UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS - SEMESTRUL II -

Prof. Dr. Adriana Băban

1

1.1. InformaŃii generale Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii Cod: PSY 2114 Nr. credite: 6.5 Durată: 1 semestru Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7 An de studiu: II, semestrul II Disciplină obligatorie CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii 1.2. InformaŃii despre titularul de curs: Nume: Adriana Băban Titlu ştiinŃific: Profesor univ. dr. InformaŃii de contact: adrianababan@psychology.ro Orar consultaŃii: joi 12-14 Tutori: Asist.univ.drd.Catrinel Crăciun, Drd. Diana Tăut, Psih. Alina Zlati InformaŃii de contact: sanatatiitutor@psychology.ro 1.3. Descrierea disciplinei: a. Obiectivele cursului: 1. Identificarea rolului factorilor cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali în promovarea sănătăŃii şi în riscul pentru îmbolnăviri. 2. Explicarea mecanismelor prin care sănătatea şi boala sunt codeterminate de factori biologici, psihici, sociali şi comportamentali. 3. Proiectarea de strategii de promovare şi menŃinere a sănătăŃii. 4. Discutarea modalităŃilor de eliminare şi reducere a factorilor de risc pentru îmbolnăviri. b. ConŃinutul cursului: Obiectivele psihologiei sănătăŃii; Modele ale sănătăŃii şi bolii; Rolul cogniŃiilor în sănătate şi boală; EmoŃii şi sănătate; Stil de viaŃă şi sănătate; Comportamente sanogene şi de risc; Stres şi coping; InegalităŃile sociale şi sănătatea; Suportul social; Modele cognitiv-sociale de promovare a sănătăŃii; PrevenŃia primară, secundară şi terŃiară; Programe de prevenŃie comunitare, instituŃionale şi de grup; Comunicarea mesajelor de sănătate; Etica cercetării, evaluării şi promovării sănătăŃii. 1.4. Metode utilizate în cadrul predării: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, dezbaterea, sinteza cunoştinŃelor, descoperire dirijată Seminar: dezbatere, clarificare conceptuală, activităŃi de grup, descoperire dirijată, sinteza cunoştinŃelor. 1.5. CompetenŃe dobândite: Cunoaştere şi înŃelegere • ÎnŃelege rolul psihologiei sănătăŃii în promovarea stării de bine şi reducerea riscului de îmbolnăviri • Cunoaşte principiile şi paradigmele de studiu ale sănătăŃii şi bolii • ÎnŃelege mecanismele prin care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali pot influenŃa sănătatea şi boala • Recunoaşte factorii de risc pentru îmbolnăviri şi factorii de menŃinere şi promovare a sănătăŃii şi stării de bine • ÎnŃelege reperele ce ghidează elaborarea programelor de educaŃie pentru sănătate

2

Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate. Explicare şi interpretare • Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor • Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate • Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup • Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie Instrumental – aplicativ • Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine, dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului) • Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional • Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei) • Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale, experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize). Atitudinale • Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate, fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei • Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru sănătate • Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o îngrijire medicală adecvată • Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii riscului de îmbolnăviri • Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională • 1.6. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asimilarea cunoştinŃelor oferite în cele cinci module presupune atât muncă individuală cât şi întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări sintetice a informaŃiilor aferente fiecarui modul, dar mai cu seama vor fi oferite răspunsuri directe la întrebările ridicate de studenŃi. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta presupune parcurgera suportului de curs şi a materialelor bibliografice anexate fiecărui modul. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune următoarele activităŃi: a. asimilarea cunoştinŃelor din suportul de curs şi bibliografia anexată suportului de curs precum şi rezolvarea sarcinilor aferente fiecărui modul în limita a 2 pagini per modul; b. realizarea temelor de semestru, descrise la finele fiecarui modul. Temele vor fi trimise pe adresa tutorilor pe email sau pe poştă în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei; c. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă (prezenŃă facultativă);

d. realizarea unui proiect care va fi trimis prin poştă în sesiune.

3

Datele celor două întâlniri vor fi anunŃate pe site-ul facultăŃii.imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport. Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs.8. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice. Cluj Napoca 400015. punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%. Sursele bibliografice au fost astfel selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului. ele sunt destinate soluŃionării oricăror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”.5 puncte) (c). adică 7 puncte). la cea de a doua întîlnire se vor discuta ultimele două module şi se va realizeaza o secvenŃă recapitulativă. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă. adică 1. în cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini specifice. respectiv: Republicii 37.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplementare). 4 . alături de alte articole facultative. 1.1. Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in subiectele de examen). sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii.50 puncte) Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea. astfel încât nota finală se va compune din: (a). Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%. . prof. 1.50 puncte).. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module. (b). implicit.9.5 puncte).7. a temelor redactate. Studentii care nu au trimis temele de semestru si proiectul NU sunt primiti in examen. a studiilor de caz). Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%. Adriana Băban (cu specificaŃia numelui cursului: Psihologia Sanatatii) conformă următorului calendar: • 30 martie 2010 (data limită) rezolvările sarcinilor aferente modului I şi II (0.50 puncte) • 30 aprilie 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului III şi IV II (0.50 puncte) • 15 mai 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului V (0. Intrarea in examen ESTE CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului. comprehensiunea fiecărei teorii. . PROIECT: realizarea proiectului de preventie pe baza materialului anexat suportului de curs Termen de predare a proiectului • 6 iunie 2010(data limită) predarea proiectului (1. 1.10. TEMELE aferente fiecărui modul vor fi trimise pe email (adresa de tutori) sau pe poştă pe adresa FacultăŃii. Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza sarcinilor de semestru cât şi a celei finale. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea procesului în învăŃare necesită accesul studentilor la urmatoarele resurse: .acces la echipamente de fotocopiere. . selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare..acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”). De asemenea. adâncirii nivelului de analiză si. adică 1.

Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi) in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota.. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris. 1.11. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.12. StudenŃi cu nevoi speciale: Având în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare, titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. 1.13. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

5

MODUL 1 Noţiuni introductive în Psihologia Sănătăţii ţ ţ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din Psihologia Sănătăţii Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

• • • • •

Să delimiteze domeniul de studiu al psihologiei sănătăţii Să explice caracterul multidisciplinar al psihologiei sănătăţii Să indice dimensiunile, componentele și gradele procesului de sănătate Să explice relaţia dintre sănătate și boală Să prezinte comparativ modelele explicative și aplicative ale sănătăţii și bolii

Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţii ţ precum și modelele sănătăţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul ţ biopsihosocial. Repere istorice Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30 stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat. Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice sau concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi. În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii, psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Atenţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte ţ din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic – pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală. Definirea Psihologiei Sănătăţii ţ Psihologia SănătăŃii este definită ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982). Psihologia SănătăŃii este considerată a fi o disciplină „hibridă”, care combină perspectiva ştiinŃelor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a ştiinŃelor naturale (medicină 2. 1.

6

clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii. 3. Obiectivele Psihologiei Sănătăţii ţ • Promovarea sănătăŃii • MenŃinerea sănătăŃii • Prevenirea îmbolnăvirilor • Tratearea îmbolnăvirilor • Identificarea factorilor (cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali) cu rol în etiologia şi evoluŃia bolilor acute şi cronice • Îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982) • Educarea pentru sănătate • ÎnŃelegerea experienŃei subiective a bolii • Asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale Relaţia Psihologiei Sănătăţii cu alte discipline ţ ţ O înţelegere aprofundată a Psihologiei Sănătăţii necesită cunoștinţe cu privire la contextul în care sănătatea și boala există. În acest sens sunt relevante următoarele domenii de studiu: • Epidemiologia – studiază frecvenţa și distribuţia bolilor în populaţie • Sănătatea publică – studiază sănătatea la nivel de comunitate și nu de individ • Sociologia – studiază societatea, interacţiunile sociale și individul ca membru al unui grup, comunităţi, instituţii o Sociologia medicală – studiază impactul societăţii, a interacţiunilor sociale și a comportamentelor individului în cadrul grupului, comunităţii și instituţiei asupra sănătăţii și bolii • Antropologia – studiază originea speciei umane, istoria și cultura acesteia o Antropologia medicală – studiază reprezentările sănătăţii și bolii și practicile asociate acestora Pe de altă parte, Psihologia SănătăŃii este considerată a fi un domeniu interdisciplinar, utilizând şi punând la dispoziŃie cunoştinŃe şi tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei: • Psihologia socială – studiază modul în care indivizii și grupurile interacţionează • Psihologia dezvoltării – studiază impactul proceselor maturaţionale și a experienţei asupra comportamentului individului • Psihologia pozitivă – studiază resursele personale ale individului (ex. înţelepciune, curaj, optimism, originalitate, talent, responsabilitate, moderaţie, toleranţă) ce facilitează funcţionarea sa optimă • Psihologia clinică – studiază mecanismele psihologice implicate în patologie o psihologia clinică vizează mai ales tulburările mentale, în timp ce psihologia sănătăŃii se focalizează pe starea globală de sănătate, pe rolul factorilor psiho-sociali în etiologia bolii somatice (ex. cancer), pe reacŃia, adaptarea şi recuperarea din boala somatică acută (ex. infarct miocardic) sau cronică (ex. colon iritabil) o conceptele şi teoriile dezvoltate de psihologia clinică (diagnosticul clinic, teoriile anxietăŃii, depresiei, tulburărilor de personalitate) sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăŃii • Psihoterapia şi Consilierea – presupun intervenţie psihologică în scopul ameliorării tabloului clinic (psihoterapie) sau în scopul optimizării, prevenţiei și remiterii problemelor emoţionale, cognitive și de comportament (consiliere) 4.

7

Sănătatea Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaŃionale largi. psihic. abuz de substanŃe. social şi spiritual. biologic. ecologic. Mai mult. sexual. genetici.o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii. comfort fizic. emoŃii. Persoanele cu un nivel scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate nu apelează la servicii de sănătate decât în ultimele stadii ale bolii. Concepte fundamentale în Psihologia Sănătăţii ţ 5. capacitate de confruntare cu stresul fizic. psihic şi social. Îmbunătăţirea alfabetizării cu privire la sănătate presupune intervenţia la nivelul culturii și societăţii. psihică şi socială (Pozitiv) 8 . sociali) • stilul de viaŃă (comportament alimentar. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. chimici. care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. fizici. biochimici) Sănătatea este percepută de mule ori doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni: • Sănătatea ca absenŃă a bolii şi dizabilităŃii (Negativ) VS. Factorii care influenŃează starea de sănătate pot fi grupaŃi în patru mari categori: • factori de mediu (apă. ţ 5. cum sunt cele privitoare la relaŃionarea psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii Temă de reflecŃie nr. la nivelul sistemului de sănătate și cu precădere la nivelul sistemului educaţional. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) definişte sănătatea ca integritate anatomică şi funcŃională. de a te bucura de viaŃă) • Sănătatea ca produs Cauza acestor percepţii laice contrastante percepţiei specialiștilor în sănătate rezidă în nivelul scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate. exerciŃiu fizic) • factori psihici (cogniŃii.1. biologici. aer. modelul de abordare a sănătaŃii este unul holistic. Aşa cum reiese din definiŃia OMS. organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare) • factori biologici (imunologici. sol. ca stare de bine. Acest concept face referire la capacitatea de a lua decizii informate cu privire la propria sănătate. • Sănătatea ca stare de bine fizică. au identificat următoarele percepŃii laice (de simŃ comun) asupra sănătăŃii: • Sănătatea ca un dat natural • Sănătatea ca o valoare • Sănătatea ca dar divin • Sănătatea ca responsabilitate individuală • Sănătatea ca voinŃă • Sănătatea ca drept fundamental • Sănătatea ca lipsă a bolii • Sănătatea ca resursă (de a muncii. lipsa informaţiilor cu privire la tratament conduce la o scădere a aderenţei la prescripţiile specialiștilor în sănătate. percepŃia şi răspunsul la stres) • factori sociali (resurse socio-economice. 1 Explicaţi modul în care cunoștinţele din domeniul psihologiei sociale sau ţ ș ţ dezvoltării pot fi utilizate în psihologia sănătăţii. Un nivel crescut al alfabetizării cu privire la sănătate ar conduce la creșterea speranţei de viaţă la nivelul populaţiei și la eficientizarea furnizării de servicii de asistenţă medicală.

Dimensiunile sănătăŃii • biologică (anatomică. disfuncŃii • abatere de la normă • manifestarea eşecului în adaptare Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu alte concepte: • DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi psihică optimă a individului • Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de autoîngrijire • Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate • SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană. pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi nevoile proprii.2. fie prin 2) prezenţa unor semne obiective. ca şi sănătatea.• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS. boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome subiective. aspiraŃii) • spirituală (valori. 5. fiziologică şi biochimică) • psihologică (cognitivă. componentele şi gradele diferite pe care le presupune. datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă).1. Grade ale sănătăŃii • sănătate optimă • sănătate • sănătate aparentă • sănătate precară • sănătate foarte precară 5. Conceptele de sănătate și boală se află însă 9 .1. relaŃii. este definită în mai multe moduri. emoŃională. religie.2. comportamentală) • socio-profesională (roluri. La nivelul simţului comun.1.1. simptome. sănătatea este o: • stare complexă şi multidimensională • stare relativă şi variabilă • stare procesual-dinamică Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile. disfuncŃiei şi dizabilităŃii • rezistenŃă fizică şi fiziologică • atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii) • asumarea controlului propriei vieŃii • acceptarea de sine • relaŃionare socială pozitivă • stare subiectivă de bine 5.3. iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social. Componentele sănătăŃii • absenŃa bolii. fizic şi biologic (ExperienŃial) În fapt. • Sănătatea ca măsură în care individul este capabil. în funcŃie de perspectiva din care este privită: • formă particulară de existenŃă a materiei vii • consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici • semne. Boală Boala. experienŃe non-cotidiene) 5.

1997 și cadrul conceptual propus de Muldoon.3. respectiv moartea prematură (Sarafino. constituind predictori ai acesteia: • Factori de personalitate : dispoziţia afectivă • Factori cognitivi : autoeficacitatea. Lipsa unui consens în definirea calităţii vieţii a condus la diferite modalităţi de operaţionalizare a conceptului. satisfacţie. controlul reflexelor. fizic. respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea. Dimensiunile calităŃii vieŃii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt : • fizică (mobilitate.pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă. energie) • psihică ( reacŃii emoŃionale.4. semnificaţie) respectiv stare de bine globală și stare de bine specifică unui anumit domeniu de funcţionare (ex. absenŃa durerii. 1998). măsurarea multidimensională a calităţii vieţii (măsurarea globală a stării de sănătate) și măsurarea individuală (măsurarea subiectivă a stării de sănătate). Atenţia acordată unor concepte precum starea de bine sau calitatea vieţii nu are ca rezultat diminuarea rolului integrităŃii somatice şi fiziologice a organismului ci sublinierea faptului că sănătatea nu se reduce la integritate somatică și fiziologică. psihic. Stare de bine În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. funcŃionare cognitivă) • socială (relaŃii interpersonale. Figura 2. carieră). economic. Unul dintre progresele importante făcute în acest domeniu de studiu îl constituie identificarea unor factori ce explică variabilitatea stării de bine. cultural. vitalitate.1). Calitatea vieţii ţ Calitatea vieŃii este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale. standarde și așteptări care pot să reflecte diverse domenii de funcţionare (ecologic. În literatura de specialitate se face distincţia între stare de bine subiectivă (ex. NoŃiunea de calitate a vieŃii este însă una complexă şi multidimensională motiv pentru care în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi cadrul conceptual propus de Browne. Astfel. scop. percepţia progresului în atingerea obiectivelor trasate • Factori comportamentali : participarea la activităţi valorificate • Factori contextuali : suport social Starea de bine presupune : • Acceptare de sine • RelaŃii pozitive cu ceilalŃi • Autonomie • Control asupra propriei vieŃi • Sens şi scop în viaŃă • Dezvoltare personală 5. 2002) (figura 2. fericire) și stare de bine psihologică (ex. comunicare. social).1. s-a propus măsurarea unidimensională a calităţii vieţii (măsurarea unui singur aspect relaţionat cu starea de sănătate). RelaŃia de continuum sănătate-boală 5. îngrijire personală. roluri) 10 .

vârstă și sex). boală. InterelaŃionarea complexă dintre sănătate. În lipsa corecţiilor menţionate anterior. Mortalitate Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi. stare de bine şi calitatea vieŃii Temă de reflecŃie nr 2. recreere.• • • comportamentală (somn. ratele mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex. Explicaţi de ce definirea și operaţionalizarea conceptelor de stare de bine și ţ ţ calitate a vieţii este atât de dificilă ţ 5. Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite.2. Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul Maramureș. de faptul că 11 . O creștere a ratei mortalităţii este un indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării de sănătate. hobby-uri) economică (financiar) independentă (sexualitate) Figura 2. acest rezultat nu este informativ cât timp diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare .5. mărime. alimentaţie.

Modele ale sănătăţii și bolii ţ Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. și de la 74. poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani.7 în cazul bărbaţilor. În Rusia.8 la 57. ca urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate. soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează. responsabilitatea eliminării tabloului clinic revenindu-i personalului medical • Sănătatea se reduce la lipsa bolii. studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp. 1994). deși are unul dintre cele mai ridicate produse interne per capita din lume. Morbiditate Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei.1. unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o anumită boală. 6. fie ei de natură socială sau fizică. respectiv a personalului medical este ignorată • Model cauzal de tip linear (bacil → boală) • Accent pe boală și ignorarea sănătăţii Temă de reflecŃie nr. În acest sens.populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi decât de femei.2 în cazul femeilor.7. rata mortalităţii datorate suicidului). 6. mai specific a scăderii venitului media per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38 %. iar boala la lipsa sănătăţii • Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă • Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice Critici aduse modelului: • Natura dualistică (separarea somaticului de psihic) • Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este ignorat) • Dimensiunea umană a pacientului. 5. Un alt exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. rata mortalităţii infantile) sau la cauză (ex. fie prin calcularea incidenţei. în primul război mondial. Modelul Biomedical Asumpţiile modelului: • Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic • Pacientul este o victimă. speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a crescut cu 12 ani (Evans. iar în rândul femeilor similară cu Chile. există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică. ilustrativ este cazul Statelor Unite care. De exemplu. 5. Speranţă de viaţă ţ ţ Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al speranţei de viaţă. rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex. neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii • Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului.6. 3 Descrieţi comportamentul unui medic care își abordează pacienţii exclusiv ţ ș ţ din perspectiva modelului biomedical și impactul pe care l-ar putea avea 12 . Mai mult. între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63. Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care Japonia o ocupă în clasamentul global. unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o anumită boală.4 la 71. Deși contraintuitiv. modificări explicate prin factorii macro. înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu Cuba. Astfel. din 1960 pînă în 1990.

cele două sunt în continuare conceptualizate ca fiind entităţi separate) • Nu răspunde unor întrebări de natură practică Biologic • Virusuri • Bacterii • Leziuni Psihologic • Comportament • Convingeri • Coping • Stres • Durere Social • • • • • Clasă Grup Muncă Etnicitate Religie Figura 2.3. Model Alternativ Asumpţiile modelului propus de Wade și Halligan (2004) vor fi exemplificate pe cazul unui bărbat de 54 de ani care a suferit un accident vascular cerebral: • Disfuncţiile indivizilor se pot manifesta la două nivele o La nivel somatic → patologie Descrierea medicală obiectivă: accident vascular cerebral ușor datorat hipertensiunii. 1977) Odată cu apariŃia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăŃii şi bolii: • De la boală la sănătate • De la boală acută la boală cronică • De la abordarea curativă la abordarea preventivă • De la intervenţie la monitorizare • De la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate • De la pacient la persoană 6.2. incorporând atât achiziŃiile medicinei biologice. Modelul Biopsihosocial Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacŃie la cel biomedical.3. sociale. pacientul este responsabil pentru starea sa de sănătate • Pacientul nu este o victimă ci este parţial responsabil pentru eliminarea tabloului clinic • Sănătatea și boala se află pe un continuum • Boala poate avea consecinţe psihologice dar poate avea și cauze psihologice • Accent atât pe boală cât și pe sănătate • Accent atât pe tratament cât și pe prevenţie Aspecte pozitive: • Model dinamic • Model sistemic • Model cauzal de tip circular Critici aduse modelului: • Natura dualistică (deși este recunoscută influenţa pe care psihicul o exercită asupra somaticului și viceversa. culturale şi ecologice ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor. cu artrita șoldului drept 13 . Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel. cât şi variabilele psihocomportamentale. Asumpţiile modelului biopsihosocial: • Boala are o cauzalitate multifactorială • Dată fiind importanţa comportementelor în instalarea bolii.această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 6.

ocupaŃie. de unul singur o Participare socială Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată. factori macro-sociali) Intermediari (ex. sistem medical) • criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia PredispozanŃi (ex. sociali) 6. fumatul) 14 . consumul de alcool) Distali (ex. atitudini. în cazul de faţă variabilele de risc. eveniment stresant) De menŃinere (ex. angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă • Interacţiunile sunt analizate la două niveluri o Activităţi orientate spre scop Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a funcţionalităţii în activităţi specifice Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii de a grădinări.Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral sever o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii stângi. familie. pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea accident cerebral vascular în situaţii de stres. prieten Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient Implicaţiile modelului: • Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare • Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului • Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali (personali. Modele de sanogeneză și patogeneză Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii.4. fumatul) De precipitare (ex. valori Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală. ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a șoldului drept Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul stâng sunt disfuncţionale • Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori o Contextul personal → credinţe. poate purta și folosi toate obiectele din casă o Contextul social sau cultural Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor social. așteptări. fizici. fumatul. face cumpărături etc. pescui. convingeri. convingeri. soţ. orice activitate este percepută ca fiind stresantă o Liberul arbitru • Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte o Contextul fizic Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii: • criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire Proximali (ex.

5. 1980): • Regimul de somn (recomandat: 7-8 ore de somn pe zi) 15 .4. RelaŃia dintre factorii de risc și vulnerabilitatea pentru boli 6. un studiu corelaţional a identificat 7 astfel de comportamente (Breslow & Enstrom. Modele generale și specifice Modelele generale fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu starea de sănătate în general. În acest sens.• • • • Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta: CondiŃii de risc Grupuri de risc Comportament de risc Factori de risc RelaŃia dintre risc şi boli (adaptat după Naidoo şi Wills. 1998) CondiŃii de risc: • Sărăcie • Discriminare socială • InegalităŃi sociale • LocuinŃe precare • Muncă stresantă • Mediu poluat Comportamente de risc: • Consum de droguri • Abuz de alcool • Fumat • Sex neprotejat • Sedentarism • Dietă nesănătoasă Grupuri de risc: • Şomeri • ImigranŃi • MinorităŃi etnice • Homosexuali • Părinte unic • ÎnsinguraŃi Creşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite: • Boli cardiovasculare • Artrite • Cancer • Astm • Diabet • Boli infecŃioase • Status de HIV pozitiv Factori de risc: • Hipertensiune arterială • Hipercolesterolemie • Obezitate • Stimă de sine scăzută • Control redus • Pesimism Figura 2.

autorii au sugerat faptul că starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus. În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc. învăţarea vicariantă. calitatea vieŃii. bază genetică pentru uzul de alcool) • Factori sociali (ex. Leventhal și colab. prezintă dimensiunile. • • • • • • REZUMAT Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii. durerea. De asemenea. SARCINA DE SEMESTRU MODUL I 1. Sunt abordate conceptele de starea de bine. oboseala) • Sistemul de credinţe al individului • Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu o boală specifică. tipul A de comportament este o cauză specifică bolilor coronariene. întăririle primite din mediu. • Factori genetici (ex. DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial 16 . componentele şi gradele procesului de sănătate. Lucrarea de evaluare nr.Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi) Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese) Fumatul (recomandat: a nu se fuma) Greutate (recomandat: greutate normală) Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate) Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate) Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. În acest sens. sugerând faptul că o combinare a acestora ar putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate. Astfel. 1 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial. dacă comportamentul alimentar. frica. normele sociale) • Factori emoţionali (ex. activitatea fizică și fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene. morbiditate. argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu sănătatea. sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii. mortalitate și speranţa de viaţă. Descrieţi comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectiva modelului biomedical şi impactul pe care l-ar putea avea această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 2. tensiunea) • Simptomele percepute (ex. modelarea. stresul. (1985) au descris o serie de astfel de factori. anxietatea. comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea. Mai mult.

W. (2004) The biopsychosocial model 25 years later: principles. Bibliografie pentru acest modul Borrell-Carrio F. 108.Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare). 101-104 Ogden J. Berkshire: Open University Press and McGrawHill Sarafino E. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology. Annals of Family Medicine. New York: John Wiley & Sons Sutton S. Baum A. Johnston M. Biopsychosocial Interactions. Suchman A. (1990) Health Psychology. fie prin calcularea incidenţei Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintrun an la numărul de decese din anii precedenți 17 . (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare systems? British Medical Journal. London: Sage Publications Ltd Wade D. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul disciplinei).P. identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei.M.. 1398-1401 Glosar de termeni Calitatea vieŃii = percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii. Epstein R. Health Education. practice. 2. prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor.. (2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century.. Halligan P.L. (2004) Health Psychology Textbook. 576-582 Kickbusch I. and scientific inquiry.T.. 329.

sens şi scop în viaŃă. ca stare de bine Stare de bine = presupune acceptare de sine. relaŃii pozitive cu ceilalŃi. sociali. social şi spiritual. culturali şi ecologici ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor Sănătate = integritate anatomică şi funcŃională. autonomie. biologic. dezvoltare personală 18 . comfort fizic. control asupra propriei vieŃi. capacitate de confruntare cu stresul fizic. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. psihic. psihic şi social.Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic Model biopsihosocial = model ce consideră atât factorii biologici cât și cei psihocomportamentali.

MODUL 2 Rolul factorilor cognitivi în sănătate Scopul modului: Cunoaşterea factorilor cognitivi care influenŃează sănătatea şi a mecanismelor prin care aceştia acŃionează pentru a influenŃa sănătatea şi stilul de viaŃă. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. studenŃii trebuie să poată: • • • • • • • • • • Să explice rolul convingerilor despre sine. emoŃional. Este exemplificată legătura dintre cognitii si modificarea stilului de viată prin prezentarea a trei modele social-cognitive relevante pentru explicarea si modificarea comportamentelor de sănătate. adică de protecŃie pentru sănătate. cum sunt optimismul. controlul perceput. Teoria social-cognitivă furnizează cadrul necesar pentru studierea relevanŃei personalităŃii în contextul vulnerabilităŃii şi rezistenŃei la stres şi boală. Sunt puse în discuŃie mecanismele prin care cogniŃiile au efecte benefice asupra stării de sănătate. stima de sine.1 Rolul teoriei social-cognitive a personalităŃii în psihologia sănătăŃii În încercarea de a depăşi controversele privind rolul factorilor interni sau externi în înŃelegerea personalităŃii. sentimentul de coerenŃă şi robusteŃea. 2. Variabilele personale sunt derivate din înŃelegerea mecanismelor şi proceselor cognitive care influenŃează funcŃionarea individului în toate aspectele sale: motivaŃional. 19 . Teoria social-cognitivă respinge taxonomii şi evaluări globale ale personalităŃii tipice teoriei trăsăturilor şi încearcă să ofere informaŃii explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman. Sunt prezentate cogniŃiile care au rol de sanogeneză. lume şi viitor în sanogeneză şi patogeneză Să definească autoeficacitatea percepută şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească stima de sine şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească controlul perceput şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească robusteŃea şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească sentimentul de coerenŃă şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească optimismul şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să numească ce alte forme de control relevante în menŃinerea sănătăŃii Să explice legătura dintre cogniŃii şi stil de viaŃă Să descrie principalele modele social-cognitive ConŃinutul modulului doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. lume şi viitor în medierea relaŃiei dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. teoria social-cognitivă sugerează că personalitatea este întotdeauna un produs al interacŃiunii dintre organism şi mediu. comportamental. autoeficacitatea.

self 20 . Un termen relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986). că ideile sunt internalizări ale practicilor sociale. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează comportamentul pe baza expectanŃelor. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. identitatea socială. Aşa cum am arătat mai sus. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci declanşarea comportamentului.Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea mecanismelor psihologice cu factorii de mediu. De exemplu. Prin studierea modului în care persoana selectează. lume şi viitor. comparaŃiile cu indivizii din grupul de referinŃă. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”. ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin includerea perspectivei viitorului. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”). Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. susŃinută de modelul situaŃionist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema. în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă. reprezentări mentale. poziŃia. Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc cogniŃiile referitoare la sine. susŃinută de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului. evocă. Diferite comportamente pot să exprime acelaşi mecanism. Discriminarea şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori. Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul mecanismelor cognitive. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism reactiv la mediu. acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea umană. Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre stimul. dar mai ales acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale. scheme mentale sau cogniŃie. se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi răspunsului uman. Deseori se utilizează şi alŃi termeni. totodată furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe. a planificării şi predicŃiei. oamenii nu numai că reacŃionează la mediu. aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii. Adoptând acest punct de vedere. termen preluat de la Kelly. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune. Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării. structurează cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoanămediu. Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi discriminarea la nivelul comportamentului manifest. deci comportamentul este în mare măsură discriminativ şi dependent de context. Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să inhibe persoana în comportamentele sale. Pe această constatare se bazează diversele forme de terapie prin imagerie. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. a anticipării situaŃiilor şi consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. cum sunt presiunea timpului. precum convingeri. Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi explicaŃii cauzale. Autorii subliniază că facultatea de a gândi este la om un proces modelat social. prin care lumea este percepută.

evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea obstacolelor. AE percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea scopurilor propuse este mai înalt. în aceste cazuri. Conform definiŃiei lui Bandura. p. autoeficacitatea se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988.1 Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. emoŃii. care la rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse. Aşa cum Bandura sugerează. AE ca proces cognitiv generează opŃiuni. autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică. procese motivaŃionale. Aceşti factori contribuie. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia potenŃării sau reducerii eficienŃei lor. PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia eşecului sau a performanŃei reduse. îşi monitorizează progresele în funcŃie de experienŃa anterioară. propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală. fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei. după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. Autoeficacitatea În teoria social-cognitivă a personalităŃii. Conceptul de autoeficacitate (AE). 1). recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces. comportamente sociale învăŃate şi mecanisme fiziologice şi biochimice. Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în psihologia sănătăŃii. PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de 21 . Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un nivel înalt de distres (Barlow. aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual. dar şi optează pentru anumite sarcini. Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului. Factorii constituŃionali pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau ameninŃător. la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu. insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii. alături de cei situaŃionali şi de procesele cognitive şi motivaŃionale. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi îndreaptă atenŃia spre propria persoană.concept). Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute.2. Paradigma socialcognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin. Temă de reflecŃie nr. pe lângă reprezentări cognitive. Anxietatea este indusă de cele mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping. Altfel spus. motivaŃii. 1991). îşi dozează efortul. Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative. idei şi comportamente. Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul cercetătorilor de diverse orientări teoretice.

În contrast cu acestea. 1990) demonstrează că AE percepută are un important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun.3. Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei. persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. • experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă. 1990 b). Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de iniŃiere şi implicare în sarcini. alŃi cercetători sugerează că SS este determinată de combinaŃia dintre evaluarea propriei valori şi abilităŃile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. Cercetările lui Bandura şi colab. 2 Sugerati patru modalităti de crestere a auto-eficacitătii în cazul unei persoane care doreste să se lase de fumat. Unii autori văd SS ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane (Rosenberg. Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE. • persuasiunea verbală şi • starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii. PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului imun (Bandura. dar nu crede că va reusi să facă acest lucru. 1965). 1993). fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a 22 . Stima de sine Stima de sine (SS) este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine şi este definită în multiple moduri. dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. dublate de un autocriticism excesiv. clasa socială. Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la frică" care poate culmina cu atacul de panică. Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser. Bandura. În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte. 2. Alte cauze ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte. considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii. Creşterea nivelului celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului de AE (O'Leary. Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la anxietate. Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun. Nu fără de critici. scopuri stringente. 1993). percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE individuală. 1994). RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile (eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente adecvate (Bandura. 1988).percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru surse majore de informaŃii: • performanŃele anterioare. Temă de reflectie nr. AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly. (O'Leary. percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin. Aşa este grupul de apartenenŃă. 1982). Brown. Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează. Cioffi şi Taylor.

natura relaŃiei este controversată. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de stimă de sine nu este nouă în psihologie. Temă de reflectie nr. Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaŃia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi relativ stabilă. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie şi autoîntărire (Kaplan. tind să experienŃeze afecte negative de genul depresiei. cu lupta pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor. Locus de control Conceptul de locus de control (LOC) este introdus de Rotter (1966). neimplicat afectiv. Cu alte cuvinte. cu optimismul privind performanŃele viitoare. în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi. Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine este o dotare elementară a condiŃiei umane". controlabile sau necontrolabile. Stima de sine crescută se asociază cu expectanŃe pentru succes. 1996).respinge atributele negative. de origine psihanalitică. anxietăŃii. AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale. Al treilea punct de vedere. SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. a personalităŃii. Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă. Deşi confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia. Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine. El se simte bine sau rău în funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine.4. Care sunt diferentele si asemănările importante dintre aceste două concepte? 2. Aron Beck relevă rolul major al SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. a resurselor de coping şi moderează efectele confruntării cu circumstanŃele stresante. atunci când omul este confruntat cu propria fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor. CogniŃiile şi sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească imaginea de sine. Omul nu poate gândi despre sine detaşat. clinică. Există teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală. a dezvoltării. 3 Analizati comparativ conceptele de stimă de sine si de autoeficacitate. mâniei. 23 . consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere ca fiind externe. AlŃi autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. convingerile negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. relativ stabilă. a sănătăŃii. în acelaşi timp poate fi considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative. SS este considerată a fi o caracteristică esenŃială în sănătatea mentală. stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de altfel toate atitudinile). Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. Se asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor. Conceptul îşi are originea în teoria învăŃării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială. Caracteristicile cogniŃiilor şi sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant. Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre sine. datorită anticipării eşecului.

atribuirea ş. Studii recente susŃin modelul bidimensional. Astfel copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară. Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum sunt: alienarea.la controlul asupra sistemului socio-economic şi politic. clare şi lipsite de confuzie.efortul depus pentru a obŃine controlul. utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale. • Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor. Totodată. Pentru dezvoltarea internalităŃii. şi c) comportamental . Există cercetători care consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că • 24 . şansă sau puterea altora. Când un cadru social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară. copiii chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani. nevoia de succes. o orientare predominant externă. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum. la fel ca şi copii negri din Africa de Sud faŃă de cei albi. dar uneori chiar o reprimă sau blamează. Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate. situaŃiile obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul generalizat. În prezent există conceptualizări diferite a LOC. acestea fiind cauzate de destin. subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. educativ-constructive. persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern. Rotter descrie LOC ca o trăsătură unidimensională. o dată cu înaintarea în vârstă sau prin confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern. Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. se arată că oamenii tind să adopte. autonomia. că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse. convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor. autonomie şi întăriri pozitive. Se apreciază că persoana cu orientare internă este: (a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu. şomajul). Mecanismul ipotetic prin care LOC extern devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic. Alte studii. ce acordă încredere. Societatea vestică valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale. competenŃa. DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi. ca în cazul societăŃilor dictatoriale. Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior dezvoltate. iar a doua . b) preferinŃa şi nevoia controlului. Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale (musulmane sau hindu) şi cele occidentale.a. Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale consecvente. În acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare învăŃată. ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă. Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin normele şi valorile sale internalitatea. aceiaşi persoană putând manifesta orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional. dar cu statut socio-economic diferenŃiat. privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii. (b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec. DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: a) cognitiv.Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot influenŃa evenimentele. (c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi (d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu.

familie. Temă de reflectie nr. Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor. cu efecte negative). al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante. Trăsătura rezultă din percepŃia controlului personal. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda 25 . robusteŃea implică următoarele trei caracteristici: • control • angajare • provocare/stimulare. 4 ExemplificaŃi cum aŃi integra conceptul de locus de control într-un program de control al stresului. Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate. Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul stresului şi incidenŃa bolilor. Conform autoarei. emoŃional şi comportamental. angajarea se referă la abilitatea de a crede în importanŃa acŃiunilor întreprinse. elaborat de către Wallston et al. această convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu. îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează. Internalitatea. relaŃii interpersonale. de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând suficientă importanŃă succeselor). RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de personalitate. datorită flexibilităŃii cognitive şi toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi benefice. RobusteŃea Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. Pornind de la conceptul de locus de control. Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus. instituŃii sociale. protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control. de a-şi asuma cu responsabilitate propria soartă. (2) controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin. (1978). convingerea că evenimentele au sens şi semnificaŃie. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor externi. Controlul intern se referă la convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală. Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o sursă de sanogeneză.doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul de Control al SănătăŃii. Antonovski (1991) interpretează contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară între tipurile de LOC.5. care implică convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor. Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală. Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical. manifestă la nivel cognitiv. Altfel spus. de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii: profesie. ce obiective aŃi propune pentru a reduce stresul? Care ar fi modalităŃile prin care o persoană ar putea dezvolta un locus de control care să ajute la controlul stresului? 2.

În ciuda numelui. de la observaŃii empirice la formulări riguroase ale modelului de sanogeneză. convingere sau imagine coerentă despre lume şi sine. SC nu este conceptualizat de autor ca o trăsătură de personalitate în sensul clasic al conceptului de trăsătură. În urma interviurilor cu supravieŃuitorii lagărelor de concentrare. consideră că poate aproxima răspunsul. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. Sentimentul de coerenŃă (SC) este definit de autor ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care persoana are convingerea că: (a) stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. iar parcursul ştiinŃific al autorului. îi poate atribui un sens. RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele bogate. redundantă. propuneti trei modalităti de dezvoltare a acesteia în cadrul unui program de prmovoare a sănătătii la adolescenti. Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. "Dezvăluirea" secretului sănătăŃii este făcută de autor în celebra sa carte Unraveling the Mistery of Health (1987). Fundamentul teoretic al conceptului se bazează. după afirmaŃia autorilor. Chiar atunci când evenimentele se derulează intempestiv ele pot fi explicate şi ordonate. adolescenŃă şi tinereŃe. este redat în Personal Odyssey in Studying the Stress Process (1990). variate şi recompensatorii avute în copilărie. O persoană cu SC anticipează evenimentele din viitor datorită caracterului lor previzibil. consistentă şi nu haotică. Sentimentul de coerenŃă ExperienŃe de viaŃă concrete şi dramatice ale unor semeni au influenŃat în mod covârşitor activitatea de sociolog şi cercetător a lui Antonovski. 2. Indiferent că îi spunem sentiment. poartă numele în opinia autorului de sentiment de coerenŃă (sense of coherence). absolventul eminent în sociologie a universităŃii Harvard este impresionat de atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă şi de echilibrul emoŃional a unora dintre aceştia. prea puŃini psihologi îşi îndreptau atenŃia spre această asociere. coping şi sănătate este întâi schiŃată de Antonovski în cartea Health. dar şi al recuperării din experienŃe ce au anihilat psihic şi/sau fizic atâtea mii de oameni? După trei decenii de cercetări în sociologia medicală. Allport. "Misterul" menŃinerii sănătăŃii în ciuda unor adversităŃi uneori extreme. Astăzi conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări.stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori sub numele de robusteŃe. devenit unul dintre cei mai prodigioşi cercetători ai domeniului. 5 Pornind de la componentele robustetii.6. InformaŃia generată de situaŃie este decodificată la nivel cognitiv ca fiind clară. Ce determină situarea unor supravieŃuitori ai holocaustului spre polul de bunăstare psihică şi fizică a continuumului sănătate-boală? Care este secretul nu doar al rezistenŃei psihice şi fizice evenimentului traumatic. (b) are resurse de a face faŃă stimulilor. coerenŃa derivă din sinteza celor trei caracteristici descrise în definiŃie: • comprehensiune • control • scop Comprehensiunea se referă la gradul în care persoana poate înŃelege situaŃia prin care trece. accidentală sau inexplicabilă. judeca şi interpreta lumea şi pe sine". Temă de reflectie nr. pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E. (c) solicitările au sens şi scop. 26 . RelaŃia dintre stres. sentimentul de coerenŃă nu se referă nici la un aspect emoŃional al personalităŃii. structurată. Antonovski. Stress and Coping încă din 1979 când. SC este "o caracteristică esenŃialmente cognitivă ce exprimă modul persoanei de a percepe.

a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere implică de asemenea SC redus.Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei. Conform lui Antonovski. A înŃelege. Dacă primele două componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC. Scopul subliniază importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi. am adăuga noi) reprezintă conŃinutul sentimentului de coerenŃă. Evident. Pentru unii această lume este mai îngustă. conflicte. eşec. În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale. "Resursele disponibile" nu se referă doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei. consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor. Moartea. controlează. DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea controlabilităŃii. să-şi înŃeleagă propriile gânduri. a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. prieteni. O astfel de persoană va considera important mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. Considerăm că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege. dar persoana le poate găsi explicaŃii. Aşa cum am arătat. ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată. ea nu se va simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative. medic. sentimente sau comportamente. cea din urmă reprezintă elementul motivaŃional al SC. Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. organizaŃie etc. ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. colegi. prieteni. în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe întregul mapamond. Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. eşecul pot avea loc. activitatea definitorie pentru individ (ex. şi pe sine în raport cu ea. decese). SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani. Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi. Fără o anumită continuitate între trecut. pentru alŃii mai largă. haotice. criterii pentru stabilirea priorităŃilor. percepe finalitatea sau nu a evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ stabilă. războiul. izolare. aceasta este transformată în 27 . prezent şi viitor. SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea. repere. uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să înŃeleagă lumea sa. chiar într-o lume în continuă schimbare sunt necesare anumite reguli. Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la SC: • consistenŃa experienŃelor • dificultatea sarcinilor • participarea la decizie. Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. Când altcineva decide în locul unei persoane. profesie) şi probleme existenŃiale (ex. colegi). DiferenŃele individuale se manifestă nu numai în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. a avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin. totuşi. sau a celor care determină destinul personal. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe cineva apropiat. în această categorie se includ toate resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie. Conform lui Antonovski (1987). Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii. fără un minim grad de integrare şi armonie. sfera relaŃiilor interpersonale (familie. oricât de îngustă ar fi lumea unei persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi sentimente). Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii scopului acŃiunii. În opinia personală. divinitate. Ce reprezintă lumea pentru un individ? Cu siguranŃă. Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al subsolicitării. Dacă persoana se confruntă constant cu mesaje diferite.

Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de bine.7. savurează mai mult viaŃa.caracterizat prin expectaŃii negative privind efectul acŃiunilor întreprinse. Optimismul Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression. 6 AnalizaŃi comparativ sentimentul de coerenŃă şi robusteŃe. Care sunt asemnănările şi deosebirile relevante dintre aceste două concepte? 2. se ajustează mai eficient la stres şi boală. Development and Death de către Seligman şi colab. investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma. Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor. evitare şi negare. în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ. De altfel. Persoanele care privesc viaŃa cu optimism . poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului. Temă de reflecŃie nr. a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri prin renunŃare. relativ stabilă. în acest sens sunt copiii care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta. redusă sau tolerată. În acest sens. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atribuŃional intern. unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat". prin practicarea unor comportamente sănătoase (alimentaŃie. optimismul poate influenŃa starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de 28 .evaluează pozitiv mediul social şi fizic. Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice. PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi Carver. de asemenea. carte care indică noua orientare din Psihologia SănătăŃii. sociale sau etnice ale SC.obiect. Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală. prin negare şi retragere. În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist . de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. În studiile lui Scheier şi Carver (1986) efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii chirurgicale cardiace. consum redus de alcool etc. În general. S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea fizică şi psihică.) starea de sănătate este întărită. optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi rata de supravieŃuire. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex. optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse. stabil şi global. exerciŃiu fizic. datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină sănătatea chiar în condiŃii de stres acut. Nu pot fi omise nici originile culturale. Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres. prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei problema stresantă este soluŃionată. (1975). Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea emoŃională şi fiziologică este mai redusă. 1989). 16 ani mai târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism. în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stres şi la boală. În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc.

persoane represive (care îşi reprimă această nevoie). Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect benefic asupra sănătăŃii. Temă de reflecŃie nr. chiar în absenŃa acestuia. sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile. cu efecte benefice pentru sănătate. are o relevanŃă semnificativă în abordarea sănătăŃii şi bolii. Alte forme de control Conceptul de control. cât absenŃa pesimismului. Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă. de prevenire a îmbolnăvirilor sau de recuperare din boală. cunoştinŃe) • cognitiv (convingeri raŃionale) • emoŃional (reducerea anxietăŃii. transformand-o în activare. care duce la iluzie a controlului. Factorii cognitivi amintiŃi în paragrafele de mai sus au fost integraŃi în mai multe modele care şiau propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc şi cum poate fi modificat stilul de viaŃă pentru a promova sănătatea. schimbare.stres acut. suntem expuşi stresului. 1986). 2.8. 8 Pornind de la formele de control. optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor.9. depresiei) • comportamental (renunŃarea la fumat) • fiziologic (biofeedback) • decisional (a lua decizii potrivite situaŃie) • retrospectiv (a înŃelege de ce s-a intimplat) Persoanele pot să difere între ele şi în funcŃie de: • nevoia de control (persoane senzitive-cu nevoie de a înŃelege şi controla vs. 1977. Din argumentele aduse. În schimb. Temă de reflecŃie nr. În activităŃile de promovare a sănătăŃii. • percepŃia controlului (unii au o tendinŃă de a percepe că deŃin controlul. Cele mai cunoscute modele cognitive sunt modelul învăŃării sociale (Bandura. predictibilitate. următoarele forme de control sunt importante a fi oferite: • informaŃional (ex. au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului. decizie. rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefice. exemplificaŃi cum ar putea fi utilizată fiecare dintre acestea în promovarea sănătăŃii. care până la un punct poate avea un efect benefic asupra sănătăŃii mentale. În ciuda unor rezultate încurajatoare. 2. neutralizează efectul stresant al unor situaŃii cu cerinŃe multiple. operaŃionalizat în înŃelegere. în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv. Rolul cogniŃiilor în modificarea comportamentelor CogniŃiile influenŃează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaŃă sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăŃii unei persoane. modelul convingerilor despre sănătate 29 . 7 ExemplificaŃi cum se comportă o persoană optimistă şi una care manifestă optimism nerealist într-o situaŃie stresantă de pierdere a locului de muncă. divinitate sau ajutorul unui prieten. atunci cand suntem obligaŃi să ne confruntăm cu un număr mare de cerinŃe în condiŃiile unui nivel redus de control. învăŃare. acŃiune. cu efectul său imunosupresiv. Conform modelului lui Karasek şi Theorell (1992) nivelul crescut de control.

AlŃi factori care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă. Fishbein.”).9.1. • severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament . 1988). 1985): conform acestui model (figura 4. 1985.adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc . • a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală. broşuri). 1974. presiunea grupului). s-au prezentat persoane care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice. 1977. Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin intermediul mai multor canale media (TV. 30 .(Rosenstock & Becker. b) convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”).) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de: • percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc. a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea. Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen sau patogen. în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă. variabile psihosociale (caracteristici de personalitate. norme sociale. 2.2. c) convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”). găteau sănătos etc. dacă o persoană suferă un infarct miocardic. sex. radio. variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală). rasă. 1986) este un model explicativ care ne arată că. datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite de la grupul de apartenenŃă. Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea unui comportament. Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. • autoeficacitatea. comportamentele sunt învăŃate prin imitare. De exemplu. etnie). 2004). Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaŃă sanogen. 2.9. Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport. prieteni. Alfel spus. 1974. Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viaŃă sănătos. Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt: • determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale) • cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc) • expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament) • auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes) • învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora) • întăriri (recompense pentru anumite comportamente) O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de massmedia. În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele publicitare. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului sanogen. Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al.. Modelul învăŃării sociale (Bandura. percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”). şi • avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament (sănătos sau de risc). 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen.1. De exemplu. Becker.

Becker. Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. adică modul în care persoana percepe încurajările celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. colegii mei fac sport. 1985. Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen. fraŃii mei îşi fac regulat controlu medical). este înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată . care pot fi norme descriptive. 1985. 1974) 2. sau norme injunctive. ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de alcool) . Prin urmare. „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”). norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. adică ce crede o persoană despre modul în care anturajul apropiat se comportă (ex. atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un anume comportament. IntenŃia este la rândul său determinată de atitudini. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea anumitor comportamente sanogene.3. Normele subiective. ştiu unde trebuie să merg pentru testul Papanicolau . Aceste norme subiective crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente. prietenii mei fumează.9. Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a adopta acel comportament ( de ex. pot să mă las de fumat . Alte două componente esenŃiale ale modelului TCP. pentru schimbarea unor comportamente de risc. precum şi timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen. respectiv patogene. prietenii mei doresc ca şi eu să încep să consum alcool . iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament. sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). 1991).Comportament de risc Vulnerabilitate personală Severitatea bolii IntenŃie Comportament sănătos Autoeficacitate Cost / beneficii comportament sănătos Figura 1. al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra 31 . sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice . respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic). este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km . alături de norme şi atitudini sunt : controlul comportamental perceput (ex. Fishbein. este o prostie să mă las de fumat ). IntenŃia reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul. este necesară intervenŃia la nivel atitudinal. sau este plictisitor să am grijă ce mânănc . prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină. Aceste convingeri iau forma unor norme subiective. 1988) face parte din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate (figura 1). Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock.

adică Health Action Process Approach este tot un model cognitiv de schimbare comportamentala. Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru 32 . In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea („cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”). In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriuzisa a acestuia.” • motivaŃia de acceptare a convingerilor celorlalŃi “Vreau să fac sport pentru că şi prietenii mei fac sport. Teoria planificării comportamentale Atitudinile specifice faŃă de comportament • convingerile despre consecinŃele unui comportament “Dacă voi face aerobic mă voi simŃi mai atractivă” • evaluarea consecinŃelor comportamentului “Este important pentru mine să mă simt atractivă” Normele subiective faŃă de comportament • convingerile normative “Prietenii mei fac sport. expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala cardiovasculara”). Factorul cognitiv este reprezentat de formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in parc. Figura 2. exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg). Modelul HAPA (Schwarzer.” (control intern) “Voi avea acces la o sală de sport. Schwarzer sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si comportament. Factorul situational este reprezentat de suportul social primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor situationale (de ex. Un anumit comportament de sanatate (ex. Schwarzer (1992) critica Modelul coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia cauzalitatii.acelor comportamente de risc. şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a comportamentelor sănătoase.” INTENłIA de a realiza un comportament “IntenŃionez să merg la o sală de sport regulat să fac aerobic.4.” (control extern) 2. Exercitiul fizic) este initiat si mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei.” COMPORTAMENT “Fac aerobic de trei ori pe săptămână. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model. chiar daca este frig afara sau ploua).9.” PercepŃia controlului comportamental “Voi fi în stare să fac aerobic regulat. 1992). Prin urmare. In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si comportamentali. in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de sanatate. deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea comportamentului. care nu este scutit nici de critici.

2. are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. medicul şi familia evită să răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive. precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea comportamentelor de sanatate. 3. Autoeficacitatea. screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea fumatului. robustetea. Care sunt principalele asemănări şi deosebiri dintre aceste modele? Ce critică aŃi putea adresa acestor modele? Rezumat: Modulul doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. lume şi viitor si discută modul în care acestea mediază relaŃia dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. 4. iar mecanismele prin care aceste cogniŃii au efecte benefice asupra stării de sănătate sunt analizate si puse în discutie. Lucrare de evaluare nr. demonstrand in cadrul mai multor studii ca acestea sunt cognitii diferite. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin rationale. 9 RealizaŃi o analiză comparativă între modelele social-cognitive. optimismul si controlul perceput sunt descrise. De asemenea. IlustraŃi. cum ar fi emotiile.2: 1. este discutat modul în care cognitiile influentează stilul de viată sănătos si de risc. Sunt prezentate cogniŃiile care joacă un rol important în sanogeneză. 5. dependenta de domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul. În acest context sunt prezentate principalele modele social-cognitive de modificare a comportamentului. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru realizarea unui program de preventie a fumatului. pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul nerealist. autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia. 33 .preponderent extern. adică sunt protectoare pentru sănătate. De asemenea. Temă de reflecŃie nr. I s-au făcut numeroase analize. stima de sine.A. ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor. M. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. sentimentul de coerentă.modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in practica. utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi adoptarea exercitiului fizic. Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. iar celălalt .

Are următoarele componente: control. Open University Press. angajare şi provocare/stimulare Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. Sarafino. Sallis.. Sentimentul de coerenŃă are trei componente principale: control.preponderent extern.. emoŃional şi comportamental. solicitările au sens şi scop. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. E. New York: Wiley. Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare). Glosar Auto-eficacitatea = reprezintă convingerea unei persoane că deține capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative RobusteŃe = este definită ca o dispoziŃie de personalitate. comprehensiune şi scop Optimism = este definit drept o tendinŃă generală. Cluj: Imprimeria Ardealul. Norman.. R. A. Buckingham. New York: McGrawHill. Kaplan. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi calendarul disciplinei). iar celălalt . P. M. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions.Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii 34 . (1991) Health Psychology. and Patterson.Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. Predicting health behavior. T. (1993) Health and Human Behavior. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. J. S. Conner.SARCINA DE SEMESTRU MODUL II 1. p 115-132. Consiliere educaŃională. Taylor. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. relativ stabilă. manifestă la nivel cognitiv. (2001). Bibliografie Bibliografie Băban. are resurse de a face faŃă stimulilor. New York: McGraw-Hill.. (1995).

controlabile sau necontrolabile 35 .Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern.

Osgood (1966) continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale. dezgustul. & McNeil. Pornind de la relationarea emotilor cu cogitiile se explorează legătura emotiilor cu sănătatea si a mecanismelor prin care emotiile pot duce la îmbolnăviri.1. Se descriu principalele teorii (cibernetică şi a eşecului în autoreglare) care postulează existenŃa unei relaŃii strânse între tipurile de emoŃie experienŃiate şi scopurile (de sănătate) ale individului. In 1980. În acest context se detaliază si modul în care diferite tipuri de personalitate se asociază preponderent cu emotii specifice care determină sănătatea sau boala. bucurie) 36 . bucuria si tristetea. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind de la manifestarea acestora. Bucurie/tristete. respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care infatisau diferite expresii faciale. emotii si sănătate Prezentul modul porneste de la definirea emotiilor si diferentierea între afectivitatea pozitivă si negativă si continuă cu explicarea legăturilor care există între emotii si cognitii. Plutchnik a propus un alt model. Acesta este compusa din opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex. Wundt (1896) considera ca in urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni: placut/neplacut. furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul cercului (de ex.1. Aceste tipuri de emotii sunt considerate universale si innascute. dispret). Pe baza acestor fotografii. ne directioneaza si ne mentin comportamentele (Rubin. regret. Iubire. şi se analizează mecanismele prin care emoŃiile pot fie facilita.MODULUL 3 EmoŃii şi sănătate Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile. Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente. tristete. calm/agitat si relaxare/tensiune.1 DefiniŃie şi clasificări Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza. 1983). dar adauga componentele de control si activare. cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. • componenta subiectiva (de ex furie. surpriza. fie inhiba urmărirea acestor scopuri. Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca stiinta. EmoŃiile 3. repectiv o „roata a emotiilor”. furia. Eckman si Friesen (1972) au identificat sase emotii primare: frica. Aproape un secol mai tarziu. studentii trebuie să • • • • • • • Să definească emotiile Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă Să explice relatia dintre cognitii si emotii Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în autoreglare Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în sănătate Să explice rolul emotiilor în sănătate Să explice relatia dintre personalitate. 3. deoarece pe baza expresiilor faciale care le caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi.

paloarea sau transpiratia in exces si senzatia de „nod in gat”. La fel. deci cum ar putea acesta sa preceada emotiile? Teoria lui Cannon si Bard sustine ca sistemul nervos autonom raspunde la fel in cazul tuturor emotiilor. James (1890) si Lange au dezvoltat o teorie asupra emotiilor in care emotiile apar ca rezultat al perceptiei unor modificari fiziologice in corpul nostru. in cazul oamenilor. Autorul sustinea ca modul de exprimare al emotiilor a evoluat deoarece detinea o functie adaptativa. Schachter (1964) a elaborat o teorie cognitiva pentru a explica cum apar emotiile.• • componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a sistemului endocrin. cat si pe Cannon si Bard pentru ca sustineau ca modificarile fiziologice si experientierea emotiilor sunt procese independente. Pe baza acestei teorii. zambetul sau incruntarea.2. dar si de interpretarea acestor modificari aparute. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata. respectiv faptul ca inferam cum ne simtim pornind de la modificarile fiziologice percepute. cei din al treilea grup (C) nu primeau nici un fel de informatii. Pentru a nu mai fi tristi.1. dilatarea pupilelor. Toti participantii trebuiau apoi sa astepte intr-o sala de asteptare impreuna cu 37 . Chiar daca acest fapt ar fi confirmat in realitate. Talamusul trimite impulsuri la cortex si apare experientierea si numirea emotiei. este necesar doar sa zambim. Rapiditatea cu care experientiem emotiile uneori depaseste reactivitatea fiziologica. De exemplu. in urma perceptiei unui stimul activator. transpiratii). Perceptia unui anumit stimul inspaimantator determina declansarea unor modificari la nivel corporal (de exemplu tremur). iar in acelasi timp talamusul trimite impulsuri si la hipotalamus si determina modificarile fiziologice. pentru a ne modifica emotiile. Aceasta teorie a fost criticata de catre Cannon (1929) care considera ca James si Lange greseau in presupunera lor ca pentru fiecare emotie exista un set distinct de modificari fiziologice pe baza carora noi am putea sa ne identificam emotia experientiata la un moment dat. oamenii au dezvoltat modalitati complexe de a-si arata emotiile. Acest autor i-a criticat atat pe James si Lange. intensificarea fluxului sangvin muscular. Teorii ale emoŃiilor Publicarea cartii lui Darwin (1872) „The Expression of Emotion in Man and Animal” marca prima incercare formala de studiu stiintific asupra emotiilor. In cadrul acestei teorii. iar cei din al patrulea grup (D) primeau o injectie cu apa sarata si nu erau informati cu privire la efectele secundare. animalele care utilizau eficient exprimarea emotiilor nu mai erau nevoite sa se implice efectiv in lupta. natura arausalului nu este importanta ci ceea ce este relevant este eticheta pe care o atribuim acestei stari. Cea mai importanta componenta a teoriei lui James si Lange este aceasta etichetare. de exemplu plansul. iar acestea sun interpretate la nivelul cortextului si primesc o eticheta emotionala (de exemplu teama). deci inseamna ca imi este teama”. cei din grupul al doilea (B) erau dezinformati cu privire la efecte (li se spunea ca vor avea dureri de cap si mancarimi). cresterea secretiei de adrenalina si noradrenalina etc. cei care putea sa comunice intentia de agresiune in mod eficient. care in opinia sa afirmau gresit ca modificarile fiziologice determina emotiile. Teoria cognitiva a emotiilor considera ca experientierea unei anumite emotii depinde de modificarile fiziologice. componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”. Cei din primul grup (A) erau informati cu privire la efectele fiziologice secundare (tremor. apar doua reactii paralele si distincte. de exemplu „tremur. respectiv organismul se pregateste prin reactia de „fuga sau lupta” si apar modificari cum ar fi cresterea presiunii sangvine. trebuie doar sa ne modificam comportamentul. Cannon sustine ca starea de activare fiziologica nu este neaparat necesara si nici suficienta pentru aparitia emotiilor. 3. reuseau sa-si inspaimante opozantii fara a fi nevoiti sa lupte efectiv. Prin urmare. Experimentul presupunea ca participantii primeau o injectie cu adrenalina. palpitatii. Schachter si Singer (1962) au demonstrat aceasta teorie printr-un experiment in care aratau ca desi starea de arausal fiziologic este necesara.

James W. 1971) reprezinta un alt instrument de masurare a afectivitatii positive si negative care caracterizeaza in general o anumita persoana. Beck (vezi terapia raŃional-emotivă şi cea cognitivă). • fantezie săracă şi nerelaŃionată cu viaŃa afectivă. • dificultăŃi în identificarea şi diferenŃierea emoŃiilor. RelaŃia dintre cogniŃii si emoŃii Această relaŃie a fost studiată şi descrisă de A. Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul mai multor emotii. respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi. Atat afectivitatea negativa. si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in care noi interpretam starea de activare fiziologica. şi anume: alexitimia. conform acestei teorii. mimică şi expresie facială săracă. POMPS sau Profile of Mood States scale (McNair. • dificultăŃi în verbalizarea şi descrierea emoŃiilor şi sentimentelor. aspecte concrete şi utilitare ale situaŃiilor (Sifneos. capacitate diminuată de introspecŃie. in situaŃii diverse prin emoŃii de gen furie. ci implică un deficit de procesare a informaŃiei emoŃionale. 1997). de empatie. de fapt un complice al cercetatorilor. Etimologic cuvântul de alexitimie are înŃelesul de analfabetism emoŃional sau „lipsa cuvintelor pentru emoŃii”.2. emotia este post-cognitiva. 1996). cu preocupări excesive pentru detalii. & Droppleman. scala PANAS.Ellis şi A. 2003) cercetează şi demonstrează importanŃa pentru mentinerea sănătăŃii şi recuperării din traumă a exprimării emoŃionale prin diverse forme: verbalizare. Acesta din urma mima fie o emotie de bucurie fie una de furie. Alexitimia include următoarele cinci caracteristici fundamentale: • sărăcia şi platitudinea trăirilor emoŃionale şi afective. 3. Pennebaker (1992. de reamintire a viselor. in situaŃii diverse prin emoŃii plăcute şi de a avea frecvent o dispoziŃie stenică). • Afectivitate negativa (tendinŃa de a reacŃiona regulat. Cercetări recente demonstrează că alexitimia nu se rezumă la dificultatea de a „pune în vorbe emoŃiile”. Tema de reflectie nr. tendinŃa de a acŃiona fără a verbaliza emoŃiile. cu dificultăŃi de recunoaştere şi etichetare a emoŃiei (Lane şi colab.. Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului.un alt participant. Aspectul cantitativ al emotiei. In acest sens. În psihologia sănătăŃii vorbim mai ales despre: • Afectivitate pozitiva (propensiunea de a experienŃia regulat. Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul si emotia manifestat de cealalta persoana. frică. precum si cea pozitiva pot fi masurate ca stare (“pe moment ma simt…”) si ca trasatura (“in general ma simt…. Un alt concept relevant. respectiv intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de activare emotionala). Prin urmare. Cannon-Bard si teoria cognitiva. şi de a avea frecvent o dispoziŃie disforică). având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglarea cognitivă a emoŃiilor. scris. elaborata de Watson (1988) masoara afecivitatea pozitiva si negativa ca trasaturi stabile. 1 Pornind de la exemplul unei emotii. este cel introdus de Sifneos (1972. şi • stil cognitiv orientat spre exterior. 1995. conformism social accentuat 38 .”). Lorr. etc. alexitimia este definită ca un construct de personalitate. Prin urmare. Alte caracteristici care pot fi tipice persoanelor cu alexitimie sunt: dificultăŃi în discriminarea stării emoŃionale de senzaŃiile corporale care acompaniază activarea emoŃională. 1988). depresie. dans. dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. incercati sa o explicati pe rand din perspectiva celor trei teorii: James-Lange. pictură.

(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor (1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS. Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990, 1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională. Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe, identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia, comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995). Tema de reflectie nr. 2 Pornind de la definitia conceptului de alexitimie, aratati care este relatia dintre alexitimie si sanatatea fizica si mentala.

3.3. Rolul emotiilor negative si pozitive in sanatate Majoritatea persoanelor au probleme de sanatate mentala sau emotionala la un moment dat in viata. Cu totii suntem predispusi sa suferim datorita stresului, a singuratatii, a incertitudinii sau a sentimentului de lipsa a controlului, iar aceste afecte ne influenteaza la randul lor sanatatea fizica. Pe de alta parte, faptul ca oamenii au uneori probleme de sanatate mentala si emotionala nu reprezinta automat un semn de boala psihica. Iar sanatatea mentala nu inseamna sa experientierea unei stari de fericire perpetue. In multe situatii de viata este adaptativ sa ne simtim tristi, furiosi, sau confuzi. Este important sa constientizam aceste emotii si sa actionam asupra lor pentru a ne rezolva problemele, modul de rezolvare al acestora constituind o modalitate de promovare a sanatatii mentale spre deosebire de reprimarea si negarea emotiilor negative. Relatia dintre sanatatea mentala si cea emotionala este una bidirectionala. Boala mentala poate influenta emotiile (de ex. anxietatea sau depresia) precum si modul de functionare al intelectului (de ex psihozele). Pe de alta parte, dezvoltarea abilitatilor emotionale si intelectuale este necesara pentru a determina sanatatea mentala. De asemenea, prezenta emotiilor pozitive si a convingerilor pozitive despre sine nu este suficienta pentru a garanta starea de bine a unei persoane, ci este nevoie si de invatarea anumitor abilitati pentru ca oamenii sa poata adopta comportamente sanogene. Experientele pozitive de viata care se acumuleaza ca urmare a practicarii comportamentelor sanogene au rolul de a contribui la dezvoltarea afectivitatii si convingerilor pozitive. Prezenta afectivitatii negative, cat si a celei pozitive influenteaza sănătatea mentala si fizica a persoanelor. Prin afectivitate negativa intelegem experientierea unor emotii cum ar fi anxietatea, furia sau depresia. In cadrul psihologiei sanatatii, una dintre cele mai studiate emotii negative este depresia. Studiile au demonstrat existenta unei relatii intre depresie si cancer, precum si intre depresie si dezvoltarea bolii cardiovasculare (BCV). De exemplu, depresia determina adoptarea unui stil de viata nesanatos care la randul sau influenteaza aparitia cancerului (Dalton et al, 2002). Persoanele depresive au de asemenea tendinta de a se izola social, fapt ce determina inlaturarea suportului social cu rol protector in mentinerea sanatatii. Depresia ca stare cronica a fost asociata cu riscul pentru mortalitatea datorata cancerului, mai degraba decat episoadele depresive trecatoare (Irwin, 2007). Prezenta depresiei diagnosticate, influenteaza si evolutia bolii. Intr-un studiu realizat pe 101 de pacienti cu cancer hepatobiliar, Steell si

39

colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a cancerului. Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala). Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV. Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001). Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului. (Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996) insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel, îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe problemă şi căutarea de informaŃii Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte, inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar (Pressman, & Cohen, 2005). Tema de reflectie nr. 3 DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli cardiovasculare).

40

3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996), putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului. Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament deoarece (Tice): • Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament • Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor • Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex. Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp angajaŃi în scopul de sănătate.

Temă de reflecŃie nr. 4 DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa diferite comportamente preventive
3.3.1 Teorii majore Rolul emoŃiilor în autoreglare, a fost subliniat în mod explicit de către Carver şi Sheier (1990) în Teoria Controlului (sau Cibernetică), una din primele teorii ale autoreglării. Autorii susŃin că mecanismul de bază al autoreglării este feedback-ul negativ (negative feedback loop), denumit „negativ” deoarece are rolul de a reduce discrepanŃele dintre starea actuală şi o valoare luată drept standard şi rezultă într-un comportament de abordare („approaching”) (ex creşterea consumului de fructe şi legume). Un feedback pozitiv corespunde unor acŃiuni de evitare („discrepancy enlarging”), cum ar fi evitarea excesului de alcool. Scopurile diferă ca şi grad de ierarhizare, nivelele inferioare reprezentând mijloace către scopuri supraordonate. O poziŃie ierarhică înaltă corespunde unui scop relevant pentru individ şi conectat cu stări afective care implică prioritizarea. EmoŃiile cu valenŃă pozitivă, rezultate din urmărirea scopului ar încetini acŃiunea în direcŃia scopului (Ńinând cont că scopul sistemului de feedback e sa reducă discrepanŃele) în vreme ce emoŃiile cu valenŃă negativă promovează efortul susŃinut, de reducere a discrepanŃelor, putând însă apărea şi dezangajarea faŃă de scopurile de sănătate (DeRidder & De Witt, 2006). O perspectivă diferită asupra rolului emoŃiilor în procesul autoreglării este însă cea a lui Baumeister şi Heatherton(1996) care susŃin ideea conform căreia datorită concurenŃei diferitelor scopuri pentru utilizarea aceloraşi resurse limitate, autoreglarea unor emoŃii negative solicită rezervele necesare atingerii scopului de sănătate. Astfel, emoŃia se leagă de autocontrol în două modalităŃi:

41

Cu toate că nu sunt cunoscute cu exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene. fiind decisive pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate. 2007 propune integrarea conceptului de „coping” în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării. Evadarea din conştiinŃă Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă. 2000). Acelaşi fenomen este semnalat şi în cazul emoŃiilor pozitive. chipsuri. experimentele lui Tice & co. Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice. O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi cea a lui Baumeister. însă şansa e mică). pe care studiul proceselor deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. Astfel. dând naştere la emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky. Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea unor probleme de matematică). motivând indivizii să reducă această conştientizare de sine negativă. astfel încît. Această strategie are efecte paradoxale. pe de altă parte. tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung. 2000). precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul autoreglării. distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea. după care participanŃilor li se spune că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit „coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999). implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de 42 . Ulterior aceste manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus „mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu ciocolata.1. ducând astfel la comportamente defensive şi eşec în autoreglare. sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice& Bratslavsky. Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă 2. efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus. Unele dovezi experimentale pentru această explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze manipulation). astfel că. Ignorarea informaŃiilor relevante „Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă nivelul de arousal). nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia. rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma). În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop specific). Acesta invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. Zell şi Tice (2007) propun câteva explicaŃii alternative: Reconsiderarea priorităŃilor.care implică inducerea unei stări afective. Baumeister. cu impact pe termen lung. şi unul „cool”. Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei) Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare. examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective generale. Aspinwall (apud De Ridder & De Wit. mai ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte grav să te imbolnăveşti de cancer. Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile pentru a obŃine plăcerea imediată.

Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James. Totodată. 2007 apud Baumeister. în cazul de faŃă.3. învăŃarea unui obicei şi stoparea lui uterioră au fost mai puŃin capabili să exercite autocontrol dacă nu au fost expuşi la emoŃii pozitie. & Tice. Facilitarea accesării informaŃiilor relevante Afectivitatea pozitivă tinde să faciliteze autoreglarea prin acreşterea accesului către informaŃiile relevante. 2002) Interesul psihologilor asupra punctelor „tari” ale personalităŃii umane merită încurajat îm măsura în care poate constitui un model explicativ alternativ şi viabil asupra funcŃionării umane. frica. în fapt. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. în parte fiindcă acest tip de afectivitate pre atât de simplă şi frecventă încât e greu de imaginat faptul că are un impact atât de puternic şi consecinŃe atât de serioase. Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate.2. 1998). avînd o valoare adaptativă. reflexiv. influenŃa benefică a afectivităŃii pozitive poate apărea ca fiind surprinzătoare. Astfel. simplu. Bratslavsky. e relevant şi faptul că în mod tipic. 3. 1985) discută rolul activării emoŃiilor negative (ex. (ex. anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea comportamentului. Temă de reflecŃie nr. însă au dat dovada de tot atâta autocontrol ca şi indivizii din grupul de control atunci când au fost expuşi unor manipulări menite să inducă emoŃii pozitive. Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional. ideea contraintuitivă potrivit căreia în condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul scopului pe termen lung devine plauzibilă. să-i amintească individului de obiectivul propus. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc. Rogers. 5 SchiŃaŃi design-ul unei cercetări a cărei scop vizează testarea ipotezei potrivit căreia reconsiderarea priorităŃilor personale mediază relaŃia dintre afectivitatea negativă şi alimentaŃia nesănătoasă 3. dileme ce trebuie rezolvate (Isen. asupra abordării comportamentelor cu rol în sănătate.3 Rolul emoŃiilor pozitive în autoreglare şi sănătate Afectivitatea pozitivă poate facilita procesarea cognitivă eficientă. Totuşi. Muraven. Intr-o sere de experimente (Baumeister. rapid. Zell. psihologia abordează probleme ce Ńin de patologie. Printre explicaŃiile asupra rolului pozitiv al emoŃiilor în autoreglarea comportamentelor de sănătate. & Muraven) se constată că indivizii ”epuizaŃi” (depleted). constituind un factor de rezilienŃă relevant. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional de protecŃie. Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach. prin sarcini precum supresia gândurilor. accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi pentru a permite urmărirea scopului propus.3. şi.sănătate). amintim: Reîncărcarea sistemului cognitiv Angajarea în autocontrol (în accepŃiunea lui Baumeister) duce la epuizarea rapidă a resurselor din sistem şi la slăbirea autocontrolului cu efecte în autoreglarea comportamentelor sanogene (Baumeister. Este o teorie care integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate. & Tice. dar include şi un alt factor şi anume cel emoŃional. Shamueli. chiar atunci când informaŃiile sunt negative şi prin îmbunătăŃirea capacităŃii de luare a deciziilor Semnalarea discrepanŃelor 43 .

ostilitatea se asociaza cu o retea de suport social redusa si reprezinta un predictor pentru comportamente de risc cum ar fi fumatul si consumul excesiv de alcool. aceste persoane sunt susceptibile sa dezvolte patologie cardiovasculara. utilizarea strategiilor cognitiv-comportamentale alaturi de tehnici de imbunatatire a abilitatilor sociale si de control al emotiilor negative. este important sa elaboram programe de preventie care includ reducerea ostilitatii. ostilitate.4. determinand vulnerabilitatea lor pentru boala (Smith. Ostilitatea este definita drept un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la ceilalti si la lume. Un astfel de program eficient este cel propus de Williams si Williams (1993) si care propune urmatoarele trei elemente cheie pentru interventie: 1. motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor. emotii si sănătate Cercetatorii au explorat posibilitatea ca personalitatea este asociata cu starea noastra de sanatate. ele oferiind ocazia participantilor sa isi impartaseasca experientele si sa isi dezvolt reteaua de suport social (deficitara in cazul persoanelor ostile). 1978. 2001). Datorita rolului jucat de catre ostilitate in riscul pentru imbolnaviri. 44 . să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie. Persoanele ostile se remarca prin cinism si neincredere in ceilalti. cercetarile recente s-au focalizat mai ales pe componenta cognitiva de ostilitate si au identificat-o ca fiind un factor de risc important pentru dezvoltarea bolii cardiovasculare (Myrtek. Deoarece viata lor este caracterizata de multiple conflicte interpersonale si de faptul ca sunt predispuse sa raspunda cu o reactivitate fiziologica accentuata in situatii conflictuale. De asemenea. realizarea de activitati de grup deoarece acestea sunt mai eficiente decat cele individuale. Relatia dintre personalitate. Temă de reflecŃie nr.Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările actuale şi standardele impuse. Printre tipologiile caracterizate prin emoŃii negative cu impact semnificativ asupra sănătăŃii se numara: tipul A. Prin urmare. Rosenman & Jenkins. dezvoltarea de strategii de comunicare si rezolvare se probleme. 2003). Aici trebuiesc incluse metode de constientizare si identificare a emotiilor. Daca initial studiile s-au centrat mai ales pe tipul A de personalitate si relatia acestuia cu aparitia bolii cardiovasculare. Tipul A (Friedman. dezvoltarea empatiei si a ascultarii active. aggression/ furie. ostilitatea influenteaza atat situatiile de viata cu care persoanele se confrunta precum si modul cum reactioneaza si fac fata acestor situatii. evaluarea gandurilor si emotiilor. afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă de coping în situaŃii dificile (Aspinwall.. 1986) se caracterizeaza prin: • Sentimentul de presiune a timpului • Competitivitate • Implicare in munca • Sindromul AHA (anger. 6 Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie. De easemenea. Literatura de specialitate ofera acum un cadru argumentativ bogat in favoarea ideii ca personalitatea joaca un rol cauzal in aparitia si evolutia diferitelor boli sau a starii de sanatate (Wiebe. 2. 1998). 3. 2006). tipul C si tipul D de personalitate. hostility. Facilitarea flexibilităŃii cognitive Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria viziune). & Fortenberry. agresivitate) Tipul A de personalitate prezinta un risc crescut pentru patologia cardiovasculara.

dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba pasiv decat asertiv. sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative. In general evita situatiile conflictuale. Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. este important sa se intervina si asupra acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare. 45 . 3..Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie 2. gata sa se sacrifice pentru ceilalti. şi in consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. Deobicei. Tipul C (Temoshok. Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. Acesta se caracterizează prin: • Afectivitate negativa • Inhibitie sociala Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei). precum si de reticenta care le predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia. s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. aceste persoane sunt incapabile sa spuna “nu”. Tema de reflectie nr. et al. Prin urmare. o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant pentru cancer. Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer. factori ce contribuie la cresterea riscului pentru BCV.tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la locul de munca. Persoanele cu tipul D de personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie. acasa sau in timpul liber. 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress. 7 Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. 1997). Tipul D (Denollet. 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer: • Reprimare emotionala • Depresie • Lipsa de speranta • Neajutorare Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de comportamente. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice. SARCINA DE SEMESTRU MODUL III 1. Pe de alta parte.

Effects of physical threat and ego threat on eating.Chichester: John Wiley & Sons De Ridder. Heatherton. Ruiz. & Heatherton. D.). 19–35 Frijda. How emotions facilitate and impair self-regulation. Denmark. Depression and cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders. J. J. N. 1969-1993. M D. In J.B.D.T. J. C..F. Journal of Personality and Social Psychology. 349–358. Dalton. Tallis.D de Ridder & J. C. Self-regulation in health behavior: Concepts. G.M (2007). Mortensen. R.B.T. N. pp. L.B. L. Sebastián. Self-regulation failure: An overview. (1996). A potential risk factor refined.& De Wit. Johansen. J and Spielberger... Self-regulation in Health Behaviors (pp1-25). (2006). Motivation and Emotion. 60. Zell. D. 43. The Guilford Press.L. Type D personality. & Scheier. theories and central issues. 22. 138–143 46 . 23. R. M A. 1-32 Baumeister. 20. (1988).. New York: London Carver.D de Ridder & J.F de Wit (Eds).F de Wit (Eds).T. Chichester : John Wiley & Sons. Mellemkjaer. 255-266. Managing immediate needs in the pursuit of health goals: The role of coping in self-regulation. Cognitive Therapy and Research. M. Selfregulation in Health Behaviors (pp1-25). S.Bibliografie Aspinwall.. Herman. Rethinking the role of positive affect and self-regulation. The laws of emotion. Journal of Psychosomatic Medicine 49 (4).F. (2002). R. M.&Tice.. (1990). In D. Handbook of emotion regulation (pp. Psychological Review. In D. De Ridder. Assessing emotional expression. 74. Origins and functions of positive and negative affect: A control process view.G. (1998). 1252–1265 Baumeister.J Gross (Ed. Muraven. 97.F. American Psychologist.T.F. 719– 729. P. Personality and Individual Differences. 12... R. 1–15.B. (2006). C.M. Fernández-Ballesteros.& Kruiger. J. A.O. F. S. (1996). Baumeister. Psychological Inquiry. D. 7. C. Davey.. Olsen... T. 499–520 Denolett. (2000). Beliefs about the consequences of worrying. F.. E. D. P. 1088-1094. (1997).G. T. (1998). Bratslavsky. and Capuzzo. F. American Journal of Epidemiology. Zamarrón. Tice. Ego depletion: Is the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology. R.408-429). L.D. C D.F. (1991). & Polivy.

2343-2344. A.Higgins. Gallo. Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses.. type A personality. 131. Psychological Review. Meltcalfe. and Health. Hostility. Kruglanski (Eds). (1990). 455–68. Positive affect as a source of human strenght. San Diego. Self-discrepancy: A theory relating self and affect. Staudinger (eds. C. S. A.. (2007). Salovey. (2001). American Psychologist. Ramsay. Does positive affect influence health? Psychological Bulletin. J. 139-153 Ruderman. 79. K. T. Ruiz. Smith. (2007).. P.. Journal of Abnormal Psychology. J.). The eternal quest for optimal balance between maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model.J. NY: Psychology Press..F. Isen. Pressman.. Profile of Mood States manual. M. and hostility. 47 . 245-251.. M.T.. In L. D. 329–360).. Knauper.. (2000). (1987). Lorr. T.W. 17. 5-14.. (1971). M. Smith. In E. (2002). . Components of the Anger-hostility Complex as Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study.. M. International Journal of Cardiology. Positive psychology: An introduction. Behaviour Research and Therapy. N. A psychology of human strenghts. Rothman (eds). 3–19 McDemott. (1999). (2003).W. M. Aggressiveness. Journal of Clinical Oncology. 319-340.. Social Psychology: Handbook of basic principles (pp. 94. A. Anger. In P. 309-319. Glazer. M. Washington: APA. M. Mathews.J. 106. Cantor. J. Journal of Personality. Principles of self-regulation: The nature of willpowerand self-control. McNair. & Miquelon. Mischel. Fundamental questions and future directions for a positive psychology.. L. 11.... 55.M. & Feldman. & Csikszentmihalyi. 94. L.3. (1985). (2006). 72. Psychological Review. B. New York: Guilford Myrtek.179-197). T. E. and Coronary Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality. Journal of Health Psychology. Aspinwall & U.W. (2005). S. pp 139-172. & Mischel. Social psychology of health: Key readings. Cohen. and Droppleman. Bray. Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition hypothesis. 78-85 Seligman. S.G. & A. A hot/cool system analysis of delay of gratification: Dynamics of willpower. 1217-1270. (2001). Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease. Irwin. Higgins & A.E. Rabiau. Why worry? The cognitive structure of anxiety. 925-971. CA: Educational and Industrial testing Service.M. (1996). (pag. 28. Emotion. British Journal of Health Psychology. Depression and risk of cancer progression: an elusive link.

Anger Kills: seventeen strategies for controlling the hostility that can harm your health. & Fishbach.C.unsw.A. Journal of Clinical Oncology. 128-141.. ostilitate si agresivitate Ostilitate = componenta cognitiva a sindromului AHA.B.H. este definita ca un construct de personalitate. D. Gamblin. (1993). Journal of Personality and Social Psychology. Psychological Inquiry. 149–159 Thaker. înŃelege şi exprima adecvat emoŃiile Autoreglare= se referă. E. Kamat. Spring. Fortenburry. & Bratslavsky.. 2397-2405. Mechanisms relating personality to health. (2006). Depression.. sentimentele.pdf Temoshok.. reprezinta un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la lume si la ceilalti 48 . 1994. A.au/2008/Chapters/TiceSSSP08.sydneysymposium.. (2000). On attempting to articulate the biopsychosocial model: Psychologicalpsychophysiological homeostasis. Tice. Williams. The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions. Giving in to feel good: The place of emotion regulation in the context of general self-control. New York: Times Books. (1990). time frames. Glosar Alexitimie = sau analfabetismul emotional. Trope..P. 11. T. D. L. Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a mouse model of ovarian carcinoma. 25. Nat Med. (2000). (2007). 939-944.. dorinŃele şi acŃiunile cu scopul de a atinge anumite scopuri relevante Inteligenta emotionala = capacitatea de a gândi despre emoŃii şi ameliora funcŃionarea gândirii capacitatea emoŃiilor de Personalitatea de tip A = tip de personalitate care se caracterizeaza prin sentimentul de presiune a timpului. (anul?).. (1990). 12.L. P. Journal of Personality and Social Psychology. Wiebe. (2006). 55.. 493–506 Watson. Trade paperback edition published by Harper Collins. in Margarette E. M. Counteractive self-control in overcoming temptation. Tice. competitivitate si implicare excesiva in munca Sindromul AHA= sindrom caracterizat prin furie.Steel.A. J.. Y. immunity. In H Friedman (Ed).. and survival in patients with hepatobiliary carcinoma. et al. Geller. R. (1988). D. John Wiley & Sons. K. în sens larg. la eforturile indivizilor de a-şi modifica gândurile.. D. V. and response formats on measures of positive and negative affect. D. 79. How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from http://www. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglare cognitivă a emoŃiilor Alfabetism emoŃional = abilitatea de a recunoaşte. A. Personality and Disease New York: Wiley. Vollrath (ed)..edu. Williams. Handbook of personality and health.

lipsa de speranta si neajutorare. predispus distressul-ui si imbolnavirii RezilienŃă = capacitatea adaptativă a indivizilor de a se confrunta. într-o manieră eficientă cu stresul şi catastrofele 49 .Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor. este predispus riscului de a dezvolta cancer Personalitatea de tip D = tip de personalitate caracterizat prin afectivitate negativa si inhibitie sociala. depresie.

alte comportamente). tuberculoza şi gastroenteritele. activitate fizică. accidentele iau locul bolilor microbiene şi infecŃioase. 50 . alcool şi droguri sunt analizate prin prisma efectelor pe care le au asupra organismulu. Bolile cardiovasculare. echilibrul somn/relaxare. Sunt descrise apoi obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate şi ale educaŃiei sexualem.1. Sunt enumeraŃi factorii comportamentali ai stilului de viaŃă (uzul de substanŃe. droguri) Să enumere componentele programelor de prevenŃie a abuzului de substanŃe (fumat. Consumul de tutun. droguri) Să discute scopurile educaŃiei sexuale Să denumească şi să analizeze obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate Să descrie tematica educaŃiei sexuale prin prisma celor şase componente de bază Să enumere componenetele programelor de prevenŃie ale transmiterii virusului HIV Modulul 4 trece în revistă. studenŃi trebuie să poată: • • • • • • • • • • • Să descrie ce este stilul de viaŃă şi să discute impactul acestuia asupra sănătăŃii Să enumere factorii comportamentali ai stilului de viaŃă Să descrie modelele explicative şi de intervenŃie ale factorilor care influenŃează modificarea stilului de viaŃă Să discute principiile promovării sănătăŃii şi dificultăŃile pe care acestea le comportă Să descrie modelele explicative ale dependenŃei de substanŃe Să discute factorii care influenŃează abuzul de substanŃe (fumat. Dacă la începutul secolului prezent cele trei cauze majore de mortalitate erau pneumonia. începând cu deceniul al cincilea asistăm la o modificare radicală a cauzelor de deces. Conceptul de stil de viaŃă PrevalenŃa şi natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a lungul secolului XX.în prima parte. alcool. a convingerilor şi miturilor referitoare la aceste comportamente şi a principiilor de care trebuie să se Ńină cont în proiectarea programelor de prevenŃie a acestor comportamente. Se descriu modelele explicative şi de intervenŃie în promovarea sănătăŃiisi se discută principalii factori care influenŃează abuzul de substanŃe.MODUL IV Rolul comportamentului în sănătate Scopul modulului: Cunoaşterea rolului comportamentelor individuale în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. alcool. cancerul. precum şi componentele unui program de prevenŃie a transmiterii virusului HIV 4. specificul şi componentele stilului de viaŃă precum şi impactul acestuia asupra sănătăŃii. comportament alimentar.

consum de alcool. sever şi letal. • factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice. diabetului. moderat. răniri şi morŃi premature (ex: fumat.1) Tabel 4. omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli.) sau în deficit (exerciŃiu fizic. Peste 50% din cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate (inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 4.comportament nesănătos minim.1 Cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate Cauză Procent din total Stil de viaŃă 50 Factori biologici 25 Factori de mediu 15 Sistem medical 10 Sursă: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). 1993 ImportanŃa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante. destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale. comportamentele stilului de viaŃă nesănătos pot fi în exces (fumat. DaŃi exemple de comportamente în exces şi în deficit care au putut favoriza boala cardiovasculară 4. consumul de alcool. Se vehiculează şi clasificarea . Acest fapt le-a conferit bolilor cardiovasculare. De exemplu. de carne roşie etc.2 Componentele stilului de viaŃă Rolul factorilor comportamentali în etiologia. iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată. bombardarea informaŃională. conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă.Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor infecŃioase. cancerului. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în: • factori de risc pentru îmbolnăviri.). alimentaŃie raŃională. Temă de reflecŃie nr. Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii. fumatul. numele de “boli ale civilizaŃiei”. munca hectică. iar cea de a doua categorie constituie stilul de viaŃă imunogen sau pozitiv. studiul Alameda 51 . evoluŃia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înŃeles. Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate. cu etiologie plurifactorială. devin comportamente comune. suport social etc. supraalimentaŃia. industrializare şi urbanizare.). au erodat rezistenŃa individului la multiplele solicitări psihosociale la care este supus. prima categorie de factori comportamentali poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ. în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent. Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică. Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii. Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care sedentarismul. diferenŃele individuale fiind deosebit de mari.1. deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt dificil de trasat. somn. sindromului imuno-deficient achiziŃionat. clasificare care nu se dovedeşte operantă. Astfel.). relaxare etc. 1 Ce modificări ale stilului de viaŃă ar trebui să facă un bolnav cu boală cardiovasculară?. relaŃii sexuale neprotejate etc. caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente.

dulciuri. Alte comportamente preventive ! imunizări/vaccinări 52 . având un impact pozitiv şi asupra frecvenŃei artritei degenerative. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă 1. ar produce o reducere importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei. Somn. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor) 5. Astfel. ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă. orice tip de Ńigaretă. activitate fizică regulată 3.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani. Tabel 4. Conştientizarea mai profundă. Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept obişnuinŃe. meditaŃie ! echilibru muncă/recreaŃie 5. cancerului gastro-intestinal.California. proaspete) 3. diabetului şi a accidentelor cerebrale. a identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri: 1. care a luat în observaŃie 7. 7-8 ore somn pe noapte 7. autoinjectarea drogurilor) 2. roşie.2. condimente) ! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. doar evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer. pipă) ! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional) ! medicamente. lipide. minerale) ! regularitatea meselor (3 mese/zi) ! preferinŃe culinare (carne albă vs. vegetale. va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei comportamente. relaxare ! 7-8 ore de somn zilnic ! hobiuri ! exerciŃii de relaxare. menŃinerea greutăŃii potrivite 4. a semnificaŃiei pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător) 2. vitamine. iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%. Activitate fizică ! tip de mişcare aerobic (flexibilitate. îngheŃare vs. fructe vs. vigoare) ! frecvenŃa (3-5/săptămână) ! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă) ! durată (20-60 minute) 4. pasiv.2. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viaŃă. glucide. atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional. mic dejun regulat 6. consum moderat de alcool. Uzul de substanŃe ! nicotina (fumat activ. automedicaŃia. droguri (non-aderenŃa. Comportament alimentar ! balanŃă calorică(aport-necesitate) ! balanŃa dietei (proteine. prăjire.

experienŃe inedite sau pentru a “rupe” rutina – ex. b) fumatul. FuncŃiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam. etc. d) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea şi factorii care îi controlează diferă de la individ la individ. RelaŃia dintre fumat. sedentarismul. consumul de droguri. conducerea fără utilizarea centurilor de siguranŃă. fumatul. în timp ce activitatea fizică poate fi relaŃionată cu accesul la o sală de sport. De exemplu. inadecvare. stresul . a bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil) ! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă. 1994): (a) exprimarea opoziŃiei faŃă de autoritatea adultului şi normele convenŃionale ale societăŃii – ex. consumul de droguri.în cancer. sedentarismul . viteză redusă. a avorturilor septice. consum de alcool. pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcŃie de control al situaŃiilor de stres. Un alt exemplu este cel legat de exerciŃiu fizic. de abilităŃi scăzute de management al situaŃiilor de stres sau de nevoia de acceptare întrun grup de colegi. amuzament. testiculelor) ! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite. stresul. consumul de alcool. (d) un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex.1994. consumul de alcool şi consumul de droguri ca şi între 53 . peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul. Elevii fac sport prin natura programei şcolare. Caracteristicile comportamentelor relaŃionate cu sănătatea: a) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiŃi. d) consumul de alcool. de exemplu. b) Factori diferiŃi pot controla acelaşi comportament în mod diferit la persoane diferite. c) Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp. droguri. expunerea la soare neprotejat . după care alcoolul să aibă o funcŃie de “rezolvare” a problemelor emoŃionale. Booth& Waters. de adaptare la situaŃiile de stres.! verificări medicale periodice ! autoexaminări (ex: palparea sânilor. fumat. frustrare. stresul în accidente (inclusiv accidentele de maşină).în tulburările cardiovasculare. însă după ce îşi finalizează studiile renunŃă la exerciŃiul fizic. consumul de alcool. De exemplu. Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale. fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni. Studiile în domeniu arată că în general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. Comportamentele de risc care sunt în relaŃie cu cele mai importante cauze de deces sunt: a) fumatul. pentru un alt tânăr etapele pot fi diferite. alimentaŃia necorespunzătoare. fumatul poate avea o funcŃie de “rezolvare” a situaŃiilor de stres. fumatul. eşec sau la situaŃiile anticipate ca fiind de eşec – ex. (f) o funcŃie de recreere. (b) o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi acceptat de grup – ex. un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni. De exemplu.în accidentele vasculare cerebrale. (e) mecanism de coping. alimentaŃia neechilibrată. consumul de alcool. c) alimentaŃia neechilibrată. (c) exprimarea şi confirmarea valorilor identităŃii personale – ex.) ! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare ! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia şi evoluŃia bolilor. droguri.

(2) contemplare: apare intenŃia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni. 1977. caracterizate de atitudini. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu. (5) menŃinerea comportamentelor noi dezirabile) achiziŃionate în urma procesului de schimbare. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii: (1) pre-contemplare: nu există dorinŃa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”. consumul de droguri şi abuzul de alcool. caracteristici care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenŃie (pentru modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecŃie). 1986). 2 AlegeŃi un comportament de risc. în economia comportamentală a individului. se pun în aplicare aceste modalităŃi şi se înregistrează progresele obŃinute).2. şi se explorează modalităŃile în care schimbarea poate fi realizată.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală. şi în cazul prevenŃiei primare şi secundare a bolilor. fără a învăŃa modalităŃi de a iniŃia modificări comportamentale. Modele ale factorilor care influenŃează stilul de viaŃă Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăŃii au dezvoltat mai multe modele explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente). Temă de reflecŃie nr. 1984. Prin urmare. Michie şi Abraham (2004) recomandă elaborarea de intervenŃii bazate pe teorie şi date empirice. trebuie identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de apariŃiei sau evoluŃie nefavorabilă a bolii.1. 1986) • Modelul Convingerilor despre Sănătate (Rosenstock. se învaŃă modalităŃi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc. 1986) a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4. predictive (factori. 54 . Pentru a asigura eficienŃa intervenŃiilor psihologice. 1984. Care sunt factorii care îl pot influenŃa? Ce funcŃie poate avea. gidându-vă după tabelul 4. exerciŃiul fizic.consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. cum ar fi: controlul greutăŃii. intenŃie care de multe ori este declarată explicit. scăderea în greutate sau renunŃarea la fumat). (3) pregătire pentru acŃiune: apare intenŃia de a trece la acŃiune în următoarea lună. Cele mai utilizate modele de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt: • Modelul ÎnvăŃării sociale (Bandura.2. respectivul comportament? 4. Primele trei modele sunt detaliate în cadrul Modulului II (Rolul factorilor cognitivi în sănătate) Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente. 1975) • Modelul Stadiilor Schimbării (Prochaska şi DiClemente. 1974) • Teoria Comportamentului Planificat (Fishbein & Ajzen. credinŃe şi valori diferite. dar fără realizarea unui plan concret în acest sens. Prin urmare. (4) acŃiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. S-a evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic. utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicŃii şi probleme comportamentale. AsumpŃia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. tinerii care sunt activi din punct de vedere al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi sportiv.

Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice de schimbare. adică a comportamentelor de risc. poate să înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia. intervenŃiile psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul recompenselor. respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele. nu va conştientiza consecinŃele negative ale comportamentelor de risc. evaluând costurile şi beneficiile implicate. Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare. Prin urmare. timp. De asemenea. se va sublinia ideea că schimbarea comportamentului este un proces şi prin urmare. controlul stimulilor. Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate modificările comportamentale realizate. Prochaska (1994) recomandă ca intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia. De exemplu. intervenŃiile psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală. convingeri despre tratament). psihologice. Prin urmare. Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. În acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală. o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă. MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentală. ci o oportunitate de învăŃare. În acest stadiu trebuie utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen sau a aderenŃei la tratament. Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu fumezi timp de şase săptămâni. De asemenea. controlul stimulilor. aceasta implică faptul că aceasta nu se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă. dar acestea nu sunt considerate un eşec. Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de schimbare. Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. Parcurgerea acestor etape pot implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare. Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală. Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice comportamentul. tehnica jurnalului). fiind totodată 55 . Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. planificarea şi utilizarea suportului social disponibil. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă. Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. contra-condiŃionarea. se vor căuta soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute. efort. Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare.(6) evitarea recidivelor. nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. costuri financiare. etc). auto-monitorizarea (ex. emoŃiile şi gândurile şi a avansa la o etapă următoare. personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării comportamentelor sanogene. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală. IntervenŃiile psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea. recidivele sunt posibile şi normale.

menŃinere acŃiune pregătire contemplare precontemplare Fig. În continuare IM. disponibilitatea pentru schimbare a clientului. comprehenisbile şi (din perspectiva pacientului) valide. Un alt aspect important implică clarificarea scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent. şi anume: 1. Exprimarea empatiei. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul referitor la costurile comportamentului său.1 Modelul stadiilor schimbării Temă de reflecŃie nr. 3 Care sunt avantajele dar şi punctele slabe ale modelului stadiilor schimbării? SchiŃaŃi un program de promovare a exerciŃiului fizic în care să descrieŃi activităŃi specifice pentru fiecare stadiu Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de prevenŃie a comportamentelor de risc. utilizând. împrumutând conceptul lui Festinger. preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate. urmăreşte cinci principii de bază. Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare. 56 . Mai mult. mai degrabă decât pe eşec. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării. Dezvoltarea discrepanŃei. 2. într-o primă etapă. Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului. 4. care intră în conflict cu scopurile sale. Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”. acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea comportamentelor de risc. Strategiile interviului motivaŃional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive.şi oportunităŃi de învăŃare. Consilierul evaluează. strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional. mai mult suportive decât argumentative. pornind de la premisa că acestea sunt justificabile.

Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa pacientului. Diagnostic social. sunt de factură voluntară. Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului. sau nu s-a calculat bine”) 5. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul Diagnostichează-Actionează. elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de prevenŃie/ intervenŃie. Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării 57 . 2. Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P” de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public: • Pervaziv • Popular • Personal • Participativ • Pasionant • Practic • Persuasiv • Profitabil Temă de reflecŃie nr. Dezvoltarea autoeficacităŃii. Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers.Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex: Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”. Astfel. pe care le pune într-o nouă perspectivă. 1983). Evitarea argumentării. discriminare si excludere sociala. etc) cu impact asupra unei populaŃii Ńintă. Apărarea rigidă a unei poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea celuilalt. Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat corect. 4. Diagnostic epidemiologic. Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea problemelor sociale (ex. elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos).3. FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse). Un scop important al MI este evitarea consolidării sau activării rezistenŃei clientului.Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”. EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă. nivel de saracie. Managementul rezistenŃei. în domeniul sănătăŃii. Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei este un factor de motivare puternică. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre cauzele majore de mortalitate şi morbiditate. Modelul descrie opt condiŃii prin care mesajele despre sănătate devin eficiente. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului. 4. consumatorului. Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic: 1. Clientul este responsabil pentru alegerea şi înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopurile propuse.

4. discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor. Evaluarea impactului 9. Se identifică astfel factori precum cei predispozanŃi. necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase. la rândul său încă 4 etape. Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale specifice. Implementarea programului 7. administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau de protectie (ex. Evaluarea procesului 8. O componentă importantă este şi stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative.) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriuzisă a programului. 3. Acestea vizează intervenŃii manageriale şi economice. precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele propuse. favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale. interzicerea alimentelor fast-food in scoli. 5.. sistem medical). oferirea de abonamente gratuite la baze sportive pentru tineri.programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi organizaŃii. etc. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea dimensiunii legislative. 4.3 Modelul „Diagnostichează/AcŃionează” 58 . Aceleaşi informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă. Evaluarea resurselor În practică. fumat. Fig.) şi a altor factori care pot avea legătură cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici. Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare. Faza „Procede (AcŃionează)” implică. 6. abuz de alcool. sedentarism. InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise. seminare de educaŃie pentru sănătate. etc. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a practicilor de sănătate (ex. fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă.

a comportamentului alimentar şi sexual deficitar şi vor încuraja practicarea comportamentelor protective (exerciŃiul fizic. Schimbarea comportamentală are loc în etape 3 Descrierea principiului Schimbarea comportamentului este un proces dinamic caracterizat de cel puŃin etape: decizia. iniŃierea. Stabilirea unor scopuri realiste şi modelarea procesului schimbării 4. Schimbările mici au mai mari şanse de a fi eficiente. consumului de alcool şi droguri. cum şi când să acŃioneze Oferirea mai multor alternative de schimbare comportamentală are mai multe şanse de reuşită. Găsirea cadrului adecvat 3. Schimbarea comportamentală va trebui susŃinută de modificări în mediul de viaŃă proximal şi distal al individului.Temă de reflecŃie nr. Niveluri multiple 59 . respectiv a fumatului. Principii ale promovării sănătăŃii (Odgen. Valoare intrinsecă 5. etc…). Există o probabiltate mai mare ca indivizii să persiste în activităŃi pe care le consideră plăcute şi interesante. Principii şi tipuri de prevenŃie ale comportamentelor de risc Programele de promovare a sănătăŃii vor viza reducerea comportamentelor de risc. Scopul intervenŃiei ar trebui să fie apropiat de comportamentul actual însă permite accesul la celelalte etape ale schimbării. 2007): Principiu 1. Varietate 7. Programele trebuie să fie atractive. menŃinerea şi generalizarea noului comportament. Programele de schimbare comportamentală ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de populaŃie. 5 DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul propus de Green şi Kreuter. Mesajele de sănătate trebuie să fie specifice şi să informeze referitor la unde. inclusiv al legislaŃiei şi regulamentelor 2. ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool. Este nevoie de intervenŃii particularizate pentru fiecare etapă. relaxare. să integreze activităŃi care contracarează scăderea stării de bine care însoŃeşte schimbarea. InformaŃii clare şi valide 6. Tabelul de mai jos sintetizează principalele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când realizăm programe de promovare a sănătăŃii: Tabelul 1.

prizonieri. soldaŃi. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi cele de lungă durată 10. DependenŃa de un loc particular sau de o anumită persoană reduce capacitatea individului de a continua comportamentul sanogen. Astfel. MenŃinerea schimbării comportamentale necesită intervenŃii continue. Astfel. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei 5. Nivele de realizare a programelor de prevenŃie: • Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare) • Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ. înainte ca orice disfuncŃie sau tulburare să se manifeste). intervenŃiile ar trebui să pornească de la scopurile individului sau să descrie un proces de adoptare a unor scopuri personale. Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc 6. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari 4. oraş. Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc 2. implementarea şi diseminarea programului. şcolilor. PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite 7. Beneficiarii ar trebui implicaŃi în dezvoltarea. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive 3. Alegere şi scopuri personale 10. Utilizarea reŃelelor sociale 9. persistă în schimbare. totodată vor fi adaptate în funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie. În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte 1.8. Schimbările comportamentale individuale ar trebui secondate de schimbări sociale şi acŃiuni comunitare Indivizii care ajung singuri la concluzia că este dezirabil să-şi schimbe comportamentul. cartier) • OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor. intervenŃia nu ar trebui implementată la un singur moment. Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie. AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării disfuncŃiilor/bolii 8. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu 9. ci ar trebui concepută pe un continuum Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care. organizaŃiilor profesionale) • Grup (adolescenŃi. Sustenabilitatea intervenŃiilor ReŃelele sociale existente au rol major în stilul de viaŃă al indivizilor. abuzatori) • Individual Tipuri de programe de prevenŃie: • Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional. 60 . IndependenŃă 11.

în scopul producerii plăcerii sau evitării disconfortului fizic şi emoŃional. iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat. practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării de bine fizice şi psihice. ziare. DescrieŃi programul pe scurt şi menŃionaŃi: Nivelul la care se desfăşoară. fără a lua în considerare consecinŃele negative pe termen lung. radio. Rolul prevenŃiei în acest caz este esenŃial. Considerente generale Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenŃă. AdicŃiile. În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor sanagene). • TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic. în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări mai rapide. Aspectele de care s-a Ńinut cont în proiectarea programului 4. MenŃinere (a comportamentelor sanogene) 7. 1998. c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât comportamentele sănătoase. 6 AlegeŃi un exemplu de program de prevenŃie promovat pe unul din canalele media (TV.Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor. Principiile promovării sănătăŃii pe care le respectă şi cele pe care le încalcă. Taylor. internet etc). Ca urmare. DependenŃa de substanŃe comportă trei aspecte importante: 61 . CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc) 3. datorită factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de lungă durată. putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape : 1. Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de schimbare de comportament) 5. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. Tipul de program. De exemplu. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate) 2. Comportament (practicarea comportamentelor sanogene) 6. situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii). DependenŃa de substanŃe se referă la o utilizare repetitivă a unor substanŃe psihoactive. Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. • Temă de reflecŃie nr. Sintetizand. multe persoane optează pentru comportamentul care îi oferă recompensa pozitivă imediată. prin abordarea factorilor de risc la persoanele bolnav. Acest lucru face mai dificilă focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată. Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc) 4. Procesul de modificare a unui comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat. 1999): a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari.3 DependenŃa de substanŃe.

ba mai mult. „are un comportament adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj” • adicŃia: „nevoie de drog”. „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”. modele biomedicale. De exemplu. începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii individului şi a lipsei de sentiment moral. DependenŃa este de mai multe tipuri: • dependenŃa de nicotină • dependenŃa de alcool • dependenŃa de droguri • dependenŃa de medicamente (ex. tutun în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop. • consum regulat. Persoana nu mai este liberă. • consum devenit preocupare. „substanŃă care cauzează dependenŃă”. 2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a creierului. afective. „orice substanŃă de tip medical” Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie. concepte precum „control”. gândirii şi percepŃiei. „are un simŃ moral slab”. droguri. Totodată. alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare. Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii. la o petrecere). somnifere) Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe. în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. • dependenŃa. sugerează un model moral. este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. iar „mecanisme de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. De exemplu: • dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”. 3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a continua să consume substanŃa. prietenii. care consideră adicŃia o boală şi modele ale învăŃării sociale. Concepte precum „slăbiciune morală”. ilustrează natura tautologică a acestor definiŃii. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale. „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi psihologică”. În consecinŃă. „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al dependenŃei. dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj” • drog: „substanŃă adictivă”. ele dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a 62 .1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat. cum ar fi de exemplu: • dependenŃa de internet • dependenŃa de jocuri de noroc • dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase DependenŃa de tutun. care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. adolescenŃii şi tinerii pot deveni dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. Există însă şi alte tipuri de dependenŃă. în care elevul obişnuieşte să consume alcool. este controlată de substanŃă Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei de substanŃe. mentale şi de sănătate. Multitudinea termenilor care există şi care sunt utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite. în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii. tranchilizante. Etapele consumului de substanŃe sunt: • consumul experimental. dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin modificări negative comportamentale.

Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce priveşte comportamentele adictive. învăŃare vicariantă) • DependenŃa este reversibilă • Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale • Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este ilustrat în figura de mai jos (după Odgen. operantă. Prezentăm. în continuare.risca o definire tautologică a acestora. individul având întreaga responsabilitate pentru ele • DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii) Modelul biomedical: • DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent. le includ şi pe următoarele: • Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului? • Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă? • De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional. 2007): 63 . fie nu) • DependenŃa este o boală • Focalizarea pe individ ca sursă a problemei • DependenŃa este ireversibilă • Se pune accentul pe procesul de tratament • AbistinenŃa totală este principala formă de tratament Perspectiva învăŃării sociale: • Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale (condiŃionare clasică. ideile fundamentale ale acestor teorii: Modelul moral: • Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii. în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze dimineaŃa la prima oră? • E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional? • Sunt moştenite adicŃiile? La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv.

Astfel. studiile arată că 95% dintre fumători încep să fumeze înaintea vârstei de 20 de ani. Totuşi. • au subestimat ponderea persoanelor care au atitudini negative faŃă de fumat. Un studiu realizat pe un număr de 895 de adolescenŃi referitor la atitudinile şi convingerile despre fumat a subliniat insuficienta informare despre prevalenŃa şi riscurile acestui comportament. Stadiile consumului de substanŃe Temă de reflecŃie nr. 7 Cum influenŃează cele trei perspective (morală. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. implicit. Fumatul şi dependenŃa de nicotină Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase. • au considerat că sunt mai puŃin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului. Multă vreme s-a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinŃă de cauză. biomedicală. 64 . că oamenii sunt bine informaŃi în momentul în care încep să fumeze şi.2.CREDINłE: •Vulnerabilitate •Gravitate •Costuri •Beneficii •expectanŃe INTERVENłII CLINICE: •Perspectiva biomedicală •Perspectiva învăŃării sociale INIłIERE MNEłINERE RENUNłAREA CA PROCES: •Precontemplare •Contemplare •AcŃiune •MenŃinere RECĂDERE FACTORI SOCIALI: •Comportament parental •CredinŃe parentale •Presiunea anturajului INTERVENłII DE SELF-HELP SĂNĂTATE PUBLICĂ: •Sfatul medicului •IntervenŃii la locul de muncă •Abordări comunitare •Politici guvernamentale PREVENIREA RECĂDERII: •Coping •ExpectanŃe •Atribuiri Figura 1. Întrebarea care se impune este în ce măsură aceşti tineri deŃin informaŃii pertinente şi suficiente referitoare la comportamentul de fumător şi la riscurile pe care le implică. îşi asumă responsabilitatea acestui comportament şi a consecinŃelor lui. socială) abordarea dependenŃei?. adolescenŃii: • au supraestimat numărul adulŃilor şi al adolescenŃilor care fumează. 4.1.

Nicotina este un drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului. Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea fizică. prin reclamele şi campaniile publicitare realizate. dintre care 40 sunt cancerigene. • forŃează organismul să consume mai mult oxigen. (b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau. Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale. liber. prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară. boli pulmonare. • creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic. Industria tutunului. Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau alte droguri. Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat. Modificarea acestei imagini este obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat. • ajunge în alte organe – rinichi. incluzând dependenŃa. Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. • încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor. 65 . • încetinirea reacŃiilor. Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie. Multe sondaje relevă faptul că mai mult de 15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră fumători. promovează imaginea fumătorului rebel. AdolescenŃii ajung să considere fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. pancreasului. cauzând: cancer (al plămânilor. Efectele fumatului asupra organismului Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră. pancreas. rinichilor sau creierului). Efectele nicotinei asupra organismului: • creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei. inclusiv nefumătorilor (fumatul pasiv). infarct miocardic. sociabilitatea şi persuasiunea . buzelor.PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care începuseră deja să fumeze.norme importante pentru tineri. probleme cu sarcina (femeile care fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului asupra organismului. ceea ce face mai dificilă funcŃionarea inimii. boli cardiovasculare. şi (c) la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat. afectează sănătatea în diverse moduri. cel mai semnificativ este imaginea celui care fumează. Factorii care influenŃează fumatul Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de fumat. IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze formarea altor norme sociale. de la faza de experimentare la faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat. Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul. ficat. Când o persoană fumează. • dificultăŃi de învăŃare. nicotina… • ajunge rapid în sânge prin plămâni. Fumatul. Efectele asupra creierului: • tulburări atenŃionale. atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii. matur şi puternic. vezi fişa 24 din anexe). • ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare. Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice. • modificări ale dispoziŃiei afective. influenŃează sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate.

de gândire critică şi de management al stresului.” Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale fumatului. • dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. Aceste mesaje pot fi: • Vei dobândi o formă fizică mai bună.” • “Tutunul nu este un drog. emoŃională şi comportamentală. Fumatul este un comportament care are o anumită funcŃie. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz.” • “Fumatul te face să te simŃi bine.2 Alcoolul şi dependenŃa de alcool Deşi alcoolul a apărut iniŃial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure. nu fumez. precum şi sensibilitatea la bolile infecŃioase. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la intervale scurte de timp. părul. oficierea unor ceremonii religioase etc. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de fumat.”). adesea incurabile. În consecinŃă. cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia imediată a întăririlor. • dezvoltarea deprinderilor de comunicare. de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului.” • “Fumatul te face independent şi mai matur. Alcoolul este un drog puternic. • Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri. 4. • ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă. Studiile arată că mesajul “Fumatul dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest mod de prevenŃie. nu-Ńi face nici un rău. • dezvoltarea unor comportamente alternative. este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale fumatului. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia. băuturile alcoolice sunt substanŃe chimice care afectează activitatea mentală. vin sau lichior. prin creşterea rezistenŃei organismului. ce conservă şi întăresc comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat. uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. MenŃionăm câteva din ele: • “Fumatul te face atractiv. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. • Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite. hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool. PrevenŃia fumatului activ şi pasiv are ca şi componente: • informaŃii privind consecinŃe sociale şi de sănătate. • EviŃi riscul contractării unor boli grave.Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat. Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. • RespiraŃia. Aceste erori funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative. 66 .2. asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU. iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. Indiferent dacă este sub formă de bere. Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi. “Nu mulŃumesc. vezi şi fişa 21 de la anexe).

adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur". Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi) şi pentru familiile acestora. Consumul de alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. În plus. În 85% din cazuri. cancer. ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă. Sub influenŃa consumului de alcool poŃi interpreta greşit o remarcă sau un gest. • AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament. prietenii. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii.” 3. mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an. boli psihice. cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv. Cu cât este consumat mai mult alcool. Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiŃi de inhibiŃii. Ca şi consecinŃe ale acestora. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare. cum ar fi membrii familiei. Efectele alcoolului Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi efectele pe termen lung. chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. privind la cei maturi. care are ca şi consecinŃe: ciroza. te face să te simŃi bine. 2.IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială – copiii şi adolescenŃii învaŃă. că a consuma alcool este ceva plăcut. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni: • ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent. Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul. Este o boală cronică. boli cardiace. conducătorii implicaŃi în accidente au consumat ocazional alcool. Efectele consumului de alcool asupra tinerilor 1. ulcer. inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. progresivă şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. (“A bea este ceva interesant. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulŃilor dependenŃi de alcool. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăŃării sociale. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. râd şi se simt bine. afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului. oamenii care beau sunt veseli. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare. să fii vesel) • ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele alcoolului. utilizaŃi fişa 24 din anexe). celebrităŃi. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală. modele personale. PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente: 67 . Consumul de alcool. emoŃional şi comportamental. Alcoolul este o substanŃă toxică.

dar în realitate este greu să te opreşti.• • • • • • • informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool. • droguri halucinogene sau psihedelice (L. • droguri de relaxare (tranchilizante. desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. muzica. produc o stare de relaxare şi induc somnul. Efectele posibile sunt: vorbire neclară. organizaŃiile nonguvernamentale şi cele guvernamentale. de gândire critică şi de management al stresului. familia. discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. cum sunt: sportul. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool. dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU). Şcoala are un rol esenŃial în activitatea de prevenŃie. formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaŃii. încetinesc activitatea sistemului nervos central. 4. euforie şi comportament dezorientat. dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaŃii ridicole. ecstasy.un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalŃi. discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare.D. cocaina) – accelerează funcŃionarea sistemului nervos central. • formarea unei imagini sociale . de aceea au nevoie de informaŃii corecte despre droguri şi de formarea unor atitudini adecvate faŃă de consumul de droguri. voluntariatul. profesionale etc. producând alertă şi excitabilitate. din sentimentul de neputinŃă în a face faŃă solicitărilor. mescalina) . Consumul de droguri este deja o problemă majoră a învăŃământului românesc.2. Tipurile de droguri • droguri de stimulare (cannabis. Elevii sunt din ce în ce mai expuşi consumului de droguri.3 Drogurile şi dependenŃa de droguri Drogul este o substanŃă a cărei utilizare creează dependenŃă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităŃii mentale. comportament specific stării de ebrietate. anumite droguri dau dependenŃă după o singură doză. barbiturice.mulŃi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenŃi. dezorientare. PrevenŃia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe întreaga societate. artele plastice. dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. activităŃi de club.. amfetamine. percepŃiei şi comportamentului. Efectele posibile sunt: o percepŃie alterată a timpului şi distanŃei. Tinerii consumă aceste droguri din nevoia de senzaŃii tari. • rezolvarea problemelor .S.produc tulburări ale funcŃionării intelectuale. elevii. Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările şi stimulările din mediu. iar ca efect principal este deformarea imaginii realităŃii şi scăderea percepŃiei riscului. 68 . Cei mai importanŃi factori care duc la formarea unor atitudini pozitive faŃă de droguri sunt: • curiozitatea . şcoala. prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile şi sănătoase. sedative) – cunoscute şi sub numele de sedative. de a evita confruntarea cu problemele.este important ca tânărul să înŃeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanŃe.

trebuie să pună în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri: Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea elevului care consumă droguri. “ “Drogul te face să te simŃi liber!” “Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!” “Drogurile sunt oferite numai de străini!” Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri.:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative.” “Este uşor să te opreşti dacă doreşti.” “Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele. Pot fi observate mai multe astfel de comportamente. în realitate însă.” “Drogul te face să comunici mai uşor. • o stimă de sine scăzută . cele mai cunoscute fiind: • 69 . mai valoros sau mai interesant.să fie la fel ca ceilalŃi din grup. Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de substanŃe. a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare. ca de ex.” “Eu nu pot deveni dependenŃi.un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru a se simŃi mai curajos. • un răspuns la singurătate .unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le au. consumul de droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie.presiunea grupului . unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă şi ei droguri. Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă.

• continuă să consume alcool chiar şi când ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu. • îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. • desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. PrevenŃia consumului de droguri are ca şi componente: • informaŃii despre consecinŃele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri. • trece fără motiv de la veselie la tristeŃe. • încalcă legea când este sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • are probleme la şcoală datorită consumului de alcool sau droguri. casetofon. • este somnolent şi apatic fără motiv. • este implicat în accidente de maşină cauzate de consumul de alcool sau droguri. • consumă alcool sau droguri în cantităŃi mari. • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri. la o petrecere). lecturi). • dezvoltarea deprinderilor de management al situaŃiilor de criză prin învăŃarea unor strategii de coping adaptative. consumului de alcool şi a consumului de droguri: 70 . • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la şcoală). elevul nu mai este aşa cum era înainte. • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool sau droguri. • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală. retras sau deprimat. cum ar fi sexul neprotejat. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului în consumul de droguri. cum ar fi participarea la acŃiuni de voluntariat (ex. • îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite. programe de prevenŃie a consumului de droguri). • rămâne corigent sau repetent. sport. muzică. simŃi şi te comporŃi. neagă că ar avea o problemă. • devine agresiv fără motiv.• schimbarea bruscă a comportamentului. • are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri. • discutarea modului în care drogurile îŃi controlează modul în care gândeşti. • este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri. • pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool sau droguri. artă. • şi-a schimbat grupul de prieteni. • are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas. Tabelul de mai jos sintetizează exemple de comportamente alternative fumatului. • dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile. • prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil. devine izolat. activităŃile preferate (film. • are probleme acasă datorită consumului de alcool sau droguri. bicicletă). • îşi pierde interesul faŃă de şcoală.

EducaŃia sexuală era oferită doar adolescenŃilor (12-18 ani). Aspectele sale psihologice. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a universului psihic al individului. contemplare Temă de reflecŃie nr. metode de contracepŃie. Dezvoltarea unei sexualităŃi armonioase la copii şi adolescenŃi contribuie la formarea unei personalităŃi armonioase şi în relaŃie echilibrată cu sine şi ceilalŃi. În ultimul deceniu.3 Comportamentul sexual Sexualitatea . bolile cu transmitere sexuală. avort. DiscuŃiile despre masturbare. alcool. emoŃionale. menŃinerea rolurilor tradiŃionale 71 . droguri). cu alte cuvinte. lectură. contribuind la conturarea identităŃii de sine şi a celei sociale. Aspectele pozitive ale sexualităŃii erau ignorate. a stării generale de bine. conferindu-i astfel un caracter complex. rolul sexualităŃii este pregnant. În procesul de formare al adolescentului. De asemenea. sociale şi spirituale. picturii. în care fiecare persoană are dreptul la informaŃii adecvate şi relaŃii sexuale responsabile. spirituală Studiul filosofiei. literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe MeditaŃie.” Programele tradiŃionale de educaŃie pentru sănătate sexuală erau focalizate pe oferirea de informaŃii despre reproducerea umană. anatomia şi fiziologia umană. ArgumentaŃi opŃiunile 4. care pot oferi satisfacŃie şi implicare socială Implicarea în activităŃi de ajutorare socială ActivităŃi de voluntariat Hobbiuri. SpecificaŃi şi descrieŃi ce tipuri de informaŃii aŃi introduce într-o broşură pe care aŃi distribui-o într-un liceu. homosexualitate. Interpersonală relaŃionarea cu alte persoane Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare Consiliere orientată pe clarificarea valorilor Filozofică.dimensiune complexă a fiinŃei umane Sexualitatea este o componentă esenŃială a vieŃii oricărei persoane. sarcina nedorită. biologice şi sociale sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. unor tineri cu vârste între 14-18 ani. boli cu transmitere sexuală. violul) prin întreŃinerea fricii şi a sentimentului de culpabilitate. ea avea ca scop doar prevenirea unor “dezastre” (ex. istoriei. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea sexuală ca “integrarea aspectelor fizice. emoŃionale. artei fotografice Creativă DiscuŃii de grup. Scopul educaŃiei sexuale Scopul fundamental al educaŃiei psihosexuale este promovarea sănătăŃii sexuale şi implicit a sănătăŃii psihice. Este falsă echivalarea sexualităŃii cu relaŃia sexuală. ignorându-se astfel că despre ea se poate vorbi de la o vârstă foarte mică. fizice. antrenamente mnezice Intelectuală Practicarea muzicii. literaturii universale. dreptul la educaŃie sexuală a copiilor şi tinerilor este văzut ca un drept uman fundamental care trebuie respectat de orice societate democratică. sport Masaj Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare. cognitive şi sociale în procesul dezvoltării pozitive a personalităŃii.Nivel al experienŃei Fizică: stare de bine Comportamente alternative ExerciŃii de relaxare Dans şi antrenament al mişcărilor Recreere fizică. 8 AlegeŃi un comportament din cele trei expuse în secŃiunea 4. participarea la activităŃi de grup.2 (consum de tutun.

• Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile. Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”. dreptul la sănătate. instituŃie. sociale şi comportamentale (Hyde. hărŃuire sexuală. 72 . Astăzi. adult. incest. psiholog).SIDA. adolescent. trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc al vieŃii fiecărui copil. spirituale. fiecare adult. Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. Din nefericire. începând cu acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică. în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber despre sexualitate.ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi. abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu relaŃia sexuală. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei percepŃii adecvate asupra sexualităŃii. comportamentale sau de sănătate. etice. Un alt aspect limitativ al programelor tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii emoŃionale. • creşterea incidenŃei contaminării HIV . • creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii sexuale. • Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale. asistent medical. • Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces natural în atingerea maturităŃii psihice. care nu poate fi discutat împreună cu adulŃii. Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au o eficienŃă redusă. societate. atât a profesorilor cât şi a părinŃilor. • Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri. şcoală. neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). reviste de diverse facturi. prieteni. Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de specialitate” (medic. EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul întregii dezvoltări. onest şi fără inhibiŃii. Printr-o astfel de delegare se medicalizează un aspect natural al vieŃii oricărui adolescent. Totodată. • creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală. • Toate persoanele sunt sexuale. despre una dintre componentele personalităŃii lor. 1994). împreună cu profesorul. Valorile sexualităŃii: • Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii. copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă. cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională. Deseori părinŃii evită discutarea acestor teme cu copiii lor. armonie şi calitatea vieŃii. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu. mai există o serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială: • scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual. comunitate. vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o încălcare a unui drept uman fundamental. iar uneori efecte negative sau contrare. cognitive. • Sexualitatea include dimensiuni fizice. Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii despre sexualitate. • creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol. • numărul crescut de avorturi. În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea. Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea. cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc deschis. psihologice şi emoŃionale.

respectarea deciziei celuilalt. iubirii şi intimităŃii conform propriilor valori. Formarea acestor valori are ca şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în manifestarea sexualităŃii. metode contraceptive. HIV/SIDA. EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă. sociale şi psihologice. decizii responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie. EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini. respectarea confidenŃialităŃii. intimitate şi iubire. boli cu transmitere sexuală (BTS). perceperea efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a sănătăŃii sexuale. emoŃional sau sexual. O componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri din şcoală şi comunitate. Programele eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale: • formarea de convingeri.oferirea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex opus. spirituale şi biologice ale sănătăŃii. a capacităŃii de a spune NU. trasarea unor scopuri de durată medie şi a unor planuri de viitor. frate/soră. de a face faŃă presiunii grupului. • dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală . a menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică. comunicare. diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus. anatomia şi fiziologia reproducerii.Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi îngrijire medicală. decizie şi responsabilitate. pentru că sunt fată/băiat trebuie să….oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare. imagine corporală. de a se opune relaŃiilor de manipulare şi exploatare.) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi egale. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic. • 73 . elev.oferirea unui cadru adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. de exprimare a afectivităŃii.formarea de atitudini şi comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului. • informarea . instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest domeniu. valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi . perceperea faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme. partenerului şi mass-mediei. avort. • AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia HIV/SIDA. şi fără exprimări sexuale. a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală. respectiv de a accepta un refuz. de negociere şi stabilire de limite. de management al situaŃiilor de conflict dintr-o relaŃie. convingeri şi valori despre identitate de sine. relaŃii interpersonale. abuz sexual. emoŃională. sarcină. servicii medicale. cu cele adulte. • Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre sexualitate care există în comunitatea respectivă. a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ. iubire şi camaraderie. • Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite. comportament sexual. perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în situaŃii de risc. comportamentală) sociale. • dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi .

relaŃii interpersonale. onestitate şi încredere • Exprimarea propriei sexualităŃi respectând drepturile altora • Exprimarea sexualităŃii potrivit propriilor valori 5. societate şi cultură. 1. Comportament sexual • Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual • Căutarea de noi informaŃii pentru dezvoltarea sexualităŃii • Implicarea în relaŃii sexuale caracterizate prin responsabilitate. Prezentăm în continuare succint câteva repere generale pentru educaŃia psihosexuală. Deprinderi personale • A trăi potrivit propriilor valori • Asumarea responsabilităŃii pentru propriul corp • Luarea de decizii responsabile • Dezvoltarea asertivităŃii • Comunicarea eficace cu familia. deprinderi personale.Temă de reflecţie nr. sănătate sexuală. Dezvoltarea umană • Acceptarea şi aprecierea propriului corp • Formarea unei imagini corporale realiste • Căutarea de informaŃii despre dezvoltarea sexuală • Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane • InteracŃiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos • Acceptarea diferenŃelor de gen • Respectarea orientării sexuale a celorlalŃi 2. esenŃial pentru o dezvoltare armonioasă. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele într-un proces de complementaritate. 9 DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale Tematica educaŃiei sexuale Integrarea sexualităŃii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaŃie a celor 6 componente de bază: dezvoltare umană. Societate şi cultură 74 . RelaŃiile interpersonale • Dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare pozitivă • Exprimarea dragostei şi intimităŃii în moduri diferite şi responsabile • Dezvoltarea şi menŃinerea relaŃiilor semnificative • Evitarea relaŃiilor de exploatare şi de manipulare • Formarea unor atitudini pozitive faŃă de relaŃiile de prietenie • Luarea de decizii privind stilul de viaŃă sănătos 3. colegii şi prietenii • Abilitatea de a face faŃă presiunii grupului 4. comportament sexual. Sănătate sexuală • Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepŃie pentru a evita sarcinile nedorite • Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală • Informare privind modalităŃile de prevenire a infectării cu virusul HIV • Informare privind SIDA • Prevenirea abuzului sexual 6.

• BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă. dar nu numai. dacă nu sunt identificate. Acestea sunt convingeri iraŃionale. • O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual. • BărbaŃii nu vorbesc despre SEX. Cu alte cuvinte.• • • • • Evaluarea impactului familiei. el nu se mai poate controla. despre alŃii (bărbaŃi-femei). pot să influenŃeze negativ comportamentul. • Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA. • Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX. • Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi. ca forme de comunicare culturală. • BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală. Cu alte cuvinte. sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă consecinŃele grave (uneori fatale -ex. • Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim. NoŃiunea de gen social are ca scop depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. 75 . • După ce un băiat se excită. • BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual. despre relaŃiile noastre şi mediul în care trăim şi. Altfel spus. • Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menŃine reputaŃia. Deci. larg răspândite într-o anumită cultură sau societate. culturii. valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual” Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de plecare a unor discuŃii de tip dezbatere. contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în practică de ei. astfel încât sunt considerate naturale şi reale. feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. • Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualul firesc). Miturile adolescenŃilor despre sexualitate: • Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin. mai ales al tinerilor. Conceptul de gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care percepe. Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale. neadevăruri. mass-mediei asupra convingerilor. conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice celor culturale. şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei cât şi pentru bărbaŃi. semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi bărbat este naturalizată şi biologizată. Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la întrebările general umane despre noi înşine. de tip patriarhal. Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale tradiŃionale. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât atitudinal cât şi comportamental. ei îl practică. Cultura determină ceea ce înseamnă să fii “bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile pentru fiecare. religiei. feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la femei şi bărbaŃi. • Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul. Prin intermediul miturilor. a rolurilor de sex.

Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de ceva despre care nu au informaŃii suficiente. Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element esenŃial în procesul de prevenŃie. controlabilitate. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV sunt: • negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”. dar SIDA este o boală letală. Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. Riscul pentru HIV/SIDA Astăzi. • de la declanşarea epidemiei au murit 18. • Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală. • Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului. prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri. Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a prezervativului. • proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV.• Poate am noroc şi nu rămân gravidă. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală. • Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex. • O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale. • România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA. • ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult. 76 . 620. SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană la 75%. • Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual. aproximativ 16. evoluŃie în timp. • Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este intensificată. Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii). • simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată. • Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative. Identificarea şi modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor de protecŃie. despre cauze.8 milioane de oameni. • în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu HIV. • nu există tratament sau vaccin pentru SIDA. • Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale. prin păstrarea fidelităŃii în cuplu. educaŃia sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”: • pe mapamond. • Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”. • Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale. • BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex. în anul 2010. Un model complet de reprezentare a bolii presupune informaŃii corecte despre boală.000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV.”. • numai în anul 1999. • în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV. în fiecare zi. Ca şi la toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi sau din alte surse neadecvate de informare. consecinŃe. Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei reprezentări complete.000 de persoane se infectează cu HIV. • BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual.

• • 77 . cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de persoanele cu SIDA). metodele de contracepŃie. modalităŃile de protecŃie.valorile sale personale. identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere. f) reduce numărul de sarcini nedorite. represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple. Cu cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine. b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate.şi cu atât mai puŃin să impună . modalităŃile de transmitere. combaterea miturilor (ex. prin informarea altor tineri. comunicare interpersonală armonioasă). să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau comportamente. testul HIV. formarea unei reprezentării corecte a bolii. Profesorul nu trebuie să transmită elevilor . legate de sexualitate. profesorul consilier este un facilitator care încurajează dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate. cu atât adolescentul îşi va întârzia debutul de viaŃă sexuală. SIDA se ia prin strângere de mână. d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale. responsabilizarea individului privind propria sănătate. combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA. b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente. c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte la întrebările adolescentului. unde se poate face. este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate. Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor de educaŃie sexuală elevii: a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual. e) scade numărul de elevi activi sexual. în consecinŃă.raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”. g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală. modalităŃile de prevenire a abuzului sexual. reprezentare a bolii. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. luarea de decizii responsabile. Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze riscul de îmbolnăvire. PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este HIV/SIDA. h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii. oricum nu poŃi face nimic!”. Mai mult decât atât. Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă: a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaŃa sexuală şi. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi să modereze discuŃia despre tema citită. elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi exerciŃiul argumentării. Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste dezbateri. numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA). Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului. distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA.

stare de bine • comunicare şi relaŃii interumane • valori şi modele • presiunea grupului. abuz. fie acesta este subevaluat). vulgarului sau imoralului. sugerând mesajul că interesul sexual al adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. Studiile au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă. putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri despre: • cunoaştere de sine • corp. e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor (această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare. Este adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent. reduc sentimentul de disconfort al profesorului şi elevilor. au manifestat la vârsta adultă disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare. partenerului • încredere în sine şi asertivitate • decizie şi responsabilitate • dragoste şi încredere • negociere şi stabilire de limite • mituri sexuale • manipulare şi influenŃare • abuz emoŃional şi sexual • orientare sexuală 78 .d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. dominată de prejudecăŃi. Focalizarea pe aspectele legate de convingeri. emoŃii. şi mai puŃin pe subiectele legate de anatomia şi fiziologia organelor genitale. În final. dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane. contracepŃie. Unii adulŃi abordează aceste teme sub “umbrela” moralităŃii. sarcină. aşa cum am arătat până acum sexualitatea înseamnă mult mai mult decât reproducere. Profesorul-consilier. f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală. h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau discriminarea lor. Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual. în funcŃie de nivelul procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). bazată pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos. În acest mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale sexualitatea. Totuşi. respectiv a imoralităŃii. este indicat să invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială. în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele. este mai important să formăm convingeri. Sexualitatea adolescentului nu trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei. atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe pozitive asupra vieŃii individuale. i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea elev-adult. mass-mediei. ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale. g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract. teoretic. Nu este suficient să oferim doar informaŃii. ştiinŃific şi medicalizat. prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua competenŃă. boli. atitudini şi valori.

atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. sexuală. motociclete) • evitarea accidentelor casnice Temă de reflecŃie nr. luare de decizii. comunicare asertivă. deoarece ia în considerare atât trăsăturile individului cât şi contextul socio-cultural şi normele grupului de prvenienŃă.Este prezentat conceptul de „stil de viaŃă” care poate lua două forme. emoŃională. DescrieŃi. DependenŃa de sunbstanŃe a fost explicată prin apel la mai multe modele şi teorii.• • • • • • • • • stereotipii de gen social comportamente sexuale de risc contracepŃie sarcină avort HIV/SIDA.Modelele explicative şi de modificare a stilului de viaă au fost dezvoltate ca urmare a necesităŃii proiectării de intervenŃii fundamentate teoretic şi empiric. screeninguri • evitarea accidentelor rutiere prin utilizarea în autovehicule a centurii de siguranŃă sau a căstii de protecŃie (biciclete. pe scurt. PrevenŃia fumatului. psihică. al consumului de alcool şi droguri trebuie să Ńină cont de câteva elemente precum furnizarea unor informaŃii despre consecinŃele de sănătate ale uyului de substanŃe. rezistenŃa la presiunea grupului). Modelul „Diagnostichează/ AcŃionează” are ca principiu fundamental ideea că educaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii este rezultantă a uneo evaluări corespunzătoare a populaŃiei Ńintă. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. formarea unor abilităŃi de „viaŃă” (managementul situaŃiilor dificile. spirituală. EducaŃia pentru sănătate sexuală poate ava drept scop 79 . valori şi credinŃe diferite. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Rezumat Modulul 4 trece în revistă rolul comportamentelor individului în sănătate. fiecare stadiu fiind caracterizat de atitudini. Programele de prevenŃie pot fi primare (la nivel populaŃional). 10 ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. Modelul stadiilor schimbării (Prochaska & Diclemente) postulează existenŃa a şase stadii pe care individul le parcurge în abordarea unui comportament de sănătate. secundare (la nivelul grupurilor şi situaŃiilor de risc) şi terŃiare (în mediu clinic). alte boli cu transmitere sexuală planuri de viitor educarea sexuală a tinerilor de către tineri sănătate fizică. Perspectiva învăŃării sociale constituie un cadru potriviti pentru planificarea şi implementarea unor programe de prevenŃie. socială. Ńinând cont de efectele sale asupra sănătăŃii: stil de viaŃă sanogen şi stil de viaŃă patogen. 4.7. Alte comportamente relevante pentru sănătate • practicarea regulată a exerciŃiului fizic • comportament alimentar raŃional • evitarea expunerii la soare neprotejat • verificări medicale regulate.

O. Toward a comprehensivemodel of change. Cum influenŃează cele trei perspective (morală. Watters JK. I. A. and psychological distress. Diffusion of Innovations (3rd edition). 1. (1983). Mass.). DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. San Diego. Inter-sectoral action for health: making it work. Rogers E. 80 . informare etc. London: The Free Press Rosenstock. Mountain View: Mayfield Michie. R. biomedicală. In W.. Q. Wills (Eds. & Kreuter.. 84. SARCINA DE SEMESTRU MODUL IV 1.R. W. 191-215 Booth RE. 2. 19.). C. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei). (1983).8:1515-1524 Fishbein. (1986). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. pe scurt. IL: Dorsey Press Prochaska. Psychological Review. Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. & DiClemente. Homewood. How effective are interventions targeting injection drug users? a critical review ofpublished studies. AIDS. New York: Guilford Press Nutbeam D 1994. Historical origins of the health beliefmodel. (2004). Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis. J. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Raspundeti in maxim 2 pagini de computer.Shiftman & T. and behavior : an introduction to theory and research. (1975). 1-8. Miller. attitude. J. & Ajzen. W. 29-49. 147-172 Miller. A. socială) abordarea dependenŃei?. (1991). Social Foundations of Thought and Action.&Rollnick. C.M. & Abraham. W. Behavioral Psychotherapy. An educational and environmental approach. Health Promotion International 9(3):143-144. A textbook (4th Edition). Health Education Monographs. Coping and substance abuse (pp. CA: Academic Press. M. J. M. Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. I.R. C. intention. (1977). NJ: PrenticeHall Bandura. (2007). 3-27). Common processes ofchange in smoking. (1985). 345-363). Co. 2nd ed. New \brk: Plenum Press Prochaska. Interventions to change health behaviours: Evidence based or evidence inspired? Psychology and Health. J. (1991). Heather (Eds. Belief.ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. Berkshire:Open Univeristy Press Prochaska. C. 1994. M. 1984.formarea unor convingeri şi atitudini personale. Reading. Green. 2. DescrieŃi. Englewood Cliffs. In S. Bibliografie Bandura. Motivational interviewing with problem drinkers. S. dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de relaŃie interpersonală. & DiClemente. Health Psychology. Miller & N. Odgen. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. O.: Addison-Wesley Pub. C. L. S. (1986). weight control. W. (1974). Health promotion planning.

Sarafino. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului Modelul stadiilor schimbării -modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii.gov/iaq/pubs/etsfs.cdc.html www.ucsf.edu/alcohol/prevention/welcome.htm www. Ea poate fi primară.com/cs/heal/ www. caracterizate de atitudini.edu/~kmbrown/hlth_beh_models.epa.totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate DependenŃa de substanŃe .pregnancy.com/health/indexfood. Prin urmare. New York: John Wiley and Sons Taylor.htm alcoholism.kidource.gov/tobacco/research_data/youth/stspta5. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu PrevenŃia .activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli.id/medical/stds.(1999).html www.edu/guides/pg17. New York: McGraw Hill Adrese pagini internet: http://hsc.este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate.htm http://draonline.columbia.com/kidsource/content2/teen.edu/InSite.co.about.com/helpatkins/faqs/faqfood/ www.or. în domeniul sănătăŃii. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată.gov/databases/ERIC_Digests/ed408371.usf.este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”. S.jsp?page=Prevention Glosar: Abuzul de substanŃă .gov/hiv/dhap. retragerea/afectivitate negativă Interviul motivaŃional (IM) .html www.Health psychology: Biopsychosocial interactions.E.nih.org/ http://atkinscenter.tc. care implică persistenŃa în utilizarea acută a unor substanŃe şi dezvoltarea comportamentului de căutare a drogului. (1998) .htm http://hivinsite. vulnerabilitatea la recăderi şi o abilitate scăzută de a răspunde la stimuli naturali cu rol de întărire.html www. credinŃe şi valori diferite.gov/publicat/eatingdisordersmenu.htm eric-web.familyhaven.html www.un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă.cfm www. Astfel.med. Health Psychology (4th ed).DSM IV descrie trei stadii ale adicŃiei: preocuparea/anticiparea.este considerată a fi o stare patologică.uk/giving_up_smoking.P.cdc. intoxicarea/consumul compulsiv.unc.expat. sunt de factură voluntară. secundară şi terŃiară 81 .nimh.html www.ed. Manifestat prin consecinŃe adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe Stil de viaŃă .valmillscounselling. E.

reprezintă procesul de renunŃare progresivă la un drog sau la o substanŃă consumată în cantităŃi extrem 82 .procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea sănătăŃii indivizilor (OMS) Sevrajul .Promovarea sănătăŃii .

NoŃiuni introductive S-a împlinit o jumătate de secol de la primele formulări experimentale şi teoretice ale teoriei stresului de către Hans Selye. în care stresul are un rol preponderent în adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO. Costurile societăŃii legate de efectele stresului sunt extrem de mari. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificaŃia implicită că un scop major al individului este menŃinerea homeostaziei (adică un anumit nivel mediu al activării). propunând abordări multi şi interdisciplinare. studentul va: • • • • • Descrie semnificaŃia conceptului de stres. Această confuzie a dus la utilizarea termenului de distres ca echivalent a hiperactivării simpatice. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinŃei. Cannon şi H.1. dependenŃa de substanŃe au devenit boli ale civilizaŃiei. teoria stresului îşi asimilează noile achiziŃii ale neuroştiinŃelor. Identificăm confuzii frecvente şi între termenul de stres şi activare (arousal). Constatăm că diferitele definiŃii ale stresului au dus şi la confuzii terminologice. În ciuda criticilor şi impreciziilor. Enunta consecinŃele stresului Descrie rolul de „tampon” al suportului social 5. De la munca de pionierat a lui W. monografii. Zuckerman (1991) dovedeşte că există persoane care caută în permanenŃă menŃinerea unui nivel ridicat de activare prin căutarea de senzaŃii. În încercarea de a câştiga o mai mare rigurozitate. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. teoria stresului suscită în continuare interes din partea specialiştilor din diversele domenii ale ştiinŃelor biologice şi sociale. cum sunt Psihologia SănătăŃii. 1989). Bolile cardiovasculare. Discuta teoriile şi modelele explicative ale stresului. iar psihologii argumentează că stresul rezultă din perceperea unei stări de autoineficienŃă. Enumera componentele procesului de stres. Fiziologii şi endocrinologii dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că 50% din totalul cauzelor de mortalitate şi morbiditate se datorează stilului de viaŃă. Utilitatea conceptului este dovedită şi de faptul că discipline noi conturate. tulburările mentale. Nu de puŃine ori stresul este confundat cu anxietatea. considerându-se că acesta din urmă concentrează 83 . Selye şi până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date. ale celor cognitive şi comportamentale. Astăzi nimeni nu poate nega că definirea stresului diferă flagrant în funcŃie de perspectiva disciplinei ştiinŃifice din care ea este elaborată. cercetări. sociologii ne sugerează că stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim. S-au formulat şi opŃiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping.MODUL V Stresul şi riscul pentru boală Scopul modulului: Cunoaşterea rolului stresului in riscul pentru imbolnaviri. Medicina Comportamentală sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie în modelele explicative ale sănătăŃii şi bolii.

El este utilizat iniŃial cu sensul de boală mintală. W. Procesul de adaptare activă al organismului la mediu extern în continuă schimbare este posibil datorită unor mecanisme dinamice. proteine. biologii şi fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat înaltul grad de organizare a lumii vii care facilitează o adaptare activă. enzimatică. Cannon (1932) are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multiplă şi complexă a sistemului simpato-adrenal şi ai mediatorilor medulosuprarenali în adaptarea organismului la stimulii fizici şi psihici din mediu. 5. binecunoscută astăzi în literatură sub numele de reacŃie "luptă sau fugă" (fight or flight). suferinŃă. Sir William Osler (cit.3. Termenul de stres. Pavlov prin teoria învăŃării bazate pe reflexe condiŃionate cu funcŃii anticipative. Datele experimentale obŃinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indică participarea sistemului endocrin la adaptarea organismului la schimbările bruşte ale ambianŃei. Deşi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurtă durată la situaŃii acute şi nu a detaliat alte posibile reacŃii. denumită "reacŃie de urgenŃă". în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează consecinŃele stresului. În opinia noastră. compensatorii. când progresele ştiinŃei au permis cercetări mai riguroase.2. 84 . utilizează termenul de stres pentru a demonstra existenŃa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenŃilor perturbatori (1929). a cărui semnificaŃie originară era de adversitate. 1985). PersistenŃa acestei interpretări o regăsim la autorii contemporani care asimilează stresul cu cerinŃele externe care exercită presiuni asupra organismului. Bernard (1878) indică capacitatea organismului de a-şi menŃine constant mediul intern în raport cu stimulii externi. Aproape concomitent cu Selye. numit şi model biologic îşi are originea în cercetările lui H. fiziologul american Walter Cannon (1929). Hippocrate considera că boala nu e numai suferinŃă şi leziune (pathos) ci şi efortul organismului de a-şi restabili echilibrul (ponos). Cannon foloseşte termenul de stres în legătură cu reacŃia autonomă a organismului. Selye şi pune accentul pe răspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu. endocrină şi nervoasă. 1982). Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestată prin reacŃii nespecifice ca răspuns la agenŃii perturbanŃi.esenŃa fenomenului de stres (Lazarus. Reylly îşi publica teoria "sindromul de iritare". 1987). Precursori ai teoriei stresului Primele observaŃii privind adaptarea organismului la mediu datează din antichitate. prin cercetările sale. Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică. Trei secole mai târziu. C. minerale constante în condiŃiile modificării factorilor externi. pH. Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab. Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale unui diagnostic de nevroză sau hipomanie. fiziologul francez A. La începutul secolului al XX-lea. Teoria lui S. ContribuŃii la problematica adaptării şi indirect a stresului aduce şi I. Aceste mecanisme de natură fiziochimică. în Hinkle. de neutralizare şi corectare a disfuncŃiilor survenite. Modificarea structurii sub influenŃa acelei forŃe este desemnată prin noŃiunea de strain (Levi. menŃin temperatura corpului. Modelul fiziologic şi teoria răspunsului Modelul fiziologic. distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia. Freud despre nevroză şi mecanismele inconştiente de apărare abordează dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptării individului la situaŃii conflictuale. nivelul sanguin de glucide. lipide. desemnând acea forŃă sau presiune care deformează corpurile.. poate fi găsit încă din secolul al XIV-lea. De abia în secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de ştiinŃele biologice. Mult mai recent. dificultate. 5. termenul este folosit mai ales în inginerie. 1973) echivala stresul cu “muncă multă şi cu probleme”. care descrie importanŃa răspunsului sistemului nervos autonom atunci când organismul este expus la diverse noxe.

una din limitele abordării fiziologice este identificarea stresului cu activarea. chiar dacă ea se bazează doar pe studii experimentale realizate pe rozătoare şi maimuŃe. stările afective negative se traduc prin activarea adrenalinei şi cortisolului. PotenŃialul de nocivitate asupra organismului a reacŃiei fiziologice determinat de combinaŃia dintre perceperea lipsei controlului şi atitudinea de pasivitate şi supunere este confirmată şi de studiile realizate pe subiecŃi umani ci şi o multitudine de macanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC). 1980) demonstrează că stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului. psihologic şi comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanŃei umane. răspuns considerat mai nociv decât primul.Stresul biologic. Selye (1968. antrenare. de supunere. Prima categorie de animale optează pentru un răspuns activ de tip "luptă sau fugă". lipsa posibilităŃilor de control. de dezadaptare). Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA. Complexitatea modulării tipului de reacŃie este dovedită de Henry (1980) şi prin includerea factorului situaŃional: mediu securizant. În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări şi dezvoltări ulterioare teoriei lui Selye care nuanŃează înŃelegerea răspunsului organismului la factorii de stres. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv. RelevanŃa modelului este susŃinută şi de datele epidemiologice privind relaŃia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii şi organizaŃiei şi incidenŃa unor boli cronice. Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de : • eustres (stimulare optimă. iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA). chiar dacă unii cercetători extind termenul şi asupra activării psihologice. descrisă sub numele de strain. Modelul de stres oferit de Karasek şi Theorell (1990) se distanŃează de asemenea de identificarea activării cu stresul. Participarea SNC accentuează componenta specifică a răspunsului organismului şi evidenŃiază capacitatea de învăŃare şi persistenŃă în timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres. prelungită. cu descărcări catecolaminice. caracterizat prin activarea sistemului hipofizo-corticoadrenal şi secreŃia de corticosteroizi. 85 . Apreciem modelul ca având valenŃe aplicative deosebite pentru mediul ocupaŃional. cum este boala coronariană. Astfel. Atât la bărbaŃi cât şi la băieŃii de vârstă şcolară secreŃia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex feminin (1986). comportă trei faze: • reacŃia de alarmă • stadiul de rezistenŃă • stadiul de epuizare. iar cele pozitive numai prin adrenalină. supraîncărcare. Aşa cum am arătat în paginile anterioare. Este meritul lui Lundberg (1980) şi Ursin (1984) de a demonstra experimental că atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic. deprivare maternă. Frankenhaeuser dovedeşte specificitatea răspunsului la stres şi prin diferenŃele reacŃiei endocrine în funcŃie de sex. Conform autorilor citaŃi. Alături de stresul de suprasolicitare se impune astfel şi conceptul de stres de subsolicitare. însoŃit de modificări ale activităŃii simpatoadrenale. adaptare) • distres (solicitare intensă. efecte de încordare şi tensionare. ambianŃă nouă. Autorii dovedesc specificitatea răspunsului endocrin la stres în funcŃie de clasificarea animalelor în tipul dominant/agresiv şi tipul subordonat/pasiv. Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmăresc stabilirea unor relaŃii între patternurile de răspuns endocrin la stres şi trăsăturile psihologice. Activarea este urmarea pozitivă a unor cerinŃe intense dar în prezenŃa controlului. stresul se produce doar la intersecŃia dintre solicitări intense şi opŃiuni de control minime. Meritul de a integra factori sociobiologici în modelul fiziologic de stres revine teoriei propusă de Henry şi Stephans (1977).

evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. adică unilaterală şi unidirecŃională. poziŃie de care ne distanŃăm. De altfel chiar definiŃia stresului dată de Lazarus şi Folkman (1984. exprimabilă prin formula S=f(s). A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe modelul unui determinism reducŃionist. ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor factori potenŃiali dăunători din mediu. 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii stresorilor sociali. Rapaport (1978) şi Toffler (1973. Potrivit teoriei stimulilor. negocierea activă între cerinŃele şi presiunile mediului şi ierarhizarea scopurilor individuale. definiŃi drept nivel de încărcare. Se subliniază astfel faptul că ameninŃarea (termen preferat de Lazarus faŃă de cel de stresor) nu există în sine. Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit.ci numai în relaŃia dintre ele. din discrepanŃa dintre starea actuală şi cea dorită de subiect. (2) sistemul cognitiv. în care persoana evaluează mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninŃă starea sa de bine. 86 . stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi indivizii.4. de către modelul cauzal. numiŃi şi stresori. prin analogie cu modelele tehnice. Modelul interacŃional şi teoria tranzacŃională O dată cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetările asupra stresului încep să fie comutate din cadrul biologic în cel psihologic. (4) copingul. În acelaşi timp nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi aprofundarea unui segment al procesului de stres. şi anume rolul structurilor sociale în generarea de posibili stresori. Asumarea ideii. 5. 1989) propune modelul sociologic al stresului. În cadrul modelului sociologic.5. Pearlin (1981. Depăşirea nivelului optim cauzează reacŃiile de stres. identifică stresul cu factorii de stres. Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale vieŃii cotidiene. ca proprietate a uneia din cele două subsisteme implicate . subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale sunt principalele surse de stresori. Dohrenwer. stresul este o condiŃie a mediului (Holmes şi David. RelaŃia dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical. respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice.5.R. respectiv răspunsuri cognitive. afective şi comportamentale la feed-backurile primite". conturând în final teoria tranzacŃională a stresului (Lazarus şi Folkman.10). că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă. 1989. ameninŃarea decurge din perceperea unui dezechilibru între cerinŃele impuse şi capacitatea de răspuns. 19) reflectă integrarea conceptelor teoretice enumerate: "stresul este o relaŃie particulară între persoană şi mediu. (3) evaluarea.persoană şi mediu . consideră persoana. de tipul S . Analiza noii paradigme de cercetare permite identificarea a patru concepte fundamentale care definesc teoria tranzacŃională a stresului: (1) interacŃiunea sau tranzacŃia. Termenul de tranzacŃie desemnează relaŃia bidirecŃională dintre persoană şi mediu. 1989. Conform definiŃiei stresului. Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme. Modelul cauzal şi teoria stimulilor Un al doilea punct de vedere. cum este moartea unei fiinŃe dragi. 1984). p. mecanicist. 1986). Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la impactul cu factorii de stres social. în Patterson şi Neufeld. Modelul cauzal denumit şi model ingineresc. Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor. Teoria stimulilor ignoră complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale în reacŃiile la stres. stimuli sau agenŃi stresanŃi. Natura subiectivă a evaluărilor determină o arie largă de stresori. p.

organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă (Miclea. Considerăm că modelul are relevanŃă 87 . copingului şi emoŃiei este consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. suprastimularea şi substimularea. În concepŃia autorului resursele reprezintă ceea ce individul valorizează ca important pentru sine. irelevantă sau deosebit de importantă pentru scopul urmărit. Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă. de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei. fie unui exces sau deficit informaŃional. Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi. O primă categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor. Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării. teoria lui Lazarus şi colab. dar elimină şi caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia este stocată. Tocmai datorită acestei note specifice. de la valori obiective la caracteristici personale. psihologia cognitivă abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor informaŃionale. pierderea lor. Abordarea convenŃională a stresului interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen. În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele. fiecare reliefând importanŃa unor aspecte ale procesului de stres. Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. Autorii introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate. 3. De aici deriva una dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru indivizi decat acumularea lor (Hobfoll. în realitate emoŃiile negative pot deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping. grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut. Conform autorului.Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie. 1998). Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv. stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari categorii de factori: 1. 2. păstra şi proteja resursele. discrepanŃa dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului. Hobfoll (1988. 1994). sa protejeze si sa construiasca resurse.1989). Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de cea sociologică şi fiziologică. sau privarea persoanei de posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. Dacă psihologia tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea. era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului. condiŃii sau energii. Principiul de baza al acestei teorii este ideea ca oamenii tind sa retina. schimbări rapide ce scapă controlului individului. ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă. În acest context distresul este generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive neadecvate. 4. Conform modelului. Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine. stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o situaŃie în sine. Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele individuale de procesare a informaŃiei. ulterior a fost preferat cel de tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme. numit "modelul conservării resurselor". Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi psihosocială. stresul apare în oricare din cele trei circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor. Prin prisma teoriei cognitive. sursa majora de stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll. 1993. 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale stresului.

În concluzie. 1993). 5. focalizarea cercetărilor doar pe tipul de evaluare şi confruntare cu situaŃia stresantă. stare obiectivabilă în reacŃiile de scurtă durată şi consecinŃele pe termen lung. subliniind cauza multifactorială a bolii. care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri. Studii de laborator şi în cadrul natural. dar îl intensifică. răspunsul la stres 88 . 1987. 1989. Wolf (cit. IniŃial. copingul (ajustare) IV. medicina secolului XIX şi începutului de secol XX a fost dominată de un determinism strict biologic. 1982. în care relaŃia dintre un anumit conflict intrapsihic şi o boală specifică era considerată ca fiind directă şi liniară. unilaterală. factorii de stres II. 1990). cel patogen. pe subiecŃi umani şi pe animale. Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizând rolul agenŃilor perturbatori asupra organismului erau involuŃia timusului şi ulceraŃiilor gastrointestinale. şi anume răspunsul la stres. Osler.pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu. Băban. alergice şi colagenozele. Se impune necesitatea integrării reacŃiei la stres în studiul procesului dinamic rezultat din interacŃiunea variabilelor personale cu cele situaŃionale. ca răspunsuri nespecifice la stres. de la macrosistemele sociale. fără a identifica costurile şi beneficiile răspunsului. considerat mult mai pertinent. Continuatorii şcolii pavloviene. modelul fiziologic. Markides şi Cooper. un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse boli (Brown şi Harris. Prima descriere a relaŃiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparŃine lui Sir W. dominată strict de ideile psihanalitice. Whalley şi Page. intens absorbiŃi de munca lor (cit. 1989. 1977) şi Alexander (1950). acceptă rolul conceptului în depăşirea punctului de vedere unilateral privind specificitatea cauzei bolii. abordările ne apar unilaterale şi restrictive. la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale. Când costul controlării stresorului este mai ridicat decât beneficiile înregistrate. 1989. Chiar şi cei mai sceptici autori privind teoria stresului. în Henry şi Stephens. Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare. Engel (cit. Ignorarea rolului personalităŃii şi situaŃiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină incomplet şi inadecvat. şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader. În măsura în care aceste cercetări se limitează numai la aspectele de reacŃie şi conceptualizează stresul ca o sumă a răspunsurilor organismului la stimulii nocivi. marcată în special de studiile lui Dunbar (1938). încearcă să elucideze o verigă esenŃială în procesualitatea stresului. Ulterior. Sub influenŃa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur. copingul nu numai că nu reduce distresul. în cadrul modelului patogen. 1990. Kasl şi Cooper. Holmes şi David. evaluarea III. în Sarafino.6. Relevarea relaŃiei dintre psihic şi somatic a determinat apariŃia Psihosomaticii. 1989. 1989. ObservaŃiile privind asocierea stresului cu patologia nu au apărut doar odată cu formularea modelului susmenŃionat. Selye (1976 b) dezvoltă teoria bolilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide. în Hinckle. este un demers la fel de unilateral ca şi cel anterior menŃionat. Modelul patogen şi teoria fiziopatologică Studierea consecinŃelor stresului asupra stării de sănătate a dus la formularea unei variante a modelului fiziologic şi anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. În acelaşi timp. 1973). Astăzi. Iamandescu. Brown şi Harris. Friedman. respectiv teoria răspunsului acoperă o mare parte din cerectările asupra stresului. 1992). În continuare prezentăm componentele stresului: I. în care elementele specifice (biologice) se înlănŃuie cu cele nespecifice (psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial al bolii. modelul oferea o imagine simplistă. Bâcov şi KurŃin (1949) demonstrează experimental unitatea dintre psihic şi fiziopatologic şi conturează orientarea corticoviscerală.

tracasările zilnice (daily hassles). războaie. divorŃ. emigrare. 1 De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 5. numite şi nonevenimente. pensionare) • Tracasări cotidiene (suprastimulare.Temă de reflecţie nr. Ryan şi Word. 1985). Factorii de stres Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiŃii ale mediului. în Rahe. 1980) definesc evenimentele de viaŃă drept schimbări obiective în structurile şi relaŃiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanŃelor uzuale şi impun organismului un efort de reajustare psihică şi socială. conflicte de rol. Rahe. şi (2) impactul subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. boli fizice. care simplifică relaŃia dintre harta vieŃii şi sănătate. accidente aviatice. Pentru înŃelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor. aglomerarea socială. iritante sau ameninŃătoare pentru starea sa de confort fizic şi 89 . sunt identificate cu stresul cronic (Kessler. substimulare. S. izolarea socială. feroviare). suficient de intenşi sau frecvenŃi care solicită reacŃii fiziologice şi psihosociale din partea individului (Elliot şi Eisdorfer. Primele observaŃii sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaŃă asupra sănătăŃii datează încă de la începutul secolului al XX-lea şi aparŃin psihiatrului Adolf Meyer. Propunem o altă clasificare a stresorilor: • Evenimente majore de viaŃă (deces. Cercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcŃie de diferite criterii: • Dezirabilitatea evenimentului (în ce măsură este dorit) • Controlabilitatea lui • Predictibilitate (este aniticpabil sau nu) • Caracterul pozitiv sau negativ • Implică câştig sau pierdere • Gravitate Dacă evenimentele critice de viaŃă sunt asimilate cu stresul acut. calamităŃi. şi Hinkle. Price şi Wortman. 1982). perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres şi boli fizice şi mentale. Meyer propune alcătuirea unei "hărŃi a vieŃii" pentru fiecare pacient (cit. Wolff jr. Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg tocmai din cele două caracteristici de bază ale sale: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă.7. afecŃiune. care s-au impus prin încercările de elaborare a unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaŃă (Holmes şi Rahe. indiferent de particularităŃile individuale. contrarierea nevoii de afirmare. Wolff. de cele mai multe ori. în mediul ambiental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacŃionează cu cele sociale şi psihice. Autorii definesc "hărŃuiala zilnică" drept "experienŃe şi condiŃii ale vieŃii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante. cercetările lui Meyer sunt continuate de H. focalizându-şi atenŃia doar asupra unui singur sistem organic. Stresorii sunt divizaŃi convenŃional în trei mari categorii: • fizici • psihici • sociali Clasificarea ne apare a nu fi operaŃională deoarece. Evenimentele critice de viaŃă sunt numite factori de stres acut. surse financiare insuficiente) • ExperienŃe traumatice şi catastrofale (dezastre. 1967. 1990). afiliere. Ulterior. Holmes şi Rahe. indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei. ameninŃarea integrităŃii fizice.

1991). competiŃie). persoanele în vârstă. tracasările zilnice sunt considerate stresori minori.. maşină sau tren a impus în atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. 1989). când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. responsabilităŃi casnice (gătit). Hiner şi Tierney. stresorii traumatici pot fi acuŃi. dar permit în timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye. catastrofali. dificil de definit. sunt modele tipice de reacŃie la experienŃele traumatice. Cercetări sistematice asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americanovietnamez. violul). Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte: • ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi. 376). comportamentale şi somatice ce apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale (Friedman. indezirabil etc. • distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii. Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres. PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice. reprimarea evenimentului traumatic. cum a fost cazul războiului din Golf din 1990 (Hobfoll. • implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici. ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams. cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure. cu o multitudine de aspecte. ca intensitate. 1991). termene fixe). de intimitate). Spielberger. NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex. mediu ambiental (poluare). controlabil. În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil. 1989). când stresorii sunt extremi. Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). Deşi. Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său socio-economic. viaŃă personală (probleme sexuale. intenşi. consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate. ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra acestei categorii de stresori. Din punctul de vedere al intensităŃii. profesional şi familial. accidentelor de avion. accidente rutiere. ExperienŃa traumatizantă poate fi trăită în grup. ratări).. aviatice. flash-backuri) sau dimpotrivă. prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger. feroviare. Levi (1971). cât şi psihici (ex. întâmplări ghinioniste (pierderi. 1987). sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei).) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui. cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice sindromul de stres post-traumatic (PTSD). Brenitz şi colab. p. familial (certuri). Retrăirea repetată a traumei (prin gânduri intruzive. incendii) sau cronici. Copiii. 1987). lagărele de prizonieri) (Cohen. Taylor. persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin. bruşti. în timp ce calitatea emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă. ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de "sindromul cordului iritabil" (cit. "anestezia" afectivă. Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional (supraîncărcare. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşanumitului "sindrom post-Vietnam". financiar (insuficienŃa banilor). Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor. sau individual (ex. 1989). relaŃii sociale (conflicte. ExperienŃa războaielor. cutremurelor. 1984. CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită. revenirea aceluiaşi tip de vise.psihic" (Lazarus şi colab. Ca această interacŃiune să se realizeze optim este 90 . anihilare sau anxietate). în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă.

în tipul de reactivitate emoŃională. violenŃă. Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului. supraîncărcare informaŃională. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie. Evaluarea primară implică trei tipuri diferite de informaŃii însoŃite de emoŃii diferite: • daună deja produsă (informaŃie asociată cu sentimentul de furie sau depresie). perspective de avansare. lipsa cooperării. Şomajul. profesional. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin. ApartenenŃa individului la o microcomunitate. Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. munca. reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse. apartenenŃă şi venituri. automatizare excesivă. control redus. 5. munca în schimburi. decesul unui membru al familiei (Shaffer. orar prelungit. dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole. familial. temperatură. Factorii de stres profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot. Evaluarea stresorilor şi procesul de coping Evaluarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică esenŃială atât a fiinŃei umane cât şi a animalelor. sărăcie. Lazarus distinge două tipuri de evaluări. ambiguitatea sarcinii sau a rolului. Evaluarea situaŃiei ca benignă sau pozitivă rezultă într-o stare emoŃională neutră sau plăcută. 1982).. în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. psihologice şi sociale ale persoanei cu structura ambianŃei. cu funcŃii şi surse de informaŃii diferite: • primară • secundară Prin evaluarea primară situaŃia este definită ca având sau nu semnificaŃie pentru confortul persoanei. criticism exagerat sau sentimentul frustrării de apreciere. nesiguranŃa locului de muncă etc. divorŃ. depersonalizarea instituŃiilor sociale. biserică. reprezintă un alt reper existenŃial pentru individ. Profesia ca sursă de identitate. vibraŃii. personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei. izolare. ritm impus. de comunitate şi societate. scop. organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social. Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori de stres. fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici. de izolare şi inactivitate. În cazul în care survin relaŃii conflictuale. sunt conflictele de rol. valori în continuă schimbare. de schimbarea statusului social. iluminat etc. invaliditatea.8. demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. atitudini critice sau dictatoriale. nivel de responsabilitate şi decizie. competiŃie negativă. Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel individual. violenŃă intrafamilială. La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate. nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi organizarea structurilor sociale (familia. noxe. în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv. grupul de apartenenŃă devine sursă de stres. obiectiv dificil de realizat. restricŃii inutile. cooperare redusă. discriminare. 91 . Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. boala. deprivarea de tradiŃii. birocraŃia. 1989). caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. muncă repetitivă. 1983. dar şi posibile surse de stres psihosocial. alcoolism. conflicte maritale şi filiale. Un exemplu al intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii. Evaluarea presupune un proces continuu de căutare şi monitorizare de informaŃii asupra a ceea ce se întâmplă şi atribuirea de semnificaŃii personale informaŃiilor obŃinute. comunicare redusă.necesară armonizarea caracteristicilor biologice. crize economice şi politice (Levi. în afara celei familiale şi profesionale (cartier. societatea) pe de altă parte. 1990). stimă. club. rigiditatea regulilor.

Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei. 92 . p. 1995. 2. rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii. Factorii situaŃionali se referă la noutatea. ca o "cascadă de evaluări şi reevaluări" (Miclea. În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la îndemână pentru a face faŃă situaŃiei. în funcŃie de evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping. Persoanele cu toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de informaŃii. Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii. bucurie). să o intensifice sau să o reducă. Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort cognitiv şi comportamental de a reduce. (b). câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca nerăbdare. sociale şi culturale a persoanei. ameninŃarea integrităŃii fizice. Evaluarea primară şi secundară nu trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial. • • Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în cercetările stresului psihologic. 3. autodezaprobarea eşecului. evaluare şi emoŃie. p. a stării subiective de bine. durata. (d).141). Evaluarea implică judecăŃi. subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping. să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente flexibile. Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiŃii: 1. ToleranŃa la ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei. cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a reacŃiona rapid. căutarea şi luarea deciziei. în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată. presupune de asemenea şi intercondiŃionări reciproce între coping. a sănătăŃii. (c). provocare. copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu. face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. iminenŃa. În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o preceadă pe cea primară. severitatea. predictibilitatea stimulilor. stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984. fiind necesar efortul. 4. deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie. schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice de tip defensiv. încredere. În opinia noastră toleranŃa la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale.anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte). Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau minimalizare a informaŃiei aversive. anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă. interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale. 6. adaptate circumstanŃei.14). Evaluarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării. ambiguitatea. 5. ci ca un proces continuu. destabilizarea lumii personale. Ea este o activitate cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. deducŃii. care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de convingerea în şansa de control. DefiniŃia citată pune în evidenŃă patru caracteristici esenŃiale ale copingului: (a). raŃionamente. deci implică schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport. Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau externe.

Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic.. tehnicilor de relaxare etc. deci va reduce distresul emoŃional. drogurilor. Considerăm că funcŃionalitatea sau disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie. În al patrulea rând.Copingul parcurge trei etape: 1. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ? 3. 1986). Temă de reflecţie nr. anticiparea (avertizarea). când. cum sunt uzul alcoolului. 4. Acolo unde nu există momentul anticipativ (de ex. există controverse privind efectele copingului. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. şi 3. când persoana se poate pregăti pentru confruntare. copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puŃin ameninŃătoare. Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. sedativelor şi tranchilizantelor. mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. Ajustarea focalizată spre emoŃie. care la rândul lor influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist. 2 Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 5. numită şi ajustare indirectă. 1981). Deci. În această categorie sunt incluse şi aşa numitele strategii paleative. respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional. Doar spre 93 . redefinirea sau minimalizarea situaŃiei stresante.9. Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte controversate: 1. copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice. când poate evalua "costul" confruntării. Astăzi se pun sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna mai adaptativă decât cea emoŃională. în scopul reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. când situaŃia poate fi amânată sau prevenită. Copingul emoŃional poate facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluŃionare a problemei. Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab. sub ce circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în: • coping focalizat spre problemă • coping focalizat spre emoŃie Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea. 2. apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce include atât reacŃii fiziologice cât şi cele cognitive. psihologice şi sociale mari pe termen lung. dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. similar. a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu. 1982). este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres? 2. redefinirea situaŃiei şi reevaluarea. emoŃionale şi comportamentale. este orientată spre persoană. post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. Răspunsul la stres Astăzi. confruntarea (impactul) când are loc răspunsul. Mai mult chiar. Unii autori identifică copingul cu succesul.

sau particulare. în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie. demers deosebit de util. afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general. 94 . ConsecinŃele pot fi globale. ConsecinŃele apar drept sechele ale reacŃiilor de lungă durată. cronice (Elliot. şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ. răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice. Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale. Apreciem ca eronată această poziŃie şi subliniem necesitatea distingerii reacŃiilor de consecinŃele stresului. Redăm în tabelul 1. ConsecinŃele stresului Unii autori includ disfuncŃiile şi bolile psihosomatice la reacŃiile faŃă de factorii stresanŃi intenşi şi prelungiŃi. există puŃine studii de acest gen în literatură. Din păcate. 5. între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. nu epuizează complexitatea fenomenului. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic. Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli. ConsecinŃele nu pot fi efectul confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte să facă faŃă în timp mai multor stresori. afectând unul dintre nivelele structurale şi funcŃionale ale organismului.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă.sfârşitul anilor '60. de la cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor modificări fiziologice de stres. între tipul de coping şi patternul de răspuns hormonal. 1982).10.

celule naturale ucigătoare proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. răspuns "totul sau nimic". depresie. cafea.excesul sau pierderea apetitului. bruxism. COGNITIVE deteriorări ale memoriei de scurtă şi lungă durată scăderea gradului de concentrare creşterea ratei de erori şi confuzii scăderea capacităŃii de decizie. betaendorfine. hormonul creşterii. absenteism. labilitate. culpabilitate. hipertranspiraŃie. evitare/evadare. 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres. insomnii. Reactivitatea. a potenŃionalului electric. nervozitate. aritmii. hiperventilaŃie. fasciculaŃii. IgE. demoralizare. de cele mai multe ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. autoevaluare negativă. COMPORTAMENTALE scăderea performanŃei instabilitate şi fluctuaŃie profesională. Sistem neuroendocrin: nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină. uscăciune. definită ca o variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură psihică. testosteron. colesterol. Nivel dermal: modicări în conductanŃa electrică a pielii. exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după 95 . IgG. tensiune. ReacŃii la stres FIZIOLOGICE Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară. dispnee. anxietate. acizi graşi liberi. tutun. Sistem cardiovascular: tahicardie. tranchilizante. de planificare şi organizare căutare redusă de informaŃii evitare sau negare inhibiŃii şi blocaje creativitate redusă ideaŃie obsesivă şi iraŃională toleranŃă redusă la criticism EMOłIONALE frustrare. IgM.3. accidente. insatisfacŃie. alienare. prolactină. nelinişte. Conceptul de reactivitate (Strelau. ostilitate. ticuri. sentiment de neputinŃă. Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobulinei IgA. intensificarea tranzitului gastrointestinal.Tabelul 1. deteriorarea relaŃiilor interpersonale. utilizare crescută de alcool. pasivitate agresivitate/intoleranŃă/ dezacord. suicid DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat. presiune arterială crescută Sistem gastrointestinal: sialoree.

reprezintă veriga explicativă în mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice. relevanŃă. medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. ci doar o concepŃie deschisă spre asimilări noi. persoanele se clasifică în: • normoreactive • hiperreactive Hiperactivitatea. exhaustivitate. apte să determine noi orizonturi de cercetare. ca trăsătură individuală stabilă. teoria stresului va putea atinge criteriile ştiinŃifice necesare oricărei teorii: coerenŃă. Numai prin sumarea şi confruntarea unor multiplicităŃi de date. 1986). După criteriul reactivităŃii.1.expunere la stimulii stresanŃi (Williams. Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept. 3 Care este diferenta dintre raspunsul la stres si consecintele stresului? 96 . MECANISME DE ADAPTARE Figura 12. prin demersuri interdisciplinare şi integrative. şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin: • epuizarea emoŃională • epuizare fizică • epuizare mentală Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în: • aplatizare afectivă • depersonalizare • scăderea realizărilor personale Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice. Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial Evaluarea primară: "Este evenimentul stresant pentru mine?" POTENłIALII STRESORI REACłII LA STRES Evaluarea secundară: "Pot să fac faŃă acestui eveniment?" COPING. Componentele stresului Teoria stresului nu trebuie interpretată ca un sistem de idei revolut. Temă de reflecŃie nr. simplitate.

empatie) • suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală. de afecŃiune şi îngrijire. Nu este un acord asupra conceptualizării suportului social ca: • variabilă de personalitate ? • caracteristică socială ? • sau dimensiune psiho-socială? Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii: • calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau • cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii. direcŃii şi orientări. stimă de sine. de apartenenŃă. în ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut) AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante: • stabilitatea sa • proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată) • sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres. de mediere între stres şi boală. sugestii. proximităŃii şi sincronizării).Rolul de „tampon” al suportului social RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. etc. concret) O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre disponibilitatea acestuia. îndrumare. centre de informare. Există şi cercetători care atribuie un efect direct. şi compatibilitatea sa. Sursele de suport social pot fi diferite: • familia • rude • prieteni • colegi şi comunitatea profesională • vecini şi comunitatea de cartier • grupuri informale (cluburi. biserică) • specialişti (medici.) Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate. În acest context suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector. consiliere de specialitate) • suport instrumental (ajutor material. Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale care oferă persoanei: • sentiment de acceptare şi iubire • stimă de sine şi apreciere • comunicare şi apartenenŃă • ajutor mutual Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport: • suport emoŃional (sentiment de a fi iubit. Efectul principal al său este acela de „amortizare” a stresului. În acest sens vorbim de: • suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea) • suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută. psihologi. sentiment de identitate) • suport informaŃional (sfaturi. 97 .

rolul său pozitiv este atestat. 98 . (1998) Stres şi personalitate.Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 3. cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în adaptarea la stres. în efectul tratamentului. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Temă de reflecŃie nr. interacŃional şi patogen). cognitive şi comportamentale. A. internaŃionale şi globale. (1989) Managing Stress. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de extenuare cronică.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 2. London: BPS. & Baban. tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale. SARCINA DE SEMESTRU MODUL V 1. Bibliografie Baban. Temă de reflecŃie nr. Cluj: Presa Universitară Clujeană. Procesul de evaluare şi cel de coping. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă (vezi calendarul disciplinei). Există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor. A. Este redată clasificarea factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă. în reducerea mortalităŃii. Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. Cluj: Dacia. D. în creşterea aderenŃei la tratament. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice. P. emoŃionale. în recuperarea din boală. Derevenco. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct sau mediat.benefic asupra sănătăŃii. 4 Care sunt beneficiile suportului social? Alti factori sociali implicaŃi in sănătate şi boală Sărăcia este astăzi considerată un factor de risc major pentru sănătate. (1991) Stresul in sanatate si boala. Pentru combaterea ei sunt necesare intervenŃii macro-economice naŃionale. cauzal. 5 Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Fontana. Rezumat Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de mediator-tampon între stres şi sănătate. Sunt prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare) cât şi modelele actuale (fiziologic.

(2003) The Health Psychology Handbook: Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. 99 . S. Friedman. T. Pitts. R. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity. Et all. London: Routledge. and Radmacher. L. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. and MacDonald. F. Gatchel. London: Routledge. H. Kaplan. New Jersey: Prentice Hall. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical Model. and Phillips. New York: Wiley Cohen. R. Thousand Oaks: Sage. K. M. New Jersey: Prentice Hall. G. New York: McGraw-Hill. E. (1989) Health Psychology. (1989) Introduction to health psychology. R. New York: Wiley. C. New York: McGraw-Hill. (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. and Collins. Taylor. Sheridan.. (1993) Health and Human Behavior. New York: McGraw-Hill. Sallis.Bibliografie optionala Sarafino. J. Bloom. and DiMatteo. (1991) The psychology of health. B. D. Bunton. McChargue. M.. and Patterson. (1991) Health Psychology. S.