You are on page 1of 6

Macovei Denisa, Master I

Clasicismul – artă a lucidității, a echilibrului
Ludwig van Beethoven – Sonata pentru pian, op. 31 nr. 3

Termenul clasicism definește în general stilul care a caracterizat arta între
Baroc și Romantism, între sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului XIX
artă a măiestriei, a măsurii, a lucidității, a ordinii, a echilibrului, după cum o
caracteriza Henri Peyre1.
Stilul muzical clasic, spre deosebire de celelalte arte, apare mai târziu și se
menține pe un timp mai scurt, perioada sa de existență fiind cuprinsă între anii 1750 și
1827, doi ani ce marchează două mari dispariții: a lui Johann Sebastian Bach și a lui
Ludwig van Beethoven.
Ludwig van Beethoven face parte din cei trei clasici vienezi alături de J.
Haydn și W. A. Mozart, prima parte a creației sale identificându-se cu drumul
componistic urmat de ceilalți doi compozitori. După Revoluția franceză au apărut
controverse în legătură cu romantismul sau clasicismul beethovenian din creațiile de
maturitate, care au avut rolul de a sublinia ambiguitatea definirii etapei stilistice
abordate de creator, astfel afirmațiile Beethoven – ultimul clasic vienez și Beethoven –
primul compozitor dintre romantici sunt ... în egală măsură adevărate și deloc
excluzându-se una pe cealaltă.2
Cele 32 de sonate ale lui Beethoven au reprezentat un proces de inovație
continuă în cadrul formei respective, fiecare lucrare reprezentând un univers propriu,
cu o problematică aparte. Grupul celor șapte sonate (de la op 26 la op 31) compuse
între 1800-1802 exprimă maturitatea unui compozitor care nu mai este mulțumit de
conflictul dramatic al temelor și al dezvoltărilor, astfel aduce ca noutate ori integrarea
unei noi piese în ciclul de sonată (marșul funebru din op. 26), ori modificarea
structurii și a expresiei muzicale în spiritul fanteziei (Quasi una fantasia din op. 27 nr
1 și 2).
Ciclul opusului 31 cuprinde trei lucrări în genul de sonată: Opus 31 nr. 1 în Sol
major, Opus 31 nr.2 în Re minor Furtuna și opus 31 nr. 3 în Mi bemol major.

1 Henri Maurice Peyre (21 februarie 1901 - 9 decembrie 1988) a fost un lingvist american născut în Franța,

2 Valentina Sandu-Dediu, în Ludwig Van Beethoven, Editura Muzicală, 2000, p.25.

1

Master I Sonata în Mi b major. Partea I. Ex. Partea I în mişcare rapidă Allegro. Tranziția spre tema a doua începe în măsura 25. 2 . Caracterul acestei teme secundare este unul plin de energie și optimism. 31. chiar dacă în măsura 17 ajungem pe o pedală pe mi bemol. tonica este mereu întârziată provocând astfel o destabilizare a firului melodic. Sonata op. îmbracă forma unei sonate clasice cu expoziție. terminându-se cu o codă. care ajunge pentru scurt timp pe tonică abia după perioada asimetrică de opt măsuri. în măsura de 3/4. rezultând de aici faptul că Beethoven folosește în această primă parte o scriitură variată. Materialul tematic începe cu o amplă secțiune fixată pe dominantă. fără punte. după treapta a II-a cu septimă în prealabil și o întarziere de treapta a VII – cu septimă – pentru Si bemol. 3. Tema a II-a este o linie melodică cu acompaniament de șaisprezecimi la mâna stângă. cu apariția a două fermate pe cvartsextul de dominantă. În tema principală a primei părți. Macovei Denisa. prezenţa planurilor şi a timbrelor din orchestra simfonică.și indicații precum ritardandi. tranziție cu rol figurativ- virtuoz în unison având ca urmare trecerea directă. 1. jucăușă. nr. Expoziţia prezintă două idei tematice. Ulterior. Partea I îmbină melodia acompaniată cu aspecte de polifonie latentă cu tipul de scriitură acordică. În măsura 64 avem un grup conclusiv în Si bemol destul de amplu care încheie această expoziție structurată în mod clar în trei segmente. la grupurile tematice secundare. tot nu se poate crea o zonă de stabilitate pe tonică în această oscilație permanentă a armoniilor. cea analizată mai jos încheie opusul într-o notă optimistă. Material tematic 1 măsurile 1-8 (2+4+2): Figura cruzică din această primă parte are un caracter decisiv deși cvintsextacordul din prima măsură îi atribuie o nuanță interogativă. Ca procedee de compoziţie regăsim: dezvoltarea motivică (principiul dezvoltător care stă la baza formei de sonată). dezvoltare şi repriză.

Între tonalitățile atinse în această tratare se află și Do major.31 nr. Sib major (tonalitatea dominantei). 2. prezentând şi tema secundară în Mi bemol. 91. Indicația de expresie grazioso face trimitere la caracterul unei părți lente care. Lab major (tonalitatea subdominantei) cu relativa fa minor. Macovei Denisa. ca parte a treia. fiind inclus în procesul de travaliu tematic. Fa major. Menuetul cu Trio în stil clasic realizează partea a treia a aceastei sonate. măsura de 2/4 și felurite articulații staccato. lipsește în această sonată. potrivit principiilor de construcţie ale formei. este construit în tempo rapid. Putem imagina aici orchestrarea pentru un cvartet de coarde. p. Master I Dezvoltarea primei părți începe cu măsura 89. 3 . Menuetul. Sonata op. ca o anticipare a caracterului naiv-artificial al sonatelor care urmează. 3. 3 este un scherzo în formă de sonată clasică. prin cantilenele în legato. Partea I. ca partea a doua. susţinând frazarea în legato. de fapt. finalizând pe o cadență de dominantă-tonică. Ex. Ultimele 6 măsuri din Coda: Dacă prima parte este tipică pentru forma de sonată clasică. în metru ternar. surprinde graţiosul ca parte a frumosului estetic prin cantilenele în legato. dând frâu liber jocului înșelător-ironic al temelor întâi și figurațiilor de game și arpegii virtuoze ale tranzițiilor. 3 Siegfried Mauser în Sonatele pentru pian de Beethoven Ghid muzical. Repriza debutează în măsura 137 în tonalitatea de bază. si un sensibil Menuet cu Trio în stil clasic. pentru a realiza o convingătoare desprindere de tiparul original. cel de-al doilea. Grupul conclusiv prezent în expoziție primește un rol important și în tratare. traducerea Adriana Bera. Coda destul de amplă (de 32 de măsuri) începe la măsura 220 şi readuce fragmente din tema întâi. 31 nr. Primul. și constituie o convingătoare discrepanță în raport cu finalul virtuoz. alăturarea părţilor 2 şi 3 reprezintă un moment aparte: Pentru prima dată în sonata beethoveniană sunt puse unul lângă altul un amplu Scherzo în formă de sonată.3 Așadar partea a doua din Sonata op.

urmat de o Coda. în 6/8. respectiv 1-5: Partea a IV-a este cea mai rapidă mişcare a lucrării. Sonata opus 31 nr. 3 face parte din cele 12 sonate în 4 părți fiind catalogată ca una din cele mai dificile. motiv pentru care această sonată ridică dificultatea concentrării și a susținerii ei pe tot parcursul discursului melodic. formă de lied. Ce este neobișnuit la reluarea Menuetului este faptul că se cântă cu repetiții. este scrisă din nou sub formă de sonată. Master I Forma mare a părții a treia este ternară. 1-4. măs. Presto con fuoco. cu o perioadă A care corespunde cu Menuetul. identic ca la început. Originalitatea sa constă în lipsa unei părți lente. Metrul este ternar. 4 . Ex. o secţiune B sub forma Trio-ului. și din nou A. adică repetiția Menuetului. Macovei Denisa. 3 și 4: Diferența caracterelor între Menuetul cu indicația de tempo Moderato e grazioso și partea a IV-a cu indicația de tempo Presto con fuoco.

figurațiile de game si Tema a II-a tot în Mib Allegro Tema a II-a în Sib.Lab Caracter energic și glumeț Partea a III-a Menuet – A în Mib Trio – B Menuet – A în Mib Menuet cu Trio (ABA) Formă binară. Master I Schema Sonatei op.A. arpegii din tranziție Codă amplă (32 caracter jucăuș Are un plan armonic măsuri) Material conclusiv bogat până la bara de repetiție Partea a II-a Expoziția Dezvoltarea Repriza în La b Scherzo cu formă de Tema I în Lab Prelucrează Tema I Tema I -Lab sonată Caracter jucăuș Travaliu armonic bogat Tema a II-a – Lab Allegretto vivace Tema a II-a în Fa Coda . Macovei Denisa. 3. în patru părţi. A variat plus Coda Moderato e grazioso variat caracter modulant (Mib-Sib) Partea a IV-a Expoziția Dezvoltarea Repriza Formă de sonată Tema I. nesigur.Mib energică Tratează fragmente din Readuce cele 2 teme în Presto con fuoco Tema a II-a – Sib Tema I forme variate glumeață Coda 5 . A Formă binară cu un A. se prezintă astfel: Partea I Expoziție Dezvoltarea Repriză Tema I în Mib-caracter Prelucrează tema I și Tema I în Mib misterios. 31 nr.

Cluj-Napoca. traducere şi completări privind compozitorii români de Oltea Şerban-Pârâu. Editura Univers Enciclopedic 2006. Ghid muzical/Traducere Adriana Bera. Editura Media musica. 1985) CHELARU. Vasile. London. Cui i-e frică de istoria muzicii?!. 2000 6 . Bucureşti. Carmen. O carte a stilurilor muzicale. 2011 MAUSER. Valentina. 2015 SANDU-DEDIU. Vol. Macovei Denisa. Ludwig van Beethoven. Editura Stanley Sadie. Editura Didactică și pedagocică. Editura Artes ILIUȚ. Sonatele pentru pian de Beethoven. sub coordonarea lui Antoine Goléa şi Marc Vignal. Dicţionar de Mari Muzicieni. Vol. Editura muzicală. II. București. I+II. (după ediţia originală Larousse. 2006 ***. Siegfried. The New Grove Dictionary of Music and Musicians. Master I Bibliografie ***.