Geografia Resurselor Naturale

I. Raportul dintre resurse naturale şi economie la începutul secolului XXI. Intrarea într-o nouă lume. II. Conceptul de “resurse naturale”. III. Resursele hidrosferei. Problema apei şi marile schimbări din secolul XX. Mize geopolitice. Perspective. IV. Rezervele de hidrocarburi ale Globului. V. Energiile regenerabile. I. Raportul dintre resurse naturale şi economie la începutul secolului XXI. Intrarea într-o nouă lume. Economia globală a lumii în care trăim este pe cale să depăşească limita de suportabilitate a pământului, împingând civilizaţia din faza timpurie a secolului XXI mai aproape de o posibilă prăbuşire decât a fost vreodată. Consumăm resursele regenerabile mai rapid decât durează regenerarea lor. Pădurile se împuţinează, pajiştile se deteriorează, apele scad, locurile de pescuit intră în colaps şi solurile se erodează, petrolul se epuizează într-un ritm rapid. Civilizaţia secolului XXI nu este cea dintâi care ia calea unei economii ce nu poate fi susţinută de mediul înconjurător. Multe alte civilizaţii anterioare au cunoscut acest fenomen; unele au putut schimba cursul şi au evitat declinul economic,altele nu au reuşit (sumerienii, maiaşii, locuitării Insulei Paştelui etc.) Să învăţăm de la trecut. Islanda. Sumerienii. II. Conceptul de “resurse naturale” Resursele naturale semnifică acele mijloace de existenţă pe care nu le poate crea societatea ci pe care omul le caută şi le găseşte în natură, valorificându-le pentru alimentaţie, îmbrăcăminte, unelte şi mijloace de producţie, mijloace de transport, pentru a se încălzi, a se destinde etc. Acest concept are atât un caracter dinamic, cât şi unul interdependent. Clasificarea resurselor naturale: după importanţa economică, după distribuţia teritorială şi după raportul dintre dimensiunile resurselor naturale, durata disponibilităţii acestora şi cerinţele societăţii. III. Resursele hidrosferei. Problema apei şi marile schimbări din secolul XX. Mize geopolitice. Perspective. 3.1. Rezervoarele naturale de apă dulce • Apele subterane. • Rezervorul glaciar. • Lacurile dulci.

chiar dacă uneori investiţiile necesare sunt destul de mari. • f) În unele porturi strategice cărora li s-a întrerupt alimentarea cu apă potabilă de pe continent din motive politice. Exemple. ori de câte ori este posibil acest lucru.4. Exemple. a) Spania . 3. 3. Irigaţiile în sisteme de dimensiuni mari.2. cu uzine destinate producerii de energie electrică pe baza energiei hidraulice. Utilizarea apei. Marele râu artificial din Libia. Irigaţiile bazate pe utilizarea tot mai intensivă a apelor subterane. 4. Europa şi cele două Americi. Exemple. Alimentarea din ape subterane Alimentarea din ape subterane (freatice sau de adâncime) este superioară din punct de vedere calitativ.2. asigurând o apă cu temperaturi constante. la rândul ei. unde resursele locale de apă s-au epuizat. • e) În unele insule dens populate. 3. 3. • b) Alimentarea din lacuri naturale. dar combustibilul necesar desalinării este foarte accesibil • c) În regiunile aride care cunosc o mare criză de apă potabilă şi se practică desalinarea chiar şi în lipsa unor combustibili abundenţi. de regulă. Asemenea rivalităţi există nu numai între state care sunt traversate sau mărginite de acelaşi fluviu.5. • a) În statele şi regiunile aride. a). Tipurile de alimentare cu apă a centrelor urbane 3. Africa de Nord – Orientul Mijlociu – Asia Centrală. prin desalinare.2. 2.2. ci şi între regiuni sau oraşe din cadrul aceluiaşi stat. Exemple c). Alimentarea cu apă marină sau cu apa lacurilor sărate. 1. Exemple • c) Alimentarea din lacuri artificiale. Exemple. lipsite de reţea hidrografică sau strate acvifere subterane.1. Exemple. Exemple 3. • d) În statele şi regiunile puternic urbanizate. Alimentarea cu ape de suprafaţă se împarte.2. Africa tropicală. chiar şi atunci când nu se manifestă o ariditate deosebită. b) În statele petroliere. 3. Irigaţii bazate pe trasarea unor canale de irigaţie. 3. tot mai frecvent utilizată. bine dotate sub aspectul resurselor de combustibili. Alimentarea cu apă a centrelor populate.4.2. lipsită de suspensii şi microorganisme. Asia musonică. cuplate. bazate pe lacuri de acumulare cu un volum apreciabil. b). Marile civilizaţii agrare. Mize geopolitice Expresia “geopolitica apei”. desemnează rivalităţile asupra bazinelor hidrografice şi a repartiţiei debitelor cursurilor de apă sau chiar a exploatării resurselor hidrologice subterane.3. Tipuri de irigaţii moderne. Acest tip de alimentare cu apă este preferat.3.3 Alimentarea din ape meteorice. Irigaţiile. în trei subtipuri: • a) Alimentarea din râuri şi fluvii. Utilizarea resurselor de apă în agricultură.

Bazinele din Manciuria şi cele din vestul Chinei. Alte bazine sudamericane. Canada. zăcăminte. cele din partea asiatică.6. 4.1.4. Ţările riverane Mării Nordului. Libia. Bazinul Mării Nordului.4.2. a) Dimensiunea zăcămintelor.9. America anglofonă. Malaysia. 4. 4. Brunei. Orientul Mijlociu. Evoluţia producţiei de petrol. Bazine pur gazeifere.3.5. b) Coeficientul de recuperare al petrolului şi a gazelor naturale. Europa Occidentală. Alături de vechile regiuni petrolifere (Baku. În Africa de Nord descoperirea unor bazine bogate în petrol şi gaze datează abia din deceniul al şaselea al secolului XX.7. Condiţiile naturale de exploatabilitate a zăcămintelor de hidrocarburi. Comunitatea Statelor Independente. În regiunea Baku se extrage la scară industrială încă din 1875. Algeria. Rezervele de hidrocarburi ale Globului 4. 4. Caucazul de Nord) au fost puse în valoare marile zăcăminte din regiunea Volga – Ural şi. Partea anglofonă a bazinului Golfului Mexic. 4. Principalele fluxuri petroliere mondiale.3.5. Bazinul Golfului Persic. Norvegia. 4.Chineză şi Asia de Sud-Est şi de Sud.8. d) Compoziţia chimică a zăcămintelor. Middlecontinent. c) Adâncimea zăcămintelor.4. 4. CSI este o zonă geografică cu tradiţie în exploatarea petrolului.8. Venezuela.4. Formarea zăcămintelor de hidrocarburi. Africa de Nord.4.4. India. Bazinul petrolier – gazeifer al Golfului Guineei.4.b) Conflictul israelo-palestinian c) „Războaiele apei” provocate de marile baraje din Turcia. 4. Delimitarea platformelor continentale . 4. 4. Repartiţia geografică a rezervelor de petrol şi gaze naturale 4.1. 4. Alaska. ulterior. R. Caracteristicile exploatării în această zonă.statutul juridic al Mării Caspice. Exploatarea petrolului. Proiectul Nabucco.4.7.6. Caracteristici. 4. Indonezia.P.2. America Latină. Estimarea rezervelor mondiale. 4.4. 4. Africa Subsahariană. Marea Britanie. d) Rivalitatea dintre Egipt şi Sudan pentru utilizarea apelor Nilului IV. Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC). Bazinul Golfului Mexic. 4. Egipt. Politica petrolieră mondială . Comerţul mondial cu gaze naturale.4.

2. 2. Producerea combustibilului gazos (biogazul). Exemple. Focalizarea. 4.3. Energia eoliană. în electricitate. Sunt instalaţii relativ simple şi accesibile care folosesc efectul de seră şi fotoabsorbţia diferenţiată. Exemple. Utilizări “grele” 3.4. ulei vegetal. Pentru a fi utilizabile vânturile trebuie să fie cât mai constante cu putinţă sau să aibă un caracter periodic. 1. etanol). Utilizări “uşoare” 2.9.capitala solară a lumii. Criza petrolieră din 1973. Celulele fotovoltaice au rolul de a transforma lumina soarelui. cu o capacitate de 20. Captatorii solari instalaţi în Uniunea Europeană în anii 2005 şi 2006 (în mii mp). cu peste 8.000 MW. Statele importatoare de petrol V. Germania rămâne cel mai mare consumator european de biocarburant (biodiesel. metanol). al doilea element în ordinea abundenţei din scoarţa terestră. urmată de . Captatorii solari. Pe primul loc în ceea ce priveşte captarea şi utilizarea energiei eoliene este Germania.procesul constă în focalizarea luminii soarelui cu ajutorului unui sistem de oglinzi până temperatura apei este suficient de ridicată pentru a putea fi folosită la obţinerea energiei electrice.9.9. Istoricul valorificării energiei eoliene. Producerea sau extragerea carburanţilor lichizi (etanol. Modalităţile de utilizare a celulelor fotovoltaice sunt foarte diverse. Energiile regenerabile 1.5 milioane mp instalaţi. Valorificarea actuală a energiei eoliene. Unul dintre cele mai ambiţioase proiecte pentru utilizarea energiei fotovoltaice este electrificarea unor sate întregi. în funcţie de culoare. Germania este cel mai mare producător de pe piaţa europeană. 2. 3. Energia solară.1. Tehnologii noi Europa . a diferitelor materiale. Statele exportatoare de petrol 4. în mod practic. Tehnic. Posibilităţile folosirii energiei solare se grupează în trei mari categorii: 1. 4. Ele nu necesită. Biomasa şi biocarburanţii. cea mai răspândită şi mai abundentă sursă de energie inepuizabilă. nici un fel de întreţinere şi sunt confecţionate din siliciu. Consumul de biocarburant în UE în anul 2006. Celulele fotovoltaice.

Danemarca . • 2. există o fermă eoliană cu o capacitate de 3000 MW putere instalată. Valorificarea balneo . Producţia de electricitate. 3. Încălzirea locuinţelor. Danemarca (ultima obţine 20% din energia de care are nevoie prin utilizarea vântului şi este o mare exportatoare de instalaţii eoliene). Exemple.turistică a apelor termale. . În S.A. între 14 şi 20 km de la ţărm. Energia geotermică Energia geotermică cuprinde formele de manifestare la suprafaţă a căldurii interne a Pământului. amplasată în largul coastei. • 3. Există însă pe Glob zone numite câmpuri geotermice unde gradientul este mult mai mare. Istoria valorificării geotermiei Valorificarea actuală a energiei geotermice • 1.Spania.ferma eoliană Horns Rev. Marea Britanie etc.U. localizată în Dakota de Nord. serelor etc.