Determinarea activităţii unei surse de radiaţii γ

Scopul LP:
 Să se determine activitatea unei surse de radiaţii γ.
Materiale:
 detector de radiaţii, sursă etalon cu activitate cunoscută, surse de radiaţii
cu activitate necunoscută, numărător de particule

Teoria lucrării practice

Activitatea unei surse radioactive se defineşte ca fiind numărul dezintegrărilor

efectuate în unitatea de timp, indiferent de natura radiaţiilor emise. Numărul
dezintegrărilor coincide, de cele mai multe ori, cu numărul radiaţiilor emise, la fiecare
dezintegrare fiind emisă o radiaţie. Există şi cazuri în care la o singură dezintegrare se
emit două sau mai multe radiaţii. În asemenea cazuri, numărul radiaţiilor emise este egal
cu numărul dezintegrărilor înmulţit cu un coeficient numit “factor de schemă”.
Activitatea unei surse este definită de formula:
dN

dt
unde dN este numărul de nuclee care se dezintegrează în intervalul de timp dt. Semnul “–
“ se ataşeazăn în mod convenţional, indicând faptul că nr de nuclee care se dezintegrează
scade în timp.

Determinarea activităţii se face prin intermediul vitezei de numărare, putând fi

utilizate două metode:
- metoda relativă
- metoda geometriei cunoscute
În metoda de faţă vom folosi metoda relativă. Această metodă necesită confecţionarea
unei probe etalon de activitate cunoscută.
Principiul metodei se bazează pe faptul că viteza de numărare este direct
proporţională cu activitatea probei. Pentru poba etalon de activitate Λ0, măsurăm la
numărătorul de radiaţii o viteză de numărare R0, iar pentru o probă de activitate
necunoscută Λx, măsurăm viteza Rx. În aceste condiţii putem scrie:

R0 = k ∙ Λ 0

Rx = k ∙ Λ x

Rx
x  0 
R0
Deoarece numărătorul de radiaţii înregistrează o anumită viteză de numărare şi în
lipsa unei surse de radiaţii (datorită fondului natural de radiaţii), în primul rând se fac

1
determinări în absenţa sursei. Viteza de numărare obţinută în acest caz este “viteza de
numărare a fondului”.
Valorile Rx şi R0 introduse în formula de calcul se obţin prin scăderea din valorile
obţinute pentru probele respective a vitezei fondului.
R x  rx  r fond

Rx  r0  r fond
unde rx – viteza de numărare înregistrată de numărător
rfond – viteza de numărare a fondului

Pentru a putea fi utilizată, proba etalon trebuie să fie confecţionată astfel încât
activitatea sa să fie apropiată ca valoare de cea a probei de analizat, să aibă acelaşi volum
şi aceeaşi formă geometrică cu proba de analizat, să conţină izotopi ce emit aceleaşi tipuri
de radiaţii şi să nu conţină elemente absorbante pentru radiaţia măsurată.
Totodată, pentru obţinerea unor rezultate precise, este necesar ca atât proba de
analizat cât şi cea etalon să respecte aceeaşi geometrie de aşezare în faţa contorului.

Unitatea de măsură
Ca unitate de măsură pentru activitatea surselor de radiaţii, în sistemul internaţional (S.I.)
se foloseşte Bequerel-ul (Bq).
1 Bq = 1dez/sec
În practică, datorită valorilor reale pe care le au activităţile surselor în mod
normal, se foloseşte ca unitate de măsură Curie-ul (Ci).
1 Ci = 3,7∙1010 Bq
Activitatea raportată la masa sursei se defineşte ca fiind activitate specifică şi se
măsoară în Ci/kg.

Modul de lucru

 Măsurarea vitezei de numărare rf se face timp de cel puţin 10 ori, sursa de radiaţii
aflându-se cât mai departe de contor.
 După măsurarea fondului se aduce sursa şi se pune lângă contor în locaşul ei
special amenajat.
 Se porneşte numărătorul şi se măsoară viteza de numărare r timp de 5 minute.
 Măsurarea se repetă de 10 ori şi se calculează viteza de numărare medie.

Indicaţii practice
 Se elimină valorile extreme din măsurătorile vitezei de numărare pentru fondul de
radiaţii, sursa etalon şi sursa cu activitate necunoscută, şi se mediază valorile
măsurătorilor rămase în tabel.
 Sursele de radiaţii γ după efectuarea măsurătorilor se depozitează (se pun) în
castelul de plumb sau cărămizi de plumb.
 Pentru fiecare sursă de radiaţii cu activitate necunoscută se întocmeşte un tabel.

2
Datele experimentale

Nr. rfond rfond r0 r0 rx rx x

crt.
(p/s) (p/s) (p/s) (p/s) (p/s) (p/s) (Ci)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Tabel 1: Prelucrarea datelor experimentale

Rezultatul:

  ..............  10 8 Ci