Lucrarea de marţi 29 septembrie I.

Basmul
1. Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb G.Călinescu – Viaţa şi opera lui Ion Creangă Ovidiu Barlea - Povestile lui Creangă Vasile Lovinescu - Creangă si creanga de aur Ion Tohaneanu - Stilul artistic al operei lui Creanga http://www.scribd.com/doc/8992816/Basmul-Harap-Alb

II. Povestirea
2. Mihail Sadoveanu - Hanul Ancuţei Constantin Ciopraga - Mihail Sadoveanu Nicolae Manolescu - Sadoveanu sau Utopia cărţii Ion Negoitescu - Istoria literaturaturii române

III. Paşoptismul
3. Mihail Kogalniceanu - Introducţie la Dacia literară
Nicolae Manolescu - Istoria critică a literaturii române 4. Costache Negruzzi - Alexandru Lăpuşneanu Tudor Vianu - Arta prozatorilor români (începuturile realismului) G. Călinescu - Clasicism, romantism, baroc. 5. Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu

IV. Eminescu
6. 7 Mihai Eminescu - Scrisoarea I,Luceafărul,Glossa,Epigonii,Floare
albastră G. Călinescu - Opera lui Mihai Eminescu I. Negoitescu - Poezia lui Mihai Eminescu Tudor Vianu - Poezia lui Eminescu Z. Dumitrescu Busulenga - Eminescu si romantismul german

**Nicolae Manolescu - Area lui Noe
***G.Călinescu – Istoria literarurii române de la origini până în prezent

1.Basmul
Personaj principal de basm cult – Harap-Alb - "Povestea lui Harap-Alb", de Ion Creangă. Operă de întindere medie, basmul este o specie epică în proză sau în versuri, în care întâmplările reale se îmbină cu cele fabuloase, reieşind principalul mijloc estetic al acestei creaţii literare, fantasticul. Personajele basmelor sunt fiinţe imaginare, adesea înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele şi răul, din a căror confruntare iese învingător, întotdeauna, binele. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este fantastic, alcătuit, de regulă, din lumea reală şi "tărâmul celălalt", spaţiul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice şi obiecte cu puteri magice. Creatorul basmului cult în literatura română este considerat Ion Creangă (18377-1889), "Povestea lui Harap-Alb" fiind publicată la 1 august 1877 în revista "Convorbiri literare". Opera este un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creangă, perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient (heterodiegetic). Naraţiunea la persoana a IlI-a îmbină supranaturalul cu planul real, armonizând eroii fabuloşi cu personajele ţărăneşti din Humuleştiul natal al autorului. Timpul narativ cronologic, situat într-un plan al trecutului fabulos, şi spaţiul narativ nemărginit definesc specificul basmului. Harap-Alb, personajul principal şi eponim (care dă numele operei-«.«), este un FătFrumos din basmele populare, destoinic şi curajos, dar rămas în zona umanului pentru că este prietenos, cuminte şi ascultător ca un flăcău din Humuleşti, nefiind înzestrat cu puteri supranaturale. El devine un erou exemplar nu prin însuşiri miraculoase, ca în basmele populare, ci prin autenticitatea lui umană, fiind adesea cuprins de frică şi nesiguranţă, de neputinţă şi disperare, având, aşadar, slăbiciuni omeneşti. Călătoria pe care o face pentru a ajunge împărat este o iniţiere a flăcăului în vederea formării personalităţii pentru a deveni conducătorul unei familii, experienţă necesară viitorului adult. Ideea este susţinută argumentat de exegetul George Munteanu, care afirmă că "Povestea lui Harap-Alb" este un "veritabil Bildungsroman fantastic al epicii noastre". în basm, protagonistul reprezintă binele, care simbolizează adevărul aflat în conflict cu forţele malefice, reprezentate de minciună şi întruchipate de antagonist (antierou), Spânul. în finalul basmului, adevărul iese triumfător, impostura Spânului este demascată de fata împăratului Roş şi răul este învins. Semnificaţia numelui reiese din scena în care Spânul îl păcăleşte pe fiul craiului să intre în fântână: "Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în fântână, fără să-1 trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla". Din referirea directă a naratorului heterodiegetic reiese că eroul este naiv, lipsit de experienţă şi excesiv de credul, din care cauză fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului: "D-acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb; aista ţi-i numele, şi altul nu." Numele personajului este un oximoron, deoarece cuvântul harap înseamnă negru, aici având sensul de "rob" (negru-alb). Faptele eroului se desfăşoară în limita umanului, probele care depăşesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje înzestrate cu puteri supranaturale, principala trăsătură a lui Harap-Alb fiind aceea că ştie să-şi facă prieteni buni şi devotaţi. Mezinul craiului ' reface experienţa de viaţă a tatălui, care călătorise în tinereţe prin aceleaşi locuri, codrul în care se rătăceşte simbolizând un adevărat labirint, o lume necunoscută flăcăului, care greşeşte pentru prima oară, încălcând sfatul de a se feri de omul spân. De altfel, probele au sensuri simbolice pentru maturizarea personajului, contribuind în mod esenţial la formarea lui ca adult. Podul păzit de craiul deghizat în urs sugerează trecerea eroului într-o altă etapă a vieţii, de la adolescenţă spre tinereţe, iar fântâna fără roată şi fără cumpănă,

semănând cu o grotă, simbolizează locul renaşterii, al schimbării, deoarece tânărul intră fecior de crai şi iese rob. Mezinul craiului, lipsit de experienţă, se simte vinovat că îneălcase promisiunea de a se feri de omul spân, deoarece el fusese deprins să ţină seama de poveţele părinteşti, atitudine ce reiese, în mod direct, prin autocaracterizare: "Din copilăria mea sunt deprins a asculta de tata şi tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine nu ştiu cum". Naiv, dar cuminte şi ascultător, el urmează sfaturile adulţilor care-i voiau binele, aşa cum respectă întocmai îndrumările pe care i le dăduse cerşetoarea în alegerea armelor şi a calului. Aceste însuşiri sunt relevate atât prin caracterizarea directă a naratorului, "Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste [...]", cât şi indirect, din fapta eroului de "ase potrivi spânului" şi a intra în fântână, fără să se gândească la pericolul care-1 pândea. Trăsăturile morale se disting indirect, din faptele, atitudinea şi comportamentul eroului, precum şi din relaţiile lui cu celelalte personaje. Deşi mediul ambiant şi social constituie un mijloc de caracterizare indirectă specific personajelor realiste, protagonistul, înzestrat cu însuşiri omeneşti, dovedeşte loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, îşi respectă cuvântul dat, manifestă distincţie şi nobleţe sufletească, atestând astfel originea crăiască şi educaţia aleasă primite în casa părintească. Relaţiile protagonistului cu celelalte personaje scot în evidenţă, indirect, alte trăsături care definesc latura umană a flăcăului. Faţă de Spân, Harap-Alb este cinstit, loial şi corect, nu-1 trădează niciodată, deşi un stăpân tiran ca acesta ar fi meritat. De pildă, atunci când se întoarce spre împărăţie cu pielea şi capul cerbului fabulos, mulţi crai şi împăraţi i-au oferit "bănăret cât a cere el, altul să-i deie fata şi jumătate din împărăţie, altul să-i deie fata şi împărăţia întreagă", dar Harap-Alb şi-a urmat calea fără să clipească, ducând bogăţia întreagă stăpânului. O singură dată a şovăit voinicul, atunci când, îndrăgostindu-se de fata împăratului Roş, "mai nu-i venea s-o ducă" Spânului. Relaţia dintre Verde-împărat, fetele acestuia şi Harap-Alb evidenţiază, indirect, bună-creştere, condescendenţă şi respect, valori morale înrădăcinate printr-o educaţie deosebită. Ca în orice basm, eroul principal are ca ajutoare (personaje năzdrăvane care-1 sprijină necondiţionat) pe cei mai buni prieteni, calul fabulos şi Sfânta Duminică, ei putând avea şi rol de mistagog (care îndrumă neofitul, maestru spiritual-w.n.). Teama ji nesiguranţa, slăbiciuni tipic omeneşti ce pun stăpânire pe protagonist, se remarcă, indirect, din vorbele deznădăjduite adresate calului sau Sfintei Duminici în secvenţele în care primeşte poruncile Spânului să aducă "sălăţi" din grădina ursului şi pietrele preţioase încrustate în pielea cerbului: "Şi de-aş muri mai degrabă, să scap o dată de zbucium: decât aşa viaţă, mai bine moarte de o mie de ori. [...] dar prea multe s-au îngrămădit deodată pe capul meu". Sfânta Duminică observă metehnele flăcăului şi-i reproşează în mod direct şi moralizator evidenta descurajare care-1 cuprinsese: "Parcă nu te-aş fi crezut aşa slab de înger, dar după cât văd, eşti mai fricos decât o femeie. Hai, nu mai sta ca o găină plouată". O experienţă fundamentală pentru maturizarea protagonistului o constituie întâlnirea cu omul roş, un pericol pe care ar fi trebuit să-1 evite, după cum îl sfătuise craiul. Secvenţa narativă a călătoriei, combinând realul cu fabulosul, este alcătuită din mai multe episoade/probe menite să ducă la peţirea fetei împăratului Roş pentru Spân. Altruismul, sufletul lui bun se manifestă, indirect, prin atitudinea faţă depersonajeledonatori, regina furnicilor şi crăiasa albinelor, care-i dau câte o aripioară şi-1 ajută să reuşească în probele impuse de împăratul Roş: separarea nisipului de sămânţa de mac şi identificarea fiicei adevărate a împăratului. Iniţierea, flăcăului evoluează indirect prin învăţătura ,că orice om, cât de neînsemnat sau de ciudat ar părea, poate fi de folos şi tânărul capătă experienţă mai ales în cunoaşterea speciei umane. Cele cinci personaje supranaturale întâlnite în drumul său (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă), conturate uneori cu elemente groteşti, semnifică omul dominat de o trăsătură de caracter, viciile pe care oricine le poate avea şi pe care

Harap-Alb redevine el însuşi. în concluzie. nu se mai bagă în samă amarul" (Ochilă). din numeroasele regionalisme folosite de Harap-Alb: "Se vede că mi s-a apropiat funia la par" (mi s-a apropiat sfârşitul-». îi salvează viaţa. urâţenie-n. ca să-1 ajute în depăşirea tuturor probelor. cu primejdiile şi nevoile. După demascarea Spânului şi uciderea acestuia de către cal. le priveşte cu înţelegere bonomă şi jovialitate. şi unde prisoseşte darul. valabilă pentru om în genere.flăcăul.«. ca să treacă punţile vieţii. caracterizată de oralitate şi umor. şi el s-a făcut frate cu dracul. (Pompiliu Constantinescu) .n. Ion Creangă a ilustrat în opera sa propria experienţă de viaţă. Acest mijloc artistic de caracterizare este reprezentat de registrul stilistic alcătuit din cuvintele şi expresiile populare. fiecare folosind tocmai năravul definitoriu: "tot omul are un dar şi un amar. trezindu-1 din morţi cu smicele. iar nemurirea şi-a dobândit-o din apa vie şi apa moartă a creaţiei lui artistice"..«. feciorul craiului. şi el a luptat cu spânii. întrucât experienţa căpătată îi conferă statutul de adult pregătit pentru viaţă.) şi nesăţios gâtlej". ca şi Ion Creangă însuşi.) de om şi acesta [. pecare a povestit-o "sub formă de memorial. Harap-Alb se îndrăgosteşte de fata împăratului Roş.] grozav burdăhan (pântece-«.). a învăluit-o în mit şi a sugrumat-o într-o experienţă fantastică. în finalul basmului. viitorul împărat care îşi poate asuma răspunderea închegării unei familii şi conducerii unei gospodării. Umanizarea personajului de basm se face şi prin arta naraţiunii. Pentru desăvârşirea iniţierii şi a experienţei de viaţă. "Măi! da al dracului onânie (pocitanie. Harap-Alb şi-i face prieteni sinceri şi devotaţi. apă moartă şi apă vie. care..

O alta caracteristica a basmului este imbinarea realului cu fantasticul. BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAPALB” de Ion Creanga Basmul este o specie epica de mare intindere. o predilectie pentru mituri.aceste obiecte vor fi folosite in ajutorul personajului central. fapte. apare un interes al scriitorilor pentru basm. prieteni ai personajului principal). pentru a fi readus la viata. umanizarea fantasticului prin comportamentul eroilor. pentru trecut. zicatori. inainte mult mai este…”aceasta formula desparte cele sapte parti in care basmul este impartit) si formula finala (“Si a tinut veselia ani intregi”). Textul narativ pe care Creanga il ofera literaturii romane este intesat cu proverbe(eruditie paremiologica). anonim si colectiv. Harap-Alb nu este un personaj fantastic. avand caracter oral. continand insasi elemente din cadrul basmului popular. este drumul maturizarii sale. il . “apa moarta”. Basmul cult preia elemente existente in basmul popular. “Povestea lui Harap-Alb” se incadreaza perfect in structura epica a basmului cult. ii ofera acestuia o viziune diferita asupra lumii. In drumul sau. pentru specificul national si pentru creatia populara autohtona. al cunoasterii binelui si raului. Motivele literare existente in opera lui Ion Creanga. reactii sufletesti). basmul cult se deosebeste cu precadere de basmul popular prin specificul fiecarui scriitor de a prelucra original un material. De asemenea apar animale care au darul de a vorbi (calul lui Harap-Alb). ceea ce denota profunzimea naratiunii redate de marele povestitor. Basmul este o naratiune facuta din perspectiva unui autor omniscient avand o formula initiala (“Amu cica era odata”). In basmul lui Creanga apare caracterul de fictiune. Ochila. vorbe de duh: “La placinte inainte. eroul basmului lui Creanga. iar Raul este inlaturat. sunt specifice basmului popular insa recreate in stilul autorului: calatoria dificila a eroului cu multiple obstacole. b6j16jy Deoarece apare intr-o perioada a romantismului. El poate fi identificat cu Fat-Frumos care infrunta zmeii. care-i vor dezvalui noi capacitati. el trebuie sa treaca 3 probe de foc. apar anumite trasaturi ale literaturii culte printre care mentionez: dramatizarea actiunii prin dialog. viclesugul cu care este atras de Span.batrana de care se milostiveste calul nazdravan. implicand fabulosul si miraculosul . inzestrate cu insusiri supranaturale. primind locul meritat. chiar daca elementele din sursa folclorica sunt numeroase./ Si la razboi inapoi”. el doar are legaturi cu supranaturalul ( Sfanta Duminica. La Creanga. pentru a putea deveni urmas la tronul unchiului sau. Harap-Alb. prin intermediul unor caractere fantastice (Gerila. Insa pe la inceputul secolului al-XIX-lea. ii ofera sprijin pentru ca a fost ascultator). Setila. Basmul apartine prin origine. de obicei in proza. “Ce-i scris omului in frunte-i pus”. fantasticul apare sub forma fabulosului antropomorfizat: pesonajele fabuloase dobandesc conotatii umane prin modul de comportare (vorbe. Personajele nazdravane se comporta ca niste tarani si de asemenea limbajul lor este unul moldovenesc. si mai putin satiric. dar nu se lupta cu Spanul. Exista un conflict intre Bine (reprezentat de Harap-Alb) si Rau (Spanul) iar in cele din urma Binele invinge.Apartenenta la specie -. Pasari-Lati-Lungila -. in care sunt narate intamplari fabuloase(fantastice) ale unor personaje imaginare. literaturii populare. Flamanzila. La Ion Creanga. o formula mediana (“Ca cuvantul din poveste. gesturi. Calatoria pe care o face fiul cel mic al Craiului are un caracter initiatic. Umorul la Creanga este inteles mai mult ca jovialitate. si-i va oferi prilejul de intra in contact cu lucruri si personaje necunoscute. iese din schema basmului popular. si diferite obiecte cu puteri miraculoase: “apa vie”. fiind supus unei pedepse grele. ras ingaduitor.

fara a da impresia unei insotiri hibride.face sa-si piarda astfel identitatea. in care supranaturalul e socant si infricosator. “Spre deosebire de basmele altora. dobandind o personalitate puternica. Caracteristicile limbajului sunt evidente in acest basm. ci cunoasterea. spre maturitate si implinire sufleteasca. viata practica. Limbajul popular existent da o nota de naturalete: termeni regionali: “hobot”. realul si fabulosul se intretaie continuu.oralitatea fiind realizata prin dramatizarea naratiunii: “Mai. In acest caz Harap-Alb plateste pentru neascultarea sfatului tatalui sau. multi critici considera faptul ca Harap-Alb moare in finalul basmului pentru a renaste. este cea care instruieste. distingerea binelui de rau). Probele dificile ii deschid eroului un nou orizont. care-l formeaza pe om. Filosofia de baza a basmului este de sorginte profund populara: experienta. in Harap-Alb. da’al dracului om e si acesta”. nici miraculosul oniric sau halucinatoriu”. . propulsandu-l pe scara valorilor. iubirea fiind stadiul suprem al fericirii pamantene. Referitor la moartea initiatica. Nu se stravede nici vulgaritatea cotidianului. este ideea dezvoltata de Paul Cornea in lucrarea “Ganduri despre Harap-Alb”. “desant”. iar nu apartenenta sociala ( nu faptul ca e fiu de crai il face sa ajunga urmas la tronul unchiului sau. Nunta este rasplata pentru rabdare si intelegere.

de Boccaccio. “Neamul Soimarestilor”. in care se nasc legendele. din cauza semantismului identic al verbelor “a povesti”. Ilustreaza conceptul operational povestire. care aveau si o implinire in belsugul terestru. de faptul ca “au cazut de Santilie ploi naprasnice”. accentuat de semne caudate. si de aparitia unui “balaur negru in nouri. incat “a daruit Dumnezeu rod in podgoriile din Tara-de-Jos de nu mai aveau vierii unde sa-si puna mustul”. si “Hanu Ancutei” (1928). exemplar al povestirii. epitet ce trimite direct catre o “varsta de aur”. devenit . care se limiteaza la relatarea unui singur fapt epic.Voda”. “Fratii Jderi” (roman epopeic). 3. Timpul real al intamplarilor si al povestirilor este nedeterminat. interesul nu se centreaza in jurul personajului. deschisa catre orizonturi atemporale. al Rusiei.II. Uneori povestirea se confunda cu naratiunea. implicat ca martor sau doar ca mesager al intamplarii). incat se declanseaza “la Hanu Ancutei vremea petrecerilor si a povestirilor”. Abia dupa ce timpul mitic si cel real se contopesc. in “Heptameronul” Margaretei de Navarra sau in “Povestiri din Canterburry” de G. In a treia perioada (dupa 1944) este exclus de pe scena literara. Mai important este timpul mitic. prin referire la o opera studiata 1. Prima perioada este marcata de debutul sau. In plan narativ. in “Decameronul”. care incepe razboi impotriva “limbilor pagane”. Mihail Sadoveanu este cel mai longeviv si cel mai prolific scriitor din literatura romana. “Baltagul”. putand fi identificat in text anul 1853. cu patru volume de povestiri: “Crasma lui Mos Precu”. Am ales pentru a ilustra conceptual operational “povestire” “Hanu-Ancutei” de M. povestirea este creatoare de atmosfera. deasupra puhoaielor Moldovei”. fiind mentionat “imaratul Alb”. Sadoveanu 2. motiv fundamental al operei sadoveniene. timpul mitic pare sa aiba o corespondenta si in timpul real. ceremonial si atmosfera. Din acest metatext cu caracter de generalitate se deschid planurile narrative ale acestei scrieri in rama. “ a nara”. in 1904. scriitorii interbelici fiind izolati. ci al situatiei. Aceasta culegere alcatuita din noua povestiri a lui Sadoveanu sta sub semnul construirii unui univers mitic si fabulos fiind structurata dupa principiul povestirii in rama ca in “1001 de nopti”. Lumea “povestirilor” din “Hanu Ancutei” poate fi determinata mai greu temporal. Povestirea este o naratiune subiectivizata (relatare din unghiul povestitorului. In hanul cetate. Deosebirea se face in primul rand prin procesuld e focalizare asupra faptelor prezentate: nuvela se concentreaza asupra personajului. “Hanu Ancutei” incepe cu un memorabil exercitiu textual de proiectie in mit a unei lumi reale. Chaucer. Principala trasatura a povestirii este evocarea. se creeaza un spatiu narativ de mare fascinatie. caci “imparatul Alb si-a ridicat muscalii impotriva limbilor pagane”. A doua perioada (interbelica) reprezinta maturizarea artistica a lui Sadoveanu prin romane precum: “Zodia Cancerului sau vremea Ducai -. cand incepe Razboiul Crimeii. Relatia narator-personaj este mai stransa decat in cazul nuvelei si presupune: oralitate. Actiunea de la han se petrece “intr-o toamna aurie”. de unde caracterul epic. confirmand semnele zodiilor. fiind situata intr-un segment al timpului apropiat de origini..

a arhaismelor. personaj-narator . cititorul este introdus in spatiul si in timpul evocate de catre narator. sosit mai tarziu in spatiul narativ. dar si colportor. planurile narative se complica. Alte elemente de oralitate intalnite sunt zicalele: “Lupul se intoarce unde a mancat oaia”. narator-personaj. o atmosfera arhaica din plaiurile Moldovei. narator-martor. se opera “viersul lautarilor si porneau povestile”. situati in doua planuri temprale. despre calatoriile sale prin Europa. cu o prezenta extreme de discreta in discurs. in calitate de narator-personaj. vorbeste despre un balaur groaznic. discursul narativ este preluat pe rand de personaje care isi asuma scenarii successive. “norod”. de “buna-voire” intre oameni. narator personaj. Oralitatea are si ea un rol important in crearea atmosferei. a carei dublura perfecta este hangita din timpul povestirii. “Ce-i greu peste bordeie? -. oamenii bucurandu-se de o nesfarsita libertate. jupan Damian. sub dirijarea discreta a lui mos Leonte. Hanul insusi este la hotarul dintre cele doua laturi ale sale. mitic si real. de izolare: “nu era han. in a noua povestire. povesteste. necreditabil. care se dovedeste a fi tatal sau. evoca un “judet al sarmanilor”. arhaisme: “comis”. a regionalismelor. Dupa acest cadru creat de un narator principal. Constandin Motoc. din vremurile infricosate. ci este numai amplificata de ele. naratorul-personaj descoperind cu bagheta lui magica nu numai izvoarele din adancuri. greu accesibila. mos Leonte. omului modern. Zaharia Fantanaru si Lita Salomia. ci si pe acelea din sufletele indragostitilor. abstract. narator martor. adevarat maestru de ceremonii.era cetate”. relateaza legenda margaritarului si o calatorie initiatica prin tarile rasaritului. Magia povestirii nu provine doar de la sublime scenarii naratologice. calugarul Gherman. adecvata evocarii unei lumi ideale. . Limba lui Sadoveanu are farmecul unei puritati originare. Rafinamentul prepararii bucatelor face parte dintr-o arta culinara atraveche. necreditabil. necreditabil. cu pace in tara.Birurile Ducai-voda”. Intr-o atmosfera de totala voiosie. evoca in “Fantana dintre plopi” o poveste nefericita de dragoste din tinerete. eraalcatuit din niste “ziduri groase de ici pana colo. capitanul Isac. apar pe rand. mos Ienache coropcarul. un orb sarac. un cioban. invaluind in mister multe detalii ale naratiunii. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele”. cand se preparau la foc moale pui in tigla si hartane de mile. un negustor lipscan. in timpul fabulei si al discursului. prin prezenta in text a doi naratori. narrator-martor.suprapersonaj prin valorile simbolice dobandite. evocata in alte scrieri sadoveniene: in “Zodia Cancerului” sau in “Fratii Jderi”. povestitori care isi rosteau povestirea vietii si se retrageau apoi in spatiul nedeslusit din care se ivisera: comisul Ionita. ca si in “Baltagul”. Haralambie. cu “zile line de toamna”. vorbeste despre “cealalta Ancuta”. “Avea niste ziduri groase de ici pana colo”. “jupan”. spune o poveste cu un vestit talhar. din umbra cotloanelor hanului. amre distribuitor de zodii si de roluri. povesteste o hazlie intamplare cu “iapa lui Voda”. Pentru ca aceste povestiri apartin unui timp mitic in care se petrecea si se chefuia fara teama. Prin folosirea zicalelor. Povestitorul se adreseaza in mod direct cititorului si se afla in fata unui public ascultator: “Trebuie sa stiti dumneavoastra…”. . un punct de refugiu. fiind el insusi eroul povestirii.

el era de fapt o cetete cu ziduri si porti groase dar era deschis tuturor celor care dorerau sa se odihneasca si sa spuna povesti. d8q20qv In aceste imprejurari hanul a devenit neincapator.el a inteles in sfarsit cine era tatal sau.In aceasta stare de auto apreciare el vru sa istoriseasca o alta poveste mai minunata decat “Iapa lui voda”.comentariu Iapa lui voda Intr-o toamna tarzie am auzit multe multe povesti. In vremuri de demult cand razasul era in floarea vastei.Georgie lua cu greu sarcina si pleca pe urmele fratelui sau.razasul se apleca si milos ii spuse necazul si la sfarsitu povestirii el ii arata actele doveditoare.la a 15-ea a lunii august.de un calugar care venea de la munte care adresa cinstite inchinari tuturor celor aflati in sala si mai ales tinerei Ancute care era o raza de soare in incaperea intunecoasa. de care se mandrea spunand ca se trage din radacini puternice-de la mama sa. Printre acesi oameni era si Ionita.politicos. dar asta sa intamplat cand a fost vreme de razboi dar si belsug la vita de vie.domnitorul il ruga sa se ridicesi razasul uitanu-se la domnitor rosii caci era acel boier necunoscut cu care vorbise la han. iar dupa ovreme se luase la vorba cu el si ii spusese problema pe care o avea. Georgie a adus capul insangerat al fratelui sau la curte.Si in final domnitorul il intreba ce are sa faca daca nu ii va da dreptate si razasul ii spuse ca iapa sa se afla si ea la curte.Voda Ipsilant era posomorat ca Haralambie face necaz mare in tara.Georghie Leonardi.Si calugarul se aferi sa le spuna povestea lui.despre care le povestise o intamplare.poate acest Haralambie.In ziua da Satamaria mare.Insa fu intrerupt de Ionita care dorea sa afle despre acest Haralambia care se pare ca a trait intr-un timp demult.Intr-o zi.astfel la chemat. Domnitorul de atunci a trimis soldati sa il omoare dar ei au dat gres.am implinit porunca!Dar te rog sa ma lesi slobod la pamantul meu si la .Marele vornic la sfatuit ca singurul om care l-ar pute invinge pe Haralambie era fratele sau. Haralambie Cu o ulcica-n stanga. Si dupa ce boierul necunoscut pleca. comisul Ionita isi mangaie cu doua degete de la mana dreapta mustatile tusinate.tufecci-basa.Cand la prins Georgie ia taiat capul. In final domnitorul ii facu dreptate razasului Ionita.ii mai destainuise faptul ca avea de gand sa se duca la domnitorul Mihai Voda Sturza sa faca dreptate si daca nu sa ii pupe iapa intr-un loc aflat laga coada. avand lacrimi pe obraz spuse: “-Maria ta.se afla la han Si stand asa veni un boier necunoscut.ca alta zi.Comisul Ionita il intreba ce il aduce prin aceste locuri.care era pe patul de moarte si anume ca se va duce la targul Iesi sa se roage la biserica Haralambie. un razas cu cal pintenog si roib.Aces necaz era legat de pamant cu un alt boier care ii luase pamant prin hotie. cerand de mancare caci nu mai mancase de cand era urmarit.In a 8-a zi il prinse la casa calugarului. Acel Haralambie era un arnaut domnesc care devenise un talhar care fura de la boieri si controla anumite drumuri si trecatori.calugarul care se numea German ii spuse ca a facut un juramant mamei sale.Si intrand in sala tronului unde se afla domnitorul.dar insa fu oprit. razasul se dusese la curtea domneasca de la Iesi.Voda era de aceasi parere.Preotul isi puse mereu intrebarea care era tatal sau caci doar mama sa si bunul Dumnezeu stiau raspunsul.Cele 9 povestiri din Hanu Ancutei .atunci mare suparare a fost pe capul mamei lui German.

liniste-caci am varsat sangele parintilor mei.spuse calugarul.Capitanul era la tineretea sa un mare calator care si-ar fui dat si viata pentru o iubire.Babele vorbeau ca era blestemat si chiar lumea din sat se ferea de el. De acea.capitan de mazili.Din acea clipa se opri furtua si balaurul pleca . Intr-o vara Zoierul se afla la tarla si de Satilie venise si tatal lui la oi.el era Neculai Isac.unul Alexandrel Vuza.inca frumos.care curge si-n venele mele… Si Georgie sa retras construind biserica din Iesi: Haralambie.primul a fost ca sa strnit un vant puternic si al doilea a fost ca boierul venea spre ei cu slujitorii lui in urmna.cand fu intrerupt de mos Leonte Zodierul care il indemna sa isi spuna povestea si zicea ca aici la han de cand se stia el se spun tot felul de povesti si se dau sfaturi.Comisul auzind aceste vorbe il ruga sa le povesteasca celor din han nefericita intamplare.ea avea obiceiul sa mearga la Roman.deasemenea si Alexandrel spre Roman. Era o zi de toamna. Dupa ce boierul pleca tatal lui mos Leonte se duse sa intampine trasura care venea de la Roman cu sotia boierului si Alexandrel.ca trebuie sa mearga acolo sa se roage si poveste se sfarsi cu o liniste trista in hanul Ancutei unde ar fi trebuit sa domneasca fericirea si bunavoia.da era adevarat capitanul il pierduse din pricina inimii chiar pe aceste meleaguri.Boierul ii spusese ca are un necaz mare de tot si credea ca sotia lui il inseala cucuconasul celui mai mare al lui Vuza vornicul.Si in aceasta vare frumoasa il vazu pe boier venind in goana.El sa dus la Iesi si a luat mana unei fetiscane al unui mitropoli. spre el si ii ceru sa il cheme numai decat pe tatal sau.In acea clipa se starni un vant puternic si din dosul vaii se zarii Balaurul care era o dihanie infricosatoare si aducea vant si furtuna.El ordona ca tatal Zodierului sa fie bicuit iar pe Alexandrel si pe sotia sa.Boierul ii spusese ca sotia lui se va intoarce in ziua aia si ca va face fapta rea sotiei sale si lui Alexandrel pentru razbunare.el opri trasura si spuse ca domnia sa Alexandrel este in mare primejdie si ca ar trebui mai bine sa se intoarca cat mai are timp. Locota Francisc Balaurul -Fratii mei a inceput a glasui comisul Ionita de la Dragatesti.Fetiscana avea doar saptesprezece ani era vrumoasa si surazatoare. Fantana dintre plopi Soarele batea piezis in Hanul Ancutei .Insa tatal Zodierului il sfatui sa rezolve situatia fara violenta dar se vedea ca boierul avea un singur gand. scanteind in geamurile zabrelite cand din sleahul Romanului venea un calaret spre han.Era un om in varsta .dar ei insa nu credea ca comisul va putea sa spuna o povete mai infricosatoare decat cea ce a trait el odata si Ancuta il indemna sa spuna povestea.calare. cand capitanul poposea pe la hanul . observand ca nu mai are ochiul drept.Calaretul era un vechi prieten cu comisul Ionita.sa il lege de pintenii carutei si sa ii duca pana la Iesi. care dorea sa le spuna celor din han povestea lui infricosatoare si minunata. Era de mult prin aceste locuri un boier care se insurase de doua ori si cele doua sotii ale sale murise de o boala necunoscuta.Dar in acea clipa se produsera doua lucruri.ca a pierdut o lumina.insa ochiul drept care era stins ii dadea un aer trist. Comisul ii spuse . acum douazeci si cinci de ani.Mos Leonte se dusese numai decat si tatal sau veni .Asa trecand o vreme se auzi ca boierul se insurase din nou.Unii spuneau ca el a fost chemat din salasul lui de tatal lui mos Leonte Zodierul. Din acea zi nu sa mai auzit de Balaursi nimeni nu la mai vazut.Balaurul la insfacat pe boier si la trantit mort.

dar el il omora pe Hasanche cu pistolul lui si atunci tiganii o luasera la fuga.la aceste vorbe .ce a facut prizonierul.daca nu face ce ii spune il va ucide.Todorita ii spuse ca vrea sa o elibereze pe iubita sa si ca avea nevoie de Ienache.Lupei.Asa. Din acea celipa capitanul Neculai Isac intra intr-o tacere de mormat si privea trist spre locul unde fusese odata fatana.mesterul Ienache coropcarul.Auzind aceste vorbe negustorul ii zise ca au facut bine . Todorita fu dus la turnul Goliei de unde evadase spectaculos.cu vin.Dupa un scurt timp se auzi un tipat la fatana.In fruntea lor erau arnauti.si dupa o urmarire scurta il prinse pe capitan si se luasera la lupta cu el.auzite de Catana.Hasanche.a carui chip se zarea in lumina noptii. ii ceru si lui sa ii aduca un pic ca la un batran.. se intoarse la han.Dupa inserare Isac se duse cum promise la intalnire. A doua zi cand se faceau ultimile pregatiri pentru a pleca in tinutul Sucevei.si asa se despartira.acolo vazuse doar apa rosie de sange si capitanul a inteles ca Marga a fost ucisa.In acele vremuri inseninate el era coropcar si mergea prin targuri sa isi vandea marfa.el ii facu semn si ea opri.la Agapia.care il urmarea.el ii daduse o privire infricosatoare lui Ienache.Costea ii spuse ca omul acela era Todorita Catana care a pus ochii pe sotiavornicului Bodeica.iar in mijlocul acestora un om legat. ei au plecat spre fatana.si asa Ienache umbla pe drumurile Moldovei mergand cand pe jos cand in carute.Capitanul ajunse in sfarsit la curtea domneasca cu vinul promis si la ranul domnitorul isi respecta cuvatul si il platise cuvincios.Si isi aduse cu nostalgie aminte cum era pe atunci.Costea Caruntu.prinzand-ul peTodorita.Cand se urca in caruta mare ii fu uimirea vazand-ul pe Catana. a grait incet.Ienache intreba pe unul dintre arnauti.Varvara. negustorul se speriase.La fantana dintre plopi se intalni cu Marga.Dupa ce au sosit tovarasii lui Isac.dar vornicul a pus paza si la prins.iar pe sotia vorincului o vor duce la manastire.Capitanul Isac incaleca sa plece.Intro zi se afla la o fantana si vazu o caruta care venea in goana spre el.De indata spr el se apropie seful satrei.care intra in vorba cu el si.Dar era prea tarziu.Arnautul ia spus ca in ziua aia urmeaza sa il duca la turnul Goliei. tigancusa. Cealalta Ancuta Intr-adevar. Locota Francisc Si lui Isac ii veni sa se duca la fantan aflata intre plopi.Negustorul nostru isi vazu de viata chair daca auzi de aceasta veste.urmat de credinciosul sau caine.mult mai bine.Stand pe la han ii treceau tot felul de ganduri si il apuca tristeta .Ii spuse ca ei vor merge la hanul Ancutei unde vor veni mai tarziu si arnautii . si impreuna cu aceasta a incercat sa fuga.Cand Marga ii spuse ca destainuise lui Hasanche ca ea urma sa aiba acesta intalnire si ca Hasanche dorea sa il prinda pe capitan si sa il omoare pentru banii de pe vin.Tiganii ii scosesera ochiul drept cu un cutit.In spatele tiganului se afla o tigancusa tanara si vesela care ii dadea tarcoale capitanului.dupa aceasta discutie cu Hasanche el se dus inapoi la han .capitanul o intreba ce este.trecand printrun loc singuratic si misterios unde se afla o fatana isi intoarse privirea si o vazu pe Marga.Marga incepuse a plage.in intunecimea inserarii.as el incaleca calul si pleca pe malul Moldovei unde dupa o cotitura a raului intalni o satra de tigani care pescuiau .stiind ca el transporta bautura.tiganii venisra.Ancutei caci el urma sa se duca in ziua urmatoare cu vin in tinutul Sucevei la domnitorul Canta .in vremea veche sau intamplat lucruri care astazi nu se mai vad.Acolo o intalni pe Marga. In una din aceste zile se tocmea cu doi negustori armeni.cand vazu puhoi de oameni pe ulita.si ii ceru ca peste doua ceasuri dupa inserare sa se intaleasca cu ea acolo.oarecum uimit .

pe care o vazu la geamul de la una din camere.si sa aratat in lumina focului pasind leganat.Pe celalalt mal Costea fu prins de Catana si legat de un copac.care era acolo.la lasat intro coliba cu ochii in fum de ardei si in cele din urma la pus cu gleznele in apa inghetata a morii. Locot Fancisc In acele vremuri traia un boier vaduv.Ajunsi pe malul Moldovei ei trecura apa. Acum doi ani Negustorul facuse putina avere si sa hotarat sa mearga si el in tara .Dupa haine.dupa vorba si infatisare cei de la han isi daduse seama ca el era cioban de la munte. Ajunsi la hanul Ancutei acesta se sfatui cu Ancuta si cand ii auzi pe arnauti. care avea din cand in cand placere pentru cate o muiere.caci judecata doar Dumnezeu o putea face. Catana pelca.ingrozitsi speriat.Si se invoi sa le spuna celor de fata cu a calatorit el prin tara nempteasca.un om mahalos. numit Raducan Chioru.Cei de fata nu facura nimic si erau de acord cu Vasile cel Mare.unde ramasese pana in dimineata zilei urmatoare.Intro zi venise cerand adapost Vasile cel Mare.femeia nerecunoscand a batut-o. Judet al sarmanilor S-a ridicatdin tohoarca lui.Boierul se decise sa ii dea o lectie prinzandui capul in gard si apoi ia pus picioarele in butuc.insa cand afla ca lui Raducan ii placea de sotia sa.dar ciobanul incepu sa ii povesteasca intamplarea. Dupa acea omul isi duse sanuia s-o descarce de saci la hambare si pe urma vine la curte sa-l scrie pe catasif gramaticului. Din acea noapte cei doi iubiti scapara din mainile vornicului Bodeica si plecara in tara ungureasca unde au trait liberi.Atunci el era cu sania si a lasat-o in drum si sa dus acasa zicand ca vrea sa vada testemul ros pe care i la dat boierul.In curand cei doi se imprietenira si dupa ce omul ii spuse povestea hotul ii zise ca trebie razbunat si asa au mers in zi de slujba in satul unde se petrecusera cele intamplate.Daiman Cristisor.Din invatatura lui mos Leonte reesi ca oaspetele era un om cu voie buna si care mai era si un negustor Lipscan.Dar insa in loc de gramatic iese boierul zicand ca nu e bine sa isi bata sotia.cu Varvara si ca negustorul le va spune ca la vazut pe fugar care se duse spre Timisesti. de la protap. Negustor lipscan Cand cinstitul comis Ionita se pregatea sa isi spuna povestea se auzii mare taraboi in vale si Ancuta iesii si invita pe noul sau oaspete.Dupa ce oaspetele incuvinta uimit isi mai spuse si numele.Ciobanul se numea Costadin Motoc.Si de odata il apuca rasul deoarece un prieten ii spuse ca daca ajunge la hanul Ancutei sa se imbete si sa nu spuna la nimeni ce sa intamplat cu el pe aceste meleaguri.faptul ca il vazuse pe Catana si ca se ducea la Timisesti.un hot care a facut multe ispravi. Dupa toate acestea omul se duse la munte si se facuse cioban.Atunci Costea ordona ca restul arnautilor sa se duca spre Timisesti ca sa il prinda pe fugar si ca el cu Varvara vor trece apa Moldovei pe un drum laturalnic mergand spre manastire.Si dupa ce iau adus aminte boierului cea ce ii facuse sotului lui Ilinca cei doi sarira pe boier si il injunghiara.Ilincanu mai radea.Dupa istorisire ciobanul se trase mahnit la locul lui ca negura muntelui.dar in final a fost induplecat de Ilinca si si-a cerut iertare.Cand arnautii venisera negustorul ii spuse lui Costea.Pana in acea zi si prietenul nostru risese de aceste obiceiuri ale boierului.Apoi ei lasara o punga cu opt galbeni pentru biserica si sau dus din nou pe munte.care era mare si misterioasa la lumina noptii.Si cand a iesit boierul din biserca Vasile se prezenta si ii spuse ca vor face judet dupa obiceiul oamenilor de aici.

Acuma ce si-a platit darile poate sa se duca la Iesi cu marfa si in cele din urma acasa.a trecut Prutul si a ajuns la cetatea Tighina unde a cumparat cinci sute de batalii.acesta era despre trei ciobani dintre care doi doreau sa il omoare pe al treilea. Asa se sfarsise istorisirea bietului orb si Ancuta ii daduse.Si in cele din urma negustorul a trebuit sa se intoarca.Si de la Liov a mers cu trenul pana la Stratburg si a vandut marfa la niste negustori care o duceau la Paris cu trenul. Povestirea spre deosebire de celelalte se sfrisii cu veselie si buna voie.cantecu era de jale si pe toti ii cuprinsese tristetea amarnic.satu lui natal si asa ajunse si la hanul Ancutei caci el avea drum pana la Iesi unde trebuia sa se inchine moastelor sfintei Paraschiva.Batranul se invoi sa cante numai daca va primi vin nopu si carne de pui fript.Apoi a trecut din nou granita pe Nistru.chiar si femeile si ca legea era respectata.ca toata barbatimea are ceasornice si ca mancarea lor e diferita decat cea de la noi.ajuns la Cernauti si de acolo la Liov.el venea dupa baba ca sa mearga la biserica sfintei Parasciva din Iasi unde batrana dorea sa ii marturisasca ce durere are.Si cersetorul nostru se intoarse pe locurile unde era inainte.Spunandu-le ca acolo casele au etaj.Si in ziua de 14 octombrie sa ridica furtuna atunci la geamul domnitorului a venit un demon si ia spus ca este vremea sa de socoteala pentru faptele sale.Atunci Duca-voda si a luat averea si a plecat cu ea pana intr-un sat unde a fost atacat de niste hoti.din cimpoiul sau.Mosneagul era orb si un sarac cersetor.insa acesta ii ceru sa le cante mai intai ceva celor de fata.le mai spusese ca toti mergeau la scoala.Iar la Dragusteni ii iesi in cale un privighetor si ca sa il las in pace ii dadu si lui un baider.Ajuns la la granita tarii Moldovei el a dat granicerilor.doua baidere rosii.in cinstea lui si a sfintei Paraschive. Locota Francisc Orbul ii spuse comisului ca mai are si alte cantece mai vesele dar cand el umbla prin lume a stat la niste ciobani care lau invatat cantecul si lau blestemat sa nu il uite si de cate ori va canta din cimpoi sa il spuna pe acesta primul.Asa pribegind prin lume au ajuns la targul Chiului.dupa ce ia parasit pe acei ciobani a umblat cu un alt cersetor care se dadea derpt orb.Voda a plecat si pe un drum de munte a cazut intr-o rapa unde a parasit lumea pamanteasca.dar oamenii erau asa saraci incat nu mai aveau nici asa ceva.pentru al lasa sa treaca.el a mai avut trei galbeni cu care a luat o sanie cu carte a ajuns pana la hanul Ancutei unde a cerut lapte si paine de acolo.pana ce a fost parat sfinte Paraschiva.Unde au trait bine si au cunoscut alti cersetori din breasla lor.insa acesta era ajutat de Dumnezeu pentru ca se ruga si era credincios.si dupa ce le explica ce era trenul isi vazu de poveste. Orb sarac O baba s-un mosneag iesira catara lumina carale lipscanului. Istorisirea lui Zaharie fantanarul .In acel timp batranul intra in vorba cu oaspetii de la hanul Ancutei si isi exprima dorinta de a auzi povestea comisului.dupa ce prietenul orbului a murit intr-o batalie el a plecat mai departe in lume ajungand chiar prin tarile tatarilor.In lunca Moldovei ia iesit in cale un hot si ca sa nu il fure ia dat si lui un baider ros.Batranul isi incepu cantecul.nempteasca sa cumpere marfuri.Si asa a pornit el spre Husi.De la o vreme il apuca dorul mirosului de brad si se intoarse pe taramurile natale.ca femeile poarta palarie.de mancare si de baut.de a fi luat de ape.Caci pe vremea strabunilor lui era un voda anticrist numit Duca.acel voda era nebun dupa avere si fura de la cei saraci.

la hanul Ancutei.Dupa ce a ispravit lucrarea Zaharie. Hanul Ancutei De Mihail Sadoveanu Povestirea Hanu-Ancutei de Mihail Sadoveanu .Si toate se petrecura dupa plan.Inainte de asi sfarsii povestirea orbul.insa doar hanul va domnii vesnic peste viacuri si ne va aminti despre aceste vremuri de legenda.Aglaita. In vremea tineretiilor acestuia un anume boier.In acea zi Zaharie se indrepta spre fantana cand o zari pe Aglaita care ii destainuise dorinta de a se arunca in fantana pentru unica sa iubire adevarata.Dinachi Manza.Domnitorul vazandu-i pe cei doi tineri le acorda dreptul de asi uni destinele pentru intotdeauna.Ilies Ursachii si pentru care ar fi facut orice si tatal ei nu il placea pe acest baiat. Astfel sa terminat o noapte plina de miresme.care era indragostita de fiul unui mazil.fiind la curte.Unde va avea loc o vanatoare unde va participa si domnitorul tarii.Si nunta a avut loc la Iesi.lita Salomia incepuse a nu ma avea astampar.rupandu-si unghiile si muscandu-se de buze.ii daduse sarcina sa construiasca o fantana in poiana lui Vladica Sas.afla despre necazul ficei boierului. Dupa aceasta istorisire romantica pe toti de la han ii apuca somnul si fiecare sa culcat pe unde a putut.Si incepuse istorisirea lui.caci ea stia un om cu o povestire mult mai frumoasa-acea a lui Zaharie fantanarul.Iar cand Ancuta ii dete de mancare ajunse la culmea supararii caci ea socotea ca asemenea oameni ca orbul nu trebuiau sa fie asa apreciati si luati in serios cu povestirile lor.insa prima toaca au jucat-o aici .a doua zi va urma alta cu alti oaspeti de care mai de care mai petrecareti.Atunci Zaharia isi dadu seama de gravitatea situatiei si ii venise o idee si anume:ca cei doi indragostiti sa astepte in coliba de langa fantana pana cand va veni domnitorul si cu vanatorii sa bea apa si atunci Zaharie il va indemna spre coliba unde ii va zari pe cei doi tineri in genunchi si ei ii vor destainui necazul lor. La venirea domnitorului toti se pregatira pentru mare vanatoare.

care coborase pentru rpima oara de la schitul de munte si se ducea la Iasi. ca la un lucru rar. mama acesteia ». Comisul Ionita venise la han. avand ca argument temele diverse ale povestirilor. care era calul din poveste inainte de a manca tipsia cu jar. precum si faptul ca fiecare dintre ele are un alt povestitor si toate se deapana intr-un singur loc. 1. cadrul de legenda si atmosfera poetica in care se petrec faptele povestite. Ionita constata ca ca boierul cu care vorbise la han era insusi Voda. Comisul Ionita ducea cu el toate documentele doveditoare.Iapa-i peste drum ! » De aceea. in jurul focului.ro Valoarea incontestabila a acestei creatii sadoveniene consta in frumusetea deosebita a limbii si vraja stilistica.ro povestiri sunt relatate intr-un singur loc.706 RON AllianzDirect. fusese crescut . « HARALAMBIE » este povestita de calugarul Gherman. El se nascuse in satul Bozieni si nu-si cunoscuse tatal. cand oamenii au vazut « un balaur negru in nouri » si niste pasari mari care vesteau razboi si belsug la vita de vie.Toti se uita cu uimire cum s-a ridicat « parintele Gherman din barba sa ». Oamenii din Tara-deJos au facut atata vin ca nu mai aveau unde sa puna mustul si-au pornit sa duca vin spre munte. b7b17bn www.9 TDI . toti trebuie sa se uite la calul sau cel roib. Aceste Spania 7 zile = 18 RON AllianzDirect. Acesta ii face dreptate si-l intraba ce sar fi intamplat daca nu i-ar fi rezolvat necazul. iar imaginea a fost impresionanta prin reliefarea extraordinara de sugestiva a personajului. George Calinescu a asemanat « Hanu. pentru pamantul mostenit din mosi. observatia realista patrunzatoare in surprinderea destinelor omenesti. Ionita ii raspunse razand : « Eu vorba nu mi-o iau inapoi. „atunci sa pofteasca maria sa sai pupe iapa nu departe de coada ! ». de catre taranii moldoveni ce poposeau aici pentru odihna si petrecere.sondaje. intamplari la care Parerea ta conteaza! au participat sau pe care le-au auzit de la Cine are dreptate in disputa dintre clienti si banci? altii. ca si cand pana atuncistatuse intr-un caier urias. la Octavia Tour 2006 Hanul Ancutei. Subiectul povestirilor « Iapa lui Voda » este o snoava. calare pe un « cal pintenog de trei picioare ».ro istorisind. avand inceputul de basm. iar daca nici Voda nu-i va face dreptate. Dupa ce se odihnise la han.Ancutei » cu « Decameronul » lui Giovanni Boccaccio.stramosi.RCA / 1 an . Intamplarea paovestita are legatura cu iapa din care se tragea acest cal si care se petrecuse pe vremea lui Mihai Voda Sturza si-l are ca protagonist pe comisul Ionita atunci cand era tanar si cand hangita era « cealalta Ancuta. ca sa-i rezolve un proces pe care-l avea de multi ani cu un « corb mare boieresc ». De aceea. comisul Ionita ureaza sanatate unui boier care tocmai se oprise la han si care-l intreba de unde este si incotro se duce. demult ». a fost tiparita in 1928 si deschide seria marilor PUBLICITATE opere sadovenieine. intamplarile petrecandu-se « intr-o indepartata vreme. Este alcatuita din noua povestiri. pentru ca el se trage din Iapa lui Voda.Vizite: ? Nota: ? Capodopera a naratiunii romanesti. fiind cea mai stralucita creatie Polita medicala lirico-epica a lui Mihail Sadoveanu. Ionita ii relateaza ca este razes din Draganesti. spune el acum. canoarea romantica in dezvaluirea sentimentelor si tainelor sufletesti. Ajuns la Curtea Domneasca. de langa Suceava si avea de gand sa mearga la Voda.

Gherman se ducea acum la biserica Sf. Haralambie fusese « un arnaut domnesc » care se facuse haiduc si « multi boieri si negustori si norod » avusera de suferit din cauza cruzimolor lui. care avea « o barba mare cat o coada de paun ». cu « o copila ca de saptesprezece ani ». la care se ducea calugarul Gherman sa se inchine pentru iertarea pacatelor parintilor sai. Tocmai atunci. caruia i se dusese vestea ca-i mureau nevestele.doar de mama lui. comisul Ionita le spune oaspetilor ca o sa le povesteasca ceva « cu mult mai minunat si mai infricosator ». dimpotriva. A doua nevasta era vaduva unui grec. tatal lui mos Leonte opri trasura in care era cucoana Irinuta insotita de tanarul si frumosul Alexandrel si le spune de primejdie. Atunci. Negrupunte. care « radea parca era soarele » si pe care o adusese de la Iasi. « pentru durerea si ispasirea sa si pentru iertarea sufletului cel ratacit ». a fost trimis la Manastirea Duraului ca « sa rascumpar pacate trecute ». la picioarele lui Voda ». Haralambie s-a refugiat acasa la Gherman. care era tufecci-basa. iar boierul era din ce in ce mai posac si-i facea toate poftele. Dupa ce isi revine din tulburarea produsa de istorisirea monahului. iar Irinuta si Alexandrel sa fie legati de rotile carutei si sa fie dusi « numa-ntr. Apoi. Dupa o haituire de opt zile. s-a intors plangand la parintii sai. pentru ca venea deseori pe la el si-l mangaia pe crestet. pe cand invata de la tatal sau mestesugul de « zodier si vraci ». fiul vornicului si sa-l roage sa-i citeasca in zodii. « om cinstit si viteaz ». « BALAURUL » este povestita de mos Leonte. Voda Ipsilant a dat porunca sa fie prinsi vrajmasii. « l-a pacalit cu hamgerul si l-a doborat ». « un boier mare si fudul ». condusi de Gheorghie. subtire si manioasa . Intr-o zi boierul veni la tatal lui mos Leonte ca sa-i destainuiasca rusinoasa comportare a sotiei sale. Cuconita a sarit insa. Nastasa Bolomir s-a insurat prin surprinderea tuturor. care a murit dupa doi ani. care era copil si-l cunostea. Cucoana Irinuta nu se ofilea. Temandu-se pentru ce ar putea pati femeia zodierul ii spune boierului ca toate cele aflate de el sunt vorbe mincinoase. cu hramul Sfantului Haralambie. in satul Tupilati. ba.o goana la Iesi. panan ogada la sfanta Mitropolie ! ». El fusese insurat prima oara cu fata unui boier. singurul care putea sa-l prinda. femeie frumoasa si bogata. pe nume Nastasa Bolomir. intr-un nor de pulbere. Casa era inconjurata de oamenii lui Voda. a construit o biserica in Iasi. dar mereu biruia Haralambie. ca Irinuta avea sa se intoarca la Roman. vine ca vantul boierul cu slujitorii dupa el si porunceste ca zodierul sa fie jupuit de piele pentru necredinta. Domnitorul a luat hotararea sa-l trimita pe Gheorghie leondari. Haralambie din Iasi. Desi toate femeile fugeau de boier. Abia acum isi da seama copilul ca acesta era tatal lui. care-l insela cu Alexandrel Vuza. care. Hotarat sa o astepte la han pentru a o preveni. care se «tragea pe poteci si prin munti » numai de el stiute. era imbujorata si vesela. care neputand indura « maniile si asprimile lui ». fratele haiducului. care vazuse balaurul atunci cand era flacau « trecut de douazeci de ani ». pentru ca ii cunostea obiceiurile si salasurile. cand devenise « galbana si ovilita ». Zodierul se duce apoi in graba mare la hanul celeilalte Ancute si-i spune ca boierul isi banuieste nevasta si ca el se teme pentru ce o sa pateasca Irinuta la intoarcere. dupa ce si-a somat fratele sa se dea prins. Gheorghie s-a infatisat la Divan si a pus capul fratelui sau « pe naframa rosa. Traise pe vremuri. « sprintena. iar cand aceasta murise. ca sa se roage pentru iertarea pacatelor parintilor. apoi a cerut sa fie eliberat din armata domneasca si lasat sa se retraga pe « pamanturile lui ». asa cum ii promisese.

De aici i s-a tras boieruli Bolomir moartea . Lupei. pe frumoasa tiganca. Tigancusa. care il tulbura peste masura. nici ce-am vazut . lautarii venisera mai aproape. Marga il asteapta in intuneric si. cainele se lupta in tufe cu ceva. care. unde o gaseste. Marga il indeamna sa fuga. pe can ducea antale cu vinuri la Suceava. Ancuta o auzise pe mama ei vorbind despre acest capitan. Intr-o toamna. iar de Irinuta. Marga este certata de un tiganmai batran. Neculai promite fetei ca ii va aduce de la Pascani « o scurteica de vulpe ». nu peste mult timp. dar tanarul o . A doua zi.Comisul Ionita il intampina cu bucurie. luandu-l pe boier si amestecadu-i « barba cu vartejul ». poposi si el la han. impreuna cu cei doi frati mai mici. pe care « erau sa-l omoare niste tigani ». arucandu-l aproape mort intr-o rapa. pe sub zidurile hanului ». numai « dragostea cere singuratate ». tot pe vremea celeilalte Ancute. cand el o ajuta sa imbrace scurteica. cu gandul la placerea pe care o vedea in ochii tigancusei si se intoarce. recunoscand in drumetul singuratic pe Neculai Isac. iar comisul Ionita il invita « sa cinstim domnia ta o ulcica de vin nou » si-l roaga sa le povesteasca « intamplarea de demult ». apoi fata « se mistui undeva. « parca-as fi inghitit o bautura tare ». o « poveste infricosata » pe care nu o mai tinea minte. capitan de mazali. pa cre-si cumparase niste ciubotele. Neculai se arunca pe cal. racneau si topaiau « ca niste diavoli ». in miez de noapte a pornit « intr-o intinsoare. oaspetii de la hanul Ancutei zaresc pe drum un calaret care. cumpara « o blanita cu gasa de postav ros ». dandu. iar ea ii spune ca o sa-l astepte cu nerabdare « s-am sa mor lana fantana daca nu vii ! ». asteptandu-l. cu o fusta rosie. dar gandurile ii erau la frumoasa tiganca. care-l astepta sa-i multumeasca pentru banutul de argint. Dupa ce si-a terminat treburile. Ancuta ii aduce oaspetelui « un cofaiel plin » si o « ulcica noua ». pentru ca el. cand pe malul unei garle vede o « liota de tigani ». « nu v-as putea spune ce-am grait cu oamenii pe unde am trecut. Poposise la un han si era « bezmetic si singur ca un cuc » pentru ca il parasise iubita.si seama ca tiganii o auzisera ca-l prevenise. care dadea leturghii la biserica pentru ca el sa se linisteasca pe drumuri si sa se insoare. spre disperarea mamei sale. Intors de la Pascani. Dar ocoleste hanul si se duse direct « la fantana cu patru plopi ». cu intentia de a se opri mai intai la fantana. pentru ca fata se uita tinta la boier si nu se cadea o astfel de obraznicie. Neculai Isac accepta sa bea vinul. nu s-a mai auzit nimic si nimeni n-a mai vazut-o vreodata. Intr-o sambata. fata ii destainuie ca unchiul Hasanache o pusese sa il atraga in locul acela pustiu. « pe la toaca ». Tanarul vede « o fetiscana de optsprezece ani ». Neculai si-a continuat drumul spre Pascani. sa-i fure calul si banii pe care-i avea asupra lui. Im lumina « soarelui auriu » care stralucea intr-o « liniste ca din veacuri ». « Fantana dintre plopi » este o idila. Dintr-o data cerul s-a miscat rotindu-se. Ea se teme ca va fi injunghiata daca ei isi vor da seama ca i-a tradat. « dracusorul cel balan ». Neculai mergea ingandurat pe drumul spre Suceava. un muget ingrozitor a umplut vaile si totsi cei de fata au vazut “balaurul venind in vartej rasucit. cand ii placea sa cutreiere Moldova. Neculai le arunca fiecaruia cate un banut de argint si o porni spre han. « sunand din strune ». cu mare iuteala”. incercand sa prinda peste. care este bun in tovarasie. cu douazeci si cinci de ani inainte.ca o vipera » si l-a infruntat cu ura pe barbatul ei. Capitanul Isacisi incepe povestea petrecuta in tinerete. cu suiet de vant in urechi » si in goana calului s-a indreptat spre hanul Ancutei. urmat de cainele lui credincios. Cu glasul incarcat de groaza. Neculai o intalneste pe Marga la « fantana dintre plopi ». iar copilului Leonte i s-a parut ca-i crescuse ghiare la maini si cornite in par. cu chimirul plin spre hanul Ancutei. Neculai vind bine antale de vin. caci aveam in minte chipuri si vedenii care ma duceau ca-n zbor aiurea ».

in timp ce Lupei « rupea pe celalalt ». care urma sa fie inchis in turnul Goliei asteptand condamnarea la moarte. dar cu ochiul teafar zari lumina hanului si incepu sa strige cu disperare. La hanul Ancutei se organizeaza prinderea lui Catana banuindu-se ca aici va veni. „Judet al Sarmanilor”. Costea si Varvara hotarasc sa treca primii raul. Din ochiul lui Neculai Isac. privea tinta in jos in neagra fantana a trecutului ». langa podul plutitor spre Agapia. Atunci Costea planuieste prinderea lui Catana la Timisesti. el isi aminteste de un prieten bun. iat pe Costea Caruntu „strans cu funii pana la sange. ca numai oamenii de acolo „nau vazut inca targurile”. Poposind la hanul Ancutei. este a sasea povestire din volum. cand s-a aprins din nou focul. In urma lui . jupanul Costea n-a povestit nimanui. Pe cand se afla la targ la Iasi il intalneste pe arnautul Costea Caruntul care ducea legat un „razas nebun si nemernic pe nume Todirita Catana”. Nimeni n-a putut sa afle ce fusese in noaptea aceea. Nelinistiti oamenii au inceput sa strige. cu calus de rasina in gura”. Ochiul drept ii era plin de sange. care-i spusese ca. « lucea sange proaspat ». Cei aflati in han ies cu faclii si o pornesc cu totii inapoi. iar ochiul « cel viu. Pe colacul fantanii. daca ajunge aici. « cu-n glas schimbat de tulburare si de durere ». Ascultatorii acestei istorisiri groaznice ramasesera « tacuti si mahniti ». sangele « se prelingea prin mustati si-mi intra in gura. ceilalti urmand sa-l treaca cu urmatorul transport. ea parea ca aude ce se intampla pe malul celalalt. il ajunsera si aruncara cu prajini in el. mare si neguros. incepu sa traga cu pistolul. . sa bea in cinstea lui atatea oale de vin pana cand „oi vedea tulbure”. Si parca gustam din sangele imprastiat pe colacul fantanii ». spre fantana unde se intalnise Neculai cu Marga. o adevarata legenda. nimerindu-l pe un tigan intre ochi. capitanul Isac a prins pe Ancuta de mana si a cerut pentru totii oaspetii « vin vechi in oale noua ». Abia pe inserat. Tanarul cazu de pe cal si. La sugestia Ancutei. se ducea intr-un sat de pe malul Siretului ca sa vada daca mai traieste sora lui. simtind « o lovitura de fier ascutit la coada ochiului drept ». Capitanul Neculai « sta impovarat in locul lui. petrecuta in „vremea veche” si este relatata de Ienache coropcarul. Ajunsi pe celalalt mal cu podul plutitor. nu se simtea nici o miscare. dar Ancuta reusise sa scape cu duduca Varvara in tara ungureasca. ca sa-l poata duce inapoi la agie” Ienache banuieste ca Ancuta facuse vraji. jupanul era turbat de furie si „atat de prapadit. ca sa nu poata spune nimanui intamplarile patite de el in aceste locuri. incat a trebuit sa-l culce oamenii lui in caruta. Ancuta spune ca omul intentiona sa o rapeasca pe duduca Varvara si este insotit si ajutat de si de alti raufacatori bezmetici. semn ca tiganii omorasera fata pentru ca-i tradase si o aruncasera in fantana. dupa ce trece de Targul Frumos. coropcarul il intalneste pe Toderita Catana scapat din mainile jandarmilor. siganii urlau ca niste « diavoli negri » si. neclintit si cu capul plecat ». Cand l-au eliberat.luase la goana. « Cealalta Ancuta » este personajul principal in aceasta povestire de aventuri. pe care n-o mai vazuse din tinerete. Constantin Motoc. un cioban „matahalos” de prin partile Raraului. nu se auzea nici un zgomot. Acolo mos Bara „cu plete-n ochi si surd” le spune ca podul plutitor nu suporta atata greutate deoarece apele Moldovei se umflasera peste masura. deoarece in linistea noptii si la lumina lunii. fantana nu mai exista. Ienache declara ca-l cunoaste pe Catana si ca acesta o apucase cu „mare spaima spre Timisesti”. Plecand de la Iasi. se distrusese « ca toate ale lumii ». „dar nimeni n-a inteles ce-a fost si ce s-a intamplat”. la un moment dat. un negustor ambulant care isi prta marfa tocmai in varful muntelui. In zori gospodarii din Tupilati au gasit pe mosneag legat.

cum arata casele nemtilor. Manios pe masura. a fugit in munti catre Rarau si s-a angajat ca slujba la niste ciobani. bucurandu-se ca acest obicei nu venise si pe la ei. calatorind apoi cu trenul. O alta minunatie este ca in toate targurile si satele sunt scoli si profesori. unde stapanea Raducan Chioru. pentru ca fusese la Liov. deoarece acolo stapaneste legea. Hangita il recunoaste pe negustorul Damian Cristisor. ros ca focul”. ciobanul „statu iarasi inchis in mahnire ca mai nainte. Dupa ce pleaca barbatul la treburi.Prietenul „acesta al meu” traia in satul Fierbinti. dar „statut si vioi” care atunci cand avea placere chema la el cate o muiere din sat. iar acum un an plecase la Lipsca. Afland de la oamenii ca boierul o poftise pe Ilinca. si baieti si fete. iese prin fundul gradinii si se duce direct la curtea boiereasca. muscand scandura laitii” Dupa ce a scapat cu chiu cu vai din toate acestea. Ajunsi aici chiar in ziua Inaltarii. care trebuie neaparat sa ramana numai la dansii. dar aceasta neaga cu inversunare ca ar fi fost undeva. Intrand in Tara Moldovei vamesii l-au intrebat daca nu le-a adus cate-un dar de la „ticalosii aceia de nemti”. iar intre ei era si Raducan Chioru. In lunca Moldovei l-a oprit un calaret cerandu-i banii pe care ii are asupra lui. niste oameni imbracati in alb si carute cu coviltir. Dupa un mic scandal din fata Bisericii. Barbatul o vede pe Ilinca la fereastra conacului. si ca acesta se intorsese acasa cu un „testemel nou. „Negustor Lipscan” este un reportaj si a saptea povestire din volumul „Hanu Ancutei”. Cand scapa de boier. dar in clipa aceea boierul il loveste cu harapnicul peste tot corpul. muierea isi pune testemelul rosu . toata lumea invata carte. Intr-o seara de primavara. acesta il incurajeaza pe Motoc sa faca dreptate in privinta boierului si a Ilincai. din care „un barbat barbos” se indrepta catre Ancuta cu urari de bun gasit. Si astfel au plecat amandoi la drum pana in satul Fierbinti. spre multumirea hotului. nevasta lui. dar pentru ca nu vanduse inca marfa. pana cand a ajuns la Suceava. ca-n negurile muntelui”. pana cand a prins si el mestesugul si „a avut el mioare si berbeci”. fara bucurie si fara lumina. apoi. „haidaii curtii” l-au batut cu pumnii. Barbatul se duse si el sa descarce sacii in hambare. El venea cu marfa de la Lipsca si se indrepta spre Iasi. ii daduse un baider. Negustorul le povesteste apoi cum arata un tren. cu larma mare. Damian Cristisor incepe sa povesteasca despre cele vazute de el in calatoriile pe alte meleaguri. Intr-o seara. cum un morar s-a judecat „pentr-un petic de mosioara” cu insusi imparatul. plin de sange. oaspetii Ancutei inchina cu veselie pentru asa „randuiala”. Damian nu a patit nimic cat timp a umblat pe drumurile nemtesti. dar judecatorul i-a dat dreptate mororului. Auzind acestea. prietenul se repede acasa si incepe sa o bata pe Ilinca. iar omul a „bolit trei zile. Negustorul le povesteste. Dar in cerdac iese boierul care-l intreaba ce are cu muierea de o bate si o asupreste si apoi „ia fulgerat cu palma peste gura”. asa ca negustorul le-a dat cate-un fular lung. a simtit „ca-i creste pe spinare par de caine turbat”. dupa ce a stat la un pahar de vin cu vestitul haiduc Vasile cel Mare. nestiind despre ce poate fi vorba. unde a pus marfa in carute. un boier bogat. tocmai ieseau oamenii din biserica. portul strainilor si multe altele. Oprind carele sa poposeasca si sa manance . apoi venise la curte ca sa fie scris in catastif de catre gramatic. sosesc la han.

orbul s-a inhaitat cu altii cu care a strabatut lumea intreaga. traise in tinerete o intamplare extraordinara si ca ar trebui povestita. care domnea asupra tarii Moldovei. iar mosneagul din urma ei era orb. avand o mare lacomie pentru aur si argint si punand biruri mari asupra moldovenilor. iar negustorul ii prinde hangitei „o zgardarita de margele” si o saruta pe amandoi obrajii. Voda a strans ce a putut si a fugit dar a fost prins de niste lesi care l-au pradat de beni. dupa care isi va putea vedea de drumul sau. Dinspre carele negustorului lipscan vin la han o baba si un mosneag. o portretizare prin naratiune. Speriat de moarte. Atunci el a auzit de hanul Ancutei. ca sa mearga vinul mai bine. dar a fost alungat de acolo si pana la urma Voda si-a gasit sfarsitul in niste locuri pustii. Ancuta aduce „placinte cu poalele-n brau”. unde venise cu multi ani in urma. Demonul adus de vant a batut in geam la curtea domneasca si ia spus lui Duca-Voda ca venise vremea socotelilor. „Istorisirea Zahariei Fantanarul” incheie volumul de povestiri „Hanu Ancutei”. Ca urmare. Ramanand de mic copil fara vedere. Ajunsi in „targul cel mare al Chiului” cei doi au trait bine. Cand era flacau. apoi sa dea ceva nasului sau. iar acum e bucuros sa poposeasca din nou aici. . vine la el supraveghetorul acelor locuri si-i ceru actele oficiale care-i permiteau sa faca negot cu marfa care o avea. femeia tragandu-l dupa dansa. impresionand pana la lacrimi intreaga adunare din han. Ducandu-se in satul natal. Cumparand cu ultimii bani o sanie si o iapa. a plecat din sat si s-a asezat pe langa niste ciobani care l-au invatat acest cantec. despre care ii povestise mama ei. Orbul le canta din gura si acompaniindu-se cu cimpoiul. Atunci batranul le povesteste de ce a cantat tocmai aceasta balada.oamenii si animalele. Slujitorii domnului umblau calare prin sate si luau bani. si-au deprins atunci si alte cantece de jale. un calic batran. dar ca sa fie lasat in pace i-a daruit omului un „baider ros de lana”. recunoscand in unchesul pribeag pe „unul Constandin”. Ea spune ca mos Zaharia fantanarul. ca sa gaseasca ca sa gaseasca cel mai bun loc pentru a sapa o fantana. Cu aceasta cumpana a reusit el gaseasca loc in poiana unde sa faca fantana. Orbul se ducea si el „la moastele sfintei Paraschiva de la Trei. Zaharia fusese chemat la curte de boierul Dimachi Marza din Pastraveni. Au umblat prin toata lumea si nimeni nu -. Lelita Salomia se arata nemultumita de povestirea orbului. balada Miorita. Dupa ce s-a despartit de ciobani. Zaharia avea si acum la el o cumpana din lemn pe care o mostenise. „Orb Sarac” este o specie aparte. considerand ca la han sunt oameni mult mai vrednici care stiu a istorisi intamplari mult mai interesante. Intr-o zi nemaiputand indura oprimarea niste necajiti s-au dus la moastele sfintei si l-au parat pe Duca-Voda. Era in vremea lui Duca-Voda.i-au intrebat nimic.Sfetite” pentru ca atunci cand era copil auzise de la un strabunic despre o minune a sfintei. afla ca nu mai traia nimeni din familia lui. punandu-l sa jure ca nu-l va uita niciodata. negustorul va trebui sa mai faca o dare catre maica Paraschiva si Parintele Mardare. Damian avea toate actele necesare. Dupa ce a murit Ierofei. Comisul Ionita se lauda din nou ca va spune o povestire mai frumoasa decat tot ce-au auzit. ii saruta mana si ii da sa manance. in ziua de 14 octombrie s-a pornit viscol mare si pana a doua zi s-a asternut zapada mare. orbul s-a insotit de Ierofei. Ea pasea inainte. Voda ajunse la acest han. Ancuta se repede la orb. dar cand va ajunge la Iasi. iar orbul se invoieste ca va canta din cimpoi. In veselia generala.

chema la el pe boier si-i porunci s-o aduca pe fiica lui la masa. ALEXANDRU LAPUSNEANUL comentariu Vizite: ? Nota: ? COSTACHE NEGRUZZI . ca sa petreaca acest ultim ceas. Zaharia o sfatuieste sa mearga impreuna cu iubitul in „coliba de frunzar”. Voda aflase de la un slujitor de ce plangea copila.insa e convins ca altii stiu istorisiri „si mai frumoase si mai inrteresante”. Ea ii destainuie fantanarului ca nu poate trai fara Ilies Ursachi si ca se va arunca in fantana. Comisul Ionita de la Draganesti apreciaza povestirea lui Zaharia. Zaharia sa-i spuna ca fata boierului s-a aruncat in fantana. iar atunci cand va veni Voda. Cuconul Dimachi era foarte incurcat. „Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul. ci pentru a se sustrage vietii si mortii” (Nicolae Manolescu-„Imaginarul sadovenian”). Fata trimisese vorba lui Ilies sa vina aici. A doua zi Zaharia s-a dus la fantana sa-l intampine pe Voda si o gaseste acolo pe copila cuconului Dimachi. prefacandu-se ca ea ii arata calea de a gasi fata. Zaharia trebuia sa-l intampine pe Voda cu apa rece. curajos. Intre timp. Cu totii s-au mirat de intelepciunea cumpenei. in loc sa intre in coliba. asa ca dupa ce bau paharul cu apa. ca la vanatoarea domneasca. ori spre a reda viata. pentru ca aflase ca fata lui fugise din casa parinteasca si avea de gand sa-si faca seama. Voda si Doamna au cununat pe cei doi tineri si a fost o nunta mare cu veselie si s-au impacat cu totii. iar apoi sa vina Voda sa-i binecuvanteze. deschise usa colibei si Voda vazu „pe tinerii ingenunchiati cu capetele plecate. Zaharia scoate cumpana din chimir. Atunci.Lita Salomia povesteste in continuare. care plangea. Pe urma.

Subiectul si compozitia nuvelei t2y19yp “Numele lui Costache Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorica <Alexandru Lapusneanul>, care ar fi devenit o scriere celebra ca si <Hamlet> daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.” (G. Calinescu). Aparuta in 1840, in primul numar al revistei “Dacia literara”, “Alexandru Lapusneanul” este cea mai valoroasa nuvela istorica din literatura romana, neintrecuta pana astazi, desi este una dintre primele incercari in acest sens. Nuvela concentreaza in cateva pagini cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), scotand cu vigoare in relief figura acestui domnitor. Sursa istorica a constituit-o , pentru Negruzii, “Letopisetul Tarii Moldovei” al lui Grigore Ureche. C. Negruzzi modifica insa unele dintre datele cronicii lui Ureche in sensul sublinierii unor trasaturi ale personajelor. Nuvela “Alexandru Lapusneanul” este riguros construita, fiind alcatuita din patru capitole, precedate de cate un motto: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”, “Ai sa dai sama, Doamna!”, “Capul lui Motoc vrem…” si “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…”. Cele patru capitole ale nuvelei au fost asemanate cu actele unei drame, intrucat fiecare capitol marcheaza clar unul dintre momentele subiectului. In expozitie este prezentata sosirea lui Lapusneanul in Moldova cu vreo trei mii de soldati, cu scopul de a-si recastiga scaunul. Poposind intr-o dumbrava, aproape de Tecuci, patru boieri, vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc si Stroici, venira cu solie la Alexandru si anume sa renunte la lupta pentru domnie. Dar acesta respinge solia boierilor si isi afirma vointa de a limita puterea acstora. Dintre cei patru boieri, Motoc ramane cu noul domnitor, sperand ca va castiga increderea acestuia. Intriga, care in aceasta nuvela poate fi indentificata cu desfasurarea actiunii, prezinta actiunile intreprinse de Lapusneanul impotriva boierilor si interventia doamnei Ruxanda. Lapusneanul porunci sa se deie foc cetatilor Moldovei , exceptand Hotinul, cu scopul de a imprastia boierii nemultumiti. Dar actiunile lui impotriva boierilor nu se opreau aici, ci pentru cea mai mica greseala pe care acestia o faceau, el ii omora prin taierea capului. Doamna Ruxanda, care nu mai suporta plansetele sotiilor boierilor omorati, ii ceruse sotului ei sa puna capat crimelor. Punctul culminant il constituie uciderea celor 47 de boieri si a lui Motoc. Cei 47 de boieri au fost invitati la o masa data in cinstea lor de Lapusneanul, dupa ce participasera la o slujba unde Alexandru isi ceruse iertare pentru uciderea celorlalti boieri. La acea masa cei 47 de boieri au fost omorati de lefecii. Norodul, care a aflat de uciderea boierilor, s-a strans la poarta curtii domnesti si a cerut capul lui Motoc. Acesta, la porunca lui Lapusneanul, a fost aruncat in mijlocul multimii care indata l-a facut bucati dupa care au inceput sa-l ovationeze pe Lapusneanul. Deznodamantul cuprinde moartea lui Lapusneanul. Acesta se mutase in cetatea Hotinului unde se imbolnavise de friguri. Stroici si Spancioc, care nu mersera la masa, deci nu fusesera omarati, o sfatuira pe Ruxanda sa-l otraveasca pe sotul ei. Aceasta puse otrava in apa domnului Moldovei, iar acesta muri in chinuri, fiind obligat de Stroici si Spancioc sa bea si resturile din pahar. La sfarsitul nuvelei autorul precizeaza ca Alexandru Lapusneanul a fost ingropat la manastirea Slatina si acolo se vede si astazi portretul lui si al familiei sale. Caracterizarea personajelor ALEXANDRU LAPUSNEANUL

In centru actiunii scriitorul il aseaza pe domnul Moldovei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia. Apreciat constant drept un erou romantic, prin calitati de exceptie si defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice (Lapusneanul-Ruxanda), prin observatia atenta a psihologiei personajului, Negruzzi realizeaza un personaj complex, bine individualizat. Nuvela urmareste ultimii ani de viata ai personajului al carui nume il poarta, concentrandu-se asupra schitarii caracterului sau. Desi Alexandru Lapusneanul apare ca intruchipare a tiranului crud si sangeros, totusi figura lui nu este lipsita de complexitate. Scopul politicii lui Lapusneanul este de a spori autoritatea domnitorului prin ingradirea puterii marilor feudali, a boierilor. De asemenea, el isi pierduse increderea in boieri cand fusese tradat de ei in prima lui domnie: “a…i eu ii cunosc pre boierii noastri, caci am trait cu dansii”, ii spuse Lapusneanul vornicului Bogdan la intrarea in tara, iar boierilor trimisi de Tomsa in solie le replica: "Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi”. Prin puterea de evocare a dialogului, printr-o fina observatie a gesturilor, a mimicii se dezvaluie toata miscarea psihologica a viitorului tiran inca din primul capitol. Scena dialogata a intalnirii dintre Alexandru Lapusneanul venit sa urce pe tronul Moldovei pentru a doua oara si solia de boieri alcatuita din vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarii Strioci si Spancioc contureaza conflictul puternic dintre domni si boierii tradatori, evidentiind trasatura fundamentala a lui Alexandru: vointa neclintita de a domni ca un autocrat, impunandu-si ferm autoritatea tiranica. Lapusneanul ii primeste protocolar si rezervat, “silindu-se a zambi”. Atitudinea boierilor exprima o oarecare independenta, caci “se inchinasera pana la pamant, fara a-i saruta poala dupa obicei”. Replicile se succed viu, punand in evidenta siguranta de sine si atitudinea provocatoare a domnului, care-i face pe dusmanii sai sa-si dezvaluie intentiile adevarate si ostilitatea. Ultima parte a dialogului declanseaza raspunsul invaluit in viclenie a lui Motoc si raspunsul dur, ferm, autoritar, incarcat de furie si ura abia stapanita a lui Alexandru, dar exprimat in replici scurte, taioase, care pun in lumina trasaturile esentiale ale acestuia: impulsivitatea, firea violenta, fara scrupule in politica, neingaduinta in infruntarea cu boierii. Cuvintele au ramas memorabile: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, … si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi, si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra”. Pentru a-si realiza obiectivul, Lapusneanul se comporta machiavelic: se casatoreste cu Ruxanda, fiica lui Petru Rares, nu din dragoste, ci “ca sa traga inimile norodului”, in amintirea caruia staruia inca figura luminoasa a fiului lui Stefan cel Mare; se foloseste de Motoc spre a atrage asupra acestuia nemultumirea poporului; le promite boierilor impacare si ii invita la masa cu gandul de a-i ucide. Ruxanda are o fire gingasa si suava si este miloasa. Ea ar fi fost in stare sa-l iubeasca pe Lapusneanul daca ar fi gasit la el putina “simtire omeneasca”. Ea il roaga sa inceteze cu crimele deoarece nu mai vrea sa auda sotiile boierilor omorati plangand la usa ei. Lapusneanul ii promite ca-i va oferi un leac pentru spaima ei, deoarece Ruxandei ii era frica de capetele omenesti ce se gaseau in fata portii. Acest leac de frica oferit doamnei pune in lumina un domn absolut, un tiran al epocii medievale. Justificate pana la un punct de conditiile istorice si de politica sa, violenta si cruzimea lui Lapusneanu depasesc totusi limitele normalului, personajul fiind prezentat ca un sadic si ca un psihopat. El are o fire impulsiva: vrea sa-l loveasca pe Spancioc cu

maciuca, duce mana la jungher atunci cand domna Ruxanda ii reproseaza crimele. Viclean si abil, personajul stie insa sa-si stapaneasca aceste impulsuri, modificandu-si comportamentul si inducandu-i in eroare pe ceilalati. Interogatiile su exclamatiile personajului, retezarea taioasa a vorbelor interlocutorului sau, succesiunea rapida a raspunsurilor lui Lapusneanu exprima ritmul starii sufletesti a personajului, vorbirea lui devenind dramatica, traita la cele mai inalte cote ale simtirii omenesti. Cu o intuitie psihologica remarcabila, Negruzzi isi lasa personajul sa se dezlantuie intr-o furie si manie galgaitoare, subliniind paroxismul trairii prin amanunte fizionomice: “Radea, muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau”. Lapusneanul dovedeste o cunoastere sigura asupra oamenilor, dar si o abilitate politica evidenta, crutandu-l pe Motoc pentru incercarea de a-l insela din nou, pentru ca ii este trebuitor “ca sa se mai usureze de blastemurile oamenilor”. Scena aceasta adauga alte trasaturi ale domnitorului: duritatea, luciditatea, ironia necrutatoare. Partea a III-a, cea mai dramatica din nuvela, incepe printr-o liniste si atmosfera cuvioasa de sarbatoare, la mitropolie, unde domn si boieri se adunasera pentru ascultarea liturghiei. Scena este pregatita minutios, realizand contrastul cu uciderea celor 47 de boieri. Scriitorul isi avertizeaza cititorul: “impotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca… Nici o arma nu avea alta decat un mic junghi cu plaselele de aur, iar printre bumbii dulamii se zarea o zea de sarma”. Urmatorea fraza tensioneaza momentul si invaluie totul intr-o atmosfera miraculoasa: “Spun ca minutul acela el era foarte galben la fata, si ca racla sfantului ar fi tresarit”. Este momentul in care Lapusneanul domina magistral, stapan fiind al artei disimularii. Personajul este un excelent actor, dovedind inteligenta, tact, un echilibru interior desavarsit. In momentul in care boierii sunt invitati la masa, Stroici si Spancioc, dand dovada de inteliganta si intuitie, hotarasc sa nu plece la ospat. Scena uciderii boierilor, a dialogului dintre Lapusneanul si Motoc, retrasi “langa o fereastra”, capata viata intr-un tablou plin de miscare ce se deruleaza parca aievea. Cinismul lui Lapusneanu -; “El radea”, si groaza lui Motoc care se silea “a rade ca sa placa stapanului”, simtindu-si “parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind”, sporesc dramatismul. Luciditatea, sangele rece, tonul sarcastic in fata scenei sangeroase la care asista, comportamentul dispretuitor si cinic fata de Motoc pierit de groaza, dezvaluie un om diabolic. Lapusneanul are placerea sadica de a chinui sufletul vornicului ticalos care-l tradase si de care acum nu mai avea nevoie. El se leapade de el, potolind astfel multimea “burzuluita”, fara sa clipeasca, dintr-un calcul lucid. Lapusneanul este inzestrat cu o mare mobilitate a sentimentelor, caracteristica fiintei umane. In scena finala a bolii si a otravirii sale, personajul traieste cu intensitate atat umilinta cat si revolta impotriva celor care l-au otravit, apoi groaza in fata mortii. In caracterizarea personajului, C. Negruzzi da dovada de obiectivitate. Personajul ni se infatiseaza prin faptele, gesturile si cuvintele sale, interventiile directe ale autorului fiind minime. Predomina naratiunea si dialogul. Exceptie de la obiectivitate fac doar cateva interventii in care autorul isi exprima atitudinea sau citeste gandul personajului mai mult decat s-ar putea ghici din comportarea sa: cand caracterizeaza scurtul discurs din biserica “aceasta desantata cuvantare”, cand ghiceste ca Lapusneanul “mediteaza vreo noua moarte”. In rest stilul este obiectiv, iar personajul se caracterizeaza singur ori prin intermediul altor personaje (de exemplu, se spune ca doamna Ruxanda nu-l iubeste intrucat nu are “simtire omeneasca”.

concizia sunt trasaturi clasiciste ale nuvelei. opera lui Negruzzi apartine romantismului. Stilul este obiectiv. autorul caracterizeaza magistral personajul colectiv. Sobrietatea stilului. culoarea locala: descrierea salii de ospat.ro a folosit urmatoarele modalitati de caracterizare: Conteaza ce crezi ! Premii saptamanale la un click distanta ! 1. viclean. sugerandu-i doamnei Ruxanda sa-si otraveasca sotul fara a se implica el insusi si lasand sa cada toata vina asupra ei. Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanu Vizite: ? Nota: ? Al. Negruzzi surprinde psihologia colectiva. realizat pe baza antitezei. tarie de www. in momentul in care cineva pronunta numele lui Motoc. vointa Nu ezitati! La OTTO de fier. dar. Multimea adunata sub zidurile palatului nu reuseste la inceput sa-si formuleze revendicarile decat intr-un mod vag. Personajul se remarca printr-o complexitate de PUBLICITATE caracter. 0 lei cheltuieli poştale până la data de 26 septembrie! sadism. descrierea directa.” (Tudor Vianu). orgoliu. este plastic si expresiv (“gloata”. Inapoi la scoala! q2p16pq Decorix. Limbajul. inteligenta. C. fizic si moral 2.ro scriitor. Prin reconstituirea istorica. “sarind ca un om ce calca pe un sarpe”).sondaje. scrisa de Costache Negruzzi. care ii realizeaza personajului un succint portret literar. MITROPOLITUL TEOFAN Se caracterizeaza prin siretenie. a vestmintelor. autorul scolar! decorix. cinism. RUXANDA Este un personaj romantic. PERSONAJUL COLECTIV Observator patrunzator. egoist si intrigant. utilizarea antitezei. “norod”. “sa nu ne mai zapaceasca”). lipsit de demnitate. facuta de www. descrierea facuta de celelalte personaje: . posedand o multitudine de trasaturi de caracter: hotarare.MOTOC Tradator si las. “ticalosul”). Motoc intruchipeaza tipul boierului feudal menit sa justifice cruzimea domnului. viclenie. este necrutator si razbunator. energie. Rareori intervine autorul cu cate un calificativ (“marsavul”. “Prin nuvela <Alexandru Lapusneanul>.ro iti aduce tot ce ai nevoie pentru noul an In realizarea acestui personaj. Pentru prima data in literatura romana. Predomina naratiunea si dialogul pe fondul realist al actiunii. prezentarea unui erou de exceptie. “dasa larma”. cu elemente de factura populara. “burzuluisera”. toate nemultumirile individuale se cristalizeaza in jurul acestui nume. obiectivitatea relatarii. Negruzzi retine numai atmosfera scrisului clasic (“plecara de fuga”.ro caracter. are un rol bine determinat in intriga riguros construita a nuvelei. Lapusneanu este personajul principal si negativ al nuvelei cu acelasi nume. Ridicandu-se peste stilul cronicaresc. Negruzzi devine primul scriitor epic de seama al literaturii noastre.otto. spectaculosul nuvelei.

demna de luat in seama 6. el se arata foarte orgolios. caracterizarea prin comportament: schingiuieste. caci nici nu se gandeste sa renunte la planul sau de a recuceri tronul. deoarece este o opera epica in proza. insulta pe doamna Ruxanda si pe mitropolit. Fiind o opera epica. cand se trezeste din lesin. vorbeste in pilde. merge la biserica. ca orice domn. asa cum reiese din scena juramantului mincinos din biserica. Intriga este riguroasa. isi da seama ca poporul reprezinta o forta naprasnica. cand se imbolnaveste. caci ar fi aflat si ceilalti boieri ai ar fi fugit din tara.Mitropolitul Teofan il considera crud si cumplit . cu toate ca nu se arata preocupat de soarta lui. nu ii ucide pe solii lui Tomsa. se arata revoltat impotriva celor care l-au calugarit. scena in care doamna Ruxanda il roaga sa nu mai ucida boieri). ucide. ademenindu-i la curte. intrecandu-l chiar si pe Motoc. care povesteste faptele din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. Acest personaj nu crede si nu respecta nimic. el apreciaza forta poporului. sa se umileasca. Lapusneanu si boierii tradatori. cerand sa fie calugarit. ameninta cu moartea. Expozitia prezinta locul si momentul desfasurarii actiunii. cu toate momentele sale. La Lapusneanu. Personajul se dovedeste. Alexandru Lapusneanul avand o hotarare neclintita: „Daca voi . Este atat de viclean. ca mai apoi. Acest personaj se arata a fi un foarte bun cunoscator de oameni. Opera are un subiect. opinii: isi arata deschis ura fata de boieri. unde ii ucide. El este viclean. mai mari decat schita si mai mici decat romanul. incat adoarme suspiciunile boierilor.Motoc spunea ca nu e iubit si nici dorit de popor . are un narator. viclenia se asociaza cu ipocrizia.Spancioc il numea tiran 3. Lapusneanu dovedeste tact si diplomatie in relatiile cu boierii: nu il ucide pe Motoc. nu are nimic sfant: jura mincinos in biserica. Cu toate acestea. ameninta 5. Lapusneanu este foarte impulsiv si cu greu reuseste sa-si stapaneasca aceasta impulsivitate (scena intalnirii cu solii lui Tomsa. caci isi da seama ca boierii nu il iubesc si nu il doresc si ca in lupta impotriva acestora va avea castig de cauza daca va avea de partea sa simpatia poporului. respectuos. de dimensiuni ample. imbracamintea de domn. caracterizarea prin mediu: palatul domnesc. dar si de ostean Inca de la inceputul nuvelei ne dam seama ca Lapusneanu este un om hotarat. Observam la personaj si mobilitatea sentimentelor. metaforic 7. caracterizarea prin ganduri. cand este otravit si ii vede la cap pe dusmanii sai. caracterizarea prin limbaj: termeni injuriosi. Initial. Textul „Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzzi este o nuvela.. ca stie ca va avea nevoie de el mai tarziu. de a-si camufla sentimentele). scapand de pedeapsa lui. un limbaj aforistic. O alta calitate a sa este si capacitatea de a disimula (de a-si masca. curtea domneasca. este cuprins de groaza. fapt ce reiese din caracterizarea ce le-o face solilor lui Tomsa. In acelasi timp el este si inteligent. faptul ca trece cu usurinta de la o stare la alta. are simtul protocolului: ofera ospete. personajele si relatiile dintre ele: Moldova secolului XVI. autocaracterizarea 4. plin de energie si cu vointa de fier. Aceasta capacitate se manifesta in special in scena juramantului mincinos din biserica.

atat prin modalitati directe. iar din juramantul mincinos din biserica („sa traim de-acum in pace. la insistentele boierilor si ale mitropolitului. ganduri. sadismul. limbaj. Alexandru Lapusneanul este un personaj-pivot. Veverita.” „L-ai tradat pe Despot. cat pe psihologia personajului principal: in dialogul cu boierii tradatori se dovedeste foarte inteligent si abil. infaptuirii piramidei de capete si linsarii lui Motoc de catre popor. Deznodamantul este previzibil: bolnav. Punctul culminant corespunde uciderii celor 47 de boieri. un subiect. cat si psihologica. iar daca voi nu ma iubiti. m-ai tradat pe mine. Modul de expunere fundamental este naratiunea. iar Spancioc il considera crud si cumplit). nu are nimic sfant. mediul in care traieste. relatand luptele pentru putere dintre domnitor si boieri. unde cere sa fie calugarit. cetatea Hotinului) si intr-un timp mai indelungat (anii celei de-a doua domnii a lui Lapusneanu). doamne Ruxanda il otraveste. caracterizarea indirecta prin fapte. se refugiaza la cetatea Hotinului. Opera „Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi. Spancioc. eu va iubesc inspre voi”. personaje variate si naratiunea ca mod principal de expunere. care ii realizeaza personajului un succint portret literar. mitropolitul Teofan si singurul personaj colectiv. setea de razbunare. Cuplu de personaje dintr-o nuvelă Alexandru Lapusneanul si Doamna Ruxanda . facuta de autor. domnul dovedind o foarte buna cunoastere a psihologiei umane. fizic si moral. curtea domneasca. desfasurandu-se in mai multe locuri (hotarul Moldovei. cateodata. care nu crede in nimic. o nuvela atat istorica. doamna Ruxanda. in jurul caruia graviteaza o galerie de personaje secundare: Motoc. al carui nume il poarta nuvela ca titlu. dar se imbina cu descrierea si cu dialogul. iar din simularea impacarii din biserica ne dam seama de ipocrizia acestui om. inteligent). ipocrizia). nu are nimic sfant. In caracterizarea lui Alexandru Lapusneanul trebuie sa evitam un punct de vedere exclusivist. dar multi”. in tine nu m-as increde.nu ma vreti. In desfasurarea actiunii sunt prezentate faptele domnului dupa ocuparea tronului. Stroici. foarte bine caracterizat de catre domn: „prosti. fara scuza. sa ne iubim ca niste frati. boierii complotand mereu impotriva domnului. cruzimea. bun cunoscator al psihologiei umane. vestimentatia. vei trada si pe Tomsa”). energic. Conflictul dintre domn si boierimea tradatoare este puternic. este o opera epica. cat si indirecte: descrierea directa. caracterizarea directa facuta de celelalte personaje (Motoc spunea ca nu e iubit si nici dorit de popor. pentru ca aceasta este una din cele zece porunci: «Sa iubesti pre aproapele tau ca insusi pre tine» si sa ne iertam unii pe altii pentru ca suntem muritori”) rezulta ipocrizia domnului si faptul ca el nu crede in nimic. Dialogul este esential in nuvela. Accentul nu cade atat pe actiune. dar si defecte extreme (maiestria in arta disimularii. el avand calitati exceptionale (hotarat. Actiunea este ampla. Personajul principal. iar acesta ucigandu-i fara mila si. viclenia. este complex caracterizat. dezvaluind foarte bine opiniile si psihologia domnului. mitropolitul Teofan il numea tiran. Motoace? Invechit in zile rele. eu va vreau. avand un narator. el fiind relevator de psihologii: din dialogul dintre Alexandru Lapusneanul si solia boierilor si din caracterizarea facuta de acesta lui Motoc („Dar tu. poporul. opinii.

"Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi (1808-1868). cu un echilibru solid. în prima domnie fusese trădat de boieri. eu vă vreu."... încă din expoziţiune.7CTDI de la 1574 RON – RCA+CASCO / 1 an ilustrat de adevărul istoric al celei de a AllianzDirect. din cronica lui Grigore Ureche."Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi Prima nuvelă istorică din literatura română. Structura narativă a nuvelei este simetrică şi riguros construită. "Al să dai samă. de unde reiese distanţarea acestuia de evenimente.". eu vă vreu. apare la 30 ianuarie 1840. îmbinând adevărul istoric şi ficţiunea auctorială. Tema nuvelei ilustrează evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei. romantismul. personaj eponim (care dă numele operei-n." -. 1... aşadar. care are ca motto replica luiLăpuşneanul adresată boierilor . Polite medicale definit de simetrie şi de echilibrul solid al 18 RON pe saptamana nuvelei. Nu ezitati! La OTTO "De mă voi scula.ro mai multe curente literare: clasicismul. Acţiunea este clară şi se bazează pe conflictul bine evidenţiat dintre domnitor şi boierii care-1 trădaseră în prima domnie şi-1 siliseră să părăsească tronul Moldovei.. "IntroducţieJ'.w. "Capul lui Motoc vrem.otto. caracterul puternic. Negruzzi se inspiră. Incipitul este reprezentat de informaţia cu caracter istoric despre Ştefan Tomşa care ucisese cu buzduganul pe Despot-Vodă. fugise în . fiind organizată în patru capitole.ro psihologia şi tragismul personajelor. iar spaţiul narativ este real: Moldova secolului al XVIlea.. Modalitatea narativă se remarcă. cât Honda Civic 2006 şi de scenele cutremurătoare..ro doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul. prin absenţa mărcilor formale ale naratorului."Dacă voi nu mă vreţi. indirect. Timpul narativ este cronologic. Pentru crearea acestei nuvele. hotărârea neclintită a voievodului de a ocupa pentru a doua oară tronul Moldovei. în principal... în primul număr al revistei "Dacia literară". Naratorul omniscient (heterodiegetic) şi naraţiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativă a nuvelei şi focalizarea zero. doamnă!. Compoziţia narativă reuneşte www. pre mulţi ani să popesc 0 lei cheltuieli poştale până la data de 26 septembrie! şi eu. reprezentat atât de Oriunde in UE AllianzDirect. conceput de Mihail Kogălniceanu şi anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei.".) şi antierou.". înscriindu-se într-una dintre direcţiile imprimate de programul acesteia.. îri timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569). bazat pe relatarea în ordine a derulării evenimentelor situate într-un trecut istoric. fiecare purtând un motto semnificativ pentru PUBLICITATE conţinutul acestuia: "Dacă voi nu mă vreţi. realismul. se dezvăluie. Alexandru Lăpuşneanul este protagonistul nuvelei.

.cu banii ţăranilor pre eare-i jupuiţi voi. cărora le răspunde cu ochii scânteind "ca un fulger": "Dacă voi nu mă vreţi. dar Lăpuşneanul îi tăiase acestuia nasul şi se căsătorise el cu fiica "bunului Petru Rareş". Jurase să-1 cinstească şi să i se supună. Tânăra fusese. sub tutela celor doi fraţi mai mari. dar au venit vremea să vă mulg şi eu pre voi". iniţial. pe Doamna Ruxanda.. eu vă iubesc pre voi [. Doamna Ruxanda este înspăimântată de cruzimile şi crimele înfăptuite de soţul său şi speriată de cuvintele văduvei unui boier ucis. de către "obşte". [. doamnă!. pieptănătura. le răspunde cu o ură imensă.... faptul că. după moda timpului. ba ar fi putut chiar să-1 iubească. ea moştenise de la "bunul Petru Rareş" dârzenia şi curajul de ă se adresa domnitorului. accentuând adevărul istoric. răzbunarea cumplită asupra boierilor. la întrebarea'cu ce va sătura el "lăcomia acestor cete de păgâni?". cu o sete de răzbunare nestăpânită şi ameninţare fioroasă: "Cu averile voastre. prin flash-back.]. bărbaţii şi fraţii". Ruxanda având "acea frumuseţă. conturând în mod direct un scurt portret. faţă de care era datoare să manifeste o atitudine de totală supuşenie şi umilinţă. Hiaş şi Ştefan. eu vă vreu [. care. constituie fapte reale consemnate de istoria Moldovei. hotărâtă să-şi roage soţul să nu mai verse sânge şi să înceteze cu omorurile. pentru că "bărbatul tău ne taie părinţii. în mod indirect.. viclenia lui Lăpuşneanul. Din acest episod istoric reiese. ajungând astfel pe tronul Moldovei. aşa cum sunt ele prezentate de narator. însă era "tristă şi tânjitoare". prin cuvintele adresate boierilor. fiice şi surori de domn". voievodul Petru Rareş.] şi el nu apuca să putrezească. Cu acest prilej. doamnă!". portretul lui Lăpuşneanul. Astfel se reliefează conflictul puternic între fostul domnitor şi boierii trădători. imediat după instalarea pe tron.exil împreună cu doamna Ruxanda şi fiul lor. deşi "gingaşă". naratorul omniscient insistă asupra spiritului vindicativ al lui Alexandru Lăpuşneanul. când alt cap îi lua locul". care făcea odinioară vestite pre femeile României". naratorul omniscient descrie detaliat straiele domneşti. şi pre celălalt ucis" şi fusese căsătorită silit.. la cea mai mică plângere. privise pre un frate lepădându-şi religia. care o ameninţase "Ai să dai samă. cu trimitere directă la "/ironică". unde îşi pregătise o armată de zece mii de mercenari ("oaste de strânsură") şi venise acum în Moldova cu gândul de a izgoni "pre răpitorul Tomşa" şi de a-şi lua înapoi scaunul domnesc. în prima domnie. soţia lui Lăpuşneanul şi.. cu Alexandru-Vodă. Desfăşurarea acţiunii completează.] Să mă întorc? Mai degrabă-şi întoarce Dunărea cursul îndărăpt". în al doilea episod. Vocea auctorială introduce în firul narativ un personaj secundar. indirect. dacă ar fi .. împrejurările şi succesiunea la tron a voievozilor. cu mottoul "Ai să dai samă. Din atitudinea Doamnei Ruxanda reiese. Ea intră în sala tronului îmbrăcată "cu toată pompa cuvenită unei soţii.] şi dacă voi nu mă iubiţi. care-şi revarsă. Ruxanda rămăsese orfană la o vârstă fragedă. care se dovediseră incapabili să domnească. Intriga accentuează. îşi "văzuse murind pre părinţii săi. de n-ar fi fost vândut de boieri". capul vinovatului se spânzura în poarta curţii [. logodită cu boierul Joldea. "pre care nu l-ar fi perdut. obstinaţia (încăpăţânarea) şi voinţa lui Lăpuşneanul de a se instala pe tronul Moldovei. cum o prezintă în mod direct naratorul. precum şi lipsa oricărui scrupul în ceea ce priveşte mijloacele pe care le practică pentru ocupare a tronului. cărora le ia averile şi le taie capetele: "la cea mai mică greşeală dregătorească. indirect. După moartea tatălui său. Voi mulgeţi laptele ţării.. având drept scop răzbunarea pe boierii trădători. inserează o scurtă biografie a eroinei.". indirect. Ea avusese un destin nefericit. nu .

Vodă râde satisfăcut şi. ci numai căsătoria şi legile timpului îi obligă să stea alături. însă ea leşină la vederea acestei grozăvii. pre mulţi am să popesc şi eu. violenţa şi încrâncenarea domnitorului. au sosit patruzeci şi şapte de boieri care. pre mulţi am să popesc şi eu! Iar pre căţeaua asta voi s-o tai în patru bucăţi împreună cu ţâncul ei". tăia mâni.. apoi. îl jigneşte pe mitropolit . îl mustră conştiinţa pentru toate cruzimile înfăptuite. puindu-i nume Paisie" şi-1 proclamă pe Bogdan domn al Moldovei. Trezindu-se din starea de inconştienţă şi văzându-se îmbrăcat în rasa de călugăr. Era totuşi neliniştit pentru că nu pedepsise pe Spancioc şi Stroici. dar. căruia-i cere să-1 călugărească. la ziua când îi va ucide pe toţi boierii la un loc. făcând o piramidă de "patruzeci şi şepte căpăţăne. Deznodământul coincide cu ultimul capitol. pentru că şi el este muritor şi "ai să dai seamă!". La ospăţul oferit de Lăpuşneanul ca prilej de împăcare. pune să se reteze capetele celor ucişi. pe care nu reuşise să-i găsească. spre dezamăgirea dispreţuitoare a domnitorului: "Femeia tot femeie [. "în delirul frigurilor". simţindu-se mereu în pericol de a fi trădat din nou de aceştia. la un semn al domnitorului. Privind masacrul. "De mă voi scula. Bogdan. fiind evidente delicateţea. Lăpuşneanul se înfurie cumplit. sensibilitatea şi bunătatea Ruxandei. apoi. Deşi construită în antiteză caracterială cu Lăpuşneanul. Timp de patru ani Alexandru îşi respectă promisiunea făcută soţiei şi nu mai ucide niciun boier. vârful căreia se încheia prin capul unui logofăt mare".. ciuntea şi seca pe cârea avea prepus". îşi pierde complet controlul şi-i ameninţă cu moartea pe toţi. unul de altul. o sărută pe frunte şi o aşază pe genunchii săi ca să afle motivul acestei îndrăzneli. Vodă se îmbolnăveşte "de lingoare" şi. lipsită de sentimente şi de sinceritate dintre Lăpuşneanul şi Ruxanda. ceea ce argumentează faptul că ei nu constituie un cuplu. în contradicţie cu brutalitatea. ea se sparie". "crezând că se sfârşeşte. care are ca motto cuvintele lui Lăpuşneanul. pe de o parte sensibilitatea şi bunătatea doamnei.:. femeia dovedeşte forţă lăuntrică şi fermitate în ultimul episod al nuvelei. Vodă o trimite. dar de mă voi îndrepta. chiar şi după toate crimele înfăptuite. Retras în cetatea Hotinului. în loc să se bucure. probabil. însă o roagă să poruncească mâncăruri alese pentru un ospăţ de a doua zi. Lăpuşneanul se poartă cu delicateţe. lăsând moştenitor la tronul ţării pe fiul său. gândindu-se. când va da "masă mare boierilor". gingăşia. au fost măcelăriţi de mercenarii aflaţi în spatele mesenilor. Mitropolitul şi episcopii. Cu un zâmbet perfid. născoeeşte tot felul de schingiuiri: "scotea ochi. după care le aşază în mijlocul mesei. Când termină. îl călugăriră. o cheamă pe domniţa Ruxanda să-i dea leacul de frică promis. Lăpuşneanul îi promite că de poimâine nU va mai vedea omoruri şi capete tăiate şi că îi va da "un leac de frică". Deşi uimit de vizita soţiei sale. Limbajul protagonistului accentuează violenţa şi ura sa nepotolită. iar pe de altă parte cruzimea şi spiritul vindicativ care dirijează toată energia domnitorului. să-şi vadă de casă şi de copii. Scena reliefează indirect trăsăturile antitetice ale celor doi soţi. Din această scenă se evidenţiază relaţia convenţională. dar îşi stăpâneşte pornirea violentă. Ruxanda îi sărută mâna. Lăpuşneanul izbucneşte cu mânie şi mâna sa caută pumnalul la cingătoare. cu un cinism şi o cruzime ieşite din comun. îi povesteşte despre văduva boierului ucis care 6 ameninţase şi-1 imploră să oprească sângeroasele răzbunări. cu lacrimi în ochi. de aceea îl cheamă la el pe mitropolitul Teofan. Lipsit de credinţă creştină.". cruzimea.găsit la el "cât de puţină simţire omenească". "după neam şi după ranguri". inclusiv pe soţia şi pe fiul său: "M-aţi popit voi. ea fiind aleasă de naratorul omniscient să-şi ucide soţul.]. fire violentă şi plină de venin.

şi ochii săi sângeraţi se holbaseră". formează un cuplu romantic.. este evlavioasă.. a fost înmormântat la mănăstirea Slatina. Lăpuşneanul este tipul domnitorului tiran. ciuntea şi tăia mâini. încurajândo discret cu binecuvântarea: "Dumnezeu să-1 ierte. Referindu-se la valoarea incontestabilă a nuvelei "Alexandru Lăpuşneanul" de Coşţache Negruzzi. Alexandru Lăpuşneanul. până când. blândă. Scena otrăvirii este cutremurătoare.sondaje.ro .] dinţii şi îi turnă pe gât otrava ce mai era pe fundul paharului".spunându-i "boaită făţarnică" şi-1 ameninţă cu duşmănie: "eu [. îngrozită de ameninţările lui Lăpuşneanul.ro a literaturi romane. cu un cuţit. Cele două personaje. Naratorul obiectiv şi omniscient descrie în detaliu chinurile îngrozitoare ale domnitorului care "se zvârcolea în spasmele agoniei. sensibilă. "Gingaşa Ruxanda". dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. mai mult silită de boieri.. dinţii îi scrâşneau. apoi are puternice mustrări de conştiinţă. cuvinte memorabile. are o satisfacţie profundă la vederea piramidei formate din" patruzeci şi şapte de capete ale boierilor şi băgase groaza în toţi. cu descendenţă voievodală şi un destin nefericit. în sfârşit. fiindu-i teamă de pedeapsa divină: "Voi să daţi seamă înaintea lui Dumnezeu. spunându-i cu bucurie: "învaţă a muri. nuvela istorica . de observaţie psihologică acută. Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci. tu care ştiai numai a omorî". crud.ro Publicata in primul numar al revistei ..Dacia Literara” (1840). cu voinţă puternică şi spirit vindicativ. s1q1qg Parerea ta conteaza! Inspirindu-se din cronica lui Grigore Cine are dreptate in disputa dintre clienti si banci? www. iar Stroici.. Caracterizarea lui Motoc Alexandru Lapusneanul PUBLICITATE Vizite: ? Nota: ? Asigurare medicala Raspundere civila inclusa AllianzDirect. George Călinescu afirma că aceasta "ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet. preluat de Costache Negruzzi din "Letopiseţul Ţării Moldovei" scris de Grigore Ureche.4 Benzina 327 RON – RCA /AllianzDirect. Doamna Ruxanda acceptă sfatul lui Spancioc de a-i pune soţului ei otravă în băutură. spume făcea la gură.Alexandru Dacia Logan 2006 1 an Lapusneanul” este considerata o capodopera 1. Proza narativă "Alexandru Lăpuşneanul" este o nuvelă istorică deoarece cuprindenumeroase elementele realiste ilustrate de adevărul istoric. Ca antierou. că voi m-aţi făcut să fac acest păcat". unde "se vede şi astăzi portretul lui şi a familiei sale". document pus la dispoziţia scriitorilor paşoptişti de către Mihail Kogălniceanu. lăsând "o pată de sânge în istoria Moldovei". eu te desmitropolesc".. Ruxanda umple un pahar de argint cu apă şi. toate aceste definind-o ca personaj romantic. care-1 caracterizează direct'-"crud şi cumplit". Alexandru Lăpuşneanul şi Doamna Ruxanda. fiind încurajată şi de mitropolit.] te-am făcut mitropolit. fiind construite prin antiteză şi având totodată caractere excepţionale ce acţionează în situaţii ieşite din comun. ca izvor de inspiraţie pentru o literatură română originală. de atitudini romantice şi intuiţie realistă". zise suspinând. Stroici şi Spancioc se uită cu satisfacţie la suferinţele lui Vodă. "îi descleştă [. toarnă otrava. deci romantică. deoarece scotea ochi. şi să te ierte şi pre tine". care omoară cu plăcere. înzestrată cu trăsături pozitive. 'îşi dete duhul în mâinile călăilor săi". intră în camera bolnavului şi-i dă să bea.

. In cronica lui Grigore Ureche.. pentru a deveni o intruchipare romantica a boierului slugarnic. Dar cand constata ca nu mai e nici o scapare. sangeroasa si tulbure cand luptele pentru tronul Moldovei si conflictul dintre domnitori si marii feudali ajunsera la apogeu.. . Vornicul Motoc este caracterizat in mod direct de catre narator.…ai vandut pre Despot. dar in realitate el isi . Voievodul are dreptate. iar Motoc o dovedeste prin faptul ca desi vine ca sol a lui Tomsa sa-l induplece pe Lapusneanul sa se inapoieze. . suspina”. preacurata fecioara”. Personajul este caracterizat in mod indirect si prin limbajul folosit. Fiind iertat de domnitor.Oh! Nenorocitul de mine”. pusa mai ales in evidenta prin relatiile dintre personaje: LapusneanulMotoc (Calaul si victima) si Lapusneanul-Ruxandra (Demonul si ingerul).da o reprezentatie comica de lasitate.invechit de zile rele” si .ai urmat cu mare intelepciune”.silindu-se a ride”.pentru a trage foloase”: .deprins a te ciocoi la toti domnii”... el trece de partea acestuia si-i fagaduieste sprijinul. El este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui Grigore Ureche. vei vinde si pre Tomsa”. caci el ramane pentru Lapusneanul . fiind un important personaj din literatura romana... m-ai vandut si pre mine. Motoc nemaistiind ce sa faca pentru a scapa de moarte: . Toate acestea releva si o viclenie nativa. (1564-1569) o epoca istorica.. antiteza romantica domina textul. in sala de ospete si la poarta cetatii cand este sfasiat de multime. ridicola si . doreste sa intre in gratiile stapanului care-l flateaza si-l linguseste.. . chiar daca are o alta convingere intima iar linguseala ajunge pana cand simuleaza o stare slufeteasca asemenea celei a domnitorului . devine slugarnic si in permanenta. Motoc este un personaj secundar fiind folosit de Voda pentru a-si pune in practica planurile diabolice.Milostive doamne” etc. Motoc este omorat in Polonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. aprobandu-i toate vorbele. prin care scapa de numeroase incurcaturi. invocand ajutorul divin” (A.Ureche...isi smulgea barba”. El il considera pe Motoc un intrigant. Vornicul Motoc este folosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanu pentru a-si pune in practica planurile malefice.. un tradator de profesie care unelteste impotriva tuturor domnitorilor pentru a-si atinge propriile interese si .Sa moara toti… sint niste prosti”. .. Personajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru Lapusneanul (15641569) in mai multe locuri: dumbrava Tecuci.. ipocrit si las. Vornicul Motoc ramane intruchiparea acelei boierimi insetate de avere si se inscrie. pe care-l da multimii. Costache Negruzzi evoca aici cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. care vor ajunge pana la disperare.. Insusirile lui Motoc sunt evidentiate si indirect prin fapte. Acest destin tragic al lui Motoc a existat in realitate (istorie) dar boierul se numea Batista Veleli. in palatul domnesc de la Iasi. Incercarile lui sunt zadarnice. acestia sfasiindu-l.simtea parul zburlindu-i-se pe cap” si dintii sai clantanind. transfigurat in personaj literar prin fantezia autorului. .. lasitatea lui devine nimarginita.O pacatosul de mine”. iar atunci cand constata hotararea nestramutata a lui Voda. Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica.plangea.. fiind foarte bine definit si conturat. Ii propune mai intai sa dea cu tunurile in multimea de la poarta si apoi ii cere ragaz pentru a-si arandui casa si a se spovedii. Motoc este caracterizat in mod direct si de catre Alexandru Lapusneanul: .. . .Maica. .un talhos si un vanzator”.. Naratorul nu isi exprima atitudinea fata de personaj dar se refera la gesturile acestuia prin care vrea sa fie remarcat de Lapusneanu .D. tipa.striga ticalosul”.boci ca o muiere”.Piru) si incercand sa obtina bunavointa domnitorului: .

Transilvania l-aude. . de pe stîncă. umbră veche! priimeşte-nchinăciune De la fiii României care tu o ai cinstit: Noi venim mirare noastră la mormîntu-ţi a depune. mă-mpresoară: De pe muche. chipuri negre se cobor. O fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc… Iese… vine către ţărmuri… stă… în preajma ei priveşte… Rîul înapoi se trage… munţii vîrful îşi clătesc. fapte cumplite îţi sînt ţie cunoscute. Oltule. noaptea iese. un mormînt se desvăleşte.III. din rîpă. 5 Umbra lui Mircea. Ş-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. creşte. Cavaler de ai credinţei. Este ceasul nălucirei. Însă. Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit? Este el. taberi fără număr împrejuru-i înviez… Glasul ei se-ntinde. Unul altuia îl spune. Ş-al tău nume moştenire libertăţii să îl laşi. Uriaş e al Daciei. Acest sunet. Rîvna-ţi fu neobosită. sau al Tibrului stăpîn. Şi puternici legioane p-a ta margine-ai privit. îndelung-a ta silinţă: Pînă l-adînci bătrîneţe pe români îmbărbătaşi. Dunărea se-nstiinţează. vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorinţă. care-ai fost martur vitejiilor trecute. Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit. Sărutare. repetat din stîncă-n stîncă. Mircea! Oltul repetează. ungurii se înarmez. Dintr-o peşteră.La Cozia Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate: Către ţărmul dimpotrivă se întind. Muşchiul zidului se mişcă… pîntre iarbă să strecoară O suflare. acest nume valurile-l priimesc. care trece ca prin vine un fior. Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc. Virtuţi mari. sau e Mircea cel Bătrîn? Mircea! îmi răspunde dealul. Traian. cinste a Romei ce se luptă cu natura. cum îl arată sabia lui şi armura. Ascultaţi!… marea fantomă face semn… dă o poruncă… Oştiri. se prelungesc.

Au trecut vremile-acelea. Însă triste şi amare. El cultivă cu strălucire motivele romantice ale ruinelor. Lumea e în aşteptare… turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc. laude ţi-a cîştigat: Întreprinderea-ţi fu dreaptă. Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte. Grigore Alexandrescu a preluat din romantismul european modalităţile artistice. Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat. Grigore Alexandrescu (1814-1885) este un poet romantic autentic. cum privim vechea armură Ce un uriaş odată în războaie a purtat. se întind ca un veşmînt. La apus se adun norii. mormintelor. În acel locaş de piatră. Tot e groază şi tăcere… umbra intră în mormînt. Unde tu te gîndeşti poate la norodul ce-ai iubit. legi. Şi ai lui sîngeraţi dafini naţiile îi plătesc. transpunândule în idealurile înflăcărate ale generaţiei de la 1848 şi urmărind sensibilizarea contemporanilor pentru împlinirea idealurilor de libertate şi independenţă naţională. şi pădurile ce-l hrănesc. . a fost nobilă şi mare. E a cerului urgie. care moartea îl iubeşte. atât în poeziile patriotice. pe care însă le-a adaptat spiritualităţii româneşti. trece slaba-ne măsură. reînviind eroii istoriei naţionale. Căci războiul e bici groaznec. Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lăţeşte. De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat. peisajelor nocturne şi fantastice.Dar cu slabele-ţi mijloace faptele-ţi sînt de mirare: Pricina. Cîtă ai simţit plăcere cînd a lui Mihai soţie A venit să-ţi povestească fapte ce l-a strălucit! Noi citim luptele voastre. năravuri se-ndulcesc: Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite În gîndire şi în pace drumul slavei îl găsesc. este foc care topeşte Crîngurile înflorite. Greutatea ei ne-apasă. cât şi în elegii şi meditaţii. drum ce duce la vecie. Şi-ale valurilor mîndre generaţii spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc. nu rezultatul. vremi de fapte strălucite.

deoarece toate elementele sale participă emoţional la întâmplările miraculoase: \"Muşchiul zidului se mişcă. \"mă-mpresoară\". \"izbesc\". în revista \"Propăşirea\".. Semnificaţia titlului. Structura compoziţională a poeziei. \"de pe muche\". Imaginea vizuală este redată prin forma reflexivă a verbelor \"se întind\". \"se întind\". pântre iarbă să strecoară/ O suflare. \"el\" \"stau\". \"Ascultaţi!\" etc. lăcaş care a inspirat poezia şi unde. în care cele dintâi imagini vizuale sunt umbrele turnurilor aplecate peste undele şi valurile Oltului. se pare. iar ultimele două strofe revin. împlinind astfel perfecţiunea artistică a poeziei. Titlul este alcătuit din două părţi. fapt ce 1-a determinat pe G. primele şapte strofe se constituie într-un pastel romantic. editată de Mihail Kogălniceanu. Primele şapte strofe compun un pastel romantic. poezia va fi publicată în 1844. \"trece\". descriind cadrul natural nocturn în care apare fantoma lui Mircea cel Bătrân. Printr-o personificare metaforică. George Bariţiu. la imaginea iniţială a pastelului. Călinescu să considere că Alexandrescu face parte \"dintre aceia care au contribuit la apropierea poeziei de muzică\". iar a treia accentuată-«. poetul aseamănă generaţiile de oameni care s-au succedat de-a lungul timpului pe aceste meleaguri cu undele curgătoare ale râului . muzicalitate interioară versurilor.. fiind animaţi de un adevărat şi înflăcărat patriotism. Imaginile vizuale sunt construite printr-o enumeraţie a complementelor circumstanţiale de loc -\"dintr-o peşteră\"... Vasile Cârlova. Atmosfera fantastică şi înfricoşătoare este ilustrată de \"ceasul nălucirei\". \"La Cozia\" este numele mănăstirii ctitorite de marele voievod. Poezia îmbină lirismul obiectiv cu lirismul subiectiv care se definesc prin pronume şi verbe la persoana a IIl-a şi la persoana I. următoarele cinci strofe conţin elemente de odă şi imn prin care se slăvesc faptele de vitejie ale domnitorului. precum şi prin adresarea directă (pronume şi verbe la persoana a Ii-a): \"îl\". a naturii meleagurilor româneşti. \"Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate\". părând că ating \"ţărmul dimpotrivă\". dintre care primele două sunt neaccentuate. care au cultivat tema evocării istorice. Costache Negruzzi. o zăresc\". ce par că-nu au o legătură strânsă. La Cozia\" a fost scrisă în urma unei călătorii pe care Alexandrescu a făcut-o pe la mănăstirile din Oltenia. \"se cobor\".un fior/ [.\"Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate\". \"mă-mpresoară\". Cadrul nocturn este specific romantismului prin atmosfera misterioasă care induce emoţie şi înfiorare. Andrei Mureşanu în Transilvania. care dau poeziei gravitate evocatoare şi. \"Umbra lui Mircea\" evocă personalitatea istorică a domnitorului muntean. Următoarele două strofe constituie o meditaţie.şi prin folosirea verbelor la prezentul etern (gnomic) . prin aceasta.. \"de pe stâncă\". care lovesc ritmic \"Zidul vechi al mănăstirei\". care trece ca prin vine . \"se mişcă\". simetric.\"iese\".. Ion Ghica. singurul element auditiv al liniştit înserării. deoarece sunt separate de punct şi fiecare dintre ele este scrisă cu majusculă. cu identificarea momentelor importante din trecut şi prezent. \"noi\". \"din râpă\". Imaginile sunt hiperbolizate pentru a . Poezia \"Umbra lui Mircea. împreună cu prietenul său. \"să strecoară\". precum şi o viziune asupra viitorului.. că a fost scrisă. Astfel.«. Ion Heliade Rădulescu. Cezar Bolliac în Muntenia şi Timotei Cipariu. în care poetul exprimă idei filozofice despre timpul trecător. Grigore Alexandrescu se înscrie în generaţia scriitorilor paşoptişti. Poezia este structurată în şaisprezece strofe şi este construită prin îmbinarea subtilă a mai multor specii romantice. Deşi a fost scrisă în 1842.Alături de Gheorghe Asachi.. \"pântre iarbă\" . Vasile Alecsandri în Moldova. \"se prelungesc\" care se referă la umbrele turnurilor. un element tipic romantic fiind apariţia fantomei încoronate care iese din mormânt: \"O fantomă-ncoronată din el iese.] Râul înapoi se trage. Natura este umanizată. \"citim\".). Poezia începe cu un anapest (picior metric alcătuit din trei silabe. \"privim\". Mircea cel Bătrân. munţii vârful îşi clătesc\".

. \"vremi de fapte strălucite\".. dar în antiteză cu aceştia.. poetul recurgând la vocativ şi la o interogaţie retorică: \"Oltule.realiza măreţia copleşitoare cu care \"marea fantomă\" porunceşte şi la un semn \"Oştiri. este o adresare directă a poetului către toate componentele naturii înconjurătoare şi înfiorate. sau e Mircea cel Bătrân?\". pentru a se vedea cum \"marea fantomă\" a dat speranţă românilor şi a îngrozit totodată . sub conducerea unor domnitori panioţi.. fiind o manieră artistică strălucită aceea a comparării lui Mircea cel Bătrân cu cele mai strălucite personalităţi istorice: \"Cavaler de ai credinţei. Verbul la imperativ. deoarece porunca voievodului se aude peste Carpaţi. în preajma ei priveşte\". umbră vechel Priimeşte-nchinăciune/ De la fiii României care tu o ai cinstit\". Patriotismul domnitorului este exprimat metaforic -\"întreprinderea-ţi\'fu dreaptă. trece slaba-ne măsură/ Nendoim dac-aşa oameni uitru adevăr au stat\". procedeu artistic tipic romantismului. de apărare a ţării. valurile... vine către ţărmuri. careai fost martur vitejiilor trecute/ [. Portretul de erou al naţiunii române este construit de Alexandrescu prin întrebări retorice asupra identităţii acestui Viteaz.. poetul incită la contemplaţie. a fost nobilă şi mare\" . care a iubit.pe toţi duşmanii de odinioară: \"Transilvania-1 aude. care împarte versul în două emistihuri. Această idee este construită printr-o hiperbolă. Printr-o întoarcere graduală în trecut../ Uriaş e al Daciei.. De remarcat în această strofă este cezura. Epitetul triplu \"dreaptă\".. ca şi el. Generaţiile care au mvăţat despre faptele de vitejie ale personalităţilor istorice îi venerează pe eroii neamului. acestea . stă.alcătuită din cinci strofe . \"nobilă\" şi \"mare\" accentuează eroismul patriotic şi dăruirea cu care voievodul a luptat pentru independenţa ţării. din dragoste pentru poporul său. amplificat... ungurii se înarmez\". propoziţiile sunt scurte şi marcate prin puncte de suspensie: \"Iese. fapte cumplite\" ale acestui trecut glorios. în numele tuturor românilor: \"Sărutare. vine către ţărmuri. In stil romantic.ilustrează ideea că Mircea a purtat războaie drepte. Mircea şi M jhai. Poetul omagiază râvna neobosită a lui Mircea cel Bătrân. poetul presupune că Mircea cel Bătrân a \"simţit plăcere\" atunci când a aflat despre faptele eroice ale lui Mihai Viteazul. Oltul. ţara şi poporul român.dealul. \"din stâncă-n stâncă\". fiind repetată.. contemporanii poetului se simt slabi şi mărunţi: \"Greutatea ei ne-apasă. puncte de suspensie: \"Iese. Mircea! Oltul repetează\".este o odă închinată marelui domnitor român.. martorul permanent al \"vitejiilor trecute\". sau al Tibrului stăpân. Dunărea şi marea . Un alt procedeu romantic constă în exprimarea retorică sub formă de maxime..\". taberi fără număr împrejuru-i înviez\".neamului românesc a consemnat şi alte momente glorioase. în preajma ei priveşte./ Traian. care a fost neobosit în a lupta pentru libertatea şi independenţa ţării. Trecutul este măreţ. iar la auzul numelui său întreaga natură este personificată şi el este recunoscut de toate elementele naturii .care-i repetă numele cu evlavie şi admiraţie: \"Mircea! îmi răspunde dealul. cinste a Romei ce se luptă cu Natura. care îl venerează şi astăzi: \"De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat\". Autoritatea personalităţii istorice a lui Mircea cel Bătrân este ilustrată prin propoziţii scurte. Alăturarea simbolică a celor două nume ilustre pentru istoria noastră naţională. ilustrând valoarea etică a exemplului patriotic al lui Mircea cel Bătrân şi având valoare generalizatoare: \"Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit\". Istoria.Următoarea secvenţă lirică este alcătuită din două strofe şi se constituie într-o meditaţie filozofică privind scurgerea timpului. accentuează ideea continuităţii luptei pentru libertate şi independenţă a poporului român. eul liric se adresează direct Oltului. Oltul este personificat.. căruia poetul i se adresează direct.Următoarea secvenţă lirică . Ultima strofă a acestei secvenţe lirice confirmă identitatea marelui voievod român. stă. \"Ascultaţi!\". care privise cu mândrie legiunile militare şi căruia îi erau cunoscute \"Virtuţi mari.] Cine oar\'poate să fie omul care te-angrozit?\". dar şi plin de tristeţe şi amărăciune din pricina multelor războaie purtate.

Sursa Referate Romana.fiind~\"bici groaznec. care au înfrăţit naţiile \"prin ştiinţe şi prin arte\".) pentru a susţine cadenţa poeziei. care înalţă sufletul prin idei morale şi divine. Scriitorul afirma. a experienţei trecutului. La Cozia". idee care subliniază încă o dată permanenţa şi continuitatea românilor pe aceste meleaguri. Ultimele două strofe ale poeziei constituie un pastel şi readuc imaginea iniţială a tabloului noctum. acest credo poetic devenit ideal estetic: "Eu sunt din numărul acelora care cred că poezia. atunci când \"umbra intră în mormânt\". regăsindu-se în poezie atât dactilul cât şi iambul.tîn care stăpâneşte liniştea peste întreaga natură. pentru emancipare socială şi naţională. se constituie ca efect al unei călătorii de tip romantic (cum se practica în Europa vremii de către mulţi scriitori) pe la mănăstiri de pe valea Oltului. fapt ce 1-a determinat pe criticul Paul Cornea să afirme despre acest scriitor că este \"un romantic printre clasici şi un clasic printre romantici\". până la viitorul nemărginit şi în anii veciniei. La Cozia\" de Grigore Alexandrescu are versuri lungi. despărţite de cezură-w..com Poezia "Umbra lui Mircea. manieră prozodică folosită înainte de poeţii Văcăreşti şi ulterior de Eminescu în \"Memento mori\". fiind asemănate cu \"mândre generaţii spumegate\". meditativă.". . Prezentul este superior datorită progresului şi civilizaţiei. Peste întreaga natură se instalează \"groază şi tăcere\". Ritmul alternează. este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte simţăminte frumoase şi nobile.n. Valurile Oltului lovesc ritmic \"zidul vechi al mănăstirei\"fiind personificate. noaptea îşi întinde mantia \"peste dealuri\". elegiacă şi satirică. care moartea îl iubeşte\" sau \"a cerului urgie\". Limbajul artistic. Personificată. pe lângă neaparata condiţie de a plăcea. George Călinescu apreciază în mod deosebit această măiestrie artistică a poetului Grigore Alexandrescu: \"Dar marile efecte sunt scoase din prelungirea la maxim a cezurei. \"Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc\" şi constituie mărturia istorică a gloriei şi patriotismului conducătorilor români într-un trecut plin de măreţie. Un alt procedeu pentru a crea efecte muzicale este cezura (pauză ritmică în interiorul unui vers. de altfel. de 15 silabe (vers decapentacasilab). alături de "Memorialul de călăorie". valorificarea tradiţiilor. orientarea către prezent. condiţie a existenţei sale. Turnurile \"cele-nalte\" sunt personificate printr-o comparaţie. cu acel efect de eliminaţie prelungită a aerului pe care îl scoatem la harmonium\". care împarte versul lung în două sau mai multe emistihuri (fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers. în prefaţa volumului de "Poezii" din 1847. ceea ce conferă o muzicalitate aparte. poetul dând expresie estetica dezideratelor curentului impus de "Dacia literară": inspiraţia din evenimente ale istoriei naţionale. asigurând pace şi linişte omenirii. Poezia \"Umbra lui Mircea. Creaţia literară a lui Grigore Alexandrescu s-ar putea defini prin pâteva caracteristici.n.). norii \"se întind ca un veşmânt\". comparaţia având rolul de a recompune atmosfera misterioasă de la începutul poeziei. care-1 împarte în două emistihuri-n.

umbra. antiteza trecut-prezent. editată la Iaşi de Mihail Kogălniceanu. apariţiile fantomatice prelungind către lumea reală. cu marele freamăt de lupta al oştilor reînviate. Se creează astfel antinomiile esenţiale ale meditaţiei de tip romantic. ungurii se înarmez. La această falie temporală se produce epifania voievodală. aceeaşi poate existentă în cazul marilor fenomene biblice.. se prelungesc. munţii vărful îşi clătesc. prin armonii imitative perfecte. cadenţele perfecte ale succesiunii silabelor. topos al misterului. Pe acest mecanism poetic se întemeiază structura textului: prima parte a poeziei este o evocare a măreţiei trecutului. de o parte ţărmul stabil şi zidul neclintit al mănăstirii. pântre iarbă să strecoară/ O suflare. războiul fiind expresia lui cea mai cumplită. chipuri negre se cobor. simbolizat de mitul voievodului Mircea cel Bătrân. distrugerea zidurilor Ierihonului sau deschiderea apelor Mării Roşii: "Râul înapoi se trage." Curgerea apelor se suprapune acum eufonic. repetat din stâncă-n stâncă. într-un moment crepuscular. noaptea iese. cealaltă reprezintă o meditaţie asupra prezentului şi a răului instaurat în lume." Grota este corelată cu alt spaţiu alveolar închis. ce se izbesc şi se năruie de zidul implacabil al timpului.". de alta umbrele trecutului ce se apleacă peste ape şi "mândrele generaţii" de valuri. la o oră a "nălucirei"... prin gradaţie. trezită la viaţă de porunca voievodului: "Oştiri." în acest decor nocturn. Peisajul exterior îşi estompează detaliile. stă. care trece ca prin vine un fior.În vara anului 1842. ce se deschide tainic. vine către ţărmuri../ Transilvania-1 aude. lumea se opreşte pentru moment într-o linişte deplină. bazată pe un mecanism simplu al evocării: impresia puternică a locurilor dezvoltă viziuni poetice care dobândesc reprezentare onirica şi transfigurări legendare. "marea fantoma" revine din trecut înconjurată de o întreaga armie. cu puteri magice de transfigurare. zidul./ Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate/ Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc". din care iese noaptea. A fost publicată însa abia la 7 mai 1844. poezia în chestiune ar fi fost compusă chiar la Cozia.. similare celor umane. Este aici un joc subtil între etern şi efemer. scoţând din adâncurile trecutului figura monumentală a voievodului. în revista „Propasirea“. creşte. Toate sonurile acestor versuri../ De pe muche. identifică marele personaj printr-o suită de interogaţii retorice ("Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit?// [. ecourile vremurilor trecute: "Este ceasul nălucirei: un mormânt se dezvaleşte/ O fantomă-ncoronată din el iese.] Traian.. rămânând în prim-plan peştera. taberi fără număr împrejuru-i înviez. dezlegând din nemişcare seculara fantomele.. generaţiile. o zăresc/ Iese. dobândind o eufonie perfectă: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. Poezia este o meditaţie romantică pe tema istorică./ Către ţărmul dimpotrivă se întind. Regresiunea valurilor temporale are loc prin unduirea continuă a generaţiilor de valuri ale Oltului. în preajma ei priveşte. care îşi exteriorizează iluminarea fascinantă a clipei./ Muşchiul zidului se mişcă.. învăluind întregul spaţiu: "Dintr-o peşteră. Grigore Alexandrescu face o călătorie la mănăstirile din Oltenia. prima strofa. de pe stâncă. valurile. După cum reiese din Memorialul acestei călătorii. din rîpă.. împreună cu motivele dominante. Poetul. fapt ce semnifică proiecţia în spaţiul oniric a întregii evocări. sugerează o temporalitate ce se va supune mecanismelor evocării. Pe marginea acestei falii temporale. ce se luptă ./ Glasul ei se-ntinde. împreună cu prietenul său Ion Ghica... mă-mpresoară.. unde se şi află mormântul marelui domn. cinste a Romei..... ţărmul.. Se creează întâi cadrul romantic al evocarii. mormântul. subteran.

până când întreaga natură îi preia. nordul enigmatic şi mitic al crepusculului. chipurile negre "se cobor". peisajul redevenind identic celui iniţial. care. a râurilor şi a dealurilor. Marea revelaţie îi prilejuieşte poetului ample reflecţii asupra vremurilor de glorie ale Evului Mediu românesc. a războiului. poarta spre trecut se închide. Portretul voievodului este cunoscut de toţi românii. iluzia poetului se încheie. "umbra intra în mormânt". Antiteza se ilustrează între acele "vremi de fapte strălucite" şi prezentul caracterizat prin "slaba-ne măsura"." Mircea a fost neobosit în lupta sa împotriva străinilor. linia melodică a versurilor redând numai freamatul apelor in nesfarsita curgere: "Şi-ale valurilor mândre generaţii spumegate/ Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc". "întreprinderea-ţi fu dreapta. păzitori ai faptelor mareţe ale istoriei. când./ Acest sunet. a fost nobilă şi mare. ./ Uriaş e al Daciei. prin ecouri repetate. Poezia se încheie simetric. "bici groaznec. se înfioară. prin incapacitatea de acţiune şi mai ales prin persistenţa conflictelor. pentru marele voievod.cu Natura. a mării. Discursul poetic cumuleaza mijloace expresive diversificate. trezind spiritul critic al poetului. printr-o gradaţie inversă a fenomenelor epifanice. trezite la viaţă de sonurile înalte ale apariţiei. Asistam la o invazie treptată a elementelor fantastice. este "ceasul nălucirei". "iese". a Dunării. muşchiul de pe zid. mărginit de spiritele străbunilor. Folosirea prezentului etern al verbelor. el fiind o figură memorabilă: "Sărutare. întoarcerea graduală în trecut presupunând o conjugare a tuturor forţelor naturale./ Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit. nu fac decât să creeze atmosfera unui cadru natural fantastic. sustinator cu vorbe şi cu fapte al libertaţii acestui pământ. "se mişcă". în vremurile moderne. acest nume valurile-1 priimesc. vede soluţii iluministe de ameliorare socială: "Prin stiinţe si prin arte naţiile înfrăţite/ în gândire şi în pace drumul slavei îl găsesc". numele glorios: "Mircea! îmi răspunde dealul./ De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat"./ Şi-ale ei spumate unde către mare îl pornesc". personificarea amplă. umbră veche! priimeşte-nchinăciune/ De la fiii României care tu o ai cinstit:/ Noi venim mirarea noastră la mormantu-ţi a depune. adresarea directă: "Sărutare. noaptea este personificată./ Unul altuia îl spune. Dunărea se-nştiinţează. "-mpresoară". sau e Mircea cel Bătrân?"). care moartea îl iubeste". Mircea! Oltul repetează. umbră veche!".

Mircea! Oltul repeteaza. pusa sub accent prelungit: Ale turnurilor umbre// peste unde stau culcate. al solitudinii in cadrul naturii si al noptii. Poetul se prosterna in fata maretei umbre si vine a depune la mormantu-i prinosul de recunostinta al contemporaneitatii. Sonurile care predomina sunt — in consecinta — cele minore si grave. din rapa. de necrezut in momentul de fata. Si-ale ei spumate unde catre mare il pornesc. iesind dintr-o pestera. din rapa. cu cezura larga. coboara de pe muchii de stanca ca un fluid misterios ce patrunde fiinta celor vii „ca prin vine un fior". impresurand totul cu mantia ei intunecata: Dintr-o pestera. „chipuri negre". a permanentei. cunosucti la noi inainte de Grigore Alexandrescu. intr-un vers amplu instrunat. in jurul fantomei voievodului. acest nume valurile-1 priimesc. prin traduceri franceze si rusesti. hamletiana. Young si OssianMacpherson. Voievodul ii apare poetului ca un urias a carui armura n-ar mai putea-o purta urmasii bicisnici: Noi citim luptele voastre. necesara risipirii ecourilor. Acest sunet. Acum este ora propice nalucirilor si fantomele ies din morminte. se aduna atunci hotarele Tarii Romanesti: Mircea! imi raspunde dealul. cum privim vechea armura Ce un urias odata in . Este momentul meditatiei romantice. facand sa se miste „muschii zidului". totodata.com Poezia incepe solemn. vie. sugerand ideea vesnicei deveniri istorice si. Catre tarmul dimpotriva// se intind. se prelungesc. intre care mai frecventa este u. iesind din mormant inarmat si cu coroana pe cap. Fantomele. alternand cu vocala cea mai deschisa — a — pentru contrast: S-ale valurilor mandre generatii spumegate Zidul vechi al manastirii// in cadenta il izbesc. De asemeni. elementele naturii se cutremura: Raul inapoi se trage muntii varful isi clatesc. noaptea iese.Sursa Autorii. noaptea e inchipuita ca o himera neagra. La aparitia lui Mircea. Dunarea se-nstiinteaza. cu punctele de plecare in englezii Gray. de o muzicalitate indelung si amanuntit studiata. Unul altuia ii spune. vazute ca niste generatii. pura proiectie a eului subiectiv al poetului. ma-mpresoara. Mircea fusese aparatorul libertatii si realizase odinioara fapte rasunatoare. surdinizate prin vocalele inchise. miscatoare. Impresionanta este personificarea valurilor Oltului. Motivul e de tipul preromantic.

m. el poate fi inlaturat in epoca moderna. De remarcat coloratura arhaica din finalul versului ultim: „intru adevar au stat". trece slaba-ne masura.. cand natiile. jalesc — izbesc s. peste apele Oltului domneste intunericul de nepatruns si umbrele reintra in morminte. poetul realizeaza finalul. Asa se explica introducerea gandirii rationaliste in cadrul meditatiei romantice care este Umbra lui Mircea. este totodata un artist si un ganditor care avea neaparat in vedere prezentul si viitorul. ca si in alternarea rimei feminine cu cea masculina: nalte — spumegate. Fatal in evul de mijloc. ritmand energic discursul liric si asezandu-1 in tipare de neclintit. romanticul Grigore Alexandrescu. In spirit rationalist.razboaie a purtat. constand in alternarea dactilului cu iambul: S-a-le-va-lu-ri-lor-man-dre//ge-ne-ra-tii-spu-me-ga-te Zi-dul-vcchi-al-ma-nas-ti-rii//iivca-dcn-ta-il-iz-bcsc. Ne-ndoim dac-asa oameni intru adevar au stat. atmosfera de solemn mister in fata umbrelor trecutului voievodal sunt date. Greutatea ei ne-apasa. S-ale valurilor mandre generatii spumegate Zidul vechi al manastirii in cadenta il izbesc. insa perfect explicabil in contextul literaturii romane din epoca de la 1848. autorul satirelor. Fapt oarecum curios. „infratite prin stiinte si prin arte". Este aici. norii se aduna la apus. ca intr-o mica piesa simfonica: Lumea e in asteptare turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc. constatabila in spatiul uneia si aceleiasi poezii.(opera si scrierile) .a. din punct de vedere prozodic.d. epistolelor si fabulelor gaseste totusi ca razboiul e „bici groaznic. ca de altfel intregii literaturi de la 1848: imbinarea elementelor clasice si iluministe cu cele romantice. La Cozia. Grigore ALEXANDRESCU . admirator al trecutului. printr-o anumit studiata succesiune a accentelor. manifestarea unei trasaturi cu totul caracteristica operei lui Grigore Alexandrescu in general.biografie . Poezia se incheie insa tot romantic. rotund. care moartea il iubeste". prin reluarea motivului initial. Cu un deosebit simt al echilibrului compozitional. de aici. Muzicalitatea poemului si. pot afla „drumul slavei in gandire si in pace". Din nou mantia noptii se intinde peste muntii din preajma.

Bucuresti. afabil. de versuri (Eliezer si Neftali. 1842. biografului revenindu-i sa consemneze un cursus honorum putin semnificativ. A lasat o opera de intindere redusa. tonul e elegiac. cat cenusie: nu dispune nici de avere. pe la vama din Focsani. Poezii. redactor al Poporului suveran. loc de pelerinaj mitic pentru primii poeti moderni. Nascut intr-o familie modesta. refractar certitudinilor comune. lamartinean. ALEXANDRESCU se naste sub o zodie nu atat de norocoasa. in timpul Revolutiei de la 1848. 1814(?) m. uimindu-si colegii prin cunostintele in literaturile clasice (elina si franceza). Membru al Asoc. 1863). Ilustrandu-si parca destinul particular in marea familie romantica. era vames si vistiernic. nici de relatii. Sava. iar confesiunea alterneaza cu dispozitiile contradictorii ale eului. Voltaire si Tasso etc. In 1834. mama. intrate in patrimoniul literaturii noastre clasice. aparent etanse. Spirit reflexiv si analitic. cand de indoiala. un Memorial al calatoriei intreprinse in 1842 la manastirile oltene. Poezii. 22 febr. reluata intermitent si cu rezultate neconcludente in momentele de remisiune. viata poetului curge fara peripetii. deprins sa se interogheze. si a fixat un tipar stilistic de mare rezonanta in epoca.n. de otravirea cu beladona. in 1840 e arestat pentru trei luni. la Targoviste. elegii. Maria (n. Mihai Alexandrescu. ALEXANDRESCU va supravietui inca 25 de ani. ALEXANDRESCU se casatoreste cu Raluca Sta-matin. La 29 mai 1860. clucer (1853). insa doar cateva nr. ALEXANDRESCU intra in armata ca praporcic. 1885. membru al Comisiei Centrale de la Focsani (1860). polarizat cand de nadejde. denuntand cu ironie si fina disimulatie impostura care triumfa in viata sociala si falsele prezumtii ale cugetului. 1847. pricinuita. Tatal. dar. Meditatii. si imitatii dupa Florian. Studiaza la Sf. curand insa un conflict aprig va izbucni intre protector si protejat. putin agreabila. intre altii. isi inainteaza demisia si accepta un post de slujbas la Secretariatul Statului. satire si fabule. ALEXANDRESCU creeaza in doua registre. in fabule si epistole apare omul de lume. in realitate exprimand acelasi conflict al poetului cu sine insusi si cu lumea: in meditatii. director al Eforiei Spitalelor Civile (1854). Filipescu. Pe ambele planuri. (15-29) si mai mult formal. Obligat sa se retraga din viata publica si sa abandoneze activitatea literara. epistole si fabule. separandu-i pentru totdeauna. E gazduit. fiind orfan de . dintre care ultimele trei sunt culegeri de edite si inedite. cateva colaborari publicistice fara continuitate si un nr. dupa unele versiuni. De aici inainte. dar de o vertebratie acut personala in campul romantismului romanesc: 5 voi. 1832. 25 nov. dupa o scurta trecere. de Tache Ghica (tatal memorialistului) si de Heliade. cobora dintr-o familie de mici boieri. director al Cultelor (1859). Poet. Suvenire si impresii. probabil sub invinuirea de complicitate cu participantii la conjuratia lui M. epistole. poetul a dat compuneri memorabile. Literare a Romaniei (1846). 1838. restrans de trad. Fusea). spiritual. dar dupa cativa ani e lovit de o boala mintala neiertatoare. nici de arbore genealogic. care-l ajuta sa debuteze (1832).

Fire visatoare. or toate acestea sunt cerinte de bun-simt. prin rationalismul dialectizat si edifiant al celei de-a doua jumatati a secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea. care nu mai era nici exclusivist. plin de scrupule. Trimiterea la Platon din prefata volumului de la 1847 (tinta artei ar fi „frumosul ideal sau stralucirea . care marcheaza sfarsitul epocii eroice si anunta intrarea in eclipsa a reprezentantilor istorici ai pasoptismului. in generatia sa de luptatori si profeti. Desi profund legat de idealurile nationale si democratice ale pasoptismului. de fapt. ALEXANDRESCU e. era. ALEXANDRESCU ar fi fost simultan clasic si romantic. un poet melancolic si reflexiv. In felul acesta. iesit din ruinele Targovistei". Corespondenta nu ne releva nici trasaturi de vanitate. a cultivarii limbii si a slefuirii formei.timpuriu. Definit de Heliade. Totul ne lasa sa credem ca vana poetica i se istoveste inca inainte de tragicul accident care avea sa-1 claustreze mai bine de doua decenii printre tenebre. drept „un alt Young. de epistola si fabula. in divort cu societatea. cand problema de a conferi poeziei un statut specific spre a-i innobila rangul in viata sociala si a opri navala nechematilor se punea cu deosebita tarie. cel mai lamartinian dintre lamartinienii ce populeaza peisajul nostru literar intre 1830 si 1850. cat si in cea de desfasurare a revolutiei. desi efectiva si necontestata. nu are sansa sa-si desavarseasca studiile peste hotare si e nevoit sa-si castige painea intr-o slujba obscura si plicticoasa. nu-i aduce recompense materiale ori morale. incerca sa-si converteasca starea de frustratie in poezie. ALEXANDRESCU e intr-adevar. si un om vulnerabil. In realitate. pana in 1860. un personaj de exceptie. tratand cu detasare problemele diurne. el devine din ce in ce mai anxios. ALEXANDRESCU pare sa-si piarda busola. mai amar si mai dezorientat. viata i se scurge decent. desi isi pastra patina clasica. caci pe de o parte e vorba de meditatie si elegie. un om singur. Dar odata cu brutala schimbare a climatului de opinie de dupa Unire. nici monolitic in felul voltairian. avand talent. framantat de marile intrebari. obosit de deceptiile acumulate de-a lungul anilor. fericirea intima pare sa-1 ocoleasca si ea. venit pe lume prea tarziu sau prea devreme. e un satiric muscator si lucid. isi oferea consolarea de a-si bate joc de ridicolul celor din jur si. inca de la debut. macinata mai mult de trivialitatea zilnica decat de o rasturnare spectaculoasa a sortii. Desi de dimensiuni restranse. indura de mic privatiuni si umilinte. Aceasta bifurcare a creatiei intr-o zona a elegiei si o alta a fabulei si epistolei a derutat adesea comentatorii. opera lui ALEXANDRESCU incarneaza doua din cele mai cristalizate. pe de alta. cu un echilibru psihic labil. iar notorietatea literara. ci se reduce la recomandarea cooperarii ratiunii cu imaginatia. cand boala il scoate din cursa. Pe alta latura insa. pe care singuratatea il apasa. durabile si productive ipostaze ale lirismului preemines-cian. Avand umor. clasicismul nu consta in asumarea unei estetici coerente a mimesis-ului. nici imboldul unei ambitii care sa-i cravaseze inspiratia si sa-i stimuleze o desfasurare mai energica a personalitatii. indispensabile intr-o perioada de institutio-nalizare a literaturii. sfioasa si interiorizata. putea suporta existenta cel putin fara probleme in stadiu congestiv. produsul indecis al unei epoci a curentelor. care-si conceptualizeaza emotia si aseaza totdeauna o distanta ironica intre sine si lucruri. Intimidat de zarva noii epoci. putin ispitit sa coboare in for. el joaca un rol sters atat in faza de pregatire. Afabil si spiritual. sugerand o perspectiva interpretativa de „Ianus bifrons". caci isi intemeiaza caminul tardiv si de convenienta. Curiozitatea e ca aceste ipostaze sunt contradictorii. pe o latura.

Dar poetul. a sperantei si zadarniciei. ros de demonul interogatiei. prin autoscopie. „Zic lumii un adio. ALEXANDRESCU e in nota dominanta a personalitatii sale poetice un romantic. Altele propun consolarea prieteniei (Prietesugul) sau a dragostei. mereu invins de efortul de a-si gasi echilibrul si a se integra unei lumi prost randuite. acelasi in elegii si meditatii. Lirismul e la el cu adevarat experienta intima. incat. Punctele de contact cu Lamartine sunt evidente: reveria melancolica. Lipsit de inventivitate metaforica. Intr-o serie de elegii domina resemnarea in fata tragismului existentei (Miezul noptei. cu lipsa de stringenta compozitionala si inscrierea strofei intr-o partitura muzicala atesta prezenta tutelara a poetului francez. mai des ca legatura spirituala (inca o zi). mai rar ca invitatie ronsardiana la folosirea clipei (Prietesugul si amorul Emiliei). iar Dumnezeu absent. sensibil dar. insusi tiparul meditatiei. Adio. discretia elementului autobiografic. puternic afirmata in poeziile de inspiratie cetateneasca sau patriotica (Inima mea e trista. un alt tip de modelaj decat elegia) si dincolo de confuzia termenilor de referinta. desi trimisese lui Alecsandri 57 de poezii populare pe care le culesese. O sincera nostalgie a trairii comunitare. Deficitar in zugravirea . nici stangaciile limbii nu spulbera impresia de combustie morala. Cu toate ingerintele modei si presiunea modelelor. a frustratiei si a implinirii. Byron etc). individul e singur. intermitentele dragostei. cat unui ritual melodramatic de gesturi emfatice si formule declamatorii („Pun mana pe-a mea frunte si caut un mormant". fiindca marele filosof n-a spus niciodata ceea ce ALEXANDRESCU ii atribuie. prin denuntare critica. deoarece poate fi talmacita ca o adeziune deghizata la o estetica a „creatiei". La Tar-goviste). in care raul triumfa. nici aerul melodramatic. mormintele. setos sa experimenteze marea poezie. De notat ca poetul nu se resimte de pe urma contactului cu realitatea folclorica. cu amestecul caracteristic de filosofare si autoanaliza. stapanin-du-si expansiunile. sentimentul timpului ireversibil si al sublimului cosmic. pe langa ca e eronata. atat de putin siguri la 1848. Sub faldurile violente ale vocabularului romantic simtim ca se consuma o drama autentica. insa ALEXANDRESCU pare permeabil nu atat unui model livresc anume. trecutul istoric. Unirea Principatelor) tempereaza exacerbarile individualiste. incapabil sa aleaga intre alternativele cugetului. tendinta de a spiritualiza materia. e si ambigua. si a adevarului vietii. fireste. E cea a cautarii si esecului. Versurile ne comunica zbuciumul unui om impovarat de ganduri si mahnire. in cautarea adevarului launtric. antagonismul intre poet si proza vulgara a vietii. reflexiv si dilematic. ca si in epistole ori in fabule. iau lira si ma duc"). proces-verbal al simtamintelor si starilor de constiinta care-si disputa imperiul sufletului. religiozitatea. paradisul pierdut al copilariei. desi de mai mica amploare (Young. reia mereu problemele. dincolo de conventiile de scriitura inerente genurilor practicate (fabula impunand. ALEXANDRESCU radiografiaza starile de constiinta sub ipostaza lor instabila si contradictorie. nascut din supralicitarea retetelor romantice si extrem de contagios intr-un mediu literar cum era cel al deceniului 1830-1840. rotindu-se perpetuu intre certitudine si nesiguranta. peisajul lunar. Pot fi semnalate si alte influente. Nici tonul discursiv. Meditatiile si elegiile versifica multe din locurile comune ale romantismului: tristetea. ruinele.adevarului"). ALEXANDRESCU reuseste sa-si impuna originalitatea inca de la prima manifestare publicistica. dar putin pregatit sa distinga bunul de raul gust.

dispus sa supuna totul examenului critic. ALEXANDRESCU e deosebit de inzestrat pentru epistola si fabula. tema predilecta e soarta poetului in societate ilustrata cu propriu-i exemplu. . infiorat de ceasul tainic al amurgului si de ruinele innegrite de vreme. particularizand antinomia intre sensul si nonsensul destinului. el poseda. ca Lamartine. Tehnica fabulistica e excelenta: pertinenta dialogului. dar punandu-1 in perplexitate prin continua simulare si uzul frecvent al contrasensului. Modern prin simtul relativitatii valorilor si perceptia alienarii umanului. pe un ton glumet. Umbra lui Mircea. In epistole. Aceeasi potrivire intre felul de a fi si felul de a spune apare in Memorialul de calatorie. ca Hugo. ironic. Caci. sau sa desfasoare. in loc sa lucreze prin canonade verbale. si plebeul naiv. inovator in traducerea viziunii romantice asupra lumii si-n expresia ei literara. exemple memorabile de gnomism pur ori de cadente oratorice. Izbanzile lui pe acest plan sunt notorii. Fabulele prelucreaza prototipuri clasice. Kralov. ALEXANDRESCU e cel mai de seama precursor muntean al lui Eminescu si unul dintre cei mai interesanti poeti ai primei jumatati a secolului al XlX-lea. pe care-1 exercita poeziile amintite un acord indefectibil intre idee si metru. il densifica variind unghiurile de privire si-1 organizeaza in termeni antitetici. libertatea schemei metrice . uneori folosite si de La Fontaine. ideea ca literatura poate corija relele moravuri. in ele gasim . sunt construite cateva capodopere: Anul 1840. pe atat de irezistibil. Obiectivul e de a demitiza mondenitatea snoaba. castigand increderea lectorului prin spirit autocritic. firul delicat al meditatiei intr-o voluptuoasa si leganatoare melo-pee.totul dovedeste concordanta intre cerintele genului si talentul scriitorului. contrastul intre retorica perfida a unora si asteptarea candida a altora permite efecte de un umor pe cat de exploziv socialmente. desi prozodia e tratata cu neglijenta in opera sa. Poetul actioneaza cu bonomie si calm.si e unul din motivele farmecului inca rezistent. viziunea securizanta si sedativa a celor ce nu vor sa-si tulbure siesta. isi sacadeaza monologul prin pauze metrice si sintactice. desi misterios. unde-1 gasim pe omul de lume din epistole care persifleaza cu sfichiuiri ironice si aluzii malitioase.plastica a lumii fenomenale. de buna credinta. intre ritmul interior si structura sonora. colocvial. Marele merit al lui ALEXANDRESCU rezida in intuirea unor raporturi sociale tipice. in schimb. ALEXANDRESCU croieste. filistinul. desfacuta cu cazna din conventiile la moda si stadiul incult al limbii. in anume ceasuri privilegiate. care confrunta permanent nadejdea si indoiala. versuri de o splendida plenitudine recitativa. dar si pe poetul elegiac. pe de o parte. Flori-an. conducatorul abuziv. dar legandu-le de actualitatea politica a vremii si autohtonizandu-le cu un fin simt al verosimilului. bazate de obicei pe opozitia intre demagogul. pe scurt. parvenitul. sculptate parca intr-o materie somptuoasa si incoruptibila. de o placuta familiaritate. La Cozia. aptitudinea dramatizarii discursului poetic. vioiciunea sugestiva a personajelor. Pe o asemenea canava de contrarietati si zigzaguri ale ideii. siretenia onctuoasa a povestitorului. Lucid. iluziile romanesti. Asteptarea. pe de alta.

ro iti aduce tot ce ai nevoie pentru noul an de a i se sustrage. prin Epigonii. epoca scriitorilor de la . neconsciuta cu care lucrau ei. pentru ca era izvorata din 0 lei cheltuieli poştale până la data de 26 septembrie! inimi. Mure=an. Alexandrescu).ro insa constata totodata imposibilitatea Inapoi la scoala! Decorix. Eliade — acelea nu sunt pentru meritul intern al lucrarilor lor. la varsta de de ani Eminescu devine dintr-o data el insu=i. Epigonii se sprijina pe o antiteza. intre trecutul insufle\it de idealuri inalte. suntem trezi la suflarea secolului — =i de aceea avem atata cauza de-a ne descuragia.ro Toate-s praf. scrisoare ce inso\ea poezia la redac\ia Convorbirilor literare: „Daca in Epigonii ve\i vedea laude pentru poe\i ca Bolliac. Nimic — decat culmile stralucite...otto. Bolintineanu. Compozi\ional. Noi ce=ti mai noi cunoa=tem starea noastra. Acest poem (aparut pentru prima data in Convorbiri Literare din luna august ) aduna ca intr-un focar principalele direc\ii de dezvoltare a literaturii romane moderne de pana la cel mai mare poet al nostru. Apropiat ideologic de inainta=i. Heliade. privitor la scriitorii de la ..comentariu Vizite: ? Nota: ? Mihai Eminescu j1p1pr Dependent intr-o masura mai mare sau mai mica de inainta=ii sai (Alecsandri.. nea=teptat de nou =i original.EPIGONII . o . procedeu tipic romantic. Lumea-i cum este. =i prezentul PUBLICITATE dominat de scepticism rece. www.ro catre Iacob Negruzzi. acesta fiind o scolar! trasatura inerenta epocii: decorix.sondaje. =i Parerea ta conteaza! ca dansa suntem noi. Ce bei: Pepsi sau Coca Cola? Ideea apare explicit =i in scrisoarea www. nimic — decat con=tiin\a sigura ca nu le vom ajunge niciodata. Si sa nu fim sceptici?” Din citatul reprodus se poate observa ca Eminescu avea. ci numai pentru ca intr-adevar te mi=ca acea naivitate sincera. a Nu ezitati! La OTTO caror „spusa” era „santa =i frumoasa”. Gr. poetul repudiaza scepticismul.

„verzi dumbravi cu filomele”. e adevarat — care insa. insa ele erau „cronistice” indrepta\ite pentru ca izvorau din „increderea cea sfanta in puterea creatrice a limbii” . O spune foarte clar in articolul amintit mai sus: „Daca apoi Lepturariul a exagerat in lauda unor oameni ce nu mai sunt. reproduce opinia lui Heliade care. in Lepturariu (IV. Viena.opinie critica foarte bine precizata. solda\i gregari. neconsciuta” mai mult decat pentru „meritul intern” al scrierilor lor. oceanele de stele. Lucrul acesta nu l-a =tiut insa . Cu numai opt luni mai inainte de apari\ia poeziei Epigonii. Lauda exagerata a „scripturilor romane” se afla mai intai acolo =i Eminescu este perfect con=tient de acest lucru. a=a precum nu exista in capetele junilor no=tri dandy”. Insa. verzi dumbravi cu filomele. =i pentru Eminescu ideile filologice ale lui Pumnul erau gre=ite. Filosofice=ti =i politice=ti prin fabule moralnice inva\aturi. Caci cu ce se poate mandri poezia romana in materie de fabula pana la ? Exagerarea a parut flagranta in momentul cand s-a descoperit ca Fabulele in chestiune. „Gura de aur” este insa o expresie mai mult conven\ionala. Impresia de lauda exagerata o da caracterizarea lui Cichindeal (sau Tichindeal). Poetul a avut drept prima sursa de informa\ie =i inspira\ie pentru Epigonii Lepturariul lui Aron Pumnul (I — IV. Prima parte a poemului este o oda inchinata „zilelor de aur” cand au trait poe\i „ce-au scris o limba ca un fagure de miere”. Un Mure=an. mul\i dintre ei. fara a marturisi. la randul sau. ca =i unele epitete ca: „visari dulci =i senine”. intr-un articol publicat in Albina din Pesta. Dar gestul scufundarii intr-o mare de vise. Sau vad nop\i ce-ntind deasupra-mi oceanele de stele. fabulele clasicului sarb Dositei Obradovici. erau cel pu\in oameni de o erudi\iune vasta. Zile cu trei sori in frunte. Cre=terea u=or retorica a frazei poetice. chiar de pe acum. criticastrul baron Dimitrie Petrino. Poetice=te insa accepta exagerarile lui Pumnul. au fost pionieri perseveren\i ai na\ionalita\ii =i ai romanismului — pionieri. a=ezat chiar in capul ilustrului =ir. Aron Pumnul. caruia ii lua apararea impotriva unui detractor de ocazie. Aici Eminescu se lasa influen\at de caracterizarea facuta de Pumnul. dovada a faptului ca opiniile lui se intemeiau =i pe alte izvoare. luate in ele insele. profesorul sau de la Cernau\i. deosebit de valoroase. Ma cufund ca intr-o mare de visari dulci =i senine Si in jur parca-mi colinda dulci =i mandre primaveri. izvoarele gandirii =i raurile de cantari sunt imagini care arata pe marele Eminescu: Cand privesc zilele de aur a scripturelor romane. Cu izvoare-ale gandirii =i cu rauri de cantari. Pumnul. din . mai amintesc de Alecsandri =i Bolintineanu. ci numai ni=te traduceri. „dulci =i mandre primaveri”. daca avem in vedere ca Fabulele lui Dimitrie Tichindeal se tipareau in (la Buda). un Bolliac sau Heliade erau pre\ui\i pentru „naivitatea sincera. Intr-adevar. Heliade era un om care se entuziasma foarte u=or. de nu erau genii. poetul exprima exact aceea=i idee in legatura cu activitatea altui pa=optist. retiparind. zilele „cu trei sori in frunte”. modestului scriitor bana\ean care traducea. a caror inima mare platea poate mai mult decat mintea lor. cel pu\in aceia. lauda redactorului Curierului nu ne mai apare atat de exagerata. —). nu sunt originale. copiata dupa Ioan Gura de Aur (Ioan Zlataust sau Ioan Hrisostomul). in . le numea „tablele legii aduse in pustie”. partea I). la inimosul profesor de la Cernau\i. care va ramane aproape neschimbata.

autor de versuri rele din cale-afara („Iar de vrei sa faci versuri ia pilda de la Prale” — zice Gr. a=a cum men\ioneaza cronica lui Neculce =i aceea a lui Nicolae Costin. Prale cu moravurile sale ie=ite din comun). tatal lui Dimitrie. Spiritul lui \intea la universalitate. unde Pumnul tiparise Intamplarea comiceasca a lui Democrit. autoritatea cea mai mare in probleme literare. Scavinschi. dupa imprejurari. sa fie la mijloc un reflex al lecturii unei balade populare referitoare la Constantin Cantemir. publicat de B. aparute exact cu un an inaintea Epigonilor (in Convorbiri literare din august . Era „trist”. arhitect. Alexandrescu in Satira. citind poate Observa\iunile polemice ale lui Titu Maiorescu. lucrare pe care Eminescu nu a cunoscut-o. II. in poezia lui: „Amorul dete loc durerii =i melancoliei”. . facuta de dansul dupa Jean-François Regnard (—): De un Daniil Scavinschi cel mititel de statura Pe care placu naturei a-l lucra-n miniatura. venit la Ia=i cu suita =i armatele sale in . pentru ca in urma unei medicamenta\ii gre=it ad ministrate ii cazusera parul =i musta\ile. S-ar putea. Scavin etc. I. Prale „firea cea intoarsa”. traducator al Psaltirii in versuri (Bra=ov. Abia in . Russu tiparea Fabulele lui Demetriu Cichindeal in traducere noua din originalul sarbesc al lui Dositei Obradovici. cum insu=i marturise=te in versurile care prezinta traducerea piesei Democrit. podoaba la care \inea foarte mult.). care face aluzie la cea mai de seama poezie a sa. S-ar putea sa fie o aluzie la opera lui Dimitrie Cantemir Divanul sau galceava in\eleptului cu lumea sau giude\ul sufletului cu trupul. Duhului meu) — . neurmand de asta data pe Pumnul. dupa cum s-ar putea sa fie o referire la planurile politice ale domnitorului moldovean care dadea banchete in cinstea lui Petru cel Mare. Versul: Cantemir croind la planuri din cu\ite =i pahara a dat na=tere la interpretari foarte diferite. Probabila este — dat fiind faptul ca versul continua a ramane obscur — =i ipoteza dupa care Eminescu s-ar . niciodata. de asemenea. Despre Mumulean se informase. ) =i din acela=i Lepturariu. dupa o amintire a lui Vasile Alecsandri. un fel de „uomo universale”: „Poet. cunoscut lui Eminescu din Arhiva istorica a Romaniei (tom. Primavara amorului. nici Eminescu. un boem sucit. unde in nota e pomenit. De Ion Prale. Era „mititel de statura”. Daniil „cel trist =i mic” sunt mai mult ni=te figuri pitore=ti ce coloreaza epoca =i pe care Eminescu le prezinta ca atare. la Arad. Poetul nu men\ioneaza decat ciuda\enia omului. p. care spunea despre autorul Caracterurilor cum ca. Hasdeu . Mumulean „glas cu durere”. ). ciobotar =i aflator de lucruri noua. croitor. balada in care se pomene=te de banchetele domnitorului moldovean ce poruncise moartea Costine=tilor. la un moment dat. care se arata nemaipomenit de generos =i considera pe Prale drept un geniu.“ „Daniil cel trist =i mic” este Daniil Scavinschi (care se iscalea. nici Pumnul. music. odata cu Pumnul in Lepturariul sau (IV. poate. Iancu Vacarescu e amintit prin versul: „Vacarescu cantand iara=i a iubirii primavara”. Toate acestea Eminescu le putea afla in scrisoarea lui C. Insa Eminescu a cunoscut =i alte pareri in legatura cu pitorescul personaj. Ne gruzzi intitulata Un poet necunoscut (in edi\ia Negru pe alb. Scavinov. P. de la acela=i Heliade.Heliade. partea ). Scavinescu.). afla tot din Lepturariu.

de atata imbra\i=are cu fieraria ruginita. Munte cu capul de piatra de furtune detunata. La Cozia vrajea umbre „dintr-al secolilor plan” =i cand. patria a=teptand inca eliberarea. Cum arata acela=i G. ci. Negruzzi. aluzie la celebra Povestea vorbei. Alecsandri =i Bolintineanu cultivau cu precadere compara\ia: „Ca fantasme albe plopii in=ira\i se pierd in zare”. Carlova. Acesta aparea. filozofice. In acela=i spirit uria= =i fabulos.referi la Antioh Cantemir. Semnul marii poezii sta mai ales in puterea de concretizare a abstrac\iunilor. In evocarea trecutului istoric (din Alexandru Lapusneanul. Adevar scaldat in mite. in Anul . ea nu avea densitatea =i puterea evocatoare a celei eminesciene. Ipoteze se mai pot face inca. in Lepturariul lui Pumnul in care era vorba de un boier. ramas postum. cu o satira tradusa de C. fiul lui Dimitrie. sfinx patrunsa de-n\eles. Chiar atunci cand metafora se producea. facuta in spiritul sintaxei greoaie a poetului anului : “Beldiman vestind in stihuri pe razboiul inimic”. Lui Heliade i se dedica una dintre cele mai frumoase strofe. aluzie la fata tanara pe patul mor\ii. chema o=tirea „l-ale \arii flamuri”. G. ) e infa\i=at ca un profet al amaraciunilor viitoare. romantica. El este un munte cu capul de piatra detunata de furtuni. Riga Poloniei =i domnul Moldovei. tulburatoare prin imagistica ei pletorica. la poe\ii anteriori. un sfinx plutind in ce\uri de mitologie =i eresuri: Eliad zidea din visuri =i din basme seculare Delta biblicelor sante. Autorul Biblicelor sau noti\e istorice. Mure=an devine simbolul poporului roman care. face sa rasune mun\ii =i invie piatra”. Calinescu. printr-o inten\ionata gre=eala. Alexandru Beldiman cu Tragodia sa este caracterizat. De o mare plasticitate este versul: Iar Negruzzi =terge colbul de pe cronice batrane. referin\a facandu-se la fabu list. Alexandrescu e comparat cu Byron. Pann este „finul Pepelei cel iste\ ca un proverb”. prin poezia sa Mar=ul. „Ca un glob de aur luna stralucea” etc. Calinescu scria: „Ce imagine mai marea\a pentru cantare\ul de=teptarii noastre decat aceasta a lui Mure=an legat in lan\uri pe care le scutura? Vocea lui nu e ragu=ita. Donici e caracterizat printr-o metafora deosebit de sugestiva : „cuib de-n\elepciune”. „scutura lan\ul cu o voce ruginita”. Sihleanu cu ale sale Armonii intime e denumit „lira de argint”. Comentand aceasta rara imagine. scriitorul clasic rus. vazut de cititor ca pe un ecran. sugerand un gest memorabil. Eminescu ii inchinase =i cunoscutul poem faustic Mure=an. cand in Umbra lui Mircea. Una dintre cele mai frumoase strofe ale Epigonilor este aceea dedicata lui Andrei Mure=anu. profe\iilor amare. Bolliac e amintit prin Sila =i Claca=ul: „Bolliac canta iobagul =-a lui lan\uri de arama”. Eminescu introduce amplu =i substan\ial adevarata metafora in poezia romaneasca. el vorbe=te brazilor. Sobie\ki =i . pe lira canta cu mana «amor\ita» de stransoare. Bolintineanu plange romantic la capataiul iubitei. Gr. descifra „eternitatea din ruina unui an”. o enigma neexplicata. Sta =i azi in fa\a lumii o enigma nesplicata Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres. la . care insa erau „negre”. religioase =i politice asupra Bibliei (Paris. facand „din cu\ite =i pahara” planuri de amenajare a mo=iei. indoliate.

cade retezat. sacadata a frazei satirice. carpim. Noi carpim cerul cu stele. Prozaicul emistih s-a intors cu capu-n jos este inlocuit (opera\ia a avut loc parca incon=tient. limba lui Eminescu impresionand spiritul =i prin anume absconsita\i. Propozi\iile sunt scurte. ur`te. totu-i lustru fara baza: Voi credea\i in scrisul vostru. p. patria noastra: o fraza. in timp ce inainta=ii. Alecsandri este „rege al poeziei. calp. sugereaza atitudinea visatoare tipic pa=optista. harfe zdrobite. noi manjim marea cu valuri. trist =i rece. in partea a doua a poeziei Epigonii. vremea lui Stefan cel Mare”. ca o sentin\a fara apel. Cum s-a mai observat. ): S-a intors ma=ina lumii. retorica chiar. de=i sunt batrani. privire scrutatoare. in=irand — in In=ir-te margarite — margaritare pe firul unei raze de stele. „zice” din fluier =i poveste=te cu basmul. lustru. a „convorbi cu idealuri” (formulare u=or pleonastica. A fi pierdut in ganduri. purificat de orice urma de conven\ie =i retorism. ve=nic tanar =i ferice”. imprimandu-se cu o for\a expresiva imposibil de aflat altundeva decat la Eminescu: S-a intors ma=ina lumii. Versul al doilea insa. Dumnezeul nostru: umbra. Mici de zile. palpabile. de o mare precizie =i corectitudine rece. harfe zdrobite. minciuna. convorbea\i cu idealuri. Contrastul dintre genera\ii se realizeaza prin acel joc al pronumelui personal noi — voi. a pronun\a s`nte in loc de sfinte etc. Negruzzi realiza culoarea de epoca muind pana in cerneala vremurilor: „Moaie pana in cerneala unor vremi de mult trecute”. poezie aflata de asemenea in Lepturariu (tom III. infa\i=at prin rasturnare. El evoca in legende „dorul \arii cei strabune. diurn. preten\ioasa in formularea ei =i cumva ininteligibila pana la un punct. tinere inca. pana la un punct). cu voi viitorul trece. pierdu\i in ganduri sante. Contrastul tanar batran. In noi totul e spoiala. dispre\uiesc pe vizionari =i considera ca totul e conven\ie. eliptice de predicat cele mai multe: Iara noi? noi. chiar in versurile citate. Acum apare mi=carea abrupta. mici de zile. ur`te. au inimi mari. care a cules baladele =i poeziile populare ale romanilor =i a compus Doinele =i lacrimioarele. Primul din cele doua versuri citate mai sus era o reminiscen\a din poezia Moldova in anul de Vasile Fabian Bob.Romanii. prin care abstrac\iile devin materiale. pus la inceput de vers sau la cezura. Ma=ti razande puse bine pe-un caracter inimic. Aprodul Purice). Ultimele — strofe ale Epigonilor realizeaza prin pana lui Eminescu una dintre cele mai patrunzatoare pagini lirice in care e vorba de scepticism: epigonii privesc reci la lumea asta. de vreme ce s-a constatat ca un lucru care azi e drept. sunt mari de patimi =i au inimi batrane. inimi batrane. epigonii? Sim\iri reci. facuta anume pentru a servi acela=i con trast romantic. in fierberea inspira\iei) cu straniu de frumoasa expresie cu voi viitorul trece. izbe=te imagina\ia. De remarcat. El. juxtapuse. mari de patimi. in partea a doua a poemului Eminescu e total original. prozaic — luat in sine — va aparea insa numaidecat in formularea metaforelor care exprima pozi\ia epigonilor: fraza. interogative. „doine=te din frunza”. fara inimi. maine . deosebirea de expresie de la unul la celalalt. Cuvantul familiar. s-a intors cu capu-n jos. se afla aici. manjim. de=i sunt tineri. a=ezate paratactic: Voi. spoiala. noi nu credem in nimic! Metafora. la locul ei mai mult ca oriunde: epigonii sunt sim\iri reci. in propozi\ii simetrice. Noi suntem iara=i trecutul.

acest cuvant fiind socotit pe atunci potrivit a inlocui cu succes romanescul privighetoare. Poetul se folose=te de cuvantul cel mai potrivit =i cel mai la indemana pentru exprimarea ideii. descopera noi sensuri sau le intare=te pe cele mai pu\in cunoscute. Donici. . Nimic nu-i era mai strain decat pitorescul de limbaj. Vechiul =i rarul participiu neinturnata. dar =i cu. o carte „trista =i-ncalcita/Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra”. visatorul romantic. Nouri de erezii. ci din context. care insa sugereaza =i ideea de eresie (ratacire). O prima confirmare a celor aratate mai sus o da observa\ia asupra vocabularului. esplicazione) in spirit heliadist. Popularele colinda =i dumbrava sunt in acord cu ideea scufundarii intr-o mare de vise.. cuvantul vechi. =i nicidecum ca pe un scop in sine. rar. dupa cum grecismul filomele da sugestia de epoca. A=adar. Lumea nu are — dupa dan=ii — alt sens. via\a succede la moarte”. italienizant (de la esplicare. o privea mai intai =i intai ca pe un mijloc de comunicare. Heliade este o „enigma nesplicata”. condi\ia de epigon sceptic fiind in cele din urma =i a lui. poetul traie=te o drama. injuratura).poate deveni minciuna. Lupta inainta=ilor a fost de=arta =i \inta lor nebuna. iata tot ce poate fi mai in spiritul lui Heliade. singura valabila in poezie. cu toate ca ideologic ramane un adept =i un admirator al inainta=ilor de la . dar =i polemistul in lupta cu tot felul de adversari. din versul urmator: Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres.. in vederea transmiterii ideii de ireversibilitate. neao=. alaturi de neologism. in genere. oricat de mult ar fi iubit =i studiat limba romaneasca. suna mai categoric decat neintoarsa. Scepticii formuleaza defini\ii schopenhaueriene de felul „Moartea succede vie\ii. dintre care unul e transcris. Eminescu utilizeaza. „cuib de-n\elepciune”. drama neputin\ei ie=irii din contemporaneitate. nu fara a avea =i el un corespondent italian (eresia care se traduce cu erezie. De aici decurge vibra\ia lirica intensa a poemului. Poezia? „Inger palid cu priviri curate. Impresia de frumos nu vine insa din cuvintele luate izolat. stau foarte bine alaturi de un cuvant bisericesc =i arhaic. Boul lui e cuminte (cuvant cu doua in\elesuri: bland sau in\elept) =i vulpea diplomata. Cugetarea nu e decat o „combi nare maiestrita” a unor lucruri care nu exista. din versul: S-au dus to\i =i s-au dus toate pe o cale nenturnata./Strai de purpura =i aur peste \arana cea grea”./Voluptos joc cu icoane =i cu glasuri tremurate. Muzicalitatea insa=i a limbii il interesa numai in masura in care aceasta ajuta muzica ideilor. A crede ca Eminescu are cuvinte =i expresii frumoase in sine =i. Astfel arhaicul scripturi nu e folosit decat in consonan\a cu zilele de-aur ale entuziasmului inainta=ilor pentru cuvantul scris. eres. ca a scris intr-o limba frumoasa este o eroare provenita din despar\irea arbitrara a formei de con\inut. Caci Eminescu. care trebuie vazut ca un manifest ivit intr-un moment de rascruce al dezvoltarii poeziei romane=ti. pune „urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb” sa mediteze. in toata libertatea. prin abatere de la regula. din frumuse\ea ideii poetice. versurile din Epigonii nu spun mare lucru. fauritorul de planuri fantastice. Neologismele. Cercetate strict din unghiul de vedere al categoriilor gramaticale. de la =i de mai inainte.

muntenescul praf sugereaza distrugerea =i neantul. Opera\ia a avut loc in fierberea inspira\iei. Poetul a re\inut puterea expresiva a celor doua verbe =i a contras totul intr-o formulare cat mai lapidara. fiind cu totul la locul lui inainte de o prima cezura. spoiala. ca intr-o defini\ie. A=adar. =i la pa=opti=ti) e mult mai potrivit decat rupe. unde e vorba de cronicarii moldoveni a caror mana veche (adjectivul are sensul special de batran) scrisese domniile romane pe mucedele pagini. Glasul lui Mure=an era a=a de puternic. Arhaicul rumpe (il aflam la cronicari. pe care — dat fiind ca glasul lui simbolic vine din strafundul trecutului de oprimare — le rumpe..//Lumea-i cum este//=i ca dansa suntem noi. sugerand gestul energic al cantare\ului. Cuvantul. iata alte vocabule =i expresii care concura la ideea de scepticism epigonic. Si totu=i cat de propriu suna ele in versul: Noi carpim cerul cu stele. cadavru trist =i gol. care. de exemplu. e folosit pentru convertirea abstrac\iunii temporale secole intr-o reprezentare mai concreta. dar nu prin ele insele. Adjectivul calificativ scrutatoare e pus pentru a marca raceala =i neincrederea. sunand senten\ios in finalul poemului. Nevoia de conciziune l-a adus pe poet la crearea de noi cuvinte uneori. este frant in trei propozi\ii. Vizionari =i conven\ie este un mod liric al stilului indirect liber. spa\iala. maine-i minciuna. via\a succede la moarte. epigonii. incat poetul nu canta pe o lira cu coarde de argint. noroi. in opozi\ie cu visatoare. ci prin \intuirea lor in contextul poemului. Ce tablourile minte.Verbul a vraji e adus la sensul lui ini\ial. alt sens n-are lumea. in versul: Toate-s praf.. Mure=an „rumpe” coarde de arama.. incifra e format prin opozi\ie cu descifra: . din acela=i vers. praf etc.. A=a. cat mai ales pentru precizia ideii. …………………………………………………….. Asemenea vocabule.. Neologismul plan. ce sim\irea simuleaza. transformandu-se de fapt in metafore. Sur. Cuvantul neao=. care surprinde ochiul printr-o mare concentrare =i da impresia neta de forma unde abia incape gandirea. Eminescu folose=te un cuvant sau altul nu pentru ca ar fi mai frumos.. ce-i azi drept. scriem (sau pictam) a=a de urat. dar. trista. incalcita. ci pe una cu coarde de arama. In schimb. Verbul din predicatul simuleaza e depreciativ pe langa substantival abstract sim\irea. acela de chemare a duhurilor. ceea ce se potrive=te evocarii umbrei lui Mircea cel Batran la Cozia de catre Gr. iata doua cuvinte ur`te. rece. noi manjim marea cu valuri. Regionalul colb din versul: Iar Negruzzi =terge colbul de pe cronice batrane e potrivit aici. arhaismul =i provincialismul sunt folosite nu pentru culoare. O conven\ie e totul. Carpim =i manjim. mai ales in a doua parte a poemului: Noi? Privirea scrutatoare ce nimica nu viseaza. lupta de=arta. Moartea succede vie\ii. rasunatoare ca ni=te fanfare. \arana cea grea. ci pentru ca e mai propriu in a transmite ideea. de parca am carpi cerul cu stele =i am manji marea cu valuri”. =i ironic-amar totodata. sonor. care suna sec =i prozaic. i=i au func\ia lor precisa. cu punctul de plecare in urmatoarea compara\ie probabila: „Noi. Privim reci la lumea asta — va numim vizionari. lustru fara baza. succede suna doctoral. introduse in chipul cel mai nea=teptat in lirica. Alexandrescu: In prezent vraje=te umbre dintr-al secolilor plan. transmite in chipul cel mai elocvent ideea poetului-profet care chema „piatra sa invie”. prin imitarea celor vechi.

profe\iilor amare Ce-aratau faptele crunte unor domni tirani. sfinx patrunsa de-n\eles. insa uneori gaunoase. de evocare a epocii prin mimetism de limbaj o avea — dupa cum aratam — „enigma nesplicata”. In acela=i fel ar mai putea fi interpretat =i sante din „sante firi vizionare”. „Este gre=it dar — arata G.... incorsetata. gre=eli provenite din forma prea stramta. Exprimarea concentrata. . ceilal\i o deszic”).. fapt ce da aspect de dativ comunicarii: Delta biblicelor sante. Tot a=a. Calinescu — sa se creada ca Eminescu ingrijea forma. care evoca O fata tanara pe patul mor\ii a lui Bolintineanu. Ele pot fi insa =i simple abateri de la regulile comune ale exprimarii strict literare.cartea trista =i-ncalcita.Combinare maiestrita Unor lucruri nexistente. Sfor\area. S-ar putea insa ca aceste intorsaturi sintactice sa mimeze pa=optismul. ci a cristaliza cat mai aproape de momentul genetic ideea. pe care limba o impune cugetarii de geniu. vicleni./Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra” (ca =i deszic. poetul nefiind interesat de perfec\iunea gramaticala. adjectivul gerundival din „lebada murinda“.”).. cea mai mare sfor\are artis tica din literatura romana. in orice caz. exista la el. fiindca le gasim la Heliade =i la Alecsandri.. in Mortua est: „Ce un secol o zice.. Aceea=i func\ie stilistica. fa\a de zic. sintetica poate fi constatata =i in construc\iile in care este elidat articolul posesiv (genitival).. ca Alecsandri. ideii.” Arta poetica Conceptia despre poezie si misiunea poetului-Mihai Eminescu Vizite: ? Nota: ? Mihai Eminescu este in literatura romana „poetul . dar nu spre a face versuri sonore =i bine rimate. sacrificand-o. eliminarea lui ca in introducerea circumstan\ialului: Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres (subin\eles: „vegheaza ca o stanca. ca =i acel pe gre=it pus sa introduca acuzativul din versul: „Beldiman vestind in stihuri pe razboiul inimic”. ca =i pluralul mite din versul: Adevar scaldat in mite. antepunerea adjectivului inso\it de prepozi\ie in expresia: „umbra dulce cu de-argint aripe albe”. fiindca in in\elesul acesta de combina\ie forma nu-l interesa deloc.„.

„Ordin si poetul”. care sa transfigureze realitatea. incapabila sa aprecieze arta adevarata. armonios si prin ironia rece a ratiunii: „Vreme trece. fiind mereu preocupat sa gaseasca acel cuvant „ce exprima adevarul”: „Si am visat odata sa fiu poet…Un vis Desert si fara noima ce merit-un suras De cruda ironie …Si ce-am mai vrut sa fiu? Voit-am a mea limba sa fie ca un rau…” Icoana si privaz Viziunea sceptica eminesciana privind conditia poetului in lume .cele mai multe fiind postume. ci numai pentru ca intr-adevar te misca acea naivitate sincera. „Iambul”. ci se regasesc in intreaga sa creatie . ce innobileaza prin sensibilitate. „glasuri tremurate” mintea si sufletul omenesc: „…Inger palid cu priviri curate. pe care o concepe ca pe o creatie pura.nepereche” . Nu spera si nu ai teama. scepticismul solitar si preferinta sa pentru antiteza: „Nu ma-ntoarceti nici cu clasici Nici cu stil curat si antic Toate-mi sunt deopotriva Eu raman ce-am fost:romantic. desi unele fusesera scrise la inceputul perioadei de creatie ori in plina maturitate: ”Icoana si privaz”. Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate. Ce e rau si ce e bine Tu te-. emotie.” Glossa Eminescu aspira in permanenta spre o arta ideala. fie in poeziile despre arta. preocupata fiind de interese materiale. prin stil clar.ntreaba si socoate. ideile sale despre arta nu se constituie in poezii anume. Ce e val ca valul trece. n7t21tv In „Epigonii” Mihai Eminescu da definitia poeziei. De te-ndeamna de te cheama. Intre poeziile programatice antume se numara „Epigonii”. pretuind profunzimea de gandire a anticilor prin promovarea idealurilor de bine. conceptiile sale despre conditia poetului si menirea artei sale fiind exprimate intr-un fel sau altul . La Eminescu nu se poete vorbi de o poezie programatica . pornind de la intrebarea „Ce e poezia?”. neconstienta cu care lucra ei. „Oda(in metru antic)”.creator al unei opere care strabate timpul neuscata de seve prin interpretare si netocite de repetate rostiri. recunoscand inclinatia sa de vizionar. „eu nu cred nici in Iehova”. motivele pentru care aduce laude poetilor elogiati care „nu sunt pentru meritul intern al lucrarilor lor.Mihai Eminescu inclina uneori spre clasicism. Toate-s vechi si noua toate. in societatea contemporana superficiala. fie in publicistica. „Glossa”. „In zadar in colbul scolii”. Tu ramai la toate rece. in majoritatea creatiilor lirice. in care imaginile poetice sunt „icoane”. vreme vine.” Eminescu ii marturiseste lui Iacob Negruzzi intr-o scrisoare ce insoteste poezia „Epigonii”. Cateva creatii ale lui Eminescu directioneaza conceptia poetica . meschine este ilustrata in poezia „Criticilor mei”: .” Eminescu se incadreaza singur in curentul literar al romanticilor . prin aspiratia catre perfectiune si echilibru. Strai de purpura si aur peste tarana cea grea. frumos si adevarat. „Criticilor mei” care sunt si cele mai valoroase din punct de vedere literar si profund filozofice.” ( Eu nu cred in Iehova) In ciuda acestei afirmatii . divina.

idee exprimata in poezia intitulata sugestiv „Numai poetul…”: „Lumea toata-i trecatoare. Ca viata sa aiba pret Cauti urma frumusetii Ci traieste. Iubirea este un foc mistuitor pe care nu-l poate stinge „cu toate/Apele marii”. aspirand spre ideal. Poetul. printr-o reintoarcere nostalgica spre propria tinerete. opera a maturizarii depline a artei eminesciene. sentimentele profunde traite de poet.” Poezia trebuie sa exprime intotdeauna adevarul vietii. mediteaza asupra ideii de moarte. existenta omului sa fie singurul izvor al inspiratiei lirice: „In zadar in colbul scolii. personaje mitologice ce devin simboluri sugestive ale suferintei. Pe-al meu propriu rug. mistuit de propriul vis. Si de toate patimeste (…) Si-ai auzit cum iarba creste.” . cautand intelesurile firii. invocand tot un simbol mitologic. il poete face nemuritor. Unde pasari ca el Se-ntrec in cantari. ma topesc in flacari… Pot sa mai renviu luminos din el ca Pasarea Pheonix?” Crezul artistic al lui Mihai Eminescu este acela ca numai arta eternizeaza creatorului. chinuieste Si indemnurile vietii. Deasupra valurilor. care-i da si perspectiva mortii. cu flori deserte Ca pe cap iti cade cerul: Care roade n-ati adus Unde vei gasi cuvantul E usor a scrie versuri Ce exprima adevarul? Cand nimic nu ai de spus. varsta visarii. Chinurile provocate de iubire poetului sunt asemuite cu cele ale lui Hercule si Nessus. Poetul isi inalta privirea la „steaua/Singuratatii”. Sanul marii infinit.” Echilibrul sufletesc ii este tulburat de aparitia sentimentului de iubire „dureros de dulce”. Trece peste nemarginirea timpului… Treierand necontenit In ramurile gandului. Numai poetul Oamenii se trec si mor Ca pasari ce zboara Ca si miile de unde.” In zadar in colbul scolii Ultimul mare romantic european a dat masura perfectiunii clasice in poezia „Oda (in mediul antic)”. In sfintele lunci . cand moartea-i parea undeva departe: „Nu credeam sanvat a murii vreodata. Ce un suflet le patrunde .„Ah!Atunci ti se pare Critici voi. Poezia exprima viziunea filozofica a poetului asupra iubirii si a mortii in substanta clasica materializata cu elemente romantice. Nu e carte sa inveti Prin autori mancati de molii. mistuit ma vaiet. acela al pasarii Pheonix: „De-al meu propriu vis.

Atat de fericiti. aflati in sfere diferite). razbunarea nu i se pare potrivita cu superioritatea fiintei nemuritoare.ro atinge gandirea poetica si filosofica a lui Eminescu. Intors pe pamant. izolata de tatal ei intr-un castel -. dar modificand unele detalii si mai ales finalul. poemul va fi prelucrat in cinci variante succesive. p9r1rd Publicat in 1881 in “Romania literara”. intitulat “Fata in gradina de aur”. in Decorix. dar si asupra conditiei generale a omului ca fiinta sfasiata de contradictii adanci.comentariu Asigurare de travel 18 RON pe saptamana Oriunde in UE. cuprindea povestea unei frumoase fete de imparat -. din categoria izvoarelor folclorice mai face parte si motivul zburatorului (fata se indragosteste de zburator). ii cere -. si transformat intr-un cantec liric. “Luceafarul” a cunoscut un lung si complicat proces de elaborare. Punctul de plecare e un basm popular romanesc. in perioada studiilor berlineze. Alte surse sunt cele: filosofice (ideile lui Schopenhauer in legatura cu geniul si omul comun. care intre timp se indragostise -.PUBLICITATE LUCEAFARUL . va fi reprodus in “Convorbiri literare” si apoi e inclus in primul volum din 1883. Pe langa basm. Basmul.ro Nota: ? MIHAI EMINESCU Toyota Corolla 2006 1. doreste sa fie dezlegat de nemurire. in care povestea mai veche devine pretextul unei meditatii romantice asupra geniului. expresia absoluta pe care o decorix. Vizite: ?AllianzDirect. crestina) si biografice (propria-i viata ridicata la rangul de simbol). povestirea la persoana a treia. iar pe el il lasa sa moara de durere intr-o fabuloasa Vale a Amintirii. dar ea se sperie de nemurirea lui si-l respinge. intr-un poem cu acelasi titlu. cat viata toata Un singur chin s-aveti: de-a nu muri deodata!” Mai tarziu. Vazandu-l ca insista. . existenta personajelor. o vede pe fata -. cultural mitologice (motive din mitologia greaca. se devina muritor ca ea. Eminescu valorifica acest basm.ro iti aduce tot ce ai nevoie pentru noul an contextul intregii noastre poezii scolar! nationale. Zmeul merge la Dumnezeu. fugind in lume cu un fecior de imparat ce-o rapise si. asa ca zmeul sau va rosti cu amaraciune catre cei doi o urare glaciala: “Fiti fericiti -. peste ea pravaleste o stanca. dar este refuzat. Forma poemului e narativ-dramatica prin: formula de introducere (“a fost odata”).ro Inapoi la scoala! Poemul “Luceafarul” reprezinta. cu glasu-i stins a spus -. ca sa-i incerce taria dragostei -. de care se indragosteste un zmeu. ii desparte printr-un viclesug. dupa 1880. indiana. furios.4 Benzina de la 1478 RON – RCA+CASCO / 1 an AllianzDirect. prezenta unui narator.

o indrageste si se lasa tot mai mult coplesit de dorul fetei de imparat. luceafar bland. De ce nu vii tu? Vina! Cobori in jos. Luceafarul. uman -. temandu-se de chipul lui straniu. sa-i fie mireasa si sa-l urmeze in palatele lui de margean din fundul oceanului. iar in maini un toiag incununat cu trestii. Surprinsa de recile scantei ale Luceafarului. organizat intr-o succesiune de patru tablouri. din adancul necunoscut al apelor. atmosfera e grava. apoi. in chipul unui mandru voievod. incepe sa-l imbie patetic: “. esti frumos. Luceafarul se arunca fulgerator si se cufunda in mare. Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata. o viziune poetica. tata fiindu-i cerul si muma marea. atitudini morale. purtand pe umerii goi un giulgiu vanat. Tabloul intati (1-43 strofe) pare o poveste fantastica de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumi diferite. Primele sapte strofe ne-o arata pe aceasta prea frumoasa fata de imparat. La randu-i. e gata sa-i urmeze chemarea. ca desi a coborat cu greu din sfera lui de sus. Patrunde-n casa si in gand Si viata-mi lumineaza!” In acesta chemare a fetei. Din rude mari imparatesti O prea frumoasa fata”. stari de sensibilitate. gesturile sunt ceremonioase. Strofele urmatoare infatiseaza. Dar. cum numa-n vis Un inger se arata. fata. protocolare. de 98 de strofe. Poemul poate fi: o poveste fantastica de iubire. care-i surade si apoi ofteaza din greu.constructia gradata a subiectului. schema epica e doar cadrul. in care se sintetizeaza idei filosofice. “Luceafarul” este un poem foarte lung. seara de seara. cadrul e unul terestru si cosmic.O. A fost ca niciodata. de la fereasta dinspre mare a castelului. in acest peisaj ambiguu. atemporala. se realizeaza in vis. cu toate ca se simte puternic indragostita de Luceafar. isi da seama cat de imensa este distanta ce-i desparte si.. metafore. care “rasare si straluce pe miscatoarele carari” ale apelor. a basmului care deschide o perspectiva mitica. cu parul de aur si ochi scantietori. ea il refuza. care arunca in iatacul fetei “o mreaja de vapaie” urmand-o adanc in vis “cand vine sa se culce” (asemeni unui zburator). fantastic etc. Poemul incepe cu formula introductiva. Fata de imparat. privind “spre umbra negrului castel”. Structurat pe planuri antitetice (terestru -. aprinsa de dor. visatoare si melancolica. comunicarea e indirecta -. el o invita pe tanara fecioara sa-si lase lumei ei. puternica iubire ce se infiripa intre Luceafar si prea frumoasa fata de imparat.). El marturiseste fetei. o alegorie pe teme geniului sau o poezie de viziune simbolica. intrupandu-se. traditionala. plasand actiunea in timpul primordial al genezelor: “A fost odata ca-n povesti. contempland Luceafarul. .O. Alunecand pe-o raza. intamplarile si personajele sunt de fapt simboluri lirice. in fiecare seara. dulce-al mele noptii domn. solemna. cosmic. Si totusi “Luceafarul” este un poem liric. prezenta dialogului. nu insa fara o adanca parere de rau: “.

nu-l indeparteaza pe Catalin. se intrupeaza acum din vaile haosului. ba. asemeni ei. cadrul e terestru. Catalina tanjeste dupa Luceafar. alaturi de el. rupandu-se din locul lui din Cer. cedeaza staruintelor acestuia. iar muma. Catalina. Dar se inalta tot mai sus.” Tulburat peste masura de refuzul fetei. de neputinta ei de a-si parasi lumea. Si ochiul tau ma-ngheata.” Dupa cateva zile. gesturile sunt rapide. Luceafarul ii apare fetei ca un inger. “baiat din flori si de pripas”.Strain la vorba si la port. “cununi de stele”. El o roaga pe fata sa-l urmeze acum in ceruri. desi s-ar parea ca poarta inca in inima ei un dor nestins pentru Luceafar. fata totusi il refuza. soarele fiindu-i tatal. pe care il intelege si-l doreste. staruind asupra usurintei cu care se stabileste legatura sentimentala dintre acestia. pana la urma. in timp ce Luceafarul strabate imensitatile ceresti in zborul lui spre Dumenzeu. Si ochii mari si grei ma dor. comunicarea e directa. stingandu-se din cer cu durere. familiara. Daca. Ca sa nu-l pot ajunge. de vrea sa-l urmeze cu credinta: “Ma dor de crudul tau amor A pieptului mau coarde. care o castiga. noaptea. in cazul in care l-ar urma. aducandu-si aminte de el in somn. Luceafarul nu poate rezista nici de asta data chemarii fetei si. fata il roaga din nou sa coboare el pe pamant. la prima lui intrupare. atmosfera e intima. Luceafarul este gata sa renunte chiar si la nemurire de dragul acestei copile si. Luceafarul apare iarasi pe firmament. La inceput tinerii nu se inteleg. se apropie cu indrazneala de Catalina si o imbie degraba intr-un ungher cu dragostea-i vicleana. Catalina. Lucesti fara de viata Caci eu sunt vie. sa devina muritor. tu esti mort. ii vorbeste si acum lui Catalin despre iubirea ei arzatoare pentru Luceafarul de sus. Marturisindu-i insa cat de dureroasa si arzatoare ii est iubirea ce io poarta. mai stralucitoare si mai mandra decat celelalte. pe firmamentul caruia. Acest tablou urmareste idila dintre fata de imparat. desi Luceafarul fagaduieste miresei sale. Astfel. coplesita de nostalgie. pajul Catalin. Privirea ta ma arde. purtand in vitele-i de par o coroana ce arde parca in vapaia de foc a soarelui. dar Catalin e constient de puterea lui de a o vindeca de aceste nostalgii. desi dragostea lui nu are nimic din profunzimea si maretia iubirii Luceafarului. si pajul Catalin. pe care poetul o numeste acum Catalina. infatisandu-se fetei invesmantat intr-un giulgiu negru. priviti ca exponenti ai lumii inferioare. iar fata. se indreapta horatat spre Dumnezeu sa-i ceara dezlegarea: “Si se tot duce… S-a tot dus… Pierind mai multe zile. o sa rasara ea insasi ca o stea. El descrie iubirea pamanteana ca pe un ritual plin de candoare: iubirea e un lant in care omul trebuia sa se lase prins. dar la inlatimea caruia nu se va putea ridica niciodata: “Luceste c-un amor nespus Durerea sa-mi alunge.” Tabloul al doilea este un inceput de idila intre semeni. de aceasta data el i se infatiseaza ca un demon si. oferindu-i chiar Cerul. il cheama din nou cu nostalgie. iubirea lui fiind atat de puternica. .

Tabloul al treilea proiecteaza calatoria Luceafarului in cosmos. sa-l dezlege de “vesnicia neagra” si sa-l faca muritor ca pe oricare alt pamatean. Parinte.De greul negrei vesnicii. Calatoria spre taramul genezelor e ilustrata de doua miscari opuse: cea a Luceafarului care se indreapta spre taramul genezelor si din sens opus vin luminile care se nasc dinspre spatiul genezelor. ca un gand “purtat de dor”. Luceafarul cere Atotputernicului -. vaile Haosului se umplu de lumini ce izvorasc de pretutindeni. Exista numai o sete care-l atrage pe Luceafar. de viata si de mult dorita “ora de iubire”: “. Nici ochi spre a cunoaste. dialogul e presupus. cadrul e cosmic. ademenind-o cu insitentele lui voluptoase. Si vremea-ncearca in zadar Din goluri a se naste. El calatoreste inapoi in timp si spatiu. prin sferele ceresti. pe care-l guverneaza din nevazut si de dincolo de timp: “Caci unde-ajunge nu-i hotar. ca la-nceputul lumii: “Porni luceafarul. Maiestria poetului consta in capacitatea lui de a plasticiza ideea de zbor. ca sa se poate bucura. Parea un fulger neintrerupt Ratacitor prin ele…” Haosul e ilustrat in imagini grandioase. Aripile Luceafarului cresc la dimensiuni uriase si-n drumul lui de “fulger neintrerupt” ratacitor printre stele. ma dezleaga Si laudat pe veci sa fii Pe-a lumii scara-ntreaga. ii infrange totusi visul si dorul de Luceafar. il soarbe. El ii cere fetei pierderea intr-un anonimat care vine in opozitie cu oferta Luceafarului care o chemase in lumea stelelor si a oceanelor. “izvor de viata” si “datator de moarte” -. . Cresteau In cer a lui aripe. isi pierde coordonatele. Si cai de mii de ani cresteau In tot atatea clipe. astfel. Sunt prezentate imagini ale neantului. Un cer de stele dedesupt. In calatoria spre origini Luceafarul se dematerializeaza devenind gand purtat de dor. Dar iata-l pe Luceafar ajuns in fata Demiurgului.” Impatimit de iubire. prin lipsa oricaror repere pentru ca timpul si spatiul nu s-au nascut insa. si dialogul lui cu Demiurgul.cer de stele -. Deasupra.Patrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte… In veci il voi iubi si-n veci Va ramanea departe…” Sagalnicul Catalin. Timpul se contracta. isi dilateaza dimensiunile ca urmare a elenului purtat. spre origini si aceasta coborare se realizeaza ca o ascensiune cosmica. Zborul indraznet printre constelatii al Luceafarului este de o maretie uluitoare. Demiurgul aude replicile Luceafarului fara ca acesta sa le mai exprime. pentru a-i cere dezlegarea de vesnicie. care salasuieste in infinitul spatial al Cerului. prin negative si ideea de lipsa. iar viteza Luceafarului transforma miscarea in imagine luminoasa. spre Dumnezeu. atmosfera e glaciala.

Doamne. moartea si nasterea lor sunt doar niste valuri. doar o plutire eterna. Dar da-mi o alta soarte. Caci tu izvor estide vieti Si datator de moarte.” Demiurgul ii propune alt destin Luceafarului care nu are rasarit si nici apus. numindu-l acum Hyperion. Dac-oi fi eu sau altul? . rationala. norocul: “. aratandu-i mai intai prapastia ce-i desparte pe nemuritori de micimea si vremelnicia muritorilor. el raspunde Catalinei sfidator. cere-mi. La indemnul Demiurgului. Tabloul al patrulea cuprinde povestea fericirii omului prin iubire si revelatia Luceafarului asupra diferentelor dintre cele doua lumi. caci de vesnicie nu-l poate dezlega. dupa ce-l asculta cu ingaduinta. pe de alta parte rece. sub umbrarul teilor. dialogul nu mai este posibil. ca sa-i lumineze. “imbatata de amor”. orice pret. dar si cu dureroase resemnare. Vazandu-l stralucind din nou pe cer. ramanand in inaltul cerului. uimit de rugamintea-i. Reia-mi al nemuririi nimb Si focul din privire. fericirea lor e de o clipa: “Caci toti se nasc spre muri Si mor spre a se naste.Ce-ti pasa tie. replicile fetei si ale Luceafarului se constituie la niveluri de intelgere diferita. in asfintit de seara. de asta data. ci. coplesita de nostalgie.O. Demiurgul il sfatuieste pe Hyperion sa renunte la gandul lui desert. chip de lut. alaturi de vicleanul muritor Catalin. distanta. Ceva mai mult -. intima. el zareste pe Pamant. Ca sa-l convinga mai usor. atmosfera e pe de o parte feerica. Patrunde-n codru si in gand. Demiurgul il indeamna pe Hyperion sa priveasca spre Pamant si sa vada cu ochii lui ce-l asteapta acolo. Catalina nu se sfieste sa imparteaseasca acum Luceafarului fericirea ei efemera si-l roaga. imparat. apoi. sa-l convinga de zadarnicia hotararii lui. iar moartea nu i-o poate darui.”). intrun crang. pecetluindu-si cu mandrie insingurarea vesnica in nemurire: “. Norocu-mi lumineaza!” Dezamagit profund de tot ce vede si aude. cu desfasurarea faptelor pe Pamant.Cobori in jos. conducator de osti). astfel. luceafar bland. senzuala. ii poate oferi destine care echivaleaza cu conditia de muritor (cantaret. In cadrul acestui dialog sunt exprimate adevaruri despre soarta trecatoare a omului: oamenii traiesc in orizontul norocului (“Ei au doar stele cu noroc/ Si prigoniri de soarte. s-o inteleaga si sa coboare pe-o raza in codru. in lumina lunii. Hyperion face parte din insasi fiinta Demiurgului. iar aceasta ar insemna sa se anihileze pe el insusi in ipostaza in care i-ar admite ruga. El poate sa-i dea intelepciune. care “dureaza-n vant desarte idealuri”. Alunecand pe-o raza. pe Catalina. Se revine. cauta. printre oamenii obisnuiti. Si pentru toate da-mi in schimb O ora de iubire…” Demiurgul. cadrul e din nou terestru si cosmic. Luceafarul nu mai tremura acum ca-n alte dati “in codri si pe dealuri” si nu mai cade ca-n trecut. Hyperion isi indreapta privirile in jos si.

ma voi naste din pacat. cauta sa-l convinga insa ca renuntarea la vesnicie nu este posibila. la comuniunea cu lumea obisnuita. Rugamintea pe care Hyperion o adreseaza Demiurgului de a-l transforma intr-un muritor simbolizeaza puterea de sacrificiu a omului superior. Luceafarul reprezinta un duh sau un demon. sub intruparea unui demon “trist si ganditor”. Da. ca un Neptun sau Poseidon. Iubirea lui Hyperion pentru fata de imparat nu cunostea limite. Abia insa cand Demiurgul il indeamna sa priveasca pe Pamant si sa vada ce il asteapta . dar ii cere. surprins de ruga lui Hyperion. “Glossa”. Doinas (“Mistretul cu colti de argint”). promovand superficialitatea si impostura. Norocul va petrece. sa renunte astfel la nemurire si sa devina muritor ca si ea. proprie romantismului. cu privire la raporturile geniului cu o societate care si-a pierdut simtul valorilor adevarate. In mentalitatea fetei de imparat. in chipul unui “mort frumos cu ochii vii”. Demiurgul. Hyperion dovedeste solemnitate si maretie morala.” Hotararea Luceafarului de a renunta la nemurire de dragul fecioarei pamantene concretizeaza conceptia poetului despre iubire. din cer si din mare.Traind in cercul vostru stramt. Tema geniului a fost prezenta si la Macedonski (“Noapte de decemvrie”). de vrea sa-l indrageasca. Zadarnica ii ramane incercarea. iar metamorfoza Luceafarului dovedeste cunostintele poetului despre miturile cosmogonice. sa coboare el din sferele lui inalte. ai carui ochi “lucesc adanc himeric”. prin faptul ca renunta la nemurire. iar pentru a cuceri iubirea fetei. pentru a cuceri iubirea fetei de imparat. Nostalgia fetei de imparat pentru Luceafar este un motiv romantic. acceptand insasi ideea sacrificiului total: “. chiar si in planul sentimentelor superioare. Dar voi sa stii asemenea Cat te iubesc de tare. caci fata de imparat nu-l poate urma. Cu vecinicia sunt legat. iar a doua oara din Soare si din noapte. prin devotament si sacrificiu.Tu-mi ceri chiar neumurirea mea In schimb pe-o sarutare. Luceafarul isi schimba infatisarea. Ion Barbu (“Riga Crypto si lapona Enigel”). “Oda (in metru antic)”). In iubirea sa. Ideea de la care pleaca Eminescu este aceea ca geniul nu poate trai izolat si aspira la apropierea. pe care il imbie cu formule magice. Primind o alta lege. nascandu-se o data. Luceafarul. el doreste sa-si transforme iubita intr-o stea si s-o ridice in lumea lui. privita ca un ideal superior care nu poate fi atins si realizat decat prin credinta. Conditia geniului l-a preocupat deseori pe Eminescu (“Scrisoarea I”.” Semnificatiile poemului Eminescu exprima in “Luceafarul” o atitudine. Ci voi sa ma dezlege. Mai mult decat atat. se desprinde din sferele lui ceresti ca sa renasca de doua ori in chipul unui tanar de o frumusete demonica. Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece. pe Pamant. intrucat Hyperion este una cu insasi fiinta eterna a Demiurgului. purtat de o astfel de aspiratie.

spre Luceafar. ci si sub chipul lui Catalin. de fapt. Luceafarului sa devina muritor ca ea. manat de neistovita sete de implinire a iubirii lui. iar una dintre acestea socoteste “personajele” poemului drept “voci” ale poetului. conditia ei telurica determinand-o sa-si daruiasca. Adica. intrupeaza un caracter complex in planul vietii pamantenilor. arata lui Hyperion planul si sensurile existentei lui inalte si nemuritoare. de care se simte vrajita.acolo. tu esti mort si ochiul tau ma-ngheta”. Deosebirea dintre Catalina si Luceafar este evidenta. geniul. si chiar sub chipul Catalinei care tanjeste spre absolut. In primul rand. principiul si izvorul suprem al lumii si al ordinii universale -. Neputand sa se ridice la inaltimea unui ideal. Demiurgul -. Fata cere. viata. Ea il vede cand ca pe “un mort frumos cu ochii vii”. potrivirea ei cu pajul. ii cere caldura iubirii adevarate. mastile lui. aspira la o viata superioara. tot astfel Catalina aspira la iubirea deplina cu “cel de sus”. se indreapta spre Demiurg pentru a-i cere sa-l dezlege de nemurire. intre timp. Menirea sa este aceea de a arata necrutator adevarul obiectiv. sa existe. reprezentand aspectul teluric al barbatului. prinsa puternic intre viata si moarte. cand ca pe un “strain la vorba si la port”. Catalina se impaca cu o iubire pamanteasca obisnuita. Exista si alte interpretari ale poemului. “caci ei sunt vie. Ii cere sa fie. Catalina inca isi mai intoarce privirile si ruga. Poemul apare ca o meditatie filosofica de tip romantic asupra conditiei geniului in lume. intre fapta si constiinta. de fapt. Eminescu s-a omginat pe sine nu numai sub chipul lui Hyperion -. Catalina. Fata de imparat. In timp ce Luceafarul. “Luceafarul” este deci poemul contrariilor. El simbolizeaza ideea de armonie a cosmosului. una cu a sa. dar si asupra omului ca fiinta duala. in egala masura. exprimand aspiratia spre impersonalitatea universala. pentru ca. inctocmaicum Luceafarul aspira la implinirea iubirii sale cu o muritoare. Privind astfel lucrurile. ca spre o lume a visurilor ei. Drama Catalinei izvoraste din ciocnirea acestei aspiratii cu conditia ei de muritoare care nu-i ingadiua sa se ridice la inaltimea lui Hyperion. El ii releva lui Hyperion propria esenta. sau sub chipul Demiurgului. sa inceteze a mai fi acel “mort frumos cu ochii vii”. Hyperion se trezeste din zadarnicul sau vis de dragoste pentru o muritoare si se hotaraste sa ramana mai departe in lumea lui de sus. intre pasiune si renuntare. de a demonstra si a demasca. cu nostalgie. Subliniind ea insasi distanta ceo separa de Luceafar si. intre soarta si nemurire. . zbuciumul Catalinei nu tine mult. Cerandu-i renuntarea la nemurire ea ii cere. inima unui muritor cu soarta ingemanata. ca ea -. cand ca pe un demon de neinteles. Visatoarea fecioara se zbate intre dragostea ei pentru Luceafar si teama de strania lui infatisare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful