You are on page 1of 7

Curs – Geografia fizic a României

ă

c)
lacul de crater vulcanic
Sfânta Ana din Masivul Ciomatu (din sudulMunilor Harghita);
ţ
d)
lacuri acumulate în excavaii
ţ
formate prin procese complexeg r a v i t a i o n a l e ş i n i v a l e , p e p o l i e s t
ructurale, cum sunt Lacul Negru din
ţţ
Muntele Penteleu şi Lacul Vulturilor din Muntele Siriu;e)
lacuri acumulate în depresiuni carstice
(Ighiu din Munii Trascului,
ţă
Ponor din Platoul Padiş-
Bihor, relativ numeroase lacuri temporare în zonaV a ş c u , î n M a s i v u l H g h
imaş ş.a.;
ăă
f)
lacuri formate în spatele barajelor de surpare şi alunecare
(Lacul Roşud e p e v a l e a s u p e r i o a r a B i c a z u l u i , L a c u l C r u c i i d i n M u n i i
Stînişoarei, Lacul
ăţ
B l t u d i n M u n i i N e m i r a , L a c u l B â s c a f r
C a l e d i n M u n t e l e S i r i u ş i
ă ă
ă
ţ ă
ă
numeroase lacuri de alunecare cu existen temporar);
ţă ă
g)
lacuri formate în masive de sare
de la Ocna Sugatag şi Coştiui dinDepresiunea Maramureş (în dimensionarea acestor lacuri
un rol important l-auavut şi interveniile antropice).
ţ
Lacurile antropice din spaiul montan sunt amenajate pe vile unor râuri
ţă
cu bogat potenial hidroenergetic. Meninm astfel sal
ba de lacuri de
ţţă

Lacul ăţ Scropoasa. Ocnele Mari. Lacul Siriu. iar mai la nord Vintileasca. Ocnia. Cojocna. de barajantropic. Loptari ş. lacurile din Defileul Oltului Turnu Roşu-Cozia. Lacul Vidra (dep e Valea Lotrului). Gârleni. din bazinelehidrografice ale Crişurilor. ţă Lacurile din regiunea morfoclimatic subcarpatic sunt puin variate sub ăăţ aspect tipologic: pe masive de sare şi de gips. ca numr şi ăăă suprafa lacurile antropice: Stânca-Costeşti de pe Valea Prutului. lacurilede pe Valea Sebeşului. ţăă Telega. Lacul Poiana Uzului. Praid. Bâtca Doamnei). Lacul Bârzava (de pe ăţ Valea cu acelaşi nume).a. acumulare de pe valea montan a Bistriei Moldoveneşti (Izvorul Muntelui. Vaduri. ţ În zona colinar şi de podiş a României predomin.a. Scelu. Lacul Paltinu. ţă erbneşti. pe Valea Oltului. Lacul Firiza (din apropiere de Baia Mare. pe Valea Argeşului (din sectorul subcarpatic). Ocna Dej. În Subcarpaii Getici şi de Curbur se întâlnesc lacurile Slnic Prahova. pe ă Valea Tismanei şi ai altor aflueni ai Jiului. ţ Bacu I şi II).Lacurile de baraj antropic sunt numeroase: pe Bistria (Racova. în „Subcarpaii interni ai Transilvaniei” menionm ă ţ ţ ă lacurile: Ursu de la Sovata. Lacul Vidraru (de pe Valea Argeşului). Lacul Vliug (din Munii Semenic). Turda ş. ţăă Peste coroana montan. de alunecare-surpare. ăţ Pângrai. din bazinul montan al Someşului Mic. LaculPorile de Fier (din Defileul Dunrii) şi altele. ă .

Podu Iloaiei de pe Bahluie. Ctina şi ăţă Geaca din Câmpia Transilvaniei şi numeroase alte lacuri mai mici în toateregiunile colinare din România. Delta Dunrii. Alte lacuri naturale s-au format prin ăăţ bararea natural a unor vi datorit alunecrilor de teren din Podişul Moldovei. lacuri de tasare (din crovuri) ş. Dracşani de pe Valea Sitnei. limane fluviale. Rcciuni de pe Valea Siretului. în ă ă ă . ă Lacurile de lunc au cunoscut un proces de drenare pe cale antropic. ăăă În regiunea morfoclimatic de câmpie ponderea cea mai mare o au ă lacurile naturale: de lunc. Podişul Getic (acestea au îns durat limitat în timp).a. supus şi ea unor lucrri de drenare. ăăţ Paşcari de pe Valea Racovei. încât ăă numrul lor s-a redus mai ales între anii 1960-1980. Paşcani. erau cunoscute circa 700 lacuri. o situaie special o are lacul de origine ţă carstic Zton din Podişul Mehedini. ăăă pân la jumtatea secolului XX. Între lacurile naturale de podiş. Iezerul Dorohoi de 79 Curs – Geografia fizic a României ă pe Jijia superioar. Soleşti de pe Valea Vasluieului. Dac în Lunca Dunrii. în prezent au ăă mai rmas sub 100. Belceşti de pe Bahlui. ă ă ă ă Podişul Transilvaniei.

a. Teghirghiol. de asemenea. Ttaru. (în lungul Ialomiei).L a c u r i l e d i n c a t e g o r i a l i m a n e l o r f l u v i a t i l e c a r a c t e r i z e a z î n d e o s e b i ă partea nord-estic a Câmpiei Române: Glui. ăăă În partea de nord-est a Câmpiei Române se remarc.a. Ctuşa (în lungul Siretului).a. având ăă legtur cu Oceanul Planetar prin intermediul strâmtorii Bosfor şi a mrilor . Strachina. Mangalia). un ă numr important de lacuri de crov (Movila Miresii. Dunarreni. (în lungul ţăă Buzului). Inand. Balta Alb.a.a. Ianca. Unitaile de câmpie.ă prezent mai pstreaz 670 lacuri cu o suprafa de peste 300 km ă ă ţ ă 2 . Lozova. Snagov ă ă ă ă ă ş. ăă Limanele fluvio-maritime (Taşaul. Tmaş ş. Mlina. Plopu ăă ş. Plaşcu. Bugeac. Oltina. ă ă ţ ă Marea Neagra Marea Neagr face parte din categoria mrilor intercontinentale. Jirlu. precum şi Lunca Dunrii cunosc şi lacuri antropice ţă amenajate recent în scopuri agro-piscicole: Cefa. Coşteiu ş.). Zmeica.precum şi lagunele marine (Razim-Sinoie. ă ă ă ţ ă Vederoasa (în legtur cu Dunrea). Tatlageac. incintele lacustre pentru piscicultur din Lunca şi Delta Dunrii ş. Cldruşani. Ciolpani. în Câmpia ă de Vest. Amara. Siutghiol) s-au format înl e g t u r c u o s c i l a i i l e n i v e l u l u i M r i i N e g r e d i n H o l o c e n .

ăăă Marmara şi Mediteran. ca un geosinclinal tânr. aportul apei din râurile afluente şi schimburile 80 Curs – Geografia fizic a României ă de ap cu Marea Mediteran şi Marea Azov: precipitaii 119 km³. ăăă Majoritatea cercettorilor consider c Marea Neagr este un rest din Marea ă ă ă ă Sarmatic şi Lacul Pontic. mio-pliocen. iar ă de alii. Originea depresiunii marine este considerat de unii ăă cercettori ca rezultând din scufundarea unui uscat în timpul miocenului. ăţă adâncimea maxim de 2245 m (aproape cât înlimea maxim a Carpailor). ă Platforma continental este mai bine exprimat în partea nord-vestic. Componentele bilanului hidric ale Mrii Negre reflect particularitile ă ţ ă ă ă ţ climatului temperat continental. evaporaia ă ă . aflat în curs de adâncire şi ţă lrgire. ă ă ţ ă ţ adâncimea medie de 1282 m şi un volum de ap de 529 955 km³. Suprafaa Mrii Negre este de 413 000 km².

„ i n t r r i ă ” din Marea Mediteran şi Azov 229 km³. T e m p e r a t u r i l e c e l e m a i r i d i c a t e s e înregistreaz în luna august (21.5- 25. între 60-80 m adâncime exist un orizont mai rece.5°C). În adâncime. e c u a i a d e b i l a n e c h i l i b r â n d u - se prin aportul marilor ă ă ţ ţ aflueni (Nistru. iar cele mai coborâte în februarie ă (0°C în nord-vest şi 8°C în sud-est). pe primii 60 m se constat o scdere a temperaturii medii ăă anuale pân la 7-8°C. ţă ca rezultat al schimbrii raportului dintre „intrri” şi „ieşiri”. Dunrea ş. ăă N i v e l u l M r i i N e g r e î n r e g i s t r e a z u n e l e v a r i a i i d e s c u r t d u r a t ă ă ţ ă ă determinate de schimbrile de presiune atmosferic (seişe cu durata pân la ăăă 13 ore şi amplitudini de pân la 2 m). cu . „ ă ieşiri ” spre celed o u m r i 3 7 2 k m ³ .).ţ ţ 332 km³. cu o periodicitate de 12 ore şi 25 minute). ţă Variaiile anuale ale nivelului Mrii Negre au amplitudinea de 20-26 cm.a.2 m). În stratul superficial. de forele mareice (9-12 ăţ cm. temperatura medie anual a apei variaz între ăă 11°C în nord-vest şi 16°C în sud- e s t . de vânt (1.

iar lungimea 60 m . În ăţţ adâncime. în zona de debuşare a marilor fluvii.3‰). dup care urmeaz sulfaii. în largul mrii salinitatea se menine în jurul concentraiei de 17-18%. Prezena hidrogenului sulfurat. între 80-450 m adâncime temperatura medie anual ă cunoaşte o creştere progresiv. ă ţ ă ţ ă Gradul de mineralizare a apei (salinitatea) creşte de la rm spre larg (în ţă partea nord-vestic.a. Din punct de vedere al compoziiei chimice predomin clorul (peste ţă 54%) şi sodiul (peste 30%). magneziul ş. încât pân la fundul mrii temperatura ăăă rmâne constant (9°C). în partea de nord şi nord-vest se ăă formeaz ghea la mal. ăăţ Pân la adâncimea de 225 m apele sunt bine oxigenate. În iernile friguroase.ăă temperaturi de 5-7°C. salinitatea creşte mai puternic pân la 600 m şi apoi mai lent pân ăă la 1000 m ( sub aceast adâncime salinitatea rmâne constant. Intensitatea maxim a furtunilor are loc în semestrul rece al ăă anului când înlimea valurilor poate atinge 6-8 m. fiin d de ăăă 22. îns sub 125- ăă 175 m adâncime se remarc prezena hidrogenului sulfurat. sloiuri plutitoare şi chiar pod de ghea. ăţă Dinamica apelor marine este mai activ în partea de nord-vest şi mai ă slab în sud-vest. are consecine ecologice negative ăţ asupra dezvoltrii vieuitoarelor în Marea Neagr. salinitatea este de 10 ă ‰). care la adâncimea ăţ de 2000 m atinge o concentraie de 7-11 mg/l. ţţ pe cea mai mare parte a stratului de ap.