Petre Lucian SEICIU Stefan STANCIU

ORGANE
DE MASINI
TRANSMISII
MECANICE







CUPRINS

1. Transmisii mecanice cu roti dintate ………………………………………………….. 9
1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice …………………………………………. 9
1.2 Generalitati privind angrenajele ……………………………………………………. 10
1.3 Clasificarea angrenajelor …………………………………………………………… 11
1.4 Procesul angrenarii …………………………………………………………………. 12
1.5 Legea fundamentala a angrenarii …………………………………………………… 13
1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa ………………………………. 16
1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti ............................... 19
1.8 Deplasarea danturii …………………………………………………………………. 20
1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire ………………………….………….. 22
1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior
al angrenajelor cu dantura deplasata ......................................................................... 26
1.11 Alunecarea flancurilor …………………………………………………………….. 29
1.12 Modificarea danturii ………………………………………………………………. 30
1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil ……………………….. 31
1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura înclinata ………………………………… 33
1.15 Angrenaje conice ………………………………………………………………….. 39
1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii …………………………………………… 43
1.16.1 Ruperea statica …………………………………………………………………... 43
1.16.2 Ruperea prin oboseala …………………………………………………………… 44
1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting) ……………………... 44
1.16.4 Griparea ................................................................................................................. 45
1.16.5 Uzarea abraziva………………………………………………………………….. 45
1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie …………………… 45
1.18 Fortele nominale în angrenaje …………………………………………………….. 46
1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta ………………………………………… 46
1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura înclinata ……………………………………….. 47
1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta ……………………………………………. 48
1.19 Fortele dinamice exterioare ……………………………………………………….. 48
1.20 Fortele de frecare ………………………………………………………………….. 49
1.21 Repartitia neuniforma a încarcarii pe lungimea dintilor …………………………... 51
1.22 Repartitia frontala a încarcarii nominale ………………………………………….. 53
1.23 Angrenajul – sistem dinamic. Fortele dinamice interioare ………………………... 54
1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui …………………………………………….. 56
1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor ............................................................ 58
1.26 Angrenaje melcate .................................................................................................... 61
1.26.1 Caracteristici generale ........................................................................................... 61
1.26.2 Elemente geometrice principale ............................................................................ 62
1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul ......................................................................... 66
1.26.4 Fortele în angrenajul melcat cilindric ………………………………………...…. 67
1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate ……………….. 68
1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor …………………… 68
1.26.7 Calculul la încovoiere prin oboseala la piciorul dintelui ..………………………. 69
1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat ……………………………………..…… 69
Organe de masini. Transmisii mecanice

6
1.27 Ungerea angrenajelor ……………………………………………………………… 70
1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti ............... 73
1.29 Bibliografie ………………………………………………………………………... 74
2. Transmisii prin frecare ……………………………………………………………….. 75
2.1 Transmisii prin tractiune elastohidrodinamica …...….……………………………... 75
2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD …………………………………………………….. 76
2.1.2 Particularitati cinematice ......................................................................................... 76
2.1.3 Capacitatea portanta ………………………………………………………………. 78
2.1.4 Randamentul ……………………………………………………………………… 78
2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata ……………………… 78
2.2.1 Roti cilindrice cu periferia neteda ............................................................................ 80
2.2.2 Transmisii cu roti cilindrice canelate ....................................................................... 81
2.2.3 Transmisii cu roti conice …………………………………………………………. 83
2.2.4 Variatoare de turatie cu roti de frictiune ………………………………………….. 85
2.2.4.1 Variator cu roti frontale cu caracteristica liniara de reglaj ……………………... 85
2.2.4.2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj …………………... 86
2.2.4.3 Variator dublu …………………………………………………………………... 87
2.2.4.4 Variator conic …………………………………………………………………... 88
2.2.4.5 Alte variatoare ………………………………………………………………….. 88
2.3 Bibliografie …………………………………………………………………………. 90
3. Transmisii prin curele ………………………………………………………………... 91
3.1 Aspecte generale ……………………………………………………………………. 91
3.2 Clasificarea transmisiilor prin curele ……………………………………………….. 91
3.3 Transmisii prin curele late ………………………………………………………….. 93
3.3.1 Calculul curelelor late …………………………………………………………….. 94
3.3.1.1 Geometrie, forte si eforturi unitare în curele late ………………………………. 94
3.3.1.1.1 Aspecte rezultate din geometria transmisiei cu curele ……………………….. 94
3.3.1.1.2 Forte si eforturi ……………………………………………………………….. 94
3.3.2 Procesul de alunecare si patinare …………………………………………………. 98
3.3.3 Viteza de uzare si grosimea stratului uzat ………………………………………... 100
3.3.4 Fiabilitatea transmisiilor prin curele ……………………………………………… 100
3.4 Transmisii prin curele trapezoidale ………………………………………………… 101
3.4.1 Aspecte generale ………………………………………………………………….. 101
3.4.2 Consideratii practice ……………………………………………………………… 102
3.4.3 Calculul curelelor trapezoidale …………………………………………………… 103
3.4.4 Rotile transmisiei prin curele ……………………………………………………... 104
3.4.4.1 Rotile pentru curele late ………………………………………………………… 104
3.4.4.2 Rotile pentru curele trapezoidale ……………………………………………….. 105
3.4.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele ……………………………. 105
3.5 Bibliografie …………………………………………………………………………. 105
4. Lagare cu rostogolire ………………………………………………………………… 107
4.1 Generalitati …………………………………………………………………………. 107
4.1.1 Prezentare generala ……………………………………………………………….. 107
4.1.2 Tipurile de rulmenti. Clasificare ………………………………………………….. 108
4.1.3 Materiale. Tehnologii de executie ………………………………………………... 109
4.1.4 Simbolizarea rulmentilor …………………………………………………………. 109
4.2 Deformatii si forta maxima …………………………………………………………. 110
4.3 Uzarea rulmentilor ………………………………………………………………….. 111
4.4 Regimul EHD la rulmenti …………………………………………………………... 112
4.5 Ungerea si etansarea rulmentilor …………………………………………………… 113
4.6 Frecarea în rulmenti ………………………………………………………………… 114
Cuprins

7
4.7 Fiabilitatea rulmentilor ……………………………………………………………... 115
4.7.1 Factori de influenta ……………………………………………………………….. 115
4.7.2 Fiabilitatea functionala globala a rulmentilor …………………………………….. 116
4.8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti …………………………………….. 116
4.8.1 Aspecte constructive ……………………………………………………………… 116
4.8.2 Limitele practice de utilizare a rulmentilor. ……………………………………… 117
4.9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori …………………… 118
4.10 Montarea rulmentilor (lagaruirea) ………………………………………………… 120
4.10.1 Lagaruirea flotanta ………………………………………………………………. 120
4.10.2 Lagaruirea cu rulment conducator ………………………………………………. 121
4.10.3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali …………………………………………….. 122
4.11 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali cu bile pe un singur rând
în varianta rulment conducator – rulment liber ........................................................ 122
4.12 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali-axiali cu bile
sau cu role tronconice ............................................................................................... 125
4.13 Bibliografie ………………………………………………………………………... 128
5. Cuplaje mecanice …………………………………………………………………….. 129
5.1 Generalitati ................................................................................................................. 129
5.2 Sarcina si suprasarcina cuplajelor …………………………………………………... 130
5.3 Cuplaje permanente fixe rigide ……………………………………………………... 132
5.3.1 Cuplaje cu manson ………………………………………………………………... 132
5.3.2 Cuplaje cu flanse ………………………………………………………………….. 135
5.3.3 Cuplaje cu dinti frontali ........................................................................................... 136
5.4 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide ……………………… 137
5.4.1 Cuplaje cu mobilitate axiala .................................................................................... 137
5.4.2 Cuplaje cu mobilitate radiala ................................................................................... 138
5.4.3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara ............................................................................. 140
5.4.4 Cuplaje cu mobilitate combinata …………………………………………………. 141
5.5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice …………………….. 142
5.5.1 Generalitati ……………………………………………………………………….. 142
5.5.2 Caracteristica statica a cuplajelor ………………………………………………… 142
5.5.3 Cuplaje cu arcuri elicolidale cilindrice dispuse tangential ……………………….. 143
5.5.4 Cuplaje cu arcuri lamelare dreptunghiulare montate radial ………………………. 144
5.5.5 Cuplaje dintat cu arcuri serpuite ………………………………………………….. 145
5.5.6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune ............................................... 146
5.5.7 Cuplajul cu element elastic toroidal ........................................................................ 147
5.5.8 Cuplajul elastic cu bolturi ........................................................................................ 148
5.6 Cuplaje intermitente rigide …………………………………………………………. 149
5.6.1 Ambreiaje cu craboti (cuplaje intermitente cu dantura frontala) …………………. 150
5.6.2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala ………………………………………… 150
5.7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje) ………………………………………. 151
5.7.1 Schema ambreiajului cu frictiune ………………………………………………… 151
5.7.2 Cerinte impuse ambreiajelor cu frictiune ………………………………………… 152
5.7.3 Cupluri de materiale ……………………………………………………………… 152
5.7.4 Probleme constructive ……………………………………………………………. 153
5.7.5 Bazele teoretice ale procesului de ambreiere ........................................................... 155
5.7.6 Energia disipata în timpul ambreierii ...................................................................... 159
5.7.7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare ................ 160
5.7.8 Calculul ambreiajului multidisc …………………………………………………... 162
5.7.9 Calculul ambreiajului conic ………………………………………………………. 163
5.8 Cuplaje intermitente automate ……………………………………………………… 164
Organe de masini. Transmisii mecanice

8
5.8.1 Cuplaje unisens (de cursa libera) ............................................................................. 164
5.8.2 Cuplaje centrifugale ………………………………………………………………. 166
5.9 Cuplaje de siguranta .………………………………………………………………... 167
5.10 Bibliografie ………………………………………………………………………... 168
6. Etansari ………………………………………………………………………………. 169
6.1 Generalitati .................................................................................................................. 169
6.1.1 Proprietatile etansarilor …………………………………………………………… 169
6.1.2 Clasificarea etansarilor ….………………………………………………………… 170
6.1.3 Alegerea etansarilor ………………………………………………………………. 170
6.2 Materiale pentru etansari ……………………………………………………………. 172
6.3 Etansari fixe cu contact ............................................................................................... 174
6.3.1 Etansari cu contact direct ......................................................................................... 174
6.3.2 Etansari cu garnitura ................................................................................................ 176
6.3.2.1 Etansari cu garnituri plate ..................................................................................... 176
6.3.2.2 Etansari cu garnituri profilate ............................................................................... 177
6.3.3 Etansarile îmbinarilor de conducte .......................................................................... 179
6.3.4 Etansari prin inele O ................................................................................................ 180
6.4 Etansari mobile cu contact .......................................................................................... 182
6.4.1 Etansari cu forta de etansare interioara …………………………………………… 182
6.4.2 Etansari cu forta de etansare exterioara …………………………………………... 184
6.4.2.1 Etansari prin garnituri manseta ............................................................................. 184
6.4.2.2 Etansari cu inele profilate ..................................................................................... 186
6.4.2.3 Etansari prin membrane si burdufuri .................................................................... 186
6.4.2.4 Etansari cu segmenti metalici ............................................................................... 187
6.4.2.5 Etansari frontale .................................................................................................... 189
6.5 Etansari de protectie .................................................................................................... 195
6.5.1 Etansari cu inele de pâsla ......................................................................................... 195
6.5.2 Etansari cu mansete de rotatie .................................................................................. 196
6.6 Etansari fara contact .................................................................................................... 197
6.7 Etansari cu ferofluide .................................................................................................. 200
6.8 Etansari fara contact de protectie pentru rulmenti ...................................................... 201
6.9 Bibliografie …………………………………………………………………………. 202






1. TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE

1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice

Legatura dintre masina motoare MM si masina de lucru ML (figura1.1 a si b),
efectuata în scopul transmiterii momentului de torsiune, adica a miscarii si a puterii, se poate
realiza direct, prin cuplajul C (figura 1.1.a) sau indirect, printr-o transmisie mecanica TM
(figura1.1.b).











Figura 1.1.a Figura 1.1.b

Utilizarea cuplajului este posibila atunci când arborele masinii motoare si cel al
masinii de lucru pot fi asezati în prelungire (exceptând cazul cuplajului cardanic la care
arborii pot face un anume unghi) si când nu este necesara modificarea turatiei masinii motoare
ca marime sau/si ca sens de rotatie. De obicei se impune însa modificarea cantitativa a
miscarii, pentru ca masinile motoare au turatii înalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au
turatii reduse. Utilizarea transmisiilor mecanice este impusa si de faptul ca masinile motoare
au caracteristici de putere si de moment de torsiune cvasiconstante, iar masinile de lucru au,
de regula, caracteristici variabile în timp, în functie de procesul tehnologic. Apare deci
necesitatea utilizarii transmisiilor mecanice pentru a îndeplini rolul de transformator de turatie
si de moment de torsiune (cuplu). În figurile 1.2.a si 1.2.b sunt reprezentate caracteristicile
unor masini de lucru (masina-unelta - curba a, turbocompresor – curba b) respectiv a unei
masini motoare ideale (curba c).








Figura 1.2.a Figura 1.2.b

Principalii parametri ai unei transmisii mecanice sunt:
-
turatia la intrarea în TM, n
1
≡ n
MM
;

- turatia la iesirea din TM, n
2
≡ n
ML
;

MM

ML
C

MM

ML


TM
C
C
n
1

n
2

Mt

t

a

b

Mt

t

c

Organe de masini. Transmisii mecanice

10
- puterea la intrarea în TM, P
1
≡ P
MM
;
- puterea la iesirea din TM, P
2
≡ P
ML
:
- sensurile de miscare la intrarea în TM si la iesirea din TM;
- tipul miscarii (rotatie copleta, rotatie alternanta, translatie).
Parametri derivati:
- raportul de transmitere i
1-2
= n
1
/ n
2
sau, dupa caz, i
1-2
= v
1
/ v
2
;
- raportul de transmitere total, când se utilizeaza transmisii mecanice înseriate:


· − ·
· ·

·
n k ; 1 n j
2 k ; 1 j
k j total
i i

- randamentul transmisiei mecanice η = P
2
/ P
1
sau η = P
ML
/ P
MM
;
- randamentul total, când se utilizeaza transmisii mecanice înseriate:


·
·
·
n i
1 i
i total
? ?

Clasificarea transmisiilor mecanice poate fi facuta dupa mai multe criterii:
a) dupa raportul de transmitere:
- reductoare de turatie (i
1-2
= ct.; i
1-2
> 1)
- multiplicatoare de turatie (i
1-2
= ct.; i
1-2
< 1)
- variatoare de turatie (i
1-2
≠ ct.). Modificarea turatiei poate fi continua sau în trepte;
b) dupa modul de transmitere a momentului de torsiune:
- prin forma (roti dintate conjugate = angrenaje, lant, curea dintata)
- prin forta de frecare (curea lata, curea trapezoidala, roti de frictiune conjugate)
c) dupa felul contactului dintre elementele componente
- prin contact direct (angrenaje, roti de frictiune conjugate)
- prin contact indirect (curele, lanturi)
d) dupa numarul gradelor de mobilitate:
- mecanisme desmodroame M = 1
- mecanisme diferentiale M = 2.
Pe lânga transmisiile mecanice exista si transmisii electrice, hidraulice si pneumatice
care fac obiectul altor discipline. Transmisiile mecanice sunt cele mai fiabile.

1.2 Generalitati privind angrenajele

Angrenajul este un mecanism elementar format din doua roti dintate, fiecare rotitoare
în jurul propriei axe, cu pozitie relativa fixa sau mobila, una din roti antrenând-o în miscare pe
cealalta, prin intermediul dintilor aflati succesiv în contact. Transmiterea miscarii se face
direct si fortat, cu schimbarea caracteristicilor de miscare si de cuplu.
Avantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- raport de transmitere riguros constant;
- gabarit redus;
- randament ridicat (70% - 99%, în functie de tipul angrenajului);
- durabilitate ridicata, uneori practic nelimitata;
- exploatare simpla.
Dezavantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- pret de cost ridicat (pentru realizare sunt neceare masini si scule speciale);
- angrenajele induc în sistem zgomote si vibratii;
Transmisii mecanice cu roti dintate

11
- imposibilitatea preluarii suprasarcinilor;
- imposibilitatea modificarii continue a turatiei (la cutiile de viteza turatia poate fi
modificata numai în trepte).
Performantele angrenajelor:
- puterea maxima transmisa este de 100.000 kW;
- raportul maxim de transmitere este 8 (la reductoare cu o singura pereche de roti
dintate cilindrice sau conice) si de ordinul zecilor sau sutelor, la reductoare
melcate;
- raportul minim de transmitere este 1/8 (la multiplicatoare de turatie cu o singura
pereche de roti dintate cilindrice sau conice);
- angrenajul ofera cea mai ridicata precizie cinematica dintre toate transmisiile
mecanice.
În figura 1.3.a este reprezentarea partiala a unui angrenaj cu roti dintate cilindrice cu
dinti drepti iar în figura 1.3.b un angrenaj de tip roata dintata cu dinti drepti / cremaliera.














Figura 1.3.a Figura 1.3.b

1.3 Clasificarea angrenajelor

Considerând axa instantanee de rotatie (AIR) ca generatoare comuna a rotilor dintate,
în functie de pozitia acesteia fata de axa geometrica de rotatie se disting categoriile: angrenaj
cilindric exterior cu dinti drepti (figura 1.4.a), angrenaj cilindric interior cu dinti drepti
(figura 1.4.b) si angrenaj conic cu dinti drepti (figura 1.4.c).











Figura 1.4.a Figura 1.4.b Figura 1.4.c

(AIR)
O
1

O
2

M
t1

M
t2

n
2

n
1

F
n

O
M
t

n
F
v
CREMALIERA
(roata cu numar infinit de dinti)
1
?
r

2
?
r
(AIR)
(AIR)
1
?
r
2
?
r
2
?
r
1
?
r
Organe de masini. Transmisii mecanice

12
În cazul angrenajelor cilindrice si conice, AIR contine toate punctele cu viteza relativa
nula; cele doua suprafete cilindrice, respectiv conice fictive au rostogolire pura, fara
alunecare.
La angrenajele cu axe încrucisate, AIR contine toate punctele care au viteza relativa
nula dupa normala la axa. În acest caz, între suprafetele de rostogolire (hiperboloizi) nu exista
o miscare de rostogolire pura decât într-un singur punct (figura 1.5).
Angrenajul I este hiperboloidal central; practic, acesta se poate simplificat, obtinându-
se un angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dantura înclinata (figura1.6.a). Angrenajul II este
hiperboloidal oarecare; acesta poate fi simplificat, devenind un angrenaj cu roti dintate conice
cu dantura curba (figura1.6.c). Din angrenajul hiperboloidal central I se obtine si angrenajul
cilindric încrucisat, cazul particular al acestuia fiind angrenajul cu melc cilindric (figura1.6.b).















Figura 1.5




Figura 1.6.a Figura 1.6.b Figura 1.6.c
1.4 Procesul angrenarii
Procesul angrenarii este continuu, datorita faptului ca fiecare roata dintata are o
familie de flancuri, respectiv – în plan - curbe de profil, omoloage; pentru inversarea miscarii
exista o a doua familie de flancuri, respectiv – în plan - curbe de profil, antiomoloage.
Contactul a doua flancuri (curbe de profil) se constituie într-o cupla cinematica superioara de
clasa a IV-a. Elementele geometrice de baza ale angrenajului si ale unui dinte sunt prezentate
în figura 1.7.a respectiv figura 1.7.b.
(AIR)
I
II
ROTI
ELICOIDALE
ROTI
HIPOIDE
2
?
r
1
?
r
I II
Transmisii mecanice cu roti dintate

13
Dintele este delimitat de o curba omoloaga
1
C′ si de una antiomoloaga
1
?′ ; aceste
curbe constituie profilul dintelui. Pentru angrenajul spatial, curbele
1
C′ si
2
C′ devin suprafete
reciproc înfasurate. Rotile dintate corespunzatoare se numesc roti conjugate.
Se defineste suprafata de divizare ca fiind aceea pentru care grosimea dintelui este
egala cu arcul corespunzator golului dintre dinti. Cercul de divizare se obtine prin sectionarea
suprafetei de divizare cu un plan normal. Cercul de divizare este asociat fiecarei roti dintate,
fara ca acesta sa fie obligatoriu în angrenare. Cercul de rostogolire este cel care, conform
denumirii, se rostogoleste fara alunecare pe cercul de rostogolire conjugat; cele doua cercuri
de rostogolire au o tangenta comuna. Mentionam ca cercul de divizare nu coincide totdeauna
cu cercul de rostogolire.








Figura 1.7.a Figura 1.7.b
1.5 Legea fundamentala a angrenarii

Presupunând ca angrenajul nu are erori si ca rotile sunt perfect rigide, se pot stabili
conditiile pe care trebuie sa le îndeplinesca profilurile flancurilor pentru ca raportul de
transmitere al angrenajului sa ramâna constant. În figura 1.8 este prezentat contactul
flancurilor conjugate într- un punct oarecare Q în care profilurile conjugate C
1

si C
2

au
vitezele v
r
Q1
si v
r
Q2
. Este evident ca v
Q1 =
R
1
⋅ ω
1
si v
Q2
= R
2
⋅ ω
2
care au componente dupa
directia normala la ambele flancuri N – N si dupa directia tangentiala comuna la ambele
flancuri T – T.
Pentru continuitatea angrenarii, prin reducere la absurd, rezulta ca absolut necesara
conditia v
Q1
n
= v
Q2
n
, adica v
Q1
⋅ cosϕ
1
= v
Q2
⋅ cosϕ
2
. De aici rezulta R
1
⋅ ω
1
⋅ cosϕ
1
= R
2
⋅ ω
2

cosϕ
2
. Dar, R
1
⋅ cosϕ
1
= O
1
K
1
si R
1
⋅ cosϕ
2
= O
2
K
2
, adica ω
1
⋅ O
1
K
1
= ω
2
⋅ O
2
K
2
. Pentru ca
raportul ω
1
/ ω
2
sa fie constant, apare necesar ca O
2
K
2
/ O
1
K
1
= ct. Din triunghiurile asemenea
O
1
K
1
C si O
2
K
2
C obtinem relatia O
1
K
1
/ O
2
K
2
= O
1
C / O
2
C. Deci, pentru ca ω
1
/ ω
2
sa fie
constant, trebuie ca O
2
C / O
1
C = ct. Putem conchide ca, pentru ca raportul de transmitere i
1-2

sa fie constant, punctul C, numit polul angrenarii, nu trebuie sa-si schimbe pozitia pe linia
centrelor O
1
– O
2
. Punctul C se mai numeste si centrul instantaneu de rotatie relativ al rotilor
(CIR). Cercurile care trec prin C se numesc cercuri de rostogolire, au razele r
w1
si r
w2
si
proprietatea ca nu au alunecare relativa ci doar rostogolire pura. În C, viteza de alunecare este
nula; în oricare alt punct |v
Q1
t
- v
Q2
t
|≠ 0. Cu v
Q1
t
si v
Q2
t
au fost notate componentele
tangentiale ale vitezelor absolute ale punctului Q. Se poate formula acum legea fundamentala
a angrenarii dupa cum urmeaza. Pentru a se transmite miscarea în mod continuu, cu raport de
transmitere constant, este necesar ca profilurile dintilor sa fie construite din astfel de curbe
r
w1,2
– razele cercurilor de rostogolire
O
1
O
2

r
w1

r
w2

n
1

n
2

flanc
1
γ′
1
γ ′ ′
1
c′
2
c′
1
c′ ′
2
c ′ ′
Piciorul dintelui
Capul
dintelui
Linia
flancului
Flancul dintelui
Profilul dintelui
Organe de masini. Transmisii mecanice

14
încât normala comuna în oricare punct de contact al lor sa intersecteze linia centrelor în
acelasi punct C adica în polul angrenarii.
Observatii si consecinte:
1. Rotilor dintate li se asociaza cercuri de rostogolire fictive care au o tangenta
comuna si care satisfac relatia ω
1⋅
r
w1
= ω
2⋅
r
w2


De aici rezulta r
w2
/ r
w1
= constant, respectiv
r
w2
+ r
w1
= O
1
O
2
.
2. Doua roti angreneaza între ele când normala comuna la profilurile dintilor în
punctul de contact curent trece prin polul angrenarii.
3. Cubele de profil se rostogolesc reciproc. Curba 2 (figura1.9) este înfasuratoarea
pozitiilor succesive ale curbei 1. Rezulta ca profilurile dintilor sunt curbe reciproc
înfasuratoare. Pe aceasta proprietate se bazeaza generarea dintilor: scula taietoare (cu muchie
dreapta) are pozitii relative succesive (prin rostogolire fara alunecare) a caror înfasuratoare
este profilul dintelui. În timpul rostogolirii sculei pe viitorul profil, se realizeaza si miscarea
alternativa perpendiculara pe planul profilului, pentru a se realiza aschierea. În acest mod se
asigura interschimbabilitatea rotilor. Cu aceeasi scula se pot realiza roti cu numere diferite de
dinti.

























Figura 1.8

4. Se defineste linia de angrenare ca fiind locul geometric al punctelor de contact a
doua flancuri conjugate. Dreapta care uneste un punct oarecare Q al liniei de angrenare cu
polul angrenarii este normala comuna a flancurilor în punctul de contact Q.
5. Procesul angrenarii poate fi acum mai concret studiat (figura 1.10). Angrenarea
începe în punctul A, când piciorul dintelui rotii conducatoare ia primul contact cu vârful
dintelui rotii conduse. Punctul cojugat (dublu) de pe linia de angrenare se deplaseaza în
acelasi timp cu punctele corespunzatoare de pe cercurile de rostogolire ale fiecarei roti.
Segmentul AE se numeste segment de angrenare.
Q
K
2

ϕ
1

ϕ
2

ϕ
2

R
2

O
2

ω
2

r
ω2

T
N
N
N-N Normala comuna a flancurilor
T-T Tangenta comuna la flancuri
( )
1
C′
( )
2
C′
2 Q
v
1 Q
v
t
2 Q
v
t
1 Q
v
O
1

ω
1

r
ω1

R
1

ϕ
1

K
1

T
n
2 Q
n
1 Q
v v ·
Transmisii mecanice cu roti dintate

15














Figura 1.9 Figura 1.10

Transmiterea miscarii are loc continuu, daca exista în angrenare cel putin o pereche de
dinti. Cum distanta dintre doi dinti consecutivi este p
w
, adica pasul masurat ca arc pe cercul de
rostogolire, este necesar ca raportul dintre arcul C
1

CC
1
’’
si p
w
sa fie supraunitar. Notat cu ε,
acest raport se numeste grad de acoperire. Daca ε > 1 exista simultan în angrenare mai multe
perechi de dinti.
6. Pe linia de angrenare (figura 1.11) se disting segmentele: AB - pe care se afla în
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n - 1, BD - pe care se afla în angrenare perechea
de dinti cu numarul n care a intrat în angrenare în punctul A si DE - pe care se afla în
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n + 1.
În E perechea de dinti n si-a încheiat serviciul. Perechea de dinti cu numarul n se afla
deci în serviciu pe lungimea segmentului AE.
Pe segmentul AB angrenarea este bipara, aceasta însemnând ca doua perechi de dinti
se afla simultan în angrenare; pe segmentul BD angrenarea singulara a perechii n este
cunoscuta sub numele de angrenare unipara. De-a lungul segmentului DE angrenarea este, de
asemenea, bipara, la fel ca pe segmentul AB.











Figura 1.11

7. Pentru ca rotile dintate sa fie interschimbabile trebuie ca:
- sa aiba acelasi pas;
- liniile de angrenare sa fie simetrice fata de polul angrenarii;
- înaltimea piciorului unui dinte sa fie mai mare decât capul dintelui conjugat,
pentru ca sa existe un joc functional.

A B C D E
(n)
(n-1) (n+1)
angrenare
bipara
angrenare
unipara
angrenare
bipara
(2)
(1)
1
C′ ′
A
B
C
D
E
1
C′
r
ω1

r
ω2

ω
1

ω
2

Organe de masini. Transmisii mecanice

16
1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa

Cerintele pentru curbele de profil sunt:
- sa fie respectata legea fundamentala a angrenarii, inclusiv în cazul unor mici
variatii a distantei între axe datorate erorilor de executie sau de montaj;
- realizarea profilurilor dintilor sa se faca prin procedee tehnologice simple;
- marimea si directia fortei care actioneaza asupra dintelui sa nu se modifice;
- curbura flancurilor sa fie redusa, pentru ca tensiunile hertziene de contact sa fie cât
mai mici;
- vitezele de alunecare relativa a flancurilor sa fie reduse, pentru ca angrenajul sa
aiba randament ridicat.
Cerintele de mai sus sunt satisfacute total sau partial de curbele ciclice (cicloida,
epicicloida, hipocicloida si evolventa).
Geometria evolventei poate fi prezentata cu ajutorul notatiilor din figura 1.12.
Evolventa este descrisa de un punct al unei drepte care se rostogoleste fara alunecare peste un
cerc fix numit cerc de baza a carui raza este r
b
.
Dreapta trasata cu linie întrerupta se numeste ruleta (cerc de raza infinita); aceasta se
rostogoleste fara alunecare pe cercul de baza.




























Figura 1.12

În figura, ruleta este reprezentata în doua pozitii: tangenta la cercul de baza în punctul
X
o
si tangenta la cercul de baza în punctul T.
r
b
r
x
T

ruleta
O

X
X
0
θ
x
α
x
α
x
N
N
T
T
Transmisii mecanice cu roti dintate

17
În coordonate polare, un punct oarecare X al evolventei este definit prin raza vectoare
r
x
si prin unghiul de pozitie θ
x
. Relatia de definitie a razei vectoare este:

x
b
x
a cos
r
r ·
(1.1)

Din definitia evolventei rezulta ca arcul (X
0
T) este egal cu segmentul XT. Rezulta:

( )
x b x x b
a tg r a ? r ⋅ · + ⋅
(1.2)
x x x
a a tg ? − ·
(1.3)

Relatia (1.3) se mai poate scrie si altfel, utilizând notatia “inv”, de la functia numita
involuta:

x x x
a a tg a inv − ·
(1.4)

Relatiile (1.1) si (1.4) se numesc ecuatiile parametrice ale evolventei.
Ruleta este normala la evolventa în oricare punct al acesteia si este simultan tangenta
la cercul de baza.
Cu α
x
se noteaza unghiul de presiune care este format de tangenta la profil T–T si raza
vectoare r
x
(figura 1.12). În figura 1.13, N – N este normala comuna la flancurile conjugate.













Figura 1.13 Figura 1.14

În cazul angrenajului, unghiul de presiune corespunzator polului angrenarii devine
unghi de angrenare, notat cu α
w
.
Se remarca faptul ca unghiul dintre directia fortei pe dinte si directia vitezei
instantanee t – t este variabil. Daca unghiul de presiune corespunzator se apropie de 90°,
angrenajul se blocheaza. Se observa, de asemenea, ca raza de curbura a evolventei, adica TX,
este variabila:

x b x
a tg r TX ? ⋅ · · (1.5)

Cu cât unghiul de presiune creste, cu atât scade curbura evolventei si, deci, scad
tensiunilor hertziene de contact; ca urmare, se recomanda folosirea arcelor de evolventa mai
departate de cercul de baza. Distanta dintre doua evolvente consecutive masurata pe normala
comuna (figura 1.14) este egala cu pasul masurat ca arc pe cercul de baza.
N N
t
t
C
F
n

α
x

r
ω2

r
ω1

p
x

p
b

r
x

r
b

Organe de masini. Transmisii mecanice

18
Din (1.1) se poate scrie:

x
b
x
a cos
p
p · (1.6)

Caracteristicile angrenarii în evolventa determinate si cu ajutorul reprezentarii din
figura 1.15 sunt urmatoarele:
















Figura 1.15

a) Fie doi dinti cu profiluri evolventice în contact în punctul X. Normala comuna a
evolventelor trebuie sa fie tangenta atât la un cerc de baza cât si la celalalt; rezulta ca aceasta
coincide cu tangenta interioara comuna la cercurile de baza având deci o directie unica, iar
unghiul de angrenare este constant. Avantajul este acela ca solicitarea dintelui se face pe
aceeasi directie.
b) Oricare ar fi punctul de contact al celor doua flancuri în timpul angrenarii, el se
situeaza pe normala comuna, respectiv pe tangenta interioara comuna la cercurile de baza.
Rezulta ca locul geometric al punctelor succesive de contact dintre cele doua flancuri în
timpul angrenarii se confunda cu normala comuna N – N. Ca urmare, linia de angrenare este o
dreapta; segmentul K
1
K
2
se numeste segment de angrenare.
c) Profilurile în evolventa satisfac legea fundamentala a angrenarii, deoarece normala
comuna în punctul de contact este unica si intersecteaza linia centrelor într-un punct fix.
e) Raportul de transmitere este constant, relatiile de calcul ale acestuia fiind:

. ct
r
r
r
r
?
?
i
1 b
2 b
1 w
2 w
2
1
2 1
· · · ·

(1.7)

Pe de alta parte,

2 w
2 b
1 w
1 b
w
r
r
r
r
a cos · ·
(1.8)

Rezulta ca, la schimbarea distantei dintre axe (datorita erorilor de executie, montajului
gresit al arborilor sau uzarii lagarelor) raportul de transmitere nu se modifica; se schimba însa
unghiul de angrenare.
α
ω

t t
N
N
X
α
ω

α
ω

K
1

K
2

r
ω1

C
r
ω2

r
b2

r
b1

O
2

O
1

Transmisii mecanice cu roti dintate

19
1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti

Principalele elemente geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti sunt
reprezentate în figura1.16. Se definesc marimile geometrice:
- pasul unghiular corespunzator unui dinte cu golul alaturat χ = 2 ⋅ π / z;
- z – numarul de dinti;
- p
o
– pasul masurat pe cercul de divizare;
- m – modulul danturii.




















Figura 1.16

Modulul m poate fi obtinut din relatiile p
o
⋅ z = π ⋅ d, respectiv m = p / π si m = d /z.
Valorile modulului sunt standardizate prin STAS 822 – 82. Modulul standardizat permite
reducerea numarului sculelor de danturat si asigura interschimbabilitatea rotilor dintate.
La roti dintate cilindrice cu dantura dreapta si la cele cu dantura înclinata, modulul
standardizat se regaseste într-un plan normal pe dinte.
La roti conice, modulul standardizat este modulul maxim.
La angrenaje melcate, modulul axial este cel care se standardizeaza.
Având aceasta marime se mai pot calcula:
- diametrul de divizare d = m ⋅ z;
- diametrul de cap d
a
= d + 2 ⋅ h
oa
;
- diametrul de picior d
f
= d - 2 ⋅ h
of
;
- înaltimea capului dintelui h
oa
= h
oa
*
⋅ m;
- înaltimea piciorului dintelui h
of
= h
of
*
⋅ m;
- înaltimea dintelui h
o
= h
oa
+ h
of
;
- înaltimea de referinta a capului dintelui h
oa
*
= 1;
- înaltimea piciorului dintelui h
of
*
= 1,25.
Cercul de divizare este un cerc de rostogolire la prelucrare.
Elementele geometrice ale danturii drepte sunt definite de profilul standardizat numit
cremaliera de referinta (STAS 821 – 82). Negativul acestui profil se numeste cremaliera
generatoare care se materializeaza prin taisul activ, drept, al sculelor de danturat. Ambele
cremaliere sunt reprezentate în figura 1.17.
d
f

d
a

d
s
h
oa

h
of

h
o

p
O
e
B
χ
Organe de masini. Transmisii mecanice

20
În figura 1.17 identificam urmatoarele elemente geometrice importante:















Figura 1.17

- unghiul profilului de referinta α
o
= 20°;
- pasul de referinta p
o
= π ⋅ m;
- înaltimea capului de referinta h
oa
= h
oa
*
⋅ m;
- înaltimea piciorului de referinta = h
of
*
⋅ m;
- jocul de referinta la cap c
o
= c
o
*
⋅ m;
- înaltimea dintelui de referinta h
o
= h
oa
+ h
of
,
în care: h
oa
*
= 1; h
of
*
= 1,25; c
o
*
= 0,25. Se remarca faptul ca muchiile sculelor aschietoare
sunt drepte, ceea ce înseamna ca sunt cele mai ieftine cu putinta.

1.8 Deplasarea danturii

În procesul de prelucrare a danturii unei roti dintate, linia de referinta a cremalierei
generatoare se pozitioneza ca tangenta la cercul de divizare. Pe acest cerc, grosimea dintelui
(ca arc) va fi egala cu arcul deschiderii golului dintre dinti, ca si la cremaliera generatoare.
Dantura astfel obtinuta se numeste dantura nedeplasata sau dantura zero.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este retrasa spre exterior
fata de pozitia anterioara, adica fata de cercul de divizare, se obtine dantura plus deplasata sau
dantura cu deplasare pozitiva de profil.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este pozitionata prin
apropierea de cercul de baza, sectionând cercul de divizare, se obtine dantura minus deplasata
sau dantura cu deplasare negativa de profil.
Deplasarea se face deci cu marimea t x ⋅ m, în care x este deplasarea specifica de
profil, caracteristica geometrica a fiecarei roti. Daca x
1
= x
2
, se obtine angrenajul zero; daca
x
1
= − x
2
, este vorba de angrenajul zero deplasat; daca x
1
+ x
2
≠ 0, angrenajul este deplasat.
În figura 1.18 sunt prezentate, comparativ, elementele geometrice care definesc
dantura zero si danturile cu deplasare de profil.
Pentru dantura plus deplasata, pentru dantura zero si pentru dantura minus deplasata
formulele de calcul ale elementelor geometrice sunt prezentate, comparativ în Tabelul 1.1.
Se observa ca dintele plus are o grosime la baza mai mare decât la celelalte variante
constructive, având deci rezistenta maxima la încovoiere. În acelasi timp, dintele plus este mai
ascutit la vârf ceea ce face mai vulnerabila ruperea acestuia.
Dint ele minus are cea mai slaba rezistenta la încovoire, dar prezinta avantajul unei
elasticitati mai ridicate cu efecte favorabile pentru dinamica angrenajului.
r
o

p
o

c
o

α
o

h
o

h
o
a

h
o
f

p
o
/2 p
o
/2
cremaliera
de referinta
linia de referinta
cremaliera
generatoare
Transmisii mecanice cu roti dintate

21














Figura 1.18

Curbura dintelui plus este mai mica, astfel încât tensiunile hertziene de contact sunt
mai reduse în comparatie cu celelalte variante constructive prezentate.
Fata de elementele prezentate în Tabelul 1.1 se mai pot calcula, pentru variantele
constructive studiate si grosimea s a dintelui (ca arc) si arcul e corespunzator deschiderii
dintre doi dinti. Astfel, pentru dintele zero, pentru dintele plus, respectiv pentru dintele minus,
marimile mentionate sunt:

2
p
m s
0
⋅ · (1.9)

,
`

.
|
⋅ ⋅ − ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ − ·
− −
0 0 0
a tg x 2
2
p
m s ; a tg m x 2 s s (1.10)

,
`

.
|
⋅ ⋅ + ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ + ·
+ +
0 0 0
a tg x 2
2
p
m s ; a tg m x 2 s s (1.11)
2
p
m e
0
⋅ · (1.12)

,
`

.
|
⋅ ⋅ + ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ + ·
− −
0 0 0
a tg x 2
2
p
m e ; a tg m x 2 e e (1.13)

,
`

.
|
⋅ ⋅ − ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ − ·
+ +
0 0 0
a tg x 2
2
p
m e ; a tg m x 2 e e (1.14)

Tabelul 1.1
DANTURA PLUS DANTURA ZERO DANTURA MINUS
h
a
+
= m ⋅ (h
oa
*
+ x) h
oa
= m ⋅ h
oa
*
= m h
a
-
= m ⋅ (h
oa
*
- x)
h
f
+
= m ⋅ (h
of
*
- x) ho
f
= m ⋅ h
oa
*
= 1,25 ⋅ m h
f
-
= m ⋅ (h
of
*
+ x)
h
+
= h
a
+
+ h
f
+
=2,25⋅m h
o
= m ⋅ (h
oa
*
+ h
of
*
) =2,25⋅m h
-
= h
a
-
+ h
f
-
=2,25⋅m
d = m ⋅ z d = m ⋅ z d = m ⋅ z
d
w
+
= d ⋅ cosα
o
/ cosα
w
d
w
= d d
w
-
= d ⋅ cosα
o
/ cosα
w

d
a
+
= d + 2 ⋅ h
a
+
d
a
= d + 2 ⋅ h
oa
d
a
-
= d + 2 ⋅ h
a
-

d
f
+
= d - 2 ⋅ h
f
+
d
f
= d - 2 ⋅ h
of
d
f
-
= d - 2 ⋅ h
f
-


Asa cum s-a aratat, h
oa
*
= 1 si h
of
*
= 1,25.
+
0

+ x
m

- x
m

+
a
h

a
h
oa
h +
f
h

f
h
+
a
d

a
d
+
f
d
of
d

f
d
d
d
b

of
h
oa
d
Linia de referinta
a cremalierei generatoare
Organe de masini. Transmisii mecanice

22
1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire

Pentru ca întreg flancul dintelui sa fie evolventic este necesar ca dintele sculei sa
începa aschierea în interiorul segmentului de angrenare K
1
K
2
(figura 1.19 a).


















Figura 1.19.a

Aceasta înseamna ca primul punct de contact al dintelui cremalierei generatoare cu
dreapta de angrenare trebuie sa fie în interiorul segmentului CK
1
iar la limita chiar în K
1
.
Deci, segmentul O
1
K
1
va reprezenta raza minima a cercului de baza al rotii dintate care se
poate prelucra fara subtaiere, adica fara a se decupa din materialul de la baza dintelui, asa cum
s-a întâmplat la dintele prezentat în figura1.19.b la care s-a produs subtaierea.
Din triunghiul CK
1
F rezulta:

2
a
sin z m
2
a
sin d a sin CK h
2
0
min 1
2
0
1 0 1 a 0
⋅ ⋅ · ⋅ · ⋅ ·
(1.15)
2
0
2
0
*
a 0 2
0
a 0
min 1
a sin
2
a sin
h
2 a sin
m
h
2 z · ⋅ · ⋅ ⋅ · (1.16)

Pentru unghiul de referinta α
o
= 20° standardizat, se obtine numarul minim teoretic de
dinti al unei roti care se poate prelucra fara subtaiere si anume:

17 z
min 1
≅ dinti (1.17)

Practic:

14 z
6
5
z
min 1
practic
min 1
≅ ⋅ · dinti (1.18)

Dintii cu subtaiere au flancurile evolventice incomplete, conducând la diminuarea
segmentului de angrenare si a gradului de acoperire. Dintele cu subtaiere are rezistenta redusa
la încovoiere.
C
O
1

F
K
1

h
o
a

2
d
r
1
1
·
r
b1

α
o

α
o

Transmisii mecanice cu roti dintate

23










Figura 1.19.b

Interferenta este fenomenul care apare în functionare atunci când intrarea în angrenare
are loc în afara segmentului teoretic optim K
1
K
2
. Acest lucru face imposibila functionarea
angrenajului sau conduce la functionare fortata, în timpul careia vârful dintelui rotii conduse 2
sapa la baza dintelui conducator 1.
Cu notatiile din figura 1.20 se pot stabili razele punctelor de intrare si de iesire din
angrenare d
A1
, respectiv d
E2
.
































Figura 1.20
evolventa
non-
evolventa
Dinte subtaiat
O
1

O
2

K
1

A
1,2

E
1,2

C
K
2

a

2
d
2 A

d
2
d
2 A

2
d
1 b

2
d
2 b

2
d
2 E

α
w

α
w

d
E 1
Organe de masini. Transmisii mecanice

24
Astfel, conform figurii 1.20 si relatiei (1.1) rezulta:

1 A
1 b
1 A
a cos
d
d · (1.19)
2 E
2 b
2 E
a cos
d
d · (1.20)

în care:

( )
1
2 a
1 A
z
e e
p 2 a tg

⋅ ⋅ · (1.21)
( )
2
2 a
2 E
z
e e
p 2 a tg

⋅ ⋅ ·
(1.22)

Referitor la gradul de acoperire total ε
α
care caracterizeaza angrenajul cilindric cu
dinti drepti, facem precizarea ca:

a 2 1 a
e e e e − + · (1.23)

în care:

( )
0
2
1 b
2
1 a
1
a cos m p 2
d d
e
2
1
⋅ ⋅ ⋅

·

(1.24)
( )
0
2
1
2
2 b
2
2 a
2
a cos m p 2
d d
e
⋅ ⋅ ⋅

·
(1.25)
0
0
a
a cos m p
a sin
a e
⋅ ⋅
⋅ ·

(1.26)

unde a este distanta dintre axele rotilor.
Pentru asigurarea continuitatii angrenarii este necesar ca ε
α
≥ 1,1 pentru angrenajele
precise apartinând claselor 5, 6 si 7.
Pornind de rezultatele obtinute mai sus, suntem în masura sa înregistram diametrele
începutului profilului evolventic; aceste marimi depind de procedeul tehnologic folosit la
executia danturii.
Pentru cazul utilizarii frezei melcate care, ca scula, are profilul cremalierei
generatoare, relatiile de calcul pentru diametrele începutului profilului evolventic sunt:

( )
2
1
2
0 0 2 , 1
2 , 1
0 2 , 1 b 2 , 1 l
a sin a cos z
x 1
2 a tg 1 d d
¹
¹
¹
'
¹
¹
¹
¹
'
¹

]
]
]
]
⋅ ⋅

⋅ − + ⋅ ·
(1.27)

Pentru evitarea interferentei danturii se pun conditiile:

d
A1
≥ d
l 1
(1.28)
Transmisii mecanice cu roti dintate

25
d
E2
≥ d
l 2
(1.29)

Ilustrarea celor prezentate mai sus, succint, fara demonstratii, poate fi urmarita în
figura 1.21.a si b. Linia punctata din figura1.21.b reprezinta curba dupa care se produce, prin
interferenta, uzarea dintelui conducator.
Pentru evitarea interferentei pot fi adoptate urmatoarele masuri:
- construirea profilului dintilor rotii mici (conducatoare) dupa traiectoria descrisa de
vârful dintilor rotii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela ca scade rezistenta la
încovoiere);
- modificarea profilului dintilor rotii mari (conduse), pentru a nu se interfera cu
profilul dintilor rotii conducatoare (procedeu scump);
- utilizarea unor scule cu unghiul α
o
marit (scule nestandardizate deci mai scumpe),
ceea ce ar conduce la efectul secundar al maririi fortelor din angrenaj, respectiv din lagare;
- scurtarea capului dintilor rotii mari (fapt care are ca efect micsorarea segmentului de
angrenare si scaderea gradului de acoperire);
- realizarea dintilor rotii conducatoare cu deplasare pozitiva de profil (procedeu uzual
si ieftin) cu valoarea:

( )
17 z si z z ;
z
z z
x
min min
min
min
nec
· <

· (1.30)























Figura 1.21.a Figura 1.21.b

Se remarca faptul ca fenomenul interferentei se poate produce la angrenajele cu z
1

foarte mic, numar ales astfel pentru cresterea raportului de transmitere, adica pentru obtinerea
unui ansamblu cu gabarit minim. La angrenarea fara interferenta, capul dintelui rotii conduse
trebuie sa înceapa angrenarea cu piciorul dintelui rotii conducatoare într-un punct situat pe
profilul evolventic al acestuia; în caz contrar, nu vor exista în angrenare curbe reciproc
înfasuratoare, se va produce uzarea piciorului dintelui conducator si eventual ruperea acestuia.
O
1

O
2

K
1

A
E
K
2

r
A1

r
l1

r
E2

r
12

curba dupa care se
produce uzarea daca
exista interferenta
Organe de masini. Transmisii mecanice

26
1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior al
angrenajelor cu dantura deplasata

Cu ajutorul notatiilor din figura1.22 poate determina arcul s
x
corespunzator grosimii
unui dinte la raza r
x
. Au fost facute notatiile: r
v
raza cercului de vârf; r
a
- raza cercului de cap;
r
w
- raza cercului de rostogolire; r – raza cercului de divizare sir
b
- raza cercului de baza.





















Figura 1.22

Arcul EF este egal cu diferenta dintre arcele EG si FG; în acelasi timp, arcul EF este
egal cu arcul s
x
/ 2; se poate deci scrie succesiv:

x x v x
x
a inv r a inv r
2
s
⋅ − ⋅ · (1.31)
( )
0 v d
a inv a inv r 2 s − ⋅ ⋅ · (1.32)

Cunoscând ca: r
x
= r
b
/ cosα
x
, r = r
b
/ cosα
o
si r
w
= r
b
/ cosα
w
, rezulta:

w
0
w
a cos
a cos
r r ⋅ · (1.33)
x
0
x
a cos
a cos
r r ⋅ · (1.34)

Pentru fiecare dinte generat cu deplasare pozitiva, se vor reproduce pe cercul de
divizare arcele plinului, respectiv golului dintre dinti cu valori inegale; astfel, arcul plinului
dintelui (“grosimea”) are expresia de calcul:

,
`

.
|
⋅ ⋅ + ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ + · ·
+ +
0 0
0
d
a tg x 2
2
p
m a tg m x 2
2
p
s s (1.35)
cerc de vârf
cerc de cap
oarecare
cerc de
rostogolire
cerc de
divizare
cerc de
baza
(coarda)
s
a

g
x

s
w

s
x

s
d

s
b

α
a

α
v

α
x

α
o

inv α
v

inv α
x

δ
x

E
F
G
r
w

r
x

r
a

r
v

r
r
b

Transmisii mecanice cu roti dintate

27
Având în vedere (1.32) si punând conditia s
d
+
= s
d
, rezulta:

( )

,
`

.
|
⋅ ⋅ + ⋅ · − ⋅ ⋅
0 0 v
a tg x 2
2
p
m a inv a inv r 2 (1.36)

Cum r = m ⋅ z / 2, se obtine expresia:

0 0 v
a inv a tg x 2
2
p
z
1
a inv +
,
`

.
|
⋅ ⋅ + ⋅ · (1.37)

Cu aceasta determinare, expresia generala pentru s
x
devine:

¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
− +
]
]
]

⋅ ⋅ +
⋅ ⋅ ·
x 0
0
x x
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
r 2 s (1.38)

în care, dupa ce se face se face substitutia 2 ⋅ r
x
= 2 ⋅ r ⋅ cosα
o
/ cosα
x
= m ⋅ z ⋅ cosα
o
/ cosα
x
,
obtinem relatia generala pentru calculul arcului grosimii dintelui cu o deplasare oarecare de
profil. Relatiile prezentate pentru deplasare pozitiva de profil sunt aplicabile si în cazul
deplasarii negative de profil daca în loc de (+ x) se va înlocui (- x):

x
x 0
0
0 x
a cos
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
a cos z m s
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
− +
]
]
]

⋅ ⋅ +
⋅ ⋅ ⋅ ·
(1.39)

Pentru particularizare, cu r
x
= r
a
si r
a
= r

⋅ cosα
o
/ cosα
a
, din (1.39) va rezulta s
a
.
Pentru controlul fabricatiei rotii este necesara cunoasterea marimii corzii g
x
:

( )
x
x v
b x x x
a cos
a inv a inv sin
r 2 d sin r 2 g

⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ · (1.40)

Fie doua roti dintate generate de o aceeasi cremaliera a carei linie de referinta este
deplasata pentru fiecare roata în parte fata de cercul de divizare corespunzator. Cele doua roti
au acelasi modul si acelasi unghi masurat pe cercul de divizare corespunzator α
d
= α
o
; aceasta
înseamna ca unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinta. Montarea rotilor pentru
angrenare se face astfel încât grosimea dintelui masurata ca arc pe cercul de rostogolire al
unei roti sa fie egala cu deschiderea golului masurata ca arc de pe cercul de rostogolire al
celeilalte roti, tangent la primul, adica s
w1
= e
w2
sau, s
w2
= e
w1
. Cum pasii pe cercurile de
rostogolire sunt egali, iar unghiul de angrenare α
w
este acelasi la ambele roti, se poate scrie
succesiv:

w
0
w
0
0 w 2 w 1 w
a cos
a cos
m p
a cos
a cos
p p p p ⋅ ⋅ · ⋅ · · ·
(1.41)


Organe de masini. Transmisii mecanice

28

w
w 0
1
0 1
0 1 1 w
a cos
1
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
a cos z m s ⋅
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
− +
]
]
]

⋅ ⋅ +
⋅ ⋅ ⋅ ·
(1.42)

w
w 0
2
0 2
0 2 2 w
a cos
1
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
a cos z m e ⋅
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
+ −
]
]
]

⋅ ⋅ −
⋅ ⋅ ⋅ ·
(1.43)

Egalând s
w1
cu e
w2
, rezulta în final relatia de calcul pentru suma deplasarilor de profil:

( )
( )
0
0 w
2 1 2 1
a tg
2
a inv a inv
z z x x ⋅

⋅ + · +
(1.44)

Daca suma (x
1
+ x
2
) este cunoscuta, se poate calcula unghiul de angrenare α
w
.
Se poate calcula mai departe distanta dintre axele rotilor fara deplasare de profil
conjugate (a
o
), respectiv cu deplasare de profil conjugate (a) astfel:

( )
2
z z
m r r a
2 1
2 1 0
+
⋅ · + · (1.45)
( )
w
0 2 1
2 w 1 w
a cos
a cos
2
z z
m r r a ⋅
+
⋅ · + ·
(1.46)

Jocul la picior c se determina pe baza reprentarii din figura 1.23, astfel:

( ) ( )
1 f 2 a 2 f 1 a
r r a c sau r r a c − − · − − · (1.47)

Cu notatiile deja utilizate se obtin apoi relatiile:

( )
2 1 0
w
0
0
x x m c 1
a cos
a cos
a c + ⋅ − +

,
`

.
|
− ⋅ · (1.48)

Daca α
w
= α
o
si x
1
+ x
2
= 0, atunci c = c
o
; daca x
1
+ x
2
> 0, jocul la picior scade. Pe de
alta parte, daca c ≥ 0,1 ⋅ m, angrenajul functioneaza fara riscul de a se bloca. În situatia în care
c < 0,1 ⋅ m, angrenajul se poate bloca; situatia poate fi evitata doar prin scurtarea
corespunzatoare a capetelor dintilor. S-a mai facut deja observatia ca nu este totdeauna
recomandata scurtarea dintilor pentru ca acasta conduce la scaderea gradului de acoperire.






Figura 1.23

2
1
c

Transmisii mecanice cu roti dintate

29
1.11 Alunecarea flancurilor

În figura 1.24 segmentul K
1
K
2
face parte din normala la flancurile dintilor aflati în
contact în punctul oarecare Q si în toate punctele succesive de angrenare aflate între A si E.

































Figura 1.24

Vitezele absolute ale punctului Q sunt: v
Q1
= O
1
Q ⋅ ω
1
si v
Q2
= O
2
Q ⋅ ω
2
. Pentru ca
angrenarea sa fie corecta este necesar ca proiectiile pe normala ale vitezelor sa fie egale, adica
v
Q1
n
= v
Q2
n
. Dar componentele tangentiale ale acelorasi viteze nu sunt egale (v
Q1
t
≠ v
Q2
t
) astfel
încât apare alunecarea relativa a flancurilor. Componentele tangentiale ale vitezelor sunt:

1 1 1 1
t
1 Q
? ? ? Q K v ⋅ · ⋅ · (1.49)
2 2 2 2
t
2 Q
? ? ? Q K v ⋅ · ⋅ · (1.50)

În punctele K
1
si K
2
, componentele vitezelor tangentiale au valori maxime, de o parte
si de alta a polului angrenarii. În polul angrenarii, punctul C, v
Q1
t
= v
Q2
t
, ceea ce înseamna ca
r
w2

α
ω

O
1

α
ω

O
2

+

ρ
2

ρ
1

a⋅sinα
ω

ω
1

ω
2

K
2

K
1

A C Q E
( )
max
t
2 Q
v
( )
max
t
1 Q
v
t
2 C
v
t
1 C
v
Q O v
Q O v
2 2 Q
1 1 Q



n n
2 Q 1 Q
v v ·
t
1 Q
v t
2 Q
v
1 Q
v
2 Q
v
r
a1

r
w1

r
f1

r
b1

r
a2

r
f2

r
b2

q
Organe de masini. Transmisii mecanice

30
alunecarea relativa este nula. În toate celelalte puncte ale segmentului de angrenare, diferenta
dintre componentele tangentiale ale vitezelor v
Q1
si v
Q2
conduce la viteza de alunecare v
a
:

2 2 1 1 a
t
2 Q
t
1 Q a
? ? ? ? v ; v v v ⋅ − ⋅ · − · (1.51)

Stiind ca ρ
1
= K
1
C + CQ si ρ
2
= K
2
C – CQ si ca K
1
C ⋅ ω
1
= K
2
C ⋅ ω
2
,

rezula expresia
finala pentru calculul vitezei de alunecare:

v
a
= t q ⋅ (ω
1
+ ω
2
) (1.52)

în care q = CQ. Semnul t arata ca de o parte si de alta a polului angrenarii viteza de alunecare
are sensuri diferite. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele
mai mari valori, apare pericolul uzarii prin gripaj. Fortele de frecare sunt îndreptate de la
cercul de rostogolire spre vârf, respectiv spre picior, de-o parte si de alta a punctului C, la
dintele rotii conducatoare si de la picior, respectiv de la vârf, de-o parte si de alta a punctului
C, la dintele rotii conduse; în polul angrenarii forta de frecare îsi schimba sensul pentru ambii
dinti aflati în angrenare.

1.12 Modificarea danturii

Modificarea danturii consta în schimbarea geometriei acesteia în scopul maririi unor
performante functionale fata de geometria standard obtinuta cu linia de referinta a cremalierei
generatoare (scula de danturat) tangenta la cercul de divizare.
Modalitatile de a modifica dantura sunt:
- schimbarea pozitiei liniei de referinta a cremalierei generatoare fata de cercul de
divizare prin deplasare spre centrul acestuia (deplasare negativa) sau în exteriorul acestuia
(deplasare pozitiva);
- scurtarea capetelor dintilor;
- utilizarea unor scule nestandardizate caracterizate prin α
o
≠ 20°, h
oa
*
≠ 1 si/sau
c
o
≠ 0,25. Daca α
o
< 20°, rezulta dinti elastici si nivel redus al zgomotului angrenajului; daca
α
o
> 20°, creste portanta si scade numarul de dinti la care apare subtaierea. Cresterea lui α
o

are ca efect si cresterea fortelor din angrenaj. Daca dintele este scurtat, creste rezistenta
acestuia la încovoiere, dar scade gradul de acoperire.










Figura 1.25.a Figura1.25.b Figura 1.26

- prelucrarea danturii în lungul acestora, operatie numita flancare. Aceasta prelucrare
are ca scop atenuarea socurilor la intrarea în angrenare datorate abaterilor de pas si
deformatiilor dintilor sub sarcina. În figura 1.25.a si b sunt schematizate posibilele variante de
flancare a danturii, respectiv flancarea capului si flancarea piciorului. Curbele de flancare
sunt, de obicei, evolventice de la vârf pâna la punctul de pe flanc corespunzator începerii
∆a


h
a


h
f

∆f

dA

Transmisii mecanice cu roti dintate

31
angrenarii singulare, punctul D. Adâncimea de flancare este egala cu deformatia dintelui sub
sarcina.
- bombarea dintelui (figura 1.26) are ca scop marirea capacitatii de încarcare a danturii
prin eliminarea concentratorilor de tensiune care se formeaza la capetele dintilor sub sarcina
ca urmare a erorilor de directie a dintelui, a celor de montaj sau a deformarii arborilor.

1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil

1. Realizarea unei roti dintate cu numar de dinti z inferior numarului z
min
, fara a se
produce fenomenul de subtaiere. Deplasarea necesara pentru realizarea acestui scop este data
de relatia:

min
min
min
z
z z
x

· (1.53)

unde z
min
= 17 dinti.
2. Realizarea distantei dintre axe impuse (standardizate), pentru care este necesara
executia rotilor care sa îndeplineasca conditia:

( )
( )
0
0 w
2 1 2 1
a tg 2
a inv a inv
z z x x


⋅ + · + (1.54)

în care α
w
se deduce din relatia:

a
a cos a
a cos
0 0
w

· (1.55)

Distanta dintre axe a
0
= m ⋅ (z
1
+ z
2
) / 2 este o distanta de obicei nestandardizata, iar a
este o valoare indicata de STAS 6055 – 82.
3. Marirea capacitatii portante a flancurilor prin deplasari pozitive ale profilului,
utilizându-se arce de evolventa mai îndepartate de cercul de baza (figura 1.27) deci cu raza de
curbura mai mare.
În acest fel, solicitarea de contact se reduce. Deplasarea de profil pozitiva este însa
limitata de necesitatea unei anumite grosimi a vârfului dintelui:
a) s
a min
= 0,4 ⋅ m, pentru dantura dreapta, respectiv s
a min
= 0,4 ⋅ m
n
, pentru dantura
înclinata, daca dantura este realizata din oteluri durificate;
b) s
a min
= 0,25 ⋅ m, pentru dantura dreapta, respectiv s
a min
= 0,25 ⋅ m
n
, pentru dantura
înclinata, daca dantura este realizata din oteluri de îmbunatatire.
Prin aceste masuri se evita ruperea vârfurilor dintilor. În unele cazuri, se poate accepta
o mai mare deplasare a profilului danturii, simultan cu scurtarea capetelor dintilor, pentru ca
sa poata fi respectate conditiile de mai sus. Scurtarea capetelor dintilor conduce la
obligativitatea verificarii gradului de acoperire care scade prin deplasarea pozitiva a
profilului; gradul de acoperire trebuie sa îndeplinesca conditia ε
α min
= 1,1…1,3.
Nerespectarea acestei conditii are ca efect cresterea segmentului de angrenare unipara BD.
Este evident faptul ca, pe perioada angrenarii unipare, forta din angrenaj revine unei singure
perechi de dinti.
4. Prin deplasari pozitive de profil se mareste capacitatea portanta si prin faptul ca
acestea conduc la cresterea grosimii piciorului dintelui si, implicit, la cresterea rezistentei la
încovoiere.
Organe de masini. Transmisii mecanice

32
5. Diminuarea pericolului de gripare a angrenajului, reducerea uzarii flancurilor si
cresterea randamentului se obtin, de asemenea, prin deplasari pozitive de profil. Se poate
demonstra ca prin deplasarea pozitiva a profilului danturii vitezele relative de alunecare de la
capetele segmentului de angrenare scad. Deplasarile pozitive de profil au ca urmare si
scaderea jocului la picior c. Este necesar ca sa fie îndeplinita totusi conditia c ≥ 0,1 ⋅ m.



















Figura 1.27

6. Cresterea gradului de acoperire ε
α
se poate obtine prin deplasari negative de profil.
O astfel de realizare constructiva are însa si efecte nedorite: scaderea grosimii piciorului
dintelui si aparitia pericolului de rupere a acestuia si cresterea tensiunilor hertziene de contact,
datorita faptului ca din profilul evolventic se utilizeaza arce mai apropiate de cercul de baza
cu raze de curbura mai mici.
Trebuie facuta precizarea ca deplasarea profilului este o operatiune curenta, realizata
pe baza proiectarii, prin care se obtine dantura. Deplasarea danturii nu este o operatiune care
se face dupa danturare ci este chiar danturarea însasi.
Limitele deplasarii de profil sunt date de:
- evitarea subtaierii la generare;
- evitarea ascutirii excesive a vârfului dintelui;
- evitarea scaderii gradului de acoperire sub limita admisa;
- evitarea aparitiei fenomenului de interferenta în timpul angrenarii;
- evitarea scaderii excesive a jocului la piciorul dintelui.
Recomandarile general acceptate pentru suma deplasarile de profil sunt:
a) pentru danturi cu viteze de alunecare relativa egalizate la ambele capete ale
segmentului de angrenare x
1
+ x
2
= 0…0,6;
b) pentru danturi de mare portanta x
1
+ x
2
= 0,6…1,2;
c) pentru obtinerea unui grad de acoperire ridicat x
1
+ x
2
= - 0,4…0.
d) în general, x
1
+ x
2
≅ 1 si x
1
> 0. Aceasta recomandare este cvasiobligatorie, având
în vedere ca dintele pinionului trebuie sa aiba o rezistenta mecanica superioara
dintelui rotii conduse întru-cât are o frecventa de rotatie mai mare, în cazul
reductoarelor de turatie.
Repartizarea sumei (x
1
+ x
2
) pentru pinionul cu z
1
dinti (roata conducatoare) si pentru
roata condusa (cu z
2
dinti) se face dupa diferite criterii.
(s
a
)
min

r
b

ρ’
ρ”
ρ → ∞
ρ’>ρ”
Transmisii mecanice cu roti dintate

33
În exemplul prezentat în figura 1.28 repartitia sumei deplasarilor de profil se face dupa
criteriul capacitatii portante maxime.



















Figura 1.28

1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura înclinata

Angrenajul provine dintr-un angrenaj hiperboloidal central (figura1.29), prin
simplificare; rotile dintate sunt cilindrice si au dantura înclinata. Înclinarea danturii β
w

(figura1.30) este aceeasi pentru ambele roti conjugate; axele rotilor sunt paralele. Spre
deosebire de angrenajul cilindric cu dantura dreapta, rotile acestui angrenaj intra progresiv în
angrenare, ceea ce aduce dupa sine urmatoarele avantaje:
- în angrenare exista simultan un numar mai mare de dinti, angrenajul prezentând un
grad de acoperire mai mare;












Figura 1.29 Figura 1.30

- functionarea este mai silentioasa, iar solicitarea dinamica a dintilor mai redusa. Ca
urmare, angrenajele cu dantura înclinata sunt recomandate pentru turatii mari;
- rigiditatea perechii de dinti aflati simultan în angrenare are o mai mica variatie de-a
lungul segmentului de angrenare, angrenajul având o comportare dinamica mai favorabila;
d

w
1

d

w
2

β
w1
β
w2
β
w1

w1

w
0
1
2
-1
10
z
1

z
m

z
2

x
1

x
2

x
m

portanta creste
ε creste
z, z
e

x,
2
x x
2 1
+

2
z z
2 1
+

Organe de masini. Transmisii mecanice

34
- lungimea fâsiei de contact este mai mare fata de dantura dreapta, la aceeasi latime de
roata, ceea ce conduce la tensiuni de încovoiere si la tensiuni hertziene de contact mai mici
(figura 1.31).









Figura 1.31

Prelucrarea danturii înclinate se face cu aceleasi scule si pe aceleasi masini ca si
dantura dreapta, prin simpla pozitionare a sculei fata de semifabricat, fara costuri
suplimentare.
Dezavantajul danturii înclinate este acela ca, în comparatie cu dantura dreapta, forta
normala pe dinte are, pe lânga componentele tangentiala si radiala si o componenta axiala care
duce la solicitarea suplimentara a lagarelor pe care se sprijina arborii. Ca urmare unghiul β
w

este maxim 24°; pentru un unghi β
w
sub 8°, avantajele danturii înclinate sunt neglijabile.
Elementele geometrice ale danturii înclinate sunt definite în planul normal pe dinte,
plan în care se regasesc elementele cremalierei de referinta. Profilul normal al cremalierei
generatoare face unghiul β
0
(la dantura nedeplasata), unghi corespunzator cercului de
divizare, cu planul frontal t – t al rotii. În planul normal pe directia dintelui se reproduc
elementele standard ale cremalierei, inclusiv modulul normal m
n
. În planul normal n – n se
distinge pasul normal p
n
, iar în planul frontal – pasul frontal p
t
(figura1.32.a si b).
Cu notatiile din figura1.32 se deduc relatiile:

0
n
t
ß cos
p
p ·
(1.56)
0
n
t
ß cos
m
m · (1.57)
° · · ⋅ ⋅ · ⋅ · · 20 a a ; a tg ß cos
2
p
a tg
2
p
h h
0 n 0 0
t
n 0
n
t 0 n 0
n 0
(1.58)
0
n 0
t 0
ß cos
a tg
a tg ·
(1.59)











Figura 1.32.a Figura 1.32.b
β
w1
l=B/cosβ
w
B

p
n
/2
n
n
f f
t t
β
o

p
n

p
t
B/tgβ
o

B

α
on
= 20
º

h
on

Transmisii mecanice cu roti dintate

35
Se mai fac precizarile:

0 x pentru 1 h ; m h h
*
a 0 n
*
a 0 a 0
· · ⋅ · (1.60)
0 x pentru 25 , 1 h ; m h h
*
f 0 n
*
f 0 f 0
· · ⋅ · (1.61)
f 0 a 0 0
h h h + · (1.62)

Prin sectionarea unei roti dintate reale cu un plan n – n, perpendicular pe directia
dintilor, se obtine o elipsa cu dantura dreapta în care se regasesc elementele geometrice ale
cremalierei de referinta (figura 1.33). Modulul danturii rotii eliptice este m
n
. Raza de curbura
a elipsei este ρ. Considerând o roata dintata cilindrica cu dinti drepti, echivalenta de raza ρ, se
poate afla numarul de dinti z
ech
corespunzator acesteia, astfel:

0
2
t
0
2
2
ß cos 2
z
m ? ;
ß cos 2
d
a
b
?

⋅ ·

· ·
(1.63)
0
3
ech
n
ß cos 2
z
m ?

⋅ ·
(1.64)
0
3
ech
ß cos
z
z ·
(1.65)

Rezulta ca numarul minim de dinti la care nu se produce subtaierea este
z
min
= 17 ⋅ cos
3
β
0
. Aceasta proprietate conduce la un alt avantaj important al rotilor dintate cu
dantura înclinata, comparativ cu dantura dreapta.
Roata dintata echivalenta rotii cu dantura înclinata permite, prin elementele sale,
definite mai sus, ca întreg calculul de rezistenta sa se faca cu aceleasi relatii ca pentru dantura
dreapta; la roata echivalenta vor fi adoptate pentru calculul de rezistenta modulul normal,
elementele cremalierei de referinta, numarul de dinti z
ech
si deplasarea specifica de profil x
n
.
















Figura 1.33

Relatiile pe care le prezentam mai jos caracterizeaza complet geometria si
functionalitatea cinematica pentru angrenajele cilindrice cu dantura înclinata cu deplasare de
profil nula, pozitiva sau negativa. Relatiile sunt scrise pentru deplasare pozitiva de profil.
Pentru deplasare negativa de profil semnul (+) din fata termenilor care îl contin pe x se va
β
o

n
n
d
/
2

a
2
d
·
b
cos
1
2
d
0
·
β

ρ
elipsa
cerc
Organe de masini. Transmisii mecanice

36
înlocui cu semnul (-) sau dupa caz, semnul (-) din fata termenilor care îl contin pe x se va
înlocui cu semnul (+). Pentru dantura înclinata nedeplasata x = 0. Pentru dantura dreapta
β
0
= 0. Ca urmare, formulele care urmeaza sunt valabile pentru toate tipurile de angrenaje
cilindrice.
Date de intrare pentru calculul angrenajului: z
1
si z
2
; m
n

(standardizat, dupa ce a
fost predimensionat din calculul la obosela prin încovoiere la piciorul dintelui); β
0
; a
w

(valoare impusa prin standardizare, dupa predimensionarea la solicitarea de oboseala
superficiala de contact); h
0a
*
=1; c
0
*
= 0,25; α
0 n
= 20°.
Marimi calculate:
• Distanta de referinta dintre axe pentru angrenajul fara deplasare de profil:

( )
0
2 1
n
ß cos 2
z z
m a

+
⋅ ·
(1.66)

• Unghiul de presiune de referinta în plan frontal:

0
n
t
ß cos
a tg
arctg a ·
(1.67)

• Unghiul real de angrenare în plan frontal, cu respectarea distantei impuse dintre axe
(a
w
), necesitând deplasarea danturii:

w
t
t w
a
a cos a
arccos a

· (1.68)

• Numerele de dinti ale rotilor echivalente:

0
3
2 , 1
2 , 1 n
ß cos
z
z ·
(1.69)

• Suma coeficientilor deplasarilor de profil în plan normal:

( )
n
2 1
t t w 2 n 1 n
a tg 2
z z
a inv a inv x x

+
⋅ − · + (1.70)

• Coeficientii minimi ai deplasarilor de profil în plan normal, pentru evitarea
subtaierii:

( ) ( )
17
z 17
x si
17
z 17
x
2 n
min 2 n
1 n
min 1 n

·

· (1.71)

cu verificarile:


x
n 1
≥ x
n 1 min
, respectiv x
n 2 min
≥ x
n 2.
(1.72)

• Diametrele cercurilor de divizare:

d
1,2
= m
n
⋅ z
1
,
2
(1.73)
Transmisii mecanice cu roti dintate

37
• Diametrele cercurilor de baza:

d
b 1,2
= d
1,2
⋅ cosα
t
(1.74)

• Diametrele cercurilor de rostogolire:

t w
t
2 , 1 2 , 1 w
a cos
a cos
d d ⋅ ·
(1.75)

• Diametrele cercurilor de picior:

( )
]
]
]

− + ⋅ − ⋅ ·
2 , 1 n
*
0
*
a 0
0
2 , 1
n 2 , 1 f
x c h 2
ß cos
z
m d (1.76)

• Diametrele cercurilor de cap:

( )
]
]
]

+ ⋅ + ⋅ ·
2 , 1 n
*
a 0
0
2 , 1
n 2 , 1 a
x h 2
ß cos
z
m d (1.77)

• Arcul dintelui pe cercul de divizare în plan normal si în plan frontal:

s
n 1,2
= m
n
⋅ (0,5 ⋅ π + 2 ⋅ x
n 1,2
⋅ tgα
n
) (1.78)
s
t 1,2
= s
n 1,2
/ cosβ
0
(1.79)

• Unghiul de presiune al profilului pe cercurile de cap în plan frontal:

.
|

,
`
⋅ ·
2 , 1 a
t
2 , 1 2 , 1 t a
d
a cos
d arccos a (1.80)

• Unghiul de înclinare a danturii pe cilindrii de cap:

.
|

,
`
⋅ ·
2 , 1
0
2 , 1 a 2 , 1 a
d
ß tg
d arctg ß (1.81)

• Arcul dintelui pe cercul de cap în plan normal si în plan frontal:

( )
]
]
]
]
]
]

− t
⋅ ⋅ t
⋅ ·
n t
2 , 1
n 2 , 1
2 , 1 a 2 , 1 n a
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
d s (1.82)
2 , 1 a
2 , 1 t a
2 , 1 n a
ß cos
s
s ·

(1.83)

• Pentru a nu se produce ruperea vârfurilor dintilor este necesar ca:

min an 2 , 1 an
s s ≥
(1.84)
Organe de masini. Transmisii mecanice

38
în care s
a n min
= 0,25 ⋅ m
n
, pentru oteluri de îmbunatatire si s
a n min
= 0,4 ⋅ m
n
, pentru oteluri
durificate.
• Verificarea gradului de acoperire:

( ) ( ) [ ]
t n
0
wt w
2
2 b
2
2 a
2
1 b
2
1 a a
a cos m p 2
ß cos
a sin a 2 d d d d e
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ − − + − · (1.85)
n
0
ß
m p
ß sin
B e

⋅ · (1.86)
ß a ?
e e e + ·
(1.87)
ε
γ
≥ 1,1…1,3 (1.88)

• Latimea rotii conduse si a rotii conducatoare:

B
2
= ψ
d
⋅ d
1
(1.89)
B
1
= B
2
+ (5mm…30mm) (1.90)

• Diametrul începutului evolventic:

( )
2
1
2
t t 2 , 1
2 , 1 n
t 2 , 1 b 2 , 1 l
a cos a sin z
x 1
2 a tg 1 d d
¹
¹
¹
'
¹
¹
¹
¹
'
¹
]
]
]
]

,
`

.
|
⋅ ⋅

⋅ − + ⋅ ·
(1.91)

• Diametrul începutului angrenarii si diametrul sfârsitului angrenarii:

2 E
2 b
2 E
1 A
1 b
1 A
a cos
d
d si
a cos
d
d · ·
(1.92)
în care:
( )
1
2 a
1 A
z
e e
p 2 a tg

⋅ ⋅ · (1.93)
( )
2
1 a
2 E
z
e e
p 2 a tg

⋅ ⋅ · (1.94)
t t
t w w
a
a cos m p
a sin a
e
⋅ ⋅

· (1.95)
( )
t t
2
1
2
1 b
2
1 a
1
a cos m p 2
d d
e
⋅ ⋅ ⋅

·
(1.96)
( )
t t
2
1
2
2 b
2
2 a
2
a cos m p 2
d d
e
⋅ ⋅ ⋅

·
(1.97)

• Cu aceste precizari, verificarea interferentei devine:

d
A 1
≥ d
l 1
(1.98)
d
E 2
≥ d
l 2
(1.99)
d
l 1,2
≥ 0 (1.100)
Transmisii mecanice cu roti dintate

39
• Verificarea jocului la picior:

( ) ( )
( )
2
d d
a c
1 2 a 2 1 f
2 , 1
+
− ·
(1.101)
c
1,2
≥ 0,1 ⋅ m
n
(1.102)

1.15 Angrenaje conice

Angrenajele conice servesc la transmiterea miscarii între doi arbori cu axe concurente.
Suprafetele de rostogolire sunt doua conuri cu vârful comun în punctul de intersectie al axelor
rotilor. Cel mai frecvent angrenaj este cel ortogonal (δ = 90°), dar pot fi realizate si variante
constructive diferite (figura 1.34). Dantura poate fi dreapta sau curba. Rotile cu dantura
dreapta se executa mai usor, dar pot fi utilizate numai pâna la viteze de maximum 5 m/s.
Dantura dreapta a rotilor conice induce în angrenaj zgomote si vibratii; orice eroare de
executie sau de montaj a rotilor conice cu dantura dreapta poate conduce la ruperea danturii,
dat fiind faptul ca, în aceste cazuri, repartitia încarcarii nu este uniforma de-a lungul dintelui.
Dantura curba se realizeaza pe masini complicate constructiv; aceasta are însa
avantajul ca prezinta o foarte mare capacitate portanta. Dantura curba asigura un grad mare de
acoperire.
În figura 1.35 sunt prezentate variantele constructive: a) dantura dreapta, b) dantura
curba paloida sau în evolventa - Klingelnberg, c) dantura curba eloida (hipocicloida sau
epicicloida) – Öerlikon si d) dantura în arc de cerc – Gleason.
Calculul danturii curbe depinde de procedeul de executie care se desfasoara sub
licenta de firma.











Figura 1.34













Figura 1.35

Dantura dreapta Dantura paloida
(în evolventa)
KLINGELNBE
Dantura eloida
(hipocicloida
sau epicicloida)
Dantura în
arc de crec
GLEASON
δ
1

δ = 90°
δ < 90°
δ > 90°
conuri de
rostogolire
δ
δ
2

δ
δ
axa instantanee
de rotatie
Organe de masini. Transmisii mecanice

40
Angrenajele conice se realizeaza fara deplasare de profil sau sunt zero deplasate. În
ambele cazuri, conurile de rostogolire sunt si conuri de divizare.
Geometria danturii conice drepte este definita prin elementele rotii plane de referinta
STAS 6844 – 80. Negativul rotii plane de referinta este roata plana generatoare care defineste
geometria sculei. În figura 1.36 roata plana generatoare este materializata prin doua scule
aschietoare care au miscare alternativa, simultan cu rostogolirea cinematica relativa.












Figura 1.36

În procesul de generare a danturii conice are loc rostogolirea planului de divizare
(rostogolire) de referinta al rotii plane generatoare pe conul de baza al rotii de executat, astfel
încât vârful conului ramâne în centrul rotii plane generatoare.
Deci, un punct oarecare al rotii plane generatoare (tais al sculei) va genera pe roata
conica flancurile dintilor cu profil de evolventa sferica.
Realizarea unui angrenaj conic cu profilul danturii de tip evolventa sferica atrage dupa
sine avantajele oferite de angrenajele cilindrice evolventice.
Aceasta presupune însa realizarea profilului dintilor rotii plane de referinta si a rotii
plane generatoare dupa o curba cu punct de inflexiune în polul angrenarii. Pentru simplificare,
se înlocuieste roata plana generatoare cu doua taisuri drepte care, prin rostogolirea pe conul de
baza, va realiza tot o evolventa sferica; în acest caz, linia de angrenare este o octoida.
Rotile dintate conice octoide angreneaza corect, daca liniile lor de angrenare se vor
suprapune; acest lucru se realizeaza daca conurile de divizare coincid cu cele de rostogolire.
Referitor la forma dintilor sunt întâlnite cazurile (figura 1.37): a) dinti cu înaltime
constanta cu joc constant la picior; b) dinti cu înaltime decrescatoare si joc la picior
descrescator si c) dinti cu înaltime decrescatoare si joc la picior constant.







Figura 1.37

Geometria angrenajului conic cu dantura dreapta este prezentata în figura 1.38. Pe
latimea rotii, dantura se defineste nu pe sfere, ci pe conuri frontale (interior – indice i, median
– indice m si exterior – indice e) tangente la sferele respective.
Pe conul frontal exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de
referinta ale rotii plane generatoare si modulul standardizat.
a) b) c)
conul de baza
(roata de prelucrat)
roata plana
generatoare
roata prelucrata
Transmisii mecanice cu roti dintate

41
Fortele care actioneza asupra dintelui se calculeaza cu elementele geometrice de pe
conul median. Pe conul exterior, geometria dintelui este definita prin relatiile:

1 h ; m h h
*
an 0
*
an 0 a 0
· ⋅ · (1.103)
25 , 1 h ; m h h
*
fn 0
*
fn 0 f 0
· ⋅ · (1.104)
25 , 2 h h h
f 0 a 0 0
· + · (1.105)



























Figura 1.38

Diametrele de divizare pe conurile frontale exterioare sunt:

d
1,2
= m ⋅ z
1,2
(1.106)

Diametrele de divizare pe conurile frontale mediane sunt:

d
m1,2
= m
m
⋅ z
1,2
(1.107)

Cu notatiile Ψ
Rm
= B / R
m
si Ψ
R
= B / R se deduc succesiv formulele care leaga
elementele geometrice de pe conul frontal exterior cu cele de pe conul frontal median:

d
m
= d – B ⋅ sinδ
1
(1.108)

,
`

.
|
⋅ − ⋅ · R
2
B
1 d dm (1.109)
con frontal
exterior
con frontal
median
con frontal
interior
d
f2
d
2
d
a2
δ
f2
δ
a2
δ
2
δ
1
δ
f1
δ
a1
δ

θ
1
θ
2
θ
a2
θ
f2
d
m1
d
f1
d
a1
d
1
h
0a
h
0f h
0
B

R
R
m2
R
i2
=
=
d
m2
Organe de masini. Transmisii mecanice

42
De regula, B / R = 1 / 3, astfel încât:

,
`

.
|
− ⋅ ·
6
1
1 d d
m
(1. 110)
6
m
5 m
m
⋅ · (1.111)

Diametrele de cap si de picior, generatoarele de divizare exterioara, mediana si
interioara si unghiul capului si al piciorului se calculeaza cu formulele:

2 , 1 a 0 2 , 1 2 , 1 a
d cos h 2 d d ⋅ ⋅ + ·
(1.112)
2 , 1 f 0 2 , 1 2 , 1 f
d cos h 2 d d ⋅ ⋅ + ·
(1.113)
2 , 1
2 , 1 m
2 , 1 m 2 1 2 , 1
2 , 1
2 , 1
d sin
2
d
R ; R R R ; d sin
2
d
R ⋅ · · · ⋅ · (1.114)
B B B ; B R R
2 1 2 , 1 2 , 1 2 , 1
· · − · (1.115)
2 , 1
a 0
2 , 1 a
R
h
? tg ·
(1.116)
2 , 1
f 0
2 , 1 f
R
h
? tg ·
(1.117)

Raportul de transmitere al angrenajului poate fi exprimat în mai multe moduri, astfel:

1
2
1
1
2 2
1
2
2
1
2
1
2 , 1
d sin
d sin
d sin R 2
d sin R 2
z
z
d
d
n
n
i ·
⋅ ⋅
⋅ ⋅
· · · ·
(1.118)

Pentru δ
1
+ δ
2
= 90º:

2
1
2 , 1
d tg
d tg
1
i · ·
(1.119)

















Figura 1.39
R
R
O
δ
2
δ
1
O
V
O
V
r
V2
r
V1
O
V
O
V
Transmisii mecanice cu roti dintate

43
Deoarece studiul geometriei si cinematicii angrenajului conic integrat pe o sfera este
dificil, Tredgold a introdus aproximatia ca sfera sa fie înlocuita cu suprafata conurilor
suplimentare tangente la sfera de raza R. Prin desfasurarea acestor conuri suplimenntare se
obtin sectoare circulare plane pe periferia carora dantura este dreapta de egal modul cu al
rotilor conice. Rotile cilindrice cu dantura dreapta având razele de divizare egale cu
generatoarele conurilor frontale suplimentare si având modulul egal cu al rotilor conice se
numesc roti de înlocuire.
Angrenajul înlocuitor cilindric cu dinti drepti, astfel obtinut este fictiv. Utilizarea
angrenajului înlocuitor este avantajoasa, pentru ca permite folosirea relatiilor pentru calculele
de rezistenta ale angrenajului cilindric cu dinti drepti. Rotile de înlocuire (figura 1.39) au
razele si numerele de dinti:

2 , 1
2 , 1
2 , 1 v
d cos
r
r · (1.120)
2 , 1
2 , 1
2 , 1 v
d cos
z
z · (1.121)

1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii

1.16.1 Ruperea statica

Fenomenul se produce la socuri si la suprasarcini, ca efect al blocarii angrenajului din
cauze exterioare. Alte cauze care pot conduce la ruperea statica pot fi: neparalelismul axelor
rotilor, erori de executie la danturare (în special eroarea la directia dintelui) sau la executia
arborilor, erori de montaj etc.
Se considera ca, în general, ruperea statica se datoreaza erorilor de montaj, proiectarii
inadecvate, executiei neconforme cu cerintele sau montajul deficitar.
Ruperea statica a dintilor poate fi fragila, daca rotile sunt confectionate din oteluri si
alte aliaje dure (HB > 3500 MPa) sau prin deformare plastica, daca rotile sunt confectionate
din aliaje de mica duritate. În figura 1.40 este prezentata ruperea coltului unui dinte al unei
roti cu dantura înclinata; ruperea s-a produs datorita faptului ca încarcarea dintelui nu s-a
produs uniform, pe toata lungimea acestuia. Ruperea statica poate fi evitata prin utilizarea
limitatoarelor de suprasarcina, prin proiectare, executie si montaj corespunzatoare.














Figura 1.40 Figura 1.41 Figura 1.42

Racordarea adecvata a piciorului dintelui conduce la îndepartarea pericolului ruperii.
Linie de
contact teoretic
Linie reala
de contact
Rupere de colt
statica
Fisura
Dizlocare prin oboseala
(daca dintele este drept)
Organe de masini. Transmisii mecanice

44
1.16.2 Ruperea prin oboseala

Ruperea prin oboseala apare la danturi cu flancuri durificate superficial (HRC > 45).
Dintele este supus la oboseala printr-o solicitare pulsatorie. Dupa un timp îndelungat de
solicitare, la baza dintelui (acolo unde tensiunea de încovoiere este maxima si concentratorul
de tensiune este însasi racordarea) apare o fisura superficiala care se propaga ulterior în
profunzime. Cauza primara a fisurii este, pe fondul solicitarii prin oboseala, o incluziune, o
zgârietura sau o particula dura (figura 1.41). Rezistenta la rupere prin oboseala la piciorul
dintelui se poate mari prin: realizarea danturii cu modul mare, deplasarea pozitiva de profil
(ambele solutii conducând la cresterea grosimii piciorului dintelui), racordare maxima la
piciorul dintelui, reducerea înaltimii dintelui (ceea ce conduce la scaderea tensiunii de
încovoiere) si lustruirea racordarii de la piciorul dintelui (micsorarea concentratorului de
tensiune).

1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting)

Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (“pittingul”) este principala cauza de
distrugere a angrenajelor, în special daca rotile dintate sunt confectionate din materiale cu
duritate mica sau mijlocie (HB < 4500 MPa). Distrugerea se manifesta prin aparitia pe
flancurile active a unor gropite (ciupituri), dupa cel putin 10
4
cicluri de functionare, fapt care
determina cresterea nivelului de zgomot. Fenomenul fiind evolutiv, angrenajul va iesi din uz
prin micsorarea, nesemnificativa procentual, a suprafetei active a flancurilor. Ca aspect,
flancul distrus prin oboseala superficiala de contact arata ca în figura 1. 42.












Figura 1.43.a Figura 1.43.b Figura 1.44

Exista numerosi factori care conduc la aparitia pittingului. Este evident ca flancul are
solicitari hertziene de contact (σ
H
) pe directia normalei care se produc dupa un ciclu pulsator.
Simultan, în stratul superficial al flancului dintelui, se manifesta, dupa acelasi ciclu,
solicitarea tangentiala τ
H
care, împreuna cu tensiunea σ
H
, conduce la aparitia microfisurilor în
substrat si a celor superficiale. Sub actiunea “de pana” a uleiului dintre flancuri, presat de
flancul conjugat, microfisurile superficiale se adâncesc (figura 1.43.a), se unesc si se ajunge la
microdizlocari de material metalic. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (într-un
sens si în altul fata de polul angrenarii – figura 1.43.b).
Ciupiturile nu apar niciodata la vârful dintelui si nici în prezenta uleiurilor foarte
vâscoase. Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea si lustruirea flancurilor, utilizarea
uleiurilor vâscoase, realizarea danturii cu deplasari pozitive de profil, cresterea preciziei de
executie, eliminarea tensiunilor interne si cresterea gradului de acoperire, ceea ce conduce la
scaderea încarcarii dintelui.

Alunecare
Rostogolire Ulei
Transmisii mecanice cu roti dintate

45
1.16.4 Griparea

Datorita încarcarilor foarte mari si a vitezelor de alunecare ridicate se diminueaza
vâscozitatea uleiului care este, ulterior, expulzat; se trece de la regimul elastohidrodinamic
(EHD) la regimul EHD partial apoi la regimurile de frecare: mixt, la limita si tehnic uscat.
Contactul metalic al flancurilor este direct. Chiar daca lubrifiantul este aditivat cu aditivi de
extrema presiune (EP), ungerea devine complet ineficienta.
Giparea termica apare la transmisii de mare turatie. Dupa expulzarea uleiului dintre
flancuri se produc microsuduri ale acestora care, forfecându-se, conduc la dizlocari de
material si la zgârieturi; la început aceste deteriorari se produc doar pe distante atomice dar,
ulterior, fenomenul se extinde pe zone mai largi.
Flancul se brazdeaza (figura 1.44); faza finala este aceea a blocarii angrenajului. Este
posibila si producerea griparii atermice, la temperaturi joase, care nu conduce însa la
modificari ale structurii materialului în stratul superficial al flancurilor.
Initial se produce gripajul de rodaj, pe vârfurile asperitatilor; fenomenul dispare însa
dupa netezirea acestora. Urmeaza apoi gripajul progresiv descris anterior, în cadrul caruia
flancurile capata un aspect poros, cu denivelari de pâna la 3 µm.
Un aspect intermediar, înselator, este acela al lustruirii flancurilor, dupa încheierea
rodajului. Utilizatorul poate avea, în acest stadiu, impresia ca angrenajul functioneaza normal.
Gripajul se poate limita si uneori de poate evita prin utilizarea unui cuplu de materiale
cu duritate diferita; astfel, la angrenajele melcate, se folosesc frecvent cupluri de materiale
antifrictiune de tip otel durificat si rectificat / bronz.
Alte masuri recomandate pentru evitarea gripajului: durificarea si rectificarea
flancurilor danturilor din otel, executie precisa, utilizarea danturii cu modul mic (ceea ce
conduce la scaderea vitezelor de alunecare), flancarea danturii si aditivarea uleiurilor cu
aditivi de extrema presiune (EP).

1.16.5 Uzarea abraziva

Fenomenul apare la angrenaje care functioneaza în mediu deschis (fara a fi protejat de
carcasa) dar si la angrenaje închise, în perioada rodajului. În primul caz, pariculele dure de
praf zgârie flancurile, neexistând posibilitatea de a le proteja.
Singurul mod de a evita distrugerea angrenajului este supradimensionarea acestuia.
În cel de-al doilea caz este vorba de dizlocarea naturala a vârfurilor asperitatilor care,
cazând în baia de ulei se autocalesc; ajungând, cu ajutorul uleiului care le vehiculeaza, din
nou între flancuri produc zgârierea acestora.
Ca urmare a fenomenului se impune schimbarea uleiului puternic aditivat cu care s-a
facut rodajul, spalarea angrenajului si a carcasei acestuia dupa care se introduce, pentru
ungere în exploatarea de lunga durata, un ulei mai putin aditivat.
Se poate ajunge la uzarea abraziva si în cazul utilizarii unor etansari neperformante.

1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie

Conditiile puse materialelor pentru rotile dintate sunt: rezistenta ridicata la solicitarea
prin oboseala supeficiala de contact, rezistenta la oboseala prin încovoiere, proprietati de
antigripare si prelucrabilitate cu costuri minime.
Desigur, materialele trebuie sa fie si relativ ieftine.
Uzual sunt folosite otelurile aliate (40C10, 41MoC11, 50VC11, 34MoCN15,
20MoN35), otelurile carbon de calitate (OLC15, OLC 45, OLC 60), otelurile carbon (OL 50,
OL 60), fontele (Fgn 700-2, Fmp 600-2), bronzul fosforos, alamele, textolitul, poliamidele s.a.
Organe de masini. Transmisii mecanice

46
Otelurile folosite la fabricarea rotilor dintate pot fi de îmbunatatire - cu duritatea
flancurilor HB ≤ 3500 MPa. Dupa tratamentul termic de îmbunatatire urmeaza strunjirea rotii
apoi danturarea si, uneori, rectificarea.
Otelurile durificate supeficial, mai des folosite, trec prin fazele tehnologice: tratament
termic de îmbunatatire, strunjire, danturare, durificare (cementare + calire, iononitrurare sau
calire prin curenti de înalta frecventa), rectificare si, uneori, lepuire. Duritatea flancurilor
atinge HB > 3500 MPa. Portanta maxima se obtine prin tratamentul termochimic de
cementare si de calire; în acest caz însa, deformatiile flancurilor sunt importante, astfel încât
este necesara rectificarea acestora.
Prin cementare si calire se mareste rezistenta flancurilor, fata de dantura din material
de îmbunatatire, cu 250% - 300% si cu 150% în ceea ce priveste rezistenta la încovoiere.
Rotile de mari dimensiuni sunt supuse tratamentului de îmbunatatire, dupa care se durifica
superficial prin curenti de înalta frecventa.
Danturarea se poate face prin:
a) turnare, sinterizare, rulare sau matritare - cazuri în care productivitatea este ridicata
dar precizia dimensionala este scazuta;
b) frezare, prin metoda rularii, adica prin angrenarea fortata a sculei (freza melc
numita si freza modul) cu semifabricatul;
c) frezarea cu freza disc profilata sau cu freza deget profilata, pas cu pas;
productivitatea si precizia sunt scazute;
d) mortezarea cu roata scula sau cu cutit pieptene; prima metoda este unica de altfel
prin care se pot obtine roti dintate cu dantura interioara.
Precizia rotilor dintate este dependenta de:
a) treapta de precizie (între 5 si 12) care se alege în functie de turatie si de tehnologia
adoptata;
b) jocul dintre flancuri (exemple de ajustaje: A, B – cel mai folosit pentru ca asigura
jocul normal dintre flancuri chiar în conditii de regim termic ridicat, evitându-se
blocarea angrenajului, C, D, E si H) care se alege în functie de destinatia
angrenajului, de viteza periferica si de temperatura de exploatare;
c) rugozitatea flancurilor.
Standardele care se refera la precizia danturii sunt: 6273-81, 7395-80, 6460-81 si
6461-81.

1.18 Fortele nominale în angrenaje

1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta

Unica forta care apare ca urmare a transmiterii momentului de torsiune M
t 1,2
este forta
normala F
n 1,2
.
Componentele acesteia (figura 1.45) sunt:
- forta tangentiala F
t 1,2
:

2 , 1 w
2 , 1 t
2 , 1 r
d
M
2 F ⋅ · (1.122)

- forta radiala F
r 1,2
:

w 2 , 1 t 2 , 1 r
a tg F F ⋅ · (1.123)

Transmisii mecanice cu roti dintate

47
Daca dantura este nedeplasata, d
w 1,2
devine d
1,2
iar tgα
w
devine tgα
0
. Evident, din
relatiile de mai sus, se poate exprima încarcarea totala F
n 1,2
:

0
2 , 1 t
2 , 1 n
w
2 , 1 t
2 , 1 n
a cos
F
F respectiv ,
a cos
F
F · · (1.124)

























Figura 1.45
1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura înclinata

Pe baza datelor din figura 1.46 se pot deduce expresiile componentelor: tangentiala
F
t1,2
, radiala F
r1,2
si axiala F
a1,2
- aceasta conducând la încarcarea suplimentara a lagarelor,
respectiv a fortei normale F
n1,2
:

2 , 1 w
2 , 1 t
2 , 1 t
d
M
2 F ⋅ · (1.125)
° · · ⋅ · ⋅ · 20 a a care în , a tg F
ß cos
a tg
F F
0 n 0 t 2 , 1 t
0
n 0
2 , 1 t 2 , 1 r
(1.126)
0 2 , 1 t 2 , 1 a
ß tg F F ⋅ · (1.127)
n 0
0
2 , 1 t
2 , 1 n
a cos
ß cos
F
F ⋅ · (1.128)

Pentru dantura nedeplasata, d
w 1,2
devine d
1,2
si α
0 n
· α.
C
r
w1
(r
1
)
r
w2
(r
2
)
M
t1
M
t2
F
r
F
n
F
t
α
w

0
)
T T
Organe de masini. Transmisii mecanice

48
Pentru limitarea componentei axiale F
a1,2
, unghiul β
0
se limiteaza superior la 10°,
pentru oteluri durificate, respectiv la 24°, pentru oteluri de îmbunatatire.




















Figura 1.46


1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta

Pe baza datelor din figura 1.47 se pot deduce componentele fortei normale F
n 1,2
si
aceasta însasi:

2 , 1 m
2 , 1 t
2 , 1 t
d
M
2 F ⋅ · (1.129)
1 0 2 , 1 t 2 a 1 r
d cos a tg F F F ⋅ ⋅ · · (1.130)
1 0 2 , 1 t 2 r 1 a
d sin a tg F F F ⋅ ⋅ · · (1.131)
0
2 , 1 t
2 , 1 n
a cos
F
F · (1.132)

1.19 Fortele dinamice exterioare

Suprasarcinile exterioare sistematice sau aleatoare datorate neconcordantei dintre
caracteristica functionala a masinii de lucru (conduse) cu cea a masini motoare sunt luate în
considerare prin factorul sarcinii dinamice exterioare K
A
.
Factorul sarcinii dinamice exterioare amplifica efectul fortelor nominale prezentate în
paragrafele de mai sus.
Câteva exemple sunt prezentate în Tabelul 1.2.

β
0
β
0
d

F
a
F
t e
F
t
F
n
F
t e
F
r
r
e
Transmisii mecanice cu roti dintate

49

Tabelul 1.2
Caracteristica masinii conduse
Caracteristica
masinii
motoare
Uniforma
(agitator de lichid,
ventilator centrifugal)
Soc moderat
(transportor cu banda
cu sarcina variata
moderat, malaxor,
masina- unealta)
Soc puternic
(presa mecanica,
concasor, compresor
cu un cilindru)
Uniforma (motor
electric, turbina)
1 1,25 > 1,75
Soc moderat (motor
cu ardere inerna cu
4 ÷ 6 cilindrii)
1,25 1,5 > 2
Soc puternic (motor
cu ardere inerna cu
1 ÷ 3 cilindrii)
1,5 1,75 > 2,25






















Figura 1. 47


1.20 Fortele de frecare

Pentru calculul de verificare la gripare, pentru angrenaje deosebit de importante, se iau
în considerare si fortele de frecare, desi marimea acestora este redusa. Este cunoscut faptul ca,
în timpul angrenarii, între flancurile conjugate exista simultan si miscare de rostogolire si
miscare de alunecare. Frecarea de alunecare depinde de încarcarea normala care se modifica
în timpul angrenarii. Alunecarea are sensuri diferite pe capul, respectiv pe piciorul dintelui;
forta de frecare se modifica în timpul angrenarii asa cum este sugerat în figura 1.48.
δ
2
δ
1
F
r2
F
r1
F
a1
F
a2
F′

F′

F′

F
t
F
t
α
on
F
n
Organe de masini. Transmisii mecanice

50
Pentru a putea fi reprezentate, fortele de frecare apar ca normale la flanc; în realitate,
acestea sunt, evident, tangente la flancul dintelui.















Figura 1.48

Puterea pierduta prin frecarea de alunecare a flancurilor într-un punct oarecare X poate
fi exprimata cu aproximatie:

( )
2 1 n a f f
? ? CX F µ v F P + ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ · (1.133)

Cum
( )
4
p e
2
CA CE
CX
b a
mediu

·
+
· , rezulta:

( )
4
? ?
p e F µ P
2 1
b a n f
+
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · (1.134)

Momentul de frecare la roata motoare este:

4
?
?
1
p e F µ
?
P
M
1
2
b a n
1
f
1 f

,
`

.
|
+
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · ·
(1.135)

Notând cu Ψ
A
= M
f

1
/ M
t

1
pierderea de putere specifica si având: M
t

1
= F
t 1
⋅ d
1
/ 2, d
1

= m ⋅ z
1
, p
b

⋅ z
1 =
π ⋅ d
b 1
, d
b 1
= d
1
⋅ cosα
0n
, se obtine:

,
`

.
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ ·
2 1
a A
z
1
z
1
e µ
2
p
? (1.136)

Pe aceasta baza, se poate exprima, succesiv, randamentul angrenajului:

A
? 1 ? − · (1.137)

,
`

.
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ − ·
2 1
a
z
1
z
1
e µ
2
p
1 ? (1.138)
0,5⋅µ⋅F
n
0,5⋅µ⋅F
n
µ⋅F
n
µ⋅F
n
Transmisii mecanice cu roti dintate

51
Au fost determinati experimental coeficientii medii de frecare (µ), dupa cum este
prezentat în Tabelul 1.3

Tabelul 1.3
Tipul angrenajului Coeficientul mediu de frecare
Angrenaje uzuale din oteluri de îmbunatatire 0,08…0,10
Angrenaje din oteluri durificate cu dantura rectificata
unse cu uleiuri aditivate
0,04…0,07
Angrenaje care functioneaza în medii deschise 0,12…0,16

1.21 Repartitia neuniforma a încarcarii pe lungimea dintilor

Repartitie uniforma a sarcinii pe lungimea danturii exista doar în cazul prelucrarii
ideale a rotilor dintate, arborilor si carcaselor. Se presupune ca, în acelasi scop, piesele
componente ale ansamblului sunt infinit rigide.
În cazurile reale, se înregistreaza repartitii neuniforme a încarcarii pe lungimea dintilor
din cauza erorilor de executie a danturii (îndeosebi eroarea de directie), erorilor de executie a
carcasei (îndeosebi eroarea de coaxialitate la alezajele prevazute pentru lagarele arborilor
purtatori de roti dintate) si erorilor de executie a arborilor. Pe de alta parte, carcasa, arborii,
rotile dintate si dantura însasi se deformeaza elastic, sub sarcina. Este importanta si pozitia
rotilor dintate în raport cu lagarele.
În figura 1.49.a sunt reprezentate doua roti dintate cu axe neparalele. Pentru acest
montaj, în figura 1.49.b apar într-o vedere de sus, doi dinti fara încarcare. Sub sarcina,
distributia neuniforma este mai mult sau mai putin diferita de cea preconizata (figura 1.49.c).
Erorile enumerate mai sus se cumuleaza sintetic în indicatorul numit pata de contact.
Pata ideala de contact, corespunzatoare sarcinii specifice uniform distribuite w
med
= F
n
/B = ct.
este reprezentata în figura 1.50.a. În figura 1.50.b se înregistreaza o încarcare neuniforma, cu
vârful de sarcina specifica w
max
> w
med
.
















Figura 1.49.a Figura 1.49.b Figura 1.49.c

Raportul dintre sarcina specifica maxima w
max
si sarcina specifica medie w
med

defineste factorul de repartitie longitudinala a sarcinii K
F β
, pentru calculul de rezistenta la
încovoiere la piciorul dintelui, respectiv K
H β
, pentru calculul de rezistenta la solicitarea de
contact.
Arbori purtatori
necoplanari
Z
1
Z
2
Dinti conjugati
fara încarcare
F
n
Distributie
medie de sarcina
Distributie reala de sarcina
F
n
B

Dinti conjugati
sub sarcina
Organe de masini. Transmisii mecanice

52













Figura 1.50 a Figura 1.50 b

Generic:

1
w
w
K
med
max
ß H sau F
> · (1.139)

Pentru exemplificare, prezentam în figura 1.51 functia K
H β
= f(ψ
d
), pentru un otel cu
duritatea HB > 3500 MPa. Dreapta 1 corespunde unei roti în consola executata în treaptele
inferioare de precizie 9-10; dreapta 2 – roata în consola, treptele de precizie 7-8 sau roata
montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 9-10; dreapta 3 – roata în consola,
treptele de precizie 5-6, roata montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 7-8 sau
roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6; dreapta 4 - roata montata
asimetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6 sau roata montata simetric fata de lagare,
treptele de precizie 7-8; dreapta 5 - roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie
5-6. Variabila ψ
d
reprezinta raportul dintre latimea rotii B si diametrul de divizare al
pinionului d
1.













Figura 1.51

La angrenaje cu roti din materiale cu HB < 3500 MPa, datorita rodarii, se va lua
K


= (1 + K
Hβ1
) / 2 unde K
Hβ1
corespunde rotii din materialul cel mai dur al perechii de dinti
conjugati.
Stabilirea factorului de distributie longitudinala a sarcinii nominale se face în functie
de: duritatea flancurilor (în functie de care este sau nu este posibila corectarea erorilor de
executie prin rodaj), lungimea dintilor (prin raportul ψ
d
), treapta de precizie si pozitia rotii în

w
m
w
max
Pata ideala de contact Pata reala de contact
0
1,5
1
0,5 1
K

1
d
d
B
· Ψ
HB > 3500 MPa
1
2
3
4
5
Transmisii mecanice cu roti dintate

53
raport cu lagarele. Se recomanda ca ψ
d maxim
≅ 1, pentru dantura durificata si ψ
d maxim
≅ 2,
pentru dantura cu pasuire selectiva pentru materiale de îmbunatatire. În general, ψ
d
se alege în
functie de treapta de precizie si de pozitia rotii pe arbore. De exemplu, pentru treptele 7 si 8
de precizie, valorile recomandate pentru ψ
d
sunt prezentate în Tabelul 1.4.

Tabelul 1.4
Duritatea Pozitia rotii fata de lagare ψ
d

Pinion rezemat simetric 1,0…1,3
Pinion rezemat asimetric 0,7…0,9
HB < 3500 MPa
Pinion în consola 0,5…0,6
Pinion rezemat simetric 0,5
Pinion rezemat asimetric 0,4 HB > 3500 MPa
Pinion în consola 0,3

Pentru dantura rotilor conice se recomanda valorile B / R ≤ 1 / 5, în cazul în care nu se
face bombarea danturii, respectiv B / R ≤ 1 / 3, pentru dantura la care se realizeaza bombarea.
Bombarea este o prelucrare suplimentara a danturii (figura1.52) realizata pentru a se
elimina concentratorul de tensiune care este însasi muchia dintelui. De obicei, simultan cu
bombarea se realizeaza si flancarea danturii.












Figura 1.52

1.22 Repartitia frontala a încarcarii nominale

La angrenajele precise cu dantura dreapta, când vârful dintelui începe angrenarea, sunt
cel putin doua perechi de dinti aflate simultan în angrenare (angrenare unipara), ceea ce
înseamna ca sarcina pe dinte este, în acel moment F
n
/ 2. Evolutia încarcarii dintelui este
sugerata de figura 1.53. Aceasta distributie este influentata de erorile de executie, îndeosebi
de abaterea pasului de baza. Ca urmare, sarcina nominala F
n
trebuie corectata cu factorul de
repartitie frontala K
α
în punctul de intrare A si în punctul de iesire din angrenare E, astfel:

F
nA
= F
nE
= K
α
⋅ F
n
(1.140)

Factorul K
α
depinde de si de calitatea materialelor rotilor dintate si de gradul de
acoperire, îndeosebi la dantura înclinata. Este evident ca, între punctele B si D, K
α
= 1. La
angrenaje precise, la intrarea si la iesirea din angrenare K
α
= 0,5; la angrenaje imprecise se
adopta, acoperitor, K
α
= 1.
b

c
b
Organe de masini. Transmisii mecanice

54
1.23 Angrenajul – sistem dinamic. Fortele dinamice interioare

Sistemul dinamic al perechii de dinti (figura1.54) are drept surse de excitatie
urmatoarele: erorile de executie, erorile de montaj, deformatiile dintilor sub sarcina, variatia
rigiditatii perechii de dinti în timpul angrenarii si jocul dintre flancuri. Functia c(t) sugereaza
variatia rigiditatii perechii de dinti în procesul angrenarii, j reprezinta jocul dintre flancurile
conjugate, f(t) reprezinta erorile de profil, iar K sugereaza efectul amortizarii date de pelicula
de lubrifiant.















Figura 1.53 Figura 1.54

Variatia rigiditatii dintilor în timpul angrenarii, amplificata de existenta surselor de
excitatie, conduce la vibratia dintilor si la zgomot. Se defineste rigiditatea unui dinte – c
z
, ca
fiind rapotrul dintre încarcarea specifica F
n
/ B si sageata înregistrata sub sarcina – f:

f
B
F
c
n
z
·
(1.141)

Pentru o pereche de dinti rigiditatea echivalenta este:

2 z 1 z z
c
1
c
1
c
1
+ ·
(1.142)

În figura 1.55.a este reprezentata variatia rigiditatii în timpul angrenarii pentru dintele
1 al rotii motoare; în figura 1. 55.b apare, în plus, atât variatia rigiditatii în timpul angrenarii
pentru dintele 2 al rotii conduse cât si variatia perechii de dinti 1-2 cu numarul n. Însumând
variatiile rigiditatilor perechilor de dinti n-1, n si n + 1 (figura 1.55.c) pe toata lungimea
segmentului de angrenare AE, se obtine o functie care, singura, poate conduce la o
comportare puternic dinamica a perechilor de dinti aflati în angrenare. Daca la aceasta se
adauga si variatia încarcarii normale (figura 1.56.a) ce revine danturii pe segmentul de
angrenare AE, obtinem un tablou dinamic impresionant. Este adevarat ca, tinând cont de
efectul dat de amortizarea lubrifiantului, functia prezentata în figura 1.55.c se modifica,
favorabil (figura 1.55.d). Datorita deformarii diferite a dintilor conjugati sub sarcina, roata 1
se roteste cu un arc mai mare decât cel teoretic, ceea ce face ca perechea urmatoare de dinti sa
nu intre în angrenare pe traiectoriile si la timpii preconizati.
c(t)
f(t)
K
j
F
n
E
D
C
B
A
F
n
0,5⋅F
n
Transmisii mecanice cu roti dintate

55












Figura 1.55.a Figura 1.55.b Figura 1.55.c Figura 1.55.d

Din acest motiv rezulta socuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adica prin
prelucrarea suplimentara a capului dintelui pinionului cu cota ∆a, pe înaltimea ∆h
a
sau/si prin
prelucrarea suplimentara a piciorului dintelui rotii conduse cu cota ∆f (figura 1.25.a si b).
În figura 1.56.b este reprezentata sageata unui dinte al perechii n, iar în figura 1.56.c
variatia rigiditatii perechilor de dinti care participa la angrenare pe segmentul AE.
În figura 1.56, cu linie continua sunt reprezentate functiile pentru dantura neflancata
iar cu linie întrerupta – aceleasi functii, pentru dantura flancata. Avantajul adus de flancare
este deosebit pentru ameliorarea dinamicii angrenarii.


















Figura 1.56

Se defineste factorul dinamic interior:

al min no t
dinamic t
v
M
M
1 K + ·
(1.143)

care depinde de treapta de precizie, de directia dintilor si de viteza periferica v.
A B E D C
c
z1
A B E D C
c
z1
c
z2
c
z
A B E D C
c
z n, n-1
c
z n, n+1
c
z n
A B E D C
c
z real
Variatia rigiditatii
unui dinte
Variatia rigiditatii
unei perechi de dinti
Variatia rigiditatii
perechilor succesive
de dinti
Variatia rigiditatii
tinând cont de
amortizarea uleiului
b)

a)

c)

a) variatia încarcarii pe dinte
b) variatia sagetii dintelui
c) variatia rigiditatii danturii
dantura neflancata
dantura flancata

Organe de masini. Transmisii mecanice

56
Spre exemplificare, în figura 1.57.a este reprezentata functia K
V
= f(v), în care v este
viteza periferica a rotii; dependenta de turatie (figura 1.57.b) scoate în evidenta importanta
flancarii danturii.













Figura 1.57 a Figura 1.57 b

1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui

Calculul se efectueaza pentru dintele rotii conducatoare (pinion) la care frecventa
solicitarii este mai mare. Dintele este considerat ca o grinda încastrata în discul rotii. Se
considera ca forta normala care actioneaza asupra dintelui este aceea de la iesirea din
angrenare, corespunzatoare punctului E (figura1.58):

ß F V a A n C n
E
C n
E
Calcul n
K K K K F F F F ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · · · (1.144)

Sectiunea periculoasa se considera la baza dintelui (a carui lungime este B) care se
defineste geometric prin trasarea a doua tangente la razele de racordare înclinate cu 30° fata
de verticala. În punctul E actioneaza forte care conduc la solicitarea principala de încovoiere
si la solicitarile de compresiune si de forfecare. Se demonstreaza ca efectul forfecarii este
compensat partial prin solicitarea de forfecare, astfel încât se va lua în considerare doar
solicitarea de încovoiere. Tensiunea de încovoiere poate fi exprimata prin:

( )

,
`

.
|


·
6
S
B
h F
s
2
F
F
E
C t
F

(1.145)
6
S B
h
a cos
a cos
F s
2
F
F
0
E C
C t F

,
`

.
|
⋅ ·
(1.146)

Exponentul „C” se refera la faptul ca forta actioneaza în punctul C. Notând cu Y
F

factorul de forma dat de expresia:

0
2
F
E F
F
a cos
m
S
a cos
m
h
6 Y

,
`

.
|

,
`

.
|
⋅ ·
(1.147)
dinti neflancati,
cu erori de executie
0,85⋅n
cr
n
cr
1½⋅n
cr
K
V
n

dinti neflancati,
fara erori de executie
dinti flancati,
fara erori
dinti drepti,
treapta 11-12
9-10, drepti
11-12, înclinati
7-8, drepti
9-10, înclinati
5-6, drepti
7-8, înclinati
dantura înclinata,
treapta 5-6
K
V
2

1

v

Transmisii mecanice cu roti dintate

57
si având F
t C
= F
t 1,2
se obtine relatia de verificare la solicitarea de încovoiere de la piciorul
dintelui unei roti dintate cu dinti drepti, astfel:

2 , 1 p F
F ß F V a A 2 , 1 t
F
s
m B
Y K K K K F
s ≤

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
·
(1.148)

în care σ
F p
este rezistenta admisibila pentru solicitarea de încovoiere la oboseala la piciorul
dintelui:

F
S x F N F lim F
p F
s
Y Y K s
s
⋅ ⋅ ⋅
· (1.149)

σ
F lim
este rezistenta limita pentru solicitarea la oboseala prin încovoiere la piciorul
dintelui, aceasta reprezinta valoarea maxima a tensiunii de încovoiere pentru un ciclu pulsator
pe care dintele o poate suporta 10
7
cicluri de functionare fara a se produce ruperea; Y
S
este
coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui, dependent de marimea razei de
racordare ρ si de gradul de lustruire a racordarii de la piciorul dintelui (figura 1.59).
















Figura 1.58

Pentru ρ/m
n
= 0,25 coeficientul Y
S
este egal cu 1. S-a notat cu K
F N
factorul numarului
de cicluri. Pentru un numar de cicluri de încarcare N ≥ 10
7
, K
F n
= 1. Pentru N ∈ (10
3
…10
7
)
cicluri de încarcare, factorul numarului de cicluri devine K
F n
= (10
7
/ N
red
)
1/ 9
(figura 1.60).










Figura 1.59 Figura 1.60
+

C
t
F
E
C
r
F
E
C
n
F
α
E
C
t
F
C
C
r
F
C
C
n
F
α
0
h
F 30°

30°

S
F
σ
F
indicele“c”=calcul
N

σ

K
FN
⋅σ
F lim
σ
F lim
N
red
10
7
0 0,1 0,2 0,3
Y
S
ρ/m
n
1,1
1
0,9

Organe de masini. Transmisii mecanice

58
Factorul dimensional Y
F x
tine seama de reducerea rezistentei dintelui, în conditii de
solicitare variabila, pe masura cresterii modulului. Y
F x
= 1, pentru m ≤ 5 mm; Y
F x
< 1, pentru
m > 5 mm. Cu s
F
a fost notat factorul de siguranta a carui valoare minima este 1,5.
Pentru dimensionare se pleaca de la relatia (1.148), obtinându-se valoarea preliminara
a modului pentru dantura dreapta:

( )
x F N F S
F
lim F
2
a
F ß F V a A
2 , 1 1 t
Y K Y
s
s
a ?
Y K K K K
1 i M m
⋅ ⋅ ⋅

,
`

.
|
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ + ⋅ ≥
(1.150)

în care ψ
a
este raportul (B / a), a fiind distanta dintre axele rotilor dintate.
Pentru dantura înclinata relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt:

2 , 1 p F
n
F ß F V a A 2 , 1 t
F
s
m B
Y K K K K F
s ≤

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
· (1.151)
( )
x F N F S
F
lim F
2
a
ß F ß F V a A
2 , 1 1 t n
Y K Y
s
s
a ?
Y Y K K K K
1 i M m
⋅ ⋅ ⋅

,
`

.
|
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ + ⋅ ≥
(1.152)

Fata de dantura dreapta apare factorul unghiului de înclinare Y
β
= 1 - β
0
° / 120°,
pentru 0 < β
0
° ≤ 24° si Y
β
= 0,8, pentru β
0
° > 24°. În relatiile (1.151) si (1.152), factorii K
V
si
Y
F
se determina pentru dantura echivalenta.
Pentru dantura dreapta a rotilor conice relatiile de verificare, respectiv de
dimensionare sunt:

2 , 1 p F
m
F ß F V a A 2 , 1 t
F
s
m B
Y K K K K F
s ≤

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
· (1.153)
x F n F S
F
lim F
2
1 m Rm
1 F ß F V a A 1 t
m
Y K Y
s
s
d ?
d sin Y K K K K M
4 m
⋅ ⋅ ⋅

,
`

.
|
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ≥
(1.154)

1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor

Oboseala superficiala de contact a flancurilor poate fi modelata prin determinarea
tensiunii hertziene, utilizând ipotezele: flancurile dintilor sunt asemenea a doi cilindrii de raze
ρ
1
si ρ
2
– egale cu razele de curbura ale flancurilor în punctul de contact, cilindrii sunt din
materiale omogene si izotrope, fiind caracterizati prin modulele de elasticitate longitudinala
E
1
si E
2
si prin coeficientii Poisson ν
1
= ν
2
= 0,3.
Se considera ca între flancuri nu exista lubrifiant.
Schema de încarcare prezentata în figura 1.61 are drept corespondent modelul din
figura 1.62.
Dintii aflati în angrenare în punctul de rostogolire C sunt asimilati cu doi cilindrii cu
razele de curbura ale evolventelor în contact.
Pornind de la expresia tensiunii hertziene de contact:

Transmisii mecanice cu roti dintate

59
2
1
C n
H
? B
E F
175 , 0 s

,
`

.
|


⋅ ·
(1.155)

în care modulul de elasticitate echivalent E este definit prin expresia: 2 / E = 1 / E
1
+ 1 / E
2
,
iar raza de curbura echivalenta este data de formula 1 / ρ = 1 / ρ
1
+ 1 / ρ
2
.






















Figura 1.61 Figura 1.62

Facând înlocuirile:

2
a tg
a cos d
a cos
a sin
a cos r a sin r ?
w
0 1
w
w
0 1 w 1 w C 1
⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ · ⋅ ·
(1.156)
2
a tg
a cos d
a cos
a sin
a cos r a sin r ?
w
0 2
w
w
0 2 w 2 w C 2
⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ · ⋅ · (1.157)

rezulta raza de curbura echivalenta:

( )
w 0 2 , 1 1
2 , 1
a tg a cos i d
1 i
2
?
1
⋅ ⋅ ⋅
+
⋅ · (1.158)

Înlocuind în (1.155) rezulta tensiunea hertziana de contact în punctul C:

( )
2 , 1 p H
2
1
2 , 1 2 , 1
2 , 1 ß H V a A 2 , 1 t
H 2 , 1 M 2 , 1 H
s
i d B
1 i K K K K F
Z Z s ≤
]
]
]
]

⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ·
(1.159)

σ
H
E
2
ρ
1
ρ
2
E
1
B

B
F
nC

α
w
α
w
r
w2

r
w1

O
2

K
2
ρ
2 C
O
1
K
1

ρ
1C
F
nC
K
1

σ
H
K
2

C










F
n C
Organe de masini. Transmisii mecanice

60
S-au facut notatiile:
- factorul de material Z
M 1,2
= (0,35 ⋅ E)
1/2
;
- factorul punctului de rostogolire; pentru polul angrenarii Z
H C
= 1 / (cos
2
α
0
⋅ tgα
w
)
1/2
;
- factorul repartitiei longitudinale a sarcinii nominale pentru oboseala de contact K

;
- rezistenta admisibila de contact la oboseala:
H
W R n H 2 , 1 lim H
2 , 1 p H
s
Z Z K s
s
⋅ ⋅ ⋅
· .
Rezistenta limita de contact la oboseala σ
H lim 1,2
reprezinta tensiunea de contact pe
care o pot suporta flancurile dintilor pinionului un numar de cicluri de functionare egal cu
5⋅10
7
, astfel încât sa nu se produca prin pitting ciupituri pe mai mult de 2% din suprafata
totala activa a flancurilor dintilor - pentru materiale cu duritatea HB ≤ 3500 MPa, respectiv de
maximum 1,5% - pentru materiale cu duritatea HB > 3500 MPa.
Factorul numarului de cicluri K
HN
este 1, daca N ≥ 5⋅10
7
cicluri de încarcare, respectiv
K
HN
>1, daca N<5⋅10
7
cicluri de încarcare. Z
R
este factorul de rugozitate a flancurilor.
Factorul duritatii flancurilor este Z
W
; este avantajoasa angrenarea unui dinte durificat
cu un dinte din otel de îmbunatatire. Factorul de siguranta s
H
are valori cuprinse în intervalul
1,15 ÷ 1,75.
Pornind de la relatia de verificare (1.159) si utilizând relatiile deja cunoscute:

( )
a ? B ;
2
1 i
d a ;
d
M
2 F
a
2 , 1
1
1
1 t
2 , 1 t
⋅ ·
+
⋅ · ⋅ ·

se obtine formula de dimensionare cu ajutorul careia se determina distanta dintre axele rotilor
cilindrice cu dantura dreapta:

( ) 3
2
W
2
R
2
HN
2
lim H 2 , 1 a
2
H
2
H
2
M ß H V a A 1 t
2 , 1 min
Z Z K s i ? 2
s Z Z K K K K M
1 i a
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ + ≥ (1.160)
Pentru rotile dintate cilindrice cu dantura înclinata, relatiile de verificare, respectiv de
dimensionare sunt asemanatoare:

( )
2 , 1 p H
2
1
2 , 1 2 , 1
2 , 1 ß H V a A 2 , 1 t
e HC M 2 , 1 H
s
i d B
1 i K K K K F
Z Z Z s ≤
]
]
]
]

⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ·
(1.161)
( ) 3
2
W
2
R
2
HN
2
lim H 2 , 1 a
2
H
2
e
2
M ß H V a A 1 t
2 , 1 min
Z Z K s i ? 2
s Z Z K K K K M
1 i a
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ + ≥ (1.162)

Apar, în plus, notatiile: Z
ε
- factorul lungimii de contact, dependent de gradul de acoperire;

Z
H
C
= (cosβ / cos
2
α
t
⋅ tgα
w t
)
1/2
. Factorul K
V
se determina pentru elementele geometrice ale rotii
echivalente.
Pentru rotile dintate conice cu dantura dreapta, relatiile de verificare la încovoiere si
de dimensionare la tensiune de contact sunt:

( )
2 , 1 p H
2
1
v 1 v m
2
1
v ß H V A 2 , 1 t
Hv M 2 , 1 H
s
i d B
1 i K K K F
Z Z s ≤
]
]
]
]
]

⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ·
(1.163)
Transmisii mecanice cu roti dintate

61
3
1
2
p H Rm 2 , 1
2
Hv
2
M ß H V A 1 t
1 m
s ? i
Z Z K K K M
4 d
]
]
]
]

⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ≥
(1.164)

în care: i
v
= z
v 2
/ z
v 1
= i
1,2
2
; d
m v 1
= d
m 1
/ cosδ
1
. Factorii Z
H v
si K
V
se determina pentru
angrenajul de înlocuire.
Se poate concluziona ca din solicitarea de contact a flancurilor se dimensioneaza
distanta dintre axe la angrenajele cilindrice, respectiv diametrul mediu de divizare la
angrenajele conice cu dinti drepti, iar din solicitarea de încovoiere se determina modulul
rotilor.
Dupa predimensionare se standardizeaza distanta dintre axe si modulul, urmând apoi
verificarile pentru tensiunea reala de contact, respectiv pentru tensiunea reala de încovoiere.

1.26 Angrenaje melcate

1.26.1 Caracteristici generale

Angrenajul melcat este un angrenaj cu axe încrucisate, necoplanare. De obicei,
proiectia unei axe pe planul care contine cealalta axa este de 90°. Angrenajul melcat este
alcatuit dintr-o roata cilindrica conducatoare cu numar mic de dinti (z
1
= 1…4) numita melc.
Roata condusa poarta numele de roata melcata.
Angrenajul melcat are la origine angrenajul cilindric încrucisat la care ambele roti sunt
cilindrice. Contactul dintre flancuri se realizeaza doar într- un singur punct, ceea ce face ca
momentul capabil sa fie minor (figura1.63). Provenind dintr-o roata dintata cu dantura
înclinata, prin cresterea unghiului de înclinare β
0
, s-a putut ajunge la z
1
= 1, ceea ce condus la
cresterea considerabila a raportului de transmitere i
1,2.
Din relatia cunoscuta din paragraful
privind dantura înclinata z
1
= 17 ⋅ cos
3
β
0
rezulta datele din Tabelul 1.5.

Tabelul 1.5
β
0
45° 50° 75° 86°
z
1
7 6 4 1

Marirea portantei se poate realiza înlocuind contactul punctual cu unul liniar; pentru
aceasta s-a realizat o roata globoidala care angreneaza cu un melc cilindric (figura 1.64).












Figura 1.63 Figura 1.64

roata
globoidala
melcata
melc
cilindric
roata
condusa
cilindrica
melc
cilindric
Organe de masini. Transmisii mecanice

62
Cresterea mai pronuntata a portantei se obtine prin marirea gradului de acoperire al
angrenajului; acest fapt se obtine utilizând un melc globoidal, conjugat cu o roata melcata
globoidala (figura 1.65).
Melcul este deci o roata cilindrica cu unghiul de înclinare al danturii apropiat de 90°;
se obtine astfel z
1
= 1…4. De altfel, în acest caz, nu se mai poate vorbi de numar de dinti ci de
numar de începuturi.
Diametrul melcului fiind mic, începuturile (asemanatoare spirelor unui surub) se
înfasoara de mai multe ori pe suprafata cilindrica a melcului (figura 1.66). În figura s-a notat
cu β
1
unghiul de înclinare a “dintelui” si cu γ
1
unghiul de înfasurare a elicei. Evident ca exista
relatia γ
1
= 90° - β
1
.
















Figura 1.65 Figura 1.66

Avantajele angrenajelor melcate, comparativ cu angrenajele cilindrice si cu
angrenajele conice sunt:
- realizarea rapoartelor mari de transmitere cu o singura pereche de roti (de
exemplu: i
1,2
= 6…100 la reductoare de turatie, i
1,2
= 6…15 la multiplicatoare de
turatie si i
1,2
≤ 1000 la transmisii cinematice);
- portanta ridicata (la angrenajul melcat globoidal);
- functionare silentioasa;
- posibilitatea realizarii autofrânarii.
Dezavantajele angrenajelor melcate:
- cu cresterea raportului de transmitere i
1,2
scade randamentul transmisiei;
- de-a lungul dintelui vitezele de alunecare sunt ridicate, ceea ce conduce la aparitia
pericolului de gripare;
- tehnologia de executie si montajul sunt pretentioase.

1.26.2 Elemente geometrice principale

Melcul de referinta, schematizat în figura 1.67, defineste elementele geometrice
esentiale (STAS 6845-75).
Melcul generator, ident ic cu freza cu care se va prelucra roata melcata, are aceeasi
forma si aceleasi dimensiuni cu cele ale melcului de referinta; exceptie o face diametrul
cilindrului de cap care este marit, pentru a se realiza în angrenare jocul la piciorul dintilor.
Melcul real are forma si dimensiunile identice cu ale melcului de referinta, cu exceptia
grosimii dintelui (mai subtiat, în scopul realizarii în angrenare a jocului dintre flancuri).
roata
melcata
globoidala
melc
globoidal
γ
1
β
1
Transmisii mecanice cu roti dintate

63
Pentru angrenare corecta, melcul real si roata melcata trebuie sa aiba aceeasi distanta
dintre axe ca si cea realizata în timpul danturarii rotii melcate. Ca urmare, diametrul de
divizare al melcului d
1
coincide cu diametrul de rostogolire d
w 1
al acestuia.
Melcul cu deplasare nula de profil este caractrizat prin modulul axial standardizat
(STAS 822-82) m
x
, prin modulul normal m
n
si prin modulul frontal m
t
. Între acestea exista
relatiile: m
x 1
= m
t 2
= m si m
n 1
= m
n 2
.
















Figura 1.67


























Figura 1.68

h
0f
h
0a
h
0
d
f
d
0
d
a
p
x
γ
01
β
0
Cilindru de referinta
γ
01
d
0
1

z
1
⋅p
x
π

d
0

γ
01
z
1
⋅p
n
Organe de masini. Transmisii mecanice

64
Cu notatiile din figura1.68 se pot scrie succesiv relatiile:

01 x n
? cos p p ⋅ ·
(1.165)
01 x n
? cos m m ⋅ · (1.166)
1 1 x
01
0 01
z p
d
p ß tg ? ctg

⋅ · · (1.167)
1 1 x
01
01
z m p
d
p ? ctg
⋅ ⋅
⋅ · (1.168)
01 1 1 x 01
? ctg z m d ⋅ ⋅ · (1.169)
q m d
01
⋅ · (1.170)

în care prin q s-a notat coeficientul diametral (STAS 6845-75):

0 1 01 1
ß tg z ? ctg z q ⋅ · ⋅ ·
(1.171)

Adoptarea unui sir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numarului
frezelor melc necesare danturarii. Adoptarea coficientului q este o problema de optimizare
sugerata de datele din Tabelul 1.6. Din tabel se observa ca, daca q are valori scazute, exista
pericolul ca melcul sa se rupa, datorita faptului ca diametrul de divizare d
0
scade de
asemenea; totodata, scade si latinea B a rotii melcate, ceea ce înseamna o economisire a
materialului din care se confectioneaza aceasta, dar si o crestere a încarcarii care revine
danturii.
Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este si cresterea randamentului η. În
consecinta, adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o optiune care
depinde de scopul utilizarii angrenajului.

Tabelul 1.6
Q⇓ γ
0 1
⇑ η⇑ d
0


B⇓

Q⇑ γ
0 1
⇓ η⇓ d
0

B⇑


Elementele geometrice care caracterizeaza geometria dintelui sunt:

h
0a
= h
0ax
*
⋅ m = m (1.172)
h
0f
= h
0fx
*
⋅ m = 1,25 ⋅ m sau h
0f
= h
0fx
*
⋅ m = 1,20 ⋅ m (1.173)
h
0
= (h
0ax
*
+ h
0fx
*
) ⋅ m = 2,25 ⋅ m sau h
0
= (h
0ax
*
+ h
0fx
*
) ⋅ m = 2,20 ⋅ m (1.174)

Transmisii mecanice cu roti dintate

65
Pe baza notatiilor din figura 1.69 se pot prezenta principalele elemente geometrice ale
unui angrenaj globoidal:

Diametrul de referinta al melcului: d
01
= m ⋅ q (1.175)
Diametrul de cap al melcului: d
a1
= d
01
+ 2 ⋅ h
0a
= m ⋅ (q + 2) (1.176)
Diametrul de picior al melcului: d
f1
= d
01
- 2 ⋅ h
0f
= m ⋅ (q – 2,5) (1.177)
Diametrul de divizare rostogolire al melcului:d
w1
= d
1
= d
01
= m ⋅ q (1.178)




















Figura 1.69

Lungimea melcului:

L = (11 + 0,06 ⋅ z
2
) ⋅ m , pentru z
1

= 1 sau z
1

= 2 (1.179)
L = (12,5 + 0,09 ⋅ z
2
) ⋅ m , pentru z
1

= 3 sau z
1

= 4 (1.180)
Diametrul de rostogolire si de divizare a rotii melcate:d
w2
= d
2
= d
02
= m ⋅ z
2
(1.181)

Diametrele de cap si de picior ale rotii melcate:

d
a2
= d
02
+ 2 ⋅ h
0a
= m ⋅ (z
2
+ 2) (1.182)
( )
( )
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅ · ⋅ − ·
− ⋅ · ⋅ − ·
4 , 2 z m h 2 d d
sau
5 , 2 z m h 2 d d
2 f 0 02 2 f
2 f 0 02 2 f
(1.183)
d
a2 max
≤ d
a2
+ 2 ⋅ m, pentru z
1

= 1 (1.184)
d
f
1

d
0
1

d
a
1

d
f
2

d
a

2

m
a
x

a
d

d
2

d
a
2

L
B
Organe de masini. Transmisii mecanice

66
d
a2 max
≤ d
a2
+ 1,5 ⋅ m, pentru z
1

= 2 sau z
1

= 3 (1.185)
d
a2 max
≤ d
a2
+ m, pentru z
1

= 4 (1.186)
Raza de curbura a suprafetei de vârf este: m
2
d
r
01
2 E
− · (1.187)

Latimea rotii melcate:

B ≤ 0,75 ⋅ d
a1
, pentru z
1
≤ 3 (1.188)
B ≤ 0,67 ⋅ d
a1
, pentru z
1
= 4 (1.189)
Semiunghiul coroanei melcate:
m 5 , 0 d
B
? sin
1 a
⋅ +
·
(1.190)
Unghiul de înclinare al danturii rotii melcate β
02
= γ
01
(1.191)
Distanta dintre axe a
d
= (d
1
+ d
2
) / 2 = 0,5 ⋅ (q + z
2
) ⋅ m (1.192)

Elementele de referinta ale melcului sunt aceleasi, indiferent de procedeul de executie
al melcului real; difera însa forma flancurilor melcului. În STAS 6845-75 sunt indicate
tipurile principale de melci utilizati (Tabelul 1.7).
Se mai utilizeaza melcul cu profil axial concav, profilul dintelui rotii melcate fiind
convex (angrenajul CAVEX).
Deplasarea danturii se poate realiza numai la roata melcata, daca este imperios
necesar, melcul ramânând fara deplasare de profil.

Tabelul 1.7
Clasa Simbolul melcului Caracterizare
ZE Melc în evolventa
Melci riglati
ZA Melc arhimedic
ZN
1
Melc cu profil rectiliniu în plan normal pe dinte
ZN
2
Melc cu prifil rectiliniu în plan normal pe gol
ZK
1
Melc generat cu freza disc dublu conica
Melci neriglati
ZK
2
Melc generat cu freza deget conica

1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul

Randamentul unui reductor melcat poate fi exprimat prin componentele sale:

η = η
a
⋅ η
u
⋅ η
l
⋅ η
v
(1.193)

Transmisii mecanice cu roti dintate

67
în care: η
a
reprezinta randamentul angrenajului, η
u
este randamentul corespunzator barbotarii
uleiului, η
l
este randamentul lagarelor iar η
v
este randamentul ventilatorului necesar racirii
reductorului.
Valorile uzuale pentru randamentul angrenajelor melcate sunt:

η
a
= 0,70…0,75, pentru z
1
= 1;

η
a
= 0,75…0,82, pentru z
1
= 2;

η
a
= 0,82…0,92, pentru z
1
= 3 sau z
1
= 4.

Pierderile maxime de putere sunt datorate alunecarii flancurilor. Randamentul global
al angrenajului poate fi calculat, cu aproximatie, ca la sistemul surub-piulita:

( ) f ? tg
? tg
?
01
01
a
′ +
· (1.194)

în care ϕ

= arctg µ
a

, µ
a

fiind coeficientul de frecare.

1.26.4 Fortele în angrenajul melcat cilindric

Cu notatiile din figura 1.70 se demonstreaza relatiile de calcul pentru componentele
tangentiala, radiala si axiala ale fortei normale F
n 1,2
, incluzând si fortele de frecare pentru
melc si pentru roata melcata:

1 0
1 t
2 a 1 t
d
M 2
F F

· ·
(1.195)
( ) f ? tg
F
F F
01
1 t
1 a 2 t
′ +
· · (1.196)
( ) f ? tg
? tg f cos F
F F
1 0
1 0 1 t
2 r 1 r
′ +
⋅ ′ ⋅
· ·
(1.197)
n 0 1 0
1 t
2 n 1 n
a cos ? sin
F
F F

· ·
(1.198)














Figura 1.70

F
a 1
F
r 2
F
t 2
F
r 1
F
a 2
F
r 2
F
t 1
F
r 1
Organe de masini. Transmisii mecanice

68
1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate

Datorita alunecarii flancurilor, la angrenajul melcat apare pronuntat pericolul uzarii si
griparii flancurilor. Ca urmare, materialele din care sunt confectionate melcul si roata melcata
trebuie sa formeze un culpu antifrictiune. Deteriorarea danturii se poate produce si prin:
rupere prin oboseala la încovoiere, rupere statica, oboseala superficiala a flancurilor, uzare
adeziva si uzare abraziva.
Melcul se poate confectiona din:
- oteluri aliate de cementare cu duritatea superficiala HRC = 56…62, rectificate si
lustruite dupa danturare;
- oteluri aliate de îmbunatatire cu duritatea superficiala HRC = 45…55, flancurile
fiind calite.
Roata melcata se poate confectiona din:
- bronz de staniu (scump), pentru angrenaje foarte intens solicitate;
- bronz de aluminiu (mijloc de economisire a staniului);
- aliaje de aluminiu – zinc;
- fonte antifrictiune;
- fonte cenusii;
- materiale plastice.
De regula, numai coroana se executa din bronz, butucul si discul fiind confectionate
din fonta; asamblarea coroanei cu discul se face prin fretare.
Precizia de executie pentru angrenajele melcate este reglementata prin STAS 6461-81.

1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor

Relatia generala pentru calculul tensiunii herziene maxime este:

2
1
2 n min
C n
H
? l
E F
175 , 0 s

,
`

.
|


⋅ ·
(1.199)

si se aplica pentru materialul rotii melcate care este mai putin rezistent decât materialul
melcului.
Sectiunea în care se determina razele de curbura ale dintilor în contact este aceea
pentru care flancurile melcului sunt drepte (ρ → ∞).
Astfel:

w 2 w
2
n 2
a sin d
ß cos
2
?
1
?
1

⋅ · ·

(1.200)
01 n o
ß H V A
2 t ß H V A 2 n 2 c n
? cos a cos
K K K
F K K K F F

⋅ ⋅
⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ · (1.201)
2 n o
ß H V A
2 t 2 c n
ß cos a cos
K K K
F F

⋅ ⋅
⋅ · (1.202)

Lungimea de lucru desfasurata a dintelui este:

l = θ ⋅ π ⋅ d
w 1
(1.203)
Transmisii mecanice cu roti dintate

69
iar lungimea minima, obtinuta prin însumarea tuturor liniilor de contact este:

2
min
ß cos
e l 75 , 0
l
⋅ ⋅
·
(1.204)

Pentru gradul de acoperire ε =2, lungimea minima poate fi aproximata prin relatia:

2
1 w
min
ß cos
d 3 , 1
l

· (1.205)

Cu notatiile de mai sus, relatia de verificare pentru tensiunea hertziana devine:

2 p H
2
1
2 w 1 w
ß H V A 2 t
v H M H
s
d d 3 , 1
K K K F
Z Z s ≤
]
]
]

⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ·
(1.206)

Pentru predimensionare se utilizeaza relatia:

( )
( )
3
1
2
2
2
2 p H
2
H M ß H V A 2 t
2 min
q z s 2 , 5
Z Z K K K M
q z a
]
]
]
]

⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ + ≥
(1.207)

1.26.7 Calculul la încovoiere prin oboseala la piciorul dintelui

Asemanator cu relatiile stabilite pentru rotile dintate cilindrice cu dantura înclinata,
luând în considerare elementele rotii melcate, rezulta formula de verificare:

Fp n 2 F a ß H V A 2 t 2 F
s Y K K K K F s ≤ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·

(1.208)

respectiv de dimensionare:

( )
2
2
2 p F
2
2 n 2 F a ß H V A 2 t
2 n
z q a s
q z Y K K K K M
86 , 0 m
⋅ ⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ≥
(1.209)

1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat

Ecuatia generala de bilant termic are forma:

10
3
⋅ P
1
⋅ (1 - η) = K ⋅ S ⋅ (t
u
– t
0
) (1.210)

în care:
- P
1
este puterea transmisa (kW);
- K este coeficientul global de transfer de caldura [W / m
2
⋅ grad] (pentru circulatie
slaba a aerului K = 8…10, iar pentru circulatie intensa a aerului k = 14…16);
- t
u
este temperatura medie a uleiului la functionarea angrenajului.
Din (1.210) rezulta realatia de verificare a temperaturii de functionare:
Organe de masini. Transmisii mecanice

70
( )
ua
1 3
0 u
t
S K
? 1 P
10 t t ≤

− ⋅
⋅ + · (1.211)

Temperatura admisibila a uleiului (t
u a
) se recomanda a fi luata între limitele 85°…90°.
Daca se adopta t
ua
, se poate obtine puterea limita admisibila pentru reductorul racit cu
aer:

( )
( )
1
3
0 a u
T 1
P
? 1 10
t t S K
P ≥
− ⋅
− ⋅ ⋅
· (1.212)

Daca P
1T
< P
1
, este necesara nervurarea carcasei (solutie neeconomicoasa), ventilarea
carcasei (modelul de calcul este însa diferit), sau se adopta solutia recircularii fortate a
uleiului.
Pentru angrenaje stationare, fara ventilator, cu carcasa nervurata, distanta dintre axele
rotilor angrenajului se predimensioneaza cu formula:

( )
( )
7 , 1
1
0 ua
1
min
t t K
? 1 P
076 , 12 a
]
]
]

− ⋅
− ⋅
⋅ ·
(1.213)

Daca exista si ventilator, factorul K se dubleaza; daca melcul este dispus deasupra
rotii, se va lua în calcul (0,8 ⋅ K), în loc de K. În cazul solutiei cu racire fortata, modelul de
calcul a disiparii caldurii trebuie adaptat, luând în considerare întreg sistemul de
racire-recirculare.

1.27 Ungerea angrenajelor

Angrenajul, cupla cinematica superioara de clasa a IV-a, prezinta o miscare de
translatie dupa directia tangentei comune la flancurile conjugate si o miscare de rostogolire
relativa. Datorita puternicei încarcari date de forta K
α
⋅ F
n
, cupla este expusa fenomenului de
frecare- uzare, ceea ce impune o ungere adecvata.
Pentru stabilirea regimului de ungere dintre dintii aflati în angrenare se pot prezenta
cazurile reprezentative (figura 1.71).












a) b) c) d)

Figura 1.71

F
n
ulei
v
a
v
a
F
n
v
a
v
a
v
a
Dantura dreapta
(roti cilindrice)
Dantura dreapta
(roti conice)

Dantura înclinata
Angrenajul melcat
v
a
v
a
v
a
v
a
Transmisii mecanice cu roti dintate

71
În figura 1.71.a este vorba de roti cilindrice cu dantura dreapta; între flancuri se
formeaza o pana de ulei adica un interstitiu convergent care, alimentat cu lubrifiant si
beneficiind de o viteza de translatie relativ ridicata - în special la începutul si la sfârsitul
angrenarii perechii de dinti, conduce, teoretic, la stabilirea regimului de ungere
hidrodinamica.
De acest regim nu beneficiaza polul angrenarii, în care viteza de alunecare este nula.
La rotile dintate conice cu dinti drepti (figura 1.71.b), viteza tangentiala de alunecare
v
a
este, ca si în primul caz, perpendiculara pe linia de contact a flancurilor dintilor conjugati;
exista deci conditiile teoretice realizarii ungerii hidrodinamice.
La rotile dintate cu dantura înclinata (figura 1.71.c) nu exista decât partial conditiile
ungerii hidrodinamice, datorita faptului ca viteza de alunecare v
a
nu este perpendiculara pe
linia de contact dintre flancuri.
Cazul cel mai dezavantajos este cel al angrenajelor melcate (figura 1.71.d) la care, în
perioada de început a angrenarii, viteza de alunecare v
a
este orientata în lungul liniei de
contact dintre flancuri, nefiind astfel îndeplinite conditiile ungerii hidrodinamice. Spre
sfârsitul angrenarii, viteza de alunecare are o directie perpendiculara pe linia de contact dintre
flancuri, fiind întrunite conditiile minime pentru ungerea hidrodinamica. Chiar în primul
moment al începerii angrenarii, contactul dintre flancuri se realizeaza într-un punct, conditiile
ungerii fiind cele mai dezavantajoase; în acest caz, se stabileste între flancuri regimul de
ungere mixt sau regimul limita.
Fata de cazul lagarelor hidrodinamice la care interstitiul convergent este asigurat
permanent, la angrenaje pelicula portanta are geometrie variabila. Acceptarea regimului
hidrodinamic în cazul unor angrenaje a condus, prin calcul, la grosimi de film de ordinul
zecimilor de microni; aceste grosimi sunt însa mai mici decât înaltimea asperitatilor
flancurilor dintilor. Acest rezultat teoretic, în dezacord cu realitatea, conduce la necesitatea
luarii în evidenta a încarcarilor extrem de mari care revin unor suprafete extrem de înguste. Se
ajunge astfel la considerarea regimului de ungere elastohidrodinamic (EHD).
Sub încarcarea F
n
, flancurile se deformeaza elastic, iar uleiului îi creste vâscozitatea.
Modelul de calcul pentru regimul de ungere EHD a condus la valori ale grosimii filmului de
ordinul unui micron, de acelasi ordin de marime cu rugozitatea flancurilor. Se poate exprima
empiric, în microni, grosimea filmului astfel stabilit cu formula:

? v ? 035 , 0 h
0 min
⋅ ⋅ ⋅ · (1.214)

în care:
- η
0
este vâscozitatea dinamica a uleiului la intrarea în angrenare exprimata în Poise;
- v = v
t 1
+ v
t 2
cu v
t 1
= r
1
⋅ sinα
0
⋅ ω
1
si v
t 2
= r
1
⋅ sinα
0
⋅ ω
2
si
- ρ este raza de curbura echivalenta data de relatia 1 / ρ = ρ
1
⋅ ρ
2
/ ρ
1
+ ρ
2
.
Grosimea minima calculata se compara cu rugozitatea obtinuta dupa rodaj
2
2 a
2
1 a a
R R R + · în care R
a1,2
sunt rugozitatile flancurilor conjugate.
Se noteaza cu χ = h
min
/ R
a
parametrul grosimii filmului de lubrifiant.
Pe baza celor prezentate mai sus, în figura 1.72 sunt prezentate domeniile care
delimiteaza regimurile de ungere întâlnite la angrenaje; diagrama respectiva este de tip SKF.
Pentru χ ≤ 1, regimul de ungere este de tip “la limita”; acesta poate fi asigurat doar cu
uleiuri puternic aditivate cu clor si sulf, acesta fiind cazul angrenajelor melcate.
Pentru χ = 1,0…1,5, regimul de ungere este “la limita”, mixt sau EHD partial. Uzura
puternica poate provoca lustruiri si exfolieri. Regimurile mentionate necesita uleiuri aditivate
cu plumb si fosfor.
Organe de masini. Transmisii mecanice

72
Pentru χ = 1,5…3,0, regimul are circa 80% zone cu ungere fluida EHD si 20% zone
cu ungere “la limita”. Este necesara folosirea uleiurilor de mare vâscozitate cu aditivi pentru
onctuozitate.















Figura 1.72

Daca χ > 3, ungerea fluida în regin hidrodinamic este asigurata pe aproape 100% din
întreaga suprafata activa a flancurilor. În acest caz, se poate folosi ulei neaditivat, dar de mare
vâscozitate, pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant.
Dezavantajul utilizarii uleiurilor foarte vâscoase este ca, la rece, pornirea masinii se
face cu dificultate.
Cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate
chimica ridicata, proprietati antifrictiune, antiuzare si antigripare.
Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza încarcarii specifice (F
t
/ B ⋅ m),
vitezei maxime de alunecare, materialului danturii si temperaturii de functionare. Limita
maxima de temperatura în functionarea angrenajului este 90 °C.
Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate, moderat aditivate
si, la angrenaje melcate, uleiuri minerale puternic aditivate. Se folosesc si uleiuri sintetice
(stabile chimic si cu o foarte mica variatie a vâscozitatii cu temperatura) al caror cost este
însa ridicat.
Uleiurile sintetice pot fi utilizate în gama de temperatura cuprinsa între minus 80 °C si
plus 300 °C, iar pentru scurte perioade de timp chiar pâna la 500 °C.
Ca unsori consistente se utilizeaza cele aditivate cu bisulfura de molibden sau cu
grafit. Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau
puternic aditivate (EP 2). Uleiurile din prima clasa sunt destinate angrenajelor cilindrice si
angrenajelor conice, pentru conditii normale de functionare.
Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la
angrenaje conice puternic încarcate si care au un regim termic de functionare sever. Ca regula,
sunt de preferat uleiurile mai vâscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari.
Exemple de uleiuri: TIN 25 EP – ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanti
si antispumanti, utilizabil pâna la 80 °C; T 80 EP 2 – ulei mineral cu 7% aditivi
multifunctionali, inclusiv EP, deci puternic aditivat, utilizabil la motoarele auto pe timp de
iarna; T 90 EP 2 – ulei mineral putenic aditivat, asemanator cu T 80 EP 2 dar mai vâscos,
utilizabil la motoarele auto pe timp de vara.



%
100
80
P
r
o
c
e
n
t
u
l

f
i
l
m
u
l
u
i
,

h

[
%
]

Parametrul filmului, χ
0,8 1 1,5 2 3
χ
Transmisii mecanice cu roti dintate

73
1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti

Este dificil de creat un model de calcul pentru conditiile care pot conduce la griparea
unui angrenaj.
Sunt cunoscute drept criterii pentru calculul de verificare la gripaj urmatoarele:
a) puterea limita transmisibila fara gripare;
b) b) temperatura instantanee limita – t
F
;
c) c) temperatura medie limita – t
med
;
d) d) tensiunea limita de contact σ
H
.
Conform teoriei lui Block, a temperaturii instantanee limita, gripajul apare în punctele
A si E în care temperaturile atinse de flanc sunt maxime, desi tensiunea maxima este atinsa în
punctele B si D.
Block considera ca nu apare gripajul daca temperatura maxima a dintilor nu depaseste
o valoare admisibila. Datorita încarcarii puternice a flancurilor, pe acestea se produce o
temperatura totala, maxima t
M
= t
med
+ t
F
în care t
F
este o temperatura instantanee, de vârf,
fulger. Se apreciaza ca t
F
= 200 °C…1000 °C pe suprafete de ordinul a 10
– 3
mm
2
, în timpi de
ordinul a 10
– 3
secunde.
Conform teoriei lui Block – Kelley:

( )
( )
a M
t
2 t 1 t
H
t 0
2 t 1 t ß H v A n f
med M
t
R 5 , 5
5 , 5
v v
2
b
a cos B
v v K K K F µ C 265
t t ≤

⋅ + ⋅ ⋅ ⋅
− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
+ ·
(1.215)

în care:
- t
med
este temperatura medie a corpului rotii;
- C
f
este o constanta de material dependenta de conductibilitate, de greutatea specifica
si de caldura specifica a uleiului;
- µ este coeficientul conventional de frecare între flancuri (pentru flancuri durificate si
rectificate valoarea medie a lui µ este 0,06);
- v
t1,2
= π ⋅ n
1,2
⋅ ρ
1,2
/ 30, n
1,2
fiind turatiile rotilor iar ρ
1,2
fiind razele de curbura ale
flancurilor conjugate;
- b
H
este semilatimea benzii de contact data de relatia:

( )
t 2 1
2 1 ß H v A t
H
a cos B ? ?
? ? K K K F
021 , 0 b
⋅ ⋅ +
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ · (1.215)

- R
t
este rugozitatea flancurilor dupa rodaj (1µm…2µm - la flancuri foarte bine
rectificate, respectiv 2µm…3,5µm – la flancuri normal rectificate).
- Temperatura maxima admisibila poate fi calculata cu relatia:

( ) 3 2 2 , 1
t
t
lim M
a M
K
· (1.216)

unde coeficientul de siguranta depinde de importanta transmisiei.
Valorile orientative pentru t
Ma
sunt date în Tabelul 1.8.
Nu întotdeauna rezultatele calculate se verifica experimental; din aceasta cauza,
conditiile de exploatare se determina doar în urma rodajului si a încercarilor de regim.

Organe de masini. Transmisii mecanice

74
Tabelul 1.8
Tipul uleiului t
Ma
[°C]
TIN 42 EP 150…160
TIN 125 EP 250…280
TIN 300 EP 330…360
T 80 EP 2 330…369
T 90 EP 2 360…400
T 140 EP 2 > 400





1.29 Bibliografie

1. Gafitanu, M. s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura tehnica, Bucuresti, 1993.
2. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.
3. Niemann, G., Machinenelemente, Vol. II. Getribe, Springer Verlag,
Berlin/Heidelberg/New York, 1972.
4. Chisiu, A. s.a., Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1976.
5. Dudley, D.W., Gear Handbook, McGraw-Hill Book Company, New
York/Toronto/London/Sydney, 1962.
6. Henriot, G., Traité theorique et pratique des engrenages, Vol. II, Dunod, Paris,
1961.
7. Miloiu, Gh., s.a., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnica, Bucuresti, 1980.
8. Pavelescu, D., Tribologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.
9. Radulescu, Gh., Organe de masini. Angrenaje cilindrice, Vol. II, Institutul
Politehnic Bucureti, 1980.
10. Sauer, I. s.a., Angrenaje, Vol. I si II, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
11. Musat, M. si Stoica, G., Îndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice,
Printech, Bucuresti, 1998.








2. TRANSMISII PRIN FRECARE

2.1 Transmisii prin tractiune elastohidrodinamica

Transmisiile prin tractiune EHD realizeaza transferul puterii de la elementul
conducator la cel condus prin intermediul unei pelicule portante de lubrifiant.


























Figura 2.1

Între elementele transmisiei EHD din figura 2.1 exista o solicitare de contact cu
rostogolire. Cu η
a
s-a notat vâscozitatea în conditii normale, iar cu η s-a notat vâscozitatea în
functie de presiune si temperatura.
Forta tangentiala T aparuta din necesitatea transmiterii puterii creeaza o solicitare de
forfecare în pelicula portanta de lubrifiant, cu deformatii complexe (elastice, plastice si
vâscoase), ceea ce determina viteze diferite U
1
si U
2
pe cele doua elemente. Transmisia
functioneaza cu o alunecare
2 1
U U U − · ∆ , care, scrisa sub forma adimensionala, poarta
numele de alunecare specifica si se calculeaza cu:

2 1
2 1
2 1
U U
) U U ( 2
U U
U ? 2
?
+

·
+
· (2.1)
ω
2
x
y
2⋅a
2

b

B

D
1
D
2
ω
1
F
F
h
T
T
2 2
0
a
y
b
x
1 p p
,
`

.
|

,
`

.
|
− ⋅ ·
h

p
EHD
p
0
p

η
a
η
U
1

U
2

a a
Organe de masini. Transmisii mecanice

76
Raportul:
F
T
µ · se numeste
coeficient de tractiune iar dependenta
) ? ( f µ · este data mai jos în figura 2.2.
La valori foarte mici ale alunecarii
specifice dependenta este liniara.
La o anumita alunecare specifica,
coeficientul de tractiune devine maxim
(0,03 … 0,1).
Cresterea în continuare a lunecarii
determina scaderea coeficientului de
tractiune producându-se fenomenul de
patinare.


2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD

- nivel redus de zgomot si vibratii;
- durabilitate ridicata;
- gabarit si cost redus;
- randament relativ ridicat (85÷95%);
- exploatare simpla;
- posibilitatea realizarii variatoarelor de turatie (i
12
variabil). La variatoare se
pastreaza constanta puterea transmisa, în conditiile modificarii raportului de
transmitere.

Dezavantajul principal îl constituie patinarea la încarcare prin soc, ceea ce poate fi
înlaturat utilizând ambreiaje limitatoare de sarcina.
Un alt dezavantaj îl constituie încarcarile mari ale arborilor si lagarelor.
Dezavantajul legat de patinare poate, în unele conditii, sa fie considerat un avantaj,
protejându-se toate elemenetele transmisiei împotriva distrugerii la suprasarcina.

2.1.2 Particularitati cinematice

Între elementele de contact ale transmisiei apare o viteza de alunecare complexa,
provenind din însumarea a 3 componente: alunecarea longitudinala, alunecarea laterala si
alunecarea datorata miscarii de sprijin.
Alunecarea pe directie longitudinala ∆U apare ca rezultat al transmiterii fortei
tangentiale T între cele 2 elemente în contact. Sub forma adimensionala aceasta alunecare se
regaseste în expresia raportului de transmitere:

? 2
? 2
D
D
U
U
D
D
?
?
i
1
2
2
1
1
2
2
1
12

+
⋅ · ⋅ · · (2.2)

Relatia (2.2) scoate în evidenta modificarea nedorita a raportului de transmitere la
modificarea sarcinii, întrucât ξ depinde de µ. Transmisiile actuale EHD au dispozitive
automate care modifica forta de apasare F la schimbarea sarcinii, crescând astfel durabilitatea.
Alunecarea laterala ∆V, pe directie perpendiculara celei de rostogolire se produce ca
rezultat al dezaxarilor arborilor sau, la vadiatoare de turatie, în momentul schimbarii
raportului de transmitere (figura 2.3).

µ
max
µ
n
µ
ξ
opt
O
ξ
Figura 2.2
Transmisii prin frecare

77








Fig. 2.3

Miscarea de sprijin este o miscare de pivotare cu viteza ω, în jurul unui punct numit
pol de pivotare (de sprijin), miscare ce apare ca rezultat al înclinarii suprafetelor de contact în
raport cu axele de rotatie a elementelor (Fig. 2.4 a, b, c, d).
Miscarile de alunecare laterala si de spin provocând solicitari de forfecare parazite în
filmul de lubrifiant, determina scaderea capacitatii portante si a randamentului.













a) b)


















c) d)

Figura 2.4

β
ω
2
ω
1
α
α
ω
1
ω
2
ω
S2
ω
S1
γ
β
β−γ
β−γ
ω
2
ω
2
ω
S2
ω
S1
ω
1
ω
1
ω
S2
ω
2
ω
1
ω
2
ω
S1

1

α
ω
1
ω
2
ω
S2
ω
2
α
ω
1
ω
S1
Organe de masini. Transmisii mecanice

78
2.1.3 Capacitatea portanta

Parametrul principal care dicteaza capacitatea portanta a transmisiei este coeficientul
de tractiune. Pentru determinarea conditiilor producerii coeficientului de tractiune maxim se
fac (Johnson si Greenwood) ipotezele:
- dimensiunile si distributia de tensiuni în filmul EHD sunt cele date de teoria lui Hertz
pentru contactul corpurilor uscate, fara frecare, iar grosimea filmului se pastreaza
constanta pe “pata de contact”;
- lubrifiantul are o comportare nenewtoniana.
Se deduce astfel:

( )
2
1
a
0
0
0
max
max
55 , 9 1 ß
? K
h t
2 , 1
ln
p
t
74 , 1 t a 87 , 0
F
T
µ
]
]
]

+ ⋅



⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
,
`

.
|
·
(2.3)

în care τ
0
- tensiunea limita de forfecare a lubrifiantului nenewtonian, α - coeficient care
caracterizeaza uleiul, p - presiunea medie, β - coeficientul temperatura-vâscozitate al
lubrifiantului, K – conductibilitatea termica.
Se remarca faptul ca µ
max
depinde esential de τ
0
, acesta fiind maxim la uleiuri
sintetice. Acestea au si avantajul ca rezista la încalzire, oxidare, ruginire si spumare. De
asemenea au capacitatea ungerii la limita.
Cresterea presiunii de contact p determina cresterea puterii transmise atât direct, prin
cresterea valorii lui F cât si indirect, prin ridicarea valorii coeficientului de tractiune.
Cresterea presiunii de contact are o influenta negativa asupra durabilitatii si randamentului.
Daca viteza relativa de rostogolire scade sub o anumita valoare se ajunge la un regim EHD
partial sau mixt → limita si se impune problema griparii cuplei.
Calitatea suprafetelor în contact trebuie sa fie Ra = 0,4 … 0,8 µm.

2.1.4 Randamentul

Pierderile de putere care apar la transmisiile EHD se datoresc: fenomenelor de
histerezis elastic (ale materialeleor metalice în contact), de histerezis datorate forfecarilor
interne din lubrifiant, comportarii reologice a lubrifiantului, aparitiei miscarilor de spin si de
alunecare laterala. Randamentul transmisiei se calculeaza cu:

U F P P U T
U T
P P P P
P
?
rl hl he 2
2
rl hl he u
u
⋅ + + + ⋅

·
+ + +
· (2.4)


unde: P
u
– puterea utila; P
he
– pierdere de putere datorata histerezisului elastic al materialului
rotilor; P
hl
– pierdere de putere datorata histerezisului la forfecarea lubrifiantului; P
rl

pierdere de putere datorata reologiei lubrifiantului; F
rl
– forta de tip reologic;
2 1
U U U + ·
este viteza de rostogolire.

2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata

Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscate realizeaza transferul
puterii de la elementul conducator la cel condus prin contactul direct dintre rotile de frictiune,
ca urmare a frecarii care apare între roata conducatoare si cea condusa. Suprafata de lucru a
rotilor de frictiune poate sa fie neteda sau canelata.
Transmisii prin frecare

79
Avantajele acestor tipuri de transmisii sunt: constructie simpla, dimensiuni relativ
mici, functionare lina cu zgomot redus, protejeaza restul instalatiei prin posibilitatea patinarii
la soc sau suprasarcina.
Cele mai simple transmisii sunt construite cu roti de frictiune netede (Fig. 2.5).












Figura 2.5

Pentru cazul general al transmisiei cu frictiune (fig. 2.5), conditia de functionare este:

; F µ F T
f
⋅ · < (2.5)

unde µ este coeficientul de frecare si, considerând succesiv:

; F µ F T
f
⋅ · < ; F
D
M 2
1
1 t
⋅ µ <


(2.6)

Obtinem în final conditia de functionare:


F µ
D
M ß 2
1
1 t
⋅ ·
⋅ ⋅

(2.7)

unde: β > 1 – coeficient de suprasarcina (β = 1,25 … 1,8).
Luarea în calcul a coeficientului β confera siguranta la patinare.
În tabelul 2.1 sunt prezentate câteva valori uzuale pentru coeficientul de frecare.

Tabelul 2.1
µ
Cuplul de materiale
Cu ungere Fara ungere
Otel calit / otel calit 0,05 ... 0,06 0,15 ... 0,18
Otel / fonta - 0,15 ... 0,20
Textolit / otel; fonta cenusie - 0,2 ... 0,25
Ferodo / otel - 0,3 ... 0,35
Cauciuc / fonta cenusie, otel - 0,45 ... 0,85
µ
ω
1
F

ω
2
D
2
T

T

F

D
1
B

T

F

F

ω
1
ω
2
D
1

D
2

Organe de masini. Transmisii mecanice

80
În conditiile absentei ungerii, uzura este rapida, se schimba conditiile cinematice si ale
transmisiei de putere. Din aceste motive se limiteaza puterea transmisa la maximum 150 kW;
vitezele periferice maxime nu vor depasi 10 m/s.

2.2.1 Roti cilindrice cu periferia neteda

Pentru transmisia prezentata în fig. 2.5, vitezele periferice ale celor doua roti sunt:

60
n D
v ;
60
n D
v
2 2
2
1 1
1
⋅ ⋅ π
·
⋅ ⋅ π
· (2.8)

Teoretic, raportul de transmitere al transmisiei este:

1
2
2
1
12
D
D
n
n
i · ·
(2.9)

Datorita alunecarii elastice care apare între cele doua roti de frictiune, raportul de
transitere real este:

1
2
2
1
ef 12
D
D
?
n
n
i ⋅ · ·
(2.10)

unde ξ este coeficientul de alunecare; acesta poate lua valorile:
ξ = 1,005 … 1,002 la roti metalice,
ξ = 1,01 … 1,03 la roti nemetalice.
Pentru dimensionarea transmisiei se adopta:

D
1
= (5 … 10)⋅d
1
(2.11)

unde d
1
este diametrul arborelui.
Forta transmisa este
1
1 t
D µ
M ß 2
F

⋅ ⋅
· . Cu aceasta forta se face predimensionarea
latimilor rotilor folosind formula:

a
q
F
B ≥
(2.12)

în care q
a
este o încarcare specifica. Câteva valori ale încarcarii specifice sunt prezentate în
tabelul 2.2:
Tabelul 2.2
Cuplul de materiale q
a
[N/cm]
Otel calit / otel calit 1500 … 2000
Otel / fonta cenusie 1000 … 1500
Textolit / otel; fonta cenusie 400 … 800
Lemn / otel, fonta cenusie 100 … 150
Lignofon / fonta cenusie, otel 400 … 600
Transmisii prin frecare

81
Verificarea se face la tensiune hertziana:

?
E
B
F
418 , 0 s
max
H
⋅ ⋅ · (2.13)

unde E – modulul de elasticitate (Young) redus si ρ – raza redusa se pot calcula cu:

¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
+ ·
+ ·
2 1
2 1
D
2
D
2
?
1
E
1
E
1
E
2
(2.14)

Conditia de verificare este:

admisibil H max H
s s ≤
(2.15)

unde
admisibil H
s este rezistenta hertziana admisibila. Câteva valori ale
admisibil H
s sunt
prezentate în tabelul 2.3

Tabelul 2.3
Cuplul de materiale σ
H admisibil
Otel necalit / otel necalit cu ungere 25 HB
Otel calit / otel calit cu ungere 30 HB
Textolit / otel neuns 50 … 80 MPa

2.2.2 Transmisii cu roti cilindrice canelate

Aceste transmisii sunt realizate cu roti de frictiune cilindrice cu suprafata canelata (cu
profil trapezoidal al canelurilor). În figura 2.6 este prezentata zona de contact a doua roti de
frictiune cu profil trapezoidal al canelurilor.
Aceasta solutie este superioara celei cu roti cilindrice netede pentru ca asigura aparitia
efectului de pana. Ca urmare, se produce o reducere de câteva ori a fortei totale de apasare
F = z⋅F’, unde z este numarul de caneluri. Se micsoreaza încarcarea lagarelor si, de asemenea,
si gabaritul radial.

¹
¹
¹
'
¹
′ ⋅ ·

·
⋅ + ⋅ ′ ·
n n
n
F z
µ
T ß
F
) a cos µ a (sin F ' F
(2.16)

Relatia de calcul a fortei de apasare normala F′ (2.16) este valabila la montaj. Cum,
uzual α = 15°, α > ϕ’ (pentru evitarea blocarii), coeficientul de frecare fiind µ ≅ 0,15, rezulta:

F’ = 0,4⋅F (2.17)
Organe de masini. Transmisii mecanice

82
unde F’ este forta normala de apasare în cazul rotilor canelate, iar F este forta normala de
apasare în cazul transmisiei cu roti netede; apare, evident, avantajul efectului de pana.



























Figura 2.6

În timpul functionarii fota de apasare se calculeaza cu:

a sin F F
n
⋅ ′ · ′ (2.18)

iar în conditii uzuale, se obtine:

F 26 , 0 F ⋅ · ′ (2.19)

Se observa ca si în functionare, forta de apasare necesara pentru transmisia data este
mai mica decât în cazul rotilor cilindrice netede.
Înaltimea canelurii se adopta constructiv: e = (0,005 … 0,1)⋅d
m 1
O prima verificare se face pentru încarcarea specifica:

a
n
q
e 2
a cos F
q ≤


· (2.20)

unde forta normala pe canelura este (fig. 2.6):
1 m
1 t
n
d µ
M ß 2
F

⋅ ⋅
·
(2.21)
F′
F′
α
v
1 max
B
ρ
1
ρ
2
d
m
1

d
m
2

F′
F′
e

v
2 max
v

2
F
n


2
F
µ
n


Transmisii prin frecare

83
Forta totala de apasare a rotilor este:

z a sin F z ' F F
n
⋅ ⋅ · ⋅ · (2.22)

Considerând relatia (2.20) si înlocuind în relatia (2.22), obtinem succesiv, la limita:

z a sin
a cos
q e 2
F
a
⋅ ⋅
⋅ ⋅
· (2.23)
a tg z e q 2 F
a
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · (2.24)

Din (2.24) se obtine condita numarului minim necesar de caneluri:

8 ... 5
a tg e q 2
F
z
a
nec

⋅ ⋅ ⋅
·
(2.25)

Urmeaza verificarea la tensiune hertziana:

adm max
H
red
red n
H
s
?
E
B 2
F
418 , 0 s ≤ ⋅

⋅ · (2.26)

unde razele de curbura se determina cu relatia:

2 , 1
2 , 1 m
?
2 d
a sin · (2.27)

Modulul de elasticitate redus E
red
si raza de curbura redusa sunt date generic de (2.14).

2.2.3 Transmisii cu conice

Pentru transmiterea miscarii între arbori concurenti se folosesc rotile de frictiune
conice (fig.2.7). Fortele de apasare ale celor doua roti una fata de cealalta sunt F
1
si F
2
.
Raportul de transmisie teoretic este:

1 1
2
1 m
2 m
2
1
12
d tg
1
d sin
d sin
D
D
n
n
i · · · ·
(2.28)

În realitate, datorita alunecarii, raportul efectiv de transmitere este:

99 , 0 ... 95 , 0 ? ;
D
D
?
1
i
1 m
2 m
ef 12
· ⋅ ·
(2.29)

unde coeficientul de alunecare este 99 , 0 ... 95 , 0 ? · .
La montaj, fortele de apasare ale celor doua roti , F
1
si F
2
, sunt:

) d cos µ d (sin F F
1 1 n 1
⋅ + ⋅ ·
2 2 n 2
d cos µ d (sin F F ⋅ + ⋅ ·
(2.30)
Organe de masini. Transmisii mecanice

84

























Figura 2.7

În exploatare, fortele de apasare ale celor doua roti , F
1
si F
2
, devin:

! F F
d sin F F
d sin F F
2 1
2 n 2
1 n 1
< ⇒
¹
'
¹
⋅ ·
⋅ ·
(2.31)

De aici rezulta necesitatea realizarii dispozitivelor active de împingere la roata 1.
La predimensionare se determina latimea de contact minima necesara:

a 1 m
1 t
a
n
q D µ
M ß 2
q
F
B
⋅ ⋅
⋅ ⋅
· ≥
(2.32)

în care q este dat în Tabelul 2.2. Verificarea la tensiune hertziana:

ad max
H
red
red n
H
s
?
E
B
F
418 , 0 s ≤ ⋅ · (2.33)

unde razele de curbura sunt date de relatia:

2
2 m
2
1
1 m
1
d sin
2 D
? ;
d sin
2 D
? · · (2.34)

Modulul de elasticitate redus E
red
si raza de curbura redusa sunt date de (2.14).
B
D
m2
δ
2
δ
1
ρ
1
ρ
2
D
m
1

F
2
µF
n
F
1
F
n
Transmisii prin frecare

85
2.2.4 Variatoare de turatie cu roti de frictiune

2.2.4.1 Variator cu roti frontale cu caracteristica liniara de reglaj

Variatorul de turatie prezentat în figura 2.8 are roata conducatoare (cu raza R
1
) fixa pe
arborele de turatie constanta n
1
. Roata condusa (de raza R
2
) se poate deplasa axial, cu ajutorul
dispozitivului de comutare 3 pe fata frontala a rotii conducatoare între doua pozitii limita.





















Figura 2.8












Figura 2.9

Rezulta astfel o variatie a turatiei n
2
, prezentata în fig. 2.9, dupa legea:

2
x 1
1 x 2
R
R
n n ⋅ · (2.35)

Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie liniara.
Turatiile limita ale arborelui condus sunt:
n
2 max
n
2 min
n
2 x

,
`

.
|

2
B
R
1

2
B

R
1 x
Caracteristica liniara de reglaj

n
1
R
2
R
1

B

R
1
x

F

M

F
2
F
1
n
2
3
arbore canelat
arbore canelat
Organe de masini. Transmisii mecanice

86
2
1 min 2
2
1
1 max 2
R
2 B
n n
R
) 2 B R (
n n
⋅ ·

⋅ ·
(2.36)

Se defineste gama de reglare G:

1
B
R 2
B
B R 2
n
n
G
1 1
min 2
max 2


·
− ⋅
· · (2.37)

Se recomanda G = 3 … 4.
Cresterea valorii gamei de reglare se poate obtine prin:
- scaderea latimii de contact;
- cresterea razei R
1
rotii conducatoare.
Prima varianta prezinta dezavantajul cresterii solicitarii de contact σ
H
si, deci, aparitia
distrugerilor specifice acestei solicitari.
A doua varianta genereaza mai multe dezavantaje:
- cresterea solicitarii de încovoiere a arborelui;
- cresterea uzurii rotii 2;
- scaderea randamentului.

2.2.4.2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj

Variatorul de turatie prezentat în figura 2.10 are roata condusa (cu raza R
2
) fixa pe
arborele de turatie constanta n
1
. Roata conducatoare (de raza R
1
) se poate deplasa axial pe fata
frontala a rotii conducatoare între doua pozitii limita.






















Figura 2.10 Figura 2.11

B

n
2
R
1
R
2

R
2
x

M

n
1
Caracteristica
neliniara de reglaj

n
2 x
R
2 x
Transmisii prin frecare

87
Rezulta astfel o variatie a turatiei n
2
, prezentata în fig. 2.11, dupa legea:

x 1
2
1 x 2
R
R
n n ⋅ ·
(2.38)

Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie hiperbolica (neliniara).
Aceste variatoare au gama de reglare G = 3…4.

2.2.4.3 Variator dublu

În fig. 2.12 este prezentat un variator cu roti cilindrice frontale cu doua raze variabile.
Se observa ca atât roata conducatoare cât si cea condusa sunt fixe pe arborii lor, în timp ce
roata intermediara se poate deplasa axial.
Consideram rapoartele de transmisie intermediare:


r
R
n
n
R
r
n
n
x 2
x 2
3
x 1 3
1
·
·
(2.39)






















Figura 2.12 Figura 2.13

Din relatia (2.39) si, considerând , R R R
x 2 x 1
· + rezulta:

,
`

.
|
− ⋅ ·

⋅ · 1
R
R
n
R
R R
n n
x 2
1
x 2
x 2
1 x 2
(2.40)
n
2 x
R
2 x

,
`

.
|

2
B
R
2
B

r

r

n
3
n
1
R
1 x
R
n
2 x
R
2 x
R
B
Organe de masini. Transmisii mecanice

88
Se observa ca pentru R
2x
= 0 avem ∞ →
x 2
n si pentru R
2 x
= R avem n
2 x
= 0.
Valoarea maxima a lui R
2 x
este însa
2
B
R R
x 2
− · , careia îi corespunde turatia
maxima

,
`

.
|


⋅ · 1
B
R 2
n n
1 x 2
.
Gama de reglaj a acestor variatoare este:

8 ... 7 1
B
R 2
G
2
·

,
`

.
|


· (2.41)

2.2.4.4 Variator conic

Exista doua variante de variatoare cu contact direct, prezentate în fig. 2.14 si 2.15.
Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este:

x 2
1
1 x 2
R
R
n n ⋅ ·
(2.42)

















Figura 2.14 Figura 2.15


Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este:

1
x 2
1 x 2
R
R
n n ⋅ · (2.43)


2.2.4.5 Alte variatoare

Figura 2.16 prezinta schema unui variator conic tip Kopp K. Se observa ca roata
conducatoare si cea condusa sunt fixe. Schimbarea raportului de transmisie se face prin
deplasarea axiala a elementului conic intermediar.
R
1
x

R
2
n
1
n
2x
n
2x
R
2
x

R
1
n
1
Transmisii prin frecare

89


















Figura 2.16 Figura 2.17

Figura 2.16 prezinta schema unui variator sferic tip Kopp B. Roata conducatoare si cea
condusa sunt fixe. Modificarea raportului de transmisie se face prin deplasarea a elementului
sferic intermediar.
Problema variatoarelor este data în primul rând de alunecarea relativa:
a) elastica, data de deformabilitatea pieselor în contact (fig. 2.18); de exemplu,
coeficientul de alunecare este ξ = 0,002 pentru otel si ξ = 0,01 pentru textolit;
b) patinarea, atunci când T > F
f
;
c) alunecarea geometrica data de distributia vitezelor în zona de contact, întâlnita la
variatoarele cu roti cilindrice (fig. 2.29) sau conice.
Alunecarea geometrica relativa este:

0
max . alunec
geometric
v
v
· ξ (2.44)

















Figura 2.18 Figura 2.19
n
1
n
2x
n
1
n
2x
ω
1
A

r
max
v
max
v
0
O

B

r
0
ω
2
O
1
n
1
R
2
R
1

n
2
v
2
v
1 max
v
1 min
Organe de masini. Transmisii mecanice

90
2.3 Bibliografie


1. Pavelescu, D., Musat, M., Tudor, A.,Tribologie Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1977.
2. Radulescu, Gh., Miloiu, Gh., Visa, F., Ionescu, N., Popovici, V., Dobre, G., Raseev,
M., Îndrumar de proiectare în constructia de masini, Vol. III, Editura tehnica,
Bucuresti, 1986.
3. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Tehnica, 1983.
4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972.
5. Pavelescu, D., Tribotehnica, Editura tehnica, Bucuresti, 1983.
6. Chisiu, Al., Matiesan, D. Madarasan, T., Pop, D., Organe de masini, Editura didactica
si pedagogica, Bucuresti, 1981.
7. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. I, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
8. Miloiu, Gh., Dudita, Fl., Diaconescu, V. D., Transmisii mecanice moderne, Editura
tehnica, Bucuresti, 1980.
9. ***, Organe de masini, Vol. 1, Colectia de standarde, Editura tehnica, Bucuresti,
1968.





3. TRANSMISII PRIN CURELE

3.1 Aspecte generale

În practica industriala sunt situatii în care exista o anumita distanta între arborele
motor si arborele condus, uneori aceasta distanta fiind chiar foarte mare. Într-o astfel de
situatie, transmiterea energiei nu se poate realiza decât prin intermediul unui element
intermediar flexibil, fara capat, denumit curea. Sectiunea curelei poate fi lata, trapezoidala sau
rotunda. Puterea (implicit miscarea) se transmite între curea si roata de curea prin frecare.
Exista solutii în care acest element intermediar elastic este dintat sau lant cu role, în anumite
cazuri miscarea transmitându-se prin forma.
Avantajele transmisiilor prin curele sunt evidente: transmiterea la distanta a miscarii
de rotatie si a puterii, amortizarea socurilor, protectia contra suprasarcinilor prin patinare,
posibilitatea de functionare la turatii mari, functionarea lina si fara zgomot.
Dezavantaje: gabarit mare, în comparatie cu rotile dintate, raport de transmitere
variabil (cureaua putând sa alunece pe roti), încarcarea arborilor cu forte radiale necesare
functionarii, necesitatea unor dispozitive de întindere a curelei, necesitatea de a mentine o
anumita întindere a curelei, datorita variatiei în timp a deformatiei curelei, posibilitatea de
încarcare electrostatica a curelelor.

În figura 3.1 este schitata o astfel de transmisie prin curele late, la care ne vom referi.
Forta de frecare amintita este realizata de fapt prin tensionarea initiala a curelei. În momentul
punerii în miscare a rotii motoare, ramura 2 a curelei se va tensiona mai mult în sensul
miscarii iar în ramura 1 tensiunea reducându-se, va rezulta o anumita destindere [1-5].
Domeniile de utilizare la transmisia prin
curele sunt variate:
a) puteri pâna la 2000 kW prin curele late, cu
viteze între 40-60 m/s si la distante A < 12
m, cu rapoarte i = 1…10 si randamente η =
0,93…0,94;
b) puteri sub 1200 kW la curele trapezoidale,
viteze sub 40 m/s, i = 1…8, η = 0,92…0,96
[1,2].
În România, principala scoala de cercetari
pentru transmisiile cu curele este la Institutul
Politehnic din Timisoara.

3.2 Clasificarea transmisiilor prin curele

Cerintele multiple impuse de conditiile concrete de exploatare au dus la aparitia unei
mari varietati de transmisii cu curele.
Criteriile de clasificare sunt si ele variate. De aceea vom face o prezentare sintetica a
tipurilor de transmisii prin curele folosind Tabelul 3.1 si Figura 3.2.
Prezentarea nu este exhaustiva, dar acopera cea mai mare parte a cazurilor întâlnite în
cazurile curente.


O
1
O
2
R
2
-R
1
γ

γ
D
2
D
1
β
2

β
1

A
12
γ
ω
1
ω
2
γ
γ
Figura 3.1
1
2
Organe de masini. Transmisii mecanice

92
Tabelul 3.1























Figura 3.2

Clasificarea transmisiilor prin curele se face avându-se în vedere [1,2,4,5]:
- pozitia arborilor;
- materialul, forma si modul de confectionare a curelelor;
- modul de întindere.
Criteriul de clasificare Tipul transmisiei
Doua roti (figura 3.1) Numarul rotilor de curea
Roti multiple (figura 3.2.a, d, f)
Curele late
Curele trapezoidale
Curele dintate
Forma sectiunii transversale a
curelei
Curele rotunde
Piele
Materiale textile
Materiale textile cauciucate
Otel
Materialul curelei
Materiale plastice
Cu ramuri deschise (figura 3.1)
Cu ramuri încrucisate (figura 3.2.b, d)
Axe
paralele
În trepte (figura 3.3)
Cu ramuri semiîncrucisate (figura
3.2.c)
Dispozitia axelor
Axe
încrucisate
În unghi cu role (figura 3.2.e)
Fara organe de întindere (figura 3.1 si 3.2.a) Modul de întindere a curelei
Cu organe de întindere (figura 3.2.f)
a)
b)
c)
d) e) f)
Transmisii prin curele

93
Dupa pozitia arborilor, exista transmisii cu curele cu arbori paraleli (figura 3.1, 3.2.a,
d, f) sau încrucisati (figura 3.2.b, c, e).
Dupa forma sectiunii curelei, exista curele late, trapezoidale sau rotunde, ultimele
doua fiind utilzate mai frecvent în ultima vreme.
Dupa modul de întindere se deosebesc transmisii prin curele fara role de întindere sau
cu una sau mai multe role de întindere.
Remarcam ca pot fi solutii complexe: mai multe roti conduse, transmisii în trepte, cu
roti etajate, roti conice [4].
O schita a unei transmisii cu curele în trepte este prezentata în figura 3.3.
Pentru a se realiza întinderea curelei se mai pot utiliza, pe lânga rolele de întindere, si
alte solutii: deplasarea motorului, înclinarea suportului acestuia, utilizarea unor
contragreutatii, a unor role alunecatoare si contragreutati sau a arcurilor etc.
Dupa materialul curelei sunt mai multe grupe si tipuri:
- curele obisnuite din piele, destinate sa lucreze la o temperatura de pâna 55
o
C, cu o
viteza periferica de maximum 30 m/s. Dupa forma lor sunt: curele simple si duble (grosimi 3-
7 mm); curele pe muchie (grosimi 12-31 mm), rotunde (Φ= 5,6 sau 7 mm); curele rasucite
(diametre între 8-20 mm);
- curele din pânza cauciucata (tesatura textila cauciucata si vulcanizata la presa) cu sau
fara învelis de protectie din cauciuc, pe suprafata exterioara;
- curele din alte materiale (cânepa, in, PVC, tesatura de par de camila, benzi metalice),
acestea fiind de dimensiuni mai reduse.
Curelele late compound (aparute relativ recent) constau din una sau mai multe folii sau
snururi din material plastic de înalta rezistenta si sunt captusite în interior, prin lipire, cu un
strat de piele sintetica (Figura 3.4).









Figura 3.3 Figura 3.4

Materialul pentru curele trebuie sa îndeplineasca (în exploatare) urmatoarele cerinte de
baza:
- sa fie rezistent la sarcini variabile si la uzare;
- sa fie suficient de flexibil, pentru a avea pierderi cât mai mici;
- sa fie elastic, pentru a realiza functionarea cu întindere permanenta;
- cureaua sa fie aderenta la periferia rotii, pentru a transmite forte cât mai mari;
- coeficientul de frecare dintre roti si curea sa fie cât mai mare, pentru a micsora
apasarea pe arbori si lagare.

3.3 Transmisii prin curele late

Transmisiile prin curele late sunt folosite în domenii variate (diverse masini, utilaj
chimic, aparate, autovehicule etc.), la puteri ce variaza între 0,2 kW si 200kW (uneori pâna la
1000 kW) si viteze de pâna la 75 m/s.
Spre deosebire de celelalte tipuri (curele trapezoidale, rotunde, dintate), curelele late
au mai multe avantaje:
Organe de masini. Transmisii mecanice

94
- transmiterea miscarii la distante mijlocii (8-10 m) si mari (50 m);
- transmiterea miscarii la distante nestandardizate;
- constructie simpla, montare si întretinere usoara;
- pret redus.
Transmisiile prin curele late au si câteva dezavantaje fata de celelalte:
- dimensiuni mari de gabarit (diametre si latimi mari ale rotilor de curea);
- forte mari pe arbori si în lagare, datorita întinderii curelei;
- slabirea întinderii în timp, datorita relaxarii;
- raportul de transmitere nu este riguros constant, datorita alunecarii.
Capetele curelelor late trebuie îmbinate, ceea ce constituie o problema importanta.
Îmbinarea capetelor se face prin lipire, cusatura sau cu ajutorul unor dispozitive mecanice.
Astfel, pentru curele late care lucreaza la viteze mari (v > 20 m/s) se recomanda lipirea sau
coaserea capetelor.
Se utilizeaza si îmbinari cu dispozitive metalice; acestea nu pot fi însa utilizate la
instalatii care necesita o functionare linistita sau la viteze prea mari, pentru ca produc socuri la
trecerea peste rotile de curea.

3.3.1 Calculul curelelor late

În primul rând, este necesara alegerea curelei. Aceasta se face luând în cosideratie
conditiile de mai sus. În diferite lucrari sunt prezentate tabele comparative, în care se prezinta
tipuri, materialele respective, caracteristicile de rezistenta, dimensiuni uzuale, coeficientii de
frecare, domenii de utilizare [1,6].

3.3.1.1 Geometrie, forte si eforturi unitare în curele late

3.3.1.1.1 Aspecte rezultate din geometria transmisiei cu curele

Ne vom raporta la figura 3.1 si vom admite ipoteza curelei perfect întinse, neelastice si
cu grosime foarte mica. În aceasta situatie se poate admite ca viteza fiecarui punct al curelei
este aceeasi.
Daca sunt notate cu D
1
si D
2
(mm) diametrele rotii motoare si respectiv conduse si cu
n
1
, n
2
turatiile respective, viteza v a acestei curele va fi:

1000 60
n D p
1000 60
n D p
v
2 2 1 1

⋅ ⋅
·

⋅ ⋅
· (3.1)

si
1
2
2
1
12
D
D
n
n
i · ·
(3.2)

i
12
fiind desigur raportul de transmitere.
De regula, distanta axiala A, lungimea L a curelei, unghiurile de înfasurare a curelei pe
cele doua roti (β
1
si β
2
) sunt tabelate [1,2].

3.3.1.1.2 Forte si eforturi

Pentru determinarea fortelor si calculul eforturilor vom folosi figurile 3.5.a, b, c.
Datorita întinderii initiale în cele doua ramuri apare o forta F
0
, forta de
predimensionare fiind aproximativ 2⋅F
0
pentru rapoarte i
12
apropiate de unitate. Ea da
Transmisii prin curele

95
apasarea normala N între curea si roata si va asigura, prin frecare, transmiterea unei forte
periferice F
u
:

] N [
v
P
10
D
M 2
F
1 3
1
1 t
u
⋅ ·

·
(3.3)

unde: M
t1
– momentul de torsiune transmis [Nm], iar P
1
– puterea transmisa [kW].
În figura 3.5.a sunt notate cele doua viteze unghiulare ω
1
si ω
2
, fortele F
1
, F
2
(atât în
ramura pasiva, cât si în cea activa), apoi forta elementara dN, forta elementara de frecare
µdN, elementul de curea cu deschiderea unghiulara dα. Asupra elementului de curea cu
unghiul la centru dα vor actiona fortele dN si µ⋅dN. Astfel, pe un arc de cerc, suma acestor
forte elementare va fi egala cu forta periferica utila:


⋅ · dN µ F
u
(3.4)























Datorita frecarii se produc modificari ale fortelor; astfel, în ramura activa, F
0
se
transforma în F
2
iar în ramura pasiva F
0
devine F
1
.
Conditia de echilibru a momentelor fata de axa rotii motoare este:

( )
1 2 u
1
2
1
1 u
F F F sau
2
D
F
2
D
F F − · ⋅ · ⋅ + (3.5)

Amintim ca materialul curelei respecta legea lui Hooke, deci se poate scrie [1,2]:

2
F F
F si
2
F
F F ;
2
F
F F
2 1
0
u
0 1
u
0 2
+
· − · + · (3.6)

a)
b)
c)

Figura 3.5
F
µ⋅dQ
β
α
d
α

dQ
F+dF
F
1
F
2
dQ

F
F+dF

dF
c
h
F
c
F
c

dF
c
F
c
F
c
ω
2
α
d
α

dN
µ⋅dN
F
1
(F
0
)
F
2
(F
0
)
F
1

F
2

Ramura pasiva
Ramura activa
1
2
β ω
1
Organe de masini. Transmisii mecanice

96
Trebuie precizat ca trecerea de la forta F
1
la F
2
se face treptat, prin însumarea la forta
F
1
a fortelor de frecare elementare µdN (figura 3.4.b), iar rezultanta fortelor F si (F + dF) va fi
dQ, care, având o directie radiala, apasa cureaua pe roata:

( )
2
a d
sin dF F
2
a d
sin F dQ ⋅ + + ⋅ · (3.7)

iar, daca
2
a d
sin dF⋅ se poate neglija iar
2
a d
2
a d
sin ≅ , atunci:
a d F dQ ⋅ ·
(3.8)

Daca ne referim la figura 3.4.c, iar elementul de curea are sectiunea bxh si lungimea
R⋅dα, asupra acestuia va aparea o forta centrifuga elementara dF
c
care va cauta sa îndeparteze
cureaua de pe roata. Aceasta forta elemantara va fi:

a d v h b
g
?
dF
2
c
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·
(3.9)

unde γ - greutatea specifica a materialului iar viteza curelelor v = Rω.
Componentele F
c
rezultate vor provoca o solicitare suplimentara de întindere. În mod
similar relatiei (3.8) se poate scrie:

a d F dF
c c
⋅ · (3.10)

Va rezulta valoarea fortei centrifuge F
c
si ale efortului unitar dat de aceasta:

2
v ?
h b
F
s si v h b
g
?
F
2
c
c
2
c

·

· ⋅ ⋅ ⋅ · (3.11)

Conditia ca sa nu apara alunecare între curea si roata este:

dF dN µ ≥ ⋅ sau
(3.12)
( ) α ⋅ µ ≤

≥ α ⋅ − ⋅ µ d
F F
dF
; dF d F F
c
c

(3.13)

Ecuatia diferentiala (3.13) se poate integra pentru α variind între 0 si β
1

2
), forta F
variind între F
1
si F
2
si va rezulta:

ß µ
c 1
c 2
e
F F
F F

·


(3.14)

Din (3.4) si (3.12) rezulta relatiile fortelor din cele doua ramuri ale curelei:

c
ß µ
u 1
F
e
1
F F + ⋅ ≥


(3.15)
Transmisii prin curele

97
c
ß µ
ß µ
u 2
F
1 e
e
F F +

⋅ ≥


(3.16)

În portiunea de curea înfasurata pe cele doua roti apare o solicitare suplimentara de
încovoiere.
Se considera ca materialul curelei respecta legea lui Hooke si, în aceste conditii, se
poate calcula alungirea fibrelor extreme ale curelei fata de fibra medie nedeformata.
Din figura 3.6 se poate calcula lungimea unui element de curea corespunzator
unghiului dα:

a d
2
h
a d
2
h
2
D
a d h
2
D
L ? ⋅ · ⋅
,
`

.
|
+ − ⋅
,
`

.
|
+ · (3.17)

Alungirea specifica este data de relatia:

D
h
h D
h
a d
2
h D
2
a d h
L
L ?
e ≅
+
·

,
`

.
| +


· ·
(3.18)













Figura 3.6 Figura 3.7

Efortul unitar de încovoiere este:

D
h
E e E s
i
⋅ · ⋅ · (3.19)

unde E este modulul de elasticitate al materialului curelei.
Efortul unitar total din curea se calculeaza cu relatiile:

− în ramura pasiva:
1
1
i 1 t 1 tot
D
h
E
h b
F
s s s ⋅ +

· + ·
(3.20)
− în ramura motoare:
2
2
i 2 t 2 tot
D
h
E
h b
F
s s s ⋅ +

· + ·
(3.21)
1
2
ß µ
u
1
c
ß µ
u
1 tot
D
h
E
g
v ?
1 e
s
D
h
E
h b
F
1 e
1
h b
F
s ⋅ +

+

· ⋅ +

+



·
⋅ ⋅
(3.22)
β
1

β
2

σ
tc
σ
t2
σ
t2

t c

σ σ σ
σ
t2
σ
t1

t c

σ σ σ
σ
t1
σ
t1
h

h

D
L
Organe de masini. Transmisii mecanice

98
2
2
ß µ
ß µ
u
2
c
ß µ
ß µ
u
2 tot
D
h
E
g
v ?
1 e
e
s
D
h
E
h b
F
1 e
e
h b
F
s ⋅ +

+

⋅ · ⋅ +

+



·




(3.23)

unde
h b
F
s
u
u

· este efortul unitar util.
Din relatia (3.20) si din verificarea de rezistenta rezulta

]
]
]
]

,
`

.
|
⋅ −



·


D
h
E
g
v ?
s
e
1 e
s
2
i a
ß µ
ß µ
u
(3.24)

sau, notând m e
ß µ
·

, se obtine:

]
]
]
]

,
`

.
|
⋅ −



·
D
h
E
g
v ?
s
m
1 m
s
2
i a u
(3.25)

Repartizarea eforturilor unitare de-a lungul curelei este prezentata în figura 3.7.

3.3.2 Procesul de alunecare si patinare

În timpul functionarii, forta de întindere din curea variaza de la valoarea F
1
în ramura
pasiva la valoarea F
2
(F
2
>F
1
) în ramura activa (motoare). De aici rezulta ca pe ramura motoare
cureaua va avea o deformatie axiala elastica mai mare decât pe ramura pasiva. Datorita
acestor diferente ale deformatiei curelei (scurtari alternate cu alungiri) în timpul înfasurarii ei
pe roti, apare un fenomen de alunecare elastica. Acest fenomen apare între curea si roata de
curea, într-o zona aflata spre iesirea din contact si nu poate fi evitat la transmisiile prin curele.
Astfel, pe roata motoare se va produce o alunecare a curelei, aceasta ramânând în
urma rotii. La iesirea din contact cureaua va avea viteza v
2
. În timpul înfasurarii curelei pe
roata condusa se va produce un fenomen invers, astfel ca spre iesire cureaua va aluneca
înainte pe roata, iar la iesire va avea viteza v
1
>v
2
. Aceasta alunecare elastica se poate exprima
prin coeficientul de alunecare [1,2,3,4] elastica:

1
al
1
2 1
v
v
v
v v
? ·

· (3.26)

La curele late din piele ξ = 0,015, la cele din textile cauciucate ξ = 0,01, iar curelele
trapezoidale au ξ = 0,02.
Daca avem în vedere acest fenomen real, relatiile (3.1, 3.2) se pot scrie:

( )
( )
1 1 2 2
1 2
n D ? 1 n D
? 1 v v
⋅ ⋅ − · ⋅
− ⋅ ·
(3.27)

rezultând:

( )
? 1
1
D
D
?
?
i
si D i ? 1 D
1
2
2
1
12
1 12 2

⋅ · ·
⋅ ⋅ − ·
(3.28)
Transmisii prin curele

99
Diametrul rotii conduse trebuie calculat cu relatia (3.26), pentru a fi mentinut un raport
de transmitere constant.
Daca tinem seama ca, de fapt, deformatiile elastice din ramurile curelei sunt diferite,
datorita fortelor diferite, coeficientul de alunecare se mai poate defini [7] si prin:

1
a
l
1 2
1 2
v
v
A E
F F
e e ? ·


· − ·
(3.29)

unde ε
1,2
sunt alunecarile specifice pe cele doua ramuri, E
l
este modulul de elasticitate
longitudinal, A este aria sectiunii transversale (b×h) si v
al
este viteza de alunecare a curelelor
pe roata (ca mai sus).
Alunecarile si patinarile pot fi puse în corelatie cu fortele din transmisie prin
intermediul coeficientului de tractiune:

0
u
0
u
ß µ
ß µ
2 1
1 2
0
u
s 2
s
F 2
F
f
sau
1 e
1 e
F F
F F
F 2
F
f

·

·
+

·
+

·

·


(3.30)

Aspectele pe care le prezinta figura 3.8, au fost obtinute experimental [2,5]; astfel s-a
putut determina dependenta dintre coeficientul de alunecare ξ si coeficientul de tractiune ϕ.
Curbele ξ = f(ϕ) din figura 3.8 se
numesc curbe de alunecare sau caracteristici de
tractiune.
Astfel, la punctul ϕ = 0 transmisia
merge în gol. Între 0 si ϕ
optim
forta periferica F
a

creste pâna la valoarea optima F
u opt
si cureaua
are numai alunecare elastica. Marind în
continuare F
u
va aparea patinarea, iar
coeficientul ξ creste brusc pâna la patinarea
totala [1-5].
În acelasi timp, curba randamentului
indica o scadere brusca, dupa depasirea
punctului ϕ
opt
, adica în apropierea domeniului
de patinare totala.
Se estimeaza valoarea maxima a
randamentului ca fiind 0,95…0,96.
Deci, o transmisie cu curea este
exploatata optim în zona ϕ = ϕ
opt
.
S-ar mai putea spune ca si valoarea optima σ
u 0
se poate obtine din ϕ
opt
:

0 pt 0 0 u
s f 2 s ⋅ ⋅ ·
(3.31)

Coeficientul de tractiune optim se poate determina si cu relatia

,
`

.
|
⋅ − ·
D
h
B A f
opt
(3.32)

ϕ
crt
ξ
pat

ϕ
opt
ϕ
ξ
opt
ξ
al el


η
max
ξ
Figura 3.8
η
Zona
alunecarii
elastice
Zona
patinarii
Patinare
totala
Organe de masini. Transmisii mecanice

100
unde coeficientii A si B au valori tabelare [1].
Valorile uzuale ale coeficientului de tractiune sunt ϕ
opt
= 0,47 pentru curele din
bumbac tesute, ϕ
opt
= 0,59 pentru curele din piele, ϕ
opt
= 0.62 pentru curele cauciucate. Aceste
valori sunt deduse experimental pentru
37
1
D
h
· .

3.3.3 Viteza de uzare si grosimea stratului uzat

Se cunoaste ca intensitatea liniara de uzare I
uh
este dependenta de presiunea de contact
si de caracteristicile materialului, dupa formula [3,4]

m
uh
p k I ⋅ · (3.33)

Presiunea de contact din formula este în MPa, iar coeficientii sunt functie de
materialul curelei; de exemplu, pentru curele din textile cauciucate m ≈ 1,3…1,7, iar
coeficientul ( )
9
10 25 , 1 75 , 0 k

⋅ · K .
Din lucrarea [3] rezulta ca, în cazul functionarii în zona alunecarii elastice grosimea
stratului uzat are o expresie complexa care s-ar putea aduce la forma simpla:

h u uz
t v h ⋅ · (3.34)

În zona de patinare, o alta expresie complexa se poate reduce tot la h
uz
= v
u
⋅t
h
, dar de
aceasta data v
u
are o alta expresie. Remarcam ca forta de întindere initiala F
0
a curelei va
influenta semnificativ viteza de uzare. Astfel, pentru tensiuni initiale mici si momente de
transmisie mari, viteza de uzura este mare. De asemenea, coeficientul de frecare µ din (3.28)
are o componenta de adeziune care se poate calcula [3]:

a 2 1 0
v c c f ⋅ + ′ · (3.35)

constantele
1
c′ si c
2
, fiind prezentate tabelar în functie de tipul si materialul curelei.

3.3.4 Fiabilitatea transmisiilor prin curele

În lucrarea [3] sunt prezentate si diferite aspecte privind fiabilitatea curelelor la
patinare si uzare.
Functia de fiabilitate din punct de vedere al uzarii este data de:

( )

− ·
uz
a
0
uz z uz
dt t f 1 R (3.36)

unde a
uz
este un parametru statistic de siguranta la distrugerea prin uzare. Pentru cazul
particular când densitatea de probabilitate a variatei vitezei de uzare f
z uz
variaza dupa o lege
normala Gauss, va rezulta:

( )
100
?
a F R
uz
uz uz
· · (3.37)
Transmisii prin curele

101
Se apreciaza ca fiabilitatea curelei la uzare (γ
uz
) este ridicata, daca pentru un timp de
functionare t
h
= 1500…2000 ore, γ
uz
> 85%. Pent ru valori γ
uz
< 75%, fiabilitatea este scazuta.
Dar curelele se rup si prin oboseala, datorita tensiunilor de încovoiere ce apar la
trecerea curelei pe roti:

2 , 1
i
2 , 1 i
D
h E
7 , 0 s

⋅ ·
(3.38)

unde E
i
este modulul de elasticitate la încovoiere iar h este grosimea curelei. Exista si expresii
privind tensiunea limita la rupere prin oboseala (σ
lim
), precum si pentru parametrul statistic de
siguranta la aceasta forma de rupere (a
r
) [3].
Prin experimentare s-a dovedit ca ruperea are loc dupa o lege apropiata de legea
normala Gauss, functia de fiabilitate fiind:

( )
100
?
a F R
r
r r
· · (3.39)

unde γ
r
este fiabilitatea procentuala exprimata tabelar.
Pe lânga fenomenul de oboseala mai apar, asa cum s-a constatat, si alunecari;
probabilitatea totala a defectarii R
c
rezulta din înmultirea probabilitatilor partiale:

r uz c
R R R ⋅ · (3.40)

Pentru R
c
= 0,80-0,90 fiabilitatea se considera ridicata, iar pentru R
c
< 0,80 se
considera ca fiabilitatea este scazuta. Determinarea fiabilitatii globale este importanta, pentru
ca de ea depinde durabilitatea curelei.

3.4 Transmisii prin curele trapezoidale

3.4.1 Aspecte generale

Curelele trapezoidale se deosebesc esential de curelele late, nu numai prin geometrie si
structura ci si prin mod de actiune. Astfel, fetele de lucru sunt flancurile laterale ale sectiunii
curelei, portanta realizata este mai mare, aderenta la rotile de curea în santurile respective este
mai buna si, astfel, rezultînd un coeficient de frecare mai mare, având ca rezultat o încarcare
mai mica a arborilor si lagarelor. Se poate asigura o transmitere între doi arbori a miscarii de
rotatie cu un raport de transmitere i
1,2
mare, chiar si atunci când arborii sunt apropiati. Un
exemplu bine cunoscut îl constituie utilizarea lor în sistemul de racire a motoarelor cu ardere
interna. Aparute mai târziu, au capatat o larga utilizare.
Curelele trapezoidale nu au capete, deci au avantajul ca nu trebuie îmbinate, dar
prezinta dezavantajul ca nu se pot realiza transmisii pentru orice distanta dintre axe.
Un alt dezavantaj rezulta din durabilitatea mai mica decât la curelele late, datorita unui
raport h/D mult mai mare decât al curelelor late. Acest dezavantaj poate fi compensat prin
folosirea mai multor curele pentru aceeasi transmisie.
Ca si la curelele late, se folosesc transmisii cu doi sau mai multi arbori,
semiîncrucisate sau încrucisate. În cazul transmisiilor cu mai multe roti conduse, acestea pot fi
dispuse pe ambele parti ale conturului înfasurat, folosindu-se în acest caz curele trapezoidale
duble.
Întinderea necesara se realizeaza de obicei prin deplasarea rotii- motoare.
Organe de masini. Transmisii mecanice

102
3.4.2 Consideratii practice

Sectiunea curelelor trapezoidale este standardizata în STAS 1164-71 pentru curele
clasice si în STAS 7192 – 65 pentru cele înguste. Se fabrica 7 tipuri de curele clasice (notate
Y, Z, A, … E) si 5 tipuri de curele trapezoidale înguste (notate SPZ, 16X15, SPA, SPB, SPC)
[1,2,4,5,7].
Cureaua trapezoidala este compusa din urmatoarele elemente (figura 3.9): 1- învelis
din tesatura de bumbac cauciucat; 2a – fire de cord (retea); 2b – miez de fire de cord (snur),
învelit în cauciuc; 3a – strat de cauciuc (strat de compresiune); 3b – tesatura de bumbac
cauciucata [4].
Sunt si alte profiluri ca în schitele din figura 3.10.








Figura 3.9










Figura 3.10

Dimensiunea caracteristica a curelelor
trapezoidale este l
p
(figura 3.10) care indica
latimea profilului în dreptul fibrelor primitive si
anume acelea care la trecerea pe roata nici nu se
comprima si nici nu se întind.
Daca rezulta din calcul, se pot folosi mai
multe curele în paralel sau una compusa (figura
3.10.c). Distanta minima între arbori trebuie sa
fie A
min
= 5(D
P2
+ B), D
p
fiind diametrul primitiv
al rotii mari de curea (corespunzator cotei l
p
) si B
latimea rotilor.
Se pot utiliza curele trapezoidale si la
transmisii semiîncrucisate si încrucisate; atunci
însa distantele A
min
sunt mai mari.
Pentru arborii paraleli rapoartele de transmitere sunt i
12
<< 10, iar pentru arborii
încrucisati, i
12
≤ 2.5.
Este importanta asezarea corecta a curelei în canalul rotii, pentru a se evita uzarea sau
netransmiterea corecta a puterii. În schita din figura 3.11.a se arata pozitia corecta.


Bine
Foarte
rau
Rau
a) c) b)
Figura 3.11
h

a
1
2a 2b
3a 3b
b)
a)
2⋅h
1
a

b)

h

a)

l
p
a

b
max
c)

a
z⋅a
b
max
h
2
Transmisii prin curele

103
3.4.3 Calculul curelelor trapezoidale

Parametrii cunoscuti sunt: puterea P
c
(kW), turatiile n
1
, n
2
(rot/min) si regimul de lucru
(tipul masinii de lucru, tipul actionarii motorului etc.).
Profilul curelei se alege din nomogramele standardizate, în functie de puterea
transmisa. Profilul se caracterizeaza prin înaltime si latime la baza mare. În standarde se
indica pentru fiecare profil puterea nominala P
o
(kW) pe care poate sa o transmita cureaua
(având în vedere diametrul rotii mici, raportul de transmitere i
1,2
, turatia n
1
si viteza periferica
v în m/s).
Diametrul primitiv D
p1
(al rotii mici) se alege conform STAS 1162-7 [7] din
nomograma, dupa care se determina diametrul rotii conduse D
p2
= i
1,2
D
p1
.
Se calculeaza preliminar [4] distanta dintre axe A, care trebuie sa se încadreze în
intervalul 0,75 (D
p1
+ D
p2
)<A ≤ 2(D
p2
+ D
p1
).
Unghiul γ dintre ramurile curelei trapezoidale se obtine din:

A 2
1 p
D
2 p
D
sin arc 2 ?


⋅ ·
(3.41)

iar β
1
– unghiul de înfasurare la roata mica: β
1
· 180° − γ
Cu aproximatie, se determina lungimea primitiva a curelei din:

( )
( )
A 4
D D
D D
2
p
A 2 L
2
1 p 2 p
1 p 2 p p


+ + ⋅ + ⋅ ·
(3.42)

cu precizarea ca lungimea L
p
este standardizata (L
p
= 400…16000 mm). Se alege L
p
si se
recalculeaza la A.
Viteza periferica s / m
1000 60
n D p
v
1 1 p

⋅ ⋅
· , admitându-se v ≤ 30 m/s.
Pentru rezistenta la oboseala, se face si verificarea la frecventa încovoierilor:
Hz 40 10
L
v
x f
3
p
≤ ⋅ ⋅ · pentru cureaua cu insertie retea (figura 3.9.b) si Hz 80 f ≤ , pentru
curele cu insertie snur (figura 3.9.b), x fiind numarul rotilor transmisiei, inclusiv roata de
întindere.
Numarul de curele trapezoidale, pentru transmiterea puterii P
c
, se calculeaza cu

0 L
c d
P c c
P c
z
⋅ ⋅

·
β

(3.43)

c
d
= 1…1,8 coeficient de serviciu care se alege în functie de regimul de lucru (numarul de
masini antrenate sau de schimburi); c
L
= 0,8…1,25 coeficientul de lungime (se da în acelasi
STAS), se alege în functie de profilul si lungimea curelei, c
β
= 1…0,68 coeficient de
înfasurare, se alege în raport cu unghiul β
1
.
Fata periferica ce poate fi transmisa

v
Pc
100 F
u
⋅ · (3.44)


Organe de masini. Transmisii mecanice

104
3.4.4 Rotile transmisiei prin curele

Rotile au trei parti componente comune:
- butuc care se asambleaza cu pene sau caneluri pe arbore;
- obada, partea periferica pe care se înfasoara cureaua;
- brate sau disc intermediar între butuc si obada.
Dupa profilul obezii sunt si urmatoarele tipuri de roti de transmisie:
- roti pentru curele late;
- roti pentru curele trapezoidale;
- roti pentru curele rotunde.
Pentru mai multe trepte de turatie sunt roti în trepte ca în figura 3.3 numite si conuri de
viteze.
În functie de sarcinile respective se folosesc pentru roti materiale adecvate: fonta, otel
turnat, aliaj de aluminiu, roata sudata din tabla si otel, materiale plastice (pentru dimensiuni
mici).

3.4.4.1 Rotile pentru curele late

Pentru o mai buna centrare si aderenta a curelei, se prefera obada cu periferie
bombata. Tot asa, pentru o mai mare siguranta, rotile cu D > 300 mm se construiesc cu doua
rânduri de brate (spite).
Precizam ca toate datele care urmeaza pot fi luate dintr-un îndrumar de proiectare sau
din alte lucrari, ca de exemplu [1-6, 8].
Diametrul rotii motoare fiind standardizat, se alege dupa o determinare preliminara cu
relatia [4,7].

3
1
n
P
1200 1000 D ⋅ · K (3.45)

unde P – puterea transmisa de roata motoare în CP; n
1
– turatia rotii motoare în rot/min.
Numarul de brate se determina cu relatia:

min b
D
6
1
7
1
z ⋅
,
`

.
|
· K (3.46)

care se rotunjeste la un numar întreg.
Mai sunt si alte elemente ale rotilor pentru curele late, din otel sau din fonta, cum sunt:
- latimea rotii: B = 1,1⋅b + (10…15) mm, b fiind latimea curelei;
- grosimea obadei cu periferia bombata 3 s
300
D
s
0 0
+ ′ + · [mm], în care
1 B
60
1
100
1
s
0
+ ⋅
,
`

.
|
· ′ K [mm] este înaltimea suprafetei bombate.
Pentru a se evita solicitarile la încovoierea curelei pe roata se va verifica daca
40
1
D
h
≤ , h
fiind grosimea curelei.
Obada se verifica si ea la întindere sub actiunea fortelor centrifugale.
Diametrul butucului: D
0
= (1,8…2)⋅b, iar lungimea butucului L
0
= ,2…1,5)⋅d.
Bratele (spitele) se verifica la solicitarea de încovoiere, admitând ca numai o treime
din numarul bratelor preia forta totala de apasare F.
Transmisii prin curele

105
Acest brat are o sectiune transversala rotunda sau eliptica care creste în marime de la
obada la butuc. Sectiunea mijlocie a unui brat se verifica la încovoiere.
De altfel, dimensiunile principale ale rotii se aleg constructiv din standarde si
cataloage în functie de diametrul D si de material.

3.4.4.2 Rotile pentru curele trapezoidale

Desigur ca obada are caneluri corespunzatoare profilului trapezoidal curelei.
Diametrul acestor roti se alege constructiv din standarde [7] în functie de tipul curelei.
La aceste roti latimea este ( ) e 2 p 1 z B ⋅ + ⋅ − · , unde: p – distanta între doua caneluri în
sectiunea mijlocie; e – distanta fata de partile laterale ale rotii de la mijlocul canelurilor
extreme (vezi figura 3.10); z – numarul de curele. Cu cât diametrul D al rotii este mai mare în
raport cu grosimea curelei h se obtine o durata mai mare în functionare. Pentru grosimi ale
curelei mai mici de 6…12 mm se iau
10
1
D
h
≤ , iar pentru grosimi mai mari h = (10…20) mm,
cu mai multe straturi, se admite
30
1
D
h
≤ .
Se admite, de asemenea, o frecventa a încovoierilor pâna la valori de 50000 îndoituri /
ora pentru h = 8…10 mm si D = 10⋅h.

3.4.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele

Aceasta forta este deosebit de importanta, deoarece solicita arborele (la încovoiere),
lagarele si bratele rotilor la compresiune.
La curelele late, pentru β = 180
o
si i
1,2
= 1, aproximând e
µ⋅β
= 2, se ajunge la rezultanta
R (figura 3.5.a):

u
ß µ
u
ß µ
ß µ
u 2 1
F 3
1 e
1
F
1 e
e
F F F R ⋅ ≅

⋅ +

⋅ · + ·
⋅ ⋅

(3.47)

Practic, pentru alte cazuri, apasarea pe arbore este R = (2,5…3) F
u
. În stare de rapaus
? cos b h s 2 R
0 t
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · în care efortul unitar de întindere initial se alege uzual
( ) MPa 2 6 , 1
to
K · σ .
La curelele trapezoidale se admite R ≈ F
u
.

3.5 Bibliografie

1. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1983.
2. Chisiu, A., Matiesan, D., Madarasan, T., Pop, D., Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Didactica si Pedagogica, 1981.
3. Tudor, A. s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1988.
4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Bucuresti,
Ed. Didactica si Pedagogica, 1972.
5. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Crudu, I., Gherghiu, N., Organe de masini,
Vol. II, Bucuresti, Ed. tehnica, 1985.
6. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1983.
Organe de masini. Transmisii mecanice

106
7. Colectie de standarde în vigoare.
8. Gheorghiu, S.N. Transmisii prin curele trapezoidale, contributii la Studiul teoretic si
experimental al capacitatii de tractiune, teza de doctorat, I.P. Timisoara, 1970.
9. Radulescu, Gh., Miloiu, Gh., Visa, F., Ionescu, N., Popovici, V., Dobre, G., Raseev, M.,
Îndrumar de proiectare în constructia de masini, Vol. III, Editura tehnica, Bucuresti, 1986.








4. LAGARE CU ROSTOGOLIRE

4.1 Generalitati

4.1.1 Prezentare generala

Lagarele cu rostogolire, cunoscute si sub numele de rulmenti, sunt organe de masini
complexe care asigura rezemarea si rotirea elementelor mobile: arbori, osii, tije de comanda
rotitoare etc. Rulmentii functioneaza în regim de frecare – ungere elasohidrodinamic (EHD),
iar miscarea corpurilor intermediare (bile sau role) este de rostogolire.
Rulmentul este un lagar cu rostogolire complex, pentru ca este astfel conceput încât sa
preia miscarea de rotatie relativa si sarcina de la un fus (capat de arbore) prin intermediul unui
inel fixat pe acesta si de a le transmite unor corpuri intermediare (bile sau role) care se
rostogolesc pe un al doilea inel care face corp comun cu batiul sau carcasa masinii. În cazul
unei osii fixe, de exemplu, rotitor este inelul exterior si fix este inelul solidar cu osia. Altfel
spus, rulmentul poate avea în rotatie fie inelul exterior, fie inelul
interior, fie ambele inele. Pentru ca aceste corpuri de rostogolire sa
pastreze o distanta egala între ele (pentru a nu se aglomera într-o
anumita zona a rulmentului), acestea sunt pozitionate prin
intermediul unei piese circulare denumite colivie. În figura 4.1 s-au
notat cu: 1 – inel exterior; 2 – corp de rostogolire; 3 – colivie; 4 –
inel interior. Pe cele doua inele se remarca caile de rulare. Acest tip
de lagare a cunoscut o larga raspândire în constructia de masini
datorita mai multor avantaje comparativ cu lagarele cu alunecare, si
anume: se pote realiza în productie de serie mare; prezinta un gabarit
axial mai redus; asigura precizia de rotire a arborilor prin
pretensionare; ungere mai simpla; întreruperea accidentala a ungerii
un timp limitat nu conduce de regula la consecinte grave; adoptarea sprijinirii arborilor pe
rulmenti permite solutii mult mai simple pentru preluarea sarcinilor radiale si/sau axiale;
permite standardizarea.
O comparatie între variatia coeficientului
de frecare la un lagar cu rulmenti este prezentata
in fig. 4.2, din care rezulta clar avantajul
lagarului cu rulmenti în cazul opririlor si
pornirilor dese, anume o frecare aproape
constanta la pornire si la oprire. Diagramele sunt
trasate pentru un rulment R si un lagar
hidrodinamic LHD, solicitate la doua încarcari
obisnuite si la un regim de turatii uzual pentru
constructia de masini.
Dintre dezavantaje lagarelor de
rostogolire se pot enumera: gabarit radial mai
mare decât al lagarelor radiale hidrodinamice, se
monteaza numai pe la capetele arborilor (osiilor),
Figura 4.1

1
2
3
4

2
2,3
1,7
4 6
1,15
0,8
8 10⋅10
3
Turatia n [rot/min]
M
o
m
e
n
t
u
l

d
e

f
r
e
c
a
r
e

[
N

m
]

0
18000 N
LHD
R
R
2260 N
Figura 4.2
prezinta sensibilitate la jocuri si impuritati, sunt mai putin silentioase, nu pot fi folosite la
viteze foarte mari.
Problemele specifice rulmentilor se refera la alegerea tipului si marimii rulmentului,
preluarea sarcinii, ungerea si fiabilitatea. O tratare completa a tuturor acestor aspecte nu este
posibila într-un curs general, dar se poate gasi în tratate, lucrari monografice, cursuri mai
ample [1,2,4] sau, partial, în anumite lucrari [3,5–7].
Asa cum în cazul lagarelor cu alunecare principala scoala de cercetare este la
Universitatea „Politehnica” din Bucuresti, în cazul rulmentilor acesta este la universitatile din
Iasi si Suceava. În tara avem fabrici de rulmenti la Brasov, Bârlad, Alexandria, Suceava. Una
din cele mai mari firme pe plan mondial este SKF.

4.1.2 Tipurile de rulmenti. Clasificare

Exista o mare varietate de rulmenti, deci se impune clasificarea lor. Clasificarea
rulmentilor se face dupa diferite criterii: directia de actiune a sarcinii principale (rulmenti
radiali, axiali, radial – axiali, axial – radiali), forma corpurilor de rostogolire (cu bile, cu role
cilindrice, conice sau butoi, cu ace), numarul rândurilor corpurilor de rostogolire (rulmenti cu
Figura 4.3





a b c d
e f g
i
h
j
un rând, cu doua rânduri etc.), posibilitatea de preluare a rotirilor (rulmenti oscilanti si
neoscilanti). De asemenea, exista rulmenti speciali cum ar fi cei de marimi reduse (utilizati în
mecanica fina) sau de marimi speciale (rulmenti de mare gabarit, foarte scumpi).
Câteva tipuri de rulmenti mai des utilizati sunt: rulment radial cu bile cu cale de rulare
adânca (figura 4.1), rulment cu bile cu patru puncte de contact (fig. 4.3.a si 4.3.b), rulment
radial cu role cilindrice (fig. 4.3.c, 4.3.d, 4.3.e), rulment radial oscilant cu role butoi (fig.
4.3.f.), rulment radial – axial cu bile (fig. 4.3.g), rulment radial – axial cu role conice (fig.
4.3.h), rulment cu ace (fig. 4.3.i), rulment axial cu bile (fig. 4.3.j). O varietate mai mare de
tipuri se gaseste în lucrarea [1] sau în cataloagele diferitelor firme producatoare. Din motive
tehnico – economice, în tara noastra rulmentii sunt încadrati în anumite clase de utilizare [8].

4.1.3 Materiale. Tehnologii de executie

Datorita solicitarilor hertziene mari la care sunt supuse caile de rulare si elementele de
rostogolire, s-a impus elaborarea si utilizarea unor oteluri speciale pentru constructia
rulmentilor. Inelele si corpurile de rostogolire se executa din otel cu crom pentru rulmenti
marca RUL 1 pentru rulmentii mici si RUL 2 pentru rulmentii mari. Al doilea tip de otel are
un continut de mangan mai ridicat. Duritatea inelelor de rulmenti dupa tratament se
încadreaza în limitele 62 t 3 HRC. Rulmentii executati din aceste materiale pot functiona
pâna la temperatura de 120 °C. La depasirea acestei temperaturi se produc modificari
structurale în materiale, care duc la modificari dimensionale.
Tehnologiile de executie sunt pretentioase si variate, datorita cerintelor functionale si a
formelor constructive diverse.
Inelele rulmentilor cu diametru mai mare de 20 mm se executa prin forjare, strunjire si
rectificare. Pentru inelele rulmentilor cu diametre mai mici de 20 mm se foloseste numai
strunjirea si rectificarea. Tratamentele termice sunt: calirea la 800 °C urmata de racirea în
ulei, revenirea la 170 °C si racire în ulei. Pentru obtinerea stabilitatii dimensionale se face
îmbatrânirea la 160 °C.
Bilele de rulmenti se executa prin presare, rectificare grosiera, tratament termic de
calire si revenire, rectificare, lepuire, control si sortare pe loturi. Rolele se debiteaza din bare,
operatie urmata de presare, tratament termic, rectificare, superfinisare, spalare si sortare.
Coliviile rulmentilor de uz general se executa din tabla de otel carbon OL 34 sau
OL 37 decupata, ambutisata si gaurita. Coliviile din doua parti se monteaza prin nituire cu
nituri din otel carbon. Coliviile rulmentilor mari se fac prin turnare sau ambutisare. Coliviile
masive se executa din alama prin turnare centrifugala.
Montajul rulmentilor se face pe masini automate care masoara dimensiunile cailor de
rulare si aleg sortul de corpuri intermediare corespunzator.

4.1.4 Simbolizarea rulmentilor

Simbolizarea rulmentilor este stabilita în tara noastra în STAS 1679-75. Conform
acestui standard simbolul unui rulment cuprinde simbolul de baza si simbolurile auxiliare
(prefixe si sufixe) (fig. 4.4).
Simbolul de baza cuprinde simbolul seriei si simbolul alezajului. Simbolul seriei de
rulmenti caracterizeaza tipul si seria de dimensiuni a rulmentului si este format fie din litere,
fie din litere si cifre, fie numai din cifre.
Simbolul alezajului constituie, în general, ultimele cifre ale simbolului de baza. Pentru
diametre ale alezajelor cuprinse între 0,6 si 9 mm simbolul alezajului cuprinde chiar valoarea
alezajului. Daca simbolul seriei este format din mai mult de doua cifre, sau daca alezajul este
un numar zecimal, simbolul alezajului se separa printr-o linie oblica de simbolul seriei. Pentru
diametrele cuprinse între 10 si 17 mm simbolul alezajului se noteaza cu: 00 pentru diametrul
de 10 mm; 01 pentru diametrul de 12 mm; 02 pentru diametrul de 15 mm; 03 pentru diametrul
de 17 mm. Pentru diametrele alezajelor cuprinse între 20 si 480 mm simbolul se exprima
printr-un numar egal cu 1/5
din valoarea diametrului. Daca
acest numar are o singura
cifra, prima cifra a simbolului
va fi 0. Pentru diametre mai
mari de 500 mm, simbolul va
fi chiar acest numar separat cu
o linie oblica de simbolul
seriei.
Simbolurile pentru prefixe sunt formate din litere si fie ca reprezinta faptul ca anumite
parti ale rulmentului sunt executate din alte materiale, fie semnaleaza prezenta unor piese
suplimentare în componenta rulmentului.
Simbolurile pentru sufixe sunt împartite în patru grupe cu semnificatii referitoare la
particularitati legate de constructie, materiale, clase de precizie, etc.

4.2 Deformatii si forta maxima

În figura 4.5 sunt aratate deformatiile si distributia fortelor pe elementele de
rostogolire ale unui rulment.
Pe baza datelor experimentale, deformatia de contact dintre elementele de rostogolire
si inel este de forma [1]:


unde: δ este deformatia de contact hertzian a
elementului de rostogolire, C este un factor ce tine
cont de geometria contactului, iar n = 2/3 pentru
rulmenti cu bile si n = 0,99 pentru rulmenti cu role.
Rezulta prin similitudine ca, pentru un
rulment cu bile:


sau:

3 2
0
2
0
2
3 2
0
1
0
1
F
F
d
d
;
F
F
d
d

,
`

.
|
·

,
`

.
|
·
(4.3)

De asemenea, considerînd ca ? cos
d
d
2
1
· din (4.3) rezulta:

( ) ( ) ( )
2 5
0 n
2 5
0 2
2 5
0 1
? n cos F ? n cos F ? 2 cos F ? 2 cos F ; ? cos F ? cos F ⋅ · ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ · ⋅ K (4.4)
n
F C ⋅ · δ
(4.1)
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
⋅ ·
⋅ ·
⋅ ·
3 2
n n
3 2
1
1
3 2
0 0
F C d
; F C d
; F C d
M
(4.2)

F
r
γ





δ
2
δ
1
δ
0
F
2
F
1 F
0
F
1
F
2
Figura 4.5
Simbol
auxiliar
Prefixe
Simbol de baza
Simbolul
seriei
Simbolul
alezajului
Simbol
auxiliar
Sufixe
Figura 4.4

Scriind suma proiectiilor functiilor pe directia sarcinei exterioare, preluate de corpurile
de rulare, se obtine:

? n cos F 2 .... ? 2 cos F 2 ? cos F 2 F F
n 2 1 0 r
⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + · (4.5)

Înlocuind (4.3) în (4.4), rezulta:

( )
]
]
]
]

⋅ + ·

·
n
1 i
2 5
0 r
? i cos 2 1 F F (4.6)
sau

( )
z
F K
? i cos 2 1
F
F
r b
n
1 i
2 5
r
0

·
⋅ +
·

·

(4.7)


Pentru nu marul de bile z · 10; 15; 20, unghiul γ este 36
o
; 24
o
; 18
o
, la care corespunde
respectiv K
b
· 4,38; 4,37; 4,36.
La rulmentul prezentat în figura 4.5, repartitia sarcinii este influentata si de jocul
radial, care face ca sarcina sa creasca cu 15…20 % si, deci, K
b
· 5.
Sarcina maxima pe bila devine:

z
F 5
F
r
0

· (4.8)

La rulmentii oscilanti cu bile, tinând cont de repartitia puternic neuniforma a sarcinii
pe bile: K
b
· 6, iar la cei cu role K
b
· 4.
La rulmentii cu doua rânduri de role cilindrice





La rulmentii radial-axiali, forta radiala care
actioneaza pe fus produce si o încarcare axiala
suplimentara ß tg F F
r a
⋅ · ′ (fig. 4.6).
În acest caz, forta normala pe bila sau rola este
(daca tinem seama si de forta axiala):





4.3 Uzarea rulmentilor

Exceptând deteriorarile accidentale prin socuri repetate, prestrângere nejustificata,
încalzire prin suprasarcini sau ungere defectuoasa, eventual abraziune din lipsa de etansare,
z
F 2 , 5
F
r
0

· ′ (4.9)
ß sin z
F F
Q
a a

′ t
·
(4.10)


F
a
F′
a
Q

F
r
β

β

Figura 4.6
F
r
aparitia pittingului pe corpurile de rulare sau pe caile de rulare constituie, principala cauza de
limitare a durabilitatii, masurata în milioane de rotatii (L) care sta la baza relatiei:

p
P
C
L

,
`

.
|
· (4.11)

dintre capacitatea de încarcare dinamica C (determinata statistic) si sarcina dinamica
echivalenta P. Pentru rulmentii cu bile p = 3, iar pentru cei cu role p = 10/3 [3].
Anumite cercetari au aratat ca rulmentii care functioneaza în mediu cu suspensii
abrazive (praf, nisip etc.), chiar daca sunt dublu etansati, ies din functiune ca urmare a
cresterii jocului; aceasta provine din efectele de abraziune ale particulelor respective, din
suspensie sau din lubrifiant [4].
În acest caz, intensitatea de uzare poate fi obtinuta cu relatia [4]:

M
K A
10 5 , 3 I
10
uh

⋅ ·

(4.12)

Factorii A, M, K, privind abraziunea, materialele rulmentilor sau cinematica
respectiva sunt indicati în [1,2]. Astfel, se poate deduce cresterea jocului de lucru h
uz
(µm) în
functie de timpul de lucru (t
h
[h]), caracteristicile particulelor abrazive, rezistenta la rupere
σ
a
[MPa] si duritatile HB [MPa], diametrul corpurilor de rostogolire D [mm], razele de
curbura ale cailor de rulare interioara si exterioara R
i
, R
e
[mm], viteza unghiulara relativa a
celor doua inele ω · ω
i
− ω
e
etc.
Uzura la oboseala de contact va fi tratata la capitolul de fiabilitatea rulmentilor.
Desigur ca mai pot aparea si alte forme de deteriorare: coroziune − datorata mediului
lubrifiant, brinelare − datorata depasirii capacitatii statice etc.

4.4 Regimul EHD la rulmenti

În cazul unui rulment cu bile sau cu role, corpul de rulare de raza R
1
are contact
simultan pe cele doua cai de rulare ale inelelor de raze diferite (R
2
si R
3
) ca în figura 4.7.
În aceasta situatie apar
regimuri EHD diferite (de contact
punctiform sau respectiv liniar, în
functie de forma corpurilor de
rulare), iar calculul trebuie sa
determine situatia cu valoarea cea
mai mica a grosimii h
0
a filmului
de lubrifiant.
S-a constatat ca, de regula,
aceasta situatie revine contactului
cu inelul rotitor (de raza R
2
mai
mica).
Razele echivalente în cele
doua situatii (R
int
, R
ext
) se obtin cu
relatiile:

( )
2 1
1 2 1
ext
2 1
2 1
int
R R
R 2 R R
R ;
R R
R R
R
+
+
·
+

·
(4.13)
O
R
2
R
1
ω
1
R
3
ω
2
ω
3
O
R
2
R
1
ω
1
R
3
ω
2
− ω
3
Figura 4.7

Vitezele unghiulare corespunzatoare vor fi:

( )
( )
sec / rad
30
n
? ; ?
R R R 2
R 2 R R
?
2 2
2 1 1
1 2 2
1
· ⋅
+ ⋅ ⋅
⋅ + ⋅
·
(4.14)

La un rulment radial, încarcarea bilelor începe de la nivelul diametrului orizontal;
asadar, situatia contactului de încarcare maxima revine bilei sau rolei care ocupa pozitia de
trecere cea mai de jos. Pentru determinarea grosimii minime de lubrifiant h
0
pot fi utilizate
mai multe relatii de calcul EHD.
Parametrul filmului χ
h
poate fi obtinut si cu relatia lui T.A. Harris:

( )
09 , 0
0
73 , 0
0 m h
C n a ? d K ?

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · (4.15)

în care: K este un coeficient de natura constructiva [3]; d
m
= 0,5⋅(D+d), diametrul mediu; η
0

[Pa⋅s], vâscozitatea dinamica; α [Pa
-1
], coeficientul de piezovâscozitate; n [rot/min], turatia;
C
0
[10⋅N], capacitatea statica. Pentru rulmentii radiali cu bile, oscilanti cu bile si radial –
axiali cu role K = 18, pentru rulmentii cu role K = 19, pentru rulmentii axiali cu bile K = 16.
Din relatia (4.15) se poate obtine vâscozitatea lubrifiantului pentru χ
h optim
:

37 , 1
m
optim h
123 , 0
0
0
d K
?
C a ?

,
`

.
|

⋅ · (4.16)

În cazul 1,5 ≤ χ
h
< 4 (conform curbei SKF) exista o valoare optima, χ
optim
, care
conduce la durabilitatea maxima [3]. În lucrarea [3] (pag. 196) se dau si alte indicatii pentru
corectarea relatiei clasice (ISO) a durabilitatii rulmentilor.
Pentru contactele liniare (rulmentii cu role) se poate determina valoarea efortului
Hertzian maxim cu formula:

,
`

.
|
t ⋅

⋅ ·
3 , 2 1
r r
max H
R
1
R
1
l
E F
418 , 0 s (4.17)

unde l este lungimea contactului (generatoarea rolei), E
r
este modulul de elasticitate redus asa
cum a fost definit în capitolul 2, semnul + se refera la contactul rolei cu inelul interior (de raza
R
2
) si semnul – se refera la contactul rolei cu inelul exterior (de raza R
3
). Se poate demonstra
ca efortul cel mai mare apare la contactul dintre rola si inelul interior.

4.5 Ungerea si etansarea rulmentilor

Ungerea rulmentilor se face în scopul asigurarii straturilor de lubrifiant care separa
corpurile de rostogolire de caile de rulare ale inelelor interior si, respectiv, exterior. Ca
urmare, se doreste reducerea fenomenelor de uzura prin oboseala de contact, abraziva sau de
gripare. Ungerea se face si pentru micsorarea frecarilor de alunecare, evitarea fenomenelor de
coroziune, evacuarea caldurii, împiedicarea patrunderii impuritatilor, reducerea zgomotului si
a efectelor dinamice.
Lubrifiantii utilizati pot fi lichizi, plastici (unsori consistente) sau solizi.
Alegerea lubrifiantului se face în functie de factorii: dimensiunile rulmentului, sarcina,
turatie, temperatura de functionare si sistem de etansare. De exemplu, trebuie tinut cont ca
uleiurile au o stabilitate chimica si mecanica mai mare, în timp ce unsorile consistente au o
tendinta de curgere mai mica si necesita etansari mai simple si, deci, mai eficiente. De
asemenea, trebuie tinut cont daca lagaruirea se face cu lagar independent (cu ungere separata)
sau direct în carcasa instalatiei (cu un lubrifiant comun). În cazul ungerii cu ulei, variantele de
ungere sunt: ungere în baie de ulei, ungere prin injectie de ulei, ungere prin stropire, ungere
prin antrenare centrifugala sau efecte de pompare, ungere prin picurare, ungere prin ceata de
ulei.
Este evident ca o ungere corespunzatoare mareste durabilitatea, bineînteles daca si
celelalte conditii sunt respectate (montaj si exploatare). Spre exemplu, aditivarea uleiurilor cu
1,5 % M
0
S
2
mareste durabilitatea, ridicând si limita de rezistenta la pitting; pâna la 2-5 %
M
0
S
2
acest efect se face simtit si la ungerea cu unsoare.
Unsorile cu sapunuri de sodiu sau de calciu-sodiu, sunt de preferat fata de cele de
calciu. În functie de temperatura (maxima sau minima), turatie, sarcina, în lucrari de referinta
[1–4] se dau tabele preferentiale cu uleiuri si unsori pentru rulmenti.
Etansarile uzuale pentru protejarea rulmentilor sunt cu contact (cu inele de pâsla sau
cu manseta de rotatie cu buza de etansare), fara contact sau încorporate în rulment.
Etansarile cu inele de pâsla (standardizate) se folosesc la viteze periferice mai mici de
7 m/s si arbori cu rugozitati mici. Etansarea se realizeaza prin apasarea radiala pe arbore, ca
urmare a presarii inelului de sectiune dreptunghiulara într- un canal de sectiune trapezoidala.
Etansarile cu mansete de rotatie cu buza de rotatie (standardizate) se folosesc la viteze
periferice de pâna la 25 m/s si rugozitati ale arborelui de pâna la 1,6 µm. Ele sunt eficiente în
cazul când în spatiul etansat apare o mica suprapresiune (de obicei datorita încalzirii) si în
acest caz montajul se face cu partea concava spre incinta cu suprapresiune. Pentru o buna
functionare, etansarile cu contact necesita existenta unor batai radiale cât mai mici a arborelui
în zona etansarii.
Etansarile fara contact se realizeaza prin realizarea unor spatii de diverse forme între
arbore si o piesa fixa, astfel încât sa se determine oprirea curgerii uleiului spre exterior prin
efecte de laminare, de labirint, de sicana sau centrifugare. Cele mai uzuale sunt: etansari
simple cu fanta, cu canale circulare, cu disc de retinere, cu labirint (axial sau radial).
Avantajele acestui tip de etansari sunt date de înlaturarea frecarii (prezenta în cazul etansarilor
cu contact) si a încalzirii, precum si de disparitia limitarilor date de viteza periferica.
Dezavantajul lor principal este dat de faptul ca sunt mai scumpe, datorita necesitatii realizarii
unor jocuri mici între piese sau a unor cavitati complicate.
Etansarile montate în rulment (standardizate) se folosesc în cazuri în care este dificil
de realizat o ungere periodica. Se folosesc în acest caz rulmenti simbolizati cu litera Z în cazul
când etansarea este fara contact sau simbolizati cu RS daca etansarea este cu contact. Daca se
face etansare pe ambele fete laterale ale rulmentului, se simbolizeaza cu 2Z, respectiv cu 2RS.
Acest tip de etansare se recomanda pentru simplitatea constructiva si simplificarea ungerii (la
montaj se introduce în rulment unsoarea necesara întregii durate de viata a rulmentului).

4.6 Frecarea în rulmenti

Desi rulmentii sunt folositi pentru a înlocui miscarea de alunecare cu una de
rostogolire (urmarindu-se astfel reducerea frecarii), rostogolirea pura în rulmenti exista numai
teoretic. Frecarea din rulmenti este un fenomen complex care conduce la pierderi de energie,
cresterea temperaturii si la frânarea miscarii. Sursele frecarii sunt date de pierderi de energie
datorita deformatiilor de contact, pierderi de energie datorita microalunecarilor dintre
corpurile de rulare si caile de rulare, pierderi de energie datorita frecarilor din lubrifiant,
frecari între corpurile de rostogolire si colivie si frecarea din etansari.
Pierderile de energie apar datorita deformatiilor de contact care provin din histerezisul
elastic al lubrifiantului (frecari interne) si necesitatii învingerii rezistentei la rostogolire
datorita deformatiilor locale de contact ale corpurilor si cailor de rulare.
Pierderile de energie datorita alunecarilor sunt datorate faptului ca miscarea relativa
dintre corpul de rulare si calea de rostogolire este compusa dintr-o rostogolire pura si o
miscare de spin a corpului de rulare în jurul unui punct instantaneu de rotatie. Numai în acest
punct exista miscare de rostogolire pura, pe restul suprafetei de contact coexistând mai multe
rotatii pe diverse directii.
Momentul total de frecare M
t
poate fi estimat pe baza unor relatii deduse
experimental:

L F t
M M M + · (4.18)

unde M
l
este momentul datorat frecarii fluide a elementelor mobile ale rulmentului în contact
cu lubrifiantul. Pentru un rulment radial, momentul rezistent datorat încarcarii M
F
se poate
calcula cu [1]:

m r 1 F
d F f M ⋅ ⋅ · (4.19)

unde F
r
este sarcina radiala, d
m
este diametrul mediu si f
1
este un factor constructiv cu valori
cuprinse în general între 0,00025 si 0,0005, în functie de particularitatile constructive ale
rulmentilor.
Pentru calculul momentului frecarii fluide se poate aplica una din formulele
experimentale ale lui A. Palmgren:

( ) d n ? f 10 M
3
m
3 2
0
3
L
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · [N⋅m] pentru υ⋅n > 2⋅10
-3
;
m 0 L
d f 1 , 24 M ⋅ ⋅ · [N⋅m] pentru υ⋅n ≤ 2⋅10
-4
.
(4.20)

în care υ este vâscozitatea cinematica a lubrifiantului la temperatura de regim, în m
2
/s; n este
turatia în rot /min; d
m
este diametrul mediu al rulmentului, în m; f
0
este un factor ce depinde
de tipul rulmentului si de natura ungerii.

4.7 Fiabilitatea rulmentilor

4.7.1 Factori de influenta

Ca si în alte cazuri, si la rulmenti fiabilitatea depinde de mai multi factori, printre care:
materialele, tehnologia de executie, montajul si conditiile de exploatare. Desigur ca un factor
important este si rugozitatea care influenteaza, asa cum se cunoaste din Tribologie, grosimea
filmului prin parametrul χ
h
[1], [2].
Fenomenele principale de deteriorare a unui rulment sunt uzura de oboseala de contact
si uzura de abraziune. Se mai întâlnesc si deteriorari ca urmare a uzurii de adeziune (la
supraîncalzire), a brinelarii, oxidarii, coroziunii, pierderii lubrifiantului etc.
În lucrarea [4] sunt prezentate detaliat fiabilitatea functionala la oboseala de contact,
dupa N cicluri de solicitare (dupa experientele lui Lundberg si Palmgren), precum si
fiabilitatea functionala în medii cu particule abrazive.
Pentru primul caz (al uzurii prin oboseala), în cataloage si în standardele de rulmenti
sunt indicate valorile calculate ale capacitatii dinamice de încarcare C, astfel încât se poate
calcula durabilitatea (L
10
în milioane de rotatii sau L
h
în ore) pentru o functie de fiabilitate cu
valoarea R = 0,90. Astfel:
p
6
h
p
10
P
C
n 60
10
L ;
P
C
L
,
`

.
|

·
,
`

.
|
· (4.21)

cu notatiile mentionate mai sus.
Fortele care solicita rulmentii transmisiilor mecanice în exploatare sunt variabile,
deterministe sau aleatoare, în cele mai multe situatii. În lucrarea [4] (p.174) sunt tratate
aspectele mentionate.
Uzarea prin abraziune ar putea fi uneori decisiva, asa încât nu se mai ajunge la
deteriorarea prin oboseala.
Pentru un rulment dat, grosimea stratului uzat h
uz
[µm] se modifica cu timpul efectiv
de functionare t
h
, astfel:

h uz uz
t v h ⋅ · (4.22)

unde viteza de uzare v
uz
este data cu o relatie complexa [4], dar care poate fi mult
simplificata:

? s R e K v
5 , 2
a
5 1
a
3 2
a m r uz
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · (4.23)

în care constanta de material
5 , 2
r
t
0 3
m r
HB
K e
10 68 , 7 K

⋅ ⋅ · iar ε
a
, R
a
, σ
a
, ω sunt variabile
aleatoare tipice [4].
Mentionam ca se poate impune o grosime limita h
u lim
pentru a preciza scoaterea din uz
a rulmentului, precum si timpul de functionare t
h
; aceasta grosime limita conduce la stabilirea
durabilitatii si fiabilitatii rulmentului respectiv, în functie de un joc initial cunoscut.

4.7.2 Fiabilitatea functionala globala a rulmentilor

Studiind fenomenele de uzura, rezulta ca atât cresterea jocului radial, în prezenta
particulelor abrazive, cât si oboseala de contact conduc la scoaterea din functiune a
rulmentilor. Astfel, fiabilitatea functionala globala R
r
poate fi considerata ca produs al celor
doua fiabilitati:

abr uz r
R R R ⋅ · (4.24)

Facem precizarea ca, daca R
r
> 0,90, se considera ca este vorba de rulmenti cu
fiabilitate ridicata, pentru timpul de functionare t
h
; daca R
r
> 0,98 este vorba de fiabilitate
foarte ridicata, iar daca R
r
< 0,80, atunci fiabilitatea este scazuta.

4.8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti

4.8.1 Aspecte constructive

Problemele care se pun la alcatuirea lagarelor cu rulmenti si amplasarea într-o carcasa
adecvata sunt urmatoarele:
− alegerea tipului rulmentilor;
− asigurarea rigiditatii;
− asigurarea coaxialitatii alezajelor carcasei;
− pozitionarea axiala a rulmentilor;
− alegerea tipului de lagaruire: sistem cu rulmentul (lagarul) conducator si
rulment−lagar (liber) sau lagaruire flotanta, montaj în „X” sau montaj în „O” etc.;
− limitele practice de utilizare a rulmentului.
Desigur, se adauga si problema ajustajelor de montaj, a etansarii rulmentilor, a
montarii si demontarii rulmentilor. Toate aceste elemente se regasesc în îndrumare de
proiectare si carti de specialitate [1], [2].

4.8.2 Limitele practice de utilizare a rulmentilor

În timpul functionarii (sub sarcina), într- un rulment apar urmatoarele tipuri de frecare:
− frecarea între suprafetele de contact ale corpurilor de rulare;
− frecarea pe suprafetele de alunecare ale coliviilor;
− frecarea între suprafetele laterale ale corpurilor de rulare si umerii de ghidare ai
inelelor la rulmentii cu role;
− frecarea interna a lubrifiantului.
Rezulta ca utilizarea rationala a rulmentului este influentata de viteza, sarcina si de
mentinerea calitatii suprafetei de rulare.
Firma SKF a stabilit prin experiment diagrama de limitare pentru viteza pentru
rulmentii radiali, radiali- axiali si axiali. Astfel, la o anumita viteza, frecarea devine
hotarâtoare pentru colivie, ca urmare a cresterii intensitatii uzarii. A doua limita practica
revine sarcinii sub aspectul marimii si directiei, având efecte asupra capacitatilor de încarcare
dinamice C si statice C
0
[1].
Pentru calculul turatiei limita se pot folosi relatii de orientare [1] care dau relatii
apropiate de valorile date de cataloagele de rulmenti. Astfel pentru diametrul exterior al
rulmentului D ≥ 30 mm:

[ ] min / rot
10 D
K
n
n
lim

· (4.25)

iar pentru D < 30:

[ ] min / rot
30 D
K 3
n
n
lim
+

· (4.26)

unde K
n
se gaseste tabelat (K
n
= 630000 pentru rulmenti radiali si radiali-axiali cu bile pe un
rând, radiali oscilanti cu bile si radiali cu role cilindrice; K
n
= 400000 pentru rulmenti radiali-
axiali cu role conice; K
n
= 280000 pentru rulmenti oscilanti cu role butoi pe un rând; K
n
=
200000 pentru rulmenti axiali cu bile).
Pentru a se lua în consideratie comportamentul în conditii reale se adopta o formula
modificata

4 n 3 n 2 n 1 n lim lim
f f f f n n ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·

(4.27)

unde factorii de corectie tin cont de: f
n 1
– influenta ungerii cu unsoare (f
n 1
=0,8 pentru
rulmenti radiali si radiali-axiali si f
n 1
=0,7…0,75 pentru rulmenti axiali; f
n 1
=1 pentru ungerea
cu ulei), f
n2
– influenta sarcinilor combinate radiale si axiale (f
n2
=0,9…1 pentru rulmenti
radiali – axiali cu bile; f
n2
=0,5…0,95 pentru rulmenti radiali – axiali cu role conice;
f
n2
=0,8…0,98 pentru rulmenti radiali cu bile), f
n3
– tine cont de influenta preciziei de executie,
a coliviei, a ungerii si a racirii (cu valori cuprinse între 1,6…3), f
n3
– factorul de corectie
utilizat pentru cazurile cu durabilitati L
h
< 1500000 de ore pentru care se foloseste diagrama
trasata în figura 4.8.


















4.9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori

Calculul rulmentilor rotitori se face pornind de la solicitarea superficiala de contact
(hertziana) care apare la corpurile si la caile de rulare. Pe de alta parte, calculul ia în
considerare determinarile experimentale legate de durabilitatea unor mari loturi de rulmenti.
Ca urmare, calculul rulmentilor are caracter statistic – probabilistic, conducând la date cât mai
reale asupra durabilitatii si fiabilitatii acestora.
Determinarile experimentale au prezentat o mare dispersie a durabilitatilor individuale
ale rulmentilor încercati în aceleasi conditii de încarcare, turatie, ungere si temperatura de
regim. Dispersia se datoreaza neuniformitatii repartitiei incluziunilor metalice din corpurile de
rulare si din inele.
Durabilitatea de grup a rulmentilor L
n
– în milioane de rotatii este durabilitatea a
100 – n [%] rulmenti din numarul celor încercati. Daca numarul de rulmenti este destul de
mare, atunci n este probabilitatea de distrugere, iar 100 – n este fiabilitatea. De regula, se
adopta n = 10, rezultând durabilitatea nominala - L
10
, ceea ce corespunde unei fiabilitati de
90%. În mod curent, se foloseste notatia L = L
10
. Asa cum s-a precizat anterior, durabilitatea
în ore de functionare - L
h
, este direct proportionala cu L, astfel

n 60
L 10
L
6
h


·
(4.28)

în care n este turatia în rot/min.
Conform STAS 7160 - 82, se defineste sarcina dinamica de baza sau capacitatea de
încarcare dinamica C, ca fiind forta radiala constanta ca marime, care da o durabilitate de grup
de 1 milion de rotatii (cu inelul interior rotitor, la o temperatura de functionare de 120°C).
Valoarea capacitatii de încarcare este data, pentru fiecare tip si marime de rulment, în
cataloage specializate.
Determinari experimentale au permis identificarea legaturii dintre durabilitatea de
grup L – în milioane de rotatii, încarcarea exterioara echivalenta - P si capacitatea dinamica
de baza - C, astfel:
f
n 4

0,9
0,8
0,7
0,6
0,5
0,4
0,3
0,2
0,1
100 500 1000
3000
d
m
[mm]
d
m
= 0,5⋅(d+D)
L
10
= 75000
35000
7500
15000
Figura 4.8
p
P
C
L

,
`

.
|
· (4.29)

Valoarea exponentului p arata ca un rulment cu role are, la aceeasi încarcare radiala, o
durabilitate mult mai mare decât un rulment cu bile.
Pentru a tine cont ca un rulment poate fi solicitat simultan si de catre o forta radiala F
r

si de una axiala F
a
se opereaza cu sarcina dinamica echivalenta P; aceasta este forta radiala
care da aceeasi durabilitate ca si fortele reale mentionate.
Locul geometric al vârfurilor fortei P este curba pentru care durabilitatea rulmentului
are aceeasi valoare.
Pentru simplificarea calculului se înlocuieste curba (c) din fig. 4.9 cu dreaptele (a) si
(b). Dreapta (a) are ecuatia P = F
r
, iar dreapta (b) are ecuatia P = V⋅X⋅F
r
+ Y⋅F
r
. Dreptele (a) si
(b) se intersecteaza în punctul B corespunzator unghiului ß
1
.






















Notând:

e ß tg
1
· (4.30)

se poate face urmatoarea delimitare aproximativa:
- daca rulmentul este încarcat cu o forta F, pentru care unghiul ß = ß
1
, adica tgß = e,
atunci sarcina dinamica echivalenta se determina cu relatia:

r
F P · (4.31)

- daca rulmentul este este încarcat cu o forta F pentru care unghiul ß > ß
1
, adica
adica tgß > e se considera ca efectul componentei axiale F
a
nu mai poate fi neglijat, iar forta
dinamica echivalenta se calculeaza cu formula:

a r
F Y F X V P ⋅ + ⋅ ⋅ · (4.32)
Figura 4.9
ß
P
Curba (c) - locul
geometric al fortelor
combinate care
confera rulmentului
aceeasi durabilitate
C
(b)
P = XF
r
+YF
a
(a)
P = F
r
B
A
F
F
a
F
r
ß
1
Valorile coeficientilor e, X si Z sunt date în cataloagele de rulmenti, în functie de tipul
rulmentului. Factorul V = 1, daca inelul interior este rotitor si V = 1,2, daca inelul interior este
fix.
Pe lânga calculul durabilitatii, se verifica daca rulmentul nu este încarcat static cu o
forta mai mare decât cea pe care o poate prelua în repaus sau la turatie foarte redusa. Pentru
aceasta, se defineste sarcina statica de baza (capacitatea de încarcare statica) C
0
ca fiind
sarcina radiala (pentru rulmentii radiali si radiali-axiali) care provoaca o deformatie
remanenta de 10
- 4
D
w
, în care D
w
estre diametrul corpului de rulare (rola sau bila). Nu se va
produce brinelarea cailor de rulare, daca sarcina reala F
r
este mai mica decât C
0
. Prin brinelare
se întelege forma de distrugere a cailor de rulare care apare atunci când încarcarea statica este
atât de mare încât lasa amprente în aceasta. Dupa brinelare rulmentul nu mai poate fi utilizat,
geometria caii de rulare fiind compromisa.

4.10 Montarea rulmentilor (lagaruirea)

Complexitatea amplasarii si montarii lagarelor depinde de sistemul mecanic respectiv,
de solicitarile radiale, axiale sau radial-axiale din sistem, tinându-se seama de principiul
caracteristic al rulmentilor si anume acela mentionat ca montarea nu se poate face decât pe la
capetele arborelui.
Exista o mare varietate de modalitati de lagaruire, în functie de marimea arborelui,
prezenta sau absenta concomitenta a fortelor radiale si axiale.

4.10.1 Lagaruirea flotanta

Lagaruirea flotanta se adopta în cazurile când arborele este scurt (deci are deformatii
termice mici) si forta radiala este mai mare decât forta axiala.



























a)
c)
b)
Figura 4.10
În figura 4.10 sunt date trei exemple de lagaruire flotanta. În aceste cazuri sarcina
axiala este preluata numai de unul din rulmenti în functie de sensul ei. Se folosesc rulmenti
radiali cu bile pe un rând (figura 4.10.a), rulmenti radiali-axiali (figura 4.10.b), rulmenti cu
role cilindrice (figura 4.10.c). În functie de marimea rulmentului si de influenta temperaturii,
se poate stabili un joc axial de 0,5…1 mm. Jocul se obtine din tolerantele pentru lungimi ale
pieselor conjugate. Tolerantele trebuie alese astfel încât rulmentii sa nu lucreze pretensionati,
nici chiar în cele mai defavorabile conditii.

4.10.2 Lagaruirea cu rulment conducator

Acest tip de lagaruire se foloseste pentru arborii lungi la care exista pericolul unor
dilatari termice mari.









































Figura 4.11
a)
e)
d)
b)
f) c)
Lagarul conducator are rolul de a sprijini în directie radiala si de a prelua forta axiala în
ambele sensuri. Rulmentul din lagarul conducator trebuie fixat atât pe arbore cât si în carcasa.
În figura 4.11 sunt date mai multe exemple pentru acest caz. Rulmentul conducator
este notat cu “A”, iar cel liber este notat cu “B”. Ca regula generala, rulmentul cu sarcina
radiala mai mica se alege drept lagar conducator. Pentru lagarul din A se pot folosi: rulmenti
radiali cu bile (figura 4.11.a), rulmenti radiali-axiali cu bile (figura 4.11.b), rulmenti radiali-
axiali cu role conice (figura 4.11.c), rulmenti radiali cu role (figura 4.11.c), rulmenti cu role în
patru puncte (figura 4.11.d), rulmenti cu bile în patru puncte (figura 4.11.e) sau combinatii
(figura 4.11.f).
Lagarul liber are rolul de a sprijini numai radial. Rulmentul trebuie sa fie deplasabil în
directie axiala pentru evitarea pretensionarii reciproce a rulmentilor, ca urmare a dilatarii
termice a arborelui. Posibilitatea de deplasare axiala se poate realiza fie în interiorul
rulmentului (în cazul rulmentilor radiali cu role cilindrice sau cu ace), fie prin deplasarea
unuia dintre inelele rulmentului nedemontabil în alezajul carcasei sau pe fusul arborelui.

4.10.3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali

La acest tip de lagaruire trebuie tinut cont de faptul ca exista doua posibilitati de a o
realiza: montajul în „O” (fig. 4.12.a) si montajul în „X” (fig. 4.12.b).













Figura 4.12

În aceste doua figuri s-au notat: a – distanta de la centrul de presiune S la suprafata
laterala a inelului exterior, F
rA,B
– sarcina radiala din lagarul A, respectiv B, F
a
– forta axiala,
H – distanta dintre centrele de presiune S.

4.11 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali cu bile pe un singur
rând în varianta rulment conducator – rulment liber

Schema montajului este prezentata în figura 4.13, în care rulmentul din A este numit
conducator, pentru ca poate prelua sarcina axiala la care este supus sistemul roata - arbore –
rulment – carcasa, indiferent de sensul acesteia.
Rulmentul din B se numeste liber, pentru ca are posibilitatea sa se deplaseze axial sub
efectul variatiei temperaturii exterioare (dilatare sau contractie); ca urmare, rulmentul liber nu
poate prelua si transmite carcasei decât reactiunea radiala R
B
care- i revine.
Rulmentul conducator va prelua atât reactiunea radiala R
A
cât si forta axiala produsa
în angrenaj.
Ca urmare, rulmentului conducator îi va reveni o forta echivalenta P
B
care include atât
efectul încarcarii radiale cât si efectul sarcinii axiale.


B A B A
a a
a a
H H
F
rA
F
rB
F
rB
F
rA

F
a F
a
S

S

S

S

a)
b)









Figura 4. 13

Etapele calculului rulmentilor radiali

1. Proiectarea constructiva a arborelui – inclusiv alegerea preliminara a diametrului
de asezare a rulmentilor (d).
2. Calculul reactiunilor radiale pentru cele doua reazeme: R
A
si R
B
.
3. Înscrierea într-un tabel, dupa modelul de mai jos (Tabelul 4.1), a datelor de
catalog privitoare la caracteristicile rulmentilor posibil a fi utilizati. În tabel este
prezentat exemplul unui rulment cu alezajul de 35 mm.
Tabelul 4.1
Simbolul
rulmentului
6007
(exemplu)
6207
(exemplu)
6307
(exemplu)
6407
(exemplu)
Diametrul alezajului
d (mm)
35 35 35 35
Diametrul exterior
al rulmentului
D (mm)
62 72 80 100
Latimea rulmentului
B (mm)
14 17 21 25
Capacitatea de
încarcare statica
C
0
[kN]
8,65 14,0 18,3 31,9
Capacitatea dinamica
de baza
C [kN]
12,5 20,0 26,0 43,6
Factorul X 0,6 0,6 0,6 0,6
Factorul Y 0,5 0,5 0,5 0,5
Factorul V
V = 1
daca se roteste
inelul interior
V = 1
daca se roteste
inelul interior
V = 1
daca se roteste
inelul interior
V = 1
daca se roteste
inelul interior
e

(se determina
prin
interpolare din
catalogul de
rulmenti, în
functie de
raportul
F
a
/ C
0
)
(se determina
prin
interpolare din
catalogul de
rulmenti, în
functie de
raportul
F
a
/ C
0
)
(se determina
prin
interpolare din
catalogul de
rulmenti, în
functie de
raportul
F
a
/ C
0
)
(se determina
prin
interpolare din
catalogul de
rulmenti, în
functie de
raportul
F
a
/ C
0
)
R
A
R
B
F
r
F
a F
t A B
4. Calculul încarcarilor echivalente si a durabilitatilor

Tabelul 4.2
Simbolul rulmentului
6007
(exemplu)
6207
(exemplu)
6307
(exemplu)
6407
(exemplu)
Rulmentul liber
Încarcarea echivalenta
P
A

P
A
= R
A
P
A
= R
A
P
A
= R
A
P
A
= R
A

Rulmentul conducator
Încarcarea echivalenta
P
B

P
B
= R
B
,
daca
F
a
/R
B
= e
sau
P
B
= V⋅X⋅R
B

+ Y⋅F
a
,
daca F
a
/R
B
> e
P
B
= R
B
,
daca
F
a
/R
B
= e
sau
P
B
= V⋅X⋅R
B

+ Y⋅F
a
,
daca F
a
/R
B
> e
P
B
= R
B
,
daca
F
a
/R
B
= e
sau
P
B
= V⋅X⋅R
B

+ Y⋅F
a
,
daca F
a
/R
B
> e
P
B
= R
B
,
daca
F
a
/R
B
= e
sau
P
B
= V⋅X⋅R
B

+ Y⋅F
a
,
daca F
a
/R
B
> e
Încarcarea echivalenta
maxima
P
max
Se înscrie
valoarea cea
mai mare
dintre
P
A
si P
B
,
adica P
max
Se înscrie
valoarea cea
mai mare
dintre
P
A
si P
B
,
adica P
max

Se înscrie
valoarea cea
mai mare
dintre
P
A
si P
B
,
adica P
max

Se înscrie
valoarea cea
mai mare
dintre
P
A
si P
B
,
adica P
max

Durabilitatea în
milioane de rotatii
L
3
max
P
C
L

,
`

.
|
·
3
max
P
C
L

,
`

.
|
·
3
max
P
C
L

,
`

.
|
·
3
max
P
C
L

,
`

.
|
·
Durabilitatea în ore de
functionare
L
h
n 60
10 L
L
6
h


·
n 60
10 L
L
6
h


·
n 60
10 L
L
6
h


·
n 60
10 L
L
6
h


·

5. Alegerea finala a rulmentilor
Dintre rulmentii calculati în tabel, se alege marimea care satisface conditia:

admisibil h h
L L ≥
(4.33)

Pentru rulmentii reductoarelor de turatie de uz general, de exemplu, durabilitatea
minima admisibila este de ordinul a 15.000 de ore.
Din tabelul de mai sus se alege cel mai mic dintre rulmentii care satisface conditia
impusa.
Trebuie facuta precizarea ca arborele va fi rezemat cu rulmenti identici la ambele
capete, pentru ca jocurile din punctele de rezemare sa aiba acelasi ordin de marime. Ca
urmare, rulmentul caruia îi revine încarcarea P
max
va avea o durabilitate mai mica decât
perechea lui mai putin încarcata.
Desi rulmentul mai putin încarcat are, statistic, o durabilitate mai mare, se recomanda
ca la expirarea rulmentului mai greu încarcat sa fie schimbati ambii rulmenti.

4.12 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali-axiali cu bile sau cu role
tronconice

Schema montajului în „X” este prezentata în figura 4.14. Acest aranjament este
recomandat în cazul arborilor lungi.
Pentru arbori scurti, la care punctele de aplicare a reactiunilor trebuie sa fie cât mai
îndepartate, se recomanda utilizarea montajului în „O” prezentat în figura 4.15.
Fiecare dintre rulmenti va prelua reactiunea radiala corespunzatoare, adica R
A
,
respectiv R
B
. Prin montarea capacelor care fixeaza axial rulmentii, în acestia apar încarcarile
axiale de prestrângere notate cu
A ax
F′ si
B ax
F′ . Montajul rulmentilor din figura 4.15 este
executat într-o caseta de reglaj al rotii conice.














Figura 4.14














Figura 4.15

Formulele de calcul ale fortelor axiale de prestrângere sunt:

B , A
B , A
B , A ax
Y
R
5 , 0 F ⋅ · ′ (4.34)

Evident, pe lânga acestea, ansamblul trebuie sa preia si forta axiala F
a
care revine
arborelui din partea rotii dintate.

R
A
R
B
F
r
F
a F
t
A B
A ax
F′
B ax
F′
F
r
F
a
F
t
A B
R
B
B ax
F′
R
A
A ax
F′
Etapele calculului rulmentilor radiali - axiali

1. Proiectarea constructiva a arborelui – inclusiv alegerea preliminara a diametrului
de asezare a rulmentilor (d).
2. Calculul reactiunilor radiale pentru cele doua reazeme: R
A
si R
B
.
3. Înscrierea într- un tabel, dupa modelul de mai jos (Tabelul 4.3), a datelor de catalog
privitoare la caracteristicile rulmentilor posibil a fi utilizati. În tabel este prezentat
exemplul unui rulment cu alezajul de 45 mm.

Tabelul 4.3
Simbolul
rulmentului
32009 X
(exemplu)
33109
(exemplu)
33209
(exemplu)
30309 A
(exemplu)
Diametrul alezajului
d (mm)
45 45 45 45
Diametrul exterior
al rulmentului
D (mm)
75 80 85 100
Latimea rulmentului
B (mm)
20 26 32 25
Capacitatea dinamica
de baza
C [N]
44 71 91,5
Factorul X
0,67 0,67 0,67 0,67
Factorul Y 1,5 1,6 1,5 1,7
Factorul V
V = 1,
daca se roteste
inelul interior
V = 1,
daca se roteste
inelul interior
V = 1,
daca se roteste
inelul interior
V = 1,
daca se roteste
inelul interior
e 0,4 0,37 0,4 0,35

4. Calculul încarcarilor axiale totale
Pe baza schemei de calcul din Tabelul 4.4 se determina încarcarile axiale totale care
revin rulmentilor, luând în considerare atât forta axiala F
a
cât si încarcarile axiale de
prestrângere notate cu F

ax A

si F

ax B.
Rezultatele se înscriu în Tabelul 4.5, dupa care urmeaza
determinarea sarcinilor dinamice echivalente P
A
si P
B
.
5. Alegerea finala a rulmentilor
Dintre rulmentii calculati în tabel, se alege marimea care satisface conditia:

admisibil h h
L L ≥
(4.35)

Tabelul 4.4
Forta axiala totala de calcul Conditii de încarcare
Rulmentul A Rulmentul B
B
B
A
A
Y
R
Y
R


Y
R
5 , 0 F F
B
B
a
total
A ax
⋅ + · ÷
B
B
A
A
Y
R
Y
R

,
`

.
|
− ⋅ 〉
B
B
A
A
a
Y
R
Y
R
5 , 0 F

Y
R
5 , 0 F F
B
B
a
total
A ax
⋅ + ·
÷
B
B
A
A
Y
R
Y
R

,
`

.
|
− ⋅ ≥
B
B
A
A
a
Y
R
Y
R
5 , 0 F
÷
Y
R
5 , 0 F F
B
B
a
total
B ax
⋅ − ·

Tabelul 4.5
Simbolul
rulmentului
32009 X
(exemplu)
33109
(exemplu)
33209
(exemplu)
30309 A
(exemplu)
Rulmentul din
A
Încarcarea
echivalenta P
A

P
A
= R
A,

daca
F
total
ax A
/ R
A
> e
sau
P
A
= V⋅X⋅R
A
+
Y⋅ F
total
ax A

daca
F
total
ax A
/ R
A
> e

P
A
= R
A,

daca
F
total
ax A
/ R
A
> e
sau
P
A
= V⋅X⋅R
A
+
Y⋅ F
total
ax A

daca
F
total
ax A
/ R
A
> e
P
A
= R
A,

daca
F
total
ax A
/ R
A
> e
sau
P
A
= V⋅X⋅R
A
+
Y⋅ F
total
ax A

daca
F
total
ax A
/ R
A
> e
P
A
= R
A,

daca
F
total
ax A
/ R
A
> e
sau
P
A
= V⋅X⋅R
A
+
Y⋅ F
total
ax A

daca
F
total
ax A
/ R
A
> e
Rulmentul din
B
Încarcarea
echivalenta P
B

P
B
= R
B,
daca
F
total
ax B
/ R
B
= e
sau
P
A
= V⋅X⋅R
B
+
+ Y⋅F
total
ax B
,
daca
F
total
ax B
/ R
B
> e
P
B
= R
B,
daca
F
total
ax B
/ R
B
= e
sau
P
B
= V · X · R
B

+ Y · F
total
ax B
,
daca
F
total
ax B
/ R
B
> e
P
B
= R
B,
daca
F
total
ax B
/ R
B
= e
sau
P
B
= V · X · R
B

+ Y · F
total
ax B
,
daca
F
total
ax B
/ R
B
> e
P
B
= R
B,
daca
F
total
ax B
/ R
B
= e
sau
P
B
= V · X · R
B

+ Y · F
total
ax B
,
daca
F
total
ax B
/ R
B
> e
Încarcarea
echivalenta
maxima
P
max
Se înscrie
valoarea cea
mai mare dintre
P
A
si P
B
,
adica P
max
Se înscrie
valoarea cea
mai mare dintre
P
A
si P
B
,
adica P
max

Se înscrie
valoarea cea
mai mare dintre
P
A
si P
B
,
adica P
max

Se înscrie
valoarea cea
mai mare dintre
P
A
si P
B
,
adica P
max

Durabilitatea în
milioane de
rotatii, L
3
max
P
C
L

,
`

.
|
·
3
max
P
C
L

,
`

.
|
·
3
max
P
C
L

,
`

.
|
·
3
max
P
C
L

,
`

.
|
·
Durabilitatea în
ore de
functionare, L
h
n 60
10 L
L
6
h


·
n 60
10 L
L
6
h


·
n 60
10 L
L
6
h


·
n 60
10 L
L
6
h


·

Pentru rulmentii reductoarelor de turatie de uz general, de exemplu, durabilitatea
minima admisibila este de ordinul a 15.000 de ore.
Din tabelul 4.5 se alege cel mai mic dintre rulmentii care satisface conditia impusa.
Trebuie facuta precizarea ca arborele va fi rezemat cu rulmenti identici la ambele
capete, pentru ca jocurile din punctele de rezemare sa aiba acelasi ordin de marime. Ca
urmare, rulmentul caruia îi revine încarcarea P
max
va avea o durabilitate mai mica decât
perechea lui mai putin încarcata. Desi rulmentul mai putin încarcat are, statistic, o durabilitate
mai mare, se recomanda ca la expirarea rulmentului mai greu încarcat sa fie schimbati ambii
rulmenti. În Tabelul 4.4 este data schema de calcul a sarcinii axiale introduse.
Se observa ca distanta H (dintre centrele de presiune) este mai mare la montajul în O
decât la montajul în X. Din acest motiv, pentru momente de rasturnare mai mari, este mai
avantajos montajul în O, chiar în cazul unei distante H mici.
Jocul axial trebuie reglat la montarea rulmentilor radiali-axiali cu role conice, în
conformitate cu diferitele cerinte functionale.
Daca unul din lagare este solicitat la sarcini axiale mari în ambele sensuri si la sarcini
radiale mai mici, se poate utiliza un montaj în care se poate combina, de exemplu, un rulment
radial cu bile cu un rulment axial cu bile cu dublu efect.

4.13 Bibliografie

1. Gafitanu, M. s.a. Rulmenti – Vol.I si II, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1984-85
2. Chisiu, Alexandru, Matiasan, Dorina s.a. Organe de Masini, ed. a-II-a, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981
3. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed.Tehnica, 1983
4. Tudor, A s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Ed.Tehnica, Bucuresti,
1988
5. Gafitanu, M. s.a. Cercetari experimentale privind dependenta între rugozitatea suprafetelor
portante si durabilitatea rulmentilor cu role cilindrice, Tribotehnica ’80, Vol. I, I.P.B.,
Bucuresti, 1980, p.24-34
6. Pavelescu, D., Musat, M., Tudor, A., Tribologie, Editura Tehnica, Bucuresti, 1983
7. Gafitanu, M. s.a. Organe de msini – Vol. II, Bucuresti, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1984-85.
8. Demian, T., Pascu, A., Lagare si ghidaje pentru aparate, Editura Academiei României,
1980.
9. xxx, Organe de Masini. Standarde, Bucuresti, Ed.Tehnica, 1968.
Filipoiu, I. D., Raseev, M., Voica, I., Organe de masini, Vol.1, Universitatea “Politehnica”
Bucuresti, 1994.






5. CUPLAJE MECANICE

5.1 Generalitati

Cuplajele sunt organe de masini care realizeaza legatura dintre doi arbori teoretic
coaxiali, în scopul transmiterii momentului de torsiune si miscarii de rotatie, fara modificarea
legii de miscare. În figura 5.1 este prezentata clasificarea tipologica a cuplajelor, în
conformitate cu STAS 7082 – 77.





























Figura 5.1
ELECTROMAGNETICE
(cu inductie)
HIDRAULICE
Permanente Intermitente
Fixe Mobile
Rigide Elastice
Compensare
axiala
Compensare
radiala
Compensare
unghiulara
Compensare
combinata
Cu element
elastic nemetalic
Cu element
elastic metalic
Comandate Automate
Comanda
mecanica
Comanda
hidrostatica
Comanda
pneumatica
Comanda
electromagnetica
Unisens
De siguranta
Centrifugale
CUPLAJE
MECANICE
5.2 Sarcina si suprasarcina cuplajelor

Momentul de torsiune M
t
transmis de un cuplaj variaza, de regula, în timp. Sarcina
care revine cuplajului cu cea mai mare probabilitate se numeste moment de torsiune nominal.
Pentru a tine cont de variatia în timp a momentului de torsiune se adopta si se opereaza cu
notiunea de moment de torsiune de calcul; aceasta marime tine cont de suprasarcinile care pot
fi preluate de cuplaj, prin coeficientul de functionare (coeficient de suprasarcina exterioara)
k
s
, precum si de importanta transmisiei în care este încorporat cuplajul, prin coeficientul de
imortanta k
i
. Ca urmare, momentrul de calcul are forma

t s i calcul t
M k k M ⋅ ⋅ · (5.1)

Coeficientul k
s
se alege în functie de natura masinii motoare si de natura masinii de
lucru. De exemplu, pentru cuplaje permanente, coeficientul de functionare poate avea valori
cuprinse între 1 si 5, conform Tabelului 5.1 [1]; pe de alta parte, coeficientul de importanta
poate lua valori între 1 si 2.

Tabelul 5.1
Tipul masinii antrenate k
s
Generatoare electrice 1 – 2
Ventilatoare 1,25 - 2
Pompe centrifuge si cu piston; compresoare cu piston 1,75 – 3,5
Masini- unelte 1,25 – 2,5
Masini- unelte pentru lemn; transportoare cu banda si cu lant 1,5 - 2
Transportoare cu role 4
Masini de ridicat; elevatoare 3 – 5

Pentru a pune în evidenta faptul ca un cuplaj trebuie sa faca fata unui regim dinamic
sever, prezentam caracteristica unei masini de lucru la care intrarea în sarcina este brusca (la
un tramvai, de exemplu) – figura 5.2.a. Daca se utilizeaza un motor electric de curent
alternativ, acesta trebuie sa fie supradimensionat, pentru acoperirea cererii de cuplu motor din
faza demarajului (figua 5.2.b); în plus, cuplajul va suferi suprasarcina data de diferenta dintre
valorile instantanee ale momentului de torsiune al motorului si al masinii de lucru.














Caracteristica
masinii antrenate cu
cuplare în gol
Caracteristica
motorului de curent
alternativ
Caracteristica
masinii antrenate cu
cuplare în sarcina
M
t

timp
Figura 5.2.b
Moment necesar accelerarii
maselor în rotatie la
începutul miscarii
Moment
total
Moment
rezistent (util)
accelerarea
transmisiei
regim de exploatare
M
t

timp
Figura 5.2.a
Daca se utilizeaza un motor electric de curent continuu (figura 5.2.c), se constata o
buna conformitate a caracteristicii acestuia cu a masinii de lucru, ceea ce face ca sistemul de
cuplare sa aiba un regim dinamic mai putin sever.
În lucrarea [1] sunt prezentate valorile coeficientului de importanta k
s
pentru diferite
regimuri de functionare ale unei transmisii precum si pentru diferite tipuri de cuplaje.
De altfel, în curs sunt prezentate numai tipurile
reprezentative de cuplaje – dintre cele mai frecvent
utilizate.
Daca executia si montajul arborilor cuplati,
precum si a cuplajelor ar fi perfecte, atunci calculul
transmisiei cu M
t calcul
ar fi acoperitor.
Dupa cum se va demonstra mai jos, chiar daca
momentul de torsiune al masinii motoare si cel al
masinii de lucru nu ar varia în timp, existenta jocurilor
dintre arbori si semicuplaje sau din cuplajul însusi
conduce la o suprasarcina suplimentara (interioara),
adica la un moment de torsiune suplimentar M
s
. Figura
5.3.a prezinta schema bloc a transmisiei compusa din
masina motoare - MM având viteza unghiulara ?
1
, cuplajul - C cu viteza unghiulara
instantanee ?
c
si masina de lucru - ML având viteza unghiulara ?
2
. În figura 5.3.b sunt
reprezentate caracteristicile momentului de torsiune pentru masina motoare, pentru cuplajul
cu erori de constructie sau de montaj – mai precis jocuri, respectiv pentru masina de lucru.






















Pe baza legii conservarii impulsului (5.2) si a expresiei variatiei energiei cinetice
preluate de cuplaj (5.3) se poate calcula viteza unghiulara instantanee a cuplajului ?
c
(5.4):

0 ) J J ( J J
C 2 1 2 2 1 1
· ω ⋅ + − ω ⋅ + ω ⋅ (5.2)
C
?
MM
?
ML
?
C

MM


ML

Figura 5.3.a
t t t
M
MM
M
ML
M
c
Figura 5.3.b
M
t

timp
Caracteristica
motorului de curent
continuu
Caracteristica masinii
antrenate
Figura 5.2.c
2
? ) J J (
2
? J
2
? J
E ?
2
C 2 1
2
2 2
2
1 1
c
⋅ +


+

·
(5.3)
2 1
2 2 1 1
C
J J
? J ? J
?
+
⋅ + ⋅
·
(5.4)

în care J
1
si J
2
sunt momentele de inertie ale rotoarelor masinii motoare, respectiv masinii de
lucru. Înlocuind ?
C
din (5.3) în (5.4) rezulta

( ) ( )
2
2 1
2 1 2
2 1
2 1
2 1
c
? ?
) J J ( 2
J J
? ?
) J J ( 2
J J
E ? ⋅
+ ⋅

· − ⋅
+ ⋅

· (5.5)

Pe de alta parte, se poate scrie ca variatia energiei cinetice preluate de cuplaj - ? E
c
este
egala cu semiprodusul dintre momentul de torsiune care solicita suplimentar cuplajul M
s
si
unghiul de rasucire suplimentar al arborilor cuplati f

f M
2
1
E ?
s c
⋅ ⋅ · (5.6)

Evident, momentul de torsiune suplimentar M
s
poate fi exprimat si în functie de
rigiditatea torsionala a arborilor cuplati - c
t
- astfel:

f c M
t s
⋅ · (5.7)

Ca urmare, din relatiile (5.5), (5.6) si (5.7) rezulta expresia momentului de torsiune
suplimentar

( )
2
1
1
t s
J
J
1
J
c ? ? 2 M
+
⋅ ⋅ ⋅ ·
(5.8)

Este evident ca valoarea acestui moment creste odata cu descresterea relativa a
momentului de inertie J
1
, respectiv cu cresterea relativa a momentului de inertie J
2
, a
rigiditatii torsionale c
t
si a variatiei vitezei unghiulare ??. Existenta jocurilor în montaj si/sau
în cuplaj face ca ?? sa aiba valori importante care conduc la aparitia momentului de torsiune
suplimentar, în special la pornire si la schimbarea regimului de lucru. Este dificil de evaluat
marimea factorului ??, asa ca este greu de calculat M
s
. Pentru a surmonta acest neajuns, se
recomanda ca executia si montajul sa fie realizate cu cea mai mare acuratete, pentru ca
jocurile nedorite sa fie neglijabile.

5.3 Cuplaje permanente fixe rigide

5.3.1 Cuplaje cu manson

Cuplajele manson permit cuplarea arborilor care prezinta, la montaj, abateri de
coaxialitate cuprinse în intervalul 2-50 µm; depasirea acestor valori duce la suprasolicitarea
arborilor si lagarelor. Variantele constructive uzuale sunt prezentate în figura 5.4 a, b, c, d si e
– pentru mansonul dintr-o bucata, respectiv în figura 5.5 – pentru mansonul din doua bucati.
Cuplajele prezentate în figura 5.4 au caracteristicile functionale si constructive
mentionate în Tabelul 5.2.

Tabelul 5.2


Coeficientul de suprasarcina exterioara este cuprins între 2,5 si 3, pentru toate
variantele constructive din figura 5.4. De asemenea, pentru toate acestea se recomanda (vezi
figura 5.4 a):
D = (1,4 …1,8)⋅d; L = (2 … 4)⋅d; d
1
= (0,25 ... 0,4)⋅d.
Calculul cuplajelor cu manson dintr-o bucata consta în verificarea bucselor la torsiune,
cu relatia simpla:

ta
4 4
c
t
t
D 16
) d D ( p
M
t ≤

− ⋅
·
(5.9)

în care M
c
este momentul de torsiune de calcul, iar D si d sunt elementele date de
figura 5.4 a. Celelalte elemente ale cuplajelor (pene, caneluri, asamblare pe con, suruburi,
asamblari filetate etc.) se calculeaza cu formule specifice.

Denumirea Figura Caracteristici si elemente constructive
5.4 a Momentul de torsiune se transmite prin intermediul stifturilor.
Turatii acceptate: 200 ... 250 rot/min.
Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 5 si 500 mm.
5.4 b Momentul de torsiune se transmite prin intermediul penelor sau
canelurilor.
Turatii acceptate: 200 ... 250 rot/min.
Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 5 si 500 mm.
5.4 c Momentul de torsiune se transmite prin frictiune, cu ajutorul
strângerii exercitate de asamblarile pe con si prin pene paralele.
Transmit momente de torsiune de 500 ... 1700 Nm.
Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 10 si 70 mm.
5.4 d Momentul de torsiune se transmite prin frictiune, cu ajutorul
strângerii exercitate de asamblarile pe con.
Transmit momente de torsiune de 500 ... 1700 Nm.
Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 10 si 70 mm.
Cuplaj cu
manson
monobloc

5.4 e Momentul de torsiune se transmite prin frictiune, cu ajutorul
strângerii exercitate de asamblarea pe con cu ulei sub presiune.
Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 25 si 1000 mm.
Cuplaj cu
manson din
doua bucati
5.5 Asamblarea semimansoanelor se face cu suruburi, în vederea
transmiterii momentului de torsiune prin frictiune.
Pentru siguranta se utilizeaza si pene paralele.
Pentru arbori verticali, penele paralele sunt prevazute cu ciocuri la
ambele capete.
Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 18 si 200 mm.


Figura 5.4



















Figura 5.5


L

m

n

s

d
D

D

d

L
d
1
d
1
2
a) b)
c) d)
e)
5.3.2 Cuplaje cu flanse

Cuplajele cu flanse (STAS 796 - 73) pot fi realizate în doua variate constructive:
pentru cuplarea directa a capatelor de arbori orizontali (figura 5.6 a), respectiv pentru cuplarea
directa a capetelor arborilor verticali (figura 5.6 b). Asamblarea semicuplajelor se realizeaza
cu suruburi ajustate (pasuite, adica montate fara joc). Toate elementele geometrice si
constructive ale cuplajului se determina, în functie de marimea acestuia care, la rândul ei, se
alege din STAS în functie de marimea mumentului de torsiune care trebuie transmis.

Figura 5.6

Notând cu M
t
momentul de torsiune transmis de cuplaj se poate determina momentul
de torsiune de calcul:

s t calcul t
c M M ⋅ ·
(5.10)

în care c
s
este coeficientul de serviciu (de suprasarcina).
Forta tangentiala pe un surub se determina în functie de momentul de torsiune de
calcul, cu formula de mai jos în care D
1
este diametrul de asezare a suruburilor, iar n
s

numarul de suruburi:

s 1
calcul t
1
n D
M 2
F


· (5.11)

Suruburile se verifica la strivire pe suprafata cu lungimea de contact minima, astfel:

MPa 120 ... 80 s
l d
F
s
a s
min c 2
1
s
· ≤

·
(5.12)

în care l
c

min
= (1/2 … 2/3)⋅l
1.

Pe de alta parte, suruburile pot fi verificate si la forfecare cu relatia:

MPa 80 ... 50 t
d p
F 4
t
a f
2
2
1
f
· ≤


·
(5.13)

D

D
1

L
2

L
1

d

D
d
D
1
a) b)
d
2

l
1
l
c min
în care d
2
este diametrul de pasuire a tijei surubului egal cu diametrul alezajului din
semicuplaj.

5.3.3 Cuplaje cu dinti frontali

Variantele constructive cele mai uzuale sunt prezentate în figura 5.7 [1]. Aceste
cuplaje transmit momente de torsiune mari si asigura o foarte buna coaxialitate pentru arborii
cuplati. Sunt, de asemenea, caracterizate prin simplitatea montarii si demontarii, prin gabaritul
radial redus si prin faptul ca transmit miscarea în ambele sensuri de rotatie.























Figura 5.7

Dantura poate fi simetrica sau asimetrica. Numarul dintilor z se alege în functie de
diametrul arborelui conform datelor din Tabelul 5.3.

Tabelul 5.3
Diametrul arborelui - d Numarul de dinti - z
d = 30 mm 12
30 ... 60 mm 24 sau 36
60 ... 120 mm 36 sau 48
d > 120 mm 72 sau 96

Dintii sunt solicitati la strivire pe flancurile active si, de asemenea la încovoiere si la
forfecare. Dimensionarea dintelui se face din conditia de rezistenta la încovoiere si se verifica
la tensiune de contact [1]:

ai
2
m m
m tc
i
s
a b z D
h M 6
s ≤
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅
·
(5.14)
s
h
s
60
H
r
j
A
A
α α
D

h
α α
d

h
α
d

h
D

h
M
t
a
1
a
2
a
m
B
B
A - A
B - B
d

D
m

D

b

h
m
h

a) b)
c)
as
m m
tc
s
s
h z b D
M 2
s ≤
⋅ ⋅ ⋅

·
(5.15)

Mansonul cuplajului se verifica la torsiune, iar suruburile la întindere la forta axiala
data de relatia:

m
tc
a
D
M a tg 4
F
⋅ ⋅
·
(5.16)

5.4 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide

Cuplaje permanente mobile cu elemente
intermediare rigide asigura transmiterea miscarii
între arbori care prezinta abateri semnificative de
coaxialitate, abateri unghiulare, abateri axiale de
pozitionare sau abateri mixte.
Aceste cuplaje permit arborilor sa se
deplaseze, în regim de sarcina, axial, radial sau
unghiular, pentru a compensa abaterile de executie
sau de montaj mentionate, fara solicitarea
suplimentara a arborilor sau a lagarelor.
În figura 5.8 b, c, d si e sunt reprezentate
posibilele abateri ale arborilor de la pozitia ideala
(figura 5.8 a).
Ca urmare a mobilitatii pe care cuplajele le-o
confera arborilor, acestea sunt numite cuplaje
compensatoare (sau mobile) axiale, radiale,
unghiulare sau combinate, în functie de varianta
constructiva concreta.

5.4.1 Cuplaje cu mobilitate axiala

Aceste cuplaje pemit arborilor sa aiba mici deplasari axiale functionale sau deplasari
cauzate de dilatare.
Cuplajele din figura 5.9 [1] sunt destinate transmiterii momentelor mici de torsiune,
pentru diametre de arbori de maxim 30 mm; caractertistica lor este simplitatea constructiva si
usurinta montajului.
Cele mai des utilizate cuplaje axiale sunt cuplajele cu gheare (figura 5.10), pentru ca
pot transmite momente mari de torsiune, pentru arbori de 30 ... 140 mm.
Pe baza cotelor din figura, se pot face recomandarile constructive: D
e
= (2,5 … 3)⋅d;
L
max
= (3,5 ... 5)⋅d; l = (1,6 ... 1,9); ?l = (16 ... 24) mm.
Ghearele cuplajului se verifica la strivire si la încovoiere, cu relatiile:

ai
2
m m
m tc
i
s
a b z D
h M 6
s ≤
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅
·
(5.17)
as
m m
tc
s
s
h z b D
M 2
s ≤
⋅ ⋅ ⋅

· (5.18)

? l
? l
e

e

α

α

a)
b)
c)
d)
e)
Figura 5.8

Figura 5.9

Pentru ca deplasarea axiala sa fie libera, este necesar ca executia semicuplajelor sa fie
deosebit de buna. La aceasta varianta constructiva, nici o deplasare radiala sau unghiulara nu
este posibil de realizat; din acest motiv, utilizarea cuplajelor cu mobilitate axiala este posibila
numai la arbori coliniari si lungi.
Figura 5.10

5.4.2 Cuplaje cu mobilitate radiala

Cuplajele cu mobilitate radiala permit legarea arborilor ale caror axe sunt strict
paralele, fara abateri de pozitie relativa unghiulare. Excentricitatea arborilor poate fi variabila
sau poate fi permanenta, ca rezultat al executiei, montajului sau conditiilor de functionare.
Prin constructie, cuplajele radiale permit si mobilitati axiale, astfel încât utilizarea lor este
frecventa. Numeroase variante constructive sunt utilizate, cele mai frecvente fiind cuplajul
Oldham si cuplajul cu element prismatic (figura 5.11.b si c).
Problemele pe care le ridica aceste cuplaje sunt:
1. Miscarea plana a elementului intermediar se face, sub sarcina, cu frecventa ridicata,
ceea ce creaza conditiile pentru producerea gripajului, pentru ca frecarea pe flancurile
canalelor de ghidare se produce în regim mixt, la limita sau chiar uscat. Uneori, aceste cuplaje
functioneaza imersate în ulei, dar conditiile de ungere nu sunt mult îmbunatatite. Varianta cu
element prismatic poate avea, pentru evitarea gripajului, un regim de ungere mai favorabil,
daca în interiorul acestuia este prevazuta o camera cu unsoare consistenta care alimenteaza

a)
b) c) d)
? l
? l
? l
d

d
1
=0,3⋅d
d
/
3


D
e

D
i

b

L
l
? l
b

d

D
m
d
m
A

A

A-A

prin centrifugare intersitiile dintre elementele conjugate. La aceasta ultima varianta, corpul
prismatic poate fi realizat din textolit, pentru puteri mici, evitându-se pericolul griparii.
2. Cuplajul este echilibrat dinamic, în urma montajului, dar ramâne dezechilibrat
static, daca arborii nu sunt coaxiali.


Figura 5.11

Randamentul cuplajelor cu element intermediar este de ordinul 93 ... 96% si poate fi
estimat cu relatia:

( ) ) d D ( e µ 3 , 5 1 ? + ⋅ ⋅ ⋅ · L (5.19)

în care µ este coeficientul de frecare dintre flancurile conjugate cu valori cuprinse în intervalul
0,12 ... 0,25, iar e este excentricitatea dintre semicuple.
Pentru cuplajul cu element intermediar cilindric (figura 5.11.c), sunt recomandate
urmatoarele valori constructive:
D = (2,5 … 3)⋅d; j = (1 … 2,5) mm; L = (3,5 … 4)⋅d; e = 0,04⋅D; l
1
= (0,3 … 0,45)⋅d;
h = l
1
– j.



















Figura 5.11.c)

Tensiunea de strivire a flancurilor cuplajului cu element intermediar cilindric se
determina cu relatia:

as
t
s
s
) e 2 d D ( ) e d D 2 ( h
M 12
s ≤
− − ⋅ − + ⋅ ⋅

· (5.20)

j
D
d

l
1
L
3
(semicupla)
2
(disc intermediar)
1
(semicupla)
5.4.3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara

Cel mai cunoscut cuplaj care permite arborilor sa aiba o miscare relativa unghiulara de
pâna la 20 ... 25° (sau chiar pâna la 45° - la puteri si la turatii reduse) este cuplajul cardanic
cunoscut si sub numele de articulatia Hooke.
Dintre numeroasele variantele constructive, cea mai simpla este cea prezentata în
figura 5.12.


Figura 5.12

Constructiv, cuplajul se compune dintr-o cruce (cardanica) masiva cu patru brate de
care se leaga furcile solidare cu arborii.
Articulatiile dintre furci si cruce sunt prevazute cu rulmenti cu ace – capsulati - cu
unsoare consistenta.
Randamentul cuplajelor cardanice are valori cuprinse în intervalul 0,98 … 0,99.
Domeniul în care sunt utilizate, cu precadere cuplajele cardanice este acela al
transmisiilor autovehicolelor grele, asigurând legatura dintre cutia de viteze si diferentialul
puntii motoare.
Caracteristic cuplajelor cardanice simple este faptul ca nu sunt sincrone adica, chiar
daca arborele conducator are viteza unghiulara constanta (?
1
= ct.), viteza unghiulara a
arborelui condus variaza dupa legea:

1
1
2 2
1
2
1
2 2
1
2
?
f sin a cos f cos
a cos
dt
a d
f tg a cos
a sin f tg
? ⋅

,
`

.
|
+ ⋅
+ ⋅


· (5.21)

în care f
1
si f
2
sunt unghiurile de rotire ale celor doi arbori, iar α este unghiul dintre axele
arborilor. Pentru unghiul a = ct., relatia (5.21) devine:

1
1
2 2
1
2
2
?
f sin a cos f cos
a cos
? ⋅
+ ⋅
·
(5.22)

Pentru f
1
= 0°, ,
a cos
?
? ?
1
max 2 2
· · iar pentru f
1
= 90°, a cos ? ? ?
1 min 2 2
⋅ · · .
Consecinta acestui fapt este si aceea ca, la putere P
1
constanta, momentul de torsiune
transmis de arborele condus este variabil, pentru ca P
2
= ?
2
⋅M
t2
.
Pentru ca sincronismul sa fie asigurat, se utilizeaza în exclusivitate varianta cu doua
cuplaje cardanice ca în figura 5.13.


























Figura 5.13

5.4.4 Cuplaje cu mobilitate combinata

Cel mai cunoscut cuplaj care permite mobilitatea relativa a arborilor pe directie
radiala, axiala si unghiulara, simultan, este cuplajul dintat reprezentat în figura 5.14.
Cuplajele de acest tip sunt standardizate (STAS 6589-81) în mai multe variante
constructive simple sau duble.
Cuplarea se realizeaza prin cojugarea dintilor evolventici ai unei semicuple (prevazuta
cu dantura exterioara) cu spatiile dintre dintii evolventici ai celeilalte semicuple (prevazuta cu
dantura interioara). Diametrele de divizare ale celor doua danturi sunt identice. Mobilitatea
unghiulara este posibila, deoarece dantura exterioara este bombata.












Figura 5.14

a

a

a

a

a

a

A

A

A

B

B

C

C

C

a)

b)

c)

B
Carcasa cuplajului fiind etansa, ungerea este asigurata de uleiul cuprins în interior.
Cuplajele dintate permit transmiterea momentelor de torsiune foarte mari, si, pentru ca sunt
echilibrate dinamic, pot fi utilizate la turatii ridicate. Deplasarile unghiulare sunt limitate la
maxim 1°, iar deplasarile axiale nu pot fi mai mari de 2 ... 3 mm.

5.5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice

5.5.1 Generalitati

Cuplajele elastice îndeplinesc urmatoarele roluri:
1. Atenueaza socurile de torsiune datorate masinilor motoare sau masinilor de lucru,
prin rasucirea elastica relativa a celor doua semicuplaje si prin revenirea treptata a elementelor
elastice la forma si pozitia initiala, cu pierdere de energie; energia cinetica a socului, partial
absorbita, se transforma în caldura si în energie potentiala de deformare.
2. Evita zona de rezonanta la oscilatiile de torsiune care iau nastere datorita
neuniformitatii miscarii de rotatie, prin deplasarea frecventelor proprii ale sistemului masina
motoare – cuplaj – masina de lucru.
3. Compensarea abaterilor produse la montajul arborilor care urmeaza a fi cuplati.
Elementele elastice ale cuplajelor carora le lipseste frecarea interioara sau exterioara
îsi reiau forma initiala, dupa îndepartarea încarcarii, redând integral lucrul mecanic pe care l-
au înmagazinat la încarcare. Daca solicitarile provocate de încarcarea exterioara depasesc
limita de elasticitate, atunci elementele intermediare ale cuplajului sunt supuse unor
deformatii care se mentin partial si dupa descarcarea completa a arcului, lucrul mecanic
nemaifiind recuperat în întregime; aceeasi observatie este valabila si pentru arcurile ale caror
elemente au frecare interioara sau exterioara.
Proprietatile de elasticitate si de amortizare ale cuplajelor elastice se obtin atât prin
întrebuintarea unor materiale (metalice sau nemetalice) adecvate, cât si printr-o forma
corespunzatoare scopului urmarit.
Elementele metalice ale cuplajelor elastice sunt de fapt arcuri de diferite forme:
lamelare, bara de torsiune, disc, elicoidale cilindrice etc.
Elementele elastice nemetalice sunt folosite datorita elasticitatii foarte mari; în plus,
acestea au si proprietatile (avantajele) urmatoare: capacitate de amortizare ridicata, forma
constructiva simpla, capacitate a de preluare a socurilor la torsiune. Ca materiale se folosesc:
cauciucul natural vulcanizat, cauciucul sintetic, materiale plastice din clasa elastomerilor etc.

5.5.2 Caracteristica statica a cuplajelor

Rigiditatea statica la torsiune a unui cuplaj elastic este definita ca variatia momentului
de torsiune M
t
în functie de unghiul de rotire relativa a semiculajelor f .
Aceasta marime da o indicatie asupra capacitatii de preluare a socurilor si de izolare a
vibratiilor torsionale; daca rigiditatea statica este ridicata, capacitatea de absortie a socurilor
este si ea ridicata.
Cuplajele elastice pot avea caracteristica liniara (figura 5.15 a) sau neliniara (figura
5.15 b si c).
Caracteristica din figura 5.15 b este regresiva (moale), iar caracteristica din figura 5.15
c este progresiva (tare).

Pentru cuplajele care au caracteristica liniara, rigiditatea statica se defineste ca fiind
raportul:

f
M
C
t
· (5.23)
iar pentru cuplajele care au caracteristica neliniara rigiditatea statica se defineste ca fiind
derivata momentului de torsiune în functie de unghiul de rotire relativa:

f d
dM
C
t
· (5.24)










Figura 5.15

Operând cu aproximarea cubica pentru caracteristicile tari si moi, expresiile
momentului de torsiune sunt de forma:

3
t
f ? f k M ⋅ + ⋅ · (5.25)

în care k si ? sunt constante determinate experimental si au dimensinile unei rigiditati.

5.5.3 Cuplaje cu arcuri elicolidale cilindrice dispuse tangential

Pe baza figura 5.16, la acest cuplaj caracteristica elastica este determinata de starea de
pretensionare a arcurilor.




















Figura 5.16 Figura 5.17

M
t
f
b
c
a


2

3

4
1
5
Scriind relatia de echilibru pent ru semicuplajul conducator se obtine momentul de
torsiune transmis de cuplaj:

0 t t
R F z M ⋅ ⋅ · (5.26)

în care z este numarul bolturilor unui semicuplaj, R
0
– raza cercului de asezare a bolturilor, iar
F
t
– forta tangentiala care actioneaza asupra arcului elicoidal în boltul de prindere (figura
5.17). Aceasta marime se determina cu relatia:

2
) f a cos( F
F
t
− ⋅
· (5.27)

Sub actiunea fortei F, arcul elicoidal se comprima cu sageta:

4
3
d G
F n D 8
f

⋅ ⋅ ⋅
· (5.28)

în care: D este diametrul mediu al spirelor, d – diametrul sârmei arcului, n – numarul spirelor,
iar G – modulul de elasticitate transversal.
Geometric, relatia dintre sageata fiecarui arc si unghiul de rotire relativa a
semicuplajelor f are forma:

2
) f a (
sin R 2
2
f
sin R 2 f
0 0

⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ · (5.29)

Prin eliminarea parametrilor F
t
, F si f din relatiile (5.26))...(5.29) se obtine
caracteristica cuplajului [2]:

2
f a
cos )
2
f a
sin
2
a
(sin
n D 4
R d G z
) f ( M
3
2
0
4
t



− ⋅
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
· (5.30)


5.5.4 Cuplaje cu arcuri lamelare dreptunghiulare montate radial

Reprezentarea din figura 5.18 ne permite sa observam ca acest cuplaj prezinta doua
puncte de discontinuitate a caracteristicii (figura 5.19) [2], în functie de marimea unghiului de
rotire relativa a semicuplajelor (figura 5.20).
Pentru unghiuri de rotire reduse f, expresia momentul transmis poate fi calculat cu
relatia:

f
l
) l r ( I E 3
) f ( M
3
2

+ ⋅ ⋅ ⋅
· (5.31)

în care I este momentul de inertie al unui pachet de arcuri lamelare.

























Figura 5.18















Figura 5.19 Figura 5.20



5.5.5 Cuplaje dintat cu arcuri serpuite

În functie de forma dintilor semicuplajelor (figura 5.21.a si b), caracteristica
functionala a cuplajului poate fi liniara sau neliniara.
Astfel, pentru geometria din figura 5.21.a, caracteristica este liniara, pentru ca distanta
dintre punctele de sprijin ale arcurilor pe dintii semicuplajului ramâne constanta, iar
rigiditatea nu depinde de marimea momentului de torsiune.
Pentru varianta constructiva din figura 5.21.b, caracteristica este neliniara, pentru ca
dantura este curba.
Avantajul acestei variante este acela ca, la cresterea momentului de torsiune, are loc
deplasarea punctului de început al contactului dintelui cu arcul.
M
t

ϕ ϕ
1
ϕ
2



A
A
B-B
7
8
6
1
2 3
4
A-A
B
5
B

ϕ
ϕ
ϕ
F F
F
a
x
R
a
l
a
a)
b)
c) d)


































În figura 5.22 este prezentat un cuplaj cu arc serpuit amplasat într- un plan normal pe
arborele cuplat, iar în figura 5.23 este desenul cuplajulului cu arcuri serpuite dispuse pe
suprafata laterala.
Problemele legate de caracteristica cuplajelor prezentate sunt tratate în lucrarea [2].

5.5.6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune

Cuplajele de acest tip pot fi realizate cu un singur sau cu doua rânduri de bare. În
figura 5.24 apar elementele constructive principale: 1 – element motor; 2 – arc bara; 3 –
element condus.
Sub actiunea momentului de torsiune, caracteristica cuplajului este liniara, pâna când
curbura axei arcului devine egala cu curbura profilului dintelui (figura 5.25).
Dependenta momentului de torsiune de unghiul de rotire relativa a semicuplajelor
pentru portiunea liniara a caracteristicii se determina cu relatia [2]

f
s 8
D I E z 3
M
3
2
0
t


⋅ ⋅ ⋅ ⋅
· (5.32)

Figura 5.23
Figura 5.21 Figura 5.22

a)
b)
m
m
p
p
unde: z este numarul de arcuri bara; I – momentul de inertie la încovoiere al arcului bara; D
0

diametrul de asezare a arcurilor bara; E – modulul de elasticitate longitudinala a materialului
arcurilor; s – cota prezentata în figura 5.25.













Figura 5.24 Figura 5.25

Dupa ce curburile devin egale, dependenta momentului de torsiune de unghiul de
rotire relativa a semicuplajelor se determina cu relatia:

)
D ?
) a s ( 2
f (
a 8
D I E z 3
M
0
2 2
3
2
0
t

− ⋅
− ⋅

⋅ ⋅ ⋅ ⋅
· (5.33)

5.5.7 Cuplajul cu element elastic toroidal

Acest cuplaj poate avea caracteristica liniara sau neliniara, în functie de natura
cauciucului sau elastomerului din care este confectionata mantaua periferica.



















Figura 5.26


R
3

R
4

δ

R
R
ε

D

D
H

L

C

B

R

D

d
2

d
1
d

D
1

l

l

l
3
l
1
L

l
1
4
1
2
3
R
Cuplajele cu element elastic toroidal (figura 5.26) au gabarit radial mare, si, ca urmare,
au capacitatea de a prelua o mare cantitate de energie mecanica, prin momentele de torsiune
aplicate prin soc sau într- un alt regim dinamic sever.
Cuplarea arborilor este mult usurata de faptul ca deplasarile axiale, unghiulare, radiale
sau mixte pot fi preluate de deformarea elementului elastic. Unghiul de rotire relativa a
semicuplajelor poate ajunge la valori mari cuprinse între 12 ... 35°, în mod exceptional 40°.
Caracteristica elastica a cuplajului este data de relatia:

f D G K ) f ( M
3
c t
⋅ ⋅ ⋅ · (5.34)

în care: D este diametrul exterior al elementului elastic toroidal; G – modulul de elasticitate
transversal al materialului elementului elastic; K
c
= coeficient geometric, dependent de
rapoartele a = B / D, ß = d / D, în care B este latimea mansonului de cauciuc, iar d – grosimea
acestuia (figura 5.27).










Figura 5.27

5.5.8 Cuplajul elastic cu bolturi

Reprezentarea din figura 5.28 se refera la varianta constructiva cel mai des întâlnita
(STAS 5982/6 -81). Indiferent de varianta, trebuie sa existe posibilitatea deformarii libere a
elementelor elastice; în caz contrar, cuplajul se rigidizeaza, fara a mai avea capacitatea de
atenuare a socurilor torsionale. Sub efectul momentului de torsiune, fiecare bolt este solicitat
la încovoiere de catre forta tangenta la cercul cu diametrul D
0
(figura 5.29).

Figura 5.28 Figura 5.29


L
D

D
0

b
j
d

d
b
F

l
2
l
1
0
K
c

β
0,12
0,08
0,04
0,01 0,03 0,05 0,07
a = 0,15 0,2 0,25 0,30 0,35
Aceeasi forta solicita la strivire mansonul de cauciuc care îmbraca boltul.
Relatia din care se deduce forta pe un bolt este:

0
t
D z
M 2
F


·
(5.35)

unde z reprezinta numarul de bolturi.
Legatura dintre forta F si sageata f (figura 5.29), produsa de aceasta, este data de
relatia:

a
f c F ⋅ ·
(5.36)

în care c este un coeficent de elasticitate, iar a - un exponent care tine seama de forma
elementului elastic si de materialul din care este facut; pentru materiale indigene a = 1,5.
Geometric, între unghiul de rotire relativa a semicuplajelor f si sageata exista realatia :

f
2
D
f
0
⋅ · (5.37)

Ca urmare, se poate exprima caracteristica functionala a cuplajului:

a
1 a
0
t
f
2
D
c z ) f ( M ⋅
,
`

.
|
⋅ ⋅ ·
+
(5.38)

Verificarea bolturilor la încovoiere, respectiv a mansoanelor de cauciuc la strivire se
face cu relatia

MPa 80 ... 60 s
32
d p
l F
W
M
s
i a
3
b
2
i
i
i
· ≤


· ·
(5.39)

(în care F
1
este forta care revine unui bolt din momentul de torsiune), respectiv cu relatia:

( )
MPa 7 ... 5 s
j l d
F
s
a s
1 b
s
· ≤
− ⋅
·
(5.40)

5.6 Cuplaje intermitente rigide

Cuplajele intermitente rigide permit transmiterea momentului de torsiune prin
intermediul danturii frontale sau radiale dispuse pe cele doua semicuplaje conjugate.
Fata de ambreiajele cu frictiune, la aceste cuplaje apar avantajele: gabarit radial mult
mai mic, rigiditate sporita si cost redus; în plus, cuplajele cu dinti frontali nu necesita reglaje
în timpul functionarii.
Pentru a nu se produce ruperea danturii este necesar ca arborii sa nu aiba abateri de
coaxialitate.
Daca cuplarea arborilor se face în sarcina, iar vitezele periferice ale celor doua
semicuplaje sunt diferite – caz uzual, dantura este solicitata prin soc, ceea ce limiteaza puterea
care poate fi transmisa. Utilizarea unor dispozitive de sincronizarea a vitezei periferice
permite largirea domeniului de utilizare.

5.6.1 Ambreiaje cu craboti (cuplaje intermitente cu dantura frontala)

Acest cuplaj realizeaza cuplarea si decuplarea
prin deplasarea comandata a reperului 2 – semicuplaj
antrenat (figura 5.30).
Formele pe care le pot avea crabotii (dintii
frontali) sunt prezentate în figura 5.31. Semicuplajele
se executa din oteluri de calitate sau aliate cu duritatea
superficiala cuprinsa în intervalul 56 ... 62 HRC. În
functie de marimea momentului care trebuie transmis,
numarul dintilor frontali este cuprins între 3 si 60.




Figura 5.31

Calculul de rezistenta a danturii se face la strivire, încovoiere si forfecare. Cea mai
importanta solicitare este cea de contact (strivire) pentru care tensiunile admisibile se aleg în
functie de conditiile de functionare, astfel:
- s
a
= 90 ... 120 MPa, pentru cuplarea sincrona;
- s
a
= 50 … 70 MPa, pentru cuplare la viteze relative scazute;
- s
a
= 35 .... 45 MPa, pentru cuplare la viteze relative ridicate.

5.6.2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala

Constructiv aceste cuplaje se aseamana cu sistemele numite cuplaje permanente
mobile dintate.
Schema unui astfel de cuplaj este prezentata în figura 5.32 în care:
1 - arbore condus cu coroana dintata exterioara;
2 - sincronizator;
3 - element de cuplare cu coroana dintata interioara;
4 - arbore condus cu coroana dintata exterioara;
5 - arbore motor.
Pentru micsorarea socurilor de cuplare, ambreiajul este prevazut cu sincronizatorul 2,
realizat sub forma unui ambreiaj dublu conic cu frictiune, ceea ce permite egalizarea turatiei
reperului 4 cu turatia reperului 5.

a) b) c) d) e)
f) g) h) i)

Figura 5.30
1 2
D

d

Φ

H
7

/

f
7


Figura 5.32

5.7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje)

La cuplajele intermitente, legatura dintre arbori poate fi stabilita sau întrerupta la o
comanda exterioara sau în mod automat, atât în sarcina cât si la mers în gol, cu posibilitatea
rotirii relative a arborilor (motor si condus). Acest avantaj functional este utilizat în
urmatoarele situatii:
a. la decuplarea transmisiei mecanice de motor (la oprirea temporara a unui
autovehicul cu motorul în functiune, la pornirea lenta a unui autovehicul - pentru asigurarea
unei încarcari progresive a elementelor transmisiei, la schimbarea fara socuri a treptelor de
viteza la autovehicule rutiere si la masini- unelte etc.);
b. la frânarea usoara a unui autovehicul, pentru scurt timp, fara schimbarea treptei de
viteza;
c. pentru limitarea momentului de torsiune transmis, la suprasarcina, ambreiajul
având si rol de cuplaj de siguranta.
Ca urmare, ambreiajele sunt utilizate la constructia: autovehiculelor, masinilor-unelte,
masinilor de ridicat si transportat, instalatiilor de foraj si de pompare, concasoarelor,
malaxoarelor etc.

5.7.1 Schema ambreiajului cu frictiune

Schema din figura 5.33 corespunde variantei constructive cu discuri plane, cu o
singura interfata de frecare (ambreiaj plan).













Figura 5.33
Debreiere
(comandata)
Ambreiere
(automata)
Caneluri
Discuri de frictiune
Masina
motoare
(MM)
Masina
de lucru
(ML)
Q
Antrenarea arborelui condus al masinii de lucru de catre arborele conducator al
masinii motoare se realizeaza prin frecarea care apare între discurile solidare cu acestia;
frecarea dintre discurile care transmit miscarea si puterea se obtine prin apasarea lor cu forta
axiala Q.
Pentru ca forta de ambreiere Q sa fie cât mai redusa, se realizeaza ambreiaje cu discuri
conice si ambreiaje plane multidisc. Acestea din urma sunt capabile sa transmita momente de
torsiune extrem de ridicate.
Dupa modul de realizare a fortei de ambreiere, ambreiajele cu frictiune pot avea
comanda:
a. mecanica (cu pârghii si arcuri);
b. hidrostatica;
c. pneumostatica;
d. electromagnetica.

5.7.2 Cerinte impuse ambreiajelor cu frictiune

Pentru asigurarea functionarii ambreiajelor cu frictiune în conditii de fiabilitate
ridicata, acestea trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
a. schimbarea turatiei arborelui condus sa se realizeze fara socuri;
b. în functionare, în stare cuplata, în regim nominal de încarcare, discurile nu trebuie
sa patineze;
c. durabilitate ridicata, pentru a nu fi necesara înlocuirea frecventa a discurilor de
frictiune;
d. asigurarea unui bun transfer de caldura spre exterior, pentru mentinerea
echilibrului termic în limitele admise de natura materialelor de frictiune, ceea ce se obtine prin
ventilarea carcasei ambreiajului (la ambreiaje uscate de mari dimensiuni), prin circulatia
fortata a uleiului de ungere si racire (la ambreiaje cu ulei) si prin marirea suprafetei de racire a
carcasei ambreiajului, adica prin nervurarea acesteia;
e. durata procesului de ambreiere sa fie scurta, pentru ca uzura si pierderile de putere
sa fie cât mai mici;
f. comanda ambreiajului sa nu necesite forte prea mari de actionare;
g. coeficientul de frecare dintre discuri sa fie stabilizat si de valoare ridicata, pentru a
conduce la un gabarit radial minim.

5.7.3 Cupluri de materiale

Cele mai des utilizate cupluri de materiale sunt prezentate în Tabelul 5.4.

Tabelul 5.4
Regimul de frecare
cu ungere fara ungere
Otel calit / otel calit -
Textolit / otel -
Fc / Fc sau Fc / otel calit
Bronz sinterizat / otel rectificat
Tesatura de bumbac impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc
Tesatura de azbest impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc
Azbest presat cu rasini sintetice cu aschii de cupru sau de alama (ferodo) / otel sau Fc
Cauciuc cu insertie metalica / otel sau Fc
Materiale metalo-ceramice / otel calit
Materiale din pulberi metalice / otel calit
5.7.4 Probleme constructive












Figura 5.34

În figura 5.34 este prezentata schita de principiu pentru un ambreiaj cu o singura
interfata de frecare cu discuri plane, asa-zisul ambreiaj plan, iar în figura 5.35 se gaseste
schema ambreiajului cu mai multe interfete de frecare, adica ambreiajul multidisc.


















Figura 5.35

Componentele ansamblului din figura 5.35 sunt:
1. semicupla solidara cu arborele conducator;
2. semicupla solidara cu arborele condus;
3. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la exterior în contact cu
semicupla motoare 1;
4. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la interior în contact cu
semicupla condusa 2;
5. arcuri elicoidale cilindrice pentru aplicarea elastica a fortei de ambreiere Q;
6. piston pentru ambreiere;
7. cilindru hidraulic solidar cu semicupla 2.
Discurile din otel calit si rectificat 3 si 4 au grosimi în intervalul 1 … 2 mm.
Rectificarea discurilor este necesara, pentru ca forta de ambreiere Q sa se propage
nediminuata în tot pachetul de discuri si sa aiba astfel valori cât mai reduse.
Elementele geometrice principale ale discurilor de ambreiaj din otel calit si rectificat
sunt prezentate în figura 5.36.
D
i

D
e

µ
Q
Ambreiere
Debreiere

Arbore
condus
Arbore
conducator
Arbore condus
Q
1 3 4 5
6
7
2







Figura 5.36

Daca garnitura de frictiune este din tesatura de bumbac impregnata sau din azbest
impregnat, respectiv din materiale metalo-ceramine, aceasta se monteaza pe discul suport de
otel prin lipire, respectiv prin nituire asa cum este reprezentat în figura 5.37 si 5.38.
În cazul în care garniturile de frictiune sunt lipite (figura 5.37), grosimea pachetului
este mai mica, iar reutilizarea discului de otel, dupa uzare, nu mai este posibila.
Daca asamblarea garniturilor de ferodo, de exemplu, se realizeaza prin nituire, atunci
dupa pierderea prin uzura a stratului de grosime s
a
este posibila îndepartarea niturilor vechi,
schimbarea garniturilor si aplicare noilor nituri (figura 5.38). Materialele recomandate pentru
nituri sunt alama, unele aliaje de aluminiu si cuprul. Grosimea “s” a garniturilor de frictiune
este de ordinul 1 ... 4 mm, în functie de solutia constructiva aleasa. Adâncimea admisa pentru
uzare este s
a
= 0,5 ... 2 mm.


















Figura 5.37 Figura 5.38

În cazul discurilor din otel durificat si rectificat se adopta solutia realizarii canalelelor
radiale, elicoidale sau oblice, cu adâncimea de ordinul 0,5 mm (figura 5.39) pentru a favoriza
ventilarea si racirea acestora, atât la ambreiajele uscate, cât si la ambreiajele unse. În canalele
respective se aduna treptat particulele de uzura care se elimina în exterior prin centrifugare.






Figura 5.39
D
i

D
e
b

disc otel
lipire

s
a

disc otel
Apasarea discurilor de frictiune se realizeaza cu arcuri elicoidale (dispuse central sau
pe periferie) sau cu arcuri disc.
Între elementul care realizeza apasarea axiala si arcuri exista un rulment, numit “de
presiune” care permite debreierea fara oprirea transmisiei mecanice.

5.7.5 Bazele teoretice ale procesului de ambreiere

În figura 5.40 este reprezentata schema ansamblului masina motoare – ambreiaj –
masina de lucru, în care notatiile sunt:
J
1
si J
2
– momentele de inertie reduse ale rotorului masinii motoare, respectiv masinii
de lucru;
M
m
– momentul de torsiune din arborele motor;
M
f
– momentul de frecare din ambreiaj;
M
r
- momentul de torsiune din arborele condus;
f
1,2
- unghiurile de rotire ale arborilor conducator 1 si condus 2;
?
1,2


vitezele unghiulare ale arborilor 1 si 2.













Figura 5.40

Diagramele caracteristice pentru cuplarea în sarcina sunt reprezentate în figura 5.41,
astfel: în fig 5.41 a este prezentata variatia momentului de frecare din ambreiaj, iar în figura
5.41 b este prezentata variatia vitezei unghiulare pentru arborele motor, respectiv pentru
arborele condus.















Figura 5.41
µ - coeficient de frecare
Q
M
m

MM
J
1

M
r

ML
J
2
M
f
?
1 ,
f
1
?
2 ,
f
2

?
1
M
fc

M
r

?
O
1

O
2

t
1
t
p
t
2

?
1
= ?
2
= Ω
1
?
2
Patinare
D
e
m
a
r
a
j

t
t
C
u
p
l
a
r
e

a)
b)
M
a
a
M′
1
t′
T′
T
Caracteristicile diagramelor sunt:
t
1
– perioada de cuplare;
t
p
– perioada de patinare;
t
2
– perioada de demaraj;
T’ – durata procesului de ambreiere;
T – durata ambreierii si demararii.
În intervalul de timp 0 ... t
1
momentul de frecare creste pâna la valoarea momentului
rezistent (util) care se manifesta în arborele condus. Ca urmare, se produce o încetinire a
vitezei arborelui conducator, fara sa se produca si accelerarea arborelui condus. În acest
interval patinarea discurilor este intensa.
În intervalul t
1
– t
p
se realizeaza accelerarea arborelui condus, cresterea momentului de
frecare din abmbreiaj si scaderea turatiei arborelui conducator. Notatia M
a
se refera la
momentul necesar accelerarii maselor aflate pe arborele condus caracterizate prin momentul
de inertie J
2
.
Ambreierea se încheie în intervalul t
p
– t
2
când are loc cresterea, în continuare, a
momentului de frecare, realizându-se accelerarea suplimentara a rotorului J
2
, pentru
acoperirea diferentei de momente de accelerare (M’
a
– M
a
). În plus, se produce si accelerarea
arborelui conducator, “frânat” în intervalul anterior si care, astfel, ajunge la turatia initiala O
1
.
La sfârsitul ambreierii, rotorul condus atinge, si el, turatia arborelui conducator O
1
cu care
este, în final, sincron. Din diagrama se observa ca arborele condus a trecut, în timpul
ambreierii, de la turatia initiala O
2
la turatia de sincronism O
1
.

























Figura 5.42

Ambreierea propriu- zisa se face în intervalul t
1
+ t
2
. Se observa ca forta de ambreiere
Q nu se aplica instantaneu, ci pe intervalul 0 – t
1
’; variatia fortei de apasare Q este aceeasi, ca
alura, cu a momentului de frecare.
e
e
2

t T
M
M
f

M
r
M
a
t
T
O
O
1
O
2
= 0
?
1
= Ω
1

?
2
?
r
e
l

t
T
b)
M
M
f
= M
a
+ M
r
= ct.
t
p
t
1
t
M
r
O
1
?
2
(t)
?
t
t
p
t
1
?
1
(t)
a)
O
2

Diagramele prezentate mai sus pot fi schematizate, considerând ca forta Q se poate
aplica brusc; în plus, coeficientul de frecare µ se considera a fi constant în timpul ambreierii.
Ca urmare, rezulta un set de diagrame mai usor de interpretat (figura 5.42.a).
Pentru cazul ambreierii în gol, adica în absenta sarcinii, diagramele caracteristice
ambreierii sunt simple (figura 5.42.b) si permit determinarea timpului de ambreiere
corespunzator T. Cu e
2
s-a notat acceleratia unghiulara pentru arborele condus.
Ecuatiile diferentiale de echilibru dinamic pentru sistemul motor – ambreiaj, respectiv
ambreiaj – masina de lucru sunt:

¹
'
¹
· + ⋅
· + ⋅
f r 2 2
m f 1 1
M M f J
M M f J
& &
& &
(5.41)

Integrând, obtinem:

1
1
f m 1
1
O t
J
M M
dt
f d
) t ( ? + ⋅

· · (5.42)
2
2
r f 2
2
O t
J
M M
dt
f d
) t ( ? + ⋅

· · (5.43)

Viteza unghiulara relativa este diferenta dintre vitezele unghiulare instantanee ale
celor doi arbori:

) t ( ? ) t ( ? ) t ( ?
2 1 r
− · (5.44)

adica, pe baza relatiilor de mai sus:

t
J
M
J
M
M
J J
J J
O O ) t ( ?
2
r
1
m
f
2 1
2 1
2 1 r

,
`

.
|
+ − ⋅
+
− − · (5.45)

Timpul de patinare se obtine punând conditia ?
r
(t) = 0, de unde rezulta:

2
r
1
m
f
2 1
2 1
2 1
p
J
M
J
M
M
J J
J J
O O
t
− − ⋅
+

·
(5.46)

Daca se face aproximarea ?
r
(t) = ct. = O
1
, atunci:

,
`

.
|
+ ⋅

− ·
2
2
r f
1 r
O t
J
M M
O ) t ( ? (5.47)

de unde rezulta:

2
r f
2 1
p
J
M M
O O
t ⋅


·
(5.48)

Daca se considera cazul ambreierii în gol, (M
r
= 0 si M
f
= M
a
) si daca se pleaca de la
O
2
= 0, atunci timpul de ambreiere se poate calcula cu o relatie simpla, de forma:

f
2 1
p
M
J O
t

·
(5.49)

O relatie cu totul aproximativa a momentului de frecare si anume:

2
D
Q µ M
m
f
⋅ ⋅ · (5.50)

permite analiza vaiabilelor de care depinde timpul de ambreiere care trebuie sa aiba valori cât
mai reduse, pentru a nu se produce uzarea prematura a ganiturilor de frictiune. Cu
aproximarile facute rezulta:

m
2 1
p
D Q µ
J O 2
T t
⋅ ⋅
⋅ ⋅
· · (5.51)

Este evident ca, pentru a obtine un timp de ambreiere cât mai mic trebuie îndeplinite
conditiile prezentate în Tabelul 5.5.

Tabelul 5.5
Reducerea timpului de
ambreiere se obtine daca
Conditiile din coloana stânga
atrag si efecte negative, astfel:
- viteza unghiuara O
1
este
cât mai redusa
- reducerea vitezei unghiulare O
1
conduce la cresterea
gabaritului masinii motoare
- momentul de inertie redus
J
2
are valori cât mai
scazute
- reducerea momentului de inertie J
2
– benefica, din punct de
vedere al gabaritului, conduce la dificultati în proiectarea
masinii de lucru care trebuie sa fie cît mai compacta
- coeficientul de frecare µ
este mare
- cerinta alaturata poate fi respectata optând pentru un regim
de frecare la limita sau pentru unul cu frecare uscata, dar
uzura garniturilor de frictiune este intensa si durabilitatea
ambreiajului este modesta
- forta de ambreiere Q este
foarte mare
- consecinta secundara a cerintei este supradimensionarea
sistemului care asigura realizarea fortei de ambreiere Q
(arcuri, rulment de presiune etc.) si, în plus, duce la
solicitarea prin soc axial a întregului ansamblu
- diametrul mediu D
m
este
mare, asadar si diametrul
exterior este mare
- consecinta cerintei alaturate este cresterea gabaritului radial
al ansamblului

Analiza datelor din Tabelul 5.5 conduce la concluzia ca este dificil de optimizat
geometric si functional un ambreiaj.
5.7.6 Energia disipata în timpul ambreierii

Puterea pierduta prin frecare în timpul ambreierii are forma generala:

) t ( ? M ) t ( P
r f f
⋅ · (5.52)

iar energia disipata este:

[ ]
1 r 2 m 2 1 f
2 1
2
2 1
f
t
0
f f
J M J M ) J J ( M 2
J J ) O O (
M dt ) t ( P W
p
⋅ − ⋅ − + ⋅ ⋅
⋅ ⋅ −
⋅ · ⋅ ·

(5.53)

Din relatiile (5.52) si (5.53), pentru ?
1
(t) = ct. = O
1
, rezulta:

2
r f
2
2 1
f f
J
) M M ( 2
) O O (
M W ⋅
− ⋅

⋅ · (5.54)

Stiind ca energia furnizata de arborele motor este:

p 1 m m
t O M W ⋅ ⋅ · (5.55)

se poate cacula randametul transferului de energie de la masina motoare la masina de lucru:

m
F
W
W
1 ? − · (5.56)

Pentru cazul particular ?
1
(t) = ct. = O
1
, rezulta succesiv:

2
r f
2
1 m m
J
M M
O O
O M W ⋅


⋅ ⋅ · (5.57)
1
2 1
m
f
O
O O
M
M
2
1
1 ?

⋅ ⋅ − · (5.58)

Se poate constata ca, pentru situatia particulara data, randamentul este mai mic de
50%, pentru ca M
f
< M
m
. Evident, ca la ambreierea în sarcina randamentul este, cu atât mai
mult, mai mic decât 50%, ceea ce da masura uzurii care se produce în intervalul de timp
studiat. Ca urmare a procesului de ambreiere, dar si la debreiere, în aceeasi masura, energia
disipata se regaseste în încalzirea abreiajului si în uzarea garniturilor de frictiune.
La pornirea în gol, fara sarcina, randamentul se poate calcula cu relatia:

m
f
M
M
2
1
1 ? ⋅ − · (5.59)

Cunoscând marimea energiei pierdute prin frecare se poate exprima puterea pierduta
prin frecare pentru un ambreiaj la care ambreierea se produce cu frecventa de z ambreieri pe
ora, astfel:

[ ] W
3600
z W
P
f
f

· (5.60)
5.7.7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare

Se adopta, mai întâi, valorile coeficientului de serviciu c
s
si al celui de importanta a
transmisiei c
i
, pentru a determina momentul de frecare M
f
:

s i r f
c c M M ⋅ ⋅ · (5.61)

Pentru c
s
si c
i
sunt recomandate valorile prezentate în Tabelul 5.6.
Tabelul 5.6
c
i
c
s
1,0
daca avarierea ambreiajului conduce
la oprirea masinii
1,0
daca masina de lucru are un mers
uniform
1,2
daca avarierea ambreiajului conduce
la avarierea masinii
1,0 ... 1,6
daca masina de lucru are un mers
neuniform
1,6
daca avarierea ambreiajului conduce
la avarierea mai multor masini
2,0
daca avarierea ambreiajului poate
conduce la pierderi de vieti omenesti
1,6 ... 2,5
daca masina de lucru are un mers
puternic neuniform

Cunoscând expresia momentului de frecare dintre discurile de frictiune, a fortei de
ambreiere Q în raport cu presiunea de contact dintre discurile respective si alegând raportul
7 , 0 ... 5 , 0
D
D
k
e
i
· · , se poate face dimensionarea geometrica, adica aflarea diametrului
exterior D
e
si, implicit a diametrului interior D
i
, cu respectarea presiunii de contact
admisibile p
a
.

2
i
2
e
3
i
3
e
f
D D
D D
Q µ
3
1
M


⋅ ⋅ ⋅ ·
(5.62)
) D D ( p
4
p
Q
2
i
2
e
− ⋅ ⋅ ·
(5.63)
3
1
3
a
f
e
) k 1 ( µ p
M 12
D
]
]
]
]

− ⋅ ⋅


(5.64)

Dupa stabilirea diametrelor D
e
si D
i
se poate calcula forta necesara la ambreiere:

) D D ( p
4
p
Q
2
i
2
e a
− ⋅ ⋅ · (5.65)

cu care se va dimensiona, ulterior, sistemul de realizare a fortei (arcurile) si rulmentul de
presiune.
Datele geometrice fiind stabilite, se poate trece la aflarea energiei consumate prin
frecare W
f
– relatiile (5.53) sau (5.54) si a puterii de frecare P
f
– relatia (5.60).
Se poate considera ca întreaga putere pierduta prin frecare se regaseste în fluxul de
caldura evacuat prin radiatie si convectie prin suprafata carcasei ambreiajului A
c
, ceea ce
permite aflarea temperaturii medii a discurilor de frictiune, astfel:

admisibil
c
f
0 mediu
t
A k
P
t t ≤

+ ·
(5.66)

În relatia (5.66), factorul k este coeficientul global de transfer de caldura
]
]
]
]

⋅ grad m
W
2
,

dependent de viteza curentului de aer care spala carcasa ambreiajului, exprimata în m/s.

aer
v 8 , 2 7 , 12 k ⋅ + · (5.67)

Valori orientative pentru presiunea admisibila de contact p
a
, pentru coeficientul de
frecare µ si pentru temperatura admisibila t
admisibil
sunt date în Tabelul 5.7 – corespunzator
ambreiajelor cu o singura interfata de frecare.
Tabelul 5.7
Coeficientul de frecare µ
Temperatura admisibila
t
admisibil
[°C]
Cuplul
de materiale
p
a


[MPa]
cu
ungere
fara
ungere
regim
permanent
regim
intermitent
Fc / Fc 1 ... 1,8 0,15 ... 0,25 0,02 ... 0,1 300
Tesatura de
bumbac cu
rasini sintetice/
otel sau Fc
0,05 ... 1,2 0,4 ... 0,65 0,1 ... 0,2 100 150
Tesatura de
azbest cu rasini
sintetice/
otel sau Fc
0,35 ... 0,7 0,2 ... 0,4 0,1 ... 0,2 200 300
Bronz
sinterizat/
otel sau Fc
0,2 ... 1 0,15 ... 0,25 0,09 180
Ferodo /
otel sau Fc
0,2 ... 0,8 0,2 ... 0,4 0,1 ... 0,5 180 400
Cauciuc cu
insertie /
otel sau Fc
0,5 ... 0,8 0,4 ... 0,65 0,1 ... 0,2 250 300
La ambreiajele multidisc, pentru presiunea admisibila se vor adopta valori cu 40% mai
mici decât cele prezentate în tabel, pentru a tine cont de conditiile de racire mai dificile.
Cu privire la temperatura admisibila, mentionam ca depasirea acesteia are ca urmare:
exfolierea sau fisurarea garniturilor, ondularea suprafetelor active si, în cazul discurilor din
otel, gripajul. Pentru a nu fi depasita temperatura admisibila se impune racirea suplimentara a
carcasei ambreiajului prin nervurare, ventilare sau racire fortata cu ulei în circuit închis.
Durabilitatea ambreiajului (h, în ore de functionare efectiva) se determina în functie de
uzura specifica determinata experimental si adoptata în calcule cu notatia q
a
[mm
3
/W.s],
astfel:

]
]
]
]


⋅ − ⋅
·
h W
mm
q P
s ) D D (
4
p
h
3
a f
a
2
i
2
e

(5.68)

în care produsul de la numarator reprezinta volumul de material admis a fi îndepartat prin
uzarea garniturilor de frictiune; cota s
a
este grosimea stratului de material care poate fi
pierduta prin uzura (a se vedea, de exemplu, figura 5.38).
Pentru materiale de tip ferodo uzura specifica este q
a
= 20 ... 60 mm
3
/ W⋅s, iar pentru
otel calit / otel calit q
a
= 5 mm
3
/ W⋅s.
Calculul ambreiajului continua cu determinarea timpului de ambreiere.

5.7.8 Calculul ambreiajului multidisc

Pe baza elementelor geometrice din figura 5.43 si notând cu i numarul interfetelor de
frecare:

1 c m i − + · (5.69)

în care m este numarul discurilor solidare cu semicupla motoare, iar c este numarul discurilor
solidare cu semicupla condusa. Solidarizarea discurilor motoare, respectiv conduse se face
prin intermadiul canelurilor exterioare, respectiv interioare.
Avantajul net fata de ambreiajele cu o singura intefata de frecare este acela ca la
aceeasi forta de apasare Q se produc i forte de frecare interdisc, ceea ce înseamna momente de
frecare de i ori mai mari, daca planeitatea discurilor este perfecta.
Momentul de frecare total are, deci, forma:

2
i
2
e
3
i
3
e
f
D D
D D
i Q µ
3
1
M


⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · (5.70)

de regula, se admit valori 7 , 0 ... 5 , 0
D
D
k
e
i
· · ; pe de alta parte, aplicând formulele:

al min no t s i f
2
i
2
e a
M c c M
) D D (
4
p
p Q
⋅ ⋅ ·
− ⋅ ⋅ ·
(5.71)

Rezulta diametrul exterior de frecare
]
]
]
]

⋅ − ⋅ ⋅


i ) k 1 ( p µ
M 12
D
3
a
f
e
. Se recomanda ca
numarul interfetelor de frecare sa fie i = 10, daca ambreiajul este uscat si i = 50, daca
ambreiajul este uns.



















Figura 5.43

Calculul ambreiajului multidisc continua cu cel prezentat la ambreiajul cu doua discuri plane
cu o singura interfata de frecare de mai sus, cu exceptia formulei durabilitatii care devine:

a f
a
2
i
2
e
q P
s i ) D D (
4
p
h

⋅ ⋅ − ⋅
·
(5.72)

5.7.9 Calculul ambreiajului conic

Pentru a micsora gabaritul radial si marimea fortei de ambreiere Q se utilizeaza, în
locul ambreiajului cu discuri plane, ambreiajul cu o singura interfata de frecare dispusa pe un
trunchi de con, asa cum sugereaza schita din figura 5.44.
Cu notatiile deja prezentate se poate expima forta axiala de apasare Q:

) a cos µ a (sin N Q ⋅ + ⋅ · (5.73)

Pe de alta parte, se poate scrie relatia de calcul a apasarii normale pe suprafata activa
N, în functie de momentul de frecare M
f
, respectiv de presiunea admisibila:

m
f
D µ
M 2
N


· (5.74)
b D p N
m a
⋅ ⋅ π ⋅ · (5.75)
4

3

2

1

Disc B
F
z0-1 r
2

r
1

D
i

D
e

F
0
Disc A
µ
2
µ
1
F
2
F
3
F
z0-1
F
z0 F
z0
F
3
F
1
z
0 z
0-1
Ca urmare se poate determina valoarea latimii de contact b, astfel:

a m
p D
N
b
⋅ ⋅ π

(5.76)




















Figura 5.44


Evident, semiunghiul conului a trebuie sa fie mai mare decât unghiul de frecare f ,
pentru a nu se produce autofrânarea la debreiere. De regula, a > 10°, iar uzual a = 15°.

5.8 Cuplaje intermitente automate

Cuplajele intermitente automate asigura cuplarea si decuplarea automata, în functie de
marimea turatiei, de sensul de rotatie sau de valoarea momentului de torsiune transmis. Pentru
asigurarea acestor cerinte, cuplajele pot fi:
- limitatoare de sens (cuplaje unisens)
- limitatoare de turatie (cuplaje centrifugale)
- limitatoare de moment (cuplaje de siguranta).
-
5.8.1 Cuplaje unisens (de cursa libera)

Schema din figura 5.45 sugereaza ca rolele cilindrice care sunt interpuse între
semicupla motoare 1 si semicupla condusa 2 pemit transmiterea puterii si momentului de
torsiune într- un singur sens de miscare si nu permit antrenarea în celalalt sens. La rotirea
reperului 1 în sensul acelor de ceasornic rolele se împaneaza si asigura transmiterea miscarii;
la rotirea lui în celalalt sens, rolele se deblocheaza.
a
Q
N
µN
a
a
a
b



Figura 5.45

Pastilele dure dintre role si elementul motor nu permit producerea brinelarii, asigurând
pastrarea geometriei suprafetelor active.
Constructiv, exista numeroase variante constructive, una dintrea acestea fiind
cunoscuta de la transmisia bicicletelor sub numele de torpedou.















Figura 5.46

În figura 5.46 este prezentata schema de calcul. Pentru ca rola sa ramâna blocata (în
echilibru), trebuie ca rezultantele R
1
si R
2
sa aiba aceeasi directie si sensuri diferite.
Elementele functionale si constructive principale sunt:
- coeficientii de frecare pentru contactul rola – element motor, respectiv rola –
element condus µ
1
= µ
2
=

µ;
- unghiurile de frecare f
1
= f
2
= f = a / 2, în care a = f
1
+ f
2
;
- uzual, a = 4 … 10°;
- numarul rolelor z = 3 … 6.
Din conditia geometrica (a se vedea triunghiul O
1
O
2
A):

2
d a
a cos
2
d D +
· ⋅

(5.77)

Rezulta diametrul d, daca se adopta valori pentru D, a si a.
R
2

µ
2
⋅F
n2

F
n2

A
O
2

B
R
1

µ
1
⋅F
n1

D
a
/
2

d
F
n1

C
ϕ
1

ϕ
2

O
1

Solicitarea rolelor si suprafetelor conjugate este tensiunea de contact hertziana la care
se face verificarea sau dimensionarea.

5.8.2 Cuplaje centrifugale

În figura 5.47.a este prezentata schema de principiu a cuplajului centrifugal;
elementele componente principale sunt:
1 – platoul solidar cu semicupla motoare;
2 – tamburul sau camasa semicuplei conduse;
3 – sabotii;
4 – arcurile de readucere.
Daca platoul 1 se roteste în sens orar, la atingerea unei anumite viteze unghiulare ?,
forta de centrifugare F
cf
devine suficient de mare pentru a pune în miscare, prin frecare,
camasa semicuplei 2 pe care este normala. Schema din figura 5.47.b permite calculul fortelor
din sistem.














Figura 5.47.a Figura 5.47.b

Ecuatia de echilibru de momente pentru un sabot, în raport cu punctul O
1
este:

0 c F e F µ b F ) a a ( F
n n cf 2 1 0
· ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ − + ⋅ (5.78)

Punând conditia de transmitere a momentului de torsiune:

calcul t f
M M · unde: (5.79)
R F z µ M
n f
⋅ ⋅ ⋅ · (5.80)

în care z este numarul de saboti si tinând cont ca forta centrifuga este de forma:

2
cf
? r m F ⋅ ⋅ · (5.81)

se poate rescrie prima relatie, astfel:

) e µ c (
R z µ
M
) a a ( F b ? r m
calcul t
2 1 0
2
⋅ + ⋅
⋅ ⋅
· + ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ (5.82)
F
cf

F
cf

1
2
3
4
R

O O
1

O
2

r
F
0
F
0

a
1

a
2

F
cf

F
n

µF
n

e
c
b
O
1

în care r este raza centrului de greutate a sabotului, în raport cu centrul O.
Când sabotul începe sa atinga tamburul 2, F
n
˜ 0, iar viteza unghiulara atinge valoarea
?
0
. Ca urmare relatia 5.82 devine:

0 ) a a ( F b ? r m
2 1 0
2
0
· + ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ (5.83)

Din formula de mai sus se poate afla valoarea fortei F
0
. Eliminînd apoi F
0
între
relatiile (5. 82) si (5.83) se gaseste expresia din care se poate calcula masa sabotului, astfel:

) ? ? ( b R r z µ
) e µ c ( M
m
2
0
2
calcul t
− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ + ⋅
·
(5.84)

În general, ?
0
= 0, 8 ?.
În figura 5.48 este schematizat un cuplaj centrifugal la care elementele intemediare
sunt bile de otel; pentru ca frecarea dintre bile sa fie cât mai mica, în incinta se adauga si ulei.











Figura 5.48

5.9 Cuplaje de siguranta

Rolul acestor cuplaje este acela de a întrerupe transmiterea miscarii, atunci cînd
momentul de torsiune este mai mare decît cel pentru care s-a facut dimensionarea transmisiei.
Ca urmare, aceste sisteme pot fi numite si cuplaje de suprasarcina. În figura 5.49 este
prezentata o singura varianta constructiva, si anume cuplajul de siguranta cu bile.












Figura 5.49

Bilele 3 sunt introduse în locasuri speciale, practicate în semicuplajele 1 si 2, forta de
apasare fiind asigurata de arcul elicoidal cilindric 4.


Decuplat
Cuplat
2 3 1 4 5
H
7

f
7

5.10 Bibliografie

1. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Tehnica, 1983.
2. Bârsan, I. si Jâscanu, M., Dinamica cuplajelor elastice, Editura Tehnica, Bucuresti,
1988.
3. Draghici, I. s.a., Calculul si constructia cuplajelor, Editura Tehnica, Bucuresti,
1978.
4. Nieman, G., Maschinenelemente, Vol. I, Springer-Verlag, 1975, Berlin.
Tudor, A. s.a., Ambreiaje si cuplaje de siguranta cu frictiune, Institutul Politehnic Bucuresti,
1985.






6. ETANSARI

6.1 Generalitati

Etansarile

sunt organe de masini care realizeaza izolarea cât mai ermetica a unui
spatiu continând un mediu sub presiune, separarea a doua spatii care contin medii aflate sub
presiune si, uneori, cu temperaturi diferite sau realizeaza protectia etansa a unor spatii
continând diverse lichide, împotriva pierderii acestora sau a patrunderii unor corpuri straine.
Cu termenul de etansare este denumit si procedeul de izolare a doua spatii.
Etansarile sunt prezente în toate domeniile vietii, de aceea a aparut o foarte mare
diversitate de tipuri de etansari. Toate trebuie sa indeplineasca anumite cerinte comune si, de
aici, rezulta ca ele trebuie sa aiba anumite proprietati.

6.1.1 Proprietatile etansarilor

În functie de tipul de aplicatie, etansarile trebuie sa aiba anumite proprietati care, de
multe ori sunt complementare, alteori fiind contradictorii.
Etanseitatea este principala proprietate necesara pentru evitarea:
- pierderilor din mediul etansat (pierderi care implica de multe ori modificari de
presiune si temperatura);
- amestecului de medii diferite;
- patrunderii corpurilor straine, în vederea reducerii uzurii.
În general, pierderea etansarii duce la pierderi accentuate ale fluidului etansat si/sau
patrunderea impuritatilor în mediul etansat. Rezultatele acestui fenomen sunt scurgeri de
fluid, distrugerea etansarii, uzura accentuata, toate acestea cu influente negative asupra
functionarii instalatiei si a mediului ambiant.
Rezistenta mecanica este o proprietate importanta atât în timpul functionarii cât si la
montaj si demontaj.
Fiabilitatea este proprietatea de a functiona un timp dat în limita parametrilor stabiliti
si în conditii precise de utilizare. Fiabilitatea etansarii trebuie corelata cu importanta
instalalatiei în care aceasta functioneaza. Astfel, siguranta în functionare trebuie sa fie
maxima, daca instalatia este valoroasa sau daca oprirea si/sau deteriorarea ei pot duce la
pagube mari materiale sau umane.
Durabilitatea etansarii trebuie apreciata în raport cu solicitarile (mecanice, chimice,
termice) induse de mediul etansat sau din conditiile de exploatare. Durabilitatea etansarii mai
trebuie evaluata si în functie de capacitatea ei de a suporta demontari repetate.
Pierderile de putere pot apare datorita pierderilor de fluid prin etansare (pentru unele
tipuri de etansari acestea fiind normale) si datorita frecarilor din etansare.
Accesibilitatea este foarte importanta pentru montare si demontare.
Eficienta economica se apreciaza atât prin pretul etansarii, cât si prin cheltuielile de
întretinere care duc la reducerea costului total de exploatare.
Compatibilitatea cu mediile etansate asigura evitarea atacarii termo-chimice a
materialelor pieselor etansarii de catre mediile izolate.


Dispozitivele de etansare sunt denumite generic "etansari", termen folosit si în lucrarea de fata.
Organe de masini. Transmisii mecanice

170
Conductibilitatea termica trebuie luata în calcul în functie de tipul instalatiei, al
etansarii si al modul sau de functionare. În unele aplicatii este dorita o buna conductibilitate,
în timp ce alte instalatii impun o izolare termica ridicata.
Rezistenta si nepermeabilitatea la gaze sunt doua proprietati importante ale etansarilor
folosite la instalatiile cu gaze.

6.1.2 Clasificarea etansarilor

Clasificarea etansarilor poate fi facuta dupa diferite criterii.
În figura 6.1 este prezentata o clasificare a etansarilor.

















Figura 6.1

Din punct de vedere al miscarii dintre pieselor, exista etansari pentru miscari de rotatie
si etansari pentru miscari de translatie.
Dupa forma suprafetelor piselor active, deosebim etansari plane, etansari cilindrice,
etansari conice, etansari sferice.
Dupa pozitia suprafetelor pieselor care partcipa la etansare, exista etansari radiale si
etansari axiale.

6.1.3 Alegerea etansarilor

Alegerea tipului constructiv de etansare este un proces complex, dificil. Principalul
factor care influenteaza alegerea este caracterul miscarii relative a pieselor ansamblului.
Trebuie considerate proprietatile generale ale etansarilor, enumerate anterior, dar si cele
specifice instalatei pe care ele functioneaza.
În cazul etansarilor organelor de masini cu miscare relativa este foarte importanta
limitarea sau eliminarea completa a scurgerilor mediului etansat prin jocurile pieselor aflate în
miscare relativa. Tot la aceste etansari apare problema micsorarii frecarii si a urmarilor
acesteia (caldura, putere pierduta).
Etansarile fara contact nu ridica problema frecarii, eficienta lor nu depinde
semnificativ de variatia temperaturii si a vitezei, scurgerile fiind limitate, dar, în anumite
cazuri, acestea nu sunt neglijabile.
Cu forta de
etansare interioara
De protectie
Cu forta de
etansare exterioara
Cu contact direct
Fixe
Cu garnitura Cu contact
Mobile
Fara contact
ETANSARI
Etansari

171
Conditiile de functionare ale instalatiei si cunoasterea lor influenteaza alegerea tipului
de etansare. Anumiti parametri pot fi cunoscuti cu precizie: sarcina, viteza, caracteristicile
mediului etansat.
Alti parametri pot fi calculati: deformatiile pieselor, jocurile dintre piese. Acesti
parametri pot sa varieze în timpul functionarii.
În figura 6.2 este prezentata o diagrama [3] pentru alegerea orientativa a tipului de
etansare.











































Figura 6.2
2000 1500 5000 3000 10000 7000 15000
n, rot/min
200
100
150
50
25
30
20
15
10
v = 5 m/s 7
1000
0
15
20
25
30
35
40
50
60
70
80
100
200
500
400
300
800
600
d, mm
Organe de masini. Transmisii mecanice

172
Unii parametri sunt greu de determinat: de exemplu, o multitudine de probleme sunt
legate de determinarea exacta a temperaturii în zona de contact, modul sau de generare si
eficacitatea disiparii termice, conditiile de ungere etc.
O serie de parametri sunt necunoscuti în momentul alegerii etansarii. De exemplu,
viteza limita admisibila (care este un parametru de alegere al tipului de etansare) depinde de
presiunea activa a mediului etansat, de temperatura locala, de calitatea si microgeometria
reala a suprafetelor de contact, acestea din urma determinând, în final, cantitatea de lubrifiant
care ajunge efectiv la etansare.
La alegerea tipului de etansare trebuie considerate si influentele altor factori: tipul
lubrifiantului, gradul de impuritate admisibil pentru buna functionare a sistemului, limitarile
de gabarit si temperatura, spatiul destinat etansarii.
Tabelul 6.1 prezinta câteva indicatii generale pentru alegerea tipului de etansare.

Tabelul 6.1
Caracteristica
functionala
Domeniul de
functionare
Tipul de etansare recomandat
Nelimitata Labirint, etansare axiala
< 14 Etansare cu segmenti, presetupa cu inele metalice
< 2÷3 Interstitiu, presetupa cu garnitura moale
Viteza
[m/s]
< 1 Inele manseta, inele profilate
Nelimitata Labirint
< 1200÷1400 Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala
Medie Segmenti, presetupa cu inele de azbest
Temperatura
[°C]
< 40 Segmenti, presetupa cu garnitura moale
< 500÷600 Inele manseta, etansare axiala
< 20÷40 Segmenti, presetupa metalica, inele manseta
3…20 Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta
0,5…3 Labirint, segmenti, presetupa moale, inele manseta
Presiunea
[MPa]
0,3…0,5 Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta
Perfecta Inele manseta, etansari fixe
Satisfacatoare Presetupa cu garnitura moale, segmenti, etansare axiala
Etansarea
Slaba Labirint
Redusa Labirint, etansare cu interstitiu
Moderata Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala
Uzura
Ridicata Inele manseta, presetupa cu garnitura moale

6.2 Materiale pentru etansari

Materialele folosite pentru etansari trebuie sa prezinte proprietati multiple, adesea
contradictorii, fapt care îngreuneaza alegerea lor. Astfel, materialele de etansare trebuie sa fie
deformabile, sa aiba rezistenta la comprimare si, în stare presata, sa prezinte o permeabilitate
redusa fata de mediul etansat cu care trebuie sa fie compatibile. Materialele pentru etansarile
mobile trebuie sa aiba frecare de alunecare redusa si rezistenta ridicata la uzura.
Pielea este, cronologic, primul material folosit la etansari. În general, pielea se
foloseste în stare tabacita si/sau impregnata. Pielea este un material moale, cu rezistenta
ridicata (în stare tabacita), cu flexibilitate si duritate ridicate si cu rezistenta la abraziune. Alte
avantaje ale pielii sunt: etansare buna fata de lichide, coeficient de frecare redus, frecare buna
cu suprafetele rugoase, absoarbe si retine bine lubrifiantii.
Principalul dezavantaj este porozitatea, în special fata de gaze, combatuta prin
impregnare cu ceara, rasini, emulsii acrilice, parafina, poliesteri etc.
Etansari

173
Pâsla este un material textil obtinut din fire de lâna netesute sau tricotate. Pâsla are o
capacitate mare de absorbtie a lichidelor, un coeficient de frecare redus si o elasicitate care se
conserva timp îndelungat.
Hârtia si cartonul sunt materiale ieftine, folosite la etansarile fixe. Au o buna
impregnabilitate utila la etansarile pentru gaze, dar au dezavantajul distrugerii la demontare.
Pluta se foloseste la etansari fixe. Garniturile se executa din placi obtinute din 70 %
pluta granulata amestecata cu 30 % liant. Pluta este practic impermeabila fata de lichide la
presiune joasa, dar, în stare uscata, este permeabila fata de gaze. Pluta are un coeficient de
frecare mare, conductivitate termica redusa si se farâmiteaza la folosire repetata. Nu rezista la
acizi si baze si oxideaza aliajele de Al, Mg si, uneori, otelurile inoxidabile.
Fibrele textile sunt cânepa, bumbacul, iuta, inul; acestea se folosesc în special sub
forma de garnituri moi si ca insertii pentru garnituri manseta de cauciuc.
Azbestul se foloseste la garnituri moi, are rezistenta termica ridicata, dar este folosit
putin în ultima vreme, datorita efectelor nocive.
Clingheritul se obtine din fibre de azbest cu un liant de cauciuc. El reuneste
avantajele, dar si dezavantajele ambelor materiale din care este obtinut.
Elastomerii sunt principalele materiale folosite pentru garnituri omogene sau cu
insertie, dar si pentru impregnarea altor materiale de etansare. Elastomerii se obtin prin o
tehnologie specifica: prepararea amestecurilor, obtinerea semifabricatelor prin calandrare,
extrudare si/sau depunere în bai de solutii de amestecuri de cauciuc urmate, în final, de
vulcanizare.
Cauciucul natural cauciucul etilen-propilen si cauciucul butilic nu sunt rezistenti la
uleiuri. Elastomerii rezistenti la uleiuri sunt: cauciucul nitrilic, cauciucul poliacrilic, cauciucul
fluorocarbonic, cauciucul siliconic, cauciucul uretanic, cauciucul cloroprenic, cauciucul
polisulfidic etc.
Plastomerii sunt materiale sintetice termoplastice. Se pot durifica superficial, au
coeficient de frecare redus, necesita o usoara ungere la presiuni mici. Principalii plastomeri
folositi sunt poliamidele, polimerii cu flor si policlorura de vinil.
Poliamidele (relon, perlon, capron, ultramid, duretan etc.) sunt produse sub forma de
fire sau granule. Ele sunt foarte higroscopice, ceea ce duce la modificari dimensionale care se
pot combate prin fierbere în ulei mineral. Dupa cum reiese din tabelul 6.2, poliamidele au un
coeficient de frecare redus.
Tabelul 6.2
Coeficientul de frecare
Tipul ungerii
Static Cinematic
Frecare uscata 0,3÷0,4 0,15÷0,3
Ungere cu ulei 0,1÷0,08 0,08
Ungere cu apa 0,23 0,19
Poliamida cu 5 % grafit coloidal 0,07÷0,15 0,06÷0,1

Poliamida bloc se poate prelucra prin aschiere.
Polimerii cu fluor, cei mai folositi pentru etansari sunt: politetrafluoretilena (PTFE,
teflon) si politrifluorcloretilena (hostaflon). Aceste materiale au rezistenta chimica foarte
buna, nu sunt higroscopice, au coeficient de frecare redus, au duritate mare, elastcitate redusa
si se deformeaza sub sarcina în timp. La temperaturi mai mari de 350 °C, unele tipuri degaja
vapori otravitori. Teflon este folosit la presetupe, mansete, garnituri plane, segmenti, garnituri
pentru ventile. Tabelul 6.3 prezinta comportarea la frecare a teflonului.
Organe de masini. Transmisii mecanice

174
Tabelul 6.3
Cuplul de materiale Coeficientul de frecare
Teflon/teflon 0,09÷0,19
Teflon/otel fara ungere 0,07÷0,11
Teflon/teflon cu ungere cu ulei 0,04÷0,07
Teflon/otel cu ungere cu ulei 0,02÷0,06

Coeficientul de frecare al teflonului scade cu cresterea sarcinii si creste odata cu
cresterea vitezei.
Policlorura de vinil este un termoplast obtinut prin plastifiere cu esteri. Este rezistenta
la acizi, hidrocarburi si uleiuri. Are bune proprietati mecanice, are o buna rezistenta la uzura
si este usor sudabila. Policlorura de vinil are un coeficient de frecare redus, dar mai mare
decât teflonul, însa este mai ieftina decât acesta.
Metalele moi sunt utilizate ca materiale de etansare sub forma de garnituri si inele de
alunecare sau pent ru învelirea garniturilor din materiale elastoplastice. Cel mai des folosite
metale sunt: plumbul, aluminiul, cuprul, bronzul, alama, otelul, monelul (63÷65 % Ni aliat cu
28÷30 % Cu), fonta cenusie, argint, aur, platina.

6.3 Etansari fixe cu contact

Etansarile fixe cu contact se utilizeaza în aplicatiile în care piesele nu au miscare
relativa. Existan doua mari categorii de astfel de etansari: etansari cu contact direct (fara
garnitura) si etansari cu garnitura.

6.3.1 Etansari cu contact direct

Etansarea fara element intermediar este o solutie des întâlnita în constructia de masini.
Ea se realizeza prin presarea (uneori pâna în domeniul plastic) reciproca a doua suprafete
apartinând piselor de etansare. Printre avantaje se pot mentiona: etansare buna concomitent cu
centrarea pieselor, simplitate constructiva, montare si demontare usoare, nu exista pericolul
distrugerii bruste a garniturii. Dezavantajele sunt: forte mari de montaj, executie pretentioasa
a suprafetelor de contact si, în unele cazuri, etansarea se distruge la demontare.
Etansarea se realizeaza prin întrepatrunderea si deformarea (elastica sau plastica) a
vârfurilor asperitatilor suprafetelor de contact. Teoretic, conditia de etanseitate este ca
grosimea interstitiului ramas între cele doua suprafete sa îndeplineasca conditia [1]:

a 3 h ⋅ ≤ (6.1)

unde a este diametrul moleculei de fluid. De exemplu pentru apa mm 10 88 , 2 a
7 −
⋅ · , deci:

mm 10 h
6 −

(6.2)

Nu toate lichidele sunt aderente la suprafetele metalice. Se cunoaste ca proprietatile de
udare cresc cu micsorarea tensiunii superficiale. Forta produsa de pelicula întinsa a
meniscului se poate calcula cu formula:

c
c s
r
A s 2
F
⋅ ⋅
· (6.3)
Etansari

175
unde σ
s
este tensiunea superficiala, A
c
este aria sectiunii capilare si r
c
este raza capilarei.
Pentru apa la 18°C se admit: mm / N 10 3 , 7 s ; mm 10 5 r
3 5
c
− −
⋅ · ⋅ · , valori cu care se poate
calcula presiunea limita de etansare:

MPa 92 , 2
r
s 2
A
F
p
c
s
c
·

· · (6.4)

În cazul aderentei fluidului la suprafetele metalice, presiunea limita creste. Pâna la o
anumita presiune limita, etansarea se poate realiza fara garnitura, dar trebuie ca cele doua
suprafete sa aiba un contact cât mai bun. Aceasta conditie se îndeplineste daca se aplica o
presiune ridicata si daca se realizeaza suprafete cât mai fine obtinute prin rectificare fina,
lepuire, honuire etc. Rugozitatea trebuie sa fie în domeniul R
a
= 0,05…0,5 µm.
Suprafetele de etansare pot fi plane (fig. 6.3.a) sau conice (fig. 6.3.b) [2].



















Figura 6.3

Forta de apasare se realizeaza din exterior si depinde de presiunea care trebuie
realizata. Presiunea de etansare necesara este:

( )
b
05 , 0
p c p p
0 e
⋅ ⋅ + ·
(6.5)

unde p
e
– presiunea de etansare; p
0
– presiunea initiala (de exemplu p
0
este 3 MPa pentru apa
si 5 MPa pentru abur), c = 1,2…1,5 – coeficient de suprapresiune, b – suprafata de etansare
calculata ca în fig. 6.3.
Pentru ventile se foloseste o formula similara:

( )
b
01 , 0
p c p p
0 e
⋅ ⋅ + ·
(6.6)

în care valorile p
0
, c si ale presiunii de etansare admisibile p
e a
sunt date în tabelul 6.4 [2].
d
2
d
1
b

F

ϕ
d
1
d
2
b
Suprafata
de etansare f sin 2
d d
b
2 1


·
2
d d
b
2 1

·
a) b)
p
Organe de masini. Transmisii mecanice

176
Tabelul 6.4
Materialul p
0
[MPa] c p
e a
[MPa]
Cauciuc moale 0,3 0,4 2
Cauciuc dur, piele, material plastic 0,5 0,5 4 − 8
Bronz cu Sn, alama cu Sn sau Mn, fonta 3 1 30 − 100
Otel, aliaje dure 3,5 1 150 − 250

Forta de apasare F se calculeaza cu:

( )
2
d d
p b p F
2 1
e
+
⋅ ⋅ ⋅ · (6.7)

În figura 6.4 sunt prezentate câteva variante constructive de etansari pe suprafete
conice.










Figura 6.4

6.3.2 Etansari cu garnitura

6.3.2.1 Etansari cu garnituri plate

Etansarea cu garnitura este, probabil, cel mai des întâlnit tip de etansare. Avantajele
sunt deosebite: suprafete de contact plane cu rugozitate obisnuita, montare si demontare
usoare, garniturile deteriorate se înlocuiesc rapid.
Dupa forma geometrica, garniturile inelare (figura 6.5.b,c,d,e,f) sau speciale (figura
6.5.a).
Dupa modul de montare, exista garnituri montate liber (figura 6.5.a si 6.5.b)sau în
canale speciale (figura 6.5.c,d,e,f).
Dupa proprietatile materialelor, deosebim garnituri elastice si garnituri plastice.
Forta critica de presare trebuie determinata din conditia de functionare fara scapari
(etansare totala), dar fara depasirea limitelor de solicitare admise pentru materialul garniturii.
Pentru garniturile din materiale dure, forta critica de presare [1]:

g 0 m 0 a
k k d p F ⋅ ⋅ ⋅ ·
(6.8)

unde b d d
m
+ · este diametrul mediu (figura 6.5), k
0
este coeficientul strângerii intiale
(k
0
= 0,8⋅b la etansarea lichidelor si k
0
= b la etansarea gazelor si a aburului), k
g
este rezistenta
la deformare cu valori în tabelul 6.5.
Etansari

177























Figura 6.5

Pentru garniturile din materiale moi se recurge la valori obtinute experimental pentru
produsul k
0
⋅k
g
, deoarece ar fi neeconomic daca s-ar dimensiona suruburile si flansele pe baza
presiunii critice. Se foloseste formula (6.8), cu valorile din tabelul 6.5.

Tabelul 6.5
Materiale dure K
g
Materiale moi k
0
⋅k
g
Aluminiu moale 10 Carton impregnat 2⋅b
Cupru 20 Cauciuc 0,1⋅b
Otel laminat cu σ
r
> 370 MPa 35 Teflon 2⋅b
OL 37 40 Clingherit 1,5⋅b
13CrMo44 45
Otel austenitic 50

Pentru un calcul exact, se poate folosi sursa bibliografica [1].

6.3.2.2 Etansari cu garnituri profilate

Garniturile profilate sunt executate din materiale moi sau dure.
Garniturile din materiale dure, datorita rezistentei la deformare ridicate, se executa sub
forma profilata. În functionare, contactul liniar initial se transforma în contact pe suprafata.
De asemenea, pentru o mai buna etansare, garniturile se executa cu doua sau mai multe linii
de contact. În figura 6.6 sunt prezentate mai multe tipuri de profiluri folosite la aceste
garnituri.
h

b
d
h

b
d
h

b
d
h

b
d
h

b
d
h

b
d
a)
f) e)
c)
b)
d)
Organe de masini. Transmisii mecanice

178





Figura 6.6












































Figura 6.7
Etansari

179
Dupa tipul de deformatie al garniturii în functionare, deosebim garnituri elastice si
garnituri plastice. În general, garniturile din prima categorie au o singura linie de contact.
Garniturile profilate din materiale moi sunt realizate, în general, sub forma de snururi
profilate de forme foarte diferite.
Snururile profilate se obtin prin presare si extrudare, din material nevulcanizat, la
lungimi finite si apoi, vulcanizate. Uneori snururile se îmbina la capete.
Exista o foarte mare diversitate de forme, unele fiind prezentate în figura 6.7 [1].
Profilurile deschise folosesc la etansari de usi, capace, ferestre si functioneza la
presiuni reduse sau în absenta presiunii.
Garniturile cu forme complicate se insereaza cu snururi de completare.
Forta de presare necesara se obtine la montare, prin deformarea elastica a garniturii.
Locasurile pentru garnituri trebuie sa asigure o deformare de 10−25% a acestora, valorile mici
corespunzând garniturilor de dimensiuni mari.

6.3.3 Etansarile îmbinarilor de conducte

La îmbinarile sistemelor hidraulice sunt utilizate o mare varietate de îmbinari. La
alegerea acestor etansari trebuie sa se tina cont, acolo unde este cazul, de presiunea mare din
conducte. Acesta presiune genereza o forta care tinde sa smulga conducta din sistemul de
etansare. Tipurile de etansari de conducte sunt: etansari cu mufe din corp, etansari cu filet,
etansari cu flanse.
Etansarile de conducte cu mufe din corp au un mod de functionare asemanator
presetupelor; elementul de etansare (elastic sau rigid) este presat la montare de alte doua piese
pentru realizarea etansarii. De obicei, una din piese este conducta.
Etansarile cu filet sunt cele mai sigure etansari de conducte. Acestea sunt de mai multe
feluri: etansari cu fitinguri filetate, etansari filetate pentru instalatii pneumatice, hidraulice sau
hidrostatice, etansari de tuburi flexibile.
Etansarile cu fitinguri folosesc filetul conic. Montajul se face prin filetarea capatului
de teava direct într-o piesa filetata interior.
Etansarile pentru instalatii folosesc fitinguri conice. În figura 6.8 este prezentata o
etansare pentru instalatii hidraulice. Mufa 1 este filetata la un cap în corpul instalatiei. La
celalalt cap, mufa se fileteaza în piulita 3 care, prin suprafata conica a fitingului 2, strânge
conducta 4 pe capul conic al mufei 1.












Figura 6.8

Trebuie observat ca etansarile filetate pentru instalatii hidrostatice functioneaza la cele
mai mari presiuni (30 MPa sau chiar mai mari). De aceea acestea trebuie alese astfel încât sa
reziste fortelor mari.
4
s

L L
1
2 3 1
d
D
n

Organe de masini. Transmisii mecanice

180
Etansarile de conducte flexibile sunt specifice instalatiilor hidrostatice. Ele folosesc
furtunuri cu insertie speciale pentru presiuni mari.
Pentru asamblarea rapida a conductelor de foraj cu presiuni de 20−35 MPa si
temperaturi de pâna la 100°C se folosesc asamblari specifice, cunoscute sub numele de
“racorduri olandeze”.

6.3.4 Etansari prin inele O

Etansarile cu inele O se folosesc în instalatiile hidraulice si pneumatice.
Avantajele acestor etansari sunt: simplitatea constructiva, volumul redus al etansarii,
montarea, demontarea si întretinerea usoare, functionare sigura, etansare în ambele sensuri,
executie pentru o mare gama de dimensiuni, pret redus.
Principalul dezavantaj este dat de faptul ca nu se poate realiza o etansare completa. În
acest caz trebuie evaluate pierderile admisibile de fluid.
În figura 6.9 este prezentat schematic modul de etansare a inelului O. Inelul este
montat în locas cu o strângere initiala (figura 6.9.a), care genereaza presiunea de strângere p
a
.
La aparitia fluidului sub presiune (figura 6.9.b), inelul se deformeaza elastic pâna la
patrunderea în interstitiu. Totodata, inelul se opune deformarii, astfel ca la cresterea presiunii
fluidului, inelul realizeaza o presiune mai mare asupra suprafetelor pieselor de etansare.









Figura 6.9 Figura 6.10

Pentru etansarea gazelor, la miscari de translatie, inelul O este ales cu un diametru
exterior mai mare decât alezajul (figura 6.10.a) si cu joc la fundul locasului, realizînd astfel
presiunea de strângere la montaj p
a
. La aparitia gazului sub presiune (figura 6.10.b), inelul se
deformeaza, realizând etansarea.
În figura 6.11 sunt prezentate trei tipuri de montaj ale inelelor O: tip alezaj
(figura 6.11.a), tip arbore (figura 6.11.b), pe colt (figura 6.11c).











Figura 6.11

Inelele O si locasurile pentru inele O sunt standardizate în functie de tipul de montaj,
diametrul de montaj si presiunea fluidului care trebuie etansat.
p
a
a)
p

b)
p
a
a)
p

b)
b)
d
d
c)
d
a)
Etansari

181
Capacitatea de etansare a inelelor O este influentata de urmatoarele:
− marimea interstitiului trebuie sa fie cât mai mica, pentru a compensa tendinta de
extrudare a inelului;
− duritatea inelului trebuie marita, odata cu cresterea presiunii;
− inelul nu trebuie deteriorat la montare, cel mai mic defect putând duce la pierderea
etansarii;
− locasul inelului trebuie marit, daca se prevede o umflare a inelului în contact cu
fluidul etansat;
− sistemul de prindere al capacului nu trebuie sa permita refularea inelului, datorita
elasticitatii suruburilor de prindere; în acest sens montajul de colt (figura 6.11.c) nu
este recomandabil.
Daca se considera un montaj cu inele O, de tip frontal, în conditii de functionare
(fluidul are presiunea p), forta totala de etansare este [2]:

t e f
F F F 2 , 1 F + + ⋅ · (6.9)

unde F
f
este forta data de presiunea fluidului, F
e
este forta de etansare si F
t
este forta
suplimentara data de efectele termice, daca temperatura este mai mare de 300°C.
Fortele componente sunt date de relatiile:

2
D p p
F
2
m
f
⋅ ⋅
·
(6.10)
p m b D p Fe
ef m
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · (6.11)

unde b
ef
= 0,5⋅b (figura 6.12) si coeficientul m = 0,75…1,25 [2], cu observatia ca pentru gaze
se adopta o valoare dubla.










Figura 6.12

Forta determinata de dilatarile termice este:

e e
ef
s s
et
t
A E
b
A E
L
a L t ?
F

+

⋅ ⋅
·
(6.12)

unde ∆t
et
este diferenta de temperatura între zona inelului O si suruburile de strângere, în °C;
L este lungimea de lucru a suruburilor, în m; α este coeficientul de dilatare termica pentru
materialul suruburilor (pentru otel α = 1,2⋅10
-5
°C
-1
); E
s
si E
e
sunt modulele de elasticitate ale
suruburilor si inelului O, respectiv, în Pa; A
s
si A
e
sunt ariile sectiunii suruburilor, respectiv
inelului O, în m
2
.
b
ef
p
p
ef
b

d
D
m
Organe de masini. Transmisii mecanice

182
La montaj:

F s b D p F
s ef m m
≤ ⋅ ⋅ ⋅ · (6.13)

unde σ
s
=2,8 MPa [2].
În practica industriala sunt folosite si alte mijloace de etansare fixa.
Sudarea este utilizata ca mijloc de îmbinare etansata a unor elemente de instalatii care
functioneaza sub presiune si temperaturi ridicate. Pintre avantaje sunt etansarea perfecta si
stabilitatea termica. Principalele dezavantaje sunt dificultatea controlului calitatii sudurii si
dificultatea prelucrarii pieselor ce urmeaza a fi sudate.
Asamblarea prin ajustaj cu strîngere este realizata fie prin încalzirea piesei
cuprinzatoare, fie prin racirea celei cuprinse. Avantajul principal este simplitatea constructiva.
Dezavantajele sunt: instalatii suplimentare de încalzire sau racire, etansarea nu mai
functioneaza dupa demontare.
Etansarile mandrinate reprezinta asamblari nedemontabile a unei tevi prin presarea si
largirea ei în alezajul unei piese masive.
Etansari cu garnituri cu efect de pana sunt folosite în special în instalatii pentru
presiuni ridicate.

6.4 Etansari mobile cu contact

Etansarile mobile cu contact sunt folosite atunci când între elementele etansarii exista
miscare relativa de rotatie si/sau de translatie.
În principiu, etansarile mobile cu contact folosesc o garnitura presata pe piesa mobila.
Pentru micsorarea frecarii si a uzurii dintre garnitura si piesa mobila, este obligatoriu ca între
ele sa existe lubrifiant. Aceasta va da nastere unui film hidrodinamic care reduce foarte mult
frecarea si elimina practic uzarea.
Dezavantajul acestui fenomen este legat de aparitia unor pierderi de lubrifiant care
sunt acceptabile pâna la un anumit nivel.
Dupa modul în care functioneaza, etansarile mobile cu contact se împart în: etansari cu
forta de etansare interioara, etansari cu forta de etansare exterioara si etansari de protectie.

6.4.1 Etansari cu forta de etansare interioara

Aceste etansari realizeza închiderea interstitiului dintre piese prin deformarea elastica
sau plastica a unei garnituri. Garniturile se executa din materiale moi, din materiale mixte sau
din materiale rigide.
Etansarea este realizata prin actiunea unei forte exterioare care actioneaza într-un
anasamblu denumita etansare cu presetupa sau etansare cu presgarnitura.
Garniturile din materiale moi se realizeaza din cânepa, bumbac, in, azbest, pâsla, piele,
cauciuc. Ele se prezinta sub forma de snur de sectiune patrata, dreptunghiulara sau rotunda,
obtinut prin rasucirea sau împletirea fibrelor sau din tesaturi împaturite.
Garniturile mixte sunt obtinute din material moale cu insertie metalica sub forma de
sârma, lamele, inele sau folii înfasurate.
În figura 6.13 sunt prezentate doua tipuri de etansari cu presetupa. În figura 6.13.a
etansarea este realizata cu o singura garnitura, în figura 6.13.b etansarea realizându-se cu mai
multe garnituri profilate.
Etansarea se realizeaza prin comprimarea garniturii din exterior, la strângerea
suruburilor. Forta de compresiune necesara nu se poate determina decât experimental.
Pentru proiectarea acestei etansari se pot folosi elementele geometrice indicate în
figura 6.14.
Etansari

183




















Figura 6.13











Figura 6.14

Forta de strângere a garniturii F
s
si forta de frecare F
f
se calculeaza cu [2]:

( )
4
p d d p
F
s
2 2
0
s
⋅ − ⋅
·
(6.14)
2
p h d µ
F
s
f
⋅ ⋅ ⋅
≈ (6.15)

unde p
s
= ϕ⋅p, iar coeficientul ϕ are valori date în tabelul 6.6. Cu p s-a notat presiunea de
lucru al mediului care urmeaza a fi etansat.

Tabelul 6.6
p [MPa] 0,6 1 1,6 2,5 4 6,4 10
ϕ 3 2,6 2,2 2 1,5 1,3 1,2

α
h
d
0

d

s

( )
( )
( )
. m µ 8 , 0 d 005 , 0 j
; d 5 , 2 5 , 1 s
; mm 30 3 s
; s 8 6 h ; d h
; d 5 3 d d
; 60 40 a
max
max
max 0
0
≤ ⋅ ·
⋅ ·
·
⋅ ≤ ·
⋅ + ·
° ·
K
K
K
K
K

a) b)
Organe de masini. Transmisii mecanice

184
Pentru etansarile tijelor de robinete exista diferite norme straine care stabilesc
grosimea garniturii.
În figura 6.15 este prezentata tipizarea garniturilor în functie de diametrul tijei dupa
standardul DIN 3780. Valorile grosimii garniturii sunt date în tabelul 6.7, iar numarul
garniturilor, z, se poate alege din tabelul 6.8.












Figura 6.15
Tabelul 6.7
d 4−4,5 5−7 8−11 12−18 20−26 28−36 38−50 53−75 80−120 125−125
s 2,5 3 4 5 6 8 10 12,5 16 20

Tabelul 6.8
p [MPa] <0,6 6−16 16−32 32−50 50−64 64−100 >100
z 4 5 6 7 8 10 12

6.4.2 Etansari cu forta de etansare exterioara

Aceste etansari folosesc pentru etansare o forta de etansare exterioara.
Daca forta exterioara este data de presiunea fluidului, principalele tipuri sunt etansari
cu garnituri manseta, cu inele profilate si prin membrane.
Principalele etansarile cu forta exterioara de alta natura sunt: etansari cu segmenti
metalici si etansari frontale.

6.4.2.1 Etansari prin garnituri manseta

Garniturile manseta realizeaza etansarea datorita fortei provenite de la fluidul etansat,
dar si datorita unei prestrângeri realizate la montaj. Acest proces se numeste autoetansare.
Din punct de vedere al procesului de etansare, elementul caracteristic al mansetelor
este buza de etansare. La miscarea de translatie a elementului mobil într- un mediu cu
presiune, buza de etansare are un dublu rol: de „razuire” a fluidului si de creare a unui
interstitiu convergent între ea si elementul mobil. Acest interstitiu, plin cu fluid, creaza efectul
hidrodinamic necesar functionarii corecte a etansarii.
La miscarea în sens invers are loc un fenomen similar, dar cu o grosime mai mica a
filmului fluid, diferenta celor doua grosimi dând în final pierderile de fluid.
Buza de etansare, plasata la interior trebuie sa aiba diametrul mai mic sau, respectiv,
mai mare decât al elementului mobil. Buza de etansare trebuie executata cu precizie ridicata,
trebuie sa fie neteda si sa fie lucioasa.
d

s

D

Etansari

185
De asemenea, suprafata piesei mobile trebuie sa aiba abateri geometrice reduse si
rugozitati mici:
4 , 0 R
a

.
În practica exista mai multe tipuri de mansete.













Figura 6.16 Figura 6.17

În figura 6.16 sunt prezentate garnituri manseta cu profil V, pentru presiune redusa
(figura 6.16.a) si pentru presiune ridicata (figura 6.16.b). Mansetele de acest tip se folosesc în
baterii de minimum trei, asamblate cu inel de presare si inel de reazem.
În figura 6.17 sunt prezentate garnituri manseta cu profil U, pentru presiune ridicata
(figura 6.17.a) si pentru presiune redusa (figura 6.17.b).









Figura 6.18 Figura 6.19

Garniturile manseta cu profil LI (pentru arbori) sunt rotunjite (figura 6.18.a) sau cu
muchie (figura 6.18.b).
Garniturile cu profil LE (figura 6.19) pentru alezaje sunt executate similar.
Eficienta etansarii este influentata de frecarea pe suprafetele de etansare care depinde
la rândul ei de numerosi factori.
Se apreciaza [2] ca frecarea statica este de 3−6 ori mai mare decât frecarea cinematica
si ca coeficientul de frecare depinde sensibil de presiunea fluidului etansat (µ = 0,1…0,3
pentru p = 4 MPa si µ = 0,01 pentru p = 20 MPa).
Durabilitatea, în ore, a garniturilor cu manseta din materiale moi se apreciaza cu:

n
p
k
T
3

,
`

.
|
·
(6.16)

unde k este un coeficient al profilului garniturii (pentru profilul U, k = 280⋅10
6
), p este
presiunea fluidului în MPa, n este numarul de curse duble pe minut.
a) b) a) b)
d
d
d
d
a) b) a) b)
Organe de masini. Transmisii mecanice

186
6.4.2.2 Etansari cu inele profilate

Etansarile cu inele profilate au avantajul eliminarii pericolului de extrudare în
interstitiu la presiuni mari. De aceea ele sunt folosite în locul inelelor O la etansarile mobile.
















Figura 6.20

Exista multe tipuri în functie de forma sectiunii: inele patrate sau dreptunghiulare
(figura 6.20.a) care rezista cel mai bine la extrudare dar au frecarea cea mai mare, inelele delta
sau triunghiulare (figura 6.20.b) sau alte forme (figura 6.20.c- f) care evita extrudarea dar au si
frecarea redusa.
Inelul cu patru lobi (quadring) acopera integral domeniul de folosire al inelelor O, evta
extrudarea si are frecarea redusa (figura 6.20.c,e).
Cu toate aceste avantaje, inelele profilate nu sunt folosite pe scara foarte mare
deoarece au un pret ridicat datorita tehnologiei pretentioase de fabricatie.

6.4.2.3 Etansari prin membrane si burdufuri

Membranele (diafragmele) sunt garnituri de etansare elastice care separa etans doua
medii diferite si care îsi modifica volumul în timpul functionarii. Presiunea fluidului se aplica
fie pe o parte a memranei, fie, alternativ, pe ambele parti.
Miscarea axiala a membranei, generata de presiune, se transmite unui piston sau unei
tije.
Exista si alte aplicatii, la care miscarea preluata pe cale mecanica este transmisa, prin
intermediul membranei, unui fluid sub forma de presiune sau serveste la pomparea fluidului.
Membranele se folosesc la aparate de masura, aparate hidraulice si pneumatice,
amortizoare, acumulatoare, pompe cu membrana etc.
Membranele se executa din diferite tipuri de cauciuc cu duritatea 43−80°ShA cu
insertii din fire textile (bumbac) sau sintetice (relon) pentru marirea rezistentei.
Dupa constructie, se pot deosebi:
− membrane plane, realizate din material elasic (figura 6.21);
− membrane ondulate (figura 6.22);
− membrane profilate (în forma de oala), având sectiune de forma tronconica.
Forma constructiva a membranei este impusa de posibilitatea miscarii axiale. Astfel, la
o membrana plana nu sunt admise miscari axiale mai mari de 5% din diametrul liber al
acesteia. Membranele profilate permit curse mai mari.
a) b)
c) d) e) f)
Etansari

187




















Figura 6.21 Figura 6.22

Membranele se executa cu diametre variind de la 10 mm pâna la 1000 mm.


6.4.2.4 Etansari cu segmenti metalici

Segmentii metalici asigura etansarea între piston si cilindru la
motoare termice, precum si la alte masini care functioneaza cu alte medii:
apa, vapori, ulei, aer, gaze etc.
În timpul functionarii, segmentul exercita o presiune pe suprafata
cilindrului. Aceasta presiune poate fi realizata prin elasticitatea proprie a
segmentului, datorita unui alt element elastic sau chiar prin actiunea
fluidului sub presiune. Exista deci, segmenti cu arcuire proprie, segmenti
cu arcuire suplimentara si segmenti cu arcuire exterioara.
Dupa constructie, segmentii pot fi simpli sau combinati din mai
multe bucati.
Segmentii îndeplinesc si rolul de repartitie a lubrifiantului în
cilindru, de reglare a debitului de lubrifiant. Din acest punct de vedere se
deosebesc segmenti de compresiune si segmenti de ungere.
Dupa forma fantei se deosebesc segmenti cu fanta simpla dreapta
(figura 6.23.a) sau oblica (figura 6.23.b,c), cu acoperire dreapta (figura
6.23.d), cu acoperire oarecare (figura 6.23.e,f,g), cu eclisa (figura 6.23.h).
Datorita inaccesibilitatii în timpul functionarii, segmentii nu pot fi
supravegheati în mod direct.
Etansarile cu segmenti nu asigura o etanseitate perfecta; debitul de pierderi trebuie
redus pâna la o valoare limita care, însa, trebuie sa asigure ungerea corespunzatoare.
Segmentii se executa din fonta cenusie (Fc 200, Fc 250) uneori fonta cu adaos de
siliciu. La instalatii pneumatice se folosesc segmentii din bronz.
Calculul segmentilor presupune verificarea de rezistenta atât la montaj cât si în timpul
functionarii.
d
D
h

s

a)
h

s

b)
h

s

c)
h

s

d)
h

s

e)
d
D
h

s

a)
h

s

b)
h

s

c)
h

s

d)
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h
Figura 6.23
Organe de masini. Transmisii mecanice

188
La montare, în segment apare un efort maxim σ dat de [1]:

2
2
D
e
E s ⋅ · (6.17)

unde E este modulul de elasticitate (Young), în MPa, e este grosimea segmentului (figura
6.24), în mm si D este diametrul alezajului cindrului, în mm.
De aici rezulta grosimea necesara a segmentului:

E
s
D e ⋅ · (6.18)

Pentru un segment de grosime constanta, montat în locas si presat pe cilindru,
presiunea medie într-o sectiune ϕ (figura 6.24) este.

2
f
sin D 3
s e
p
2 2
2
⋅ ⋅

·
(6.19)












Figura 6.24 Figura 6.25

Pentru p f ≈ si 1
2
f
sin
2
· si admitând acelasi efort unitar ca la montaj (6.17.)

E 3
s
p
2

·
(6.20)

Segmentul ideal ar trebui sa aiba presare constanta în fiecare punct de contact cu
suprafata cilindrului.
Se recomanda ca presiunea pe cilindru sa fie [1] de 0,01-0,12 MPa, valorile mici fiind
adoptate pentru viteze mari.
Pentru segmentul din figura 6.25, R este raza circumferintei fibrei neutre, iar R+∆R
este raza exterioara.
Se considera zona AB ca un solid încastrat în B, momentul încovoietor fiind:

2
a
sin R h p 2 M
2 2
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · (6.21)
ϕ
e
A
M
O
h
α
R+∆R
A
R
O
B
Etansari

189
Stiind ca momentul de inertie I este:

12
e b
I
3

· si ca
(6.22)
I E
M
R
R ?
R ? R
1
R
1
2

· ≈
+

(6.23)

Obtinem grosimea segmentului:

3
2
4
2
a
sin
R ? E
R p 24
e ⋅

⋅ ⋅
·
(6.24)

În mod evident, grosimea maxima a segmentului este.

3
4
max
R ? E
R p 24
e

⋅ ⋅
·
(6.25)

Corespunzator, se obtine consecutiv:

2
2 2
e
2
a
sin R p 12
s
⋅ ⋅ ⋅
·
(6.26)
2
max
2
max
e
R p 12
s
⋅ ⋅
· si în final
(6.27)
2
2
e E
R p 24
R
R ?

⋅ ⋅
· (6.28)
În literatura de specialitate se indica 08 , 0 03 , 0
R
R ?
K · si
20
1
30
1
R
e
L · .
Deschiderea inelului a poate fi calculata cu:

E e
R p p 36
a
2
4

⋅ ⋅ ⋅
· (6.29)

Forta de frecare totala este data de.

( ) p 84 , 0 s z h D µ p F
m f
⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · (6.30)

unde z este numarul de segmenti si σ
m
este presiunea medie exercitata de segment pe cilindru
la montaj.

6.4.2.5 Etansari frontale

Etansarile frontale sunt etansari cu contact care au rolul de a închide spatiile de iesire a
organelor de masini aflate în miscare de rotatie, spatii în care se afla fluide sub presiune.
Dispozitivele de etansare sunt folosite în toate domeniile tehnicii si, de aceea, nomenclatorul
acestora este foarte larg, iar cerintele si conditiile de exploatare sunt variate.
Organe de masini. Transmisii mecanice

190
Conditiile cerute unei etansari frontale eficiente sunt: mentinerea presiunii la valoarea
prescrisa, fara pierderi de fluid; rezistenta mecanica, chimica si la uzare, precum si stabilitate
termica ridicata; întretinere usoara; fiabilitate în functionare.
Etansarile frontale se folosesc în industria autovehiculelor, chimica, extractiva,
petroliera, a frigului, energetica, transporturi etc. Ele se folosesc la etansarea fluidelor
agresive chimic, curate sau cu particule abrazive. Presiunile de lucru pot varia între vidul
înaintat si 100 bar, temperaturile între –200°C si 1000°C, la viteze relative de pâna la 100 m/s.














Figura 6.26

Avantajele etansarilor frontale sunt: fiabilitate ridicata în exploatare; pierderi (prin
scurgeri) reduse sau nule; nu produc uzarea arborelui; constructie simpla, întretinere usoara.
Dezavantajele etansarilor frontale sunt: pret ridicat; precizie de executie ridicata;
materiale relativ scumpe.
Constructiv, o etansare axiala frontala are componentele specificate în figura 6.26 (1 si
2 – inele de etansare; 3 – etansare fixa cu inel; 4 – carcasa; 5 – arbore; SE – suprafata de
etansare). La acestea, în functie de destinatie, pot fi adaugate elemente de protectie, de
compensare, de baraj etc.
Etansarile frontale pot fi cu racire sau fara racire.
Din punct de vedere constructiv etansarile frontale pot fi simple, duble sau multiple,
respectiv cu mai multe suprafete de etansare. Aceste ultime doua tipuri pot fi concepute cu
fluid de blocare sau fara fluid de blocare.
Etansarile simple se folosesc pentru fluide curate la presiuni mici si mijlocii si
temperaturi mari. Etansarile duble sau multiple se utilizeaza pentru fluide cu particule
abrazive, chimic agresive la presiuni mijlocii si mari si temperaturi mari (în special în varianta
constructiva cu fluid de blocare).
Pentru determinarea bunei functionari, se considera coeficientul încarcarii etansarii.

i
H
i
H
p
p
A
A
K · · (6.31)

unde A – aria suprafetei; p – presiunea; H se refera la fluidul etansat; i – se refera la suprafata
de etansare.
Din punct de vedere al încarcarii etansarii, pot exista urmatoarele situatii:
− K<1, etansare descarcata, având A
H
<A
i
, debitul de scapari Q
S
>0, regim de frecare
fluid, coeficient de frecare redus, temperatura scazuta si posibilitate de deschidere a
etansarii:
b

b
h

1 2 3 4
5
SE
F
f
F
i
F
arc
F
H
Etansari

191
− K·0, etansare echilibrata, având debitul de scapari Q
S
·0, dar foarte greu de
controlat;
− K>0, etansare încarcata, având A
H
>A
I
, Q
S
·0, coeficient de frecare mare si
temperatura ridicata.
Închiderea etansarii este data de sistemul de forte care asigura contactul direct dintre
cele doua inele. Acestora li se cere sa îndeplineasca conditii deosebite ale suprafetei de
etansare: planeitate perfecta (de ordinul a 0,001 mm) si rugozitea R
a
=(0,15…0,3) µm.
Fortele care actioneaza într-o etansare frontala (figura 6.26) sunt: F
arc
este forta din arc
care închide etansarea la pornire si oprire; F
H
este forta data de presiunea fluidului; F
i
este
forta din interstitiu; F
f
este forta de frecare. Rezulta ca forta totala F
a
este.

f i H arc a
F F F F F t − + · (6.32)

Aceasta forta este foarte greu de controlat, datorita variatiilor permanente ale presiunii,
încarcarii si frecarii.
În timpul functionarii inelele sufera modificari. Acestea sunt dezechilibrari datorate
constructiei lor (tip grinda încastrata), deformatiilor mecanice impuse de sistemul de forte si
deformatiilor termice datorate frecarii.
Rezulta ca în timpul functionarii suprafetele nu mai ramân paralele, astfel încât
contactul se produce fie pe fâsia corespunzatoare diametrului interior, fie pe a celui exterior.
Aceste incoveniente pot fi remediate prin: alegerea unor materiale cu conductivitate
termica ridicata; buna cunoastere a câmpului de temperatura si proiectarea etansarii ca atare;
executarea inelelor cu latimi mici si grosimi mari; pastrarea regimului termic în limite
admisibile.
Regimul de ungere depinde de debitul de scapari, de geometria suprafetelor si de
regimul termic. Astfel Mayer si Seufert [4] au stabilit regimul de frecare în raport de
coeficientul încarcarii etansarii K.










Figura 6.27

Astfel, în fig. 6.27 s-au notat cu A regimul uscat sau limita, cu B regimul mixt si cu C
regimul fluid de lubrificatie pentru o etansare frontala.
Calculul de rezistenta (rigiditate) se face pentru pastrarea deformatiilor mecanice în
limite admisibile. Inelele de etansare pot fi calculate cu relatiile cunoscute valabile pentru
tuburi cu pereti grosi, cu determinarea tensiunii echivalente.
În unele cazuri, datorita fragilitatii inelului de etansare (materiale ceramice), acesta se
monteaza cu strângere elastica într- un inel suport de otel. Îmbinarea cu strângere elastica,
realizata astfel, se calculeaza cu metoda cunoscuta, cu considerarea efectelor termice.
Probleme de rezistenta mecanica pot fi abordate si pentru alte componente ale etansarii (arc,
bucsa de antrenare etc.) cu metode cunoscute.
Calculul de lubrificatie al etansarilor frontale se face prin analogie cu lagarele axiale
hidrostatice, dar cu deosebirile: etansarile lucreaza cu fluide cu proprietati reduse de ungere;
A
C
B
k
2
1
h
Organe de masini. Transmisii mecanice

192
fluidul de lucru se poate gasi la temperaturi înalte sau joase; debitul de scapari Q
S
este foarte
mic si se considera nul.
Modelul fizic este cel al curgerii unui fluid printre doua placi plane paralele.










Fig 6.28

Modelul matematic este dat de ecuatia lui Reynolds, ecuatia energiei si ecuatia de
stare.
Cu notatiile din figura 6.28, aceste ecuatii sunt:

( )
( ) ( ) ( )
( )
( )
( )
z
w
y
v
x
u
T
T ? ?
T , p ? ?
t , z , y , x p p
0 w ?
z
v ?
y
u ?
x t
?
dL T ?
c ?
?
z
T
w
y
T
v
x
T
u
z
T
3
?
u ? ?
z
p
?
1
z
dt
dw
y
T
3
?
u ? ?
y
p
?
1
y
dt
dv
x
T
3
?
u ? ?
x
p
?
1
x
dt
du
f


+


+


·
·
·
·
· ⋅


+ ⋅


+ ⋅


+


+ ⋅

·


⋅ +


⋅ +





⋅ + ⋅ +


⋅ − ·


⋅ + ⋅ +


⋅ − ·


+ ⋅ +


⋅ − ·

(6.33)

Pentru rezolvarea acestui sistem se presupun urmatoarele ipoteze simplificatoare:
suprafetele sunt plane rigide; curgerea este laminara si permanenta, iar densitatea
lubrifiantului ρ este constanta; fortele de inertie si de greutate sunt neglijabile în raport cu
distributia de presiuni; placile sunt de lungime infinita si, deci, variatiile vitezei în directiile
Ox si Oz sunt neglijabile în raport cu cea în directia Oy; temperatura, vâscozitatea si
conductibilitatea lubrifiantului sunt constante; grosimea filmului de lubrifiant h este constanta
si suficient de mare pentru ca sa existe frecare fluida si debit de scapari.
Necunoscutele sistemului (6.33) sunt componentele vitezei u,v,w(x,y,z,t), presiunea
p(x,y,z,t) si temperatura T(x,y,z,t).
Rezultatele acestui model nu sunt în totalitate confirmate de realitate. De aceea se fac
urmatoarele corectii:
U
1

p
p
a
h
y
-z
x
Etansari

193
- vâscozitatea dinamica ≠ ? ct, considerându-se o lege de variatie exponentiala, pentru
un calcul aproximativ, sau legea Roeland. Aceasta abordare duce la scaderea vâscozitatii cu
crestera temperaturii si, concomitent, la crestera vâscozitatii cu cresterea presiunii, caz
apropiat de realitate;
- Banerje arata ca grosimea lubrifiantului h ≠ ct, variatia datorându-se deformatiilor
elastice determinate de presiune si deformatiilor termice;
- temperatura trebuie considerata variabila dupa o lege patratica, exponentiala sau
considerata inclusa în legea vâscozitatii a lui Roeland.
Determinarea pierderilor de fluid se bazeaza, în primul rând pe rezultatele unor
încercari experimentale, cu atât mai mult, cu cât regimul de frecare pe suprafetele de etansare
este cel mai adesea semifluid si numai exceptional fluid. Pe de alta parte, notiunea de pierderi
admisibile de fluid este înca insuficient clarificata; exista astfel recomandari cuprinse între
0,0042 si 0,17 cm
3
/min, iar în literatura de specialitate se mai vorbeste si de pierderi nule, desi
aceste pierderi nule pot însemna câtiva cm
3
/ora, fara aparitia de picaturi.
Pierderile de fluid depind în primul rând de realizarea cât mai perfecta a contactului pe
suprafetele de etansare, de marimea rugozitatilor, de distributia de presiuni în interfata, de
regimul de frecare si de viteza. Vâscozitatea fluidului si latimea suprafetei de etansare nu
intervin ca influente într-o masura însemnata.
Regim de frecare limita. Desi nu se constata existenta unei presiuni p si nici a unei
pelicule continue în interfata, unele debite reduse pot exista printre microsuprafetele în
contact, prin difuzie accentuata de efecte centrifuge.
Pe baza unor numeroase încercari experimentale, pentru debitul de pierderi se
recomanda relatia:

( )
( )
2
2
0 a
p K
S ? p p d p
Q

⋅ ⋅ − ⋅ ⋅
· (6.34)

în care: d
a
este diametrul de admisie a fluidului în interstitiu; p
0
– presiunea exterioara; S –
factor de interfata [2]; λ– parametrul de rugozitate,
2
2 a
2
1 a
R R
h
?
+
· , h este grosimea
peliculei de lubrifiant si
2 , 1 a
R sunt rugozitatile inelelor.
Regim de frecare mixta. Pierderile de debit se apreciaza calitativ cu relatia.

( )
( )
2
2
0 a
p K
b v h p p d p
Q

⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅
≈ (6.35)

unde v – viteza medie pe suprafetele de etansare, n - turatia si b – latimea suprafetei de
etansare.
Regim de frecare fluida. Pierderile de debit, în regim hidrodinamic, la grosimi de film
mai mari de 3 – 10 µm se determina cu relatia aproximativa

( )
( )
3
3
0 a
p K
v b ?
p p d p Q

⋅ ⋅
⋅ − ⋅ ⋅ ≅ (6.36)

Fenomene de uzare. Uzarea poate sa aiba urmatoarele aspecte: uzare prin adeziune,
rezultat al fortelor intermoleculare în interfata; uzare prin adeziune, fie prin efecte directe ale
Organe de masini. Transmisii mecanice

194
suprafetelor de etansare, fie prin efectul particulelor abrazive in interfata; uzare prin
coroziune; uzare superficiala cu fisuri termice sau de oboseala; uzarea prin jet eroziv de lichid
sau gaz cu viteza mare. Aprecierea evolutiei fenomenelor de uzare, care se pot manifesta
concomitent prin câteva din aspectele mentionate, este dificila.
Pierderi prin frecare. Pentru determinarea momentului global de frecare trebuie
considerate doua componente:
- componenta frecarilor pe suprafata de etansare;
- componenta frecarilor în fluid la rotatia garniturii sau a pieselor componente mobile,
importanta îndeosebi la viteze mari.
Calculul termic. Calculul termic al etansarilor frontale prezinta interes, în primul rând,
pentru relizarea unui bilant termic convenabil pentru ansamblu. Caldura produsa prin frecare
la nivelul garniturii de etansare, împreuna cu caldura rezultata din frecarea elementelor mobile
în fluid vâscos trebuie transmise prin conductie, convectie si radiatie. La racirea naturala se
poate adauga o racire suplimentara cu circulatie de apa în corpul etansarii sau cu circulatie de
fluid la nivelul suprafetei de etansare. Calculul bilantului termic se efectueaza cu relatiile
cunoscute din termotehnica.

Tabelul 6.9
Material σ
c
σ
t
E ν ρ α⋅10
6
λ Observatii
Kel F
220-
560
32-40 1580 (0,3) 2,1 50
0,060-
0,4
Politriflor-
etilena
Nylon
50-
90
49-75
1800-
2800
(0,3)
1,09-
1,14
100-
140
0,14-
1,244
Poliamida 6
Rasina
Fenolica
70-
210
50-56
5200-
700
0,25
1,25-
1,3
25-60
0,116-
0,233
Fara
ingrediente
Rasina
sintetica
1
100-
175
35-49
21000-
35000
(0,25)
1,75-
1,25
19-26
0,418-
0,593
Rasina
sintetica cu
praf de piatra
Delrin - 70 3350 0,35 1,425 81 0,233
Rasina
acetalica
Cauciuc
durificat
-
100-
128
1050 (0,4)
1,3-
1,82
54 0,29
Cu amestec de
grafit
PTFE - 41
350-
1000
(0,5)
2,1-
2,3
70 0,233
Politetra-
floretilena
Carbon
III
310 49 180000 0,2 2,35 5,3 13,4
Impregnat cu
antimoniu
Grafit IV 100 5 10000 0,2 1,83 3,5 116.3
Impregnat cu
rasina sintetica
Invar - 450 150000 0,3 8.0 0,9 11 36% Ni; 3% C
Hastelloy
B
210 850 2140 (0,3) 9,24 10 11,3
62% Ni;
32% Mo
Oxid de
thoriu
1500 84 147000 0,36 0,69 9,2 10,5 ThO
2

Carbura
de
tungsten
4200 1200 560000 0,248 14,1 6,8 (58,1)
85% W C:
15% Co
Fonta cu
crom
1000 520 20300 0,28 7,25 10 46,5 1% Si; 12% C
Etansari

195
În Tabelul 6.9 sunt prezentate materiale folosite la etansarile frontale si caracteristicile
lor mecanice: σ
c
- rezistenta la compresiune, MPa; σ
t
- rezistenta la tractiune, MPa; ν -
coeficientul Poisson; ρ - densitatea, g/cm
3
; T
max
– temperatura maxima,
o
C; α - coeficientul de
dilatare liniara, (
o
C)
-1
; λ - conductivitatea termica, W/m•
o
C.

6.5 Etansari de protectie

6.5.1 Etansari cu inele de pâsla

Etansarile cu inele de pâsla sunt cele mai simple etansari. În general, inelele de pâsla
sunt folosite la etansarea capetelor de arbori.
Pâsla are mai multe proprietati: capilaritate (poate absori un volum de fluid de pâna la
25 % din propriul volum); este un material filtrant, putând retine impuritati de pâna la 0,7
µm; este un material neabraziv cu conditia ca arborele sa aiba o duritate superficiala mare.
Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de pâsla (din care rezulta
si dezavantajele lor) sunt prezentate succint în tabelul 6.10 în care d este diametrul arborelui,
în mm; n este turatia arborelui, în rot/min; R
a
este rugozitatea arborelui.

Tabelul 6.10
Parametrul
Etansari cu
inele de pâsla
Viteza
periferica
maxima [m/s]
Bataia radiala
maxima [µm]
Tip de
ungere
Duritatea minima
a arborelui
[HRC]
7 0,08 Unsoare 45
A
5 0,1 Ulei 45
Pentru d⋅n ≤ 100 000, R
a
≤ 6,3µm
B
Pentru d⋅n ≤ 150 000, R
a
≤ 1,6µm
Conditii de
functionare
admisa
C Temperatura ( ) C 90 C 15 t ° + ° − ∈ L














Figura 6.29

În figura 6.29 sunt prezentate trei tipuri de etansari cu inele de pâsla. Montarea
inelelor în capace dintr-o bucata (figura 6.29.a) este dificila, neajuns îndepartat în cazul
montarii cu capac suplimentar (figura 6.29.b). Inelele se mai pot monta si în carcase (figura
6.29.b). Inelele de pâsla si locasurile lor sunt standardizate. Inelele se pot obtine prin decupare
din placi sau din snur cu capetele taiate la 30°.

c) a) b)
Organe de masini. Transmisii mecanice

196
6.5.2 Etansari cu mansete de rotatie

Etansarile cu garnitura manseta de rotatie sunt destinate etansarii spatiilor dintre
piesele în miscare de rotatie. Ele nu sunt recomandate pentru miscarea transversala si
elicoidala. Exista o mare diversitate de mansete de rotatie (figura 6.30).










































Figura 6.30
Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de pâsla (din care rezulta
si dezavantajele lor) sunt prezentate succint în tabelul 6.11 în care d este diametrul arborelui,
în mm; n este turatia arborelui, în rot/min; R
a
este rugozitatea arborelui.
v) w) x) y) z)
a) b) c) d) e) f) Buza de
etansare
A
r
c

e
l
i
c
o
i
d
a
l

i
n
e
l
a
r

Armatura Inel de rigidizare
l) m) n) o) p)
q) r) s) t) u)
g) h) i) j) k)
Buza de
protectie
Buza de
protectie
Inel de rigidizare
Reazem
metalic
Etansari

197
Tabelul 6.11
R
a
maxima [µm] Viteza
periferica
maxima [m/s]
∆p maxim
[MPa]
Temperatura Duritatea
minima a
arborelui [HRC]
Arbore Alezaj
10 0,1 −30°…+250° 45 1,6 12,5

Valorile din tabel sunt orientative, pentru o alegere cât mai potrivita trebuie consultata
literatura de specialitate. De exemplu, pentru o rugozitate a arborelui R
a
= 0,8 µm si pentru o
viteza limita v = 10 m/s se poate etansa o diferenta de presiune de 5,6 MPa, în timp ce pentru
aceesi rugozitate, dar la v = 0,4 m/s, se poate etansa o diferenta de presiune de 30 MPa.
Etansarea se realizeaza prin apasarea exercitata pe suprafata arborelui de catre arcul
mansetei. Forta de întindere a arcurilor circumferentiale F
a
este [2].

( )
6
a
10 h d 02 , 0 01 , 0 F ⋅ ⋅ ⋅ · K (6.37)

unde h este latimea de contact în stare montata, în m; d este diametrul arborelui, în m.
Momentul de frecare pe suprafata de etansare este:

2
p h d µ p
M
m
2
f
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
·
(6.38)

unde p
m
· p + p
0
si p
0
· (0,02…0,04)⋅10
6
Pa, p fiind presiunea fluidului, în Pa.
La montaj, trebuie luate masurile necesare de protectie care se aplica tuturor
etansarilor cu materiale moi.

6.6 Etansari fara contact

Etansarile fara contact se folosesc în cazurile în care trebuie sa se evite contactul
dintre piesele care trebuie etansate. Lipsa contactului duce la aparitia unui intersttiu prin care
se va scurge un debit de fluid. Pentru micsorarea acestui debit se folosesc doua metode,
adeseori combinate: micsorarea interstitiului si adoptarea unui canal cu o forma potrivita
maririi rezistentei la înaintare a fluidului.
Lipsa contactului direct duce la eliminarea frecarii, a uzurii si a necesitatii lubrifierii
etansarii. Ca urmare, se evita toate fenomenele negative ale etansarilor mobile cu contact:
frecarea, uzura, griparea, supraîncalzirea si deformarea suprafetelor de contact, în cazul
vitezelor mari, fenomenele de stick-slip care însotesc miscarea la viteze mici etc.
Dezavantajul major al etansarilor fara contact este dat de executia extrem de
pretentioasa pentru obtinerea jocurilor mici si/sau a canalelor specifice. Aceasta executie duce
la cresterea pretului acestor etansari.
Proprietatile etansarilor fara contact fac ca ele sa fie utilizate în constructia de
turbomasini (turbine cu abur, turbine cu gaz, turbosuflante, turbocompresoare, pompe,
ventilatoare), compresoare cu piston, tehnica nucleara, constructii aerospatiale.
În figura 6.31 sunt prezentate mai multe tipuri de etansari fara contact.
Etansarea cu sicana este caracterizata prin o dimensiune constanta a interstitiului. Ele
se pot clasifica în etansari cu sicana simpla radiala (figura 6.31.a), etansari cu sicana simpla
axiala (figura 6.31.b), etansare compusa (figura 6.31.c) sau etansari multiple (figura 6.31.d,e).
Etansarile cu sicane simple sau compuse se folosesc pentru fluidele incompresibile la
care diferenta de presiune între cele doua spatii de etansat este neglijabila (pompe centrifuge,
ventilatoare, turbosuflante, turbocompresoare centrifuge).
Organe de masini. Transmisii mecanice

198



























Figura 6.31

Tabelul 6.12
Diametrul arborelui
d [mm]
δ f t
min
r L
10…45 0,2 1 1,5 1,5 13,5…27
45…80 0,3 1,5 2 2 18…36
80…110 0,4 2 2,5 2 18…36
110…180 0,5 2,5 3 2,5 22,5…45

Tabelul 6.12 prezinta câteva elemente geometrice ale diferitelor etansari fara contact.

În cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana axiala de sectiune constanta
(figura 6.31.a), daca se neglijeaza viteza de intrare în sicana, rezulta [4].

d
2
v
d
L
? p ?
2
h
⋅ ⋅ ⋅ · (6.39)

unde ∆p este caderea de presiune în sicana, λ este coeficientul de rezistenta al sicanei [1] care
se determina din diagrame în functie de numarul Reynolds Re si de tipul sectiunii de curgere
(pentru curgere laminara λ = 0,035…0,35 si pentru curgere turbulenta λ = 0,02…0,035), d
h

este diametrul hidraulic (d
h
≈ 2⋅λ), v este viteza medie si ρ este densitatea fluidului.
δ

L
a)
δ
d
1

b

d
2

b)
d)

δ

L
n
L
2
B

L
1
H

2r 3r
r
t
L
δ

e)

δ

c)
f
d

d

d

Etansari

199
Viteza medie din sectiunea inelara este.

d
p ?
L ? 12
d
c
2

⋅ ⋅
·
(6.40)

unde ν este vâscozitatea cinematica.
Debitul prin sicana având aria sectiunii transversale A
n
este.

v A µ Q
n
⋅ ⋅ · (6.41)

unde µ este coeficientul de debit.
Teoretic, coeficientul de rezistenta se poate calcula cu:

Re
96
? · , în care (6.42)
?
v d
Re
h

· (6.43)

Coeficientul de debit se poate calcula [1] cu relatia.

5 , 1
d 2
L ?
1
µ
+


·
(6.44)

În cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana cu labirint (figura 6.31.d),
format din n sicane de lungimi L
1
, L
2
… L
n
, caderea de presiune va fi.

( ) ?
2
v
? 1 n ?
2
v
?
2
v
2
1
?
2
v
d
L
? p ?
2
c
2 2 n
1
2
h
i
⋅ ⋅ ⋅ − + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ·

(6.45)

în care termenii din dreapta sunt, respectiv, caderea de presiune din cele n sicane, caderea de
presiune de la intrarea si de la iesirea din etansare si pierderea din camerele de turbionare.
Înlocuind d
h
si notând:

n 2 1
L L L L + + + · L , obtinem (6.46)
( ) ?
2
v
5 , 1 ? 1 n
d 2
L ?
p ?
2
c
⋅ ⋅
]
]
]

+ ⋅ − +


· (6.47)

Din aceasta formula rezulta viteza prin sicana:

( )
d
p ? 2
5 , 1 ? 1 n
d 2
L ?
1
v
c


+ ⋅ − +


·
(6.48)

si debitul este v A Q ⋅ · .
Organe de masini. Transmisii mecanice

200
Coeficientul de pierderi al unei camere turbionare ζ se citeste din diagrame, în functie
de raportul B/ρ; pentru B/ρ = 0…25, ζ = 0…0,7.
În cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana radiala de sectiune constanta
(figura 6.31.b), debitul va fi:

d
p ?
b ? 12
d d p
Q
2
m

⋅ ⋅
⋅ ⋅
·
(6.49)

unde
2
d d
d
2 1
m
+
· este diametrul mediu.
Daca numarul Reynolds de paseste valoarea critica Re
cr
≈ 4000, regimul de curgere
devine turbulent. De exemplu, la etansarile cu labirinti la presiuni ridicate, pentru gaze si
abur, debitul se poate calcula cu [2]:

( )
5 , 1 n
p 85 , 0
p pentru ,
p n
p p d
d
A
Q
1
2
1
2
2
2
1 i
+



− ⋅
⋅ ·
(6.50)
5 , 1 n
p 85 , 0
p pentru ,
5 , 1 n
p d
d
A
Q
1
2
1 i
+


+

⋅ · (6.51)

unde A
i
este aria suprafetei unui interstitiu.
Cunstructia etansarii fara contact trebuie sa tina cont si de posibilitatile de dilatare
termica ce pot provoca uzuri sau pierderi mari de fluid.

6.7 Etansari cu ferofluide

Etansarea cu ferofluide foloseste un fluid cu proprietati magnetice mentinut între piese
cu ajutorul unui magnet permanent. În figura 6.32, inelele de fluid magnetic se formeaza prin
închiderea fluxului magnetic generat de magnetul 2 prin piesele polare 1.















Figura 6.32

Avantajele acestui tip de etansare sunt: pierderi nule de fluid; nu necesita întretinere
timp îndelungat; functioneaza la turatii foarte mari (20000 − 30000 rot/min), respectiv la
viteze periferice mari (20 − 30 m/s).
1 2
Inele de fluid
magnetic
1
Etansari

201
Pierderile prin frecare sunt reduse si se pot calcula cu [3] relatia:

3 2 12
f
d n N ? 10 45 , 3 P ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·


(6.52)

unde P
f
este pierderea prin frecare, în W; η este vâscozitatea dinamica a fluidului, în N⋅s/m
2
;
N este numarul de inele; n este turatia, în rot/min; d este diametrul arborelui, în mm.
Aceste etansari pot fi folosite la etansarea de suprapresiuni, vid înaintat si pentru
gazele radioactive.

6.8 Etansari fara contact de protectie pentru rulmenti

Figura 6.33 prezinta câteva tipuri de etansari cu canale si combinate (labirinti, canale
elicoidale si canale circulare). Aceste etansari sunt destinate, în special, pentru rulmenti care
functioneaza cu unsoare, în medii murdare sau umede.




































Figura 6.33
a) b) c)
d) e) f)
g) h) i)
Organe de masini. Transmisii mecanice

202
Figurile 6.34.a, b si d prezinta solutii de etansare cu labirinti din tabla. Figurile 6.34.c,
e, f si h sunt aratate diferite solutii de etansare centrifugala. Exemple de etansare cu
deflectoare (inele centrifugale) sunt prezentate în figura 6.34.h, i, j, k [3].




























Figura 6.34


6.9 Bibliografie

1. Cristea, V., Creta, G., Ivan, D., Ardeleanu P., Etansari, Editura Tehnica, Bucuresti,
1973.
2. Gafitanu, M., s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, 1983, Bucuresti.
3. Draghici, I., Bejan, C., Moldovean, Gh., Achiriloaie, I., Chitu, E., Petrescu, N.,
Ciobota, M., Lazar, D., Cernahoschi, M., Diaconescu, D. V., Îndrumar de
proiectare în constructia de masini, Vol. 2, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982.
4. Trutnovski, K., Berührungsfreie Dichtungen, Düsseldorf, VDI Verlag, 1964.


a) b) c)
d) e) f) g)
h) i) j) k)

CUPRINS 1. Transmisii mecanice cu roti dintate ………………………………………………….. 1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice …………………………………………. 1.2 Generalitati privind angrenajele ……………………………………………………. 1.3 Clasificarea angrenajelor …………………………………………………………… 1.4 Procesul angrenarii …………………………………………………………………. 1.5 Legea fundamentala a angrenarii …………………………………………………… 1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa ………………………………. 1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti ............................... 1.8 Deplasarea danturii …………………………………………………………………. 1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire ………………………….………….. 1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior al angrenajelor cu dantura deplasata ......................................................................... 1.11 Alunecarea flancurilor …………………………………………………………….. 1.12 Modificarea danturii ………………………………………………………………. 1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil ……………………….. 1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura înclinata ………………………………… 1.15 Angrenaje conice ………………………………………………………………….. 1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii …………………………………………… 1.16.1 Ruperea statica …………………………………………………………………... 1.16.2 Ruperea prin oboseala …………………………………………………………… 1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting) ……………………... 1.16.4 Griparea ................................................................................................................. 1.16.5 Uzarea abraziva………………………………………………………………….. 1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie …………………… 1.18 Fortele nominale în angrenaje …………………………………………………….. 1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta ………………………………………… 1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura înclinata ……………………………………….. 1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta ……………………………………………. 1.19 Fortele dinamice exterioare ……………………………………………………….. 1.20 Fortele de frecare ………………………………………………………………….. 1.21 Repartitia neuniforma a încarcarii pe lungimea dintilor …………………………... 1.22 Repartitia frontala a încarcarii nominale ………………………………………….. 1.23 Angrenajul – sistem dinamic. Fortele dinamice interioare ………………………... 1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui …………………………………………….. 1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor ............................................................ 1.26 Angrenaje melcate .................................................................................................... 1.26.1 Caracteristici generale ........................................................................................... 1.26.2 Elemente geometrice principale ............................................................................ 1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul ......................................................................... 1.26.4 Fortele în angrenajul melcat cilindric ………………………………………...…. 1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate ……………….. 1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor …………………… 1.26.7 Calculul la încovoiere prin oboseala la piciorul dintelui ..………………………. 1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat ……………………………………..…… 9 9 10 11 12 13 16 19 20 22 26 29 30 31 33 39 43 43 44 44 45 45 45 46 46 47 48 48 49 51 53 54 56 58 61 61 62 66 67 68 68 69 69

Organe de masini. Transmisii mecanice 1.27 Ungerea angrenajelor ……………………………………………………………… 1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti ............... 1.29 Bibliografie ………………………………………………………………………... 2. Transmisii prin frecare ……………………………………………………………….. 2.1 Transmisii prin tractiune elastohidrodinamica …...….……………………………... 2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD …………………………………………………….. 2.1.2 Particularitati cinematice ......................................................................................... 2.1.3 Capacitatea portanta ………………………………………………………………. 2.1.4 Randamentul ……………………………………………………………………… 2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata ……………………… 2.2.1 Roti cilindrice cu periferia neteda ............................................................................ 2.2.2 Transmisii cu roti cilindrice canelate ....................................................................... 2.2.3 Transmisii cu roti conice …………………………………………………………. 2.2.4 Variatoare de turatie cu roti de frictiune ………………………………………….. 2.2.4.1 Variator cu roti frontale cu caracteristica liniara de reglaj ……………………... 2.2.4.2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj …………………... 2.2.4.3 Variator dublu …………………………………………………………………... 2.2.4.4 Variator conic …………………………………………………………………... 2.2.4.5 Alte variatoare ………………………………………………………………….. 2.3 Bibliografie …………………………………………………………………………. 3. Transmisii prin curele ………………………………………………………………... 3.1 Aspecte generale ……………………………………………………………………. 3.2 Clasificarea transmisiilor prin curele ……………………………………………….. 3.3 Transmisii prin curele late ………………………………………………………….. 3.3.1 Calculul curelelor late …………………………………………………………….. 3.3.1.1 Geometrie, forte si eforturi unitare în curele late ………………………………. 3.3.1.1.1 Aspecte rezultate din geometria transmisiei cu curele ……………………….. 3.3.1.1.2 Forte si eforturi ……………………………………………………………….. 3.3.2 Procesul de alunecare si patinare …………………………………………………. 3.3.3 Viteza de uzare si grosimea stratului uzat ………………………………………... 3.3.4 Fiabilitatea transmisiilor prin curele ……………………………………………… 3.4 Transmisii prin curele trapezoidale ………………………………………………… 3.4.1 Aspecte generale ………………………………………………………………….. 3.4.2 Consideratii practice ……………………………………………………………… 3.4.3 Calculul curelelor trapezoidale …………………………………………………… 3.4.4 Rotile transmisiei prin curele ……………………………………………………... 3.4.4.1 Rotile pentru curele late ………………………………………………………… 3.4.4.2 Rotile pentru curele trapezoidale ……………………………………………….. 3.4.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele ……………………………. 3.5 Bibliografie …………………………………………………………………………. 4. Lagare cu rostogolire ………………………………………………………………… 4.1 Generalitati …………………………………………………………………………. 4.1.1 Prezentare generala ……………………………………………………………….. 4.1.2 Tipurile de rulmenti. Clasificare ………………………………………………….. 4.1.3 Materiale. Tehnologii de executie ………………………………………………... 4.1.4 Simbolizarea rulmentilor …………………………………………………………. 4.2 Deformatii si forta maxima …………………………………………………………. 4.3 Uzarea rulmentilor ………………………………………………………………….. 4.4 Regimul EHD la rulmenti …………………………………………………………... 4.5 Ungerea si etansarea rulmentilor …………………………………………………… 4.6 Frecarea în rulmenti ………………………………………………………………… 6 70 73 74 75 75 76 76 78 78 78 80 81 83 85 85 86 87 88 88 90 91 91 91 93 94 94 94 94 98 100 100 101 101 102 103 104 104 105 105 105 107 107 107 108 109 109 110 111 112 113 114

......8.....Cuprins 4....7 Cuplajul cu element elastic toroidal ...7................. 5......... 5.......9 Calculul ambreiajului conic ……………………………………………………….........................1 Schema ambreiajului cu frictiune ………………………………………………… 5.....1 Generalitati ..1 Lagaruirea flotanta ………………………………………………………………... 5.....5...............5...7...........5 Cuplaje dintat cu arcuri serpuite ………………………………………………….6..............................8 Cuplajul elastic cu bolturi .6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune ...............1 Aspecte constructive ……………………………………………………………… 4.4 Cuplaje cu mobilitate combinata ………………………………………………….....10 Montarea rulmentilor (lagaruirea) ………………………………………………… 4. 5.......5...4.........5............... 5....... 5.....8 Cuplaje intermitente automate ……………………………………………………… 7 115 115 116 116 116 117 118 120 120 121 122 122 125 128 129 129 130 132 132 135 136 137 137 138 140 141 142 142 142 143 144 145 146 147 148 149 150 150 151 151 152 152 153 155 159 160 162 163 164 ...2 Fiabilitatea functionala globala a rulmentilor ……………………………………..................2 Cuplaje cu flanse …………………………………………………………………............. ……………………………………… 4.2 Lagaruirea cu rulment conducator ……………………………………………….......... 5......7.. 4............... 5.. 5...1 Cuplaje cu mobilitate axiala .........7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare .. 4...............6............3...1 Cuplaje cu manson ………………………………………………………………....7......... 5..4............................4.3......... 5....7.................. 5...........8.................3 Cupluri de materiale ……………………………………………………………… 5............ 5. 4..7.......................5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice …………………….......3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali ……………………………………………. 5...........10............3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara ......3 Cuplaje cu arcuri elicolidale cilindrice dispuse tangential ………………………............................................2 Sarcina si suprasarcina cuplajelor ………………………………………………….................5............ 5..3.............................2 Limitele practice de utilizare a rulmentilor.......8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti ……………………………………....................7..1 Ambreiaje cu craboti (cuplaje intermitente cu dantura frontala) …………………..............................6 Cuplaje intermitente rigide …………………………………………………………........ Cuplaje mecanice …………………………………………………………………….........13 Bibliografie ………………………………………………………………………........5.......... 5. 5......4 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide ……………………… 5..............5...9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori …………………… 4...... 4..... 5..........11 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali cu bile pe un singur rând în varianta rulment conducator – rulment liber ...... 5........5............ 5............. 5....... 4.................3 Cuplaje permanente fixe rigide ……………………………………………………. 4..............7................10....1 Factori de influenta ……………………………………………………………….1 Generalitati ……………………………………………………………………….......... 5........ 5......7........................ 5...............................6 Energia disipata în timpul ambreierii ..... 5....4.7 Fiabilitatea rulmentilor ……………………………………………………………... 5.....7......10............8 Calculul ambreiajului multidisc ………………………………………………….4 Probleme constructive ……………………………………………………………...................... 5.... 5.............2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala ………………………………………… 5..............2 Cuplaje cu mobilitate radiala ..........2 Caracteristica statica a cuplajelor ………………………………………………… 5.........4 Cuplaje cu arcuri lamelare dreptunghiulare montate radial ………………………..7..5 Bazele teoretice ale procesului de ambreiere .7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje) ………………………………………... 4...12 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali-axiali cu bile sau cu role tronconice ..2 Cerinte impuse ambreiajelor cu frictiune ………………………………………… 5...... 5....... 4.3 Cuplaje cu dinti frontali ....... 4......

................. 6........................3....8......4 Etansari mobile cu contact .........10 Bibliografie ………………………………………………………………………............................ 6...................5............................ 6....................3.......6 Etansari fara contact ..................... 5........5 Etansari frontale .....................................................1 Proprietatile etansarilor …………………………………………………………… 6............... Transmisii mecanice 5........................2 Etansari cu mansete de rotatie ...........4....2..........................1 Etansari cu garnituri plate ...........................................2......................3..2......... 5............................................... 6.............................................................................3..................... 6......................................3 Alegerea etansarilor ………………………………………………………………................................................ 6...........5....................4...........................2 Etansari cu garnituri profilate ..3 Etansari prin memb rane si burdufuri .........3.......................2................................................ 6................... 6. Etansari ………………………………………………………………………………............................................. 6......... 6....................... 5.......................4...................4.........4...................1...........3 Etansari fixe cu contact ....... 6........4.......................5 Etansari de protectie ........................1................ 6... 6.............Organe de masini.......9 Cuplaje de siguranta ............... 6....................................................................... 6............... 6......4 Etansari cu segmenti metalici ........................4................................................... 6.................................9 Bibliografie …………………………………………………………………………........................ 6....... 164 166 167 168 169 169 169 170 170 172 174 174 176 176 177 179 180 182 182 184 184 186 186 187 189 195 195 196 197 200 201 202 8 ......................………………………………………………………… 6. 6..............................1 Etansari cu contact direct ..............2............8.........................3 Etansarile îmbinarilor de conducte ..............2 Materiale pentru etansari ……………………………………………………………......................1 Etansari prin garnituri manseta ..2.2..2 Etansari cu inele profilate .................................1 Cuplaje unisens (de cursa libera) ............................... 6......................2 Clasificarea etansarilor ….............. 6...................7 Etansari cu ferofluide ..................1 Etansari cu inele de pâsla ......................... 6......... 6..............3............ 6..................................2 Etansari cu garnitura ..8 Etansari fara contact de protectie pentru rulmenti ......... 6......................................2 Etansari cu forta de etansare exterioara …………………………………………..............1...……………………………………………………………….....................1 Etansari cu forta de etansare interioara …………………………………………… 6.....2 Cuplaje centrifugale ………………………………………………………………........................................................................................................4 Etansari prin inele O ..1 Generalitati ..................................

turatia la iesirea din TM. n1 ≡ nMM.1.1. se poate realiza direct. iar masinile de lucru au. n2 ≡ nML.1.2. Mt a b Mt c Figura 1.a si 1. În figurile 1.2. de regula. pentru ca masinile motoare au turatii înalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au turatii reduse.b Utilizarea cuplajului este posibila atunci când arborele masinii motoare si cel al masinii de lucru pot fi asezati în prelungire (exceptând cazul cuplajului cardanic la care arborii pot face un anume unghi) si când nu este necesara modificarea turatiei masinii motoare ca marime sau/si ca sens de rotatie. turbocompresor – curba b) respectiv a unei masini motoare ideale (curba c). .curba a. efectuata în scopul transmiterii momentului de torsiune. De obicei se impune însa modificarea cantitativa a miscarii. caracteristici variabile în timp.1. printr-o transmisie mecanica TM (figura1. prin cuplajul C (figura 1. Apare deci necesitatea utilizarii transmisiilor mecanice pentru a îndeplini rolul de transformator de turatie si de moment de torsiune (cuplu). . Utilizarea transmisiilor mecanice este impusa si de faptul ca masinile motoare au caracteristici de putere si de moment de torsiune cvasiconstante.2.1 Generalitati privind transmisiile mecanice Legatura dintre masina motoare MM si masina de lucru ML (figura1.b sunt reprezentate caracteristicile unor masini de lucru (masina-unelta .a t Figura 1. TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE 1.2.b).a Figura 1.b t Principalii parametri ai unei transmisii mecanice sunt: turatia la intrarea în TM.1 a si b). adica a miscarii si a puterii.a) sau indirect. în functie de procesul tehnologic. MM n1 MM C ML C TM ML n2 C Figura 1.1.

raport de transmitere riguros constant.Organe de masini.mecanisme diferentiale M = 2. b) dupa modul de transmitere a momentului de torsiune: . randamentul total. roti de frictiune conjugate) . i1-2 = v1 / v2 .2 Generalitati privind angrenajele Angrenajul este un mecanism elementar format din doua roti dintate. una din roti antrenâ nd-o în miscare pe cealalta. Transmisiile mecanice sunt cele mai fiabile. uneori practic nelimitata. cu pozitie relativa fixa sau mobila.k = n j =1. 10 . P1 ≡ PMM.pret de cost ridicat (pentru realizare sunt neceare masini si scule speciale). curea trapezoidala.).prin forma (roti dintate conjugate = angrenaje. cu schimbarea caracteristicilor de miscare si de cuplu. lant.mecanisme desmodroame M = 1 .prin contact direct (angrenaje.reductoare de turatie (i1-2 = ct. în functie de tipul angrenajului). Avantajele transmisiilor prin roti dintate sunt: . .exploatare simpla. 1. Pe lânga transmisiile mecanice exista si transmisii electrice. . când se utilizeaza transmisii mecanice înseriate: ? total = ∏ ? i i =1 i =n Clasificarea transmisiilor mecanice poate fi facuta dupa mai multe criterii: a) dupa raportul de transmitere: .angrenajele induc în sistem zgomote si vibratii.. lanturi) d) dupa numarul gradelor de mobilitate: .puterea la intrarea în TM. fiecare rotitoare în jurul propriei axe. i1-2 < 1) . Parametri derivati: . hidraulice si pneumatice care fac obiectul altor discipline. .raportul de transmitere i1-2 = n1 / n2 sau.durabilitate ridicata. Modificarea turatiei poate fi continua sau în trepte. . roti de frictiune conjugate) c) dupa felul contactului dintre elementele componente . Transmiterea miscarii se face direct si fortat. rotatie alternanta. .. Dezavantajele transmisiilor prin roti dintate sunt: .99%. . P2 ≡ PML: . . k = 2 ∏ i j−k randamentul transmisiei mecanice η = P2 / P1 sau η = PML / PMM. translatie). i1-2 > 1) . când se utilizeaza transmisii mecanice înseriate: i total = - j= n −1.prin contact indirect (curele.variatoare de turatie (i1-2 ≠ ct.tipul miscarii (rotatie copleta.multiplicatoare de turatie (i1-2 = ct.prin forta de frecare (curea lata.sensurile de miscare la intrarea în TM si la iesirea din TM.gabarit redus.raportul de transmitere total. Transmisii mecanice . prin intermediul dintilor aflati succesiv în contact. .puterea la iesirea din TM.randament ridicat (70% . curea dintata) . dupa caz.

4.b) si angrenaj conic cu dinti drepti (figura 1.raportul minim de transmitere este 1/8 (la multiplicatoare de turatie cu o singura pereche de roti dintate cilindrice sau conice). Performantele angrenajelor: .b v Considerând axa instantanee de rotatie (AIR) ca generatoare comuna a rotilor dintate.puterea maxima transmisa este de 100.3.3.a este reprezentarea partiala a unui angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dinti drepti iar în figura 1.4. angrenaj cilindric interior cu dinti drepti (figura 1.raportul maxim de transmitere este 8 (la reductoare cu o singura pereche de roti dintate cilindrice sau conice) si de ordinul zecilor sau sutelor.a).a 1. în functie de pozitia acesteia fata de axa geometrica de rotatie se disting categoriile: angrenaj cilindric exterior cu dinti drepti (figura 1. În figura 1. . imposibilitatea modificarii continue a turatiei (la cutiile de viteza turatia poate fi modificata numai în trepte).c (AIR) Figura 1.Transmisii mecanice cu roti dintate imposibilitatea preluarii suprasarcinilor.b un angrenaj de tip roata dintata cu dinti drepti / cremaliera. la reductoare melcate.b 11 .4. .4. .angrenajul ofera cea mai ridicata precizie cinematica dintre toate transmisiile mecanice.4.3. r ?1 (AIR) (AIR) r ?1 r ?2 r ?2 r ?1 r ?2 Figura 1.4.c).000 kW.3.a Figura 1. O Mt n Fn - O1 Mt1 n1 n2 Mt2 O2 Figura 1.3 Clasificarea angrenajelor F CREMALIERA (roata cu numar infinit de dinti) Figura 1.

cazul particular al acestuia fiind angrenajul cu melc cilindric (figura1. r ?1 r ?2 (AIR) I I II II ROTI ELICOIDALE ROTI HIPOIDE Figura 1.5 Figura 1.c Procesul angrenarii este continuu.c).b Figura 1.7. Transmisii mecanice În cazul angrenajelor cilindrice si conice. Angrenajul II este hiperboloidal oarecare.a).6.a respectiv figura 1. obtinânduse un angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dantura înclinata (figura1. datorita faptului ca fiecare roata dintata are o familie de flancuri. devenind un angrenaj cu roti dintate conice cu dantura curba (figura1. omoloage. între suprafetele de rostogolire (hiperboloizi) nu exista o miscare de rostogolire pura decât într-un singur punct (figura 1. acesta se poate simplificat.6.b.6. AIR contine toate punctele care au viteza relativa nula dupa normala la axa. AIR contine toate punctele cu viteza relativa nula. fara alunecare. cele doua suprafete cilindrice.6.b). Contactul a doua flancuri (curbe de profil) se constituie într-o cupla cinematica superioara de clasa a IV-a.5). În acest caz. respectiv – în plan . Din angrenajul hiperboloidal central I se obtine si angrenajul cilindric încrucisat.4 Procesul angrenarii Figura 1. acesta poate fi simplificat.a 1.curbe de profil. 12 .Organe de masini. pentru inversarea miscarii exista o a doua familie de flancuri. practic. Elementele geometrice de baza ale angrenajului si ale unui dinte sunt prezentate în figura 1. Angrenajul I este hiperboloidal central. La angrenajele cu axe încrucisate. antiomoloage.7. respectiv conice fictive au rostogolire pura.6. respectiv – în plan .curbe de profil.6.

este necesar ca profilurile dintilor sa fie construite din astfel de curbe 13 . Cercul de rostogolire este cel care.a 1. conform denumirii. în oricare alt punct vQ1t . au razele r 1 si rw2 si w proprietatea ca nu au alunecare relativa ci doar rostogolire pura. Cercul de divizare este asociat fiecarei roti dintate. Cercurile care trec prin C se numesc cercuri de rostogolire. Cu vQ1t si vQ2t au fost notate componentele tangentiale ale vitezelor absolute ale punctului Q. Pentru a se transmite miscarea în mod continuu. trebuie ca O2 C / O1C = ct. fara ca acesta sa fie obligatoriu în angrenare. Punctul C se mai numeste si centrul instantaneu de rotatie relativ al rotilor (CIR).5 Legea fundamentala a angrenarii Piciorul dintelui Figura 1. se rostogoleste fara alunecare pe cercul de rostogolire conjugat. adica vQ1⋅ cosϕ1 = vQ2 ⋅ cosϕ2 . Rotile dintate corespunzatoare se numesc roti conjugate. Putem conchide ca. Pentru ca raportul ω1 / ω2 sa fie constant. Se poate formula acum legea fundamentala a angrenarii dupa cum urmeaza. Este evident ca vQ1 = R 1 ⋅ ω1 si vQ2 = R2 ⋅ ω2 care au componente dupa directia normala la ambele flancuri N – N si dupa directia tangentiala comuna la ambele flancuri T – T.b Presupunând ca angrenajul nu are erori si ca rotile sunt perfect rigide.8 este prezentat contactul flancurilor conjugate într. De aici rezulta R 1 ⋅ ω1 ⋅ cosϕ1 = R2 ⋅ ω2 ⋅ cosϕ2 . Mentionam ca cercul de divizare nu coincide totdeauna cu cercul de rostogo lire. apare necesar ca O2 K2 / O1K1 = ct. Deci. cu raport de transmitere constant. cele doua cercuri de rostogolire au o tangenta comuna.7. pentru ca raportul de transmitere i1 -2 sa fie constant. În C. R 1 ⋅ cosϕ1 = O1 K1 si R 1 ⋅ cosϕ2 = O2 K2 .Transmisii mecanice cu roti dintate Dintele este delimitat de o curba omoloaga C′ si de una antiomoloaga ?′ . Dar.2 – razele cercurilor de rostogolire Figura 1. Cercul de divizare se obtine prin sectionarea suprafetei de divizare cu un plan normal. se pot stabili conditiile pe care trebuie sa le îndeplinesca profilurile flancurilor pentru ca raportul de transmitere al angrenajului sa ramâna constant. aceste 1 1 ′ si C′2 devin suprafete curbe constituie profilul dintelui. Capul dintelui Linia flancului γ′ c1 ′ 1 n1 O1 rw1 c′2 γ′′c′′ 1 1 n2 rw2 O2 c ′2′ flanc Profilul dintelui Flancul dintelui rw1.un punct oarecare Q în care profilurile conjugate C1 ’ si C2 ’ au r r vitezele v Q1 si v Q2. adica ω1 ⋅ O1 K1 = ω2 ⋅ O2 K2 . numit polul angrenarii. Pentru angrenajul spatial. prin reducere la absurd. rezulta ca absolut necesara conditia vQ1n = vQ2n . viteza de alunecare este nula. pentru ca ω1 / ω2 sa fie constant. Se defineste suprafata de divizare ca fiind aceea pentru care grosimea dintelui este egala cu arcul corespunzator golului dintre dinti. nu trebuie sa-si schimbe pozitia pe linia centrelor O1 – O2 . punctul C. Pentru continuitatea angrenarii. Din triunghiurile asemenea O1K1C si O2 K2C obtinem relatia O1 K1 / O2 K2 = O1 C / O2C.vQ2t ≠ 0. curbele C1 reciproc înfasurate. În figura 1.7.

Punctul cojugat (dublu) de pe linia de angrenare se deplaseaza în acelasi timp cu punctele corespunzatoare de pe cercurile de rostogolire ale fiecarei roti. Segmentul AE se numeste segment de angrenare. În acest mod se asigura interschimbabilitatea rotilor. În timpul rostogolirii sculei pe viitorul profil. Curba 2 (figura1. respectiv rw2 + rw1 = O1 O2 . Observatii si consecinte: 1. Cubele de profil se rostogolesc reciproc. Rotilor dintate li se asociaza cercuri de rostogolire fictive care au o tangenta comuna si care satisfac relatia ω1⋅ rw1 = ω2⋅ rw2 ⋅ De aici rezulta r w2 / rw1 = constant. Procesul angrenarii poate fi acum mai concret studiat (figura 1. O2 ω2 T rω2 R2 ϕ2 Q K2 ϕ2 ϕ1 v Q2 n vQ1 = v n 2 Q N v tQ2 v tQ1 v Q1 K1 ′ (C1 ) (C′2 ) N T ϕ1 R1 rω1 ω1 N-N T-T O1 Figura 1. Angrenarea începe în punctul A. Pe aceasta proprietate se bazeaza generarea dintilor: scula taietoare (cu muchie dreapta) are pozitii relative succesive (prin rostogolire fara alunecare) a caror înfasuratoare este profilul dintelui. Cu aceeasi scula se pot realiza roti cu numere diferite de dinti. 3.8 4. când piciorul dintelui rotii cond ucatoare ia primul contact cu vârful dintelui rotii conduse. se realizeaza si miscarea alternativa perpendiculara pe planul profilului. Dreapta care uneste un punct oarecare Q al liniei de angrenare cu polul angrenarii este normala comuna a flancurilor în punctul de contact Q. Doua roti angreneaza între ele când normala comuna la profilurile dintilor în punctul de contact curent trece prin polul angrenarii. 14 Normala comuna a flancurilor Tangenta comuna la flancuri . 2. Rezulta ca profilurile dintilor sunt curbe reciproc înfasuratoare. Transmisii mecanice încât normala comuna în oricare punct de contact al lor sa intersecteze linia centrelor în acelasi punct C adica în polul angrenarii. Se defineste linia de angrenare ca fiind locul geometric al punctelor de contact a doua flancuri conjugate.10). pentru a se realiza aschierea.9) este înfasuratoarea pozitiilor succesive ale curbei 1. 5.Organe de masini.

pe segmentul BD angrenarea singulara a perechii n este cunoscuta sub numele de angrenare unipara. angrenare bipara (n+1) D E 15 .11 7. Perechea de dinti cu numarul n se afla deci în serviciu pe lungimea segmentului AE. daca exista în angrenare cel putin o pereche de dinti. Cum distanta dintre doi dinti consecutivi este pw.înaltimea piciorului unui dinte sa fie mai mare decât capul dintelui conjugat.liniile de angrenare sa fie simetrice fata de polul angrenarii. Pe segmentul AB angrenarea este bipara.pe care se afla în angrenare perechile de dinti cu numerele n si n + 1. de asemenea. pentru ca sa existe un joc functional. la fel ca pe segmentul AB.1. Notat cu ε.sa aiba acelasi pas.pe care se afla în angrenare perechile de dinti cu numerele n si n . A B C (n) (n-1) angrenare bipara angrenare unipara Figura 1.pe care se afla în angrenare perechea de dinti cu numarul n care a intrat în angrenare în punctul A si DE . . aceasta însemnând ca doua perechi de dinti se afla simultan în angrenare. este necesar ca raportul dintre arcul C1 ’CC1 ’’ si pw sa fie supraunitar. De-a lungul segmentului DE angrenarea este. acest raport se numeste grad de acoperire. BD . Pe linia de angrenare (figura 1.Transmisii mecanice cu roti dintate rω1 ω1 (2) (1) ′ C1 A B C D E ω2 rω2 C′′ 1 Figura 1.11) se disting segmentele: AB . În E perechea de dinti n si-a încheiat serviciul.10 Transmiterea miscarii are loc continuu. 6. Pentru ca rotile dintate sa fie interschimbabile trebuie ca: .9 Figura 1. . Daca ε > 1 exista simultan în angrenare mai multe perechi de dinti. adica pasul masurat ca arc pe cercul de rostogolire. bipara.

ruleta este reprezentata în doua pozitii: tangenta la cercul de baza în punctul Xo si tangenta la cercul de baza în punctul T. aceasta se rostogoleste fara alunecare pe cercul de baza. .marimea si directia fortei care actioneaza asupra dintelui sa nu se modifice. 16 .realizarea profilurilor dintilor sa se faca prin procedee tehnologice simple.sa fie respectata legea fundamentala a angrenarii. N T X αx T rx X0 θx ruleta T αx rb O N Figura 1. pentru ca tensiunile hertziene de contact sa fie cât mai mici. . Cerintele de mai sus sunt satisfacute total sau partial de curbele ciclice (cicloida. epicicloida. .12 În figura. Evolventa este descrisa de un punct al unei drepte care se rostogoleste fara alunecare peste un cerc fix numit cerc de baza a carui raza este rb.vitezele de alunecare relativa a flancurilor sa fie reduse. hipocicloida si evolventa).6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor.Organe de masini.curbura flancurilor sa fie redusa. inclusiv în cazul unor mici variatii a distantei între axe datorate erorilor de executie sau de montaj. Transmisii mecanice 1. Dreapta trasata cu linie întrerupta se numeste ruleta (cerc de raza infinita). . Evolventa Cerintele pentru curbele de profil sunt: . Geometria evolventei poate fi prezentata cu ajutorul notatiilor din figura 1.12. pentru ca angrenajul sa aiba randament ridicat.

13 Figura 1. ca raza de curbura a evolventei.2) (1.4) Relatiile (1. utilizând notatia “inv”. un punct oarecare X al evolventei este definit prin raza vectoare rx si prin unghiul de pozitie θx . este variabila: ? x = TX = rb ⋅ tg a x (1.5) Cu cât unghiul de presiune creste. angrenajul se blocheaza. de asemenea.14 În cazul angrenajului. Daca unghiul de presiune corespunzator se apropie de 90°. px t rω1 Fn N C rx αx N rω2 pb t rb Figura 1. Ruleta este normala la evolventa în oricare punct al acesteia si este simultan tangenta la cercul de baza. Se remarca faptul ca unghiul dintre directia fortei pe dinte si directia vitezei instantanee t – t este variabil. ca urmare. de la functia numita involuta: inv a x = tg a x − a x (1. notat cu α w.3) se mai poate scrie si altfel. se recomanda folosirea arcelor de evolventa mai departate de cercul de baza. Se observa.Transmisii mecanice cu roti dintate În coordonate polare.14) este egala cu pasul masurat ca arc pe cercul de baza.4) se numesc ecuatiile parametrice ale evolventei.1) si (1. scad tensiunilor hertziene de contact.1) Din definitia evolventei rezulta ca arcul (X0 T) este egal cu segmentul XT. 17 . unghiul de presiune corespunzator polului angrenarii devine unghi de angrenare.12). Rezulta: rb ⋅ (? x + a x ) = rb ⋅ tga x ? x = tg a x − a x (1. Cu α x se noteaza unghiul de presiune care este format de tangenta la profil T–T si raza vectoare rx (figura 1. cu atât scade curbura evolventei si. Relatia de definitie a razei vectoare este: rx = rb cos a x (1. N – N este normala comuna la flancurile conjugate.3) Relatia (1.13. În figura 1. Distanta dintre doua evolvente consecutive masurata pe normala comuna (figura 1. adica TX. deci.

Avantajul este acela ca solicitarea dintelui se face pe aceeasi directie. Ca urmare.15 a) Fie doi dinti cu profiluri evolventice în contact în punctul X.7) Pe de alta parte.8) Rezulta ca. linia de angrenare este o dreapta. montajului gresit al arborilor sau uzarii lagarelor) raportul de transmitere nu se modifica. iar unghiul de angrenare este constant. Rezulta ca locul geometric al punctelor succesive de contact dintre cele doua flancuri în timpul angrenarii se confunda cu normala comuna N – N. c) Profilurile în evolventa satisfac legea fundamentala a angrenarii. rezulta ca aceasta coincide cu tangenta interioara comuna la cercurile de baza având deci o directie unica.1) se poate scrie: px = pb cos a x (1. relatiile de calcul ale acestuia fiind: i 1−2 = ? 1 r w 2 rb 2 = = = ct . la schimbarea distantei dintre axe (datorita erorilor de executie. segmentul K1 K2 se numeste segment de angrenare. el se situeaza pe normala comuna. e) Raportul de transmitere este constant.Organe de masini. respectiv pe tangenta interioara comuna la cercurile de baza. Normala comuna a evolventelor trebuie sa fie tangenta atât la un cerc de baza cât si la celalalt.15 sunt urmatoarele: O1 N rω1 rb1 αω K1 αω t X K2 C t αω rb2 N rω2 O2 Figura 1. deoarece normala comuna în punctul de contact este unica si intersecteaza linia centrelor într-un punct fix. se schimba însa unghiul de angrenare. Transmisii mecanice Din (1. ? 2 rw1 rb1 (1. b) Oricare ar fi punctul de contact al celor doua flancuri în timpul angrenarii. cos a w = rb1 rb 2 = rw1 rw 2 (1.6) Caracteristicile angrenarii în evolventa determinate si cu ajutorul reprezentarii din figura 1. 18 .

. La angrenaje melcate. . modulul standardizat este modulul maxim. modulul axial este cel care se standardizeaza. Ambele cremaliere sunt reprezentate în figura 1. . Cercul de divizare este un cerc de rostogolire la prelucrare.16 Modulul m poate fi obtinut din relatiile po ⋅ z = π ⋅ d. . 19 .m – modulul danturii.17.înaltimea piciorului dintelui hof* = 1. . Se definesc marimile geometrice: . .po – pasul masurat pe cercul de divizare.diametrul de picior df = d . La roti dintate cilindrice cu dantura dreapta si la cele cu dantura înclinata.înaltimea piciorului dintelui hof = hof* ⋅ m.înaltimea dintelui ho = hoa + hof.Transmisii mecanice cu roti dintate 1. Valorile modulului sunt standardizate prin STAS 822 – 82. al sculelor de danturat.25. drept. Negativul acestui profil se numeste cremaliera generatoare care se materializeaza prin taisul activ.înaltimea capului dintelui hoa = hoa* ⋅ m. Având aceasta marime se mai pot calcula: .înaltimea de referinta a capului dintelui hoa* = 1. . Modulul standardizat permite reducerea numarului sculelor de danturat si asigura interschimbabilitatea rotilor dintate.diametrul de cap da = d + 2 ⋅ hoa.z – numarul de dinti. .diametrul de divizare d = m ⋅ z. La roti conice. .7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti Principalele elemente geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti sunt reprezentate în figura1. hoa B pO s e ho hof χ df d da Figura 1. .16. modulul standardizat se regaseste într-un plan normal pe dinte. respectiv m = p / π si m = d /z.2 ⋅ hof.pasul unghiular corespunzator unui dinte cu golul alaturat χ = 2 ⋅ π / z. Elementele geometrice ale danturii drepte sunt definite de profilul standardizat numit cremaliera de referinta (STAS 821 – 82).

în care x este deplasarea specifica de profil. grosimea dintelui (ca arc) va fi egala cu arcul deschiderii golului dintre dinti. Se observa ca dintele plus are o grosime la baza mai mare decât la celelalte variante constructive. Transmisii mecanice În figura 1. . hof* = 1. dintele plus este mai ascutit la vârf ceea ce face mai vulnerabila ruperea acestuia. adica fata de cercul de divizare. se obtine dantura plus deplasata sau dantura cu deplasare pozitiva de profil. Dantura astfel obtinuta se numeste dantura nedeplasata sau dantura zero. linia de referinta a cremalierei generatoare se pozitioneza ca tangenta la cercul de divizare.Organe de masini.înaltimea capului de referinta hoa = hoa* ⋅ m. comparativ. daca x1 + x2 ≠ 0. ceea ce înseamna ca sunt cele mai ieftine cu putinta.18 sunt prezentate.25.unghiul profilului de referinta α o = 20°. în care: h * = 1. În figura 1. comparativ în Tabelul 1.17 identificam urmatoarele elemente geometrice importante: po po /2 po /2 αo hoa cremaliera generatoare ho linia de referinta hof ro co cremaliera de referinta Figura 1. Pentru dantura plus deplasata.17 . caracteristica geometrica a fiecarei roti. 1.25.jocul de referinta la cap co = co * ⋅ m. . este vorba de angrenajul zero deplasat. Pe acest cerc.înaltimea dintelui de referinta ho = hoa + hof. daca x1 = − x2 .pasul de referinta po = π ⋅ m. pentru dantura zero si pentru dantura minus deplasata formulele de calcul ale elementelor geometrice sunt prezentate. Dintele minus are cea mai slaba rezistenta la încovoire.1.8 Deplasarea danturii În procesul de prelucrare a danturii unei roti dintate. dar prezinta avantajul unei elasticitati mai ridicate cu efecte favorabile pentru dinamica angrenajului. elementele geometrice care definesc dantura zero si danturile cu deplasare de profil. având deci rezistenta maxima la încovoiere. În acelasi timp. Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este pozitionata prin apropierea de cercul de baza. se obtine angrenajul zero. Se remarca faptul ca muchiile sculelor aschietoare oa sunt drepte. Deplasarea se face deci cu marimea ± x ⋅ m.înaltimea piciorului de referinta = hof* ⋅ m. 20 . Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este retrasa spre exterior fata de pozitia anterioara. . se obtine dantura minus deplasata sau dantura cu deplasare negativa de profil. angrenajul este deplasat. co * = 0. Daca x1 = x2 . ca si la cremaliera generatoare. sectionând cercul de divizare. . .

11) (1.= ha.= m ⋅ (hoa* .9) p  − s = m ⋅  − 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  2  p  + s = m ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tga 0  2  s = s 0 − 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tga 0 .+ hf. p  − e = m ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tga 0  2  p   + e = m ⋅  − 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  2  (1.1 se mai pot calcula.= d .= m ⋅ (hof* + x) h.18 Curbura dintelui plus este mai mica.2 ⋅ hf+ DANTURA ZERO hoa = m ⋅ hoa* = m hof = m ⋅ hoa* = 1. pentru dintele plus.13) (1. s = s 0 + 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tg a 0 .x) h+ = ha+ + hf+ =2.25⋅m d=m ⋅z dw.=2.= d + 2 ⋅ hadf.25 ⋅ m ho = m ⋅ (hoa* + hof* ) =2. e0 = m ⋅ − + (1. e = e 0 − 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tga 0 .Transmisii mecanice cu roti dintate h+ a d+ a + d oa 0 − da h oa h− a h+ f h of + xm . marimile mentionate sunt: s0 = m ⋅ − + p 2 (1.x) hf.2 ⋅ hf- Asa cum s-a aratat. astfel încât tensiunile hertziene de contact sunt mai reduse în comparatie cu celelalte variante constructive prezentate. hoa* = 1 si hof* = 1. pentru dintele zero.25.= d ⋅ cosα o / cosα w da.12) p 2 e = e 0 + 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tga 0 . respectiv pentru dintele minus.25⋅m d=m ⋅z dw+ = d ⋅ cosα o / cosα w da+ = d + 2 ⋅ ha+ df+ = d . Astfel. pentru variantele constructive studiate si grosimea s a dintelui (ca arc) si arcul e corespunzator deschiderii dintre doi dinti. 21 .1 DANTURA PLUS ha+ = m ⋅ (hoa* + x) hf+ = m ⋅ (hof* .xm h− f db Linia de referinta a cremalierei generatoare d − d of f df + d Figura 1.10) (1.14) Tabelul 1. Fata de elementele prezentate în Tabelul 1.2 ⋅ hof DANTURA MINUS ha.25⋅m d=m ⋅z dw = d da = d + 2 ⋅ hoa df = d .

conducând la diminuarea segmentului de angrenare si a gradului de acoperire. asa cum s-a întâmplat la dintele prezentat în figura1. segmentul O1 K1 va reprezenta raza minima a cercului de baza al rotii dintate care se poate prelucra fara subtaiere.a Aceasta înseamna ca primul punct de contact al dintelui cremalierei generatoare cu dreapta de angrenare trebuie sa fie în interiorul segmentului CK1 iar la limita chiar în K1 .b la care s-a produs subtaierea. Dintele cu subtaiere are rezistenta redusa la încovoiere. Din triunghiul CK1 F rezulta: h 0a = CK1 ⋅ sin a 0 = d1 ⋅ sin z 1min a2 a2 0 = m ⋅ z1 min ⋅ sin 0 2 2 * h h 2 2 = 2 ⋅ 0a ⋅ sin a 0 = 2 ⋅ 0a 2 = m sin a 0 sin a 2 0 (1. se obtine numarul minim teoretic de dinti al unei roti care se poate prelucra fara subtaiere si anume: z 1min ≅ 17 dinti Practic: z 1min practic = 5 ⋅ z 1min ≅ 14 dinti 6 (1.17) (1.19.16) Pentru unghiul de referinta α o = 20° standardizat.Organe de masini. Deci.18) Dintii cu subtaiere au flancurile evolventice incomplete.9 Subtaierea si intreferenta. C αo K1 αo F hoa r1 = d1 2 rb1 O1 Figura 1.19. adica fara a se decupa din materialul de la baza dintelui. 22 .19 a).15) (1. Gradul de acoperire Pentru ca întreg flancul dintelui sa fie evolventic este necesar ca dintele sculei sa începa aschierea în interiorul segmentului de angrenare K1 K2 (figura 1. Transmisii mecanice 1.

O1 αw d b1 2 dA2 2 d dE 1 K1 A1. Cu notatiile din figura 1. respectiv dE2.19. în timpul careia vârful dintelui rotii conduse 2 sapa la baza dintelui conducator 1.b Interferenta este fenomenul care apare în functionare atunci când intrarea în angrenare are loc în afara segmentului teoretic optim K1 K2 .Transmisii mecanice cu roti dintate evolventa nonevolventa Dinte subtaiat Figura 1.2 K2 dE2 2 dA2 2 d b2 2 αw O2 Figura 1. Acest lucru face imposibila functionarea angrenajului sau conduce la functionare fortata.20 23 a .20 se pot stabili razele punctelor de intrare si de iesire din angrenare dA1.2 C E1.

25) (1.2 )   d l1.27) Pentru evitarea interferentei danturii se pun conditiile: dA1 ≥ dl 1 24 (1. 2 = d b1.20 si relatiei (1.22) Referitor la gradul de acoperire total ε α care caracterizeaza angrenajul cilindric cu dinti drepti.19) (1. Pentru asigurarea continuitatii angrenarii este necesar ca ε α ≥ 1. Pentru cazul utilizarii frezei melcate care.21) (1.23) − d 21 2 b e1 = 2 ⋅ p ⋅ m ⋅ cos a 0 2 a1 (d ) 1 (1.28) . ca scula. relatiile de calcul pentru diametrele începutului profilului evolventic sunt:   (1 − x1.1) rezulta: d A1 = d E2 în care: d b1 cos a A1 db2 = cos a E 2 (1. suntem în masura sa înregistram diametrele începutului profilului evolventic. are profilul cremalierei generatoare.2 ⋅ 1 + tg a 0 − 2 ⋅  z1.24) − d22 2 b e2 = 2 ⋅ p ⋅ m ⋅ cos a 0 sin a 0 ea = a ⋅ p ⋅ m ⋅ cos a 0 2 a2 (d ) 1 (1.20) tga A1 = 2 ⋅ p ⋅ tga E 2 (e a − e 2 ) z1 (e − e 2 ) = 2 ⋅p ⋅ a z2 (1.1 pentru angrenajele precise apartinând claselor 5. aceste marimi depind de procedeul tehnologic folosit la executia danturii. Pornind de rezultatele obtinute mai sus. 2 ⋅ cos a 0 ⋅ sin a 0       1 2 2     (1.26) unde a este distanta dintre axele rotilor. facem precizarea ca: e a = e1 + e 2 − e a în care: (1. Transmisii mecanice Astfel. conform figurii 1. 6 si 7.Organe de masini.

. .scurtarea capului dintilor rotii mari (fapt care are ca efect micsorarea segmentului de angrenare si scaderea gradului de acoperire). prin interferenta. succint.modificarea profilului dintilor rotii mari (conduse).a Figura 1.utilizarea unor scule cu unghiul α o marit (scule nestandardizate deci mai scumpe). fara demonstratii.21. z < z min si z min = 17 (1. poate fi urmarita în figura 1.b reprezinta curba dupa care se produce. Linia punctata din figura1.21. capul dintelui rotii conduse trebuie sa înceapa angrenarea cu piciorul dintelui rotii conducatoare într-un punct situat pe profilul evolventic al acestuia.construirea profilului dintilor rotii mici (conducatoare) dupa traiectoria descrisa de vârful dintilor rotii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela ca scade rezistenta la încovoiere).a si b. se va produce uzarea piciorului dintelui conducator si eventual ruperea acestuia. Pentru evitarea interferentei pot fi adoptate urmatoarele masuri: . La angrenarea fara interferenta. . pentru a nu se interfera cu profilul dintilor rotii conducatoare (procedeu scump).21.b Se remarca faptul ca fenomenul interferentei se poate produce la angrenajele cu z 1 foarte mic. nu vor exista în angrenare curbe reciproc înfasuratoare. adica pentru obtinerea unui ansamblu cu gabarit minim.realizarea dintilor rotii conducatoare cu deplasare pozitiva de profil (procedeu uzual si ieftin) cu valoarea: x nec = (z min − z ) z min . uzarea dintelui conducator.30) O1 rl1 rA1 A E K1 K2 r12 rE2 curba dupa care se produce uzarea daca exista interferenta O2 Figura 1. ceea ce ar conduce la efectul secundar al maririi fortelor din angrenaj. numar ales astfel pentru cresterea raportului de transmitere. respectiv din lagare. 25 . în caz contrar.Transmisii mecanice cu roti dintate dE2 ≥ dl 2 (1.21. .29) Ilustrarea celor prezentate mai sus.

respectiv golului dintre dinti cu valori inegale. rezulta: (1. arcul EF este egal cu arcul sx / 2. Transmisii mecanice 1. arcul plinului dintelui (“grosimea”) are expresia de calcul: sd = s = + + p0 p  + 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tg a 0 = m ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  2 2  (1.35) 26 . se vor reproduce pe cercul de divizare arcele plinului.22 poate determina arcul sx corespunzator grosimii unui dinte la raza rx .22 rb inv α v F cerc de vârf cerc de cap oarecare cerc de rostogolire cerc de G divizare cerc de baza r rw rx ra rv Arcul EF este egal cu diferenta dintre arcele EG si FG. se poate deci scrie succesiv: sx = rx ⋅ inv a v − rx ⋅ inv a x 2 s d = 2 ⋅ r ⋅ (inv a v − inv a 0 ) Cunoscând ca: rx = rb / cosα x .raza cercului de rostogolire. ra .31) (1. astfel. r – raza cercului de divizare si rb .34) Pentru fiecare dinte generat cu deplasare pozitiva. în acelasi timp. r w .raza cercului de baza. Au fost facute notatiile: rv raza cercului de vârf. r = rb / cosα o si rw = rb / cosα w.Organe de masini.raza cercului de cap.33) (1.10 Unghiul de angrenare.32) cos a 0 cos a w cos a 0 rx = r ⋅ cos a x rw = r ⋅ (1. (coarda) gx s sw d sx sa E δx sb αv αa αx αo inv α x Figura 1. distanta dintre axe si jocul la picior al angrenajelor cu dantura deplasata Cu ajutorul notatiilor din figura1.

se poate scrie succesiv: p w1 = p w 2 = p w = p 0 ⋅ cos a 0 cos a 0 = p ⋅m⋅ cos a w cos a w 27 (1. adica sw1 = ew2 sau. Cele doua roti au acelasi modul si acelasi unghi masurat pe cercul de divizare corespunzator α d = α o .38) în care. expresia generala pentru sx devine: p     + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0   2   s x = 2 ⋅ rx ⋅  + inv a 0 − inv a x  z       (1.37) Cu aceasta determinare. Relatiile prezentate pentru deplasare pozitiva de profil sunt aplicabile si în cazul deplasarii negative de profil daca în loc de (+ x) se va înlocui (.32) si punând conditia sd+ = sd . Montarea rotilor pentru angrenare se face astfel încât grosimea dintelui masurata ca arc pe cercul de rostogolire al unei roti sa fie egala cu deschiderea golului masurata ca arc de pe cercul de rostogolire al celeilalte roti. cu rx = ra si ra = r ⋅ cosα o / cosα a .Transmisii mecanice cu roti dintate Având în vedere (1. obtinem relatia generala pentru calculul arcului grosimii dintelui cu o deplasare oarecare de profil.36) Cum r = m ⋅ z / 2. dupa ce se face se face substitutia 2 ⋅ rx = 2 ⋅ r ⋅ cosα o / cosα x = m ⋅ z ⋅ cosα o / cosα x .39) va rezulta sa. aceasta înseamna ca unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinta. Cum pasii pe cercurile de rostogolire sunt egali.41) . Pentru controlul fabricatiei rotii este necesara cunoasterea marimii corzii gx : (1. sw2 = ew1.40) Fie doua roti dintate generate de o aceeasi cremaliera a carei linie de referinta este deplasata pentru fiecare roata în parte fata de cercul de divizare corespunzator. iar unghiul de angrenare α w este acelasi la ambele roti.x): p     2 + 2 ⋅ x ⋅ tga 0     + inv a − inv a   0 x z      s x = m ⋅ z ⋅ cos a 0 ⋅  cos a x Pentru particularizare. se obtine expresia: inv a v = 1 p  ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  + inv a 0 z 2  (1. din (1. tangent la primul.39) g x = 2 ⋅ r x ⋅ sin d x = 2 ⋅ rb ⋅ sin (inv a v − inv a x ) cos a x (1. rezulta: p  2 ⋅ r ⋅ (inv a v − inv a 0 ) = m ⋅  + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0  2  (1.

43) Egalând sw1 cu e w2.23 28 .47) Cu notatiile deja utilizate se obtin apoi relatiile:  cos a 0  c = a0 ⋅ − 1 + c 0 − m ⋅ (x1 + x 2 )  cos a   w  (1. 1 c 2 Figura 1. angrenajul functioneaza fara riscul de a se bloca. se poate calcula unghiul de angrenare α w. daca c ≥ 0.44) Daca suma (x1 + x2 ) este cunoscuta. Transmisii mecanice s w1  p     + 2 ⋅ x1 ⋅ tg a 0   1  2   = m ⋅ z1 ⋅ cos a 0 ⋅  + inv a 0 − inv a w  ⋅ z1   cos a w     p     − 2 ⋅ x 2 ⋅ tga 0   1 2   = m ⋅ z 2 ⋅ cos a 0 ⋅  − inv a 0 + inv a w  ⋅ z2   cos a w     (1. În situatia în care c < 0.Organe de masini.1 ⋅ m. astfel: c = a − (ra1 − rf 2 ) sau c = a − (ra 2 − rf 1 ) (1.48) Daca α w = α o si x1 + x2 = 0. jocul la picior scade. rezulta în final relatia de calcul pentru suma deplasarilor de profil: x1 + x 2 = (z1 + z 2 ) ⋅ (inv a w − inv a 0 ) 2 ⋅ tga 0 (1.1 ⋅ m.46) Jocul la picior c se determina pe baza reprentarii din figura 1.23. Se poate calcula mai departe distanta dintre axele rotilor fara deplasare de profil conjugate (ao ). S-a mai facut deja observatia ca nu este totdeauna recomandata scurtarea dintilor pentru ca acasta conduce la scaderea gradului de acoperire. respectiv cu deplasare de profil conjugate (a) astfel: a 0 = r1 + r2 = m ⋅ (z1 + z 2 ) ( z1 + z 2 ) 2 2 (1. Pe de alta parte. angrenajul se poate bloca. atunci c = co .45) a = rw1 + rw 2 = m ⋅ ⋅ cos a 0 cos a w (1. situatia poate fi evitata doar prin scurtarea corespunzatoare a capetelor dintilor. daca x1 + x2 > 0.42) e w2 (1.

În polul angrenarii. adica vQ1n = vQ2n .50) În punctele K1 si K2 . Dar componentele tangentiale ale acelorasi viteze nu sunt egale (vQ1t ≠ vQ2t ) astfel încât apare alunecarea relativa a flancurilor. Componentele tangentiale ale vitezelor sunt: v t 1 = K 1Q ⋅ ? 1 = ? 1 ⋅ ? 1 Q v t 2 = K 2Q ⋅ ? 2 = ? 2 ⋅ ? 2 Q (1.24 segmentul K1 K2 face parte din normala la flancurile dintilor aflati în contact în punctul oarecare Q si în toate punctele succesive de angrenare aflate între A si E. Pentru ca Q1 angrenarea sa fie corecta este necesar ca proiectiile pe normala ale vitezelor sa fie egale. de o parte si de alta a polului angrenarii. vQ1t = vQ2t .49) (1. ceea ce înseamna ca 29 .Transmisii mecanice cu roti dintate 1.11 Alunecarea flancurilor În figura 1. componentele vitezelor tangentiale au valori maxime.24 Vitezele absolute ale punctului Q sunt: v = O1 Q ⋅ ω1 si vQ2 = O2Q ⋅ ω2 . ra1 O1 rb1 rw1 rf1 v Q1 vQ2 αω ω1 K1 A C Q t v tQ 2 v Q1 E vn 1 = v n 2 Q Q K2 v Q1 ⊥ O1Q rf2 rb2 q v Q2 ⊥ O 2 Q ra2 rw2 αω ω2 ρ1 ρ2 a⋅sinαω O2 (v ) v tC1 + (v ) t Q1 max t Q 2 max − v tC 2 Figura 1. punctul C.

În figura 1. la dintele rotii conducatoare si de la picior. Daca αo < 20°. Cresterea lui α o are ca efect si cresterea fortelor din angrenaj.a Figura1. operatie numita flancare.Organe de masini. Curbele de flancare sunt.51) Stiind ca ρ1 = K1 C + CQ si ρ2 = K2C – CQ si ca K1C ⋅ ω1 = K2 C ⋅ ω2 .schimbarea pozitiei liniei de referinta a cremalierei generatoare fata de cercul de divizare prin deplasare spre centrul acestuia (deplasare negativa) sau în exteriorul acestuia (deplasare pozitiva). respectiv flancarea capului si flancarea piciorului. În toate celelalte puncte ale segmentului de angrenare. creste portanta si scade numarul de dinti la care apare subtaierea. de obicei. . Q va = ?1 ⋅ ? 1 − ? 2 ⋅ ? 2 (1.25. rezula expresia finala pentru calculul vitezei de alunecare: va = ± q ⋅ (ω1 + ω2 ) (1. Aceasta prelucrare are ca scop atenuarea socurilor la intrarea în angrenare datorate abaterilor de pas si deformatiilor dintilor sub sarcina. la dintele rotii conduse. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele mai mari valori. creste rezistenta acestuia la încovoiere. Daca dintele este scurtat.52) în care q = CQ.utilizarea unor scule nestandardizate caracterizate prin α o ≠ 20°. Fortele de frecare sunt îndreptate de la cercul de rostogolire spre vârf. de-o parte si de alta a punctului C. diferenta dintre componentele tangentiale ale vitezelor vQ1 si vQ2 conduce la viteza de alunecare va : t v a = v Q1 − v t 2 . Transmisii mecanice alunecarea relativa este nula. .scurtarea capetelor dintilor. dar scade gradul de acoperire. ∆a ∆ha ∆hf dA Figura 1.25.25. 1.prelucrarea danturii în lungul acestora. evolventice de la vârf pâna la punctul de pe flanc corespunzator începerii 30 . apare pericolul uzarii prin gripaj. rezulta dinti elastici si nivel redus al zgomotului angrenajului. respectiv de la vârf. hoa* ≠ 1 si/sau co ≠ 0. Modalitatile de a modifica dantura sunt: .b ∆f Figura 1. daca αo > 20°.a si b sunt schematizate posibilele variante de flancare a danturii.26 . Semnul ± arata ca de o parte si de alta a polului angrenarii viteza de alunecare are sensuri diferite.25. în polul angrenarii forta de frecare îsi schimba sensul pentru ambii dinti aflati în angrenare. respectiv spre picior. de-o parte si de alta a punctului C.12 Modificarea danturii Modificarea danturii consta în schimbarea geometriei acesteia în scopul maririi unor performante functiona le fata de geometria standard obtinuta cu linia de referinta a cremalierei generatoare (scula de danturat) tangenta la cercul de divizare.

la cresterea rezistentei la încovoiere. daca dantura este realizata din oteluri durificate. b) sa min = 0. Prin deplasari pozitive de profil se mareste capacitatea portanta si prin faptul ca acestea conduc la cresterea grosimii piciorului dintelui si. Adâncimea de flancare este egala cu deformatia dintelui sub sarcina. 31 .13 Scopurile deplasarii danturii. simultan cu scurtarea capetelor dintilor. a celor de montaj sau a deformarii arborilor.25 ⋅ mn . 3. Realizarea distantei dintre axe impuse (standardizate). respectiv sa min = 0. Este evident faptul ca. fara a se min produce fenomenul de subtaiere. Scurtarea capetelor dintilor conduce la obligativitatea verificarii gradului de acoperire care scade prin deplasarea pozitiva a profilului. punctul D. se poate accepta o mai mare deplasare a profilului danturii.54) în care α w se deduce din relatia: cos a w = a 0 ⋅ cos a 0 a (1.25 ⋅ m.3. solicitarea de contact se reduce. Limitele deplasarii de profil 1. Realizarea unei roti dintate cu numar de dinti z inferior numarului z .1…1.Transmisii mecanice cu roti dintate angrenarii singulare. În acest fel. forta din angrenaj revine unei singure perechi de dinti. daca dantura este realizata din oteluri de îmbunatatire.27) deci cu raza de curbura mai mare. pentru dantura înclinata. iar a este o valoare indicata de STAS 6055 – 82. pentru ca sa poata fi respectate conditiile de mai sus. pentru dantura înclinata.55) Distanta dintre axe a0 = m ⋅ (z1 + z2 ) / 2 este o distanta de obicei nestandardizata. 4. pe perioada angrenarii unipare. respectiv sa min = 0. implicit. În unele cazuri.26) are ca scop marirea capacitatii de încarcare a danturii prin eliminarea concentratorilor de tensiune care se formeaza la capetele dintilor sub sarcina ca urmare a erorilor de directie a dintelui. gradul de acoperire trebuie sa îndeplinesca conditia ε α min = 1. Marirea capacitatii portante a flancurilor prin deplasari pozitive ale profilului. Deplasarea necesara pentru realizarea acestui scop este data de relatia: x min = z min − z z min (1.bombarea dintelui (figura 1. .4 ⋅ mn . utilizându-se arce de evolventa mai îndepartate de cercul de baza (figura 1.4 ⋅ m. Prin aceste masuri se evita ruperea vârfurilor dintilor. pentru dantura dreapta.53) unde zmin = 17 dinti. Deplasarea de profil pozitiva este însa limitata de necesitatea unei anumite grosimi a vârfului dintelui: a) sa min = 0. pentru care este necesara executia rotilor care sa îndeplineasca conditia: x1 + x 2 = (z1 + z 2 ) ⋅ (inv a w − inv a 0 ) 2 ⋅ tga 0 (1. 2. 1. Nerespectarea acestei conditii are ca efect cresterea segmentului de angrenare unipara BD. pentru dantura dreapta.

Cresterea gradului de acoperire ε α se poate obtine prin deplasari negative de profil.evitarea aparitiei fenomenului de interferenta în timpul angrenarii. c) pentru obtinerea unui grad de acoperire ridicat x1 + x2 = . Limitele deplasarii de profil sunt date de: . 32 . prin deplasari pozitive de profil. Trebuie facuta precizarea ca depla sarea profilului este o operatiune curenta. reducerea uzarii flancurilor si cresterea randamentului se obtin. Deplasarile pozitive de profil au ca urmare si scaderea jocului la picior c. în cazul reductoarelor de turatie. datorita faptului ca din profilul evolventic se utilizeaza arce mai apropiate de cercul de baza cu raze de curbura mai mici. Recomandarile general acceptate pentru suma deplasarile de profil sunt: a) pentru danturi cu viteze de alunecare relativa egalizate la ambele capete ale segmentului de angrenare x1 + x2 = 0…0.1 ⋅ m. O astfel de realizare constructiva are însa si efecte nedorite: scaderea grosimii piciorului dintelui si aparitia pericolului de rupere a acestuia si cresterea tensiunilor hertziene de contact. având în vedere ca dintele pinionului trebuie sa aiba o rezistenta mecanica superioara dintelui rotii conduse întru-cât are o frecventa de rotatie mai mare. . .evitarea subtaierii la generare. Este necesar ca sa fie îndeplinita totusi conditia c ≥ 0. Transmisii mecanice 5.Organe de masini. Repartizarea sumei (x1 + x2 ) pentru pinionul cu z1 dinti (roata conducatoare) si pentru roata condusa (cu z2 dinti) se face dupa diferite criterii. prin care se obtine dantura. x1 + x2 ≅ 1 si x1 > 0.6…1. .4…0.evitarea ascutirii excesive a vârfului dintelui. .0.6. Diminuarea pericolului de gripare a angrenajului.27 6. b) pentru danturi de mare portanta x1 + x2 = 0. realizata pe baza proiectarii. d) în general. de asemenea. Deplasarea danturii nu este o operatiune care se face dupa danturare ci este chiar danturarea însasi. (sa)min ρ” ρ’ ρ→∞ ρ’>ρ” rb Figura 1.evitarea scaderii excesive a jocului la piciorul dintelui.2. Aceasta recomandare este cvasiobligatorie. Se poate demonstra ca prin deplasarea pozitiva a profilului danturii vitezele relative de alunecare de la capetele segmentului de angrenare scad.evitarea scaderii gradului de acoperire sub limita admisa.

. prin simplificare. Ca urmare. β w1 d w1 d w2 Figura 1.30) este aceeasi pentru ambele roti conjugate. ceea ce aduce dupa sine urmatoarele avantaje: . angrenajele cu dantura înclinata sunt recomandate pentru turatii mari. axele rotilor sunt paralele. x. Spre deosebire de angrenajul cilindric cu dantura dreapta. x1 + x2 2 2 x2 xm x1 1 portanta creste ε creste zm 0 10 z1 z2 z. angrenajul având o comportare dinamica mai favorabila.29 Figura 1. rotile dintate sunt cilindrice si au dantura înclinata. rotile acestui angrenaj intra progresiv în angrenare.28 1.în angrenare exista simultan un numar mai mare de dinti.functionarea este mai silentioasa.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura înclinata Angrenajul provine dintr-un angrenaj hiperboloidal central (figura1. Înclinarea danturii β w (figura1. . iar solicitarea dinamica a dintilor mai redusa.28 repartitia sumei deplasarilor de profil se face dupa criteriul capacitatii portante maxime.rigiditatea perechii de dinti aflati simultan în angrenare are o mai mica variatie de-a lungul segmentului de angrenare. angrenajul prezentând un grad de acoperire mai mare.Transmisii mecanice cu roti dintate În exemplul prezentat în figura 1.29). ze z1 + z 2 2 -1 Figura 1.30 33 β w1=β w1=β w β w2 .

Cu notatiile din figura1.a n t pn /2 Figura 1.32. cu planul frontal t – t al rotii.32. la aceeasi latime de roata. iar în planul frontal – pasul frontal pt (figura1. În planul normal pe directia dintelui se reproduc elementele standard ale cremalierei. în comparatie cu dantura dreapta. forta normala pe dinte are. l=B/cosβ w β w1 B Figura 1.lungimea fâsiei de contact este mai mare fata de dantura dreapta.a si b). pentru un unghi β w sub 8°. Ca urmare unghiul β w este maxim 24°. În planul normal n – n se n distinge pasul normal pn .31 Prelucrarea danturii înclinate se face cu aceleasi scule si pe aceleasi masini ca si dantura dreapta. unghi corespunzator cercului de divizare. prin simpla pozitionare a sculei fata de semifabricat. plan în care se regasesc elementele cremalierei de referinta. Profilul normal al cremalierei generatoare face unghiul β 0 (la dantura nedeplasata).31). ceea ce conduce la tensiuni de încovoiere si la tensiuni hertziene de contact ma i mici (figura 1.Organe de masini.57) h 0n = h 0t = tga 0t = pn p ⋅ tg a 0n = t ⋅ cos ß 0 ⋅ tga 0 n .58) (1. Elementele geometrice ale danturii înclinate sunt definite în planul normal pe dinte. Dezavantajul danturii înclinate este acela ca. avantajele danturii înclinate sunt neglijabile.59) tg a 0n cos ß 0 n βo hon B f αon = 20º pn f t pt B/tgβ o Figura 1.56) (1.32. 2 2 a 0 n = a 0 = 20° (1. fara costuri suplimentare.b 34 . pe lânga componentele tangentiala si radiala si o componenta axiala care duce la solicitarea suplimentara a lagarelor pe care se sprijina arborii. inclusiv modulul normal m .32 se deduc relatiile: pn cos ß 0 mn mt = cos ß 0 pt = (1. Transmisii mecanice .

Pentru deplasare negativa de profil semnul (+) din fata termenilor care îl contin pe x se va 35 . la roata echivalenta vor fi adoptate pentru calculul de rezistenta modulul normal. 0 h 0f = h * f ⋅ m n . echivalenta de raza ρ.Transmisii mecanice cu roti dintate Se mai fac precizarile: h 0a = h * a ⋅ m n .63) (1. definite mai sus.61) (1. perpendicular pe directia dintilor.33).33 Relatiile pe care le prezentam mai jos caracterizeaza complet geometria si functionalitatea cinematica pentru angrenajele cilindrice cu dantura înclinata cu deplasare de profil nula.25 pentru x = 0 0 (1. Modulul danturii rotii eliptice este mn . Considerând o roata dintata cilindrica cu dinti drepti.62) Prin sectionarea unei roti dintate reale cu un plan n – n. se obtine o elipsa cu dantura dreapta în care se regasesc elementele geometrice ale cremalierei de referinta (figura 1. prin elementele sale.65) Rezulta ca numarul minim de dinti la care nu se produce subtaierea este zmin = 17 ⋅ cos3 β0 . elementele cremalierei de referinta. astfel: b2 d = . numarul de dinti zech si deplasarea specifica de profil xn .60) (1. se poate afla numarul de dinti zech corespunzator acesteia. ca întreg calculul de rezistenta sa se faca cu aceleasi relatii ca pentru dantura dreapta. Aceasta proprietate conduce la un alt avantaj important al rotilor dintate cu dantura înclinata. 0 h 0 = h 0a + h 0f h * a = 1 pentru x = 0 0 h *f = 1. elipsa cerc n d/2 βo n d 1 ⋅ =b 2 cos β 0 d =a 2 ρ Figura 1. comparativ cu dantura dreapta.64) (1. a 2 ⋅ cos 2 ß 0 z ech ? = mn ⋅ 2 ⋅ cos 3 ß 0 z z ech = cos 3 ß 0 ?= ? = mt ⋅ z 2 ⋅ cos 2 ß 0 (1. Raza de curbura a elipsei este ρ. Roata dintata echivalenta rotii cu dantura înclinata permite. pozitiva sau negativa. Relatiile sunt scrise pentru deplasare pozitiva de profil.

pentru evitarea subtaierii: x n1 min = cu verificarile: (17 − z n1 ) 17 si x n 2 min = (17 − z n 2 ) 17 (1. Transmisii mecanice înlocui cu semnul (-) sau dupa caz.71) xn 1 ≥ xn 1 min . α0 n = 20°. c0* = 0. formulele care urmeaza sunt valabile pentru toate tipurile de angrenaje cilindrice. Pentru dantura dreapta β0 = 0. h0a* =1.2 36 (1. aw (valoare impusa prin standardizare. Date de intrare pentru calculul angrenajului: z1 si z .2 = z1. respectiv xn 2 min ≥ xn 2. • Diametrele cercurilor de divizare: d1. Ca urmare. 2 cos 3 ß 0 (1.Organe de masini.25. mn (standardizat.2 = mn ⋅ z1 .66) • Unghiul de presiune de referinta în plan frontal: a t = arctg tg a n cos ß 0 (1. dupa ce a 2 fost predimensionat din calculul la obosela prin încovoiere la piciorul dintelui).67) • Unghiul real de angrenare în plan frontal. cu respectarea distantei impuse dintre axe (aw). semnul (-) din fata termenilor care îl contin pe x se va înlocui cu semnul (+).68) • Numerele de dinti ale rotilor echivalente: z n1. dupa predimensionarea la solicitarea de oboseala superficiala de contact). necesitând deplasarea danturii: a w t = arccos a ⋅ cos a t aw (1.70) • Coeficientii minimi ai deplasarilor de profil în plan normal.73) . β 0 . Pentru dantura înclinata nedeplasata x = 0. Marimi calculate: • Distanta de referinta dintre axe pentru angrenajul fara deplasare de profil: a = mn ⋅ (z1 + z 2 ) 2 ⋅ cos ß 0 (1.69) • Suma coeficientilor deplasarilor de profil în plan normal: x n1 + x n 2 = inv a w t − inv a t ⋅ ( z +z ) 21⋅ tga 2 n (1.72) (1.

2 = arccos d1. 2 = d1.2    • Unghiul de înclinare a danturii pe cilindrii de cap:  tg ß 0 ß a 1.2 = m n ⋅  + 2 ⋅ h * a + x n 1. 2 ⋅ cos a t cos a w t (1. 2 s a n1.76)  z1.2 = d1.2  0  cos ß 0  • Arcul dintelui pe cercul de divizare în plan normal si în plan frontal: sn 1.2 = mn ⋅ (0.75) • Diametrele cercurilor de picior:  z1.2      ) (1.2 / cosβ 0 • Unghiul de presiune al profilului pe cercurile de cap în plan frontal:  cos a t   a a t 1.83) • Pentru a nu se produce ruperea vârfurilor dintilor este necesar ca: s an1.2 = m n ⋅  − 2 ⋅ h * a + c * − x n1.82) (1.5 ⋅ π + 2 ⋅ xn 1. 2 n 2  = d a 1. 2 = arctg  d a 1.2 (1.2 = sn 1.2 ⋅  d a1.2  0 0  cos ß 0  • Diametrele cercurilor de cap: ( ( ) (1. 2 ⋅  ± (inv a t − inv a n ) z 1.84) 37 .2       s a t 1.2 ⋅ cosαt • Diametrele cercurilor de rostogolire: d w 1. 2  d f 1.79) (1.77) (1.74) (1.2 ⋅ tgα n ) st 1.80) (1.78) (1. 2  d a 1.81) • Arcul dintelui pe cercul de cap în plan normal si în plan frontal: s a n1.Transmisii mecanice cu roti dintate • Diametrele cercurilor de baza: db 1.2 ≥ s an min (1. 2 ⋅  d 1. 2 = cos ß a 1. 2  p ± 2 ⋅ x ⋅ tg a  1.

97) 2 ⋅ p ⋅ m t ⋅ cos a t • Cu aceste precizari.94) (1.86) (1.91) • Diametrul începutului angrenarii si diametrul sfârsitului angrenarii: d A1 = d b1 cos a A1 si dE 2 = db2 cos a E 2 (1.90) d l1. 2 = d b1.87) (1.98) (1.100) . verificarea interferentei devine: dA 1 ≥ dl 1 dE 2 ≥ dl 2 dl 1.93) (1.2 (1. • Verificarea gradului de acoperire: 2 e a = d 21 − d 2 1 + d a 2 − d 2 2 − 2 ⋅ a w ⋅ sin a wt ⋅ a b b [( ) ( ) ] 2 ⋅ p ⋅cos ß⋅ cos a m 0 n (1.25 ⋅ mn .95) în care: tga A1 = 2 ⋅ p ⋅ (e a − e 2 ) z1 tga E 2 = 2 ⋅ p ⋅ ea = (e a − e1 ) z2 a w ⋅ sin a w t p ⋅ m t ⋅ cos a t e1 = ( 2 d a1 1 2 2 − d b1 ) (1.88) e ? = ea + eß εγ ≥ 1. pentru oteluri durificate.3 • Latimea rotii conduse si a rotii conducatoare: B2 = ψ d ⋅ d1 B1 = B2 + (5mm…30mm) • Diametrul începutului evolventic:    (1 − x n1.85) t eß = B ⋅ sin ß 0 p ⋅ mn (1.96) 2 ⋅ p ⋅ m t ⋅ cos a t e2 = ( d 22 a 1 2 2 − db 2 ) (1.89) (1. pentru oteluri de îmbunatatire si sa n min = 0. 2 t t          1 (1.4 ⋅ mn .2 ≥ 0 38 (1.2 )   2  2    ⋅ 1 +  tga t −  2 ⋅  z ⋅ sin a ⋅ cos a   1.1…1.92) (1.99) (1.Organe de masini. Transmisii mecanice în care sa n min = 0.

Transmisii mecanice cu roti dintate • Verificarea jocului la picior:
c1, 2 = a −

(d f 1(2) + d a 2 (1) )
2

(1.101) (1.102)

c1,2 ≥ 0,1 ⋅ mn

1.15 Angrenaje conice Angrenajele conice servesc la transmiterea miscarii între doi arbori cu axe concurente. Suprafetele de rostogolire sunt doua conuri cu vârful comun în punctul de intersectie al axelor rotilor. Cel mai frecvent angrenaj este cel ortogonal (δ = 90°), dar pot fi realizate si variante constructive diferite (figura 1.34). Dantura poate fi dreapta sau curba. Rotile cu dantura dreapta se executa mai usor, dar pot fi utilizate numai pâna la viteze de maximum 5 m/s. Dantura dreapta a rotilor conice induce în angrenaj zgomote si vibratii; orice eroare de executie sau de montaj a rotilor conice cu dantura dreapta poate conduce la ruperea danturii, dat fiind faptul ca, în aceste cazuri, repartitia încarcarii nu este uniforma de-a lungul dintelui. Dantura curba se realizeaza pe masini complicate constructiv; aceasta are însa avantajul ca prezinta o foarte mare capacitate portanta. Dantura curba asigura un grad mare de acoperire. În figura 1.35 sunt prezentate variantele constructive: a) dantura dreapta, b) dantura curba paloida sau în evolventa - Klingelnberg, c) dantura curba eloida (hipocicloida sau epicicloida) – Öerlikon si d) dantura în arc de cerc – Gleason. Calculul danturii curbe depinde de procedeul de executie care se desfasoara sub licenta de firma. conuri de rostogolire δ δ1 δ2 δ = 90° axa instantanee de rotatie δ < 90° Figura 1.34 δ > 90° δ δ

Dantura dreapta

Dantura paloida (în evolventa) KLINGELNBE

Dantura eloida (hipocicloida sau epicicloida)

Dantura în arc de crec GLEASON

Figura 1.35 39

Organe de masini. Transmisii mecanice Angrenajele conice se realizeaza fara deplasare de profil sau sunt zero deplasate. În ambele cazuri, conurile de rostogolire sunt si conuri de divizare. Geometria danturii conice drepte este definita prin elementele rotii plane de referinta STAS 6844 – 80. Negativul rotii plane de referinta este roata plana generatoare care defineste geometria sculei. În figura 1.36 roata plana generatoare este materializata prin doua scule aschietoare care au miscare alternativa, simultan cu rostogolirea cinematica relativa.

conul de baza (roata de prelucrat)

roata prelucrata roata plana generatoare Figura 1.36 În procesul de generare a danturii conice are loc rostogolirea planului de divizare (rostogolire) de referinta al rotii plane generatoare pe conul de baza al rotii de executat, astfel încât vârful conului ramâne în centrul rotii plane generatoare. Deci, un punct oarecare al rotii plane generatoare (tais al sculei) va genera pe roata conica flancurile dintilor cu profil de evolventa sferica. Realizarea unui angrenaj conic cu profilul danturii de tip evolventa sferica atrage dupa sine avantajele oferite de angrenajele cilindrice evolventice. Aceasta presupune însa realizarea profilului dintilor rotii plane de referinta si a rotii plane generatoare dupa o curba cu punct de inflexiune în polul angrenarii. Pentru simplificare, se înlocuieste roata plana generatoare cu doua taisuri drepte care, prin rostogolirea pe conul de baza, va realiza tot o evolventa sferica; în acest caz, linia de angrenare este o octoida. Rotile dintate conice octoide angreneaza corect, daca liniile lor de angrenare se vor suprapune; acest lucru se realizeaza daca conurile de divizare coincid cu cele de rostogolire. Referitor la forma dintilor sunt întâlnite cazurile (figura 1.37): a) dinti cu înaltime constanta cu joc constant la picior; b) dinti cu înaltime decrescatoare si joc la picior descrescator si c) dinti cu înaltime decrescatoare si joc la picior constant.

a)

b)

c)

Figura 1.37 Geometria angrenajului conic cu dantura dreapta este prezentata în figura 1.38. Pe latimea rotii, dantura se defineste nu pe sfere, ci pe conuri frontale (interior – indice i, median – indice m si exterior – indice e) tangente la sferele respective. Pe conul frontal exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de referinta ale rotii plane generatoare si modulul standardizat.

40

Transmisii mecanice cu roti dintate Fortele care actioneza asupra dintelui se calculeaza cu elementele geometrice de pe conul median. Pe conul exterior, geometria dintelui este definita prin relatiile: h 0a = h * an ⋅ m; 0 h * an = 1 0 (1.103) (1.104) (1.105)

h 0f = h * fn ⋅ m; h *fn = 1, 25 0 0 h 0 = h 0a + h 0f = 2,25 δ

θ1 δf1 δ a1 dm1

R

Rm2

Ri2 θa2

θ2 δf2 δ a2 θf2

δ2

δ1

con frontal exterior con frontal median con frontal interior

B

= =

df1 dm2 d1 da1 h0f

h0a h0

df2 d2 da2 Figura 1.38 Diametrele de divizare pe conurile frontale exterioare sunt: d1,2 = m ⋅ z1,2 Diametrele de divizare pe conurile frontale mediane sunt: dm1,2 = mm ⋅ z1,2 (1.107) (1.106)

Cu notatiile ΨRm = B / R si ΨR = B / R se deduc succesiv formulele care leaga m elementele geometrice de pe conul frontal exterior cu cele de pe conul frontal median: dm = d – B ⋅ sinδ 1 B   dm = d ⋅  1 − ⋅ R  2   41 (1.108) (1.109)

2 (1.2 = d1. 110) (1.2 . 2 d f 1.2 . R1 = R 2 = R.119) O R δ2 R δ1 OV OV OV rV2 OV Figura 1.2 = n1 d1 z 2 2 ⋅ R 2 ⋅ sin d 2 sin d 2 = = = = n2 d 2 z1 2 ⋅ R 1 ⋅ sin d 1 sin d1 (1. generatoarele de divizare exterioara.112) (1. 2 = tg? f 1. astfel: i1.111) Diametrele de cap si de picior.115) (1.Organe de masini.116) (1. h 0a R1.2 = 1 = tg d 2 tgd1 (1. astfel încât:  1 d m = d ⋅ 1 −   6 m mm = 5⋅ 6 (1. R m1.39 42 rV1 . 2 2 ⋅ sin d1. 2 = Raportul de transmitere al angrenajului poate fi exprimat în mai multe moduri.2 + 2 ⋅ h 0a ⋅ cos d1. 2 = d1. B / R = 1 / 3. 2 = B1 = B2 = B tg? a1. Transmisii mecanice De regula.2 − B1. 2 = R 1. 2 ⋅ sin d1.2 h 0f R1. mediana si interioara si unghiul capului si al piciorului se calculeaza cu formulele: d a1.2 + 2 ⋅ h 0f ⋅ cos d1.2 2 = R1.118) Pentru δ 1 + δ2 = 90º: i1.113) d m1.114) (1. 2 d 1.2 (1.117) R 1.

Ruperea statica poate fi evitata prin utilizarea limitatoarelor de suprasarcina. pe toata lungimea acestuia.Transmisii mecanice cu roti dintate Deoarece studiul geometriei si cinematicii angrenajului conic integrat pe o sfera este dificil. Utilizarea angrenajului înlocuitor este avantajoasa.2 cos d1.40 Fisura Dizlocare prin oboseala (daca dintele este drept) Figura 1.121) 1. executiei neconforme cu cerintele sau montajul deficitar.2 cos d1. ruperea s-a produs datorita faptului ca încarcarea dintelui nu s-a produs uniform. în general. 2 = z v1. Ruperea statica a dintilor poate fi fragila. Linie de contact teoretic Linie reala de contact Rupere de colt statica Figura 1.39) au razele si numerele de dinti: r v1. În figura 1.16. Se considera ca. 43 . executie si montaj corespunzatoare. Rotile de înlocuire (figura 1.120) (1. pentru ca permite folosirea relatiilor pentru calculele de rezistenta ale angrenajului cilindric cu dinti drepti. proiectarii inadecvate. daca rotile sunt confectionate din oteluri si alte aliaje dure (HB > 3500 MPa) sau prin deformare plastica. ruperea statica se datoreaza erorilor de montaj. ca efect al blocarii angrenajului din cauze exterioare. 2 (1.2 = r1. astfel obtinut este fictiv.1 Ruperea statica Fenomenul se produce la socuri si la suprasarcini. Angrenajul înlocuitor cilindric cu dinti drepti. Rotile cilindrice cu dantura dreapta având razele de divizare egale cu generatoarele conurilor frontale suplimentare si având modulul egal cu al rotilor conice se numesc roti de înlocuire.40 este prezentata ruperea coltului unui dinte al unei roti cu dantura înclinata. Tredgold a introdus aproximatia ca sfera sa fie înlocuita cu suprafata conurilor suplimentare tangente la sfera de raza R.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii 1. erori de montaj etc.42 Racordarea adecvata a piciorului dintelui conduce la îndepartarea pericolului ruperii. Prin desfasurarea acestor conuri suplimenntare se obtin sectoare circulare plane pe periferia carora dantura este dreapta de egal modul cu al rotilor conice. daca rotile sunt confectionate din aliaje de mica duritate. Alte cauze care pot conduce la ruperea statica pot fi: neparalelismul axelor rotilor.2 z1.41 Figura 1. prin proiectare. erori de executie la danturare (în special eroarea la directia dintelui) sau la executia arborilor.

în special daca rotile dintate sunt confectionate din materiale cu duritate mica sau mijlocie (HB < 4500 MPa). utilizarea uleiurilor vâscoase. angrenajul va iesi din uz prin micsorarea. Ca aspect. 44 . Simultan. Cauza primara a fisurii este.16.43. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (într-un sens si în altul fata de polul angrenarii – figura 1. racordare maxima la piciorul dintelui. flancul distrus prin oboseala superficiala de contact arata ca în figura 1. Este evident ca flancul are solicitari hertziene de contact (σH) pe directia normalei care se produc dupa un ciclu pulsator.2 Ruperea prin oboseala Ruperea prin oboseala apare la danturi cu flancuri durificate superficial (HRC > 45). presat de flancul conjugat. Alunecare Ulei Figura 1. conduce la aparitia microfisurilor în substrat si a celor superficiale. Ciupiturile nu apar niciodata la vârful dintelui si nici în prezenta uleiurilor foarte vâscoase. se unesc si se ajunge la microdizlocari de material metalic. Rezistenta la rupere prin oboseala la piciorul dintelui se poate mari prin: realizarea danturii cu modul mare. pe fondul solicitarii prin oboseala. deplasarea pozitiva de profil (ambele solutii conducând la cresterea grosimii piciorului dintelui). la baza dintelui (acolo unde tensiunea de încovoiere este maxima si concentratorul de tensiune este însasi racordarea) apare o fisura superficiala care se propaga ulterior în profunzime. nesemnificativa procentual.a Rostogolire Figura 1.Organe de masini. 42. dupa acelasi ciclu.16. realizarea danturii cu deplasari pozitive de profil.44 Exista numerosi factori care conduc la aparitia pittingului. ceea ce conduce la scaderea încarcarii dintelui. Fenomenul fiind evolutiv. în stratul superficial al flancului dintelui. dupa cel putin 104 cicluri de functionare. Dupa un timp îndelungat de solicitare. o zgârietura sau o particula dura (figura 1.43. cresterea preciziei de executie. împreuna cu tensiunea σH.43. a suprafetei active a flancurilor. Dintele este supus la oboseala printr-o solicitare pulsatorie. fapt care determina cresterea nivelului de zgomot.a). reducerea înaltimii dintelui (ceea ce conduce la scaderea tensiunii de încovoiere) si lustruirea racordarii de la piciorul dintelui (micsorarea concentratorului de tensiune). Sub actiunea “de pana” a uleiului dintre flancuri. Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea si lustruirea flancurilor. solicitarea tangentiala τH care. 1.b Figura 1. microfisurile superficiale se adâncesc (figura 1. eliminarea tensiunilor interne si cresterea gradului de acoperire.b). Distrugerea se manifesta prin aparitia pe flancurile active a unor gropite (ciupituri).3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting) Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (“pittingul”) este principala cauza de distrugere a angrenajelor. Transmisii mecanice 1. se manifesta. o incluziune.43.41).

Utilizatorul poate avea. Elemente de tehnologie Conditiile puse materialelor pentru rotile dintate sunt: rezistenta ridicata la solicitarea prin oboseala supeficiala de contact. materialele trebuie sa fie si relativ ieftine. la temperaturi joase. 34MoCN15. Singurul mod de a evita distrugerea angrenajului este supradimensionarea acestuia.44). proprietati de antigripare si prelucrabilitate cu costuri minime. în acest stadiu. pe vârfurile asperitatilor. ulterior. OLC 45. Giparea termica apare la transmisii de mare turatie. fontele (Fgn 700-2. poliamidele s. înselator. 20MoN35). otelurile carbon de calitate (OLC15. Un aspect intermediar. la început aceste deteriorari se produc doar pe distante atomice dar. Desigur. Initial se produce gripajul de rodaj. Gripajul se poate limita si uneori de poate evita prin utilizarea unui cuplu de materiale cu duritate diferita.4 Griparea Datorita încarcarilor foarte mari si a vitezelor de alunecare ridicate se diminueaza vâscozitatea uleiului care este. la angrenajele melcate. din nou între flancuri produc zgârierea acestora. Tratamente termochimice. care nu conduce însa la modificari ale structurii materialului în stratul superficial al flancurilor.5 Uzarea abraziva Fenomenul apare la angrenaje care functioneaza în mediu deschis (fara a fi protejat de carcasa) dar si la angrenaje închise. rezistenta la oboseala prin încovoiere. astfel. alamele.17 Materiale. un ulei mai putin aditivat. 45 . dupa încheierea rodajului. pariculele dure de praf zgârie flancurile. cu ajutorul uleiului care le vehiculeaza. Alte masuri recomandate pentru evitarea gripajului: durificarea si rectificarea flancurilor danturilor din otel. bronzul fosforos.Transmisii mecanice cu roti dintate 1. OLC 60). în cadrul caruia flancurile capata un aspect poros. În primul caz. 50VC11.16. În cel de-al doilea caz este vorba de dizlocarea naturala a vârfurilor asperitatilor care. conduc la dizlocari de material si la zgârieturi. ungerea devine complet ineficienta. Ca urmare a fenomenului se impune schimbarea uleiului puternic aditivat cu care s-a facut rodajul. forfecându-se. Se poate ajunge la uzarea abraziva si în cazul utilizarii unor etansari neperformante. se trece de la regimul elastohidrodinamic (EHD) la regimul EHD partial apoi la regimurile de frecare: mixt. 41MoC11. Uzual sunt folosite otelurile aliate (40C10. Fmp 600-2). OL 60). faza finala este aceea a blocarii angrenajului. Dupa expulzarea uleiului dintre flancuri se produc microsuduri ale acestora care. se folosesc frecvent cupluri de materiale antifrictiune de tip otel durificat si rectificat / bronz. 1.16. este acela al lustruirii flancurilor. 1. executie precisa. otelurile carbon (OL 50. Urmeaza apoi gripajul progresiv descris anterior. spalarea angrenajului si a carcasei acestuia dupa care se introduce. Chiar daca lubrifiantul este aditivat cu aditivi de extrema presiune (EP). neexistând posibilitatea de a le proteja. ajungând. ulterior. în perioada rodajului. utilizarea danturii cu modul mic (ceea ce conduce la scaderea vitezelo r de alunecare). Flancul se brazdeaza (figura 1. pentru ungere în exploatarea de lunga durata. textolitul. expulzat.a. cazând în baia de ulei se autocalesc. impresia ca angrenajul functioneaza normal. Este posibila si producerea griparii atermice. fenomenul se extinde pe zone mai largi. flancarea danturii si aditivarea uleiurilor cu aditivi de extrema presiune (EP). Contactul metalic al flancurilor este direct. la limita si tehnic uscat. cu denivelari de pâna la 3 µm. fenomenul dispare însa dupa netezirea acestora.

Prin cementare si calire se mareste rezistenta flancurilor. trec prin fazele tehnologice: tratament termic de îmbunatatire. uneori. 7395-80. astfel încât este necesara rectificarea acestora. 1.2 (1. Duritatea flancurilor atinge HB > 3500 MPa.122) . productivitatea si precizia sunt scazute. dupa care se durifica superficial prin curenti de înalta frecventa. c) rugozitatea flancurilor. de viteza periferica si de temperatura de exploatare. rectificarea. E si H) care se alege în functie de destinatia angrenajului. uneori.2. 6460-81 si 6461-81.cazuri în care productivitatea este ridicata dar precizia dimensionala este scazuta.45) sunt: . 2 = Ft 1. cu 250% . Portanta maxima se obtine prin tratamentul termochimic de cementare si de calire. Dupa tratamentul termic de îmbunatatire urmeaza strunjirea rotii apoi danturarea si. 2 = 2 ⋅ M t1.18. B – cel mai folosit pentru ca asigura jocul normal dintre flancuri chiar în conditii de regim termic ridicat.forta tangentiala Ft 1.123) 46 . 2 d w1. evitându-se blocarea angrenajului. Componentele acesteia (figura 1. sinterizare. iononitrurare sau calire prin curenti de înalta frecventa). mai des folosite. Transmisii mecanice Otelurile folosite la fabricarea rotilor dintate pot fi de îmbunatatire .2 ⋅ tga w (1.Organe de masini. Rotile de mari dimensiuni sunt supuse tratamentului de îmbunatatire. în acest caz însa. C. pas cu pas. Danturarea se poate face prin: a) turnare. fata de dantura din material de îmbunatatire. deformatiile flancurilor sunt importante.2: Fr1.cu duritatea flancurilor HB ≤ 3500 MPa. d) mortezarea cu roata scula sau cu cutit pieptene. rulare sau matritare . Otelurile durificate supeficial. D.18 Fortele nominale în angrenaje 1. durificare (cementare + calire.2 este forta normala Fn 1.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta Unica forta care apare ca urmare a transmiterii momentului de torsiune Mt 1.300% si cu 150% în ceea ce priveste rezistenta la încovoiere.2: Fr1.forta radiala Fr 1. strunjire. rectificare si. lepuire. b) jocul dintre flancuri (exemple de ajustaje: A. prin metoda rularii. Standardele care se refera la precizia danturii sunt: 6273-81. b) frezare. prima metoda este unica de altfel prin care se pot obtine roti dintate cu dantura interioara. adica prin angrenarea fortata a sculei (freza melc numita si freza modul) cu semifabricatul. danturare. c) frezarea cu freza disc profilata sau cu freza deget profilata. Precizia rotilor dintate este dependenta de: a) treapta de precizie (între 5 si 12) care se alege în functie de turatie si de tehnologia adoptata.

2 cos ß 0 Pentru dantura nedeplasata. 2 = Ft1. d w 1.aceasta conducând la încarcarea suplimentara a lagarelor.2: Ft1. 2 = Ft1. 2 ⋅ Fa1.2 : Fn1.2 devine d1.2 .46 se pot deduce expresiile componentelor: tangentiala Ft1.2 (1. Evident.127) (1. din relatiile de mai sus.2 si axiala Fa1. 2 cos a 0 Mt1 rw1 (r1 ) Fr Fn αw (α 0 ) Ft C T (1.2 si α 0 n = α.2 tg a 0 n = Ft1. 2 = Ft1. se poate exprima încarcarea totala Fn 1. radiala Fr1.Transmisii mecanice cu roti dintate Daca dantura este nedeplasata. 2 = Ft1.45 1.126) (1. în care a 0n = a 0 = 20° cos ß 0 ⋅ tgß 0 ⋅ cos a 0n Fn1. 2 d w1.2 Angrenaje cilindrice cu dantura înclinata Pe baza datelor din figura 1.2 = 2 ⋅ M t1.18.128) Fr1.2 cos a w . d w 1. 47 .2 iar tgα w devine tgα 0 . 2 = Ft 1.125) (1. respectiv Fn1.124) T rw2 (r2 ) Mt2 Figura 1.2 ⋅ tg a t .2 . respectiv a fortei normale Fn1.2 devine d1.

2 si aceasta însasi: Ft1. pentru oteluri durificate. pentru oteluri de îmbunatatire.132) Fr1 = Fa 2 = Ft 1.47 se pot deduce componentele fortei normale Fn 1.46 1. unghiul β 0 se limiteaza superior la 10°.2.130) (1. Transmisii mecanice Pentru limitarea componentei axiale Fa1. respectiv la 24°.19 Fortele dinamice exterioare Suprasarcinile exterioare sistematice sau aleatoare datorate neconcordantei dintre caracteristica functionala a masinii de lucru (conduse) cu cea a masini motoare sunt luate în considerare prin factorul sarcinii dinamice exterioare KA. 2 = Ft1. Factorul sarcinii dinamice exterioare amplifica efectul fortelor nominale prezentate în paragrafele de mai sus. 48 .2 = 2 ⋅ M t1.129) (1. Câteva exemple sunt prezentate în Tabelul 1. d β0 Fr Ft β0 Fn Fa Fte Fte re Figura 1. 2 d m1.2 ⋅ tg a 0 ⋅ sin d1 Fn1.2 (1.18.131) (1.2 ⋅ tg a 0 ⋅ cos d1 Fa1 = Fr 2 = Ft1.Organe de masini.2 cos a 0 1.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta Pe baza datelor din figura 1.2.

pentru angrenaje deosebit de importante. între flancurile conjugate exista simultan si miscare de rostogolire si miscare de alunecare. turbina) Soc moderat (motor cu ardere inerna cu 4 ÷ 6 cilindrii) Soc puternic (motor cu ardere inerna cu 1 ÷ 3 cilindrii) 1.25 Uniforma (motor electric. cu sarcina variata ventilator centrifugal) moderat. 49 .unealta) 1 1.25 1.5 Soc puternic (presa mecanica. Este cunoscut faptul ca. masina.75 Fr1 δ1 δ2 F′ Fr2 Ft Fa1 Fn F′ αon F′ Fa2 Ft Figura 1. Frecarea de alunecare depinde de încarcarea normala care se modifica în timpul angrenarii.48. în timpul angrenarii. concasor.5 1. 47 1. desi marimea acestora este redusa.Transmisii mecanice cu roti dintate Tabelul 1. respectiv pe piciorul dintelui.2 Caracteristica masinii conduse Caracteristica masinii motoare Soc moderat Uniforma (transportor cu banda (agitator de lichid. Alunecarea are sensuri diferite pe capul.75 >2 > 2. se iau în considerare si fortele de frecare.25 1. compresor cu un cilindru) > 1. forta de frecare se modifica în timpul angrenarii asa cum este sugerat în figura 1.20 Fortele de frecare Pentru calculul de verificare la gripare. malaxor.

se poate exprima. d1 = m ⋅ z1 . pb ⋅ z1 = π ⋅ db 1 . fortele de frecare apar ca normale la flanc.138) .5⋅µ⋅Fn µ⋅Fn µ⋅Fn 0.137) (1. Transmisii mecanice Pentru a putea fi reprezentate.133) Cum CX mediu (CE + CA) = e a ⋅ p b .135) Notând cu ΨA = Mf 1 / Mt 1 pierderea de putere specifica si având: Mt 1 = Ft 1 ⋅ d1 / 2. succesiv. se obtine: ? A = p ⋅ µ ⋅ ea 2 1 1 ⋅ + z  1 z2     (1. randamentul angrenajului: ? =1−? A ? =1− p ⋅ µ ⋅ ea 2  1 1   ⋅ + z   1 z2  50 (1.134) Momentul de frecare la roata motoare este:  ?2 1+   ?1  Pf   = = µ ⋅ Fn ⋅ e a ⋅ p b ⋅ ?1 4 M f1 (1.5⋅µ⋅Fn Figura 1. acestea sunt. în realitate.48 Puterea pierduta prin frecarea de alunecare a flancurilor într-un punct oarecare X poate fi exprimata cu aproximatie: Pf = Ff ⋅ v a = µ ⋅ Fn ⋅ CX ⋅ (? 1 + ? 2 ) = (1. evident. 0.Organe de masini. rezulta: 2 4 Pf = µ ⋅ Fn ⋅ e a ⋅ p b ⋅ (? 1 + ? 2 ) 4 (1.136) Pe aceasta baza. db 1 = d1 ⋅ cosα0n . tangente la flancul dintelui.

10 0. în figura 1. erorilor de executie a carcasei (îndeosebi eroarea de coaxialitate la alezajele prevazute pentru lagarele arborilor purtatori de roti dintate) si erorilor de executie a arborilor. Erorile enumerate mai sus se cumuleaza sintetic în indicatorul numit pata de contact. corespunzatoare sarcinii specifice uniform distribuite wmed = Fn /B = ct. Pata ideala de contact. În cazurile reale.12…0. Se presupune ca. distributia neuniforma este mai mult sau mai putin diferita de cea preconizata (figura 1.04…0. arborilor si carcaselor.c Figura 1.49. În figura 1.b Dinti conjugati sub sarcina Figura 1. carcasa.50. pentru calculul de rezistenta la solicitarea de contact. Este importanta si pozitia rotilor dintate în raport cu lagarele.3 Tipul angrenajului Angrenaje uzuale din oteluri de îmbunatatire Angrenaje din oteluri durificate cu dantura rectificata unse cu uleiuri aditivate Angrenaje care functioneaza în medii deschise Coeficientul mediu de frecare 0.49. rotile dintate si dantura însasi se deformeaza elastic. se înregistreaza repartitii neuniforme a încarcarii pe lungimea dintilor din cauza erorilor de executie a danturii (îndeosebi eroarea de directie).50. piesele componente ale ansamblului sunt infinit rigide. cu vârful de sarcina specifica wmax > wmed. arborii.b apar într-o vedere de sus.b se înregistreaza o încarcare neuniforma.a sunt reprezentate doua roti dintate cu axe neparalele.21 Repartitia neuniforma a încarcarii pe lungimea dintilor Repartitie uniforma a sarcinii pe lungimea danturii exista doar în cazul prelucrarii ideale a rotilor dintate. în acelasi scop.07 0. este reprezentata în figura 1.Transmisii mecanice cu roti dintate Au fost determinati experimental coeficientii medii de frecare ( ).08…0. Pe de alta parte.49.49.3 Tabelul 1.49. Pentru acest montaj. pentru calculul de rezistenta la încovoiere la piciorul dintelui. 51 . În figura 1.16 1. doi dinti fara încarcare. dupa cum este µ prezentat în Tabelul 1. Distributie reala de sarcina Distributie Z2 Fn medie de sarcina Z1 Fn Arbori purtatori necoplanari B Dinti conjugati fara încarcare Figura 1.a Raportul dintre sarcina specifica maxima wmax si sarcina specifica medie wmed defineste factorul de repartitie longitudinala a sarcinii KF β .c). respectiv KH β .49. Sub sarcina. sub sarcina.a.

treptele de precizie 7-8 sau roata montata asimetric fata de lagare. Variabila ψ d reprezinta raportul dintre latimea rotii B si diametrul de divizare al pinionului d1. dreapta 2 – roata în consola.Organe de masini. treptele de precizie 5-6.roata montata simetric fata de lagare. prezentam în figura 1. lungimea dintilor (prin raportul ψ d).139) Pentru exemplificare. treapta de precizie si pozitia rotii în 52 . treptele de precizie 7-8 sau roata montata simetric fata de lagare. roata montata asimetric fata de lagare.51 1 B d1 La angrenaje cu roti din materiale cu HB < 3500 MPa. treptele de precizie 9-10. dreapta 3 – roata în consola.5 Figura 1.5 HB > 3500 MPa 1 2 3 4 5 1 Ψd = 0 0. Stabilirea factorului de distributie longitudinala a sarcinii nominale se face în functie de: duritatea flancurilor (în functie de care este sau nu este posibila corectarea erorilor de executie prin rodaj). treptele de precizie 5-6. treptele de precizie 5-6. se va lua KHβ ′ = (1 + KHβ1 ) / 2 unde KHβ1 corespunde rotii din materialul cel mai dur al perechii de dinti conjugati. treptele de precizie 5-6 sau roata montata simetric fata de lagare. KHβ 1. treptele de precizie 7-8.51 functia KH β = f(ψ d). dreapta 4 .50 a Generic: Pata reala de contact Figura 1. Dreapta 1 corespunde unei roti în consola executata în treaptele inferioare de precizie 9-10.50 b KF sau H ß = w max >1 w med (1. datorita rodarii. Transmisii mecanice wmax wm Pata ideala de contact Figura 1.roata montata asimetric fata de lagare. dreapta 5 . pentru un otel cu duritatea HB > 3500 MPa.

Bombarea este o prelucrare suplimentara a danturii (figura1.52) realizata pentru a se elimina concentratorul de tensiune care este însasi muchia dintelui. pentru dantura la care se realizeaza bombarea.3 0. valorile recomandate pentru ψ d sunt prezentate în Tabelul 1.4 0. La angrenaje precise. îndeosebi de abaterea pasului de baza.140) Factorul Kα depinde de si de calitatea materialelor rotilor dintate si de gradul de acoperire. 53 . Tabelul 1. simultan cu bombarea se realizeaza si flancarea danturii. b cb Figura 1.4 Duritatea HB < 3500 MPa Pozitia rotii fata de lagare Pinion rezemat simetric Pinion rezemat asimetric Pinion în consola Pinion rezemat simetric Pinion rezemat asimetric Pinion în consola ψd 1.5.Transmisii mecanice cu roti dintate raport cu lagarele. la angrenaje imprecise se adopta. în cazul în care nu se face bombarea danturii. De obicei. în acel moment Fn / 2. Kα = 1. Aceasta distributie este influentata de erorile de executie.6 0. acoperitor.7…0. În general. sarcina nominala Fn trebuie corectata cu factorul de repartitie frontala Kα în punctul de intrare A si în punctul de iesire din angrenare E. Ca urmare. ceea ce înseamna ca sarcina pe dinte este.5…0. sunt cel putin doua perechi de dinti aflate simultan în angrenare (angrenare unipara). pentru treptele 7 si 8 de precizie. la intrarea si la iesirea din angrenare Kα = 0. respectiv B / R ≤ 1 / 3.52 1.4. astfel: FnA = FnE = Kα ⋅ Fn (1. Evolutia încarcarii dintelui este sugerata de figura 1. ψ d se alege în functie de treapta de precizie si de pozitia rotii pe arbore.0…1. îndeosebi la dantura înclinata. pentru dantura cu pasuire selectiva pentru materiale de îmbunatatire.3 HB > 3500 MPa Pentru dantura rotilor conice se recomanda valorile B / R ≤ 1 / 5.22 Repartitia frontala a încarcarii nominale La angrenajele precise cu dantura dreapta. pentru dantura durificata si ψ d maxim ≅ 2.53.9 0. Se recomanda ca ψ d maxim ≅ 1.5 0. De exemplu. când vârful dintelui începe angrenarea. Kα = 1. între punctele B si D. Este evident ca.

d).55.142) În figura 1. c(t) E D C B A 0.55. conduce la vibratia dintilor si la zgomot. deformatiile dintilor sub sarcina. în plus.Organe de masini. Transmisii mecanice 1. în figura 1. amplificata de existenta surselor de excitatie. variatia rigiditatii perechii de dinti în timpul angrenarii si jocul dintre flancuri. 55. 54 . tinând cont de efectul dat de amortizarea lubrifiantului.56.5⋅Fn Fn K j f(t) Fn Figura 1.b apare.55. Datorita deformarii diferite a dintilor conjugati sub sarcina.53 Figura 1. se obtine o functie care.54) are drept surse de excitatie urmatoarele: erorile de executie. n si n + 1 (figura 1. poate conduce la o comportare puternic dinamica a perechilor de dinti aflati în angrenare. ca fiind rapotrul dintre încarcarea specifica Fn / B si sageata înregistrata sub sarcina – f: Fn cz = B f (1. iar K sugereaza efectul amortizarii date de pelicula de lubrifiant. ceea ce face ca perechea urmatoare de dinti sa nu intre în angrenare pe traiectoriile si la timpii preconizati. Functia c(t) sugereaza variatia rigiditatii perechii de dinti în procesul angrenarii. roata 1 se roteste cu un arc mai mare decât cel teoretic. favorabil (figura 1. Este adevarat ca. Daca la aceasta se adauga si variatia încarcarii normale (figura 1.c se modifica.a este reprezentata variatia rigiditatii în timpul angrenarii pentru dintele 1 al rotii motoare. Însumând variatiile rigiditatilor perechilor de dinti n-1. f(t) reprezinta erorile de profil.54 Variatia rigiditatii dintilor în timpul angrenarii.c) pe toata lungimea segmentului de angrenare AE.23 Angrenajul – sistem dinamic. Se defineste rigiditatea unui dinte – cz. functia prezentata în figura 1. Fortele dinamice interioare Sistemul dinamic al perechii de dinti (figura1. singura. erorile de montaj. atât variatia rigiditatii în timpul angrenarii pentru dintele 2 al rotii conduse cât si variatia perechii de dinti 1-2 cu numarul n.a) ce revine danturii pe segmentul de angrenare AE. j reprezinta jocul dintre flancurile conjugate.141) Pentru o pereche de dinti rigiditatea echivalenta este: 1 1 1 = + c z c z1 c z 2 (1.55. obtinem un tablou dinamic impresionant.

n-1 cz n. pe înaltimea ∆ha sau/si prin prelucrarea suplimentara a piciorului dintelui rotii conduse cu cota ∆f (figura 1.56.Transmisii mecanice cu roti dintate cz1 cz1 cz2 cz n.55.56.a si b). de directia dintilor si de viteza periferica v.143) care depinde de treapta de precizie.b este reprezentata sageata unui dinte al perechii n. În figura 1.56 Se defineste factorul dinamic interior: K v =1 + Mt Mt dinamic no min al (1. iar în figura 1. În figura 1. a) b) c) a) variatia încarcarii pe dinte b) variatia sagetii dintelui c) variatia rigiditatii danturii dantura neflancata dantura flancata Figura 1.c Variatia rigiditatii tinând cont de amortizarea uleiului Figura 1.55.a Variatia rigiditatii Variatia rigiditatii unei perechi de dinti perechilor succesive de dinti Figura 1. cu linie continua sunt reprezentate functiile pentru dantura neflancata iar cu linie întrerupta – aceleasi functii.b Figura 1. pentru dantura flancata.56. n+1 cz real A B C D E A cz B C D E A cz n B C D E A B C D E Variatia rigiditatii unui dinte Figura 1. 55 .25.55.55. Avantajul adus de flancare este deosebit pentru ameliorarea dinamicii angrenarii.c variatia rigiditatii perechilor de dinti care participa la angrenare pe segmentul AE.d Din acest motiv rezulta socuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adica prin prelucrarea suplimentara a capului dintelui pinionului cu cota ∆a.

astfel încât se va lua în considerare doar solicitarea de încovoiere. fara erori n 2 1 0.144) Sectiunea periculoasa se considera la baza dintelui (a carui lungime este B) care se defineste geometric prin trasarea a doua tangente la razele de racordare înclinate cu 30° fata de verticala.a este reprezentata functia KV = f(v). Se demonstreaza ca efectul forfecarii este compensat partial prin solicitarea de forfecare. Notând cu Y F factorul de forma dat de expresia: cos a E h  YF = 6 ⋅  F  ⋅  m   SF  2   ⋅ cos a 0 m 56 (1.b) scoate în evidenta importanta flancarii danturii.147) .146) Exponentul „C” se refera la faptul ca forta actioneaza în punctul C.145) sF  S2  B ⋅ F   6     cos a E  h F ⋅ = FtC ⋅  C   2  cos a 0  B ⋅ S F 6 (1. fara erori de executie dinti flancati. drepti 9-10. Tensiunea de încovoiere poate fi exprimata prin: sF = (F E tC ⋅ hF ) (1.Organe de masini. Se considera ca forta normala care actioneaza asupra dintelui este aceea de la iesirea din angrenare.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui Calculul se efectueaza pentru dintele rotii conducatoare (pinion) la care frecventa solicitarii este mai mare. drepti treapta 11-12 11-12. Transmisii mecanice Spre exemplificare. corespunzatoare punctului E (figura1. în figura 1. cu erori de executie dinti neflancati.85⋅ncr ncr 1½⋅ncr Figura 1. dependenta de turatie (figura 1. 9-10. Dintele este considerat ca o grinda încastrata în discul rotii.58): E E Fn Calcul = Fn C = Fn C = Fn ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß KV dinti neflancati.57 a 1. înclinati 5-6.57. drepti 7-8. KV dinti drepti.57 b (1. înclinati 7-8. treapta 5-6 v Figura 1. înclinati dantura înclinata.57. în care v este viteza periferica a rotii. În punctul E actioneaza forte care conduc la solicitarea principala de încovoiere si la solicitarile de compresiune si de forfecare.

YS este coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui. factorul numarului de cicluri devine KF n = (107 / Nred)1/ 9 (figura 1.Transmisii mecanice cu roti dintate si având Ft C = Ft 1. Pentru un numar de cicluri de încarcare N ≥ 107 .59).1 1 0. astfel: sF = Ft 1. aceasta reprezinta valoarea maxima a tensiunii de încovoiere pentru un ciclu pulsator pe care dintele o poate suporta 107 cicluri de functionare fara a se produce ruperea.60).1 0. 2 (1. FrCE αE α0 FnC E Ft C Ft C C FrCC FnC 30° 30° hF SF – indicele“c”=calcul Figura 1.2 0. YS 1. Pentru N ∈ (103 …107 ) cicluri de încarcare.149) σF lim este rezistenta limita pentru solicitarea la oboseala prin încovoiere la piciorul dintelui.59 57 σ KFN⋅σF lim σF lim ρ/mn Nred 107 Figura 1.25 coeficientul YS este egal cu 1. 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K F ß ⋅ YF B⋅m ≤ s F p1.9 0 0.60 N + σF .2 se obtine relatia de verificare la solicitarea de încovoiere de la piciorul dintelui unei roti dintate cu dinti drepti. dependent de marimea razei de racordare ρ si de gradul de lustruire a racordarii de la piciorul dintelui (figura 1. S-a notat cu KF N factorul numarului de cicluri.148) în care σF p este rezistenta admisibila pentru solicitarea de încovoiere la oboseala la piciorul dintelui: s Fp = s Flim ⋅ K F N ⋅ YF x ⋅ YS sF (1. K F n = 1.3 Figura 1.58 Pentru ρ/mn = 0.

Transmisii mecanice Factorul dimensional YF x tine seama de reducerea rezistentei dintelui. în conditii de solicitare variabila. 2 + 1)⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF ⋅ Yß s 2  F lim ? a ⋅a ⋅  s  F   ⋅ YS ⋅ K F N ⋅ YF x   (1. YF x < 1. a fiind distanta dintre axele rotilor dintate. Dintii aflati în angrenare în punctul de rostogolire C sunt asimilati cu doi cilindrii cu razele de curbura ale evolventelor în contact.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor Oboseala superficiala de contact a flancurilor poate fi modelata prin determinarea tensiunii hertziene. respectiv de dimensionare sunt: sF = Ft 1.2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF B ⋅ mm ≤ s F p1. Cu sF a fost notat factorul de siguranta a carui valoare minima este 1. 2 + 1)⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF s 2  F lim ? a ⋅a ⋅  s  F   ⋅ YS ⋅ K F N ⋅ YF x   (1.154) mm ≥ 4⋅ M t 1 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ Y F ⋅ sin d1  s Flim 2 ? Rm ⋅ d m1 ⋅   s  F   ⋅ YS ⋅ K F n ⋅ YF x   1. Pentru dantura dreapta a rotilor conice relatiile de verificare. 2 (1.152).150) în care ψ a este raportul (B / a).151) si (1.153) (1.β0° / 120°. pentru m ≤ 5 mm. factorii KV si YF se determina pentru dantura echivalenta.152) Fata de dantura dreapta apare factorul unghiului de înclinare Y = 1 .3. Pentru dimensionare se pleaca de la relatia (1. pentru m > 5 mm. Pentru dantura înclinata relatiile de verificare.8. utilizând ipotezele: flancurile dintilor sunt asemenea a doi cilindrii de raze ρ1 si ρ2 – egale cu razele de curbura ale flancurilor în punctul de contact. YF x = 1.151) m n ≥ M t1 ⋅ (i 1. respectiv de dimensionare sunt: sF = Ft 1. fiind caracterizati prin modulele de elasticitate longitudinala E1 si E2 si prin coeficientii Poisson ν 1 = ν 2 = 0.5.61 are drept corespondent modelul din figura 1. pentru β 0 ° > 24°. Se considera ca între flancuri nu exista lubrifiant. Pornind de la expresia tensiunii hertziene de contact: 58 . β pentru 0 < β 0° ≤ 24° si Yβ = 0.Organe de masini. 2 (1. 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF B ⋅ mn ≤ s F p 1. Schema de încarcare prezentata în figura 1. cilindrii sunt din materiale omogene si izotrope. obtinându-se valoarea preliminara a modului pentru dantura dreapta: m ≥ M t 1 ⋅ (i 1.62. În relatiile (1.148). pe masura cresterii modulului.

62 ? 1C = r w1 ⋅ sin a w = r1 ⋅ cos a 0 ⋅ ? 2 C = rw 2 ⋅ sin a w sin a w tga w = d 1 ⋅ cos a 0 ⋅ cos a w 2 sin a w tg a w = r2 ⋅ cos a 0 ⋅ = d 2 ⋅ cos a 0 ⋅ cos a w 2 (1.155) rezulta tensiunea hertziana de contact în punctul C: 1 (1.155) în care modulul de elasticitate echivalent E este definit prin expresia: 2 / E = 1 / E1 + 1 / E2 .158) s H1. 2  Ft 1.157) rezulta raza de curbura echivalenta: (i1.159) 59 . 2     (1. 2 ⋅ cos a 0 ⋅ tg a w Înlocuind în (1. 2 + 1) 1 = 2⋅ ? d1 ⋅ i 1.175 ⋅  B⋅?    (1.2 ⋅ i1. iar raza de curbura echivalenta este data de formula 1 / ρ = 1 / ρ1 + 1 / ρ2 . 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (i1.Transmisii mecanice cu roti dintate 1 sH Fn C ⋅ E  2   =  0. 2 + 1) 2 = Z M1. 2 ⋅ Z H ⋅   ≤ s H p1. O1 • rw1 α w K1 ⋅• • FnC B C Fn C K2 ⋅ • rw2 αw ρ2 C ρ1C E1 σH E2 ρ2 ρ1 σH FnC K1 • • O2 K2 • B Figura 1.156) (1.61 Facând înlocuirile: Figura 1. 2 B ⋅ d 1.

ZH 2 1/2 C = (cosβ / cos αt ⋅ tgα w t ) .2 B ⋅ d1.2     M t1 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ Z 2 ⋅ Z 2 ⋅ s 2 M e H 2 ⋅ ? a ⋅ i1. 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (i v + 1) 2  ⋅ Z Hv ⋅  B ⋅ d m v1 ⋅ i v   s H1.2 = (0. 2 = Z M  Ft 1. . Transmisii mecanice S-au facut notatiile: . 2 ⋅ K H n ⋅ Z R ⋅ Z W .factorul repartitiei longitudinale a sarcinii nominale pentru oboseala de contact KHβ .2 reprezinta tensiunea de contact pe care o pot suporta flancurile dintilor pinionului un numar de cicluri de functionare egal cu 5⋅107 .2 + 1) ⋅ 3 (1.rezistenta admisibila de contact la oboseala: s H p1.2   1 (1.pentru materiale cu duritatea HB ≤ 3500 MPa.75. 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (i1. 2 B = ? a ⋅a se obtine formula de dimensionare cu ajutorul careia se determina distanta dintre axele rotilor cilindrice cu dantura dreapta: a min ≥ (i1.161) a min ≥ (i1.160) Pentru rotile dintate cilindrice cu dantura înclinata. Pornind de la relatia de verificare (1. Factorul numarului de cicluri KHN este 1.2 = . Factorul de siguranta sH are valori cuprinse în intervalul 1. ZR este factorul de rugozitate a flancurilor. 2 ⋅ i 1. 2 ⋅ s H lim ⋅ K HN ⋅ Z R ⋅ Z W 2 2 2 2 1 (1. sH Rezistenta limita de contact la oboseala σH lim 1. respectiv de dimensionare sunt asemanatoare: s H1. a = d1 ⋅ (i1.159) si utilizând relatiile deja cunoscute: Ft 1.2 + 1). Factorul duritatii flancurilor este ZW . 2 = 2 ⋅ M t1 d1 .pentru materiale cu duritatea HB > 3500 MPa.Organe de masini. respectiv de maximum 1.15 ÷ 1.163) 60 . Factorul KV se determina pentru elementele geometrice ale rotii echivalente.factorul punctului de rostogolire. este avantajoasa angrenarea unui dinte durificat cu un dinte din otel de îmbunatatire. s H lim 1.factorul lungimii de contact.35 ⋅ E)1/2 .2 + 1) 2 ⋅ Z HC ⋅ Z e ⋅   ≤ s H p1.5% . dependent de gradul de acoperire.factorul de material ZM 1. daca N<5⋅107 cicluri de încarcare. respectiv KHN>1.162) Apar. pentru polul angrenarii ZH C = 1 / (cos2 α0 ⋅ tgα w)1/2 . notatiile: Zε . relatiile de verificare.2 + 1) ⋅3 M t1 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ Z2 ⋅ Z 2 ⋅ s 2 M H H 2 ⋅ ? a ⋅ i 1. 2 = Z M 2   ≤ s H p1. relatiile de verificare la încovoiere si de dimensionare la tensiune de contact sunt: 1  Ft 1.2 ⋅ s H lim ⋅ K HN ⋅ Z R ⋅ Z W 2 2 2 2 (1. . Pentru rotile dintate conice cu dantura dreapta. în plus. daca N ≥ 5⋅107 cicluri de încarcare. astfel încât sa nu se produca prin pitting ciupituri pe mai mult de 2% din suprafata totala activa a flancurilor dintilor .

164) în care: i = zv 2 / zv 1 = i1. iar din solicitarea de încovoiere se determina modulul rotilor.26 Angrenaje melcate 1.5 β0 z1 45° 7 50° 6 75° 4 86° 1 Marirea portantei se poate realiza înlocuind contactul punctual cu unul liniar. Provenind dintr-o roata dintata cu dantura înclinata.64 . Angrenajul melcat este alcatuit dintr-o roata cilindrica conducatoare cu numar mic de dinti (z1 = 1…4) numita melc. ceea ce condus la cresterea considerabila a raportului de transmitere 1. prin cresterea unghiului de înclinare β 0 . d m v 1 = dm 1 / cosδ1 . Din relatia cunoscuta din paragraful i 3 privind dantura înclinata z1 = 17 ⋅ cos β 0 rezulta datele din Tabelul 1.63). Se poate concluziona ca din solicitarea de contact a flancurilor se dimensioneaza distanta dintre axe la angrenajele cilindrice.1 Caracteristici generale Angrenajul melcat este un angrenaj cu axe încrucisate. Tabelul 1.2. De obicei. roata condusa cilindrica roata globoidala melcata melc cilindric melc cilindric Figura 1.26.63 61 Figura 1. Angrenajul melcat are la origine angrenajul cilindric încrucisat la care ambele roti sunt cilindrice. proiectia unei axe pe planul care contine cealalta axa este de 90°. respectiv diametrul mediu de divizare la angrenajele conice cu dinti drepti. 1. urmând apoi verificarile pentru tensiunea reala de contact. respectiv pentru tensiunea reala de încovoiere.5. necoplanare.Transmisii mecanice cu roti dintate 1 d m1  M t1 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ Z2 ⋅ Z2  3 M Hv ≥ 4 ⋅   i1. Factorii Z v si KV se determina pentru v H angrenajul de înlocuire. Roata condusa poarta numele de roata melcata. ceea ce face ca momentul capabil sa fie minor (figura1.22 .64). 2 ⋅ ? Rm ⋅ s 2 p  H   (1.un singur punct. Dupa predimensionare se standardizeaza distanta dintre axe si modulul. pentru aceasta s-a realizat o roata globoidala care angreneaza cu un melc cilindric (figura 1. Contactul dintre flancuri se realizeaza doar într. s-a putut ajunge la z1 = 1.

ceea ce conduce la aparitia pericolului de gripare.tehnologia de executie si montajul sunt pretentioase. se obtine astfel z1 = 1…4.functionare silentioasa. . . în acest caz. 62 .de-a lungul dintelui vitezele de alunecare sunt ridicate.portanta ridicata (la angrenajul melcat globoidal).2 = 6…15 la multiplicatoare de turatie si i1.2 ≤ 1000 la transmisii cinematice). defineste elementele geometrice esentiale (STAS 6845-75). are aceeasi forma si aceleasi dimensiuni cu cele ale melcului de referinta. Melcul real are forma si dimensiunile identice cu ale melcului de referinta. ident ic cu freza cu care se va prelucra roata melcata.realizarea rapoartelor mari de transmitere cu o singura pereche de roti (de exemplu: i1. comparativ cu angrenajele cilindrice si cu angrenajele conice sunt: . . În figura s-a notat cu β 1 unghiul de înclinare a “dintelui” si cu γ1 unghiul de înfasurare a elicei. schematizat în figura 1. pentru a se realiza în angrenare jocul la piciorul dintilor. . i1. începuturile (asemanatoare spirelor unui surub) se înfasoara de mai multe ori pe suprafata cilindrica a melcului (figura 1.β1 .2 scade randamentul transmisiei. nu se mai poate vorbi de numar de dinti ci de numar de începuturi. Evident ca exista relatia γ1 = 90° .cu cresterea raportului de transmitere i1.2 Elemente geometrice principale Melcul de referinta. De altfel. Dezavantajele angrenajelor melcate: . în scopul realizarii în angrenare a jocului dintre flancuri). 1.posibilitatea realizarii autofrânarii. exceptie o face diametrul cilindrului de cap care este marit.26.66 Avantajele angrenajelor melcate. cu exceptia grosimii dintelui (mai subtiat. Diametrul melcului fiind mic.65).67. conjugat cu o roata melcata globoidala (figura 1.65 Figura 1.Organe de masini.66).2 = 6…100 la reductoare de turatie. . Melcul generator. acest fapt se obtine utilizând un melc globoidal. Melcul este deci o roata cilindrica cu unghiul de înclinare al danturii apropiat de 90°. Transmisii mecanice Cresterea mai pronuntata a portantei se obtine prin marirea gradului de acoperire al angrenajului. roata melcata globoidala melc globoidal β1 γ1 Figura 1.

prin modulul normal mn si prin modulul frontal mt . Ca urmare. diametrul de divizare al melcului d1 coincide cu diametrul de rostogolire dw 1 al acestuia.68 63 d01 . Între acestea exista relatiile: mx 1 = mt 2 = m si mn 1 = mn 2 .Transmisii mecanice cu roti dintate Pentru angrenare corecta.67 Cilindru de referinta z1 ⋅px γ01 z1 ⋅pn γ01 π⋅d0 Figura 1. Melcul cu deplasare nula de profil este caractrizat prin modulul axial standardizat (STAS 822-82) mx . h0a h0f h0 β0 df d0 da px γ01 Figura 1. melcul real si roata melcata trebuie sa aiba aceeasi distanta dintre axe ca si cea realizata în timpul danturarii rotii melcate.

datorita faptului ca diametrul de divizare d0 scade de asemenea.169) (1. dar si o crestere a încarcarii care revine danturii. Adoptarea coficientului q este o problema de optimizare sugerata de datele din Tabelul 1. În consecinta. exista pericolul ca melcul sa se rupa.170) d 01 p ⋅ m x1 ⋅ z1 d 01 = m x1 ⋅ z1 ⋅ ctg? 01 d 01 = m ⋅ q în care prin q s-a notat coeficientul diametral (STAS 6845-75): q = z1 ⋅ ctg? 01 = z1 ⋅ tgß 0 (1.68 se pot scrie succesiv relatiile: p n = p x ⋅ cos ? 01 m n = m x ⋅ cos ? 01 (1.6 Q⇓ Q⇑ γ0 1⇑ γ0 1⇓ η⇑ η⇓ d0 ⇓ d0 ⇑ B⇓ B⇑ Elementele geometrice care caracterizeaza geometria dintelui sunt: h0a = h0ax* ⋅ m = m h0f = h0fx* ⋅ m = 1.174) 64 . Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este si cresterea randamentului η.166) ctg ? 01 = tgß 0 = p ⋅ ctg ? 01 = p ⋅ d 01 p x1 ⋅ z1 (1.6.25 ⋅ m sau h0f = h0fx * ⋅ m = 1. Transmisii mecanice Cu notatiile din figura1. totodata. scade si latinea B a rotii melcate.173) (1.25 ⋅ m sau h0 = (h0ax* + h0fx* ) ⋅ m = 2.171) Adoptarea unui sir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numarului frezelor melc necesare danturarii. ceea ce înseamna o economisire a materialului din care se confectioneaza aceasta.20 ⋅ m h0 = (h0ax* + h0fx * ) ⋅ m = 2. adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o optiune care depinde de scopul utilizarii angrenajului.Organe de masini.168) (1.172) (1.20 ⋅ m (1.167) (1. daca q are valori scazute. Din tabel se observa ca. Tabelul 1.165) (1.

181) d f 2 = d 02 − 2 ⋅ h 0f = m ⋅ (z 2 − 2.182) (1.69 se pot prezenta principalele elemente geometrice ale unui angrenaj globoidal: Diametrul de referinta al melcului: d01 = m ⋅ q Diametrul de cap al melcului: da1 = d01 + 2 ⋅ h0a = m ⋅ (q + 2) Diametrul de picior al melcului: df1 = d01 .179) (1.5) Diametrul de divizare rostogolire al melcului:d w1 = d1 = d01 = m ⋅ q (1.5 )  sau  d f 2 = d 02 − 2 ⋅ h 0f = m ⋅ (z 2 − 2.Transmisii mecanice cu roti dintate Pe baza notatiilor din figura 1.06 ⋅ z2 ) ⋅ m .5 + 0.09 ⋅ z2 ) ⋅ m .180) (1.69 Lungimea melcului: L = (11 + 0.4)  da2 max ≤ da2 + 2 ⋅ m.183) (1.178) ad da2 df1 d01 da1 L df2 B Figura 1. pentru z1 = 3 sau z1 = 4 Diametrul de rostogolire si de divizare a rotii melcate:dw2 = d2 = d02 = m ⋅ z2 Diametrele de cap si de picior ale rotii melcate: da2 = d02 + 2 ⋅ h0a = m ⋅ (z2 + 2) (1.176) (1.175) (1. pentru z1 = 1 65 da 2 max (1.2 ⋅ h0f = m ⋅ (q – 2.177) (1.184) d2 . pentru z1 = 1 sau z1 = 2 L = (12.

188) (1. Deplasarea danturii se poate realiza numai la roata melcata.185) (1.5 ⋅ m.186) d 01 −m 2 (1.193) 66 .7 Clasa Melci riglati Simbolul melcului ZE ZA ZN1 ZN2 ZK1 ZK2 Caracterizare Melc în evolventa Melc arhimedic Melc cu profil rectiliniu în plan normal pe dinte Melc cu prifil rectiliniu în plan normal pe gol Melc generat cu freza disc dublu conica Melc generat cu freza deget conica Melci neriglati 1.75 ⋅ da1. melcul ramânând fara deplasare de profil. daca este imperios necesar. Randamentul Randamentul unui reductor melcat poate fi exprimat prin componentele sale: η = ηa ⋅ ηu ⋅ ηl ⋅ ηv (1.7). Se mai utilizeaza melcul cu profil axial concav. pentru z1 = 4 Semiunghiul coroanei melcate: sin ? = B d a1 + 0.189) (1.Organe de masini. difera însa forma flancurilor melcului.5 ⋅ m (1. pentru z1 ≤ 3 B ≤ 0. În STAS 6845-75 sunt indicate tipurile principale de melci utilizati (Tabelul 1. pentru z1 = 4 Raza de curbura a suprafetei de vârf este: r E 2 = Latimea rotii melcate: B ≤ 0.192) Unghiul de înclinare al danturii rotii melcate β 02 = γ01 Distanta dintre axe ad = (d1 + d2 ) / 2 = 0.5 ⋅ (q + z2 ) ⋅ m Elementele de referinta ale melcului sunt aceleasi. indiferent de procedeul de executie al melcului real.191) (1.3 Pierderile de putere.26. pentru z1 = 2 sau z1 = 3 da2 max ≤ da2 + m. Transmisii mecanice da2 max ≤ d a2 + 1. Tabelul 1.187) (1.190) (1.67 ⋅ da1. profilul dintelui rotii melcate fiind convex (angrenajul CAVEX).

75. ηa = 0.75…0. µa’ fiind coeficientul de frecare.2. incluzând si fortele de frecare pentru melc si pentru roata melcata: Ft 1 = Fa 2 = Ft 2 = Fa 1 = 2 ⋅ M t1 d 01 tg (? 01 + f ′ ) Ft 1 ⋅ cos f ′ ⋅ tg? 01 Ft 1 (1.197) (1.82. Pierderile maxime de putere sunt datorate alunecarii flancurilor.70 67 .195) (1. pentru z1 = 2.196) (1.198) Fr 1 = Fr 2 = tg ? 01 + f ′ Ft1 ( ) Fn 1 = Fn 2 = sin ? 01 ⋅ cos a 0 n Fr 2 Fa 1 Fr 1 Ft 2 Fr 2 Fa 2 Fr 1 Ft 1 Figura 1. Randamentul global al angrenajului poate fi calculat. ηu este randamentul corespunzator barbotarii uleiului. Valorile uzuale pentru randamentul angrenajelor melcate sunt: ηa = 0.70…0.26. pentru z1 = 3 sau z1 = 4. radiala si axiala ale fortei normale Fn 1.194) în care ϕ’ = arctg µa’ .70 se demonstreaza relatiile de calcul pentru componentele tangentiala. cu aproximatie.92. ηa = 0.Transmisii mecanice cu roti dintate în care: ηa reprezinta randamentul angrenajului.4 Fortele în angrenajul melcat cilindric Cu notatiile din figura 1. ηl este randamentul lagarelor iar ηv este randamentul ventilatorului necesar racirii reductorului.82…0. pentru z1 = 1. ca la sistemul surub-piulita: ?a = tg? 01 tg ( ? 01 + f ′) (1. 1.

.bronz de aluminiu (mijloc de economisire a staniului).Organe de masini.202) Fn c 2 = Fn 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß = Ft 2 ⋅ Fn c 2 = Ft 2 ⋅ K A ⋅ KV ⋅ KHß cos a o n ⋅ cos ß 2 Lungimea de lucru desfasurata a dintelui este: l = θ ⋅ π ⋅ dw 1 68 (1.oteluri aliate de cementare cu duritatea superficiala HRC = 56…62. . .26. Astfel: cos ß 2 1 1 = = 2⋅ ? ? 2n d w 2 ⋅ sin a w (1. oboseala superficiala a flancurilor. Deteriorarea danturii se poate produce si prin: rupere prin oboseala la încovoiere.aliaje de aluminiu – zinc.fonte antifrictiune. rectificate si lustruite dupa danturare. rupere statica. Precizia de executie pentru angrenajele melcate este reglementata prin STAS 6461-81. Precizia angrenajelor melcate Datorita alunecarii flancurilor. . . . asamblarea coroane i cu discul se face prin fretare. 1.materiale plastice.26.175 ⋅  l min ⋅ ? n 2    1 sH (1.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor Relatia generala pentru calculul tensiunii herziene maxime este:  Fn C ⋅ E  2  =  0. materialele din care sunt confectionate melcul si roata melcata trebuie sa formeze un culpu antifrictiune.203) .5 Moduri de deteriorare.201) (1.200) KA ⋅ K V ⋅ K H ß cos a o n ⋅ cos ? 01 (1. numai coroana se executa din bronz. Roata melcata se poate confectiona din: .fonte cenusii. Transmisii mecanice 1.199) si se aplica pentru materialul rotii melcate care este mai putin rezistent decât materialul melcului. flancurile fiind calite. la angrenajul melcat apare pronuntat pericolul uzarii si griparii flancurilor. De regula. butucul si discul fiind confectionate din fonta. Materiale. Sectiunea în care se determina razele de curbura ale dintilor în contact este aceea pentru care flancurile melcului sunt drepte (ρ → ∞). Ca urmare.bronz de staniu (scump).oteluri aliate de îmbunatatire cu duritatea superficiala HRC = 45…55. pentru angrenaje foarte intens solicitate. Melcul se poate confectiona din: . uzare adeziva si uzare abraziva.

3 ⋅ d w1 cos ß 2 (1.26.26.P1 este puterea transmisa (kW).210) rezulta realatia de verificare a temperaturii de functionare: 69 (1. luând în considerare elementele rotii melcate.204) Pentru gradul de acoperire ε =2.210) .8 Calculul termic al angrenajului melcat Ecuatia generala de bilant termic are forma: 103 ⋅ P1 ⋅ (1 . lungimea minima poate fi aproximata prin relatia: l min = 1.206) Pentru predimensionare se utilizeaza relatia:  M t 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (Z M ⋅ Z H )  a min ≥ (z 2 + q ) ⋅    5 .tu este temperatura medie a uleiului la functionarea angrenajului.K este coeficientul global de transfer de caldura [W / m ⋅ grad] (pentru circulatie slaba a aerului K = 8…10.86 ⋅ M t 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ K a ⋅ YF 2 n ⋅ (z 2 + q ) 2 s F p2 ⋅ a 2 ⋅ q ⋅ z 2 (1.3 ⋅ d w1 ⋅ d w 2   1 s H = ZM ⋅ ZHv H p2 (1.208) m n 2 ≥ 0. rezulta formula de verificare: s F2 = Ft 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ K a ⋅ YF2n ≤ s Fp respectiv de dimensionare: (1. obtinuta prin însumarea tuturor liniilor de contact este: l min = 0. Din (1.2 ⋅ s 2 p 2 ⋅ z 2 ⋅ q H 2   2 1 3 (1. iar pentru circulatie intensa a aerului k = 14…16).209) 1. relatia de verificare pentru tensiunea hertziana devine:  Ft 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß  2 ⋅  ≤s 1.7 Calculul la încovoiere prin oboseala la piciorul dintelui Asemanator cu relatiile stabilite pentru rotile dintate cilindrice cu dantura înclinata.Transmisii mecanice cu roti dintate iar lungimea minima.η) = K ⋅ S ⋅ (tu – t0 ) în care: . 2 .207) 1.75 ⋅ l ⋅ e cos ß 2 (1. .205) Cu notatiile de mai sus.

Angrenajul melcat Dantura dreapta (roti cilindrice) ulei Dantura dreapta (roti conice) Dantura înclinata va Fn va va a) b) Figura 1.71).8 ⋅ K). distanta dintre axele rotilor angrenajului se predimensioneaza cu formula: a min  P ⋅ (1 − ? )  1. prezinta o miscare de translatie dupa directia tangentei comune la flancurile conjugate si o miscare de rostogolire relativa. 1.Organe de masini. 7 = 12. fara ventilator. cupla este expusa fenomenului de frecare.212) Daca P1T < P1 . Daca se adopta tua. Transmisii mecanice t u = t 0 + 103 ⋅ P1 ⋅ (1 − ? ) ≤ t ua K ⋅S (1. luând în considerare întreg sistemul de racire-recirculare. ceea ce impune o ungere adecvata. Pentru stabilirea regimului de ungere dintre dintii aflati în angrenare se pot prezenta cazurile reprezentative (figura 1.uzare. cupla cinematica superioara de clasa a IV-a.27 Ungerea angrenajelor Angrenajul.076 ⋅  1   K ⋅ (t ua − t 0 )  1 (1. se va lua în calcul (0. se poate obtine puterea limita admisibila pentru reductorul racit cu aer: P1T = K ⋅S ⋅ tua − t0 10 3 ⋅ (1 − ? ) ( ) ≥ P1 (1. Pentru angrenaje stationare. În cazul solutiei cu racire fortata. sau se adopta solutia recircularii fortate a uleiului. în loc de K. modelul de calcul a disiparii caldurii trebuie adaptat. factorul K se dubleaza.213) Daca exista si ventilator. cu carcasa nervurata. este necesara nervurarea carcasei (solutie neeconomicoasa).71 c) d) va va va Fn va va va 70 . ventilarea carcasei (modelul de calcul este însa diferit). Datorita puternicei încarcari date de forta Kα ⋅ Fn . daca melcul este dispus deasupra rotii.211) Temperatura admisibila a uleiului (t u a) se recomanda a fi luata între limitele 85°…90°.

a a Se noteaza cu χ = hmin / Ra parametrul grosimii filmului de lubrifiant. alimentat cu lubrifiant si beneficiind de o viteza de translatie relativ ridicata . viteza de alunecare va este orientata în lungul liniei de contact dintre flancuri. Pentru χ ≤ 1. Spre sfârsitul angrenarii. conditiile ungerii fiind cele mai dezavantajoase.c) nu exista decât partial conditiile ungerii hidrodinamice. se stabileste între flancuri regimul de ungere mixt sau regimul limita. . prin calcul. la stabilirea regimului de ungere hidrodinamica. ca si în primul caz.d) la care.η0 este vâscozitatea dinamica a uleiului la intrarea în angrenare exprimata în Poise.71. regimul de ungere este de tip “la limita”. exista deci conditiile teoretice realizarii ungerii hidrodinamice. Cazul cel mai dezavantajos este cel al angrenajelor melcate (figura 1. acesta fiind cazul angrenajelor melcate. Sub încarcarea Fn . în microni. La rotile dintate conice cu dinti drepti (figura 1. în care viteza de alunecare este nula. grosimea filmului astfel stabilit cu formula: h min = 0. acesta poate fi asigurat doar cu uleiuri puternic aditivate cu clor si sulf. La rotile dintate cu dantura înclinata (figura 1. în figura 1. Chiar în primul moment al începerii angrenarii. de acelasi ordin de marime cu rugozitatea flancurilor. datorita faptului ca viteza de alunecare v nu este perpendiculara pe a linia de contact dintre flancuri. conduce. Se poate exprima empiric. aceste grosimi sunt însa mai mici decât înaltimea asperitatilor flancurilor dintilor.în special la începutul si la sfârsitul angrenarii perechii de dinti. regimul de ungere este “la limita”. flancurile se deformeaza elastic.71. fiind întrunite conditiile minime pentru ungerea hidrodinamica. viteza de alunecare are o directie perpendiculara pe linia de contact dintre flancuri. Pentru χ = 1.5. perpendiculara pe linia de contact a flancurilor dintilor conjugati. diagrama respectiva este de tip SKF. Pe baza celor prezentate mai sus. Modelul de calcul pentru regimul de ungere EHD a condus la valori ale grosimii filmului de ordinul unui micron.b). între flancuri se formeaza o pana de ulei adica un interstitiu convergent care. 71 .a este vorba de roti cilindrice cu dantura dreapta.ρ este raza de curbura echivalenta data de relatia 1 / ρ = ρ1 ⋅ ρ2 / ρ1 + ρ2 . Uzura puternica poate provoca lustruiri si exfolieri.035 ⋅ ? 0 ⋅ v ⋅ ? (1.2 sunt rugozitatile flancurilor conjugate.Transmisii mecanice cu roti dintate În figura 1. Fata de cazul lagarelor hidrodinamice la care interstitiul convergent este asigurat permane nt. în acest caz. contactul dintre flancuri se realizeaza într-un punct. Regimurile mentionate necesita uleiuri aditivate cu plumb si fosfor.71.71. la angrenaje pelicula portanta are geometrie variabila. Acest rezultat teoretic.v = vt 1 + vt 2 cu vt 1 = r1 ⋅ sinα 0 ⋅ ω1 si vt 2 = r1 ⋅ sinα 0 ⋅ ω2 si . la grosimi de film de ordinul zecimilor de microni. conduce la necesitatea luarii în evidenta a încarcarilor extrem de mari care revin unor suprafete extrem de înguste. viteza tangentiala de alunecare va este. De acest regim nu beneficiaza polul angrenarii.214) în care: . în dezacord cu realitatea. în perioada de început a angrenarii.72 sunt prezentate domeniile care delimiteaza regimurile de ungere întâlnite la angrenaje. teoretic. Acceptarea regimului hidrodinamic în cazul unor angrenaje a condus. Se ajunge astfel la considerarea regimului de ungere elastohidrodinamic (EHD). iar uleiului îi creste vâscozitatea.0…1. Grosimea minima calculata se compara cu rugozitatea obtinuta dupa rodaj R a = R 21 + R 2 2 în care Ra1. mixt sau EHD partial. nefiind astfel îndeplinite conditiile ungerii hidrodinamice.

Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate.72 Daca χ > 3. T 90 EP 2 – ulei mineral putenic aditivat. Dezavantajul utilizarii uleiurilor foarte vâscoase este ca. se poate folosi ulei neaditivat. sunt de preferat uleiurile mai vâscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari. materialului danturii si temperaturii de functionare. inclusiv EP. utilizabil pâna la 80 °C. Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza încarcarii specifice (Ft / B ⋅ m).0. iar pentru scurte perioade de timp chiar pâna la 500 °C. utilizabil la motoarele auto pe timp de iarna.8 1 1.5 2 3 Parametrul filmului. pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant.Organe de masini. moderat aditivate si. Se folosesc si uleiuri sintetice (stabile chimic si cu o foarte mica variatie a vâscozitatii cu temperatura) al caror cost este însa ridicat. Cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate chimica ridicata. vitezei maxime de alunecare. Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau puternic aditivate (EP 2). asemanator cu T 80 EP 2 dar mai vâscos. h [%] 100 80 χ 0. utilizabil la motoarele auto pe timp de vara. Ca regula. la angrenaje melcate. 72 . T 80 EP 2 – ulei mineral cu 7% aditivi multifunctionali. deci puternic aditivat. În acest caz. Transmisii mecanice Pentru χ = 1. Limita maxima de temperatura în functionarea angrenajului este 90 °C. Exemple de uleiuri: TIN 25 EP – ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanti si antispumanti. regimul are circa 80% zone cu ungere fluida EHD si 20% zone cu ungere “la limita”. % Procentul filmului. Este necesara folosirea uleiurilor de mare vâscozitate cu aditivi pentru onctuozitate. Ca unsori consistente se utilizeaza cele aditivate cu bisulfura de molibden sau cu grafit. dar de mare vâscozitate. Uleiurile sintetice pot fi utilizate în gama de temperatura cuprinsa între minus 80 °C si plus 300 °C. Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la angrenaje conice puternic încarcate si care au un regim termic de functionare sever. uleiuri minerale puternic aditivate. pornirea masinii se face cu dificultate. la rece.5…3. χ Figura 1. ungerea fluida în regin hidrodinamic este asigurata pe aproape 100% din întreaga suprafata activa a flancurilor. proprietati antifrictiune. Uleiurile din prima clasa sunt destinate angrenajelor cilindrice si angrenajelor conice. antiuzare si antigripare. pentru conditii normale de functionare.

în timpi de ordinul a 10 – 3 secunde.Rt este rugozitatea flancurilor dupa rodaj (1µm…2µm . respectiv 2µm…3.2 = π ⋅ n1.021 ⋅ Ft ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K H ß ⋅ ? 1 ⋅ ? 2 (? 1 + ? 2 ) ⋅ B ⋅ cos a t (1.2 / 30. gripajul apare în punctele A si E în care temperaturile atinse de flanc sunt maxime. . . . din aceasta cauza. . maxima t M = t med + t F în care t F este o temperatura instantanee.Transmisii mecanice cu roti dintate 1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti Este dificil de creat un model de calcul pentru conditiile care pot conduce la griparea unui angrenaj. Nu întotdeauna rezultatele calculate se verifica experimental.2 fiind razele de curbura ale flancurilor conjugate.Temperatura maxima admisibila poate fi calculata cu relatia: tMa = t M lim (1.2K 2(3) unde coeficientul de siguranta depinde de importanta transmisiei. Datorita încarcarii puternice a flancurilor. de vârf.216) 1. Sunt cunoscute drept criterii pentru calculul de verificare la gripaj urmatoarele: a) puterea limita transmisibila fara gripare.µ este coeficientul conventional de frecare între flancuri (pentru flancuri durificate si rectificate valoarea medie a lui µ este 0.8. . fulger.2 ⋅ ρ1. de greutatea specifica si de caldura specifica a uleiului.5 ⋅ 5.2 fiind turatiile rotilor iar ρ1. desi tensiunea maxima este atinsa în punctele B si D. n1. 73 .la flancuri foarte bine rectificate.5µm – la flancuri normal rectificate).bH este semilatimea benzii de contact data de relatia : b H = 0. Se apreciaza ca t F = 200 °C…1000 °C pe suprafete de ordinul a 10 – 3 mm2 . Conform teoriei lui Block. b) b) temperatura instantanee limita – t F .5 − R t )≤t Ma (1.vt1. c) c) temperatura medie limita – t med . Conform teoriei lui Block – Kelley: t M = t med + 265 ⋅ Cf ⋅ µ ⋅ Fn ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K H ß ⋅ v t 1 − v t 2 B ⋅ cos a 0 t bH ⋅ ⋅ 2 ( ( v t1 + v t 2 ) 5.C f este o constanta de material dependenta de conductibilitate. pe acestea se produce o temperatura totala.t med este temperatura medie a corpului rotii. a temperaturii instantanee limita.06). d) d) tensiunea limita de contact σ H.215) . conditiile de exploatare se determina doar în urma rodajului si a încercarilor de regim. Valorile orientative pentru tMa sunt date în Tabelul 1. Block considera ca nu apare gripajul daca temperatura maxima a dintilor nu depaseste o valoare admisibila.215) în care: .

1980. McGraw-Hill Book Company. Organe de masini. 10.... New York/Toronto/London/Sydney. s. I si II. II.a. 1977. Vol. Gafitanu. 6. 1962.W. Vol. Dudley. Vol. Niemann. G. 1993. Machinenelemente. 11. D. Bucuresti. Chisiu. Transmisii mecanice Tabelul 1. s. Vol. s. Bucuresti. 8. Getribe.. Bucuresti. Editura didactica si pedagogica. 3. Henriot. Sauer. Pavelescu. Institutul Politehnic Bucureti..8 Tipul uleiului TIN 42 EP TIN 125 EP TIN 300 EP T 80 EP 2 T 90 EP 2 T 140 EP 2 tMa [°C] 150…160 250…280 330…360 330…369 360…400 > 400 1. 4. Editura tehnica. 1980.a. Editura tehnica. 74 .. II. Traité theorique et pratique des engrenages.. 1998. Musat. Organe de masini. Îndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice. Editura Tehnica. 1961. Bucuresti. Berlin/Heidelberg/New York. Paris. II. Organe de masini. Angrenaje cilindrice. 1970. 1972.Organe de masini. 9. Bucuresti. D. Transmisii mecanice moderne.a. I. Angrenaje. 2. Bucuresti. G. Radulescu.a.. Organe de masini. Gh. Vol. 7. Bucuresti. Vol.. si Stoica. 5. Editura didactica si pedagogica.. Printech. Springer Verlag. M. M. Gh. II. Manea. Dunod. Tribologie. A. 1958. G. 1976.29 Bibliografie 1. II. Gh... Editura tehnica. s. Gear Handbook. Miloiu.

p0 ω1 p pEHD F D1 h T U1 T D2 ηa η h F ω2 2⋅a 2⋅b y a 2 U2 a 2  x   y p = p0 ⋅ 1 −   −    b a  B x Figura 2. Transmisia functioneaza cu o alunecare ∆U = U 1 − U 2 . iar cu η s-a notat vâscozitatea în functie de presiune si temperatura. poarta numele de alunecare specifica si se calculeaza cu: ?= 2( U1 − U 2 ) 2? U = U1 + U 2 U1 + U 2 (2. care. scrisa sub forma adimensionala.1 Transmisii prin tractiune elastohidrodinamica Transmisiile prin tractiune EHD realizeaza transferul puterii de la elementul conducator la cel condus prin intermediul unei pelicule portante de lubrifiant. Cu ηa s-a notat vâscozitatea în conditii normale. plastice si vâscoase). ceea ce determina viteze diferite U1 si U2 pe cele doua elemente.1) . Forta tangentiala T aparuta din necesitatea transmiterii puterii creeaza o solicitare de forfecare în pelicula portanta de lubrifiant.1 exista o solicitare de contact cu rostogolire.1 Între elementele transmisiei EHD din figura 2. cu deformatii complexe (elastice. TRANSMISII PRIN FRECARE 2.2.

Dezavantajul principal îl constituie patinarea la încarcare prin soc. în conditiile modificarii raportului de transmitere. întrucât ξ depinde de µ. Cresterea în continuare a lunecarii determina scaderea coeficientului de tractiune producându-se fenomenul de patinare. Transmisii mecanice T se numeste F coeficient de tractiune iar dependenta µ = f ( ? ) este data mai jos în figura 2. în unele conditii. Dezavantajul legat de patinare poate. alunecarea laterala si alunecarea datorata miscarii de sprijin. 2. 76 .2) Relatia (2. sa fie considerat un avantaj. µ= µ µmax µn Raportul: ξ O ξopt Figura 2. protejându-se toate eleme netele transmisiei împotriva distrugerii la suprasarcina. coeficientul de tractiune devine maxim (0. Un alt dezavantaj îl constituie încarcarile mari ale arborilor si lagarelor. la vadiatoare de turatie. crescând astfel durabilitatea. exploatare simpla. Sub forma adimensionala aceasta alunecare se regaseste în expresia raportului de transmitere: i12 = ? 1 D 2 U1 D 2 2 + ? = ⋅ = ⋅ ? 2 D1 U 2 D1 2 − ? (2.2.1).1.2) scoate în evidenta modificarea nedorita a raportului de transmitere la modificarea sarcinii. gabarit si cost redus.2 2. posibilitatea realizarii variatoarelor de turatie (i12 variabil). durabilitate ridicata. randament relativ ridicat (85÷95%).1 Avantajele transmisiilor EHD - nivel redus de zgomot si vibratii. Alunecarea laterala ∆V. ceea ce poate fi înlaturat utilizând ambreiaje limitatoare de sarcina. în momentul schimbarii raportului de transmitere (figura 2.Organe de masini.1.03 … 0.3). La valori foarte mici ale alunecarii specifice dependenta este liniara. provenind din însumarea a 3 componente: alunecarea longitudinala. La variatoare se pastreaza constanta puterea transmisa.2 Particularitati cinematice Între elementele de contact ale transmisiei apare o viteza de alunecare complexa. pe directie perpendiculara celei de rostogolire se produce ca rezultat al dezaxarilor arborilor sau. Transmisiile actuale EHD au dispozitive automate care modifica forta de apasare F la schimbarea sarcinii. La o anumita alunecare specifica. Alunecarea pe directie longitudinala ∆U apare ca rezultat al transmiterii fortei tangentiale T între cele 2 elemente în contact.

ω2 ωS2 ω1 ω2 ωS1 =ω1 α ω2 ω2 ω1 α ωS1 ω1 ωS2 a) α α ω1 ω1 ωS1 γ ω2 ω2 ωS2 ω2 b) β−γ ω2 ωS2 ω1 ω1 ωS1 β−γ β c) Figura 2. 2. b.3 Miscarea de sprijin este o miscare de pivotare cu viteza ω. în jurul unui punct numit pol de pivotare (de sprijin).4 a. miscare ce apare ca rezultat al înclinarii suprafetelor de contact în raport cu axele de rotatie a elementelor (Fig. d). 2. c. Miscarile de alunecare laterala si de spin provocând solicitari de forfecare parazite în filmul de lubrifiant.Transmisii prin frecare β Fig. determina scaderea capacitatii portante si a randamentului.4 d) 77 .

Organe de masini. Transmisii mecanice 2.1.3 Capacitatea portanta Parametrul principal care dicteaza capacitatea portanta a transmisiei este coeficientul de tractiune. Pentru determinarea conditiilor producerii coeficientului de tractiune maxim se fac (Johnson si Greenwood) ipotezele: - dimensiunile si distributia de tensiuni în filmul EHD sunt cele date de teoria lui Hertz pentru contactul corpurilor uscate, fara frecare, iar grosimea filmului se pastreaza constanta pe “pata de contact”; - lubrifiantul are o comportare nenewtoniana. Se deduce astfel:

µ max

 1,2 t K⋅ ?a  T =  = 0,87 ⋅ a ⋅ t 0 + 1,74 ⋅ 0 ⋅ ln  ⋅  p  F  max  t 0 ⋅ h ß ⋅ (1 + 9,55) 

1

2

(2.3)

în care τ0 - tensiunea limita de forfecare a lubrifiantului nenewtonian, α - coeficient care caracterizeaza uleiul, p - presiunea medie, β - coeficientul temperatura-vâscozitate al lubrifiantului, K – conductibilitatea termica. Se remarca faptul ca µmax depinde esential de τ0 , acesta fiind maxim la uleiuri sintetice. Acestea au si avantajul ca rezista la încalzire, oxidare, ruginire si spumare. De asemenea au capacitatea ungerii la limita. Cresterea presiunii de contact p determina cresterea puterii transmise atât direct, prin cresterea valorii lui F cât si indirect, prin ridicarea valorii coeficientului de tractiune. Cresterea presiunii de contact are o influenta negativa asupra durabilitatii si randamentului. Daca viteza relativa de rostogolire scade sub o anumita valoare se ajunge la un regim EHD partial sau mixt → limita si se impune problema griparii cuplei. Calitatea suprafetelor în contact trebuie sa fie Ra = 0,4 … 0,8 µm. 2.1.4 Randamentul Pierderile de putere care apar la transmisiile EHD se datoresc: fenomenelor de histerezis elastic (ale materialeleor metalice în contact), de histerezis datorate forfecarilor interne din lubrifiant, comportarii reologice a lubrifiantului, aparitiei miscarilor de spin si de alunecare laterala. Randamentul transmisiei se calculeaza cu:

?=

Pu T ⋅ U2 = Pu + Phe + Phl + Prl T ⋅ U 2 + Phe + Phl + Frl ⋅ U

(2.4)

unde: Pu – puterea utila; Phe – pierdere de putere datorata histerezisului elastic al materialului rotilor; Phl – pierdere de putere datorata histerezisului la forfecarea lubrifiantului; Prl – pierdere de putere datorata reologiei lubrifiantului; Frl – forta de tip reologic; U = U1 + U 2 este viteza de rostogolire. 2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscate realizeaza transferul puterii de la elementul conducator la cel condus prin contactul direct dintre rotile de frictiune, ca urmare a frecarii care apare între roata conducatoare si cea condusa. Suprafata de lucru a rotilor de frictiune poate sa fie neteda sau canelata. 78

Transmisii prin frecare Avantajele acestor tipuri de transmisii sunt: constructie simpla, dimensiuni relativ mici, functionare lina cu zgomot redus, protejeaza restul instalatiei prin posibilitatea patinarii la soc sau suprasarcina. Cele mai simple transmisii sunt construite cu roti de frictiune netede (Fig. 2.5). F D1 T D2 F ω2 Figura 2.5 Pentru cazul general al transmisiei cu frictiune (fig. 2.5), conditia de functionare este: µ D2 T F ω1 F D1 ω1 T ω2

B

T < Ff = µ ⋅ F;
unde µ este coeficientul de frecare si, considerând succesiv:

(2.5)

T < Ff = µ ⋅ F;

2 ⋅ M t1 < µ ⋅ F; D1

(2.6)

Obtinem în final conditia de functionare:

2 ⋅ ß ⋅ M t1 =µ⋅F D1
unde: β > 1 – coeficient de suprasarcina (β = 1,25 … 1,8). Luarea în calcul a coeficientului β confera siguranta la patinare. În tabelul 2.1 sunt prezentate câteva valori uzuale pentru coeficientul de frecare.

(2.7)

Tabelul 2.1 Cuplul de materiale Cu ungere Otel calit / otel calit Otel / fonta Textolit / otel; fonta cenusie Ferodo / otel Cauciuc / fonta cenusie, otel 0,05 ... 0,06 µ Fara ungere 0,15 ... 0,18 0,15 ... 0,20 0,2 ... 0,25 0,3 ... 0,35 0,45 ... 0,85

79

Organe de masini. Transmisii mecanice În conditiile absentei ungerii, uzura este rapida, se schimba conditiile cinematice si ale transmisiei de putere. Din aceste motive se limiteaza puterea transmisa la maximum 150 kW; vitezele periferice maxime nu vor depasi 10 m/s. 2.2.1 Roti cilindrice cu periferia neteda Pentru transmisia prezentata în fig. 2.5, vitezele periferice ale celor doua roti sunt:

v1 =

π ⋅ D1 ⋅ n 1 ; 60

v2 =

π ⋅ D2 ⋅ n 2 60

(2.8)

Teoretic, raportul de transmitere al transmisiei este:

i 12 =

n1 D 2 = n 2 D1

(2.9)

Datorita alunecarii elastice care apare între cele doua roti de frictiune, raportul de transitere real este:

i12 ef =

n1 D = ?⋅ 2 n2 D1

(2.10)

unde ξ este coeficientul de alunecare; acesta poate lua valorile: ξ = 1,005 … 1,002 la roti metalice, ξ = 1,01 … 1,03 la roti nemetalice. Pentru dimensionarea transmisiei se adopta: D1 = (5 … 10)⋅d1 unde d1 este diametrul arborelui. Forta transmisa este F = latimilor rotilor folosind formula:
B≥ F qa

(2.11)

2 ⋅ ß ⋅ M t1 . Cu aceasta forta se face predimensionarea µ ⋅ D1

(2.12)

în care qa este o încarcare specifica. Câteva valori ale încarcarii specifice sunt prezentate în tabelul 2.2: Tabelul 2.2 Cuplul de materiale qa [N/cm] Otel calit / otel calit Otel / fonta cenusie Textolit / otel; fonta cenusie Lemn / otel, fonta cenusie Lignofon / fonta cenusie, otel 80 1500 … 2000 1000 … 1500 400 … 800 100 … 150 400 … 600

17) .14) s H max ≤ s H admisibil (2. coeficientul de frecare fiind µ ≅ 0. de asemenea.16) Relatia de calcul a fortei de apasare normala F′ (2. Aceasta solutie este superioara celei cu roti cilindrice netede pentru ca asigura aparitia efectului de pana. se produce o reducere de câteva ori a fortei totale de apasare F = z⋅F’.418 ⋅ F E ⋅ B ? (2.3 Cuplul de materiale Otel necalit / otel necalit cu ungere Otel calit / otel calit cu ungere Textolit / otel neuns 2. si gabaritul radial.2.13) unde E – modulul de elasticitate (Young) redus si ρ – raza redusa se pot calcula cu: 1 1 2 E = E + E  1 2  1 = 2 + 2  ? D1 D2  Conditia de verificare este: (2. Se micsoreaza încarcarea lagarelor si.16) este valabila la montaj.2 Transmisii cu roti cilindrice canelate Aceste transmisii sunt realizate cu roti de frictiune cilindrice cu suprafata canelata (cu profil trapezoidal al canelurilor). rezulta: F’ = 0. În figura 2.4⋅F 81 (2. Câteva valori ale s H admisibil sunt prezentate în tabelul 2.15.15) unde s H admisibil este rezistenta hertziana admisibila.3 Tabelul 2. unde z este numarul de caneluri.Transmisii prin frecare Verificarea se face la tensiune hertziana: s H max = 0. ′ F' = Fn ⋅ (sin a + µ ⋅ cos a )  F = ß ⋅ T = z ⋅ F′ n  n µ  σH admisibil 25 HB 30 HB 50 … 80 MPa (2. α > ϕ’ (pentru evitarea blocarii). Ca urmare.6 este prezentata zona de contact a doua roti de frictiune cu profil trapezoidal al canelurilor. uzual α = 15°. Cum.

6): 2 ⋅ ß ⋅ M t1 Fn = µ ⋅ d m1 82 (2. iar F este forta normala de apasare în cazul transmisiei cu roti netede. F′ F′ ρ1 dm1 µ ′ Fn 2 ′ Fn 2 v2 max v e B α v1 max ρ2 dm2 F′ F′ Figura 2. forta de apasare necesara pentru transmisia data este mai mica decât în cazul rotilor cilindrice netede.005 … 0. evident.26 ⋅ F (2.18) (2.6 În timpul functionarii fota de apasare se calculeaza cu: ′ F′ = Fn ⋅ sin a iar în conditii uzuale.Organe de masini.19) Se observa ca si în functionare. se obtine: F′ = 0. Transmisii mecanice unde F’ este forta normala de apasare în cazul rotilor canelate. Înaltimea canelurii se adopta constructiv: e = (0. avantajul efectului de pana. 2. apare.21) .1)⋅dm 1 O prima verificare se face pentru încarcarea specifica: q= Fn ⋅ cos a ≤ qa 2⋅e (2.20) unde forta normala pe canelura este (fig.

? D m1 ? = 0. datorita alunecarii.24) Din (2.95. 2 (2..26) unde razele de curbura se determina cu relatia: sin a = d m 1. la limita: 2 ⋅ e ⋅ qa ⋅ sin a ⋅ z cos a F = 2 ⋅ q a ⋅ e ⋅ z ⋅ tga F= (2..2 2 ? 1.99 (2.25) Urmeaza verificarea la tensiune hertziana: s Hmax = 0. sunt: F1 = Fn ⋅ (sin d1 + µ ⋅ cos d1 ) F2 = Fn ⋅ (sin d 2 + µ ⋅ cos d 2 83 (2. raportul efectiv de transmitere este: i12 ef = 1 D m2 ⋅ .30) .29) unde coeficientul de alunecare este ? = 0.20) si înlocuind în relatia (2.2. obtinem succesiv..99 ..22) Considerând relatia (2.14).22).23) (2.8 2 ⋅ q a ⋅ e ⋅ tg a (2.24) se obtine condita numarului minim necesar de caneluri: z nec = F ≤ 5.0.. F1 si F2 .3 Transmisii cu conice Pentru transmiterea miscarii între arbori concurenti se folosesc rotile de frictiune conice (fig. 2.95.418 ⋅ Fn E red ⋅ ≤ s Hadm 2 ⋅ B ? red (2. Raportul de transmisie teoretic este: i12 = n1 D m 2 sin d2 1 = = = n 2 D m1 sin d1 tg d1 (2.2.27) Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date generic de (2..28) În realitate.7).0. Fortele de apasare ale celor doua roti una fata de cealalta sunt F1 si F2 . La montaj. fortele de apasare ale celor doua roti .Transmisii prin frecare Forta totala de apasare a rotilor este: F = F'⋅z = Fn ⋅ sin a ⋅ z (2.

fortele de apasare ale celor doua roti .31) De aici rezulta necesitatea realizarii dispozitivelor active de împingere la roata 1. Transmisii mecanice F1 ρ1 Fn Dm2 µFn δ1 δ2 Dm1 ρ2 F2 B Figura 2. sin d1 ?2 = Dm 2 2 sin d 2 (2.Organe de masini.2.34) Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date de (2. F1 si F2 . La predimensionare se determina latimea de contact minima necesara: B≥ Fn 2 ⋅ ß ⋅ M t1 = q a µ ⋅ Dm1 ⋅ q a (2.33) unde razele de curbura sunt date de relatia: ?1 = D m1 2 . 84 .14). devin: F1 = Fn ⋅ sin d1 F2 = Fn ⋅ sin d2    ⇒ F1 < F2 ! (2. 418 Fn E red ⋅ ≤ s Had B ? red (2. Verificarea la tensiune hertziana : s Hmax = 0.7 În exploatare.32) în care q este dat în Tabelul 2.

2. 2. prezentata în fig. dupa legea: n 2x = n 1 ⋅ R1 x R2 (2. Roata condusa (de raza R2 ) se poate deplasa axial.8 n2 x n2 max n2 min R1 x B 2 B   R1 −  2  Caracteristica liniara de reglaj Figura 2.35) Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie liniara.4.8 are roata conducatoare (cu raza R1 ) fixa pe arborele de turatie constanta n1 .4 Variatoare de turatie cu roti de frictiune 2. n2 R1 F1 n1 R1x arbore canelat F arbore canelat 3 F2 R2 Figura 2.2.9. cu ajutorul dispozitivului de comutare 3 pe fata frontala a rotii conducatoare între doua pozitii limita. Turatiile limita ale arborelui condus sunt: 85 B M .Transmisii prin frecare 2.1 Variator cu roti frontale cu caracteristica liniara de reglaj Variatorul de turatie prezentat în figura 2.9 Rezulta astfel o variatie a turatiei n2 .

2. Cresterea valorii gamei de reglare se poate obtine prin: .2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj Variatorul de turatie prezentat în figura 2.cresterea uzurii rotii 2. . .37) Se recomanda G = 3 … 4.scaderea randamentului. 2. Prima varianta prezinta dezavantajul cresterii solicitarii de contact σH si. .Organe de masini.4. aparitia distrugerilor specifice acestei solicitari.cresterea solicitarii de încovoiere a arborelui. n1 R2 n2 n2 x R2x M B R2 x Caracteristica neliniara de reglaj R1 Figura 2.10 86 Figura 2.cresterea razei R1 rotii conducatoare. Roata conducatoare (de raza R1 ) se poate deplasa axial pe fata frontala a rotii conducatoare între doua pozitii limita. deci.10 are roata condusa (cu raza R2 ) fixa pe arborele de turatie constanta n1 .scaderea latimii de contact. A doua varianta genereaza mai multe dezavantaje: .11 .36) Se defineste gama de reglare G: G= n 2 max 2 ⋅ R 1 − B 2 ⋅ R1 = = −1 n 2 min B B (2. Transmisii mecanice ( R 1 − B 2) R2 n 2 max = n 1 ⋅ n 2 min B2 = n1 ⋅ R2 (2.

3 Variator dublu În fig. considerând R 1x + R 2 x = R . prezentata în fig. 2. dupa legea: n 2x = n 1 ⋅ R2 R1 x (2.2. Consideram rapoartele de transmisie intermediare: n1 r = n3 R 1x n3 R = 2x n 2x r (2.13 n 2 x = n1 ⋅  R  R − R 2x = n1 ⋅  − 1 R  R 2x  2x  87 (2.12 Din relatia (2. Se observa ca atât roata conducatoare cât si cea condusa sunt fixe pe arborii lor.11.38) Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie hiperbolica (neliniara). 2. 2.4.40) . în timp ce roata intermediara se poate deplasa axial.39) si.12 este prezentat un variator cu roti cilindrice frontale cu doua raze variabile.Transmisii prin frecare Rezulta astfel o variatie a turatiei n2 . Aceste variatoare au gama de reglare G = 3…4.39) n2 x R R2 x n2 x r n3 r R2 x R R1 x n1 B B 2 B  R −  2  Figura 2. rezulta: Figura 2.

41) Exista doua variante de variatoare cu contact direct.4. prezentate în fig. 88 .. 2. Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig.14 Figura 2. Se observa ca roata conducatoare si cea condusa sunt fixe.14) este: n 2 x = n1 ⋅ R 2x R1 (2. 2.14) este: n 2 x = n1 ⋅ R1 R 2x n2x n1 (2.4..15.14 si 2.42) R2 R1x n1 R1 R2x n2x Figura 2.4 Variator conic 2 (2.   B  Gama de reglaj a acestor variatoare este:  2⋅ R  G= − 1 = 7.15 Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig.8  B  2. careia îi corespunde turatia 2 2⋅ R  maxima n 2 x = n1 ⋅  − 1 .16 prezinta schema unui variator conic tip Kopp K.5 Alte variatoare Figura 2.2. Schimbarea raportului de transmisie se face prin deplasarea axiala a elementului conic intermediar. 2.2. Valoarea maxima a lui R2 x este însa R 2 x = R − B .43) 2.Organe de masini. Transmisii mecanice Se observa ca pentru R2x = 0 avem n 2 x → ∞ si pentru R2 x = R avem n2 x = 0.

29) sau conice. data de deformabilitatea pieselor în contact (fig. de exemplu.19 v2 O B ω1 n1 R1 v1 min .18 89 Figura 2. Alunecarea geometrica relativa este: ξ geometric = v alunec. max v0 (2. întâlnita la variatoarele cu roti cilindrice (fig. Roata conducatoare si cea condusa sunt fixe.18). Problema variatoarelor este data în primul rând de alunecarea relativa: a) elastica.44) R2 ω2 A vmax rmax v0 r0 v1 max O1 n2 Figura 2. 2. coeficientul de alunecare este ξ = 0. c) alunecarea geometrica data de distributia vitezelor în zona de contact.17 Figura 2. b) patinarea.002 pentru otel si ξ = 0.16 prezinta schema unui variator sferic tip Kopp B. 2.Transmisii prin frecare n1 n2x n1 n2x Figura 2. Modificarea raportului de transmisie se face prin deplasarea a elementului sferic intermediar.01 pentru textolit.16 Figura 2. atunci când T > Ff.

Organe de masini. Radulescu. 1972. Gh... II. Editura tehnica. Editura tehnica. Gh. Radauceanu. Colectia de standarde. Gh. Îndrumar de proiectare în constructia de masini.. Dudita. Coca. Miloiu... Radulescu... 3. Musat. Bucuresti. Ed. Al. E.. Mladinescu. Racocea. Editura didactica si pedagogica. D.Tribologie Editura didactica si pedagogica. Bucuresti... Dobre. V. Visa. 8. Transmisii mecanice 2. D. Organe de Masini. 7... Diaconescu. D. Pop. Bucuresti.. Tudor. Popovici. Bucuresti.. Editura tehnica. S.. 1. Chisiu. 1968. Manea. T. Editura didactica si pedagogica. Weinberg. Bucuresti. Miloiu.. M.3 Bibliografie 1. 90 . G... F. Tuleasca. Gafitanu. vol. A. 2. Transmisii mecanice moderne.. Vol... V. Pavelescu. Editura tehnica. N. D. T. Ionescu.. Bucuresti. 4.. D. Organe de masini. Organe de masini si mecanisme. 6. Pavelescu. Gh. 1970. 1986. Matiesan. Bucuresti.. III. C. D. C. Tribotehnica. Fl. Vornicu. Pavelescu. Raseev. Organe de masini. 1981. 9. Vol.. D. Vol. ***. H. Rizescu.. D. Gh.. Editura tehnica. 1983.Organe de masini. 5. Cretu. Bucuresti.. Madarasan. I. 1980.. Tehnica. 1977. M. M. 1983. Bucuresti.

Domeniile de utilizare la transmisia prin curele sunt variate: 1 γ a) puteri pâna la 2000 kW prin curele late. Dezavantaje: gabarit mare. De aceea vom face o prezentare sintetica a tipurilor de transmisii prin curele folosind Tabelul 3. la care ne vom referi. 2 A 12 În România. η = 0. β2 . ramura 2 a curelei se va tensiona mai mult în sensul miscarii iar în ramura 1 tensiunea reducându-se.2. În momentul punerii în miscare a rotii motoare. cu rapoarte i = 1…10 si randamente η = O2 0.3. Exista solutii în care acest element intermediar elastic este dintat sau lant cu role. raport de transmitere variabil (cureaua putând sa alunece pe roti). protectia contra suprasarcinilor prin patinare.2 Clasificarea transmisiilor prin curele Cerintele multiple impuse de conditiile concrete de exploatare au dus la aparitia unei mari varietati de transmisii cu curele. cu ω2 ω1 γ viteze între 40-60 m/s si la distante A < 12 D2 D1 m. γ viteze sub 40 m/s. transmiterea energiei nu se poate realiza decât prin intermediul unui element intermediar flexibil. principala scoala de cercetari pentru transmisiile cu curele este la Institutul Figura 3. i = 1…8. Avantajele transmisiilor prin curele sunt evidente: transmiterea la distanta a miscarii de rotatie si a puterii. necesitatea de a mentine o anumita întindere a curelei.2]. Într-o astfel de situatie. trapezoidala sau rotunda. TRANSMISII PRIN CURELE 3.1 este schitata o astfel de transmisie prin curele late.1 Politehnic din Timisoara. încarcarea arborilor cu forte radiale necesare functionarii. uneori aceasta distanta fiind chiar foarte mare.93…0. Sectiunea curelei poate fi lata.1 si Figura 3. amortizarea socurilor. β1 γ 3. fara capat. Criteriile de clasificare sunt si ele variate. În figura 3.1 Aspecte generale În practica industriala sunt situatii în care exista o anumita distanta între arborele motor si arborele condus. dar acopera cea mai mare parte a cazurilor întâlnite în cazurile curente. Puterea (implicit miscarea) se transmite între curea si roata de curea prin frecare. în anumite cazuri miscarea transmitându-se prin forma. datorita variatiei în timp a deformatiei curelei. în comparatie cu rotile dintate. va rezulta o anumita destindere [1-5]. necesitatea unor dispozitive de întindere a curelei. functionarea lina si fara zgomot. Prezentarea nu este exhaustiva.94. O1 R2 -R1 b) puteri sub 1200 kW la curele trapezoidale.96 γ [1.92…0. Forta de frecare amintita este realizata de fapt prin tensionarea initiala a curelei. posibilitatea de functionare la turatii mari. denumit curea. posibilitatea de încarcare electrostatica a curelelor.

2. Transmisii mecanice Tabelul 3. d.3) Axe Cu ramuri semiîncrucisate (figura încrucisate 3.2. d) În trepte (figura 3.1) paralele Cu ramuri încrucisate (figura 3.2 f) - Clasificarea transmisiilor prin curele se face avându-se în vedere [1. modul de întindere.2.f) Materialul curelei Dispozitia axelor Modul de întindere a curelei b) a) c) d) e) Figura 3.1) Roti multiple (figura 3.c) În unghi cu role (figura 3. materialul. f) Curele late Curele trapezoidale Curele dintate Curele rotunde Piele Materiale textile Materiale textile cauciucate Otel Materiale plastice Axe Cu ramuri deschise (figura 3.1 si 3.a) Cu organe de întindere (figura 3.2.2.2.5]: pozitia arborilor.b.a.2. forma si modul de confectionare a curelelor.Organe de masini.1 Criteriul de clasificare Numarul rotilor de curea Forma sectiunii transversale a curelei Tipul transmisiei Doua roti (figura 3.e) Fara organe de întindere (figura 3. 92 .4.

pe lânga rolele de întindere.b.curele din alte materiale (cânepa.4 Materialul pentru curele trebuie sa îndeplineasca (în exploatare) urmatoarele cerinte de baza: sa fie rezistent la sarcini variabile si la uzare. 3. f) sau încrucisati (figura 3. c. curele pe muchie (grosimi 12-31 mm). O schita a unei transmisii cu curele în trepte este prezentata în figura 3. autovehicule etc. pe suprafata exterioara. curelele late au mai multe avantaje: 93 . cu roti etajate. coeficientul de frecare dintre roti si curea sa fie cât mai mare.3. benzi metalice). si alte solutii: deplasarea motorului. cu un strat de piele sintetica (Figura 3. Figura 3.1. dintate). Dupa modul de întindere se deosebesc transmisii prin curele fara role de întindere sau cu una sau mai multe role de întindere. . rotunde. prin lipire. cureaua sa fie aderenta la periferia rotii. cu o viteza periferica de maximum 30 m/s. utilizarea unor contragreutatii.3 Transmisii prin curele late Transmisiile prin curele late sunt folosite în domenii variate (diverse masini. la puteri ce variaza între 0. aparate. pentru a micsora apasarea pe arbori si lagare. sa fie elastic. sa fie suficient de flexibil. înclinarea suportului acestuia.curele din pânza cauciucata (tesatura textila cauciucata si vulcanizata la presa) cu sau fara învelis de protectie din cauciuc. PVC. 3. rotunde (Φ= 5.3 Figura 3. Pentru a se realiza întinderea curele i se mai pot utiliza. transmisii în trepte. Dupa forma lor sunt: curele simple si duble (grosimi 37 mm). pentru a transmite forte cât mai mari. pentru a realiza functionarea cu întindere permanenta. Curelele late compound (aparute relativ recent) constau din una sau mai multe folii sau snururi din material plastic de înalta rezistenta si sunt captusite în interior. acestea fiind de dimensiuni mai reduse. a unor role alunecatoare si contragreutati sau a arcurilor etc. Dupa materialul curelei sunt mai multe grupe si tipuri: . pentru a avea pierderi cât mai mici. exista curele late. d.2 kW si 200kW (uneori pâna la 1000 kW) si viteze de pâna la 75 m/s.6 sau 7 mm). roti conice [4].curele obisnuite din piele. tesatura de par de camila. Spre deosebire de celelalte tipuri (curele trapezoidale.Transmisii prin curele Dupa pozitia arborilor. utilaj chimic. ultimele doua fiind utilzate mai frecvent în ultima vreme.a. e).). .2. exista transmisii cu curele cu arbori paraleli (figura 3. Remarcam ca pot fi solutii complexe: mai multe roti conduse. Dupa forma sectiunii curelei. in. destinate sa lucreze la o temperatura de pâna 55 o C.4). curele rasucite (diametre între 8-20 mm).2. trapezoidale sau rotunde.

distanta axiala A. În diferite lucrari sunt prezentate tabele comparative.1 Aspecte rezultate din geometria transmisiei cu curele Ne vom raporta la figura 3. În aceasta situatie se poate admite ca viteza fiecarui punct al curelei este aceeasi.dimensiuni mari de gabarit (diametre si latimi mari ale rotilor de curea).Organe de masini. este necesara alegerea curelei.constructie simpla.1. caracteristicile de rezistenta. forte si eforturi unitare în curele late 3.2].transmiterea miscarii la distante nestandardizate. în care se prezinta tipuri.3. datorita întinderii curelei. . viteza v a acestei curele va fi: v= si p ⋅ D1 ⋅ n 1 p ⋅ D 2 ⋅ n 2 = 60 ⋅ 1000 60 ⋅ 1000 n1 D 2 = n 2 D1 (3.3.a.1 Geometrie. datorita alunecarii.1 Calculul curelelor late În primul rând. .1. .transmiterea miscarii la distante mijlocii (8-10 m) si mari (50 m). lungimea L a curelei. Transmisiile prin curele late au si câteva dezavantaje fata de celelalte: . pentru ca produc socuri la trecerea peste rotile de curea. De regula. 3.1. ceea ce constituie o problema importanta. montare si întretinere usoara. . cusatura sau cu ajutorul unor dispozitive mecanice.6].3. n2 turatiile respective. Transmisii mecanice .1.1 si vom admite ipoteza curelei perfect întinse. . forta de predimensionare fiind aproximativ 2⋅F0 pentru rapoarte i12 apropiate de unitate. Se utilizeaza si îmbinari cu dispozitive metalice. unghiurile de înfasurare a curelei pe cele doua roti (β 1 si β 2 ) sunt tabelate [1.raportul de transmitere nu este riguros constant. Îmbinarea capetelor se face prin lipire. datorita relaxarii. 3.3. Daca sunt notate cu D1 si D2 (mm) diametrele rotii motoare si respectiv conduse si cu n1 .pret redus. Capetele curelelor late trebuie îmbinate.1) i 12 = (3. 3. acestea nu pot fi însa utilizate la instalatii care necesita o functionare linistita sau la viteze prea mari. domenii de utilizare [1. b. . neelastice si cu grosime foarte mica. Ea da 94 .slabirea întinderii în timp. pentru curele late care lucreaza la viteze mari (v > 20 m/s) se recomanda lipirea sau coaserea capetelor. Datorita întinderii initiale în cele doua ramuri apare o forta F0 . dimensiuni uzuale.forte mari pe arbori si în lagare.2) i12 fiind desigur raportul de transmitere. c.1.2 Forte si eforturi Pentru determinarea fortelor si calculul eforturilor vom folosi figurile 3. coeficientii de frecare.5. materialele respective. Astfel. Aceasta se face luând în cosideratie conditiile de mai sus.

deci se poate scrie [1. astfel. transmiterea unei forte periferice F u : Fu = 2 ⋅ M t1 P = 10 3 ⋅ 1 [ N ] D1 v (3. Asupra elementului de curea cu unghiul la centru dα vor actiona fortele dN si µ⋅dN. F2 (atât în ramura pasiva.3) unde: Mt1 – momentul de torsiune transmis [Nm].a sunt notate cele doua viteze unghiulare ω1 si ω2 . apoi forta elementara dN. pe un arc de cerc.6) 95 .5) Amintim ca materialul curelei respecta legea lui Hooke. În figura 3. F1 = F0 − u si F0 = 1 2 2 2 (3. F0 se transforma în F2 iar în ramura pasiva F0 devine F1 .5. elementul de curea cu deschiderea unghiulara dα. cât si în cea activa).Transmisii prin curele apasarea normala N între curea si roata si va asigura. prin frecare. fortele F1 . iar P1 – puterea transmisa [kW].2]: F2 = F0 + Fu F F + F2 . Astfel. Conditia de echilibru a momentelor fata de axa rotii motoare este: (Fu + F1 ) ⋅ D1 D = F2 ⋅ 1 2 2 sau Fu = F2 − F1 (3.5 Datorita frecarii se produc modificari ale fortelor. forta elementara de frecare µdN.4) F a) b) Fc dFc h dα Fc Fc dα dFc Fc c) Figura 3. în ramura activa. suma acestor forte elementare va fi egala cu forta periferica utila: Fu = ∑ µ ⋅ dN dN µ⋅dN α dα ω1 1 β F2 (F0) F2 Ramura activa F+dF F1 (F0) Ramura pasiva 2 F1 ω2 dQ dα µ⋅dQ F α F1 dα dQ β F2 F+dF (3.

asupra acestuia va aparea o forta centrifuga elementara dFc care va cauta sa îndeparteze cureaua de pe roata. Transmisii mecanice Trebuie precizat ca trecerea de la forta F1 la F2 se face treptat. forta F variind între F1 si F2 si va rezulta: F2 − Fc = e µ⋅ß F1 − Fc Din (3. Aceasta forta elemantara va fi: dFc = ? ⋅ b ⋅ h ⋅ v 2 ⋅ da g (3. apasa cureaua pe roata: dQ = F ⋅ sin da da + (F + dF) ⋅ sin 2 2 (3. În mod similar relatiei (3.4) si (3.12) (3. Componentele Fc rezultate vor provoca o solicitare suplimentara de întindere.11) Conditia ca sa nu apara alunecare între curea si roata este: µ ⋅ dN ≥ dF sau µ ⋅ (F − Fc ) ⋅ dα ≥ dF. dF ≤ µ ⋅ dα F − Fc (3. avâ nd o directie radiala.b).15) .14) + Fc 96 (3. daca dF ⋅ sin da da da se poate neglija iar sin ≅ .7) iar.9) unde γ .13) Ecuatia diferentiala (3.8) se poate scrie: dFc = Fc ⋅ d a Va rezulta valoarea fortei centrifuge Fc si ale efortului unitar dat de aceasta: Fc = F ? ? ⋅ v2 ⋅ b ⋅ h ⋅ v 2 si s c = c = g b⋅h 2 (3.12) rezulta relatiile fortelor din cele doua ramuri ale curelei: F1 ≥ Fu ⋅ 1 e µ⋅ß (3. iar rezultanta fortelor F si (F + dF) va fi dQ.greutatea specifica a materialului iar viteza curelelor v = Rω.4. prin însumarea la forta F1 a fortelor de frecare elementare µdN (figura 3.13) se poate integra pentru α variind între 0 si β 1 (β2 ).c. care. iar elementul de curea are sectiunea bxh si lungimea R⋅dα.4.8) Daca ne referim la figura 3. atunci: 2 2 2 dQ = F ⋅ da (3.10) (3.Organe de masini.

în aceste conditii.6 se poate calcula lungimea unui element de curea corespunzator unghiului dα : h D  D h ? L =  + h  ⋅ da −  +  ⋅ da = ⋅ da 2 2   2 2 (3. Se considera ca materialul curelei respecta legea lui Hooke si.6 Efortul unitar de încovoiere este: s i = E ⋅e = E ⋅ h D σt1-σtc σ σ σ Figura 3.7 (3.22) − în ramura motoare: s tot 2 = s t 2 + s i = s tot 1 = ⋅ b ⋅ h e µ⋅ß Fu 1 Fc F2 h +E⋅ b⋅h D2 su h ? ⋅ v2 h + + E⋅ = + + E⋅ µ⋅ß D1 e − 1 g D1 −1 b⋅ h 97 . se poate calcula alungirea fibrelor extreme ale curelei fata de fibra medie nedeformata.18) h L dα D h σt1 Figura 3.21) (3.17) Alungirea specifica este data de relatia: e= ?L = L h ⋅ da h h = ≅ D +h D D+ h 2⋅   ⋅ da  2  σt1 σt2 σt2 σt2-σtc σ σ σ σtc β1 β2 (3.20) (3.16) În portiunea de curea înfasurata pe cele doua roti apare o solicitare suplimentara de încovoiere.Transmisii prin curele e µ⋅ß e µ⋅ß − 1 F2 ≥ Fu ⋅ + Fc (3. Efortul unitar total din curea se calculeaza cu relatiile: − în ramura pasiva: s tot 1 = s t1 + s i = F1 h + E⋅ b ⋅h D1 (3. Din figura 3.19) unde E este modulul de elasticitate al materialului curelei.

01.20) si din verificarea de rezistenta rezulta e µ⋅ß − 1  ? ⋅v2  h  = − E ⋅   s a i − g e µ⋅ß   D    su (3.2.4] elastica: ?= v1 − v 2 v al = v1 v1 (3. De aici rezulta ca pe ramura motoare cureaua va avea o deformatie axiala elastica mai mare decât pe ramura pasiva.24) sau. se obtine: su m −1  ? ⋅ v2  h  = − E ⋅   s a i − m  g  D    (3. notând e µ⋅ß = m . Datorita acestor diferente ale deformatiei curelei (scurtari alternate cu alungiri) în timpul înfasurarii ei pe roti.02. forta de întindere din curea variaza de la valoarea F1 în ramura pasiva la valoarea F2 (F2 >F1 ) în ramura activa (motoare).23) unde s u = Fu este efortul unitar util. astfel ca spre iesire cureaua va aluneca înainte pe roata. aceasta ramânând în urma rotii. La iesirea din contact cureaua va avea viteza v .27) (3.25) Repartizarea eforturilor unitare de-a lungul curelei este prezentata în figura 3. relatiile (3. b⋅ h Din relatia (3. Aceasta alunecare elastica se poate exprima prin coeficientul de alunecare [1.2) se pot scrie: v 2 = v1 ⋅ (1 − ? ) D 2 ⋅ n 2 = (1 − ? ) ⋅ D1 ⋅ n 1 rezultând: D 2 = (1 − ? ) ⋅ i 12 ⋅ D 1 i 12 = ? 1 D2 1 = ⋅ ?2 D1 1 − ? si (3. Astfel.1.7. Transmisii mecanice Fu e µ⋅ß Fc b ⋅h h e µ⋅ß ? ⋅ v2 h =su ⋅ + +E⋅ µ⋅ß D2 g D2 e −1 s tot 2 = b ⋅ h e µ⋅ß − 1 ⋅ + +E⋅ (3. Acest fenomen apare între curea si roata de curea. într-o zona aflata spre iesirea din contact si nu poate fi evitat la transmisiile prin curele.3.2 Procesul de alunecare si patinare În timpul functionarii. la cele din textile cauciucate ξ = 0. iar curelele trapezoidale au ξ = 0. Daca avem în vedere acest fenomen real.26) La curele late din piele ξ = 0. 3.015. apare un fenomen de alunecare elastica. În timpul înfasurarii curelei pe 2 roata condusa se va produce un fenomen invers. 3.Organe de masini. pe roata motoare se va produce o alunecare a curelei. iar la iesire va avea viteza v1 >v2 .3.28) 98 .

5]. datorita fortelor diferite. dupa depasirea ϕopt punctului ϕopt .Transmisii prin curele Diametrul rotii conduse trebuie calculat cu relatia (3. au fost obtinute experimental [2. S-ar mai putea spune ca si valoarea optima σu 0 se poate obtine din ϕopt : s u 0 = 2⋅f 0pt ⋅s 0 (3. Se estimeaza valoarea maxima a Figura 3. astfel s-a putut determina dependenta dintre coeficientul de alunecare ξ si coeficientul de tractiune ϕ.30) Aspectele pe care le prezinta figura 3. Între 0 si ϕoptim forta periferica Fa totala creste pâna la valoarea optima Fu opt si cureaua are numai alunecare elastica.95…0. iar ξpat alunecarii coeficientul ξ creste brusc pâna la patinarea elastice totala [1-5]. de fapt. ξ opt ξ al el ϕ În acelasi timp. curba randamentului indica o scadere brusca. o transmisie cu curea este exploatata optim în zona ϕ = ϕopt . deformatiile elastice din ramurile curelei sunt diferite.96. patinarii ξ Astfel. A este aria sectiunii transversale (b×h) si val este viteza de alunecare a curelelor pe roata (ca mai sus). Deci.8 se numesc curbe de alunecare sau caracteristici de Zona η tractiune.29) unde ε 1.26). adica în apropierea domeniului ϕcrt de patinare totala.32) 99 . El este modulul de elasticitate longitudinal. Daca tinem seama ca. Alunecarile si patinarile pot fi puse în corelatie cu fortele din transmisie prin intermediul coeficientului de tractiune: Fu F − F1 e µ⋅ß − 1 = 2 = sau 2 ⋅ F0 F1 + F2 e µ⋅ß + 1 F s f = u = u 2 ⋅ F0 2 ⋅ s 0 f = (3.8.8 randamentului ca fiind 0. Curbele ξ = f(ϕ) din figura 3.31) Coeficientul de tractiune optim se poate determina si cu relatia f h = A −B⋅   D opt (3. pentru a fi mentinut un raport de transmitere constant. coeficientul de alunecare se mai poate defini [7] si prin: ? = e 2 − e1 = F2 − F1 v a = El ⋅ A v1 (3.2 sunt alunecarile specifice pe cele doua ramuri. la punctul ϕ = 0 transmisia ηmax Patinare merge în gol. Marind în Zona continuare Fu va aparea patinarea.

75 K1. viteza de uzura este mare. pentru curele din textile cauciucate m ≈ 1. iar coeficientul k = (0.62 pentru curele cauciucate.3…1. de exemplu.4 Fiabilitatea transmisiilor prin curele În lucrarea [3] sunt prezentate si diferite aspecte privind fiabilitatea curelelor la patinare si uzare. Remarcam ca forta de întindere initiala F0 a curelei va influenta semnificativ viteza de uzare.34) În zona de patinare. 1 3. Din lucrarea [3] rezulta ca. Pentru cazul particular când densitatea de probabilitate a variatei vitezei de uzare fz uz variaza dupa o lege normala Gauss.25) ⋅ 10 −9 .4] I uh = k ⋅ p m (3.37) . De asemenea.36) unde a uz este un parametru statistic de siguranta la distrugerea prin uzare.33) Presiunea de contact din formula este în MPa.28) are o componenta de adeziune care se poate calcula [3]: f 0 = c′ + c 2 ⋅ v a 1 constantele c′ si c2 . o alta expresie complexa se poate reduce tot la huz = vu ⋅th . Aceste h 1 valori sunt deduse experimental pentru = .3 Viteza de uzare si grosimea stratului uzat Se cunoaste ca intensitatea liniara de uzare Iuh este dependenta de presiunea de contact si de caracteristicile materialului.Organe de masini. pentru tensiuni initiale mici si momente de transmisie mari. D 37 3.7. ϕopt = 0. ϕopt = 0. coeficientul de frecare µ din (3. dupa formula [3.3.3. în cazul functionarii în zona alunecarii elastice grosimea stratului uzat are o expresie complexa care s-ar putea aduce la forma simpla: h uz = v u ⋅ t h (3.35) ∫ f z uz (t )dt (3. Transmisii mecanice unde coeficientii A si B au valori tabelare [1]. Astfel.59 pentru curele din piele. Functia de fiabilitate din punct de vedere al uzarii este data de: R uz = 1 − auz 0 (3. va rezulta: R uz = F (a uz ) = ? uz 100 100 (3. Valorile uzuale ale coeficientului de tractiune sunt ϕopt = 0. fiind prezentate tabelar în functie de tipul si materialul curelei. iar coeficientii sunt functie de materialul curelei.47 pentru curele din bumbac tesute. dar de aceasta data vu are o alta expresie.

Un alt dezavantaj rezulta din durabilitatea mai mica decât la curelele late. nu numai prin geometrie si structura ci si prin mod de actiune. pentru ca de ea depinde durabilitatea curelei. aderenta la rotile de curea în santurile respective este mai buna si.80 se considera ca fiabilitatea este scazuta. fiabilitatea este scazuta. portanta realizata este mai mare. chiar si atunci când arborii sunt apropiati. datorita tensiunilor de încovoiere ce apar la trecerea curelei pe roti: s i 1. asa cum s-a constatat. Se poate asigura o transmitere între doi arbori a miscarii de rotatie cu un raport de transmitere i . fetele de lucru sunt flancurile laterale ale sectiunii curelei. Întinderea necesara se realizeaza de obicei prin deplasarea rotii.90 fiabilitatea se considera ridicata. dar prezinta dezavantajul ca nu se pot realiza transmisii pentru orice distanta dintre axe. având ca rezultat o încarcare mai mica a arborilor si lagarelor. Aparute mai târziu.1 Aspecte generale Curelele trapezoidale se deosebesc esential de curelele late. au capatat o larga utilizare. astfel. daca pentru un timp de functionare th = 1500…2000 ore.4 Transmisii prin curele trapezoidale 3.Transmisii prin curele Se apreciaza ca fiabilitatea curelei la uzare (γuz) este ridicata. acestea pot fi dispuse pe ambele parti ale conturului înfasurat. Determinarea fiabilitatii globale este importanta.2 mare. Pent ru valori γuz < 75%. Curelele trapezoidale nu au capete. si alunecari. precum si pentru parametrul statistic de siguranta la aceasta forma de rupere (ar) [3]. Astfel. Un 1 exemplu bine cunoscut îl constituie utilizarea lor în sistemul de racire a motoarelor cu ardere interna. semiîncrucisate sau încrucisate. 2 (3. γuz > 85%. datorita unui raport h/D mult mai mare decât al curelelor late. Ca si la curelele late.39) unde γr este fiabilitatea procentuala exprimata tabelar. deci au avantajul ca nu trebuie îmbinate. Prin experimentare s-a dovedit ca ruperea are loc dupa o lege apropiata de legea normala Gauss.80-0. rezultînd un coeficient de frecare mai mare. se folosesc transmisii cu doi sau mai multi arbori. 101 . folosindu-se în acest caz curele trapezoidale duble.2 = 0. Acest dezavantaj poate fi compensat prin folosirea mai multor curele pentru aceeasi transmisie.4. probabilitatea totala a defectarii Rc rezulta din înmultirea probabilitatilor partiale: R c = R uz ⋅ R r (3. Dar curelele se rup si prin oboseala. În cazul transmisiilor cu mai multe roti conduse.7 ⋅ Ei ⋅ h D1. 3. Pe lânga fenomenul de oboseala mai apar. functia de fiabilitate fiind: R r = F (a r ) = ?r 100 (3.38) unde Ei este modulul de elasticitate la încovoiere iar h este grosimea curelei. iar pentru Rc < 0.40) Pentru Rc = 0. Exista si expresii privind tensiunea limita la rupere prin oboseala (σlim ).motoare.

11 însa distantele Amin sunt mai mari.2. se pot folosi mai multe curele în paralel sau una compusa (figura 3.10. 3a – strat de cauciuc (strat de compresiune). Distanta minima între arbori trebuie sa fie Amin = 5(DP2 + B). Z. a 1 h 2a 3a a) 2b 3b b) Figura 3.învelis din tesatura de bumbac cauciucat. lp a) 2⋅h1 102 .9): 1. A. Dp fiind diametrul primitiv al rotii mari de curea (corespunzator cotei lp ) si B a) b) c) latimea rotilor. 16X15.5.7]. Transmisii mecanice 3. În schita din figura 3.9 z⋅a bmax h a a bmax a h2 b) c) Figura 3. Se pot utiliza curele trapezoidale si la transmisii semiîncrucisate si încrucisate. 3b – tesatura de bumbac cauciucata [4]. 2a – fire de cord (retea). SPA. i12 ≤ 2. Este importanta asezarea corecta a curelei în canalul rotii.c).11. Pentru arborii paraleli rapoartele de transmitere sunt i12 << 10.4.10. Daca rezulta din calcul. Se fabrica 7 tipuri de curele clasice (notate Y. pentru a se evita uzarea sau netransmiterea corecta a puterii.a se arata pozitia corecta. atunci Figura 3. iar pentru arborii încrucisati.5. Sunt si alte profiluri ca în schitele din figura 3. învelit în cauciuc. SPC) [1. Cureaua trapezoidala este compusa din urmatoarele elemente (figura 3.Organe de masini. … E) si 5 tipuri de curele trapezoidale înguste (notate SPZ. 2b – miez de fire de cord (snur).10 Dimensiunea caracteristica a curelelor Foarte Bine Rau trapezoidale este lp (figura 3.4.10) care indica rau latimea profilului în dreptul fibrelor primitive si anume acelea care la trecerea pe roata nici nu se comprima si nici nu se întind. SPB.2 Consideratii practice Sectiunea curelelor trapezoidale este standardizata în STAS 1164-71 pentru curele clasice si în STAS 7192 – 65 pentru cele înguste.

2. Fata periferica ce poate fi transmisa Fu = 100 ⋅ Pc v (3.3 Calculul curelelor trapezoidale Parametrii cunoscuti sunt: puterea Pc (kW). turatia n1 si viteza periferica v în m/s). Profilul se caracterizeaza prin înaltime si latime la baza mare. Diametrul primitiv Dp1 (al rotii mici) se alege conform STAS 1162-7 [7] din nomograma. pentru transmiterea puterii Pc.8…1.2 Dp1 . p ⋅ D p1 ⋅ n1 Viteza periferica v = m / s .).43) cd = 1…1. 60 ⋅1000 Pentru rezistenta la oboseala. cβ = 1…0.9. Profilul curelei se alege din nomogramele standardizate.44) 103 .b).42) cu precizarea ca lungimea Lp este standardizata (Lp = 400…16000 mm). în functie de puterea transmisa. se calculeaza cu z= c d ⋅ Pc c L ⋅ cβ ⋅ P0 (3. Unghiul γ dintre ramurile curelei trapezoidale se obtine din: ? = 2 ⋅ arc sin D p 2 − D p1 2⋅ A (3. x fiind numarul rotilor transmisiei. n2 (rot/min) si regimul de lucru (tipul masinii de lucru.Transmisii prin curele 3.25 coeficientul de lungime (se da în acelasi STAS).8 coeficient de serviciu care se alege în functie de regimul de lucru (numarul de masini antrenate sau de schimburi). Numarul de curele trapezoidale. se face si verificarea la frecventa încovoierilor: v f = x⋅ ⋅ 10 3 ≤ 40 Hz pentru cureaua cu insertie retea (figura 3. În standarde se indica pentru fiecare profil puterea nominala Po (kW) pe care poate sa o transmita cureaua (având în vedere diametrul rotii mici. admitându-se v ≤ 30 m/s. dupa care se determina diametrul rotii conduse Dp2 = i1. se determina lungimea primitiva a curelei din: D p 2 − D p1 p L p = 2 ⋅ A + ⋅ D p 2 + D p1 + 2 4 ⋅A ( ) ( )2 (3. tipul actionarii motorului etc. pentru Lp curele cu insertie snur (figura 3. raportul de transmitere i1.41) iar β 1 – unghiul de înfasurare la roata mica: β 1 = 180° − γ Cu aproximatie.9. se alege în functie de profilul si lungimea curelei.b) si f ≤ 80 Hz .68 coeficient de înfasurare.75 (Dp1 + Dp2 )<A ≤ 2(Dp2 + Dp1 ). turatiile n1 . Se alege Lp si se recalculeaza la A. se alege în raport cu unghiul β 1 . care trebuie sa se încadreze în intervalul 0. Se calculeaza preliminar [4] distanta dintre axe A. inclusiv roata de întindere. cL = 0.4.

4. în care 300 1   1 s′ =  K  ⋅ B + 1 [mm] este înaltimea suprafetei bombate.butuc care se asambleaza cu pene sau caneluri pe arbore.1⋅b + (10…15) mm. 0  100 60  h 1 Pentru a se evita solicitarile la încovoierea curelei pe roata se va verifica daca ≤ . Numarul de brate se determina cu relatia: 1 1 z b =  K  ⋅ D min 7 6 (3. ca de exemplu [1-6. partea periferica pe care se înfasoara cureaua. .3 numite si conuri de viteze. Precizam ca toate datele care urmeaza pot fi luate dintr-un îndrumar de proiectare sau din alte lucrari. Dupa profilul obezii sunt si urmatoarele tipuri de roti de transmisie: .4.46) care se rotunjeste la un numar întreg.Organe de masini. 3. În functie de sarcinile respective se folosesc pentru roti materiale adecvate: fonta.grosimea obadei cu periferia bombata s 0 = + s ′0 + 3 [mm]. Bratele (spitele) se verifica la solicitarea de încovoiere. 104 . . Pentru mai multe trepte de turatie sunt roti în trepte ca în figura 3. 8]. Transmisii mecanice 3. n1 – turatia rotii motoare în rot/min. materiale plastice (pentru dimensiuni mici). roata sudata din tabla si otel. Obada se verifica si ea la întindere sub actiunea fortelor centrifugale.45) unde P – puterea transmisa de roata motoare în CP. Mai sunt si alte elemente ale rotilor pentru curele late. cum sunt: . admitând ca numai o treime din numarul bratelor preia forta totala de apasare F. .4.roti pentru curele trapezoidale. aliaj de aluminiu.2…1.5)⋅d. iar lungimea butucului L0 = . se alege dupa o determinare preliminara cu relatia [4. Tot asa.7]. . rotile cu D > 300 mm se construiesc cu doua rânduri de brate (spite).roti pentru curele rotunde.4 Rotile transmisiei prin curele Rotile au trei parti componente comune: .roti pentru curele late.h D 40 fiind grosimea curelei.obada. Diametrul rotii motoare fiind standardizat. otel turnat. D = 1000K1200 ⋅ 3 P n1 (3. b fiind latimea curelei.latimea rotii: B = 1.1 Rotile pentru curele late Pentru o mai buna centrare si aderenta a curelei.8…2)⋅b.brate sau disc intermediar între butuc si obada. se prefera obada cu periferie bombata. din otel sau din fonta. Diametrul butucului: D0 = (1. pentru o mai mare siguranta. D .

vol. D. M. Tribotehnica. D. D. D. Gh. Bucuresti. Ed.. Cretu.. Radauceanu.. Matiesan. II. Mladinescu.. tehnica. În stare de rapaus R = 2 ⋅ s t 0 ⋅ h ⋅ b ⋅ cos ? în care efortul unitar de întindere initial se alege uzual σ to = (1. Radulescu.Transmisii prin curele Acest brat are o sectiune transversala rotunda sau eliptica care creste în marime de la obada la butuc. 1983. Organe de masini si mecanisme. 4. M.6K 2 ) MPa .. Gafitanu. Rizescu. Gafitanu. Ed. Didactica si Pedagogica. II. Pavelescu. z – numarul de curele.. Ed. s. 1985.4. 1988. Vol. Bucuresti. Gherghiu. Tehnica. I. De altfel. Radulescu. se ajunge la rezultanta R (figura 3. D 30 Se admite.. Bucuresti. Madarasan. o frecventa a încovoierilor pâna la valori de 50000 îndoituri / ora pentru h = 8…10 mm si D = 10⋅h.4. 3. Bucuresti. 3. aproximând eµ⋅β = 2. C. Weinberg. N. Crudu. Chisiu. Diametrul acestor roti se alege constructiv din standarde [7] în functie de tipul curelei. apasarea pe arbore este R = (2. E..5…3) Fu. iar pentru grosimi mai mari h = (10…20) mm. H. A. Bucuresti. de asemenea. Pavelescu. Pentru grosimi ale h 1 curelei mai mici de 6…12 mm se iau ≤ . Ed.5. se admite ≤ . Ed. 1983.. Pop. e – distanta fata de partile laterale ale rotii de la mijlocul canelurilor extreme (vezi figura 3. Organe de Masini. pentru alte cazuri. S. 105 . Pavelescu. lagarele si bratele rotilor la compresiune.. La curelele late. Cu cât diametrul D al rotii este mai mare în raport cu grosimea curelei h se obtine o durata mai mare în functionare. dimensiunile principale ale rotii se aleg constructiv din standarde si cataloage în functie de diametrul D si de material. 2. Tehnica.47) Practic.5 Bibliografie 1. 6. deoarece solicita arborele (la încovoiere)... 5.. Tuleasca. 1981. Bucuresti. 3. Tudor. T. pentru β = 180o si i1. A. 1972. D.4. Gh.2 = 1.2 Rotile pentru curele trapezoidale Desigur ca obada are caneluri corespunzatoare profilului trapezoidal curelei.. C.. Organe de Masini.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele Aceasta forta este deosebit de importanta.a. vol. Coca.. Didactica si Pedagogica. D. Tehnica. D 10 h 1 cu mai multe straturi. La curelele trapezoidale se admite R ≈ Fu. Organe de masini. Racocea.. La aceste roti latimea este B = (z − 1) ⋅ p + 2 ⋅ e ..10).a): R = F1 + F2 = Fu ⋅ e µ⋅ß e µ⋅ß −1 + Fu ⋅ 1 e µ⋅ß −1 ≅ 3 ⋅ Fu (3.. II. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice. Ed. 3. D.. Vornicu. unde: p – distanta între doua caneluri în sectiunea mijlocie. T. Sectiunea mijlocie a unui brat se verifica la încovoiere.

F. III. 1986.... Radulescu. Timisoara. Dobre. Gheorghiu. 8..Organe de masini.. Raseev. G. contributii la Studiul teoretic si experimental al capacitatii de tractiune.N. Colectie de standarde în vigoare. 106 . N. V. I. Miloiu. teza de doctorat. Visa. Editura tehnica. Bucuresti. Popovici. Vol. Gh..P. 9. 1970. Ionescu. M. Îndrumar de proiectare în constructia de masini. Transmisii mecanice 7. Transmisii prin curele trapezoidale.. S. Gh.

LAGARE CU ROSTOGOLIRE 4. Altfel 1 spus. 2 – corp de rostogolire. 3 – colivie. de exemplu.1 Prezentare generala Lagarele cu rostogolire. Momentul de frecare [N⋅m] . În cazul unei osii fixe.15 trasate pentru un rulment R si un lagar LHD R hidrodinamic LHD. Acest tip de lagare a cunoscut o larga raspândire în constructia de masini datorita mai multor avantaje comparativ cu lagarele cu alunecare. asigura precizia de rotire a arborilor prin pretensionare. cunoscute si sub numele de rulmenti. permite standardizarea. Rulmentul este un lagar cu rostogolire complex. rotitor este inelul exterior si fix este inelul solidar cu osia.1 axial mai redus. si anume: se pote realiza în productie de serie mare. iar miscarea corpurilor intermediare (bile sau role) este de rostogolire. 4. acestea sunt pozitionate prin 3 intermediul unei piese circulare denumite colivie.2 monteaza numai pe la capetele arborilor (osiilor). O comparatie între variatia coeficientului 2. 3 Dintre dezavantaje lagarelor de 0 2 4 6 8 10⋅10 rostogolire se pot enumera: gabarit radial mai Turatia n [rot/min] mare decât al lagarelor radiale hidrodinamice. anume o frecare aproape 18000 N constanta la pornire si la oprire. Pentru ca aceste corpuri de rostogolire sa 2 pastreze o distanta egala între ele (pentru a nu se aglomera într-o anumita zona a rulmentului). 4 – inel interior.4.1 s-au 4 notat cu: 1 – inel exterior. fie ambele inele. Diagramele sunt 1.3 de frecare la un lagar cu rulmenti este prezentata in fig. Rulmentii functioneaza în regim de frecare – ungere elasohidrodinamic (EHD). pentru ca este astfel conceput încât sa preia miscarea de rotatie relativa si sarcina de la un fus (capat de arbore) prin intermediul unui inel fixat pe acesta si de a le transmite unor corpuri intermediare (bile sau role) care se rostogolesc pe un al doilea inel care face corp comun cu batiul sau carcasa masinii. rulmentul poate avea în rotatie fie inelul exterior. întreruperea accidentala a ungerii un timp limitat nu conduce de regula la consecinte grave. adoptarea sprijinirii arborilor pe rulmenti permite solutii mult mai simple pentru preluarea sarcinilor radiale si/sau axiale.8 2260 N obisnuite si la un regim de turatii uzual pentru constructia de masini. În figura 4. osii. tije de comanda rotitoare etc. solicitate la doua încarcari 0. prezinta un gabarit Figura 4. din care rezulta clar avantajul lagarului cu rulmenti în cazul opririlor si 1. fie inelul interior.2.7 R pornirilor dese. se Figura 4.1 Generalitati 4.1. ungere mai simpla. sunt organe de masini complexe care asigura rezemarea si rotirea elementelor mobile: arbori. Pe cele doua inele se remarca caile de rulare.

Alexandria. partial. axial – radiali). În tara avem fabrici de rulmenti la Brasov.2.2 Tipurile de rulmenti. axiali. cu role cilindrice. dar se poate gasi în tratate. deci se impune clasificarea lor. Asa cum în cazul lagarelor cu alunecare principala scoala de cercetare este la Universitatea „Politehnica” din Bucuresti. Una din cele mai mari firme pe plan mondial este SKF.4] sau. Suceava. sunt mai putin silentioase. preluarea sarcinii. O tratare completa a tuturor acestor aspecte nu este posibila într-un curs general.1. forma corpurilor de rostogolire (cu bile. Bârlad.prezinta sensibilitate la jocuri si impuritati. cursuri mai ample [1. ungerea si fiabilitatea. nu pot fi folosite la viteze foarte mari. cu ace).5–7]. radial – axiali. Clasificare Exista o mare varietate de rulmenti. 4.3 j . în anumite lucrari [3. lucrari monografice. conice sau butoi. Clasificarea rulmentilor se face dupa diferite criterii: directia de actiune a sarcinii principale (rulmenti radiali. Problemele specifice rulmentilor se refera la alegerea tipului si marimii rulmentului. în cazul rulmentilor acesta este la universitatile din Iasi si Suceava. numarul rândurilor corpurilor de rostogolire (rulmenti cu a b c d e f g h i Figura 4.

). foarte scumpi). Pentru diametre ale alezajelor cuprinse între 0. ultimele cifre ale simbolului de baza. Simbolul de baza cuprinde simbolul seriei si simbolul alezajului. 4. revenirea la 170 °C si racire în ulei. lepuire. 4. ambutisata si gaurita. 4. simbolul alezajului se separa printr-o linie oblica de simbolul seriei.3.a si 4.1). De asemenea. Simbolul seriei de rulmenti caracterizeaza tipul si seria de dimensiuni a rulmentului si este format fie din litere. 4.e).j). Coliviile rulmentilor mari se fac prin turnare sau ambutisare. strunjire si rectificare. Conform acestui standard simbolul unui rulment cuprinde simbolul de baza si simbolurile auxiliare (prefixe si sufixe) (fig. care duc la modificari dimensionale.h).b).3. Tehnologiile de executie sunt pretentioase si variate. Simbolul alezajului constituie.3. fie numai din cifre. operatie urmata de presare. sau daca alezajul este un numar zecimal. în tara noastra rulmentii sunt încadrati în anumite clase de utilizare [8]. Coliviile masive se executa din alama prin turnare centrifugala. posibilitatea de preluare a rotirilor (rulmenti oscilanti si neoscilanti).3. Pentru obtinerea stabilitatii dimensionale se face îmbatrânirea la 160 °C. 4. Pentru diametrele cuprinse între 10 si 17 mm simbolul alezajului se noteaza cu: 00 pentru diametrul . rectificare.3. O varietate mai mare de tipuri se gaseste în lucrarea [1] sau în cataloagele diferitelor firme producatoare. rulment radial – axial cu role conice (fig.d.i). 4. rulment radial cu role cilindrice (fig.3. exista rulmenti speciali cum ar fi cei de marimi reduse (utilizati în mecanica fina) sau de marimi speciale (rulmenti de mare gabarit. 4. rectificare grosiera. Montajul rulmentilor se face pe masini automate care masoara dimensiunile cailor de rulare si aleg sortul de corpuri intermediare corespunzator.1. 4. rulment cu ace (fig. rectificare. Rolele se debiteaza din bare.).g). Pentru inelele rulmentilor cu diametre mai mici de 20 mm se foloseste numai strunjirea si rectificarea. superfinisare.un rând. s-a impus elaborarea si utilizarea unor oteluri speciale pentru constructia rulmentilor. Coliviile din doua parti se monteaza prin nituire cu nituri din otel carbon. tratament termic. Tehnologii de executie Datorita solicitarilor hertziene mari la care sunt supuse caile de rulare si elementele de rostogolire.4). Al doilea tip de otel are un continut de mangan mai ridicat. Inelele rulmentilor cu diametru mai mare de 20 mm se executa prin forjare. 4. Bilele de rulmenti se executa prin presare.f. Din motive tehnico – economice.c. 4. La depasirea acestei temperaturi se produc modificari structurale în materiale. 4. Coliviile rulmentilor de uz general se executa din tabla de otel carbon OL 34 sau OL 37 decupata. rulment radial – axial cu bile (fig. datorita cerintelor functionale si a formelor constructive diverse.3. Daca simbolul seriei este format din mai mult de doua cifre. rulment cu bile cu patru puncte de contact (fig.6 si 9 mm simbolul alezajului cuprinde chiar valoarea alezajului.1. tratament termic de calire si revenire. fie din litere si cifre.3. rulment axial cu bile (fig. Câteva tipuri de rulmenti mai des utilizati sunt: rulment radial cu bile cu cale de rulare adânca (figura 4. în general. spalare si sortare.3 Materiale. Tratamentele termice sunt: calirea la 800 °C urmata de racirea în ulei. cu doua rânduri etc. Duritatea inelelor de rulmenti dupa tratament se încadreaza în limitele 62 ± 3 HRC.3. Rulmentii executati din aceste materiale pot functiona pâna la temperatura de 120 °C. Inelele si corpurile de rostogolire se executa din otel cu crom pentru rulmenti marca RUL 1 pentru rulmentii mici si RUL 2 pentru rulmentii mari. 4. rulment radial oscilant cu role butoi (fig. control si sortare pe loturi.3.4 Simbolizarea rulmentilor Simbolizarea rulmentilor este stabilita în tara noastra în STAS 1679-75.

4) F1 ⋅ cos ? = F0 ⋅ (cos ? )5 2 . materiale.2 Deformatii si forta maxima În figura 4. 03 pentru diametrul de 17 mm.5 sunt aratate deformatiile si distributia fortelor pe elementele de rostogolire ale unui rulment. etc. deformatia de contact dintre elementele de rostogolire si inel este de forma [1]: δ = C ⋅ Fn Fr 3γ 2γ γ (4. 2 = 2  d0  F0    23 (4. 1  M  23  d n = C ⋅ Fn F0 δ0 F1 (4.4 seriei. 01 pentru diametrul de 12 mm. 02 pentru diametrul de 15 mm. simbolul va seriei alezajului fi chiar acest numar separat cu o linie oblica de simbolul Figura 4. 0  d1 = C ⋅ F 2 3 . Simbolurile pentru sufixe sunt împartite în patru grupe cu semnificatii referitoare la particularitati legate de constructie.1) δ2 F2 δ1 F1 unde: δ este deformatia de contact hertzian a elementului de rostogolire.99 pentru rulmenti cu role.3) De asemenea. clase de precizie. Pentru diametrele alezajelor cuprinse între 20 si 480 mm simbolul se exprima printr-un numar egal cu 1/5 Simbol Simbol din valoarea diametrului.3) rezulta: d2 (4. fie semnaleaza prezenta unor piese suplimentare în componenta rulmentului.2) Figura 4. 4.de 10 mm. Simbolurile pentru prefixe sunt formate din litere si fie ca reprezinta faptul ca anumite parti ale rulmentului sunt executate din alte materiale. Pe baza datelor experimentale. Daca auxiliar Simbol de baza auxiliar acest numar are o singura cifra. Rezulta prin similitudine ca.5 sau: d1  F1  =  d0  F0    23 F  d . pentru un rulment cu bile: F2 d 0 = C ⋅ F 2 3 . Pentru diametre mai Simbolul Simbolul Prefixe Sufixe mari de 500 mm. F2 ⋅ cos 2? = F0 ⋅ (cos 2 ? )5 2 K Fn ⋅ cos n? = F0 ⋅ (cos n? )5 2 . iar n = 2/3 pentru rulmenti cu bile si n = 0. prima cifra a simbolului va fi 0. considerînd ca d1 = cos ? din (4. C este un factor ce tine cont de geometria contactului.

5.. tinând cont de repartitia puternic neuniforma a sarcinii pe bile: Kb = 6.10) Exceptând deteriorarile accidentale prin socuri repetate. . forta radiala care actioneaza pe fus produce si o încarcare axiala ′ suplimentara Fa = Fr ⋅ tg ß (fig. 18o . prestrângere nejustificata. La rulmentul prezentat în figura 4.37.5) (4.9) Fr Figura 4. la care corespunde respectiv Kb = 4.. repartitia sarcinii este influentata si de jocul radial. 20. La rulmentii cu doua rânduri de role cilindrice Fa Q β F′a Fr β ′ F0 = 5. Kb = 5. deci.6 La rulmentii radial-axiali. unghiul γ este 36o .3) în (4. 24o .36. 4.7) Pentru nu marul de bile z = 10. 15. se obtine: Fr = F0 + 2 ⋅ F1 ⋅ cos ? + 2 ⋅ F2 ⋅ cos 2? + . Sarcina maxima pe bila devine: F0 = 5 ⋅ Fr z (4. preluate de corpurile de rulare.6).8) La rulmentii oscilanti cu bile.6) sau F0 = Fr 1 + 2 ⋅ ∑ (cos i ? )5 2 i=1 n = K b ⋅ Fr z (4.2 ⋅ Fr z (4. 4. încalzire prin suprasarcini sau ungere defectuoasa. care face ca sarcina sa creasca cu 15…20 % si. rezulta: n  5 2 Fr = F0 1 + 2 ⋅ ∑ (cos i ? )    i=1   (4.Scriind suma proiectiilor functiilor pe directia sarcinei exterioare..4). forta normala pe bila sau rola este (daca tinem seama si de forta axiala): Q= 4.3 Uzarea rulmentilor ′ Fa ± Fa z ⋅ sin ß (4. eventual abraziune din lipsa de etansare.38. + 2 ⋅ Fn ⋅ cos n? Înlocuind (4. iar la cei cu role Kb = 4. 4. În acest caz.

Desigur ca mai pot aparea si alte forme de deteriorare: coroziune − datorata mediului lubrifiant. Uzura la oboseala de contact va fi tratata la capitolul de fiabilitatea rulmentilor. Anumite cercetari au aratat ca rulmentii care functioneaza în mediu cu suspensii abrazive (praf. Pentru rulmentii cu bile p = 3. ω3 Razele echivalente în cele doua situatii (Rint. K. În aceasta situatie apar regimuri EHD diferite (de contact O O punctiform sau respectiv liniar. rezistenta la rupere σa [MPa] si duritatile HB [MPa]. Astfel. M. nisip etc. intensitatea de uzare poate fi obtinuta cu relatia [4]: I uh = 3. ies din functiune ca urmare a cresterii jocului.aparitia pittingului pe corpurile de rulare sau pe caile de rulare constituie. iar pentru cei cu role p = 10/3 [3]. masurata în milioane de rotatii (L) care sta la baza relatiei: C L=  P p (4. în functie de forma corpurilor de R2 R2 ω2 − ω3 ω2 rulare). Rext ) se obtin cu Figura 4. chiar daca sunt dublu etansati. principala cauza de limitare a durabilitatii.7. se poate deduce cresterea jocului de lucru huz (µm) în functie de timpul de lucru (th [h]). aceasta situatie revine contactului cu inelul rotitor (de raza R2 mai mica). Re [mm]. caracteristicile particulelor abrazive.11) dintre capacitatea de încarcare dinamica C (determinata statistic) si sarcina dinamica echivalenta P. materialele rulmentilor sau cinematica respectiva sunt indicati în [1.7 relatiile: R int = R1 ⋅ R2 R (R + 2 R 1 ) .5 ⋅ 10 −10 A⋅K M (4. razele de curbura ale cailor de rulare interioara si exterioara Ri. diametrul corpurilor de rostogolire D [mm].2]. aceasta provine din efectele de abraziune ale particulelor respective. din suspensie sau din lubrifiant [4]. brinelare − datorata depasirii capacitatii statice etc. R3 R3 R1 ω1 R1 ω1 S-a constatat ca. viteza unghiulara relativa a celor doua inele ω = ωi − ωe etc. de regula. În acest caz. 4. iar calculul trebuie sa determine situatia cu valoarea cea mai mica a grosimii h a filmului 0 de lubrifiant.4 Regimul EHD la rulmenti În cazul unui rulment cu bile sau cu role.).12) Factorii A. privind abraziunea. corpul de rulare de raza R are contact 1 simultan pe cele doua cai de rulare ale inelelor de raze diferite (R2 si R3 ) ca în figura 4. R ext = 1 2 R1 + R 2 R1 + R 2 (4.13) .

Pentru rulmentii radiali cu bile.3    (4. η0 [Pa⋅s]. oscilanti cu bile si radial – axiali cu role K = 18. vâscozitatea dinamica. ? 2 ⋅ R1 ⋅ (R 1 + R 2 ) 2 2 = n rad / sec 30 (4. C0 [10⋅N]. evitarea fenomenelor de coroziune. abraziva sau de gripare. care conduce la durabilitatea maxima [3]. respectiv. exterior. .A. pentru rulmentii cu role K = 19.15) în care: K este un coeficient de natura constructiva [3]. plastici (unsori consistente) sau solizi.17) unde l este lungimea contactului (generatoarea rolei). pentru rulmentii axiali cu bile K = 16. reducerea zgomotului si a efectelor dinamice. Ca urmare.123  0  ? h optim     K ⋅dm  1. coeficientul de piezovâscozitate.09 0 (4.37 (4. n [rot/min]. Din relatia (4.5 ≤ χh < 4 (conform curbei SKF) exista o valoare optima. Pentru contactele liniare (rulmentii cu role) se poate determina valoarea efortului Hertzian maxim cu formula: s H max = 0. turatia. χoptim . 196) se dau si alte indicatii pentru corectarea relatiei clasice (ISO) a durabilitatii rulmentilor.Vitezele unghiulare corespunzatoare vor fi: ?1 = R 2 ⋅ (R 2 + 2 ⋅ R1 ) ⋅? . capacitatea statica. Se poate demonstra ca efortul cel mai mare apare la contactul dintre rola si inelul interior. Lubrifiantii utilizati pot fi lichizi. Harris: ? h = K ⋅ d m (? 0 ⋅ a ⋅ n ) 0. evacuarea caldurii.14) La un rulment radial. Er este modulul de elasticitate redus asa cum a fost definit în capitolul 2. împiedicarea patrunderii impuritatilor.16) În cazul 1.418 ⋅ Fr ⋅ E r l  1 1   ⋅  R 1 ± R 2. 4. 73 ⋅ C − 0. încarcarea bilelor începe de la nivelul diametrului orizontal.5⋅(D+d). Ungerea se face si pentru micsorarea frecarilor de alunecare. semnul + se refera la contactul rolei cu inelul interior (de raza R2 ) si semnul – se refera la contactul rolei cu inelul exterior (de raza R3 ).5 Ungerea si etansarea rulmentilor Ungerea rulmentilor se face în scopul asigurarii straturilor de lubrifiant care separa corpurile de rostogolire de caile de rulare ale inelelor interior si. diametrul mediu. α [Pa-1 ]. Parametrul filmului χh poate fi obtinut si cu relatia lui T. dm = 0. se doreste reducerea fenomenelor de uzura prin oboseala de contact. Pentru determinarea grosimii minime de lubrifiant h pot fi utilizate 0 mai multe relatii de calcul EHD. asadar. În lucrarea [3] (pag. situatia contactului de încarcare maxima revine bilei sau rolei care ocupa pozitia de trecere cea mai de jos.15) se poate obtine vâscozitatea lubrifiantului pentru χh optim : ?0 =a  ⋅ C0.

Cele mai uzuale sunt: etansari simple cu fanta. De asemenea. pierderi de energie datorita frecarilor din lubrifiant. mai eficiente. Frecarea din rulmenti este un fenomen complex care conduce la pierderi de energie. datorita necesitatii realizarii unor jocuri mici între piese sau a unor cavitati complicate. ridicând si limita de rezistenta la pitting. ungere prin antrenare centrifugala sau efecte de pompare. pierderi de energie datorita microalunecarilor dintre corpurile de rulare si caile de rulare. ungere prin picurare. turatie. Acest tip de etansare se recomanda pentru simplitatea constructiva si simplificarea ungerii (la montaj se introduce în rulment unsoarea necesara întregii durate de viata a rulmentului). astfel încât sa se determine oprirea curgerii uleiului spre exterior prin efecte de laminare. se simbolizeaza cu 2Z.6 µm. ca urmare a presarii inelului de sectiune dreptunghiulara într. În cazul ungerii cu ulei. rostogolirea pura în rulmenti exista numai teoretic. Ele sunt eficiente în cazul când în spatiul etansat apare o mica suprapresiune (de obicei datorita încalzirii) si în acest caz montajul se face cu partea concava spre incinta cu suprapresiune. în lucrari de referinta [1–4] se dau tabele preferentiale cu uleiuri si unsori pentru rulmenti. În functie de temperatura (maxima sau minima). cu canale circulare. temperatura de functionare si sistem de etansare. Unsorile cu sapunuri de sodiu sau de calciu-sodiu. Etansarile cu mansete de rotatie cu buza de rotatie (standardizate) se folosesc la viteze periferice de pâna la 25 m/s si rugozitati ale arborelui de pâna la 1. Pentru o buna functionare. Este evident ca o ungere corespunzatoare mareste durabilitatea. De exemplu. fara contact sau încorporate în rulment. Etansarile fara contact se realizeaza prin realizarea unor spatii de diverse forme între arbore si o piesa fixa. în timp ce unsorile consistente au o tendinta de curgere mai mica si necesita etansari mai simple si. sunt de preferat fata de cele de calciu. bineînteles daca si celelalte conditii sunt respectate (montaj si exploatare). Daca se face etansare pe ambele fete laterale ale rulmentului.6 Frecarea în rulmenti Desi rulmentii sunt folositi pentru a înlocui miscarea de alunecare cu una de rostogolire (urmarindu-se astfel reducerea frecarii). trebuie tinut cont daca lagaruirea se face cu lagar independent (cu ungere separata) sau direct în carcasa instalatiei (cu un lubrifiant comun). ungere prin stropire. ungere prin injectie de ulei. turatie. sarcina. frecari între corpurile de rostogolire si colivie si frecarea din etansari. Dezavantajul lor principal este dat de faptul ca sunt mai scumpe. ungere prin ceata de ulei. . sarcina. pâna la 2-5 % M0 S2 acest efect se face simtit si la ungerea cu unsoare.Alegerea lubrifiantului se face în functie de factorii: dimensiunile rulmentului. precum si de disparitia limitarilor date de viteza periferica. respectiv cu 2RS. cresterea temperaturii si la frânarea miscarii.5 % M0 S2 mareste durabilitatea. aditivarea uleiurilor cu 1. Etansarea se realizeaza prin apasarea radiala pe arbore. Avantajele acestui tip de etansari sunt date de înlaturarea frecarii (prezenta în cazul etansarilor cu contact) si a încalzirii.un canal de sectiune trapezoidala. etansarile cu contact necesita existenta unor batai radiale cât mai mici a arborelui în zona etansarii. Etansarile uzuale pentru protejarea rulmentilor sunt cu contact (cu inele de pâsla sau cu manseta de rotatie cu buza de etansare). deci. Etansarile montate în rulment (standardizate) se folosesc în cazuri în care este dificil de realizat o ungere periodica. trebuie tinut cont ca uleiurile au o stabilitate chimica si mecanica mai mare. cu disc de retinere. de labirint. Etansarile cu inele de pâsla (standardizate) se folosesc la viteze periferice mai mici de 7 m/s si arbori cu rugozitati mici. Spre exemplu. Se folosesc în acest caz rulmenti simbolizati cu litera Z în cazul când etansarea este fara contact sau simbolizati cu RS daca etansarea este cu contact. Sursele frecarii sunt date de pierderi de energie datorita deformatiilor de contact. 4. de sicana sau centrifugare. variantele de ungere sunt: ungere în baie de ulei. cu labirint (axial sau radia l).

în cataloage si în standardele de rulmenti sunt indicate valorile calculate ale capacitatii dinamice de încarcare C. pe restul suprafetei de contact coexistând mai multe rotatii pe diverse directii.90. pierderii lubrifiantului etc.Pierderile de energie apar datorita deformatiilor de contact care provin din histerezisul elastic al lubrifiantului (frecari interne) si necesitatii învingerii rezistentei la rostogolire datorita deformatiilor locale de contact ale corpurilor si cailor de rulare. a brinelarii. Desigur ca un factor important este si rugozitatea care influenteaza. momentul rezistent datorat încarcarii MF se poate calcula cu [1]: M F = f1 ⋅ Fr ⋅ d m (4. si la rulmenti fiabilitatea depinde de mai multi factori.0005. dupa N cicluri de solicitare (dupa experientele lui Lundberg si Palmgren). asa cum se cunoaste din Tribologie. m M L = 24. coroziunii. Se mai întâlnesc si deteriorari ca urmare a uzurii de adeziune (la supraîncalzire).7 Fiabilitatea rulmentilor 4. În lucrarea [4] sunt prezentate detaliat fiabilitatea functionala la oboseala de contact. Numai în acest punct exista miscare de rostogolire pura. Palmgren: M L = 10 3 ⋅ f 0 ⋅ ( ? ⋅ n )2 3 ⋅ d 3 [N⋅m] pentru υ⋅n > 2⋅10-3 . în m2 /s. Pentru un rulment radial.00025 si 0. dm este diametrul mediu si f1 este un factor constructiv cu valori cuprinse în general între 0.1 Factori de influenta Ca si în alte cazuri. [2]. tehnologia de executie.19) unde Fr este sarcina radiala. dm este diametrul mediu al rulmentului. în functie de particularitatile constructive ale rulmentilor. (4.7. precum si fiabilitatea functionala în medii cu particule abrazive. montajul si conditiile de exploatare. Astfel: . Fenomenele principale de deteriorare a unui rulment sunt uzura de oboseala de contact si uzura de abraziune. în m. n este turatia în rot /min. Pentru calculul momentului frecarii fluide se poate aplica una din formulele experimentale ale lui A. Pierderile de energie datorita alunecarilor sunt datorate faptului ca miscarea relativa dintre corpul de rulare si calea de rostogolire este compusa dintr-o rostogolire pura si o miscare de spin a corpului de rulare în jurul unui punct instantaneu de rotatie. 4.20) în care υ este vâscozitatea cinematica a lubrifiantului la temperatura de regim. printre care: materialele. oxidarii. astfel încât se poate calcula durabilitatea (L10 în milioane de rotatii sau Lh în ore) pentru o functie de fiabilitate cu valoarea R = 0. Momentul total de frecare Mt poate fi estimat pe baza unor relatii deduse experimental: Mt = MF + ML (4.1⋅ f 0 ⋅ d m [N⋅m] pentru υ⋅n ≤ 2⋅10-4 .18) unde Ml este momentul datorat frecarii fluide a elementelor mobile ale rulmentului în contact cu lubrifiantul. grosimea filmului prin parametrul χh [1]. Pentru primul caz (al uzurii prin oboseala). f0 este un factor ce depinde de tipul rulmentului si de natura ungerii.

90. daca Rr > 0. ω sunt variabile HB 2.5 ⋅ ? a a a în care constanta de material K r m = 7. σa. cât si oboseala de contact conduc la scoaterea din functiune a rulmentilor.21) cu notatiile mentionate mai sus. 4. Mentionam ca se poate impune o grosime limita hu lim pentru a preciza scoaterea din uz a rulmentului. în cele mai multe situatii. 4.174) sunt tratate aspectele mentionate.5 aleatoare tipice [4]. grosimea stratului uzat huz [µm] se modifica cu timpul efectiv de functionare th . − asigurarea rigiditatii.10 6  C  C L10 =   . . Fortele care solicita rulmentii transmisiilor mecanice în exploatare sunt variabile.24) Facem precizarea ca. asa încât nu se mai ajunge la deteriorarea prin oboseala.68 ⋅ 103 ⋅ t e0 ⋅ K r (4. Ra. dar care poate fi mult simplificata: v uz = K r m ⋅ e 2 3 ⋅ R1 5 ⋅ s 2. daca R > 0. astfel: h uz = v uz ⋅ t h (4.8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti 4. L h =   60 ⋅ n  P  P p p (4. r zulta ca atât cresterea jocului radial. pentru timpul de functionare th . atunci fiabilitatea este scazuta.8. − asigurarea coaxialitatii alezajelor carcasei. Pentru un rulment dat. fiabilitatea functionala globala Rr poate fi considerata ca produs al celor doua fiabilitati: R r = R uz ⋅ R abr (4.98 este vorba de fiabilitate r foarte ridicata.1 Aspecte constructive Problemele care se pun la alcatuirea lagarelor cu rulmenti si amplasarea într-o carcasa adecvata sunt urmatoarele: − alegerea tipului rulmentilor. deterministe sau aleatoare.80. În lucrarea [4] (p. precum si timpul de functionare th . Astfel.7. aceasta grosime limita conduce la stabilirea durabilitatii si fiabilitatii rulmentului respectiv.23) iar ε a. Uzarea prin abraziune ar putea fi uneori decisiva. iar daca Rr < 0. se considera ca este vorba de rulmenti cu fiabilitate ridicata.22) unde viteza de uzare vuz este data cu o relatie complexa [4].2 Fiabilitatea functionala globala a rulmentilor Studiind fenomenele de uzura. în prezenta e particulelor abrazive. în functie de un joc initial cunoscut.

Rezulta ca utilizarea rationala a rulmentului este influentata de viteza.axiali si axiali. − frecarea pe suprafetele de alunecare ale coliviilor. a montarii si demontarii rulmentilor.27) unde factorii de corectie tin cont de: f 1 – influenta ungerii cu unsoare (fn 1=0. . într. − alegerea tipului de lagaruire: sistem cu rulmentul (lagarul) conducator si rulment−lagar (liber) sau lagaruire flotanta. [2]. Astfel pentru diametrul exterior al rulmentului D ≥ 30 mm: n lim = Kn D − 10 [rot / min ] (4. Desigur. Firma SKF a stabilit prin experiment diagrama de limitare pentru viteza pentru rulmentii radiali. sarcina si de mentinerea calitatii suprafetei de rulare.2 Limitele practice de utilizare a rulmentilor În timpul functionarii (sub sarcina). − frecarea între suprafetele laterale ale corpurilor de rulare si umerii de ghidare ai inelelor la rulmentii cu role.75 pentru rulmenti axiali. 4.− pozitionarea axiala a rulmentilor. f 2 – influenta sarcinilor combinate radiale si axiale (fn2 =0.8…0. − limitele practice de utilizare a rulmentului. Kn = 280000 pentru rulmenti oscilanti cu role butoi pe un rând.7…0.un rulment apar urmatoarele tipuri de frecare: − frecarea între suprafetele de contact ale corpurilor de rulare. − frecarea interna a lubrifiantului.. montaj în „X” sau montaj în „O” etc. Toate aceste elemente se regasesc în îndrumare de proiectare si carti de specialitate [1]. frecarea devine hotarâtoare pentru colivie. având efecte asupra capacitatilor de încarcare dinamice C si statice C0 [1].25) iar pentru D < 30: n lim = 3 ⋅ Kn D + 30 [rot / min ] (4. a etansarii rulmentilor. la o anumita viteza. fn2 =0. Kn = 200000 pentru rulmenti axiali cu bile). fn2 =0.95 pentru rulmenti radiali – axiali cu role conice. fn3 – tine cont de influenta preciziei de executie. Astfel.5…0.8 pentru n rulmenti radiali si radiali-axiali si fn 1 =0. Pentru a se lua în consideratie comportamentul în conditii reale se adopta o formula modificata n ∗ = n lim ⋅ f n 1 ⋅ f n 2 ⋅ f n 3 ⋅ f n 4 lim (4.9…1 pentru rulmenti n radiali – axiali cu bile.98 pentru rulmenti radiali cu bile). se adauga si problema ajustajelor de montaj.26) unde Kn se gaseste tabelat (K n = 630000 pentru rulmenti radiali si radiali-axiali cu bile pe un rând. radiali oscilanti cu bile si radiali cu role cilindrice. ca urmare a cresterii intensitatii uzarii. Kn = 400000 pentru rulmenti radialiaxiali cu role conice. fn 1 =1 pentru ungerea cu ulei). radiali. Pentru calculul turatiei limita se pot folosi relatii de orientare [1] care dau relatii apropiate de valorile date de cataloagele de rulmenti.8. A doua limita practica revine sarcinii sub aspectul marimii si directiei.

Pe de alta parte. conducând la date cât mai reale asupra durabilitatii si fiabilitatii acestora.2 0. Conform STAS 7160 . pentru fiecare tip si marime de rulment. ungere si temperatura de regim.5 0. Determinarile experimentale au prezentat o mare dispersie a durabilitatilor individuale ale rulmentilor încercati în aceleasi conditii de încarcare. fn3 – factorul de corectie utilizat pentru cazurile cu durabilitati Lh < 1500000 de ore pentru care se foloseste diagrama trasata în figura 4. se defineste sarcina dinamica de baza sau capacitatea de încarcare dinamica C.P si capacitatea dinamica de baza .9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori Calculul rulmentilor rotitori se face pornind de la solicitarea superficiala de contact (hertziana) care apare la corpurile si la caile de rulare.Lh . a ungerii si a racirii (cu valori cuprinse între 1. Valoarea capacitatii de încarcare este data. astfel Lh = 10 6 ⋅ L 60 ⋅ n L10 = 75000 35000 15000 7500 3000 dm = 0.4 0. este direct proportionala cu L.82.28) în care n este turatia în rot/min. Ca urmare.a coliviei.7 0. De regula. rezultând durabilitatea nominala . turatie. atunci n este probabilitatea de distrugere. iar 100 – n este fiabilitatea. în cataloage specializate. astfel: . fn 4 0. Durabilitatea de grup a rulmentilor Ln – în milioane de rotatii este durabilitatea a 100 – n [%] rulmenti din numarul celor încercati. durabilitatea în ore de functionare . care da o durabilitate de grup de 1 milion de rotatii (cu inelul interior rotitor. În mod curent.8 0.6…3).C.1 100 500 Figura 4. Daca numarul de rulmenti este destul de mare. Dispersia se datoreaza neuniformitatii repartitiei incluziunilor metalice din corpurile de rulare si din inele.9 0.3 0. Asa cum s-a precizat anterior. se foloseste notatia L = L10 .L10 . se adopta n = 10. la o temperatura de functionare de 120°C). ceea ce corespunde unei fiabilitati de 90%.5⋅(d+D) 1000 dm [mm] (4. încarcarea exterioara echivalenta .6 0. calculul rulmentilor are caracter statistic – probabilistic. Determinari experimentale au permis identificarea legaturii dintre durabilitatea de grup L – în milioane de rotatii.8. ca fiind forta radiala constanta ca marime.8 4. calculul ia în considerare determinarile experimentale legate de durabilitatea unor mari loturi de rulmenti.

Dreptele (a) si (b) se intersecteaza în punctul B corespunzator unghiului ß1 .9 Notând: ß tgß1 = e (4.32) .29) Valoarea exponentului p arata ca un rulment cu role are.daca rulmentul este este încarcat cu o forta F pentru care unghiul ß > ß1 . Locul geometric al vârfurilor fortei P este curba pentru care durabilitatea rulmentului are aceeasi valoare. Dreapta (a) are ecuatia P = Fr.30) se poate face urmatoarea delimitare aproximativa: . adica tgß = e.9 cu dreaptele (a) si (b). Pentru a tine cont ca un rulment poate fi solicitat simultan si de catre o forta radiala Fr si de una axiala Fa se opereaza cu sarcina dinamica echivalenta P. 4. pentru care unghiul ß = ß1 . la aceeasi încarcare radiala. Pentru simplificarea calculului se înlocuieste curba (c) din fig.daca rulmentul este încarcat cu o forta F. o durabilitate mult mai mare decât un rulment cu bile. adica adica tgß > e se considera ca efectul componentei axiale Fa nu mai poate fi neglijat. iar forta dinamica echivalenta se calculeaza cu formula: P = V ⋅ X ⋅ Fr + Y ⋅ Fa (4.locul geometric al fortelor combinate care confera rulmentului aceeasi durabilitate Fr A B (a) P = Fr P Figura 4. atunci sarcina dinamica echivalenta se determina cu relatia: P = Fr (4. aceasta este forta radiala care da aceeasi durabilitate ca si fortele reale mentionate. iar dreapta (b) are ecuatia P = V⋅X⋅Fr + Y⋅Fr. C  L =    P  p (4. Fa ß1 F C (b) P = XF r+YF a Curba (c) .31) .

Pentru aceasta.4 Dw. daca sarcina reala Fr este mai mica decât C0 . X si Z sunt date în cataloagele de rulmenti. se verifica daca rulmentul nu este încarcat static cu o forta mai mare decât cea pe care o poate prelua în repaus sau la turatie foarte redusa. a) b) c) Figura 4. în functie de marimea arborelui. de solicitarile radiale. tinându-se seama de principiul caracteristic al rulmentilor si anume acela mentionat ca montarea nu se poate face decât pe la capetele arborelui. daca inelul interior este fix.10 Montarea rulmentilor (lagaruirea) Complexitatea amplasarii si montarii lagarelor depinde de sistemul mecanic respectiv. 4. Pe lânga calculul durabilitatii. Dupa brinelare rulmentul nu mai poate fi utilizat. axiale sau radial-axiale din sistem. geometria caii de rulare fiind compromisa. daca inelul interior este rotitor si V = 1. Exista o mare varietate de modalitati de lagaruire. prezenta sau absenta concomitenta a fortelor radiale si axiale. se defineste sarcina statica de baza (capacitatea de încarcare statica) C0 ca fiind sarcina radiala (pentru rulmentii radiali si radiali-axiali) care provoaca o deformatie remanenta de 10 .1 Lagaruirea flotanta Lagaruirea flotanta se adopta în cazurile când arborele este scurt (deci are deformatii termice mici) si forta radiala este mai mare decât forta axiala. Nu se va produce brinelarea cailor de rulare. Prin brinelare se întelege forma de distrugere a cailor de rulare care apare atunci când încarcarea statica este atât de mare încât lasa amprente în aceasta. în functie de tipul rulmentului.10. în care Dw estre diametrul corpului de rulare (rola sau bila). 4.10 . Factorul V = 1.2.Valorile coeficientilor e.

În figura 4.10. rulmenti radiali-axiali (figura 4.c).10. se poate stabili un joc axial de 0. a) d) b) e) c) Figura 4. Tolerantele trebuie alese astfel încât rulmentii sa nu lucreze pretensionati. nici chiar în cele mai defavorabile conditii.10 sunt date trei exemple de lagaruire flotanta. rulmenti cu role cilindrice (figura 4.b).a). 4.10.2 Lagaruirea cu rulment conducator Acest tip de lagaruire se foloseste pentru arborii lungi la care exista pericolul unor dilatari termice mari. În functie de marimea rulmentului si de influenta temperaturii.11 f) .10.5…1 mm. Se folosesc rulmenti radiali cu bile pe un rând (figura 4. Jocul se obtine din tolerantele pentru lungimi ale pieselor conjugate. În aceste cazuri sarcina axiala este preluata numai de unul din rulmenti în functie de sensul ei.

11. 4.10. rulmenti radiali cu role (figura 4. pentru ca are posibilitatea sa se deplaseze axial sub efectul variatiei temperaturii exterioare (dilatare sau contractie). pentru ca poate prelua sarcina axiala la care este supus sistemul roata . fie prin deplasarea unuia dintre inelele rulmentului nedemontabil în alezajul carcasei sau pe fusul arborelui.arbore – rulment – carcasa. 4.b). Rulmentul din B se numeste liber. rulmenti radialiaxiali cu role conice (figura 4.12. ca urmare a dilatarii termice a arborelui.11 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali cu bile pe un singur rând în varianta rulment conducator – rulment liber Schema montajului este prezentata în figura 4. Posibilitatea de deplasare axiala se poate realiza fie în interiorul rulmentului (în cazul rulmentilor radiali cu role cilindrice sau cu ace).13. iar cel liber este notat cu “B”. .i revine. 4.11. rulmenti radiali-axiali cu bile (figura 4. rulmenti cu bile în patru puncte (figura 4. Lagarul liber are rolul de a sprijini numai radial. rulmentul cu sarcina radiala mai mica se alege drept lagar conducator.a).Lagarul conducator are rolul de a sprijini în directie radiala si de a prelua forta axiala în ambele sensuri.e) sau combinatii (figura 4.3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali La acest tip de lagaruire trebuie tinut cont de faptul ca exista doua posibilitati de a o realiza: montajul în „O” (fig. rulmentului conducator îi va reveni o forta echivalenta PB care include atât efectul încarcarii radiale cât si efectul sarcinii axiale.a) si montajul în „X” (fig. Ca urmare. Rulmentul conducator este notat cu “A”.12 b) FrB În aceste doua figuri s-au notat: a – distanta de la centrul de presiune S la suprafata laterala a inelului exterior.11.f).11. Fa – forta axiala.d).b). Rulmentul trebuie sa fie deplasabil în directie axiala pentru evitarea pretensionarii reciproce a rulmentilor. rulmentul liber nu poate prelua si transmite carcasei decât reactiunea radiala RB care. rulmenti cu role în patru puncte (figura 4. 4. în care rulmentul din A este numit conducator. Rulmentul din lagarul conducator trebuie fixat atât pe arbore cât si în carcasa. ca urmare.c). B A B A a a a a Fa S H S S H S Fa FrA a) FrB FrA Figura 4.B – sarcina radiala din lagarul A. Pentru lagarul din A se pot folosi: rulmenti radiali cu bile (figura 4. H – distanta dintre centrele de presiune S. Rulmentul conducator va prelua atât reactiunea radiala RA cât si forta axiala produsa în angrenaj.11.c). FrA. Ca regula generala.11 sunt date mai multe exemple pentru acest caz.12.11. indiferent de sensul acesteia.11. respectiv B. În figura 4.

5 V=1 daca se roteste inelul interior 20. Tabelul 4. Calculul reactiunilor radiale pentru cele doua reazeme: RA si RB. 2.9 C0 [kN] Capacitatea dinamica de baza C [kN] Factorul X Factorul Y Factorul V 12.0 0. în rulmenti. în functie de functie de functie de functie de raportul raportul raportul raportul Fa / C0 ) Fa / C0 ) Fa / C0 ) Fa / C0 ) . în rulmenti.0 0.6 0. 13 Etapele calculului rulmentilor radiali Proiectarea constructiva a arborelui – inclusiv alegerea preliminara a diametrului de asezare a rulmentilor (d).1 Simbolul 6007 6207 6307 6407 rulmentului (exemplu) (exemplu) (exemplu) (exemplu) Diametrul alezajului 35 35 35 35 d (mm) Diametrul exterior 62 72 80 100 al rulmentului D (mm) Latimea rulmentului 14 17 21 25 B (mm) Capacitatea de încarcare statica 8. a datelor de catalog privitoare la caracteristicile rulmentilor posibil a fi utilizati.0 18.A Fa Ft B Fr RA Figura 4.1).5 0. RB V=1 V=1 daca se roteste daca se roteste inelul interior inelul interior e (se determina (se determina (se determina (se determina prin prin prin prin interpolare din interpolare din interpolare din interpolare din catalogul de catalogul de catalogul de catalogul de rulmenti. în rulmenti.5 V=1 daca se roteste inelul interior 1.65 14. 3.5 26.3 31. Înscrierea într-un tabel.6 0.6 0.5 43.6 0. În tabel este prezentat exemplul unui rulment cu aleza jul de 35 mm.6 0. dupa modelul de mai jos (Tabelul 4.

adica Pmax PB = RB. rulmentul caruia îi revine încarcarea Pmax va avea o durabilitate mai mica decât perechea lui mai putin încarcata. daca daca Fa/RB = e Fa/RB = e sau sau PB = V⋅X⋅RB PB = V⋅X⋅RB + Y⋅Fa. de exemplu. Calculul încarcarilor echivalente si a durabilitatilor Tabelul 4.2 Simbolul rulmentului 6007 (exemplu) 6207 (exemplu) 6307 (exemplu) 6407 (exemplu) Rulmentul liber Încarcarea echivalenta PA PA = RA PA = RA PA = RA PA = RA PB = RB. statistic. + Y⋅Fa. Din tabelul de mai sus se alege cel mai mic dintre rulmentii care satisface conditia impusa. durabilitatea minima admisibila este de ordinul a 15. P max adica Pmax PB = RB. Alegerea finala a rulmentilor Dintre rulmentii calculati în tabel. Desi rulmentul mai putin încarcat are. PA si PB. daca Fa/RB = e Rulmentul conducator sau Încarcarea echivalenta P = V⋅X⋅R B B PB + Y⋅Fa. adica Pmax adica Pmax Durabilitatea în milioane de rotatii L Durabilitatea în ore de functionare Lh  C   L = P   max  3  C   L = P   max  3  C   L = P   max  3  C   L = P   max  3 Lh = L ⋅ 106 60 ⋅ n Lh = L ⋅ 106 60 ⋅ n Lh = L ⋅ 106 60 ⋅ n Lh = L ⋅ 106 60 ⋅ n 5. daca Fa/RB = e sau PB = V⋅X⋅RB + Y⋅Fa. Trebuie facuta precizarea ca arborele va fi rezemat cu rulmenti identici la ambele capete. . o durabilitate mai mare.000 de ore. PB = RB. se recomanda ca la expirarea rulmentului mai greu încarcat sa fie schimbati ambii rulmenti.33) Pentru rulmentii reductoarelor de turatie de uz general. pentru ca jocurile din punctele de rezemare sa aiba acelasi ordin de marime. Ca urmare. daca Fa/RB > e Se înscrie Încarcarea echivalenta valoarea cea mai mare maxima dintre PA si PB. daca Fa/RB > e daca Fa/RB > e Se înscrie Se înscrie valoarea cea valoarea cea mai mare mai mare dintre dintre PA si PB. daca Fa/RB > e Se înscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB.4. se alege marimea care satisface conditia: L h ≥ L h admisibil (4.

4.12 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali-axiali cu bile sau cu role tronconice Schema montajului în „X” este prezentata în figura 4.14. Acest aranjament este recomandat în cazul arborilor lungi. Pentru arbori scurti, la care punctele de aplicare a reactiunilor trebuie sa fie cât mai îndepartate, se recomanda utilizarea montajului în „O” prezentat în figura 4.15. Fiecare dintre rulmenti va prelua reactiunea radiala corespunzatoare, adica RA, respectiv RB. Prin montarea capacelor care fixeaza axial rulmentii, în acestia apar încarcarile ′ ′ axiale de prestrângere notate cu Fax A si Fax B . Montajul rulmentilor din figura 4.15 este executat într-o caseta de reglaj al rotii conice.

Fa A

Ft B

Fr RA RB

′ Fax A
Figura 4.14

′ Fax B

Fr A B Ft Fa RA RB

′ Fax A
Figura 4.15 Formulele de calcul ale fortelor axiale de prestrângere sunt:
′ Fax A, B = 0,5 ⋅ R A ,B YA,B

′ Fax B

(4.34)

Evident, pe lânga acestea, ansamblul trebuie sa preia si forta axiala Fa care revine arborelui din partea rotii dintate.

Etapele calculului rulmentilor radiali - axiali 1. Proiectarea constructiva a arborelui – inclusiv alegerea preliminara a diametrului de asezare a rulmentilor (d). 2. Calculul reactiunilor radiale pentru cele doua reazeme: RA si RB. 3. Înscrierea într- un tabel, dupa modelul de mai jos (Tabelul 4.3), a datelor de catalog privitoare la caracteristicile rulmentilor posibil a fi utilizati. În tabel este prezentat exemplul unui rulment cu alezajul de 45 mm.

Tabelul 4.3
Simbolul rulmentului Diametrul alezajului d (mm) Diametrul exterior al rulmentului D (mm) Latimea rulmentului B (mm) Capacitatea dinamica de baza C [N] Factorul X Factorul Y 32009 X (exemplu) 45 33109 (exemplu) 45 33209 (exemplu) 45 30309 A (exemplu) 45

75

80

85

100

20

26

32

25

44

71

91,5

0,67

0,67

0,67

0,67

1,5 V = 1, daca se roteste inelul interior 0,4

1,6

1,5

1,7 V = 1, daca se roteste inelul interior 0,35

Factorul V

V = 1, V = 1, daca se roteste daca se roteste inelul interior inelul interior 0,37 0,4

e

4. Calculul încarcarilor axiale totale Pe baza schemei de calcul din Tabelul 4.4 se determina încarcarile axiale totale care revin rulmentilor, luând în considerare atât forta axiala Fa cât si încarcarile axiale de prestrângere notate cu F’ax A si F’ax B. Rezultatele se înscriu în Tabelul 4.5, dupa care urmeaza determinarea sarcinilor dinamice echivalente PA si PB. 5. Alegerea finala a rulmentilor Dintre rulmentii calculati în tabel, se alege marimea care satisface conditia:

L h ≥ L h admisibil

(4.35)

Tabelul 4.4
Conditii de încarcare Forta axiala totala de calcul Rulmentul A Rulmentul B R total Fax A = Fa + 0,5 ⋅ B  YB
total ax A = Fa

RA RB ≤ YA YB RA RB 〉 YA YB
R R  Fa 〉 0,5 ⋅  A − B  Y   A YB  RA RB 〉 YA YB R R Fa ≥ 0,5 ⋅  A − B Y  A YB

F

+ 0,5 ⋅

RB YB

   

total Fax B = Fa − 0,5 ⋅

RB YB

Simbolul rulmentului

Rulmentul din A
Încarcarea echivalenta PA

Rulmentul din B
Încarcarea echivalenta PB

Încarcarea echivalenta maxima Pmax Durabilitatea în milioane de rotatii, L Durabilitatea în ore de functionare, Lh

32009 X (exemplu) PA = RA, daca total F ax A / RA > e sau PA = V⋅X⋅RA + Y⋅ Ftotalax A daca total F ax A / RA > e PB = RB, daca Ftotalax B / RB = e sau PA = V⋅X⋅RB + + Y⋅Ftotalax B, daca total F ax B / RB > e Se înscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax

33109 (exemplu) PA = RA, daca total F ax A / RA > e sau PA = V⋅X⋅RA + Y⋅ Ftotalax A daca total F ax A / RA > e PB = RB, daca Ftotalax B / RB = e sau PB = V · X · RB + Y · Ftotal ax B, daca Ftotalax B / RB > e Se înscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax

33209 (exemplu) PA = RA, daca total F ax A / RA > e sau PA = V⋅X⋅RA + Y⋅ Ftotalax A daca total F ax A / RA > e PB = RB, daca Ftotalax B / RB = e sau PB = V · X · RB + Y · Ftotal ax B, daca Ftotalax B / RB > e Se înscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax

Tabelul 4.5 30309 A (exemplu) PA = RA, daca total F ax A / RA > e sau PA = V⋅X⋅RA + Y⋅ Ftotalax A daca total F ax A / RA > e PB = RB, daca Ftotalax B / RB = e sau PB = V · X · RB + Y · Ftotal ax B, daca Ftotalax B / RB > e Se înscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax

 C   L = P   max 
Lh =

3

 C   L = P   max 
Lh =

3

 C   L = P   max 
Lh =

3

 C   L = P   max 
Lh =

3

L ⋅ 106 60 ⋅ n

L ⋅ 106 60 ⋅ n

L ⋅ 106 60 ⋅ n

L ⋅ 106 60 ⋅ n

Pentru rulmentii reductoarelor de turatie de uz general, de exemplu, durabilitatea minima admisibila este de ordinul a 15.000 de ore.

în conformitate cu diferitele cerinte functionale. Voica. Bucuresti. un rulment radial cu bile cu un rulment axial cu bile cu dublu efect. Tribotehnica. Bucuresti. Organe de msini – Vol. Dorina s. . Chisiu.. Desi rulmentul mai putin încarcat are. Pavelescu. Organe de Masini. Alexandru. Bucuresti. Se observa ca distanta H (dintre centrele de presiune) este mai mare la montajul în O decât la montajul în X. statistic. 1980. Pavelescu. Tudor. Demian. Ed. Bucuresti. M. Trebuie facuta precizarea ca arborele va fi rezemat cu rulmenti identici la ambele capete. T.a. 1980. se poate utiliza un montaj în care se poate combina. Ed. A. ed. a-II-a. D.. 9. Ca urmare.1. Ed.. Rulmenti – Vol. Bucuresti.Tehnica. Din acest motiv. Jocul axial trebuie reglat la montarea rulmentilor radiali-axiali cu role conice. II. Cercetari experimentale privind dependenta între rugozitatea suprafetelor portante si durabilitatea rulmentilor cu role cilindrice.. Didactica si Pedagogica. o durabilitate mai mare. A s.4 este data schema de calcul a sarcinii axiale introduse.. Editura Academiei României. 4. În Tabelul 4. de exemplu.I si II.Din tabelul 4. D. rulmentul caruia îi revine încarcarea Pmax va avea o durabilitate mai mica decât perechea lui mai putin încarcata. D. I.Tehnica. A. se recomanda ca la expirarea rulmentului mai greu încarcat sa fie schimbati ambii rulmenti. Universitatea “Politehnica” Bucuresti. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice. I. Raseev. I. Bucuresti. M. Ed. M. 1968. 1983 7. Vol. Tudor.. M. Tribologie.Tehnica.Tehnica. Gafitanu. M. 1988 5. Lagare si ghidaje pentru aparate. 1984-85 2. Standarde. s.. Daca unul din lagare este solicitat la sarcini axiale mari în ambele sensuri si la sarcini radiale mai mici. Pascu. 1984-85. Gafitanu. pentru momente de rasturnare mai mari.a. Organe de masini.24-34 6. Filipoiu.a. s. Bucuresti.P. Bucuresti. Gafitanu.13 Bibliografie 1.a. p. Organe de Masini. s. 1994. Bucuresti. chiar în cazul unei distante H mici. Ed.B.. 1983 4. I.. Matiasan.a. este mai avantajos montajul în O. Tribotehnica ’80. xxx. 8. Editura Tehnica.5 se alege cel mai mic dintre rulmentii care satisface conditia impusa. Ed.Tehnica. 1981 3. Musat. Vol. pentru ca jocurile din punctele de rezemare sa aiba acelasi ordin de marime.

În figura 5. în conformitate cu STAS 7082 – 77. CUPLAJE MECANICE Permanente Intermitente HIDRAULICE ELECTROMAGNETICE (cu inductie) Fixe Mobile Comandate Elastice Automate Rigide Compensare combinata Compensare unghiulara Compensare radiala Compensare axiala Cu element elastic metalic Cu element elastic nemetalic Comanda mecanica Comanda hidrostatica Comanda pneumatica Comanda electromagnetica Unisens De siguranta Centrifugale Figura 5.1 este prezentata clasificarea tipologica a cuplajelor.1 Generalitati Cuplajele sunt organe de masini care realizeaza legatura dintre doi arbori teoretic coaxiali. în scopul transmiterii momentului de torsiune si miscarii de rotatie.1 .5. CUPLAJE MECANICE 5. fara modificarea legii de miscare.

compresoare cu piston Masini.5 1. prezentam caracteristica unei masini de lucru la care intrarea în sarcina este brusca (la un tramvai. în timp.2. Ca urmare. cuplajul va suferi suprasarcina data de diferenta dintre valorile instantanee ale momentului de torsiune al motorului si al masinii de lucru. coeficientul de functionare poate avea valori cuprinse între 1 si 5.1 Tipul masinii antrenate Generatoare electrice Ventilatoare Pompe centrifuge si cu piston. elevatoare ks 1–2 1. momentrul de calcul are forma M t calcul = k i ⋅ k s ⋅ M t (5. în plus.1 [1].5. Pentru a tine cont de variatia în timp a momentului de torsiune se adopta si se opereaza cu notiunea de moment de torsiune de calcul.5 .25 .75 – 3.b). pentru acoperirea cererii de cuplu motor din faza demarajului (figua 5.2 Sarcina si suprasarcina cuplajelor Momentul de torsiune Mt transmis de un cuplaj variaza. Daca se utilizeaza un motor electric de curent alternativ.a timp Caracteristica Caracteristica masinii antrenate cu masinii antrenate cu cuplare în gol cuplare în sarcina Figura 5.b . conform Tabelului 5. de exemplu) – figura 5.unelte Masini.5 1.a.2 1. acesta trebuie sa fie supradimensionat. prin coeficientul de functionare (coeficient de suprasarcina exterioara) ks. prin coeficientul de imortanta ki. precum si de importanta transmisiei în care este încorporat cuplajul. Mt Caracteristica motorului de curent alternativ Mt Moment Moment necesar accelerarii total maselor în rotatie la începutul miscarii Moment rezistent (util) timp accelerarea transmisiei regim de exploatare Figura 5.2. pentru cuplaje permanente. aceasta marime tine cont de suprasarcinile care pot fi preluate de cuplaj.1) Coeficientul ks se alege în functie de natura masinii motoare si de natura masinii de lucru. De exemplu.unelte pentru lemn.2 4 3–5 Pentru a pune în evidenta faptul ca un cuplaj trebuie sa faca fata unui regim dinamic sever. Tabelul 5. pe de alta parte. coeficientul de importanta poate lua valori între 1 si 2. Sarcina care revine cuplajului cu cea mai mare probabilitate se numeste moment de torsiune nominal.25 – 2. de regula.2. transportoare cu banda si cu lant Transportoare cu role Masini de ridicat.2.

a ? ML MMM Mc MML t t Figura 5. C MM ML ? MM ?C Figura 5. Daca executia si montajul arborilor cuplati.MM având viteza unghiulara ? 1 . chiar daca momentul de torsiune al masinii motoare si cel al timp masinii de lucru nu ar varia în timp. În lucrarea [1] sunt prezentate valorile coeficientului de importanta ks pentru diferite regimuri de functionare ale unei transmisii precum si pentru diferite tipuri de cuplaje.4): J1 ⋅ ω1 + J 2 ⋅ ω2 − ( J1 + J 2 ) ⋅ ωC = 0 (5. atunci calculul transmisiei cu Mt calcul ar fi acoperitor. existenta jocurilor Caracteristica masinii dintre arbori si semicuplaje sau din cuplajul însusi antrenate conduce la o suprasarcina suplimentara (interioara). se constata o buna conformitate a caracteristicii acestuia cu a masinii de lucru.2.2.3.a prezinta schema bloc a transmisiei compusa din masina motoare .ML având viteza unghiulara ? 2 .C cu viteza unghiulara instantanee ? c si masina de lucru . respectiv pentru masina de lucru.2) .b sunt reprezentate caracteristicile momentului de torsiune pentru masina motoare. Dupa cum se va demonstra mai jos.3) se poate calcula viteza unghiulara instantanee a cuplajului ? c (5.c).3. cuplajul .3. pentru cuplajul cu erori de constructie sau de montaj – mai precis jocuri. adica la un moment de torsiune suplimentar Ms.c 5.Daca se utilizeaza un motor electric de curent continuu (figura 5. în curs sunt prezentate numai tipurile reprezentative de cuplaje – dintre cele mai frecvent Mt Caracteristica motorului de curent utilizate. În figura 5.3. Figura Figura 5. ceea ce face ca sistemul de cuplare sa aiba un regim dinamic mai putin sever.b t Pe baza legii conservarii impulsului (5.2) si a expresiei variatiei energiei cinetice preluate de cuplaj (5. De altfel. continuu precum si a cuplajelor ar fi perfecte.

3) (5. depasirea acestor valori duce la suprasolicitarea arborilor si lagarelor. Variantele constructive uzuale sunt prezentate în figura 5. .5) Pe de alta parte. respectiv cu cresterea relativa a momentului de inertie J2 .5).1 Cuplaje cu manson Cuplajele manson permit cuplarea arborilor care prezinta.astfel: M s = ct ⋅ f (5.4 a. (5. c.4) în care J1 si J2 sunt momentele de inertie ale rotoarelor masinii motoare. Înlocuind ? C din (5. a rigiditatii torsionale ct si a variatiei vitezei unghiulare ??. abateri de coaxialitate cuprinse în intervalul 2-50 µm. din relatiile (5.8) Este evident ca valoarea acestui moment creste odata cu descresterea relativa a momentului de inertie J1 .6) Evident.? Ec = ? C 2 J 1 ⋅ ? 1 J 2 ⋅ ? 2 ( J1 + J 2 ) ⋅ ? 2 2 C + − 2 2 2 J1 ⋅ ? 1 + J 2 ⋅ ? 2 = J1 + J 2 (5.5 – pentru mansonul din doua bucati. Pentru a surmonta acest neajuns. Existenta jocurilor în montaj si/sau în cuplaj face ca ?? sa aiba valori importante care conduc la aparitia momentului de torsiune suplimentar.3. se recomanda ca executia si montajul sa fie realizate cu cea mai mare acuratete. la montaj.7) rezulta expresia momentului de torsiune suplimentar M s = 2 ⋅ (? ? ) ⋅ c t ⋅ J1 J 1+ 1 J2 (5. respectiv în figura 5. 5.3) în (5. asa ca este greu de calculat Ms.3 Cuplaje permanente fixe rigide 5. Este dificil de evaluat marimea factorului ? ? . momentul de torsiune suplimentar M poate fi exprimat si în functie de s rigiditatea torsionala a arborilor cuplati . se poate scrie ca variatia energiei cinetice preluate de cuplaj .ct . d si e – pentru mansonul dintr-o bucata.? Ec este egala cu semiprodusul dintre momentul de torsiune care solicita suplimentar cuplajul Ms si unghiul de rasucire suplimentar al arborilor cuplati f ?Ec = 1 ⋅ Ms ⋅ f 2 (5.7) Ca urmare.6) si (5. b. pentru ca jocurile nedorite sa fie neglijabile. în special la pornire si la schimbarea regimului de lucru. respectiv masinii de lucru.4) rezulta ? Ec = J1 ⋅ J 2 ⋅ (? 1 − ? 2 ⋅ ( J1 + J 2 ) 2 )2 = J1 ⋅ J 2 ⋅ (? ? )2 2 ⋅ (J 1 + J 2 ) (5.

Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 25 si 1000 mm. cu ajutorul strângerii exercitate de asamblarile pe con...4 c 5. asamblare pe con.25 .. 1700 Nm.. Calculul cuplajelor cu manson dintr-o bucata consta în verificarea bucselor la torsiune.. Asamblarea semimansoanelor se face cu suruburi. în vederea transmiterii momentului de torsiune prin frictiune. cu ajutorul strângerii exercitate de asamblarea pe con cu ulei sub presiune. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 18 si 200 mm. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 10 si 70 mm. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 10 si 70 mm.Cuplajele prezentate în figura 5.5 Coeficientul de suprasarcina exterioara este cuprins între 2. Turatii acceptate: 200 . Transmit momente de torsiune de 500 .4 a Caracteristici si elemente constructive Momentul de torsiune se transmite prin intermediul stifturilor. Pentru siguranta se utilizeaza si pene paralele.4 a. asamblari filetate etc.4 d 5. 5.2 Denumirea Figura Cuplaj cu manson monobloc 5. d1 = (0.4 a): D = (1.2.. Tabelul 5.4 e Cuplaj cu manson din doua bucati 5. caneluri.. Celelalte elemente ale cuplajelor (pene. penele paralele sunt prevazute cu ciocuri la ambele capete.. iar D si d sunt elementele date de figura 5. Momentul de torsiune se transmite prin frictiune. 250 rot/min. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 5 si 500 mm.4.4 …1. 0. 250 rot/min. Pentru arbori verticali.5 si 3. De asemenea.) se calculeaza cu formule specifice. Transmit momente de torsiune de 500 . Momentul de torsiune se transmite prin frictiune.4 b 5.8)⋅d. . cu relatia simpla: tt = Mc p ⋅ ( D4 − d 4 ) 16 ⋅ D ≤ t ta (5. Turatii acceptate: 200 . suruburi.4 au caracteristicile functionale si constructive mentionate în Tabelul 5. Momentul de torsiune se transmite prin fric tiune. L = (2 … 4)⋅d. cu ajutorul strângerii exercitate de asamblarile pe con si prin pene paralele.. pentru toate variantele constructive din figura 5. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse între 5 si 500 mm. 1700 Nm.. Momentul de torsiune se transmite prin intermediul penelor sau canelurilor.4)⋅d. pentru toate acestea se recomanda (vezi figura 5.9) în care Mc este momentul de torsiune de calcul.

L D d d1 a) 2 d1 b) c) d) e) Figura 5.4 m L d D Figura 5.5 s n .

11) Suruburile se verifica la strivire pe suprafata cu lungimea de contact minima. Pe de alta parte.13) . adica montate fara joc).2 Cuplaje cu flanse Cuplajele cu flanse (STAS 796 . D1 d2 l1 d D1 D lc min D L1 a) Figura 5. Toate elementele geometrice si constructive ale cuplajului se determina. la rândul ei.73) pot fi realizate în doua variate constructive: pentru cuplarea directa a capatelor de arbori orizontali (figura 5.3. suruburile pot fi verificate si la forfecare cu relatia: tf = 4 ⋅ F1 p ⋅ d2 2 ≤ tf = 50. astfel: ss = F1 ≤ s s a = 80.5..120 MPa d 2 ⋅ l c min (5.6 a). în functie de marimea acestuia care. respectiv pentru cuplarea directa a capetelor arborilor verticali (figura 5.12) în care lc min = (1/2 … 2/3)⋅l1.80 MPa a (5. Asamblarea semicuplajelor se realizeaza cu suruburi ajustate (pasuite... se alege din STAS în functie de marimea mumentului de torsiune care trebuie transmis..6 Notând cu Mt momentul de torsiune transmis de cuplaj se poate determina momentul de torsiune de calcul: b) d M t calcul = M t ⋅ cs L2 (5. cu formula de mai jos în care D1 este diametrul de asezare a suruburilor. iar ns – numarul de suruburi: F1 = 2 ⋅ M t calcul D1 ⋅ n s (5.10) în care cs este coeficientul de serviciu (de suprasarcina).6 b). Forta tangentiala pe un surub se determina în functie de momentul de torsiune de calcul.

de asemenea.3 Diametrul arborelui ..z 12 24 sau 36 36 sau 48 72 sau 96 Dintii sunt solicitati la strivire pe flancurile active si.7 [1].. 5. 60 mm 60 . 120 mm d > 120 mm Numarul de dinti . Sunt. caracterizate prin simplitatea montarii si demontarii.14) .3. Tabelul 5. de asemenea la încovoiere si la forfecare. Dimensionarea dintelui se face din conditia de rezistenta la încovoiere si se verifica la tensiune de contact [1]: si = 6 ⋅ M tc ⋅ h m Dm ⋅ z ⋅ b ⋅ a2 m ≤ s ai (5.3 Cuplaje cu dinti frontali Variantele constructive cele mai uzuale sunt prezentate în figura 5. Aceste cuplaje transmit momente de torsiune mari si asigura o foarte buna coaxialitate pentru arborii cuplati.în care d2 este diametrul de pasuire a tijei surubului egal cu diametrul alezajului din semicuplaj..d d = 30 mm 30 . h D h D h h αα a) A αα b) A-A B a1 d α B-B h hm b r 60 h H A Mt s j s B am d c) d Dm a2 D Figura 5.7 Dantura poate fi simetrica sau asimetrica.. prin gabaritul radial redus si prin faptul ca transmit miscarea în ambele sensuri de rotatie.3. Numarul dintilor z se alege în functie de diametrul arborelui conform datelor din Tabelul 5.

?l = (16 . pentru arbori de 30 . c.17) (5..4.. 5)⋅d...4 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide asigura transmiterea miscarii între arbori care prezinta abateri semnificative de coaxialitate. acestea sunt numite cuplaje compensatoare (sau mobile) axiale.6 .5 … 3)⋅d. 24) mm. radial sau unghiular. iar suruburile la întindere la forta axiala data de relatia: Fa = 4 ⋅ tg a ⋅ M tc Dm (5. 5. Ghearele cuplajului se verifica la strivire si la încovoiere.. cu relatiile: si = 6 ⋅ M tc ⋅ h m Dm ⋅ z ⋅ b ⋅ a2 m ≤ s ai a) ?l b) e ?l e α Figura 5. d si e sunt reprezentate posibilele abateri ale arborilor de la pozitia ideala (figura 5.8 α c) d) e) (5. Pe baza cotelor din figura. 140 mm.. l = (1. pentru ca pot transmite momente mari de torsiune.15) Mansonul cuplajului se verifica la torsiune. pentru a compensa abaterile de executie sau de montaj mentionate.18) ss = 2 ⋅ M tc ≤ s as D m ⋅ b ⋅ z ⋅ hm .16) 5.. Lmax = (3.1 Cuplaje cu mobilitate axiala Aceste cuplaje pemit arborilor sa aiba mici deplasari axiale functionale sau deplasari cauzate de dilatare. Aceste cuplaje permit arborilor sa se deplaseze. Ca urmare a mobilitatii pe care cuplajele le-o confera arborilor. caractertistica lor este simplitatea constructiva si usurinta montajului. radiale. Cuplajele din figura 5.8 b. în functie de varianta constructiva concreta. unghiulare sau combinate. se pot face recomandarile constructive: De = (2. fara solicitarea suplimentara a arborilor sau a lagarelor. În figura 5. axial.9 [1] sunt destinate transmiterii momentelor mici de torsiune.ss = 2 ⋅ M tc ≤ s as D m ⋅ b ⋅ z ⋅ hm (5. abateri unghiulare.8 a).5 .10). în regim de sarcina.9). Cele mai des utilizate cuplaje axiale sunt cuplajele cu gheare (figura 5. abateri axiale de pozitionare sau abateri mixte. 1.. pentru diametre de arbori de maxim 30 mm.

9 d d) Pentru ca deplasarea axiala sa fie libera. pentru evitarea gripajului. Uneori.b si c). Excentricitatea arborilor poate fi variabila sau poate fi permanenta.2 Cuplaje cu mobilitate radiala Cuplajele cu mobilitate radiala permit legarea arborilor ale caror axe sunt strict paralele. fara abateri de pozitie relativa unghiulare. La aceasta varianta constructiva.4.?l a) ?l ?l b) c) Figura 5. Miscarea plana a elementului intermediar se face. aceste cuplaje functioneaza imersate în ulei.3⋅d .10 5. cuplajele radiale permit si mobilitati axiale. utilizarea cuplajelor cu mobilitate axiala este posibila numai la arbori coliniari si lungi. daca în interiorul acestuia este prevazuta o camera cu unsoare consistenta care alimenteaza A d d/3 d1 =0. ca rezultat al executiei. Problemele pe care le ridica aceste cuplaje sunt: 1. dar conditiile de ungere nu sunt mult îmbunatatite. montajului sau conditiilor de functionare. ceea ce creaza conditiile pentru producerea gripajului. astfel încât utilizarea lor este frecventa. Numeroase variante constructive sunt utilizate. cu frecventa ridicata.11. nici o deplasare radiala sau unghiulara nu este posibil de realizat. cele mai frecvente fiind cuplajul Oldham si cuplajul cu element prismatic (figura 5. Prin constructie. la limita sau chiar uscat. A A-A b b De Di Dm dm ?l l L Figura 5. un regim de ungere mai favorabil. sub sarcina. pentru ca frecarea pe flancurile canalelor de ghidare se produce în regim mixt. din acest motiv. Varianta cu element prismatic poate avea. este necesar ca executia semicuplajelor sa fie deosebit de buna.

2. Cuplajul este echilibrat dinamic.. corpul prismatic poate fi realizat din textolit. sunt recomandate urmatoarele valori constructive: D = (2. evitându-se pericolul griparii. La aceasta ultima varianta. e = 0..c) Tensiunea de strivire a flancurilor cuplajului cu element intermediar cilindric se determina cu relatia: ss = 12 ⋅ M t ≤ s as h ⋅ ( 2 ⋅ D + d − e) ⋅ ( D − d − 2e) (5.25.19) în care µ este coeficientul de frecare dintre flancurile conjugate cu valori cuprinse în intervalul 0. pentru puteri mici. Pentru cuplajul cu element intermediar cilindric (figura 5.04⋅D.20) .. 0.5) mm. j 3 (semicupla) l1 d D L 1 (semicupla) 2 (disc intermediar) Figura 5.3 … 0. în urma montajului.5 … 3)⋅d. iar e este excentricitatea dintre semicuple.5 … 4)⋅d..11.11 Randamentul cuplajelor cu element intermediar este de ordinul 93 . Figura 5. l1 = (0.c).12 .45)⋅d. 96% si poate fi estimat cu relatia: ? = (1L5. dar ramâne dezechilibrat static. h = l1 – j.3) ⋅ µ ⋅ e ⋅ (D + d) (5.prin centrifugare intersitiile dintre elementele conjugate. j = (1 … 2. L = (3.11. daca arborii nu sunt coaxiali.

. momentul de torsiune transmis de arborele condus este variabil.3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara Cel mai cunoscut cuplaj care permite arborilor sa aiba o miscare relativa unghiulara de pâna la 20 .. cea mai simpla este cea prezentata în figura 5.). chiar daca arborele conducator are viteza unghiulara constanta ( 1 = ct. se utilizeaza în exclusivitate varianta cu doua cuplaje cardanice ca în figura 5. Domeniul în care sunt utilizate. asigurând legatura dintre cutia de viteze si diferentialul puntii motoare. pentru ca P2 = ? 2 ⋅Mt2 . Randamentul cuplajelor cardanice are valori cuprinse în intervalul 0. Figura 5.la puteri si la turatii reduse) este cuplajul cardanic cunoscut si sub numele de articulatia Hooke.12 Constructiv. cos a Consecinta acestui fapt este si aceea ca. ? 2 = ? 2 min = ? 1 ⋅ cos a .5. Dintre numeroasele variantele constructive.cu unsoare consistenta.4.21) în care f 1 si f 2 sunt unghiurile de rotire ale celor doi arbori.98 … 0. Pentru unghiul a = ct. 25° (sau chiar pâna la 45° . la putere P1 constanta.21) devine: ? = cos a cos f 1 ⋅ cos 2 a + sin 2 f 1 2 2 ⋅? 1 (5. Articulatiile dintre furci si cruce sunt prevazute cu rulmenti cu ace – capsulati . Pentru ca sincronismul sa fie asigurat. Caracteristic cuplajelor cardanice simple este faptul ca nu sunt sincrone adica.13. viteza unghiulara a ? arborelui condus variaza dupa legea: ?  tg f 1 ⋅ sin a da  cos a ⋅? = ⋅ +  cos 2 a ⋅ tg 2 f dt cos 2 f ⋅ cos 2 a + sin 2 f  1  1 1 1 2 (5.12. relatia (5. cuplajul se compune dintr-o cruce (cardanica) masiva cu patru brate de care se leaga furcile solidare cu arborii. Pentru f 1 = 0°. iar α este unghiul dintre axele arborilor. cu precadere cuplajele cardanice este acela al transmisiilor autovehicolelor grele.99.22) ?1 . iar pentru f 1 = 90°. ? 2 = ? 2 max = ..

Cuplajele de acest tip sunt standardizate (STAS 6589-81) în mai multe variante constructive simple sau duble. Cuplarea se realizeaza prin cojugarea dintilor evolventici ai unei semicuple (prevazuta cu dantura exterioara) cu spatiile dintre dintii evolventici ai celeilalte semicuple (prevazuta cu dantura interioara). simultan.4 Cuplaje cu mobilitate combinata Cel mai cunoscut cuplaj care permite mobilitatea relativa a arborilor pe directie radiala.a A B a) a A B b) a A B c) C a Figura 5. axiala si unghiulara. este cuplajul dintat reprezentat în figura 5. Mobilitatea unghiulara este posibila.13 5. Figura 5.14 C a C a .14. deoarece dantura exterioara este bombata. Diametrele de divizare ale celor doua danturi sunt identice.4.

prin rasucirea elastica relativa a celor doua semicuplaje si prin revenirea treptata a elementelor elastice la forma si pozitia initiala. dupa îndepartarea încarcarii. ungerea este asigurata de uleiul cuprins în interior. Cuplajele elastice pot avea caracteristica liniara (figura 5. aceeasi observatie este valabila si pentru arcurile ale caror elemente au frecare interioara sau exterioara. cu pierdere de energie. iar caracteristica din figura 5. Evita zona de rezonanta la oscilatiile de torsiune care iau nastere datorita neuniformitatii miscarii de rotatie.Carcasa cuplajului fiind etansa. 2. capacitatea de absortie a socurilor este si ea ridicata.. Elementele metalice ale cuplajelor elastice sunt de fapt arcuri de diferite forme: lamelare. Daca solicitarile provocate de încarcarea exterioara depasesc limita de elasticitate. acestea au si proprietatile (avantajele) urmatoare: capacitate de amortizare ridicata.15 b si c). Proprietatile de elasticitate si de amortizare ale cuplajelor elastice se obtin atât prin întrebuintarea unor materiale (metalice sau nemetalice) adecvate. capacitate a de preluare a socurilor la torsiune. Elementele elastice ale cuplajelor carora le lipseste frecarea interioara sau exterioara îsi reiau forma initiala. pentru ca sunt echilibrate dinamic. 3 mm.. Atenueaza socurile de torsiune datorate masinilor motoare sau masinilor de lucru.15 a) sau neliniara (figura 5. Cuplajele dintate permit transmiterea momentelor de torsiune foarte mari. rigiditatea statica se defineste ca fiind raportul: C= Mt f (5. si. materiale plastice din clasa elastomerilor etc. Compensarea abaterilor produse la montajul arborilor care urmeaza a fi cuplati. cauciucul sintetic.2 Caracteristica statica a cuplajelor Rigiditatea statica la torsiune a unui cuplaj elastic este definita ca variatia momentului de torsiune Mt în functie de unghiul de rotire relativa a semiculajelor f . Deplasarile unghiulare sunt limitate la maxim 1°. iar deplasarile axiale nu pot fi mai mari de 2 . elicoidale cilindrice etc. daca rigiditatea statica este ridicata.5. se transforma în caldura si în energie potentiala de deformare. pot fi utilizate la turatii ridicate. 5. partial absorbita. atunci elementele intermediare ale cuplajului sunt supuse unor deformatii care se mentin partial si dupa descarcarea completa a arcului. Pentru cuplajele care au caracteristica liniara. lucrul mecanic nemaifiind recuperat în întregime. în plus.5. bara de torsiune. Caracteristica din figura 5. Elementele elastice nemetalice sunt folosite datorita elasticitatii foarte mari. 3. Ca materiale se folosesc: cauciucul natural vulcanizat. forma constructiva simpla.15 b este regresiva (moale). 5.1 Generalitati Cuplajele elastice îndeplinesc urmatoarele roluri: 1.15 c este progresiva (tare). energia cinetica a socului. Aceasta marime da o indicatie asupra capacitatii de preluare a socurilor si de izolare a vibratiilor torsionale. disc. prin deplasarea frecventelor proprii ale sistemului masina motoare – cuplaj – masina de lucru.5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice 5. cât si printr-o forma corespunzatoare scopului urmarit.23) . redând integral lucrul mecanic pe care lau înmagazinat la încarcare.

5. la acest cuplaj caracteristica elastica este determinata de starea de pretensionare a arcurilor.3 Cuplaje cu arcuri elicolidale cilindrice dispuse tangential Pe baza figura 5.15 Operând cu aproximarea cubica pentru caracteristicile tari si moi.iar pentru cuplajele care au caracteristica neliniara rigiditatea statica se defineste ca fiind derivata momentului de torsiune în functie de unghiul de rotire relativa: C= dM t df (5. expresiile momentului de torsiune sunt de forma: M t = k ⋅ f + ? ⋅f 3 (5.17 .16.5.25) în care k si ? sunt constante determinate experimental si au dimensinile unei rigiditati.16 Figura 5.24) Mt b a c f Figura 5. 2 3 1 4 5 Figura 5.

d – diametrul sârmei arcului.4 Cuplaje cu arcuri lamelare dreptunghiulare montate radial Reprezentarea din figura 5. relatia dintre sageata fiecarui arc si unghiul de rotire relativa a semicuplajelor f are forma: f = 2 ⋅ R 0 ⋅ sin f (a − f ) − 2 ⋅ R 0 ⋅ sin 2 2 (5. .19) [2].Scriind relatia de echilibru pent ru semicuplajul conducator se obtine momentul de torsiune transmis de cuplaj: M t = z ⋅ Ft ⋅ R 0 (5..26)).28) în care: D este diametrul mediu al spirelor. Geometric.17).27) Sub actiunea fortei F. Pentru unghiuri de rotire reduse f. în functie de marimea unghiului de rotire relativa a semicuplajelor (figura 5. F si f din relatiile (5.30) 5. iar Ft – forta tangentiala care actioneaza asupra arcului elicoidal în boltul de prindere (figura 5.(5.29) Prin eliminarea parametrilor Ft .29) se obtine caracteristica cuplajului [2]: M t (f ) = 2 z ⋅ G ⋅ d 4 ⋅ R0 4 ⋅D ⋅n 3 ⋅ (sin a a−f a−f − sin ) ⋅ cos 2 2 2 (5.18 ne permite sa observam ca acest cuplaj prezinta doua puncte de discontinuitate a caracteristicii (figura 5.. n – numarul spirelor. expresia momentul transmis poate fi calculat cu relatia: M(f ) = 3 ⋅ E ⋅ I ⋅ (r + l ) 2 l3 ⋅f (5.5.31) în care I este momentul de inertie al unui pachet de arcuri lamelare.26) în care z este numarul bolturilor unui semicuplaj. Aceasta marime se determina cu relatia: Ft = F ⋅ cos( a − f ) 2 (5. R0 – raza cercului de asezare a bolturilor.20). iar G – modulul de elasticitate transversal. arcul elicoidal se comprima cu sageta: f = 8 ⋅ D3 ⋅ n ⋅ F G⋅d4 (5.

pentru geometria din figura 5.5 Cuplaje dintat cu arcuri serpuite În functie de forma dintilor semicuplajelor (figura 5.20 Figura 5. caracteristica functionala a cuplajului poate fi liniara sau neliniara. Pentru varianta constructiva din figura 5.21.19 5. la cresterea momentului de torsiune.a.b. Astfel. caracteristica este neliniara. caracteristica este liniara. . Avantajul acestei variante este acela ca.5.A B-B 7 8 1 2 A-A 3 B 4 5 6 A B Figura 5.21.a si b). pentru ca dantura este curba. are loc deplasarea punctului de început al contactului dintelui cu arcul.18 Mt R a a l F ϕ x a) a b) F ϕ ϕ1 ϕ2 ϕ ϕ c) F d) Figura 5.21. iar rigiditatea nu depinde de marimea momentului de torsiune. pentru ca distanta dintre punctele de sprijin ale arcurilor pe dintii semicuplajului ramâne constanta.

5.32) . În figura 5. 2 – arc bara. Problemele legate de caracteristica cuplajelor prezentate sunt tratate în lucrarea [2].24 apar elementele constructive principale: 1 – element motor. 5.23 este desenul cuplajulului cu arcuri serpuite dispuse pe suprafata laterala.6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune Cuplajele de acest tip pot fi realizate cu un singur sau cu doua rânduri de bare. caracteristica cuplajului este liniara. Dependenta momentului de torsiune de unghiul de rotire relativa a semicuplajelor pentru portiunea liniara a caracteristicii se determina cu relatia [2] Mt = 3 ⋅ z ⋅ E ⋅I ⋅ D 2 0 8⋅s3 ⋅f (5.22 Figura 5.21 Figura 5.a) p m m p b) Figura 5.25).22 este prezentat un cuplaj cu arc serpuit amplasat într.23 În figura 5. pâna când curbura axei arcului devine egala cu curbura profilului dintelui (figura 5. 3 – element condus. iar în figura 5.un plan normal pe arborele cuplat. Sub actiunea momentului de torsiune.

5. E – modulul de elasticitate longitudinala a materialului arcurilor. D0 – diametrul de asezare a arcurilor bara.25 Dupa ce curburile devin egale.7 Cuplajul cu element elastic toroidal Acest cuplaj poate avea caracteristica liniara sau neliniara.24 Figura 5. dependenta momentului de torsiune de unghiul de rotire relativa a semicuplajelor se determina cu relatia: Mt = 3 ⋅ z ⋅ E ⋅ I ⋅ D2 0 8⋅a3 2 ⋅ (s 2 − a 2 ) ⋅ (f − ) ? ⋅ D0 (5.unde: z este numarul de arcuri bara. Figura 5. I – momentul de inertie la încovoiere al arcului bara.26 . 3 l1 2 B 1 D1 R H R d R3 δ R4 D d2 d1 R ε D R l l3 l L C D 4 l1 L Figura 5. s – cota prezentata în figura 5.33) 5.25. în functie de natura cauciucului sau elastomerului din care este confectionata mantaua periferica.

cuplajul se rigidizeaza. în mod exceptional 40°. iar d – grosimea acestuia (figura 5.30 0. Kc 0. Caracteristica elastica a cuplajului este data de relatia: M t (f ) = K c ⋅ G ⋅ D 3 ⋅ f (5.28 se refera la varianta constructiva cel mai des întâlnita (STAS 5982/6 -81).04 0 0.03 0.. au capacitatea de a prelua o mare cantitate de energie mecanica. ca urmare.12 a = 0. în care B este latimea mansonului de cauciuc. unghiulare.07 Figura 5.5. Kc = coeficient geometric. si. prin momentele de torsiune aplicate prin soc sau într. L db D F D0 l2 l1 b j Figura 5. 35°..28 d β .15 0.8 Cuplajul elastic cu bolturi Reprezentarea din figura 5.26) au gabarit radial mare.08 0. G – modulul de elasticitate transversal al materialului elementului elastic.2 0. Sub efectul momentului de torsiune.05 0.35 0. fiecare bolt este solicitat la încovoiere de catre forta tangenta la cercul cu diametrul D0 (figura 5. Unghiul de rotire relativa a semicuplajelor poate ajunge la valori mari cuprinse între 12 . radiale sau mixte pot fi preluate de deformarea elementului elastic. fara a mai avea capacitatea de atenuare a socurilor torsionale. în caz contrar.29).27 5. trebuie sa existe posibilitatea deformarii libere a elementelor elastice.29 Figura 5.01 0. dependent de rapoartele a = B / D.34) în care: D este diametrul exterior al elementului elastic toroidal.Cuplajele cu element elastic toroidal (figura 5. Indiferent de varianta. Cuplarea arborilor este mult usurata de faptul ca deplasarile axiale.un alt regim dinamic sever. ß = d / D.27).25 0.

36) în care c este un coeficent de elasticitate.. Daca cuplarea arborilor se face în sarcina..29). cuplajele cu dinti frontali nu necesita reglaje în timpul functionarii. ceea ce limiteaza puterea . între unghiul de rotire relativa a semicuplajelor f si sageata exista realatia : f = D0 ⋅f 2 (5.35) unde z reprezinta numarul de bolturi. Geometric.. iar vitezele periferice ale celor doua semicuplaje sunt diferite – caz uzual..38) Verificarea bolturilor la încovoiere.80 MPa Wi p ⋅ d 3 b 32 (5. Legatura dintre forta F si sageata f (figura 5.Aceeasi forta solicita la strivire mansonul de cauciuc care îmbraca boltul. Fata de ambreiajele cu frictiune.37) Ca urmare. Relatia din care se deduce forta pe un bolt este: F= 2 ⋅Mt z ⋅ D0 (5. produsa de aceasta.un exponent care tine seama de forma elementului elastic si de materialul din care este facut.7 MPa d b ⋅ (l 1 − j ) (5. respectiv a mansoanelor de cauciuc la strivire se face cu relatia si = Mi F ⋅ l2 = ≤ s a i = 60. respectiv cu relatia: ss = F ≤ s s a = 5. Pentru a nu se produce ruperea danturii este necesar ca arborii sa nu aiba abateri de coaxialitate. în plus. rigiditate sporita si cost redus.5.40) 5. este data de relatia: F = c⋅f a (5. iar a . pentru materiale indigene a = 1.6 Cuplaje intermitente rigide Cuplajele intermitente rigide permit transmiterea momentului de torsiune prin intermediul danturii frontale sau radiale dispuse pe cele doua semicuplaje conjugate. la aceste cuplaje apar avantajele: gabarit radial mult mai mic. se poate exprima caracteristica functionala a cuplajului: D  M t (f ) = z ⋅ c ⋅  0   2  a +1 ⋅f a (5.39) (în care F1 este forta care revine unui bolt din momentul de torsiune). dantura este solicitata prin soc.

realizat sub forma unui ambreiaj dublu conic cu frictiune. 2 ..s a = 50 … 70 MPa.s a = 90 .31 h) d i) Calculul de rezistenta a danturii se face la strivire.sincronizator.arbore motor... . 5. pentru cuplare la viteze relative scazute.6.element de cuplare cu coroana dintata interioara. .. Pentru micsorarea socurilor de cuplare. 3 . Schema unui astfel de cuplaj este prezentata în figura 5. ambreiajul este prevazut cu sincronizatorul 2. ceea ce permite egalizarea turatiei reperului 4 cu turatia reperului 5. 4 .arbore condus cu coroana dintata exterioara.arbore condus cu coroana dintata exterioara. 5 .30). 1 2 D Φ H7 / f7 e) Figura 5.1 Ambreiaje cu craboti (cuplaje intermitente cu dantura frontala) Acest cuplaj realizeaza cuplarea si decuplarea prin deplasarea comandata a reperului 2 – semicuplaj antrenat (figura 5.32 în care: 1 . Semicuplajele se executa din oteluri de calitate sau aliate cu duritatea superficiala cuprinsa în intervalul 56 .. 45 MPa.care poate fi transmisa..s a = 35 . pentru cuplare la viteze relative ridicate. Cea mai importanta solicitare este cea de contact (strivire) pentru care tensiunile admisibile se aleg în functie de conditiile de functionare.2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala Constructiv aceste cuplaje se aseamana cu sistemele numite cuplaje permanente mobile dintate. . astfel: . numarul dintilor frontali este cuprins între 3 si 60.. Utilizarea unor dispozitive de sincronizarea a vitezei periferice permite largirea domeniului de utilizare. Formele pe care le pot avea crabotii (dintii frontali) sunt prezentate în figura 5. 62 HRC. În functie de marimea momentului care trebuie transmis.30 a) b) c) d) f) g) Figura 5. încovoiere si forfecare.31. 120 MPa. pentru cuplarea sincrona. 5.6.

la suprasarcina.33 . cu o singura interfata de frecare (ambreiaj plan). la pornirea lenta a unui autovehicul .pentru asigurarea unei încarcari progresive a elementelor transmisiei.).33 corespunde variantei constructive cu discuri plane. la decuplarea transmisiei mecanice de motor (la oprirea temporara a unui autovehicul cu motorul în functiune. c. Ca urmare.32 5. malaxoarelor etc. b. instalatiilor de foraj si de pompare. pentru limitarea momentului de torsiune transmis. Acest avantaj functional este utilizat în urmatoarele situatii: a. masinilor de ridicat si transportat. Ambreiere (automata) Debreiere (comandata) Masina motoare (MM) Q Masina de lucru (ML) Caneluri Discuri de frictiune Figura 5.unelte etc. la frânarea usoara a unui autovehicul. la schimbarea fara socuri a treptelor de viteza la autovehicule rutiere si la masini. ambreiajele sunt utilizate la constructia: autovehiculelor. fara schimbarea treptei de viteza. pentru scurt timp. concasoarelor. masinilor-unelte. ambreiajul având si rol de cuplaj de siguranta. 5.7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje) La cuplajele intermitente. cu posibilitatea rotirii relative a arborilor (motor si condus).1 Schema ambreiajului cu frictiune Schema din figura 5.7.Figura 5. atât în sarcina cât si la mers în gol. legatura dintre arbori poate fi stabilita sau întrerupta la o comanda exterioara sau în mod automat.

se realizeaza ambreiaje cu discuri conice si ambreiaje plane multidisc. asigurarea unui bun transfer de caldura spre exterior. f.4.4 Regimul de frecare cu ungere Otel calit / otel calit Textolit / otel fara ungere - Fc / Fc sau Fc / otel calit Bronz sinterizat / otel rectificat Tesatura de bumbac impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc Tesatura de azbest impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc Azbest presat cu rasini sintetice cu aschii de cupru sau de alama (ferodo) / otel sau Fc Cauciuc cu insertie metalica / otel sau Fc Materiale metalo-ceramice / otel calit Materiale din pulberi metalice / otel calit . Dupa modul de realizare a fortei de ambreiere. pentru a nu fi necesara înlocuirea frecventa a discurilor de frictiune. hidrostatica. ambreiajele cu frictiune pot avea comanda: a. în regim nominal de încarcare.2 Cerinte impuse ambreiajelor cu frictiune Pentru asigurarea functionarii ambreiajelor cu frictiune în conditii de fiabilitate ridicata. e. pentru mentinerea echilibrului termic în limitele admise de natura materialelor de frictiune. c. Tabelul 5. prin circulatia fortata a uleiului de ungere si racire (la ambreiaje cu ulei) si prin marirea suprafetei de racire a carcasei ambreiajului. 5. Acestea din urma sunt capabile sa transmita momente de torsiune extrem de ridicate.3 Cupluri de materiale Cele mai des utilizate cupluri de materiale sunt prezentate în Tabelul 5. pentru a conduce la un gabarit radial minim.7. coeficientul de frecare dintre discuri sa fie stabilizat si de valoare ridicata. pentru ca uzura si pierderile de putere sa fie cât mai mici. 5. pneumostatica. în stare cuplata. d. frecarea dintre discurile care transmit miscarea si puterea se obtine prin apasarea lor cu forta axiala Q. discurile nu trebuie sa patineze. b. electromagnetica. mecanica (cu pârghii si arcuri). d.7. comanda ambreiajului sa nu necesite forte prea mari de actionare. durabilitate ridicata. adica prin nervurarea acesteia. durata procesului de ambreiere sa fie scurta. c. acestea trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii: a. g. schimbarea turatiei arborelui condus sa se realizeze fara socuri.Antrenarea arborelui condus al masinii de lucru de catre arborele conducator al masinii motoare se realizeaza prin frecarea care apare între discurile solidare cu acestia. în functionare. ceea ce se obtine prin ventilarea carcasei ambreiajului (la ambreiaje uscate de mari dimensiuni). b. Pentru ca forta de ambreiere Q sa fie cât mai redusa.

piston pentru ambreiere.34 În figura 5. arcuri elicoidale cilindrice pentru aplicarea elastica a fortei de ambreiere Q. iar în figura 5. 2. .34 este prezentata schita de principiu pentru un ambreiaj cu o singura interfata de frecare cu discuri plane. 1 3 4 5 7 Q Arbore conducator 2 Figura 5.36. Elementele geometrice principale ale discurilor de ambreiaj din otel calit si rectificat sunt prezentate în figura 5.5. pentru ca forta de ambreiere Q sa se propage nediminuata în tot pachetul de discuri si sa aiba astfel valori cât mai reduse. semicupla solidara cu arborele condus. adica ambreiajul multidisc. cilindru hidraulic solidar cu semicupla 2. Discurile din otel calit si rectificat 3 si 4 au grosimi în intervalul 1 … 2 mm.35 se gaseste schema ambreiajului cu mai multe interfete de frecare. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la interior în contact cu semicupla condusa 2. 7.7.35 6 Arbore condus Componentele ansamblului din figura 5. asa-zisul ambreiaj plan. 4. 5. semicupla solidara cu arborele conducator. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la exterior în contact cu semicupla motoare 1.35 sunt: 1. 6. Rectificarea discurilor este necesara.4 Probleme constructive µ Ambreiere Debreiere De Q Arbore condus Di Figura 5. 3.

4 mm..5 mm (figura 5.36 b De Daca garnitura de frictiune este din tesatura de bumbac impregnata sau din azbest impregnat.Di Figura 5.5 . Adâncimea admisa pentru uzare este sa = 0. dupa uzare. atunci dupa pierderea prin uzura a stratului de grosime sa este posibila îndepartarea niturilor vechi. se realizeaza prin nituire. aceasta se monteaza pe discul suport de otel prin lipire... nu mai este posibila.. 2 mm. respectiv din materiale metalo-ceramine. unele aliaje de aluminiu si cuprul.38.37). iar reutilizarea discului de otel. Figura 5. în functie de solutia constructiva aleasa. respectiv prin nituire asa cum este reprezentat în figura 5. În canalele respective se aduna treptat particulele de uzura care se elimina în exterior prin centrifugare. cât si la ambreiajele unse. Daca asamblarea garniturilor de ferodo. lipire sa disc otel disc otel Figura 5. Grosimea “s” a garniturilor de frictiune este de ordinul 1 . Materialele recomandate pentru nituri sunt alama. atât la ambreiajele uscate.38).37 Figura 5.39 . schimbarea garniturilor si aplicare noilor nituri (figura 5.39) pentru a favoriza ventilarea si racirea acestora. elicoidale sau oblice. cu adâncimea de ordinul 0. de exemplu. În cazul în care garniturile de frictiune sunt lipite (figura 5.38 În cazul discurilor din otel durificat si rectificat se adopta solutia realizarii canalelelor radiale.37 si 5. grosimea pachetului este mai mica.

respectiv pentru arborele condus.f2 Diagramele caracteristice pentru cuplarea în sarcina sunt reprezentate în figura 5. Ma Mfc a) Mr M ′a ′ t1 ? O1 t1 Cuplare tp ?1 ?2 Patinare T′ T t2 Demaraj ? 1 = ? 2 = Ω1 t b) O2 t Figura 5. Mf – momentul de frecare din ambreiaj. ? 1. f 1. iar în figura 5.f1 Mf Figura 5. respectiv masinii de lucru. Între elementul care realizeza apasarea axiala si arcuri exista un rulment.5 Bazele teoretice ale procesului de ambreiere În figura 5. Mm – momentul de torsiune din arborele motor.Apasarea discurilor de frictiune se realizeaza cu arcuri elicoidale (dispuse central sau pe periferie) sau cu arcuri disc. astfel: în fig 5.41 b este prezentata variatia vitezei unghiulare pentru arborele motor.momentul de torsiune din arborele condus.41 a este prezentata variatia momentului de frecare din ambreiaj. în care notatiile sunt: J1 si J2 – momentele de inertie reduse ale rotorului masinii motoare.40 ? 2. µ .41. numit “de presiune” care permite debreierea fara oprirea transmisiei mecanice.2 – vitezele unghiulare ale arborilor 1 si 2.7.40 este reprezentata schema ansamblului masina motoare – ambreiaj – masina de lucru.coeficient de frecare Mm MM J1 Q J2 Mr ML ? 1.2 . 5.41 .unghiurile de rotire ale arborilor conducator 1 si condus 2. Mr .

Se observa ca forta de ambreiere Q nu se aplica instantaneu. realizându-se accelerarea suplimentara a rotorului J2 .Caracteristicile diagramelor sunt: t1 – perioada de cuplare.42 t Ambreierea propriu.. ca alura. În intervalul t1 – tp se realizeaza accelerarea arborelui condus. de la turatia initiala O2 la turatia de sincronism O1 . cu a momentului de frecare. fara sa se produca si accelerarea arborelui condus. ajunge la turatia initiala O1 . în final. Ambreierea se încheie în intervalul t – t2 când are loc cresterea. Ca urmare. Ma T t Mr O ? rel t1 ? O1 O2 t1 a) ? 1 (t) ? 2 (t) tp t e2 O2 = 0 e tp t O1 ? 1 = Ω1 ?2 T t T b) Figura 5. se produce si accelerarea arborelui conducator. în continuare. cresterea momentului de frecare din abmbreiaj si scaderea turatiei arborelui conducator. sincron.zisa se face în intervalul t1 + t2 . În acest interval patinarea discurilor este intensa. T’ – durata procesului de ambreiere. ci pe intervalul 0 – t1 ’. t2 – perioada de demaraj. În intervalul de timp 0 . T – durata ambreierii si demararii. în timpul ambreierii. turatia arborelui conducator O1 cu care este. se produce o încetinire a vitezei arborelui conducator. “frânat” în intervalul anterior si care. . variatia fortei de apasare Q este aceeasi. astfel. Notatia Ma se refera la momentul necesar accelerarii maselor aflate pe arborele condus caracterizate prin momentul de inertie J2 . si el. t1 momentul de frecare creste pâna la valoarea momentului rezistent (util) care se manifesta în arborele condus. rotorul condus atinge. La sfârsitul ambreierii. tp – perioada de patinare. M M Mf Mr Mf = Ma + Mr = ct. pentru acoperirea diferentei de momente de accelerare (M’a – Ma). a p momentului de frecare. Din diagrama se observa ca arborele condus a trecut. În plus..

coeficientul de frecare µ se considera a fi constant în timpul ambreierii. adica în absenta sarcinii. de unde rezulta: tp = O1 − O 2 J1 + J 2 M M ⋅ Mf − m − r J 1J 2 J1 J2 (5.b) si permit determinarea timpului de ambreiere corespunzator T. Ca urmare. considerând ca forta Q se poate aplica brusc.Diagramele prezentate mai sus pot fi schematizate.47) tp = O1 − O 2 ⋅J Mf − M r 2 (5. Ecuatiile diferentiale de echilibru dinamic pentru sistemul motor – ambreiaj. în plus.41) df 1 M m − M f = ⋅ t + O1 dt J1 df M − Mr ? 2 (t) = 2 = f ⋅ t + O2 dt J2 ? 1 (t ) = (5. atunci:  M − Mr  ? r ( t ) = O1 −  f ⋅ t + O2    J2   de unde rezulta: (5.45) (5. rezulta un set de diagrame mai usor de interpretat (figura 5.46) Daca se face aproximarea ? r (t) = ct. Cu e2 s-a notat acceleratia unghiulara pentru arborele condus.42) (5. diagramele caracteristice ambreierii sunt simple (figura 5. respectiv ambreiaj – masina de lucru sunt: f J 1 ⋅ &&1 + M f = M m  & J 2 ⋅ f& 2 + M r = M f Integrând.a). = O1 . obtinem: (5.43) Viteza unghiulara relativa este diferenta dintre vitezele unghiulare instantanee ale celor doi arbori: ? r (t ) = ? 1 (t ) − ? 2 (t ) adica.42. pe baza relatiilor de mai sus: (5.44)  J + J2 Mm Mr  ? r ( t ) = O1 − O 2 −  1  J J ⋅ Mf − J + J  ⋅ t   1 2 1 2  Timpul de patinare se obtine punând conditia ? r(t) = 0.42. Pentru cazul ambreierii în gol.48) .

consecinta secundara a cerintei este supradimensionarea sistemului care asigura realizarea fortei de ambreiere Q (arcuri.reducerea momentului de inertie J2 – benefica. în plus.) si. Tabelul 5.forta de ambreiere Q este foarte mare .cerinta alaturata poate fi respectata optând pentru un regim de frecare la limita sau pentru unul cu frecare uscata.51) Este evident ca. pentru a nu se produce uzarea prematura a ganiturilor de frictiune. dar uzura garniturilor de frictiune este intensa si durabilitatea ambreiajului este modesta . asadar si diametrul exterior este mare Analiza datelor din Tabelul 5.Daca se considera cazul ambreierii în gol. rulment de presiune etc.diametrul mediu Dm este mare.49) O relatie cu totul aproximativa a momentului de frecare si anume: Mf = µ ⋅ Q ⋅ Dm 2 (5.5 conduce la concluzia ca este dificil de optimizat geometric si functional un ambreiaj. din punct de vedere al gabaritului. .consecinta cerintei alaturate este cresterea gabaritului radial al ansamblului . conduce la dificultati în proiectarea masinii de lucru care trebuie sa fie cît mai compacta . duce la solicitarea prin soc axial a întregului ansamblu . de forma: tp = O1 ⋅ J 2 Mf (5.viteza unghiuara O1 este cât mai redusa . (Mr = 0 si Mf = Ma) si daca se pleaca de la O2 = 0. pentru a obtine un timp de ambreiere cât mai mic trebuie îndeplinite conditiile prezentate în Tabelul 5. atunci timpul de ambreiere se poate calcula cu o relatie simpla.reducerea vitezei unghiulare O1 conduce la cresterea gabaritului masinii motoare .5 Reducerea timpului de ambreiere se obtine daca .50) permite analiza vaiabilelor de care depinde timpul de ambreiere care trebuie sa aiba valori cât mai reduse. astfel: .5. Cu aproximarile facute rezulta: tp = T = 2 ⋅ O1 ⋅ J 2 µ ⋅ Q ⋅ Dm (5.coeficientul de frecare µ este mare Conditiile din coloana stânga atrag si efecte negative.momentul de inertie redus J2 are valori cât mai scazute .

7. dar si la debreiere. randamentul este mai mic de 50%.52) ( O1 − O 2 ) 2 ⋅ J 1 ⋅ J 2 2 ⋅ [M f ⋅ ( J 1 + J 2 ) − M m ⋅ J 2 − M r ⋅ J1 ] (5.53) Din relatiile (5. = O1 . pentru ? 1 (t) = ct.53). ceea ce da masura uzurii care se produce în intervalul de timp studiat. rezulta succesiv: Wm = M m ⋅ O 1 ⋅ O − O2 ⋅ J2 Mf − M r 1 M O −O2 ? =1− ⋅ f ⋅ 1 2 Mm O1 (5.56) Pentru cazul particular ? 1 (t) = ct. fara sarcina.52) si (5. cu atât mai mult. pentru ca Mf < Mm. Ca urmare a procesului de ambreiere.6 Energia disipata în timpul ambreierii Puterea pierduta prin frecare în timpul ambreierii are forma generala: Pf ( t ) = M f ⋅ ? r ( t ) iar energia disipata este: Wf = ∫ Pf ( t ) ⋅dt = M f ⋅ 0 tp (5. pentru situatia particulara data. energia disipata se regaseste în încalzirea abreiajului si în uzarea garniturilor de frictiune. ca la ambreierea în sarcina randamentul este. randamentul se poate calcula cu relatia: ? =1− 1 Mf ⋅ 2 Mm (5. La pornirea în gol. rezulta: (O1 − O 2 ) 2 Wf = M f ⋅ ⋅J 2 ⋅ (M f − M r ) 2 Stiind ca energia furnizata de arborele motor este: Wm = M m ⋅ O 1 ⋅ t p (5.54) (5. = O1 . Evident.55) se poate cacula randametul transferului de energie de la masina motoare la masina de lucru: ? =1− WF Wm (5. mai mic decât 50%. astfel: Pf = Wf ⋅ z 3600 [W ] (5.58) Se poate constata ca.60) .57) (5.5. în aceeasi masura.59) Cunoscând marimea energiei pierdute prin frecare se poate exprima puterea pierduta prin frecare pentru un ambreiaj la care ambreierea se produce cu frecventa de z ambreieri pe ora.

6 cs daca masina de lucru are un mers uniform daca masina de lucru are un mers neuniform daca masina de lucru are un mers puternic neuniform (5.6 ci 1. adica aflarea diametrului De exterior De si. mai întâi. cu respectarea presiunii de contact admisibile pa. .65) cu care se va dimensiona..6 ..5.53) sau (5.0 daca avarierea ambreiajului conduce la oprirea masinii daca avarierea ambreiajului conduce la avarierea masinii daca avarierea ambreiajului conduce la avarierea mai multor masini daca avarierea ambreiajului poate conduce la pierderi de vieti omenesti 1.5. se poate trece la aflarea energiei consumate prin frecare Wf – relatiile (5.60). 2.0. 1. ulterior.. Tabelul 5.0 1.64) (5.2 1.54) si a puterii de frecare Pf – relatia (5.7. Datele geometrice fiind stabilite.5 Cunoscând expresia momentului de frecare dintre discurile de frictiune. implicit a diametrului interior Di.7 .61) 1.. a fortei de ambreiere Q în raport cu presiunea de contact dintre discurile respective si alegând raportul D k = i = 0.63)  12 ⋅ M f 3 De ≥    p a ⋅ µ ⋅ (1 − k 3 )    Dupa stabilirea diametrelor De si Di se poate calcula forta necesara la ambreiere: Q= p ⋅ p a ⋅ ( D2 − D2 ) e i 4 (5.0 . se poate face dimensionarea geometrica.6. Mf = 1 D 3 − D3 i ⋅µ ⋅ Q⋅ e 2 3 D e − D i2 (5..7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare Se adopta.0 1.62) Q= p 2 ⋅ p ⋅ ( D e − D i2 ) 4 1 (5. pentru a determina momentul de frecare Mf : M f = M r ⋅ ci ⋅ cs Pentru cs si ci sunt recomandate valorile preze ntate în Tabelul 5. valorile coeficientului de serviciu cs si al celui de importanta a transmisiei ci.6 2.. sistemul de realizare a fortei (arcurile) si rulmentul de presiune.

..2 . 0. 0.. 0..2 250 300 .....4 0.2 200 300 0.5 180 400 0.Se poate considera ca întreaga putere pierduta prin frecare se regaseste în fluxul de caldura evacuat prin radiatie si convectie prin suprafata carcasei ambreiajului Ac..8 0.4 0.1 . Tabelul 5. 0..2 .1 300 0..4 .... pentru coeficientul de frecare µ si pentru temperatura admisibila tadmisibil sunt date în Tabelul 5.5 .2 ..66). factorul k este coeficientul global de transfer de caldura  2 .15 .15 .. 0... ceea ce permite aflarea temperaturii medii a discurilor de frictiune.2 100 150 0.8 0.7 Coeficientul de frecare µ Temperatura admisibila tadmisibil [°C] regim permanent regim intermitent Cuplul de materiale pa [MPa] cu ungere fara ungere Fc / Fc Tesatura de bumbac cu rasini sintetice/ otel sau Fc Tesatura de azbest cu rasini sintetice/ otel sau Fc Bronz sinterizat/ otel sau Fc Ferodo / otel sau Fc Cauciuc cu insertie / otel sau Fc 1 .05 .65 0.7 0. 0.. 0..02 . exprimata în m/s. 0..09 180 0.8 ⋅ v aer (5..25 0.2 .4 . astfel: t mediu = t 0 + Pf ≤ t admisibil k⋅ A c (5.8 0... 0...1 .7 – corespunzator ambreiajelor cu o singura interfata de frecare. 0..2 0. 0..66)  W  În relatia (5...65 0. 0.1 .25 0. 1.1 .. 0. 1. 1 0..67) Valori orientative pentru presiunea admisibila de contact pa..35 . k = 12..7 + 2.  m ⋅ grad    dependent de viteza curentului de aer care spala carcasa ambreiajului. 0.

60 mm3 / W⋅s. se admit valori k = Di = 0. 5.43 si notând cu i numarul interfetelor de frecare: i = m+ c −1 (5. cota s este grosimea stratului de material care poate fi a pierduta prin uzura (a se vedea. aplicând formulele: De p ⋅ (D 2 − D 2 ) e i 4 M f = c i ⋅ c s ⋅ M t no min al Q = pa ⋅ (5. astfel: p ⋅ (D 2 − D 2 ) ⋅ sa e i h= 4 Pf ⋅ q a  mm 3     Wh    (5. Momentul de frecare total are.s].. daca planeitatea discurilor este perfecta. pentru a tine cont de conditiile de racire mai dificile. respectiv conduse se face prin intermadiul canelurilor exterioare.La ambreiajele multidisc. Cu privire la temperatura admisibila. gripajul. Calculul ambreiajului continua cu determinarea timpului de ambreiere. figura 5. Avantajul ne t fata de ambreiajele cu o singura intefata de frecare este acela ca la aceeasi forta de apasare Q se produc i forte de frecare interdisc. pe de alta parte..71) . forma: Mf = 1 D3 − D3 e i ⋅µ⋅Q ⋅i ⋅ 2 3 De − D2 i (5. deci. ondularea suprafetelor active si. pentru presiunea admisibila se vor adopta valori cu 40% mai mici decât cele prezentate în tabel. Pentru materiale de tip ferodo uzura specifica este qa = 20 . Durabilitatea ambreiajului (h. ventilare sau racire fortata cu ulei în circuit închis..7 . Solidarizarea discurilor motoare.0. de exemplu.. ceea ce înseamna momente de frecare de i ori mai mari.38). în ore de functionare efectiva) se determina în functie de uzura specifica determinata experimental si adoptata în calcule cu notatia qa [mm3 /W.68) în care produsul de la numarator reprezinta volumul de material admis a fi îndepartat prin uzarea garniturilor de frictiune.5. iar pentru otel calit / otel calit qa = 5 mm3 / W⋅s. mentionam ca depasirea acesteia are ca urmare: exfolierea sau fisurarea garniturilor. Pentru a nu fi depasita temperatura admisibila se impune racirea suplimentara a carcasei ambreiajului prin nervurare.8 Calculul ambreiajului multidisc Pe baza elementelor geometrice din figura 5.70) de regula.7. respectiv interioare. iar c este numarul discurilor solidare cu semicupla condusa.69) în care m este numarul discurilor solidare cu semicupla motoare. în cazul discurilor din otel.

Cu notatiile deja prezentate se poate expima forta axiala de apasare Q: Q = N ⋅ (sin a + µ ⋅ cos a ) Di (5.7. se poate scrie relatia de calcul a apasarii normale pe suprafata activa N.44.73) Pe de alta parte.9 Calculul ambreiajului conic Pentru a micsora gabaritul radial si marimea fortei de ambreiere Q se utilizeaza.43 Calculul ambreiajului multidisc continua cu cel prezentat la ambreiajul cu doua discuri plane cu o singura interfata de frecare de mai sus. ambreiajul cu o singura interfata de frecare dispusa pe un trunchi de con. cu exceptia formulei durabilitatii care devine: p ⋅ ( D2 − D 2 ) ⋅ i ⋅ s a e i h= 4 Pf ⋅ q a 5. daca ambreiajul este uns. Se recomanda ca  µ ⋅ p a ⋅ (1 − k 3 ) ⋅ i    numarul interfetelor de frecare sa fie i = 10. z0 z0-1 4 3 2 1 µ2 Fz0 Fz0 Fz0-1 F3 F2 F3 F1 F0 Disc A Fz0-1 r2 Disc B µ1 De r1 Figura 5. asa cum sugereaza schita din figura 5. respectiv de presiunea admisibila: N= 2 ⋅Mf µ⋅ Dm (5. în locul ambreiajului cu discuri plane.72) (5.75) N = pa ⋅ π ⋅ D m ⋅ b . în functie de momentul de frecare Mf .74) (5. daca ambreiajul este uscat si i = 50.  12 ⋅ M f Rezulta diametrul exterior de frecare D e ≥   .

De regula. astfel: b≥ N π ⋅ Dm ⋅ p a (5.76) a N a µN a Q a b Figura 5. de sensul de rotatie sau de valoarea momentului de torsiune transmis.44 Evident. la rotirea lui în celalalt sens.45 sugereaza ca rolele cilindrice care sunt interpuse între semicupla motoare 1 si semicupla condusa 2 pemit transmiterea puterii si momentului de torsiune într. semiunghiul conului a trebuie sa fie mai mare decât unghiul de frecare f . Pentru asigurarea acestor cerinte. La rotirea reperului 1 în sensul acelor de ceasornic rolele se împaneaza si asigura transmiterea miscarii.limitatoare de turatie (cuplaje centrifugale) . a > 10°.limitatoare de moment (cuplaje de siguranta).un singur sens de miscare si nu permit antrenarea în celalalt sens. iar uzual a = 15°.1 Cuplaje unisens (de cursa libera) Schema din figura 5.limitatoare de sens (cuplaje unisens) . .8. cuplajele pot fi: . pentru a nu se produce autofrânarea la debreiere.8 Cuplaje intermitente automate Cuplajele intermitente automate asigura cuplarea si decuplarea automata. rolele se deblocheaza. în functie de marimea turatiei. 5.Ca urmare se poate determina valoarea latimii de contact b. 5.

46 este prezentata schema de calcul.uzual.unghiurile de frecare f 1 = f 2 = f = a / 2. a si a. . Constructiv. Elementele functionale si constructive principale sunt: . respectiv rola – element condus µ1 = µ2 = µ. Din conditia geometrica (a se vedea triunghiul O1 O2 A): D −d a+d ⋅ cos a = 2 2 Fn1 A a/2 (5. a = 4 … 10°. trebuie ca rezultantele R1 si R2 sa aiba aceeasi directie si sensuri diferite. asigurând pastrarea geometriei suprafetelor active.coeficientii de frecare pentru contactul rola – element motor. . în care a = f 1 + f 2 .77) Rezulta diametrul d. . Pentru ca rola sa ramâna blocata (în echilibru).Figura 5. ϕ1 R1 B µ2 ⋅Fn2 d O2 µ1 ⋅Fn1 D R2 C Fn2 ϕ2 O1 Figura 5.45 Pastilele dure dintre role si elementul motor nu permit producerea brinelarii. una dintrea acestea fiind cunoscuta de la transmisia bicicletelor sub numele de torpedou. exista numeroase variante constructive. daca se adopta valori pentru D. .46 În figura 5.numarul rolelor z = 3 … 6.

forta de centrifugare Fcf devine suficient de mare pentru a pune în miscare. 3 – sabotii. Daca platoul 1 se roteste în sens orar.47.47.2 Cuplaje centrifugale În figura 5.81) se poate rescrie prima relatie.82) . camasa semicuplei 2 pe care este normala.79) (5.47.78) unde: (5. Fcf 2 R r O2 O 4 a1 Fcf Figura 5.a 3 a2 Figura 5. astfel: m ⋅ r ⋅ ? 2 ⋅ b − F0 ⋅ (a 1 + a 2 ) = M t calcul µ⋅ z ⋅R ⋅ (c + µ ⋅ e) (5.47.Solicitarea rolelor si suprafetelor conjugate este tensiunea de contact hertziana la care se face verificarea sau dimensionarea. prin frecare.a este prezentata schema de principiu a cuplajului centrifugal.b permite calculul fortelor din sistem. Schema din figura 5. 5. la atingerea unei anumite viteze unghiulare ?. elementele componente principale sunt: 1 – platoul solidar cu semicupla motoare.8. 2 – tamburul sau camasa semicuplei conduse. în raport cu punctul O1 este: F0 ⋅ (a 1 + a 2 ) − Fcf ⋅ b + µ ⋅ Fn ⋅ e + Fn ⋅ c = 0 Punând conditia de transmitere a momentului de torsiune: Mf = Mt calcul (5.80) M f = µ ⋅ z ⋅ Fn ⋅ R în care z este numarul de saboti si tinând cont ca forta centrifuga este de forma: Fcf = m ⋅ r ⋅ ? 2 (5. 4 – arcurile de readucere.b e b O1 1 F0 F0 O1 Fcf µFn Fn c Ecuatia de echilibru de momente pentru un sabot.

Figura 5.în care r este raza centrului de greutate a sabotului. si anume cuplajul de siguranta cu bile.83) Din formula de mai sus se poate afla valoarea fortei F0 . 82) si (5. Fn ˜ 0. ? 0 = 0. Ca urmare relatia 5. În figura 5.84) În general.8 ?.49 Bilele 3 sunt introduse în locasuri speciale. pentru ca frecarea dintre bile sa fie cât mai mica. iar viteza unghiulara atinge valoarea ? 0 . aceste sisteme pot fi numite si cuplaje de suprasarcina.83) se gaseste expresia din care se poate calcula masa sabotului. Când sabotul începe sa atinga tamburul 2. în incinta se adauga si ulei. . practicate în semicuplajele 1 si 2. în raport cu centrul O.49 este prezentata o singura varianta constructiva. Ca urmare. forta de apasare fiind asigurata de arcul elicoidal cilindric 4. 2 3 1 4 5 Decuplat H7 f7 Cuplat Figura 5.48 5. Eliminînd apoi F0 între relatiile (5. În figura 5.48 este schematizat un cuplaj centrifugal la care elementele intemediare sunt bile de otel. astfel: m= M t calcul ⋅ (c + µ ⋅ e) µ ⋅ z ⋅ r ⋅ R ⋅ b ⋅ (? 2 − ? 2 ) 0 (5.82 devine: m ⋅ r ⋅ ? 2 ⋅ b − F0 ⋅ ( a 1 + a 2 ) = 0 0 (5. atunci cînd momentul de torsiune este mai mare decît cel pentru care s-a facut dimensionarea transmisiei.9 Cuplaje de siguranta Rolul acestor cuplaje este acela de a întrerupe transmiterea miscarii.

S. D. Gafitanu.. Editura Tehnica. Organe de Masini. Nieman. I. Calculul si constructia cuplajelor.. Bucuresti. Bucuresti. si Jâscanu.5. . 1975. Gh. Ambreiaje si cuplaje de siguranta cu frictiune. C.. Bârsan. Coca. 1985. D. vol. Springer-Verlag.. Berlin. Vol. M. Institutul Politehnic Bucuresti. I..a. Pavelescu. Bucuresti. Radauceanu. 1988. Vornicu. Ed. s. 3. Tudor. 1983. D.10 Bibliografie 1.... Cretu. Editura Tehnica. G. M. 2. Tuleasca. 4..a. A. Racocea.. II. s. C. Maschinenelemente. Draghici. Dinamica cuplajelor elastice. Radulescu.. 1978. I. Tehnica..

Rezistenta mecanica este o proprietate importanta atât în timpul functionarii cât si la montaj si demontaj.1. În general. Durabilitatea etansarii trebuie apreciata în raport cu solicitarile (mecanice. Astfel. distrugerea etansarii. Fiabilitatea etansarii trebuie corelata cu importanta instalalatiei în care aceasta functioneaza. pierderea etansarii duce la pierderi accentuate ale fluidului etansat si/sau patrunderea impuritatilor în mediul etansat. . Etansarile sunt prezente în toate domeniile vietii. cât si prin cheltuielile de întretinere care duc la reducerea costului total de exploatare.1 Proprietatile etansarilor În functie de tipul de aplicatie.1 Generalitati Etansarile∗ sunt organe de masini care realizeaza izolarea cât mai ermetica a unui spatiu continând un mediu sub presiune. Rezultatele acestui fenomen sunt scurgeri de fluid. Etanseitatea este principala proprietate necesara pentru evitarea: . ETANSARI 6. Compatibilitatea cu mediile etansate asigura evitarea atacarii termo-chimice a materialelor pieselor etansarii de catre mediile izolate. Cu termenul de etansare este denumit si procedeul de izolare a doua spatii. chimice. siguranta în functionare trebuie sa fie maxima.pierderilor din mediul etansat (pierderi care implica de multe ori modificari de presiune si temperatura). etansarile trebuie sa aiba anumite proprietati care. Eficienta economica se apreciaza atât prin pretul etansarii.patrunderii corpurilor straine. Fiabilitatea este proprietatea de a functiona un timp dat în limita parametrilor stabiliti si în conditii precise de utilizare. împotriva pierderii acestora sau a patrunderii unor corpuri straine. Durabilitatea etansarii mai trebuie evaluata si în functie de capacitatea ei de a suporta demontari repetate. Pierderile de putere pot apare datorita pierderilor de fluid prin etansare (pentru unele tipuri de etansari acestea fiind normale) si datorita frecarilor din etansare. 6. de aici. termice) induse de mediul etansat sau din conditiile de exploatare. toate acestea cu influente negative asupra functionarii instalatiei si a mediului ambiant. separarea a doua spatii care contin medii aflate sub presiune si. Accesibilitatea este foarte importanta pentru montare si demontare. termen folosit si în lucrarea de fata. Toate trebuie sa indeplineasca anumite cerinte comune si. rezulta ca ele trebuie sa aiba anumite proprietati. cu temperaturi diferite sau realizeaza protectia etansa a unor spatii continând diverse lichide. ∗ Dispozitivele de etansare sunt denumite generic "etansari". de aceea a aparut o foarte mare diversitate de tipuri de etansari. daca instalatia este valoroasa sau daca oprirea si/sau deteriorarea ei pot duce la pagube mari materiale sau umane. uzura accentuata. de multe ori sunt complementare. uneori. alteori fiind contradictorii. .amestecului de medii diferite. .6. în vederea reducerii uzurii.

Rezistenta si nepermeabilitatea la gaze sunt doua proprietati importante ale etansarilor folosite la instalatiile cu gaze. deosebim etansari plane. În figura 6. 170 . În unele aplicatii este dorita o buna conductibilitate. enumerate anterior. etansari conice. 6. în timp ce alte instalatii impun o izolare termica ridicata.1 este prezentata o clasificare a etansarilor. exista etansari pentru miscari de rotatie si etansari pentru miscari de translatie. Tot la aceste etansari apare problema micsorarii frecarii si a urmarilor acesteia (caldura.1. dificil. exista etansari radiale si etansari axiale. dar.2 Clasificarea etansarilor Clasificarea etansarilor poate fi facuta dupa diferite criterii. Etansarile fara contact nu ridica problema frecarii. etansari cilindrice. 6. scurgerile fiind limitate. acestea nu sunt neglijabile. Dupa pozitia suprafetelor pieselor care partcipa la etansare. Trebuie considerate proprietatile generale ale etansarilor. Principalul factor care influenteaza alegerea este caracterul miscarii relative a pieselor ansamblului. Dupa forma suprafetelor piselor active.Organe de masini.1.1 Din punct de vedere al miscarii dintre pieselor. în anumite cazuri. dar si cele specifice instalatei pe care ele functioneaza. ETANSARI Fixe Mobile Cu contact direct Cu garnitura Cu contact Fara contact Cu forta de etansare interioara Cu forta de etansare exterioara De protectie Figura 6.3 Alegerea etansarilor Alegerea tipului constructiv de etansare este un proces complex. eficienta lor nu depinde semnificativ de variatia temperaturii si a vitezei. În cazul etansarilor organelor de masini cu miscare relativa este foarte importanta limitarea sau eliminarea completa a scurgerilor mediului etansat prin jocurile pieselor aflate în miscare relativa. putere pierduta). Transmisii mecanice Conductibilitatea termica trebuie luata în calcul în functie de tipul instalatiei. etansari sferice. al etansarii si al modul sau de functionare.

Etansari Conditiile de functionare ale instalatiei si cunoasterea lor influenteaza alegerea tipului de etansare. Anumiti parametri pot fi cunoscuti cu precizie: sarcina, viteza, caracteristicile mediului etansat. Alti parametri pot fi calculati: deformatiile pieselor, jocurile dintre piese. Acesti parametri pot sa varieze în timpul functionarii. În figura 6.2 este prezentata o diagrama [3] pentru alegerea orientativa a tipului de etansare. 0 d, mm 15 20 25 30 35 40 50 60 70 80 100 100 50 15 20 25 30 v = 5 m/s 7 10

200

150 200

300 400 500 600 800 1000 1500 2000 3000 5000 7000 10000 15000 n, rot/min Figura 6.2 171

Organe de masini. Transmisii mecanice Unii parametri sunt greu de determinat: de exemplu, o multitud ine de probleme sunt legate de determinarea exacta a temperaturii în zona de contact, modul sau de generare si eficacitatea disiparii termice, conditiile de ungere etc. O serie de parametri sunt necunoscuti în momentul alegerii etansarii. De exemplu, viteza limita admisibila (care este un parametru de alegere al tipului de etansare) depinde de presiunea activa a mediului etansat, de temperatura locala, de calitatea si microgeometria reala a suprafetelor de contact, acestea din urma determinând, în final, cantitatea de lubrifiant care ajunge efectiv la etansare. La alegerea tipului de etansare trebuie considerate si influentele altor factori: tipul lubrifiantului, gradul de impuritate admisibil pentru buna functionare a sistemului, limitarile de gabarit si temperatura, spatiul destinat etansarii. Tabelul 6.1 prezinta câteva indicatii generale pentru alegerea tipului de etansare. Tabelul 6.1 Caracteristica Domeniul de functionala functionare Viteza Nelimitata [m/s] < 14 < 2÷3 <1 Temperatura Nelimitata [°C] < 1200÷1400 Medie < 40 Presiunea < 500÷600 [MPa] < 20÷40 3…20 0,5…3 0,3…0,5 Etansarea Perfecta Satisfacatoare Slaba Uzura Redusa Moderata Ridicata Tipul de etansare recomandat Labirint, etansare axiala Etansare cu segmenti, presetupa cu inele metalice Interstitiu, presetupa cu garnitura moale Inele manseta, inele profilate Labirint Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala Segmenti, presetupa cu inele de azbest Segmenti, presetupa cu garnitura moale Inele manseta, etansare axiala Segmenti, presetupa metalica, inele manseta Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta Labirint, segmenti, presetupa moale, inele manseta Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta Inele manseta, etansari fixe Presetupa cu garnitura moale, segmenti, etansare axiala Labirint Labirint, etansare cu interstitiu Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala Inele manseta, presetupa cu garnitura moale

6.2 Materiale pentru etansari Materialele folosite pentru etansari trebuie sa prezinte proprietati multiple, adesea contradictorii, fapt care îngreuneaza alegerea lor. Astfel, materialele de etansare trebuie sa fie deformabile, sa aiba rezistenta la comprimare si, în stare presata, sa prezinte o permeabilitate redusa fata de mediul etansat cu care trebuie sa fie compatibile. Materialele pentru etansarile mobile trebuie sa aiba frecare de alunecare redusa si rezistenta ridicata la uzura. Pielea este, cronologic, primul material folosit la etansari. În general, pie lea se foloseste în stare tabacita si/sau impregnata. Pielea este un material moale, cu rezistenta ridicata (în stare tabacita), cu flexibilitate si duritate ridicate si cu rezistenta la abraziune. Alte avantaje ale pielii sunt: etansare buna fata de lichide, coeficient de frecare redus, frecare buna cu suprafetele rugoase, absoarbe si retine bine lubrifiantii. Principalul dezavantaj este porozitatea, în special fata de gaze, combatuta prin impregnare cu ceara, rasini, emulsii acrilice, parafina, poliesteri etc. 172

Etansari Pâsla este un material textil obtinut din fire de lâna netesute sau tricotate. Pâsla are o capacitate mare de absorbtie a lichidelor, un coeficient de frecare redus si o elasicitate care se conserva timp îndelungat. Hârtia si cartonul sunt materiale ieftine, folosite la etansarile fixe. Au o buna impregnabilitate utila la etansarile pentru gaze, dar au dezavantajul distrugerii la demontare. Pluta se foloseste la etansari fixe. Garniturile se executa din placi obtinute din 70 % pluta granulata amestecata cu 30 % liant. Pluta este practic impermeabila fata de lichide la presiune joasa, dar, în stare uscata, este permeabila fata de gaze. Pluta are un coeficient de frecare mare, conductivitate termica redusa si se farâmiteaza la folosire repetata. Nu rezista la acizi si baze si oxideaza aliajele de Al, Mg si, uneori, otelurile inoxidabile. Fibrele textile sunt cânepa, bumbacul, iuta, inul; acestea se folosesc în special sub forma de garnituri moi si ca insertii pentru garnituri manseta de cauciuc. Azbestul se foloseste la garnituri moi, are rezistenta termica ridicata, dar este folosit putin în ultima vreme, datorita efectelor nocive. Clingheritul se obtine din fibre de azbest cu un liant de cauciuc. El reuneste avantajele, dar si dezavantajele ambelo r materiale din care este obtinut. Elastomerii sunt principalele materiale folosite pentru garnituri omogene sau cu insertie, dar si pentru impregnarea altor materiale de etansare. Elastomerii se obtin prin o tehnologie specifica: prepararea amestecurilor, obtinerea semifabricatelor prin calandrare, extrudare si/sau depunere în bai de solutii de amestecuri de cauciuc urmate, în final, de vulcanizare. Cauciucul natural cauciucul etilen-propilen si cauciucul butilic nu sunt rezistenti la uleiuri. Elastomerii rezistenti la uleiuri sunt: cauciucul nitrilic, cauciucul poliacrilic, cauciucul fluorocarbonic, cauciucul siliconic, cauciucul uretanic, cauciucul cloroprenic, cauciucul polisulfidic etc. Plastomerii sunt materiale sintetice termoplastice. Se pot durifica superficial, au coeficient de frecare redus, necesita o usoara ungere la presiuni mici. Principalii plastomeri folositi sunt poliamidele, polimerii cu flor si policlorura de vinil. Poliamidele (relon, perlon, capron, ultramid, duretan etc.) sunt produse sub forma de fire sau granule. Ele sunt foarte higroscopice, ceea ce duce la modificari dimensionale care se pot combate prin fierbere în ulei mineral. Dupa cum reiese din tabelul 6.2, poliamidele au un coeficient de frecare redus. Tabelul 6.2 Coeficientul de frecare Tipul ungerii Static Cinematic Frecare uscata 0,3÷0,4 0,15÷0,3 Ungere cu ulei 0,1÷0,08 0,08 Ungere cu apa 0,23 0,19 Poliamida cu 5 % grafit coloidal 0,07÷0,15 0,06÷0,1 Poliamida bloc se poate prelucra prin aschiere. Polimerii cu fluor, cei mai folositi pentru etansari sunt: politetrafluoretilena (PTFE, teflon) si politrifluorcloretilena (hostaflon). Aceste materiale au rezistenta chimica foarte buna, nu sunt higroscopice, au coeficient de frecare redus, au duritate mare, elastcitate redusa si se deformeaza sub sarcina în timp. La temperaturi mai mari de 350 °C, unele tipuri degaja vapori otravitori. Teflon este folosit la presetupe, mansete, garnituri plane, segmenti, garnituri pentru ventile. Tabelul 6.3 prezinta comportarea la frecare a teflonului.

173

Cel mai des folosite metale sunt: plumbul. Policlorura de vinil are un coeficient de frecare redus.06 Cuplul de materiale Teflon/teflon Teflon/otel fara ungere Teflon/teflon cu ungere cu ulei Teflon/otel cu ungere cu ulei Coeficientul de frecare al teflonului scade cu cresterea sarcinii si creste odata cu cresterea vitezei. fonta cenusie. Etansarea se realizeaza prin întrepatrunderea si deformarea (elastica sau plastica) a vârfurilor asperitatilor suprafetelor de contact.11 0. hidrocarburi si uleiuri. monelul (63÷65 % Ni aliat cu 28÷30 % Cu).09÷0.1) unde a este diametrul moleculei de fluid. Teoretic. Ea se realizeza prin presarea (uneori pâna în domeniul plastic) reciproca a doua suprafete apartinând piselor de etansare. nu exista pericolul distrugerii bruste a garniturii. 6. montare si demontare usoare. Dezavantajele sunt: forte mari de montaj. însa este mai ieftina decât acesta. Metalele moi sunt utilizate ca materiale de etansare sub forma de garnituri si inele de alunecare sau pent ru învelirea garniturilor din materiale elastoplastice.04÷0. deci: h ≤ 10 −6 mm (6.07÷0. aluminiul. Transmisii mecanice Tabelul 6.88 ⋅ 10 −7 mm . etansarea se distruge la demontare. conditia de etanseitate este ca grosimea interstitiului ramas între cele doua suprafete sa îndeplineasca conditia [1]: h ≤ 3⋅a (6.3 Coeficientul de frecare 0. 6. executie pretentioasa a suprafetelor de contact si.07 0. Se cunoaste ca proprietatile de udare cresc cu micsorarea tensiunii superficiale. alama. Existan doua mari categorii de astfel de etansari: etansari cu contact direct (fara garnitura) si etansari cu garnitura.02÷0. aur.Organe de masini. Are bune proprietati mecanice. Este rezistenta la acizi. are o buna rezistenta la uzura si este usor sudabila.3) . De exemplu pentru apa a = 2. simplitate constructiva. bronzul. Printre avantaje se pot mentiona: etansare buna concomitent cu centrarea pieselor. argint. dar mai mare decât teflonul.19 0. platina. Policlorura de vinil este un termoplast obtinut prin plastifiere cu esteri.2) Nu toate lichidele sunt aderente la suprafetele metalice.3 Etansari fixe cu contact Etansarile fixe cu contact se utilizeaza în aplicatiile în care piesele nu au miscare relativa.3. în unele cazuri. cuprul. Forta produsa de pelicula întinsa a meniscului se poate calcula cu formula: F= 2 ⋅ s s ⋅ Ac rc 174 (6.1 Etansari cu contact direct Etansarea fara element intermediar este o solutie des întâlnita în constructia de masini. otelul.

3.5) unde pe – presiunea de etansare. 6.Etansari unde σs este tensiunea superficiala.3 Forta de apasare se realizeaza din exterior si depinde de presiunea care trebuie realizata. dar trebuie ca cele doua suprafete sa aiba un contact cât mai bun. 6.4 [2].5 µm.4) În cazul aderentei fluidului la suprafetele metalice. 175 . c = 1. honuire etc. valori cu care se poate calcula presiunea limita de etansare: p= 2 ⋅s s F = = 2. Suprafetele de etansare pot fi plane (fig. Rugozitatea trebuie sa fie în domeniul Ra = 0.92 MPa Ac rc (6. presiunea limita creste. Pâna la o anumita presiune limita. c si ale presiunii de etansare admisibile pe a sunt date în tabelul 6.a) sau conice (fig. A este aria sectiunii capilare si rc este raza capilarei.01 b (6.5 – coeficient de suprapresiune. Aceasta conditie se îndeplineste daca se aplica o presiune ridicata si daca se realizeaza suprafete cât mai fine obtinute prin rectificare fina.05…0.3 ⋅ 10 −3 N / mm . Presiunea de etansare necesara este: p e = (p 0 + c ⋅ p ) ⋅ 0.6) în care valorile p0 .3. b – suprafata de etansare calculata ca în fig. s = 7. p0 – presiunea initiala (de exemplu p0 este 3 MPa pentru apa si 5 MPa pentru abur). 6. F d1 ϕ d2 d1 d2 b= d1 − d 2 2 b b p a) Suprafata de etansare b= d1 − d 2 2 ⋅ sin f b) Figura 6.3.b) [2].2…1. lepuire.05 b (6. Pentru ventile se foloseste o formula similara: p e = (p 0 + c ⋅ p ) ⋅ 0. c Pentru apa la 18°C se admit: rc = 5 ⋅ 10 −5 mm . etansarea se poate realiza fara garnitura.

5.8⋅b la etansarea lichidelor si k0 = b la etansarea gazelor si a aburului). material plastic Bronz cu Sn.4 6. aliaje dure Forta de apasare F se calculeaza cu: p0 [MPa] 0.c. dar fara depasirea limitelor de solicitare admise pentru materialul garniturii. cel mai des întâlnit tip de etansare. piele.2 Etansari cu garnitura 6.5 c 0. garniturile deteriorate se înlocuiesc rapid. exista garnituri montate liber (figura 6. probabil. montare si demontare usoare.5.7) În figura 6.5. forta critica de presare [1]: Fa 0 = p ⋅ d m ⋅ k 0 ⋅ k g (6. alama cu Sn sau Mn. Dupa modul de montare. Dupa proprietatile materialelor. Transmisii mecanice Tabelul 6.d. k g este rezistenta la deformare cu valori în tabelul 6. 176 .a). k0 este coeficientul strângerii intiale (k0 = 0.5.b)sau în canale speciale (figura 6.c.5 3 3.e. Dupa forma geometrica.f) sau speciale (figura 6. Forta critica de presare trebuie determinata din conditia de functionare fara scapari (etansare totala). deosebim garnituri elastice si garnituri plastice.f).3.5.d.2.3 0.b.5).Organe de masini.4 Materialul Cauciuc moale Cauciuc dur. Figura 6.e.4 0. garniturile inelare (figura 6.5 1 1 pe a [MPa] 2 4−8 30 − 100 150 − 250 F = p ⋅ b ⋅ pe ⋅ (d1 + d 2 ) 2 (6.3. fonta Otel. Avantajele sunt deosebite: suprafete de contact plane cu rugozitate obisnuita.1 Etansari cu garnituri plate Etansarea cu garnitura este.a si 6. Pentru garniturile din materiale dure.5.4 sunt prezentate câteva variante constructive de etansari pe suprafete conice.8) unde d m = d + b este diametrul mediu (figura 6.

6 sunt prezentate mai multe tipuri de profiluri folosite la aceste garnituri.1⋅b 2⋅b 1. Se foloseste formula (6.Etansari b b h h b d d h d a) b) c) d h h d h b d) d b e) Figura 6. deoarece ar fi neeconomic daca s-ar dimensiona suruburile si flansele pe baza presiunii critice. cu valorile din tabelul 6. 6.5 k0 ⋅kg 2⋅b 0.5 f) b Pentru garniturile din materiale moi se recurge la valori obtinute experimental pentru produsul k0 ⋅kg. se executa sub forma profilata. datorita rezistentei la deformare ridicate. pentru o mai buna etansare. Tabelul 6.5⋅b Materiale dure Aluminiu moale Cupru Otel laminat cu σr > 370 MPa OL 37 13CrMo44 Otel austenitic Kg 10 20 35 40 45 50 Materiale moi Carton impregnat Cauciuc Teflon Clingherit Pentru un calcul exact. În figura 6.3. Garniturile din materiale dure. se poate folosi sursa bibliografica [1]. 177 .5. contactul liniar initial se transforma în contact pe suprafata. garniturile se executa cu doua sau mai multe linii de contact.2. În functionare. De asemenea.2 Etansari cu garnituri profilate Garniturile profilate sunt executate din materiale moi sau dure.8).

Transmisii mecanice Figura 6.7 178 .Organe de masini.6 Figura 6.

Uneori snururile se îmbina la capete. În figura 6. etansari de tuburi flexibile. vulcanizate. strânge conducta 4 pe capul conic al mufei 1. una din piese este conducta. la lungimi finite si apoi.3. în general. 179 Dn . ferestre si functioneza la presiuni reduse sau în absenta presiunii. Tipurile de etansari de conducte sunt: etansari cu mufe din corp. unele fiind prezentate în figura 6. garniturile din prima categorie au o singura linie de contact. valorile mici corespunzând garniturilor de dimensiuni mari.Etansari Dupa tipul de deformatie al garniturii în functionare. Etansarile pentru instalatii folosesc fitinguri conice. etansari cu filet. acolo unde este cazul. Mufa 1 este filetata la un cap în corpul instalatiei. capace. hidraulice sau hidrostatice. prin suprafata conica a fitingului 2. prin deformarea elastica a garniturii. Profilurile deschise folosesc la etansari de usi. Garniturile cu forme complicate se insereaza cu snururi de completare. Garniturile profilate din materiale moi sunt realizate. elementul de etansare (elastic sau rigid) este presat la montare de alte doua piese pentru realizarea etansarii. etansari filetate pentru instalatii pneumatice. Locasurile pentru garnituri trebuie sa asigure o deformare de 10−25% a acestora. De obicei. De aceea acestea trebuie alese astfel încât sa reziste fortelor mari. Etansarile de conducte cu mufe din corp au un mod de functionare asemanator presetupelor. din material nevulcanizat. 4 2 3 1 d s L1 L Figura 6. În general. La celalalt cap. mufa se fileteaza în piulita 3 care.3 Etansarile îmbinarilor de conducte La îmbinarile sistemelor hidraulice sunt utilizate o mare varietate de îmbinari. sub forma de snururi profilate de forme foarte diferite. Etansarile cu filet sunt cele mai sigure etansari de conducte. Etansarile cu fitinguri folosesc filetul conic. deosebim garnituri elastice si garnituri plastice. Acesta presiune genereza o forta care tinde sa smulga conducta din sistemul de etansare. Forta de presare necesara se obtine la montare.7 [1]. La alegerea acestor etansari trebuie sa se tina cont. Snururile profilate se obtin prin presare si extrudare.8 Trebuie observat ca etansarile filetate pentru instalatii hidrostatice functioneaza la cele mai mari presiuni (30 MPa sau chiar mai mari). etansari cu flanse.8 este prezentata o etansare pentru instalatii hidraulice. Exista o foarte mare diversitate de forme. Acestea sunt de mai multe feluri: etansari cu fitinguri filetate. 6. Montajul se face prin filetarea capatului de teava direct într-o piesa filetata interior. de presiunea mare din conducte.

9. Inelul este montat în locas cu o strângere initiala (figura 6. În figura 6. cunoscute sub numele de “racorduri olandeze”.3.11.9 este prezentat schematic modul de etansare a inelului O. În acest caz trebuie evaluate pierderile admisibile de fluid. La aparitia fluidului sub presiune (figura 6.11c).a). La aparitia gazului sub presiune (figura 6. În figura 6.4 Etansari prin inele O Etansarile cu inele O se folosesc în instalatiile hidraulice si pneumatice.10.9 b) a) Figura 6. inelul O este ales cu un diametru exterior mai mare decât alezajul (figura 6. care genereaza presiunea de strângere pa. Principalul dezavantaj este dat de faptul ca nu se poate realiza o etansare completa. Totodata. astfel ca la cresterea presiunii fluidului.b).b).10.9. realizând etansarea. d d a) b) Figura 6. tip arbore (figura 6.a). diametrul de montaj si presiunea fluidului care trebuie etansat.11.b). inelul se deformeaza. Avantajele acestor etansari sunt: simplitatea constructiva. inelul se opune deformarii. inelul realizeaza o presiune mai mare asupra suprafetelor pieselor de etansare. Ele folosesc furtunuri cu insertie speciale pentru presiuni mari.11 Inelele O si locasurile pentru inele O sunt standardizate în functie de tipul de montaj. inelul se deformeaza elastic pâna la patrunderea în interstitiu. pe colt (figura 6. 180 d c) . demontarea si întretinerea usoare. pret redus. Transmisii mecanice Etansarile de conducte flexibile sunt specifice instalatiilor hidrostatice.10 b) Pentru etansarea gazelor. Pentru asamblarea rapida a conductelor de foraj cu presiuni de 20−35 MPa si temperaturi de pâna la 100°C se folosesc asamblari specifice.Organe de masini. pa p pa p a) Figura 6. functionare sigura. volumul redus al etansarii. realizînd astfel presiunea de strângere la montaj pa. 6. executie pentru o mare gama de dimensiuni. montarea. la miscari de translatie. etansare în ambele sensuri.a) si cu joc la fundul locasului.11 sunt prezentate trei tipuri de montaj ale inelelor O: tip alezaj (figura 6.

9) unde Ff este forta data de presiunea fluidului. − sistemul de prindere al capacului nu trebuie sa permita refularea inelului.12) unde ∆tet este diferenta de temperatura între zona inelului O si suruburile de strângere.2⋅10-5 °C-1 ).11) unde bef = 0. de tip frontal. Es si Ee sunt modulele de elasticitate ale suruburilor si inelului O. forta totala de etansare este [2]: F = 1.Etansari Capacitatea de etansare a inelelor O este influentata de urmatoarele: − marimea interstitiului trebuie sa fie cât mai mica. respectiv. în m2 . cu observatia ca pentru gaze se adopta o valoare dubla. As si Ae sunt ariile sectiunii suruburilor. Daca se considera un montaj cu inele O. b bef pef p d Dm Figura 6. în Pa. în acest sens montajul de colt (figura 6. daca temperatura este mai mare de 300°C.11. 181 .75…1. cel mai mic defect putând duce la pierderea etansarii. − duritatea inelului trebuie marita. în conditii de functionare (fluidul are presiunea p). α este coeficientul de dilatare termica pentru materialul suruburilor (pentru otel α = 1.5⋅b (figura 6. L este lungimea de lucru a suruburilor.10) (6. în °C. odata cu cresterea presiunii.c) nu este recomandabil. − inelul nu trebuie deteriorat la montare. daca se prevede o umflare a inelului în contact cu fluidul etansat. pentru a compensa tendinta de extrudare a inelului.25 [2]. Fe este forta de etansare si Ft este forta suplimentara data de efectele termice. respectiv inelului O. datorita elasticitatii suruburilor de prindere. în m.2 ⋅ Ff + Fe + Ft (6.12) si coeficientul m = 0.12 Forta determinata de dilatarile termice este: Ft = ? t et ⋅ L ⋅ a b ef L + Es ⋅ As E e ⋅ Ae (6. − locasul inelului trebuie marit. Fortele componente sunt date de relatiile: p ⋅ p ⋅ D2 m Ff = 2 Fe = p ⋅ D m ⋅ b ef ⋅ m ⋅ p (6.

Pentru micsorarea frecarii si a uzurii dintre garnitura si piesa mobila. pâsla. Etansarile mandrinate reprezinta asamblari nedemontabile a unei tevi prin presarea si largirea ei în alezajul unei piese masive. etansarile mobile cu contact folosesc o garnitura presata pe piesa mobila. Sudarea este utilizata ca mijloc de îmbinare etansata a unor elemente de instalatii care functioneaza sub presiune si temperaturi ridicate. Principalele dezavantaje sunt dificultatea controlului calitatii sudurii si dificultatea prelucrarii pieselor ce urmeaza a fi sudate. Dupa modul în care functioneaza. Pentru proiectarea acestei etansari se pot folosi elementele geometrice indicate în figura 6. lamele.4 Etansari mobile cu contact Etansarile mobile cu contact sunt folosite atunci când între elementele etansarii exista miscare relativa de rotatie si/sau de translatie. Forta de compresiune necesara nu se poate determina decât experimental.1 Etansari cu forta de etansare interioara Aceste etansari realizeza închiderea interstitiului dintre piese prin deformarea elastica sau plastica a unei garnituri. in.Organe de masini. Dezavantajele sunt: instalatii suplimentare de încalzire sau racire. În principiu. 182 . etansari cu forta de etansare exterioara si etansari de protectie. Ele se prezinta sub forma de snur de sectiune patrata.13.14. În figura 6.13) unde σs =2. este obligatoriu ca între ele sa existe lubrifiant. cauciuc. dreptunghiulara sau rotunda.b etansarea realizându-se cu mai multe garnituri profilate. Asamblarea prin ajustaj cu strîngere este realizata fie prin încalzirea piesei cuprinzatoare.a etansarea este realizata cu o singura garnitura. 6. Pintre avantaje sunt etansarea perfecta si stabilitatea termica.13 sunt prezentate doua tipuri de etansari cu presetupa. etansarea nu mai functioneaza dupa demontare. Etansarea se realizeaza prin comprimarea garniturii din exterior.4. Etansari cu garnituri cu efect de pana sunt folosite în special în instalatii pentru presiuni ridicate. Transmisii mecanice La montaj: Fm = p ⋅ D m ⋅ b ef ⋅ s s ≤ F (6. în figura 6. Etansarea este realizata prin actiunea unei forte exterioare care actioneaza într-un anasamblu denumita etansare cu presetupa sau etansare cu presgarnitura. inele sau folii înfasurate. Garniturile din materiale moi se realizeaza din cânepa. la strângerea suruburilor. Avantajul principal este simplitatea constructiva. 6. fie prin racirea celei cuprinse. Aceasta va da nastere unui film hidrodinamic care reduce foarte mult frecarea si elimina practic uzarea.13. În figura 6. În practica industriala sunt folosite si alte mijloace de etansare fixa. piele.8 MPa [2]. din materiale mixte sau din materiale rigide. obtinut prin rasucirea sau împletirea fibrelor sau din tesaturi împaturite. Garniturile se executa din materiale moi. Garniturile mixte sunt obtinute din material moale cu insertie metalica sub forma de sârma. azbest. bumbac. Dezavantajul acestui fenomen este legat de aparitia unor pierderi de lubrifiant care sunt acceptabile pâna la un anumit nivel. etansarile mobile cu contact se împart în: etansari cu forta de etansare interioara.

5 2 4 1. Tabelul 6. s max = (1.15) unde ps = ϕ⋅p.3 10 1.6 3 1 2.2 2.2 183 .6 2.14) (6.Etansari a) Figura 6.005 ⋅ d ≤ 0.5 6. α d0 Figura 6. j max = 0.5) ⋅ d .5K 2.6 p [MPa] ϕ 0. d 0 = d + (3K 5) ⋅ d . Cu p s-a notat presiunea de lucru al mediului care urmeaza a fi etansat.14 Forta de strângere a garniturii Fs si forta de frecare Ff se calculeaza cu [2]: p ⋅ d 2 − d 2 ⋅ ps 0 4 µ ⋅ d ⋅ h ⋅ ps Ff ≈ 2 Fs = ( ) d s (6. h = d 0 . s = 3K30 mm .4 1.6 1.8 µm.6. iar coeficientul ϕ are valori date în tabelul 6.13 b) h a = 40K 60°. h max ≤ (6 K8) ⋅ s.

5 2. buza de etansare are un dublu rol: de „razuire” a fluidului si de creare a unui interstitiu convergent între ea si elementul mobil.un mediu cu presiune.6 4 6−16 5 16−32 6 32−50 7 50−64 8 64−100 10 >100 12 6. s d Figura 6.15 Tabelul 6. Buza de etansare trebuie executata cu precizie ridicata. iar numarul garniturilor. Principalele etansarile cu forta exterioara de alta natura sunt: etansari cu segmenti metalici si etansari frontale. 184 D .15 este prezentata tipizarea garniturilor în functie de diametrul tijei dupa standardul DIN 3780. Buza de etansare.4. plasata la interior trebuie sa aiba diametrul mai mic sau.1 Etansari prin garnituri manseta Garniturile manseta realizeaza etansarea datorita fortei provenite de la fluidul etansat. plin cu fluid. Acest proces se numeste autoetansare. 6. Din punct de vedere al procesului de etansare. respectiv. mai mare decât al elementului mobil.4. Daca forta exterioara este data de presiunea fluidului. z.5 80−120 16 125−125 20 Tabelul 6. În figura 6.Organe de masini. se poate alege din tabelul 6. creaza efectul hidrodinamic necesar functionarii corecte a etansarii. Valorile grosimii garniturii sunt date în tabelul 6. La miscarea în sens invers are loc un fenomen similar. principalele tipuri sunt etansari cu garnituri manseta. La miscarea de translatie a elementului mobil într. dar cu o grosime mai mica a filmului fluid. Transmisii mecanice Pentru etansarile tijelor de robinete exista diferite norme straine care stabilesc grosimea garniturii. trebuie sa fie neteda si sa fie lucioasa. Acest interstitiu.7. diferenta celor doua grosimi dând în final pierderile de fluid.2 Etansari cu forta de etansare exterioara Aceste etansari folosesc pentru etansare o forta de etansare exterioara. dar si datorita unei prestrângeri realizate la montaj.2. cu inele profilate si prin membrane.8 p [MPa] z <0.5 5−7 3 8−11 4 12−18 5 20−26 6 28−36 38−50 8 10 53−75 12.8.7 d s 4−4. elementul caracteristic al mansetelor este buza de etansare.

b).17 b) În figura 6. a) Figura 6.16.16) unde k este un coeficient al profilului garniturii (pentru profilul U. asamblate cu inel de presare si inel de reazem.16.17.b).a) si pentru presiune ridicata (figura 6.a) sau cu muchie (figura 6.16 b) a) Figura 6.a) si pentru presiune redusa (figura 6.18. În figura 6.16 sunt prezentate garnituri manseta cu profil V. suprafata piesei mobile trebuie sa aiba abateri geometrice reduse si rugozitati mici: R a ≤ 0. 185 .1…0.19 b) d Garniturile manseta cu profil LI (pentru arbori) sunt rotunjite (figura 6.b). Mansetele de acest tip se folosesc în baterii de minimum trei. Se apreciaza [2] ca frecarea statica este de 3−6 ori mai mare decât frecarea cinematica si ca coeficientul de frecare depinde sensibil de presiunea fluidului etansat (µ = 0. În practica exista mai multe tipuri de mansete.17. k = 280⋅106 ). d d a) Figura 6. p este presiunea fluidului în MPa.4 .17 sunt prezentate garnituri manseta cu profil U.01 pentru p = 20 MPa). Durabilitatea.18. în ore. pentru presiune ridicata (figura 6. pentru presiune redusa (figura 6. Eficienta etansarii este influentata de frecarea pe suprafetele de etansare care depinde la rândul ei de numerosi factori.18 d b) a) Figura 6.3 pentru p = 4 MPa si µ = 0. Garniturile cu profil LE (figura 6.Etansari De asemenea. n este numarul de curse duble pe minut.19) pentru alezaje sunt executate similar. a garniturilor cu manseta din materiale moi se apreciaza cu: k    p   T= n 3 (6.

4.21). inelele profilate nu sunt folosite pe scara foarte mare deoarece au un pret ridicat datorita tehnologiei pretentioase de fabricatie. Cu toate aceste avantaje. Forma constructiva a membranei este impusa de posibilitatea miscarii axiale.2. acumulatoare.2 Etansari cu inele profilate Etansarile cu inele profilate au avantajul eliminarii pericolului de extrudare în interstitiu la presiuni mari.20 e) f) Exista multe tipuri în functie de forma sectiunii: inele patrate sau dreptunghiulare (figura 6. inelele delta sau triunghiulare (figura 6.2. aparate hidraulice si pneumatice.20. pompe cu membrana etc. evta extrudarea si are frecarea redusa (figura 6.20. Inelul cu patru lobi (quadring) acopera integral domeniul de folosire al inelelor O. Membranele se folosesc la aparate de masura. se pot deosebi: − membrane plane.c. 186 . pe ambele parti. Astfel. la care miscarea preluata pe cale mecanica este transmisa. Dupa constructie. Exista si alte aplicatii. − membrane ondulate (figura 6. alternativ.c. având sectiune de forma tronconica. Membranele se executa din diferite tipuri de cauciuc cu duritatea 43−80°ShA cu insertii din fire textile (bumbac) sau sintetice (relon) pentru marirea rezistentei.3 Etansari prin membrane si burdufuri Membranele (diafragmele) sunt garnituri de etansare elastice care separa etans doua medii diferite si care îsi modifica volumul în timpul functionarii.Organe de masini.20. Transmisii mecanice 6.b) sau alte forme (figura 6. realizate din material elasic (figura 6. − membrane profilate (în forma de oala). Miscarea axiala a membranei.f) care evita extrudarea dar au si frecarea redusa. amortizoare. generata de presiune.e).20. unui fluid sub forma de presiune sau serveste la pomparea fluidului.22). Presiunea fluidului se aplica fie pe o parte a memranei. prin intermediul membranei. Membranele profilate permit curse mai mari. De aceea ele sunt folosite în locul inelelor O la etansarile mobile. la o membrana plana nu sunt admise miscari axiale mai mari de 5% din diametrul liber al acesteia.4. 6. a) b) c) d) Figura 6. fie. se transmite unui piston sau unei tije.a) care rezista cel mai bine la extrudare dar au frecarea cea mai mare.

aer. datorita unui alt element elastic sau chiar prin actiunea fluidului sub presiune. b) În timpul functionarii. 6.22 s h h h c) s b) h d) s c) h d) e) Figura 6.Etansari D d s h D s d s h a) b) h a) s s Figura 6.c). Calculul segmentilor presupune verificarea de rezistenta atât la montaj cât si în timpul functionarii.23.23. g) Dupa forma fantei se deosebesc segmenti cu fanta simpla dreapta (figura 6. segmentii nu pot fi Figura 6. Din acest punct de vedere se deosebesc segmenti de compresiune si segmenti de ungere. însa. ulei. vapori. trebuie sa asigure ungerea corespunzatoare.b. Exista deci. cu eclisa (figura 6. La instalatii pneumatice se folosesc segmentii din bronz.f.2. Fc 250) uneori fonta cu adaos de siliciu. precum si la alte masini care functioneaza cu alte medii: apa. Segmentii se executa din fonta cenusie (Fc 200. cu acoperire dreapta (figura 6. 187 s h . gaze etc. Segmentii îndeplinesc si rolul de repartitie a lubrifiantului în f) cilindru.h). debitul de pierderi trebuie redus pâna la o valoare limita care. h Datorita inaccesibilitatii în timpul functionarii.23.e.4 Etansari cu segmenti metalici Segmentii metalici asigura etansarea între piston si cilindru la a) motoare termice.23 supravegheati în mod direct. Etansarile cu segmenti nu asigura o etanseitate perfecta. segmentii pot fi simpli sau combinati din mai e) multe bucati.21 Membranele se executa cu diametre variind de la 10 mm pâna la 1000 mm.4. segmenti d) cu arcuire suplimentara si segmenti cu arcuire exterioara. segmenti cu arcuire proprie.d).g).23. Dupa constructie. de reglare a debitului de lubrifiant.23. cu acoperire oarecare (figura 6. segmentul exercita o presiune pe suprafata cilindrului.a) sau oblica (figura 6. Aceasta presiune poate fi realizata prin elasticitatea proprie a c) segmentului.

în mm. De aici rezulta grosimea necesara a segmentului: e = D⋅ s E (6.19) A A ϕ O e B α h R O R+∆R M Figura 6.25. momentul încovoietor fiind: M = 2 ⋅ p ⋅ h ⋅ R 2 ⋅ sin 2 a 2 (6. Se recomanda ca presiunea pe cilindru sa fie [1] de 0.21) 188 . presiunea medie într-o sectiune ϕ (figura 6.01-0.17) unde E este modulul de elasticitate (Young). R este raza circumferintei fibrei neutre. în segment apare un efort maxim σ dat de [1]: s = E⋅ e2 D2 (6.12 MPa. p= e2 ⋅ s 3 ⋅ D 2 ⋅ sin 2 f 2 (6.Organe de masini. valorile mici fiind adoptate pentru viteze mari. montat în locas si presat pe cilindru. Se considera zona AB ca un solid încastrat în B. Transmisii mecanice La montare. e este grosimea segmentului (figura 6. iar R +∆R este raza exterioara.25 f = 1 si admitând acelasi efort unitar ca la montaj (6.) 2 p= (6. Pentru segmentul din figura 6.24).17. în MPa.24 Pentru f ≈ p si sin 2 s2 3⋅ E Figura 6. în mm si D este diametrul alezajului cindrului.24) este.18) Pentru un segment de grosime constanta.20) Segmentul ideal ar trebui sa aiba presare constanta în fiecare punct de contact cu suprafata cilindrului.

de aceea.2.03K0.5 Etansari frontale Etansarile frontale sunt etansari cu contact care au rolul de a închide spatiile de iesire a organelor de masini aflate în miscare de rotatie.23) Obtinem grosimea segmentului: e= 3 24 ⋅ p ⋅ R 4 a ⋅ sin 2 E⋅? R 2 (6.08 si = L .28) ? R 24 ⋅ p ⋅ R 2 = R E ⋅ e2 ?R e 1 1 = 0.27) (6. grosimea maxima a segmentului este.25) Corespunzator. R R 30 20 Deschiderea inelului a poate fi calculata cu: În literatura de specialitate se indica a= 36 ⋅ p ⋅ p ⋅ R 4 e2 ⋅ E (6. e max = 3 24 ⋅ p ⋅ R 4 E ⋅? R (6. Dispozitivele de etansare sunt folosite în toate domeniile tehnicii si.30) unde z este numarul de segmenti si σm este presiunea medie exercitata de segment pe cilindru la montaj.24) În mod evident. 6. se obtine consecutiv: s = 12 ⋅ p ⋅ R 2 ⋅ sin 2 e 12 ⋅ p ⋅ R 2 e2 max 2 a 2 (6. spatii în care se afla fluide sub presiune.84 ⋅ p ) (6. iar cerintele si conditiile de exploatare sunt variate.29) Forta de frecare totala este data de.22) (6. Ff = p ⋅ µ ⋅ D ⋅ h ⋅ (z ⋅ s m + 0.26) s max = si în final (6. nomenclatorul acestora este foarte larg.Etansari Stiind ca momentul de inertie I este: b ⋅ e3 I= si ca 12 1 1 ?R M − ≈ 2 = R R +?R R E⋅ I (6.4. 189 .

Organe de masini. Etansarile frontale se folosesc în industria autovehiculelor. fara pierderi de fluid. a frigului.31) Fi Ff Figura 6. energetica. pierderi (prin scurgeri) reduse sau nule. SE – suprafata de etansare). La acestea. Pentru determinarea bunei functionari. de compensare. Etansarile frontale pot fi cu racire sau fara racire. pot exista urmatoarele situatii: − K<1. petroliera. etansare descarcata. fiabilitate în functionare. i – se refera la suprafata de etansare. precum si stabilitate termica ridicata. de baraj etc. rezistenta mecanica. chimic agresive la presiuni mijlocii si mari si temperaturi mari (în special în varianta constructiva cu fluid de blocare). Aceste ultime doua tipuri pot fi concepute cu fluid de blocare sau fara fluid de blocare. întretinere usoara.26 (1 si 2 – inele de etansare. 4 – carcasa. regim de frecare fluid. curate sau cu particule abrazive. 5 – arbore. având AH<Ai. materiale relativ scumpe. extractiva. H se refera la fluidul etansat. precizie de executie ridicata. constructie simpla. p – presiunea. Etansarile duble sau multiple se utilizeaza pentru fluide cu particule abrazive. Din punct de vedere constructiv etansarile frontale pot fi simple. Ele se folosesc la etansarea fluidelor agresive chimic. 3 – etansare fixa cu inel. nu produc uzarea arborelui. 1 SE 2 3 4 FH Farc b bh 5 (6. Dezavantajele etansarilor frontale sunt: pret ridicat. chimica. Etansarile simple se folosesc pentru fluide curate la presiuni mici si mijlocii si temperaturi mari. respectiv cu mai multe suprafete de etansare. duble sau multiple. Transmisii mecanice Conditiile cerute unei etansari frontale eficiente sunt: mentinerea presiunii la valoarea prescrisa. temperatura scazuta si posibilitate de deschidere a etansarii: 190 . pot fi adaugate elemente de protectie. în functie de destinatie. Constructiv. chimica si la uzare. la viteze relative de pâna la 100 m/s. Presiunile de lucru pot varia între vidul înaintat si 100 bar. temperaturile între –200°C si 1000°C. coeficient de frecare redus. Din punct de vedere al încarcarii etansarii. o etansare axiala frontala are componentele specificate în figura 6. transporturi etc. K= A H pH = Ai pi unde A – aria suprafetei. se considera coeficientul încarcarii etansarii. întretinere usoara. debitul de scapari QS>0.26 Avantajele etansarilor frontale sunt: fiabilitate ridicata în exploatare.

de geometria suprafetelor si de regimul termic. executarea inelelor cu latimi mici si grosimi mari. FH este forta data de presiunea fluidului.27 s-au notat cu A regimul uscat sau limita. 6. Închiderea etansarii este data de sistemul de forte care asigura contactul direct dintre cele doua inele. buna cunoastere a câmpului de temperatura si proiectarea etansarii ca atare. Fa = Farc + FH − Fi ± Ff (6. Ff este forta de frecare. Fortele care actioneaza într-o etansare frontala (figura 6.) cu metode cunoscute. în fig.27 Astfel. etansare echilibrata. Inelele de etansare pot fi calculate cu relatiile cunoscute valabile pentru tuburi cu pereti grosi. Îmbinarea cu strângere elastica. k 2 B 1 C h Figura 6.un inel suport de otel. Regimul de ungere depinde de debitul de scapari. astfel încât contactul se produce fie pe fâsia corespunzatoare diametrului interior. Q S=0. Astfel Mayer si Seufert [4] au stabilit regimul de frecare în raport de coeficientul încarcarii etansarii K. deformatiilor mecanice impuse de sistemul de forte si deformatiilor termice datorate frecarii. etansare încarcata. Probleme de rezistenta mecanica pot fi abordate si pentru alte componente ale etansarii (arc. bucsa de antrenare etc. având debitul de scapari Q S=0. Rezulta ca în timpul functionarii suprafetele nu mai ramân paralele.001 mm) si rugozitea Ra=(0. realizata astfel.15…0. Rezulta ca forta totala Fa este. cu B regimul mixt si cu C regimul fluid de lubrificatie pentru o etansare frontala. dar cu deosebirile: etansarile lucreaza cu fluide cu proprietati reduse de ungere. cu considerarea efectelor termice. se calculeaza cu metoda cunoscuta. Fi este forta din interstitiu. 191 A . dar foarte greu de controlat. În timpul functionarii inelele sufera modificari.32) Aceasta forta este foarte greu de controlat. datorita fragilitatii inelului de etansare (materiale ceramice). coeficient de frecare mare si temperatura ridicata. acesta se monteaza cu strângere elastica într. Acestora li se cere sa îndeplineasca conditii deosebite ale suprafetei de etansare: planeitate perfecta (de ordinul a 0. Calculul de rezistenta (rigiditate) se face pentru pastrarea deformatiilor mecanice în limite admisibile. pastrarea regimului termic în limite admisibile.Etansari − K=0. având AH>AI. încarcarii si frecarii.3) µm. − K>0. Aceste incoveniente pot fi remediate prin: alegerea unor materiale cu conductivitate termica ridicata. cu determinarea tensiunii echivalente. Acestea sunt dezechilibrari datorate constructiei lor (tip grinda încastrata). Calculul de lubrificatie al etansarilor frontale se face prin analogie cu lagarele axiale hidrostatice. datorita variatiilor permanente ale presiunii.26) sunt: Farc este forta din arc care închide etansarea la pornire si oprire. În unele cazuri. fie pe a celui exterior.

y.w(x. curgerea este laminara si permanenta. fortele de inertie si de greutate sunt neglijabile în raport cu distributia de presiuni.y.t) si temperatura T(x.33) sunt componentele vitezei u. y. grosimea filmului de lubrifiant h este constanta si suficient de mare pentru ca sa existe frecare fluida si debit de scapari.z.33) Pentru rezolvarea acestui sistem se presupun urmatoarele ipoteze simplificatoare: suprafetele sunt plane rigide. T) ? = ? (T) ∂u ∂v ∂w T= + + ∂x ∂y ∂z (6. Modelul fizic este cel al curgerii unui fluid printre doua placi plane paralele. temperatura. y U1 p h p a x -z Fig 6.y.Organe de masini.28.t). Cu notatiile din figura 6. ecuatia energiei si ecuatia de stare. t ) ? = ? (p. debitul de scapari QS este foarte mic si se considera nul.v. presiunea p(x.t). Transmisii mecanice fluidul de lucru se poate gasi la temperaturi înalte sau joase. deci. aceste ecuatii sunt: du 1 ∂p ? ∂T =x− ⋅ +?⋅?u + dt ? ∂x 3 ∂x dv 1 ∂p ? ∂T = y − ⋅ + ? ⋅? u + ⋅ dt ? ∂y 3 ∂y dw 1 ∂p ? ∂T = z − ⋅ + ? ⋅? u + ⋅ dt ? ∂z 3 ∂z ∂T ∂T ∂T ? u⋅ + v⋅ +w⋅ = ⋅ (? T ) + dL f ∂x ∂y ∂z ? ⋅ c ∂? ∂ + (? ⋅ u ) + ∂ (? ⋅ v ) + ∂ (? ⋅ w ) = 0 ∂t ∂x ∂y ∂z p = p(x . Necunoscutele sistemului (6. iar densitatea lubrifiantului ρ este constanta. z.z. De aceea se fac urmatoarele corectii: 192 . Rezultatele acestui model nu sunt în totalitate confirmate de realitate.z. placile sunt de lungime infinita si.28 Modelul matematic este dat de ecuatia lui Reynolds. variatiile vitezei în directiile Ox si Oz sunt neglijabile în raport cu cea în directia Oy. vâscozitatea si conductibilitatea lubrifiantului sunt constante.

17 cm3 /min. variatia datorându-se deformatiilor elastice determinate de presiune si deformatiilor termice. λ– parametrul de rugozitate. prin difuzie accentuata de efecte centrifuge. Regim de frecare mixta. p0 – presiunea exterioara. uzare prin adeziune.turatia si b – latimea suprafetei de etansare. de regimul de frecare si de viteza. exista astfel recomandari cuprinse între 0. Pe de alta parte. Pierderile de debit se apreciaza calitativ cu relatia.vâscozitatea dinamica ? ≠ ct. unele debite reduse pot exista printre microsuprafetele în contact. Regim de frecare limita. fie prin efecte directe ale 193 . h este grosimea 2 2 R a1 + R a 2 peliculei de lubrifiant si R a 1. Pierderile de fluid depind în primul rând de realizarea cât mai perfecta a contactului pe suprafetele de etansare. considerându-se o lege de variatie exponentiala. la grosimi de film mai mari de 3 – 10 µm se determina cu relatia aproximativa Q ≅ p ⋅ d a ⋅ (p − p0 ) ⋅ ? ⋅ b ⋅ v3 (K ⋅ p )3 (6. Vâscozitatea fluidului si latimea suprafetei de etansare nu intervin ca influente într-o masura însemnata. de marimea rugozitatilor. Uzarea poate sa aiba urmatoarele aspecte: uzare prin adeziune. Aceasta abordare duce la scaderea vâscozitatii cu crestera temperaturii si. cu cât regimul de frecare pe suprafetele de etansare este cel mai adesea semifluid si numai exceptional fluid.temperatura trebuie considerata variabila dupa o lege patratica.Etansari . în primul rând pe rezultatele unor încercari experimentale. Determinarea pierderilor de fluid se bazeaza. Pierderile de debit. caz apropiat de realitate. Q≈ p ⋅ d a ⋅ (p − p 0 ) ⋅ h 2 ⋅ v ⋅ b (K ⋅ p) 2 (6. sau legea Roeland. S – h factor de interfata [2].0042 si 0. concomitent. pentru debitul de pierderi se recomanda relatia: Q= p ⋅ d a ⋅ (p − p 0 ) ⋅ ?2 ⋅ S (K ⋅ p )2 (6.Banerje arata ca grosimea lubrifiantului h ≠ ct. ? = .36) Fenomene de uzare. exponentiala sau considerata inclusa în legea vâscozitatii a lui Roeland. Desi nu se constata existenta unei presiuni p si nici a unei pelicule continue în interfata.34) în care: da este diametrul de admisie a fluidului în interstitiu. Regim de frecare fluida. notiunea de pierderi admisibile de fluid este înca insuficient clarificata. rezultat al fortelor intermoleculare în interfata. . 2 sunt rugozitatile inelelor. desi aceste pierderi nule pot însemna câtiva cm3 /ora. fara aparitia de picaturi. n . iar în literatura de specialitate se mai vorbeste si de pierderi nule. cu atât mai mult. . la crestera vâscozitatii cu cresterea presiunii. în regim hidrodinamic. de distributia de presiuni în interfata. pentru un calcul aproximativ.35) unde v – viteza medie pe suprafetele de etansare. Pe baza unor numeroase încercari experimentale.

14 1. Calculul bilantului termic se efectueaza cu relatiile cunoscute din termotehnica. în primul rând.4 116. împreuna cu caldura rezultata din frecarea elementelor mobile în fluid vâscos trebuie transmise prin conductie.251. 12% C Material Kel F Nylon Rasina Fenolica Rasina sintetica 1 Delrin Cauciuc durificat PTFE Carbon III Grafit IV Invar Hastelloy B Oxid de thoriu Carbura de tungsten Fonta cu crom E 1580 18002800 5200700 2100035000 3350 1050 3501000 180000 10000 150000 2140 147000 560000 6 1000 520 20300 0.2 6. Calculul termic. Aprecierea evolutiei fenomenelor de uzare. .233 0.3 2.1) Tabelul 6.233 13.3) 0.25) 0. fie prin efectul particulelor abrazive in interfata.248 ρ 2. uzare superficiala cu fisuri termice sau de oboseala. uzare prin coroziune.69 14.9 10 9.425 1.31. importanta îndeosebi la viteze mari.28 7.3 10. 32% Mo ThO 2 85% W C: 15% Co 1% Si. Transmisii mecanice suprafetelor de etansare.3) (0. pentru relizarea unui bilant termic convenabil pentru ansamblu. Pierderi prin frecare.244 0. σc 220560 5090 70210 100175 310 100 210 1500 4200 σt 32-40 49-75 50-56 35-49 70 100128 41 49 5 450 850 84 1200 ν (0.5 0.25 1. 3% C 62% Ni.35 1.4180.9 Observatii Politrifloretilena Poliamida 6 Fara ingrediente Rasina sintetica cu praf de piatra Rasina acetalica Cu amestec de grafit Politetrafloretilena Impregnat cu antimoniu Impregnat cu rasina sintetica 36% Ni.componenta frecarilor în fluid la rotatia garniturii sau a pieselor componente mobile.5) 0.2 0.3 1.24 0.36 0. Pentru determinarea momentului global de frecare trebuie considerate doua componente: .2 0.componenta frecarilor pe suprafata de etansare. La racirea naturala se poate adauga o racire suplimentara cu circulatie de apa în corpul etansarii sau cu circulatie de fluid la nivelul suprafetei de etansare.5 (58.3 (0.091.233 0.5 194 . care se pot ma nifesta concomitent prin câteva din aspectele mentionate.3) 0. convectie si radiatie.4) (0.751. Calculul termic al etansarilor frontale prezinta interes.25 10 46.82 2.0600.593 0.1 1.1160.1 α⋅10 50 100140 25-60 19-26 81 54 70 5.3 11 11. Caldura produsa prin frecare la nivelul garniturii de etansare.25 (0.83 8.3 3. este dificila.141.29 0.8 λ 0.0 9.12.35 (0.Organe de masini. uzarea prin jet eroziv de lichid sau gaz cu viteza mare.4 0.

195 . Inelele se mai pot monta si în carcase (figura 6. inelele de pâsla sunt folosite la etansarea capetelor de arbori.10 Etansari cu inele de pâsla A Conditii de functionare admisa B C Viteza periferica maxima [m/s] 7 5 Duritatea minima a arborelui [HRC] 0. Inelele se pot obtine prin decupare din placi sau din snur cu capetele taiate la 30°. ρ . o C.3µm Pentru d⋅n ≤ 150 000.coeficientul de dilatare liniara. în rot/min. Ra ≤ 1.Etansari În Tabelul 6. Tabelul 6. Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de pâsla (din care rezulta si dezavantajele lor) sunt prezentate succint în tabelul 6.a) este dificila. este un material filtrant. Ra este rugozitatea arborelui.5.1 Ulei 45 Pentru d⋅n ≤ 100 000.10 în care d este diametrul arborelui.rezistenta la tractiune. g/cm3 . MPa.1 Etansari cu inele de pâsla Etansarile cu inele de pâsla sunt cele mai simple etansari. α . W/m• o C.b). Inelele de pâsla si locasurile lor sunt standardizate. σt .29 sunt prezentate trei tipuri de etansari cu inele de pâsla. este un material neabraziv cu conditia ca arborele sa aiba o duritate superficiala mare.5 Etansari de protectie 6.6µm Temperatura t ∈ (− 15° CL + 90°C) Parametrul Bataia radiala Tip de ungere maxima [µm] a) b) Figura 6. În general. MPa.conductivitatea termica.29 c) În figura 6.9 sunt prezentate materiale folosite la etansarile frontale si caracteristicile lor mecanice: σc . Tmax – temperatura maxima. neajuns îndepartat în cazul montarii cu capac suplimentar (figura 6. Ra ≤ 6. în mm. λ .rezistenta la compresiune.29.7 µm. Pâsla are mai multe proprietati: capilaritate (poate absori un volum de fluid de pâna la 25 % din propriul volum). n este turatia arborelui.29. Montarea inelelor în capace dintr-o bucata (figura 6.29. (o C)-1 .b). ν coeficientul Poisson.08 Unsoare 45 0. putând retine impuritati de pâna la 0.densitatea. 6.

în rot/min. n este turatia arborelui.30 Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de pâsla (din care rezulta si dezavantajele lor) sunt prezentate succint în tabelul 6. Exista o mare diversitate de mansete de rotatie (figura 6.5. Transmisii mecanice 6. în mm. Arc elicoidal inelar Armatura Inel de rigidizare a) Buza de b) etansare c) d) e) f) Inel de rigidizare g) Reazem metalic h) i) Buza de protectie j) Buza de protectie k) l) m) n) o) p) q) r) s) t) u) v) w) x) y) z) Figura 6.30).2 Etansari cu mansete de rotatie Etansarile cu garnitura manseta de rotatie sunt destinate etansarii spatiilor dintre piesele în miscare de rotatie. 196 . Ele nu sunt recomandate pentru miscarea transversala si elicoidala.11 în care d este diametrul arborelui. Ra este rugozitatea arborelui.Organe de masini.

La montaj.31. pentru o alegere cât mai potrivita trebuie consultata literatura de specialitate. griparea. Fa = (0. Pentru micsorarea acestui debit se folosesc doua metode.31 sunt prezentate mai multe tipuri de etansari fara contact. Lipsa contactului duce la aparitia unui intersttiu prin care se va scurge un debit de fluid. ventilatoare. în m. 197 .31. Proprietatile etansarilor fara contact fac ca ele sa fie utilizate în constructia de turbomasini (turbine cu abur. turbosuflante. Momentul de frecare pe suprafata de etansare este: (6. Ca urmare. dar la v = 0. În figura 6. pompe. turbocompresoare. Ele se pot clasifica în etansari cu sicana simpla radiala (figura 6. Etansarile cu sicane simple sau compuse se folosesc pentru fluidele incompresibile la care diferenta de presiune între cele doua spatii de etansat este neglijabila (pompe centrifuge.04)⋅106 Pa.6 MPa.8 µm si pentru o viteza limita v = 10 m/s se poate etansa o diferenta de presiune de 5.31.5 Viteza periferica maxima [m/s] 10 ∆p maxim [MPa] 0. Dezavantajul major al etansarilor fara contact este dat de executia extrem de pretentioasa pentru obtinerea jocurilor mici si/sau a canalelor specifice. în Pa.01K 0.Etansari Tabelul 6. Forta de întindere a arcurilor circumferentiale Fa este [2]. etansare compusa (figura 6.6 Alezaj 12.31. p fiind presiunea fluidului.6 Etansari fara contact Etansarile fara contact se folosesc în cazurile în care trebuie sa se evite contactul dintre piesele care trebuie etansate.02 ) ⋅ d ⋅ h ⋅ 10 6 unde h este latimea de contact în stare montata. uzura.37) Mf = p ⋅ µ ⋅ d 2 ⋅ h ⋅ pm 2 (6. Etansarea cu sicana este caracterizata prin o dimensiune constanta a interstitiului. fenomenele de stick-slip care însotesc miscarea la viteze mici etc. în timp ce pentru aceesi rugozitate.e). în cazul vitezelor mari. supraîncalzirea si deformarea suprafetelor de contact. turbine cu gaz.4 m/s.a). d este diametrul arborelui.38) unde pm = p + p0 si p0 = (0. Lipsa contactului direct duce la eliminarea frecarii. Etansarea se realizeaza prin apasarea exercitata pe suprafata arborelui de catre arcul mansetei. etansari cu sicana simpla axiala (figura 6. se poate etansa o diferenta de presiune de 30 MPa. a uzurii si a necesitatii lubrifierii etansarii. De exemplu. ventilatoare).b). constructii aerospatiale.11 Ra maxima [µ m] Arbore 1.1 Temperatura Duritatea minima a arborelui [HRC] 45 −30°…+250° Valorile din tabel sunt orientative. turbocompresoare centrifuge). pentru o rugozitate a arborelui Ra = 0.c) sau etansari multiple (figura 6. turbosuflante. adeseori combinate: micsorarea interstitiului si adoptarea unui canal cu o forma potrivita maririi rezistentei la înaintare a fluidului. se evita toate fenomenele negative ale etansarilor mobile cu contact: frecarea. tehnica nucleara. în m. Aceasta executie duce la cresterea pretului acestor etansari. trebuie luate masurile necesare de protectie care se aplica tuturor etansarilor cu materiale moi. compresoare cu piston. 6.02…0.d.

dh este diametrul hidraulic (dh ≈ 2⋅λ).39) r 2r L1 B L2 d) Ln δ Diametrul arborelui d [mm] 10…45 45…80 80…110 110…180 f 1 1. Transmisii mecanice L δ δ d a) δ b d c) d1 d b) H d2 t δ 3r L e) Figura 6.5 2 2.5 (6.5…45 r 1. rezulta [4].4 0.5 tmin 1. λ este coeficientul de rezistenta al sicanei [1] care se determina din diagrame în functie de numarul Reynolds Re si de tipul sectiunii de curgere (pentru curgere laminara λ = 0.02…0.5 2 2 2. ?p = ?⋅ L v2 ⋅ ⋅d dh 2 f unde ∆p este caderea de presiune în sicana.12 prezinta câteva elemente geometrice ale diferitelor etansari fara contact. daca se neglijeaza viteza de intrare în sicana. În cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana axiala de sectiune constanta (figura 6.35 si pentru curgere turbulenta λ = 0.035…0. 198 .5…27 18…36 18…36 22.2 0.a).Organe de masini.5 3 Tabelul 6.31.12 L 13. v este viteza medie si ρ este densitatea fluidului.035).5 2 2.3 0.5 Tabelul 6.31 δ 0.

obtinem ? ⋅ L  v2 ?p =  + (n − 1) ⋅ ? c + 1.46) (6. d2 ?p c= ⋅ 12 ⋅ ? ⋅ L d (6. caderea de presiune din cele n sicane. caderea de presiune de la intrarea si de la iesirea din etansare si pierderea din camerele de turbionare. Înlocuind dh si notând: L = L1 + L 2 + L + L n . coeficientul de rezistenta se poate calcula cu: 96 . L2 … Ln .41) (6.42) (6.47) v= 1 ?⋅L + (n − 1) ⋅ ? c + 1. µ= 1 ?⋅L + 1. în care Re d ⋅v Re = h ? ?= (6.48) si debitul este Q = A ⋅ v .Etansari Viteza medie din sectiunea inelara este.44) În cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana cu labirint (figura 6. 199 .31. Debitul prin sicana având aria sectiunii transversale An este.5 ⋅ ⋅?  2⋅ d  2 Din aceasta formula rezulta viteza prin sicana: (6. format din n sicane de lungimi L1 .5 2⋅ d (6.5 2⋅d ⋅ 2⋅? p d (6.d). Teoretic. ? p = ∑? ⋅ 1 n Li v2 1 v2 v2 v2 ⋅ ⋅ ? + ⋅ ⋅ ? + ⋅ ⋅ ? + (n − 1) ⋅ ? c ⋅ ⋅? dh 2 2 2 2 2 (6.43) Coeficientul de debit se poate calcula [1] cu relatia. respectiv. caderea de presiune va fi. Q = µ⋅ An ⋅ v unde µ este coeficientul de debit.40) unde ν este vâscozitatea cinematica.45) în care termenii din dreapta sunt.

Organe de masini.7.50) (6. la etansarile cu labirinti la presiuni ridicate. pentru p 2 ≥ d n ⋅ p1 n + 1.5 unde Ai este aria suprafetei unui interstitiu.49) d1 + d2 este diametrul mediu.32 Avantajele acestui tip de etansare sunt: pierderi nule de fluid. debitul se poate calcula cu [2]: 2 Ai d ⋅ p1 − p 2 0. pentru p 2 ≤ d n + 1.31.32. 1 2 1 Inele de fluid magnetic Figura 6.5 n + 1.b). De exemplu. pentru gaze si abur. 200 . respectiv la viteze periferice mari (20 − 30 m/s). În figura 6. ζ = 0…0. 6. nu necesita întretinere timp îndelungat. În cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana radiala de sectiune constanta (figura 6. pentru B/ρ = 0…25. regimul de curgere devine turbulent. Cunstructia etansarii fara contact trebuie sa tina cont si de posibilitatile de dilatare termica ce pot provoca uzuri sau pierderi mari de fluid. 2 Daca numarul Reynolds de paseste valoarea critica Re cr ≈ 4000. în functie de raportul B/ρ.5 ( ) (6. debitul va fi: Q= unde d m = p ⋅ d m ⋅ d2 ? p ⋅ 12 ⋅ ? ⋅ b d (6.85 ⋅ p1 ⋅ . functioneaza la turatii foarte mari (20000 − 30000 rot/min).85 ⋅ p1 2 Q= ⋅ . inelele de fluid magnetic se formeaza prin închiderea fluxului magnetic generat de magnetul 2 prin piesele polare 1.7 Etansari cu ferofluide Etansarea cu ferofluide foloseste un fluid cu proprietati magnetice mentinut între piese cu ajutorul unui magnet permanent. Transmisii mecanice Coeficientul de pierderi al unei camere turbionare ζ se citeste din diagrame.51) Q= Ai d ⋅ p1 0.

Aceste etansari pot fi folosite la etansarea de suprapresiuni. η este vâscozitatea dinamica a fluidului. în rot/min. 45 ⋅10 −12 ⋅ ? ⋅ N ⋅ n 2 ⋅ d 3 (6.52) unde Pf este pierderea prin frecare. N este numarul de inele. canale elicoidale si canale circulare).33 201 i) . în special.33 prezinta câteva tipuri de etansari cu canale si combinate (labirinti. în mm.8 Etansari fara contact de protectie pentru rulmenti Figura 6. a) b) c) d) e) f) g) h) Figura 6. 6. vid înaintat si pentru gazele radioactive. n este turatia. Aceste etansari sunt destinate. în W. pentru rulmenti care functioneaza cu unsoare. în medii murdare sau umede.Etansari Pierderile prin frecare sunt reduse si se pot calcula cu [3] rela tia: Pf = 3. în N⋅s/m2 . d este diametrul arborelui.

a. Editura Tehnica... 3. 1983. Düsseldorf.. V. Cristea. Ivan. Lazar.9 Bibliografie 1. Exemple de etansare cu deflectoare (inele centrifugale) sunt prezentate în figura 6. Vol.. I. Diaconescu. 1973. M. E. 4. Bucuresti. Bucuresti... Figurile 6. Ciobota.34. D.. Chitu. Bucuresti. k [3]. 2. M. Editura Tehnica. Etansari. Bejan. G.34 j) k) 6. e. V...a. Transmisii mecanice Figurile 6.. Gafitanu.. Vol.. 1964. VDI Verlag. a) b) c) d) e) f) g) h) i) Figura 6. j..c.34. Trutnovski. i. D. II.34. D. Gh.. Creta. Editura Tehnica.h. Ardeleanu P. N.. s.Organe de masini. 2. Petrescu. Îndrumar de proiectare în constructia de masini. b si d prezinta solutii de etansare cu labirinti din tabla. C. Cernahoschi. Draghici.. K. Organe de masini. Berührungsfreie Dichtungen. M. 202 . Achiriloaie. I.. Moldovean. 1982. f si h sunt aratate diferite solutii de etansare centrifugala.