You are on page 1of 3

Demnitatea şi responsabilitatea familiei preotului în viaţa Bisericii

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanţilor la
Cercul Pastoral dedicat familiei preotului, organizat de Protopopiatul III Capitală la Palatul Patriarhiei, joi,
24 februarie 2011:

În Patriarhia Română anul 2011 este dedicat familiei creştine prin proclamarea de către Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii, având în vedere că atât
Taina Sfântului Botez cât şi Taina Sfintei Cununii stau la baza familiei creştine.

Cunoaşterea situaţiei reale a familiei creştine din zilele noastre, pe de-o parte, şi înţelegerea mai
profundă a vocaţiei sale spirituale, pe de altă parte, se impun ca priorităţi ale lucrării misionare a Bisericii
în societate.

Reliefând importanţa familiei creştine ca fiind baza comunităţii eclesiale, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte
în Epistola către Efeseni despre legătura tainică dintre familie şi viaţa Bisericii. Astfel, comparând cele
două realităţi ale existenţei umane în Hristos Domnul, Apostolul neamurilor spune: „Taina aceasta” - a
unirii bărbatului cu femeia într-un trup, după porunca lui Dumnezeu - „mare este; iar eu zic în Hristos şi
în Biserică” (Efeseni 5, 32). În acest sens trebuie înţeleasă şi cultivată legătura sfântă care există între
taina familiei şi viaţa Bisericii, ca trăire în comuniune. De aceea, familia a fost numită, pe drept cuvânt,
Biserica de acasă - Ecclesia domestica - (Cf. Romani 16, 5; I Corinteni 16, 19).

Faptul că Dumnezeu Fiul, născut din veci de către Tatăl ceresc, S-a născut, prin lucrarea Duhului Sfânt, „la
plinirea vremii” ca om din femeie, având numele de Iisus, fiul Mariei, şi a crescut într-o familie
tradiţională, ne arată de ce termenii de bază din Biserică precum: părinte spiritual, mamă sau maică
spirituală, frate şi soră spirituală, fiu şi fiică spirituală sunt preluaţi din vocabularul prin care desemnăm
membrii familiei conjugale. Prin urmare, fără taina familiei nu poate fi înţeleasă nici taina Bisericii ca
familie duhovnicească a iubirii frăţeşti în Hristos, Fiul Tatălui ceresc, în Care primim înfierea prin lucrarea
Sfântului Duh din Sfânta Taină a Botezului.

Familia este cununa creaţiei, dar şi locul sau mediul în care omul începe să înţeleagă taina iubirii
părinteşti a lui Dumnezeu. Slăbindu-se legătura iubirii spirituale dintre om şi Dumnezeu în societatea
secularizată, familia conjugală se află astăzi într-o profundă criză spirituală, în stare confuză şi fără
orizont, fiind limitată la biologic şi terestru. Dificultăţile cu care se confruntă familia în societatea
contemporană nu sunt numai de natură economică (sărăcie materială tot mai evidentă, şomaj,
nesiguranţa zilei de mâine), ci şi morală (avort, divorţ, abandonul copiilor, libertinaj, droguri, trafic de
fiinţe umane) şi spiritual-religioasă (sectarismul, fanatismul şi prozelitismul religios).

În faţa acestor probleme, Biserica este chemată să acorde o atenţie deosebită familiei creştine, apărând
valoarea acesteia ca viaţă binecuvântată de Dumnezeu în scopul dobândirii mântuirii sau a vieţii veşnice.

Astfel, în plan practic, este absolut necesară o lucrare pastoral-misionară a Bisericii mai intensă şi mai
vastă, susţinută în mod deosebit de preoţii de mir, îndrumători spirituali ai familiilor creştine din
parohiile încredinţate lor spre păstorire.

familia preotului este un sprijin deosebit pentru preot în activitatea sa pastorală. Expresia românească sau apelativul de „doamna preoteasă” are o încărcătură spirituală deosebită şi reflectă grija sau preocuparea soţiei preotului privind activitatea acestuia în parohie. cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (I Timotei 3. Prin urmare. aducând o contribuţie la apărarea. Într-o parohie. din punct de vedere spiritual şi administrativ. Reflectând la situaţia actuală de criză a familiei în general. O pastoraţie credibilă şi bine organizată în parohie trebuie să înceapă cu buna organizare a casei preotului. ca exemplu de trăire morală şi comportament creştin. Pe de altă parte. precum şi ca factor esenţial de lumină şi speranţă pentru o bună pastoraţie a credincioşilor. În acest sens. care dospeşte toată frământătura” (Galateni 5.n. credincioase întru toate” (I Timotei 3. cumpătate. 5). Absenţa totală sau inactivitatea familiei preotului pe plan pastoral misionar este o contra mărturie. ca profesoare de religie. „bun chivernisitor al casei lui. În ce priveşte vestimentaţia şi condiţiile de viaţă. ne bucurăm și exprimăm recunoștința noastră pentru lucrarea misionară a preoteselor care lucrează. considerăm că trebuie să valorificăm resursele de îndreptare şi ieşire din criză. 9). 2). unii credincioşi judecă mai mult greşelile familiei preotului decât pe cele ale propriilor lor familii. Iar când familia preotului nu-l ajută pe acesta. atât prin faptul că ea poate deveni un model de viaţă creştină. cât şi prin implicarea directă a unor membri ai familiei în activităţile pastorale ale parohiei. având copii ascultători. medici sau în alte domenii de activitate. ci îl descurajează. 4). care nu au rolul de-a pedepsi.) să fie şi ele cuviincioase. ci de-a responsabiliza. cu multă pasiune şi bucurie. pe plan: misionar. statutare şi regulamentare bisericeşti. 36). prin respectarea cu stricteţe a prevederilor canonice. educatoare. este necesară întărirea instituţiei familiei preotului ortodox precum şi diminuarea cazurilor care influenţează în mod negativ viaţa şi activitatea bisericească. Iar „soţiile lor (ale slujitorilor Bisericii – n. filantropic sau administrativ. consolida şi evidenţia personalitatea religios-morală a preotului şi a întregii sale familii în comunitate. pentru a trăi cu speranţă. dar nici compătimită pentru neglijenţă. se adevereşte cuvântul Mântuitorului: „Duşmanii omului vor fi casnicii lui” (Matei 10. păstrarea şi cultivarea demnităţii familiei creştine astăzi. este şi acela ca slujitorul Domnului „să fie bărbat al unei singure femei” (I Timotei 3. care diminuează eficienţa activităţii preotului în parohie şi umbreşte imaginea lui ca păstor de suflete sau părinte duhovnicesc al comunităţii spirituale pe care o conduce pe calea mântuirii.În Biserica Ortodoxă. căci „dacă nu ştie să şi rânduiască a sa casă. neclevetitoare. totuşi soţia preotului ajută foarte mult în pastoraţie. 11 12). Între sfaturile pe care Sfântul Apostol Pavel le dă ucenicului său Timotei. ca model duhovnicesc şi factor de cultură şi civilizaţie. . deşi lucrează în mod discret. Acest termen s-a impus datorită faptului că. familia preotului trebuie să fie acel „puţin aluat. cu toată bunăcuviinţa” (I Timotei 3. acestea trebuie să fie în aşa fel încât familia preotului să nu fie invidiată pentru lux.

pentru a dobândi viaţa veşnică. iar criza familiei de azi poate fi depăşită cu ajutorul şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu-Creatorul Care a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul!” (Facere 1. psihologic. În plus. juridic. constituie pentru noi astăzi o puternică bază a speranţei creştine.Trebuie să vedem că fericirea este darul lui Dumnezeu. . trebuie să organizăm ajutorarea familiilor aflate în nevoi şi să le încurajăm. sociologic sau economic. poate aduce bucurie acolo unde ameninţă lipsurile şi tristeţea. între educaţia copiilor şi demnitatea persoanei umane. care aduce armonie şi bucurie în familie şi în societate. Şi anume. prin mijlocirea Maicii Domnului - icoana Bisericii rugătoare. nu un „drept” al omului ce trebuie cucerit în spirit individualist şi egoist. totuşi familia a fost instituţia cea mai stabilă în istorie. familia are vocaţia de a fi conlucrare a omului cu Dumnezeu în lume. creată după chipul Persoanelor divine. 28). să-I spunem Lui ce lipseşte cu adevărat familiei astăzi şi să spunem familiei creştine în criză să ceară ajutorul lui Hristos şi al Maicii Domnului în organizarea însăşi a vieţii familiei conjugale. bucuria Bisericii şi binele umanităţii. pentru că ea este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcede. producând multă nefericire altora prin lăcomie sau umilire. binecuvântarea familiei de către Domnul nostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii. Trebuie să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos. Hristos Cel ce a schimbat apa în vin poate schimba criza într-o speranţă nouă. când a transformat apa în vin. În concluzie. Minunea din Cana Galileii ne descoperă că fericirea este mai întâi de toate dar al lui Dumnezeu sau binecuvântare de la El. spre slava Preasfintei Treimi. Să nu reducem familia doar la aspectele ei pământeşti: biologic. În ciuda multor păcate şi primejdii abătute asupra neamului omenesc. În acest sens. îndemnul nostru părintesc este acesta: să cultivăm mai mult legătura sfântă care există între viaţa familiei creştine şi viaţa Bisericii.