3.1 Teoria lui W. Reckless privind „rezistenta” la frustrare.

In 1939, Dollard si colaboratorii sai in „Frustration and Aggression”, imbina doua elemente considerate de ei ca semnificative in explicarea delincventei juvenile si anume: agresivitatea- frustrarea, fapt ce ii va servi lui Reckless sa-si elaboreze la randul sau o alta teorie.Aceasta teorie incearca concilierea punctului de vedere psihologic cu cel sociologic si este denumita teoria „rezistentei” la frustrare.Aceasta pornind de la critica conceptului de „cauza” a delincventei, propune elaborarea unui sistem de ipoteze explicative capabil sa suplineasca deficientele teoriei „cauzale”. Acest model de abordarea a dilincventei juvenile are ca fundament conceptual „structura interioara” a individului care poate fi caracterizata ca un adevarat „scut de rezistenta” impotriva abateriolor de la normele sociale si a demoralizarii. Exista, sublinieaza Reckless, o structura sociala exterina si o structura psihologica interna, care actioneaza ca mecanisme de protectie in calea frustrarii si a agresivitatii tanarului.Structura sau „rezistenta externa este alcatuita din grupurile sociale la care tanarul participa si este solicitat ( familia, vecinatatea, prietenii) si care ofera posibilitatea dobandirii unui statut, asigurarea unor mijloace legitime de realizare a scopurilor, sentimentul identificarii ca grup , etc.In schimb structura sau „rezistenta” interioara dobandeste o importanta si o semnificatie aparte in anumite momente reprezentand o adevarata „matrice” care asigura tanarului constiinta identitatii de sine sau a imaginii despre sine in raport cu alte persoane sau grupuri. Daca unul sau mai multe componente ale celor doua structuri lipsesc, tanarul este predispus sa devieze de la normele de convietuire sociala, comitand acte cu caracter delincvent. Alti autori considera ca manifestarile delincvente ale tinerilor se datoreaza in mare masura capacitatii reduse de dapasire a situatiilor de frustrare.Starea de frustrare poare aparea ori de cate ori tanarul se confrunta cu un obstacol sau cu o barieria sociala, care il impiedica sa-si satisfaca interesele si scopurile personale.Ea se manifesta printr-o tensiune afectiva sporita care il poate conduce pe tanar la desfasurarea unor activitati deviante, prin utilizarea de mijloace ilicite. Capacitatea unui tanar de a surmonta o situatie de frustrare, fara a face apel la mojloace de raspuns inadecvate, a fost definita „toleranta” ;a frustrare ( B.M. Clinard 1975) care poate actiona fie ca element favorizat, fie ca frana in realizarea scopurilor personale cu mijloace ilicite sau licite. 3.2 Teoria „asocierilor diferentiale” a lui E.R.Sutherland Considerand comportamentul delincvent ca fiind alcatuit din „elemente care intra in joc in momentul comiterii faptei” ( circumstantele si imprejurarile socio-economice si culturale) , cat si din „elemente care au o influenta anterioar viata delincventului”, sociologul si criminologul american E.R. Sutherland elaboreaza o teorie „genetica” a delincentei denumita „a asocierilor diferentiale”, ale carei principii de baza si ipoteze sunt expuse in celebrea lucrare „Principles Of Criminology” ( 1966). El a facut o critica severa conceptiei privind delincventul „inascut” sau transmiterea delincventei pe cale ereditara, disociindu-se totodata de ideile privind explicarea delincventei prin „imitatie”, introducand teza „invataturii sociale”, a comportamentului delincvent.Psihologii sociali resping ideea ca violenta este explicabila in primul rand prin schema ei instinctuala innascuta insa nu neaga orice rol al factorilor biologici.S-a constatat ca indivizii arestati pentru crime violente au avut in proportii semnificativ de mare, usoare accidente neurologice in timpul perioadei prenatale decat cei care nu au savarsit astfel de crime ( Baker, Mednick, 1984).

1991).De aceea. marginalizare. pleaca de la premisia ca in viata sociala indivizii. aflandu-se in contact cu altii. care nu se transmit nici pe cale ereditara.Mai intai. declin de populatie. incep sa-si orienteze mobilurile. 3. dispozitiile legale reprezinta reguli de necontestat. cat si cei tineri se confrunta cu modele pozitive ( conformiste) si negative ( nonconformiste) de comportament si conduita. reprezinta momentul cel mai important de care depinde evolutia ulterioara a carierei individului. in fuctie de interpretarile favorabile sau nefavorabile pe care le acorda regulilor si dispozitilor legale. scopurile si atitudinile.Rata delincventeii este mai ridicata in ariile si zonele caracterizate prin deteriorare fizica. devianta.In consecinta comportamentul delincvent se invata ca orice tip de comportament prin intermediul socializarii. in mod invariabil. atat cei adulti. Ulterior au adaugarile la aceasta teorie vin sa inlature neajunsurile ei: invatarea sociala leaga actele agresive de o arie mai asociata a acestor acte. Byerne.Este deci posibil ca in anumite grupuri sociale sa predomine acele persoane pentru care.Procesul de invatare a delincventei nu este insa liniar.Indivizii care devin delincventi sunt confruntati mai mult cu modele criminale.Teoria lui Sutherland.Shaw si H. aparuta in „asociatie” cu modele crimintale are aceleasi mecanisme ca si cea implicata intr-o cariera nondelincventa. O contributie importanta la fundamentarea acestei teorii au adus-o C. mai exact. individul preluand „modele” si norme care induc o serie de atitudini de prinderi si comportamente negative. ci se „invata” in cadrul proceselor de comunicare si relationarea sociala dintre indivizi si grupuri diverse. transmisa prin exemplul altor persoane cu care vin in contact direct.R.Ea nu se dobandeste printr-un simplu proces de comunicare sau imitatie ci prin „ invatatura”si experimentarea tehnicilor si procedeelor de comitere a delictelor. indivizii. in alte grupuri predomina indivizii care inclina spre violarea acelorasi dispozitii legale. atasarea sau asocierea unui individ la unul sau la altul dintre cele doua grupuri conformist sau neconformist. datorita internaliarii si acceptarii prohibitiilor si restructilor sociale. ci include mai multe trasaturi si momente in desfasurarea sa.D.Astfel acei indivizi care se vor adapta mai usor in societatea bazata pe consens evitand parcurgerea unei cariere delincvente. a efectelor secundare negative declansate de acestea asupra fenomenului de delincventa. evaloare situatilor si a posibilelor consecinte ( Baron. precum si motivele pentru care ei se asociaza diferit.3 Teoria dezorganizarii sociale O tentativa mai consistenta de interpretare sociologica a delincventei juvenile apartine asa numitei „scoli de la Chicago” care confrunta cu „explozia” de criminalitate aparuta in societatea americana interbelica. ceea ce impiedica exercitarea adecvata a caracterului social de comunitati. considerata socializarea ca find factorul explicati fundamental in geneza delincventei.economice si culturale spectaculoase. fara sa explice care sunt cauzele acestor „diferentieri in asociere”.In schimb. nici nu se imita.Conform acestei orientari geneza si dinamica delincventei sunt determinate sensibil de marile depresiuni sau crize sociale si economice. Teoria „asociatilor diferentiale” elaborata de Southerland. apartinand acelor grupari care nu accepta.Astfel raspunsul dat de Southerland cu privire la geneza mecanismelor deviantei se reduce doar la procesul de „invatare” sociala in cadrul unui grup restrans. generand forme de „dezorganizare sociala”. evolutia spre delincventa. a avansat un set de ipoteze si paradigme care incearca sa surprinda influenta proceselor de schimbare si dezvoltare. McKay care au evidentiat faptul ca in marile metropole americane rata delincventei este mult mai ridicata comparativ cu alte zone si orase care nu au cunoscut schimbari social. nu recunosc sau nu respecta normele legale. Procesele de dezvoltare si modernizare sociala au fost insotite de o . Aceasta „comunicare” poate fi verbala cat si comportamentala.In consecinta. dezintegrare culturala. de fenomenele de urbanizare si exod rural.

motiv pentru care teoria sa a mai fost denumita teoria „invatarii reactiei delincvente”.Aceste subculturi apar ca o reactie de protest fata de normele si valorile sociatatii.Adolescentul asociidu-se unor grupuri. prin „atragerea” si „ispitirea” unor tineri de a comite acte si delicte penale. negativismul. este acela de socializare in grup.Unele din grupuri in care tanarul se integreaza au o situatie periferica si marginala in societate. uneori fiind chiar in contradictie cu sistemul de valori dominante. Principalii reprezentanti ai acestei orientari ( A. cauzele „primare” de delincventa rezida in interiorul comunitatii urbane care. in care controlul social traditional devine difuz si ineficace.Din acest motiv.Atunci cand apar indivizi apartinand unor asemenea subculturi. grup de prieteni si de cartier. 3. de stabilizarea ordinii sociale si a coeziunii grupurilor datorita eterogenitatii populatiei si a varietatii normelor de conduita. aceasta nu inseamna implicit si o realatie cauzala directa.Mecanismul principal prin care aceste subculturi actioneaza asupra indivizilor. grupand indivizi care au sentimentul ca le sunt blocate posibilitatiile si mijloacele de acces spre bunurile si valorile sociale.crestere constanta a nivelului de delincventa juvenila si datorita constituirii unei eterogene cu grad scazut de structurare si coeziune sociala. nu este un fenomen individual.Astfel. orice subcultura include un set de valori si norme diferit de cel al societatii. ci colectiv. este cea a „grupurilor de la marginea strazii” elaborata de V. Whyte. a diversificarii spatiilor si serviciilor sociale. acceptat si stimulat de catre cei de-o varsta cu el. ne aflam in fata unor „subculturi delincvente”. in interiorul lor predominand sentimentele de frustrare si insatisfactia sociala si individuala de violente si agresivitate. scoala. industrializare si dezvoltare economica. etc. exercitata de comunitate si vecinatate. prin transmiterea si „invatarea” diferitelor procedee si tehnici delincvente. Teoria „subculturilor delincvente” Aceasta teorie afirma necesitatea de a observa resorturile intime ale delincventei juvenile din perspectiva particulara a „subculturilor”existente in cadrul unei societati. desi se poate stabilii o coleratie statistica semnificativa intre nivelul delincventei juvenile. cat si legitimarea si justificarea actelor comise in grup. Cohen.A. Clowar si L.E. M. subculturile impun membrilor desfasuarea unor activitati ilicite si delincvente. Yinger) considera ca subcultura reprezinta o subiviziune a modelelor culturale la care participa o parte din grupurile sociale. „Teoria dezorganizarii totale” considera ce factorul determinat in mecanismul cauzal al delincventei juvenile il reprezinta scaderea functiilor de socializare si control.4.). evindentiaza ca delincventa juvenila ca forma si modalitate de raspuns fata de inegalitatea sociala.F. datorita aglomerarii de populatie. simte nevoia sa fie recunoscut. O varianta a teoriei „subculturilor delincvente” care incearca sa explice delincventa juvenila ca fiind rezultatul unui comportament „invatat”. arata Cohen. asa cum am demonstrat o serie de alte studii si cercetari de ecologie a delincventei. utilizeaza modalitati si mijloace ilegitime si antisociale pentru a-si realiza nevoile si scopurile. Gordan. Caracterizate printr-o serie de trasaturi specifice Nonutilitarismul. malitiozitatea.In consecinta. Ohlin.Ori. devine prin ea insasi o sursa potentiala criminogena. el arata ca perioada adolescentei si a tineretei se caracterizeaza printre altele prin stabilirea de relatii de prietenie si camaraderie.Prin adoptarea unor norme de conduita legitime si a . aceasta teorie considera in mod exclusivist delincventa juvenila ca efect nemijlocit si direct al proceselor de urbanizare. Desi contine numeroase idei valoroase. putand intervenii diferiti factori care actioneaza prin intermediul altor factori ( familie. M. membrilor le este permis atat indeplinirea unor roluri si forme de activitate delincventa. R.

diferite de cele ale modelului existent in cadrul societatii. un numar de indivizi dar nu in functie de natura abaterilor comise. Devianta in general. . devine devianta si se va comporta ca atare. in orice societate fiind considerati ca “ rai” sau “ criminali” . 3. sanctionandu-l pe cel considerat ca deviant.5. evazionate.Intrucat normele prescrise nu stipuleaza in detaliu modului cum trebuie sa actioneze indivizii precizand doar caile si mijloacele ce trebuie utilizate in acest scop.unor mijloace de reusita indezirabile. nu exista ca atare decat in masura in care societatea sau anumite grupuri sociale le definesc sau le eticheteaza. neglijand resorturile intime ale motivatiei individuale in comiterea actului infractional.Astfel activitatea grupului stradal caracterzata prin poluarea morala a locurilor publice se structureaza treptat si preponderant spre comiterea unor delicte deosebit de grave. supraliciteaza importanta socializarii “ negative” in colectiv.Tannebaum arata ca aparitia si definirea delincventei se face prin “ dramatizarea” raului. delincventa in special. vor utilize mijloace nepermise. ci de intensitatea reactiei fata de aceasta. Indepartarea de la model se poate datora fie gradului scazut de cunoastere si receptarea normelor fie modul gresit in care individual intelege sa indeplineasca rolul prescrise de norme. Alteori “etichetarea” se aplica cu predilectiile tineriilor cu antecedente penale care reitereaza actele de incalcare a legii si care se vor comporta in comformitate cu aceasta definire. fie anticipari si devansarii de catre individ a acestor roluri si adaptarii unora noi.Asadar persoana careia I s-a aplicat o astfel de eticheta de catre ceilalti. teoria „subculturilor delincvente” si cea a “grupurilor de la marginea strazii” . reactie ce influenteaza evolutia carierei lor de viitorii delincventi.Nu intotdeauna nevoile si aspiratile indivizilor pot fi realizate prin rolurile prescrise.Delincventa nu reprezinta o caracteristica intrinseca a actului sau a actiunii unui individ ci mai degraba o consecinta a aplicarii unei “ etichete” de catre societate. F. aceste grupuri de tineri se transforma in adevarate surse potentiale de devianta si delincventa prin introducerea si „invatarea” de catre membrii lor a unor tehnici infractionale. adeptii acestei orientari analizeaza interactiunea dintre norme si comportamente sociale. constatand ca exista in orice situatie indivizi care incalca nomele prescrise si indivizi sau grupuri care se pronunta asupra conduitei si evalueaza aceste abateri. Seducatoare prin explicatiile lor. marginalizandu-se in cadrul societatii si devenind tot mai greu de recuperat social. pana la cele devinate si delincvente. Teoria etichetarii sociale Pentru a explica mecanismul definirii si etichetarii delincventei.Explicand mecanismele procesului de etichetare. in orice societate apar diverse tipuri de comportament de la cele nonconformiste.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful