INDICATORII NIVELULUI DE TRAI AL POPULATIEI:

CALCULUL SI ANALIZA ACESTORA

Sistemul de indicatori ai nivelului de trai

Problematica nivelului de trai al populatiei ocupa un loc important in calculele si analizele

macroeconomiei. Cunoasterea si analiza bunastarii populatiei necesita calcularea unor indicatori de sinteza
care sa exprime nivelul de trai al populatiei si compararea internationala a acestor indicatori.

Ca urmare a complexitatii conceptului de nivel de trai, exprimarea acestuia nu se poate face printr-un
singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori care, in ansamblul sau, sa permita o evaluare cat mai
corecta a bunastarii populatiei, o analiza a modului si evolutiei acesteia. Atat pe plan national cat si
international, sistemul de indicatori care sta la baza analizei nivelului de trai se poate structura in trei grupe , si
anume:

a) indicatori generali ai nivelului de trai – in aceasta grupa se includ indicatorii care exprima nivelul si
evolutia produsului intern sau produsului national pe locuitor si indicatorii care exprima nivelul,
structura si evolutia avutiei nationale.
b) indicatori care caracterizeaza direct ( concludent) nivelul de trai al populatiei – in aceasta
categorie se includ : indicatorii consumului de bunuri si servicii de catre populatie ( marimea si evolutia
consumului total, pe locuitor, pe categorii de populatie, pe familie, etc.) ; indicatorii de venituri si ai
puterii de cumparare ai acestora; indicatorii nivelului cultural ai populatiei, ai gradului de urbanizare,
ai gradului de ocupare a populatiei si ai folosirii timpului liber, indicatorii calitatii mediului inconjurator,
etc.;
c) indicatorii efectelor nivelului de trai ai populatiei – in aceasta grupa se includ unii indicatori
demografici, cum sunt rata mortalitatii si durata medie a vietii.

Salariul real si indicele salariului real

Principala categorie de forta de munca este constituita din salariati, iar sursa cea mai importanta de venituri
pentru populatie este salariul.

Salariul nominal sau castigul salarial nominal se calculeaza ca salariul brut si net.

Salariul nominal brut (SB) reprezinta totalitatea sumelor si avantajelor primite de angajat in
contrapartida muncii depuse , si cuprinde :

 drepturile in bani si in natura cuvenite salariatilor pentru munca efectiv prestata (salariul propriu-zis)
 sporurile si indemnizatiile acordate ca procent din salariu sau in sume fixe;
 sumele platite pentru timpul nelucrat (indemnizatiile pentru concediul de odihna si de studii, sumele
platite din fondul de salarii pentru concediile medicale, etc. )
 premiile si primele platite salariatilor din fondul de salarii, din profitul net si din alte surse.
 Salariul nominal net (SN) reprezinta salariul nominal brut (SB) diminuat cu totalul retinerilor (R) ,
acestea din urma cuprinzand : impozitul pe salariu ce variaza in functie de nivelul salariului pana la 60% din
acesta, contributia de 3% pentru pensia suplimentara si contributia de 1% la fondul de somaj.

Indicele salariului real (ISR) semnifica modificarea puterii de cumparare a salariului nominal.

Deci, evolutia salariului real depinde de raportul dintre indicele salariului nominal si indicele preturilor de
consum :

 daca ISN < IPC , adica evolutia salariului nominal este devansata de crsterea preturilor , se va
inregistra o reducere a puterii de cumparare , deci ISR < 100% ;
 daca ISN = IPC , adica salariul nominal creste in acelasi ritm cu preturile , se va inregistra mentinerea
puterii de cumparare , deci ISR = 100% ;
 daca ISN > IPC, adica evolutia salariului nominal davanseaza cresterea preturilor, se va inregistra o
crestere a pueterii de cumparare , deci ISR > 100% .
Pe scurt , etapele de calcul ale salariului mediu nominal si real sunt urmatoarele:

1. fiecare agent economic (i) selectineaza in esantion, calculeaza si transmite lunar 3 indicatori:
fondul brut de salarii (FBSi) , totalul retinerilor (R i) si numarul mediu de salariati (Ti). Acesti indicatori sunt
agregati pe subramuri conform principiului activitatii de baza a fiecarui agent economic.

2. calculul salariului mediu nominal brut si net la nivelul fiecarei subramuri (SB S, respective SNS):

SBs = SNs =

3. calculul salariului mediu nominal brut si net la nivelul fiecarei ramuri (SBr, respective SNr)

SBr = SNr =

4. calculul salariului mediu nominal brut si net la nivelul economiei nationale (SB, resprectiv SN) se
obtine prin agregarea sub forma unei medii aritmetice ponderate a salariilor medii de la nivelul ramurilor:

SB = SN =

5. pe baza salariilor nominale nete calculate la etapele 2,3,4, precum si a indicelui preturilor de consum
calculate pentru familiile de salariati (IPC) cunoscut dintr-o ancheta specifica se determina salariul mediu real si indicele
salariului real la nivel de subramura, ramura si economie nationala :
 SR = ISR =

Bibliografie: I. CAPANU, P. WAGNER, C. SECAREANU –

“Statistica macroeconomica” – Editura Economica, Bucuresti
1997

Nivelul de trai –

expresie a calității vieții

creează membrilor

săi, dar şi capacitatea, aptitudinile indivizilor de a

şi satisface cât mai bine

nevoile cu venitul lor. Aspectele definitorii ale nivelului de trai sunt legate de:

nivelul şi

evoluţia veniturilor; nivelul şi evoluţia preţurilor bunurilor şi serviciilor ce

alcătuiescconsumul populaţiei; nivelul şi structura consumului de bunuri şi

servicii; condiţii de muncăşi petrecerea timpului liber; condiţii de locuit; starea

de sănătate şi acces la serviciile de

asigurare;

educaţie şi accesul la cultură şi

artă etc.

Nivelul de trai are un caracter obiectiv, pentru că, se poate realiza numai în

anumiţi parametrii. Pe măsură ce a evoluat ştiinţa şi tehnica, parametrii luaţi în

considerare (mediulnatural, cadrul social, educ

aţie, sănătate, cadrul politic,

economic etc.) au suferit o serie de

modificări, conferindu

-i în acest sens conceptului de nivelului de trai un caracter social-

istoric. Astfel, odată cu evoluţia

umanităţii s

au modificat condiţiile de viaţă, aspiraţiile şi

nevoile oamenilor.

Dacă

acum câteva decenii, anumite condiţii erau considerate ca fiind normale, s

-arputea
ca astăzi, aceleaşi condiţii să nu mai poată fi considerate normale. Astfel, nivelul de

traipoate fi apreciat în contexte socio-economice, istori

ce şi politice diferite, atât

de la o etapă la alta, cât şi de la o ţară la alta. De exemplu, în societăţile de tip

socialist,

aspiraţiile individuale erau limitate de o serie de raţiuni social

politice şi

ideologice, având la

bază principiul egalităţii sociale, anihilând motivaţia

individului de a progresa şi a obţine performanţe. În timp ce, societatea

capitalist

a promovat şi a stimulat cu o destul de ridicatăeficienţă motivul economic

individual, arătând că resursele economice sunt legate de performanţele

individuale, ducând în timp la creşterea calităţii indivizilor şi implicit asocietăţii în

ansamblul său. Astfel, denumirea de

nivel de trai

, ne sugerează că suntem în faţa

unui concept evolutiv şi care

se referă la evaluarea unor condiţii, care pot fi bune

sau mai

puţin bune pentru om, sau pot fi considerate suficiente pentru a atinge o

anumită stareconsiderată normală.

Nivelul de trai poate fi apreciat pe baza a două elemente distincte:

1. Starea vie

ţii oamenilor aşa cum este ea la un moment dat.

2.

Existenţa unui set de criterii (valori)

în raport cu care

starea vieţii este evaluată ca fiind bună sau mai puţin bună.

Starea vieţii este expresia globală a tuturor condiţiilor şi

Nivelul de trai –

expresie a calității vieții

activităţilor din
care v

iaţa se compune: pe de o

parte

la condiţiile naturale, economice, social

politice, culturale etc. care afectează

omul, iar pe de altă parte, la activităţile umane, începând

cu cele biologice elementare,

legate de hrană, adăpost, odihnă şi sfârşind cu activităţile legate

de

viaţa de familie, de muncă, de participare la cultură, cunoaştere, etc. care compun

propriu-zi

s viaţa umană.

Indicele dezvoltării umane

Indicele dezvoltării umane (IDU) este o măsură cantitativă a gradului succesului uneiţări în a

şi de

zvolta capitalul uman. Introducerea acestui indice la începutul anilor 1990 a

fost cauzată de necesitatea de a măsura progresul uman. Totodată, acest indice este unuldintre
indicatorii prin care se exprimă nivelul de trai.

Indicele Dezvoltării Umane (IDU

)
cuprinde trei elemente de bază:longevitatea

este măsurată prin speranţa de viaţă la naştere,care este influenţată în mod direct de nivelul de
dezvoltare a ţării;

mediul de educaţie

–este

calculat ca o medie aritmetică ponderată între gradul de alfabetizare a populaţiei adulte (cu o pondere
de două treimi) şi rata brută de cuprindere în învăţământul de toate nivelurile (o

treime);

standardul de viaţă

ca măsură a standardului de viaţă se foloseşte Produsul Intern

Brut (PIB) pe locuitor calculat la pari

tatea puterii de cumpărare

. Cei trei indicatori ai IDU au

ponderi egale, si caracterizează nivelului general de dezvoltare al unei naţiuni

. Nivelul IDU

variază pe o scală cuprinsă între 0 şi 1, nivelul dezvoltării umane fiind cu atât mai ridicat cu

cât este mai apropiat de valoarea 1.

Cum va fi evaluat nivelul de trai în viitor?

Organiza

ția pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

a lansat acum aproximativ o

săptămână, o noua metodă

de evaluare a nivelului de trai, potrivit unui comunicat alinstitu

ției

. Denumit "Your Better Life Index", indicatorul permite compararea nivelului detrai printr-

o procedura mai complexă decât cea utilizată în prezent având ca bază

PIB-ul.

Nivelul de trai –

expresie a calității vieții

atematic, indicele se calculează

prin "amestecarea" a 11 criterii, fiecare componen

tăincluzând subdiviziuni. Până

acum au existat numeroase tentative de a re-formula calculeleprivind nivelul de trai, cea mai

recentă inițiativă

fiind cea a laureatului Nobel Joseph Stiglitz.Cele 11 componente sunt – locuin

ță, comunitate, educație, medi

u, guvernan

ța, sănătate,

satisfac

ție, siguranță, venit, locuri de muncă și echilibru.

Exprimarea bunăstării î

n prezent seface cu ajutorul a trei indicatori: indicele GINI

(măsoară distri

bu

ția averii în interiorul uneițări)

, cel al

dezvoltă

rii umane

i indicatorii ISEW (Index of Sustainable Economic Welfare)

i GPI (Genuine Progress Indicator) (

măsoară performanța

economic

ă).

Cum s-a ajuns la un nou mod de exprimare al nivelului de trai?

Pentru c

ă rigoarea economică nu include multe situaț

i în care cresterea economicănu reflectă și dinamica nivelului de trai, cercetători din domeniul științific și
economic auajuns la concluzia că este nevoie de un nou mod de exprimare al nivelului de trai. Chiar
înistoria economică recentă a Romaniei au

existat doi ani în care PIB-ul a crescut, dar pentru40% din popula

ție veniturile au scăzut sau au răm

as în cel mai bun caz constante.Dupa Fran

ț
a, Marea Britanie

și Italia, trei țări aflate deja în că

utarea unor noi indicatori

pentru a măsura bogația,

Berlinul a înfiin

țat ș

i el o comi

sie care să ia în considerare limitelemăsurătorilor actuale în privința creșterii economice.

Subiectul că

utarii unui nou PIB a fost discutat în cadrul Consiliului de Mini

tri din 10decembrie 2010, comitetul urmând

să includă 17 experți și 17 parlamentari. Șase economiști,

doi chimi

ști, doi sindicaliș

ti, un avocat, doi filozofi, un sociolog

și trei doctori în științ

epolitice - acesta e grupul de exper

i care, alaturi de cei 17 politicieni au primit dead-

line până

în vara anului 2013 pentru a-

i prezenta rapoartele.
Nivelul de trai –

expresie a calității vieții

Bibliografie1.

STIGLITZ E. Joseph, SEN Amartya, FITOUSSI Jean-Paul,

Report by theCommission on the Measurement of Economic Performance and Social Progress,

Fran

ța

, 2009;2.

BECKER, G.S.,

Comportamentul uman.

O abordare economică

Bucureşti, Editura,

ALL, 1994;3.

VARJAN Daniela,

Economie

și politici sociale

,
Bucure

ști

Editura ASE, 2005;4.

http://www.capital.ro/definitie/termen/vezi/Nivel-de-trai.html5.

http://www.stiglitz-sen-fitoussi.fr/en/index.htm6.

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/ 7.

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci/

1.1. Sistemul de indicatori ai statisticii nivelului de trai

Prin nivel de trai intelegem gradul de satisfacere a necesitatilor de viata ale populatiei unei tari, ale
unui grup social sau ale unei persoane, expresie a volumului de bunuri si servicii de care dispune
populatia pe baza veniturilor obtinute. In sens general, nivelul de trai reprezinta ansamblul conditiilor
materiale, culturale si sociale pe care societatea le creeaza membrilor sai.

Limitele nivelului de trai depind de nivelul de dezvoltare economica al fiecarei tari, gradul de
participare la procesul muncii, capacitatile, aptitudinile si nivelul calitativ al activitatilor depuse, ca si
de pozitia fiecarei persoane fata de sursele de venit.

Aspectele definitorii ale nivelului de trai sunt legate de urmatoarele elemente:

 nivelul si evolutia veniturilor;

 nivelul si evolutia preturilor bunurilor si serviciilor ce alcatuiesc consumul populatiei;

 nivelul si structura consumului de bunuri si servicii;

 conditiile de munca si odihna;

 conditiile de locuit si serviciile comunale;

 starea de sanatate a populatiei;

 nivelul de instruire si accesul la cultura si arta.

Sarcinile principale ale statisticii nivelului de trai constau in urmatoarele:

 culegerea de informatii prin intermediul unor surse traditionale de inregistrare totala (dari de
seama statistice, recensaminte, registre agricole, cadastrul funciar, etc.) sau prin intermediul
inregistrarilor special organizate (cercetarea selectiva a bugetelor de familie, anchete, monografii) cu
ajutorul carora se poate caracteriza nivelul de trai al populatiei;

 elaborarea metodologiei de calcul al principalilor indicatori sintetici si analitici ai nivelului de trai si

determinarea acestora pentru diverse perioade de timp;

 analiza periodica a evolutiei principalilor indicatori ai nivelului de trai pentru fundamentarea

deciziilor de politica economica si sociala a statului.

Sistemul indicatorilor generali si specifici ai nivelului de trai al populatiei cuprinde:

1. Indicatori ai bazei materiale a nivelului de trai: avutia nationala; produsul intern brut; venitul
national disponibil brut; populatia activa ocupata; productivitatea muncii sociale.

2. Indicatorii veniturilor populatiei: veniturile globale (in bani si in natura); veniturile finale
(nete); veniturile reale; veniturile totale utilizate de populatie; castigul salaria nominal net (salariul
real); indicele preturilor de consum (indicele costului vietii); veniturile populatiei din fondurile sociale
de consum.

3. Indicatorii consumului populatiei: indicatorii valorici ai consumului; indicatorii consumului in

unitati naturale; indicatorii consumului alimentar exprimat in calorii si factori nutritivi; indicatorii starii
de nutritie a populatiei; indicatorii serviciilor utilizate de populatie.

4. Indicatorii conditiilor de locuit: indicatori ai asigurarii populatiei cu locuinte; indicatorii

caracteristicilor tehnice si ai gradului de confort; cheltuielile populatiei pentru construirea, intretinerea
si folosirea locuintelor.

5. Indicatorii conditiilor de munca si odihna: gradul de ocupare a fortei de munca; indicatori ai

conditiilor la locul de munca; durata zilei si saptamanii de lucru; indicatori ai conditiilor de odihna a
populatiei.

6. Indicatorii nivelului cultural al populatiei: indicatori ai nivelului de instruire a populatiei;

indicatori privind activitatea culturala si gradul de accesibilitate a populatiei la cultura; indicatori ai
procesului de invatamant; indicatori ai dezvoltarii stiintei si gradului de raspandire a cunostintelor
stiintifice in randul populatiei.

7. Indicatori ai bazei materiale a ocrotirii sanatatii si starii de sanatate a populatiei:

indicatorii accesibilitatii populatiei la asistenta medicala; indicatorii starii de sanatate a populatiei;
indicatorii bilantului vital al populatiei.

1.3. Statistica veniturilor populatiei

Veniturile populatiei obtinute intr-o anumita perioada de timp constituie unul din elementele esentiale
pentru caracterizarea nivelului de trai. In studiul veniturilor populatiei se folosesc o serie de indicatori
sintetici si analitici care permit caracterizarea nivelului, structurii si dinamicii veniturilor populatiei.

In cadrul indicatorilor sintetici cei mai importanti sunt:

 Produsul intern brut;

 Venitul national brut;

 Veniturile reale ale populatiei;

 Salariul real;

 Veniturile din fondurile sociale de consum.

Indicatorii analitici isi propun fie sa aprofundeze cunoasterea volumului veniturilor pe categorii sociale
si surse de formare, fie sa detalieze veniturile dupa continutul acestora.

In gama indicatorilor analitici se includ:

 soldul in numerar al populatiei la inceputul si sfarsitul perioadei;

 incasarile banesti ale populatiei din: salarii, vanzarea produselor agricole, incasari banesti de la
societati agricole, alocatia de stat pentru copii, burse, ajutor de somaj, ajutoare sociale si pensii,
incasari din vanzari de terenuri, constructii, certificate de proprietate, actiuni, incasari din dividende si
dobanzi, incasari din chirii, imprumuturi si credite, venituri din meserii si prestari de servicii, alte
incasari.

Prin venituri ale populatiei se intelege totalitatea incasarilor banesti, a contravalorii produselor in
natura si serviciilor, obtinute si primite de populatie ca urmare a prestarii unor activitati utile din punct
de vedere social sau ca drepturi, in conformitate cu legislatia fiecarei tari, din fondurile sociale de
consum.

Veniturile populatiei nu se rezuma numai la incasarile banesti, ci ele includ, in egala masura, bunuri si
servicii obtinute de populatie. Daca, pentru salariati si pensionari, veniturile se concretizeaza in special
sub forma incasarilor in bani, pentru agricultori cea mai mare parte a veniturilor apare sub forma
produselor agricole si a septelului de animale si pasari din gospodaria personala. Pe de alta parte,
populatia primeste servicii gratuite in domeniul invatamantului, ocrotirii sanatatii, compensatii si
gratuitati in transportul pe C.F.R., alte facilitati specifice din partea agentilor economici.

Insumarea veniturilor banesti, a veniturilor sub forma de bunuri, precum si a serviciilor primite in mod
gratuit, si care nu au forma materializata, conduc la obtinerea venitului total al populatiei.

Indicatorul „venituri reale” constituie unul dintre cei mai importanti indicatori utilizati in caracterizarea
nivelului de trai al populatiei. Baza veniturilor reale o constituie produsul intern brut” (P.I.B.)
determinat ca valoare a bunurilor si serviciilor rezultate din procesele de productie in cadrul economiei
nationale, destinate a fi consumate, investite, exportate sau stocate. Ca urmare, produsul intern brut
poate fi determinat pe baza relatiei:

PIB = CF + FBCF + VS + (E – I), in care:

PIB = produsul intern brut;

CF = consumul final;

FBCF = formarea bruta de capital fix;

VS = variatia de stoc,

E = exporturi;

I = importuri.

Alti indicatori sintetici ce pot fi utilizati in analiza veniturilor reale ale populatiei, ca suport material
sunt „venitul disponibil brut” si „venitul national disponibil brut”.

Venitul disponibil brut este soldul contului de venit din sistemul conturilor economiei nationale si
masoara venitul de care dispune natiunea pentru efectuarea operatiunilor de consum final si economie
bruta.

Venitul national disponibil brut se determina pe baza produsului intern brut (PIB) la care se
adauga veniturile primite din strainatate sub forma remunerarii salariatilor, impozitelor asupra
productiei si importurilor, subventiilor de exploatare, dobanzilor, dividendelor, etc. din care se scad
veniturile de aceeasi natura platite strainatatii de economia nationala (unitatile rezidente).

Indicatorul veniturilor reale se refera la toate veniturile pe care le obtine populatia, exprimate in
bunuri materiale si servicii necesare traiului.

Suma totala a veniturilor populatiei realizate intr-o anumita perioada formeaza venituri globale ale
populatiei. Ele includ sumele provenite din salarii, alocatia de stat pentru copii, pensii, ajutoare
sociale, burse, veniturile provenite din munca in agricultura, industria casnica, prestari de servicii de
catre intreprinzatori particulari, beneficii din profitul net si pensii, incasari banesti de la societati
agricole, ajutoare de somaj, sume provenite din vanzari de terenuri, imobile si alte bunuri,
contravaloarea bunurilor si serviciilor primite gratuit de la stat, din cooperatie sau persoane
particulare, sume retrase de la C.E.C., imprumuturi contractate de la unitati publice sau private,
contravaloarea marfurilor si serviciilor cumparate pe credit, soldul in bani la inceputul lunii, incasari
din vanzarea de certificate de proprietate, actiuni, dividende, dobanzi etc.. Ele se mai numesc
si venituri totale nominale brute.

Cea de-a doua categorie cu care se opereaza pentru determinarea veniturilor reale este reprezentata
de veniturile finale nete ale populatiei.

Veniturile finale se determina prin scaderea din veniturile totale nominale brute a unor sume ce
reprezinta obligatii fata de bugetul de stat, agenti economici cu capital mixt sau privat si care nu sunt
destinate consumului. In aceasta categorie intra: impozitul pe venituri de natura salariilor, contributia
pentru pensia suplimentara, contributia pentru ajutorul de somaj, impozitul pe venit, impozitul pe
cladiri, terenuri, prime asigurari., dobanzi la imprumuturile contractate, avansuri si imprumuturi
acordate, cotizatii sindicat, rate scadente, imprumuturi si credite restituite, depuneri la banci etc.

Veniturile finale nete reprezinta deci sumele pe care populatia le foloseste efectiv pentru consumul
individual. Ele se mai numesc si venituri nominale nete.

Raportul dintre suma veniturilor nominale nete si numarul mediu anual al populatiei reprezinta venitul
mediu final netpe o persoana.
Venitul real pe un locuitor se stabileste in baza relatiei:

Indicele preturilor de consum

Pentru determinarea „indicelui preturilor de consum” informatiile necesare provin atat din surse bazate
pe inregistrari totale, inregistrari selective sistematice sau de o singura data, precum si din informatiile
oferite prin bugetele de familie. Este vorba de un indice general de preturi determinat ca indice mediu
armonic, pe baza relatiei:

in care:

- reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor achizitionate de populatia in anul curent;

- reprezinta valoarea aceleiasi cantitati de bunuri si servicii achizitionate in anul curent,

exprimate in preturile perioadei de baza (anul de comparatie).

Biroul International al Muncii recomanda utilizarea a doua notiuni: salariu si castig

salarial. Salariul cuprinde sumele incasate pentru munca efectiv prestata, potrivit formei de salarizare
aplicata, sporurile si indemnizatiile acordate ca procent de salariu; platite din fondul de
salarii. Castigul salarial este format din salariu, la care se adauga primele din profit si alte surse.

Prin definitie, salariul real reprezinta expresia baneasca a cantitatii de bunuri si servicii pe care
populatia salariata si le poate cumpara cu ajutorul salariului nominal net. Cu alte cuvinte, salariul real
exprima puterea de cumparare a salariului nominal.

Salariul mediu nominal brut se determina ca raport intre fondul de salarii brute si numarul mediu al
salariatilor dintr-o anumita perioada de timp (de regula in cadrul fiecarei luni):

, in care:

= salariul mediu nominal brut;

Fs = fondul de salarii brute;

N = numarul mediu de salariati.

Salariul mediu nominal net sau castigul salarial net se obtine prin scaderea din salariul mediu
nominal brut (respectiv castigul salarial brut) a impozitului pe salarii, inclusiv a contributiilor pentru
pensie suplimentara si pentru fondul de somaj.
Salariul real (castigul salarial real) este un raport intre salariul mediu nominal net (castigul mediu
salarial net) si indicele preturilor de consum, cunoscut si sub denumirea de indicele costului vietii.
Deci:

sau in care:

Sr = salariul real;

Sb = salariul mediu nominal brut;

Sn = salariul mediu nominal net;

Imp. = impozitul mediu pe salariu;

Icv = indicele costului vietii.

Ca si salariul nominal, salariul real este o medie.

Dinamica salariului real se determina fie prin raportarea salariului real din perioada curenta la salariul
real din perioada de baza, fie prin raportarea indicelui salariului mediu nominal net la indicele costului
vietii:

sau

in care:

= indicele salariului real (indicele castigului salarial real);

= salariul real din perioada curenta;

= salariul real din perioada de baza;

I.s.n. = indicele salariului mediu nominal net;

I.c.v. = indicele costului vietii.

Impozitul mediu pe salarii, necesar in calculul salariului mediu nominal net, trebuie determinat ca
si salariul mediu nominal brut pe categorii de salariati, pe ramuri de activitate si in profil teritorial.

Indicele costului vietii este de fapt un indice mediu armonic al preturilor bunurilor de consum si
tarifelor serviciilor achizitionate in schimbul salariului nominal net.

Asemanator salariului real se calculeaza, pentru categoria „pensionari” – pensia medie lunara si
indicele pensiei reale, cu utilizarea datelor referitoare la aceasta categorie de populatie.
BIBLIOGRAFIE

1. Bistriceanu Ghe. – Sistemul asigurarilor din Romania, Ed. Economica, Bucuresti, 2002

2. Iovitu M. - Bazele politicii sociale, Ed. Eficient, Bucuresti, 1997

3. Marginean I. - Politica sociala si economia de piata in Romania, Institutul de Cercetare a

Calitatii Vietii, Bucuresti, 1994

4. Nedelut M., Isac C. – Protectie si asigurari sociale, Ed.Focus, Petrosani, 2002

5. Popescu C., Ciucur D-tru, Popescu I. – Tranzitia la economia umana, Ed.Economica, Bucuresti,
1996

6. Vacarel I. s.a. – Finante publice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000

7. Raportul dezvoltarii umane in Romania, Guvernul Romaniei, 1995

8. *** Revista Raporturi de munca

https://www.weforum.org/

http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/74-un-indicator-care-ne-spune-multe-despre-
potentialul-de-crestere-pe-viitor-al-romaniei-la-cel-mai-mic-nivel-din-ultimii-zece-ani

Într-o asemenea abordare, în care a fost elaborat şi studiul de faţă, pentru evaluarea nivelului de
dezvoltare economico-socială a României comparativ cu alte ţări s-a calculat un indicator agregat, în 3
urma unor iteraţii succesive şi sub restricţia disponibilităţii datelor, pe baza selectării a 6 indicatori
economici (pe criterii de reprezentativitate sectorială, energetică, financiară ş.a.) şi respectiv 6 indicatori
sociali (pe criterii de reprezentativitate a alimentaţiei, sănătăţii, educaţiei ş.a.): 1. PIB pe locuitor la PPC
($ / loc.) 2. Exportul pe locuitor ($ / loc.) 3. Număr tractoare la 1000 ha 4. Ponderea serviciilor în PIB (%)
5. Contul curent în PIB (%) 6. Intensitatea energetică (Consumul de energie în tep / 1 mil. $ PIB) 7.
Utilizatori internet (% în pop.) 8. Consumul de calorii pe locuitor (cal/loc./zi) 9. Rata de şcolarizare în
învăţământul superior (%) 10. Speranţa de viaţă (ani) 11. Cheltuieli pentru sănătate pe locuitor ($ / loc.)
12. Percepţia corupţiei

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_dup%C4%83_indicele_dezvolt
%C4%83rii_umane
https://www.agerpres.ro/social/2011/11/02/norvegia-din-nou-pe-primul-loc-dupa-indicele-dezvoltarii-
umane-romania-pe-locul-50-14-17-49

http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/ROU

http://www.insse.ro/cms/ro/content/coordonate-ale-nivelului-de-trai-%C3%AEn-rom%C3%A2nia-
veniturile-%C5%9Fi-consumul-popula%C5%A3iei-%C3%AEn-anul-2015-0

Indicele dezvoltarii umaneIndicele dezvoltării umane

IDU

Human Development Index

înengleză

) este o măsurăcomparativă a speranţei de viaţă, alfabetizării, învăţământului şi nivelului de trai. În

acestfel, este folosit pentru a compara mai bine nivelul de dezvoltarea unei ţări decâtPIB-ulpe cap de
locuitor, care măsoară doar prosperitatea materială şi nu alţi indicatorisocioeconomici. Indicele a fost
inventat de economistulpakistanezMahbub ul Haq.Indicele dezvoltării umane, pentru majoritatea
statelor membreONU,este actualizat înfiecare an de Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite şi
publicat în Raportul deDezvoltare Umană.Ultimul indice al dezvoltării umane a fost realizat
în 2006utilizând date din2004. În2004,România a avut un IDU de 0,805, însemnând că ţara are un nivel
avansat dedezvoltare umană şi este situată pe locul 60 din lume. Este pentru prima oară cândRomânia a
atins acest nivel, dat fiind că în 2003, IDU-ul era de 0,796 (locul 64), adicădezvoltare umană
medie.Natiunile Unite, 4 noiembrie 2010 – lanseaza Raportul Global asupra Dezvoltarii Umanepe 2010 -
“Adevarata bogatie a natiunilor: cai catre dezvoltarea umana” – careexamineaza progresul inregistrat in
domeniul sanatatii, educatiei si veniturilor incepandcu anul 1970, asa cum este masurat de HDI (Human
Development Index – IndiceleDezvoltarii Umane), pentru cele 135 de tari pentru care sunt disponibile
datecomparabile.Raportul Global asupra Dezvoltarii Umane pe 2010 a fost lansat astazi de catre
SecretarulGeneral Ban Ki-moon, de catre Administratorul PNUD Helen Clark si de catre
laureatulPremiului Nobel Amartya Sen, care a ajutat la conceptia HDI pentru primul Raportasupra
dezvoltarii umane publicat in anul1990. Rapoartele asupra dezvoltarii umane siHDI au pus in discutie
masuratorile pur economice ale realizarilor nationale si au ajutat lastabilirea fundatiilor conceptuale
pentru Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniuluiformulate de catre ONU, cerand urmarirea globala a
progreselor in sanatate, educatie sistandarde generale de viata."Rapoartele asupra dezvoltarii umane au
schimbat modul in care vedem lumea", adeclarat Ban Ki-moon astazi. "Am invatat ca, desi cresterea
economica este foarteimportanta, ceea ce conteaza in cele din urma este folosirea veniturilor nationale
pentru aacorda tuturor oamenilor o sansa la o viata mai lunga, mai sanatoasa si mai productiva."Iar
Helen Clark a spus, "[…] Raportul arata ca oamenii din ziua de astazi sunt maisanatosi, mai instariti si mai
bine educati decat inainte. Desi nu toate tendintele suntpozitive, tarile pot face multe pentru a
imbunatati vietile oamenilor, chiar si in conditiiadverse. Acest lucru necesita spirit de conducere curajos
la nivel local, precum siangajamentul continuu al comunitatii internationale.”Tarile din Top-ul celor 10 in
ceea ce priveste HDI pe 2010 sunt Norvegia, Australia,Noua Zeelanda, Statele Unite, Irlanda,
Lichtenstein, Olanda, Canada, Suedia siGermania. Mai apropiate de Romania, tarile care au intrat in
categoria de dezvoltareumana de top sau in “grad foarte inalt de dezvoltare” sunt Ungaria (36) si Polonia
(41)

Indicele dezvoltării umane (IDU – HDI) a fost elaborat de Organizația Națiunilor Unite ca un sistem de
măsură pentru evaluarea dezvoltării sociale și economice a țărilor.

Pentru clasificarea țărilor sunt utilizate patru domenii principale de examinare: anii medii de școlarizare,
anii de școlarizare preconizați, speranța de viață la naștere și venitul național brut pe cap de locuitor.

Acest indice permite urmărirea modificărilor nivelului de dezvoltare în timp și compararea diferitelor țări.

HDI (IDU) a fost creat pentru a pune accentul pe oameni, mai exact pe oportunitățile lor de a realiza o
muncă și o viață satisfăcătoare.
Evaluarea potențialului unei țări pentru dezvoltarea umană individuală oferă un sistem de măsură
suplimentar pentru determinarea nivelului de dezvoltare al unei țări, pe lângă analiza statisticilor
standard de creștere economică, precum produsul intern brut (PIB).

Acest indice poate fi, de asemenea, utilizat pentru a examina diferitele alegeri politice ale națiunilor.

Dacă, de exemplu, două țări au aproximativ același venit național brut pe cap de locuitor, atunci indicele
dezvoltării umane poate contribui la evaluarea motivului pentru care aceste două ţări produc rezultate
foarte diferite pe planul dezvoltării umane. Unul dintre obiectivele susținătorilor indicelui dezvoltării
umane este stimularea dezbaterii politicilor publice.

Cum este măsurat indicele dezvoltării umane?

Indicele dezvoltării umane este în esență o măsurătoare sumară a nivelurilor dimensiunilor
fundamentale ale dezvoltării umane.

HDI-ul calculat al unei țări este o medie geometrică a indicilor normalizați ai fiecărui aspect al vieții
examinat – cunoașterea și înțelegerea, o viață lungă și sănătoasă și un nivel de trai acceptabil.

În ceea ce priveşte componenta de sănătate a HDI (IDU), aceasta este măsurată prin speranța de viață,
calculată la momentul nașterii, pentru fiecare țară.

Învățământul se măsoară pe două niveluri: anii medii de școlarizare pentru rezidenții unei țări și anii de
școlarizare preconizați pe care un copil îi are la vârsta medie de începere a școlii.

Sistemul de măsurare selectat pentru a reprezenta nivelul de trai este venitul naţional brut (VNB) pe cap
de locuitor bazat pe paritatea puterii de cumpărare (PPP), o unitate de măsură comună utilizată pentru a
reflecta venitul mediu.

Limitări ale indicelui dezvoltării umane

HDI este un indice simplificat și oferă o evaluare limitată a dezvoltării umane. HDI nu reflectă în mod
specific calitatea factorilor de viață, precum sentimentele globale de securitate.

Recunoscând aceste limitări, Oficiul pentru Raportul Dezvoltării Umane (HDRO) furnizează indici
compoziți suplimentari pentru a evalua şi alte aspecte ale vieții, inclusiv aspecte legate de inegalitate,
cum ar fi disparitățile de gen sau inegalitatea rasială.

Examinarea și evaluarea indicelui dezvoltării umane se efectuează cel mai bine împreună cu examinarea
și acestor alţi factori, precum rata de creștere economică a țării, extinderea oportunităților de angajare și
succesul inițiativelor întreprinse pentru îmbunătățirea calităţii vieții dintr-o țară.

I. INTRODUCERE
 DEZVOLTAREA poate fi definita, in mod clasic,
drept expansiunea ansamblului unei economii, dar si o repartizare cat mai
echitabila a bogatiei suplimentare, care antreneaza o ameliorare globala a
nivelului de viata si o transformare a structurilor societatii.

Acestei definitii, de natura economica, Banca Mondiala ii opune,

incepand cu 1990, notiunea de dezvoltare umana punand mai putin accentul pe
cresterea economica a tarii (evolutia Produsului National Brut, a balantei
comerciale etc.), dar mai ales asupra largirii posibilitatilor umane in ceea ce
priveste: speranta de viata, de educatie, de loc de munca si de nivel de viata.

Dezvoltarea umana incearca masurarea gradului de dezvoltare, mai

mult decat cresterea economica, integrand indicatori calitativi.

DEZVOLTAREA UMANA , conform P.N.U.D. (Programul

Natiunilor Unite pentru Dezvoltare), semnifica acele capacitati si
indreptatiri ale oamenilor de a-si alege si urma propriile optiuni in toate
domeniile vietii. In dimensiunea sa globala, acest concept integreaza ingrijirea
sanatatii, educatia, religia, un nivel de viata decent si libertatea politica.
Totodata, dezvolatarea umana nu se reduce numai la aceste aspecte ale vietii.
Identitatile culturale ale indivizilor trebuie recunoscute, fiind in obligatia statului
de a le acorda o atentie majora. Indivizii trebuie sa fie liberi in exprimarea
propriilor identitati, fara a fi victimele discriminarii in diferitele domenii ale
existentei lor. In concluzie, libertatea culturala reprezinta un drept uman si o
parte integranta importanta a dezvoltarii umane.

Situatia dezvoltarii umane in lume este inegala: anumite reguli

inregistreaza cresteri fabuloase, in timp ce altele stagneaza si, chiar mai mult,
se afunda intr-o agravare a saraciei. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca planeta nu
va putea ajunge la un echilibru si la o stabilitate decat numai in momentul in
care toate tarile, bogate sau sarace, se vor angaja pentru punerea in aplicare a
unui pact mondial pentru dezvoltarea, al carui scop va fi largirea sferei
oportunitatilor oferite intregii populatii.

In acest cadru, se recunosc drept cerinte fundamentale urmatoare

131d38b le:

♦ o viata lunga si sanatoasa;

♦ dobandirea de cunostinte;

♦ acces la resursele necesare pentru un nivel de trai decent.

Primul raport al dezvoltarii umane a fost publicat in 1990 si a adoptat

ca masura a dezvoltarii umane un indice agregat pe baza a celor 3 componente
esentiale ale dezvoltarii umane (longevitatea, nivelul de educatie, standardul de
viata).

Un semn al crizei dezvoltarii umane este dat de evolutia indicelui

dezvoltarii umane.

INDICELE DEZVOLTARII UMANE (IDU) reprezinta

masura sintetica, relativa, rezultata dintr-un set de norme alese pentru
valorile maxime si minime, pentru fiecare componenta: speranta de
viata, educatia si instruirea, nivelul de trai.

I.D.U. nu are o unitate de masura pentru ca se

utilizeaza standardizarea datelor.

unde: Isv  Indicele Sperantei de Viata

Ied  Indicele Educatiei

Iv  Indicele de Venit

unde V nom.  valoarea nominala

V min.  valoarea minima

V max.  valoarea maxima

Ied este format din Ia si Ic, unde Ia  Indicele de

alfabetizare

Ic  Indicele de
cuprindere in invatamant

Venitul pe cap de locuitor (exprimat in dolari internationali) se calculeaza

utilizandu-se metoda logaritmului deoarece un venit nelimitat (mai mare de
40.000 dolari internationali) nu este absolut necesar pentru a atinge un nivel
acceptabil al dezvoltarii umane.
 Indicele a fost inventat de economistul pakistanez Mahbub ul Haq.
Indicele dezvoltarii umane, pentru majoritatea statelor membre ONU, este
actualizat in fiecare an de Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite si publicat
in Raportul de Dezvoltare Umana.

La nivel mondial, a fost elaborat un clasament care permite incadrarea

tuturor statelor lumii pe o scara cu valori cuprinse intre 0 si 1. Totodata nici
I.D.U. nu a fost considerat un indicator perfect deoarece nu ia in evidenta, de
exemplu, repartitia inegala a veniturilor dintr-o tara pe sexe sau categorii
sociale. De aceea, pentru a raspunde acestui obiectiv, Banca Mondiala a creat in
anul 1996 un nou indicator, indicatorul dezvoltarii umane pe sexe, indicator
suplimentar de analiza a dezvoltarii umane, alaturi de I.D.U., precum si alti
indici: Indicele saraciei umane si indicele privind participarea femeilor la viata
politica, economica si la luarea deciziilor.

Ceea ce conteaza foarte mult in analiza dezvoltarii umane nu este

valoarea in sine, ci rangul tarii in clasamentul mondial. Evident ca in fruntea
clasamentului, avand la baza valoarea indicelui dezvoltarii umane, regasim cea
mai mare parte a tarilor dezvoltate.

La nivel mondial, clasificarea tarilor propusa de Raportul Dezvoltarii

Umane este urmatoarea:

► In functie de nivelul de dezvoltare umana, tarile sunt grupate in 3

categorii:

. tari cu o dezvoltare umana ridicata (indice egal sau mai mare

de 0,800);

. tari cu o dezvoltare umana medie (indice cuprins intre 0,500

si 0,799);

. tari cu o dezvoltare umana redusa (indice mai mic de 0,500).

► In functie de valoarea venitului, Banca Mondiala propune 3 categorii de tari

(in anul 2001):

. cu venit ridicat (P.I.B./loc. egal sau mai mare de 9.206 $

americani);

. cu venit mediu (P.I.B./loc. intre 746 si 9.205 $ americani);

 . cu venit redus (P.I.B./loc. mai mic sau egal cu 745 $
americani).

► Mari grupuri mondiale:

. tari in curs de dezvoltare;

. Europa Centrala si de Est;

. tari membre O.C.D.E. (Organizatia de Cooperare si Dezvoltare

Economica).

II. INTERPRETAREA HARTII

Daca analizam valorile indicelui dezvoltarii umane la nivel

mondial, constatam ca statele care au I.D.U. cel mai ridicat sunt acelea care au
si o economie puternic dezvoltata, precum : S.U.A., Canada, Japonia, Australia
si majoritatea tarilor din Europa Occidentala, Centrala si de Nord, precum
Germania, Franta, Spania, Italia, Marea Britanie, Benelux, Austria, Elvetia,
Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda etc. La acestea, I.D.U. este peste
0.900, componentele indicelui (Indicele sperantei de viata, Indicele educatiei si
Indicele de venit) avand deasemenea valori ridicate.

Cel mai ridicat I.D.U. ii revine Irlandei si Norvegiei, ce inregistreaza

0.968, Australiei cu 0.962 si Canadei, cu 0,961.

Statele din aceasta categorie au inregistrat o crestere progresiva inca

din anul 1975 pana in prezent, nesuferind deloc descresteri in ceea ce priveste
Indicele Dezvoltarii Umane.

De exemplu, Norvegia, Statele Unite ale Americii si Luxemburg sunt

state care se remarca prin Indicele de Venit, inregistrand valori maxime,
egale cu 1,000. Aceste state au deasemenea cele mai mari valori ale PIB-
ului/locuitor. Astfel, Norvegia are 41.420 $/loc, SUA inregistreaza 41.890 $/loc,
iar Luxemburgdepaseste orice alta valoare inregistrata la nivel mondial, de
60.228 $/loc.

In ceea ce priveste Indicele Sperantei de Viata se

remarca Japonia cu 0,954 si o speranta de viata de 82,3 ani, apoi Islanda cu
0,941 si o speranta de viata de 81,5 ani si Elvetia cu 0,938 cu o speranta de
viata de 81,3 ani.
 Indicele de Educatie inregistreaza cele mai ridicate valori in state
precum Australia, Irlanda, Finlanda, Danemarca si Noua Zeelanda, unde atinge
valori de 0,993.

Raportul Mondial al Dezvoltarii Umane are in vedere Hong Kong-ul,

interpretat separat de China, care reuseste sa patrunda in lista tarilor
cu I.D.U. ridicat, avand un indice de 0,937.

Tari precum Coreea de Sud sau Singapore au inregistrat o crestere

evidenta a Indicelui Dezvoltarii Umane, de la 0,713 respectiv 0,729 la 0,921
respectiv 0,922, intre anii 1975-2005, in schimb ce restul statelor inregistrau
peste 0,800 inca din 1975.

Tot in categoria tarilor cu Indicele Dezvoltarii Umane ridicat

intra si acele state care au indicele cuprins intre 0,800 si 0,899.

Aici intalnim restul tarilor din Europa (mai putin Ucraina si Republica Moldova,
ce se incadreaza in lista tarilor cu I.D.U. mediu), Mexicul, tari din America de
Sud (Brazilia, Argentina, Chile, Uruguay), Arabia Saudita, Rusia, Libia (este
singurul stat din Africa cu I.D.U. ridicat) etc.

In aceasta categorie, aproximativ 30% dintre state au fost introduse

pentru prima oara in Raportul Mondial al Dezvoltarii Umane, dupa anul 2004.
Printre acestea se numara Brunei, Qatar, Saint Kitts si Nevis, Tonga si altele.

Majoritatea tarilor cu Indicele Dezvoltarii Umane cuprins intre 0,800 si

0,899 au inregistrat cresteri progresive din anul 1975 pana in zilele noastre, dar
sunt si state care, dupa ce au inregistrat valori ridicate ale I.D.U., au decazut
treptat de la an la an (din anul 1985) si abia dupa 2000 au revenit la valori
ridicate ale indicelui. Printre aceste se numara cele 3 Tari Baltice, Estonia,
Letonia si Lituania, Croatia, Bahamas, Bulgaria, Romania, Belarus si Federatia
Rusa.

De exemplu, Estonia inregistra in anul 1985 un indice egal cu 0,820, iar

in 1990 si 1995 s-a sesizat o scadere a acestuia pana la 0,813 respectiv 0,792,
iar in anul 2000, aceeasi tara avea I.D.U. de 0,829, crescand pana la 0,860 in
anul 2005.

Si tara noastra, Romania, are aceeasi soarta. De la I.D.U. de 0,792 in anul

1985, scade pana la 0,777 in 1990 si pana la 0,772 in 1995, iar in anul 2000
inregistreaza o crestere pana la 0,780. In 2005 Romania se numara printre
tarile cu un Indice de Dezvoltare Umana ridicat, ocupand locul 60, la nivel
mondial, cu 0,813.

Pintre tarile care au progresat evident in ceea ce priveste Indicele

Dezvoltarii Umane, se numara Mexicul, care de la 0,694 in anul 1975 ajunge la
0,829 in 2005, Omanul, de la 0,487 in 1975 creste pana la 0,814 in 2005,
Arabia Saudita, de la 0,611 in 1975 ajunge pana la 0,812, Malayezia, de la
I.D.U. in 1975 de 0,619 pana la 0,811 in anul 2005 si Brazilia, care in 1975
inregistra un indice de 0,649 si reuseste sa creasca pana la 0,800 in anul 2005,
fiind la limita dintre I.D.U. ridicat si mediu.

Federatia Rusa, in ciuda dezvoltarii evidente din ultimii ani si a

statutului de mare putere pe care l-a capatat de-a lungul anilor, are un Indice
destul de scazut, din cauza sperantei de viata reduse la nastere, de 65 ani si a
PIB-ului relativ scazut,de 10.845 $ americani. Valoarea PIB-ului este relativ
scazuta deoarece suprafata tarii este foarte mare si deasemenea sunt foarte
multi locuitori.

Din categoria tarilor cu Indicele Dezvoltarii medii, fac parte tari

care au indicele cuprins intre 0,700 - 0,799, 0,600 - 0,699 si deasemenea intre
0,500 - 0,599.

Prima categorie, cu I.D.U. cuprins intre 0,700 - 0,799 cuprinde

majoritatea tarilor din Asia precum China, Mongolia, Turcia, Iran etc, dar si
Ucraina si Republica Moldova din Europa, state din America de Sud precum
Columbia, Peru, Venezuela, Ecuador etc, si state din Africa, precum Algeria,
Tunisia si Egipt.

La tarile cu I.D.U. mediu, valoarea cea mai mare a acestuia o

are Dominica, din America Centrala, cu o valoare de 0,798, urmata de Santa
Lucia cu 0,795 si Kazakhstan cu o valoare apropiata de 0,795.

In ceea ce priveste Indicele Sperantei de Viata, in fruntea listei se

afla Belize cu 0,849 si 75,9 ani speranta de viata la nastere, urmata
de Dominica, cu 0,844 si 75,6 ani speranta de viata la nastere, si Ecuador, cu
0,828 si 74,7 ani speranta de viata la nastere.

Dupa Indicele de Educatie, cele mai dezvoltate sunt Kazakhstanul cu

0,973, Ucraina cu 0,948 ssi Guyana cu 0,943.

Dupa Indicele de Venit, in fruntea clasamentului

intalnim Thailanda cu 0,745 si un PIB/loc de 8677 $ americani, urmata
de Turcia cu 0,740 si un PIB/loc de 8407 $ americani si Tunisia cu o valoare a
Indicelui de venit de 0,739 si un PIB/loc de 8371.
 Printre tarile cu I.D.U. mediu, se numara si China cu 0,777, un stat
dezvoltat din punct de vedere economic, dar cu o rata de dezvoltare
educationala scazuta, ceea ce cauzeaza prezenta acestei tari in clasamentul
mediu. China a inregistrat o continua crestere a I.D.U. de-a lungul anilor, astfel
incat in 1975 indicele era de 0,530, iar in 2005 de 0,777.

Ȋn cadrul clasamentului cu I.D.U. mediu ȋntre 0,700 și 0,799 am putut

observa ca majoritatea statelor au ȋnregistrat o creștere progresiva indicelui,
dar deasemenea, s-au produs și scaderi bruște ale acestuia, de-a lungul anilor.

Este cazul Ucrainei, stat european, care ȋn 1990 a ȋnregistrat un indice

de 0,809, ceea ce o clasa printre statele cu I.D.U. ridicat, iar ȋn anul 1995 a
scazut pana la 0,756, ca dupa 5 ani sa creasca numai pana la 0,761, iar ȋn anul
2005 sa aiba 0,788.

Si Republica Moldova a avut o situatie asemanatoare, ȋn 1990 avand un

I.D.U. de 0,740, care dupa 5 ani a scazut pana la 0,684, ȋn 2000 a mai scazut
ȋnca un pic pana la 0,683, iar ȋn 2005 a ȋnregistrat 0,708.

Tot ȋn categoria tarilor cu I.D.U. mediu intra și statele cu I.D.U.

cuprins ȋntre 0,600 și 0,699, care sunt mult mai putine. Astfel de state sunt
India și alte cateva din Asia, Bolivia și tari din Africa de Sud, dar și Marocul,
Gabonul și Guineea Ecuatoriala.

Acestea sunt tari care au progresat de-a lungul anilor, cu exceptia a 3

state, Africa de Sud, Tadjikistan și Bostwana, care, de la valori ale I.D.U. de
0,745 respectiv 0,705 și 0,674 au ajuns ȋn 2005 la valori de 0,674, respectiv
0,673 și 0,654.

Africa de Sud și Bostwana, deși sunt tari destul de dezvoltate din punct de
vedere economic, cu o valoare a PIB-ului/loc mare, de 11.110 $ americani
respectiv 12.387 $ americani, sunt incluse in aceasta categorie medie datorita
Indicelui Sperantei de Viata care este foarte scazut, de 0,430 și 50,8 ani
speranta de viata la naștere, respectiv 0,385 și 48,1 ani speranta de viata la
naștere.

Din ultima categorie care include state cu I.D.U. mediu, fac

parte cateva tari din Asia precum Pakistan, Yemen, Nepal, Myanmar etc, și tari
din Africa precum Mauritania, Sudan, Uganda, Kenya, Camerun, Ghana, Togo,
Madagascar etc.

Ȋn aceasta categorie, exista și state care au fost incluse pentru prima data ȋn
Raportul Mondial al Dezvoltarii Umane dupa anul 2004. Printre acestea se
numara Timorul de Est, Myanmar și Bhutan.
 Tarile cu I.D.U. ȋntre 0,500 și 0,599 sunt tari care au avut de-a lungul
anilor o creștere a indicelui, dar și care au avut valori mai mari ale I.D.U. și
acesta a scazut din diferite motive.

Dintre tarile cu scaderi bruște ale indicelui fac parte Lesotho, care de la 0,616 ȋn
anul 1995 a scazut dupa 10 ani la 0,549, Swaziland, care de la 0,641 ȋn 1995 a
ajuns la 0,547 și Zimbabwe, care ȋn 1990 a ȋnregistrat un indice de 0,654 iar ȋn
2005 unul de 0,513.

Din categoria tarilor cu Indicele de Dezvoltare Umana scazut,

fac parte doua tipuri: cu indicele ȋntre 0,400 și 0,499 și cu indicele ȋntre 0,300 și
0,399. Ambele cuprind numai tari din Africa.

Ȋn prima categorie, cu Indicele Dezvoltarii Umane ȋntre 0,400 și 0,499

se ȋncadreaza tari precum Senegal, Nigeria, Angola, Benin, Guineea, Zambia,
Coasta da Fildeș, Repubilca Congo, Burundi, Rwanda, Ethiopia, Eritrea, Malawi și
Tanzania.

I.D.U. cel mai mare din aceasta grupa ȋl are Senegalul, 0,499, urmat
de Eritrea cu 0,483 și Nigeria cu 0,470.

Ȋn ceea ce privește Indicele Sperantei de Viata, ȋn fruntea listei se

afla Senegal cu un indice de 0,622 și speranta de viata la naștere de 62,3 ani,
urmat de Eritrea cu Isv de 0,527 și o speranta de viata la naștere de 56,6 ani
și Niger cu un indice de 0,513 și o speranta de viata de 55,8 ani.

Dupa Indicele de Educatie, cele mai dezvoltate sunt Zambia cu un

indice de 0,655, urmata de Nigeria cu un indice de 0,648 și Malawi cu indicele
de educatie de 0,638.

Dupa Indicele de Venit, ȋn fruntea clasamentului ȋntalnim Angola cu

un indice de 0,526 și PIB/loc. de 2.335 $ americani, urmata de Guineea cu
indicele de venit de 0,524 și un PIB/loc. de 2.316 $ americani și Senegal cu un
indice de 0,482 și un PIB/loc. de 1.792 $ americani.

Tarile din aceasta grupa sunt state care au avut și creșteri ale IDU de-a
lungul anilor, dar și state ce au suferit descreșteri ale indicelui. Astfel de tari
sunt Zambia, care ȋn 1985 avea un indice al dezvoltarii umane egal cu 0,489,
iar ȋn 2005 a scazut pana la 0,434, Coasta de Fildeș, cu 0,453 ȋn 1985 și 0,432
ȋn 2005 și deasemenea și Republica Congo, al carei indice a scazut de la 0,430
ȋn 1985 pana la 0,375 ȋn anul 2000 și a crescut ȋn 2005 pana la 0,411.
 Ultima categorie este formata din tarile cel mai slab dezvoltate
din punct de vedere uman, și anume: Ciad, Republica Centrafricana, Mozambic,
Mali, Niger, Guineea-Bissau, Burkina Faso și Sierra Leone, cu cel mai mic I.D.U.
la nivel mondial, 0,336.

Dintre acestea, tuturor le-a crescut valoarea indicelui cu trecerea anilor, numai
Republicii Centrafricane i-a crescut pana ȋn anul 1990, iar dupa anul acesta,
pana ȋn 2005 a ȋnregistrat scaderi, pana la 0,384.

III. CONCLUZII

Ȋn urma analizarii hartii Indicelui Dezvoltarii Umane, am putut observa

faptul ca cele mai dezvoltate tari din punct de vedere uman sunt acelea care au
și o economie dezvoltata, cum ar fi statele Americii de Nord, ale Europei,
Australia, doar un stat din Africa și un numar redus de tari din Asia.

Deasemenea, tarile cu dezvoltarea umana cea mai scazuta sunt cele din
Africa, deoarece acolo gradul de educatie este foarte mic si deasemenea sunt
state sarace din punct de vedere economic, și nu pot asigura un PIB/loc. cu
valori ridicate.

Acest indice nu poate defini singur limitele categoriei tarilor. Este

necesar sa se ia ȋn considerare criteriile istorice, analiza gradului de inegalitate
ȋn privinta repartitiei resurselor, existenta sau amploarea formelor de saracie
profunda, prezenta sau absenta infrastructurilor sociale.

Speranta de viata este foarte importanta, deoarece acest factor poate modifica
foarte mult Indicele Dezvoltarii Umane. De exemplu, un japonez are speranta
de viata mult mai mare decat a unui african din Zimbabwe, deoarece intervin
neajunsurile din domeniul alimentatiei și ȋngrijirile medicale. Ȋn tarile
industrializate exista ȋn medie, un medic la circa 285 de locuitori, ȋn schimb ce
ȋn Africa, unui medic ȋi revin aproximativ 20.000 de locuitori.

De ademenea, ȋn numeroase state din Asia, doar 56 % din populatia

adulta știe sa citeasca și sa scrie, ȋn timp ce rata alfabetizarii la aceeași
categorie este de aproape 90 % ȋn cea mai mare parte a Americii Latine și de 86
% ȋn China, fara a aminti cele mai dezvoltate tari la nivel mondial, precum
S.U.A., Canada, Norvegia etc.

Ȋn concluzie, variatia Indicelui Dezvoltarii Umane este strans legata de

valorile componentelor acestuia (Indicele Sperantei de Viata, Indicele Educatiei,
Indicele de Venit).
 ♣ GEOGRAFIE ECONOMICA MONDIALA, Seminar și Lucrari practice,
Daniel Peptenatu, Cristian Draghici, Andreea-Loreta Cepoiu, Editura
Universitara, București, 2005

♣ Internet - http://ro.wikipedia.org