Delta Dunării

Delta Dunării (3446 km²), aflată în cea mai mare parte în Dobrogea, România și parțial în
Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene.

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord de cel al Basarabiei, iar în
est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de
meridianul de 29°, longitudine E. La nord, brațele Chilia și Musura formează granița cu Ucraina. Delta
ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei,
Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și lacuri adiacente și
cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni. Datorită celor 67
milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m².

Dunărea, se împarte în: Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca
Sfântu se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe.

Brațul Chilia, care formează granița cu Ucraina, transportă pe al său curs, de o lungime de 104
km², aproximativ 60% din apele și aluviunile Dunării.

Brațul Sulina, situat în mijlocul Deltei, spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind
permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Măsoară 71 km și transportă 18% din
volumul de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară
pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării.

Delta Dunării (cu excepția deltei secundare a brațului Chilia) face tradițional parte din
Dobrogea, dar în Antichitate și Evul Mediu litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche și
Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava și Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât
hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.
 Valoarea de patrimoniu natural universal al Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării a fost
recunoscută, în decembrie 1990 prin includerea a peste jumatate din suprafaţa acesteia, în Lista
Patrimoniului Mondial Cultural si Natural. Elaborată de Comitetul Patrimoniului Mondial în baza
Convenţiei privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural adoptată de Statele Membre
UNESCO, în 1972, această acţiune are rolul de a proteja împotriva activităţilor umane cu efecte
distructive zonele a căror valoare este importantă atât pentru fiecare ţară cât şi pentru întreaga
umanitate.

Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice.
Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele
nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu
totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul cu cele mai puține
precipitații din România.

Această suprafață activă reacționează față de radiația totală recepționată și de circulația generală
a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiația totală variază între un minim de 3,5
Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă și un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie. În funcție de
intesitatea activității centrilor barici principali se instalează condiții specifice de vreme: zile de iarnă
blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi puternice
(când acționează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde și uscate (când acționează anticiclonii
tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacționează aerul din bazinul mediteranean cu cel
rece din nord-vestul Europei).

Densitatea medie este de 5 locuitori/km2. Vara, afluxul de turiști triplează populația, care la
recensământul din 2002 se menținea la 14.583 locuitori, dintre care 12.666 români (87%), 1438
lipoveni (10%), 299 ucraineni diverși alții (1%). Delta a fost dintotdeuna un mediu-refugiu pentru
populațiile inițial grecești (grecii pontici erau încă 2059 în 1910, mai numeroși decât lipovenii), ulterior
românești (dicienii, denumire care provine poate de la Vicina), apoi lipoveni. Aceste populații s-au
amestecat, lucru dovedit și de vocabularul limbilor vorbite în deltă, îndeosebi termenii pescărești.
Fauna si flora

Datorita celor 5149 de specii de flora si fauna,

specialistii o considera o veritabila banca de gene
pentru patrimoniul universal. Intre toate acestea
trebuie remarcat ca aici traieste cea mai mare parte a
populatiei europene de pelican comun (circa 8
000de exemplare) si pelican cret (circa 200 de
exemplare); 60 % din populatia mondiala de
cormoran pitic (circa 6000 de exemplare); 50 % din
populatia mondiala de gasca cu gat rosu (in timpul iernii sunt circa 40.000 de exemplare). Pe langa
toate acestea se adauga peste 1200 de specii de copaci si plante. Oriunde te uiţi, poţi vedea plutind
ostrovi acoperiţi de papură şi de stuf, liane ca în pădurile tropicale, lacuri cu adâncimea tulbure şi
suprafeţe pline de nuferi. Bărcile pescarilor agită pelicanii, stolurile cormoranilor şi femelele-maur de
pe cuiburile lor.

Obiceiuri si traditii

O serie de traditii si obiceiuri ale locuitorilor din Delta, specifice sarbatorilor crestinesti, cum ar
fi Pastele sau Craciunul, seamana cu obiceiuri din alte zone ale tarii. De exemplu, in prima zi de luni
dupa Invierea Domnului, cand se sarbatoreste Pastele Blajinilor, oamenii merg la cimitir cu pomeni si
se roaga pentru rudele decedate. Cel care primeste trebuie sa spuna bogdaproste”.

Sau, in ziua de Lasata Secului, cand se intra in Postul Mare, se face un banchet si are loc
“batutul halvitei”. Adica, o bucata de halvita atarna de tavan, si cei care participa la joc trebuie sa o
prinda cu gura. A doua zi, baietii le urmaresc pe fete pentru ale manji cu funingine. In gospodariile din
zona Razelm, in Joia Mare, gunoiul de pe langa casa se aduna in trei gramezi carora li se da foc. Langa
foc se pune o cana cu apa si un cos cu oua. Dupa ce se termina focul, ouale sunt date copiilor din sat.

De asemenea, in Vinerea Mare, oamenii obisnuiesc sa se spele pe fata direct in Dunare, cu apa
neinceputa, pentru a avea castig la bogatie, iar cei care dorm in timpul acelei zile trebuie sa se astepte la
nenorocire.

Pentru cei mai in varsta carora li se naste un copil sunt pregatite o serie de obiceiuri care difera
de la un sat la altul. In Murghiol, parintii trebuie sa sara peste un foc facut in curte, in semn ca au lasat
in urma necazurile. In Baltenii de Sus sau Mahmudia, parintii sunt rasturnati cu barca, deaorece apa
trebuie sa le spele gandurile negre. Cei mai bogati isi pot rascumpara “udatul” cu o cinste la crasma
pentru toti cei care trec pe acolo.

Pentru a se feri de blesteme si farmece, in localitatile CA. Rosetti si Caraorman se pun cranii de
cal la poarta, pentru ca asupra acestora sa cada eventualele nenorociri.

Apoi, lipovenii nu lasa pe nimeni sa le fluiere in barca deoarece le aduce ghinion. O moneda de
schimb des utilizata de pescarii din Delta este rachiul sau vodca.

Obiective turistice

Pe teritoriul și în vecinătatea parcului național se află mai multe obiective de interes turistic
(lăcașuri de cult, monumente istorice, situri arheologice, arii protejate, zone naturale); astfel:

 Biserica ortodoxă „Buna Vestire” din Tulcea, construcție 1869, monument istoric.
 Mănăstirea și castrul roman Halmyris de la Murighiol.
 Moscheea Azizyie (Geamia Sultanului Abdulaziz) din Tulcea, lăcașul de cult reprezentativ al
comunității musulmane construit în anul 1863, monument istoric.
 Așezarea greco-indigenă din satul Sălcioara (sit arheologic).
 Cetatea Argamum - Orgame, sit arheologic aflat în partea de est a județului Tulcea, pe teritoriul
administrativ al comunei Jurilovca, în locul numit Capul Doloșman. Acesta este localizat la
contactul dintre Podișul Babadagului și Limanul Razim care, în Antichitate, era un golf deschis
al mării Negre (golful Argamon).
 Histria, cetate grecească (ruine) aflată pe teritoriul administrativ al comunei Istria, în județul
Constanța; cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României.
 Situl arheologic de la Vișina.
 Munții Măcinului
 Marea Neagră
 Complexul lagunar Razim-Sinoe (Limanele Dobrogene) constituit din cele două unități:
Unitatea Razim cu lacurile Golovița, Zmeica, Babadag, Tauc, Topraichioi și cel omonim; și
Unitatea Sinoe ce cuprinde lacurile Nuntași, Tuzla și Sinoe
 Orasul Tulcea, desi nu este situat in Delta, detine institutiile care coordoneaza activitatea
economica si turistica din aceasta zona.

De asemenea, puteţi descoperi muzee interesante, precum: Muzeul de Istorie şi Arheologie, Muzeul
de Etnografie şi Folcor, Muzeul de Artă din Tulcea sau Muzeul de Istorie Naturală.

Un drum pana la Tulcea deschide turistului zeci de variante pentru calatoria in inima Deltei. Cea
mai cautata este o plimbare de cateva ore pe canale cu salupa rapida, pentru 30 de euro de persoana.
“Rapidele” isi asteapta clientii pe faleza din Tulcea. Traseul trece printr-o suita de mici canale si
ghioluri situate in apropiere de Tulcea. Punctul de rezistenta il constituie canalul “Cu barca prin
padure”, un ochi de apa care si-a sapat drum printr-o padure de salcii, care lasa turistului impresia ca se
plimba printr-o padure scufundata. Cei care isi doresc mai mult, pot opta, pentru inca 10 euro, pentru o
vizita la colonia de pasari Purcelu. Cormorani, egrete, starci – sunt toate acolo.

Turistii care isi doresc un sejur de cateva zile pot merge cu vaporul-pasager de la Tulcea, pe
bratele Dunarii. In fiecare localitate intalnita exista pensiuni cu preturi de pana la 50 de lei pe noapte,
care ofera, optional, plimbari pe canale, mese traditionale de peste si partide de pescuit, in functie de
priceperea turistului.

Sulina, Sf. Gheorghe, dar si Jurilovca-Gura Portitei sunt optiuni pentru turistii indragostiti de
mare, care vor sa cunoasca ceva si din minunile Deltei. Pentru preturi intre 100 si 400 de lei pe noapte,
turistii beneficiaza de cazare in hoteluri, vile de vacanta sau pensiuni, avand la dispozitie trei dintre
plajele virgine ale litoralului romanesc, dar si posibilitatea de a merge in fiecare zi in Delta pentru
activitati specifice.

Locuri si posibilitati de pescuit

Prima atestare documentara a Deltei vine de la Herodot, cel care descrie intrarea flotei persane a
lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr). Despre locuitori apar marturii abia in
secolul I iHr. Astazi, in afara de localitatile situate de-a lungul bratelor, mai pot fi amintite Patlageanca,
Maliuc, Mila23. Sulina este singurul oras din Delta, fiind un port liber, folosit in special pentru
transbordare. Pe langa atelierele de reparatii navale, aici mai exista si o fabrica de conserve de peste.
 Amatorii de pescuit aleg Canalul Crisan pentru platica, biban,
rosioara, somn sau stiuca (dimineata). La Mila 23 se pot pescui
somotei. Apoi, la Fortuna I trag la momeala rosioara, bibanul, crapul si
chiar stiuculite.