierul ii spusese ca sotia lui se va intoarce in ziua aia si ca va face fapta rea sotiei sale si lui Alexandrel pentru razbunare.unul Alexandrel Vuza.spuse calugarul.deasemenea si Alexandrel spre Roman. Intr-o vara Zoierul se afla la tarla si de Satilie venise si tatal lui la oi.el opri trasura si spuse ca domnia sa Alexandrel este in mare primejdie si ca ar trebui mai bine sa se intoarca cat mai are timp.Dar in acea clipa se produsera doua lucruri.Din acea clipa se opri furtua si balaurul pleca .insa ochiul drept care era stins ii dadea un aer trist.da era adevarat capitanul il pierduse din pricina inimii chiar pe aceste meleaguri. spre el si ii ceru sa il cheme numai decat pe tatal sau.Boierul ii spusese ca are un necaz mare de tot si credea ca sotia lui il inseala cucuconasul celui mai mare al lui Vuza vornicul.Babele vorbeau ca era blestemat si chiar lumea din sat se ferea de el. cand capitanul poposea pe la hanul . Era de mult prin aceste locuri un boier care se insurase de doua ori si cele doua sotii ale sale murise de o boala necunoscuta.Fetiscana avea doar saptesprezece ani era vrumoasa si surazatoare. Dupa ce boierul pleca tatal lui mos Leonte se duse sa intampine trasura care venea de la Roman cu sotia boierului si Alexandrel. Comisul ii spuse .Si in aceasta vare frumoasa il vazu pe boier venind in goana.Mos Leonte se dusese numai decat si tatal sau veni . Era o zi de toamna.Unii spuneau ca el a fost chemat din salasul lui de tatal lui mos Leonte Zodierul.Insa tatal Zodierului il sfatui sa rezolve situatia fara violenta dar se vedea ca boierul avea un singur gand.Comisul auzind aceste vorbe il ruga sa le povesteasca celor din han nefericita intamplare.ca a pierdut o lumina.care curge si-n venele mele… Si Georgie sa retras construind biserica din Iesi: Haralambie.Balaurul la insfacat pe boier si la trantit mort.Era un om in varsta .inca frumos. Fantana dintre plopi Soarele batea piezis in Hanul Ancutei .El sa dus la Iesi si a luat mana unei fetiscane al unui mitropoli.In acea clipa se starni un vant puternic si din dosul vaii se zarii Balaurul care era o dihanie infricosatoare si aducea vant si furtuna. De acea. scanteind in geamurile zabrelite cand din sleahul Romanului venea un calaret spre han.capitan de mazili. Din acea zi nu sa mai auzit de Balaursi nimeni nu la mai vazut.el era Neculai Isac.Asa trecand o vreme se auzi ca boierul se insurase din nou.

dar el il omora pe Hasanche cu pistolul lui si atunci tiganii o luasera la fuga.Si isi aduse cu nostalgie aminte cum era pe atunci.Auzind aceste vorbe negustorul ii zise ca au facut bine .Intro zi se afla la o fantana si vazu o caruta care venea in goana spre el. negustorul se speriase.Negustorul nostru isi vazu de viata chair daca auzi de aceasta veste.Lupei.cu vin.el ii daduse o privire infricosatoare lui Ienache.Asa.Cand se urca in caruta mare ii fu uimirea vazand-ul pe Catana.dar vornicul a pus paza si la prins.In spatele tiganului se afla o tigancusa tanara si vesela care ii dadea tarcoale capitanului.Cand Marga ii spuse ca destainuise lui Hasanche ca ea urma sa aiba acesta intalnire si ca Hasanche dorea sa il prinda pe capitan si sa il omoare pentru banii de pe vin.si asa Ienache umbla pe drumurile Moldovei mergand cand pe jos cand in carute.prinzand-ul peTodorita.Capitanul Isac incaleca sa plece.dupa aceasta discutie cu Hasanche el se dus inapoi la han . Locota Francisc Si lui Isac ii veni sa se duca la fantan aflata intre plopi. Todorita fu dus la turnul Goliei de unde evadase spectaculos.la Agapia.urmat de credinciosul sau caine.Varvara..in vremea veche sau intamplat lucruri care astazi nu se mai vad.iar in mijlocul acestora un om legat. In una din aceste zile se tocmea cu doi negustori armeni.si dupa o urmarire scurta il prinse pe capitan si se luasera la lupta cu el.Ii spuse ca ei vor merge la hanul Ancutei unde vor veni mai tarziu si arnautii .Costea Caruntu. Din acea celipa capitanul Neculai Isac intra intr-o tacere de mormat si privea trist spre locul unde fusese odata fatana.daca nu face ce ii spune il va ucide. se intoarse la han.Dupa ce au sosit tovarasii lui Isac.si asa se despartira.Stand pe la han ii treceau tot felul de ganduri si il apuca tristeta .cand vazu puhoi de oameni pe ulita.si ii ceru ca peste doua ceasuri dupa inserare sa se intaleasca cu ea acolo.Dupa inserare Isac se duse cum promise la intalnire. Cealalta Ancuta Intr-adevar.La fantana dintre plopi se intalni cu Marga.Dupa un scurt timp se auzi un tipat la fatana.Dar era prea tarziu.Capitanul ajunse in sfarsit la curtea domneasca cu vinul promis si la ranul domnitorul isi respecta cuvatul si il platise cuvincios.Ancutei caci el urma sa se duca in ziua urmatoare cu vin in tinutul Sucevei la domnitorul Canta . tigancusa.el ii facu semn si ea opri.oarecum uimit .mult mai bine. A doua zi cand se faceau ultimile pregatiri pentru a pleca in tinutul Sucevei.Ienache intreba pe unul dintre arnauti.tiganii venisra.mesterul Ienache coropcarul.acolo vazuse doar apa rosie de sange si capitanul a inteles ca Marga a fost ucisa.Todorita ii spuse ca vrea sa o elibereze pe iubita sa si ca avea nevoie de Ienache.In fruntea lor erau arnauti.Acolo o intalni pe Marga.in intunecimea inserarii.care intra in vorba cu el si.Hasanche.Costea ii spuse ca omul acela era Todorita Catana care a pus ochii pe sotiavornicului Bodeica. a grait incet.Marga incepuse a plage. ii ceru si lui sa ii aduca un pic ca la un batran.care il urmarea.as el incaleca calul si pleca pe malul Moldovei unde dupa o cotitura a raului intalni o satra de tigani care pescuiau .auzite de Catana.capitanul o intreba ce este. ei au plecat spre fatana.trecand printrun loc singuratic si misterios unde se afla o fatana isi intoarse privirea si o vazu pe Marga. si impreuna cu aceasta a incercat sa fuga.In acele vremuri inseninate el era coropcar si mergea prin targuri sa isi vandea marfa.iar pe sotia vorincului o vor duce la manastire.a carui chip se zarea in lumina noptii.De indata spr el se apropie seful satrei.Arnautul ia spus ca in ziua aia urmeaza sa il duca la turnul Goliei.Tiganii ii scosesera ochiul drept cu un cutit.ce a facut prizonierul.la aceste vorbe .stiind ca el transporta bautura.

Pe celalalt mal Costea fu prins de Catana si legat de un copac.Si cand a iesit boierul din biserca Vasile se prezenta si ii spuse ca vor face judet dupa obiceiul oamenilor de aici.Dupa istorisire ciobanul se trase mahnit la locul lui ca negura muntelui.Si de odata il apuca rasul deoarece un prieten ii spuse ca daca ajunge la hanul Ancutei sa se imbete si sa nu spuna la nimeni ce sa intamplat cu el pe aceste meleaguri.Din invatatura lui mos Leonte reesi ca oaspetele era un om cu voie buna si care mai era si un negustor Lipscan.la lasat intro coliba cu ochii in fum de ardei si in cele din urma la pus cu gleznele in apa inghetata a morii.un hot care a facut multe ispravi. Catana pelca.Dupa haine.Boierul se decise sa ii dea o lectie prinzandui capul in gard si apoi ia pus picioarele in butuc.Si se invoi sa le spuna celor de fata cu a calatorit el prin tara nempteasca.Cand arnautii venisera negustorul ii spuse lui Costea.pe care o vazu la geamul de la una din camere.Ajunsi pe malul Moldovei ei trecura apa.Apoi ei lasara o punga cu opt galbeni pentru biserica si sau dus din nou pe munte.insa cand afla ca lui Raducan ii placea de sotia sa. Negustor lipscan Cand cinstitul comis Ionita se pregatea sa isi spuna povestea se auzii mare taraboi in vale si Ancuta iesii si invita pe noul sau oaspete.unde ramasese pana in dimineata zilei urmatoare. Judet al sarmanilor S-a ridicatdin tohoarca lui.Cei de fata nu facura nimic si erau de acord cu Vasile cel Mare. Acum doi ani Negustorul facuse putina avere si sa hotarat sa mearga si el in tara . numit Raducan Chioru.Ilincanu mai radea.Pana in acea zi si prietenul nostru risese de aceste obiceiuri ale boierului.cu Varvara si ca negustorul le va spune ca la vazut pe fugar care se duse spre Timisesti.Atunci Costea ordona ca restul arnautilor sa se duca spre Timisesti ca sa il prinda pe fugar si ca el cu Varvara vor trece apa Moldovei pe un drum laturalnic mergand spre manastire.Ciobanul se numea Costadin Motoc. de la protap.Dar insa in loc de gramatic iese boierul zicand ca nu e bine sa isi bata sotia.dar in final a fost induplecat de Ilinca si si-a cerut iertare.Atunci el era cu sania si a lasat-o in drum si sa dus acasa zicand ca vrea sa vada testemul ros pe care i la dat boierul. Ajunsi la hanul Ancutei acesta se sfatui cu Ancuta si cand ii auzi pe arnauti.un om mahalos. care avea din cand in cand placere pentru cate o muiere.In curand cei doi se imprietenira si dupa ce omul ii spuse povestea hotul ii zise ca trebie razbunat si asa au mers in zi de slujba in satul unde se petrecusera cele intamplate. Din acea noapte cei doi iubiti scapara din mainile vornicului Bodeica si plecara in tara ungureasca unde au trait liberi. Locot Fancisc In acele vremuri traia un boier vaduv.Si dupa ce iau adus aminte boierului cea ce ii facuse sotului lui Ilinca cei doi sarira pe boier si il injunghiara.care era mare si misterioasa la lumina noptii.dar ciobanul incepu sa ii povesteasca intamplarea.faptul ca il vazuse pe Catana si ca se ducea la Timisesti.Dupa ce oaspetele incuvinta uimit isi mai spuse si numele. Dupa toate acestea omul se duse la munte si se facuse cioban.ingrozitsi speriat.si sa aratat in lumina focului pasind leganat. Dupa acea omul isi duse sanuia s-o descarce de saci la hambare si pe urma vine la curte sa-l scrie pe catasif gramaticului.femeia nerecunoscand a batut-o.care era acolo.dupa vorba si infatisare cei de la han isi daduse seama ca el era cioban de la munte.Intro zi venise cerand adapost Vasile cel Mare.caci judecata doar Dumnezeu o putea face.Daiman Cristisor.

insa acesta ii ceru sa le cante mai intai ceva celor de fata.si dupa ce le explica ce era trenul isi vazu de poveste.acel voda era nebun dupa avere si fura de la cei saraci.Apoi a trecut din nou granita pe Nistru. Asa se sfarsise istorisirea bietului orb si Ancuta ii daduse.Ajuns la la granita tarii Moldovei el a dat granicerilor.chiar si femeile si ca legea era respectata.Si asa a pornit el spre Husi.din cimpoiul sau.Mosneagul era orb si un sarac cersetor.satu lui natal si asa ajunse si la hanul Ancutei caci el avea drum pana la Iesi unde trebuia sa se inchine moastelor sfintei Paraschiva.Batranul isi incepu cantecul.pana ce a fost parat sfinte Paraschiva. Orb sarac O baba s-un mosneag iesira catara lumina carale lipscanului.ajuns la Cernauti si de acolo la Liov.dupa ce ia parasit pe acei ciobani a umblat cu un alt cersetor care se dadea derpt orb.ca femeile poarta palarie.Si de la Liov a mers cu trenul pana la Stratburg si a vandut marfa la niste negustori care o duceau la Paris cu trenul.Si in ziua de 14 octombrie sa ridica furtuna atunci la geamul domnitorului a venit un demon si ia spus ca este vremea sa de socoteala pentru faptele sale.a trecut Prutul si a ajuns la cetatea Tighina unde a cumparat cinci sute de batalii.In acel timp batranul intra in vorba cu oaspetii de la hanul Ancutei si isi exprima dorinta de a auzi povestea comisului.Voda a plecat si pe un drum de munte a cazut intr-o rapa unde a parasit lumea pamanteasca.Si cersetorul nostru se intoarse pe locurile unde era inainte.Caci pe vremea strabunilor lui era un voda anticrist numit Duca.in cinstea lui si a sfintei Paraschive. Povestirea spre deosebire de celelalte se sfrisii cu veselie si buna voie.Asa pribegind prin lume au ajuns la targul Chiului.ca toata barbatimea are ceasornice si ca mancarea lor e diferita decat cea de la noi.cantecu era de jale si pe toti ii cuprinsese tristetea amarnic.acesta era despre trei ciobani dintre care doi doreau sa il omoare pe al treilea.Acuma ce si-a platit darile poate sa se duca la Iesi cu marfa si in cele din urma acasa. Locota Francisc Orbul ii spuse comisului ca mai are si alte cantece mai vesele dar cand el umbla prin lume a stat la niste ciobani care lau invatat cantecul si lau blestemat sa nu il uite si de cate ori va canta din cimpoi sa il spuna pe acesta primul.el venea dupa baba ca sa mearga la biserica sfintei Parasciva din Iasi unde batrana dorea sa ii marturisasca ce durere are.Batranul se invoi sa cante numai daca va primi vin nopu si carne de pui fript.dupa ce prietenul orbului a murit intr-o batalie el a plecat mai departe in lume ajungand chiar prin tarile tatarilor.Spunandu-le ca acolo casele au etaj.insa acesta era ajutat de Dumnezeu pentru ca se ruga si era credincios.de mancare si de baut.De la o vreme il apuca dorul mirosului de brad si se intoarse pe taramurile natale.pentru al lasa sa treaca.Si in cele din urma negustorul a trebuit sa se intoarca.Atunci Duca-voda si a luat averea si a plecat cu ea pana intr-un sat unde a fost atacat de niste hoti. Istorisirea lui Zaharie fantanarul .Unde au trait bine si au cunoscut alti cersetori din breasla lor.doua baidere rosii.dar oamenii erau asa saraci incat nu mai aveau nici asa ceva.Iar la Dragusteni ii iesi in cale un privighetor si ca sa il las in pace ii dadu si lui un baider.el a mai avut trei galbeni cu care a luat o sanie cu carte a ajuns pana la hanul Ancutei unde a cerut lapte si paine de acolo.In lunca Moldovei ia iesit in cale un hot si ca sa nu il fure ia dat si lui un baider ros.de a fi luat de ape.le mai spusese ca toti mergeau la scoala.nempteasca sa cumpere marfuri.

insa prima toaca au jucat-o aici .ii daduse sarcina sa construiasca o fantana in poiana lui Vladica Sas.Si toate se petrecura dupa plan. Astfel sa terminat o noapte plina de miresme.caci ea stia un om cu o povestire mult mai frumoasa-acea a lui Zaharie fantanarul.a doua zi va urma alta cu alti oaspeti de care mai de care mai petrecareti.afla despre necazul ficei boierului.Aglaita.Si nunta a avut loc la Iesi. La venirea domnitorului toti se pregatira pentru mare vanatoare.Domnitorul vazandu-i pe cei doi tineri le acorda dreptul de asi uni destinele pentru intotdeauna.la hanul Ancutei.fiind la curte.Unde va avea loc o vanatoare unde va participa si domnitorul tarii. Hanul Ancutei De Mihail Sadoveanu Povestirea Hanu-Ancutei de Mihail Sadoveanu .Iar cand Ancuta ii dete de mancare ajunse la culmea supararii caci ea socotea ca asemenea oameni ca orbul nu trebuiau sa fie asa apreciati si luati in serios cu povestirile lor.In acea zi Zaharie se indrepta spre fantana cand o zari pe Aglaita care ii destainuise dorinta de a se arunca in fantana pentru unica sa iubire adevarata.Dinachi Manza. In vremea tineretiilor acestuia un anume boier.insa doar hanul va domnii vesnic peste viacuri si ne va aminti despre aceste vremuri de legenda.Ilies Ursachii si pentru care ar fi facut orice si tatal ei nu il placea pe acest baiat.Inainte de asi sfarsii povestirea orbul.rupandu-si unghiile si muscandu-se de buze.Si incepuse istorisirea lui.Atunci Zaharia isi dadu seama de gravitatea situatiei si ii venise o idee si anume:ca cei doi indragostiti sa astepte in coliba de langa fantana pana cand va veni domnitorul si cu vanatorii sa bea apa si atunci Zaharie il va indemna spre coliba unde ii va zari pe cei doi tineri in genunchi si ei ii vor destainui necazul lor.lita Salomia incepuse a nu ma avea astampar.care era indragostita de fiul unui mazil.Dupa ce a ispravit lucrarea Zaharie. Dupa aceasta istorisire romantica pe toti de la han ii apuca somnul si fiecare sa culcat pe unde a putut.

fiind cea mai stralucita creatie Polita medicala lirico-epica a lui Mihail Sadoveanu. Este alcatuita din noua povestiri.Toti se uita cu uimire cum s-a ridicat « parintele Gherman din barba sa ». El se nascuse in satul Bozieni si nu-si cunoscuse tatal. intamplarile petrecandu-se « intr-o indepartata vreme.Ancutei » cu « Decameronul » lui Giovanni Boccaccio. Subiectul povestirilor « Iapa lui Voda » este o snoava. De aceea. precum si faptul ca fiecare dintre ele are un alt povestitor si toate se deapana intr-un singur loc. pentru pamantul mostenit din mosi. Oamenii din Tara-deJos au facut atata vin ca nu mai aveau unde sa puna mustul si-au pornit sa duca vin spre munte. avand inceputul de basm.sondaje. iar daca nici Voda nu-i va face dreptate.RCA / 1 an . de catre taranii moldoveni ce poposeau aici pentru odihna si petrecere. b7b17bn www.ro Valoarea incontestabila a acestei creatii sadoveniene consta in frumusetea deosebita a limbii si vraja stilistica. demult ». „atunci sa pofteasca maria sa sai pupe iapa nu departe de coada ! ».9 TDI . toti trebuie sa se uite la calul sau cel roib. « HARALAMBIE » este povestita de calugarul Gherman. cand oamenii au vazut « un balaur negru in nouri » si niste pasari mari care vesteau razboi si belsug la vita de vie. Aceste Spania 7 zile = 18 RON AllianzDirect. comisul Ionita ureaza sanatate unui boier care tocmai se oprise la han si care-l intreba de unde este si incotro se duce. ca si cand pana atuncistatuse intr-un caier urias. care coborase pentru rpima oara de la schitul de munte si se ducea la Iasi.Iapa-i peste drum ! » De aceea.Vizite: ? Nota: ? Capodopera a naratiunii romanesti. Comisul Ionita venise la han. intamplari la care Parerea ta conteaza! au participat sau pe care le-au auzit de la Cine are dreptate in disputa dintre clienti si banci? altii. 1. canoarea romantica in dezvaluirea sentimentelor si tainelor sufletesti. Ionita constata ca ca boierul cu care vorbise la han era insusi Voda. de langa Suceava si avea de gand sa mearga la Voda. ca la un lucru rar. mama acesteia ». la Octavia Tour 2006 Hanul Ancutei. cadrul de legenda si atmosfera poetica in care se petrec faptele povestite. Ionita ii relateaza ca este razes din Draganesti. avand ca argument temele diverse ale povestirilor.ro istorisind. care era calul din poveste inainte de a manca tipsia cu jar. pentru ca el se trage din Iapa lui Voda. observatia realista patrunzatoare in surprinderea destinelor omenesti. ca sa-i rezolve un proces pe care-l avea de multi ani cu un « corb mare boieresc ». a fost tiparita in 1928 si deschide seria marilor PUBLICITATE opere sadovenieine.stramosi. in jurul focului. spune el acum. calare pe un « cal pintenog de trei picioare ». Dupa ce se odihnise la han. Ajuns la Curtea Domneasca. iar imaginea a fost impresionanta prin reliefarea extraordinara de sugestiva a personajului. Comisul Ionita ducea cu el toate documentele doveditoare. Intamplarea paovestita are legatura cu iapa din care se tragea acest cal si care se petrecuse pe vremea lui Mihai Voda Sturza si-l are ca protagonist pe comisul Ionita atunci cand era tanar si cand hangita era « cealalta Ancuta. fusese crescut . Acesta ii face dreptate si-l intraba ce sar fi intamplat daca nu i-ar fi rezolvat necazul.706 RON AllianzDirect.ro povestiri sunt relatate intr-un singur loc. George Calinescu a asemanat « Hanu. Ionita ii raspunse razand : « Eu vorba nu mi-o iau inapoi.

« un boier mare si fudul ». dar mereu biruia Haralambie. fratele haiducului. Zodierul se duce apoi in graba mare la hanul celeilalte Ancute si-i spune ca boierul isi banuieste nevasta si ca el se teme pentru ce o sa pateasca Irinuta la intoarcere. Temandu-se pentru ce ar putea pati femeia zodierul ii spune boierului ca toate cele aflate de el sunt vorbe mincinoase. pentru ca venea deseori pe la el si-l mangaia pe crestet.o goana la Iesi. vine ca vantul boierul cu slujitorii dupa el si porunceste ca zodierul sa fie jupuit de piele pentru necredinta. cand devenise « galbana si ovilita ». Negrupunte. panan ogada la sfanta Mitropolie ! ». care neputand indura « maniile si asprimile lui ».doar de mama lui. care-l insela cu Alexandrel Vuza. a fost trimis la Manastirea Duraului ca « sa rascumpar pacate trecute ». Apoi. subtire si manioasa . Cuconita a sarit insa. pentru ca ii cunostea obiceiurile si salasurile. iar cand aceasta murise. Casa era inconjurata de oamenii lui Voda. in satul Tupilati. cu hramul Sfantului Haralambie. fiul vornicului si sa-l roage sa-i citeasca in zodii. care se «tragea pe poteci si prin munti » numai de el stiute. Gherman se ducea acum la biserica Sf. Domnitorul a luat hotararea sa-l trimita pe Gheorghie leondari. Dupa ce isi revine din tulburarea produsa de istorisirea monahului. ca sa se roage pentru iertarea pacatelor parintilor. asa cum ii promisese. caruia i se dusese vestea ca-i mureau nevestele. Haralambie fusese « un arnaut domnesc » care se facuse haiduc si « multi boieri si negustori si norod » avusera de suferit din cauza cruzimolor lui. a construit o biserica in Iasi. pe nume Nastasa Bolomir. Desi toate femeile fugeau de boier. la picioarele lui Voda ». care vazuse balaurul atunci cand era flacau « trecut de douazeci de ani ». Hotarat sa o astepte la han pentru a o preveni. Traise pe vremuri. « l-a pacalit cu hamgerul si l-a doborat ». care. Atunci. Dupa o haituire de opt zile. « sprintena. ba. singurul care putea sa-l prinda. era imbujorata si vesela. El fusese insurat prima oara cu fata unui boier. Tocmai atunci. femeie frumoasa si bogata. tatal lui mos Leonte opri trasura in care era cucoana Irinuta insotita de tanarul si frumosul Alexandrel si le spune de primejdie. « BALAURUL » este povestita de mos Leonte. la care se ducea calugarul Gherman sa se inchine pentru iertarea pacatelor parintilor sai. care era copil si-l cunostea. pe cand invata de la tatal sau mestesugul de « zodier si vraci ». iar Irinuta si Alexandrel sa fie legati de rotile carutei si sa fie dusi « numa-ntr. dupa ce si-a somat fratele sa se dea prins. « om cinstit si viteaz ». Nastasa Bolomir s-a insurat prin surprinderea tuturor. Haralambie din Iasi. apoi a cerut sa fie eliberat din armata domneasca si lasat sa se retraga pe « pamanturile lui ». comisul Ionita le spune oaspetilor ca o sa le povesteasca ceva « cu mult mai minunat si mai infricosator ». Abia acum isi da seama copilul ca acesta era tatal lui. iar boierul era din ce in ce mai posac si-i facea toate poftele. care « radea parca era soarele » si pe care o adusese de la Iasi. A doua nevasta era vaduva unui grec. condusi de Gheorghie. Gheorghie s-a infatisat la Divan si a pus capul fratelui sau « pe naframa rosa. Voda Ipsilant a dat porunca sa fie prinsi vrajmasii. cu « o copila ca de saptesprezece ani ». « pentru durerea si ispasirea sa si pentru iertarea sufletului cel ratacit ». care era tufecci-basa. s-a intors plangand la parintii sai. intr-un nor de pulbere. ca Irinuta avea sa se intoarca la Roman. care avea « o barba mare cat o coada de paun ». Intr-o zi boierul veni la tatal lui mos Leonte ca sa-i destainuiasca rusinoasa comportare a sotiei sale. dimpotriva. care a murit dupa doi ani. Cucoana Irinuta nu se ofilea. Haralambie s-a refugiat acasa la Gherman.

Tanarul vede « o fetiscana de optsprezece ani ». tot pe vremea celeilalte Ancute. Intr-o toamna. nici ce-am vazut . cainele se lupta in tufe cu ceva. « parca-as fi inghitit o bautura tare ». numai « dragostea cere singuratate ». pe sub zidurile hanului ». care este bun in tovarasie. Neculai mergea ingandurat pe drumul spre Suceava. incercand sa prinda peste. cand el o ajuta sa imbrace scurteica. care-l astepta sa-i multumeasca pentru banutul de argint. Neculai Isac accepta sa bea vinul. iar copilului Leonte i s-a parut ca-i crescuse ghiare la maini si cornite in par. cu chimirul plin spre hanul Ancutei. o « poveste infricosata » pe care nu o mai tinea minte. pentru ca fata se uita tinta la boier si nu se cadea o astfel de obraznicie. Neculai o intalneste pe Marga la « fantana dintre plopi ». in miez de noapte a pornit « intr-o intinsoare. cumpara « o blanita cu gasa de postav ros ». caci aveam in minte chipuri si vedenii care ma duceau ca-n zbor aiurea ». cu intentia de a se opri mai intai la fantana. Dar ocoleste hanul si se duse direct « la fantana cu patru plopi ». impreuna cu cei doi frati mai mici. « sunand din strune ». dar gandurile ii erau la frumoasa tiganca. unde o gaseste. pe frumoasa tiganca. apoi fata « se mistui undeva. dandu.si seama ca tiganii o auzisera ca-l prevenise. De aici i s-a tras boieruli Bolomir moartea . oaspetii de la hanul Ancutei zaresc pe drum un calaret care. Intr-o sambata. Capitanul Isacisi incepe povestea petrecuta in tinerete. urmat de cainele lui credincios. spre disperarea mamei sale. Neculai le arunca fiecaruia cate un banut de argint si o porni spre han. capitan de mazali. Lupei. iar de Irinuta. lautarii venisera mai aproape. racneau si topaiau « ca niste diavoli ». Dupa ce si-a terminat treburile. Neculai vind bine antale de vin. Intors de la Pascani. Ea se teme ca va fi injunghiata daca ei isi vor da seama ca i-a tradat. care. Ancuta ii aduce oaspetelui « un cofaiel plin » si o « ulcica noua ». Neculai promite fetei ca ii va aduce de la Pascani « o scurteica de vulpe ». cu suiet de vant in urechi » si in goana calului s-a indreptat spre hanul Ancutei. pe care « erau sa-l omoare niste tigani ». Dintr-o data cerul s-a miscat rotindu-se. Marga este certata de un tiganmai batran. cu douazeci si cinci de ani inainte. cu mare iuteala”. pe can ducea antale cu vinuri la Suceava. cu gandul la placerea pe care o vedea in ochii tigancusei si se intoarce.ca o vipera » si l-a infruntat cu ura pe barbatul ei. A doua zi. cand pe malul unei garle vede o « liota de tigani ». cand ii placea sa cutreiere Moldova. fata ii destainuie ca unchiul Hasanache o pusese sa il atraga in locul acela pustiu. cu o fusta rosie. poposi si el la han. « dracusorul cel balan ». Marga il indeamna sa fuga. iar ea ii spune ca o sa-l astepte cu nerabdare « s-am sa mor lana fantana daca nu vii ! ». nu s-a mai auzit nimic si nimeni n-a mai vazut-o vreodata. care dadea leturghii la biserica pentru ca el sa se linisteasca pe drumuri si sa se insoare. care il tulbura peste masura. sa-i fure calul si banii pe care-i avea asupra lui. Tigancusa. dar tanarul o . asteptandu-l. Im lumina « soarelui auriu » care stralucea intr-o « liniste ca din veacuri ». « nu v-as putea spune ce-am grait cu oamenii pe unde am trecut. Marga il asteapta in intuneric si. nu peste mult timp. Poposise la un han si era « bezmetic si singur ca un cuc » pentru ca il parasise iubita. arucandu-l aproape mort intr-o rapa. un muget ingrozitor a umplut vaile si totsi cei de fata au vazut “balaurul venind in vartej rasucit. Neculai si-a continuat drumul spre Pascani. Cu glasul incarcat de groaza. « Fantana dintre plopi » este o idila. pa cre-si cumparase niste ciubotele. iar comisul Ionita il invita « sa cinstim domnia ta o ulcica de vin nou » si-l roaga sa le povesteasca « intamplarea de demult ». luandu-l pe boier si amestecadu-i « barba cu vartejul ». Neculai se arunca pe cal. pentru ca el. « pe la toaca ». recunoscand in drumetul singuratic pe Neculai Isac. Ancuta o auzise pe mama ei vorbind despre acest capitan.Comisul Ionita il intampina cu bucurie.

ea parea ca aude ce se intampla pe malul celalalt. care urma sa fie inchis in turnul Goliei asteptand condamnarea la moarte. dupa ce trece de Targul Frumos. coropcarul il intalneste pe Toderita Catana scapat din mainile jandarmilor. privea tinta in jos in neagra fantana a trecutului ». Nimeni n-a putut sa afle ce fusese in noaptea aceea. este a sasea povestire din volum. In zori gospodarii din Tupilati au gasit pe mosneag legat. nu se simtea nici o miscare. Ajunsi pe celalalt mal cu podul plutitor. incepu sa traga cu pistolul. cu calus de rasina in gura”. Plecand de la Iasi. jupanul Costea n-a povestit nimanui. semn ca tiganii omorasera fata pentru ca-i tradase si o aruncasera in fantana. nimerindu-l pe un tigan intre ochi. . nu se auzea nici un zgomot. el isi aminteste de un prieten bun. mare si neguros. « Cealalta Ancuta » este personajul principal in aceasta povestire de aventuri. La hanul Ancutei se organizeaza prinderea lui Catana banuindu-se ca aici va veni. petrecuta in „vremea veche” si este relatata de Ienache coropcarul. un negustor ambulant care isi prta marfa tocmai in varful muntelui. Atunci Costea planuieste prinderea lui Catana la Timisesti. Tanarul cazu de pe cal si. cand s-a aprins din nou focul. sa bea in cinstea lui atatea oale de vin pana cand „oi vedea tulbure”. deoarece in linistea noptii si la lumina lunii. jupanul era turbat de furie si „atat de prapadit. Si parca gustam din sangele imprastiat pe colacul fantanii ». Capitanul Neculai « sta impovarat in locul lui. Din ochiul lui Neculai Isac. Costea si Varvara hotarasc sa treca primii raul. Ascultatorii acestei istorisiri groaznice ramasesera « tacuti si mahniti ». dar cu ochiul teafar zari lumina hanului si incepu sa strige cu disperare. se distrusese « ca toate ale lumii ». Cand l-au eliberat. neclintit si cu capul plecat ». simtind « o lovitura de fier ascutit la coada ochiului drept ». in timp ce Lupei « rupea pe celalalt ». Abia pe inserat. sangele « se prelingea prin mustati si-mi intra in gura. Acolo mos Bara „cu plete-n ochi si surd” le spune ca podul plutitor nu suporta atata greutate deoarece apele Moldovei se umflasera peste masura. ceilalti urmand sa-l treaca cu urmatorul transport. siganii urlau ca niste « diavoli negri » si. « cu-n glas schimbat de tulburare si de durere ».luase la goana. incat a trebuit sa-l culce oamenii lui in caruta. iar ochiul « cel viu. ca sa-l poata duce inapoi la agie” Ienache banuieste ca Ancuta facuse vraji. Ienache declara ca-l cunoaste pe Catana si ca acesta o apucase cu „mare spaima spre Timisesti”. In urma lui . „dar nimeni n-a inteles ce-a fost si ce s-a intamplat”. „Judet al Sarmanilor”. Constantin Motoc. Pe cand se afla la targ la Iasi il intalneste pe arnautul Costea Caruntul care ducea legat un „razas nebun si nemernic pe nume Todirita Catana”. il ajunsera si aruncara cu prajini in el. Nelinistiti oamenii au inceput sa strige. Ancuta spune ca omul intentiona sa o rapeasca pe duduca Varvara si este insotit si ajutat de si de alti raufacatori bezmetici. pe care n-o mai vazuse din tinerete. dar Ancuta reusise sa scape cu duduca Varvara in tara ungureasca. ca numai oamenii de acolo „nau vazut inca targurile”. care-i spusese ca. « lucea sange proaspat ». Ochiul drept ii era plin de sange. iat pe Costea Caruntu „strans cu funii pana la sange. un cioban „matahalos” de prin partile Raraului. la un moment dat. fantana nu mai exista. daca ajunge aici. se ducea intr-un sat de pe malul Siretului ca sa vada daca mai traieste sora lui. o adevarata legenda. Cei aflati in han ies cu faclii si o pornesc cu totii inapoi. spre fantana unde se intalnise Neculai cu Marga. Pe colacul fantanii. La sugestia Ancutei. ca sa nu poata spune nimanui intamplarile patite de el in aceste locuri. Poposind la hanul Ancutei. langa podul plutitor spre Agapia. capitanul Isac a prins pe Ancuta de mana si a cerut pentru totii oaspetii « vin vechi in oale noua ».

a fugit in munti catre Rarau si s-a angajat ca slujba la niste ciobani. tocmai ieseau oamenii din biserica. iar omul a „bolit trei zile. „haidaii curtii” l-au batut cu pumnii. dar pentru ca nu vanduse inca marfa. Oprind carele sa poposeasca si sa manance . „Negustor Lipscan” este un reportaj si a saptea povestire din volumul „Hanu Ancutei”. O alta minunatie este ca in toate targurile si satele sunt scoli si profesori. El venea cu marfa de la Lipsca si se indrepta spre Iasi. Negustorul le povesteste apoi cum arata un tren. Ajunsi aici chiar in ziua Inaltarii. cum arata casele nemtilor. Dupa un mic scandal din fata Bisericii. portul strainilor si multe altele. un boier bogat. dupa ce a stat la un pahar de vin cu vestitul haiduc Vasile cel Mare.Prietenul „acesta al meu” traia in satul Fierbinti. cum un morar s-a judecat „pentr-un petic de mosioara” cu insusi imparatul. pana cand a prins si el mestesugul si „a avut el mioare si berbeci”. muierea isi pune testemelul rosu . niste oameni imbracati in alb si carute cu coviltir. Auzind acestea. care trebuie neaparat sa ramana numai la dansii. apoi. si ca acesta se intorsese acasa cu un „testemel nou. dar aceasta neaga cu inversunare ca ar fi fost undeva. dar „statut si vioi” care atunci cand avea placere chema la el cate o muiere din sat. dar in clipa aceea boierul il loveste cu harapnicul peste tot corpul. prietenul se repede acasa si incepe sa o bata pe Ilinca. nevasta lui. ca-n negurile muntelui”. Damian nu a patit nimic cat timp a umblat pe drumurile nemtesti. sosesc la han. ros ca focul”. Intrand in Tara Moldovei vamesii l-au intrebat daca nu le-a adus cate-un dar de la „ticalosii aceia de nemti”. Barbatul o vede pe Ilinca la fereastra conacului. Intr-o seara. nestiind despre ce poate fi vorba. din care „un barbat barbos” se indrepta catre Ancuta cu urari de bun gasit. fara bucurie si fara lumina. plin de sange. Cand scapa de boier. iese prin fundul gradinii si se duce direct la curtea boiereasca. muscand scandura laitii” Dupa ce a scapat cu chiu cu vai din toate acestea. oaspetii Ancutei inchina cu veselie pentru asa „randuiala”. unde a pus marfa in carute. asa ca negustorul le-a dat cate-un fular lung. Dupa ce pleaca barbatul la treburi. iar intre ei era si Raducan Chioru. spre multumirea hotului. deoarece acolo stapaneste legea. si baieti si fete. unde stapanea Raducan Chioru. acesta il incurajeaza pe Motoc sa faca dreptate in privinta boierului si a Ilincai. Barbatul se duse si el sa descarce sacii in hambare. pentru ca fusese la Liov. pana cand a ajuns la Suceava. toata lumea invata carte. apoi venise la curte ca sa fie scris in catastif de catre gramatic. Negustorul le povesteste. Dar in cerdac iese boierul care-l intreaba ce are cu muierea de o bate si o asupreste si apoi „ia fulgerat cu palma peste gura”. Intr-o seara de primavara. ii daduse un baider. Hangita il recunoaste pe negustorul Damian Cristisor. Si astfel au plecat amandoi la drum pana in satul Fierbinti. ciobanul „statu iarasi inchis in mahnire ca mai nainte. calatorind apoi cu trenul. Manios pe masura. cu larma mare. bucurandu-se ca acest obicei nu venise si pe la ei. iar acum un an plecase la Lipsca. a simtit „ca-i creste pe spinare par de caine turbat”. dar judecatorul i-a dat dreptate mororului. In lunca Moldovei l-a oprit un calaret cerandu-i banii pe care ii are asupra lui. Afland de la oamenii ca boierul o poftise pe Ilinca. Damian Cristisor incepe sa povesteasca despre cele vazute de el in calatoriile pe alte meleaguri.

femeia tragandu-l dupa dansa. Atunci el a auzit de hanul Ancutei. a plecat din sat si s-a asezat pe langa niste ciobani care l-au invatat acest cantec. Damian avea toate actele necesare. „Orb Sarac” este o specie aparte. care domnea asupra tarii Moldovei. Dupa ce s-a despartit de ciobani. Voda a strans ce a putut si a fugit dar a fost prins de niste lesi care l-au pradat de beni.i-au intrebat nimic. Atunci batranul le povesteste de ce a cantat tocmai aceasta balada. iar acum e bucuros sa poposeasca din nou aici. Ancuta aduce „placinte cu poalele-n brau”. iar orbul se invoieste ca va canta din cimpoi. afla ca nu mai traia nimeni din familia lui. Demonul adus de vant a batut in geam la curtea domneasca si ia spus lui Duca-Voda ca venise vremea socotelilor. Ea spune ca mos Zaharia fantanarul. Lelita Salomia se arata nemultumita de povestirea orbului. vine la el supraveghetorul acelor locuri si-i ceru actele oficiale care-i permiteau sa faca negot cu marfa care o avea. Dinspre carele negustorului lipscan vin la han o baba si un mosneag. apoi sa dea ceva nasului sau. ii saruta mana si ii da sa manance. punandu-l sa jure ca nu-l va uita niciodata. iar negustorul ii prinde hangitei „o zgardarita de margele” si o saruta pe amandoi obrajii. dupa care isi va putea vedea de drumul sau. Zaharia fusese chemat la curte de boierul Dimachi Marza din Pastraveni. Comisul Ionita se lauda din nou ca va spune o povestire mai frumoasa decat tot ce-au auzit. ca sa gaseasca ca sa gaseasca cel mai bun loc pentru a sapa o fantana. Ducandu-se in satul natal. despre care ii povestise mama ei. Orbul se ducea si el „la moastele sfintei Paraschiva de la Trei. dar a fost alungat de acolo si pana la urma Voda si-a gasit sfarsitul in niste locuri pustii. Cand era flacau. iar mosneagul din urma ei era orb. „Istorisirea Zahariei Fantanarul” incheie volumul de povestiri „Hanu Ancutei”. recunoscand in unchesul pribeag pe „unul Constandin”. in ziua de 14 octombrie s-a pornit viscol mare si pana a doua zi s-a asternut zapada mare. dar cand va ajunge la Iasi. Speriat de moarte. Ancuta se repede la orb. Ajunsi in „targul cel mare al Chiului” cei doi au trait bine. negustorul va trebui sa mai faca o dare catre maica Paraschiva si Parintele Mardare. Cumparand cu ultimii bani o sanie si o iapa. Intr-o zi nemaiputand indura oprimarea niste necajiti s-au dus la moastele sfintei si l-au parat pe Duca-Voda. balada Miorita. ca sa mearga vinul mai bine. Ea pasea inainte. considerand ca la han sunt oameni mult mai vrednici care stiu a istorisi intamplari mult mai interesante. In veselia generala. avand o mare lacomie pentru aur si argint si punand biruri mari asupra moldovenilor. impresionand pana la lacrimi intreaga adunare din han. . si-au deprins atunci si alte cantece de jale. dar ca sa fie lasat in pace i-a daruit omului un „baider ros de lana”.oamenii si animalele. traise in tinerete o intamplare extraordinara si ca ar trebui povestita. Voda ajunse la acest han. unde venise cu multi ani in urma. Slujitorii domnului umblau calare prin sate si luau bani. Orbul le canta din gura si acompaniindu-se cu cimpoiul. Au umblat prin toata lumea si nimeni nu -. o portretizare prin naratiune. Ramanand de mic copil fara vedere. Ca urmare. Era in vremea lui Duca-Voda.Sfetite” pentru ca atunci cand era copil auzise de la un strabunic despre o minune a sfintei. Dupa ce a murit Ierofei. un calic batran. Zaharia avea si acum la el o cumpana din lemn pe care o mostenise. orbul s-a inhaitat cu altii cu care a strabatut lumea intreaga. Cu aceasta cumpana a reusit el gaseasca loc in poiana unde sa faca fantana. orbul s-a insotit de Ierofei.

care plangea. Zaharia o sfatuieste sa mearga impreuna cu iubitul in „coliba de frunzar”.insa e convins ca altii stiu istorisiri „si mai frumoase si mai inrteresante”. iar apoi sa vina Voda sa-i binecuvanteze. Cu totii s-au mirat de intelepciunea cumpenei. deschise usa colibei si Voda vazu „pe tinerii ingenunchiati cu capetele plecate. iar atunci cand va veni Voda. curajos.Lita Salomia povesteste in continuare. ALEXANDRU LAPUSNEANUL comentariu Vizite: ? Nota: ? COSTACHE NEGRUZZI . A doua zi Zaharia s-a dus la fantana sa-l intampine pe Voda si o gaseste acolo pe copila cuconului Dimachi. Zaharia sa-i spuna ca fata boierului s-a aruncat in fantana. Pe urma. Zaharia scoate cumpana din chimir. Fata trimisese vorba lui Ilies sa vina aici. Ea ii destainuie fantanarului ca nu poate trai fara Ilies Ursachi si ca se va arunca in fantana. Voda aflase de la un slujitor de ce plangea copila. Voda si Doamna au cununat pe cei doi tineri si a fost o nunta mare cu veselie si s-au impacat cu totii. ca sa petreaca acest ultim ceas. ori spre a reda viata. Atunci. in loc sa intre in coliba. ci pentru a se sustrage vietii si mortii” (Nicolae Manolescu-„Imaginarul sadovenian”). Intre timp. chema la el pe boier si-i porunci s-o aduca pe fiica lui la masa. prefacandu-se ca ea ii arata calea de a gasi fata. pentru ca aflase ca fata lui fugise din casa parinteasca si avea de gand sa-si faca seama. asa ca dupa ce bau paharul cu apa. „Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul. Cuconul Dimachi era foarte incurcat. Zaharia trebuia sa-l intampine pe Voda cu apa rece. ca la vanatoarea domneasca. Comisul Ionita de la Draganesti apreciaza povestirea lui Zaharia.

Subiectul si compozitia nuvelei t2y19yp “Numele lui Costache Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorica <Alexandru Lapusneanul>, care ar fi devenit o scriere celebra ca si <Hamlet> daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.” (G. Calinescu). Aparuta in 1840, in primul numar al revistei “Dacia literara”, “Alexandru Lapusneanul” este cea mai valoroasa nuvela istorica din literatura romana, neintrecuta pana astazi, desi este una dintre primele incercari in acest sens. Nuvela concentreaza in cateva pagini cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), scotand cu vigoare in relief figura acestui domnitor. Sursa istorica a constituit-o , pentru Negruzii, “Letopisetul Tarii Moldovei” al lui Grigore Ureche. C. Negruzzi modifica insa unele dintre datele cronicii lui Ureche in sensul sublinierii unor trasaturi ale personajelor. Nuvela “Alexandru Lapusneanul” este riguros construita, fiind alcatuita din patru capitole, precedate de cate un motto: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”, “Ai sa dai sama, Doamna!”, “Capul lui Motoc vrem…” si “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…”. Cele patru capitole ale nuvelei au fost asemanate cu actele unei drame, intrucat fiecare capitol marcheaza clar unul dintre momentele subiectului. In expozitie este prezentata sosirea lui Lapusneanul in Moldova cu vreo trei mii de soldati, cu scopul de a-si recastiga scaunul. Poposind intr-o dumbrava, aproape de Tecuci, patru boieri, vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc si Stroici, venira cu solie la Alexandru si anume sa renunte la lupta pentru domnie. Dar acesta respinge solia boierilor si isi afirma vointa de a limita puterea acstora. Dintre cei patru boieri, Motoc ramane cu noul domnitor, sperand ca va castiga increderea acestuia. Intriga, care in aceasta nuvela poate fi indentificata cu desfasurarea actiunii, prezinta actiunile intreprinse de Lapusneanul impotriva boierilor si interventia doamnei Ruxanda. Lapusneanul porunci sa se deie foc cetatilor Moldovei , exceptand Hotinul, cu scopul de a imprastia boierii nemultumiti. Dar actiunile lui impotriva boierilor nu se opreau aici, ci pentru cea mai mica greseala pe care acestia o faceau, el ii omora prin taierea capului. Doamna Ruxanda, care nu mai suporta plansetele sotiilor boierilor omorati, ii ceruse sotului ei sa puna capat crimelor. Punctul culminant il constituie uciderea celor 47 de boieri si a lui Motoc. Cei 47 de boieri au fost invitati la o masa data in cinstea lor de Lapusneanul, dupa ce participasera la o slujba unde Alexandru isi ceruse iertare pentru uciderea celorlalti boieri. La acea masa cei 47 de boieri au fost omorati de lefecii. Norodul, care a aflat de uciderea boierilor, s-a strans la poarta curtii domnesti si a cerut capul lui Motoc. Acesta, la porunca lui Lapusneanul, a fost aruncat in mijlocul multimii care indata l-a facut bucati dupa care au inceput sa-l ovationeze pe Lapusneanul. Deznodamantul cuprinde moartea lui Lapusneanul. Acesta se mutase in cetatea Hotinului unde se imbolnavise de friguri. Stroici si Spancioc, care nu mersera la masa, deci nu fusesera omarati, o sfatuira pe Ruxanda sa-l otraveasca pe sotul ei. Aceasta puse otrava in apa domnului Moldovei, iar acesta muri in chinuri, fiind obligat de Stroici si Spancioc sa bea si resturile din pahar. La sfarsitul nuvelei autorul precizeaza ca Alexandru Lapusneanul a fost ingropat la manastirea Slatina si acolo se vede si astazi portretul lui si al familiei sale. Caracterizarea personajelor ALEXANDRU LAPUSNEANUL

In centru actiunii scriitorul il aseaza pe domnul Moldovei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia. Apreciat constant drept un erou romantic, prin calitati de exceptie si defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice (Lapusneanul-Ruxanda), prin observatia atenta a psihologiei personajului, Negruzzi realizeaza un personaj complex, bine individualizat. Nuvela urmareste ultimii ani de viata ai personajului al carui nume il poarta, concentrandu-se asupra schitarii caracterului sau. Desi Alexandru Lapusneanul apare ca intruchipare a tiranului crud si sangeros, totusi figura lui nu este lipsita de complexitate. Scopul politicii lui Lapusneanul este de a spori autoritatea domnitorului prin ingradirea puterii marilor feudali, a boierilor. De asemenea, el isi pierduse increderea in boieri cand fusese tradat de ei in prima lui domnie: “a…i eu ii cunosc pre boierii noastri, caci am trait cu dansii”, ii spuse Lapusneanul vornicului Bogdan la intrarea in tara, iar boierilor trimisi de Tomsa in solie le replica: "Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi”. Prin puterea de evocare a dialogului, printr-o fina observatie a gesturilor, a mimicii se dezvaluie toata miscarea psihologica a viitorului tiran inca din primul capitol. Scena dialogata a intalnirii dintre Alexandru Lapusneanul venit sa urce pe tronul Moldovei pentru a doua oara si solia de boieri alcatuita din vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarii Strioci si Spancioc contureaza conflictul puternic dintre domni si boierii tradatori, evidentiind trasatura fundamentala a lui Alexandru: vointa neclintita de a domni ca un autocrat, impunandu-si ferm autoritatea tiranica. Lapusneanul ii primeste protocolar si rezervat, “silindu-se a zambi”. Atitudinea boierilor exprima o oarecare independenta, caci “se inchinasera pana la pamant, fara a-i saruta poala dupa obicei”. Replicile se succed viu, punand in evidenta siguranta de sine si atitudinea provocatoare a domnului, care-i face pe dusmanii sai sa-si dezvaluie intentiile adevarate si ostilitatea. Ultima parte a dialogului declanseaza raspunsul invaluit in viclenie a lui Motoc si raspunsul dur, ferm, autoritar, incarcat de furie si ura abia stapanita a lui Alexandru, dar exprimat in replici scurte, taioase, care pun in lumina trasaturile esentiale ale acestuia: impulsivitatea, firea violenta, fara scrupule in politica, neingaduinta in infruntarea cu boierii. Cuvintele au ramas memorabile: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, … si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi, si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra”. Pentru a-si realiza obiectivul, Lapusneanul se comporta machiavelic: se casatoreste cu Ruxanda, fiica lui Petru Rares, nu din dragoste, ci “ca sa traga inimile norodului”, in amintirea caruia staruia inca figura luminoasa a fiului lui Stefan cel Mare; se foloseste de Motoc spre a atrage asupra acestuia nemultumirea poporului; le promite boierilor impacare si ii invita la masa cu gandul de a-i ucide. Ruxanda are o fire gingasa si suava si este miloasa. Ea ar fi fost in stare sa-l iubeasca pe Lapusneanul daca ar fi gasit la el putina “simtire omeneasca”. Ea il roaga sa inceteze cu crimele deoarece nu mai vrea sa auda sotiile boierilor omorati plangand la usa ei. Lapusneanul ii promite ca-i va oferi un leac pentru spaima ei, deoarece Ruxandei ii era frica de capetele omenesti ce se gaseau in fata portii. Acest leac de frica oferit doamnei pune in lumina un domn absolut, un tiran al epocii medievale. Justificate pana la un punct de conditiile istorice si de politica sa, violenta si cruzimea lui Lapusneanu depasesc totusi limitele normalului, personajul fiind prezentat ca un sadic si ca un psihopat. El are o fire impulsiva: vrea sa-l loveasca pe Spancioc cu

maciuca, duce mana la jungher atunci cand domna Ruxanda ii reproseaza crimele. Viclean si abil, personajul stie insa sa-si stapaneasca aceste impulsuri, modificandu-si comportamentul si inducandu-i in eroare pe ceilalati. Interogatiile su exclamatiile personajului, retezarea taioasa a vorbelor interlocutorului sau, succesiunea rapida a raspunsurilor lui Lapusneanu exprima ritmul starii sufletesti a personajului, vorbirea lui devenind dramatica, traita la cele mai inalte cote ale simtirii omenesti. Cu o intuitie psihologica remarcabila, Negruzzi isi lasa personajul sa se dezlantuie intr-o furie si manie galgaitoare, subliniind paroxismul trairii prin amanunte fizionomice: “Radea, muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau”. Lapusneanul dovedeste o cunoastere sigura asupra oamenilor, dar si o abilitate politica evidenta, crutandu-l pe Motoc pentru incercarea de a-l insela din nou, pentru ca ii este trebuitor “ca sa se mai usureze de blastemurile oamenilor”. Scena aceasta adauga alte trasaturi ale domnitorului: duritatea, luciditatea, ironia necrutatoare. Partea a III-a, cea mai dramatica din nuvela, incepe printr-o liniste si atmosfera cuvioasa de sarbatoare, la mitropolie, unde domn si boieri se adunasera pentru ascultarea liturghiei. Scena este pregatita minutios, realizand contrastul cu uciderea celor 47 de boieri. Scriitorul isi avertizeaza cititorul: “impotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca… Nici o arma nu avea alta decat un mic junghi cu plaselele de aur, iar printre bumbii dulamii se zarea o zea de sarma”. Urmatorea fraza tensioneaza momentul si invaluie totul intr-o atmosfera miraculoasa: “Spun ca minutul acela el era foarte galben la fata, si ca racla sfantului ar fi tresarit”. Este momentul in care Lapusneanul domina magistral, stapan fiind al artei disimularii. Personajul este un excelent actor, dovedind inteligenta, tact, un echilibru interior desavarsit. In momentul in care boierii sunt invitati la masa, Stroici si Spancioc, dand dovada de inteliganta si intuitie, hotarasc sa nu plece la ospat. Scena uciderii boierilor, a dialogului dintre Lapusneanul si Motoc, retrasi “langa o fereastra”, capata viata intr-un tablou plin de miscare ce se deruleaza parca aievea. Cinismul lui Lapusneanu -; “El radea”, si groaza lui Motoc care se silea “a rade ca sa placa stapanului”, simtindu-si “parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind”, sporesc dramatismul. Luciditatea, sangele rece, tonul sarcastic in fata scenei sangeroase la care asista, comportamentul dispretuitor si cinic fata de Motoc pierit de groaza, dezvaluie un om diabolic. Lapusneanul are placerea sadica de a chinui sufletul vornicului ticalos care-l tradase si de care acum nu mai avea nevoie. El se leapade de el, potolind astfel multimea “burzuluita”, fara sa clipeasca, dintr-un calcul lucid. Lapusneanul este inzestrat cu o mare mobilitate a sentimentelor, caracteristica fiintei umane. In scena finala a bolii si a otravirii sale, personajul traieste cu intensitate atat umilinta cat si revolta impotriva celor care l-au otravit, apoi groaza in fata mortii. In caracterizarea personajului, C. Negruzzi da dovada de obiectivitate. Personajul ni se infatiseaza prin faptele, gesturile si cuvintele sale, interventiile directe ale autorului fiind minime. Predomina naratiunea si dialogul. Exceptie de la obiectivitate fac doar cateva interventii in care autorul isi exprima atitudinea sau citeste gandul personajului mai mult decat s-ar putea ghici din comportarea sa: cand caracterizeaza scurtul discurs din biserica “aceasta desantata cuvantare”, cand ghiceste ca Lapusneanul “mediteaza vreo noua moarte”. In rest stilul este obiectiv, iar personajul se caracterizeaza singur ori prin intermediul altor personaje (de exemplu, se spune ca doamna Ruxanda nu-l iubeste intrucat nu are “simtire omeneasca”.

Negruzzi devine primul scriitor epic de seama al literaturii noastre. “sa nu ne mai zapaceasca”). opera lui Negruzzi apartine romantismului. Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanu Vizite: ? Nota: ? Al. MITROPOLITUL TEOFAN Se caracterizeaza prin siretenie.sondaje. Rareori intervine autorul cu cate un calificativ (“marsavul”. viclenie. Limbajul. PERSONAJUL COLECTIV Observator patrunzator. scrisa de Costache Negruzzi. Pentru prima data in literatura romana. Personajul se remarca printr-o complexitate de PUBLICITATE caracter. facuta de www. inteligenta. Motoc intruchipeaza tipul boierului feudal menit sa justifice cruzimea domnului. RUXANDA Este un personaj romantic. cinism. descrierea directa. care ii realizeaza personajului un succint portret literar. C. obiectivitatea relatarii. autorul scolar! decorix. spectaculosul nuvelei. fizic si moral 2. dar. are un rol bine determinat in intriga riguros construita a nuvelei. prezentarea unui erou de exceptie. Negruzzi surprinde psihologia colectiva. “ticalosul”).ro scriitor. orgoliu. viclean.otto. Inapoi la scoala! q2p16pq Decorix. “Prin nuvela <Alexandru Lapusneanul>. egoist si intrigant. realizat pe baza antitezei. Multimea adunata sub zidurile palatului nu reuseste la inceput sa-si formuleze revendicarile decat intr-un mod vag. “sarind ca un om ce calca pe un sarpe”). vointa Nu ezitati! La OTTO de fier. 0 lei cheltuieli poştale până la data de 26 septembrie! sadism. autorul caracterizeaza magistral personajul colectiv. Ridicandu-se peste stilul cronicaresc. descrierea facuta de celelalte personaje: . toate nemultumirile individuale se cristalizeaza in jurul acestui nume.ro caracter.MOTOC Tradator si las. Lapusneanu este personajul principal si negativ al nuvelei cu acelasi nume. culoarea locala: descrierea salii de ospat. “burzuluisera”. Predomina naratiunea si dialogul pe fondul realist al actiunii.” (Tudor Vianu). tarie de www. Stilul este obiectiv. este plastic si expresiv (“gloata”. in momentul in care cineva pronunta numele lui Motoc. Prin reconstituirea istorica. energie. “dasa larma”.ro a folosit urmatoarele modalitati de caracterizare: Conteaza ce crezi ! Premii saptamanale la un click distanta ! 1. Negruzzi retine numai atmosfera scrisului clasic (“plecara de fuga”. sugerandu-i doamnei Ruxanda sa-si otraveasca sotul fara a se implica el insusi si lasand sa cada toata vina asupra ei. cu elemente de factura populara. utilizarea antitezei. concizia sunt trasaturi clasiciste ale nuvelei. posedand o multitudine de trasaturi de caracter: hotarare. lipsit de demnitate. a vestmintelor. Sobrietatea stilului.ro iti aduce tot ce ai nevoie pentru noul an In realizarea acestui personaj. “norod”. este necrutator si razbunator.

Acest personaj nu crede si nu respecta nimic. insulta pe doamna Ruxanda si pe mitropolit. caci ar fi aflat si ceilalti boieri ai ar fi fugit din tara. de dimensiuni ample. Alexandru Lapusneanul avand o hotarare neclintita: „Daca voi . asa cum reiese din scena juramantului mincinos din biserica. Este atat de viclean. ameninta 5. cu toate momentele sale. un limbaj aforistic. In acelasi timp el este si inteligent. Initial. plin de energie si cu vointa de fier. cu toate ca nu se arata preocupat de soarta lui. ameninta cu moartea. Lapusneanu si boierii tradatori.Spancioc il numea tiran 3. Observam la personaj si mobilitatea sentimentelor. isi da seama ca poporul reprezinta o forta naprasnica.. ca orice domn. nu ii ucide pe solii lui Tomsa. caracterizarea prin ganduri. sa se umileasca. Lapusneanu dovedeste tact si diplomatie in relatiile cu boierii: nu il ucide pe Motoc. de a-si camufla sentimentele). are simtul protocolului: ofera ospete. cand este otravit si ii vede la cap pe dusmanii sai. imbracamintea de domn. caci isi da seama ca boierii nu il iubesc si nu il doresc si ca in lupta impotriva acestora va avea castig de cauza daca va avea de partea sa simpatia poporului. scena in care doamna Ruxanda il roaga sa nu mai ucida boieri).Motoc spunea ca nu e iubit si nici dorit de popor . Lapusneanu este foarte impulsiv si cu greu reuseste sa-si stapaneasca aceasta impulsivitate (scena intalnirii cu solii lui Tomsa. ucide. vorbeste in pilde. intrecandu-l chiar si pe Motoc. cand se imbolnaveste. Opera are un subiect. fapt ce reiese din caracterizarea ce le-o face solilor lui Tomsa. scapand de pedeapsa lui. caci nici nu se gandeste sa renunte la planul sau de a recuceri tronul. ademenindu-i la curte. nu are nimic sfant: jura mincinos in biserica. ca stie ca va avea nevoie de el mai tarziu. mai mari decat schita si mai mici decat romanul. el se arata foarte orgolios. Intriga este riguroasa. El este viclean. Textul „Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzzi este o nuvela. Fiind o opera epica.Mitropolitul Teofan il considera crud si cumplit . Personajul se dovedeste. este cuprins de groaza. cand se trezeste din lesin. unde ii ucide. curtea domneasca. personajele si relatiile dintre ele: Moldova secolului XVI. incat adoarme suspiciunile boierilor. are un narator. Expozitia prezinta locul si momentul desfasurarii actiunii. respectuos. Cu toate acestea. opinii: isi arata deschis ura fata de boieri. caracterizarea prin limbaj: termeni injuriosi. el apreciaza forta poporului. demna de luat in seama 6. La Lapusneanu. Acest personaj se arata a fi un foarte bun cunoscator de oameni. care povesteste faptele din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. cerand sa fie calugarit. Aceasta capacitate se manifesta in special in scena juramantului mincinos din biserica. se arata revoltat impotriva celor care l-au calugarit. ca mai apoi. O alta calitate a sa este si capacitatea de a disimula (de a-si masca. viclenia se asociaza cu ipocrizia. deoarece este o opera epica in proza. faptul ca trece cu usurinta de la o stare la alta. caracterizarea prin mediu: palatul domnesc. dar si de ostean Inca de la inceputul nuvelei ne dam seama ca Lapusneanu este un om hotarat. autocaracterizarea 4. caracterizarea prin comportament: schingiuieste. merge la biserica. metaforic 7.

domnul dovedind o foarte buna cunoastere a psihologiei umane. viclenia. ganduri. un subiect. desfasurandu-se in mai multe locuri (hotarul Moldovei. caracterizarea indirecta prin fapte. Punctul culminant corespunde uciderii celor 47 de boieri. in tine nu m-as increde. poporul. bun cunoscator al psihologiei umane. Alexandru Lapusneanul este un personaj-pivot. avand un narator. relatand luptele pentru putere dintre domnitor si boieri. iar din juramantul mincinos din biserica („sa traim de-acum in pace. al carui nume il poarta nuvela ca titlu. dar multi”. eu va vreau. limbaj. Spancioc.” „L-ai tradat pe Despot. Deznodamantul este previzibil: bolnav. mitropolitul Teofan il numea tiran. dar se imbina cu descrierea si cu dialogul. iar Spancioc il considera crud si cumplit). Veverita. Accentul nu cade atat pe actiune. care nu crede in nimic. mediul in care traieste. Cuplu de personaje dintr-o nuvelă Alexandru Lapusneanul si Doamna Ruxanda . vestimentatia. m-ai tradat pe mine. sa ne iubim ca niste frati.nu ma vreti. setea de razbunare. Conflictul dintre domn si boierimea tradatoare este puternic. opinii. Dialogul este esential in nuvela. caracterizarea directa facuta de celelalte personaje (Motoc spunea ca nu e iubit si nici dorit de popor. doamna Ruxanda. boierii complotand mereu impotriva domnului. pentru ca aceasta este una din cele zece porunci: «Sa iubesti pre aproapele tau ca insusi pre tine» si sa ne iertam unii pe altii pentru ca suntem muritori”) rezulta ipocrizia domnului si faptul ca el nu crede in nimic. personaje variate si naratiunea ca mod principal de expunere. energic. care ii realizeaza personajului un succint portret literar. el avand calitati exceptionale (hotarat. in jurul caruia graviteaza o galerie de personaje secundare: Motoc. In caracterizarea lui Alexandru Lapusneanul trebuie sa evitam un punct de vedere exclusivist. mitropolitul Teofan si singurul personaj colectiv. dezvaluind foarte bine opiniile si psihologia domnului. iar acesta ucigandu-i fara mila si. foarte bine caracterizat de catre domn: „prosti. iar din simularea impacarii din biserica ne dam seama de ipocrizia acestui om. este complex caracterizat. cetatea Hotinului) si intr-un timp mai indelungat (anii celei de-a doua domnii a lui Lapusneanu). inteligent). fara scuza. el fiind relevator de psihologii: din dialogul dintre Alexandru Lapusneanul si solia boierilor si din caracterizarea facuta de acesta lui Motoc („Dar tu. cruzimea. la insistentele boierilor si ale mitropolitului. Actiunea este ampla. nu are nimic sfant. nu are nimic sfant. cat pe psihologia personajului principal: in dialogul cu boierii tradatori se dovedeste foarte inteligent si abil. eu va iubesc inspre voi”. se refugiaza la cetatea Hotinului. vei trada si pe Tomsa”). Stroici. sadismul. ipocrizia). Motoace? Invechit in zile rele. cat si indirecte: descrierea directa. facuta de autor. cateodata. curtea domneasca. In desfasurarea actiunii sunt prezentate faptele domnului dupa ocuparea tronului. Modul de expunere fundamental este naratiunea. Opera „Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi. Personajul principal. atat prin modalitati directe. o nuvela atat istorica. este o opera epica. infaptuirii piramidei de capete si linsarii lui Motoc de catre popor. dar si defecte extreme (maiestria in arta disimularii. iar daca voi nu ma iubiti. unde cere sa fie calugarit. fizic si moral. doamne Ruxanda il otraveste. cat si psihologica.

cu un echilibru solid. realismul."Dacă voi nu mă vreţi. înscriindu-se într-una dintre direcţiile imprimate de programul acesteia."Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi Prima nuvelă istorică din literatura română. cât Honda Civic 2006 şi de scenele cutremurătoare. prin absenţa mărcilor formale ale naratorului. Compoziţia narativă reuneşte www. se dezvăluie.. din cronica lui Grigore Ureche. Naratorul omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativă a nuvelei şi focalizarea zero. bazat pe relatarea în ordine a derulării evenimentelor situate într-un trecut istoric.". indirect.. 1. Alexandru Lăpuşneanul este protagonistul nuvelei. doamnă!. de unde reiese distanţarea acestuia de evenimente. reprezentat atât de Oriunde in UE AllianzDirect. eu vă vreu. pre mulţi ani să popesc 0 lei cheltuieli poştale până la data de 26 septembrie! şi eu. hotărârea neclintită a voievodului de a ocupa pentru a doua oară tronul Moldovei.. "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi (1808-1868).w. Timpul narativ este cronologic. fiecare purtând un motto semnificativ pentru PUBLICITATE conţinutul acestuia: "Dacă voi nu mă vreţi. iar spaţiul narativ este real: Moldova secolului al XVIlea." -.. Polite medicale definit de simetrie şi de echilibrul solid al 18 RON pe saptamana nuvelei. Nu ezitati! La OTTO "De mă voi scula. care are ca motto replica luiLăpuşneanul adresată boierilor . Modalitatea narativă se remarcă. în principal..ro doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul. aşadar.7CTDI de la 1574 RON – RCA+CASCO / 1 an ilustrat de adevărul istoric al celei de a AllianzDirect.". Negruzzi se inspiră.) şi antierou.. încă din expoziţiune. apare la 30 ianuarie 1840.". conceput de Mihail Kogălniceanu şi anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele...ro mai multe curente literare: clasicismul. "Al să dai samă. personaj eponim (care dă numele operei-n.". "IntroducţieJ'.. eu vă vreu. romantismul. Tema nuvelei ilustrează evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei. Incipitul este reprezentat de informaţia cu caracter istoric despre Ştefan Tomşa care ucisese cu buzduganul pe Despot-Vodă.. îmbinând adevărul istoric şi ficţiunea auctorială.otto. Acţiunea este clară şi se bazează pe conflictul bine evidenţiat dintre domnitor şi boierii care-1 trădaseră în prima domnie şi-1 siliseră să părăsească tronul Moldovei. în primul număr al revistei "Dacia literară". îri timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569). caracterul puternic. fiind organizată în patru capitole. fugise în .ro psihologia şi tragismul personajelor. "Capul lui Motoc vrem. în prima domnie fusese trădat de boieri. Structura narativă a nuvelei este simetrică şi riguros construită.

doamnă!. care făcea odinioară vestite pre femeile României". le răspunde cu o ură imensă. hotărâtă să-şi roage soţul să nu mai verse sânge şi să înceteze cu omorurile. faţă de care era datoare să manifeste o atitudine de totală supuşenie şi umilinţă.]. care o ameninţase "Ai să dai samă. pentru că "bărbatul tău ne taie părinţii. [. la cea mai mică plângere. îşi "văzuse murind pre părinţii săi. nu . Tânăra fusese.. Cu acest prilej.] Să mă întorc? Mai degrabă-şi întoarce Dunărea cursul îndărăpt". Din acest episod istoric reiese. accentuând adevărul istoric. Hiaş şi Ştefan. având drept scop răzbunarea pe boierii trădători. naratorul omniscient insistă asupra spiritului vindicativ al lui Alexandru Lăpuşneanul. logodită cu boierul Joldea... Vocea auctorială introduce în firul narativ un personaj secundar. Intriga accentuează. Din atitudinea Doamnei Ruxanda reiese.. răzbunarea cumplită asupra boierilor. imediat după instalarea pe tron. viclenia lui Lăpuşneanul. cărora le ia averile şi le taie capetele: "la cea mai mică greşeală dregătorească. eu vă iubesc pre voi [. dar au venit vremea să vă mulg şi eu pre voi".cu banii ţăranilor pre eare-i jupuiţi voi.] şi el nu apuca să putrezească. dar Lăpuşneanul îi tăiase acestuia nasul şi se căsătorise el cu fiica "bunului Petru Rareş". aşa cum sunt ele prezentate de narator. în al doilea episod. precum şi lipsa oricărui scrupul în ceea ce priveşte mijloacele pe care le practică pentru ocupare a tronului. Ruxanda având "acea frumuseţă. ba ar fi putut chiar să-1 iubească.". Ea avusese un destin nefericit. Ruxanda rămăsese orfană la o vârstă fragedă. fiice şi surori de domn". în prima domnie. indirect. iniţial.. constituie fapte reale consemnate de istoria Moldovei. cărora le răspunde cu ochii scânteind "ca un fulger": "Dacă voi nu mă vreţi. doamnă!". când alt cap îi lua locul". deşi "gingaşă". portretul lui Lăpuşneanul. după moda timpului. Astfel se reliefează conflictul puternic între fostul domnitor şi boierii trădători. soţia lui Lăpuşneanul şi. capul vinovatului se spânzura în poarta curţii [.. pieptănătura. însă era "tristă şi tânjitoare".. care. privise pre un frate lepădându-şi religia. eu vă vreu [. Desfăşurarea acţiunii completează.] şi dacă voi nu mă iubiţi.. Ea intră în sala tronului îmbrăcată "cu toată pompa cuvenită unei soţii. conturând în mod direct un scurt portret. cum o prezintă în mod direct naratorul. cu mottoul "Ai să dai samă. prin cuvintele adresate boierilor. După moartea tatălui său..exil împreună cu doamna Ruxanda şi fiul lor. Doamna Ruxanda este înspăimântată de cruzimile şi crimele înfăptuite de soţul său şi speriată de cuvintele văduvei unui boier ucis. în mod indirect. şi pre celălalt ucis" şi fusese căsătorită silit. "pre care nu l-ar fi perdut. la întrebarea'cu ce va sătura el "lăcomia acestor cete de păgâni?". cu o sete de răzbunare nestăpânită şi ameninţare fioroasă: "Cu averile voastre. unde îşi pregătise o armată de zece mii de mercenari ("oaste de strânsură") şi venise acum în Moldova cu gândul de a izgoni "pre răpitorul Tomşa" şi de a-şi lua înapoi scaunul domnesc. care-şi revarsă. sub tutela celor doi fraţi mai mari. bărbaţii şi fraţii". prin flash-back. faptul că. ea moştenise de la "bunul Petru Rareş" dârzenia şi curajul de ă se adresa domnitorului. Jurase să-1 cinstească şi să i se supună. indirect.. dacă ar fi . Voi mulgeţi laptele ţării. indirect. pe Doamna Ruxanda. ajungând astfel pe tronul Moldovei. cu trimitere directă la "/ironică". voievodul Petru Rareş. inserează o scurtă biografie a eroinei. naratorul omniscient descrie detaliat straiele domneşti. care se dovediseră incapabili să domnească. împrejurările şi succesiunea la tron a voievozilor. cu Alexandru-Vodă. obstinaţia (încăpăţânarea) şi voinţa lui Lăpuşneanul de a se instala pe tronul Moldovei. de către "obşte". de n-ar fi fost vândut de boieri".

"crezând că se sfârşeşte. vârful căreia se încheia prin capul unui logofăt mare". la un semn al domnitorului. ea fiind aleasă de naratorul omniscient să-şi ucide soţul. Era totuşi neliniştit pentru că nu pedepsise pe Spancioc şi Stroici. Bogdan.]. să-şi vadă de casă şi de copii. Vodă o trimite. dar de mă voi îndrepta. spre dezamăgirea dispreţuitoare a domnitorului: "Femeia tot femeie [. pune să se reteze capetele celor ucişi. care are ca motto cuvintele lui Lăpuşneanul. făcând o piramidă de "patruzeci şi şepte căpăţăne.". puindu-i nume Paisie" şi-1 proclamă pe Bogdan domn al Moldovei. Când termină. îşi pierde complet controlul şi-i ameninţă cu moartea pe toţi. apoi. în loc să se bucure. ciuntea şi seca pe cârea avea prepus". pre mulţi am să popesc şi eu. lăsând moştenitor la tronul ţării pe fiul său. cu un cinism şi o cruzime ieşite din comun. Scena reliefează indirect trăsăturile antitetice ale celor doi soţi. pentru că şi el este muritor şi "ai să dai seamă!". Retras în cetatea Hotinului. au fost măcelăriţi de mercenarii aflaţi în spatele mesenilor. îi povesteşte despre văduva boierului ucis care 6 ameninţase şi-1 imploră să oprească sângeroasele răzbunări. Trezindu-se din starea de inconştienţă şi văzându-se îmbrăcat în rasa de călugăr. Privind masacrul. dar îşi stăpâneşte pornirea violentă. o cheamă pe domniţa Ruxanda să-i dea leacul de frică promis.:. probabil. lipsită de sentimente şi de sinceritate dintre Lăpuşneanul şi Ruxanda. inclusiv pe soţia şi pe fiul său: "M-aţi popit voi. Din această scenă se evidenţiază relaţia convenţională. Lipsit de credinţă creştină. Limbajul protagonistului accentuează violenţa şi ura sa nepotolită. chiar şi după toate crimele înfăptuite. Cu un zâmbet perfid. cruzimea. Deşi uimit de vizita soţiei sale. de aceea îl cheamă la el pe mitropolitul Teofan. pe care nu reuşise să-i găsească. Mitropolitul şi episcopii.. fiind evidente delicateţea. în contradicţie cu brutalitatea. femeia dovedeşte forţă lăuntrică şi fermitate în ultimul episod al nuvelei. îl mustră conştiinţa pentru toate cruzimile înfăptuite. pre mulţi am să popesc şi eu! Iar pre căţeaua asta voi s-o tai în patru bucăţi împreună cu ţâncul ei". după care le aşază în mijlocul mesei. gingăşia. Lăpuşneanul îi promite că de poimâine nU va mai vedea omoruri şi capete tăiate şi că îi va da "un leac de frică". ea se sparie". Lăpuşneanul se poartă cu delicateţe. La ospăţul oferit de Lăpuşneanul ca prilej de împăcare. născoeeşte tot felul de schingiuiri: "scotea ochi.găsit la el "cât de puţină simţire omenească". pe de o parte sensibilitatea şi bunătatea doamnei. apoi. Timp de patru ani Alexandru îşi respectă promisiunea făcută soţiei şi nu mai ucide niciun boier. Deşi construită în antiteză caracterială cu Lăpuşneanul. Ruxanda îi sărută mâna. îl călugăriră. fire violentă şi plină de venin. însă ea leşină la vederea acestei grozăvii. Vodă râde satisfăcut şi. Lăpuşneanul se înfurie cumplit. dar. gândindu-se. căruia-i cere să-1 călugărească. îl jigneşte pe mitropolit . "în delirul frigurilor". iar pe de altă parte cruzimea şi spiritul vindicativ care dirijează toată energia domnitorului. Lăpuşneanul izbucneşte cu mânie şi mâna sa caută pumnalul la cingătoare. unul de altul. Vodă se îmbolnăveşte "de lingoare" şi. la ziua când îi va ucide pe toţi boierii la un loc. Deznodământul coincide cu ultimul capitol. "De mă voi scula. ci numai căsătoria şi legile timpului îi obligă să stea alături. o sărută pe frunte şi o aşază pe genunchii săi ca să afle motivul acestei îndrăzneli. cu lacrimi în ochi. sensibilitatea şi bunătatea Ruxandei. ceea ce argumentează faptul că ei nu constituie un cuplu. violenţa şi încrâncenarea domnitorului. când va da "masă mare boierilor". "după neam şi după ranguri".. au sosit patruzeci şi şapte de boieri care. tăia mâni. însă o roagă să poruncească mâncăruri alese pentru un ospăţ de a doua zi. simţindu-se mereu în pericol de a fi trădat din nou de aceştia.

Doamna Ruxanda acceptă sfatul lui Spancioc de a-i pune soţului ei otravă în băutură. şi să te ierte şi pre tine". că voi m-aţi făcut să fac acest păcat". dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. dinţii îi scrâşneau. de observaţie psihologică acută.4 Benzina 327 RON – RCA /AllianzDirect. în sfârşit. Ruxanda umple un pahar de argint cu apă şi. apoi are puternice mustrări de conştiinţă. până când. cuvinte memorabile. spume făcea la gură.. Lăpuşneanul este tipul domnitorului tiran. George Călinescu afirma că aceasta "ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet. Ca antierou. cu voinţă puternică şi spirit vindicativ.Alexandru Dacia Logan 2006 1 an Lapusneanul” este considerata o capodopera 1. "îi descleştă [. iar Stroici. Caracterizarea lui Motoc Alexandru Lapusneanul PUBLICITATE Vizite: ? Nota: ? Asigurare medicala Raspundere civila inclusa AllianzDirect. blândă. are o satisfacţie profundă la vederea piramidei formate din" patruzeci şi şapte de capete ale boierilor şi băgase groaza în toţi. deci romantică.] dinţii şi îi turnă pe gât otrava ce mai era pe fundul paharului".sondaje. lăsând "o pată de sânge în istoria Moldovei".ro Publicata in primul numar al revistei . fiind construite prin antiteză şi având totodată caractere excepţionale ce acţionează în situaţii ieşite din comun. Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci. deoarece scotea ochi. document pus la dispoziţia scriitorilor paşoptişti de către Mihail Kogălniceanu. 'îşi dete duhul în mâinile călăilor săi". cu un cuţit. înzestrată cu trăsături pozitive. Naratorul obiectiv şi omniscient descrie în detaliu chinurile îngrozitoare ale domnitorului care "se zvârcolea în spasmele agoniei. spunându-i cu bucurie: "învaţă a muri.ro a literaturi romane.. zise suspinând.] te-am făcut mitropolit. a fost înmormântat la mănăstirea Slatina.. fiindu-i teamă de pedeapsa divină: "Voi să daţi seamă înaintea lui Dumnezeu. unde "se vede şi astăzi portretul lui şi a familiei sale". Proza narativă "Alexandru Lăpuşneanul" este o nuvelă istorică deoarece cuprindenumeroase elementele realiste ilustrate de adevărul istoric. fiind încurajată şi de mitropolit.. care omoară cu plăcere. Referindu-se la valoarea incontestabilă a nuvelei "Alexandru Lăpuşneanul" de Coşţache Negruzzi. eu te desmitropolesc". îngrozită de ameninţările lui Lăpuşneanul. ca izvor de inspiraţie pentru o literatură română originală. mai mult silită de boieri. este evlavioasă. Alexandru Lăpuşneanul.. ciuntea şi tăia mâini. încurajândo discret cu binecuvântarea: "Dumnezeu să-1 ierte. care-1 caracterizează direct'-"crud şi cumplit". tu care ştiai numai a omorî". "Gingaşa Ruxanda". sensibilă. Scena otrăvirii este cutremurătoare. Cele două personaje. preluat de Costache Negruzzi din "Letopiseţul Ţării Moldovei" scris de Grigore Ureche. Stroici şi Spancioc se uită cu satisfacţie la suferinţele lui Vodă. nuvela istorica . cu descendenţă voievodală şi un destin nefericit. şi ochii săi sângeraţi se holbaseră".Dacia Literara” (1840).. formează un cuplu romantic. intră în camera bolnavului şi-i dă să bea. toarnă otrava. Alexandru Lăpuşneanul şi Doamna Ruxanda.spunându-i "boaită făţarnică" şi-1 ameninţă cu duşmănie: "eu [. toate aceste definind-o ca personaj romantic.ro . de atitudini romantice şi intuiţie realistă". crud. s1q1qg Parerea ta conteaza! Inspirindu-se din cronica lui Grigore Cine are dreptate in disputa dintre clienti si banci? www.

invocand ajutorul divin” (A. dar in realitate el isi . ipocrit si las. Motoc este un personaj secundar fiind folosit de Voda pentru a-si pune in practica planurile diabolice. El il considera pe Motoc un intrigant. transfigurat in personaj literar prin fantezia autorului.Oh! Nenorocitul de mine”. chiar daca are o alta convingere intima iar linguseala ajunge pana cand simuleaza o stare slufeteasca asemenea celei a domnitorului . sangeroasa si tulbure cand luptele pentru tronul Moldovei si conflictul dintre domnitori si marii feudali ajunsera la apogeu. fiind un important personaj din literatura romana. Personajul este caracterizat in mod indirect si prin limbajul folosit. fiind foarte bine definit si conturat.. Naratorul nu isi exprima atitudinea fata de personaj dar se refera la gesturile acestuia prin care vrea sa fie remarcat de Lapusneanu .. pusa mai ales in evidenta prin relatiile dintre personaje: LapusneanulMotoc (Calaul si victima) si Lapusneanul-Ruxandra (Demonul si ingerul). .Milostive doamne” etc.. . caci el ramane pentru Lapusneanul .. Motoc este omorat in Polonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu.isi smulgea barba”. in palatul domnesc de la Iasi..Sa moara toti… sint niste prosti”..boci ca o muiere”. tipa. acestia sfasiindu-l. Dar cand constata ca nu mai e nici o scapare.. El este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui Grigore Ureche.plangea. Vornicul Motoc este folosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanu pentru a-si pune in practica planurile malefice. pentru a deveni o intruchipare romantica a boierului slugarnic. preacurata fecioara”. iar Motoc o dovedeste prin faptul ca desi vine ca sol a lui Tomsa sa-l induplece pe Lapusneanul sa se inapoieze. Costache Negruzzi evoca aici cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul.D. Incercarile lui sunt zadarnice. Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica.…ai vandut pre Despot. Personajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru Lapusneanul (15641569) in mai multe locuri: dumbrava Tecuci. Vornicul Motoc este caracterizat in mod direct de catre narator. Fiind iertat de domnitor.O pacatosul de mine”.Maica. un tradator de profesie care unelteste impotriva tuturor domnitorilor pentru a-si atinge propriile interese si . . In cronica lui Grigore Ureche.striga ticalosul”. . Acest destin tragic al lui Motoc a existat in realitate (istorie) dar boierul se numea Batista Veleli. antiteza romantica domina textul. doreste sa intre in gratiile stapanului care-l flateaza si-l linguseste..Ureche.un talhos si un vanzator”. vei vinde si pre Tomsa”.. . Motoc este caracterizat in mod direct si de catre Alexandru Lapusneanul: .Piru) si incercand sa obtina bunavointa domnitorului: .. . . el trece de partea acestuia si-i fagaduieste sprijinul.. m-ai vandut si pre mine. pe care-l da multimii. aprobandu-i toate vorbele. in sala de ospete si la poarta cetatii cand este sfasiat de multime.ai urmat cu mare intelepciune”..da o reprezentatie comica de lasitate. Ii propune mai intai sa dea cu tunurile in multimea de la poarta si apoi ii cere ragaz pentru a-si arandui casa si a se spovedii. Motoc nemaistiind ce sa faca pentru a scapa de moarte: . ... iar atunci cand constata hotararea nestramutata a lui Voda. devine slugarnic si in permanenta... Vornicul Motoc ramane intruchiparea acelei boierimi insetate de avere si se inscrie. Insusirile lui Motoc sunt evidentiate si indirect prin fapte. prin care scapa de numeroase incurcaturi.invechit de zile rele” si .. Toate acestea releva si o viclenie nativa.simtea parul zburlindu-i-se pe cap” si dintii sai clantanind. (1564-1569) o epoca istorica.deprins a te ciocoi la toti domnii”. care vor ajunge pana la disperare. lasitatea lui devine nimarginita.pentru a trage foloase”: . suspina”. ridicola si .. Voievodul are dreptate..silindu-se a ride”.

Mircea! Oltul repetează. Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit? Este el. ungurii se înarmez. creşte. Sărutare. mă-mpresoară: De pe muche. Oltule. noaptea iese. Traian. care-ai fost martur vitejiilor trecute. . umbră veche! priimeşte-nchinăciune De la fiii României care tu o ai cinstit: Noi venim mirare noastră la mormîntu-ţi a depune. Rîvna-ţi fu neobosită. 5 Umbra lui Mircea. Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc. Ş-al tău nume moştenire libertăţii să îl laşi. fapte cumplite îţi sînt ţie cunoscute. Ascultaţi!… marea fantomă face semn… dă o poruncă… Oştiri. Dintr-o peşteră. sau e Mircea cel Bătrîn? Mircea! îmi răspunde dealul. cum îl arată sabia lui şi armura.III. repetat din stîncă-n stîncă. Acest sunet. Însă. Şi puternici legioane p-a ta margine-ai privit. Unul altuia îl spune. se prelungesc. O fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc… Iese… vine către ţărmuri… stă… în preajma ei priveşte… Rîul înapoi se trage… munţii vîrful îşi clătesc. Ş-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. cinste a Romei ce se luptă cu natura.La Cozia Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate: Către ţărmul dimpotrivă se întind. Cavaler de ai credinţei. de pe stîncă. care trece ca prin vine un fior. Dunărea se-nstiinţează. Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit. chipuri negre se cobor. Virtuţi mari. un mormînt se desvăleşte. taberi fără număr împrejuru-i înviez… Glasul ei se-ntinde. acest nume valurile-l priimesc. Transilvania l-aude. Muşchiul zidului se mişcă… pîntre iarbă să strecoară O suflare. din rîpă. vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorinţă. sau al Tibrului stăpîn. îndelung-a ta silinţă: Pînă l-adînci bătrîneţe pe români îmbărbătaşi. Uriaş e al Daciei. Este ceasul nălucirei.

mormintelor. se întind ca un veşmînt. reînviind eroii istoriei naţionale. Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lăţeşte. Şi ai lui sîngeraţi dafini naţiile îi plătesc. este foc care topeşte Crîngurile înflorite. Greutatea ei ne-apasă. Unde tu te gîndeşti poate la norodul ce-ai iubit. cât şi în elegii şi meditaţii. legi. peisajelor nocturne şi fantastice. şi pădurile ce-l hrănesc. transpunândule în idealurile înflăcărate ale generaţiei de la 1848 şi urmărind sensibilizarea contemporanilor pentru împlinirea idealurilor de libertate şi independenţă naţională. . a fost nobilă şi mare. pe care însă le-a adaptat spiritualităţii româneşti. Lumea e în aşteptare… turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc. Şi-ale valurilor mîndre generaţii spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc. laude ţi-a cîştigat: Întreprinderea-ţi fu dreaptă. E a cerului urgie. Căci războiul e bici groaznec. care moartea îl iubeşte. Cîtă ai simţit plăcere cînd a lui Mihai soţie A venit să-ţi povestească fapte ce l-a strălucit! Noi citim luptele voastre. De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat. trece slaba-ne măsură. drum ce duce la vecie. Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte.Dar cu slabele-ţi mijloace faptele-ţi sînt de mirare: Pricina. nu rezultatul. Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat. În acel locaş de piatră. El cultivă cu strălucire motivele romantice ale ruinelor. Grigore Alexandrescu (1814-1885) este un poet romantic autentic. Tot e groază şi tăcere… umbra intră în mormînt. Grigore Alexandrescu a preluat din romantismul european modalităţile artistice. Au trecut vremile-acelea. atât în poeziile patriotice. vremi de fapte strălucite. Însă triste şi amare. cum privim vechea armură Ce un uriaş odată în războaie a purtat. năravuri se-ndulcesc: Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite În gîndire şi în pace drumul slavei îl găsesc. La apus se adun norii.

primele şapte strofe se constituie într-un pastel romantic. împreună cu prietenul său. \"se cobor\". Printr-o personificare metaforică. editată de Mihail Kogălniceanu. singurul element auditiv al liniştit înserării. Cezar Bolliac în Muntenia şi Timotei Cipariu. se pare.. în revista \"Propăşirea\". pântre iarbă să strecoară/ O suflare. \"trece\". \"noi\". precum şi prin adresarea directă (pronume şi verbe la persoana a Ii-a): \"îl\". George Bariţiu. Andrei Mureşanu în Transilvania. Astfel. care au cultivat tema evocării istorice. \"izbesc\". iar ultimele două strofe revin. deoarece sunt separate de punct şi fiecare dintre ele este scrisă cu majusculă.). poetul aseamănă generaţiile de oameni care s-au succedat de-a lungul timpului pe aceste meleaguri cu undele curgătoare ale râului .. descriind cadrul natural nocturn în care apare fantoma lui Mircea cel Bătrân. \"mă-mpresoară\". \"se prelungesc\" care se referă la umbrele turnurilor. precum şi o viziune asupra viitorului. care lovesc ritmic \"Zidul vechi al mănăstirei\". La Cozia\" a fost scrisă în urma unei călătorii pe care Alexandrescu a făcut-o pe la mănăstirile din Oltenia. în care poetul exprimă idei filozofice despre timpul trecător.. munţii vârful îşi clătesc\".] Râul înapoi se trage. deoarece toate elementele sale participă emoţional la întâmplările miraculoase: \"Muşchiul zidului se mişcă. la imaginea iniţială a pastelului. lăcaş care a inspirat poezia şi unde. \"Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate\". \"de pe muche\".. un element tipic romantic fiind apariţia fantomei încoronate care iese din mormânt: \"O fantomă-ncoronată din el iese. \"privim\". iar a treia accentuată-«. \"se întind\". muzicalitate interioară versurilor.un fior/ [. \"se mişcă\". Deşi a fost scrisă în 1842. următoarele cinci strofe conţin elemente de odă şi imn prin care se slăvesc faptele de vitejie ale domnitorului. Natura este umanizată. Poezia \"Umbra lui Mircea. \"mă-mpresoară\". Structura compoziţională a poeziei. care trece ca prin vine . Imaginea vizuală este redată prin forma reflexivă a verbelor \"se întind\". Semnificaţia titlului. dintre care primele două sunt neaccentuate. \"Umbra lui Mircea\" evocă personalitatea istorică a domnitorului muntean. Mircea cel Bătrân. Vasile Alecsandri în Moldova. \"să strecoară\".. Atmosfera fantastică şi înfricoşătoare este ilustrată de \"ceasul nălucirei\". Ion Ghica. Ion Heliade Rădulescu.\"Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate\". \"de pe stâncă\". \"el\" \"stau\". simetric.Alături de Gheorghe Asachi. \"citim\".«. Costache Negruzzi. părând că ating \"ţărmul dimpotrivă\". o zăresc\". în care cele dintâi imagini vizuale sunt umbrele turnurilor aplecate peste undele şi valurile Oltului. că a fost scrisă. Următoarele două strofe constituie o meditaţie. care dau poeziei gravitate evocatoare şi. ce par că-nu au o legătură strânsă. Poezia este structurată în şaisprezece strofe şi este construită prin îmbinarea subtilă a mai multor specii romantice. Poezia îmbină lirismul obiectiv cu lirismul subiectiv care se definesc prin pronume şi verbe la persoana a IIl-a şi la persoana I. Cadrul nocturn este specific romantismului prin atmosfera misterioasă care induce emoţie şi înfiorare. Grigore Alexandrescu se înscrie în generaţia scriitorilor paşoptişti.. fapt ce 1-a determinat pe G. împlinind astfel perfecţiunea artistică a poeziei. \"din râpă\". prin aceasta. Vasile Cârlova. Poezia începe cu un anapest (picior metric alcătuit din trei silabe. a naturii meleagurilor româneşti.. Titlul este alcătuit din două părţi. Primele şapte strofe compun un pastel romantic. \"pântre iarbă\" . \"La Cozia\" este numele mănăstirii ctitorite de marele voievod.şi prin folosirea verbelor la prezentul etern (gnomic) . fiind animaţi de un adevărat şi înflăcărat patriotism.\"iese\".. \"Ascultaţi!\" etc. Imaginile sunt hiperbolizate pentru a . Călinescu să considere că Alexandrescu face parte \"dintre aceia care au contribuit la apropierea poeziei de muzică\". poezia va fi publicată în 1844. Imaginile vizuale sunt construite printr-o enumeraţie a complementelor circumstanţiale de loc -\"dintr-o peşteră\". cu identificarea momentelor importante din trecut şi prezent.

Portretul de erou al naţiunii române este construit de Alexandrescu prin întrebări retorice asupra identităţii acestui Viteaz...este o odă închinată marelui domnitor român. în preajma ei priveşte.Următoarea secvenţă lirică . poetul recurgând la vocativ şi la o interogaţie retorică: \"Oltule. care privise cu mândrie legiunile militare şi căruia îi erau cunoscute \"Virtuţi mari. în numele tuturor românilor: \"Sărutare. care îl venerează şi astăzi: \"De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat\". care împarte versul în două emistihuri. Printr-o întoarcere graduală în trecut. Generaţiile care au mvăţat despre faptele de vitejie ale personalităţilor istorice îi venerează pe eroii neamului. fapte cumplite\" ale acestui trecut glorios.. Epitetul triplu \"dreaptă\". eul liric se adresează direct Oltului. Poetul omagiază râvna neobosită a lui Mircea cel Bătrân.. procedeu artistic tipic romantismului. amplificat. din dragoste pentru poporul său. propoziţiile sunt scurte şi marcate prin puncte de suspensie: \"Iese.realiza măreţia copleşitoare cu care \"marea fantomă\" porunceşte şi la un semn \"Oştiri.. poetul presupune că Mircea cel Bătrân a \"simţit plăcere\" atunci când a aflat despre faptele eroice ale lui Mihai Viteazul. Istoria. stă. taberi fără număr împrejuru-i înviez\". Ultima strofă a acestei secvenţe lirice confirmă identitatea marelui voievod român. Această idee este construită printr-o hiperbolă. acestea . dar în antiteză cu aceştia.. Mircea şi M jhai. de apărare a ţării. Oltul este personificat. ilustrând valoarea etică a exemplului patriotic al lui Mircea cel Bătrân şi având valoare generalizatoare: \"Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit\".pe toţi duşmanii de odinioară: \"Transilvania-1 aude. pentru a se vedea cum \"marea fantomă\" a dat speranţă românilor şi a îngrozit totodată .. trece slaba-ne măsură/ Nendoim dac-aşa oameni uitru adevăr au stat\". stă. \"vremi de fapte strălucite\". Trecutul este măreţ... ca şi el. Un alt procedeu romantic constă în exprimarea retorică sub formă de maxime.dealul. valurile./ Traian. iar la auzul numelui său întreaga natură este personificată şi el este recunoscut de toate elementele naturii . sau e Mircea cel Bătrân?\". fiind o manieră artistică strălucită aceea a comparării lui Mircea cel Bătrân cu cele mai strălucite personalităţi istorice: \"Cavaler de ai credinţei. poetul incită la contemplaţie.Următoarea secvenţă lirică este alcătuită din două strofe şi se constituie într-o meditaţie filozofică privind scurgerea timpului. vine către ţărmuri../ Uriaş e al Daciei.care-i repetă numele cu evlavie şi admiraţie: \"Mircea! îmi răspunde dealul. ungurii se înarmez\". în preajma ei priveşte\".\". accentuează ideea continuităţii luptei pentru libertate şi independenţă a poporului român. Autoritatea personalităţii istorice a lui Mircea cel Bătrân este ilustrată prin propoziţii scurte.alcătuită din cinci strofe . De remarcat în această strofă este cezura. In stil romantic. umbră vechel Priimeşte-nchinăciune/ De la fiii României care tu o ai cinstit\".. Patriotismul domnitorului este exprimat metaforic -\"întreprinderea-ţi\'fu dreaptă.. care a iubit... a fost nobilă şi mare\" . dar şi plin de tristeţe şi amărăciune din pricina multelor războaie purtate.. care a fost neobosit în a lupta pentru libertatea şi independenţa ţării. \"Ascultaţi!\". este o adresare directă a poetului către toate componentele naturii înconjurătoare şi înfiorate. căruia poetul i se adresează direct. puncte de suspensie: \"Iese.] Cine oar\'poate să fie omul care te-angrozit?\".neamului românesc a consemnat şi alte momente glorioase. fiind repetată. Alăturarea simbolică a celor două nume ilustre pentru istoria noastră naţională. sau al Tibrului stăpân. deoarece porunca voievodului se aude peste Carpaţi. sub conducerea unor domnitori panioţi.ilustrează ideea că Mircea a purtat războaie drepte. \"nobilă\" şi \"mare\" accentuează eroismul patriotic şi dăruirea cu care voievodul a luptat pentru independenţa ţării. Oltul. contemporanii poetului se simt slabi şi mărunţi: \"Greutatea ei ne-apasă. \"din stâncă-n stâncă\". careai fost martur vitejiilor trecute/ [.. martorul permanent al \"vitejiilor trecute\". Verbul la imperativ. vine către ţărmuri. Dunărea şi marea . Mircea! Oltul repetează\". cinste a Romei ce se luptă cu Natura. ţara şi poporul român.

care moartea îl iubeşte\" sau \"a cerului urgie\".tîn care stăpâneşte liniştea peste întreaga natură. valorificarea tradiţiilor. La Cozia". care împarte versul lung în două sau mai multe emistihuri (fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers. acest credo poetic devenit ideal estetic: "Eu sunt din numărul acelora care cred că poezia. elegiacă şi satirică. manieră prozodică folosită înainte de poeţii Văcăreşti şi ulterior de Eminescu în \"Memento mori\". comparaţia având rolul de a recompune atmosfera misterioasă de la începutul poeziei. norii \"se întind ca un veşmânt\". despărţite de cezură-w. orientarea către prezent. Ultimele două strofe ale poeziei constituie un pastel şi readuc imaginea iniţială a tabloului noctum.). regăsindu-se în poezie atât dactilul cât şi iambul.com Poezia "Umbra lui Mircea.n. ceea ce conferă o muzicalitate aparte. de 15 silabe (vers decapentacasilab). George Călinescu apreciază în mod deosebit această măiestrie artistică a poetului Grigore Alexandrescu: \"Dar marile efecte sunt scoase din prelungirea la maxim a cezurei.fiind~\"bici groaznec. Valurile Oltului lovesc ritmic \"zidul vechi al mănăstirei\"fiind personificate.) pentru a susţine cadenţa poeziei. este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte simţăminte frumoase şi nobile. Creaţia literară a lui Grigore Alexandrescu s-ar putea defini prin pâteva caracteristici. fapt ce 1-a determinat pe criticul Paul Cornea să afirme despre acest scriitor că este \"un romantic printre clasici şi un clasic printre romantici\". Un alt procedeu pentru a crea efecte muzicale este cezura (pauză ritmică în interiorul unui vers. în prefaţa volumului de "Poezii" din 1847. La Cozia\" de Grigore Alexandrescu are versuri lungi. Limbajul artistic. asigurând pace şi linişte omenirii. a experienţei trecutului. alături de "Memorialul de călăorie".n. Prezentul este superior datorită progresului şi civilizaţiei.". pe lângă neaparata condiţie de a plăcea. Poezia \"Umbra lui Mircea. care înalţă sufletul prin idei morale şi divine. meditativă. idee care subliniază încă o dată permanenţa şi continuitatea românilor pe aceste meleaguri. se constituie ca efect al unei călătorii de tip romantic (cum se practica în Europa vremii de către mulţi scriitori) pe la mănăstiri de pe valea Oltului. Turnurile \"cele-nalte\" sunt personificate printr-o comparaţie. de altfel. care au înfrăţit naţiile \"prin ştiinţe şi prin arte\". \"Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc\" şi constituie mărturia istorică a gloriei şi patriotismului conducătorilor români într-un trecut plin de măreţie. pentru emancipare socială şi naţională. Scriitorul afirma. . noaptea îşi întinde mantia \"peste dealuri\".. Personificată. Peste întreaga natură se instalează \"groază şi tăcere\". Sursa Referate Romana. Ritmul alternează. condiţie a existenţei sale. până la viitorul nemărginit şi în anii veciniei. care-1 împarte în două emistihuri-n. poetul dând expresie estetica dezideratelor curentului impus de "Dacia literară": inspiraţia din evenimente ale istoriei naţionale. cu acel efect de eliminaţie prelungită a aerului pe care îl scoatem la harmonium\". fiind asemănate cu \"mândre generaţii spumegate\". atunci când \"umbra intră în mormânt\".

simbolizat de mitul voievodului Mircea cel Bătrân. Pe marginea acestei falii temporale.. zidul. trezită la viaţă de porunca voievodului: "Oştiri. distrugerea zidurilor Ierihonului sau deschiderea apelor Mării Roşii: "Râul înapoi se trage. Se creează întâi cadrul romantic al evocarii. mormântul.. umbra. care trece ca prin vine un fior. "marea fantoma" revine din trecut înconjurată de o întreaga armie. fapt ce semnifică proiecţia în spaţiul oniric a întregii evocări. cu marele freamăt de lupta al oştilor reînviate.. similare celor umane. Este aici un joc subtil între etern şi efemer." Curgerea apelor se suprapune acum eufonic. ungurii se înarmez. pântre iarbă să strecoară/ O suflare. Grigore Alexandrescu face o călătorie la mănăstirile din Oltenia. de pe stâncă. prima strofa. la o oră a "nălucirei"... prin armonii imitative perfecte. cadenţele perfecte ale succesiunii silabelor. stă. împreună cu prietenul său Ion Ghica.. se prelungesc. identifică marele personaj printr-o suită de interogaţii retorice ("Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit?// [.. Poezia este o meditaţie romantică pe tema istorică. apariţiile fantomatice prelungind către lumea reală..] Traian. din care iese noaptea. dezlegând din nemişcare seculara fantomele. unde se şi află mormântul marelui domn. munţii vărful îşi clătesc. în preajma ei priveşte. Pe acest mecanism poetic se întemeiază structura textului: prima parte a poeziei este o evocare a măreţiei trecutului./ Către ţărmul dimpotrivă se întind. scoţând din adâncurile trecutului figura monumentală a voievodului. creşte. Se creează astfel antinomiile esenţiale ale meditaţiei de tip romantic. cu puteri magice de transfigurare./ Muşchiul zidului se mişcă. La această falie temporală se produce epifania voievodală. generaţiile. A fost publicată însa abia la 7 mai 1844. cinste a Romei. într-un moment crepuscular.. o zăresc/ Iese. repetat din stâncă-n stâncă." în acest decor nocturn. dobândind o eufonie perfectă: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate.".În vara anului 1842. în revista „Propasirea“.. vine către ţărmuri. Peisajul exterior îşi estompează detaliile.... Poetul. prin gradaţie. chipuri negre se cobor. poezia în chestiune ar fi fost compusă chiar la Cozia. din rîpă. Regresiunea valurilor temporale are loc prin unduirea continuă a generaţiilor de valuri ale Oltului. care îşi exteriorizează iluminarea fascinantă a clipei. de alta umbrele trecutului ce se apleacă peste ape şi "mândrele generaţii" de valuri. bazată pe un mecanism simplu al evocării: impresia puternică a locurilor dezvoltă viziuni poetice care dobândesc reprezentare onirica şi transfigurări legendare. ţărmul. ce se izbesc şi se năruie de zidul implacabil al timpului. noaptea iese.. mă-mpresoară.. taberi fără număr împrejuru-i înviez./ Glasul ei se-ntinde. După cum reiese din Memorialul acestei călătorii. rămânând în prim-plan peştera. ce se luptă .. aceeaşi poate existentă în cazul marilor fenomene biblice. ce se deschide tainic./ Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate/ Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc". topos al misterului./ De pe muche. de o parte ţărmul stabil şi zidul neclintit al mănăstirii.. Toate sonurile acestor versuri. împreună cu motivele dominante. războiul fiind expresia lui cea mai cumplită. valurile. cealaltă reprezintă o meditaţie asupra prezentului şi a răului instaurat în lume. ecourile vremurilor trecute: "Este ceasul nălucirei: un mormânt se dezvaleşte/ O fantomă-ncoronată din el iese. editată la Iaşi de Mihail Kogălniceanu. lumea se opreşte pentru moment într-o linişte deplină. subteran. sugerează o temporalitate ce se va supune mecanismelor evocării. învăluind întregul spaţiu: "Dintr-o peşteră. antiteza trecut-prezent." Grota este corelată cu alt spaţiu alveolar închis./ Transilvania-1 aude..

poarta spre trecut se închide. "iese". chipurile negre "se cobor". care moartea îl iubeste"./ Şi-ale ei spumate unde către mare îl pornesc". care." Mircea a fost neobosit în lupta sa împotriva străinilor. el fiind o figură memorabilă: "Sărutare. păzitori ai faptelor mareţe ale istoriei. până când întreaga natură îi preia. vede soluţii iluministe de ameliorare socială: "Prin stiinţe si prin arte naţiile înfrăţite/ în gândire şi în pace drumul slavei îl găsesc". acest nume valurile-1 priimesc. umbră veche! priimeşte-nchinăciune/ De la fiii României care tu o ai cinstit:/ Noi venim mirarea noastră la mormantu-ţi a depune. Folosirea prezentului etern al verbelor. sau e Mircea cel Bătrân?").cu Natura./ Acest sunet. adresarea directă: "Sărutare. pentru marele voievod. trezite la viaţă de sonurile înalte ale apariţiei. Discursul poetic cumuleaza mijloace expresive diversificate. a fost nobilă şi mare. numele glorios: "Mircea! îmi răspunde dealul. printr-o gradaţie inversă a fenomenelor epifanice. Mircea! Oltul repetează./ Unul altuia îl spune. Poezia se încheie simetric. "umbra intra în mormânt"./ Uriaş e al Daciei. a războiului. a Dunării. în vremurile moderne. când. peisajul redevenind identic celui iniţial. întoarcerea graduală în trecut presupunând o conjugare a tuturor forţelor naturale. se înfioară. Dunărea se-nştiinţează. Portretul voievodului este cunoscut de toţi românii. iluzia poetului se încheie. nu fac decât să creeze atmosfera unui cadru natural fantastic. muşchiul de pe zid. nordul enigmatic şi mitic al crepusculului. Marea revelaţie îi prilejuieşte poetului ample reflecţii asupra vremurilor de glorie ale Evului Mediu românesc. noaptea este personificată. "bici groaznec. linia melodică a versurilor redând numai freamatul apelor in nesfarsita curgere: "Şi-ale valurilor mândre generaţii spumegate/ Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc"./ De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat". Asistam la o invazie treptată a elementelor fantastice. Antiteza se ilustrează între acele "vremi de fapte strălucite" şi prezentul caracterizat prin "slaba-ne măsura". "întreprinderea-ţi fu dreapta. personificarea amplă. sustinator cu vorbe şi cu fapte al libertaţii acestui pământ. umbră veche!". a mării. . prin incapacitatea de acţiune şi mai ales prin persistenţa conflictelor. prin ecouri repetate. "-mpresoară". trezind spiritul critic al poetului. mărginit de spiritele străbunilor. a râurilor şi a dealurilor. "se mişcă". este "ceasul nălucirei"./ Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit.

noaptea iese. de o muzicalitate indelung si amanuntit studiata. La aparitia lui Mircea. cum privim vechea armura Ce un urias odata in . sugerand ideea vesnicei deveniri istorice si. se prelungesc. ma-mpresoara. surdinizate prin vocalele inchise. „chipuri negre". vie. cu punctele de plecare in englezii Gray. Impresionanta este personificarea valurilor Oltului. pura proiectie a eului subiectiv al poetului. se aduna atunci hotarele Tarii Romanesti: Mircea! imi raspunde dealul. Motivul e de tipul preromantic. vazute ca niste generatii. in jurul fantomei voievodului. De asemeni. impresurand totul cu mantia ei intunecata: Dintr-o pestera. Acum este ora propice nalucirilor si fantomele ies din morminte. facand sa se miste „muschii zidului".com Poezia incepe solemn. a permanentei. din rapa. Mircea! Oltul repeteaza. noaptea e inchipuita ca o himera neagra. Young si OssianMacpherson. hamletiana. intre care mai frecventa este u. Poetul se prosterna in fata maretei umbre si vine a depune la mormantu-i prinosul de recunostinta al contemporaneitatii. miscatoare. alternand cu vocala cea mai deschisa — a — pentru contrast: S-ale valurilor mandre generatii spumegate Zidul vechi al manastirii// in cadenta il izbesc. Acest sunet.Sursa Autorii. Mircea fusese aparatorul libertatii si realizase odinioara fapte rasunatoare. Si-ale ei spumate unde catre mare il pornesc. Catre tarmul dimpotriva// se intind. Dunarea se-nstiinteaza. al solitudinii in cadrul naturii si al noptii. Este momentul meditatiei romantice. Sonurile care predomina sunt — in consecinta — cele minore si grave. Voievodul ii apare poetului ca un urias a carui armura n-ar mai putea-o purta urmasii bicisnici: Noi citim luptele voastre. intr-un vers amplu instrunat. prin traduceri franceze si rusesti. cu cezura larga. din rapa. Fantomele. totodata. Unul altuia ii spune. iesind dintr-o pestera. necesara risipirii ecourilor. cunosucti la noi inainte de Grigore Alexandrescu. de necrezut in momentul de fata. coboara de pe muchii de stanca ca un fluid misterios ce patrunde fiinta celor vii „ca prin vine un fior". acest nume valurile-1 priimesc. iesind din mormant inarmat si cu coroana pe cap. pusa sub accent prelungit: Ale turnurilor umbre// peste unde stau culcate. elementele naturii se cutremura: Raul inapoi se trage muntii varful isi clatesc.

printr-o anumit studiata succesiune a accentelor.razboaie a purtat. el poate fi inlaturat in epoca moderna. poetul realizeaza finalul. romanticul Grigore Alexandrescu. care moartea il iubeste". de aici. cand natiile. peste apele Oltului domneste intunericul de nepatruns si umbrele reintra in morminte.m. insa perfect explicabil in contextul literaturii romane din epoca de la 1848.d. pot afla „drumul slavei in gandire si in pace". ca intr-o mica piesa simfonica: Lumea e in asteptare turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc. atmosfera de solemn mister in fata umbrelor trecutului voievodal sunt date. In spirit rationalist. admirator al trecutului. trece slaba-ne masura. Greutatea ei ne-apasa. Poezia se incheie insa tot romantic. autorul satirelor. Asa se explica introducerea gandirii rationaliste in cadrul meditatiei romantice care este Umbra lui Mircea. Ne-ndoim dac-asa oameni intru adevar au stat. Muzicalitatea poemului si. ritmand energic discursul liric si asezandu-1 in tipare de neclintit. Cu un deosebit simt al echilibrului compozitional.. norii se aduna la apus. Fatal in evul de mijloc. constand in alternarea dactilului cu iambul: S-a-le-va-lu-ri-lor-man-dre//ge-ne-ra-tii-spu-me-ga-te Zi-dul-vcchi-al-ma-nas-ti-rii//iivca-dcn-ta-il-iz-bcsc. Fapt oarecum curios. S-ale valurilor mandre generatii spumegate Zidul vechi al manastirii in cadenta il izbesc. Din nou mantia noptii se intinde peste muntii din preajma. manifestarea unei trasaturi cu totul caracteristica operei lui Grigore Alexandrescu in general. prin reluarea motivului initial.a.(opera si scrierile) . jalesc — izbesc s. La Cozia. Grigore ALEXANDRESCU . „infratite prin stiinte si prin arte". constatabila in spatiul uneia si aceleiasi poezii.biografie . ca si in alternarea rimei feminine cu cea masculina: nalte — spumegate. este totodata un artist si un ganditor care avea neaparat in vedere prezentul si viitorul. din punct de vedere prozodic. epistolelor si fabulelor gaseste totusi ca razboiul e „bici groaznic. ca de altfel intregii literaturi de la 1848: imbinarea elementelor clasice si iluministe cu cele romantice. De remarcat coloratura arhaica din finalul versului ultim: „intru adevar au stat". Este aici. rotund.

biografului revenindu-i sa consemneze un cursus honorum putin semnificativ. intrate in patrimoniul literaturii noastre clasice. clucer (1853). refractar certitudinilor comune. ALEXANDRESCU se casatoreste cu Raluca Sta-matin. Obligat sa se retraga din viata publica si sa abandoneze activitatea literara. 22 febr. Nascut intr-o familie modesta. era vames si vistiernic. 1832. Fusea). dupa unele versiuni. polarizat cand de nadejde. de otravirea cu beladona. director al Cultelor (1859). dupa o scurta trecere. Filipescu. aparent etanse. Voltaire si Tasso etc. Poezii. De aici inainte. Maria (n. cat cenusie: nu dispune nici de avere. si imitatii dupa Florian. Bucuresti. Pe ambele planuri. Suvenire si impresii. nici de relatii. deprins sa se interogheze. ALEXANDRESCU se naste sub o zodie nu atat de norocoasa. dar de o vertebratie acut personala in campul romantismului romanesc: 5 voi. afabil. cateva colaborari publicistice fara continuitate si un nr. Studiaza la Sf. in 1840 e arestat pentru trei luni. putin agreabila. tonul e elegiac. pe la vama din Focsani. membru al Comisiei Centrale de la Focsani (1860). ALEXANDRESCU intra in armata ca praporcic. uimindu-si colegii prin cunostintele in literaturile clasice (elina si franceza). si a fixat un tipar stilistic de mare rezonanta in epoca. spiritual. Sava. elegii. 1814(?) m. Poezii. la Targoviste. probabil sub invinuirea de complicitate cu participantii la conjuratia lui M. Poet. viata poetului curge fara peripetii. epistole si fabule. 1838. Literare a Romaniei (1846). care-l ajuta sa debuteze (1832). separandu-i pentru totdeauna. In 1834. redactor al Poporului suveran. iar confesiunea alterneaza cu dispozitiile contradictorii ale eului. 1885. in fabule si epistole apare omul de lume. ALEXANDRESCU va supravietui inca 25 de ani. 1863). isi inainteaza demisia si accepta un post de slujbas la Secretariatul Statului. satire si fabule. in realitate exprimand acelasi conflict al poetului cu sine insusi si cu lumea: in meditatii. Meditatii. mama. reluata intermitent si cu rezultate neconcludente in momentele de remisiune. ALEXANDRESCU creeaza in doua registre. Mihai Alexandrescu. loc de pelerinaj mitic pentru primii poeti moderni. epistole. Membru al Asoc. lamartinean. Spirit reflexiv si analitic. denuntand cu ironie si fina disimulatie impostura care triumfa in viata sociala si falsele prezumtii ale cugetului. intre altii.n. dar. director al Eforiei Spitalelor Civile (1854). dintre care ultimele trei sunt culegeri de edite si inedite. un Memorial al calatoriei intreprinse in 1842 la manastirile oltene. de Tache Ghica (tatal memorialistului) si de Heliade. La 29 mai 1860. de versuri (Eliezer si Neftali. in timpul Revolutiei de la 1848. dar dupa cativa ani e lovit de o boala mintala neiertatoare. A lasat o opera de intindere redusa. pricinuita. 1847. nici de arbore genealogic. insa doar cateva nr. 25 nov. cobora dintr-o familie de mici boieri. Tatal. fiind orfan de . restrans de trad. curand insa un conflict aprig va izbucni intre protector si protejat. (15-29) si mai mult formal. E gazduit. cand de indoiala. Ilustrandu-si parca destinul particular in marea familie romantica. 1842. poetul a dat compuneri memorabile.

ALEXANDRESCU ar fi fost simultan clasic si romantic. viata i se scurge decent. Definit de Heliade. In realitate. Avand umor. inca de la debut. in generatia sa de luptatori si profeti. Corespondenta nu ne releva nici trasaturi de vanitate. iar notorietatea literara. sugerand o perspectiva interpretativa de „Ianus bifrons". framantat de marile intrebari. In felul acesta. prin rationalismul dialectizat si edifiant al celei de-a doua jumatati a secolului al XVIII-lea. venit pe lume prea tarziu sau prea devreme. si un om vulnerabil. sfioasa si interiorizata. ci se reduce la recomandarea cooperarii ratiunii cu imaginatia. Pe alta latura insa. cand problema de a conferi poeziei un statut specific spre a-i innobila rangul in viata sociala si a opri navala nechematilor se punea cu deosebita tarie. or toate acestea sunt cerinte de bun-simt. putin ispitit sa coboare in for. cand boala il scoate din cursa. cat si in cea de desfasurare a revolutiei. produsul indecis al unei epoci a curentelor. putea suporta existenta cel putin fara probleme in stadiu congestiv. el joaca un rol sters atat in faza de pregatire. un personaj de exceptie. pe o latura. nu are sansa sa-si desavarseasca studiile peste hotare si e nevoit sa-si castige painea intr-o slujba obscura si plicticoasa. Fire visatoare. drept „un alt Young. un poet melancolic si reflexiv. Desi profund legat de idealurile nationale si democratice ale pasoptismului. ALEXANDRESCU pare sa-si piarda busola. un om singur. era. indispensabile intr-o perioada de institutio-nalizare a literaturii. care marcheaza sfarsitul epocii eroice si anunta intrarea in eclipsa a reprezentantilor istorici ai pasoptismului. nici imboldul unei ambitii care sa-i cravaseze inspiratia si sa-i stimuleze o desfasurare mai energica a personalitatii. ALEXANDRESCU e intr-adevar. pe care singuratatea il apasa. desi isi pastra patina clasica. Trimiterea la Platon din prefata volumului de la 1847 (tinta artei ar fi „frumosul ideal sau stralucirea . care nu mai era nici exclusivist. avand talent. opera lui ALEXANDRESCU incarneaza doua din cele mai cristalizate. indura de mic privatiuni si umilinte. plin de scrupule. obosit de deceptiile acumulate de-a lungul anilor. fericirea intima pare sa-1 ocoleasca si ea. in divort cu societatea. cu un echilibru psihic labil. cel mai lamartinian dintre lamartinienii ce populeaza peisajul nostru literar intre 1830 si 1850. durabile si productive ipostaze ale lirismului preemines-cian. Aceasta bifurcare a creatiei intr-o zona a elegiei si o alta a fabulei si epistolei a derutat adesea comentatorii. a cultivarii limbii si a slefuirii formei. Dar odata cu brutala schimbare a climatului de opinie de dupa Unire. pana in 1860. pe de alta. incerca sa-si converteasca starea de frustratie in poezie.timpuriu. el devine din ce in ce mai anxios. isi oferea consolarea de a-si bate joc de ridicolul celor din jur si. care-si conceptualizeaza emotia si aseaza totdeauna o distanta ironica intre sine si lucruri. Desi de dimensiuni restranse. clasicismul nu consta in asumarea unei estetici coerente a mimesis-ului. desi efectiva si necontestata. caci isi intemeiaza caminul tardiv si de convenienta. e un satiric muscator si lucid. iesit din ruinele Targovistei". Afabil si spiritual. Totul ne lasa sa credem ca vana poetica i se istoveste inca inainte de tragicul accident care avea sa-1 claustreze mai bine de doua decenii printre tenebre. caci pe de o parte e vorba de meditatie si elegie. macinata mai mult de trivialitatea zilnica decat de o rasturnare spectaculoasa a sortii. nici monolitic in felul voltairian. Curiozitatea e ca aceste ipostaze sunt contradictorii. mai amar si mai dezorientat. tratand cu detasare problemele diurne. ALEXANDRESCU e. Intimidat de zarva noii epoci. Cu toate acestea. de epistola si fabula. de fapt. nu-i aduce recompense materiale ori morale.

fiindca marele filosof n-a spus niciodata ceea ce ALEXANDRESCU ii atribuie. ruinele. Lirismul e la el cu adevarat experienta intima. iau lira si ma duc"). Cu toate ingerintele modei si presiunea modelelor. puternic afirmata in poeziile de inspiratie cetateneasca sau patriotica (Inima mea e trista. nascut din supralicitarea retetelor romantice si extrem de contagios intr-un mediu literar cum era cel al deceniului 1830-1840. discretia elementului autobiografic. cu lipsa de stringenta compozitionala si inscrierea strofei intr-o partitura muzicala atesta prezenta tutelara a poetului francez. mai rar ca invitatie ronsardiana la folosirea clipei (Prietesugul si amorul Emiliei). sentimentul timpului ireversibil si al sublimului cosmic. atat de putin siguri la 1848. Lipsit de inventivitate metaforica. dincolo de conventiile de scriitura inerente genurilor practicate (fabula impunand. Adio. trecutul istoric. ALEXANDRESCU radiografiaza starile de constiinta sub ipostaza lor instabila si contradictorie. individul e singur. acelasi in elegii si meditatii. desi de mai mica amploare (Young. paradisul pierdut al copilariei. ALEXANDRESCU e in nota dominanta a personalitatii sale poetice un romantic. iar Dumnezeu absent. reflexiv si dilematic. rotindu-se perpetuu intre certitudine si nesiguranta. si a adevarului vietii. mormintele. De notat ca poetul nu se resimte de pe urma contactului cu realitatea folclorica. peisajul lunar. Nici tonul discursiv. nici aerul melodramatic. dar putin pregatit sa distinga bunul de raul gust. ros de demonul interogatiei. in care raul triumfa. deoarece poate fi talmacita ca o adeziune deghizata la o estetica a „creatiei". insa ALEXANDRESCU pare permeabil nu atat unui model livresc anume. sensibil dar. a frustratiei si a implinirii. Unirea Principatelor) tempereaza exacerbarile individualiste. stapanin-du-si expansiunile. e si ambigua. cat unui ritual melodramatic de gesturi emfatice si formule declamatorii („Pun mana pe-a mea frunte si caut un mormant". fireste. ca si in epistole ori in fabule. desi trimisese lui Alecsandri 57 de poezii populare pe care le culesese. pe langa ca e eronata. E cea a cautarii si esecului. Sub faldurile violente ale vocabularului romantic simtim ca se consuma o drama autentica. prin autoscopie. proces-verbal al simtamintelor si starilor de constiinta care-si disputa imperiul sufletului. Versurile ne comunica zbuciumul unui om impovarat de ganduri si mahnire. O sincera nostalgie a trairii comunitare. incapabil sa aleaga intre alternativele cugetului. tendinta de a spiritualiza materia. Meditatiile si elegiile versifica multe din locurile comune ale romantismului: tristetea.adevarului"). Byron etc). mereu invins de efortul de a-si gasi echilibrul si a se integra unei lumi prost randuite. prin denuntare critica. Intr-o serie de elegii domina resemnarea in fata tragismului existentei (Miezul noptei. „Zic lumii un adio. ALEXANDRESCU reuseste sa-si impuna originalitatea inca de la prima manifestare publicistica. setos sa experimenteze marea poezie. Dar poetul. antagonismul intre poet si proza vulgara a vietii. Punctele de contact cu Lamartine sunt evidente: reveria melancolica. un alt tip de modelaj decat elegia) si dincolo de confuzia termenilor de referinta. religiozitatea. Pot fi semnalate si alte influente. Altele propun consolarea prieteniei (Prietesugul) sau a dragostei. La Tar-goviste). mai des ca legatura spirituala (inca o zi). intermitentele dragostei. insusi tiparul meditatiei. cu amestecul caracteristic de filosofare si autoanaliza. in cautarea adevarului launtric. Deficitar in zugravirea . incat. reia mereu problemele. a sperantei si zadarniciei. nici stangaciile limbii nu spulbera impresia de combustie morala.

versuri de o splendida plenitudine recitativa.si e unul din motivele farmecului inca rezistent. colocvial. dar punandu-1 in perplexitate prin continua simulare si uzul frecvent al contrasensului. contrastul intre retorica perfida a unora si asteptarea candida a altora permite efecte de un umor pe cat de exploziv socialmente. . isi sacadeaza monologul prin pauze metrice si sintactice. il densifica variind unghiurile de privire si-1 organizeaza in termeni antitetici. Aceeasi potrivire intre felul de a fi si felul de a spune apare in Memorialul de calatorie. desi misterios. ALEXANDRESCU e cel mai de seama precursor muntean al lui Eminescu si unul dintre cei mai interesanti poeti ai primei jumatati a secolului al XlX-lea. Kralov. pe de alta. desi prozodia e tratata cu neglijenta in opera sa. el poseda. firul delicat al meditatiei intr-o voluptuoasa si leganatoare melo-pee. In epistole. in schimb. viziunea securizanta si sedativa a celor ce nu vor sa-si tulbure siesta. dar si pe poetul elegiac. pe atat de irezistibil. libertatea schemei metrice . Fabulele prelucreaza prototipuri clasice. sunt construite cateva capodopere: Anul 1840. Modern prin simtul relativitatii valorilor si perceptia alienarii umanului. desfacuta cu cazna din conventiile la moda si stadiul incult al limbii. dispus sa supuna totul examenului critic. in ele gasim . Caci.totul dovedeste concordanta intre cerintele genului si talentul scriitorului. ideea ca literatura poate corija relele moravuri. infiorat de ceasul tainic al amurgului si de ruinele innegrite de vreme. vioiciunea sugestiva a personajelor. sau sa desfasoare. iluziile romanesti. de o placuta familiaritate. tema predilecta e soarta poetului in societate ilustrata cu propriu-i exemplu. Marele merit al lui ALEXANDRESCU rezida in intuirea unor raporturi sociale tipice. bazate de obicei pe opozitia intre demagogul. Flori-an. ALEXANDRESCU e deosebit de inzestrat pentru epistola si fabula. La Cozia. Asteptarea. pe scurt. in anume ceasuri privilegiate. Lucid.plastica a lumii fenomenale. Izbanzile lui pe acest plan sunt notorii. castigand increderea lectorului prin spirit autocritic. pe de o parte. ca Hugo. ALEXANDRESCU croieste. uneori folosite si de La Fontaine. pe care-1 exercita poeziile amintite un acord indefectibil intre idee si metru. si plebeul naiv. filistinul. unde-1 gasim pe omul de lume din epistole care persifleaza cu sfichiuiri ironice si aluzii malitioase. dar legandu-le de actualitatea politica a vremii si autohtonizandu-le cu un fin simt al verosimilului. exemple memorabile de gnomism pur ori de cadente oratorice. Umbra lui Mircea. siretenia onctuoasa a povestitorului. Poetul actioneaza cu bonomie si calm. Pe o asemenea canava de contrarietati si zigzaguri ale ideii. conducatorul abuziv. particularizand antinomia intre sensul si nonsensul destinului. de buna credinta. pe un ton glumet. in loc sa lucreze prin canonade verbale. sculptate parca intr-o materie somptuoasa si incoruptibila. aptitudinea dramatizarii discursului poetic. intre ritmul interior si structura sonora. ca Lamartine. parvenitul. Obiectivul e de a demitiza mondenitatea snoaba. ironic. care confrunta permanent nadejdea si indoiala. Tehnica fabulistica e excelenta: pertinenta dialogului. inovator in traducerea viziunii romantice asupra lumii si-n expresia ei literara.

ro insa constata totodata imposibilitatea Inapoi la scoala! Decorix.. Apropiat ideologic de inainta=i.ro iti aduce tot ce ai nevoie pentru noul an de a i se sustrage. Heliade. intre trecutul insufle\it de idealuri inalte. scrisoare ce inso\ea poezia la redac\ia Convorbirilor literare: „Daca in Epigonii ve\i vedea laude pentru poe\i ca Bolliac. Ce bei: Pepsi sau Coca Cola? Ideea apare explicit =i in scrisoarea www. o .. la varsta de de ani Eminescu devine dintr-o data el insu=i. pentru ca era izvorata din 0 lei cheltuieli poştale până la data de 26 septembrie! inimi. neconsciuta cu care lucrau ei. procedeu tipic romantic. Gr.EPIGONII . nimic — decat con=tiin\a sigura ca nu le vom ajunge niciodata.. nea=teptat de nou =i original. acesta fiind o scolar! trasatura inerenta epocii: decorix. =i prezentul PUBLICITATE dominat de scepticism rece. Eliade — acelea nu sunt pentru meritul intern al lucrarilor lor.. suntem trezi la suflarea secolului — =i de aceea avem atata cauza de-a ne descuragia. Epigonii se sprijina pe o antiteza. epoca scriitorilor de la .ro catre Iacob Negruzzi. Mure=an. a Nu ezitati! La OTTO caror „spusa” era „santa =i frumoasa”.comentariu Vizite: ? Nota: ? Mihai Eminescu j1p1pr Dependent intr-o masura mai mare sau mai mica de inainta=ii sai (Alecsandri. ci numai pentru ca intr-adevar te mi=ca acea naivitate sincera. =i Parerea ta conteaza! ca dansa suntem noi. Noi ce=ti mai noi cunoa=tem starea noastra. prin Epigonii. Compozi\ional.otto. www. privitor la scriitorii de la .ro Toate-s praf. Nimic — decat culmile stralucite. Bolintineanu. Lumea-i cum este. Alexandrescu). Si sa nu fim sceptici?” Din citatul reprodus se poate observa ca Eminescu avea. poetul repudiaza scepticismul. Acest poem (aparut pentru prima data in Convorbiri Literare din luna august ) aduna ca intr-un focar principalele direc\ii de dezvoltare a literaturii romane moderne de pana la cel mai mare poet al nostru.sondaje.

Aron Pumnul. Viena. caruia ii lua apararea impotriva unui detractor de ocazie. Heliade era un om care se entuziasma foarte u=or.opinie critica foarte bine precizata. la inimosul profesor de la Cernau\i. insa ele erau „cronistice” indrepta\ite pentru ca izvorau din „increderea cea sfanta in puterea creatrice a limbii” . intr-un articol publicat in Albina din Pesta. e adevarat — care insa. Un Mure=an. =i pentru Eminescu ideile filologice ale lui Pumnul erau gre=ite. mul\i dintre ei. chiar de pe acum. „Gura de aur” este insa o expresie mai mult conven\ionala. luate in ele insele. Sau vad nop\i ce-ntind deasupra-mi oceanele de stele. a=a precum nu exista in capetele junilor no=tri dandy”. fabulele clasicului sarb Dositei Obradovici. erau cel pu\in oameni de o erudi\iune vasta. le numea „tablele legii aduse in pustie”. lauda redactorului Curierului nu ne mai apare atat de exagerata. zilele „cu trei sori in frunte”. partea I). care va ramane aproape neschimbata. Poetul a avut drept prima sursa de informa\ie =i inspira\ie pentru Epigonii Lepturariul lui Aron Pumnul (I — IV. Lauda exagerata a „scripturilor romane” se afla mai intai acolo =i Eminescu este perfect con=tient de acest lucru. Intr-adevar. Prima parte a poemului este o oda inchinata „zilelor de aur” cand au trait poe\i „ce-au scris o limba ca un fagure de miere”. din . dovada a faptului ca opiniile lui se intemeiau =i pe alte izvoare. O spune foarte clar in articolul amintit mai sus: „Daca apoi Lepturariul a exagerat in lauda unor oameni ce nu mai sunt. au fost pionieri perseveren\i ai na\ionalita\ii =i ai romanismului — pionieri. fara a marturisi. criticastrul baron Dimitrie Petrino. nu sunt originale. Cu izvoare-ale gandirii =i cu rauri de cantari. ci numai ni=te traduceri. reproduce opinia lui Heliade care. Dar gestul scufundarii intr-o mare de vise. la randul sau. oceanele de stele. profesorul sau de la Cernau\i. cel pu\in aceia. Cre=terea u=or retorica a frazei poetice. Poetice=te insa accepta exagerarile lui Pumnul. Insa. „verzi dumbravi cu filomele”. in Lepturariu (IV. verzi dumbravi cu filomele. Pumnul. Ma cufund ca intr-o mare de visari dulci =i senine Si in jur parca-mi colinda dulci =i mandre primaveri. ca =i unele epitete ca: „visari dulci =i senine”. neconsciuta” mai mult decat pentru „meritul intern” al scrierilor lor. izvoarele gandirii =i raurile de cantari sunt imagini care arata pe marele Eminescu: Cand privesc zilele de aur a scripturelor romane. Lucrul acesta nu l-a =tiut insa . a=ezat chiar in capul ilustrului =ir. —). Zile cu trei sori in frunte. a caror inima mare platea poate mai mult decat mintea lor. in . modestului scriitor bana\ean care traducea. poetul exprima exact aceea=i idee in legatura cu activitatea altui pa=optist. Caci cu ce se poate mandri poezia romana in materie de fabula pana la ? Exagerarea a parut flagranta in momentul cand s-a descoperit ca Fabulele in chestiune. copiata dupa Ioan Gura de Aur (Ioan Zlataust sau Ioan Hrisostomul). Cu numai opt luni mai inainte de apari\ia poeziei Epigonii. mai amintesc de Alecsandri =i Bolintineanu. Aici Eminescu se lasa influen\at de caracterizarea facuta de Pumnul. retiparind. daca avem in vedere ca Fabulele lui Dimitrie Tichindeal se tipareau in (la Buda). „dulci =i mandre primaveri”. solda\i gregari. un Bolliac sau Heliade erau pre\ui\i pentru „naivitatea sincera. de nu erau genii. deosebit de valoroase. Filosofice=ti =i politice=ti prin fabule moralnice inva\aturi. Impresia de lauda exagerata o da caracterizarea lui Cichindeal (sau Tichindeal).

dupa cum s-ar putea sa fie o referire la planurile politice ale domnitorului moldovean care dadea banchete in cinstea lui Petru cel Mare. Versul: Cantemir croind la planuri din cu\ite =i pahara a dat na=tere la interpretari foarte diferite. Scavinov. Prale cu moravurile sale ie=ite din comun). odata cu Pumnul in Lepturariul sau (IV. niciodata. p. de la acela=i Heliade. Abia in . ) =i din acela=i Lepturariu. De Ion Prale. lucrare pe care Eminescu nu a cunoscut-o.). croitor. venit la Ia=i cu suita =i armatele sale in . P. Poetul nu men\ioneaza decat ciuda\enia omului. un fel de „uomo universale”: „Poet. Hasdeu . pentru ca in urma unei medicamenta\ii gre=it ad ministrate ii cazusera parul =i musta\ile. S-ar putea sa fie o aluzie la opera lui Dimitrie Cantemir Divanul sau galceava in\eleptului cu lumea sau giude\ul sufletului cu trupul. partea ). Duhului meu) — . care se arata nemaipomenit de generos =i considera pe Prale drept un geniu. Iancu Vacarescu e amintit prin versul: „Vacarescu cantand iara=i a iubirii primavara”. Probabila este — dat fiind faptul ca versul continua a ramane obscur — =i ipoteza dupa care Eminescu s-ar . Era „trist”.“ „Daniil cel trist =i mic” este Daniil Scavinschi (care se iscalea. facuta de dansul dupa Jean-François Regnard (—): De un Daniil Scavinschi cel mititel de statura Pe care placu naturei a-l lucra-n miniatura. dupa o amintire a lui Vasile Alecsandri. podoaba la care \inea foarte mult. S-ar putea. neurmand de asta data pe Pumnul. un boem sucit. Ne gruzzi intitulata Un poet necunoscut (in edi\ia Negru pe alb. la un moment dat. . Scavinschi. unde in nota e pomenit. Insa Eminescu a cunoscut =i alte pareri in legatura cu pitorescul personaj. cunoscut lui Eminescu din Arhiva istorica a Romaniei (tom. Despre Mumulean se informase. Spiritul lui \intea la universalitate. balada in care se pomene=te de banchetele domnitorului moldovean ce poruncise moartea Costine=tilor. Scavinescu. care face aluzie la cea mai de seama poezie a sa. arhitect. ciobotar =i aflator de lucruri noua. Scavin etc. afla tot din Lepturariu. publicat de B. Prale „firea cea intoarsa”. Mumulean „glas cu durere”. Era „mititel de statura”.). music. poate. autor de versuri rele din cale-afara („Iar de vrei sa faci versuri ia pilda de la Prale” — zice Gr. II. sa fie la mijloc un reflex al lecturii unei balade populare referitoare la Constantin Cantemir. la Arad. Russu tiparea Fabulele lui Demetriu Cichindeal in traducere noua din originalul sarbesc al lui Dositei Obradovici. ). dupa imprejurari. Primavara amorului. I. unde Pumnul tiparise Intamplarea comiceasca a lui Democrit. Alexandrescu in Satira. Toate acestea Eminescu le putea afla in scrisoarea lui C. a=a cum men\ioneaza cronica lui Neculce =i aceea a lui Nicolae Costin. de asemenea. in poezia lui: „Amorul dete loc durerii =i melancoliei”. autoritatea cea mai mare in probleme literare. care spunea despre autorul Caracterurilor cum ca.Heliade. traducator al Psaltirii in versuri (Bra=ov. nici Eminescu. tatal lui Dimitrie. nici Pumnul. cum insu=i marturise=te in versurile care prezinta traducerea piesei Democrit. aparute exact cu un an inaintea Epigonilor (in Convorbiri literare din august . citind poate Observa\iunile polemice ale lui Titu Maiorescu. Daniil „cel trist =i mic” sunt mai mult ni=te figuri pitore=ti ce coloreaza epoca =i pe care Eminescu le prezinta ca atare.

Carlova. la . profe\iilor amare. Ipoteze se mai pot face inca. sugerand un gest memorabil. face sa rasune mun\ii =i invie piatra”. Negruzzi. Eminescu introduce amplu =i substan\ial adevarata metafora in poezia romaneasca. Riga Poloniei =i domnul Moldovei. tulburatoare prin imagistica ei pletorica. De o mare plasticitate este versul: Iar Negruzzi =terge colbul de pe cronice batrane. „Ca un glob de aur luna stralucea” etc. Comentand aceasta rara imagine. Alexandru Beldiman cu Tragodia sa este caracterizat. Sta =i azi in fa\a lumii o enigma nesplicata Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres. filozofice. el vorbe=te brazilor. In evocarea trecutului istoric (din Alexandru Lapusneanul. „scutura lan\ul cu o voce ruginita”. sfinx patrunsa de-n\eles. ea nu avea densitatea =i puterea evocatoare a celei eminesciene. ci. cu o satira tradusa de C. Eminescu ii inchinase =i cunoscutul poem faustic Mure=an.referi la Antioh Cantemir. pe lira canta cu mana «amor\ita» de stransoare. fiul lui Dimitrie. in Lepturariul lui Pumnul in care era vorba de un boier. de atata imbra\i=are cu fieraria ruginita. G. la poe\ii anteriori. referin\a facandu-se la fabu list. facuta in spiritul sintaxei greoaie a poetului anului : “Beldiman vestind in stihuri pe razboiul inimic”. aluzie la fata tanara pe patul mor\ii. Lui Heliade i se dedica una dintre cele mai frumoase strofe. Una dintre cele mai frumoase strofe ale Epigonilor este aceea dedicata lui Andrei Mure=anu. Munte cu capul de piatra de furtune detunata. cand in Umbra lui Mircea. religioase =i politice asupra Bibliei (Paris. chema o=tirea „l-ale \arii flamuri”. o enigma neexplicata. Calinescu scria: „Ce imagine mai marea\a pentru cantare\ul de=teptarii noastre decat aceasta a lui Mure=an legat in lan\uri pe care le scutura? Vocea lui nu e ragu=ita. Pann este „finul Pepelei cel iste\ ca un proverb”. printr-o inten\ionata gre=eala. Gr. patria a=teptand inca eliberarea. facand „din cu\ite =i pahara” planuri de amenajare a mo=iei. Adevar scaldat in mite. aluzie la celebra Povestea vorbei. La Cozia vrajea umbre „dintr-al secolilor plan” =i cand. Bolintineanu plange romantic la capataiul iubitei. Acesta aparea. El este un munte cu capul de piatra detunata de furtuni. ramas postum. Alecsandri =i Bolintineanu cultivau cu precadere compara\ia: „Ca fantasme albe plopii in=ira\i se pierd in zare”. un sfinx plutind in ce\uri de mitologie =i eresuri: Eliad zidea din visuri =i din basme seculare Delta biblicelor sante. Calinescu. Donici e caracterizat printr-o metafora deosebit de sugestiva : „cuib de-n\elepciune”. Chiar atunci cand metafora se producea. Autorul Biblicelor sau noti\e istorice. prin poezia sa Mar=ul. Semnul marii poezii sta mai ales in puterea de concretizare a abstrac\iunilor. Cum arata acela=i G. care insa erau „negre”. Alexandrescu e comparat cu Byron. romantica. Bolliac e amintit prin Sila =i Claca=ul: „Bolliac canta iobagul =-a lui lan\uri de arama”. Sobie\ki =i . descifra „eternitatea din ruina unui an”. Sihleanu cu ale sale Armonii intime e denumit „lira de argint”. scriitorul clasic rus. vazut de cititor ca pe un ecran. indoliate. ) e infa\i=at ca un profet al amaraciunilor viitoare. In acela=i spirit uria= =i fabulos. in Anul . Mure=an devine simbolul poporului roman care.

infa\i=at prin rasturnare. preten\ioasa in formularea ei =i cumva ininteligibila pana la un punct. Prozaicul emistih s-a intors cu capu-n jos este inlocuit (opera\ia a avut loc parca incon=tient. sugereaza atitudinea visatoare tipic pa=optista.Romanii. Versul al doilea insa. inimi batrane. de o mare precizie =i corectitudine rece. in partea a doua a poeziei Epigonii. diurn. Ultimele — strofe ale Epigonilor realizeaza prin pana lui Eminescu una dintre cele mai patrunzatoare pagini lirice in care e vorba de scepticism: epigonii privesc reci la lumea asta. in fierberea inspira\iei) cu straniu de frumoasa expresie cu voi viitorul trece. Acum apare mi=carea abrupta. ve=nic tanar =i ferice”. ur`te. pana la un punct). calp. palpabile. Dumnezeul nostru: umbra. lustru. in timp ce inainta=ii. de vreme ce s-a constatat ca un lucru care azi e drept. noi manjim marea cu valuri. ): S-a intors ma=ina lumii. mici de zile. Alecsandri este „rege al poeziei. mari de patimi. Noi carpim cerul cu stele. deosebirea de expresie de la unul la celalalt. noi nu credem in nimic! Metafora. maine . In noi totul e spoiala. in=irand — in In=ir-te margarite — margaritare pe firul unei raze de stele. De remarcat. pierdu\i in ganduri sante. Ma=ti razande puse bine pe-un caracter inimic. spoiala. de=i sunt batrani. sunt mari de patimi =i au inimi batrane. retorica chiar. Mici de zile. de=i sunt tineri. Primul din cele doua versuri citate mai sus era o reminiscen\a din poezia Moldova in anul de Vasile Fabian Bob. Contrastul dintre genera\ii se realizeaza prin acel joc al pronumelui personal noi — voi. la locul ei mai mult ca oriunde: epigonii sunt sim\iri reci. cu voi viitorul trece. Aprodul Purice). harfe zdrobite. El. ca o sentin\a fara apel. prozaic — luat in sine — va aparea insa numaidecat in formularea metaforelor care exprima pozi\ia epigonilor: fraza. Noi suntem iara=i trecutul. izbe=te imagina\ia. dispre\uiesc pe vizionari =i considera ca totul e conven\ie. au inimi mari. Cum s-a mai observat. s-a intors cu capu-n jos. limba lui Eminescu impresionand spiritul =i prin anume absconsita\i. purificat de orice urma de conven\ie =i retorism. Contrastul tanar batran. carpim. vremea lui Stefan cel Mare”. eliptice de predicat cele mai multe: Iara noi? noi. fara inimi. convorbea\i cu idealuri. juxtapuse. totu-i lustru fara baza: Voi credea\i in scrisul vostru. interogative. prin care abstrac\iile devin materiale. „zice” din fluier =i poveste=te cu basmul. epigonii? Sim\iri reci. Negruzzi realiza culoarea de epoca muind pana in cerneala vremurilor: „Moaie pana in cerneala unor vremi de mult trecute”. chiar in versurile citate. privire scrutatoare. Propozi\iile sunt scurte. trist =i rece. care a cules baladele =i poeziile populare ale romanilor =i a compus Doinele =i lacrimioarele. A fi pierdut in ganduri. harfe zdrobite. El evoca in legende „dorul \arii cei strabune. a „convorbi cu idealuri” (formulare u=or pleonastica. „doine=te din frunza”. p. tinere inca. manjim. pus la inceput de vers sau la cezura. a pronun\a s`nte in loc de sfinte etc. cade retezat. Cuvantul familiar. imprimandu-se cu o for\a expresiva imposibil de aflat altundeva decat la Eminescu: S-a intors ma=ina lumii. patria noastra: o fraza. sacadata a frazei satirice. poezie aflata de asemenea in Lepturariu (tom III. minciuna. ur`te. in partea a doua a poemului Eminescu e total original. facuta anume pentru a servi acela=i con trast romantic. in propozi\ii simetrice. a=ezate paratactic: Voi. se afla aici.

/Strai de purpura =i aur peste \arana cea grea”. o carte „trista =i-ncalcita/Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra”. .. din versul urmator: Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres. Popularele colinda =i dumbrava sunt in acord cu ideea scufundarii intr-o mare de vise. poetul traie=te o drama. A=adar. Scepticii formuleaza defini\ii schopenhaueriene de felul „Moartea succede vie\ii. cu toate ca ideologic ramane un adept =i un admirator al inainta=ilor de la . drama neputin\ei ie=irii din contemporaneitate. =i nicidecum ca pe un scop in sine. A crede ca Eminescu are cuvinte =i expresii frumoase in sine =i. nu fara a avea =i el un corespondent italian (eresia care se traduce cu erezie. din frumuse\ea ideii poetice. singura valabila in poezie. fauritorul de planuri fantastice. din versul: S-au dus to\i =i s-au dus toate pe o cale nenturnata. eres. injuratura). Muzicalitatea insa=i a limbii il interesa numai in masura in care aceasta ajuta muzica ideilor. versurile din Epigonii nu spun mare lucru. O prima confirmare a celor aratate mai sus o da observa\ia asupra vocabularului. in toata libertatea. Nouri de erezii. via\a succede la moarte”. esplicazione) in spirit heliadist. care trebuie vazut ca un manifest ivit intr-un moment de rascruce al dezvoltarii poeziei romane=ti. condi\ia de epigon sceptic fiind in cele din urma =i a lui. o privea mai intai =i intai ca pe un mijloc de comunicare. Poezia? „Inger palid cu priviri curate. Nimic nu-i era mai strain decat pitorescul de limbaj. Lupta inainta=ilor a fost de=arta =i \inta lor nebuna. neao=. Lumea nu are — dupa dan=ii — alt sens. Boul lui e cuminte (cuvant cu doua in\elesuri: bland sau in\elept) =i vulpea diplomata. in genere. ci din context. alaturi de neologism. Heliade este o „enigma nesplicata”. rar. dintre care unul e transcris. Vechiul =i rarul participiu neinturnata./Voluptos joc cu icoane =i cu glasuri tremurate. stau foarte bine alaturi de un cuvant bisericesc =i arhaic.. Donici. Poetul se folose=te de cuvantul cel mai potrivit =i cel mai la indemana pentru exprimarea ideii. De aici decurge vibra\ia lirica intensa a poemului. dar =i cu. visatorul romantic. Caci Eminescu. Neologismele. Cercetate strict din unghiul de vedere al categoriilor gramaticale. de la =i de mai inainte. acest cuvant fiind socotit pe atunci potrivit a inlocui cu succes romanescul privighetoare. in vederea transmiterii ideii de ireversibilitate. dupa cum grecismul filomele da sugestia de epoca. Astfel arhaicul scripturi nu e folosit decat in consonan\a cu zilele de-aur ale entuziasmului inainta=ilor pentru cuvantul scris. cuvantul vechi. oricat de mult ar fi iubit =i studiat limba romaneasca. Eminescu utilizeaza. Impresia de frumos nu vine insa din cuvintele luate izolat. descopera noi sensuri sau le intare=te pe cele mai pu\in cunoscute. iata tot ce poate fi mai in spiritul lui Heliade. „cuib de-n\elepciune”. dar =i polemistul in lupta cu tot felul de adversari. Cugetarea nu e decat o „combi nare maiestrita” a unor lucruri care nu exista. pune „urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb” sa mediteze. ca a scris intr-o limba frumoasa este o eroare provenita din despar\irea arbitrara a formei de con\inut.poate deveni minciuna. care insa sugereaza =i ideea de eresie (ratacire). prin abatere de la regula. suna mai categoric decat neintoarsa. italienizant (de la esplicare.

Ce tablourile minte. ceea ce se potrive=te evocarii umbrei lui Mircea cel Batran la Cozia de catre Gr. sunand senten\ios in finalul poemului. =i ironic-amar totodata. muntenescul praf sugereaza distrugerea =i neantul. e folosit pentru convertirea abstrac\iunii temporale secole intr-o reprezentare mai concreta. scriem (sau pictam) a=a de urat. de exemplu. in versul: Toate-s praf. praf etc. Mure=an „rumpe” coarde de arama. noroi. lustru fara baza. Opera\ia a avut loc in fierberea inspira\iei. introduse in chipul cel mai nea=teptat in lirica.. Verbul din predicatul simuleaza e depreciativ pe langa substantival abstract sim\irea... epigonii. cat mai ales pentru precizia ideii. care. trista. arhaismul =i provincialismul sunt folosite nu pentru culoare. Asemenea vocabule. ca intr-o defini\ie. transformandu-se de fapt in metafore. ce-i azi drept. Alexandrescu: In prezent vraje=te umbre dintr-al secolilor plan. transmite in chipul cel mai elocvent ideea poetului-profet care chema „piatra sa invie”. Eminescu folose=te un cuvant sau altul nu pentru ca ar fi mai frumos. spoiala. rasunatoare ca ni=te fanfare. cadavru trist =i gol. Adjectivul calificativ scrutatoare e pus pentru a marca raceala =i neincrederea. rece. Regionalul colb din versul: Iar Negruzzi =terge colbul de pe cronice batrane e potrivit aici. via\a succede la moarte. dar. sonor.Verbul a vraji e adus la sensul lui ini\ial. fiind cu totul la locul lui inainte de o prima cezura. incifra e format prin opozi\ie cu descifra: . incat poetul nu canta pe o lira cu coarde de argint. O conven\ie e totul. care surprinde ochiul printr-o mare concentrare =i da impresia neta de forma unde abia incape gandirea. \arana cea grea. Poetul a re\inut puterea expresiva a celor doua verbe =i a contras totul intr-o formulare cat mai lapidara. In schimb. de parca am carpi cerul cu stele =i am manji marea cu valuri”. din acela=i vers. Nevoia de conciziune l-a adus pe poet la crearea de noi cuvinte uneori. Sur. unde e vorba de cronicarii moldoveni a caror mana veche (adjectivul are sensul special de batran) scrisese domniile romane pe mucedele pagini. acela de chemare a duhurilor. Privim reci la lumea asta — va numim vizionari.. Cuvantul. mai ales in a doua parte a poemului: Noi? Privirea scrutatoare ce nimica nu viseaza. ci pe una cu coarde de arama. noi manjim marea cu valuri. spa\iala. prin imitarea celor vechi. ci pentru ca e mai propriu in a transmite ideea. ce sim\irea simuleaza. A=adar. Moartea succede vie\ii. lupta de=arta. maine-i minciuna. incalcita. pe care — dat fiind ca glasul lui simbolic vine din strafundul trecutului de oprimare — le rumpe. iata alte vocabule =i expresii care concura la ideea de scepticism epigonic. A=a. =i la pa=opti=ti) e mult mai potrivit decat rupe. Carpim =i manjim. alt sens n-are lumea. i=i au func\ia lor precisa.. cu punctul de plecare in urmatoarea compara\ie probabila: „Noi.. Cuvantul neao=.//Lumea-i cum este//=i ca dansa suntem noi. sugerand gestul energic al cantare\ului.. Si totu=i cat de propriu suna ele in versul: Noi carpim cerul cu stele. Glasul lui Mure=an era a=a de puternic. care suna sec =i prozaic. iata doua cuvinte ur`te. ……………………………………………………. este frant in trei propozi\ii. in opozi\ie cu visatoare. dar nu prin ele insele. Vizionari =i conven\ie este un mod liric al stilului indirect liber. succede suna doctoral. ci prin \intuirea lor in contextul poemului. Arhaicul rumpe (il aflam la cronicari. Neologismul plan.

Tot a=a. profe\iilor amare Ce-aratau faptele crunte unor domni tirani.. exista la el. adjectivul gerundival din „lebada murinda“.cartea trista =i-ncalcita. eliminarea lui ca in introducerea circumstan\ialului: Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres (subin\eles: „vegheaza ca o stanca..Combinare maiestrita Unor lucruri nexistente. Exprimarea concentrata. fa\a de zic. fapt ce da aspect de dativ comunicarii: Delta biblicelor sante. in Mortua est: „Ce un secol o zice. ca =i acel pe gre=it pus sa introduca acuzativul din versul: „Beldiman vestind in stihuri pe razboiul inimic”./Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra” (ca =i deszic. sintetica poate fi constatata =i in construc\iile in care este elidat articolul posesiv (genitival). sfinx patrunsa de-n\eles. ideii. „Este gre=it dar — arata G... sacrificand-o. ci a cristaliza cat mai aproape de momentul genetic ideea. ca =i pluralul mite din versul: Adevar scaldat in mite. insa uneori gaunoase.. Sfor\area. ca Alecsandri.. vicleni. ceilal\i o deszic”). antepunerea adjectivului inso\it de prepozi\ie in expresia: „umbra dulce cu de-argint aripe albe”. in orice caz.”). poetul nefiind interesat de perfec\iunea gramaticala.. . gre=eli provenite din forma prea stramta. Aceea=i func\ie stilistica.. de evocare a epocii prin mimetism de limbaj o avea — dupa cum aratam — „enigma nesplicata”. S-ar putea insa ca aceste intorsaturi sintactice sa mimeze pa=optismul. Calinescu — sa se creada ca Eminescu ingrijea forma. fiindca le gasim la Heliade =i la Alecsandri. fiindca in in\elesul acesta de combina\ie forma nu-l interesa deloc.” Arta poetica Conceptia despre poezie si misiunea poetului-Mihai Eminescu Vizite: ? Nota: ? Mihai Eminescu este in literatura romana „poetul . incorsetata. cea mai mare sfor\are artis tica din literatura romana. In acela=i fel ar mai putea fi interpretat =i sante din „sante firi vizionare”. dar nu spre a face versuri sonore =i bine rimate. care evoca O fata tanara pe patul mor\ii a lui Bolintineanu. Ele pot fi insa =i simple abateri de la regulile comune ale exprimarii strict literare.„. pe care limba o impune cugetarii de geniu.

nepereche” . neconstienta cu care lucra ei. motivele pentru care aduce laude poetilor elogiati care „nu sunt pentru meritul intern al lucrarilor lor. Ce e val ca valul trece. emotie. in societatea contemporana superficiala. ideile sale despre arta nu se constituie in poezii anume. pretuind profunzimea de gandire a anticilor prin promovarea idealurilor de bine. „Ordin si poetul”. „Iambul”. Strai de purpura si aur peste tarana cea grea. preocupata fiind de interese materiale. La Eminescu nu se poete vorbi de o poezie programatica .” Eminescu ii marturiseste lui Iacob Negruzzi intr-o scrisoare ce insoteste poezia „Epigonii”. Tu ramai la toate rece. prin aspiratia catre perfectiune si echilibru. „glasuri tremurate” mintea si sufletul omenesc: „…Inger palid cu priviri curate. Cateva creatii ale lui Eminescu directioneaza conceptia poetica . in care imaginile poetice sunt „icoane”.cele mai multe fiind postume.creator al unei opere care strabate timpul neuscata de seve prin interpretare si netocite de repetate rostiri. „In zadar in colbul scolii”.” Eminescu se incadreaza singur in curentul literar al romanticilor . „Oda(in metru antic)”. pornind de la intrebarea „Ce e poezia?”. in majoritatea creatiilor lirice. ce innobileaza prin sensibilitate. Nu spera si nu ai teama. „eu nu cred nici in Iehova”. care sa transfigureze realitatea. n7t21tv In „Epigonii” Mihai Eminescu da definitia poeziei.” ( Eu nu cred in Iehova) In ciuda acestei afirmatii . armonios si prin ironia rece a ratiunii: „Vreme trece. ci numai pentru ca intr-adevar te misca acea naivitate sincera. pe care o concepe ca pe o creatie pura. divina.” Glossa Eminescu aspira in permanenta spre o arta ideala. desi unele fusesera scrise la inceputul perioadei de creatie ori in plina maturitate: ”Icoana si privaz”. Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate. fie in poeziile despre arta. fiind mereu preocupat sa gaseasca acel cuvant „ce exprima adevarul”: „Si am visat odata sa fiu poet…Un vis Desert si fara noima ce merit-un suras De cruda ironie …Si ce-am mai vrut sa fiu? Voit-am a mea limba sa fie ca un rau…” Icoana si privaz Viziunea sceptica eminesciana privind conditia poetului in lume . meschine este ilustrata in poezia „Criticilor mei”: . ci se regasesc in intreaga sa creatie . vreme vine.ntreaba si socoate. De te-ndeamna de te cheama. „Glossa”. frumos si adevarat. Ce e rau si ce e bine Tu te-. fie in publicistica. recunoscand inclinatia sa de vizionar. conceptiile sale despre conditia poetului si menirea artei sale fiind exprimate intr-un fel sau altul . Intre poeziile programatice antume se numara „Epigonii”. incapabila sa aprecieze arta adevarata. scepticismul solitar si preferinta sa pentru antiteza: „Nu ma-ntoarceti nici cu clasici Nici cu stil curat si antic Toate-mi sunt deopotriva Eu raman ce-am fost:romantic. prin stil clar. Toate-s vechi si noua toate. „Criticilor mei” care sunt si cele mai valoroase din punct de vedere literar si profund filozofice.Mihai Eminescu inclina uneori spre clasicism.

cu flori deserte Ca pe cap iti cade cerul: Care roade n-ati adus Unde vei gasi cuvantul E usor a scrie versuri Ce exprima adevarul? Cand nimic nu ai de spus. aspirand spre ideal. sentimentele profunde traite de poet. mistuit ma vaiet. varsta visarii. Ca viata sa aiba pret Cauti urma frumusetii Ci traieste. Poetul. idee exprimata in poezia intitulata sugestiv „Numai poetul…”: „Lumea toata-i trecatoare. Pe-al meu propriu rug.” Echilibrul sufletesc ii este tulburat de aparitia sentimentului de iubire „dureros de dulce”. Sanul marii infinit. personaje mitologice ce devin simboluri sugestive ale suferintei. invocand tot un simbol mitologic. printr-o reintoarcere nostalgica spre propria tinerete. chinuieste Si indemnurile vietii. Unde pasari ca el Se-ntrec in cantari. Iubirea este un foc mistuitor pe care nu-l poate stinge „cu toate/Apele marii”. acela al pasarii Pheonix: „De-al meu propriu vis. Nu e carte sa inveti Prin autori mancati de molii. mediteaza asupra ideii de moarte. Deasupra valurilor. mistuit de propriul vis. Numai poetul Oamenii se trec si mor Ca pasari ce zboara Ca si miile de unde.” In zadar in colbul scolii Ultimul mare romantic european a dat masura perfectiunii clasice in poezia „Oda (in mediul antic)”. il poete face nemuritor. Chinurile provocate de iubire poetului sunt asemuite cu cele ale lui Hercule si Nessus.„Ah!Atunci ti se pare Critici voi. cautand intelesurile firii. ma topesc in flacari… Pot sa mai renviu luminos din el ca Pasarea Pheonix?” Crezul artistic al lui Mihai Eminescu este acela ca numai arta eternizeaza creatorului. Trece peste nemarginirea timpului… Treierand necontenit In ramurile gandului. cand moartea-i parea undeva departe: „Nu credeam sanvat a murii vreodata.” Poezia trebuie sa exprime intotdeauna adevarul vietii. existenta omului sa fie singurul izvor al inspiratiei lirice: „In zadar in colbul scolii. Ce un suflet le patrunde . care-i da si perspectiva mortii. opera a maturizarii depline a artei eminesciene. Poetul isi inalta privirea la „steaua/Singuratatii”.” . Si de toate patimeste (…) Si-ai auzit cum iarba creste. Poezia exprima viziunea filozofica a poetului asupra iubirii si a mortii in substanta clasica materializata cu elemente romantice. In sfintele lunci .

Zmeul merge la Dumnezeu. in care povestea mai veche devine pretextul unei meditatii romantice asupra geniului. Intors pe pamant. ii cere -. izolata de tatal ei intr-un castel -. Alte surse sunt cele: filosofice (ideile lui Schopenhauer in legatura cu geniul si omul comun. doreste sa fie dezlegat de nemurire. se devina muritor ca ea. povestirea la persoana a treia. cuprindea povestea unei frumoase fete de imparat -. poemul va fi prelucrat in cinci variante succesive. de care se indragosteste un zmeu. ii desparte printr-un viclesug. fugind in lume cu un fecior de imparat ce-o rapise si. in Decorix. cultural mitologice (motive din mitologia greaca. p9r1rd Publicat in 1881 in “Romania literara”. asa ca zmeul sau va rosti cu amaraciune catre cei doi o urare glaciala: “Fiti fericiti -. o vede pe fata -. indiana. care intre timp se indragostise -. ca sa-i incerce taria dragostei -. dar este refuzat. peste ea pravaleste o stanca. Atat de fericiti. dar ea se sperie de nemurirea lui si-l respinge. furios. . va fi reprodus in “Convorbiri literare” si apoi e inclus in primul volum din 1883. iar pe el il lasa sa moara de durere intr-o fabuloasa Vale a Amintirii. Basmul. dar modificand unele detalii si mai ales finalul.ro iti aduce tot ce ai nevoie pentru noul an contextul intregii noastre poezii scolar! nationale. Vizite: ?AllianzDirect. si transformat intr-un cantec liric. Vazandu-l ca insista. Pe langa basm.ro Nota: ? MIHAI EMINESCU Toyota Corolla 2006 1. Punctul de plecare e un basm popular romanesc. Forma poemului e narativ-dramatica prin: formula de introducere (“a fost odata”).4 Benzina de la 1478 RON – RCA+CASCO / 1 an AllianzDirect.ro Inapoi la scoala! Poemul “Luceafarul” reprezinta. existenta personajelor. Eminescu valorifica acest basm. cu glasu-i stins a spus -.comentariu Asigurare de travel 18 RON pe saptamana Oriunde in UE. prezenta unui narator. crestina) si biografice (propria-i viata ridicata la rangul de simbol). cat viata toata Un singur chin s-aveti: de-a nu muri deodata!” Mai tarziu.ro atinge gandirea poetica si filosofica a lui Eminescu. expresia absoluta pe care o decorix. intr-un poem cu acelasi titlu. intitulat “Fata in gradina de aur”. dupa 1880. “Luceafarul” a cunoscut un lung si complicat proces de elaborare. din categoria izvoarelor folclorice mai face parte si motivul zburatorului (fata se indragosteste de zburator).PUBLICITATE LUCEAFARUL . razbunarea nu i se pare potrivita cu superioritatea fiintei nemuritoare. dar si asupra conditiei generale a omului ca fiinta sfasiata de contradictii adanci. in perioada studiilor berlineze. aflati in sfere diferite).

se realizeaza in vis. din adancul necunoscut al apelor. de 98 de strofe. Poemul poate fi: o poveste fantastica de iubire. de la fereasta dinspre mare a castelului. fantastic etc. gesturile sunt ceremonioase. Poemul incepe cu formula introductiva. seara de seara. Surprinsa de recile scantei ale Luceafarului. luceafar bland. care “rasare si straluce pe miscatoarele carari” ale apelor. cosmic. plasand actiunea in timpul primordial al genezelor: “A fost odata ca-n povesti.. A fost ca niciodata. cadrul e unul terestru si cosmic. stari de sensibilitate. solemna. tata fiindu-i cerul si muma marea. Alunecand pe-o raza. Strofele urmatoare infatiseaza.constructia gradata a subiectului. Tabloul intati (1-43 strofe) pare o poveste fantastica de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumi diferite. schema epica e doar cadrul. uman -. a basmului care deschide o perspectiva mitica. cum numa-n vis Un inger se arata. ea il refuza. comunicarea e indirecta -. care arunca in iatacul fetei “o mreaja de vapaie” urmand-o adanc in vis “cand vine sa se culce” (asemeni unui zburator). privind “spre umbra negrului castel”. dulce-al mele noptii domn. isi da seama cat de imensa este distanta ce-i desparte si. . atmosfera e grava. o alegorie pe teme geniului sau o poezie de viziune simbolica. in care se sintetizeaza idei filosofice. Luceafarul se arunca fulgerator si se cufunda in mare. ca desi a coborat cu greu din sfera lui de sus. Din rude mari imparatesti O prea frumoasa fata”. puternica iubire ce se infiripa intre Luceafar si prea frumoasa fata de imparat. care-i surade si apoi ofteaza din greu. atitudini morale. temandu-se de chipul lui straniu. cu parul de aur si ochi scantietori. cu toate ca se simte puternic indragostita de Luceafar. e gata sa-i urmeze chemarea. apoi. organizat intr-o succesiune de patru tablouri. sa-i fie mireasa si sa-l urmeze in palatele lui de margean din fundul oceanului. “Luceafarul” este un poem foarte lung. Structurat pe planuri antitetice (terestru -. intrupandu-se. o indrageste si se lasa tot mai mult coplesit de dorul fetei de imparat. el o invita pe tanara fecioara sa-si lase lumei ei.). De ce nu vii tu? Vina! Cobori in jos. Patrunde-n casa si in gand Si viata-mi lumineaza!” In acesta chemare a fetei. protocolare. visatoare si melancolica. Primele sapte strofe ne-o arata pe aceasta prea frumoasa fata de imparat.O. Fata de imparat. traditionala. Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata. intamplarile si personajele sunt de fapt simboluri lirice. incepe sa-l imbie patetic: “. El marturiseste fetei. metafore. Luceafarul. prezenta dialogului. esti frumos. purtand pe umerii goi un giulgiu vanat. in fiecare seara. fata. aprinsa de dor. La randu-i. nu insa fara o adanca parere de rau: “. iar in maini un toiag incununat cu trestii. in chipul unui mandru voievod. in acest peisaj ambiguu. o viziune poetica.O. atemporala. Dar. contempland Luceafarul. Si totusi “Luceafarul” este un poem liric.

mai stralucitoare si mai mandra decat celelalte. priviti ca exponenti ai lumii inferioare. Catalina tanjeste dupa Luceafar.Strain la vorba si la port.” Dupa cateva zile. se indreapta horatat spre Dumnezeu sa-i ceara dezlegarea: “Si se tot duce… S-a tot dus… Pierind mai multe zile. Astfel. se intrupeaza acum din vaile haosului. rupandu-se din locul lui din Cer. si pajul Catalin. Luceafarul ii apare fetei ca un inger. pe care poetul o numeste acum Catalina. cadrul e terestru. pe firmamentul caruia. in timp ce Luceafarul strabate imensitatile ceresti in zborul lui spre Dumenzeu. fata totusi il refuza. noaptea. Ca sa nu-l pot ajunge. gesturile sunt rapide. se apropie cu indrazneala de Catalina si o imbie degraba intr-un ungher cu dragostea-i vicleana. . iar fata. purtand in vitele-i de par o coroana ce arde parca in vapaia de foc a soarelui. Luceafarul apare iarasi pe firmament. pajul Catalin. ba. in cazul in care l-ar urma. asemeni ei. La inceput tinerii nu se inteleg. iubirea lui fiind atat de puternica. de neputinta ei de a-si parasi lumea. Catalina. Dar se inalta tot mai sus. aducandu-si aminte de el in somn. pe care il intelege si-l doreste. desi Luceafarul fagaduieste miresei sale. Lucesti fara de viata Caci eu sunt vie. fata il roaga din nou sa coboare el pe pamant. desi s-ar parea ca poarta inca in inima ei un dor nestins pentru Luceafar. de aceasta data el i se infatiseaza ca un demon si. Luceafarul este gata sa renunte chiar si la nemurire de dragul acestei copile si. sa devina muritor.” Tulburat peste masura de refuzul fetei. desi dragostea lui nu are nimic din profunzimea si maretia iubirii Luceafarului. dar Catalin e constient de puterea lui de a o vindeca de aceste nostalgii. soarele fiindu-i tatal. la prima lui intrupare. pana la urma. El o roaga pe fata sa-l urmeze acum in ceruri. infatisandu-se fetei invesmantat intr-un giulgiu negru. nu-l indeparteaza pe Catalin. ii vorbeste si acum lui Catalin despre iubirea ei arzatoare pentru Luceafarul de sus. alaturi de el. Catalina. o sa rasara ea insasi ca o stea. tu esti mort. comunicarea e directa. El descrie iubirea pamanteana ca pe un ritual plin de candoare: iubirea e un lant in care omul trebuia sa se lase prins. dar la inlatimea caruia nu se va putea ridica niciodata: “Luceste c-un amor nespus Durerea sa-mi alunge. iar muma. de vrea sa-l urmeze cu credinta: “Ma dor de crudul tau amor A pieptului mau coarde.” Tabloul al doilea este un inceput de idila intre semeni. Si ochii mari si grei ma dor. staruind asupra usurintei cu care se stabileste legatura sentimentala dintre acestia. “baiat din flori si de pripas”. Daca. Privirea ta ma arde. Acest tablou urmareste idila dintre fata de imparat. Si ochiul tau ma-ngheata. Marturisindu-i insa cat de dureroasa si arzatoare ii est iubirea ce io poarta. atmosfera e intima. il cheama din nou cu nostalgie. care o castiga. cedeaza staruintelor acestuia. coplesita de nostalgie. oferindu-i chiar Cerul. Luceafarul nu poate rezista nici de asta data chemarii fetei si. familiara. “cununi de stele”. stingandu-se din cer cu durere.

prin sferele ceresti. ca un gand “purtat de dor”. cadrul e cosmic. spre Dumnezeu. isi dilateaza dimensiunile ca urmare a elenului purtat. Parea un fulger neintrerupt Ratacitor prin ele…” Haosul e ilustrat in imagini grandioase.cer de stele -. Dar iata-l pe Luceafar ajuns in fata Demiurgului. ma dezleaga Si laudat pe veci sa fii Pe-a lumii scara-ntreaga. ca sa se poate bucura. Si cai de mii de ani cresteau In tot atatea clipe. Nici ochi spre a cunoaste.Patrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte… In veci il voi iubi si-n veci Va ramanea departe…” Sagalnicul Catalin. Deasupra. atmosfera e glaciala. pentru a-i cere dezlegarea de vesnicie. In calatoria spre origini Luceafarul se dematerializeaza devenind gand purtat de dor. Tabloul al treilea proiecteaza calatoria Luceafarului in cosmos. dialogul e presupus. astfel. prin negative si ideea de lipsa. Luceafarul cere Atotputernicului -.” Impatimit de iubire. “izvor de viata” si “datator de moarte” -. Zborul indraznet printre constelatii al Luceafarului este de o maretie uluitoare. pe care-l guverneaza din nevazut si de dincolo de timp: “Caci unde-ajunge nu-i hotar. Exista numai o sete care-l atrage pe Luceafar. si dialogul lui cu Demiurgul. Calatoria spre taramul genezelor e ilustrata de doua miscari opuse: cea a Luceafarului care se indreapta spre taramul genezelor si din sens opus vin luminile care se nasc dinspre spatiul genezelor. El calatoreste inapoi in timp si spatiu. Cresteau In cer a lui aripe. isi pierde coordonatele. ademenind-o cu insitentele lui voluptoase. ii infrange totusi visul si dorul de Luceafar. Maiestria poetului consta in capacitatea lui de a plasticiza ideea de zbor. ca la-nceputul lumii: “Porni luceafarul. prin lipsa oricaror repere pentru ca timpul si spatiul nu s-au nascut insa. il soarbe. Sunt prezentate imagini ale neantului. care salasuieste in infinitul spatial al Cerului. Si vremea-ncearca in zadar Din goluri a se naste. Un cer de stele dedesupt. Demiurgul aude replicile Luceafarului fara ca acesta sa le mai exprime. spre origini si aceasta coborare se realizeaza ca o ascensiune cosmica. Timpul se contracta. iar viteza Luceafarului transforma miscarea in imagine luminoasa. El ii cere fetei pierderea intr-un anonimat care vine in opozitie cu oferta Luceafarului care o chemase in lumea stelelor si a oceanelor. vaile Haosului se umplu de lumini ce izvorasc de pretutindeni. Aripile Luceafarului cresc la dimensiuni uriase si-n drumul lui de “fulger neintrerupt” ratacitor printre stele.De greul negrei vesnicii. de viata si de mult dorita “ora de iubire”: “. sa-l dezlege de “vesnicia neagra” si sa-l faca muritor ca pe oricare alt pamatean. Parinte. .

el zareste pe Pamant. Luceafarul nu mai tremura acum ca-n alte dati “in codri si pe dealuri” si nu mai cade ca-n trecut. cauta. Ceva mai mult -. Reia-mi al nemuririi nimb Si focul din privire. sa-l convinga de zadarnicia hotararii lui.”). atmosfera e pe de o parte feerica.Ce-ti pasa tie. rationala. dar si cu dureroase resemnare. aratandu-i mai intai prapastia ce-i desparte pe nemuritori de micimea si vremelnicia muritorilor. Hyperion face parte din insasi fiinta Demiurgului. “imbatata de amor”. luceafar bland. cu desfasurarea faptelor pe Pamant. sub umbrarul teilor. Tabloul al patrulea cuprinde povestea fericirii omului prin iubire si revelatia Luceafarului asupra diferentelor dintre cele doua lumi. ci. intima. Dac-oi fi eu sau altul? . Demiurgul il sfatuieste pe Hyperion sa renunte la gandul lui desert. intrun crang. doar o plutire eterna. chip de lut. imparat. care “dureaza-n vant desarte idealuri”.” Demiurgul ii propune alt destin Luceafarului care nu are rasarit si nici apus. ii poate oferi destine care echivaleaza cu conditia de muritor (cantaret. pe de alta parte rece.Cobori in jos. orice pret. Doamne. de asta data. Caci tu izvor estide vieti Si datator de moarte. caci de vesnicie nu-l poate dezlega. iar aceasta ar insemna sa se anihileze pe el insusi in ipostaza in care i-ar admite ruga. ca sa-i lumineze. moartea si nasterea lor sunt doar niste valuri. Se revine. fericirea lor e de o clipa: “Caci toti se nasc spre muri Si mor spre a se naste. cadrul e din nou terestru si cosmic. astfel. Vazandu-l stralucind din nou pe cer. cere-mi. norocul: “. Norocu-mi lumineaza!” Dezamagit profund de tot ce vede si aude. apoi. Patrunde-n codru si in gand. ramanand in inaltul cerului. el raspunde Catalinei sfidator. Dar da-mi o alta soarte. La indemnul Demiurgului. Si pentru toate da-mi in schimb O ora de iubire…” Demiurgul. pecetluindu-si cu mandrie insingurarea vesnica in nemurire: “. El poate sa-i dea intelepciune. numindu-l acum Hyperion. alaturi de vicleanul muritor Catalin. coplesita de nostalgie. dupa ce-l asculta cu ingaduinta. conducator de osti). in asfintit de seara. Demiurgul il indeamna pe Hyperion sa priveasca spre Pamant si sa vada cu ochii lui ce-l asteapta acolo. Ca sa-l convinga mai usor. Alunecand pe-o raza. senzuala. Hyperion isi indreapta privirile in jos si. printre oamenii obisnuiti. uimit de rugamintea-i. distanta. dialogul nu mai este posibil. s-o inteleaga si sa coboare pe-o raza in codru. replicile fetei si ale Luceafarului se constituie la niveluri de intelgere diferita. pe Catalina.O. Catalina nu se sfieste sa imparteaseasca acum Luceafarului fericirea ei efemera si-l roaga. in lumina lunii. In cadrul acestui dialog sunt exprimate adevaruri despre soarta trecatoare a omului: oamenii traiesc in orizontul norocului (“Ei au doar stele cu noroc/ Si prigoniri de soarte. iar moartea nu i-o poate darui.

dar ii cere. ma voi naste din pacat. prin faptul ca renunta la nemurire.” Hotararea Luceafarului de a renunta la nemurire de dragul fecioarei pamantene concretizeaza conceptia poetului despre iubire. Norocul va petrece. Mai mult decat atat. ai carui ochi “lucesc adanc himeric”. “Oda (in metru antic)”). Ci voi sa ma dezlege. ca un Neptun sau Poseidon. caci fata de imparat nu-l poate urma. Dar voi sa stii asemenea Cat te iubesc de tare. Tema geniului a fost prezenta si la Macedonski (“Noapte de decemvrie”). Luceafarul isi schimba infatisarea. Doinas (“Mistretul cu colti de argint”). Primind o alta lege. surprins de ruga lui Hyperion. pentru a cuceri iubirea fetei de imparat. Hyperion dovedeste solemnitate si maretie morala. se desprinde din sferele lui ceresti ca sa renasca de doua ori in chipul unui tanar de o frumusete demonica. Conditia geniului l-a preocupat deseori pe Eminescu (“Scrisoarea I”.Tu-mi ceri chiar neumurirea mea In schimb pe-o sarutare. privita ca un ideal superior care nu poate fi atins si realizat decat prin credinta. el doreste sa-si transforme iubita intr-o stea si s-o ridice in lumea lui. iar metamorfoza Luceafarului dovedeste cunostintele poetului despre miturile cosmogonice. Ion Barbu (“Riga Crypto si lapona Enigel”). de vrea sa-l indrageasca. sa renunte astfel la nemurire si sa devina muritor ca si ea. cauta sa-l convinga insa ca renuntarea la vesnicie nu este posibila. chiar si in planul sentimentelor superioare. Demiurgul. purtat de o astfel de aspiratie.Traind in cercul vostru stramt. in chipul unui “mort frumos cu ochii vii”. Ideea de la care pleaca Eminescu este aceea ca geniul nu poate trai izolat si aspira la apropierea. Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece. din cer si din mare. la comuniunea cu lumea obisnuita. iar pentru a cuceri iubirea fetei. Luceafarul reprezinta un duh sau un demon. acceptand insasi ideea sacrificiului total: “. Rugamintea pe care Hyperion o adreseaza Demiurgului de a-l transforma intr-un muritor simbolizeaza puterea de sacrificiu a omului superior. nascandu-se o data. In mentalitatea fetei de imparat. pe Pamant. Nostalgia fetei de imparat pentru Luceafar este un motiv romantic. “Glossa”. sub intruparea unui demon “trist si ganditor”. Abia insa cand Demiurgul il indeamna sa priveasca pe Pamant si sa vada ce il asteapta . prin devotament si sacrificiu. Zadarnica ii ramane incercarea. iar a doua oara din Soare si din noapte.” Semnificatiile poemului Eminescu exprima in “Luceafarul” o atitudine. Da. pe care il imbie cu formule magice. intrucat Hyperion este una cu insasi fiinta eterna a Demiurgului. promovand superficialitatea si impostura. Cu vecinicia sunt legat. proprie romantismului. sa coboare el din sferele lui inalte. Luceafarul. Iubirea lui Hyperion pentru fata de imparat nu cunostea limite. cu privire la raporturile geniului cu o societate care si-a pierdut simtul valorilor adevarate. In iubirea sa.

In timp ce Luceafarul. de a demonstra si a demasca. Luceafarului sa devina muritor ca ea. Ea il vede cand ca pe “un mort frumos cu ochii vii”. sau sub chipul Demiurgului. Drama Catalinei izvoraste din ciocnirea acestei aspiratii cu conditia ei de muritoare care nu-i ingadiua sa se ridice la inaltimea lui Hyperion. intre fapta si constiinta. Hyperion se trezeste din zadarnicul sau vis de dragoste pentru o muritoare si se hotaraste sa ramana mai departe in lumea lui de sus. prinsa puternic intre viata si moarte. Deosebirea dintre Catalina si Luceafar este evidenta. Subliniind ea insasi distanta ceo separa de Luceafar si. sa existe. Eminescu s-a omginat pe sine nu numai sub chipul lui Hyperion -. intre pasiune si renuntare. Visatoarea fecioara se zbate intre dragostea ei pentru Luceafar si teama de strania lui infatisare. potrivirea ei cu pajul.acolo. Demiurgul -. tu esti mort si ochiul tau ma-ngheta”. ca ea -. In primul rand. Menirea sa este aceea de a arata necrutator adevarul obiectiv. mastile lui. dar si asupra omului ca fiinta duala. Poemul apare ca o meditatie filosofica de tip romantic asupra conditiei geniului in lume. viata. se indreapta spre Demiurg pentru a-i cere sa-l dezlege de nemurire. exprimand aspiratia spre impersonalitatea universala. Fata de imparat. spre Luceafar. “caci ei sunt vie. Catalina. cand ca pe un demon de neinteles. si chiar sub chipul Catalinei care tanjeste spre absolut. pentru ca. inima unui muritor cu soarta ingemanata. de fapt. iar una dintre acestea socoteste “personajele” poemului drept “voci” ale poetului. ii cere caldura iubirii adevarate. geniul. de fapt. principiul si izvorul suprem al lumii si al ordinii universale -. Cerandu-i renuntarea la nemurire ea ii cere. de care se simte vrajita. Privind astfel lucrurile. intre soarta si nemurire. tot astfel Catalina aspira la iubirea deplina cu “cel de sus”. ca spre o lume a visurilor ei. arata lui Hyperion planul si sensurile existentei lui inalte si nemuritoare. una cu a sa. zbuciumul Catalinei nu tine mult. conditia ei telurica determinand-o sa-si daruiasca. sa inceteze a mai fi acel “mort frumos cu ochii vii”. cu nostalgie. in egala masura. El simbolizeaza ideea de armonie a cosmosului. Ii cere sa fie. intrupeaza un caracter complex in planul vietii pamantenilor. reprezentand aspectul teluric al barbatului. cand ca pe un “strain la vorba si la port”. ci si sub chipul lui Catalin. El ii releva lui Hyperion propria esenta. Exista si alte interpretari ale poemului. Catalina se impaca cu o iubire pamanteasca obisnuita. Fata cere. intre timp. “Luceafarul” este deci poemul contrariilor. . inctocmaicum Luceafarul aspira la implinirea iubirii sale cu o muritoare. Catalina inca isi mai intoarce privirile si ruga. Neputand sa se ridice la inaltimea unui ideal. manat de neistovita sete de implinire a iubirii lui. Adica. aspira la o viata superioara.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful