You are on page 1of 46

Evoluţia

regimului
valutar
în România
4.1. Premisele trecerii la un nou regim valutar

Până la sfârşitul anului 1989, în ţara noastră politica valutară s-a înfăptuit în condiţiile
monopolului valutar, forma prin care se manifesta conducerea nemijlocită şi unitară a întregii
activităţi valutare de către stat.
Pe plan intern, monopolul valutar presupunea dreptul exclusiv al Băncii Naţionale a R.S.R.
şi al Băncii Române de Comerţ Exterior de a deţine şi efectua cumpărări şi vânzări de mijloace de
plată străine, precum şi de a efectua decontările cu străinătatea. Potrivit monopolului valutar,
valutele altor state nu aveau putere circulatorie pe teritoriul României, aşa după cum era interzisă
scoaterea din ţară sau remiterea în străinătate a monedei noastre naţionale - leul.
Înfăptuirea monopolului valutar era într-o strânsă interdependenţă cu monopolul de stat
asupra comerţului exterior.
Deşi în ţara noastră nu a existat o lege elaborată expres în domeniul valutar-financiar, exista
însă o legislaţie în domeniul comerţului exterior şi al operaţiunilor valutar-financiare cu străinătatea,
care reglementa relaţiile în acest domeniu ale persoanelor fizice şi juridice române, atât pe plan
intern, cât şi în raporturile cu partenerii externi.

120 Mecanisme valutare
În ţara noastră, până în mai 1991, politica valutară a fost exercitată de Ministerul Finanţelor,
în colaborare cu Banca Naţională a României şi cu Banca Română de Comerţ Exterior1.

Ministerul Finanţelor era autoritatea cu competenţă valutară, care exercita coordonarea şi
controlul întregii activităţi valutare. Banca Naţională a României, în calitate de bancă centrală, avea
următoarele atribuţiuni, potrivit statutului său:
 păstrarea şi administrarea rezervei de stat;
 organizarea schimbului valutar;
 stabilirea şi publicarea cursului valutelor străine în lei;
 exercitarea controlului operaţiilor valutare;
 participarea la elaborarea balanţei de plăţi externe şi urmărirea realizării acesteia.

Banca Română de Comerţ Exterior, în calitate de bancă comercială specializată în relaţiile
de plăţi cu străinătatea, avea următoarele atribuţii principale:
 efectua toate operaţiunile de plăţi şi încasări bancare în valută şi în lei privind activitatea
de comerţ exterior, cooperare etc.;
 păstra şi administra disponibilităţile în valută, păstra mijloacele financiare ale
întreprinderilor de comerţ exterior şi efectua plăţi şi încasări în contul acestora;
 acorda credite în valută întreprinderilor de comerţ exterior;
 păstra evidenţa centralizată a creditelor bancare externe;
 era autorizată să contracteze credite externe pentru deservirea relaţiilor economice;
 acorda credite în lei, pe termen scurt, pentru activitatea de comerţ exterior, cooperare
etc., precum şi pentru necesităţile curente ale întreprinderilor de comerţ exterior;
 efectua în exclusivitate transferurile valutare în străinătate privind toate operaţiunile
comerciale şi necomerciale;
 participa împreună cu alte organe bancare, financiare, la elaborarea şi execuţia balanţei
de plăţi externe;
 putea să deschidă conturi în valută pe numele persoanelor fizice şi juridice române.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale în acest domeniu, Banca Română de Comerţ Exterior
dispunea de fonduri proprii (fondul statutar, fondul de rezervă, fonduri speciale etc.).

La începutul anului 1990, România nu înregistra datorii externe şi dispunea de rezerve
valutare de aproximativ 1,5 miliarde dolari2. Poziţia financiară externă favorabilă era susţinută
exclusiv prin pârghii administrative: consumul şi producţia erau strict controlate, exportul şi
importul erau dirijate centralizat, iar cursul valutar nu avea un rol practic în echilibrarea balanţei de
plăţi.

1
Mariana Negruş Mijloace şi modalităţi de plată internaţionale, Editura Academiei, Bucureşti, 1986, p. 25.
2
Banca Naţională a României Raport anual din 1992.

Evoluţia regimului valutar în România 121

Abandonarea mecanismelor administrative de reglare a comerţului exterior a condus, încă
din anul 1990, la deteriorarea balanţei de plăţi şi la consumarea rezervelor valutare (v. Tabelele nr. 2
şi 3). Cauzele acestei evoluţii au fost:
 dezechilibrele structurale generate de modelul bazat pe conducerea centralizată a
economiei;
 reorientarea fundamentală a economiei româneşti, respectiv trecerea de la modelul
conducerii centralizate la reglarea prin mecanismele pieţei;
 şocurile economice cauzate de o conjunctură internaţională deosebit de nefavorabilă:
prăbuşirea comerţului exterior cu ţările membre CAER; influenţa războiului din Golf şi a
crizei iugoslave etc.

Ca şi alte mecanisme vitale ale economiei naţionale, regimul valutar nu a putut fi reorientat
dintr-o dată, etapele parcurse conformându-se, în esenţă, concepţiei reformei economice din ţara
noastră, în condiţiile concrete determinate de schimbările politice de după decembrie 1989.

Poziţia externă a României 1988 – 1999
Tabelul nr. 2

Rezerve
Datoria Rezerve Devize Total
Anul la bănci Aur
externă la BNR convertibile rezerve nete
comerciale
1988 2261.00 24.00 776.00 594.00 -1130.00 -536.00

1989 174.00 75.00 1861.00 872.00 1595.00 2467.00

1990 230.00 26.00 502.00 850.00 373.00 1223.00

1991 1143.00 209.30 490.00 795.00 -419.70 375.30

1992 2479.00 96.00 741.10 762.40 -540.90 221.50

1993 3357.00 42.30 953.20 913.90 -276.10 637.80

1994 4546.00 591.80 1494.30 1446.35 440.49 1446.68

1995 5342.00 334.10 1370.80 1350.02 303.96 1350.01

1996 7208.90 1592.40 0.00 1041.50 2098.70 3140.20

1997 8584.30 3061.00 1606.90 867.50 3699.50 4567.00

1998 9899.00 2299.10 1492.60 924.30 1373.60 3791.70

1999 8915.30 2492.90 1160.70 966.60 1516.20 3653.60

Notă: Toate datele sunt exprimate in milioane dolari SUA (sau echivalent).
Datele corespund sfârşitului de an.
Sursa: Banca Naţională a României

122 Mecanisme valutare
Graficul nr. 1

Datoria externă
Graficul nr. 1
10000.00

8000.00

6000.00

4000.00 Datoria externă

2000.00

0.00
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998

1999
3500.00 milioane dolari SUA, sfârşitul perioadei

3000.00

2500.00

2000.00
Rezerve la BNR
1500.00
Rezerve la bănci comerciale
1000.00

500.00

0.00
1988

1990

1992

1994

1996

1998
1999

Rezerve internaţionale nete
milioane dolari SUA, sfârşitul perioadei
5000.00
Aur
4000.00
Devize convertibile
3000.00 Total rezerve nete

2000.00

1000.00

0.00

-1000.00

-2000.00
1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Sursa: Banca Naţională a României . Datele corespund sfârşitului de an. Balanţa comercială şi contul curent 1988 – 1999 Tabelul nr. 3 Anul 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 Contul curent 3590 2804 -1802 -1290 -1518 -1177 -371 -1292 -2571 -2338 -2968 -1296 (sold) Export 6942 6343 3600 3538 4286 4882 5914 7519 8085 8431 8302 8503 (FOB) Import 3371 3835 5436 4883 5659 6012 6316 8750 10555 10411 10927 9595 (FOB) Balanţa comercială (sold) 3571 2508 -1836 -1345 -1373 -1130 -402 -1231 -2470 -1980 -2625 -1092 Notă: Toate datele sunt exprimate in milioane dolari SUA (sau echivalent).

2 Balanţa comercială şi contul curent 1988 .124 Mecanisme valutare Graficul nr. dolari SUA 12000 Export (FOB) 10000 Import (FOB) Balanţa comercială (sold) Contul curent (sold) 8000 6000 4000 2000 0 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 -2000 -4000 .1999 mil.

Prin această lege. au fost deschise casele de schimb valutar. în limita unui plafon de 500 dolari anual. La data de 13 mai 1991. Datorită îmbunătăţirii funcţionării pieţei valutare în cursul anului 1997. . unde s-a tranzacţionat partea de 50 la sută rămasă la dispoziţia exportatorilor. prin Regulamentul nr. 7 (V/10813/1994 privind efectuarea operaţiunilor valutare. Banca Naţională a României a depus eforturi pentru menţinerea funcţionării pieţei valutare şi cursului de schimb în marje tolerabile. a pieţei valutare interbancare. V/3616. de luni până vineri inclusiv. pentru operaţiuni de cont curent. 34 privind Statutul său. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare din 30 decembrie 1997 cu aplicabilitate din 1998. 15/1990. 50 la sută). A fost introdus un nou regim valutar. iar de la 1 februarie 1991. în baza prevederilor Legii nr. în februarie 1991. Prin adoptarea acestui regim valutar. dreptul persoanelor fizice de a cumpăra valută de la casele de schimb valutar. Banca Naţională a României dădea publicităţii rezultatul şedinţei de fixing la care participau băncile comerciale. ceea ce a permis accesul legal al persoanelor fizice la piaţa valutară. Cursul leului se stabilea zilnic în raport cu dolarul. În luna noiembrie 1991. 15 din august 1990. a trecut la organizarea şi deschiderea. Apariţia acestor regulamente a creat premisele implementării convertibilităţii depline de cont a monedei naţionale prin liberalizarea accesului populaţiei la achiziţionarea valutei. noul curs unic fiind stabilit la 180 lei/dolar. Evoluţia regimului valutar în România 125 Prima reglementare valutară care a fost emisă după anul 1989 a fost Legea nr. Această prevedere legală a constituit premisa pentru o politică de cursuri duale. constituit prin cedarea obligatorie a unei părţi din valută de către unele întreprinderi. 352/13 mai 1991 privind aplicarea regimului devizelor în România a confirmat Regulamentul Băncii Naţionale a României şi noul regim valutar. precum şi menţinerea integrală a încasărilor din exporturi. în conturi deschise la bănci din România. Având în vedere prevederile Legii nr. Un alt regim valutar a fost creat în România prin apariţia Regulamentului privind efectuarea operaţiunilor valutare nr. prin care toate încasările din exporturi ale agenţilor economici erau automat decontate în lei la cursul unic. regulament modificat ulterior. 30 la sută. În acelaşi timp. în colaborare cu Guvernul. VIII din Statutul Fondului Monetar Internaţional. Actualul regim valutar a fost creat prin adoptarea unui nou Regulament nr. a fost stabilit dreptul regiilor autonome şi al societăţilor comerciale cu capital de stat de a efectua direct operaţiuni de comerţ exterior şi de a dispune de o parte din veniturile nete în valută (iniţial. a însemnat o abdicare de la regimul valutar legal stabilit. conform reglementărilor Băncii Naţionale a României. continuând dialogul cu Fondul Monetar Internaţional. prin care o parte a tranzacţiilor externe se deconta la cursul oficial. Banca Naţională a României a rezistat presiunilor de a schimba regimul valutar şi de a reintroduce restricţii prin Regulamentul valutar. în concordanţă cu prevederile art. cursul interbancar a fost unificat cu cel oficial. piaţa valutară interbancară funcţiona în zilele lucrătoare ale săptămânii. În luna iulie 1991. emis de Banca Naţională a României la data de 4 mai 1992. La Bucureşti. Banca Naţională a emis regulamentul privind operaţiunile curente şi transferurile de capital cu mijloace de plată străine. Banca Naţională a României a propus guvernului desfiinţarea de jure a fondului valutar pentru programul energetic. Prin deschiderea pieţei valutare intebancare. Cu toate constrângerile politice şi juridice în care a operat. înfiinţarea fondului valutar pentru programul energetic prin Legea bugetului pe anul 1996. Banca Centrală a urmărit respectarea dreptului rezidenţilor de a păstra integral încasările valutare şi de a le utiliza fără restricţii. Hotărârea Guvernului nr. s-a creat astfel regimul valutar bazat pe două cursuri ale monedei naţionale. Banca Naţională a României. Totuşi. Adoptarea acestui regim valutar a urmărit recâştigarea încrederii agenţilor economici. iar cealaltă parte la cursul stabilit pe piaţă.

în perioada de după 1989.  pregătirea lentă a tranziţiei şi strategia de reformă graduală adoptată.1999) a condus la opţiunea de menţinere a unui curs valutar fix şi alocare administrativă a valutei. Reforma în politica valutară a debutat în luna mai 1991. conducerea regimului valutar şi a politicii cursului de schimb. în condiţiile abolirii măsurilor administrative de reglare a importurilor şi exporturilor. care în perioada de după 1990 a constituit domeniul care a înregistrat cele mai mari fluctuaţii şi inconsistenţe. concepţiei reformei economice din ţara noastră. în esenţă.Gh. transmiţând un mesaj nefavorabil. Singurul efect practic al acestei opţiuni de politică valutară a fost subvenţionarea indirectă. Silberstein Legislaţie bancară cu adnotări şi comentarii. astfel. când Banca Naţională a României şi-a asumat. . datorită fixităţii cursului de schimb folosită pentru combaterea inflaţiei. o dată cu cristalizarea opţiunilor şi a strategiei de reformă economică. la un nivel sensibil supraevaluat şi alocarea central- guvernamentală a resurselor valutare. Evoluţiile care au avut loc în economia naţională după adoptarea acestor opţiuni de politică valutară au fost nefavorabile. Practic. 2 este prezentată poziţia externă a României în perioada 1988 . Pe parcurs. în baza legii privind statutul său.septembrie 1990 s-a caracterizat prin dolarizarea economiei naţionale şi dispariţia restricţiilor cu privire la import. s-a conturat regimul valutar. organizate în societăţi pe acţiuni3. la devalorizarea monedei naţionale. a regimului comunist. Reglementarea parţială şi treptată a regimului valutar şi imposibilitatea adoptării unei legi a devizelor au fost determinate de următoarele cauze:  confuzia responsabilităţilor instituţionale. Editura Expansion – Armonia. ceea ce a condus la o creştere abruptă a acesteia încă din primele luni ale anului 1990. iar noul curs a fost menţinut fix. Situaţia favorabilă a rezervelor valutare (în Tabelul nr. în anul 1989. Responsabilităţile cu privire la regimul valutar au fost difuzate la nivelul Guvernului între Ministerul Economiei Naţionale. a unor importuri ieftine. atât în interiorul. amplificate de existenţa unui exces de masă monetară în circulaţie. regimul valutar nu a putut fi reorientat dintr-o dată. de la 16 lei/dolar la 21 lei/dolar. Ministerul Finanţelor şi Banca Română de Comerţ Exterior. Bucureşti 1998.  Prima etapă ianuarie .. iar la sfârşitul anului a fost creat sistemul bancar pe două nivele: pe de o parte Banca Naţională a României. în condiţiile concrete determinate de schimbările politice de după decembrie 1989. 3 Ionescu M. O componentă inseparabilă a politicii monetare a reprezentat-o politica valutară. România a trecut la înfăptuirea reformei. Reforma regimului valutar După abandonarea. Sistemul bancar a fost liberalizat la începutul anului 1990.2. S-a procedat. rezerva valutară oficială existentă la sfârşitul anului 1989 a fost epuizată foarte rapid. pe seama rezervei valutare. Reforma economică a inclus şi reforma sistemului bancar românesc. ca bancă centrală a statului şi de cealaltă parte băncile comerciale. Regimul cursului valutar şi politica urmate de statul român în acest domeniu.  contestarea generală a măsurilor de control. a fost aleasă o strategie de reformă graduală.126 Mecanisme valutare 4. Ca şi alte mecanisme vitale ale economiei naţionale. cât şi în exteriorul ţării. subordonată obiectivelor stabilităţii politice a ţării. printr-un proces desfăşurat în mai multe etape. În plan economic. etapele parcurse conformându-se. au avut evoluţii care au fost încadrate în mai multe etape. ca o pârghie pentru temperarea presiunilor inflaţioniste. Consumarea integrală a rezervelor valutare a fost favorizată de cadrul economic rezultat din menţinerea cursului fix stabilit administrativ.

a fost introdus un nou regim valutar. 3 este prezentată evoluţia balanţei comerciale şi a contului curent în perioada 1988 . Ţinerea sub control a preţurilor materiilor prime de bază s-a făcut pe seama consumării unor resurse valutare însemnate. Asemenea momente de tensiune s-au produs în lunile martie. cursul de schimb oficial a fost menţinut puternic supraevaluat. Prin Legea nr. cursul oficial al leului a rămas supraevaluat. cursul oficial a fost modificat la 35 lei/dolar. Banca Naţională a României a preluat efectiv de la Banca Română de Comerţ Exterior administrarea rezervei valutare în luna noiembrie 1991. ajuns la 300 lei/dolar. ceea ce a condus la apariţia unor tensiuni în asigurarea mijloacelor de plată străine pentru onorarea angajamentelor scadente ale statului. Această prevedere legală a creat premisele pentru o politică de cursuri duale.  În următoarea etapă. De fiecare dată. Evoluţia regimului valutar în România 127 După epuizarea rezervelor valutare la sfârşitul anului 1990 şi în absenţa finanţării externe. În baza prevederilor Legii nr. 15/1990. concomitent cu a doua etapă de liberalizare a preţurilor. dată la care au fost deschise casele de schimb valutar. ceea ce a menţinut presiunea pentru creşterea în continuare a importurilor. pe măsură ce decalajul între acesta şi cursul pieţei interbancare s-a amplificat.  În cursul etapei următoare. Acest lucru a constituit un pas decisiv pe calea armonizării preţurilor interne cu cele internaţionale. În practică. prin care toate încasările din exporturi ale agenţilor economici erau automat decontate în lei la cursul unic (cedarea valutei către sistemul bancar). 15/1990. cursul interbancar. În acelaşi timp. când lichiditatea în sistemul bancar al ţării a scăzut la cote periculoase (în Tabelul nr. respectiv în luna noiembrie 1991.noiembrie 1991. a crescut dependenţa echilibrării balanţei de plăţi curente de finanţarea externă. septembrie 1990 . exportatorii au folosit diverse procedee pentru a nu repatria încasările valutare. În noiembrie 1991. ceea ce a condus la menţinerea unui curs de schimb puternic supraevaluat. Banca Naţională a României şi-a asumat conducerea regimului valutar şi a politicii cursului de schimb începând cu luna mai 1991. La acest nivel au fost aliniate preţurile materiilor prime şi ale tuturor celorlalte importuri. România a continuat să importe masiv. Acest mecanism a stimulat importurile şi a descurajat exporturile. începând cu data de 1 februarie 1991. Presiunile pentru decontarea importurilor la cursul oficial mai avantajos au crescut.1999). urmând ca ulterior. noul curs unic fiind stabilit la 180 lei/dolar. iar importurile se realizau pe seama cumpărărilor de devize de pe piaţa . în luna februarie 1991 a fost deschisă piaţa valutară interbancară şi în felul acesta a fost creat regimul valutar bazat pe două cursuri ale monedei naţionale: o parte a tranzacţiilor externe s-a decontat la cursul oficial. Finanţarea externă s-a realizat într-un volum mai scăzut decât cel negociat şi consemnat în acordul cu Fondul Monetar Internaţional. iunie şi octombrie 1991.şi Banca Română de Comerţ Exterior. iar cealaltă parte la cursul stabilit pe piaţă. iar apoi la 60 lei/dolar în aprilie 1991. responsabiliăţile privind gestionarea regimului şi rezervelor valutare au fost împărţite între Guvern . O dată cu liberalizarea preţurilor din noiembrie 1990. regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat au căpătat dreptul de a efectua direct operaţiuni de comerţ exterior şi de a dispune de o parte din veniturile nete în valută (iniţial 30 la sută.prin Ministerul Resurselor şi Industriei şi Ministerul Finanţelor . care să limiteze creşterea preţului intern al importurilor. Accesul legal al persoanelor fizice la piaţa valutară a fost permis începând cu luna iulie. a fost unificat cu cel oficial de 60 lei/dolar. În aceste condiţii şi în absenţa unei strategii de stimulare a exporturilor. 50 la sută). acumulate din împrumuturi externe. A fost menţinută opţiunea pentru un curs oficial fix.

Supraevaluarea monedei naţionale a însemnat. în conturi deschise la bănci din România. următoarelor cauze:  pe plan intern. accentuarea presiunii inflaţioniste prin impactul unificării cursurilor asupra preţurilor interne şi prin excesul de lichiditate de pe piaţa monetară internă determinat de efectuarea compensării globale a arieratelor agenţilor economici.  evoluţia preţurilor interne comparativ cu aceea a cursului valutar. De-a lungul întregului an 1993. s-au obţinut rezultate favorabile:  ca urmare a stimulării exporturilor. s-a permis agenţilor economici menţinerea integrală a încasărilor din exporturi.  Luna mai 1992 a marcat începutul unei etape noi a regimului valutar din România prin adoptarea unui nou mecanism valutar. Prin noul regim valutar. în vederea reducerii inflaţiei şi stabilizării cursului prin mărirea atractivităţii activelor în lei. să îşi regăsească echilibrul la nivelul stabilit de piaţă. când au fost respectate regulile pieţei.  pe plan extern. În acelaşi timp. volumul mediu lunar al acestora a crescut. pe de o parte. s-au produs aceleaşi efecte: stimularea importurilor şi penalizarea exporturilor. iar cursul de schimb a fost lăsat. acoperit prin majorarea datoriilor externe. cursul leului stabilit la licitaţie a fost controlat de către banca centrală pentru a nu crea şocuri excesive asupra preţurilor interne. întârzierea finanţării negociate cu instituţiile internaţionale a scăzut capacitatea de plată şi a pus în dificultate Banca Naţională în asigurarea şi menţinerea rezervelor valutare. iar pe de altă parte. treptat. în principal. Noul regim valutar a funcţionat bine numai în primele două luni de la instituire. din ce în ce mai supraevaluat. Începând cu primele luni din anul 1992. dependenţa de finanţarea externă şi limitarea exporturilor româneşti.septembrie 1992). au fost majorate ratele dobânzilor la 50-80 la sută.  pentru prima dată după anul 1989. instituit în noiembrie 1991 şi-a dovedit viabilitatea numai în primele două luni. deci caracterul supraevaluat al cursului interbancar. regimul valutar a avut o evoluţie nefavorabilă. Ca urmare. .128 Mecanisme valutare valutară. Pentru temperarea inflaţiei interne a fost aleasă calea menţinerii leului la un nivel fix. balanţa comercială a fost excedentară. Acest lucru s-a datorat. După primele luni de aplicare a acestui tratament. a rezultat din:  menţinerea dezechilibrului contului curent. în cursul anului 1993. dar nivelurile stabilite nu au permis echilibrarea cererii cu oferta de valută. Mecanismul de cedare integrală a valutei. Condiţiilor interne şi externe nefavorabile li s-a adăugat şi decizia politică de blocare a cursului valutar în perioada februarie-martie 1992. ulterior. dezechilibrul valutar în creştere. În această etapă. ieftinirea importurilor şi contracararea măsurilor de protejare a producţiei interne. s-a declarat opţiunea pentru flotarea controlată a cursului monedei naţionale.  decalajul permanent dintre cursul interbancar şi cel determinat liber pe piaţă. timp de trei luni consecutiv (iulie . credibilitatea mecanismului a fost compromisă amplificând dezechilibrele existente deja pe piaţa internă. Dezechilibrul cerere-ofertă la licitaţia interbancară.

 excesul de lichiditate de pe piaţa monetară a dat posibilitatea băncilor comerciale să achiziţioneze valută în cantităţi mari şi să reducă anticipaţiile nefavorabile în privinţa evoluţiei cursului de schimb. Măsurile adoptate în domeniul politicii valutare au generat încrederea operatorilor pe piaţă. stabilitate pe piaţă şi utilizarea acestei pârghii pentru îmbunătăţirea soldului contului curent al balanţei de plăţi. au vizat: realizarea unui curs de echilibru. ca efect direct al cererii şi ofertei. Până la sfârşitul anului 1993. Evoluţia regimului valutar în România 129  În etapa actuală. . principiul de la care s-a pornit a fost acela că stabilizarea cursului monetar s-a realizat prin crearea condiţiilor fundamentale în economie. 4 Banca Naţională a României. VIII. la data de 25 martie 1998. Raport anual 1995.4 Pentru anul 1996. în timp ce rata inflaţiei a fost de 27. stabilitatea cursului valutar. Banca Naţională a României intervenind numai în scopul evitării fluctuaţiilor prea ample ale cursului monedei naţionale. liberalizată.2 la sută. eliminarea controlului exercitat de banca centrală în mecanismul formării cursului valutar. Începând din luna aprilie 1994. fapt care a stimulat puternic exporturile şi. lucru care nu a încurajat refacerea pe deplin a încrederii în moneda naţională. însă cu preţul intervenţiei pe piaţă a Băncii Naţionale a României.  reducerea puternică a ratei dobânzii în economie. al. licitaţia valutară desfăşurată la Banca Naţională a României a fost. Acest obiectiv a fost în mare realizat în primele luni ale anului. presiuni datorate următoarelor cauze:  anunţarea introducerii noului Regulament valutar. incluse şi în acordul cu Fondul Monetar Internaţional. trăsăturile de bază ale regimului valutar nu s-au modificat din mai 1992.8 la sută măsurată prin preţuri la consumator şi de 32 la sută prin preţuri la producător în industrie. el însuşi. Începând cu anul 1994. Pe ansamblul anului 1995. orientarea de ansamblu a politicii valutare nu a consemnat modificări în raport cu anul precedent. aceleaşi caracteristici: 4 cursul de schimb a fost determinat pe piaţa valutară în mod liber. obiectivele stabilite de autorităţi în planul politicii valutare. ci a încercat să realizeze o depreciere nominală în acelaşi ritm cu inflaţia. nu prin intervenţie administrativă. politica valutară a Băncii Naţionale a României a fost afectată de încercările de a utiliza cursul de schimb ca ancoră antiinflaţionistă. cursul de schimb a devenit. Banca Naţională a României nu şi-a mai propus să utilizeze cursul valutar ca ancoră antiinflaţionistă. păstrând. deprecierea nominală a leului a fost de 44. în general. În anul 1995. în 1994. Esenţială a fost. 2 – 4. un indicator de natură să semnalizeze evaluarea de către public a coerenţei politicii economice de ansamblu a autorităţilor. Prin această abordare. din Statutul Fondului. Anul 1997 s-a caracterizat prin liberalizarea completă a cursului de schimb şi a pieţei valutare. evitarea influenţării puternice a nivelului cursului. care urma să liberalizeze accesul populaţiei la achiziţionarea valutei. obiective realizate parţial. În anul 1998. lucru care a condus la creşterea credibilităţii politicii valutare a băncii centrale. iar cursul interbancar a fost supraevaluat. Cel mai important eveniment în planul politicii valutare a României în anul 1998 a fost notificarea oficială către Fondul Monetar Internaţional. iar începând cu data de 1 august s-a putut trece la o piaţă interbancară autentică şi continuă. de facto. în acelaşi timp. a acceptării de către România a obligaţiilor prevăzute de art. Sfârşitul anului 1997 s-a caracterizat prin presiuni apărute pe piaţa valutară.

5 – 2 la sută lunar. precum şi valuta deţinută de populaţie au fost valorificate şi de Ministerul Finanţelor. politica monetară şi valutară şi-au păstrat caracteristicile.130 Mecanisme valutare 4 controlul exercitat de Banca Naţională a României asupra influxurilor de capital pe termen scurt şi achiziţiilor de titluri de stat în lei de către nerezidenţi. diminuarea influenţei clienţilor nebancari în operaţiunile pieţei valutare etc. Această orientare a fost realizată prin intrările de capital străin. În anul 1999. În cursul anului 1999.  creşterea însemnată a volumului tranzacţiilor pe piaţa valutară. care a recurs la împrumuturi în valută. Pentru a evita degradarea încrederii în moneda naţională şi resuscitarea inflaţiei. Cursul de schimb a înregistrat o stabilitate relativă. Adoptarea obligaţiilor prevăzute în art. Banca Naţională a României a controlat procesul de depreciere a leului. în scopul susţinerii procesului dezinflaţionist. Banca Naţională a României a reuşit să achite complet datoria externă scadentă şi să înceapă refacerea rezervei valutare. Excesul de valută a permis revenirea băncii centrale în poziţia de cumpărător net pe această piaţă.  creşterea gradului concurenţial al tranzacţiilor pe piaţa valutară.  utilizarea unor instrumente pentru reglarea şi gestionarea eficientă a lichidităţii valutare. promovând în viitor politici consecvente şi prudente. păstrând o marjă de 1. Banca Naţională a României reuşind nu numai să acopere serviciul datoriei externe. Conducerea politicii valutare a avut în vedere armonizarea ei cu politica monetară. excesul de valută de pe piaţa interbancară. cât şi evoluţia cursului de schimb au fost marcate de vârful de plată al datoriei externe scadente în luna mai. al. ceea ce a condus la reducerea rezervelor. ceea ce a condus la aprecierea în termeni reali a monedei naţionale (+ 13.  după declanşarea crizei din Rusia. lucru întreţinut şi de ameliorarea funcţionării pieţei valutare. VIII. Banca Naţională a României a adoptat soluţia apropierii treptate a cursului de schimb de nivelul său de echilibru. La sfârşitul trimestrului doi 1999. în schimb. pe baza valorilor medii lunare). dar să şi sporescă activele externe nete. perseverând în urmărirea obiectivelor propuse. inversarea fluxurilor de capital generând o depreciere accentuată a monedei naţionale. Principalele caracteristici ale pieţei valutare au fost: menţinerea unui excedent valutar permanent începând cu luna aprilie 1999. 2 – 4 din Statutul Fondului Monetar Internaţional a reprezentat nu numai o creştere a încrederii în politica valutară practicată de Banca Naţională a României. şi anume:  până la mijlocul lunii august 1998. a cărei ofertă s-a situat în mod constant în trimestrul doi la niveluri superioare cererii. în special obiectivul dezinflaţiei. Această alternativă a antrenat. . majorarea ratelor dobânzilor din economie şi intensificarea intervenţiilor Băncii Naţionale a României pe piaţa valutară. atât piaţa valutară. în ciuda absenţei împrumuturilor externe. Astfel. Este de remarcat faptul că. Banca Naţională a României nu a mai putut folosi aceeaşi manieră de conducere a politicii valutare. dar şi hotărârea autorităţilor de a nu mai reveni la practicile administrative din trecut. piaţa valutară şi-a îmbunătăţit performanţele oferind suportul necesar implementării programului economic prin:  diminuarea riscului de distorsionare a mecanismului de formare a cursului de schimb prin creşterea eficienţei şi transparenţei operaţiunilor valutare. se poate vorbi de două perioade distincte. în a doua parte a lunii august 1998. În acelaşi timp.8 procente.

p. În plus. 453/17. în cursul anului 1999. Aceasta. mai 1993. pentru determinarea cursului valutar al leului. ö echilibrarea balanţei de plăţi. ö consolidarea rezervelor valutare ale ţării. s-a aflat neîncetat în atenţia opiniei publice. În România. în trei etape.1999. nr. Partea I. Obiectivele şi principalele măsuri ale politicii valutare promovate de Banca Naţională a României Fiecare bancă centrală îşi alege obiectivele finale ale politicii valutare în funcţie de situaţia concretă din economie. Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a luat decizia liberalizării. în întreaga perioadă de tranziţie. politica valutară este considerată ca o trăsătură definitorie a suveranităţii naţionale. Iniţial. politica valutară. În prima etapă. cursul valutar a fost menţinut la un nivel supraevaluat în raport cu condiţiile existente pe piaţă. a contului de capital al balanţei de plăţi.5 4. În România. 6 Banca Naţională a României Raport privind regimul valutar din România şi măsurile necesare pentru stabilizarea cursului leului.3. al României. în special pentru plata importurilor. La începutul perioadei de tranziţie. 24. 5 Circulara Băncii Naţionale a României nr. dezechilibrul balanţei de plăţi şi rezervele valutare scăzute au reprezentat constrângeri. luându-se în consideraţie oferta de bunuri româneşti pe piaţa externă şi cererea de bunuri româneşti pe această piaţă. întrucât impactul asupra vieţii de zi cu zi este mai lesne sesizabil. Evoluţia regimului valutar în România 131 Totodată. cu un anumit grad de intervenţie din partea Băncii Centrale. publicată în M. I. Principalele obiective ale politicii valutare promovate de Banca Naţională a României în perioada de tranziţie la economia de piaţă au fost: ö stabilizarea cursului leului. . precum şi garanţiile.O. care au determinat concentrarea atenţiei asupra restabilirii echilibrului extern. Pe de altă parte. şi mai ales cursul leului. Principiul de lucru prevedea urmărirea cererii de valută (dolari). segmentul cel mai sensibil al politicii monetare l-a reprezentat.09. ö eliminarea segmentării pieţei şi stabilirea echilibrului dintre cerere şi ofertă. factorul principal care influenţa modelul fiind raportul cerere-ofertă. raportul cerere-ofertă avea în vedere oferta de valută (dolari) adusă în economie din exportul de bunuri şi servicii. au fost liberalizate creditele şi împrumuturile financiare cu termen de rambursare mai mare de un an. Stabilizarea cursului leului6 Alături de starea balanţei de plăţi. avalurile şi facilităţile financiare auxiliare. în toată perioada 1990-1994. ö reducerea datoriei externe a României. Banca Naţională a României a adoptat modelul cursului valutar format prin licitaţie. 22/1999. Această cerere rezulta din corelaţia ofertei de mărfuri străine cu cererea la import a societăţilor comerciale româneşti. evoluţia cursului de schimb reflectă poziţia economiei naţionale în economia mondială şi competitivitatea economiei naţionale.

 neîncrederea publicului în modul de utilizare a instrumentelor pieţei. aprecierea monedei naţionale trebuia să fie însoţită. autoritatea monetară a intervenit tot mai mult în calitate de vânzător net de valută. calculată pe baza IPC. Moneda naţională s-a apreciat în termeni reali şi în anul 1997. cursul monedei a înregistrat o cădere puternică (circa 12 la sută. existând posibilitatea tranzacţiilor spot sau la termen. a avut loc o depreciere reală. determinat pe baza mediei rezultate din tranzacţiile zilei respective. vânzările nete de valută au sporit. inclusiv pentru sucursalele băncilor străine.  apariţia unui cronic dezechilibru al balanţei de plăţi. Acest curs rezulta din operaţiunile concrete de vânzare-cumpărare de valută. nici una din cele două condiţii nu s-au regăsit în practică: productivitatea muncii a scăzut. pe tot parcursul zilei. autorităţile au menţinut sistemul de curs (flotant) din anii precedenţi. 4 este prezentată evoluţia indicelui cursului de schimb în perioada 1993 . Aprecierea reală a fost de 15. . iar oferta 7 Banca Naţională a României Raport anual 1998. Ca urmare. pe de o parte. cursul valutar al leului în raport cu dolarul s-a determinat pe baza operaţiunilor desfăşurate pe piaţa valutară interbancară. prin ieftinirea importurilor. Perioada de depreciere sub ritmul inflaţiei a alternat cu etape de apreciere în termeni reali. Ca urmare. de îmbunătăţirea calităţii ofertei de produse româneşti pentru pieţele româneşti. înregistrate în fiecare zi lucrătoare. leul a înregistrat o apreciere în termeni reali de 4. Întrucât economia românească a avut o evoluţie divergentă în anul 1998. Piaţa a fost continuă. Banca Naţională a României nu a mai utilizat cursul valutar ca ancoră antiinflaţionistă. în primul trimestru al anului.2 la sută. când piaţa valutară a fost liberalizată. la realizarea unui curs de echilibru şi la satisfacerea imediată a tuturor cererilor operatorilor. Până în aprilie 1995. cursul de schimb a fost devansat în dinamică de mişcarea tot mai susţinută a inflaţiei. în termeni nominali). Este de remarcat faptul că liberalizarea cursului de schimb şi a pieţei valutare a contribuit la creşterea intrărilor de capital. şi 1 august 1994. formată din principalele bănci comerciale. Banca Naţională a României a cumpărat valută sporindu-şi în acest fel rezervele valutare. începând cu data de 1 august 1994. Banca Naţională a României publica zilnic cursul de referinţă pentru principalele valute. băncile persoane juridice române au avut rol de dealer pe piaţa valutară. Spre deosebire de anii anteriori. lucru care a condus la aprecierea continuă a leului. În acelaşi timp. tensiunile acumulate pe piaţa valutară şi în evoluţia balanţei de plăţi au făcut ca nivelul apreciat al cursului să nu se mai poată menţine. au apărut două condiţii fundamentale: pentru a nu eroda nivelul competitivităţii externe. ceea ce a atestat îmbunătăţirea competitivităţii pe seama creşterii productivităţii muncii. În următoarele două trimestre.1999). Rezultatele politicii purtate în perioada de tranziţie au fost:  consumarea rezervelor valutare ale statului. 20. pe baza IPPI şi 1. În ultima parte a anului. cu un curs stabilit în funcţie de cererea şi oferta din fiecare moment. Astfel. iar pe de altă parte. de creşterea constantă a productivităţii muncii. în 1995. Pe ansamblul anului 1998. deoarece contribuia la mărirea echivalentului în valută al producţiei interne. mai ales pentru sprijinirea importurilor de energie. într-o perioadă de câteva zile.4 la sută calculată prin costul unitar al forţei de muncă. Începând cu luna aprilie 1994. lucru ce putea să aibă un efect stimulativ asupra producţiei.3 procente (pe baza valorilor medii lunare)7. cursul monedei naţionale a fost în cea mai mare parte extrem de stabil (în Tabelul nr.132 Mecanisme valutare Ulterior. cotarea s-a efectuat de către fiecare bancă pentru principalele valute. în anul 1997. în luna decembrie. trădând existenţa unor dificultăţi în implementarea politicii anunţate. Pentru susţinerea acestei tendinţe. a volumului activităţii pe această piaţă. când a fost creată practic o piaţă interbancară. în raport cu preţurile la consumator. poziţie extinsă de la acea dată pentru toate societăţile bancare. Liberalizarea pieţei valutare şi a cursului de schimb au condus la creşterea.7 la sută. iar Banca Naţională a României nu a intervenit practic pe piaţă. Din această cauză. Aprecierea monedei naţionale era dorită. În anul 1996.

Banca Naţională a României a realizat acest obiectiv contractând de pe pieţele de capital credite care au însumat 1314. evoluţia cursului de schimb al leului a fost relativ echilibrată. 29/1996. comparativ cu 1. Moneda naţională a consemnat o depreciere nominală medie de 7. Analiza pieţei valutare din perspectiva cursului de schimb a relevat o stabilitate mult mai mare a acesteia în trimestrul doi 1999. precum şi la deprecierea puternică a cursului de schimb. Evoluţia regimului valutar în România 133 a rămas nemodificată structural. Balanţa de plăţi a României din anii 1991-1992 a înregistrat un deficit al contului curent de aproximativ 1. 9 Banca Naţională a României Buletin trimestrial 4/1999. moneda naţională a consemnat o depreciere nominală medie de 10.1999). Reducerea sau eliminarea acestui deficit ar fi afectat puternic economia naţională. Banca Naţională a României a continuat acţiunea de contractare de împrumuturi pe termen mediu şi lung de pe piaţa internaţională de capital pentru consolidarea rezervelor statului. Cu toate acestea. Aceste efecte au fost resimţite pe piaţa valutară şi pe pieţele de capital având consecinţe directe în deteriorarea rating-ului de ţară. România s-a confruntat cu un dezechilibru extern acoperit în cea mai mare parte prin credite contractate de la instituţii financiare internaţionale sau de la guvernele altor ţări. deprecierea în termeni reali a leului a fost de 12. Principalele măsuri de stabilizare a cursului leului. Această evoluţie contradictorie a determinat piaţa valutară să deprecieze în final cursul de schimb.3 procente.4 la sută în 1994 şi 5 la sută în 1995. acţiune începută încă din 1995 şi desfăşurată pe baza Legii nr. 5 este prezentată evoluţia rezervelor valutare brute în perioada 1994 . ceea ce în termeni reali a reprezentat o apreciere de 1. a balanţei de plăţi.8 procente. Această măsură de stabilizare a cursului leului era justificată de faptul că nivelul datoriei externe a României era moderat şi sustenabil. nivel consemnat în ultimul trimestru al anului.5 miliarde dolari în fiecare an. ritmul de depreciere medie lunară a leului atingând valori cuprinse între 2. Acest lucru a condus la scăderea P. în cazul imposibilităţii mobilizării unor resurse financiare externe. care să permită formarea unei rezerve valutare consistente (în Tabelul nr. În anul 1996. Acest lucru a presupus adoptarea unei politici de sprijinire a exporturilor şi de limitare a importurilor.-ului. cursul de schimb nu s-a mai putut menţine pe trendul de stabilitate relativă din lunile precedente. în condiţiile aplicării unui program coerent de echilibrare.1 şi 4.3 milioane dolari. ponderea acestuia în PIB a fost de 7.210 la sută. În trimestrul doi. concomitent cu procesul de restabilire a echilibrelor din economie. leul depreciindu-se într-un ritm mediu lunar de 3.7 la sută. faţă de trimestrul anterior. aplicate de Banca Naţională a României în perioada de tranziţie.4 procente. Menţinerea finanţării externe Începând cu anul 1990. au fost: 1.3 procente. creşterea ratei şomajului. pe termen mediu. Partea a doua a anului 1998 s-a caracterizat prin perceperea influenţei crizelor prelungite care au afectat ţările Asiei de Sud-Est şi pieţele financiare ale Rusiei. la nivelul ultimelor două luni ale anului. Spre sfârşitul anului 19999. ceea ce în termeni reali a reprezentat o apreciere de 3.6 la sută.5 procente.8 La nivelul întregului trimestru. factorii externi fiind pilonii principali care au susţinut moneda naţională în prima parte a anului. 8 Banca Naţională a României Buletin trimestrial 2/1999. comparativ cu luna decembrie 1998.I. principala caracteristică a sectorului extern în anul 1996 a reprezentat-o agravarea dezechilibrului: deficitul de cont curent a fost mai mare decât cel din anii precedenţi. completată cu Legea nr.B. Singura soluţie capabilă să evite şocurile puternice şi să contribuie la eliminarea dezechilibrelor din economie o reprezenta obţinerea în anul 1996 a unei finanţări externe. 118/1995. 10 Banca Naţională a României Raport anual 1996 .

anul 1998 s-a caracterizat prin absenţa unui acord cu Fondul Monetar Internaţional.74 IX 708.33811 milioane USD.1 la sută faţă de anul 1998. De remarcat a fost prezenţa activă a sectorului neguvernamental pe pieţele private de capital reprezentat de RENEL şi Banca Comercială Română SA. de după anul 1994 (1303 milioane dolari SUA).70 III 638.74 II 393. .39 VII 681.30 V 421.39 IX 381. Banca Naţională a României nu a mai fost prezentă în 1997 pe pieţele de capital.39 XII 560.70 XI 233.65 XII 384.35 I 95 386. şi un climat extern nefavorabil.70 IV 408.57 VI 658.91 II 341. în comparaţie cu împrumuturile din anii 1995-1996. în valoare absolută.52 III 358. marcând o reducere de 9.26 VII 367. Indicele cursului de schimb: ianuarie 1993 – 1999 Tabel nr. În anul analizat. Deficitul contului curent al balanţei de plăţi a atins.09 VI 159. 4 Indicele cursului de schimb Indicele cursului de schimb Luna Luna (dec.91 X 380.52 IV 133. au condus la diminuarea intrărilor din împrumuturi noi pe termen mediu şi lung.26 V 360. România a înregistrat cel mai redus deficit al contului curent. întrucât nu a mai fost abilitată prin lege să contracteze împrumuturi pe termen mediu şi lung.22 I 96 573.30 II 621.48 V 141.70 XI 384. Toate acestea.52 VIII 369.52 VI 364.65 IV 633.78 IX 197. pe de o parte.87 X 733.48 XI 553. înregistrând cifra de 3010 milioane dolari SUA.65 V 641.74 VIII 449.134 Mecanisme valutare Deficitul contului curent al balanţei de plăţi s-a menţinut la un nivel ridicat şi în anul 1997 şi anume de 2.96 II 121. Ministerul Finanţelor a intrat pe piaţa Germaniei prin emisiunea de euro-obligaţiuni în valoare de 600 milioane DEM.43 I 94 315. În anul 1999.78 VI 429. Din punctul de vedere al finanţării externe.17 11 Banca Naţională a României Raport anual 1997.1 la sută faţă de anul 1996. în valoare absolută de după 1990.1992-100) I 93 104. cel mai ridicat nivel.13 XII 877.00 III 401. În acest an.83 IX 462.1992-100) (dec. România a fost mai puţin prezentă pe pieţele internaţionale de capital.57 VII 438.78 XI 780.35 VII 174.70 XII 277.70 VIII 181.22 X 483.78 VIII 687. în scădere cu 56. Sursa principală a deficitului a constituit-o decalajul de aproape 100 milioane de dolari SUA dintre media lunară a importului şi cea a exportului.61 X 225.48 III 130. care au emis obligaţiuni pe piaţa Londrei.48 IV 360. în 1998. pe de altă parte. dublate de scăderea rating-ului de ţară pentru România.

39 V 1545.1992-100) I 97 1289.45 IX 3968.74 XII 2380.00 Sursa: Banca Naţională a României .57 II 1683.00 XII 5655.13 V 3396.96 III 1845.48 VII 3640.48 III 1520.70 VIII 1624.83 XI 1708.65 VI 1528.50 VIII 3800.04 II 1761.57 IV 3259.00 IX 2008.22 XI 2191.70 VII 1598.96 III 3244.70 XII 1744.22 VI 1884.Evoluţia regimului valutar în România 135 Indicele cursului de schimb Luna (dec.54 X 4370.13 I 98 1793.00 XI 5370.65 I 99 2524.13 IX 1655.09 VI 3443.13 V 1850.87 VIII 1940.26 X 2085.78 II 2776.78 VII 1900.65 IV 1814.87 IV 1542.00 X 1682.

3 6100 Indicele cursului de schimb (dec.136 Mecanisme valutare Graficul nr.1992=100) 5100 4100 3100 2100 1100 100 I IV VI X I IV VI X I IV VI X I IV VI X I IV VI X I IV VI X I IV VI X 93 I 94 I 95 I 96 I 97 I 98 I 99 I .

10 3144.00 1610.00 Sursa: Banca Naţională a României Notă: Toate datele sunt exprimate în milioane dolari SUA (sau echivalent).31 XI 623.00 ‘97 3061.63 IX 622.23 1058.40 1699.60 864.78 1636.73 1880.12 1371.77 1562.95 VII 403.75 1580.24 VII 650.00 3654.12 1168.77 I 95 492.1999 Tabelul nr.47 X 596.73 III 402.58 1572. Evoluţia regimului valutar în România 137 Rezerve valutare brute ianuarie 1994 .25 II 40.82 1704.76 VI 598.55 IV 431.95 1276.02 1563.79 XII 334.43 XI 331.66 V 312.69 V 496.66 1822.82 853.35 875.69 880.98 1773.30 1487.00 807.91 ‘96 1592.46 1494.00 1161.89 X 319.21 1284.06 1754.66 1225.45 1680.87 1242.20 IX 327.54 1802. .36 VIII 641.00 ‘99 2493.56 III 73.31 2085.93 II 407.62 XII 591.70 IV 121.58 985.09 1370. aur) (valute convertibile) brute I 94 36.00 3792.02 826.69 1410.66 827.00 4671.13 1198.97 1364.41 1132.00 ‘98 2299. 5 La bănci comerciale Total rezerve Luna La BNR (excl.99 1988.53 VI 408.54 866.07 1569.02 1231.40 VIII 371.22 965.82 1477.02 1569.35 2064.86 975.84 1723.00 1493.41 1907. Datele corespund sfârşitului perioadei.41 1371.00 1552.

178. Constituirea rezervei valutare În cadrul politicii de restabilire a echilibrului balanţei de plăţi şi de consolidare a monedei naţionale. • asigură plata serviciului datoriei externe contractate de statul român. lucru care măreşte încrederea pieţei financiare internaţionale şi a investitorilor. în cazul unor fluctuaţii exagerate ale acestuia (prin vânzarea sau cumpărarea pe piaţă a unor mijloace de rezervă se poate realiza un echilibru temporar al cererii şi ofertei).138 Mecanisme valutare Rezerve valutare brute ianuarie 1994 .00 Rezerve valutare brute: ian.00 1000. aur) 4000. aceste rezerve nu trebuie să fie considerate drept o sursă curentă pentru realizarea importurilor şi nici un rezervor pentru menţinerea cursului valutar la un nivel artificial.00 Total rezerve brute 2000. 1994 .1999 Graficul nr. constituirea şi menţinerea rezervelor valutare ale statului au avut o importanţă deosebită. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. care nu sunt legate de operaţiunile şi tranzacţiile curente. 4 6000. • realizează garantarea solvabilităţii externe a României.00 0. .00 I 94 III V VII IX XI I 95 III V VII IX XI 96 98 2. Ca urmare. p.00 La BNR (excl. deoarece12: • asigură echilibrarea balanţei de plăţi. rezervele valutare ale unei ţări sunt utilizate numai în anumite scopuri.00 La bănci comerciale (valute convertibile) 3000. • reprezintă un element vital al siguranţei naţionale în condiţiile geopolitice existente.1999 5000. • sprijină şi apără cursul de schimb pe piaţa valutară. După cum rezultă din enumerarea prezentată. Bucureşti. 12 Kiriţescu Costin Relaţii valutar-financiare internaţionale. 1978.

de asemenea. Această creştere s-a datorat în principal soldului pozitiv al intervenţiilor Băncii Naţionale a României pe piaţa interbancară.5 miliarde dolari SUA. rezervele valutare ale statului administrate de Banca Naţională a României însumau 1. Acestora li s-au adaugat rezervele în devize ale Băncii Naţionale a României. precum şi a răscumpărării titlurilor de stat în valută emise de Ministerul Finanţelor şi scadente în perioada respectivă. guvernatorul Băncii Naţionale a României. evoluţia rezervelor a fost mai puţin favorabilă. care în cursul anului 1994 au crescut de la 40. Banca Naţională a României s-a preocupat.5 milioane dolari SUA mai mult decât în luna decembrie 1998. Banca Naţională a României a avut în vedere următoarele: • instituirea unei proceduri clare şi restrictive pentru utilizarea rezervelor valutare ale statului. în anul 1994. p. cu o valoare de piaţă de peste 1 miliard dolari. în vederea prevenirii deprecierii abrupte a monedei naţionale. stocul de aur al Băncii Naţionale a României era de aproximativ 81 tone. pe fondul intrărilor masive de capital din primul semestru al anului. aptă să acopere 4-6 luni de importuri. după ce în anii precedenţi ponderea cea mai mare în constituirea rezervei o avuseseră împrumuturile externe. în timp ce plăţile efectuate din rezerva valutară s-au cifrat la 2357. .5 milioane dolari.4 milioane dolari la 536 milioane dolari (Tabelul nr. centrul de greutate la formarea rezervei valutare a fost reprezentat de sursele interne. care să alimenteze rezervele valutare ale statului. • controlul ieşirilor de capital. că.1 milioane echivalent dolari SUA. pentru asigurarea unei rezerve internaţionale minime.7 tone la 93. 5). De remarcat este şi faptul că. La sfârşitul anului 1999. Elementul remarcabil al anului 1997 a fost creşterea semnificativă a rezervelor valutare. În anul 1998. cu 151.6 tone. Valoarea plăţilor aferente serviciului datoriei externe efectuate din rezerva statului în anul 1999 a fost de 13 Mugur Isărescu Politica monetară.495 milioane dolari. 1995. de la 748. Este de remarcat faptul că. precum şi a lipsei finanţării externe. În acelaşi timp.9 tone la sfârşitul anului.2 milioane echivalent dolari SUA. Menţionăm.174 milioane dolari înregistrat la sfârşitul anului 1993. la 1 ianuarie 1997. de la 87. Scăderea semnificativă a activelor de rezervă ale Băncii Naţionale a României a avut loc pe seama efectuării unor plăţi în contul datoriei publice externe. • verificarea riguroasă a existenţei efective a depozitelor în moneda naţională în cazul solicitărilor de valută pe piaţă. Astfel. Bucureşti. nivelul rezervelor brute în devize ale băncilor comerciale a crescut de la 806 milioane dolari la 1. • studierea oportunităţii aplicării unui comision la cumpărările de valută pe piaţă.5 milioane dolari. la 2530 milioane dolari la sfârşitul anului. Aşa după cum menţiona Mugur Isărescu.9 la sută şi a atins un nivel de 7. stabilitatea macroeconomică şi reforma bancară în România. astfel. datorită intervenţiilor Băncii Naţionale a României pe piaţa valutară. Deşi. în anul 1997. în prima parte a anului 1995. 7. rezervele de aur ale Băncii Naţionale a României au crescut de la 84 la 87. Această evoluţie a fost posibilă în special datorită ameliorării sensibile a contului curent care a înregistrat la sfârşitul anului 1994 un deficit de 428 milioane dolari. la sfârşitul anului 1994. Evoluţia regimului valutar în România 139 Pentru a se evita presiunile excesive asupra balanţei plăţilor curente şi asupra rezervelor valutare ale statului. în anul 1996.7 tone. Rezervele de aur ale Băncii Naţionale a României au crescut şi în anul 1997.5 milioane dolari SUA la 31 decembrie 1998. stocul de aur aflat în străinătate pentru fructificare a crescut cu 31. faţă de 1. rezerva valutară a băncii centrale s-a diminuat de la 2530 milioane dolari la 1 ianuarie 1998 la 1662. Intrările la rezerva valutară au fost în acelaşi an în sumă de 2445. o măsură a macrostabilizării economiei româneşti a reprezentat-o creşterea volumului rezervelor valutare în sistemul bancar13. Soldul final al rezervei valutare în anul 1996 s-a cifrat la 748. Banca Naţională a României şi-a menţinut şi în anul 1996 obiectivul consolidării acestora.

exporturile de mărfuri au atins o valoare de 7.8 la sută). cauciuc şi mase plastice (cu 42. 11. Pe grupe mari de mărfuri. care au reprezentat 17. Pentru al treilea an consecutiv. exporturile au crescut. precum şi intrărilor de capital provenite din împrumuturi externe (peste 400 milioane dolari SUA). după livrare. Guvernul a adoptat unele măsuri de stimulare a exporturilor. cu 42 la sută la blănărie şi pielărie. cu 41 la sută la textile şi confecţii. 6 şi 7 sunt prezentate evoluţia exportului (FOB) şi a importului (CIF) pe principalele grupe de produse. reorientarea spre export a unor subramuri industriale viabile a permis creşteri cu 85 la sută.2 la sută mai mari decât cele din 1994. ceea ce a condus la depăşirea nivelului de vârf al exporturilor în devize convertibile înregistrat în perioada de economie planificată.151 miliarde dolari şi au fost cu 25. de asemenea. • controlul ieşirilor de capital. precum şi orientarea geografică a exporturilor şi importurilor în perioada 1988-1999). care să conducă la: • ajustări structurale ale aparatului de producţie. Comparativ cu anul 1993. • creşterea exporturilor. precum şi mecanisme de asigurare contra riscurilor politice.519 milioane dolari.7 miliarde dolari SUA. în ramurile şi pentru produsele unde România înregistra avantaje comparative. respectiv. produse 14 Banca Naţională a României Raport anual din anii 1993 – 1998. Adoptarea unui program coerent de restabilire a echilibrelor în economie Menţinerea la un nivel adecvat a finanţării externe şi flexibilizarea mecanismelor de formare a preţurilor în economie – inclusiv a cursului valutar – au reprezentat principalele două precondiţii pentru consolidarea monedei naţionale. Semnificative în valoarea totală a mărfurilor comercializate pe pieţele externe au fost. • reducerea importurilor. 4. . • controlul masei monetare. • asigurarea disciplinei financiare. în anul 1994. Măsurile adoptate au reprezentat începutul modelării unei strategii naţionale pentru orientarea spre piaţa externă şi stimularea exporturilor.140 Mecanisme valutare 1. Rezerva valutară de la sfârşitul anului 1999 s-a datorat intrărilor de capital provenite din privatizarea unor companii şi societăţi româneşti (peste 500 milioane dolari SUA). a exporturilor de încălţăminte. Aceste evoluţii au situat produsele industriei uşoare pe primul loc în structura pe grupe de mărfuri a exportului. care s-au încadrat în mecanismele nediscriminatorii specifice pieţei şi au fost în concordanţă cu practicile şi reglementările internaţionale: facilităţi de creditare preferenţială.6 procente din total (în Tabelele nr. Stabilizarea monedei naţionale se putea realiza efectiv numai pe seama unui program coerent care cuprindea măsuri la nivel macro şi microeconomic. fiind cu 22. În anul 1994. cele mai puternice creşteri ale exporturilor s-au realizat la produse chimice. 3. exporturile de mărfuri au atins valoarea de 6. • dobânzi real pozitive.7 la sută mai mari decât în anul 1993. Stimularea exportului Peste 82 la sută din totalul fluxurilor balanţei contului curent din anii 1991 şi 1992 au fost reprezentate de operaţiuni ale balanţei comerciale (export-import).3 la sută şi. cu aproape 25 procente14. În anul 1995. produsele metalice şi cele minerale.

Preponderente au continuat să fie produsele industriei uşoare (34 la sută din total). Orientarea geografică a comerţului exterior a reflectat. precum şi în industriile energo şi material-intensive. pielărie şi încălţăminte (cu 26. structura exporturilor a rămas necorespunzătoare: peste 40 la sută din exporturi au fost reprezentate de produse ale sectoarelor energo-intensive. aparate şi echipamente cu peste 7 la sută faţă de anul anterior (9. în scădere cu 133 milioane dolari faţă de anul 1997. Cu toate acestea. Astfel. urmate de produsele sectoarelor energofage (30.6 la sută). superioare celor din anul 1996 la majoritatea grupelor de produse. Exporturile efectuate în 1999 au provenit din comercializarea externă a produselor industriei uşoare (63 la sută) şi ale celei constructoare de maşini (16. reflectând.8 la sută). cu 2. pe pieţele ţărilor Uniunii Europene au fost vândute mărfuri în valoare de 4568. comparativ cu anul anterior. dar a scăzut în domeniile afectate de reducerea ţiţeiului importat pentru prelucrare.4 la sută). când producţia din principalele industrii exportatoare a scăzut. situaţia economiei şi a industriei. un proces de redefinire a relaţiilor cu partenerii tradiţionali sau mai noi. aparate şi echipamente (peste 14 la sută din total). metale şi produse din metal cu grade diferite de prelucrare. în general.5 la sută din total). pe fondul aderării României la CEFTA. Italia. s-au restrâns relaţiile comerciale cu ţările foste membre ale URSS. Exporturile au totalizat. În acelaşi timp. s-au materializat în creşterea valorii medii lunare a exporturilor de la 674 la 703 milioane USD. confecţii. 8300 milioane dolari. Trebuie menţionat şi faptul că. S-au amplificat schimburile economice cu ţările europene foste economii centralizate. la la valoarea de 8431 milioane USD. Activitatea a fost mai redusă în prima parte a anului. pe aceste pieţe comercializându-se bunuri de consum. Orientarea geografică a comerţului exterior nu a suferit modificări esenţiale în anul 1997. care au absorbit 61 la sută din exporturi. aflate în stagnare sau chiar în regres. în anul 1998.5 la sută) şi de cele ale construcţiilor de maşini (13. echipamentelor şi mijloacelor de transport cu 2.9 la sută) etc. în special. în anul 1998. Veniturile din export au crescut în câteva din marile industrii cu pondere ridicată în balanţa comercială (valoarea textilelor. au crescut exporturile îndreptate spre piaţa Uniunii Europene.3 la sută mai mult decât în anul precedent. în condiţiile în care exportul a depăşit pentru prima dată. după anul 1989. Realizările din anul respectiv. Franţa şi chiar Olanda. pe de altă parte. mai ales ca efect al evoluţiilor din petrochimie şi industria chimică.2 la sută mai mult decât în anul precedent. Ca parteneri mai importanţi au fost Germania. situaţi în alte zone ale lumii.7 la sută).5 miliarde dolari. consolidarea fluxurilor comerciale dintre România şi ţările Uniunii Europene şi.5 la sută din total) şi de cei din industriile producătoare de maşini.5 la sută). În ceea ce priveşte orientarea . schimburile comerciale cu ţările în tranziţie din Europa Centrală şi de Est au fost oscilante. Destinaţia prioritară a exporturilor româneşti a reprezentat-o ţările dezvoltate. exportul în aceste ţări fiind cu peste 27 la sută mai mic decât în 1997. Evoluţia regimului valutar în România 141 metalice (cu 30. unde diminuarea producţiei în anul 1998 a provocat reducerea corespunzătoare a exporturilor (cu 30 la sută faţă de anul anterior) şi a ponderii pe care aceste produse o deţineau în exportul total (cu 4 puncte procentuale). Exporturile s-au ridicat. În acelaşi timp.6 milioane dolari (56. Orientarea geografică a exportului nu a suferit modificări esenţiale în anul 1998. Exporturile de bunuri de consum au continuat să deţină ponderea cea mai ridicată (46. pe de o parte. precum cele care au permis creşterea exportului de maşini. exporturile crescând cu 4 la sută. metalurgie şi siderurgie (18. textile. Efortul de export a fost susţinut îndeosebi de producătorii din industria uşoară (29. lucru care a determinat reducerea corespunzătoare a exporturilor. faţă de 56 la sută în anul 1994. Exporturile s-au cifrat în anul 1996 la 8085 milioane dolari. se poate spune că. iar cea a maşinilor. cu 4. Au existat şi tendinţe pozitive. Anul 1999 a înregistrat cel mai mic deficit comercial din ultimii cinci ani. Au continuat să predomine relaţiile cu ţările Uniunii Europene (64. iar relaţiile comerciale cu ţările în curs de dezvoltare s-au restâns.5 la sută din exporturile totale). aparatelor.9 la sută). exportul de produse de îmbrăcăminte şi încălţăminte fiind cu peste 11 la sută mai mare decât în 1997. Structura pe produse a exporturilor a continuat să fie nesatisfăcătoare.5 la sută din total). pragul de 8.. în anul 1997. confecţiilor şi încălţămintei exportate a sporit cu peste 12 la sută.

4 la sută mai puţin decât în anul anterior. produse metalice (cu 42. utilaje şi mijloace de transport. ţigări etc. în condiţiile amânării restructurării de fond a industriilor energo-intensive. Ţinând seama de relansarea procesului investiţional şi de intensificarea retehnologizărilor industriale.142 Mecanisme valutare geografică a exporturilor.5 la sută din importul total). Principalele cauze ale acestei evoluţii ar putea fi: exigenţa pieţei americane care îi dezavantajează pe exportatorii români.8 la sută realizările din 1997. în mare parte. De valori importante au fost şi importurile de produse ale industriei uşoare. în cursul anului. importurile realizate au însumat 6562 milioane dolari (F. pe pieţele cărora. Trebuie menţionat faptul că relaţiile comerciale cu SUA au înregistrat un regres în anul 1996. Descurajarea importurilor de importanţă secundară În anii 1990-1992. 6 şi respectiv nr. precum şi materii prime pentru industria uşoară. În evoluţia importurilor. .O. Importurile de materii prime au fost.0 la sută şi cele orientate spre ţările din Europa Centrală şi de Est la aproape 8.4 la sută) etc.3 la sută mai mult decât în anul precedent. Cele mai mari cheltuieli s-au efectuat pentru importul de maşini. reprezentând 52. au fost importate maşini. În anul 1996. cauciuc şi mase plastice (cu 49. Au continuat să predomine relaţiile cu ţările Uniunii Europene. au fost importate de pe pieţele externe mărfuri în valoare de 10555 milioane dolari (FOB).6 la sută.750 milioane dolari (în preţuri FOB). În anul 1994. din ţările europene dezvoltate cumpărându-se cu precădere maşini. cu un import FOB (de aproape 5467 milioane USD. în medie. cu 11. s-a remarcat preponderenţa relaţiilor cu ţările Uniunii Europene. depăşind cu 4. În volumul mărfurilor importate au predominat combustibilii şi materiile prime necesare metalurgiei şi chimiei (peste 2817 milioane dolari.5 la sută din total. cheltuielile mari de transport. Germania. aparate şi echipamente (peste 2393 milioane USD. respectiv din ţările Uniunii Europene (49. din materii prime. valoarea lor anuală a ajuns la 10911 milioane dolari. În anul 1997. Franţa şi Marea Britanie. Au fost menţinute la nivele semnificative importurile de minereuri şi combustibili din Federaţia Rusă. cu 12 la sută la lemn şi hârtie). s-a remarcat o tendinţă de creştere. Importurile impuse de necesitatea asigurării economiei cu resurse de energie primară au scăzut cu aproape 11 la sută comparativ cu anul 1996 dar. 5.6 la sută). Importurile au fost în anul 1995 de 8. au fost instituite suprataxe vamale şi accize. la 20-25 la sută din totalul importurilor. Principalii parteneri ai României din Uniunea Europeană au fost: Italia. reprezentând 23 la sută din total). Cea mai mare parte a importurilor a provenit din ţările dezvoltate (59 la sută). importurile de bunuri de consum s-au situat.3 la sută faţă de 1994. au continuat să se reducă exporturile spre ţările în curs de dezvoltare la 16. mai mari cu 33.1 la sută). pentru care s-au cheltuit peste 11435 milioane dolari (CIF). acestea au însumat aproape 1590 milioane USD şi au fost compuse. aparate şi echipamente electrice a căror valoare s-a ridicat la peste 1450 milioane dolari (circa 20 la sută din total) - Tabelele nr. cu aproape 9 la sută la produse chimice. Cele mai mari valori le-au avut importurile de maşini. pe tot parcursul anului 1998. Pentru descurajarea importurilor de băuturi. au fost cumpărate de pe pieţele externe mărfuri în valoare de 10411 milioane USD (FOB). restricţiile legislative etc. 7. reprezentând aproape 40 la sută din totalul cheltuielilor de import). Dintre ţările CEFTA Ungaria şi Polonia deţin ponderea cea mai mare în exporturile României. au fost comercializate mărfuri în proporţie de 65.B. acestea au continuat să se menţină la un nivel ridicat (aproape 19 la sută din total). în majoritate în creştere (cu peste 30 la sută la metal şi produse din metal. contrar aşteptărilor. care au susţinut producţia şi exportul din industria confecţiilor şi cea de încălţăminte şi pielărie. dar relaţiile comerciale cu celelalte ţări foste membre ale URSS au rămas modeste. cu 1. datorate reacordării clauzei naţiunii celei mai favorizate României. aparate şi echipamente (acest import a fost cu 16 la sută mai mare decât în anul 1995). Cele mai substanţiale creşteri ale importurilor s-au realizat la produse chimice.) şi au fost cu 9 la sută mai mari decât în anul 1993.

Importurile au atins. care risca să scape de sub control. o parte din resursele rezultate din reevaluarea aurului au fost utilizate pentru acoperirea diferenţelor de curs înregistrate la importuri – îndeosebi de energie şi produse alimentare. se poate spune că. De pe pieţele externe au fost cumpărate. aparate şi utilaje (26.I.4 la sută din importul total). maşini. Exerciţiul bugetar al anului 199415 s-a încheiat cu un deficit de 2070. s-a remarcat reducerea importurilor de ţiţei. utilaje şi tehnologie.4 la sută din realizările perioadei corespunzătoare a anului 1998.7 la sută din importul total). Suplimentar. produse ale industriei uşoare (17 la sută din total) şi produse minerale (12 la sută din importul total). în anul 1991 acesta a fost modest – 41 miliarde lei. maşini. În acest caz. reprezentând 23 la sută din totalul mărfurilor importate. pentru acoperirea unor cheltuieli cu caracter extrabugetar. aparate şi echipamente utilizate pentru retehnologizarea proceselor industriale de fabricaţie. în anul 1999. de pildă. Importurile au atins.4 la sută mai mari decât în trimestrul precedent. În ceea ce priveşte importurile efectuate în anul 1999 din celelalte ţări. De pe pieţele externe au fost cumpărate.6 la sută). Creşterea ponderii importurilor pe credit Presiunea plăţilor externe pentru importurile efectuate a fost atenuată în mod substanţial prin utilizarea de către importatorii români de echipamente. produse ale industriei uşoare (22 la sută din total) şi produse minerale (10 la sută din importul total). Finanţarea neinflaţionistă a deficitului bugetar Din analiza efectuată.4 la sută din total) au provenit din ţările Uniunii Europene. s-a constatat că toate ţările est-europene în tranziţie către economia de piaţă s-au confruntat cu un deficit bugetar tot mai ridicat. care au fost în valoare de 2511 milioane dolari. cu prioritate.I. precum şi a celor de gaze naturale. Majoritatea mărfurilor importate (aproape 62 la sută din total) au provenit din ţările Uniunii Europene. a facilităţilor de creditare pe termen lung puse la dispoziţie de organismele financiare internaţionale. 15 Banca Naţională a României Raportul anual din 1994.B. . În acelaşi timp. cele din ţările cu foste economii centralizate la 19. cu excepţia lunilor ianuarie şi noiembrie.2 la sută faţă de anul 1998.8% din P.. Guvernul a apelat la credite. reducere care a provenit din comprimarea importurilor în întregul an. cu impact inflaţionist. România a înregistrat următoarea situaţie: până în anul 1990 nu a existat un deficit bugetar. nivel sensibil mai mare decât cel aferent anului 1993 (2. 7. făcând cunoscute procedurile care trebuiau îndeplinite de către agenţii economici pentru a avea acces la credite. Evoluţia regimului valutar în România 143 Principalele produse importate au fost maşini. cu prioritate. În primele şase luni ale anului 1998.). cum ar fi. care a reprezentat 4. Majoritatea mărfurilor importate (aproape 60.7 la sută. precum şi a celor de gaze naturale. importurile din ţările în curs de dezvoltare au scăzut la 11. S-a remarcat tendinţa accentuată de reducere a importurilor de ţiţei brut destinat prelucrării şi exportului. S-a remarcat tendinţa accentuată de reducere a importurilor de ţiţei brut destinat prelucrării şi exportului. în trimestrul II 1999. cât şi de instituţii guvernamentale şi bănci din alte ţări. reevaluarea stocului de aur aflat la Banca Naţională. urmând ca deficitul administraţiei centrale să se ridice în anul 1992 la 263 miliarde lei (4. fiind cu 9.8 la sută. valoarea de 9592 milioane dolari. Banca de Export Import a României a desfăşurat o acţiune de popularizare a facilităţilor de creditare existente. gaze naturale şi combustibili minerali ca efect al restructurării. valoarea de 2316 milioane dolari. fiind în scădere cu 12.4 la sută din P.B. dar cu peste 19 la sută mai mici decât în perioada corespunzătoare a anului 1998.2 miliarde lei. valoarea mărfurilor importate de 4434 milioane dolari a reprezentat numai 86. 6. aparate şi utilaje (27.

statul a reluat. Un obiectiv important de la care s-a pornit în aplicarea politicii fiscale pe anul 1995 a fost menţinerea deficitului bugetar în limite controlabile şi iniţierea unor acţiuni necesare pentru finanţarea acestuia în condiţii neinflaţioniste. emisiunea titlurilor de stat. Pe parcursul anului 1998. Obiectivul general al politicii economice pentru anul 1996 a fost cel al stabilizării macroeconomice.1 la sută din PIB. ceea ce a reprezentat 3. Bugetul de stat a prezentat la sfârşitul anului 1995 un deficit de 2. politica bugetară urmând a se subordona acestui obiectiv prin menţinerea deficitului bugetului general consolidat în limite controlabile. Calculat pe baza plăţilor efective. posibil de finanţat în mod neinflaţionist. continuarea restructurării sistemului fiscal etc. Deficitul bugetului general consolidat a fost stabilit la 2. la dobânzile pieţei. cu 1. Finanţarea deficitului s-a făcut în cea mai mare parte pe seama disponibilităţilor Contului general al trezoreriei statului. faţă de 3. întărirea disciplinei financiare. În ansamblu. În acest an. bugetul de stat a înregistrat un deficit de 13656 miliarde lei.9 miliarde lei. adică sub 2. Veniturile derivate din aceste plasamente au constituit o importantă resursă pentru plata dobânzilor la împrumuturile pentru finanţarea deficitului bugetar.1 la sută. contribuţia externă fiind limitată la numai 180 milioane dolari (circa 2900 miliarde lei). În anul 1999. Ministerul Finanţelor a finanţat deficitul în cea mai mare parte prin Trezorerie şi prin emisiuni adresate sistemului bancar. .6 la sută. Principalele măsuri pe care le-au avut în vedere autorităţile pentru atingerea acestui obiectiv au fost: implementarea politicilor cu caracter structural pentru comprimarea deficitului cvasifiscal între întreprinderi. deficitul bugetului de stat a fost de 9062 miliarde lei. politica fiscală a cedat presiunilor anului electoral. Contul General al Trezoreriei. în România. Ministerul Finanţelor a lansat pe parcursul anului 1996. Prin emisiune de titluri de stat s-au finanţat numai 72.2 la sută mai mare decât a fost anticipat. s-a menţinut aproape permanent în excedent. Finanţarea deficitului bugetului consolidat s-a realizat în cea mai mare parte din surse interne. Ponderea deficitului bugetar în PIB a fost de 4. deschis la Banca Naţională. Obiectivul politicii bugetare a fost realizat în linii mari numai în semestrul I. ponderea sa în PIB fiind de 2. Anul 1997 s-a încheiat cu un deficit al bugetului general consolidat de 3. faţă de 4.969. adică 3. finanţarea deficitului bugetar a fost realizată integral din resurse interne.7 miliarde lei. care din iulie 1993 consolida zilnic cea mai mare parte a conturilor statului.9 la sută în anul 1996.5 la sută din deficitul anual. Deficitul bugetului de stat pe anul 1998 a fost de 10401 miliarde lei. finanţarea externă a deficitului avea un impact considerabil asupra inflaţiei. ceea ce a creat presiuni suplimentare asupra nivelului dobânzilor şi asupra pieţei monetare interbancare. în numele statului.6 la sută din PIB.6 la sută din PIB.144 Mecanisme valutare În anul 1994. Pentru finanţarea deficitelor bugetare din anii 1994-1996. permiţând o primă finanţare a deficitului bugetului de stat.2 la sută din PIB (faţă de 2. Controlul dimensiunii deficitului bugetului general consolidat a urmărit în primul rând încadrarea în posibilităţile de finanţare a acestuia. precum şi realizarea de plasamente sub formă de depozite la bănci comerciale. după o întrerupere de circa cinci decenii. un număr de 43 de emisiuni de certificate de trezorerie.6 la sută în 1995).9 la sută în anul 1996. în condiţiile în care. în 1996.

5 Exportul (FOB) pe principalele grupe de produse 12000 Produse alimentare 10000 Industrie uşoară Produse petroliere Industrie grea 8000 6000 4000 2000 0 Orientarea geografică a exporturilor 1988 1990 1992 1994 1996 1998 . 6 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 Industrie 5020 4676 2582 2066 2072 2081 2428 3054 4272 4603 4585 4093 grea Produse 1850 1866 1048 527 474 474 598 584 882 745 510 509 petroliere Industrie 3924 3418 2064 1413 1528 2010 2727 3380 2238 2485 2770 3420 usoară Produse 599 527 82 260 290 327 398 501 707 595 436 483 alimentare TOTAL 11393 10487 5776 4266 4363 4892 6151 7520 8045 8431 8300 8505 EXPORT Sursa: Banca Naţională a României Graficul nr. Evoluţia regimului valutar în România 145 Tabelul nr.

7 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 Industrie 3839 4416 4342 3159 3084 3109 3549 4649 6665 4397 4801 5250 grea Petrol brut 2410 2509 2289 1144 810 833 896 1057 1434 3490 1968 1340 Industrie 1049 1145 1363 705 1369 1613 2000 2953 1467 1862 2208 2269 uşoară Produse 345 368 1208 785 997 967 664 822 870 641 934 733 alimentare TOTAL 1055 1041 7643 8438 9202 5793 6260 6522 7109 9480 10911 8505 IMPORT 5 1 Sursa: Banca Naţională a României Notă: Toate datele sunt exprimate in milioane dolari SUA (sau echivalent). .146 Mecanisme valutare Tabel nr. Orientarea geografică a importurilor 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 Industrie 3839 4416 4342 3159 3084 3109 3549 4649 6665 4397 4801 5250 grea Petrol brut 2410 2509 2289 1144 810 833 896 1057 1434 3490 1968 1340 Industrie 1049 1145 1363 705 1369 1613 2000 2953 1467 1862 2208 2269 uşoară Produse 345 368 1208 785 997 967 664 822 870 641 934 733 alimentare TOTAL 1055 1041 7643 8438 9202 5793 6260 6522 7109 9480 10911 9592 IMPORT 5 1 Sursa: Banca Naţională a României Notă: Toate datele sunt exprimate in milioane dolari SUA (sau echivalent). Datele corespund sfârşitului de an.

Evoluţia regimului valutar în România 147 Graficul nr. cu cererea exprimată de potenţialul debitor.. deci întărirea cursului valutar. descurajarea investiţiilor. adică nivelul rezultat prin scăderea ratei inflaţiei din rata nominală a dobânzii. Aici a intervenit problema raportului dintre rata nominală şi rata reală a dobânzii. să sprijine revenirea la normalitate. Debitorul va restitui. În aceste condiţii. mai puţin decât a primit. însă. în termeni reali. În mod practic. orientarea deţinătorilor de capitaluri spre constituirea depozitelor în valută etc. de fapt. Asigurarea echilibrului economic general. este mai mică decât a celei pe care a avansat-o. scumpirea monedei naţionale prin majorarea dobâzilor a antrenat inevitabil ieftinirea devizelor. preţul nominal plătit de debitor pentru dreptul de a utiliza resursele băneşti temporar disponibile ale creditorului. În vederea înlăturării unor fenomene negative care apăruseră în economie. este corect să se analizeze şi rata reală a dobânzii. 8 Importul (CIF) pe principalele grupe de produse 12000 10000 8000 Produse alimentare 6000 Industrie uşoară Petrol brut Industrie grea 4000 2000 0 1988 1990 1992 1994 1996 1998 8. Decizia Băncii Naţionale a României era menită. a economiilor. în esenţă. cum ar fi: creşterea puternică a cererii de credite şi scăderea ofertei de resurse de creditare. a presupus preocuparea factorilor de decizie macroeconomică pentru corelarea cât mai judicioasă a ofertei de resurse de la potenţialul creditor. împreună cu dobânzile. inflaţia este mai înaltă decât rata nominală a dobânzii. Acest lucru se putea realiza numai prin remunerarea pozitivă. în termeni reali. creditorul va constata că puterea de cumpărare a sumei care i-a fost restituită. a fost imposibil de asigurat un echilibru între cerere şi ofertă. ca şi a celui financiar. Banca Naţionlă a României a declarat. Aşa după cum astăzi nu se mai evaluează creşterea nominală a salariului. hotărârea de a aduce ratele dobânzii la niveluri real pozitive. Restabilirea echilibrului presupunea ca acela care a economisit să îşi conserve puterea de cumpărare iniţială. . aceea care este înscrisă în contractul de credit. Rata nominală. încă de la începutul anului 1992. reprezintă. ci numai puterea de cumpărare a veniturilor. Dobânzi real pozitive Pârghia esenţială de influenţare directă a cursului de schimb aflată sub controlul Băncii Naţionale a României a fost rata dobânzii. Dacă.

0 la sută până în luna octombrie inclusiv. Fiind văduvite de funcţia lor de influenţare a costului resurselor băncilor. Ca linie generală. În anul 1996. La această situaţie au contribuit şi alţi factori: finanţarea gratuită de către Banca Naţională a României a deficitului public. presiunile exercitate asupra Băncii Naţionale a României de a acorda credite în condiţii de dobândă preferenţială. ca şi rata medie percepută de bănci pentru creditele acordate . Este cunoscut faptul că. dobânzile în lei s-au menţinut negative. în special a celei corective. Astfel. până la sfârşitul anului 1993. la 42. pieţele monetară şi valutară s-au orientat mai mult înspre menţinerea dobânzilor pe un palier relativ ridicat. Pe de altă parte.pentru a transmite un semnal corespunzător şi a descuraja presiunile asupra cererii de credite. alimentându-se procesul inflaţionist intern. începând cu 1 august. Ratele dobânzilor practicate de Banca Naţională a României în 1995 nu au mai înregistrat evoluţiile de amploare din anii anteriori. a taxei scontului de la 40 la sută la 35 la sută şi a dobânzii lombard de la 140 la sută la 95 la sută a reprezentat un semnal care să conducă la consolidarea anticipaţiilor pozitive ale agenţilor economici privind reducerea inflaţiei. trendul a fost descendent până în luna septembrie. ratele dobâzii s-au majorat în mai multe etape. lipsa disciplinei financiare în întreprinderi şi abordarea lipsită de credibilitate privind eliminarea arieratelor între întreprinderi.1 la sută în ianuarie.la 60-65 la sută (în Tabelul nr.7 la sută pe an. 8 este prezentată evoluţia dobânzilor pe piaţa monetară). pentru ca apoi să oscileze între 40.8 la sută şi 42. politica dobânzilor a fost marcată la începutul anului 1997 de majorarea taxei oficiale a scontului de la 35 la sută la 50 la sută. decât spre deprecierea cursului leului.2 la sută în aprilie. cererea suplimentară de valută a mărit disproporţia dintre cerere şi ofertă. atât la credite. dar şi ca o confirmare a tendinţelor de reducere a dobânzilor manifestate în sistemul bancar.2 la sută. Începând cu data de 15 iulie a aceluiaşi an. în condiţiile limitării inflaţiei. rata medie a dobânzii a crescut în noiembrie la 43. moneda naţională şi-a pierdut funcţia de economisire şi de conservare a valorii. fără o depreciere de proporţii a leului. la 52.prin majorarea dobânzilor . iar dobânda la creditul de licitaţie a coborât de la circa 65 la sută pe an. ceea ce a dus la alinierea întregului sistem bancar la nivelul scăzut al dobânzilor bonificate de această instituţie.3 la sută. rata medie a coborât de la 57. au scăzut atât încrederea în moneda naţională.148 Mecanisme valutare Ca urmare. incapacitatea Casei de Economii şi Consemnaţiuni de a practica dobânzi variabile la depozitele populaţiei. a sporit dobânda de refinanţare a Băncii Naţionale a României la 80 la sută începând cu 25 mai 1992. în anul 1995. Diminuarea. Astfel. Ratele dobânzilor interbancare au cunoscut spre sfârşitul anului 1998 o creştere explozivă. cât şi la depozite. Deteriorarea balanţei de plăţi şi presiunile inflaţioniste au determinat Banca Naţională a României să adopte o politică a dobânzilor mai restrictivă. dobânda la creditul lombard a fost redusă în aprilie de la 100 la sută la 90 la sută pe an. această dobândă a fost redusă la nivelul de 40 la sută. În acest fel. iar în decembrie la 47. Dobânda la creditul structural (taxa oficială a scontului) a rămas nemodificată în cea mai mare parte a anului (35 la sută pe an). În vederea atenuării presiunilor induse de creşterea rapidă a cererii interne. . regimul cel mai la îndemână fiind valuta. Menţinerea la un nivel înalt a ratei inflaţiei nu a fost în suficientă măsură contracarată prin nivelul dobânzilor. În paralel. taxa scontului şi dobânda lombard au cunoscut o unică modificare în cursul anului 1998. în termeni reali. Această orientare a avut în vedere reducerea deficitului extern. Ca urmare. în anul 1992. prima de risc încorporată ducând nivelul lor mediu real pozitiv la peste 80 la sută. Având ca obiectiv trecerea spre niveluri real pozitive pe măsura temperării inflaţiei. Banca Naţională a României nu a reacţionat prompt . iar ratele nominale ale dobânzilor zilnice la depozitele interbancare au atins un maxim de 244 la sută. accelerând deprecierea leului. cât şi cererea de bani. pentru a semnala intenţia de relaxare a politicii monetare.

Pe de altă parte. la un nivel egal cu circa 35% din cifra de afaceri a întreprinderilor în septembrie 1993 (aproximativ 3000 miliarde lei) şi la niveluri chiar mai mari la începutul anului 1994 (circa 5000 miliarde în martie 1994). Apoi arieratele s-au extins rapid. iar în câteva luni a devenit negativă datorită revenirii ratei inflaţiei la cote înalte. rolul ratelor dobânzilor ca instrument al politicii monetare a fost puternic restricţionat. În anul 1995. astfel. Ca o concluzie. Şi în acest an. au fost obligaţi ca în termen de 5 zile lucrătoare să o schimbe în lei pentru achitarea datoriilor respective. Rata dobânzii interbancare a înregistrat un nivel real pozitiv mediu de 49 la sută. la sfârşitul zilei. Controlul arieratelor şi restabilirea disciplinei financiare După decembrie 1989. Stocul arieratelor brute a crescut de la un nivel foarte scăzut în ianuarie 1992. Între efectele antrenate de restabilirea disciplinei financiare. Banca Naţională a României a menţinut politica monetară pe aceleaşi coordonate ca şi în anul anterior. Evoluţia regimului valutar în România 149 În cursul anului 1999. Prin această ordonanţă. nivelul stabilit al poziţiei valutare lungi. În aceste condiţii. iar cadrul legal al României a fost reînnoit substanţial. în cursul anului 1994. Întreprinderile româneşti au fost scoase. în anul 1990. Anul 1996 a debutat prin apariţia unei ordonanţe destinate întăririi disciplinei financiar- valutare şi anume Ordonanţa 15/23 ianuarie 1996. se poate spune că. iar impactul imediat al noii situaţii a fost creşterea cererii de import. Acest proces a fost legat de iniţierea unei politici ferme de restructurare a economiei naţionale. incapabile să plătească. 18/1994. cât şi din cea a semnalizării orientărilor de politică monetară. arieratele s-au menţinut în termeni reali la nivelul din anul 1993. Un efect al restabilirii disciplinei financiare a constat în scăderea lichidităţilor care puteau fi mobilizate de agenţii economici care înregistrau pierderi sau imobilizări în stocuri fără desfacere. unele întreprinderi au încetat plata furnizorilor şi creditorilor lor şi. Ca urmare. agenţii economici. în condiţiile în care cadrul economic şi cel monetar nu au suferit schimbări fundamentale. Aceeaşi ordonanţă stipula obligativitatea cedării sumelor în valută care depăşeau. ceea ce a alimentat suplimentar piaţa valutară şi a contribuit la îmbunătăţirea raportului cerere-ofertă. confruntate cu tensiuni deosebite şi eliberate de sub controlul strict al proprietăţii de stat. mai ales după ce agenţii economici au crezut că Ordonanţa 13 privind supravegherea unor întreprinderi cu pierderi a adus o compensare globală a arieratelor. Introducerea disciplinei financiare în economie a însemnat faptul că Guvernul se ocupa de problemele moştenite de către întreprinderile neviabile. au fost adoptate de Parlament amendamentele la Legea nr. . care deţineau valută în cont şi aveau datorii la intern neachitate de peste 60 zile. Ordonanţa Guvernului nr. când politicile au fost restrictive. arieratele au început să crească. care a accentuat dezechilibrul valutar. 12/1995 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici. dar în practică disciplina de piaţă nu a fost aplicată. identifica acele întreprinderi care produceau pierderi pe termen lung şi putea să ia măsuri pentru a împiedica extinderea dificultăţilor şi la furnizorii acestora. a scăzut disciplina financiară. Guvernul nu a impus disciplina financiară întreprinderilor. au început să se acumuleze arierate la întreprinderile mari. agenţii economici erau obligaţi să-şi repatrieze sumele în valută încasate din exporturile efectuate. la rândul lor. Prin prevederile stipulate în Ordonanţa Guvernului nr. În acest sens. de sub autoritatea planificării centralizate. atât din perspectiva influenţării costurilor resurselor pe termen scurt. întreprinderile proprietate de stat nu au fost supuse unor constrângeri bugetare severe în cadrul relaţiilor lor financiare cu băncile sau alte întreprinderi. deoarece societăţile care nu au fost plătite au devenit. 76/1992. 18/1994 aprobată prin Legea nr. 9. a prezentat interes pentru consolidarea monedei naţionale faptul că deţinătorii de disponibilităţi în valută nu au mai întârziat voluntar plăţile interne în lei.

7 69 VIII 70 51 VIII 40 53 IX 70 54 IX 40 50 X 70 74 X 40 48 XI 70 84 XI 40 51 XII 70 86 XII 40 56 I 94 70 94 I 98 40 60 II 70 105 II 40 62 III 70 106 III 40 62 IV 70 108 IV 40 61 V 70 107 V 40 57 VI 70 106 VI 40 53 VII 70 96 VII 40 49 VIII 65 83 VIII 35 47 IX 62 81 IX 35 48 X 58 74 X 35 53 XI 58 64 XI 35 54 XII 58 62 XII 35 59 I 95 55 56 I ‘99 35 59 II 49 54 II 35 59 III 44 52 III 35 62 IV 40 51 IV 35 65 V 40 49 V 35 70 VI 40 48 VI 35 73 VII 40 48 VII 35 76 VIII 35 48 VIII 35 72 IX 35 46 IX 35 69 X 33 43 X 35 62 XI 33 44 XI 35 61 XII 35 48 XII 35 62 I 96 35 49 II 35 55 III 35 58 IV 35 57 V 35 57 VI 35 57 VII 35 57 VIII 35 55 IX 35 55 X 35 55 XI 35 55 XII 35 54 Sursa: Banca Naţională a României . 8 Dobânda Dobânda medie Dobânda Dobânda medie Luna de referinţă percepută de Băncile Luna de referinţă percepută de Băncile a BNR Comerciale a BNR Comerciale I 93 70 49 I 97 50 53 II 70 47 II 50 70 III 70 46 III 50 108 IV 70 46 IV 50 113 V 70 46 V 50 109 VI 70 48 VI 50 91 VII 70 49 VII 44.150 Mecanisme valutare Evoluţia dobânzilor pe piaţa monetară Tabelul nr.

Evoluţia regimului valutar în România 151 Graficul nr. • utilizarea rezervelor valutare. Un alt obiectiv de politică monetară promovat de Banca Naţională a României în perioada de tranziţie l-a reprezentat echilibrearea balanţei de plăţi. • încurajarea investiţiilor străine în România şi introducerea unor măsuri care vizează mişcarea de capitaluri. În perioada de tranziţie. guvernul român a utilizat următoarele măsuri în vederea echilibrării balanţei de plăţi externe: • realizarea unei balanţe comerciale excedentare. Formularea unei politici industriale. 9 Evoluţia dobânzilor pe piaţa monetară 110 100 90 80 70 60 50 40 30 I III V VIIIX XI I III V VIIIX XI I III V VIIIX XI I III V VIIIX XI I III V VIIIX XI I III V VIIIX XI I III V VIIIX XI 93 94 95 96 97 98 99 Dobânda de referinţă a BNR Dobânda medie percepută de Băncile Comerciale 10. • contractarea de credite de la organismele financiar-valutare internaţionale sau de la bănci străine. • amânarea restituirii unor credite financiare. Balanţa de plăţi serveşte ca instrument de analiză a nivelului de dezvoltare a unei ţări şi a structurii economiei acesteia. ca mijloc de asigurare a unui echilibru relativ între pierderea şi crearea de locuri de muncă II. .

Finanţarea autonomă s-a ridicat la aproximativ 1. Deficitul contului curent s-a ridicat în 1997 la 2338 milioane USD. cel mai ridicat nivel în valoare absolută de după 1990.7 la sută. la 86. în principal. creşterea exportului cu 25. provenind în cea mai mare măsură din investiţii directe şi într-o mai mică măsură din investiţii de portofoliu ale nerezidenţilor pe piaţa de capital românească. întârzierile în procesul legislativ şi relaxarea politicilor macroeconomice au readus sectorul extern în situaţia problematică de la sfârşitul anului anterior. În prima parte a anului. în principal.3 la sută. Gradul de acoperire a importului CIF prin export s-a majorat de la 75 la sută. faţă de 1174 milioane USD în 1993) al balanţei de plăţi externe.10 la sută. deficitul s-a înrăutăţit cu peste 40 la sută. Aceste influxuri de capital străin au permis. Aceasta.6 la sută în 1997 la 86. comparativ cu anul 1993.5 la sută la 41. Deficitul contului curent al balanţei de plăţi s-a menţinut în 1997 la un nivel ridicat. politica ezitantă de restructurare.6 la sută în anul anterior. comparativ cu anul 1993. Deficitul contului curent al balanţei de plăţi a atins. 9 este prezentată evoluţia balanţei comerciale în perioada 1993-1999). pe fondul accelerării creşterii exporturilor şi al reducerii moderate a importurilor. concomitent cu scăderea influxurilor nete de capital. Creşterea deficitului de cont curent a rezultat. de la 30.4 miliarde dolari.336 milioane dolari. contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 1. au avut loc intrări importante de capital din credite externe. s-a constatat o reducere a deficitului contului curent (428 milioane USD în 1994. deficitul contului curent a ajuns la 2571 milioane dolari.152 Mecanisme valutare În anul 1994. marcând o reducere de 9. anul 1997 a fost un an favorabil. În ceea ce priveşte sursele de finanţare a deficitului contului curent. cât şi ca procent din PIB. Pe lângă aceasta. pe lângă acoperirea deficitului extern şi consolidarea rezervei valutare a statului.1 la sută faţă de anul 1996. atât în valoare absolută. pentru că dezechilibrul a continuat să fie de natură structurală.1 la sută în 1996 la 84. nefiind în măsură să contracareze efectele întârzierii reformelor din sectorul real. Gradul de acoperire a importurilor FOB cu exporturi FOB a fost de 81 la sută. deficitul contului curent s-a încadrat în limitele prognozate. anulând uşoara îmbunătăţire înregistrată în 1997. În anul analizat. la reducerea PIB cu 7. împreună cu scăderea cererii interne. Această evoluţie s-a datorat scăderii cu 19. iar ca pondere în PIB (7. dar şi relativa stabilizare a cursului de schimb. creşterea importului numai cu 9 la sută. Cu 3010 milioane USD. Balanţa comercială (export FOB . Sursa principală a deficitului a fost creşterea importului net de bunuri şi servicii. în 1998.import CIF) a prezentat în anul 1994.8 la sută a deficitului balanţei comerciale. în anul 1993. Ponderea împrumuturilor destinate susţinerii balanţei de plăţi externe şi ajustărilor structurale.5 la sută în anul 1994 (în Tabelul nr. deficitul contului curent a condus. comparativ cu 1.2 la sută. următoarele caracteristici: diminuarea deficitului cu 41. a crescut în raport cu anul 1993. faţă de 1774 milioane dolari în 1995 şi a reflectat în primul rând un sold negativ mai mare al balanţei comerciale datorat creşterii importurilor şi pierderilor moderate din raportul de schimb.2 la sută. a cărui pondere în deficitul contului curent a scăzut de la 96. iar intrările de capital au permis nu numai finanţarea acestui deficit.7 la .9 la sută) a fost depăşit numai în anul 1992. în primul rând. datorată. deşi. în totalul surselor externe atrase în această perioadă sub forma unor împrumuturi şi credite pe termen mediu şi lung. În anul 1996. datorită în primul rând creditului obţinut de la Fondul Monetar Internaţional. în sumă de 340 milioane USD. faţă de anul anterior s-a înregistrat o uşoară ameliorare. faţă de 428 milioane dolari în anul anterior. din majorarea deficitului balanţei comerciale. dar şi creşterea veniturilor repatriate de investitorii străini. În anul 1995.7 la sută în 1997. iar în al doilea rând. Faţă de anul anterior. principala caracteristică a sectorului extern a reprezentat-o agravarea dezechilibrului: deficitul de cont curent a avut o pondere în PIB de 7. deşi ponderea sa în deficitul contului curent a scăzut de la 92. reducerii deficitului balanţei comerciale. comparativ cu 76.4 la sută în 1994 şi 5 la sută în 1995. pentru că politica de macrostabilizare şi-a pierdut treptat din forţă. Ulterior.

un număr de cinci ţări a înregistrat un volum al creditelor acordate de peste 100 milioane USD: Franţa şi Canada cu câte 310 milioane USD fiecare.294 milioane USD. veniturilor şi a transferurilor curente. acţiune începută în 1995 şi desfăşurată în baza Legii nr.236 milioane USD şi Japonia . cât şi privaţi16. Influenţa determinantă asupra contului curent a avut-o balanţa de bunuri şi servicii. comparativ cu 81 la sută în anul anterior.5 miliarde dolari.5 miliarde dolari a deficitului balanţei bunurilor. pe fondul creşterii exportului şi al reducerii importului. La sfârşitul anului 1994. România a achitat aproximativ 870 milioane dolari în contul datoriei externe.357 milioane USD cât era în anul 1993 (Tabelul nr. preluată de ziarul “Adevărul”. ceea ce reprezintă 93. Datoria externă a ţărilor în curs de dezvoltare. de fapt. Din analiza structurii pe tipuri de debitori a datoriei externe. Un alt obiectiv de politică valutară l-a reprezentat reducerea datoriilor externe ale României Datoria externă reprezintă. ponderea principală o deţineau creditele FMI (48.5%) şi UE (20. Germania . Florin Georgescu.2%). Ghibuţiu M. În categoria “Relaţii bilaterale” (1732 milioane USD). iar în 1993. un deficit de 1296 milioane dolari SUA. Florin Georgescu spunea.447 milioane USD. Banca Naţională a 16 Dijmărescu E. SUA . însumând împreună 4150 milioane USD la data de 31 decembrie 1994. creanţe şi aranjamente externe din 1994. la 31 decembrie 1994. Contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat.6 la sută faţă de 1998. Principalele surse ale datoriei externe a României sunt: creditul de export (peste 1 an) pe care importatorii din ţara debitoare îl primesc de la partenerii lor comerciali externi. 55. “în anul 1997 urmând a se plăti ratele scadente şi dobânzile pentru o parte din creditele contractate şi consumate între anii 1990-1992”. că în anul 1995. Fostul ministru al Finanţelor. 370 milioane dolari. al cărei sold a scăzut de la 7. în 1994 a plătit 650 milioane dolari. în limita unui plafon de îndatorare de 1. Fostul ministru afirma că anii 1997 şi 1998 vor fi “vârful datoriei externe”. structura deficitului contului curent s-a modificat. Isărescu Mugur. iar cea a excedentului de la poziţia transferuri curente a rămas nemodificată. credite cu termen peste un an. că România avea de plătit în anul 1996 încă 970 milioane dolari în contul datoriei externe.9 la sută în 1998 la 4. . Bucureşti. p. 36. datoria externă a României era de 4. în scădere cu 58. în anul 1999. Stagnarea exporturilor şi creşterea importurilor au făcut ca gradul de acoperire a importurilor cu exporturi să fie de 76. faţă de 3.3% din totalul datoriei externe17. În anul 1996. III. Comparativ cu 1998. BIRD (24. în cadrul creditelor primite de la organismele financiare internaţionale (2715 milioane USD).4 la sută în 1999. de asemenea. Evoluţia regimului valutar în România 153 sută în 1988. atât publici. completată cu Legea nr. 1977. 118/1995. p. precum şi împrumuturile acordate de organizaţiile financiare internaţionale.109 milioane USD. datoria care trebuie plătită unor creditori externi. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. La data de 31 decembrie 1994. 29/1996. Evoluţia pozitivă a contului curent s-a datorat reducerii cu 1. obţinute de la alţi creditori privaţi externi.1 la sută în 1998. în sensul scăderii ponderii balanţei comerciale şi al creşterii ponderii serviciilor.2). creditele şi împrumuturile obţinute de la bănci private. 17 Banca Naţională a României Raport anual privind balanţa de plăţi. în timp ce ponderea deficitului balanţei veniturilor a înregistrat o uşoară creştere. Banca Naţională a României a continuat acţiunea de contractare de împrumuturi pe termen mediu şi lung de pe piaţa internaţională de capital pentru consolidarea rezervelor statului. anunţa într-o conferinţă de presă din decembrie 1995.4%). se evidenţiază menţinerea ponderii mari a creditelor externe contractate direct de către stat şi de către agenţi economici cu garanţia statului.

1 la sută mai mult decât în anul următor. în scădere cu 9. o influenţă favorabilă de circa 0. Trebuie menţionat. În cadrul poziţiei investiţionale internaţionale. soldul datoriei externe pe termen mediu şi lung a atins nivelul de 8.5 milioane dolari SUA.2 la sută).8 miliarde dolari SUA.2 miliarde faţă de finele anului 1996 fiind rezultatul unor intrări de peste 3 miliarde dolari SUA. de asemenea. Structura valutară a datoriei externe pe termen mediu şi lung la sfârşitul anului 1999 a evidenţiat faptul că ponderea predominantă a deţinut-o dolarul SUA (58. soldul datoriei externe pe termen mediu şi lung a depăşit nivelul de 9 milioane dolari SUA.4 la sută faţă de anul 1998. suma intrărilor nete fiind de 220.4 la sută).1 milioane dolari SUA. din totalul pasivelor externe. datoria externă deţinea ponderea cea mai mare (63. pe fondul unor ieşiri nete de 496. care au însumat 1314. Serviciul datoriei externe pe termen mediu şi lung în anul 1999 a însumat 2.4 miliarde dolari SUA. Deprecierea dolarului american în raport cu celelalte valute a contribuit la creşterea soldului datoriei (contractată în alte valute) cu 302. al unor plăţi de 1. În anul 1998. ca urmare a aprecierii dolarului american în raport cu celelalte valute convertibile.1 miliarde dolari. În anul 1999.8 milioane dolari SUA. În anul 1997. urmat de marca germană (15.8 la sută faţă de finele anului precedent. creşterea netă a acesteia de 1. monedele compozite (DST şi Euro) cu 13 la sută şi yenul japonez (5. însumând la data de 31 decembrie 1996 peste 7.3 milioane dolari. .2 la sută).5 miliarde dolari SUA rezultată din aprecierea monedei americane faţă de celelalte valute occidentale. cu 27.154 Mecanisme valutare României a realizat acest obiectiv contractând de pe piţele de capital credite pentru consolidarea rezervelor. datoria externă pe termen mediu şi lung a atins nivelul de 8.1 la sută).4 miliarde dolari SUA. că a avut loc o reducere de 376 milioane dolari SUA.4 miliarde dolari SUA – rate achitate. în creştere cu 5.

Evoluţia regimului valutar în România 155 Evoluţia balanţei comerciale: ianuarie 1993 – 1999 Tabelul nr. dolari mil. dolari Comercială SUA SUA I 93 350 470 -120 II 351 518 -167 III 398 503 -105 IV 392 462 -70 V 384 371 13 VI 407 559 -152 VII 491 518 -27 VIII 400 371 29 IX 468 544 -76 X 425 634 -209 XI 364 466 -102 XII 462 604 -142 I 94 383 409 -26 II 388 407 -19 III 460 478 -18 IV 491 513 -22 V 465 486 -21 VI 519 517 2 VII 551 459 92 VIII 545 613 -68 IX 581 497 84 X 593 510 83 XI 601 834 -233 XII 574 839 -265 I 95 497 519 -22 II 594 695 -101 III 502 727 -225 IV 630 777 -147 V 608 703 -95 VI 670 735 -65 VII 591 780 -189 VIII 661 658 3 IX 714 838 -124 X 705 870 -165 XI 695 680 15 XII 737 806 -69 96 8045 10555 -2470 97 8431 10411 -1980 98 8300 10911 -2611 99 8503 9595 -1092 Sursa: Banca Naţională a României . 9 Export Import Sold (FOB) (FOB) Luna Balanţa mil.

156 Mecanisme valutare Graficul nr.iun. 1999 900 Export (FOB) Import (FOB) Sold Balanţa Comercială 600 300 0 I III V VII IX XI I III V VII IX XI I III V VII IX XI 96 98 93 94 95 -300 . 1993 . 10 Evoluţia Balanţei Comerciale ian.

măsuri care au fost parţial realizate. punctul maxim fiind atins în luna decembrie. în primele 6 luni din 1995 rata inflaţiei a fost de 8.  adoptarea politicii comerciale. producţia industrială a crescut cu 9. Totuşi. atât sub forma creditelor. au fost propuse măsuri concrete care trebuiau luate pentru îndeplinirea obiectivelor politicii valutare din România. în faţa Parlamentului României. Eliminarea segmentării pieţei şi restabilirea echilibrului dintre cerere şi ofertă au reprezentat obiectivele strategice stabilite de Banca Naţională a României încă de la sfârşitul anului 1993. s-a realizat “aterizarea lină” (soft landing). în vederea limitării cererii de import. în special a balanţei de plăţi externe şi a rezervelor internaţionale. În discursul ţinut de Mugur Isărescu. dar realizarea lor a avut loc începând cu luna aprilie 1994. capacitatea redusă a întreprinderilor de a absorbi şocurile nominale produse de creşterea preţurilor input-urilor prin ajustarea corespunzătoare a activităţii. Acest lucru s-a bazat pe evoluţia favorabilă a indicatorilor economici. cât şi sub forma investiţiilor directe. precum şi 18 Banca Naţională a României Raport anual 1994. rata inflaţiei a scăzut. disciplina financiară a scăzut. Este cunoscut faptul că. stabilitatea relativă în termeni nominali a cursului valutar s-a menţinut până aproape de sfârşitul anului 1994. Aceasta s-a datorat în principal competitivităţii reduse a economiei româneşti. concomitent cu o apreciere semnificativă a leului pe celelalte pieţe. la sfârşitul anului 1994. Guvernatorul Băncii Naţionale a României. prin consolidarea creşterii producţiei şi scăderea ratei şomajului.  atragerea de resurse de pe piaţa externă de capital. La începutul anului 1994. precum şi identificarea de noi instrumente pentru stimularea exporturilor. cum ar fi:  creşterea temporară a ratelor dobânzii. când creşterea preţurilor de consum a depăşit nivelul de 10 la sută. Evoluţia regimului valutar în România 157 IV. la 9. arieratele au început să crească. Inflaţia s-a amplificat în a doua parte a anului 1996 sub influenţa mai multor factori cu acţiune convergentă. constrângerilor financiare slabe şi conducerii deficitare a întreprinderilor. Rata medie lunară a inflaţiei în ultimul trimestru a fost de 6. Apoi. în 1997.7 la sută. Astfel.9 la sută. Ca urmare. Acest lucru a accelerat dezechilibrul valutar.2 la sută faţă de perioada corespunzătoare din anul 1994. în anul 1995.5 la sută.  supravegherea băncilor şi a caselor de schimb valutar pentru ca funcţionarea acestora să se încadreze strict în parametrii normali de activitate şi în limitele obiectivului de activitate specific. iar impactul imediat al noii situaţii a fost creşterea cererii de import. Restabilirea echilibrului pe piaţa valutară s-a realizat prin deprecierea în termeni nominali a cursului pe piaţa interbancară.  corelarea politicii monetare cu celelalte politici ale statului în vederea realizării unei eficienţe a politicilor economice.  controlul arieratelor şi restabilirea disciplinei financiare. prin eliminarea scutirilor de taxe vamale şi a altor facilităţi acordate importatorilor. . Factorul determinant al inflaţiei l-a reprezentat.4 la sută la sfârşitul lunii iulie 199518. de peste două ori mai mare decât cea înregistrată în primele nouă luni ale anului. la începutul anului 1995. precum şi limitarea creşterii creditului în economie şi îndeosebi a celui exprimat în valută convertibilă. prin coerenţa politicii promovate de Guvern şi Banca Naţională a României. în anul 1995. iar rata şomajului a scăzut de la 10. prin mecanisme indirecte.

fără nici o limită de plafon.8 la sută. Rata anuală a inflaţiei a coborât de la 151. în preţurile produselor.9 la sută.4. a fost instituit dreptul persoanelor fizice de a cumpăra valută de la casele de schimb valutar. care însă s-au reflectat în evoluţiile din anul 1999. rata medie lunară a inflaţiei. În felul acesta. Accesul pe piaţa valutară se face în conformitate cu Normele privind funcţionarea pieţei valutare – N. nivelul ratei inflaţiei la sfârşitul anului 1999 a fost de 54. fiind cu peste 5 puncte procentuale mai mică decât în anul anterior. spre deosebire de alte ţări central şi est- europene în care se practică încă sistemul cedării valutei sistemului bancar. ajustarea externă s-a realizat pe seama ratării dezinflaţiei. 4. faţă de nivelul înregistrat în anul 1998 de 40. de 2. ca şi de amânarea unor corecţii de preţuri interne. Introducerea acestui regim valutar. Exportatorilor români. având aceleaşi trăsături de bază. una dintre cele mai liberale reglementări privind deţinerea de valută.4 puncte procentuale sub nivelul programat a fost susţinută şi de reducerea preţurilor mondiale (în special pentru materii prime şi produse petroliere). cu asumarea angajamentului de a nu se introduce în viitor asemenea restricţii. 1 şi Normele privind efectuarea operaţiunilor de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar . precum şi din stabilirea cursului valutar pe seama cererii şi ofertei. faţă de decembrie 1997. alături de Bulgaria. Regimul valutar în prezent Actualul regim valutar din România este cel instituit în luna mai 1992. cât şi celorlalţi operatori de pe piaţă. Creşterea preţurilor a fost mai moderată în anul 1998. sprijinită şi de politica fiscală. să stimuleze echilibrarea balanţei.V. prin care agenţii economici puteau să păstreze integral resursele valutare. Operaţiunile de vânzare şi/sau cumpărare de valută pe piaţa valutară din România se pot efectua numai prin intermediarii autorizaţi de către Banca Naţională a României. a reuşit reducerea în 1998 a ratei inflaţiei (40. Prin notificarea oficială către Fondul Monetar Internaţional a acceptării de către România a obligaţiilor prevăzute în art. Ele constau din drepturile rezidenţilor de a păstra integral încasările valutare şi de a le utiliza liber pentru tranzacţii de cont curent. a fost menit să recâştige încrederea operatorilor pe piaţă şi. VIII.R. în mare măsură.deci s-a menţinut regimul .full retention. majorarea costurilor s-a translatat. a fost anunţată convertibilitatea totală de cont curent.6 la sută. al. Astfel. 2-4. Situarea ratei inflaţiei cu 4.158 Mecanisme valutare lipsei unei îmbunătăţiri a situaţiei de ansamblu a acestora. Politica monetară. În aceste condiţii. Putem afirma că România a avut.4 la sută la 45 la sută. obiectivul declarat al politicii monetare a fost coborârea ratei anuale a inflaţiei la nivelul de 45 la sută în decembrie 1998. În anul 1999. Actualul regim valutar reprezintă cea mai importantă pârghie de atragere a fluxurilor externe de capital. convertibilitatea monedei naţionale şi piaţa valutară. li se permite reţinerea integrală a valutei încasate. autorităţile au luat decizia eliminării restricţiilor la operaţiunile de cont curent. În anul 1998. Astfel. A fost menţinut dreptul rezidenţilor de a păstra toate încasările valutare şi de a le utiliza pentru operaţiuni de cont curent. prin cointeresarea exporturilor şi atragerea investitorilor străini. Regimul valutar din România se caracterizează prin: proprietatea asupra valutei.6 la sută) chiar sub nivelul programat iniţial. în acelaşi timp.

nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare emis de Banca Naţională a României la data de 23 decembrie 1997. cursul de schimb al monedei naţionale.3. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare. Unele operaţiuni valutare de capital se pot efectua numai cu autorizaţia prealabilă a Băncii Naţionale a României.V. Partea I. Nerezidenţii pot deschide la bănci numai conturi curente în moneda naţională (leul). pe parcurs extern.  persoanele fizice şi juridice – pentru operaţiuni valutare ce decurg din acte de comerţ derulate în zone libere. valori mobiliare.V.2. precum şi la orice alte entităţi stabilite de lege. publicat în MO al României. deschise în străinătate la societăţi bancare şi alte instituţii asimilate etc. la bordul aeronavelor şi navelor. rezidenţii şi nerezidenţii au dreptul să dobândească. leul. nu există o lege care să guverneze regimul valutar. puncte de control al trecerii frontierei de stat. trenuri internaţionale. norme şi reguli de procedură instituite de statul român cu privire la: plăţile în valută pentru operaţiunile de comerţ exterior şi operaţiunile necomerciale. Principalul act normativ care reglementează în prezent regimul valutar din România este Regulamentul nr.  persoanele juridice – care efectuează operaţiuni valutare decurgând din contracte de comerţ exterior. pe baza contractelor de comision între comisionar şi comitent. de fapt. În România. În baza acestui act normativ. autorizate prin regulament să efectueze operaţiuni valutare pe teritoriul României:  băncile – pentru operaţiuni valutare prevăzute în autorizaţia de funcţionare. circuitul aurului şi al metalelor preţioase. aeroporturi. precum şi alte active exprimate în valută în condiţiile legii şi regulamentului valutar. Peroanele juridice rezidente au obligaţia de a proba cu documente natura operaţiunii valutare şi suma solicitată în cazul operaţiunilor de cumpărare valută. care să reglementeze ansamblul de principii. avalurile şi alte facilităţi financiare auxiliare. o formă de concretizare a politicii valutar-financiare a statului român.R. pe teritoriul României încasările şi plăţile între rezidenţi se realizează în moneda naţională. rezerva valutară oficială. porturi. Sunt exceptate următoarele categorii de rezidenţi. . să deţină şi să utilizeze instrumente de plată. încă.  garanţiile.R. pentru următoarele operaţiuni efectuate în nume şi în cont propriu:  tranzacţiile cu instrumente specifice pieţei monetare în străinătate. 395/1997. conturi tip A şi conturi tip B – purtătoare de dobândă la vedere.  operaţiunile în conturi curente şi de depozit în valută. Fac excepţie de la prevederile de autorizare băncile.19 Rezidenţii pot efectua în mod liber şi fără restricţii operaţiuni valutare curente. În România. drepturile şi datoriile legate de deţinerea şi utilizarea de valută. 19 Anexe la Regulamentul nr. Evoluţia regimului valutar în România 159 pentru persoane fizice pe teritoriul României – N. acestea reprezentând. conform prevederilor din Normele privind modul de autorizare şi de raportare a operaţiunilor valutare de capital – N. Cu alte cuvinte. o lege a devizelor. nu a fost promulgată. Rezidenţii şi nerezidenţii pot deschide conturi în valută la bănci.  persoanele fizice şi juridice – care beneficiază de prevederi legale exprese ce le dau dreptul de a efectua operaţiuni valutare pe teritoriul României etc.

1/20 octombrie 1995 de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. precum şi orice alte tranzacţii exprimate în valute şi care se pot efectua prin transfer bancar. Rezidenţii. care decurg din: • investiţii directe ale rezidenţilor în străinătate şi ale nerezidenţilor în România. comisioanele şi alte cheltuieli aferente. • operaţiuni cu valori mobiliare specifice pieţei de capital: admiterea valorilor mobiliare româneşti pe pieţe de capital străine şi admiterea valorilor mobiliare străine pe pieţe de capital româneşti. • remiteri de sume moderate (sume aferente cheltuielilor curente de întreţinere ce pot fi justificate ulterior) reprezentând cheltuieli curente de întreţinere a membrilor familiei. creditările. Aceste instrucţiuni prevăd termene limită pentru repatrierea valutei. • remiteri de sume moderate. cu termene iniţiale de rambursare mai mici de un an.art. atunci când sunt efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi. Legea nr. în numerar. provenind din operaţiuni de capital. altele decât cele reprezentând investiţii directe) în România ale nerezidenţilor şi în străinătate ale rezidenţilor. atestată documentar. mai puţin taxele. atestată documentar. compensările. 14/1992 . pentru rambursarea de credite financiare. • repatrierea veniturilor nete sub formă de dividende. de la 5 zile de la data înscrisă în DIV. cu instrumente de plată sau prin alte modalităţi de plată agreate sau acceptate de bănci. care nu sunt de natura operaţiunilor de capital şi care decurg din: • tranzacţii de comerţ internaţional. până la echivalentul a maximum 60000 dolari SUA anual. În acest scop. 2. Aceste termene variază astfel: de la 5 zile de la data înscrisă în Declaraţia de Încasare Valutară (DIV). rezidenţii pot întreprinde demersurile necesare pentru convertire în valută convertibilă sau în monedă naţională a sumelor obţinute în alte valute. 9) privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici. dobânzi etc. 76/1992 . Definirea operaţiunilor valutare curente ca fiind operaţiunile efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi. 7 şi Ordonanţa nr. alte tranzacţii curente. • lichidarea investiţiilor directe în străinătate de către rezidenţi şi a celor în România de către nerezidenţi. . 1. 18/1994 aprobată prin Legea nr. Principalele obiective la care face referire regulamentul valutar menţionat sunt: 1. Definirea operaţiunilor valutare de capital ca fiind operaţiuni valutare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi.160 Mecanisme valutare Regulamentul defineşte operaţiunile valutare ca fiind încasările. plăţile. precum şi credite de comerţ internaţional şi alte facilităţi bancare aferente. În aceste categorii se includ şi operaţiunile exprimate în moneda naţională (leu). dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data trecerii frontierei române. dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice de la data trecerii frontierei române. • investiţii imobiliare (achiziţionare de terenuri.art. pentru celelalte zone. în baza prevederilor Instrucţiunilor nr. inclusiv servicii. 34/1995 . cumpărare sau construire de clădiri. 12/1995 (modificată prin Ordonanţa nr.art. sunt obligaţi să transfere sau să repatrieze în valută convertibilă sau monedă naţională toate sumele dobândite din operaţiunile cu străinătatea. transferurile. în funcţie de zona geografică a partenerului extern. pentru zona Europei şi Orientului Mijlociu.

• operaţiuni în conturi de depozit. titluri de stat emise de administraţia publică centrală sau locală etc. sunt supuse autorizării Băncii Naţionale a României următoarele categorii de operaţiuni de capital: • investiţiile directe şi investiţiile imobiliare ale rezidenţilor în străinătate. în România. ci este încă restricţionat. • asigurări de viaţă. (acţiuni şi alte titluri cu caracter participativ la societăţi. • unele mişcări de capital dispuse de persoanele fizice. Evoluţia regimului valutar în România 161 • operaţiuni cu instrumente specifice pieţei monetare (efecte de comerţ. • achiziţionarea de către rezidenţi de valori mobiliare şi unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine. acordate de rezidenţi nerezidenţilor. • alte transferuri. acordate de nerezidenţi rezidenţilor). • operaţiunile cu valori mobiliare şi instrumente tranzacţionate pe piaţa monetară. . • transferuri ale persoanelor fizice. În conformitate cu prevederile regulamentului valutar. • admiterea valorilor mobiliare şi a unităţilor organismelor de plasament colectiv pe piaţa de capital. Întrucât în România contul financiar şi de capital nu a fost liberalizat în totalitate. facilităţi financiare auxiliare. cu sau fără participarea unui rezident în tranzacţia comercială respectivă. tranzacţii cu instrumente ale pieţei monetare în România de către nerezidenţi şi tranzacţii cu instrumente ale pieţei monetare în străinătate de către rezidenţi. • credite financiare şi împrumuturi. • operaţiuni cu instrumente de plasamente colective. în lei. • operaţiunile în conturi curente şi de depozit ale rezidenţilor cu instituţiile financiare nerezidente. • credite de comerţ internaţional (cu termen de rambursare mai mare de un an). operaţiunile valutare de capital sunt supuse autorizării Băncii Naţionale a României. altele decât cele menţionate anterior. admiterea de instrumente ale pieţei monetare străine pe piaţa monetară românească. • operaţiunile în conturi de depozit. • operaţiuni în conturi curente.): admiterea de instrumente ale pieţei monetare româneşti pe pieţele monetare străine. avaluri. • împrumuturile şi creditele financiare cu termen de rambursare mai mic de un an. • garanţii. inclusiv leasing financiar. • garanţiile şi alte facilităţi (mai puţin cele cu scadenţă mai mare de un an. • schimb valutar. ale nerezidenţilor. fonduri mutuale): admiterea instrumentelor de plasamente colective româneşti pe pieţe financiare străine şi admiterea instrumentelor de plasamente colective străine pe piaţa financiară românească. în prezent. acordate de nerezidenţi rezidenţilor şi acordate de rezidenţi nerezidenţilor. • creditele comerciale cu rambursare mai mare de un an.

în numerar sau în conturi personale deschise la societăţile bancare autorizate de Banca Naţională a României. • stabilirii unor limite la poziţiile valutare nete ale societăţilor bancare. altor instrumente şi unităţilor de plasament colectiv pe pieţele din România şi operaţiunilor de depozit în lei ale nerezidenţilor). Persoanele fizice rezidente care realizează venituri în valută în străinătate pot păstra sumele respective în conturi deschise la bănci din străinătate. cât şi ieşiri. Persoanele fizice rezidente pot deţine sume în valută.162 Mecanisme valutare 3. de asemenea. . în vederea protejării monedei naţionale. Acesta se stabileşte pe piaţa valutară. inclusiv al caselor de schimb valutar. politica valutară a statului şi îndeplineşte următoarele atribuţiuni pe linia: • emiterii reglementărilor privind operaţiunile cu active externe şi aur. pe baza cererii şi ofertei şi cu respectarea procedurilor elaborate de Banca Naţională a României. împreună cu alte instituţii abilitate. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României. Deschiderea în străinătate de conturi bancare de către persoanele juridice rezidente se efectuează numai pe baza şi în condiţiile autorizării prealabile a Băncii Naţionale a României. • publicării cursurilor de schimb pentru operaţiuni proprii. • păstrării şi administrării rezervelor internaţionale ale statului. admiterii valorilor mobiliare. Modul de stabilire al cursului de schimb al leului faţă de monedele altor ţări şi faţă de monedele compozite (DST şi EURO). cu excepţia operaţiunilor pe piaţa monetară. să implementeze hotărârile Consiliului de Administraţie al băncii centrale referitoare la liberalizarea graduală a operaţiunilor de capital (liberalizarea tuturor intrărilor de capital. În conformitate cu prevederile Legii nr. Conturile rezidenţilor şi nerezidenţilor Persoanele juridice şi fizice. precum şi la calendarul de liberalizare a mişcărilor de capital atât intrări. 88/361/1988 privind liberalizarea mişcărilor de capital şi. precum şi a condiţiilor şi plafonului îndatorării externe a numitelor societăţi. Banca Naţională a României trebuie să realizeze armonizarea prevederilor privind operaţiunile de capital din regulamentul valutar cu legislaţia comunitară. • stabilirii plafoanelor activelor în aur şi valută. precum şi supravegherii persoanelor juridice care au obţinut autorizaţia de a efectua tranzacţii valutare. în principal cu prevederile Directivei CE nr. 4. aceasta conduce. * * * În vederea aderării României la Uniunea Europenă. 5. • elaborării balanţei de plăţi şi a altor lucrări privind poziţia investiţională internaţională a ţării. autorizării şi retragerii autorizaţiei. rezidente şi nerezidente. Definirea pieţei valutare din România care se compune din totalitatea operaţiunilor de vânzare-cumpărare de valută contra monedei naţionale (leu) de către intermediarii autorizaţi de Banca Naţională a României în nume şi în cont propriu sau în nume propriu şi în contul clienţilor. calculării şi publicării cursurilor medii pentru statistică. pe care persoanele juridice autorizate le pot deţine în depozit. pot deschide conturi în valută la societăţile bancare autorizate de Banca Naţională a României să efectueze operaţiuni valutare.

modificări care să se efectueze numai asupra normelor respective (NVR nr. Termenul până la care trebuie încheiat procesul de liberalizare a mişcărilor de capital este anul 2004. care instituie o asociere între România. pe de altă parte. liberalizarea totală a operaţiunilor cu valori mobiliare şi alte instrumente tranzacţionate pe piaţa monetară. este necesară modificarea Regulamentului nr.  stabilirea principiilor generale care vor guverna sfera relaţiilor valutare (în lipsa unei legi valutare). admiterea valorilor mobiliare şi a unităţilor organismelor de plasament colectiv străine pe piaţa de capital românească. Evoluţia regimului valutar în România 163 Preluarea în legislaţia naţională a prevederilor directivei menţionate este susţinută de prevederile Acordului european. precum şi acordarea de credite comerciale de către rezidenţi nerezidenţilor. Acordul prevede ca. 5. precum şi liberalizarea parţială a garanţiilor cu scadenţă mai mică de un an. precum şi a împrumuturilor şi creditelor financiare cu scadenţă mai mică de un an. 88/361/1988. cadouri. deţine integral şi utiliza orice active în valută. liberalizarea totală a operaţiunilor privind admiterea valorilor mobiliare naţionale pe piaţa de capital străină. inclusiv a Nomenclatorului mişcărilor de capital. 7). dote etc. părţile să adopte măsuri care să permită crearea condiţiilor necesare pentru aplicarea graduală a regulilor Comunităţii referitoare la libera circulaţie a capitalului.  dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a dobândi. . Acest proces de liberalizare se va realiza etapizat. liberalizarea operaţiunilor în conturile de depozit.12. liberalizarea etapizată a investiţiilor directe şi imobiliare ale rezidenţilor în străinătate.1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare emis de Banca Naţională a României şi intrat în vigoare la data de 30 ianuarie 1998. acordate de nerezidenţi rezidenţilor. în sensul realizării posibilităţii de a opera cu uşurinţă modificările care pot apărea pe parcursul liberalizării operaţiunilor de capital. liberalizarea totală a împrumuturilor şi creditelor financiare cu scadenţă mai mică de un an.  în anul 2003. precum şi admiterea valorilor mobiliare şi a altor instrumente pe piaţa monetară. şi anume:  în perioada 2001-2002. termenilor şi prevederilor Directivei CE nr. acordate de rezidenţi nerezidenţilor. 3. Principiile care vor sta la baza noii reglementări valutare sunt:  implementarea acquis–ului comunitar privitor la libera mişcare a capitalurilor prin preluarea integrală în proiectul noului regulament valutar a definiţiilor.  realizarea unei structuri flexibile a proiectului de regulament. nu şi asupra altor prevederi din corpul regulamentului.  în cursul anului 2001. Comunităţile europene şi statele membre ale acestora. Pentru aducerea la îndeplinire a deciziilor menţionate.  perioada 2003-2004. 3/23. pe de o parte.  în anul 2004.  în perioada 2002 – 2004. în primii cinci ani următori datei de intrare în vigoare a acestuia. cu respectarea prevederilor legale. liberalizarea etapizată a operaţiunilor privind achiziţionarea de către rezidenţi de valori mobiliare şi de unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine. liberalizarea operaţiunilor dispuse de persoanele fizice (moşteniri. cât şi a principiilor tehnice care se regăsesc în normele la regulamentul actual.).

peste această limită transferurile fiind supuse autorizării Băncii Naţionale a României etc. deţine şi utiliza active exprimate în lei.  dreptul nerezidenţilor de a dobândi.164 Mecanisme valutare  afirmarea convertibilităţii depline a operaţiunilor valutare curente.  permisiunea nerezidenţilor de a deschide fără autorizarea Băncii Naţionale a României conturi la vedere în lei de tip A (pentru operaţiuni curente) şi de tip B (pentru operaţiuni de capital). fără autorizarea Băncii Naţionale a României.  posibilitatea efectuării libere a transferurilor în valută de către rezidenţi în favoarea altor rezidenţi aflaţi temporar în străinătate pentru sume până la echivalentul a 5000 Euro.  afirmarea principiului că efectuarea operaţiunilor de capital de către rezidenţi şi nerezidenţi este liberă cu excepţia: operaţiunilor de natura datoriei publice externe. operaţiunilor de capital prevăzute în regulamentul valutar. VIII din Statutul Fondului Monetar Internaţional. . precum şi conturi de tip D (conturi de depozit) cu autorizarea Băncii Naţionale a României. operaţiunilor de capital efectuate de rezidenţi care nu depăşesc echivalentul a 5000 Euro/operaţiune.  accesul liber pe piaţa valutară al rezidenţilor şi nerezidenţilor pentru operaţiuni curente şi de capital. operaţiunilor de capital efectuate în nume şi cont propriu de bănci. prin efectuarea tuturor operaţiunilor curente în lei şi valută convertibilă. liber. cu respectarea prevederilor legale.  confirmarea dreptului nerezidenţilor de a repatria disponibilităţile în valută deţinute în conturi deschise în România. ca urmare a acceptării art.