1.

Consideraţii generale În accepţiune materială, prin izvoare de drept inţelegem condiţiile materiale de existenţă ale societăţii, care determină acţiunea legiuitorului sau, care dau naştere unor reguli izvorâte din necesităţile practice , ce conduc la apariţia normelor juridice - a dreptului. 1 Dreptul comunitar nu este numai rezultatul unor condiţii materiale de existenţă ci şi al dorinţei statelor membre, ale Comunităţilor Europene/Uniunii Europene ,de a asigura o pace durabilă între popoarele lor, concretizată în creşterea continuă a nivelului de trai al naţiunilor europene şi în colaborarea lor reciproc avantajoasă. În accepţiune formală izvoarele dreptului reprezintă formele de exprimare a normelor juridice, actele normative (legile, în sens generic) în sens restrâns, obiceiul juridic, practica judecătorească şi precedentul judiciar, doctrina, contractul normativ 2 şi actul normativ, în sens larg. În sens restrâns, din perspectivă, formală, dreptul comunitar distinge două categorii de izvoare: - izvoare primare, in principiu, tratatele institutive (dreptul primar sau originar), şi - izvoare secundare, regulile juridice conţinute in actele adoptate de instituţii, in aplicarea acestor tratate (dreptul secundar sau derivat). În literatura de specialitate, nu există o clasificare unitară a izvoarelor dreptului comunitar. Unii autori clasifică aceste surse în urmatoarele categorii:3 • tratate instituind comunităţile; • dreptul derivat ; • dreptul internaţional; • principiile generale de drept şi respectarea drepturilor omului. Alţi autori stabilesc tot patru categorii de surse, ale dreptului comunitar, acestea fiind:4 • tratate constituind comunităţile ; • tratatele subsidiare ; • legislaţia secundară ; • deciziile, opiniile şi principiile generale aplicate de Curtea de Justiţie.
Popa, Nicolae Mihail, Eremia, Constantin, Cristea, Simona, Teoria generală a dreptului, ed a 2-a, Ed. All Beck, Bucureşti, pag. 161. 2 Popa, Nicolae Mihail - Constantin Eremia, Simona Cristea, op. cit. pag.178. 3 Louis, Jean-Victor, L’ordre juridique communitaire, Bruxelle,1990, pag. 71-104. 4 Kent, Penelope, European Community Law, Longman, London, 1992, pag. 23-26.
1

1

aceste surse sunt categorisite astfel:5 tratate instituind comunităţile. 2001. În cadrul izvoarelor scrise se face delimitarea între drept comunitar primar (principal) şi secundar (derivat).Într-o altă opinie. protocoalele şi actele adiţionale la aceste tratate. în tratatele de aderare a unor state precum şi în tratatele şi actele cu caracter internaţional de modificare sau completare a tratatelor constitutive. • actele unilaterale cu forţă obligatorie. • principiile generale . David A. • Conform unei alte opinii. în anexele.pag. pag. care Edward. convenţii şi acte adiţionale. Dreptul primar se constituie din totalitatea normelor juridice cuprinse în tratatele de constituire ale comunităţilor europene. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. sursele dreptului comunitar sunt: • tratatele constitutive.O. • actele legislative şi decizii ale instituţiilor comunitare în baza tratatelor. inclusiv decizii ale Curţii de Justiţie. • jurisprudenţa Curţii de Justiţie. 2.73-74 6 Marcu. Drept instituţional comunitar. tratate de modificare a acestora.6 Conform unei alte opinii dreptul comunitar European are două mari categorii de izvoare: • scrise. Lumina Lex. • nescrise. • principiile generale de drept derivând din constituţiile şi legile statelor membre. Viorel. Bucureşti. Butterworths. Robert C. Drept comunitar european. acorduri ale statelor membre între ele sau cu terţe state. 2009. reprezintă dreptul originar. 105106 7 Vesmaş. Edimburgh 1991. 5 2 . Daiana Maura.European Community Law..7 Izvoarele primare. Izvoarele primare ale dreptului comunitar DREPTUL COMUNITAR PRIMAR constituie izvorul fundamental al dreptului comunitar european.. Sibiu. protocoalele. din acordurile internaţionale şi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului . Lane. Edit.

fundamentează ordinea juridică comunitară şi constituie un veritabil "corpus constituţional". tratatul ce instituie un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor şi protocolul unic asupra privilegiilor şi imunităţilor. şi C. Italia. le completează sau le revizuiesc. Declaraţia de la 9 mai 1950).Convenţia referitoare la anumite instituţii comune.Tratatele de la Roma care instituie C. Se disting astfel: a) tratatele institutive (originare) ale Comunităţilor Europene. Aceste texte au intrat in vigoare la 14 ianuarie 1958.semnate la 25 martie 1957. semnat la 18 aprilie 1951 intrat în vigoare la 23 iulie 1952.Tratatele institutive . Belgia. care impun o ratificare din partea statelor membre. de exemplu în cadrul procedurii simplificate de revizuire. unde Franţa. ca subiecte suverane de drept internaţional public. şi protocoalele semnate la Bruxelles la 17 aprilie 1957 asupra privilegiilor şi imunităţilor. inclusiv cele care le modifică. A. intrate in vigoare in august 1965. 3 ..deciziilor. într-un organism deschis participării celorlalte ţări ale Europei” (Robert Schuman. reprezentând acordul de voinţă al statelor membre.. Ele sunt instrumente internaţionale. Izvoarele primare sunt tratatele care reglementează organizarea şi funcţionarea Comunităţii.originare sunt: . intrate in vigoare la 1 ianuarie 1958. b) alte tratate comunitare care au modificat prevederile iniţiale al Tratatelor institutive. Este insoţit de numeroase anexe şi protocoale adiţionale ( protocoale asupra statutului Curţii de justiţie şi asupra privilegiilor şi imunităţilor). . Olanda şi Luxemburg au semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). adică a .Tratatul de la Paris.E. tratat care viza „plasarea producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub o Înaltă autoritate comună. sau in cazul actelor de natură particulară.E. la 8 aprilie 1965. beneficiind de o prezumţie absolută de legalitate şi având prioritate faţă de alte acte comunitare de nivel inferior. cu aceeaşi valoare ca şi tratatul. Dintre cele mai importante modificări amintim: . asupra Curţii de Justiţie.E. Germania.A. semnate la Bruxelles. Modificările şi completările aduse tratatelor originare rezultă nu numai din tratate propriu-zise ci şi din acte ale instituţiilor comunitare. Tratatele sunt însoţite de numeroase anexe şi protocoale dintre care amintim pe cel care defineşte statutul Băncii europene de investiţii.E. semnată şi intrată in vigoare in acelaşi timp cu tratatele de la Roma. c) convenţiile între statele membre.

La 7 februarie 1992 s-a semnat Tratatul de la Maastricht. Bucureşti. care a făcut obiectul unei adoptări de către statele membre. a Portugaliei. şi de la Bruxelles din 22 iulie 1975. în Parlamentul European. 8 Curtea de Justiţie a precizat în acest sens că . prin care sporesc puterile bugetare ale Parlamentului European.. Deciziile cu privire la resursele proprii. şi 173 C.E. în conformitate cu regulile constituţionale respective. ca şi celelalte decizii amintite.În 1976 a avut loc prima extindere prin aderarea Regatului Unit al Marii Britanii. B.aderarea noilor state membre se realizează prin acte care au valoare de drept primar şi care pot modifica în oricare domeniu dreptul comunitar”.A.E.În anul 1986. constituie surse de drept comunitar primar. p. Cele mai importante privite în mod cronologic sunt: 1 . 51 8 4 . 190 C. aprobat în decembrie 1991 şi intrat în vigoare în noiembrie 1993. ci de conţinutul său. sunt asimilate Tratatelor instuitutive. 3 . şi s-a semnat Actul privind alegerea reprezentanţilor Adunării prin sufragiu universal direct. intrat in vigoare la 1 ianuarie 1971. AUE a avut ca obiectiv finalizarea aşa-numitei pieţe interne. serviciilor şi capitalului” şi intrată în vigoare la 1 ianuarie 1993. R. decizia din 20 septembrie 1976 cu privire la alegerea reprezentanţilor Parlamentului European referitoare la votul universal direct (în baza art. fie cel de a completa tratatele de bază ..... în 1986. Consiliul a aprobat condiţiile pentru alegeri directe. . .. 1999. Irlandei şi Danemarcei.În 1981 are loc aderarea Greciei iar apoi. Primele alegeri având loc în iunie 1979. persoanelor. înlocuită prin decizia referitoare la sistemul de resurse proprii din 29 septembrie 2000.A. Drept comunitar general. 2 . scopul lor fiind fie acela de a modifica. in baza art. bugetare. deorece Curtea de Justiţie a decis că natura unui act nu depinde de forma sau denumirea sa. s-a făcut prima mare reformă a Tratatelor Comunităţilor. 269 C. .. de la Luxemburg.Tratatele . definită ca „o zonă fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor.E).La 20 septembrie 1976.Tratatele si actele complementare care modifică Tratatele institutive reprezintă a doua categorie de izvoare primare.E. . care a incorporat Carta Albă.actele de aderare ale statelor care au devenit membre ale Comunităţilor. O. intrat in vigoare la 1 iunie 1977. Acesta şi-a definit ca obiective: trecerea la o Ţinca. prin Actul Unic European (AUE). Editura Didactică şi Pedagogică.Decizia cu privire la inlocuirea contribuţiilor financiare prin resursele proprii ale Comunităţilor. din 22 aprilie 1970. Aceste decizii privesc chiar conţinutul Tratatului deşi denumirea lor nu corespunde conţinutului lor. intrată in vigoare 1 ianuarie 1971. cunoscut ca Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE).

Astfel. potrivit art.E.Comisia a adoptat. răspunzând preocupărilor vizând scopurile comunităţii şi modul de funcţionare a instituţiilor.. În schimb alte dispoziţii din titlurile V şi VI.E. articolele. Slovacia. Se prevede. dezvoltarea unei cooperări mai strânse în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. titlurile.E. Aceste tratate nu constituie drept comunitar asimilabil tratatelor comunitare institutive decat in privinţa acelor dispoziţii care modifică tratatele comunitare.U. secţiunile din T.E.C. Reguli generale.U. Ungaria. instituirea unei cetăţenii a Uniunii. III.Semnat la 2 octombrie 1997. abrogarea Convenţiei din 25 martie 1957 cu privire la anumite instituţii commune şi a tratatului de fuziune din 8 aprilie 1965 şi înlocuirea lor cu art. garantându-se siguranţa şi securitatea popoarelor în condiţiile unei libere circulaţii a persoanelor şi menţinerea integrală a acquis-ului comunitar şi dezvoltarea lui în vederea asigurării eficacităţii mecanismelor şi instituţiilor comunitare.E. Bulgaria. Estonia.O nouă modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană. de exemplu.. sunt renumerotate conform tabelelor de echivalenţe figurand in anexa din Tratat. afirmarea identităţii pe scena internaţională printr-o politică externă şi de securitate comună. Polonia. intrat în vigoare în ianuarie 2003 şi care a avut ca scop Cosmovici.U.uniune economică şi monetară. Munteanu. . Prima parte conţine "modificări de fond" aduse T. prin schimbarea aritmetică a aranjamentelor instituţionale. Bucureşti. de asemenea. Paul Mircea. Tratatul de la Amsterdam este structurat pe trei părţi. pag.U. ce corespund celui de-al 2-lea şi al 3-lea pilon. şi celor trei tratate comunitare (institutive). Editura Academiei Române.În 1995 a avut loc o nouă extindere – Austria. şi în special datorită simplificării. 9 5 . care face parte integrantă din acesta9. Agenda 2000 urmare a cererilor de aderare formulate şi alte state printre care şi România (Cehia. deoarece ca urmare a revizuirii decisă la Amsterdam. Datorită operaţiei de simplificare s-a decis renumerotarea completă a T. şi din T.A.. şi VII din T. 12 par. Roxana.E. IV.1 din T.E. Dreptul european al concurenţei.C. Lituania). Slovenia. . 9 din Tratatul de la Amsterdam. Înţelegerile între întreprinderi. astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile T. 2001.C. . 53-59. . la 16 iulie 1997.. Titlurile II. devenea tot mai neclară.A. cuprinzand anexe şi protocoale cu scopul de a înlătura dispoziţiile caduce şi pentru a adapta textul anumitor dispoziţii. prezentarea T. Letonia. şi a T. a Tratatelor care instituie Comunităţile europene şi unele acte asociate a avut loc prin Tratatul de la Nisa. relifează categoria dreptului comunitar complementar. Finlanda şi Suedia. A doua parte realizează o "simplificare" a tratatelor comunitare. Această extindere s-a desfăşurat conform practicilor anterioare. Tratatul de la Amsterdam completează şi continuă acţiunea începută odată cu adoptarea celui de la Maastricht.

nu modifică pe cele ale Tratatului C. Consiliul de Afaceri Generale şi Relaţii Externe. a fost semnat la Roma. .O. Denumirea completă a Tratatului este „Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa” cunoscut şi sub denumirea de Constituţia de la Roma. Datorită divergenţelor apărute între participanţi proiectul nu a putut fi adoptat.E. potrivit regulilor de drept internaţional. care. şi prin Tratatul de fuziune a executivelor (Bruxelles..E. Isaac. . Bulgaria şi Turcia au participat cu statut de observator.crearea unui sistem funcţional pentru un număr mai mare de membri şi gestionarea unei extinderi fără precedent.E. prin adoptarea proiectului de Tratat constituţional. România. Marc. Încrederea în succesul acesteia a fost atât de mare încât nu a fost prevăzută şi o soluţie de avarie. Ce se întâmplă dacă unul sau mai multe state o resping. Dalloz. Urmare a unor formule de compromis. aceaste îşi exercită atribuţiile în cadrul fiecărei comunităţi. care acoperă toate activităţile economice (inclusiv piaţa energiei atomice) . potrivit dispoziţiilor din fiecare tratat. Supusă ratificării. 1957). Urmând în continuare şirul evenimentelor importante.tratat special. care.. Guy. Droit Communautaire general. a fost posibilă încheierea CIG la Consiliul European din 18 iunie 2004.. 4 Raporturile dintre tratatele institutive. Constituţia pentru Europa nu a trecut acest test.E. din motive istorice.E. Autonomia tratatelor institutive. – tratat general.A. 305 C.tratat general.E. Blanquet. şi nu derogă de la stipulaţiile Tratatului C. Consiliul European din 19-20 iunie 2003 a decis convocarea unei conferinţe interguvernamentale (CIG) pentru adoptarea noului tratat fundamental al Uniunii Europene.tratate speciale.A. 2001. Raporturile reciproce dintre tratatele institutive sunt guvernate de art. Deşi. prin Convenţia cu privire la anumite instituţii commune (Roma. stipulează că dispoziţiile Tratatului C. 135 10 6 . A fost respinsă la vot mai întâi de Franţa şi mai apoi de Olanda. op.E. pag.10 Raporturile dintre tratate le putem prezenta astfel: . care marchează organizarea şi funcţionarea actuală a Uniunii Europene. a decis convocarea CIG la data de 4 octombrie 2003. alcătuit din miniştri de externe ai statelor membre. la 29 octombrie 2004.dispoziţiile specifice ale Tratatului C. Soluţia a venit mai târziu din partea Germaniei care a deţinut preşedinţia Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene în semestrul I al anului 2007 şi constă în adoptarea unui Tratat de reformă al Uniunii Europene („Tratat de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene”). cit. La 29 septembrie 2003. 8 Ed. acceptate de toţi participanţii. de integrare sectorială – au prioritate faţă de dispoziţiile Tratatului C.E. 1965). instituţiile sunt comune.C.

C.E. n. Blanquet.C.). op.şi "cartă constituţională". În preambul şi în clauzele de început sunt enunţate: . 12Cea mai mare parte a clauzelor din tratate definesc regimul economic şi social (economic şi tehnic pentru T. pag.a.) Ansamblul acestor dispoziţii cuprind obiective şi principii cu caracter general.E.E. Marc.şi C. cu privire la atribuţiile Comisiei. este o normă fundamentală în lumina căruia celelalte tratate trebuie sistematic interpretate.E. 2 T. despre care Curtea de Justiţie n-a ezitat să precizeze.O.E.în termeni similari. de exemplu. faţă de sistemul C.E. câmpul de aplicare al Tratatului este limitat la activitaţile economice. 2 şi 3 C. Clauzele instituţionale care formează "sistemul instituţional" al Comunităţilor sunt descrise în prima parte. Guy. Marc. Structura tratatelor institutive este aproape identică.E. la acţiunile ce se derulează in faţa Curţii de Justiţie Clauzele materiale.A. Cu privire la aceste clauze Curtea a utilizat termenii "constituţie" . pag.scopurile socio-economice proprii fiecărui tratat comunitar ( art.E. Astfel.138 7 .. pe care ele 11 12 Isaac.E.cu referire specială la Tratatul C.E.E.. cuprinzand patru categorii de clauze: preambul şi clauze de inceput.in cazul unei lacune in Tratatul C. op.. şi că.A .136 Isaac. funcţionarea şi competenţele instituţiilor. şi C. făcand să prevaleze o mai mare armonizare în interpretarea dispoziţiilor lor considerând că Tratatul C. atunci când se constată că dispoziţiile din Tratatul C.C. Curtea de Justiţie a incercat să atenueze independenţa/autonomia tratatelor. finanţele.E. Este de remarcat o reducere al caracterului supranaţional al sistemul instituţional al Tratatelor C. relaţiile exterioare.A. şi dreptul derivat corespunzător acestui tratat. clause instituţionale. scopurile etice şi politice care au animat şefii statelor fondatoare . organizarea. clauze finale.E. că au aceeaşi forţă juridică ca orice alte dispoziţii din Tratat.tratat special – se aplică dispoziţiile Tratatului C. cit. funcţia publică.E.E. adică efect direct11. referirindu-se la art. "acestea trebuie reintegrate din perspectiva Tratatului C. cit. Guy. menţionează însă că au caracter imperativ.E." ceea ce nu este alteceva decât "aplicarea la un domeniu înalt specializat (cum este Piaţa nucleară. astfel: baza Comunităţilor.O.A. Din această perspectivă Curtea de Justiţie a arătat că incapacitatea unei instituţii comunitare de a realiza în termen unul din aceste obiective (de exemplu. Blanquet. Structura tratatelor institutive.Tratatul nu stabileşte o ierarhie a obiectivelor fundamentale..E. cu privire la Piaţa comună a produselor nucleare au caracter sumar.E.C. politica agricolă) nu va legitima invocarea necunoaşterii unui alt obiectiv (libera circulaţie a produselor). caluze materiale.) a concepţiilor juridice care inspiră structura pieţei comune in general".

clauzele materiale ale Tratatului C. Tratat de drept comunitar – ediţia a-V-a. 70 şi 71 C. tratatele comunitare sunt ratificate de către fiecare stat contractant potrivit regulilor constituţionale respective. 14 Isaac.T.14 Această prioritate este Manolache. a arătat. şi T.E.).H.. 40 C.). şi dispoziţii care trebuie să facă obiectul unei prealabile măsuri de aplicare din partea fie a instituţiilor fie a statelor membre (de exemplu.C.O. Tratatul realizează o adevărată legislaţie în sectorul amintit.. ele au prioritate în raport cu celelalte acte comunitare (dreptul derivat sau dreptul născut din relaţiile exterioare al Comunităţilor. In cadrul astfel definit de tratat.A.şi un tratat. neputand intra în vigoare decat după depunerea instrumentului de ratificare din partea tuturor semnatarilor. Octavian. În această privinţă. 21.cadru. Astfel. 13 8 . convenite de părţile contractante..însele le-au instiuit. 2006. în baza ratificării.). politica transporturilor – art.T. conţinea o codificare completă şi detaliată a regimului aplicabil statelor membre şi întreprinderilor în sectorul cărbune-oţel.. politica de conjunctură – art.. Sarcina de punere a lor în aplicare revine în primul rand instituţiilor comunitare în temeiul art 4 C. Editura C. pag. adică. directivele sau deciziile) Clauzele finale ale tratatelor au în vedere modalităţile de ratificare şi de revizuire.E.E. ci pe baza unui set complex de relaţii între statele membre. Bucureşti. numite şi tratate de integrare sectorială .E. dar şi pentru libera circulaţie a lucrătorilor (art. 133 C. literatura juridică. Guy.E. Clauzele materiale ale Tratatului C. tratatul devin lege în cadrul statelor membre şi trebuie aplicat in mod direct de către tribunalele naţionale.E.O.C.E. Tratatul C. 44 C.139.E.Beck. Tratate solemne. formulează obiective de atins şi principii ce stau la baza instituţiilor. cetăţenii lor şi instituţiile comunitare.E. 99 C. lăsand Înaltei Autorităţi decât misiunea de executare. iar drepturile şi obligaţiile pe care el le stabileşte nu există pur şi simplu între statele membre pe o bază internaţională reciprocă. în materie de politici comune (politica agricolă comună – art. Din punct de vedere al naturii efectelor dispoziţiile material ale tratatelor distingem intre dispoziţii direct aplicabile (de exemplu. op. modalităţile de intrare în vigoare ale tratatelor.A. se elaborează o legislaţie cu totul specială.13 Caracterul de autoritate al tratatelor Regulile din tratate se situează în varful ierarhiei ordinii juridice comunitare.E. sau libertatea de stabilire (art. cit.E.E.C. se împart între cele ale unui tratat cadru cu cele ale unui tratat lege. politica comercială comună – art. De aceea competenţele încredinţate instituţiilor sunt mai mult operaţionale (de exemplu în domeniul cercetării) decât normative.E. pag.C.regulamentele) care dau naştere la drepturi pentru particulari şi de care aceştia se pot prevala în faţa instanţelor naţionale ale statelor membre. cu referire la Tratatul originar C. Pentru realizarea unei integrări economice de ansamblu.E.E. Blanquet. din punct de vedere al tehnicii juridice folosite în redactarea clauzelor material distingem două tratate speciale. Marc.E. 32 la 37C.E.C.caracterul de self-executing al Tratatului..

Aceste acorduri constituie neîndoielnic un izvor de drept comunitar.E.garantată de o serie de acţiuni ce pot fi deduse în faţa Curţii de Justiţie care sancţionează încălcarea tratatelor (art. deşi nu au în mod direct fundamentul juridic în art. 1989).simplificarea formalităţilor privitoare la recunoaşterea şi executarea reciprocă a hotărarilor judecătoreşti. art.E. sau intr-o altă dispoziţie specificăa unuia din tratatele institutive. în măsura în care.E.. nesupuse ratificării. .Convenţia din 23. 1990 referitoare la eliminarea dublei impuneri în cazul corectării beneficiilor întreprinderilor asociate etc. potrivit art. pentru a garanta cetăţenilor lor: . 293 C. . statele membre şi-au conservat dreptul de a incheia intre ele acorduri şi convenţii. 148 la 150 C..E. negociate în executarea tratatelor. . . 1968.recunoaşterea reciprocă a societăţilor in sensul alineatului 2 din articolul 48. sunt destinate să le completeze.E. în vederea încheierii de acorduri.Convenţia din 29.E. 02.C.. 1968 cu privire la competenţa judiciară şi executarea hotărarilor in materie civilă şi comercială.E. şi fostul art. 07. dar în baza acestora. Statele membre pot încheia acorduri în formă simplificată.O. 35 C.E.). Aceste acorduri iau forma acordurilor reprezentanţilor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului Comunităţilor Europene (U.Convenţii referitoare la brevetele europene (Műnchen 05. 10. Convenţiile intre statele membre incheiate in aplicarea tratatelor comunitare În principiu. 230 C. . 239 din T.146.protecţia persoanelor.E. 234 C. .C.Convenţia de la Bruxelles din 27. precum şi a sentinţelor arbitrale. dacă este nevoie.Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 cu privire la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale.. Au fost încheiate convenţii între statele membre care.eliminarea dublei impuneri in interiorul Comunităţii. Tratatele institutive sunt singura sursă de drept comunitar. exercitarea şi protecţia drepturilor în condiţiile acordate de fiecare stat propriilor cetăţeni. 232 C.1973) şi comunitare (Luxemburg 15.A. Acordurile încheiate de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consiliului. statele membre vor incepe negocieri între ele. cu privire la recunoaşterea reciprocă a societăţilor. .) C. art. 09. în diverse domenii. art. 12. Astfel. obiectul lor este în stransă legătură cu executarea tratatelo r : . 9 . menţinerea personalităţii juridice in cazul transferării sediuluidintr-o ţară în alta şi posibilitatea fuziunii unor societăţi supuse unor legislaţii naţionale diferite.

concordatul şi alte procedure similare. este pusă in evidenţă alături de competenţele de atribuţie şi implicite ale Comunităţilor şi o competenţă subsidiară a acestora.E. alături de alte mari instituţii create în scopul de a exprima prefacerile structurale politice. care precizează: Dacă realizarea – în cadrul funcţionării pieţei comune – a unui obiectiv al Comunităţii impune o acţiune a Comunităţii. prin folosirea ca temei juridic al acestui articol.Bucureşti. ce ţin locul funcţiei legislative pe care tratatul n.a exercitat-o. Consiliul ia măsurile adecvate hotărand în unanimitate. proprietatea industrială. menţinerea şi exercitarea puterii politice a poporului. respectiv o materie care a fost omisă de Tratat (de exemplu. politica energetică). pag. Recurgand la art. Octavian. constituită din norme juridice. 15 16 10 . sau se impune o revizuire a Tratatului? Statele membre au acoperit această lacună prin încheierea sau pregătirea unor convenţii sau acorduri. În dreptul internaţional creatoarele normelor juridice sunt statele şi. fără ca prezentul Tratat să fi prevăzut puterile de acţiune cerute în acest scop. Drept constituţional şi instituţii publice. fără a fi necesară revizuirea Tratatului: uniunea economică şi monetară. Constituţia16 trebuie considerată a fi legea fundamentală a unui Stat. instituţiile comunitare se abţin. stabilit de Consiliu in 1995. şi constituţia ca lege fundamentală a oricărui stat. privind procedurile de insolvabilitate reţine elementele esenţiale ale acestui proiect)15. investite cu forţă juridică supremă şi care reglementează acele relaţii sociale fundamentale care sunt esenţiale pentru instaurarea. la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European. politica mediului. începând cu secolul al XVIII-lea s-a impus. 22 Pavel. politica regională. 2004. 308 C. 3.Concluzii În istoria lumii. 2000. Prin izvoarele dreptului internaţional se înţeleg acele mijloace juridice de exprimare a normelor de conduită rezultate din acordul de voinţă a doua s-au mai multe state ori alte subiecte de drept internaţional17. mecanismele financiare corectoare. falimentul (proiectul de Convenţie privind falimentul. relaţiile cu ţările din Europa de est. alte entităţi internaţionale. lichidarea.E. economice sau juridice. 05. Cu privire la această problemă s-a pus întrebarea dacă. în anumite limite. cel mai frecvent s-a recurs la dispoziţiile art 308 C. un Regulament – 1346/2000 – adoptat de Consiliu la 29. creând astfel reguli de drept originale în domenii precum: politica energetică. care n-a fost semnat totuşi de statele membre. op cit. Domenii diverse sunt vizate.Alte acorduri între statele membre încheiate într-un domeniu de competenţă comunitară. Manolache. Nicolae. aranjamentele. Prin asemenea convenţii statele membre au creat reguli de drept noi. După anul 1970. Editura "Fundaţia România de Mâine".

Cosmovici. Dreptul european al concurenţei. Editura Academiei Române. Calificând tratatele drept "Cartă constituţională de bază" a Comunităţilor.Practica relaţiilor internaţionale a creat de-a lungul istoriei. Vasile. reglementând puterile. Reguli generale. Vasile. cu atribuţii proprii. cutuma. capacitate de reprezentare internaţională şi mai ales puteri reale. 2006. precum şi prevederile necesare pentru a se constata şi sancţiona orice eventuală violare". Creţu. Bucureşti. 2.. Creţu. Din interpretarea Curţii rezultă că tratatele fondează o ordine juridică proprie. Roxana. a creat o comunitate pe durată nelimitată. în egală măsură. Înţelegerile între întreprinderi. Munteanu. rezultate dintro limitare de competenţe şi un transfer al atribuţiilor statelor membre către Comunitate". 17 11 . Drept internaţional public – ediţia a IV-a. Am arătat că tratatele constituie izvorul originar al dreptului comunitar şi întrucât acestea sunt tratate internaţionale am prezentat izvoarele dreptului internaţional. integrată sistemelor juridice ale statelor membre. 2006. doctrina şi în anumite limite echitatea constituie izvoare auxiliare ale dreptului internaţional. Această logică a condus Curtea să afirme preeminenţa dreptului comunitar asupra dreptului naţional. Editura "Fundaţia România de Mâine". 2001. şi principiile generale de drept. Aceste tratate au caracteristici unice în sensul creerii de instituţii şi reguli de funcţionare a acestora iar raportând toate acestea la ordinea juridică din ţara noastră unde constituţia este considerată baza întregii ordini de drept putem concluziona că tratatele constitutive (şi cele care le-au modificat) reprezintă pentru Comunităţile europene (incluzând şi România) echivalentul Constituţiei în ordinea juridică internă. Bibliografie: 1. în modalităţile de aderare la acestea şi de revizuire a tratatelor. Paul Mircea. Editura "Fundaţia România de Mâine". ci stabileşte o nouă ordine juridică. Caracterul "constituţional" al tratatelor constitutive se regăseşte. drepturile şi obligaţiile acestor subiecţi. Curtea de Justiţie a afirmat că "tratatele internaţionale ordinare…(Tratatul CEE). iar ştiinţa dreptului a consacrat ca principale izvoare ale dreptului internaţional tratatul. iar jurisprudenţa. personalitate juridică. Bucureşti. Drept internaţional public – ediţia a IV-a. capacitate juridică. deoarece "tratatul nu se limitează să creeze obligaţii reciproce între diverşii subiecţi cărora li se aplică.Bucureşti.

2009. Eremia. Droit Communautaire general. 9. 10. Bucureşti. 5.Ţinca.Popa. Editura C. 12 .O. 2004.A. Dalloz. L’ordre juridique communitaire. Bucureşti.. 1999. European Community Law..H. Edimburgh. Butterworths. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. ed a 2-a. Marc. Simona. Bruxelle. Ed. Jean-Victor. 11. Manolache. London. Teoria generală a dreptului. Penelope. Louis. Daiana Maura.. All Beck. Pavel. 8 Ed. 1991. O. Lane.. Blanquet. 8. 2001. Drept comunitar european. Robert C. Bucureşti. Marcu. Sibiu. Longman. 2006. Edit.European Community Law.Tratat de drept comunitar – ediţia a-V-a. 2001. Nicolae. Isaac. Octavian.1992 6. R. Kent. Edward. Viorel. Guy. David A.Bucureşti. Cristea. 12. Editura "Fundaţia România de Mâine". Drept comunitar general. Editura Didactică şi Pedagogică.Vesmaş. 4. Lumina Lex. Drept constituţional şi instituţii publice.3. Constantin. Drept instituţional comunitar.. Nicolae Mihail. 7.1990.Beck. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful