ROBERT SHECKLEY

LIPITOAREA

Lipitoarea aştepta sa fie hrănită. Fara sa fie conştientă de

nenumăratele secole care se scurgeau, rătăcea de milenii în deriva prin
imensitatea vida a spaţiului. Nu era conştientă nici atunci când, în cele
din urma, ajunse pe un soare. Radiaţiile generatoare de viaţa pătrunseră
prin sporul dur şi uscat. Gravitalia îşi exercita şi ea influenţa-i
binefăcătoare.
O planeta o atrase, împreună cu alte sfărâmături stelare, şi
lipitoarea cazu, aparent neînsufleţită în învelişul dur al sporangelui.
Vinturile o purtară în jurul Pământului, grăunte de praf printre
miliardele de alte grăuncioare de praf, se jucară cu ea, apoi o lăsară sa
cada.
Atingând solul, ea începu sa se mişte, absorbind hrana care se fil-
tra prin învelişul sporangelui. Începu sa crească şi continua sa se
hrănească.
Frank Conners se opri în fata verandei şi tuşi de doua ori.
— Domnule profesor! Scuzaţi-mă, eu.
Bărbatul înalt, palid, întins pe un divan desfundat nu se mişcă.
Ochelarii cu rama de corn erau cocotafi pe frunte şi el sforăia încetişor.
— Sunt foarte mâhnit ca va deranjez, zise Conners, dându-şi spre
ceafa vechea-i pălărie. Stiu ca este săptămâna dumneavoastră de
odihna, ca n-ar trebui. dar în sant se afla ceva teribil de ciudat.
Sprinceana stângă a omului înalt şi palid se ridica, dar în afara de
acest semn nu paru ca aude ceva.
M-aţi auzit, domnule profesor?
Desigur, nu sunt surd, răspunse Micheals cu o voce stinsa, fara sa
deschidă ochii. Ai găsit vreun spiriduş?
Un ce? întrebă Conners privindu-l cruciş pe Michaels.
Un omuleţ verde. Trebuie să-i dai lapte, Conners.
Nu, domnule. Cred mai curând ca este o piatra.
Michaels deschise un ochi şi il privi pe Conners.
— §titi, îmi pare, într-adevăr, grozav de rau.
 Săptămâna de odihna a profeso-rului era un obicei sacrosant
instituit, de zece ani, fiind unica ex-centricitate pe care şi-o permitea.
Întreaga iarna Michaels preda antropologia, făcea parte dintr-o jumătate
de duzina de comitete, se interesa de fizica şi chimie.
Când venea la ferma pe care o renovase, în statul New York, îşi
impunea invariabil o săptămâna de repaos total, în timpul acestei
săptămâni nu făcea nimic altceva decât sa doarmă.
in cea de-a doua săptămâna, profesorul Michaels se plimba, privea
copacii, pestii. O data cu sosirea celei de-a treia săptămâni se bronza la
soare, citind sau re-parind hambarele, când nu esca-lada unul sau doua
vârfuri de munte. La sfârşitul celor patru săptămâni nu-şi mai găsea
locul, şi nu mai dorea decât un singur lucru; sa se întoarcă în oraş.
Dar săptămâna de odihna era sacra.
— Va asigur ca nu v-aş fi deranjat pentru nimica toată, repeta
Conners. Dar aceasta piatra blestemata mi-a dizolvat cinci centimetri din
hârleţ.
Michaels deschise şi eel de-al doilea ochi şi se ridica. Conners ii
arata hârleţul. Vârful era complet retezat. Michaels îşi trecu picioarele
peste marginea canapelei şi îşi încălţa vechii lui mocasini scâlciaţi.
— Sa mergem sa vedem minunea asta, zise el.
Obiectul se afla în sant, chiar la capătul peluzei. Era rotund, apro-
ximativ de dimensiunea unui pneu de camion si, evident, compact.
Suprafaţa gri închis era stra-batuta de o reţea complexa de vene.
Nu o atingeli, totuşi, zise Conners.
Nici nu intenlionam. Împrumută-mi hârleţul tau.
Michaels lua unealta şi atinse experimental obiectul. Era dur şi nu
ceda nici un milimetru. Men-tinu hârleţul pe suprafaţa obiectului, apoi il
retrase. Din hârleţ dispăruse o alta bucata.
— Nu pare sa emane căldură, i se adresa el lui Conners. Ai
remarcat cumva asta prima data?
Conners dădu din cap.
Michaels lua un pumn de pământ şi il arunca pe obiect. Pământul
dispăru rapid, nelăsând nici o urma pe suprafaţa cenusiu-negricioasa. O
piatra care urma suferi aceeaşi soarta.
Nu-i aşa profesore ca, practic, asta-i cel mai al naibii şi de necrezut
lucru pe care l-aţi văzut vreodată?
Într-adevăr, răspunse Michaels ridicându-se. De fapt, chiar aşa
stau lucrurile.
El ridica hârleţul şi izbi cu forţa obiectul care rămăsese pe
suprafaţa acesluia, fara sa se afunde sau sa sara cit de putin.
Ce credeţi ca este? Întrebă Conners.
in orice caz, nu-i o piatra, răspunse Michaels, dându-se cu un pas
înapoi. Lipitorile beau sânge. Obiectul asta pare sa bea pietre şi praf.
Fara sa mai punem la socoteala hârleţul.
 Se apropie din nou şi lovi de mai multe ori obiectul, apoi cei doi
oameni se priviră lung. Pe drum trecea o jumătate de duzina de
camioane ale armatei.
— Merg sa telefonez la universitate şi sa cer sfatul unui fizician,
zise Michaels. Sau unui biolog.
Mi-ar plăcea sa scap de chestia asta înainte să-mi distrugă
gazonul.
Urcară încet spre casa.
Lipitoarea se hrănea cu orice. Vintul trecând peste suprafaţa ei
cenusiu-negricioasa inducea putina energie cinetica. A utilizat şi energia
fiecărei picături de ploaie.
Lumina soarelui era de asemenea absorbita şi convertita în masa,
ca să-i crească corpul. Consuma solul pe care se odih-nea; pământul,
pietrele şi ramurile erau descompuse de celulele complexe ale Lipitorii şi
transformate în energie. La rândul ei. aceasta energie era transformata în
masa, şi Lipitoarea creştea.
Putin cite putin ii reveniră pri-mele licăriri de conştiinţă. Cel dintTi
lucru de care Lipitoarea îşi, dădu seama a fost micimea de neconceput a
corpului ei.
Când Michaels se duse s-o vadă, a doua zi, avea un diametru de
2,50 metri, depăşind de-acum marginea drumului şi a gazonului. în ziua
următoare, diametrul ajunse la aproape 6 metri; obiec-tul luase forma
şanţului şi se In-tindea pe aproape toată lăţimea drumului. în ziua
aceea, şeriful sosi In Fordul sau model A, urmat de jumătate din oraş.
— Ei, profesore Michaels, intreba şeriful Flynn, asta-i lipitoa rea
dumitale?
— Asta e, răspunse Michaels, care Tsi petrecuse toată ziua
precedenta căutÂnd un acid capabil s-o distrugă.
— Va trebui sa eliberam soşeaua, Profesoare, zise Flynn, înaintând
cu un aer jovial spre Lipitoare. Nu putem lăsa drumul blocat de un lucru
ca asta. Camioanele armatei trebuie sa treacă.
— Sunt cu totul dezolat, zise Michaels, pastrlndu-şi o expresie de
nepătruns. Daţi-i drumul serife, va rog. Fiji insa atent, e fierbinte.
Lipitoarea nu era deloc calda, dar date fiind circumstanlele, era
explicaţia cea mai simpla.
Si Michaels Tl urmări cu interes pe şeriful care Încerca sa intro-
duca o ranga pe sub obiect. Îşi reprima la iujeala surâsul cInij văzu ca,
atunci când şeriful o re-trase, din bara lipseau vreo 20 de centimetri.
Flynn nu se lasa descurajat doar de atâta lucru. El venise sa mute
un pietroi care Încurcă tre-burile. aşa ca se îndrepta spre maşina şi
scoase din portbagaj o lampa de sudura şi un baros. Aprinse lampa şi
ataca o parte a lipitorii.
După cinci minute nu se petrecuse nici o schimbare. Cenusjul nu
devenise roşu şi nici nu paru sa se Încălzească. După ce conti-nua sa o
Încălzească inca vreo 15 minute bune, Şeriful Tsi chema unul din
oameni.
— Hei, Jerry! Loveşte cu barosul în locul pe care l-am încălzit.
Jerry lua barosul, il ridica dea-supra capului şi il repezi cu toată
forţa asupra obiectului. Scoase Insa un strigat de durere; barosul ii
scăpase aproape din mâini, din cauza absentei totale a reculului.
in depărtare se făcu auzit vuie-tul surd al unui convoi militar.
— Ah, acum lucrurile se vor re-' zolva, zise Flynn frecându-şi
miinile.
Michaels nu era deloc sigur. in-conjura Lipitoarea, întrebÂndu-se
ce substanfa putea sa aiba aceste proprietăţi. Răspunsul era simplu.
Niciuna. Cel putin niciuna dintre substanţele cunoscute.
Conducătorul jeepului din ca-pul convoiului ridica mina şi con-
voiul se opri cu un scrâşnet de pneuri. Un ofit, er uscaliv şi ner-vos, cu o
figura inteligenta cobori dintr-unul din jeepuri. Cum purta o stea pe
fiecare umăr, Michaels îşi dădu seama ca era vorba de un general de
brigada.
— Nu puteţi bloca drumul asta, zise generalul.
Era Înalt şi slab, îmbrăcat într-un costum de vara de culoare bej,
iar privirea rece a ochilor se detaşa pe obrazu-i bronzat.
— Datj la o parte lucrul asta de pe sosea, va rog.
— Nu-I putem nici mişca din loc, zice Michaels. şi ii povesti pe
scurt evenimentele din zilele trecute.
— Trebuie îndepărtat de aici, rosti generalul. Convoiul trebuie sa
treacă. Ziceţi ca nu puteli să-l ridicaţi cu o ranga? şi ca ° lampa de
sudura nu are nici un efect.
— Exact, răspunse Michaels, cu un surâs imperceptibil.
— $°'er, zjse generalul, intorcindu-se, treci peste el.
Michaels era pe punctul de a protesta, dar se hotărî sa se ab-jina.
Inteligenja militara trebuie lăsată sa aiba propriile-i expe-rient, e.
Şoferul baga In viteza şi demara In tromba, trecÂnd cu uşurinţă
peste marginea de zece centimetri Înălţime.
Ajuns în mijlocul lipitorii, jeepul se opri.
— Nu ti”am spus sa opreşti, se-nroşi generalul.
— Dar n-am oprit, domnule ge neral! protesta şoferul.
Din cauza opririi bruşte a jeepului, motorul calase. Şoferul Tl porni
din nou, trecu pe tracjiune dubla şi încerca sa înainteze ac-celerind din
plin. Dar jeepul sta-tea Înşurubat în loc, ca şi cum In jurul lui s-ar fi
turnat beton.
— Scuzaţi-mă, rosti Michaels, dar daca va uitafi bine, puteţi sa
vedeţi ca rotile se afunda încet.
Generalul privi fix rojile, ducIn-du-şi în mod mecanic mIn'a la
pistol. Apoi ii striga şoferului:
— Sari! şi nu atinge materia asta negricioasa!
 Alb ca varul, şoferul se catara pe capota maşinii sale, privi în jur şi
sari evitând la milimetru marginea Lipitorii.
Într-o tăcere adâncă toate privi-rile se fixară asupra jeepului. Pne-
urile, apoi jantele se dezintegrară încet şi dispărură; şasiul, odihnin-du-
se acum chiar pe masa cenu-sie, avu aceeaşi soarta.
Antena dispăru ultima.
Generalul mormăi câteva injura-turi, apoi se întoarse spre şofer
— Întoarce-te la convoi şi spune câtorva oameni sa aducă grenade
şi dinamita.
— Nu stiu ce avefi aici, zise ge neralul. Dar ceea ce stiu este ca
obiectul asta nu va opri un convoi al armatei americane.
Michaels nu era deloc sigur de asta.
Acum Lipitoarea aproape îşi re-venise şi corpul ei cerea mereu mai
multa hrana. Ea dizolva, într-un ritm accelerat, solul pe care se afla,
umplÂnd golul astfel format cu propriul corp şi revar-sindu-se pe de
laturi.
Avu loc o explozie mai violenta şi Încerca senzatja unei porfii de
hrana într-adevăr consistente! O înghiţi cu lăcomie accelerându-şi ritmul
de creştere şi aştepta cu nelinişte alte explozii, pe când ce-lulele ei urlau
de foame.
Ea mlnca, creştea şi continua sa se reverse.
În picioare, pe un mic deluşor, Michaels contempla distrugerea
casei sale. Lipitoarea-avea acum un diametru de mai multe sute de metri
şi ajunsese la pridvor.
Adio, casa, gÂndi Michaels, amintindu-şi de cele zece veri pe care
le petrecuse In ea.
Pridvorul se prăbuşi şi dispăru în corpul lipitorii. Casa se prăbuşi
şi ea şi fu înghiţită bucata cu bu-cata.
— Scuzaţi-mă domnule, zise un soldat care sosise în spatele lui.
Generalul O'Donnell ar dori sa va vorbească.
— Foarte bine, zise Michaels, aruncÂnd o ultima privire asupra a
ceea ce mai rămăsese din'casa.
il urma pe soldat printr-o spar-tura a gardului de sirma ghimpata
care forma un cere de aproape un kilometru diametru In jurul Lipitorii.
O companie de soldaţi făcea de garda, ţinând la distanta ziaris-tii şi
sutele de curioşi.
Michaels se întrebă pentru ce Ti permiteau sa intre în incinta.
Ajunse la concluzia ca asta se da-tora faptului ca totul se petrecea, în
mare parte, pe proprietatea sa.
Soldatul Tl duse la un cort. Michaels intra, aplecându-se.
O'Donnell, tot în ţinută de vara, se afla aşezat In fa^a unui birouaş. ii
făcu semn sa se aşeze.
— Mi s-a dat sarcina sa debarasez ţinutul de Lipitoare, il anunţa
el.
 Michaels schiţă un semn de asentiment, fara sa puna pro-blema
daca e înţelept sa se incredinfeze unui soldat sarcina care trebuia să-i
revină unui savant.
— Sunteţi pr'ofesor, nu-i asa?
— Da., de antropologie.
— Bine. Fumaji? Generalul ii oferi un foe, apoi continua. Mi-ar
plăcea sa rămâneţi aici în calitate de consilier. A (i fost printre primii care
au văzut Lipitoarea şi apreciez făptui ca mi-a (i împărtăşit din observable
dumneavoastră In privinja (surise). inamicului.
— Cu placere, zise Michaels.
Cu toate astea ma gândesc ca treaba ar fi mai cunnd de domeniul
unui fizician sau al unui biochimist.
— Nu (in sa fie prea multi savânji aici, n-ar face decât sa semene
confuzie. Nu ma în (elegeti greşit. Am eel mai înalt respect pentru stiin
(a. Sunt, şi nu ma ascund, un soldat cu preocupări stiinjifice. Sunt
mereu interesat de ultimele tipuri de arme. în zilele noastre nu se mai
poate face razboi fara ştiinţă.
— Dar nu vreau ca o duzina de teoreticieni să-şi bage nasul peste
tot şi sa ma împiedice sa actionez. Am fost însărcinat s-o distrug cu orice
mijloc şi imediat.
— Nu cred ca va fi uşor.
— lata de ce am nevoie de dumneavoastră, zise O'Donnell.
Spuneji-mi în ce consta dificultatea şi voi gasl un mijloc.
— De acord. După cit pot să-mi dau seama, Lipitoarea este un
convertizor organic masa-energie, de o eficienfa înspăimântătoare.
Presupun ca are un ciclu dublu.
in primul rând, transforma masa în energie, apoi, pe aceasta din
urma, o retransforma în masa, care este utilizata pentru creşterea
propriului Corp. în al doilea rând, ea transforma direct energia în masa
corporala. Cum face asta. nu-mi dau deloc seama.
— Avem deci nevoie de ceva puternic, il întrerupse O'Donnell.
Nici o problema. Am ceea ce trebuie.
— Cred ca nu m-aji înţeles bine. Sau ca nu m-am exprimat clar.
Lipitoarea se hrăneşte cu energie. E capabila sa absoarbă energia
oricărei arme pe care o veji utiliza împotriva ei.
— şi ce se va întâmpla, întrebă O'Donnell, daca ea va continua sa
se hrănească.
— Nu stiu absolut nimic în privin (a limitei ei de creştere. Poate nu
e limitata decât de mărimea sursei de hrana.
— Vre (i sa spunefi ca poate sa crească la nesfârşit?
— E posibil într-adevăr sa con tinue sa crească atâta vreme cit va
avea ceva de mâncat.
— S-ar putea spune ca ne sfideaza, zise generalul. Lipitoarea asta
nu poate fi total insensibila la orice for (a.
 — Pare sa fie. Va sfătuiesc sa aduceţi cifiva fizicieni. Si, de
asemenea, nişte biologi. Cere (i-le sa găsească un mijloc ca s-o
neutralizeze.
— Profesore, nu-i pot aştepta pe cei ctyva sa termine de discutat.
Am o axioma. Nimic nu e insensibil în fata forţei. Concentrafi suficient de
multa for (a şi orice va ceda. Orice.
Si continua pe un ton mai prie-tenos.
— Şti (i, Profesore, nu trebuie sa discredita (i stiinja pe care o
reprezenta (i. Suntem în posesia celei mai mari cantitaji de energie şi de
arme radioactive care au fost vreodată adunate într-un singur loc.
Credetj ca Lipitoarea dumnea voastră poate sa reziste forţei lor
combinate?
— Exista posibilitatea de a fi suprasaturata, zise Michaels fara
convingere.
— Veniţi cu mine, ii zise fericit O'Donnell, care se sculase în
picioare şi ridicase usa rabatabila ca sa treacă. Mergem sa strivim
lipitoarea asta!
După o aşteptare îndelungată, un nou potop de hrana bogata se
revărsă peste ea, din ce în ce mai abundenta. Radia (ii, vibraţii, ex-plozii,
corpuri solide, lichide, o varietate incredibila de alimente. Le accepta pe
toate. Dar hrana sosea prea încet pentru celulele ei înfometate.
Acum, când ajunsese la o mă-rime aproape satisfăcătoare, reve-
nise complet la viaţa. Descifrând încâlceala radiafiilor, ea localiza o mare
concentra|ie de noua hrana.
Fara eel mai mic efort, se ridica în aer, zbura o distanfa scurta şi
se lasa sa cada peste hrana. Celulele ei, incredibil de eficiente infu-lecara
bogatele substanfe radioactive şi nu neglijară nici potenfialul inferior al
metalelor şi al blocurilor de hidrafi de carbon.
— Imbecilii! zise generalul O'Donnell. De ce s-au inspaimin-tat
asa? S-ar zice ca n-au invafat niciodată nimic!
El se plimba nervos încoace şi încolo prin fata cortului, care se
ridica acum la cinci km de locul în care fusese amplasat mai înainte.
Lipitoarea atinsese trei km dia-metru. Fusese necesara evacua-rea
a trei ferme agricole.
Nemişcat lângă cort, Michaels nu înţelesese inca bine ceea ce se
întâmplase. Lipitoarea suportase fara sa se mişte acfiunea conju-gata a
diverselor arme, apoi, brusc, se ridicase în aer. Un timp îndelungat,
enorma ei masa intu-neca lumina soarelui, în timp ce zbura încet pina la
colina din nord pe care se lasa sa recadă. Intervalul ar fi fost suficient sa
se treacă la o evacuare, dar spaima ii împietrise pe soldaji şi ii făcuse
incapabili sa reac (ioneze.
67 de oameni îşi pierduseră via (a în operaţiunea. Lipitoarea”;
generalul O'Donnell ceru autori-zatia de a utiliza bombe atomice.
Washingtonul trimise un grup de savanţi care sa întocmească un raport
asupra situaţiei.
— Experţii ăştia au luat, în sfirsit. o decizie? întrebă cu turbare
O'Donnell, oprindu-se în fata cor tului. A trecut destul de mult timp de
când discuta!
— E o hotărâre dificila, raspunse Michaels.
— Fizicienii considers ca e vorba de o problema de biologie, iar
biologii inclina sa creadă ca e de domeniul chimiei. Nimeni nu este
realmente un expert în ceea ce priveşte acest subiect, caci n-a existat
nici un precedent.
— E vorba de o problema militara, rosti sec O'Donnell. Putin ma
interesează ce-i lucrul asta, ceea ce vreau sa stiu, este cum să-l distrug.
Sper ca nu vor intirzia să-mi dea avizul pentru folosirea bombei.
Michaels se angajase sa facă unele calcule privitor la aceasta
acfiune. Era, desigur, imposibil sa afirmi pe baza unei estimări fa-cuta în
graba, a ritmului de ab-sorbtie propriu lipitorii şi (inind cont de talia şi
de viteza ei apa-renta de creştere, ca era posibil ca o bomba atomica s-o
suprasa-tureze. Poate ca doar cu condiţia sa nu se întârzie prea mult.
Estinna ca inca trei zile ar constitui limita maxima. Creşterea Lipitorii se
fa-cea în progresie geometrica. Ci-teva luni i-ar fi fost suficiente ca sa
acopere în întregime întregul continent.
— S-a împlinit o săptămâna de când cer autorizafia sa ma servesc
de bomba, bombănea O'Donnell.
$i mi-o vor da, dar nu înainte ca aceşti măgari sa termine ce au de
discutat.
Se opri în fata lui Michaels şi il privi direct în ochi
— Voi distruge aceasta Lipitoare. O voi zdrobi, oricât m-ar costa!
Acum nu mai e o problema de securitate. E în joe onoarea mea!
O asemenea atitudine, se gândi Michaels, este specified marilor
generali, dar problema n-ar trebui judecata astfel. Datorita concep-tiei
sale antropomorfiste, O'Donnell considera Lipitoarea ca pe un duşman.
Chiar acest termen de Jipitoare” era un element umani-zant. O'Donnell
ac (iona la fel ca în cazul unui obstacol fizic obişnuit, oa şi când
Lipitoarea ar fi re-prezentat echivalentul unei arme puternice.
Dar Lipitoarea nu aparfinea umanita (ii; fara îndoiala ca nici nu
venea de pe aceasta planeta.
— Ah! iată-i, în sfârşit! exclama O'Donnell.
Un mic grup ieşise dintr-un cort Tnvecinat;! n fruntea lui se afla
Al-leson, un biolog care lucra pentru guvern.
— Ei, întrebă generalul, a (i descoperit despre ce e vorba?
— Un moment, rosti Alleson, aruncând priviri furioase pe sub
pleoapele înroşite. Trebuie sa merg sa iau un eşantion.
— A (i găsit un mijloc stiinlific ca s-o distrugeţi?
 — Oh, asta a fost relativ uşor, răspunse Moriarty, un fizician
atomist. E suficient s-o inconjuram cu un vid perfect şi i-am venit de
hac. Sau, trebuie s-o trimitem în spatiu cu ajutorul antigravitatiei.
— în lipsa, continua Alleson, va sugeram sa utilizam bombele
noastre atomice, dar fara a pierde timpul.
— Împărtăşiţi acest punct de vedere? întrebă O'Donnell, cu
privirea strălucitoare.
— Da.
Pe când generalul se îndepărta în graba, Michaels se alătura gru-
pului de savanţi.
— Va trebui sa ne recheme foarte curând, se plânse Alleson.
Deocamdată nu exista alta soluţie decât forţa.
— A (i ajuns la vreo concluzie în privin (a naturii Lipitorii? întrebă
Michaels.
— Doar păreri vagi, răspunse Moriarty, şi care se întâlnesc practic
cu ale dumneavoastră. Lipitoa rea este, probabil, de origine extraterestra,
şi fara îndoiala a ajuns pe planeta noastră în stadiu de spor.
Merseră câteva minute în tăcere
— Cum a (i men (ionat: e un convertizor perfect, capabil sa
transforme energia în masa şi viceversa.
Moriarty adăugă cu un surâs:
— Ceea ce e bineînţeles imposibil şi sunt în posesia unor cifre care
dovedesc acest lucru.
— Merg sa beau un pahar, zise Alleson. Daca va surâde!
— Cea mai buna idee a saptaminii, zise Michaels. Ma întreb cit
timp va dura pina când il vor autoriza pe O'Donnell ca sa utilizeze
bomba.
— Daca ii cunosc bine pe politicienii mei, zise Moriarty, nu vor
trage prea mult de timp.
Raportul savanlilor guverna-mentali a fost studiat de al (i să-van (i
guvernamentali. Asta lua câteva zile. în sfârşit, guvernul vru sa ştie daca
într-adevăr nu exista nici o alta soluţie decât sa faci sa explodeze o
bomba atomica chiar în mijlocul statului New York. A fost necesar un
timp oarecare pentru a fi convins ca acest lucru era absolut necesar.
Ordinul oficial odată semnat şi contrasemnat, fura scoase cinci
bombe atomice din antrepozitul lor subteran. O racheta a fost afectata
acestei misiuni. Se da-dura ordinele şi ea fu pusa la dis-pozifia
generalului O'Donnell.
in sfârşit, masiva racheta de re-cunoastere îşi lua zborul. Pata ce-
nusiu-negricioasa era uşor de re-perat. Asemănătoare unei rani in-
fectate, ea se-ntindea de la Lake Placid pina la Elizabethtown, aco-perind
regiunea Keene şi valea râului Keene, şi atingând marginea regiunii Jay.
Prima bomba a fost lansata.
 După prima ralie de hrana con-sistenta, aşteptarea a fost lunga.
De mai multe ori, noaptea, săracă în energie, urma unei zile mai bo-gate.
Deodata, într-o zi.
O uluitoare explozie de energie!
Pentru Lipitoare aceasta in-semna hrana. Exista insa mereu riscul
sa se sufqce. O avalanşă de energie se revărsa asupra ei, şi Lipitoarea
crescu frenetic, incer-cind sa înglobeze doza titanica. Corpul ameninţat
de sufocare îşi multiplica celulele cu viteza fulge-rului. §i.
Lipitoarea rezista. Energia con-trolata ii stimula creşterea. Celulele
din ce în ce mai numeroase îşi repartizară şi absorbiră hrana. Dozele
următoare fura într-adevăr delicioase. Lipitoarea mânca şi crescu.
Asta era hrana, adevărata hrana! Niciodată lipitoarea nu se simţise
atât de aproape de extaz. Plina de speranja ea aştepta noi doze, dar
acestea nu se mai repe-tara.
Lipitorii ii era din nou foame.
O foame pe care nimic nu pu-tea s-o satisfacă, niciodată.
O'Donnell batu în retragere, ur-mat de trupele demoralizate. Îşi
stabiliră tabăra la vreo 20 km de latura sudica a lipitorii, în oraşul
evacuat, Schroon Lake. Diametrul lipitorii ajunsese acum de aproape
100 km. Se întinsese peste mun (ii Adirondacks, acope-rind întreaga
regiune dintre lacul Saranac pina la Port Henry, ajun-gind chiar pina la
lacul Cham-plain, de dincolo de Westport.
Toţi locuitorii fura evacuaţi pe o raza de 300 km. Generalul
O'Donnell a fost autorizat sa folosească bombe cu hidrogen, cu condiţia
ca savanţii să-şi dea acordul.
— Ei, ce-au hotărât prealuminafii ăştia? vru sa ştie generalul.
Se afla în tovărăşia lui Michaels, în salonul unei case din Schroon
Lake, unde O'Donnell îşi instalase postul de comanda.
— Cit vor da ocol problemei?
Continua el enervat. Lipitoarea trebuie aruncata în aer fara
intirziere. De ce nu se hotărăsc?
— Se tern de o reac (ie în lant, ii explica Michaels. O concentrate
de bombe cu hidrogen ar putea sa declanşeze o explozie în scoarfa
terestra sau în atmosfera.
— Vor, fara îndoiala, s-o atac cu baioneta! zise cu dispreţ
O'Donnell.
Michaels suspina şi se duse sa se aşeze într-un fotoliu. Era
convins ca greşiseră calea. Grăbiţi de guvern, savanţii se limitau la un
singur mod de abordare, forţa, şi exact asta făcea ca Lipitoarea sa
prospere.
Michaels era convins ca nu in-totdeauna era posibil sa combafi
focul cu foe.
Alleson intra, urmat de sase oa-meni.
 — lata, zise el. Daca ve (i utiliza cantitatea de bombe care este
necesara, după calculele noastre, exista un rise serios ca Pământul sa
crape.
— în caz de război trebuie să-ţi asumi riscurile, replica O'Donnell
fara ocolişuri. Sa acţionez deci?
Michaels infelese brusc ca pe O'Donnell nu-l interesa ca făcea sa
sa. ra în aer Parhintul întreg.
— Încetişor, zise Alleson. Sa ascultam mai întâi ce au de spus
colegii mei.
Generalul se abţinu cu greu.
— Nu uitaţi, domnilor ca, după propriile dumneavoastră calcule,
Lipitoarea creste într-un ritm de cam sase metri la ora.
— şi acest ritm nu face decât sa se accelereze, zise Alleson. Dar e
vorba de o hptarire care nu se poate lua în graba.
Mintea lui Michaels începu din nou sa vagabondeze. Trăsnetul lui
Zeus da, iată de ceea ce era nevoie; sau forţa lui Hercule.
Se ridica brusc.
— Domnilor, cred ca pot sa va ofer o posibila alternative, desi
destul de nedefinita.
— Ati auzit vorbindu-se vreodata de Anteu?
Cu cit mânca mai mult cu atât creştea. $i, cu atât era mai fla-
minda. Desi nu-? i amintea inca cum se născuse, memoria ii reve-nea cu
încetul. în trecutul inde-partat mâncase o planeta. Deve-nita gigantica
mersese pina la o stea apropiata şi o mâncase şi pe aceasta, înlocuind
celulele pe care le transformase în energia folosita pentru călătorie. După
ce devorase steaua nu mai avusese cu ce sa se hrănească, deoarece
steaua cea mai apropiata se afla la o distanja enorma.
O pornise totuşi la drum. Masa se transformase în energie, nece-
sara călătoriei. şi Lipitoarea des-crescu, în ritm accelerat.
Nu rămăsese din ea decât un spor în deriva prin spa (iu.
Era pentru prima data? Sau. Crezu că-şi aminteşte de un tre-cut
nebulos, inca? l mai indepar-tat, în care Universul era plin de stele
împrăştiate la distanfe egale în spatiu. Ea i? i croise drum prin-tre ele,
suprimând grupuri întregi, hrănindu-se, mărindu-se, umflin-du-se. şi
stelele, înspăimântate, fugiseră din fa (a ei, regrupindu-se apoi ca sa
formeze galaxii? i con-stelatii.
Sau era doar un vis?
in mod metodic mânca pământ, întrebându-se unde se găsea
hrana într-adevăr bogata.
Brusc, aceasta îşi făcu aparifia, dar de asta data deasupra ei.
De ce nu cădea peste ea?
Lipitoarea aştepta mult timp, dar hrana continua sa rămână de
neatins. Lipitoarea sfârşi prin a-şi lua zborul, ca să-i vina în intimpi-
nare.
 Hrana se ridica, îndepărtându-se din ce în ce mai mult de
suprafaţa planetei. Lipitoarea o. urma.
Hrana cea bogata se îndrepta cu viteza în spa (iu şi Lipitoarea 0
urma. De acolo ea simţi prezenta unei surse? i mai bogate.
Calda 51 minunata hrana oferita de un soare1 în sala de control
O'Donnell oferea şampanie savantjlor. Dine-urile oficiale urmau sa aiba
loc după aceea; se celebra victoria.
— în cinstea lui Michaels care s-a gândit la. cum se numea, Mi
chaels?
— Anteu.
— Cu toate că-şi bau constiincios şampania, Michaels nu se
simţea deloc entuziasmat.
Moriarty bolborosea în barba 51 nota ceva pe o hârtie, ajutându-se
cu o rigla de calcul. Alleson bau.
— Ei, nu coborrtj, zise O'Don nell, umplând din nou cupele. Osa va
facefi calculele mai târziu.
Acum, be (i. Se întoarse spre ope rator. Merge totul bine?
Analogia lui Michaels fusese aplicata unei nave spaţiale. Tele-
ghidata şi umpluta cu materiale radioactive pure. Ea plana pe deasupra
Lipitorii pina când aceasta, muşcând din momeala. o urma. Anteu îşi
părăsise mama Pământ $i îşi pierdea forţele în spatiu. Operatorul
manevra astfel inert nava spaţială sa rămână în afara posibilităţii de
atingere a Lipitorii, men (inind totuşi o distanja suficient de mica pentru
ca aceasta sa continue s-o urmeze. Nava spa) iala şi lipitoarea se in-
dreptau direct spre soare.
— Foarte bine, generale, zise operatorul, au depăşit orbita lui
Mercur.
— Domnilor, zise generalul emoţional. Am jurat s-o distrug!
Dar nu la aşa ceva m-am gândit exact. Contam sa utilizez metode
mai personale. Ceea ce contează este insa distrugerea ei. Ve (i fi cu toţii
martori. Exista în viaţa momente când sa distrugi e o misiune sacra.
Trăim un asemenea moment. Ah! ce minunat va fi.
— Întoarce nava spaţială!
Moriarty era eel care vorbise, cu obrazul alb ca un linţoliu.
— Întoarce-o!
El arunca pe masa hârtiile aco-perite de calcule. Cifrele erau uşor
de injeles. Estimarea propor-(iei de crejtere a Lipitorii Estimarea propor|
iei consumului de energie. Viteza ei în spatiu – o constanta. O curba
excepţională indicând energia pe care o primea de la soare pe măsura ce
se apro-pia de el.
Rezultatul.
— Va mânca Soarele, zise Mo riarty. foarte încet.
 Sala de control deveni un ade-varat azil de nebuni. Savan (ii in-
cercau to (i deodata să-i explice situaţia fui O'Donnell. Moriarty in-cepu
şi el si, în sfârşit, Alleson:
— Proporţia de creştere este atât de ridicata inert atunci când va
ajunge pe Soare, va fi capabila să-l absorba. Sau, eel putin, sa se
hrănească cu suprafaţa lui pina fl va stinge în întregime.
Fara macar să-şi dea osteneala sa încerce sa înţeleagă. O'Donnell
se întoarse spre operator:
— Fă-o sa se întoarcă!
Hrana îşi schimba direcţia, în depărtându-se de Lipitoare.
Ea porni în urma hranei, intor-cind spatele soarelui.
— Dirijeaz-o în unghi drept fa (a de planul sistemului solar, zise
Alleson.
Operatorul mânui comenzile. Pe ecran se văzu o pata urmărind un
punct. Lipitoarea îşi schimbase direcţia.
Se sim (ira cu to (ii uşuraţi.
— în ce parte a cerului se afla lipitoarea? întrebă O'Donnell cu o
figura imposibila.
— Veni (i afara sa vede (i. Cred ca va pot arata, spuse un
astronom.
Ajuns în pragul uşii. astrpnomul arata cu degetul un punct.
— Undeva, în direcţia asta.
— Mulţumesc, zise O'Donnell.
Si adăugă, adresându-se operatorului:
— Haide, soldat. Executa ordi- ' nele!
— Opre$te-te! striga generalul şi vocea sa putemica $i autoritara fl
opri pe Michaels în elanul sau.
— Stiu ce fac. Aceasta nava a fost special construita după indi
cative mele.
P'. ecran, pata ajunsese punc-tul.
— V-am spus ca e vorba de o problema personala, continue
O'Donnell. Am jurat sa distrug Li pitoarea. Atâta vreme cit va trai nu vom
fi niciodată în siguranţă. şi adăugă, surâzând:
— Daca ne-am duce sa privim cerul?
Generalul se îndrepta spre usa, urmat de savanti-
— Soldat, apăsă pe buton!
Operatorul se executa. Un moment, nu se întâmplă nimic. Apoi
cerul se lumina.
O stea strălucitoare, suspendata în spatiu. Lumina ei umplea cerul
nopjii; ea se multiplica, apoi se micşora treptat.
— Ce-a (i făcut? întrebă Micha els inca uluit.
— Racheta era construita în jurul unei bombe cu hidrogen, explica
generalul. Am făcut-o sa explodeze în momentul în care intra în contact
cu Lipitoarea.
 El se adresa din nou operatoru-lui;
— Se mai vede ceva pe radar?
— Absolut nimic, domnule ge neral!
— Domnilor, zise O'Donnell, am înfruntat inamicul şi l-am invins.
Michaels se sim (i brusc cuprins de 0 groaza de neînchipuit.
Când explozia avu loc, Lipitoarea era de-acum redusa mult din
cauza cheltuielii de energie. Nu se punea problema sa poată in-globa
atâta hrana.
Lipitoarea fu sfâşiată, zdrobita, distrusa. Ea se risipi în miliarde de
fragmente şi fiecare dintre ele se diviza în milioane de particule.
Aceste particule se risipiră depărtări, împinse de unda de? oc? i se
divizară spontan.
Ca sa formeze spori.
Şponi se chirceau, formând un praf dur şi sec, aparent golit de
viaţa, miliarde de grăuncioare de praf, inconştiente, raspiridindu-se în
spatiu.
Miliarde de grăuncioare de praf, pândind hrana!

SFÂRŞIT