You are on page 1of 17

1.

Importanta comunicarii in activitatile socio-economice

Definitie: Comunicarea reprezinta un sistem de transmitere a unor mesaje, care pot fi procese
mentale:
-concluzii
-ganduri
-decizii interioare
sau expresii fizice:
-sunete
-gesturi

Oamenii preiau mesaje, le prelucreaza spre a le intelege si lanseaza mesaje pentru a-si atinge
anumite scopuri.

Comunicarea apartine prin excelenta oamenilor, fiintelor inteligente, care-si pot invinge:-
- propriile inhibitii
-carentele de exprimare
-complexele acumulate
-deficientele native de interactiune cu ceilalti

Comunicarea are la baza:
-talentul de a negocia
-de a simti ce vrea celalalt
-ce asteapta de la tine
-ceea ce poti tu sa oferi.
Pe termen lung comunicarea presupune sa-i anunti pe ceilalti, sa intelegi ce vor, ce-si doresc si cum
pot sa ajunga la rezultatul dorit.
Putem spune despre comunicare ca reprezinta arta transmiterii informatiilor, ideilor si atitudinilor de
la o persoana la alta, trecerea unei informartii de la un emitator la un receptor, talentul de face
cunoscut, de a informa, a spune.

2.COMUNICAREA-NOTIUNI GENERALE (DEF; SCHEMA COMUNICARII)

Comunicarea depăşeşte cu mult graniţele artei. Ea devine o ştiinţă bazată pe concepte şi principii
logice, general valabile, cu caracter de axiome pentru descrierea întregului proces de comunicare.

Procesul negocierii presupune:
-un transmitator (emitator, vorbitor) care trimite un mesaj unui destinatar (receptor,ascultator)
mesajul raportandu-se la context.
Elementele procesului de comunicare

EXPEDITORUL ( SURSA ): Cel care emite mesajul
MESAJUL Ansamblul semnelor transmise de emiţător.
MEDIA Cuprinde canalele de comunicaţie prin care mesajul trece de la sursă la receptor
DECODIFICAREA Procesul prin care receptorul înţelege, decodifică simbolurile transmise de sursă
RECEPTORUL Cel care recepţionează mesajul
FEED-BACK Parte a răspunsului receptorului care ajunge la sursă
PERTURBAŢIA Paraziţii nedoriţi care pot să apară în procesul de comunicare
RĂSPUNSUL Un set de reacţii ale receptorului după decodificarea mesajului receptat .

Tonul vocii este extrem de important atât ca tehnică. 3. forma unei lucrări scrise. deoarece semnalează deschidere şi dorinţă de comunicare. accentele. Când spunem calităţi vocale nu ne gândim neapărat la performanţele oratorice. mirare. cât şi ca instrument de convingere a partenerului de negociere sau de orice alt gen de relaţie. surpriză). ci doar la însuşirile personale şi la factorii de natură fiziologică implicaţi în mecanismele vorbirii. politicii.scurta cuvantare ocazionala. îmbrăcând. de obicei sub forma unei urări făcute la o masă în cinstea unei persoane sau eveniment. 4 .permite folosirea tehnicilor persuasive.alocutiunea. educaţiei. a unor problematici de ordin general. Volumul vocii depinde de volumul plămânilor . pentru dobândirea unui grad sau titlu ştiinţific. cuprinsul care tratează tema. Dezbaterea. de regulă. pe toată durata derulării comunicării. . care susţine o temă. controlând vocea. axată pe introducere. în scopul găsirii unor căi de rezolvare a acesteia. căreia i se acordă crezare. elemente care influenţează volumul şi modulaţia vocii. 3. care este o analiză amănunţită bazată pe discutarea. uneori în contradictoriu. structurata pe importanta evenimentului. folosind pauzele. incheiere sau concluzii. se pot îmbunătăţii calităţile oratorice. Comunicarea verbala se poate realiza sub mai multe forme: 1. Este un mijloc de a încuraja interlocutorul să ia cuvântul sau să continue să vorbească.Teleconferinţa a devenit şi ea o metodă modernă şi foarte uzuală pentru coordonarea activităţilor curente. îmbujorare.Toastul: scurt discurs ţinut cu un anumit prilej. cu intenţia de a informa. interjecţiile. deliberarea. având o structură complexă. Disertaţia este în fond o expunere în care se tratează o problemă în mod ştiinţific şi amănunţit. Discursul. dar şi gestica şi mimica. Este o expunere făcută în faţa unei adunări. oftaturile. Posibilitatea de a interveni în timp util în discuţie şi de a-i urmări pe partenerii de dialog constituie avantajul major al acestei metode.permite emiţătorului să-şi expună ideile rapid şi uşor. cu atât mai mult cu cât este greu controlabilă (încruntare. omagia. -asigură posibilitatea controlului fluxului informaţional.Conferinţa: expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei. cu miile de expresii diferite ale feţei. Dacă se doreşte cu adevărat şi se exersează suficient. Parametrii limbajului verbal : Mimica. Volumul vocii ne ajută să dominăm sau să fim dominaţi. o idee şi presupune o abordare multidisciplinară. adaptând mereu intonaţia. care se bazează foarte mult şi pe reacţiile în faţa camerei de luat vederi. felicitari 2. fiind un mod transparent de comunicare. însoţită de ridicarea simbolică a paharului. urari. 7. bâlbele. o cuvântare bazată pe tratarea în scris a unui subiect pe o temă dată. este o sursă de informaţii valoroase. Acest tip de comunicare prezintă următoarele avantaje în raport cu celelalte tipuri de comunicare: . susţinute în mod public de autor. instrui. foarte succintă cuvântare ocazională susţinută în formă spontană şi cu încărcare afectivă foarte mare. mărind sau micşorând volumul.asigură controlul prin feed-back. 6.COMUNICAREA VERBALA Comunicarea verbala Constituie mijlocul principal prin care se desfăşoară relaţiile oficiale cu publicul. artei. . Contactul privirii este cea mai directă şi puternică formă de comunicare. 5.

se râde de bucurie. Cauzele râsului sunt însă diverse: în mod normal.şi de capacitatea toracică. un altul batjocoritor. Râsul este o manifestare sonoră specific umană. priveşte abilitatea şi arta de a vorbi răspicat. El poate schimba înţelesul cuvintelor. un altul răutăcios. de a pronunţa cuvintele corect şi clar. o imitaţie a râsului sănătos. El eliberează tensiunile din organism constituind un puternic factor antidepresiv. dicţia. dar există şi un râs dispreţuitor. de poziţia corpului şi de multe alte elemente. Accentul în vorbire priveşte maniera de a pronunţa mai apăsat. . adică este apăsată de o grijă. de o glumă bună. Foarte important este zâmbetul. atitudinilor şi intenţiilor vorbitorului. Rostirea mai apăsată a unor silabe. Pauzele: separarea cuvintelor în grupuri şi cascade de silabe. de respiraţie. transmite unele indicii asupra stărilor afective. artificial. ca instrument de comunicare. mai intens sau pe un ton mai înalt o silabă dintr-un cuvânt sau un cuvânt într-un grup sintetic. Tusea şi dresul vocii: atunci când au o cauză bine determinată. vesel. de ceva amuzant. sincer. Există şi un râs fals. de calitatea corzilor vocale. cuvinte sau propoziţii induce mesaje colaterale mesajului transmis prin cuvinte. cuvinte sau fraze. de un disconfort de care încearcă să scape. ce pot fi antrenate prin exerciţiu. tusea seacă şi dresul insistent al vocii pot fi semne că persoana care le produce este chinuită de o iritaţie de natură psihică. Claritatea. deoarece contribuie substanţial la formarea climatului de încredere şi deschidere între interlocutori. Ea se poate educa prin exerciţiu .

argou şi abstractizare. folosit de regulă de către delicvenţi. nu se dezvăluie şi nu fac anumite confidenţe.Totodată. 5. Ei nu pot ţine confidenţialitatea unei discuţii de afaceri şi.Există foarte mulţi indivizi caracterizaţi de logoree. autorul a pornit de la ideea că un individ gândeşte în cuvinte şi comunică tot cu ajutorul cuvintelor. Indivizii care folosesc jargonul se deosebesc de marea masă a vorbitorilor unei limbi.Argoul este un limbaj pitoresc. De asemenea. În elaborarea acestui panseu. acest gest diminuează din asprimea acestei expresii. Nu vor să ia în considerare faptul că acest comportament generează frustrare şi grupul sau colectivul îi respinge. există şi indivizi care sunt consideraţi la polul opus celor cu „gura spartă”. Acest fapt generează o dependenţă între gândire şi limbajul verbal. 4. Deşi unele cuvinte au un nivel al asprimii ridicat. Despre aceştia se spune că sunt egocentrici. Este considerat un limbaj pretenţios şi pompos. Gândirea verbală are câteva capcane. de cele mai multe ori codificat. ca urmare. Pe ei nu-i interesează ce se întâmplă în jurul lor. ci doar cum să facă să se readucă mereu în atenţie.EXIGENTE SI RESTRICTII IN COMUNICAREA VERBALA George Orwell este cel care a lansat panseul: „Gândul corupe limbajul. vulnerabili şi care au probleme de comunicare. datorită elementelor prezentate anterior. 4. Jargonul poate bloca o comunicare eficientă atunci când auditoriul nu-l înţelege. totuşi acesta poate fi înmuiat de unele gesturi tandre. De exemplu. meserii. Din această categorie fac parte indivizii care nu vorbesc niciodată despre sine. 1. . vorbesc foarte mult şi comit indiscreţii. Permite utilizarea unor termeni specifici pentru unele profesii şi meserii. 2. alterarea gândirii duce la deteriorarea expresiei verbale şi alterarea limbajului corupe gândirea.Jargonul este un limbaj specific anumitor categorii sociale. limbajul poate de asemenea corupe gândul”. 3. uneori vulgar. adică sunt guralivi. Sunt şi unii indivizi care vorbesc în exces despre problemele lor şi se bat cu pumnul în piept că ei sunt cei mai tari. adică sunt caracterizaţi de secretomanie. dacă în timp ce te adresezi unei fetişcane cu expresia „eşti o gâsculiţă” şi concomitent îi faci cu ochiul şi o baţi prieteneşte pe umăr. Cu alte cuvinte sunt „gură spartă” şi din acest motiv sunt acceptaţi cu greu în afaceri. Ambiguitatea trebuie considerată o strategie de comunicare manipulativă. profesii. creează blocaje în comunicare. În această categorie intră de regulă indivizi care se simt slabi. Aceasta foloseşte cu premeditare un limbaj echivoc. În literatura de specialitate se vorbeşte despre jargon.

nu trebuie eliminată din limbajul cotidian întrucât duce la activarea sentimentelor nobile ale interlocutorului. c) tânguitorul „vă rog” . În continuare.. nu te teme-fi fără grijă. pe timpul disputelor manageriale. slăbiciunea. individul care foloseşte expresia „nu pot” are motive legate de potenţial întemeiate. intră într-un magazin. are un nivel de abstractizare ridicat. poate fi folositor doar în măsura în care cineva doreşte să nu-şi asigure un angajament ferm faţă de interlocutor sau chiar faţă de sine. dar este performantă”. astfel: a) negarea negativului-expresii care neagă ceva negativ. dar preţul îl face să se adreseze vânzătorului cu expresia „Arma asta este foarte scumpă”. d) supăratul „îmi pare rău” poate fi folositor. aceste expresii trebuie înlocuite cu formulări echivalente.Un discurs sterp. de pildă când un vânător doreşte să-şi cumpere o armă modernă. nu vă supăraţi etc). pozitive (exemple: nu vă supăraţi-fiţi amabil. să nu cazi. ca urmare.exprimă mai degrabă eşecul decât reuşita unei acţiuni. să nu mori-fiţi sănătos). dar exprimat sub forma: „V-aş ruga să încercăm să găsim împreună o soluţie pentru rezolvarea problemei în litigiu”. când sunt motive întemeiate ca cineva să-şi ceară iertare devine folositor. să nu mori. dar şi nefolositor. şi este atât de performantă”. aceasta nu înseamnă că cel care foloseşte expresia „eu pot” este în măsură întotdeauna să acţioneze aşa cum îşi . este nefolositor induce sentimente de neputinţă şi zădărnicie etc. să nu-ţi faci griji. El poate fi folosit şi în afara lumii interlope. În colectivele în care argoul nu este agreat se poate produce un blocaj de comunicare. Din această perspectivă. e) nehotărâtul „ voi încerca” . b) adversativul „dar” . ne propunem să prezentăm expresii şi cuvinte din lista capcanelor. să nu cazi-fi vigilent. în acest fel clientul reuşeşte să evite percepţia negării sau criticii implicite a intervenţiei sale. pipăite.se foloseşte în afaceri. la care vânzătorul îi dă replica: „ Da. alege pe una care i-ar plăcea s-o aibă. adversativul „dar” poate fi înlocuit cu conjuncţia „şi”. auzite.este recomandat pe timpul negocierilor ca tehnică de întâmpinare a obiecţiilor clientului. f) impotentul „nu pot” .induce la nivelul creierului ideea de neputinţă şi. astfel încât expresia anterioară devine: „Este adevărat (că este scumpă) . cuvintele abstracte sunt surse de probleme întrucât nu pot fi procesate mental (nu pot fi văzute. dorinţa de a obţine ceva cu ajutorul cuiva etc. gustate sau mirosite mental). lipsa de argumente solide. examinează exemplarele expuse. 6. eşecul acţiunii. care creează asociaţii negative în mintea oricui le rosteşte sau le ascultă. caz nedorit să se întâmple ( exemple: nu te teme. conflictelor etc.. această expresie trădează neputinţa.

în timp ce-şi injectează droguri spune cu voce tare sau numai pentru sine: „nu ar trebuie să mă mai droghez. se salvează situaţia şi se dă şansă acţiunii să continue. dar vă cer o perioadă de timp de . spre deosebire de expresia „nu trebuie” care sugerează interzicerea acţiunii. expresia „nu ar trebui” nu generează o conduită fermă. j) condiţionalul „dacă” . i) mincinosul „ ca să fiu sincer” .exprimă incapacitatea indivizilor de aduce până la capăt o acţiune. . zile etc) pentru a vă da un răspuns bine documentat”. ideea de a dobândi o maşină nouă. care se stopează în momentul când se ajunge la momentul determinant .nu este recomandat să fie folosit în negocieri.. mi-aş cumpăra o maşină nouă”.propune sau i se cere. deşi nu ar mai trebui să o facem. (minute. deoarece am ajuns o epavă”. declanşează în mintea individului acţiunea. situaţia poate fi salvată dacă se înlocuieşte expresia „nu sunt sigur” cu „bună întrebare. întrucât duce la pierderea credibilităţii.lasă loc de interpretarea că până la rostirea ei am denaturat adevărul sau chiar am glumit. nu asigură sporirea încrederii în cel ce foloseşte expresia ci mai degrabă stârneşte şi sporeşte neîncrederea. h) prea tolerantul „ n-ar trebui” . g) dezarmantul „nu sunt sigur” . ci lasă loc de continuare a acţiunii. în aceste condiţii nu se pierde credibilitatea. de pildă un individ care se droghează şi are unele remuşcări.lipsa banilor.este folosit pentru a ne scuza pentru o acţiune pe care o continuăm.. folosind condiţionalul „dacă” cineva poate spune: „Dacă aş avea bani.

un stil energic pentru a sugera siguranţă şi încredere. date date şi aprecieri în legatură cu o anumită problemă. Scrisoarea de afaceri este unul din cele mai eficiente moduri de transmitere a informaţiei. Se bazează pe cercetări amănunţite.formula de adresare. care trebuie întocmită cu multă grijă. cum ar fi : misiunea. trimestrial. care au anumite restricţii de utilizare. documentări. . este un document în care se inregistrează sau se consemnează o anumită constatare. Este un document care consemnează anumite lucruri. respectându-se anumite reguli de redactare îngrijită şi estetică. Se prezintă lunar. a unei situaţii. Managerul realizează comunicarea scrisă şi prin întocmirea şi transmiterea unor documente manageriale specifice. Memoriul este o prezentare amanunţită şi documentată a unei probleme. fără a exagerări. funcţia şi adresa celui care l-a întocmit. bazată pe transmiterea în formă scrisă a mesajelor. evidenţiind dificultăţile şi cauzele lor şi propunând soluţii de remediere. sunt concepute explicit. asemănâdu-se cu procesul verbal de constatare. a unor critici nefondate şi a promisiunilor ce nu pot fi respectate. Structura sa este compusă din prezentarea succintă a problemei abordate. soluţiile preconizate. numele. folosindu-se un limbaj simplu. prenumele.COMUNICAREA IN SCRIS-CORESPONDENTA Comunicarea scrisă reprezintă şi ea o componenentă a comunicarii umane. obiectivele. Materialul prezentat este critic. evitarea amănuntelor neimportante. care să-i asigure acestuia lizibilitatea. Raportul cuprinde o relatare a unei activitati (pesonale sau de grup). care sunt suporturi materiale ale comunicării scrise. Structura unui memoriu cuprinde: . Referatul este documentul scris în care sunt prezentate aspecte concrete. funcţia adresantului şi organizaţia. 5. prezentarea şi analiza problemei. Se face din oficiu sau la cererea unui organ ierarhic. semestrial sau anual de către conducere în faţa salariaţilor sau a acţionarilor. implică un control mult mai exigent privind informaţiile. regulamentul de organizare şi funcţionare. precum şi propuneri de modificare a situaţiei existente. concluzii şi propuneri. Darea de seamă este documentul care cuprinde prezentarea şi analiza activităţii unei organizaţii. într-o anumită etapă sau justificarea unei gestiuni. putând fi exprimat sub diferite forme sau fonduri ale textului. Documentele oficiale. semnatură. strategiile organizaţiei. care urmează a fi completată ulterior. faptele şi argumentele folosite. Se deosebeşte de acesta prin faptul că înregistrează o propunere sau acţiune întreprinsă la un moment dat. semnătura. sunt dintre cele mai diverse: Procesul verbal este un înscris cu caracter oficial în care se înregistrează un fapt sau discuţii şi hotărâri ale unei adunări constitutive. schimburi de experienţă.

regulamentul de ordine interioară. Aceasta nu înseamnă că nu sunt acceptate şi frazele mai lungi. înţeles şi însuşit. pe când pentru alt public-ţintă. În situaţia în care o frază a fost concepută ca foarte lungă. adresa expeditorului. de pildă o scrisoare de afaceri trebuie să cuprindă: antetul. b) folosirea cuvintelor potrivite şi concrete. „bunicii bătrâni” sunt cuvinte redundante. data. De pildă cuvintele de tipul „ a pierde degeaba”. referinţa. Experienţa a demonstrat că o propoziţie cu mai puţine cuvinte este mult mai uşor de înţeles clar decât una cu un număr exagerat de mare de cuvinte. ajungând la concluzia că secretul constă în lungimea propoziţiilor şi a cuvintelor. să se cunoască foarte bine publicul căruia îi este adresat. „copii tineri”. tabloul de bord. Din punctul de vedere al lungimii propoziţiilor un text este considerat lizibil dacă majoritatea frazelor sunt scurte.Cerinţele comunicării scrise Specialiştii apreciază că trebuie respectate următoarele cerinţe pentru a putea afirma că o comunicare scrisă este reuşită: a) selectarea cuvintelor. Însă şi aici problemele sunt discutabile. sigla. . planul managerial. ce trebuie evitate. să se rupă aceasta în două propoziţii lizibile. De aceea este bine ca atunci când se redactează un text. De aceea se recomandă varietatea în sensul de a căuta cuvinte diferite care să ajute la îmbogăţirea sensului şi la facilitarea înţelegerii textului. fişa postului. Un text clar nu este valoros dacă nu este şi interesant. pus unde se pretează. este bine ca printr-un punct. punctuaţia. etc. bine construite. d) folosirea unui mod de prezentare plăcut. Excesul de cuvinte într-o frază poate duce la redundantă. Recomandat este însă pentru lizibilitate ca lungimea frazelor să fie medie. Un stil adecvat este acela care conduce la menţinerea interesului cititorului. Şablonul şi monotonia pot afecta stilul de prezentare al unui text. c) utilizarea cuvintelor scurte. analize şi descrieri de posturi. deoarece un subiect este interesant pentru un public-ţintă. Calităţile scrisului Specialiştii în relaţii publice au încercat să stabilească cât mai precis ce calităţi trebuie să aibă scrisul pentru a fi uşor de citit. marginile. Principalul element care face textul interesant îl reprezintă subiectul. spaţierea etc. capabil să atragă atenţia cititorului. Frazele scurte dau posibilitatea cititorului să înţeleagă relaţiile dintre cuvinte. subiectul respectiv nu este prea interesant.

privirea. aşa cum îl are vorbirea. atunci când unui om îi este teamă sau are atitudinea de îngâmfare. expresia corporală a fericirii. de la un grup de muncă la altul. modului cum se îmbracă sau . Limbajul trupului are valoare comunicativă. Ei pot comunica şi nonverbal. sau să-l aprobăm afişând un zâmbet. ori dă semne că a înţeles ceea ce i s-a explicat. contactul vizual. Atitudinile. distanţa. Viaţa a demonstrat că omul poate comunica prin limbajul trupului mai rapid decât folosindu-se de cuvânt. dezamăgirii. gestica. scrie sau face altceva. De pildă. sugestive din acest punct de vedere. ritmul şi viteza mişcărilor. tristeţii. felul în care stai la masă şi mănânci spun foarte mult ce amprentă culturală şi socială ai. dar în afara acestora poate emite mesaje pentru a comunica atât cu sine cât şi cu semenii. Oamenii folosesc nu numai cuvinte pentru a comunica. oriunde în lume. Felul în care sunt interpretate limbajele nonverbale diferă de la un individ la altul. Limbajul trupului are aproape aceleaşi semnificaţii. De pildă atunci când discutăm cu un interlocutor. Nu putem însă să nu constatăm că limbajul trupului poartă şi o puternică amprentă culturală şi socială. Din această perspectivă. expresia feţei. emoţiile şi sentimentele sunt elemente ale limbajului trupului. iar un cuvânt poate avea mai multe înţelesuri”. greşeşte. orientarea. Perspicace este cel ce poate citi „propoziţiile trupului” . fără a-l întrerupe din vorbire putem să-l dezaprobăm prin mişcări ale capului. De pildă. tonusul muscular etc. chiar dacă ele există permanent. acţionează la nivelul comunicării analogice şi are un suport hormonal şi nu neuronal. fiind transcultural din acest punct de vedere. ori activează cutele orizontale de pe frunte. trăgând concluzii false. expresiei feţei. cu ajutorul gesturilor. cele mai importante antene de emisie ale omului sunt: postura. De pildă. mâniei etc este aceeaşi şi la român şi la neamţ şi la egiptean etc. culoarea tenului. Trupul este acela care emite cuvinte. Chiar dacă omul vorbeşte.COMUNICAREA NON-VERBALA-FORME DE MANIFESTARE Sigmund Freud apreciază că „ Cel care ţine buzele lipite vorbeşte şi cu vârful degetelor” iar Allan Pease susţine că „Fiecare gest este asemenea unui cuvânt. Numeroasele semnale emise de trup au mai multe semnificaţii distincte (de obicei 2-3 semnificaţii) şi de aceea se poate trage concluzia că limbajul trupului este confuz. 6. Cine se grăbeşte să interpreteze semnalele izolate sau ambigue. Mesajele nu pot fi citite întotdeauna la timp şi cu precizie. de la o cultură organizaţională la alta. limbajul trupului său rămâne într-un fel independent de acesta. Acesta nu operează cu concepte şi idei. vocea. ritmul respiraţiei.

biblioteca) 7. Postura trupului. plescăitul din limbă etc. păstrarea unui secret. râgâitul. Elementele care o caracterizează cel mai adesea sunt surprinse în tabelul de mai jos: 1. pauza. geamătul. fundul în două luntre. contrazice sau substitui comunicarea verbală. igienă personală. comunică foarte multe despre o persoană: . se înclină în faţă şi priveşte de jos în sus se spune că este slugarnic şi nesigur pe sine.adoptarea poziţiei cu capul sus sau lăsat pe spate exprimă mulţumirea de sine. public. sugerează încrederea în verticalitatea ţinutei sale morale. în demnitatea. . . Despre un individ care stă bine pe picioare se spune că îşi controlează centrul de greutate al corpului aflat în apropierea coloanei vertebrale şi ca urmare. Limbajul tăcerii -cât de discret poţi fi. etc. maşina. Limbajul spaţiului -modul în care utilizăm spaţiul personal. 3.adoptarea poziţiei aşezat în faţa unui interlocutor aflat în picioare sugerează dominare. onestitatea şi în echilibrul său psihic. 6. Prezenţa personală. Poziţia şezând sugerează mai multe situaţii: călare pe situaţie. Limbajul lucrurilor -lucrurile personale. gesturi 2. slăbiciune sau timiditate. stat ca pe ace. Limbajul culorilor -se ştie că de obicei culorile calde stimulează comunicarea iar cele reci o inhib .putem comunica prin vestimentaţie. Limbajul timpului -a veni la timp sau a întârzia la o întâlnire. Individul arogant are tendinţa de a se înclina către înapoi şi de a privi de sus în jos. a alege sau nu să iţi petreci timpul cu cineva 4. stat ca pe ghimpi etc. inferioritate. . ritmul. Comunicarea nonverbală poate srijini. expresia feţei. accentul. etc. râsul. de muncă.aplecarea spre interlocutor exprimă atitudinea de disponibilitate. . Despre un individ care stă mai aplecat.poziţia trupului.adoptarea poziţiei cu capul plecat şi umerii căzuţi sugerează obedienţă. de control al acesteia. obiectele de uz curent (casa. aprobare.cum îşi aranjează biroul. suspinul. tonul. accesorii vestimentare 5. volumul.depărtarea de interlocutor sugerează respingerea sau nepăsarea. social. . Limbajul corpului. În comunicarea nonverbală au importanţă deosebită semnalele acustice şi manifestările vocale cum ar fi: tusea. acceptare tacită. dezaprobare. admiraţie. oftatul. având şi un rol regulator. intim. colecţiile.

Fruntea brăzdată de cute verticale şi orizontale sugerează nesiguranţă şi temeri interioare abia stăpânite. frică. dezaprobare. dezamăgit etc. Totodată. fluiere. . lipsite de siguranţa de sine. tristeţe. Gura omului este în măsură să: vorbească. dezgust. de „luare aminte” sugerează atenţie şi receptivitate din partea partenerului de comunicare. de anturaj. Poziţia fătului (ghemuit) reflectă o atitudine închisă. indispoziţie. este curajoasă. sărute etc. Poziţia de fugă este tipică persoanelor anxioase. PRIVIREA SI CONTACTUL VIZUAL ne indică unele aspecte despre o persoană. Dacă această poziţie este adoptată de o femeie.Persoanele care adoptă această poziţie nu sunt suficient de maturizate şi trăiesc o temă continuă în confruntarea cu viaţa. Persoana care adoptă această poziţie are o personalitate puternică. defensivă. de dispoziţie psihică. Coborârea ostentativă a colţurilor gurii indică supărare. dispoziţiile psihice. Poziţia deschisă. de cerere de ajutor. frământările etc. sigure pe sine etc. Aceste persoane sunt preocupate de a controla mediul şi viaţa celor din jur. deschisă etc. Coborârea colţurilor gurii sugerează o stare de spirit negativă. subliniază agresivitatea provocată de furie. furie. neîncredere. MIMICA oferă informaţii despre reacţia partenerului. Poziţia întins pe burtă reflectă o stare de constrângere şi îngrijorare. de teamă şi nelinişte. Ridicarea colţurilor gurii sugerează o stare pozitivă. dispreţ etc. satisfacţie. Căderea involuntară a colţurilor gurii sugerează faptul că individul este pesimist. Când nu pot să-şi pună în aplicare mijloacele de constrângere au tendinţa să rămână singuratice. zâmbească. această poziţie semnalează grabă. Poziţia culcat reflectă stilul de viaţă. de ocrotire etc. cei ce sunt caracterizaţi ca având un psihic puternic. Poziţia rezemat şi relaxat sugerează că cel ce-o adoptă ocupă o poziţie înaltă în ierarhia socială. De pildă. de furie. Privirea oficială este aceea care se focalizează pe fruntea partenerului. aceasta sugerează o provocare sexuală. Sprâncenele şi ridurile frunţii indică încordarea atenţiei spre exterior. nesiguranţă. Poziţia întins pe spate (regală) sugerează siguranţă şi încredere în sine. Specialiştii au considerat că pot fi trei tipuri de priviri: oficială. de bucurie. Poziţia semi-fetală sugerează că persoanele ce-o adoptă sunt practice. încordare. trist. râdă. fermitate şi concentrarea voinţei spre rezolvarea problemelor. echilibrate. pot dormi într-o poziţie mai multe ore. care poate fi de: surprindere. intimă.

. gâtului. îi tremură uşor muşchi gâtului. foarte greu de suportat. regulate.are suferinţă fizică. picioarelor. lente. degetelor. întrucât trimite mesaje de îmbărbătare. sau chiar suferind de o boală de inimă sau de rinichi.este extrem de încăpăţânat. capului etc sunt cunoscute ca elemente ale gesticii şi fiecare poate comunica ceva unui interlocutor sau unui grup. care gesticulează slab şi ezitant. De exemplu.îşi exprimă fericirea generată de un eveniment deosebit de important care i s-a întâmplat. neregulate. purtători de cuvânt. Un zâmbet forţat este mai bun decât o grimasă chinuită. umerilor. Lacrimile pot curge când omul: . când nu ne convine ceva strâmbăm din nas. fără a se focaliza pe ceva. Pentru a ieşi din această stare individul respectiv trebuie să facă nişte mişcări spontane ale corpului: foarte lente. nu-i reuşeşte planul şi doreşte să-şi exprime nemulţumirea etc. sugerează că omul este obosit. ale mâinilor. nasul poate oferi semnale de sprijin. respiraţia îi este neregulată. Dacă analizezi un om cunoscut ca mincinos. Totuşi. tindem să ne atingem nasul cu mâna. Un zâmbet comunică mai mult decât o sută de cuvinte. . Un om care respiră într-un ritm mai alert sugerează faptul că se află într-o situaţie tensionată. Privirea de anturaj coboară de pe frunte sub nivelul ochilor până la coapse şi de la cap până la picioare. Mişcările trupului. . Omul poate comunica şi cu nasul. . Ei au calitatea de a se umezi şi a face să curgă lacrimile din ei. are tendinţa de a-şi drege vocea etc. Privirea intimă alunecă de la nivelul ochilor până la coapse şi de la cap până la picioare.doreşte să manifeste compasiune pentru o persoană aflată în suferinţă.are o suferinţă psihică deosebită. măcinat de gânduri. . Despre ochi se spune că sunt oglinda sufletului. când minţim. De asemenea. Pielea feţei (tenul) are calitatea de a exprima starea sufletească în care se află un om. închise la culoare.apariţia pielei „ca de găină” indică faptul că omul este înspăimântat.culoarea vânătă sau nuanţa palidă arată că omul este aflat într-o suferinţă fizică. îţi dai seama că denaturează adevărul deoarece are degetele într-o continuă agitaţie. Este adevărat că nasul nu asigură o comunicare ca ochii sau ca gura. negociatori.existenţa cearcănelor la ochi. . astfel: . calme. . fără a se focaliza pe ceva. lucrători de relaţii publice. bruşte. Sunt meserii pentru care zâmbetul este indispensabil: diplomaţi. Un om sănătos gesticulează des şi foarte energic în contrast cu un om bolnav.

constituie un gest sugestiv pentru interlocutor. încredere în sine etc. dar bruşte. nemulţumite. Mişcările foarte lente şi lente indică faptul că ai de a face cu un individ cu temperament flegmatic. de mijloc. sunt caracterizate ca fiind visătoare. frustrare sau agresivitate. Uneori în afara strângerii de mâini. de rever sau de guler sugerează intenţia de apropiere. posesiune. De asemenea cel care-şi priveşte în mod repetat ceasul sugerează intenţia de a pleca grăbit sau că nu mai are răbdare.încrucişarea mâinilor pe piept sugerează interlocutorului că răbdarea s-a sfârşit. intimidare. de a rânji sau de a-şi . Persoanele care fac mişcări prin care sugerează că abia plutesc.mâinile împreunate şi încleştate trădează încordare. moale etc. aceasta sugerează gestul de respingere. este agresivă şi nepăsătoare. este clar că doreşte să plece. 2.De pildă dacă întorci capul de la un interlocutor. relaxate şi într-o anumită măsură rupte de realitate. Persoanele care fac mişcări uşoare. o persoană care te împinge brusc. Din această perspectivă. are capul uşor înclinat lateral. Poziţia corpului este extrem de sugestivă în comunicarea nonverbală. Într-o negociere. se procedează şi la atingerea cotului ori la o bătaie uşoară pe spate sau pe umăr. neliniştite. 1.mâinile adunate lângă trup şi capul între umeri indică timiditate. nesiguranţă. privirii şi palmelor. sugerează că sunt instabile. 3. 3. de a strânge pumnul. nervoase etc. exprimând astfel un gest de prietenie. Un om care îşi orientează corpul şi privirea spre uşă. În general contactul fizic uşor între doi oameni generează reacţii interne pozitive.mâinile aşezate la spate sugerează încredere în sine. agresivitate etc. 4. Oameni îşi strâng mâinile într-un gest de salut. Mişcările bruşte sugerează existenţa unui temperament sangvin sau a unui individ bucuros.mâinile aşezate ferm pe masă demonstrează siguranţă. Când cineva îşi mişcă în sus şi în jos capul înseamnă că dă dovadă de înţelegere. Un rol important în comunicarea nonverbală îl are şi orientarea corpului. entuziasm etc. complex de inferioritate. Cu mâinile se poate comunica foarte uşor. astfel: 1. cooperare. de braţ. clătinarea uşoară a capului. Gestul unui individ de a scrâşni din dinţi. ori este plictisit. 2.Când cineva ascultă cu interes. 5. vertical sau orizontal. încurajare şi chiar că-l aprobă pe interlocutor. Prinderea interlocutorului de umăr. sau cu unul resemnat.

mesajul trupului face parte din discurs. încăpăţânare şi chiar rezistenţă la argumente. îl încredinţează şi mai tare pe interlocutor. Atunci când îşi încrucişează picioarele înseamnă că adoptă o atitudine defensivă şi de închidere. fie la nas.încorda muşchii gâtului sugerează o atitudine ostilă faţă de interlocutor. îi este frică. Bunii oratori. fac compromisuri. ne sugerează că individul în cauză este nervos. dar impune. Omul comunică nonverbal şi cu picioarele. individul în cauză ia mâna de la gură. Alături de limbajul verbal. Comunicarea nonverbală în negocieri Oamenii negociază şi cu această ocazie cooperează. dublată de aşezarea pumnilor pe genunchi. un individ mai ridică şi din umeri şi sprâncene. acesta indică faptul că nu ştie sau nu poate face ceva. îşi dă seama că nu este credibil în faţa interlocutorului şi încearcă fel de fel de mişcări. cel nonverbal s-a dovedit a fi o armă redutabilă. ne propunem să prezentăm o matrice a folosirii limbajului nonverbal în afaceri . În continuare. Îmbrăcămintea oficială şi protocolară reflectă caracterul conservator. Palma deschisă către interlocutor sugerează sinceritate şi onestitate. Modul în care se îmbracă. că a fost minţit. Toate aceste gesturi suplimentare. pentru a ieşi din situaţia penibilă în care se află. În aceste condiţii. întrucât fiecare gest este asemenea unui cuvânt ce are mai multe înţelesuri. combină discursul verbal cu elemente nonverbale. rigid. Sunt persoane care au tendinţa de a se împodobi foarte bine şi a se vopsi excesiv numai din dorinţa de a ieşi în evidenţă. Rezultatul este foarte bun numai în măsura în care elementele nonverbale se corelează cu cele verbale. fie la bărbie ori la buze. Un individ care îmbracă o pereche de blugi şi o geacă sugerează că se află într-o stare de relaxare şi simplitate. Piciorul aşezat peste genunchi şi prins cu mâna sugerează o atitudine rigidă. sugerează foarte multe elemente despre un individ. Încrucişarea gleznelor. denaturează adevărul. se află într-o situaţie de disconfort. respectă şi nu creează probleme. se confruntă. Atunci când un individ îşi acoperă gura cu mâna este clar pentru interlocutor că minte. Dacă alături de palmele deschise. o lasă să alunece pe faţă în jos. Omul îşi acoperă corpul cu îmbrăcămintea. îşi freacă nasul cu degetul arătător. În momentul când îşi dă seama de gestul făcut. Mişcarea haotică a mâinii. dau dovadă de dominare sau de abandon. sugerează că cel ce-l face.

pleoapele căzute 8 Palmele deschise către partener Sinceritate. pocneşte degetele. se îndepărtează. amărăciune loveşte cu piciorul ceva imaginar Ţine o mână la spate. 1 Pupile dilatate ispită. 13 stă cu pumnul strâns. atracţie. se agită pe scaun. suspiciune. nervozitate. ţine pumnii strânşi la spate Mâzgăleşte ceva. îşi drege glasul. produce sunetul „ţţ”. bagă mâinile Gata să reconfirme şi să 16 în buzunare reargumenteze poziţia anterioară 17 Transpiră. picior peste picior. interes scăzut. sprâncenele Lipsă de interes. unghiul intern ascuns Dezacord. Neîncredere. deschidere 9 Palma deschisă în sus Supunere 10 Palma îndreptată în jos Dominare 11 Pumn strâns Agresivitate. dezinteres 5 Colţurile gurii arcuite în jos. se poate ridica preţul Unghiul intern al globului ocular este 2 Aprobare. amărăciune. 3 Pupile mici respingere 4 Ochi mici. lipsa fluieră. Nemulţumire. produce sunetul autocontrolului. banii în buzunare. agresivitate. se pot cere concesii. este ferm mâini. înţelegere 7 Linia buzelor dreaptă. zornăie Nerăbdare. satisfacţie. mişcă ritmic laba Plictiseală. Nu vei cere mai mult 6 Colţurile gurii arcuite în sus. are intenţii ascunse freacă ochii.Nr. lipsă de grabă drepte. plictis. strânge încheietura 14 Îşi impune autocontrolul. interes. încordare „ptiu”. prinde şi ciupeşte pielea de pe . încheie haina. frustrare. aşteptare pe mână. lipsă de 15 piciorului. 12 sentiment de culpă. aprobare. bate darabana pe masă. Lumină slabă. interes. irascibilitate. exterioare ale sprâncenelor ridicate ameninţare. Semnalul trupului Mesajul probabil crt. capetele Mânie. atenţie vizibil Luminozitate mare. ascunde ceva. frământă mâinile. sprâncenele Bucurie. onestitate. Respiraţie precipitată. Partenerul privirea şi trupul orientate spre ieşire. sinceritate. atinge. arată cu degetul. prudenţă. fumează ţigară după ţigară. încrucişează braţele. strânge pumnul. nesiguranţă. privirea în gol Ciupeşte pielea obrazului. criză de timp. încredere Evită privirea. capul între mâini sau rezemat grabă. se bâlbâie. îngrijorare. freacă nasul. cu capetele exterioare coborâte interes.

. priveşte peste Evaluarea partenerului. gestul de 25 a da mâna. bătăi în masă. umple pipa. aranjează haina şi Satisfacţie. scris şi nonverbal. ceafă. mână. deschidere. aroganţă. ţine braţul scenariilor. neconvenţional de masă sau de altceva. de 23 pe spate. siguranţă Ţinută dreaptă. dominare. Încredere. haina descheiată. a luat deja sau va lua 22 apropie sau vine pe marginea scaunului. mâinile ţinute la spate sau în buzunare. gesturi Relaxare. Fiecare tip de comunicare are rolul său. încredere. rezemat Poziţie de relaxare. se apropie. prinde reverul sine hainei Freacă palmele. deschisă. stăpân pe situaţie. stăpânire de 24 cu degetele mari în afară. mâna la piept. în lume. lăsat pe spate. strânge maxilarele. se trage de ureche. desface braţele. acceptare lucrurile CONCLUZII Pentru a putea supravieţui. caută privirea cooperare. mâinile la acasă. circumspectic încrucişate Mângâie bărbia. îndepărtează scaune imaginare 18 Picioare pe birou sau pe scaun. Comunicarea nonverbală are aproape aceleaşi semnificaţii. fiind transculturală din acest punct de vedere. 19 dezinvolte dezinvoltură Arată cu degetul. ochelarilor în gură. priveşte în sus Descheie haina. picior peste picior. evaluarea discursului. fruntea sus. Semnalul trupului Mesajul probabil crt. Nr. nu priveşte interlocutorul. 20 pumnii strânşi. comoditate. trece mâna peste faţă. oamenii trebuie să comunice. braţele Apărare. pândă. sentimentul că se află suflă fumul ţigării spre tavan. clipeşte des. însă devine şi mai important dacă interacţionează cu elemente din celelalte două tipuri de comunicare. Comunicarea se realizează verbal. trage de timp modelează ţigara Mâinile şi şoldurile stau pe genunchi. cu capul dat pe spate. se Este hotărât. capul Poziţie conciliantă. curând o decizie prinde marginea mesei cu mâinile Braţele deschise. gesturi dezinvolte. evaluarea 21 ochelari sau îi şterge. degajare.

postura. vocea. gestica. . mimica. În negocieri. în care sunt prezentate semnalele corpului corelate cu mesajele probabile transmise. alături de cel verbal. limbajul nonverbal s-a dovedit a fi o armă redutabilă. Evaluarea în comunicarea nonverbală se face după criterii bine stabilite: distanţa. Pentru familiarizarea cu comunicarea nonverbală se recomandă o matrice. deoarece fiecare gest este similar unui cuvânt ce are mai multe înţelesuri.