You are on page 1of 7

INTERTEXT ediție specială, 2016

_________________________________________________________ ______________________
CZU : 376

COMUNICAREA ÎN CONTEXTUL EDUCAȚIEI INCLUZIVE

Tatiana VERDEȘ
Universitatea de Stat din Moldova

As a general acceptance, inclusion has been associated with
children with disabilities or those that have special educational
needs. Our intention is to promote the communication in the context of inclusion of
children with special educational needs, a premise for children with higher risk of exclusion
(orphans, abandoned, suffered violence, gifted, etc.). In this article we have analyzed the
barriers encountered during implementation of inclusive education, proposing concrete
solutions to optimize the communication process from the perspective of social
interactivity. Although, definitions given to communication are many and varied, more or
less all of them target the following elements: transmitter, receiver, message, channel
(transmission method) and of course the result, from which the actual investigation has
started. One of the research’s assumptions is that didactic communication is the primary
form of educational communication, a complex process seen as a sine qua non condition for
a successful implementation of inclusive education in the society. The steps taken to
prevent and eliminate the dysfunctions in didactic communication, adjustment of methods
of intervening to the specifics of concrete situations, stimulation of usage of adequate
communication forms, also the promotion of methods based on cooperation and
collaboration will ensure the adaptation of children with special needs and educate a
cognitive, affective and attitudinal society.
Keywords: inclusive education, communication, context adaptation,
collaboration, cooperation.

Considerații teoretice

Este binecunoscut faptul că educația reprezintă o necesitate, dar și o
condiție universală sine qua non. Prin educație, ca fenomen social, se înțelege
transmiterea experiențelor de viață de la o generație la alta, formând astfel
deprinderi de comportamente normate și cultivând judecăți și atitudini democratice.
Educația incluzivă a apărut ca răspuns la neajunsurile educației integrate, care nu
reușea să satisfacă nevoile copiilor marginalizați și prezentau diferențe față de
„norma” generală a contingentului școlar. Astfel că, în 1990, la Conferința
Mondială „Educația pentru toți: satisfacerea nevoilor de bază ale învățării”
(Jomtiem) s-a elaborat o nouă strategie educațională, fundamentată pe paradigma
„educației pentru toți”. Accesul la educația incluzivă și adaptabilă permite tuturor
copiilor din lume să beneficieze de valorile universale ale drepturilor omului, dar și
implicarea acestora în viața socială. Iar progresele înregistrate de pedagogia
diferențiată și psihologie ne încurajează să susținem că societatea și școala de astăzi
poate implementa și promova incluziunea socială.
Credem important a amintim că literatura de specialitate prezintă educația
incluzivă ca un proces permanent de îmbunătățire a instituțiilor școlare, în vederea
promovării a unui învățământ calitativ accesibil tuturor. Dacă incluziunea se referă
184________________________________________________________________

oricând acest lucru este posibil. un mesaj și 5. trebuie tratat ca un membru al societății. În cele din urmă. este valorificată de știința comunicării și de experiența cadrului didactic. formarea/dezvoltarea competenței comunicative este o strategie ce ar asigura integrarea eficientă a copiilor vulnerabili. de idei. acestea fiind într-o relație de reciprocitate. în mare parte. pentru comunitate. Deci.S (Cerințe Educaționale Speciale). În studiul de față. o este un proces dinamic. o presupune schimbare de atitudini. pe ce canal. educația incluzivă supraveghează adaptarea continuă a sistemului educațional la nevoile societății în general și al fiecărui cetățean în particular. curriculum. de opinii care au ca scop final obţinerea unor efecte la nivelul particular. Deși.a. privit ca un proces în continuă evoluție. LINGVISTICĂ. un receptor. ce. indiferent de dificultățile pe care aceștia le pot avea sau de diferențele care pot exista”.. comunicarea se poate caracteriza prin interacţiune într-un anumit context. în centrul său stă mereu comunicarea. Watson şi A. Acest lucru este exprimat sintetic și în formula lui H. cu CES în ________________________________________________________________185 . că toate includ cele cinci elemente: 1. educaționale ș. fără nici o discriminare şi. de asigurarea unei educaţii de calitate (Dumitru. care să satisfacă diversitatea copiilor. mai ales. de impresii. TRADUCERE ȘI DIDACTICĂ ________________________________________________________________________________ la faptul că oricine. Așadar. specialiștii în domeniul psihopedagogic definesc educaţia incluzivă. (apud Lyman Bryson 215-228) Astfel că. iar cunoașterea și înțelegerea componentelor structurale ale comunicării și ale relațiilor dintre acestea este o condiție necesară bunei funcționări a procesului de învățământ. alte oportunităţi de educaţie în afara şcolii. Credem important a menționa și faptul că procesul de comunicare didactică este unul complex. respectiv. prin împărtăşirea de cunoştinţe. Hill (2012) consideră. făcând trimitere la următoarele caracteristici: o toţi copiii pot învăţa şi au nevoie de o formă de sprijin pentru învăţare. iar practica educațională a demonstrat că reușita procesului instructiv-educativ incluziv. 4. o identificarea şi minimizarea barierele învăţării. medicale. 2008). Iar în Declarația de la Salamanca (1994) se stipulează faptul că: „Principiul fundamental al școlii incluzive este că toți copiii trebuie să învețe împreună.E. un emiţător. comportamente.) trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale. pe bună dreptate. inclusiv a celor cu C. Literatura de specialitate propune o gamă variată de definiţii pentru conceptul de comunicare. 3. care se dezvoltă continuu în funcţie de cultură şi context. pentru cine și cu ce efect”. prin transmiterea şi schimbul de mesaje între persoane. 2. un efect. care se subordonează funcţiilor şi se supun unor principii. iar autorii J. o este parte a strategiei de dezvoltare a unei societăţi incluzive.Cine spune. o este mai complexă. serviciile speciale de care are nevoie (sociale. Procesul didactic este în sine un act de comunicare. educaţia incluzivă devine tipul de educaţie responsabil de asigurarea dreptului la educaţie al tuturor copiilor. o modalitate de transmitere. educația își extinde în permanență sfera de cuprindere. în contextul actual naţional. indiferent de deficiența sa sau de dificultatea pe care o întâmpină în învățare. cuprinzând: educaţia pentru familie. Lasswell: . interior fiecărui individ.

(54) Iar personalitatea. global. toate aceste informații deși circulă în context școlar vizează nu doar activitatea didactică. a-l înțelege. exemple de prelucare și interpretare a cunoștințelor. cercetătoarea T. un factor esențial pentru educație” (51). un context social și comportă toate formele specifice actului de comunicare. democratică etc. Precum comunicarea servește educației. ci și o mulțime de aspecte cu valoare interpersonală. Sub semn pedagogic. mesajele cu rol educațional vizează nu doar ansamblul de cunoștințe explicite. Ba chiar mai mult. procese și stări psihologice uneori greu de explicat. Astfel că. competența profesională. dar și se educă o societate tolerantă. de fapt. responsabilitatea și etica profesorului devin inevitabil model receptat de cei cărora le facilitează actul învățării. cât și prin cel nonverbal. care odată însușite devin instrumente ale activității mentale” (176). a comunicării multimedia. profesorul clujean Vasile Chiș tratează „predarea ca act de comunicare pedagogică”. văzut ca un partener activ. bazate pe un limbaj didactic care determină și structura 186________________________________________________________________ . mediu este. dar și din cauza caracterului dinamic al procesului comunicativ. 2016 _________________________________________________________ ______________________ societate. al învățării școlare îl constituie principiile generale. a-l orienta astfel încât să-i valorifice potențialul cu care a fost înzestrat. Nu mai puțin importante într-o comunicare didactică sunt și relațiile de comunicare. dar și un instrument indispensabil aflat la dispoziția cadrului didactic. educația influențează comunicarea! Întreaga activitate din clasă. a tuturor manifestărilor psihice umane. În acest sens. comunicarea este un instrument didactic doar atunci când răspunde unor necesități și produce efecte emoționale și raționale pozitive. procesul instructiv-educativ poate explica caracterul total. dar și tipuri de atitudini. a factorilor psihosociali și contextuali. responsabilă. În această ordine de idei. comunicarea este un mijloc de înlăturare a obstacolelor ce stau în calea tinerei generații. în accepția noastră procesul didactic devine pentru elevi. se asigură transmiterea de experiențe. precizând că „obiectul comunicării pedagogice. În virtutea noilor viziuni curriculare. a limbajelor (naturale și artificiale). categoriile și noțiunile. Prin urmare. În acest sens. se formează și se dezvoltă personalități. Perspectiva modernă asupra comunicării didactice oferă un rol privilegiat elevului. Autorul mai susține că actul comunicării include și variabile ce aparțin relațiilor interpersonale. ci și o serie de conținuturi precum experiențe de învățare. integrator în sensul includerii tuturor formelor de comunicare. procesul de comunicare în contextul școlar este unul specific. comportamentul. acestea conferă procesului de învățământ valoarea unei intervenții educaționale complexe. mai greu de surprins datorită caracterului inter-subiectiv al relației educaționale care angajează factori. a dialogului și al colaborării și nu doar un proces de transmitere a cunoștințelor cu un singur sens. care pentru persuadare (convingere) trebuie să fie apropiate și armonizate.INTERTEXT ediție specială. iar profesorul are menirea de a-l asculta. întrucât: prin comunicare se umanizează individul. studenți o experiență de comunicare. rolul comunicării în contextul incluziv fiind unul esențial. Slama-Cazacu precizează și dezvoltă o teză potrivit căreia comunicarea „este un mijloc – sau. Credem important a menționa și faptul că nu orice comunicare este un act pedagogic. poate. a experiență a relațiilor interumane. criterii de valorificare a informației. atât prin comportament verbal. Profesorul este comunicator.

către adaptarea la un context educațional în continuă schimbare. către modernizare. grupuri școlare). un cadru de acțiune și re-acțiune. 523 din 11. dar și necesară inter-relație umană. Deci.  Contextuală – a influențelor de natură fizică și temporală în care are loc procesul de comunicare. cadrul didactic va ține cont de caracteristicile individuale ale elevilor cu care lucrează. Drept concluzie la demersul anterior. optimizarea comunicării fiind un obiectiv fundamental al educației. informații. menționăm că comunicarea în contextul educației incluzive este o posibilă. Or. În opinia noastră. comunicarea trebuie să se orienteze în mod firesc către intercomunicare. afectivă. cod). se încearcă promovarea educației incluzive. mesaj. ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr. formare de personalități și incluziune socială. dar și de relațiile. efectele și tendințele elementelor care pot influența comunicarea (context. un instrument de cunoaștere.2011. atitudinală și acțională. În scopul realizării prevederilor Convenției Internaționale cu privire la drepturile copilului. aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. contextul general al comunicării. modificări de natură cognitivă. TRADUCERE ȘI DIDACTICĂ ________________________________________________________________________________ personalității învățăcelului. LINGVISTICĂ. 2008).  Psihologică – a caracteristicilor psihologice proprii partenerilor comunicării. În direcția optimizării comunicării didactice și a intercomunicării.  Funcționalitatea comunicării didactice . dar și un mijloc de instruire. instituirea unei noi formule de solidaritate umană într-o societate incluzivă. 166 din 9 iulie 2010. contact. formarea unei atitudini şi culturi incluzive. caracteristicile grupului școlar. Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dezabilități. Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020. de transmitere și de descoperire de cunoștințe. la diagnosticarea disfuncțiilor comunicative sesizabile într-un proces educațional se va ține cont de următoarele perspective:  Lingvistică – particularități ale limbajului și formelor de comunicare în activitățile școlare.07.a factorilor cauzali derivați din funcționarea specifică a comunicării din cadrul procesului educațional (Agabrian. o comunicare eficientă este aceea în care subiectul își exprimă în mod deschis și direct sentimentele și îl încurajează în același timp pe partener să facă la fel.408-XII din 12 decembrie 1990. la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.  Psihosocială – a caracteristicilor psihosociale specifice mediului școlar (clase. ________________________________________________________________187 . implementarea standardelor europene și asigurarea calității educaționale. Studiu de caz Argument În ultimii ani în Republica Moldova se atestă un interes sporit pentru educația proeuropeană.

(51%) . Eșantionul care a fost implicat în demersul investigativ a inclus un număr de 150 de persoane (elevi -100. În urma analizei răspunsurilor din chestionarele cercetării s-au atestat următoarele probleme esențiale de comunicare: . în scopul obținerii incluziunii educaționale. dar trebuie să recunoaștem faptul că deși legea cu privire la educația incluzivă a fost aprobată încă în 2011 și sistemul de învățământ trece prin mai multe reforme. este nevoie de mai multă atitudine. La întrebarea cu referință la atitudinea intervievatului față de copiii cu deficiențe..Informarea insuficientă a populației cu referire la drepturile și obligațiile cetățenilor. demonstrează că societatea noastră nu este pregătită pentru astfel de reforme. ci vom trece direct la rezultatele acestui studiu. implică înainte de toate formarea unei concepții de atitudini binevoitoare față de copiii în dificultate. 15% . (34%) . precum atenția sporită în adresa acestor persoane. Educaţia incluzivă nu are. profesori-25. Probleme pentru care se vor propune mai jos eventuale soluții. iar atitudinea reticentă şi necorespunzătoare a mediului educaţional. observarea directă și analiza datelor (statistică – prin intermediul programului Statistical Package for the Social Sciences.Excluderea copiilor cu dezabilități din cauza iresponsabilității. pe parcursul anului 2015.a. Analiza situației actuale din Republica Moldova. uneori comportament incontrolabil. Mecanismele de implementare a politicilor şi practicilor de educaţie incluzivă sunt subdezvoltate. conversația.Nepregătirea profesională (calificată) a cadrelor didactice/ comunicarea instituțională (36%) . timp și. 2% . Din aceste considerente. profesionalism.Accesul grupurilor vulnerabile la educație. Cercetarea s-a realizat în cadrul unei singure instituții. am văzut necesară. Metode de cercetare: studiul materialului bibliografic. reacții neplăcute.Comunicare deficitară între părinți și cadre didactice (30%) ș. inclusiv protecția socială a acestora. iar finalitatea acestuia implicit propune soluții de depășire a crizei comunicative în contextul educației incluzive. observăm că 83% au indicat că nu au nimic de reproșat față de faptul că în școala sa își fac studiile copiii în dificultate sau copii supradotați. 188________________________________________________________________ . acceptarea și susținerea acestor copii de către populație. 2016 _________________________________________________________ ______________________ Cu părere de rău. cele la nivel de comunicare.susțin că sunt deranjați de unele momente. caracter şi capacitate sistemică. a societăţii lasă de dorit. părinți . importantă și actuală realizarea unui studiu de caz ce ar scoate la iveală problemele incluziunii sociale.25).INTERTEXT ediție specială. și toate acestea realizabile prin comunicarea educațională. lipsei de educație în societate (cei șapte ani de acasă – atitudinea ostilă a tinerei generații). calculul procentelor). nu este asigurată cu resurse financiare şi umane necesare. iar necesitatea integrării școlare. metoda anchetei pe bază de chestionar. în special. cu structuri adecvate şi suport tehnic necesar. deranj etc. (39%) . desigur. experiență. dar și față de copiii supradotați.sunt împotriva promovării practicilor incluzive. Scopul investigației Obiectivul studiului de caz realizat a fost identificarea problemelor de comunicare în educația tinerei generații. actualmente. în contextul Educației pentru toți. În continuare nu ne vom opri la descrierea etapelor de realizare ale studiului de cercetare.

simt nevoia schimbării urgente a atitudinii societății față de copiii în dificultate. consilii.se discută cu regularitate. 9% . Părinții – 97% . ședințe ș.sunt necesare cadre de sprijin și alți specialiști..respectul.generozitatea. 7% . suport didactic modern. ________________________________________________________________189 .). dar și crearea condițiilor adecvate nevoilor speciale (rampe.a. respectiv.responsabilitatea.nu toți profesorii sunt bine pregătiți. 3% . 88% . întrucât instituția și cadrele didactice sunt pregătite pentru a oferi o educație incluzivă. Întrucât scopul învățământului este educarea/formarea tinerii generații.a.tema discutată o singură dată. 9% . în acest sens. Importantă pentru cercetare ni s-a părut și informația cu referire la frecvența abordării tematice incluziunii sociale (în cadrul orelor de dirigenție.Ce ar trebui schimbat/întreprins în condițiile existente în școală pentru a facilita educația incluzivă? Cadrele didactice au menționat că: 77% .au menționat că nu trebuie schimbat nimic. veceuri speciale pentru copiii cu deficiențe locomotorii etc. 3% .copii cu deficiențe să aibă în preajmă o persoană de sprijin. TRADUCERE ȘI DIDACTICĂ ________________________________________________________________________________ enunțând argumente precum: școli nedotate. 95% . pregătiți și elevi. adunări de părinți.temă actuală familiei.le place totul și nu trebuie schimbat nimic. logoped. 85% - generozitatea. 6% . acești copii trebuie să învețe în școli speciale. Astfel că. 82% . părinților și profesorilor. unde toți sunt la fel. 95% . un rol important în formarea. 85% . experți în domeniu. 37% . nu se crede necesar.este necesară dotarea instituției cu materiale. 86% - toleranța.nu s-a discutat.. ne- am propus să află ce valori2 trebuiesc promovate în scopul facilității incluziunii educaționale: Cadrele didactice – 98% . Părinții susțin: 33% . observăm că nevoile sunt. 17% . 1% . 3% . dar și propunerea unor soluții concrete s-a întrebat. LINGVISTICĂ. și părerea participanților la investigație: . fotolii pe coridoare ș.responsabilitatea.hărnicia.) care indică: la școală au discutat o singură dată – 21%. Întrucât intenția noastră a fost de a se identifica problemele incluziunii.mulțumiți de condițiile existente. educarea unei atitudini față de copiii în dificultate. ne-a interesat și faptul cât de frecvent se abordează această problemă și în familie: 74% din familii – tema a fost discutată frecvent.). Aceste rezultate au încurajat convingerea că generația de astăzi totuși este informată cu referire la problemele incluziunii și. dar și față de cei supradotați. 79% . 7% .e nevoie de cadre didactice calificate și pregătiri speciale sau specialiști în domeniu (pedagogi experți.susțin că nu este necesar de abordat tema incluziunii în școală. sunt formate/dezvoltate atitudini democratice și tolerante. Și atunci. îl are familia. comune.toleranța. profesori necalificați. 45% . 32% .organizarea mai multor activități extra- curriculare cu implicarea copiilor.e nevoie de modernizarea instituției (reparație în cantină. table interactive. în mare parte. copii indiferenți și răutăcioși. Elevii sunt de părerea: 39% . toți își doresc o școală modernă. ca să nu se simtă izolat sau diferit etc. părinți responsabili.hărnicia.respectul. profesori calificați. psiholog). 23% - condiții moderne de instruire. cât și pentru părinți.s-a discutat de mai multe ori1. 36% au afirmat că ar fi binevenite formări gratuite cu privire la strategii didactice incluzive atât pentru profesori. După cum am afirmat mai sus. 37% .

argumentate. Dictionary of Media and Communication Studies. 1973. în conformitate cu procentajul acumulat. experți în domeniu. Provocările pedagogiei contemporane. Referințe bibliografice Agabrian. 2012. The Communication of Ideas. dar și variate metode bazate pe cooperare. 1948. Consiliere psihopedagogică. chiar dacă procentajul difere nesemnificativ. James. nonverbală. Iași: Editura Polirom. Chiș. prin promovarea exemplelor de persoane care au reușit în viață prin educație. Cercetări asupra comunicării. Iași: Polirom. cu implicarea elevilor. explicite. 2016 _________________________________________________________ ______________________ Elevii – 95% . Strategii de comunicare eficientă.  A nu se trata dezabilitatea ca pe o problemă. Lyman Bryson.respectul. dar și invitaților speciali. Ion. Note __________________ 1 Menționăm că pentru cercetare s-au ales. 57% . 78% . care să susțină interesul elevilor pentru învățare și comunicare. activităților extrașcolare. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară clujeană. Hill. Tatiana.215-228. Anne. 91% responsabilitatea.  Organizarea unor campanii de sensibilizare și comunicare a importanței educației incluzive.  Promovarea comunicării prin organizarea atelierelor tematice. Al. 190________________________________________________________________ .  Consilierea familiilor în vederea soluționării problemelor specifice educației incluzive (programe.  Respectarea copilului cu dezabilități pentru că respectul înseamnă egalitate. proiecte). 2008. care ar asigura implicarea în activitate a tuturor copiilor și ar forma competențe specifice. paraverbală). în special. p. Mircea. 2008. dar și adaptate nivelului de înțelegere a elevilor. New York: The Institute for Religious and Social Studies. Îmbucurător este faptul că în prioritățile piramidale a necesităților sociale au fost aceleași valori. respectiv ei zilnic se ciocneau cu procesul incluziunii. clase în care învățau copii cu dezabilități. Slama-Cazacu. profesorilor. Vasile.INTERTEXT ediție specială. București: Editura Academiei. stimulativ. New York: Bloomsbury Academic.  Utilizarea în procesul instructiv-educativ a diverselor tipuri de comunicare (verbală.toleranța. Baze teoretice și sugestii practice. meselor rotunde. 2 Aici s-au propus doar primele cinci.hărnicia.  Mesajele educaționale trebuie să fie formulate cât mai clar. părinților. Watson. Concluzii Rezultatele obținute în contextul analizelor calitative și cantitative realizate ne îndreptățesc să formulăm o serie de sugestii ce ar facilita incluziunea socială:  Demersurile de prevenire și înlăturare a disfuncțiilor în comunicarea didactică trebuie fundamentate pe o analiză riguroasă a factorilor determinanți și a modalităților specifice de manifestare.  Organizarea și desfășurarea activităților într-un climat pozitiv. Dumitru. 2001. 60% - generozitatea.