CUPRINS

Cuvînt înainte Consideraţii generale asupra masivului Bucegi I - Elemente geografice II — Geologie III — Clima IV — Flora şi vegetaţia V — Fauna VI — Monumente alte naturii şi rezervaţii naturale Cabanele turistice din munţii Bucegi Trasee turistice în munţii Bucegi I — Tabloul traseelor II — Descrierea traseelor Note explicative CUVÎNT ÎNAINTE Această carte a fost gîndită ca o călăuză a drumurilor turistice din munţii Bucegi. Datorită aşezarii lor şi priveliştilor pregnant specifice ce oferă, Bucegii atrag an de an pe culmilc lor un număr record de drumeţi. Impetuoasa circulaţie turistică din acest masiv, neatinsă în alţi munţi din ţară este determinată în mare măsură şi de înlesnirile oferite excursioniştilor, ca poteci marcate, drumuri accesibile mijloacelor de transport auto, numeroase cabane, teleferic. S-ar putea considera aşadar că în Bucegi, parcurgerea în plin sezon de vară a numeroaselor drumuri intens circulate, pe care cabanele se înşiră la distanţe relativ mici, nu ridică probleme de orientare în teren care sa necesite un ghid amănunţit în ce priveşte desfăşurarea traseelor. Totuşi, adeseori timpul nefavorabil, mai ales lipsa de vizibilitate din cauza negurilor, cît şi anumite imperfecţiuni ale marcajelor, fac necesară drumeţului cunoaşterea punctului în care acesta se află la un moment dat, anumite repere de detaliu ale traseului şi direcţia de urmat în raport de punctele cardinale. De aceea, în prezentul ghid am urmărit ca descrierea unor anumite secţiuni ale traseelor să fie mai strîns legată de formele de relief, cuprinzînd pe alocuri indicaţii asupra schimbării direcţiei de mers, declivităţii, timpilor de parcurs pentru anumite porţiuni ale drumului, natura vegetaţiei înconjurătoare ca puncte de reper etc. În afară, de acestea, drumeţul încearcă legitima curiozitate de a cunoaşte locurile prin care trece, de a cunoaşte numele munţilor, vxxilor peste care îl poartă cărarea sau care îi apar la orizont. De asemenea, el caută adesea să-şi explice anumite fenomene naturale remarcabile întîlnite de-a lungul drumului. Călăuza noastră încearcă să împlinească şi această necesitate prin indicarea denumirii formelor de relief şi a anumitor puncte de pe teren, prin tururile de orizont orientate şi prin acele note explicative, privitoare la originea toponimiei, la locurile interesante din punct de vedere istoric, geologic, botanic etc. Atît prin aceste note, cît şi prin elementele de geografie, geologie, climă, floră şi faună prezentate în partea generalăy introductivă, a lucrării am năzuit să suscitam drumeţilor din Bucegi interesul pentru natura care îi înconjoară, mai ales asupra alcătuirii şi anumitor particularităţi ale covorului vegetal, deosebit de remarcabil în munţi şi determinant major al peisajului. Nutrim speranţa că această călăuză vă putea fi de folos tuturor iubitorilor naturii şi amatorilor în ştiinţele ei, din ce în ce mai numeroşi în zilele noastre şi cu deosebire acelora care an îndrăgit Bucegii, munţi atît de darnici în clipe de desfătare a ochiului şi în prilejuri de îmbogăţire a minţii şi sufletului. I. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA MASIVULUI BUCEGI1 1. ELEMENTE GEOGRAFICE În lanţul Carpaţilor româneşti, un loc de frunte îl ţine cetatea de piatră a Bucegilor, înalţată deasupra obîrşiilor văilor Prahovei şi Ialomiţei şi străjuind cu latura dinspre miazănoapte trecătoarea Branului. Privit în ansamblu, masivul este format dintr-un arc de culmi în formă de U, cu deschidere,
1

În parte, după lucrarea N. Dimitriu, Em. Cristea: Bucegii-turism, alpinism, Bucureşti, 1962, în care materialul respectiv a fost redactat de autorul prezentului ghid.

către sud. Cele două ramuri ale arcului, de direcţie generală nord-sud, aproape paralele pe o distanţă de circa 15 km, cuprind între ele bazinul superior al Ialomiţei şi converg la extremitatea lor nordică în Vf. Găvanele. (2 472 m), nu departe de Vf. Omu (2 507 m), punctul culminant al masivului şi unul dintre cele mai înalte vîrfuri din Carpaţii noştri. Ramura dinspre răsărit, înălţată deasupra văii Prahova, este denumită culmea principală a Bucegilor, iar cea dinspre apus, culmea Strunga. În afară de acestea, din nodul de culmi format de Vf. Găvanele se mai desprinde către nord o creastă singuratică, scurtă, numită culmea Bucura, cumpănă de ape între V. Cerbului (spre est) şi V. Gaura (spre vest), respectiv între bazinul Prahovei şi Bîrsei, şi care conduce în Vf. Omu. Din acest vîrf radiază o serie de culmi ramificate care în cea mai mare parte alcătuiesc porţiunea transilvăneană a masivului şi pe care le denumim culmile nordice. Din partea de nord a arcului format de culmea principală şi culmea Strunga se mai despart către interiorul arcului trei culmi relativ scurte, de direcţie generală nord-sud, care închid între ele căldările glaciare ale văilor ce formeaxă obîrşiile văii Ialomiţa; acestea sînt culmile interioare. A. CULMEA PRINCIPALĂ Cuprinsă între adîncile depresiuni ale văilor Prahovei şi Ialomiţei, culmea principală a Bucegilor se caracterizează în primul rînd prin formele sale de relief puternic contrastante, şi anume: versantul prahovean şi platoul Bucegilor. Astfel, versantul prahovean este în cea mai mare parte stîncos şi abrupt, pe o diferenţă de nivel de 500—900 m şi pe o lungime de circa 10 km. Pereţi stîncoşi înalţi, brăzdaţi de văi şi hornuri adînci şi încinşi de numeroase brîne, ţancuri ascuţite, creste zvelte şi ferăstruite înălţate între adîncile văgăuni ale văilor; toate acestea alcătuiesc impresionantul peisaj al abruptului prahovean. Un remarcabil specific al accstui versant şi în general al abrupturilor Bucegilor, îl determină „brînele", acele pridvoare de regulă înierbate care înlănţuie pieptul muntelui, adesea ca nişte praguri succesive la diferite înălţimi şi care — pe alocuri — sînt unicele căi pentru străbaterea „de-a coasta" a versanţilor abrupţi. În contrast izbitor cu versantul prahovean abrupt, în creştetul culmii principale se întinde un podiş înalt, platoul Bucegilor, larg de l—3 km şi desfăşurat pc o distanţă de aproape 10 km. Platoul, acoperit cu pajişti alpine şi jnepenişuri, este în cea mai mare parte uşor ondulat, înclinat de la nord catre sud şi situat între 1 600—2 400 m altitudine. El este străbătut în lung de uşoara depresiune a pîrîului Izvorul Dorului care îşi trage apele de sub creasta Babele. Monotonia întinselor cline desfăşurate de-a lungul firului apei Izvorul Dorului, şerpuit printre nesfîrşite pajişti de ţăpoşică şi spinările domoale, unduite de şei largi ce străjuiesc zarea dinspre miazăzi, dau nota specifică peisajului odihnitor al acestui podiş înalt. Valea Izvorul Dorului, cît şi viroaga ce formează în platou obîrşia văii Jepilor, despart două şiruri paralele de înălţimi, spre răsărit şirul prahovean şi spre apus şirul ialomiţean. Versanţii interiori ai munţilor din accste două şiruri, care cad spre V. Izvorul Dorului sau obîrşia văii Jepilor, sînt scurţi şi foarte uşor înclinaţi, determinînd astfel suprafaţa aproape tabulară a platoului. Şirul prahovean este alcătuit din următorii munţi, ale căror înălţimi descresc de la nord către sud: Coştila (2 489 m), Caraiman (2 384 m), Jepii Mici (2143 m), Jepii Mari (2 075 m), Piatra Arsă (2 044 m), Furnica. (2102 m), Colţii lui Barbeş (2 029 m), şi Vînturişu (1 942 m). Intre Coştila şi Piatra Arsă şirul are orientarea generală NNV—SSE, iar versantul prahovean este în întregime stîncos şi abrupt. De la Piatra Arsă în continuare, însă, şirul se încovoaie puţin, luînd direcţia NNE — SSV, iar versanţii exteriori dinspre Sinaia sînt mai puţin stîncoşi şi cu o înclinare generală mai mică. Şirul ialomiţean este format din: Babele (2 292 m), Cocora. (2 182 m), Lăptici, cu vîrfurile Pietrosu (1 932 m) şi Lăptici (1 872 m), Blana (1 875 m), Nucetu (1 861 m), Oboarele (1 707 m). Nu departe la sud de vîrfurile Vînturişu şi Oboarele, platoul Bucegilor ia sfîrşit prin muntele Vînturişu, deasupra obîrşiilor văii Cărpinişului (afluent al văii Ialomicioarei). Din acest ţinut, şirul prahovean se continuă cu muntele Păduchiosu (cumpănă de ape între bazinul Prahovei şi cel al Ialomiţei), iar cel ialomiţean prin lunga coamă a munţilor Dichiu, Surlele, Priporu-Brînduşi şi Plaiul Domnesc care coboară uşor între văile Ialomiţei şi Ialomicioarei pînă la confluenţa acestora, deasupra comunei Moroeni. 1. ŞIRUL PRAHOVEAN a) COŞTILA Ridicat ca o imensă cetate de piatră la colţul de nord-est al culmii principale, Coştila reprezintă ca întindere, bogăţie de aspecte şi vegetaţie alpină, cel mai însemnat munte al masivului. La nord, muntele Coştila se mărgineşte cu porţiunea superioara a văii Cerbului, care îl desparte de muntele Moraru, iar la sud cu muntele Caraiman, de care este despărţit prin V. Albă. V. Cerbului, cea mai importantă depresiune de pe versantul prahovean al Bucegilor, ia naştere

într-o largă căldare glaciara situată sub Colţii Obîrşiei, Vf. Găvanele, culmea Bucura, Vf. Omu şi versantul sudic al Morarului. La 1 500 m altitudine valea pătrunde în zona forestieră, traversează mai jos Poiana Văii Cerbului şi apoi, printre coastele împădurite ale Morarului şi vîrfului Gîlma Mare (1 482 m) se îndreapta spre NE prin bolovanişurile ce formează morena frontală a vaii. Dupa ce a primit pe stînga V. Comorilor şi V. Morarului, valea ia direcţia vest-est şi răzbate în poienile de la Gura Dihamului. De aici în jos. se îndreaptă către sud, se lărgeşte, îşi micşorează mult înclinaţia şi prin largile padini dintre poalele Coştilei şi culmea Clăbucetului Baiului se îndreaptă către Buşteni, unde confluează cu Prahova. Abruptul Coştilei este spintecat de o serie de văi stîncoase, care descind din marginea platoului sau din anumite puncte ale abruptului, toate fiind tributare ale văii Cerbului. Astfel, pe flancul nordic al abruptului se înşiră: V. Căldărilor, V. Priponului, V. Caprelor, V. Urzicii, V. Ţapuhu, V. Seacă a Coştilei, V. Verde. Urmează apoi V. Mălinului, cea mai însemnată vale din abruptul Coştilei, ca lungime, diferenţa de nivel, şi suprafaţă a bazinului de recepţie. Pe flancul răsăritean al abruptului se află V. Gălbinelelor şi V. Coştilei. La sud de această din urmă vale, abruptul este dominat de Creasta Văii Albe. Flancul sudic al acestei creste oferă unul dintre cele mai impresionante aspecte ale abruptului Bucegilor şi anume peretele mare al văii Albe. Acest imens zid de piatră de circa 400 m înălţime se ridica în flancul stîng al văii Albe. Abruptul Coştilei prezintă numeroase brîne, la diferite nivele, unele avînd continuitate pe distanţe apreciabile. Mai însemnate sînt: Brîul Mare cea mai întinsă brînă continuă din Bucegi, care porneşte din V. Albă şi sfîrşeşte în căldarea inferioară a văii Priponului. Deasupra Brînei Mari se află Brîna de Mijloc şi Brîna de Sus, iar dedesubt Brîna cu jnepeni, cu trei ramuri desfăşurate între V. Mălinului şi V. Priponului. b) CARAIMANUL Cu creştetul încununat de Crucea Eroilor, Caraimanul domină V. Prahovei deasupra Buştenilor, oferind una dintre cele mai măreţe privelişti din abruptul prahovean al Bucegilor. Versantul răsăritean sau Faţa Caraimanului se înalţă deasupra pădurilor pe o diferenţă de nivel de 500—700 m şi este brăzdat de o singură vale mai însemnată, V. Seacă a Caraimanului, afluentă a văii Albe. Spre deosebire de celelalte flancuri, versantul sudic şi sud-estic dinspre V. Jepilor este străbătut de numeroase brîne cu vegetaţie deosebit de bogată. Cea mai însemnată este Brîna Portiţei care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portiţa Caraimanului, continuîndu-se apoi pînă în firul văii Seci. Mai sus de Brîna Portiţii, versantul prezintă 5 brîne etajate, dintre care primele 4 constituie Brînele Mici ale Caraimanului, iar cea superioară, Brîna Mare a Caraimanului, cu potecă turistică, care leagă porţiunea superioară a văii Jepilor cu Şeaua Caraimanului, unde se află Crucea Eroilor. De aici, brîna se continuă pe versantul nordic cu Brîna Văii Albe pînă în firul acestei văi. O singură depresiune mai însemnată brăzdează flancul sud-estic al Caraimanului, V. Spumoasă, care confluează cu V. Jepilor în dreptul fostelor cariere de gresie de la Buşteni. Caraimanul este despărţit de muntele vecin dinspre sud, Jepii Mici, prin adînca depresiune formată de V. Jepilor, numită şi V. Caraimanului. Valea îşi trage obîrşiile din platou, iar din marginea acestuia formează o ruptură de pantă de aproape 200 m, Cascada Caraimanului. Valea se adînceşte apoi între maluri puternic înclinate şi confluează cu V. Prahovei la Buşteni. c) JEPII MICI In şirul prahovean al culmii principale, Jepii Mici reprezintă o evidentă treaptă inferioară ca altitudine faţă de Caraiman şi Coştila. De aici şi deosebirea în aspectul general al abruptului acestor munţi. Intr-adevăr, specificul Jepilor este determinat în primul rînd de abundenţa vegetaţiei lemnoase. Astfel, pe clinele nordice, pîlcurile întunecate ale jnepenişurilor şi covoarele de smirdar, întretăiate de tufărişuri de anin de munte şi de rarişti de larice, se aştern printre ţancurile şi muchiile stîncoase ivite dintre vîlcele şi hornuri adînci cu buruienişuri luxuriante. Feţele sudice însă, se deschid luminoase, cu cleanţuri golaşe de stîncă şi brîne înierbate, împodobite cu nenumărate flori. Şi de aceea Jepii pot fi consideraţi munţi ai contrastelor. Jepii Mici se întind între V. Jepilor şi V. Urlătoarea Mare. Pe abruptul lor sînt remarcabile: Creasta cu Zîmbri, Creasta Claia Mare, apoi V. Seacă, V. Comorilor şi V. Urlătoarea Mică, în lungul căreia se desfăşoară o bună parte din poteca turistică „drumul funicularului". Dintre numeroasele brîne ale Jepilor Mici, una singură, Brîna Mare a Jepilor (sau Brîna lui Răducu) încinge prin mijloc întreg abruptul între V. Urlătoarea Mare şi V. Jepilor. Această brîna prezintă un deosebit interes prin vegetaţia bogată, remarcabilă mai ales prin grupări mixte între pajişti de brîne şi buruienişuri.

Dichiului. ŞIRUL IALOMIŢEAN Acest şir cuprinde munţii: Babele. pîrîul Peleşului se continuă prin marginea Sinaiei şi confluează cu Prahova. 2. culmea Strunga. se întinde poiana „Sfîrşitul lumii". aşezat în centrul înălţimilor de deasupra Sinaiei. Piciorul Babelor care coborînd către vest. unde străbate cîteva mici chei stîncoase. Bătrîna (2 177 m). la sud de care şirul ialomiţean ia sfîrşit cu muntele Dichiu. Cocorei.d) JEPII MARI Jepii Mari se înalţa între Jepii Mici şi Piatra Arsă. cumpănă de apa între bazinele Prahovei şi Ialomiţei. apoi arcuită către sud. ridicate între V. Muntele Oboarele este cuprins între V. Doamnele (2 401 m). De aici se desface către SE coama înaltă şi largă a muntelui . adîncă depresiune care desparte Colţii lui Barbeş de Vînturişu şi de Păduchiosu. e) PIATRA ARSA. larg deschisă în partea superioară într-un găvan cu coaste înierbate şi jnepenişuri. desparte V. poalele lor urmează cursul Ialomiţei de-a lungul padinei dintre Plaiul Mircea şi V. se desprinde coama Plaiul Pietrei Arse. Lăptici. Este o vale remarcabilă prin vegetaţia ei luxuriantă din zona păduroasă. Cocora. Ialomiţei două picioare de munte cu creştetele înierbate. care mai jos coboară între văile Piatra Arsă şi Peleşului. de la limita platoului. care formează flancul stîng al Cheilor Zănoagei. împădurit. Ialomiţei se află o zonă de pereţi stîncoşi de calcare jurasice. în centrul căreia se află punctul „Bolboci". Guţanu (2 242 m) şi Vf. după ce a străbătut o îngustă diaclază în blocul de calcare din malul stîng al cheilor. Oboarelor şi V. Un larg picior de munte (Plaiul Furnicii) desparte bazinul Peleşului de cel al văii Zgarbura. La sud de V. Din vîrful Pintenul Pietrei Arse (2 007 m). Remarcabilă este însă ca peisaj şi vegetaţie. munţii din şirul prahovean al culmii principale se ridică deasupra Sinaiei iar versanţii exteriori au înclinări medii mai mici şi sînt mai puţin stîncoşi. şi confluează cu V. Aceasta din urmă vale. Colţii lui Barbeş prezintă o largă coamă împădurită. la limita superioară a pădurii. B. apoi se continua prin pădure. Plaiul Colţilor. Această din urmă vale îşi răsfiră larg obîrşiile între Babele şi Vf. Urlătoarea Mare pînă în V. Imediat sub limita platoului valea formează Cascada Vînturişului. V. Izvoraşului. la sud de care se întinde muntele Lăptici. Ghearele. Vf. luînd naştere din platoul Pietrei Arse. După ce a primit pe dreapta V. Muntele Cocora trimite spre V. V. Pe această primă porţiune se înşiră Vf. Muntele Furnica. Prahovei. Acest munte ocupă o suprafaţă evident mai mică decît Jepii Mici. Nucetului. acoperit cu molidişuri dese. acoperite cu întinse pajişti şi presărate cu zone de stîncării. Cocora. iar abruptul lor este străbătut de Brîna Jepilor Mari. ia naştere din marginea platoului şi se adînceşte repede în zona forestieră prin mari rupturi de pantă. Izvorul Dorului este cea mai sălbatică şi rnai pitorească vale din acest şir de munţi. Nucetu. Zgarburei desparte Furnica de muntele Colţii lui Barbeş. Oboarelor. La circa 1 300 m altitudine. domină obîrşiile văii Gaura (spre N) şi cele ale văilor din bazinul superior al Ialomiţei. Nucetului urmează muntele Nucetu. zona abruptă. Găvanele (2 472 m). Din dreptul stîncilor Babele se desprinde o coamă. Izvorul Dorului pînă deasupra cartierului Sinaia-Izvor. Babei. La ieşirea din aceste cheiţe. din V. Pe un bot al acestui plai. Spinarea Doamnelor. cade în V. al cărui vîrf răsăritean este Vf. Lăptici. a versanţilor dinspre Izvorul Dorului. domină oraşul cu clinele sale domoale. al cărui versant vestic. Sugărilor de V. V. VINTURIŞU Incepînd cu Piatra Arsă şi continuînd cu Furnica. Blana. Din vîrful acestuia se desparte către vest Piciorul Dichiului. Babei. Zgarburei şi V. Ialomiţei sînt aproape în întregime acoperiţi cu întinse molidişuri şi pajişti. FURNICA. la poalele căruia din V. Peleşului desparte Piatra Arsă de muntele Furnica. puternic frămîntată. fiind despărţiţi de aceasta din urmă prin V. la marginea căreia se află hotelul turistic „Cota 1400". ale căror vîrfuri marchează limita vestică a platoului Bucegilor Versanţii lor dinspre V. Ialomiţei între Cheile Tătarului şi V. Blana desparte acest munte de muntele Blana. COLTII LUl BARBEŞ. cu Dor. plaiul prezintă o platformă largă pe care se întinde Poiana Stînei. V. Şirul prahovean sfîrşeşte cu muntele Păduchiosu. este traversată de şoseaua naţională Sinaia—Moroeni—Tîrgovişte la „Podul Izvorului" (918 m) şi apoi se îndreaptă printre zăvoaie de anin spre V. Ialomiţei în Cheile Peşterei. care coboară repede între V. la început de direcţie ENE—VSV. cu întinse coaste înierbate. Colţii lui Barbeş şi Vînturişu. Cocorei şi V. CULMEA STRUNGA Desprinsă din Vf.

împădurită. Obîrşia se desprinde din culmea principală şi anume din Vf. Doamnele şi Obîrşia. creştetul ei formează o coamă înierbată şi relativ uşor înclinată. Ialomiţei şi curînd pătrunde în Cheile Urşilor. valea primeşte pe stînga V. pe care se formează Cascada Obîrşiei. între văile Horoaba şi Doamnele. La circa 4 km la sud de Colţii Ţapului. Ialomiţei piciorul împădurit al muntelui Bolboci şi apoi se adînceşte în Şeaua Lucăcilă—Zănoaga (1 640 m). Nu departe de Şeaua Strunga spre sud. caracteristic văilor glaciare. tot către SE. Culmea se desprinde din Vf. luînd sfîrşit cu muntele Lespezi. prin care trece drumul Peştera Ialomiţei—Bran. Cu profil transversal în formă de U. Doamnelor. Obîrşiei şi V. De aici. În căldarea inferioară valea se îndreaptă treptat către vest şi confluează cu V. În partea opusă a şeii. Ea îşi trage apele dintr-o căldare glaciară situată sub Vf. care se formează într-o căldare situată sub creasta Colţilor Obîrşiei. Ialomiţei. Mai jos. Horoabei şi iese în larga aşezătură a . sălbatică despicătură stîncoasă. ca un pinten împins din culme către Ialomiţa. Valea. Din înălţimile ce străjuiesc spre nord această şea se formează coama muntelui Colţii Padinei. îndreptîndu-se prin pădure spre V. Bîngălesei. D. a cărei culme frămîntată de stîncării de calcare se ridică în unghiul de confluenţă al văilor Brăteiului şi Ialomiţei. Găvanele. în masivul de calcare de la poalele muntelui Bătrîna. Lucăcilă. în cea mai mare parte împădurită. Aceasta culme largă se remarcă prin cele două vîrfuri de formă tabulară (Colţii Obîrşiei şi Obîrşia). se îndreaptă către sud printre cline domoale cu jnepenişuri. îndreptîndu-se spre sud. semicirculară. Şeaua Strunga (1 9C9 m). Doamnele este despărţit de Bătrîna prin V. Tătaru (1 990 m) de unde se despart către V. iar culmea Strunga se continuă spre sud peste Colţii Ţapului. Obîrşiei) îşi deschide larg căldarea inferioară între coastele Doamnelor şi Obîrşiei. valea (care în această porţiune superioară se numeşte V. remarcabile prin rarităţile floristice Linaria alpina. dominînd valea la sud de Bolboci printr-un perete înalt de calcare ce cade în Cheile Zănoagei. trimite spre V. Versantul estic al Strungelor Mari. cu pereţi verticali (abruptul vestic al Bucegilor). se continuă spre sud. Din Vf. Ialomiţei picioarele Coteanu şi Colţul Tătarului. coborînd apoi uşor către S şi SV. între V. Acestea formează munţii Bătrîna. Horoabei. Din şeaua Lucăcilă—Zănoaga. întretăiate de jnepenişuri şi zone stîncoase. formează în porţiunea superioară un abrupt stîncos din calcare jurasice. lanţ de înălţimi care formează o punte de legătură între Bucegi şi masivul Leaota. Doamnelor (2401 m). Versantul vestic al muntelui Strungele Mari. V. despărţind culmea principală de culmea Strunga. care la extremitatea sudică cade prin coaste înierbate deasupra confluenţei văii Doamnelor cu Vf. la baza cărora se întind largi grohotişuri mobile. În fundul acestei căldări se remarcă imensul bloc de calcare „Mecetul turcesc". Poalele acestui versant cad în V. Poalele muntelui sfîrşesc într-o zonă de stîncării şi povîrnişuri repezi în zona carstică de deasupra Cheilor Urşilor. pînă la Şeaua Strunga. culmea Strunga. Bătrîna se desprinde din vîrful cu acelaşi nume (2 177 m) situat pe culmea Strunga. Sugărilor. primeşte apoi pe dreapta V. Silene alpina şi Rumex scutatus. Colţii Obîrşiei (2 488 m) şi se continuă spre sud. desparţite printr-o şea. Sugărilor. Din Colţul Strunga Mare. Aceste chei se continuă cu Cheile Peşterii. ridicată între bazinul văii Horoaba (spre nord) şi cel al văii Coteanului (spre sud). iar apoi pe dreapta V. VALEA IALOMIŢEI Valea Ialomiţei străbate masivul de la nord la sud. Obîrşiei la 1 750 m alt. Este o vale glaciară. culmea Strunga prezintă o şea largă. cu muntele Strungele Mari. Obîrşiei. cu care confluează nu departe în aval de Peştera Ialomiţei. CULMILE INTERIOARE Culmile interioare sînt constituite din cele trei ramificaţii ce se desprind pe la extremitatea nordică a arcului format de culmea principală şi culmea Strunga şi se ridică între depresiunile bazinului superior al Ialomiţei. relativ moderat înclinat şi acoperit cu păşuni. Firul superior al acesteia (numit şi V. Doamnelor. valea ia numele de V. Bătrînei) se formează de sub Colţii Ţapului şi despărţind piciorul puternic al muntelui Bătrîna de muntele Strungele Mari. unde pe flancul drept al văii se află Peştera Ialomiţei. Cheilor Peşterii şi cursului inferior al Horoabei. numit muntele Grohotişu. valea prezintă o ruptură de pantă de circa 120 m înălţime. culmea Strunga se continuă spre sud cu Vf. respectiv de muntele Babele. C. In zona morenei frontale. din Colţul Strunga Mare (1 936 m) se desprinde către vest coama Bucşa—Dudele—Pietrele Albe. apoi se adînceşte într-un canion îngust. priveşte spre v. afluent al văii Moeciului din bazinul Bîrsei. largă. culmea se îndreaptă catre SE. în Poiana Horoaba. prelungindu-se apoi cu spinările întinse şi domoale ale munţilor Deleanu şi Lucăcilă (1 895 m).Bătrîna. Sugărilor desparte muntele Obîrşia de şirul ialomiţean al culmii principale. se ridică cetatea de piatră a muntelui Zănoaga. vechi punct de frontieră.

şi Ialomiţa se îndreaptă spre punctul Dobreşti. Omu. scurt defileu între pereţii verticali ai muntelui Blana şi abruptul de sub Colţul Tătarului. V. Versanţii sudici şi estici ai muntelui sînt străbătuţi de numeroase brîne înierbate şi de o singură depresiune mai importantă. Bucşoiu. între . care despărţind căldările superioare ale văii Cerbului (spre E) de cele ale văii Gaura (spre V). fiind aproape paralelă cu porţiunea iniţială a culmii Strunga. semicirculară şi cu fundul aproape orizontal. Omu de Vf. a) MORARU Muntele Moraru este constituit dintr-o creastă de direcţie vest-est. abrupt. Omu. firul văii pătrunde într-o adîncă diaclază. In acest punct valea primeşte pe dreapta V. cu potecă turistică. ridicată între adîncile căldări ale văii Cerbului şi văii Morarului. Morarului este o vale glaciară cu trei căldări largi. cheile se lărgesc . Creştetul ei se lărgeşte mult într-o platformă moderat înclinată. Versantul sudic al muntelui. Adîncă. Gîtuite dintr-o dată între prăvălişurile stîncoase aie Dichiului şi Zănoagei. Cerbului. Bucşoiul Mic . Bucşoiu este cel mai însemnat munte din culmile nordice. Poienii. După ce a străbătut Cheile Coteanului şi apoi Cheile Tătarului. iar către nord Bucşoiu Mare. In căldarea inferioară se află Poiana Morarului. culmea ia numele de muntele Gaura. către NNE. CULMILE NORDICE Culmile nordice reprezintă complexul de munţi siutat la nord de Vf.Padinei. paralelă cu creasta Morarului. formează cumpăna apelor dintre bazinul Prahovei şi cel al văii Ghimbavului (tributară a rîului Bîrsa). către est Bucşoiu Mic. Gaura este cea mai însemnată vale din complexul de văi glaciare situate radiar în jurul vîrfului Omu. Glăjărei şi V. continuîndu-se cu Plaiul Pîntece şi Vf. În aval de baraj. se despart aproape în unghi drept două coame înalte. unde se află lacul de acumulare al hidrocentralei Dobreşti. se desprinde către NNE coama singuratică şi scurtă Culmea Bucura. brăzdat de trei văi mai importante: V. Rea. Intrarea în chei este zăvorită de barajul hidrocentralei. versantul nordic este prin excelenţă abrupt şi stîncos. iar din punctul Plaiul Mircii trece printr-o luncă largă pînă în punctul Bolboci. dinspre V. V. caracteristică prin ţancurile stîncoase ce formează Colţii Morarului. care reprezintă un triconfiniu între bazinele Prahovei. Din acest vîrf. Din acest vîrf se despart: către est culmea muntelui Moraru. De aici în jos. se află situată sub creasta ce leagă Vf. apoi se îndreaptă către Cheile Zănoagei Mari (pe scurt Cheile Zănoagei). de unde valea pătrunde în pădure şi se uneşte cu V. Bucura Dumbrava şi apoi culmina cu Vf. E. Podul Spintecăturilor. V. Bucşoiu şi către vest coama largă a muntelui Scara. Această cumpănă se prelungeşte coborînd în Şeaua Căpăţînii Porcului. De sub vîrf. apele Ialomiţei se afundă prin cascade succesive în lungul defileu format de aceste chei. pînă în punctul Scropoasa. situat la circa 1 km spre nord de Vf. Din vîrful Scara (2 421 m) către vest. formează mai mai întîi Vf. Brăteiului. sfîrşind deasupra pădurilor dintre V. Coama Bucşoiului Mare se continuă din Vf. Gogu Noaghiei pînă în dreptul comunelor Şimon şi Bran-Poarta. între muntele Radu (dreapta) şi muntele Brînduşele (stînga) şi după circa 9 km de la Dobreşti iese din munte şi confluează cu V. a căror intrare este dominată de măreţul perete al Zănoagei. este în cea mai mare parte acoperit cu pajişti şi străbătut de numeroase brîne. b) BUCŞOIU Prin proporţiile lui. Ialomiţei şi Bîrsei. acestea sînt separate de V. Ialomicioarei în dreptul comunei Moroeni. Ialomiţa trece prin cheile „La Oale". Cerbului la circa 1 100 m alt. de unde se continuă cu muntele Dihamu. între pereţii verticali ai muntelui Lespezi (dreapta) şi Orzea-Brînduşi (stînga). Omu. despărţite prin trepte puţin înalte. V. firul Ialomiţei străbate Cheile Zănoagei Mici. Străjuind la colţul de NE al cetăţii Bucegilor. La capatul de jos al lacului. c) SCARA Culmea Scara. Sub acest vîrf culmea se prăvăleşte deasupra pădurilor într-o largă zonă de abrupturi. de direcţie generală est-vest. Cheile Orzei. Vîrful Bucşoiului (2492 m). Dimpotrivă. Bucşoiu către N şi NE. Bucşoiului. Căldarea ei superioară se deschide ca un larg amfiteatru imediat la vest de Vf. Ialomiţa se continuă printre coaste împădurite. Omu (2 507 m). uriaşa coamă a Bucşoiului Mare domină culmile înconjurătoare şi determină specificul peisajului acestui ţinut de o sălbatică măreţie şi de un caracter pur alpin. este legat de acesta printr-o creastă (Creasta Omu-Bucşoiu) care desparte căldarea superioară a văii Morarului de adînca depresiune glaciară a văii Mălăeşti. desprinsă tot din Vf. Găvanele (punctul extrem nordic al arcului format de culmea principală şi culmea Strunga). Rîpa Zăpezii şi V. constituie flancul drept al văii Gaura. Mălăeşti. Căldarea superioară. iar versantul nord-vestic. care separă Bucegii de masivul vecin Leaota. De aici în jos. de 3—8 m lăţime. este încins de Brîna Caprelor. despicătură îngustă. la extremitatea vestică a căreia se ridică vîrful Lancia (2 295 m).

cu extindere mai mare în colţul de SV al acestuia. separate prin rupturi de pantă. precum şi între Cheile Zănoagei şi Scropoasa. 1 Prelucrat după indicaţiile date de Dr. Poarta care se îndreaptă către comuna BranPoarta. formînd împreună V. conglomeratele de Bucegi se reazămă pe formaţiile flişului cretacic inferior. Scara. de direcţie nord-sud. Dan Patrulius. în porţiunea inferioară a abruptului prahovean. Ialomiţei. de la Şeaua Strunga pînă în muntele Ciubotea. Tot din culmea Ţigăneşti. Din aceste bolovănişuri ţîşneşte izvorul puternic „Urlătoarea Mică". de aici în jos valea luînd numele de V. Ciubotea (Ia sud) şi V. precum şi depozite marnoase şi gresoase aparţinînd etajelor Barremian şi Apţian. Ele se întîlnesc la suprafaţa numai în porţiunea vestică a masivului. este format din roci cunoscute sub numele de „seria cristalină a Leaotei" şi care alcătuiesc în întregime masivul vecin Leaota. de unde valea îşi continuă cursul prin pădure şi confluează cu V. culmea trimite către vest coama muntelui Ciubotea. valea se uneşte cu V. II. d) ŢIGĂNEŞTI Coama muntelui Ţigăneşti se desprinde din platoul vîrfului Scara şi flancînd către vest V. paralel cu Padina Crucii. la circa 2 km distanţă de Vf. cu porfiroblaste de albit. culmea Scara şi creasta Padina Crucii. cu căldarea superioară dispusă în amfiteatru între culmea Bucşoiu Mare. La limita superioară a pădurii (circa 1 650 m) se află morena frontală a văii. formînd împreună V. Acest picior de munte. Mălăeşti este o importantă vale glaciară. prezintă o zonă de pereţi stîncoşi ridicată deasupra pădurii. V. V. care coboară către N şi NNE. continuîndu-se de aici spre nord. Cu puţin mai jos de acest punct V. şisturile cristaline mai apar la zi şi în V. Din culmea Scara se desprind în unghi drept faţă de aceasta două puternice picioare de munte. . între Cheile Tătarului şi Plaiul Mircea. Ca prelungiri extreme estice ale cristalinului Leaotei peste culmea Strunga. Ţigăneşti. GEOLOGIE1 Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal. cristalinul alcătuieşte aproape în întregime munţii Lucăcilă şi Deleanu şi o parte din muntele Tătaru. La circa 1 km de la Vf. Urlătoarea Clincii (Ia nord). prin care culmea se continuă. Glăjăriei la circa 840 m altitudine. în general acoperit de depozitele sedimentare. coboară în trepte către NNV pînă deasupra comunei Bran-Poarta. 901 m). pentru a sfîrşi deasupra pădurilor în unghiul dintre văile Ţigăneşti şi Velicanului. La baza celei de a treia căldări a văii se află cabana turistică „Mălăeşti". închizînd între ele depresiunea văii Ţigăneşti şi anume: Padina Crucii şi Culmea Tigăneşti. La circa 1 120 m . ridicată între V. altitudine. Ţigăneşti. Sub ultima treaptă (Moara Dracului) se află o imensă morenă frontală. cuprinzînd stratele de Sinaia. Ciubotea prezintă în porţiunea superioară 2 căldări glaciare. sub Vf. se îndreaptă spre nord şi nord-est. ŞISTURILE CRISTALINE Fundamentul cristalin al masivului. Ghimbavului care se îndreaptă către comuna Rîşnov. Apare apoi de-a lungul şi la baza versantului vestic abrupt. în mici apariţii pe V. Astfel. Horoabei. Urlătoarea Mare. ale cărei bolovănişuri sînt prăvălite pînă la 1 360 m alt. Scara. Insular se mai întîlnesc pe o suprafaţă însemnată în jurul hidrocentralei Dobreşti. Velicanu^(1. Urmează încă 2 căldări. Glăjăriei primeşte pe stînga V. pierzîndu-se în coastele din stînga văii Ghimbavului. Aceste depozite sînt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice. Către marginea răsăriteană a masivului. pe o fîşie de-a lungul văii Poarta. Acestea sînt şisturi sericitoase. Şimonului. pe ambele flancuri ale văii. Ambele flancuri ale acestei coame sînt în cea mai mare parte înierbate şi acoperite cu tufărişuri întinse de smirdar. sericito-cloritoase şi filitoase. care la circa 1 km mai departe. în cea mai mare parte înierbat şi împădurit. A. de asemenea.culmea Doamnelor şi culmea Scara. continuîndu-se apoi neîntrerupt către vest. Din punctul cu cota 2 071 culmea Clincea trimite către nord coama muntelui Velicanu. aşezate în transgresiune peste un fundament de şisturi cristaline. cuprinzînd depozite sedimentare mezozoice. se mai desprinde culmea muntelui Clincea. conglomerate de Bucegi şi gresii micacee. cloritoase.

Doggerul este reprezentat printr-o succesiune de orizonturi de gresii. specifice rocii. Gaura). apar pe întinderi restrînse marne cenuşii cu faună fosilă de cefalopode. De menţionat că celelalte calcare de pe versantul prahovean. Hauterivian. de culoare albă-cenuşie. sau în fine. Se mai cunosc apariţii de Dogger şi pe versantul prahovean. Lespezi. Pe muntele Lespezi aceste marne stau discordant pe calcarele Malmului. Cheile Tătarului. Guţanului. poalele muntelui Bătrîna dinspre V. precum şî pe V. Callovianul şi Oxfordianul sînt reprezentate deasupra depozitelor Doggerului prin jaspuri roşii şi verzui sau prin calcare silicioase în strate compacte. Scropoasa. Zgarburei (Ia Piatra Roşie). Grohotişului. Gaura. De-a lungul întregului versant vestic al masivului (Culmea Strunga. afluent al văii Gaura). Ana. sub jaspurile roşii din cheile superioare ale văii. Aceste calcare sînt de regulă masive. Gaura. în contact cu cristalinul. cu Crinoizi (Vîlcelul Ţapului. aceste calcare formează porţiunea inferioară a munţilor Dichiu şi Orzea şi se mai întîlnesc pe versantul vestic al muntelui Priporu-Brînduşi. Mt. Astfel. Barremian. Peştera Tătarului. ele alcătuiesc aproape în întregime munţii Strungele Mari. Zănoaga. cu amoniţi (V. uneori foarte înguste (V. Sf. Văcăriei. V. Mecetul Turcesc). Aceste depozite sînt de facies fliş. ca pe V. prin şisturi marnoase roşii şi calcare roşii în plăci. calcarele jurasice se mai întîlnesc sub forma de blocuri mari (clipe) incluse în masa conglomeratelor de Bucegi. sub hotelul „Cota 1 400". Zgarburei). Calcarele stratificate de la baza depozitelor sînt fosilifere şi conţin în special amoniţi (Mt. Horoabei). caracterizat prin fenomene carstice. Ialomiţei. Cheile Zănoagei). Turnul Seciului). precum şi o mare parte din versanţii exteriori ai munţilor Ciubotea. fie prin calcare nodulare verzui (Mt. în V. dar adesea şi stratificate. pe alocuri cu mici lentile de cărbuni (Zănoaga). platoul Caraimanului. Horoabei. Aceste roci formează cea mai mare parte a depozitelor sedimentare din cuprinsul Bucegilor. Peştera Ursului). Tătaru şi între şeaua “La Poliţie" şi V. chei cu pereţi verticali înalţi (Cheile Urşilor. Local. Găvanele. pe creasta Obîrşiei. unde conţin o bogată faună fosilă. sub aceste conglomerate şi deasupra calcarelor jurasice. Zgarburei. Peleşului. Apoi. avînd la bază. Prahovei. între calcarele jurasice şi fundamentul cristalin se interpun depozite silicioase de tipul jaspurilor cu Radiolari. Gaura). unde întîlnim frecvent: stîncării abrupte cu pereţii netezi (abruptul Bătrînii. cu excepţia zonei flişului cretacic inferior din V. Orzea. Insular. peşteri (Peştera Ialomiţei. la sud de Pîr. Mt. ca cele de pe Plaiul Furnica şi de pe Piatra Arsă aparţin cretacicului inferior şi anume etajului Apţian. şi în V. Către marginea vestică a masivului. Grohotişu) şi izbucuri (izvoare vaucluziene). în fundul văii Obîrşiei (Vf. sub calcarele de la Piatra Roşie. ca bunăoară cele 7 izvoare din V. V. Cheile Orzei. gălbui. CRETACICUL Cretacicul din Bucegi este reprezentat în primul rînd prin conglomeratele de Bucegi aparţinînd etajului Albian şi în parte etajului Apţian superior (baza conglomeratelor). Coteanului. Pe versantul prahovean calcarele jurasice constituie lentile de mari dimensiuni imediat sub conglomeratele de Bucegi şi anume în V. precum şi prin gresii micacee de aceeaşi vîrstă. Cheile Cocorei). precum şi gresii şi calcare nisipoase brune. JURASICUL Jurasicul este reprezentat în cea mai mare parte prin mase de calcare aparţinînd Malmului mediu şi superior (Kimeridgian-Tithonic). Spinarea Doamnelor. grohotişuri mobile întinse la baza pereţilor (V. Guţanu. aparţinînd etajului Neocomian (Hauterivian). Peleşului (cheile de sus).B. calcare şi marne. aparţin perioadelor jurasic şi cretacic. creasta Babele (Vf. Tătaru. reprezentînd Malmul inferior (Callovian şi Oxfordian). V. Depozitele acestui etaj sînt evidente îndeosebi în Şeaua Strunga şi pe versantul vestic al muntelui Tătaru. Ialomiţei şi mai puţin pe versantul prahovean al masivului. şi Apţian. care alcătuiesc marea masă a Bucegilor. dar uneori roşie spre baza masivilor (Cheile Peşterii. Aceste fenomene sînt îndeosebi remarcabile pe valea superioară a Ialomiţei şi pe culmea Strunga. suportînd masa conglomeratelor de Bucegi. 2. pe malul stîng al Ialomiţei. Cheile Peşterii. de exemplu pe culmea Scara (Vf. 1. un orizont subţire de conglomerate cuarţoase. Grohotişu. creasta Cocorei etc. Pe versantul estic se mai întîlnesc depozite cretacice inferioare din etajele Valanginian. Padina Crucii). Baba Mare). Calcarele jurasice sînt îndeosebi bine reprezentate în Culmea Strunga şi pe V. Lespezi). aparţinînd etajului Dogger. Calcarele jurasice din Bucegi dau o notă deosebită peisajului zonelor respective. DEPOZITELE SEDIMENTARE Depozitele sedimentare mezozoice. mai ales la partea inferioară (Cheile Zănoagei). . jaspurile sînt înlocuite fie prin calcare compacte.

stîncile „Franz Josef" şi masivul calcaros de la fostele cariere Piatra Arsă). între conglomerate. ele formează de asemenea pragul sărit de cascada Urlătoarea. pe traseul' căii ferate. Cu aceste depozite se află asociate calcarele albe. ca de exemplu în partea de vest a oraşului Sinaia şi pe Plaiul Hoţilor. de şisturi marnoase şi calcare fine. calcaroase. Stratele sînt puternic dislocate. Partea inferioară a acestui complex este constituită din marne şi gresii marnoase moi. fiind supus unei mai intense eroziuni de către vînt. cutate şi rupte. Pe crestele puternic vîntuite. gros de 10—30 m. înlocuind prin variaţie de facies aproape întreaga masă a conglomeratelor de Bucegi. De asemenea. recifale. în strate subţiri. c) FLIŞUL GRESOS ŞI MARNOS DE PE VERSANTUL PRAHOVEAN In succesiunea flişului de la poalele versantului prahovean se deosebesc două mari complexe: stratele de Sinaia (Valanginian-Hauterivian) şi un complex de gresii (în parte masive) şi marne. cuprinde gresii grosiere. Deasupra stratelor de Sinaia. continuînd la est de V. acestea din urmă fiind localizate numai la baza gresiilor (Priporu-Brinduşi. Ana. Stratele de Sinaia sînt îndeosebi evidente în defileul Prahovei. Fragmentele sînt rulate şi de dimensiuni foarte variate. stratul gros de gresie intercalată între două plăci de conglomerat. calcare roşii. mai uşor erodabilă decît conglomeratele. Izvorul Dorului şi V. reprezentînd Barremianul şi cea mai mare parte a Apţianului. Piatra Arsă. Jepii Mici. Către est. adesea cu urme de plante şi care prin alterare iau o culoare brună-ruginie pe feţele expuse. de vîrstă apţiană. Pe astfel de conglomerate este clădit hotelul „Cota 1400". Către vest. Îndeosebi pe versantul prahovean abrupt şi în lungul şirului ialomiţean al culmii principale. Seacă a Caraimanului. În zona alpină a culmilor nordice (de ex. La partea superioară a acestor strate se întîlnesc şi conglomerate cu blocuri de calcare tithonice. Vînturişu. apar pe suprafeţe însemnate. în zona de la poalele versantului prahovean. sau pe marginea şoselei Sinaia—Poiana Stînei.a) CONGLOMERATELE DE BUCEGI Conglomeratele de Bucegi constituie marea masă a sinclinalului Bucegilor. gneisse şi cuarţ sau cuarţite. Fereastra Urzicii etc. Nucetu. de la poalele munţilor Furnica şi Piatra Arsă (deasupra căii Codrului la Sinaia. ele se reazămă pe calcarele jurasice din zona Tătaru — Strunga — Ciubotea şi se întind peste V. Cocorei şi cabana Peştera. în succesiunea conglomeratelor se întîlnesc adesea intercalaţii de gresii conglomeratice. pe muchiile stîncoase din abruptul prahovean. au determinat pe alocuri modelarea stîncilor în forme de stîlpi. între Podul Peleşului şi intrarea în Poiana Stînei. Izvorul Dorului şi V. pe versantul vestic al munţilor Lăptici. în zona alpină. eroziunea totală a intercalaţiilor de gresie a determinat uneori formarea de „portiţe" sau „ferestre" (de ex. Aceste formaţiuni se întîlnesc pe platoul Jepilor Mari. Acest complex este cu totul distinct ca facies petrografic faţă de formaţiunea marnoasă de aceeaşi vîrstă care se află pe versantul vestic al Bucegilor şi în bazinul Dîmbovicioarei. stînca Clopoţel. fragmentele de roci. pe flancul munţilor Cocora. s-a subţiat devenind „piciorul" ciupercii care susţine „pălăria" formată din placa de conglomerate de deasupra. precum şi pe versantul vestic al munţilor din şirul ialomiţean.). jaspuri. unele cu dimensiuni foarte mari. coloane sau ciuperci. aceste intercalaţii de gresie. în această ultimă porţiune acoperind direct cristalinul. Conglomeratele de Bucegi sînt calcaroase. urmează un complex de marne şi gresii. albăstrui şi cu feţe ruginii. între V. Aceste conglomerate se mai întîlnesc la . stîncile Sf. şisturi cristaline. Între V. urmează un banc foarte caracteristic de conglomerate şi breccii calcaroase albe. în jurul vîrfului Omu). Apoi pe o fîşie izolată şi subţire la poalele piciorului Babelor şi muntelui Cocora. Spre extremitatea sudică a masivului gresiile micacee devin dominante. Jepilor. masive. El este constituit dintr-o alternanţă des repetată de gresii dure. Blana şi Nucetu pînă în firul Ialomiţei. b) GRESIILE MICACEE In partea centrală şi sudica a platoului Bucegilor. în lungul cursului văii Izvorul Dorului. gresii micacee în strate subţiri. la fostele cariere care exploatau aceste gresii. sînt de natură foarte variată şi anume: calcare albe cenuşii. conglomeratele se mărginesc cu depozitele marnoase şi gresoase ale flişului cretacic inferior (Barremian-Apţian). Furnica. Poarta pînă în regiunea Bran. gresii. între Posada şi Valea Largă. Stratele de Sinaia se întind neîntrerupt în zona de la poalele întregului versant prahovean. în bancuri groase. legate printrun ciment calcaros şi care alcătuiesc conglomeratul. în conglomerate se mai găsesc incluse blocuri de granit gneissic. Astfel. Gresiile apţiene sînt evidente de exemplu în porţiunea inferioară a văii Jepilor. Portiţa Caraimanului. de la pietriş pînă la blocuri de cîţiva metri în diametru. Prahovei în masivul Gîrbova. cu care se găsesc asociate calcare recifale masive (Barremian-Apţian). Lăptici. precum şi pe platoul munţilor Oboarele şi Dichiu. poligene. negricioase şi cu vine albe de calcit. la poalele muntelui Păduchiosu. Partea superioară a complexului. Orzea). albe cenuşii. imediat deasupra gresiilor apţiene. Aceste depozite sînt evidente în V. Astfel de exemplu la stîncile Babele.

talvegul este acoperit de mari depozite de blocuri şi bolovănişuri. Mai tîrziu. solul se încălzeşte puternic în zilele cu soare. direct şi indirect. În regiunile inferioare văile se lărgesc în cîmpuri aluviale. gheţarii au dispărut. V. Zonele abrupte ale masivului. V. afectate profund de eroziune. asupra celorlalte elemente climatice. Ialomiţei (padinile dintre V. influenţînd în mare măsură. Asemenea circuri le întîlnim foarte bine dezvoltate în V. Ţigăneşti. Doamnelor. pietrişuri şi nisipuri. Astfel. In nopţile senine. în care se dau cifre comparative. Cerbului. aşa cum se vede din tabelul de mai jos. V. sînt brăzdate de numeroase văi şi vîlcele cu caracter torenţial şi cu profil transversal caracteristic în forma de V. Obîrşia Ialomiţei. de exemplu în V. separate prin praguri sau căldări (căţunuri). iar oboseala în urma eforturilor se resimte mai repede. Cerbului. Căldările prezintă un profil transversal de asemenea caracteristic. Sugărilor. Căldărilor (afluentă a văii Cerbului). Gaura. pe culmile înalte. procesul arderilor în organism este intensificat. De aceea. datorite tot eroziunii. Aceste văi. 2. pierderea căldurii prin radiaţie este mai accentuată. între Gîlma şi Dobreşti. Gaura. însă. Aşadar. Omu Altitudinea 80 800 1610 2200 2507 Presiunea atm. V. bine dezvoltate în lungul cursurilor de apă mai importante. mai jos de Poiana Văii Cerbului. Gaura şi V. asupra presiunii atmosferice medii anuale între Bucureşti şi cîteva puncte din Bucegi. Ciubotei. obişnuit în porţiunea în care se trece de la profilul în formă de U la cel în formă de V. Totodată. Toate acestea prezintă o serie de caractere care determină specificul peisajului. V. acoperite cu prundişuri.extremitatea sudică a masivului. Apoi. geografic m mm 752 690 625 590 560 Rarefierea aerului la altitudini mari are efecte asupra funcţiunilor vitale. III. C. uneori foarte voluminoase. rărirea şi transparenţa aerului favorizează pătrunderea pînă la sol a unei mai intense radiaţii solare. Sugărilor şi cabana Peştera. V. Adeseori marginea superioară a treptelor este marcată de o ridicătură sub forma unui val transversal care închide în aval căldarea. Horoabei şi Cheile Tătarului şi dintre Plaiul Mircea şi Cheile Zănoagei) şi cursul inferior al văii Cerbului. pe V. Cerbului. Morenele frontale sînt evidente. TEMPERATURA AERULUI In mod normal. Răcirea generală a climei la începutul cuaternarului şi în acelaşi timp ridicarea accentuată a munţilor ca urmare a mişcărilor scoarţei dă la sfîrşitul terţiarului. evident şi în zilele noastre. determinînd o scurtă contrapantă. PRESIUNEA ATMOSFERICĂ Valoarea presiunii atmosferice diferenţiază climatul munţilor de cel al regiunilor inferioare. FORMAŢIUNI CUATERNARE Cel mai însemnat factor geologic activ în cuaternar. cărate de gheţar şi depozitate în zona de topire a acestuia. profilul longitudinal al văii prezintă o serie de trepte (rupturi de pantă) succesive. V. situate la diferite altitudini: Punctul Bucureşti Sinaia Cabana Peştera Cabana Babele Vf. temperatura aerului scade cu altitudinea. a gheţarilor de tip alpin. V. Aceste depozite. lăsînd urmele existenţei lor în primul rînd sub forma de văi glaciare. ca şi în alţi munţi înalţi de la noi. în V. prezintă o mare dezvoltare în zonele ocupate de calcare jurasice. şi anume cu circa ½ grad pentru . avînd ca efect răcirea repede a solului.. este eroziunea produsă de scurgerea apelor. în V. Prahovei. în formă de U. în urma încălzirii climei. Mălăeşti. sînt aşa numitele „zăvoare" ale văii. Morarului. Obîrşia şi V. între Gura Dihamului şi Buşteni. au determinat instalarea în regiunile înalte ale Bucegilor. constituie măreţia frontală sau terminală a văii. Respiraţia şi circulaţia sîngelui fiind mai active. străbătute odinioară de gheţari sînt: V. Presiunea atmosferică scade cu altitudinea în raporturi bine determinate. ca V. rarefierea aerului determină o amplitudine diurnă relativ mare a temperaturilor solului şi deci un microclimat excesiv la suprafaţa acestuia. între V. In partea inferioară a văii. Ialomiţei. CLIMA 1. cele superioare fiind de regu]ă foarte larg deschise în amfiteatru sub crestele înconjurătoare şi formînd aşa numitele circuri glaciare. mult mai uşor înclinate. V. fenomenele carstice. Mălăeşti şi pe o mare întindere în V. O altă serie de fenomene geologice însemnate din cuaternar sînt fenomenele de glaciaţiune.

continentale. Vitezele maxime ale vîntului sînt atinse obişnuit spre sfîrşitul iernii şi începutul primăverii. Astfel. Astfel. pe culmile Bucegilor. în special iarna. care nu se întîlnesc pe versanţii opuşi. aproape fără excepţie în fiecare an au fost înregistrate temperaturi sub 0°. Astfel. sau oceanice. al temperaturilor. se produc anual oscilaţii puternice şi neregulate. răscoleşte pămîntul moale. aproape constantă în tot timpul anului. depozitînd-o în cantităţi mari în zonele adăpostite şi expunînd la îngheţ solul dezgolit. nu este altceva decît un nor în contact cu solul. către limita superioară a pădurii. Se produc astfel inversiuni de temperatură. îmbibat cu apă. De asemenea. rupe pe alocuri covorul vegetal. Omu Temp. NEBULOZITATEA Norii şi ceaţa sînt formaţi din aglomerări de picături de apă sau cristale de gheaţă foarte mici. temperatura aerului este uneori cu 10—15° mai ridicată decît în valea superioară a Ialomiţei. Aceasta se explică prin faptul că blocul Bucegilor stă relativ izolat şi este lovit de toate masele de aer în mişcare. Omu sînt în medie 220 zile pe an cu temperaturi sub 0°. 3. ultimele exemplare izolate de molid sau larice prezintă coroana „în drapel". în continuă agitaţie. Numai în fundul văilor adînci frecvenţa şi intensitatea vînturilor este mai redusă. rezultat din observaţii de lungă durată. pe creste şi vîrfuri se înregistrează frecvent vînturi violente care întrec adesea viteza de 30 metri pc secundă. Transportînd grăunţe de nisip sau ace de gheaţă. Acestea. Ceaţa (negura). ci şi de formele de relief. Pe crestele cele mai înalte ale Bucegilor oscilaţiile termice sînt relativ mici şi se produc în jurul unor valori medii reduse. min —27° —29° —38° Menţionăm că pe Vf. fiind . ca urmare a deplasărilor maselor de aer. apoi pe platou. este de la V—NV catre E—SE. cu toate ramurile îndreptate unilateral. trunchiurile tîrîtoare ale jnepenilor sînt obişnuit culcate spre SE. uneori în plină vară survin zile foarte reci. Astfel. Astfel. amplitudinea anuală a temperaturii (diferenţa de temperatură între cea mai călduroasă şi cea mai rece lună a anului). Direcţia vînturilor dominante în zona alpină a Bucegilor. aşa cum se arată în tabelul de mai jos: Staţiunea Sinaia Cabana Peştera Vf. chiar şi în lunile iulie şi august. coloane. Astfel. Regiunile înalte ale masivului sînt în general mai înnorate decît împrejurimile depresionare. ceaţa care învăluie frecvent culmile. sau chiar cu ninsoare şi viscol. Omu Amplitudinea anuală a temperaturii 27° 20° 19° 17° In regimul normal. la altitudini de peste 2 000 m. iar iarna zile neobişnuit de călduroase. vara fiind anotimpul cel mai liniştit. 4. iar în timpul iernii spulberă zăpada. Numeroase efecte ale vîntului asupra vegetaţiei. au arătat că pe Vf. asa cum se vede din tabelul de mai jos: Staţiunea Bucureşti Sinaia Cabana Peştera Vf. în special cele din roci friabile (gresii) modelîndu-le în forme variate (turnuri. nu se deosebeşte de nori decît prin raportul faţă de sol. primavara. temperaturile maxime şi minime absolute (rezultate din observaţii pe o perioadă de mai mulţi ani) ne arată acelaşi sens de variaţie. local. pe cînd la Sinaia. Se cunosc cazuri cînd oameni surprinşi de viscol au fost smulşi de vînt şi aruncaţi în văi. Intr-adevăr. medie +6° +3° —3° Temp max +32° +28° +22° Temp. Omu şi creasta Bucura sînt brăzdate de scurmături rectilinii. Omu îngheţul se poate produce în tot cursul anului. VÎNTUL Culmile Bucegilor sînt supuse aproape în permanenţă acţiunii vînturilor. coastele cu expoziţie vestică de sub Vf. ciuperci). situată cu 500—600 m mai jos. vîntul şlefuieşte necontenit stîncile. spre E—SE. este evident rnai mică decît la cîmpie. Distribuţia verticală a temperaturii aerului este influenţată nu numai de altitudine. respectiv diferenţa între vară şi iarnă. observaţiile meteorologice din l8 ani. datorită invaziilor întîmplătoare de aer rece sau cald. făcînd uneori imposibilă circulaţia turistică. în zilele senine şi fără vînt. numai 95 zile pe an. producînd acele „scurmături de vînt". solului şi zăpezilor dovedesc această direcţie dominantă.fiecare sută de metri. aerul mai rece de pe culmi coboară în fundul văilor. Variaţiile de temperatură în cursul anului se reduc simţitor cu altitudinea. Intensitatea vîntului creşte odată cu altitudinea. datorită cărora iarna.

uneori periculoase pentru turişti şi cu efecte distructive asupra vegetaţiei. 68. în dimineţile senine de vară. 32 A. Iarna. ssp.. se dislocă şi se prăbuşesc. ca: Thesium kernerianum Simk. de pe culmile înalte. sub formă de zăpadă. cunoscută la noi numai din Bucegi şi de pe muntele Domogled) şi Lomatogonium carinthiacum (Wulf. pe măsură ce soarele se ridică. 16 A. 28. precum şi specii comune Carpaţilor şi Balcanilor (elemente dacice). în medie. deşi răspîndite şi în alte regiuni din Europa. 65). versanţii estici a munţilor Bucşoiu (trasee 8.: căldarea superioară a văii Cerbului (trasee 9. văile larg deschise în porţiunea superioară şi puternic înclinate de pe versantul abrupt prahovean (trasee 4. 27. ca de ex. 41 A. 32. devine mai uşor şi — ca urmare — ia o mişcare ascendentă. 69).) Lam. datorită presiunii atmosferice mai reduse şi temperaturii mai scăzute. Îndeosebi remarcabilă este flora din zona alpină a Bucegilor. se răcesc şi astfel îşi condensează surplusul de umiditate sub formă de nori. Omu sînt în medie l00 de zile pe an cu ninsoare. 39. iar pe Vf. primind deci precipitaţii solide. bucsecsi Jav. unele numai în Carpaţii meridionali. vaporii de apă din aceste mase de aer se condensează sub formă de ceaţă. În afară de ceaţa joasă din fundul văilor. şi prin februarie-martie pe cei sudici şi estici. Saxifraga demissa Schoti. 55. în timp ce piscurile rămîn ca nişte insule deasupra acestei mări învolburate. din fundul văilor. puternic înclinate. PRECIPITAŢIILE Masivul Bucegilor este situat într-o zonă în care se înregistrează anual. la noi în ţară reprezintă rarităţi. cu descărcări electrice. Cele mai bogate precipitaţii. versantul vestic al muntelui Grohotişu (trasee 19. Astragalus australis (L. aerul de pe versanţii însoriţi se încălzeşte. Astfel. 58. întinse covoare de flori. Doamnele. ca de ex. IV. Omu acoperă solul în medie 210 zile pe an. mai ales iarna. oferă privelişti încîntătoare şi determină un însemnat specific al masivului. Pe o suprafaţă de aproape 300 km pătraţi. ca urmare a inversiunilor de temperatură. Hesperis oblongifolia Schur. sub acţiunea insolaţiei puternice şi a vîntului poate determina frecvent şi formarea de nori de convecţiune termică. Bucegii adăpostesc 1 185 de specii de plante vasculare. în lungul pîraielor. iar perioada cea mai săracă în precipitaţii este toamna pe versanţii nordici şi vestici ai masivului. FLORA ŞI VEGETAŢIA În tot cuprinsul Bucegilor. Cele mai multe precipitaţii de vară cad pe versanţii periferici ai Bucegilor. (trasee 16. stînjenind adesea activitatea turistică.nevoite să se înalţe pe coastele muntelui pentru a trece obstacolul. produsă prin condensarea vaporilor de apă în aerul rece. . aşternute pe brînele şi coastele muntelui dau viaţă peisajului sobru al uriaşelor stîncării cenuşii. 7. zăpada dăinuieşte neîntrerupt. Ceaţa reprezintă un fenomen foarte frecvent în zona alpină a Bucegilor. flora este deosebit de bogată şi variau. iar primăvara şi vara mai ridicată. este „marea de nori". nebulozitatea culmilor Bucegilor este mai redusă decît la cîmpie. 53. Aşa se explică de ce negurile se formează adeseori „din senin". formată din nori de mică altitudine. în medie 588 mm). între 810—l 350 mm precipitaţii atmosferice totale (la Bucureşti. depuse pe coastele muntelui sau din cornişele formată la creastă. 41. 58 A. Ascensiunea bruscă a aerului cald şi umed pe coastele muntelui. In general primăvara este foarte noroasă şi toamna foarte senină. 5. Dar cea mai frecventă ceaţă la munte este ceaţa orografică. formînd adesea avalanşe.) Rohb. de exemplu. Mai sînt de remarcat cîteva specii care. cele mai frecvente ninsori cad aici în lunile ianuarie şi februarie. se realizează în luna iunie. care începe să învăluie crestele. Aşa. fiind purtată de curenţi. abrupturile de pe versanţii opuşi vîntului dominant (estici sau sud-estici) situate sub creste pe care se formează cornişe de zăpadă. care se întind în plafon continuu şi compact deasupra văilor. Ajungînd la altitudini mai mari. 5. (la noi în ţară numai în Bucegi). Piatra Mare.: Valea lui Carp de pe muntele Furnica (trasee 2 A. adică de 5 ori mai multe decît în regiunile inferioare. Locurile pe care se produc frecvent avalanşe sînt: coastele ierboase sau cu grohotişuri. (secara de munte. 45). ca bunăoară Secale montanum Guss. în tot cuprinsul masivului. 68 B). O mare parte din timpul anului zona alpină rămîne supusă temperaturilor sub 0°. Un fenomen impresionant ce se observă uneori. unde se întîlnesc numeroase specii care cresc numai în Carpaţi (endemisme carpatice). pînă pe vîrfurile cele mai înalte. Piatra Craiului). ceea ce reprezintă aproape o treime din numărul total cunoscut în întreaga ţară. în regiunile înalte ceaţa persistă uneori zile întregi şi se datoreşte înglobării culmilor în masa norilor. pe Vf. 68 A. Vîrful Omu este în medie 260 zile pe an acoperit de neguri. 76). 53 A). Specificul local îl dau însă plantele endemice pentru Bucegi şi munţii învecinaţi din marginea depresiunii Bîrsei (Postăvaru. Cantităţile mari de zăpadă. peste povîrnişurile prăpăstioase şi pe întinsul podişurilor. 6. de tip „stratus". care provoacă averse de ploaie torenţială. Pe platoul Bucegilor şi pe culmile înalte. începînd din luna noiembrie şi pînă către sfîrşitul lunii mai. Ţigăneşti.

Festuca altissima. De la început. datorită condiţiilor locale. mai ales de relief. în pădurile din etajul montan mijlociu deosebim: făgete cu mjbrad sau cu brad şi molid. pînă la altitudini de circa 700 m. Aceste zone se subdivid în etaje de vegetaţie. precum şi făgete pure de mare altitudine. In acest etaj arborii (molid şi larice) nu mai formează păduri încheiate. se deosebesc cele două zone de vegetaţie în care este cuprins masivul şi anume: la poale o zonă păduroasă (zona forestieră) iar pe culmi o zonă lipsită de păduri (zona alpină). etajul alpin superior ocupă culmile cele mai înalte. deosebite prin aspectul lor şi prin condiţiile generale de viaţă. caracterizat prin păduri de fag pure sau în amestec cu carpenul şi altele. Acestea prezintă o extindere mai mare pe versanţii vestici şi nordici ai masivului. ci cresc în pîlcuri. molidul (Picea abies). scoruşul (Sorbus aucumtKiria). vegetaţia se prezintă într-o serie de formaţiuni vegetale. • etajul montan mijlociu cuprinde păduri de amestec de fag cu răşinoase (brad. Ranunculus carpaticus. corespunde şi cu limita superioară a pajiştilor de ţăpoşică (Nardus stricta). Aici se mai află brădete. pe lîngă care mai vegetează şi numeroase alte asociaţii. Isopyrum thalictroides. a bolovănişurilor şi grohotişurilor. caracterizate prin prezenţa sau lipsa unor anumite specii de plante sau asociaţii vegetale. ferigile Athyrium filix-femina şi Dryopteris filixmas etc. PĂDURILE Pădurile se repartizează. cununiţa (Spiraea ulmifolia) şi caprifoiul (Lonicera xylosteum). In general solul acestor păduri prezintă o floră mai săracă. brădete sau brădete cu fag şi făgete. ca: Hieracium transsilvanicum. Aici mai vegetează tufărişuri de jneapăn (Pinus mugo) sau de anin de munte (Alnus \viridis). Specificul acestui etaj îl constituie în primul rînd vegetaţia de tundră alpină. precum şi anumite asociaţii de pajişti. Uneori acest etaj este redus la o fîşie îngustă. iar dintre arbuşti. dupa cum am arătat. precum şi în valea superioară a Ialomiţei. care oscilează între 1400—l 500 m altitudine. • În cuprinsul acestor zone şi etaje. vegetaţia se distribuie în plan vertical. Limita superioară a etajului corespunde cu limita superioară de vegetaţie a fagului. Stellaria nemorum. In zona forestieră deosebim: • etajul montan inferior. Această limită. în rarişti sau ca exemplare izolate. Aşadar. Dentaria bulbifera. buruienişurile. Hepatica transsilvanica şi carpato-balcanice. mai frecvent socul de munte. ca: Asperula odorata. cununiţa şi măceşul de munte (Rosa pendulina). tufărişurile scunde de smirdar sau azalee de munte. Galium schultesii. Acest etaj se limitează la o suprafaţă relativ mică. Pădurile din etajul montan superior sînt constituite exclusiv din molidişuri. în luminişuri. în care condiţiile aspre climatice nu mai îngăduie creşterea arborilor. care se situează obişnuit între 1 550—l 750 m altitudine. în bazinul văii Ialomicioara. salcia de Silezia (Salix silesiaca). Oxalis acetosella. iar dintre arbuşti. astfel că deasupra acestei limite se pot întîlni numai făgete pure sau făgete cu molid. bradul (Abies malba). Salvia glutinosa. Cele mai însemnate sînt: pădurile. Pulmonaria rubra. Între speciile de plante ce acoperă solul se remarcă o serie de elemente carpatice ca: Dentaria glandulosa. Symphytum cordatum. Senecio fuchsii. care pe alocuri poate lipsi cu totul. în 3 etaje de vegetaţie. însă fără specii de răşinoase (brad. • Zona alpină se subdivide în 2 etaje de vegetaţie şi anume: etajul alpin inferior. speciile de arbori dominante fiind: fagul (Fagus sylvatica). care oscilează între 2100—2 300 m altitudine. alături de numeroase specii proprii făgetelor şi amestecurilor de fag cu răşinoase. alcătuită obişnuit din: Oxalis . mai frecvent: socul de munte (Sambucus racemnosa).În orice masiv muntos. asociate şi cu alţi arbuşti. În Bucegi bradul vegetează obişnuit pînă la 1 200—l 300 m altitudine. ulmul de munte (Ulmus scabra). alcătuită din plante special adaptate condiţiilor climatice aspre de la mari altitudini. Rubus hirtus. molid). vegetaţia de tundră alpină şi vegetaţia stîncăriilor. In molidişuri mai intervin adesea sporadic paltinul de munte şi scoruşul. tufărişurile. pajiştile. asociaţiile caracteteristice acestui etaj sînt jnepenişurile şi pajiştile de ţăpoşică. laricele (Larix decidua). deasupra limitelor arătate. • etajul subalpin constituie tranziţia de la zona forestieră la zona alpină. Luzula luzuloides. molid sau ambele). • etajul montan superior se caracterizează prin păduri pure de molid (molidişuri) şi se întinde de la limita superioară de vegetaţie a fagului. Mycells muralis. După natura speciilor dominante. 1. Melandryum nemorale. în funcţie de variaţia în altitudine a elementelor climatice hotărîtoare pentru viaţa plantelor. In compoziţia acestor păduri mai intră adesea în amestec paltinul de munte (Acer pseudoplatanus). pînă la limita superioară a pădurilor încheiate. situat între limita superioară de vegetaţie a ultimilor arbori şi limita superioară a jneapănului. salcia de Silezia.

cu frunze late şi capitule mari de flori galbene. străbătute obişnuit de avalanşe. din aceeaşi familie cu smirdarul (Ericacee) cu tulpini subţiri. majoritatea de talie înaltă. Smirdarul apare în rariştile din etajul subalpin. pieloase. Campanula ahietina. în condiţii de umiditate atmosferică relativ ridicată. TUFĂRIŞURILE Tufărişurile sînt asociaţii formate din arbuşti (tufe). pe coastele şi şeile puternic vîntuite din zona alpină. Aconitum toxicum (endemism pentru Carpaţii din România). Crepis paludosa. ca şi pe culmile nordice ale masivului. tasată de vînt. Cicerbita alpina. anin de munte (Alnus viridis) sau din amestecuri între acestea şi mai puţin din ienupăr pitic (Juniperus sibirica). Acestea se prezintă obişnuit ca rarişti sau pîlcuri. Molidişurile de pe substrate din şisturi cristaline (de ex. buruienişurile din lungul pîraielor sînt remarcabile prin Telekia speciosa (brustan). dominanţa aparţine obişnuit gramineei de talie înaltă Calamagrostis arundinacea (trestioara de munte) însoţită de numeroase alte specii ca: Poa nemoralis. Carduus personata. 2. TUFĂRIŞURILE SCUNDE DE SMIRDAR SAU AZALEE DE MUNTE Aceste tufărişuri. Chrysanthemum corymbosum ssp. buruienişurile din lungul depresiunilor se caracterizează în primul rînd. Polygonum bistorta. cu frunze foarte mari. lucitoare şi flori mărunte. mai ales pe platoul Bucegilor. culmile interioare şi culmile nordice. BURUIENIŞURILE Buruienişurile sînt asociaţii alcătuite obişnuit dintr-un mare număr de specii pe unitatea de suprafaţă. pe versanţii cu expoziţie nordică sau vestică. Polystichum lonchitis şi specii de muşchi. Crepis paludosa. se aştern pe coaste întregi de munte. Origanum vulgare. endemism al Carpaţilor României. Calamagrostis arundinacea.acetosella. Chaerophyllum hirsutum. În etajul montan mijlociu. Tufărişurile de smirdar sau rododendron (Rhododendron kotschyi) constituie una dintre cele mai remarcabile asociaţii vegetale din Bucegi. dar cea mai mare dezvoltare o ia în etajul alpin inferior. Ţigăneşti. Tufărişurile de anin de munte sînt cantonate mai ales de-a lungul vîlcelelor şi jgheaburilor deschise. unde zăpada. arbore rar. continui sau întrerupte de eroziuni eoliene. elegant spintecate şi umbele voluminoase. Aceste buruienişuri mai cuprind obişnuit brusturii Petasites albus şi Petasites kablikianus. Cirsium erisithales. de un verde fraged. Prin frunzişul lui delicat. 4. Senecio fuchsii. Ciubotea şi Gaura. cu deosebire în zona alpină. In jnepenişurile din lungul văilor glaciare se întîlnesc sporadic exemplare izolate de zîmbru (Pinus cembra). În etajul montan superior şt cel subalpin. Cu deosebire pe culmile nordice. Adenostyles orientalis. roşii sau roze. laricele imprimă peisajului o notă decorativă specifică. . Aconitum lasianthum (endemism al Carpaţilor României). frunze mici. Luzula luzuloides. In etajul alpin superior aceste tufărişuri sînt mai puţin răspîndite şi cantonate pe versanţi însoriţi. Campanula 1 Plantă lemnoasă pitică. tufărişurile de smirdar acoperă mari suprafeţe. Cele mai răspîndite în Bucegi sînt alcătuite mai ales din jneapăn (Pinus mugo). pe soluri sarace şi acide. 3. acide. mai ales prin luna iunie. pe soluri sărace. cînd covoarele înflorite ale smirdarului. de un roz purpuriu aprins. Doronicum austriacum. Bupleurum falcatum. Cirsium oleraceum. se aşterne în strat subţire şi îngheţat. Hieracium transsilvanicum. apoi Lunaria rediviva. Tot în etajul montan superior cît şi în etajul subalpin se întîlnesc pe alocuri arborete de larice sau de larice cu molid. des ramificate. ceea ce dă caracterul de vegetaţie luxuriantă. fiind îndeosebi remarcabile pe Piatra Arsă şi versanţii nordici ai Jepilor Mici. de un deosebit pitoresc. Din mulţimea de specii ce alcătuiesc aceste grupări vegetale menţionăm ca mai frecvente: Carduus personata. Homogyne alpina. în lungul pîraielor. Campanula latifolia. Ligularia sibirica. Tufărişurile pitice de azalee de munte1 (Loiseleuria procumbens) formează covoare dese şi scunde. mai ales în etajele montan superior şi subalpin. duşii. singurul care poate pătrunde în zona alpină şi care reprezintă la noi un relict glaciar. prin viguroasa umbeliferă Heracleum palmatum (talpa ursului). plantă viguroasă. Ele sînt frecvente în zona forestieră. Astrantia major. Stellaria nemorum. tîrîtoare. bunăoară pe platoul munţilor Piatra Arsă şi Jepii Mari. Chrysanthemum rotundifolium (endemism carpatic). Jnepenişurile au o largă răspîndire în Bucegi. văilor înguste. ocupînd suprafeţe mari. care formează adesea pîlcuri compacte. Filipendula ulmaria. dar şi pe flancurile înierbate ale văilor. Dryopteris spinulosa. care nu întrec 30 cm înălţime formează de regulă covoare întinse sau pîlcuri. cheilor. Vaccinium myrtillus. Soldanella hungarica. ca de exemplu pe munţii Padina Crucii. pe munţii Bolboci şi Plaiul Mircea) se remarcă obişnuit printr-o pătură groasă şi aproape continuă de afin (Vaccinium myrtillus) care înţeleneşte solul. În buruienişurile de pe flancurile însorite ale văilor din etajele montan superior şi subalpin.

Vegetaţia brînelor de pe versanţii însoriţi se caracterizează prin dominanţa ierburilor: Sesleria haynaldiana. coastele şi rariştile de la limita pădurii. Cerastium transsilvanicum (endemisme ale Carpaţilor din România). Ligusticum mutellina. dintre care se remarcă: Dianthus tenuifolius. însoţite mai frecvent de: Dianthus tenuifolius. Luzula campestris. Helianthemum tomentosum. în . Geum montanum. Thymus comosus (endemisme ale Carpaţilor din România). pajiştea de Festuca supina este pe anumite suprafeţe înlocuită de pajiştile dominate de Carex curvula. Digitalis grandiflora. . pe soluri îngrăşate prin staţionarea animalelor de păşune. majoritatea cu flori viu colorate. Iarba dominantă. Geranium silvaticum şi nelipsitele urzici. Anthoxanthum odoratum. floarea de colţi (Leontopodium alpinum). Helianthemum tomentosum. Alyssum repens. Campanula alpina. care acoperă cu covoare de flori de toate culorile. Anthemis tinctoria. deosebim următoarele categorii de pajişti: a) PAJIŞTI DE PE VERSANŢI MODERAT ÎNCLINAŢI ŞI PLATOURI. Hypericum alpigenum. PAJIŞTILE Pajiştile sînt caracterizate prin dominaţia ierburilor (graminee. ca şi multe endemisme şi rarităţi floristice. Anthoxanthum odoratum. pătrunzînd însă frecvent şi în porţiunea inferioara a zonei alpine. Trifolium repens. Myosotis alpestris. b) PAJIŞTI DE PE STÎNCĂRII ŞI GROHOTIŞURI ÎNIERBATE Cele mai reprezentative pajişti din această categorie se află din etajul montan mijlociu pînă în etajul subalpin şi sînt caracterizate prin abundenţa sau dominanţa ierburilor Sesleria haynaldiana (endemism al Carpaţilor româneşti) Festuca saxatilis şi Poa nemoralis. După speciile dominante şi condiţiile de vegetaţie. Aster alpinus. Thymus parviflora şi muşchiul Polytrichum juniperinum. Gymnadenia conopea. Aceste pajişti ocupă suprafeţe însemnate şi continui în porţiunea inferioară şi mijlocie a platoului Bucegilor. Festuca saxatilis. ŞI PE SOLURI TINERE Aceste pajişti reprezintă cele mai interesante unităţi de vegetaţie din Bucegi. extrem de bogate. Onobrychis transsilvanica. Potentilla thuringiaca. ocrotită prin lege ca monument al naturii. pe suprafeţe mici. Ierburile menţionate sînt însoţite de o mulţime de specii. Aceste pajişti ocupă obişnuit poienile şi rariştile din păduri şi din etajul subalpin. Pajiştile de Nardus stricta (ţăpoşică sau părul porcului). 5. Carex sempervirens. Anthoxanthum odoratum.aceste buruienişuri intervin în amestec şi specii din pajiştile brînelor însorite sau de pe stîncăriile învecinate. Brînele de pe versanţii abrupţi însoriţi constituie staţiunile de predilecţie a celei mai preţuite podoabe din lumea florilor de munte.Saxifraga aizoon şi Campanula carpatica (endemism carpatic). Trifolium montanum. Dianthus spiculifolius. Veratrum album. Viola declinata. întrunind majoritatea elementelor specifice masivului. Anthyllis alpestris. Festuca versicolor (endemism carpatic) şi Poa violacea. erodate. fiind proprii rocilor silicioase. Pimpinella saxifraga. Geranium coerulatum. Gentiana verna. Pulsatilla alpina. superficiale sau nisipoase. ciperacee. juncacee) şi reprezintă cea mai răspîndită formaţiune din zona alpină. Linum extrăzilare. Astragalus frigidus. Senecio papposus (specii carpato-balcanice). . Ligusticum mutellina. În etajul alpin superior. este mai frecvent însoţită de: Agrostis tenuis. Potentilla ternata. De regulă domină Festuca supina alături de care mai apar obişnuit: Agrostis rupestris. Pe alocuri. Geum montanum. unde întinsele şi monotonele „nardete" constituie specificul peisajului acestui ţinut. Viola declinata. Laserpitium latifolium. pe platoul Caraimanului şi Coştilei. Dupleurum diversifolium. Iris ruthenica. Trifolium alpestre. Hieracium aurantiacum. în etajul alpin inferior. Deschampsia flexuosa. schimbarea dominantelor făcîndu-se uneori alternant. Trifolium pratense. Ranunculus montanus.glomerata. Festuca rubra. rezultînd astfel asociaţii mixte. Hypochaeris uniflora. Scorzonera rotea. Centaurea pinnatifida. Alchemilla flahellata. ceea ce dă un caracter de „mozaic" vegetaţiei brînelor. Alături de ţăpoşică aflăm relativ puţine alte specii ca: Potentilla ternata. Biscutella laevigata. Campanula ahietina. Centaurea kotschyana (element carpato-balcanic). numite şi „nardete" sînt dominate de această specie prin excelenţă invadantă şi instalate pe soluri sărace. c) PAJIŞTI ALPINE DE PE BRÎNELE VERSANTILOR ABRUPŢI. Erysimum transsilvanicum. PE SOLURI EVOLUATE Pajiştile de Festuca ruhra sînt specifice zonei forestiere. Festuca amethystina. Luzula campestris. Knautia longifolia. sînt instalate buruienişuri alcătuite din colonii compacte de ştevie de munte (Rumex alpinus). Acestea sînt relativ slab reprezentate în Bucegi. Carduus kerneri. Chaerophyllum aromaticum. pe lîngă care mai apar Rumex arifolius. În locurile fostelor tîrle sau bordeie ciobăneşti. Silene duhia. graminea scundă Agrostis rupestris devine adesea dominantă. Pajiştile de Festuca supina reprezintă cel mai răspîndit tip de pajişte din zona alpină a Bucegilor. Pe solurile mai crude. Phleum alpinum. Primula minima.

Bolovănişurile şi grohotişurile de conglomerate de pe versanţii nordici prezintă obişnuit: Oxyria digyna. vînturi puternice şi uscăciune. nota dominantă o dă Doronicum carpaticum (gălbinele de munte. ferigile Polypodium vulgare. iar pe stîncile din lungul văilor mai aflăm rara şi eleganta umbeliferă. In zona alpină. endemism carpatic). de Salix reticulata sau Dryas octopetala. Asplenium trichomanes. adesea destrămat de eroziuni eoliene. Saxifraga androsacea. determinate în primul rînd de temperaturi scăzute. Covorul vegetal. Minuartia verna. diferite specii de muşchi şi liana Clematis alpina. Cerastium transsilvanicum. proprii „dosurilor" de munte cu bogată înzăpezire. Tot pe aceşti versanţi. aceste pajişti se împletesc cu tufărişurile scunde de smirdar. Aceste asociaţii de „tundră alpină" se evidenţiază obişnuit prin dominanţa perniţelor de Silene acaulis şi Minuartia sedoides sau a coloniilor de Primula minima. cu flori roşii-purpurii). precum şi de gramineea pitită şi firavă. Viola alpina. alături de diferite specii din tundra alpină. Frecvenţ. vegetaţia stîncilor este însă mai săracă şi mai monotonă. Galium anisophyllum. Această specie. unul dintre cele mai interesante endemisme ale Carpaţilor româneşti. In etajul alpin superior. Trifolium ochranthum. Dianthus gelidus (garofiţa pitică. însoţită mai frecvent de: Primula minima. Flora sfărîmăturilor de stînci este variată după altitudine. Achillea schurii şi Saxifraga demissa. cunoscută la noi numai din munţii Bucegi. Ligusticum mutellinoides. iluminare. Galium anisophyllum. formînd pîlcuri discontinui. pajiştile dezvoltate în condiţii de insolaţie mai redusă şi înzăpezire mai îndelungată. Rhododendron kotschyi. Astragalus australis. stîncăriile însorite prezintă o vegetaţie specifică masivului. Draba kotschyi. marele număr al grupărilor vegetale din această categorie. Euphrasia minima. natura rocii. O altă salcie pitică (Salix herbacea) care nu întrece 2—4 cm înălţime. 7. Trisetum alpestre. Pe bolovănişurile fixate de pe versanţii însoriţi din zona alpină. se caracterizează prin lipsa sau prezenţa subordonată a ierburilor. Calamintha baumgarteni. Saxifraga cuneifolia. pe stîncăriile umbrite din păduri. însoţite mai frecvent de: Luzula spicata. pe lîngă alte specii de stîncării şi din pajişti. Anthemis carpatica ssp. Sedum rosea. Moehringia muscosa. Oxytropis halleri. Pe firul văilor. Festuca glacialis. în punctele în care stagnează vremelnic apele produse din topirea zăpezilor. Astfel. specie carpato-balcanică). Pedicularis oederi. nu formează pajişti continui. Festuca versicolor. Arabis alpina. BOLOVĂNIŞURILOR ŞI GROHOTIŞURILOR În zona forestieră. întîlnim mai frecvent: Cerastium arvense ssp. fiind de regulă alcătuit din plante foarte scunde. Saxifraga aizoon. Ranunculus alpestre. Festuca versicolor (ambele endemisme carpatice). Saxifraga oppositifolia. Cerastium lanatum. remarcabilă prin florile sale albastre azurii. Tot la tundra alpină se încadrează asociaţiile de sălcii pitice. munţii Făgăraşului şi munţii Parîngului. podişurile şi vîrfurile din etajul alpin superior prezintă o vegetaţie adaptată condiţiilor climatice speciale ale acestor ţinuturi. Armeria alpina. asemănătoare cu cele de „nu-mă-uita". Androsace arachnoidea (endemisme pentru Carpaţii din România).Pe brînele şi coastele de pe versanţii abrupţi nordici din etajul alpin inferior. vîlcelelor şi hornurilor umbrite. Salix reticulata. Pe versanţii umbriţi. mai vegetează tocmai în munţii Pirinei. Saxifraga moschata. care pe alocuri este abundentă. De aici. sînt dominate obişnuit de Carex sempervirens şi Sesleria coerulans (specie carpato-balcanică) pe lîngă care se mai află de regulă: Astragalus frigidus. Pedicularis oederi. Bartsia alpina. endemism al Carpaţilor din România). Lloydia serotina. la cele de mai sus se adaugă raritatea Eritrichium nanum. Silene acaulis. într-o remarcabilă îmbinare de culori. Saxifraga luteoviridis. Aici aflăm de regulă: Festuca violacea. Pe poliţele înguste şi în crăpăturile stîncilor se află obişnuit: Artemisia petrosa (pelinul de stînci). Draba haynaldii. însoţită de puţine alte specii. Armeria alpina. întîlnim mai adesea: Valeriana sambucifolia. Conioselinum vaginatum. Saxifraga androsacea. calcicolum (endemism carpatic). Dryas octopetala. discontinuu şi neomogen. Viola alpina. ci cresc în smocuri sau tufe izolate şi nu înţelenesc solul. 6. Cerastium lanatum. VEGETAŢIA STÎNCĂRIILOR. Campanula cochlearifolia (clopoţei pitici de stîncă). Ierburile. umiditate. Sedum hispanicum. Pe lîngă acestea mai . cu expoziţii în sectorul nordic. pyrethriformis (endemism al Carpaţilor din România). în mare parte formînd „perniţe" sau rozete de frunze alipite de sol. formează pîlcuri. în staţiuni mai vîntuite se asociază şi arginţica (Dryas octopetala) care poate deveni dominantă. Poa nemoralis. atunci cînd se află. în condiţii de îndelungată înzăpezire. pe versanţii umbriţi (nordici şi vestici) din etajul alpin superior. Ranunculus oreophilus. apoi Gypsophila petraea. lîngă care se alătură adesea Cortusa matthioli (ciuboţica ursului. se întind pîlcurile de Salix reticulata. Cystopteris fragilis. TUNDRA ALPINĂ Crestele. Campanula carpatica (clopoţelul mare de stîncă. Sedum fabaria. Geum reptans. Hedysarum hedysaroides. Achillea schurii. dimensiunea fragmentelor şi gradul lor de fixare. Campanula alpina.

Aceasta din urmă o mai găsim şi pe pietrişurile de calcare de sub Vf. ca Helpophorus confrater. specifice acestui fenomen carstic: Linaria alpina. Ciubotea şi V. Trechus marginalis. Primele două trăiesc în zona forestieră. Astfel. şi Papaver pyrenaicum -sp. Cephenium carpaticum. Hutchinsia alpina. pe alocuri destul de frecventă. corbul (Corvux corax). în comparaţie cu aceea a altor masive din Carpaţii noştri. ca: Dyschirius reicheoides alpicola. Astfel. grupele cele mai însemnate sînt coleopterele şi lepidopterele. deosebit de remarcabilă este fluieraşul de stîncă (Tichodroma muraria). în Bucegi mai vieţuiesc numeroase specii cu areal mai redus sau circumscris la Carpaţi. Carabus obsoletus carpaticus. mierla de stîncării (Monticola saxatilis) şi mierla gulerată alpină (Turdus torquatus alpestris). Arabis alpina. Peştii sînt reprezentaţi mai ales prin păstrăvul de munte (Salmo trutta fario) care trăieşte în apele Ialomiţei şi ale afluenţilor săi. pînă aproape de Moroeni. Xylosteus spinolae. capra neagră (Rupicapra rupicapra) se află astăzi într-un numar de peste 500 bucăţi. specie endemică pentru Carpaţi. Se mai întîlnesc aici pîrşul comun (Glis glis) şi mai rar pîrşul mic (Dryomis nitidula). Reptilele mai des întîlnite sînt şopîrlele Lacerta agilis. În afară de acestea. În cele de mai sus am arătat principalele componente ale florei Bucegilor. majoritatea fiind elemente cu largă răspîndire în teritoriul euro-siberian. şi acvilele (Aquila chrysaetos şi Aquila heliaca). Rumex scutatus. forfecuţa gălbuie (Loxia curvirostra) şi brumăriţa de munte (Prunella collaris subalpinus). Apodemus silvaticus etc. acoperă poienile şi rariştile de pe coastele muntelui. mai ales în pădurile de pe versanţii transilvăneni ai masivului. unde trăiesc: căprioara (Capreolus capreolus). Laena reitteri. Bombidion fellmanni deubeli. iar ultima în zona alpină. corona-sancti-stephani (macul galben de munte. menţionăm vipera comună (Vipera berus). iar pe abrupturile din zona alpină. ca Microtus arvalis. cu un efectiv de cîteva sute de exemplare. scoţînd cupele de flori liliachii prin stratul subţire al zăpezilor peticite. Pe pereţii stîncoşi ai abrupturilor. carpatica. se întîlneşte adesea cocoşul de munte (Tetrao urogalus). Urmeaza apoi faza marcată de ciuboţica cucului (Primula veris şi Primula elatior) care cu mănunchiurile sale de flori galbene. mai ales pe stîncăriile însorite. este destul de bine cunoscută. rîsul (Felis lynx). Dintre rozătoare. degetăruţii (Soldanella hungarica şi Soldanella pusilla) şi bine cunoscuţii ghiocei (Galanthus nivalis). apoi de-a lungul pîraielor apare mierla de pîrîu (Cinclus cinclus aquaticus). Carabus planicollis ssp. se acoperă cu covoare şi pîlcuri dese de brînduşe (Crocus heuffelianus) care nu mai aşteaptă completa deszăpezire. Pedilophorus auratus. ca: Nebria transsilvanica. Bufo viridis. FAUNA Fauna Bucegilor. relicte glaciare: Nebria gyllenhali. Geodromicus puncticollis. cerbul (Cervus elaphus). Triturus montadoni. veveriţa (Sciurus vulgaris) este frecventă prin pădurile din etajul montan mijlociu. Oxyria digyna. Dintre nevertebrate. Triturus montadoni) şi broaştele Bufo bufo. vulpea (Vulpes vulpes). Dintre acestea. determinate de prezenţa speciilor „vernale". ce se pot identifica în plin sezon de vegetaţie (iunie-septembrie). endemism al Carpaţilor româneşti). Mamiferele sînt bine reprezentate. Lacerta muralis şi Lacerta vivipara. Ţigăneşti. Grohotişurile mobile de calcare de la poalele pereţilor muntelui Grohotişu sînt remarcabile prin 3 rarităţi. Carabus arvensis carpathus. precum şi în etajul subalpin. V. Triturus alpestris. Duvaliopsis transilvanicus. Dintre şerpi. Stenus phyllobates. Rana temporaria şi Rana dalmatina. tritonii (Triturus cristatus. Gaura. Ranunculus alpestre. mai ales în molidişuri. iar prin jnepenişuri. precum şi specii sau rase geografice endemice pentru Carpaţi. V. Găvanele şi pe grohotişurile din V. Atomaria deubeli. Amara quenseli. de-abia dezvelite de zăpadă. atinge în Bucegi limita vestică a răspîndirii sale. V. Coleopterele (gîndacii) numără peste 2 000 de specii. pe platouri. pajiştile din zona forestieră şi etajul alpin inferior. Astfel. mistreţul (Sus scrofa). În zona alpină au fost semnalate vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus fulvus). ursul este destul de frecvent. Primăvara însă. Amara erratica. La fel. începînd de la circa 1 500 m altitudine în jos. Dintre amfibieni amintim salamandra (Salamandra salamandra). cu durată relativ scurtă de viaţă. Mălăeşti. apoi specii carpato-balcanice sau alpino-carpato-balcanice. Mult mai frecvente sînt însă: şorecarul comun (Buteo buteo). Phytinus reitteri.cresc: Poa tremula (endemism al Carpaţilor din România). Anthophagus alpestris. In afară de acestea. Cephenium carnicum. vegetaţia prezintă aspecte deosebite.. Achillea tchurii. . lupul (Canis lupus). se găsesc specii alpino-carpatice sau alpino-carpatocarstice. Trechus carpaticus. între Jepii Mici şi Grohotişu. precum şi cîteva specii de şoareci. în general puţin reprezentaţi. ca urmare a cercetărilor numeroase întreprinse în aceşti munţi. mai ales în pădurile de la poalele masivului. Quedius cincticollis etc. In afară de acestea mai menţionăm următoarele specii boreo-alpine. Păsările sînt reprezentate prin numeroase specii. vulturul pleşuv brun (Aegypius monachus). Heliospsrma quadridentatum. Saxifraga androicea.

Orodemnias quenseli. Otiorhynchus morio. 2200 m alt. Taxus baccata (tisa). V. vulturul pleşuv brun (Aegypius monachus) şi acvilele (Aquila chrysaetos şi Aquila heliaca). sau care oferă peisaje specifice. In cadrul rezervaţiilor sau în afara limitelor acestora. rîsul şi cocoşul de munte sînt supuse unui regim cinegetic special. după care urmează noctuidele şi geometridele. Deschisă în perioada 1 VI— 30 X. In cuprinsul rezervaţiilor naturale este interzisă recoltarea plantelor de orice fel şi în orice cantitate. Synthomis phegea. Cele mai numeroase sînt microlepidopterele. VI. între Cheile Coteanului şi Cheile Tătarului. din Academia R. Rezervaţiile naturale din Bucegi sînt situate după cum urmează: — Rezervaţia principală formează o fîşie continuă de-a lungul versanţilor exteriori ai masivului. CABANELE TURISTICE DIN MUNŢII BUCEGI 1. 1 440 m alt. Argynnis pandora. 98 locuri. precum şi numeroase specii de origine sudică. De asemenea. Gentiana lutea (ghinţura galbenă). Pyrgus andromedae. ca şi părăsirea potecilor marcate şi mersul pe scurtături. ea mai include şi jnepenişurile de pe platoul munţilor Piatra Arsă. dintre care menţionăm: Zerinthia hypermenstra. Pinus cembra (zîmbrul). cerbul.S. pe malul stîng al Ialomiţei. Marea majoritate zboară începînd din regiunea inferioară pîna la limita superioară a pădurilor.R. Zygaena exulans. versanţii culmilor nordice pînă în V. poiana Crucii lîngă cabana Peştera. ca Psodos dioszegy şi Tortrix wassiana. Bolboci. Rhyacia grisescens. Dintre animale sînt ocrotite. sînt ocrotite ca rezervaţii naturale. teritoriile care cuprind aceste monumente sau fenomene geologice rare şi reprezintă complexe naturale preţioase pentru cercetările ştiinţifice. Babele. Printre speciile alpine propriu-zise. pentru raritatea şi însemnătatea lor ştiinţifică. cuprinzînd întregul versant prahovean cu pădurile de la poale. Recoltarea acestor plante în orice cantitate este interzisă.Pterostichus kokeili. — Rezervaţia „Peştera Ialomiţei" este situată pe munţii Cocora şi Bătrîna şi cuprinde pădurea Cocora. în raza lor exploatările de orice fel fiind supuse unor anumite restricţii sau fiind cu totul interzise. Creasta Babele. Acestea se află în următoarele puncte: Vf. adevărate relicte glaciare. se află şi cîteva elemente alpino-boreale. Omu. Daphne blagayana (iedera albă sau blagaiana). poiana Horoaba şi turbăria Lăptici. Lepidopterele (fluturii) sînt reprezentate prin peste 800 specii şi forme aparţinînd la 34 familii şi 301 genuri. cuprinzînd abruptul sudic şi estic al acestui munte. Construită în 1937 de societatea turistică ADMIR. Monumentele naturii şi rezervaţiile naturale sînt instituite la noi de către Comisia pentru ocrotirea naturii. creasta Babele lîngă cabana Babele. MONUMENTE ALE NATURII ŞI REZERVAŢII NATURALE În ţara noastră vieţuiesc unele specii de plante şi animale care. cu Cheile Urşilor. ursul. 28 locuri. Muntele Bolboci. Masivul adăposteşte un mare număr de specii de origine alpină şi constituie una dintre cele mai bogate regiuni din Europa în specii din genul Erebia (14 specii). sub interdicţia totală de a fi ucise. În cuprinsul Bucegilor sînt ocrotite ca monumente ale natuni următoarele specii de plante: Leontopodium alpinum (floarea de coîţi). Orenaia alpestralis. Jepii Mari şi Jepii Mici. Ţigăneşti. — Rezervaţia „Zănoaga" se află pe muntele Zănoaga. sînt ocrotite prin lege ca monumente ale naturii. care cuprinde abruptul prahovean al acestor munţi şi în care orice fel de exploatare este interzistă. pontic-mediteraneene. Transformată şi modernizată în 1962 de ISBCSinaia. restaurantt. telefon. Hypnoidus rivularius. 2. iar capra neagră. Se mai întîlnesc şi alte specii endemice pentru Carpaţi. muntele Gaura. Malanargia galathea. răspîndite pe valea superioară a Prahovei şi în tot cuprinsul masivului. Peştera Ialomiţei şi împrejurimile. restaurant. Dintre acestea amintim: Argynnis pales arsilacke. începînd de la Sinaia pînă la Şeaua Strunga. Cheile Peşterii. In cadrul rezervaţiei este constituită zona ştiinţifică Caraiman-)'epi. Pyrgus cacaliae. vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus fulvus). Horoabei şi o parte din regiunea subalpină a muntelui Bătrîna. lumină electrică. s-au mai înfiinţat o serie de rezervaţii botanice locale. ca de exemplu Erebia pharte romaniae şi Erebia pronoe. bazinul superior a! văii Gaura şi munţii Guţanu şi Grohotişu. Majoritatea sînt rase caracteristice lanţului carpatic sau chiar exclusiv Bucegilor. pe suprafeţe mici şi împejmuite^ cu scopul de a ocroti anumite asociaţii vegetale specifice. care apar la noi numai în Bucegi. Nigritella rubra şi Nigritella nigra (sîngele voinicului). Construită în 1926 de societatea carpatină ardeleană din Sibiu (Siebenburgische Karpathen .

Valea Ialomiţei pe Muntele Lespezi. în perioada 1 VI—15 X încă 84 locuri în 42 căsuţe de lemn tip camping. 3. 1955 şi 1960 de Consiliul Central al Sindicatelor şi ISBC-Sinaia. Construită în 1953 de Consiliul Central al Sindicatelor. 30 locuri din care 26 la comun. Gura Dihamului. cu Dor. . Construită în 1924 de societatea carpatină ardeleană din Sibiu (Siebenburgische Karpathen Verein). 1 950 m alt. Muntele Cocora. Valea Cerbului. 60 locuri. 87 locuri. 1 535 m alt. 127 locuri. V. telefon. 4. Muntele Colţii Padinei. 99 locuri. Muntele Dihamu pe Măgura Cenuşie. 12. 1 885 m alt. 1 510 m alt. restaurant. Mălăeşti. telefon. 10 locuri. 925 m alt. restaurant. lumină electrică. mărită în 1938—1939 şi modernizată în 1967. Construită în 1935 cu destinaţia de cabană militară pentru vînătorii de munte. 7. a fost clădită de societatea menţionată în 1882. 5. Reamenajată în 1964—65 de ISBC-Sinaia. fiind refăcută în anul următor şi apoi înlocuită în 1924 cu actuala construcţie. Jepilor. 40 locuri. lumină electrică. căci ne rupem oasele pe scîndurile goale". lumină electrică. Reamenajată în 1960 şi mărită în 1964 de ISBC-Sinaia. 72 locuri la comun. restaurant. 1947 şi 1959. Construită în 1937 de Clubul Carpatin Român. restaurant. lumină electrică. restaurant. 11. 13. Buşteni. pentru funcţionarii băncii. Reamenajată în 1963 de ISBC-Sinaia. 17. în anul 1909. telefon. telefon. Construită în 1940 de Banca Naţională a României. alături de locul fostei cabane ridicată în 1923 de societatea “Hanul Drumeţilor" şi distrusă complet de incendiu în 1940. telefon. 9. Vf. Transformată şi modernizată în 1965 de ISBC-Sinaia. Muntele Caraiman. odată cu reamenajarea vechii clădiri din 1910. apă curentă. 1961 şi 1965 de ISBC-Sinaia. Muntele Dihamu. Reconstruită şi reamenajată în 1954. Prima cabană în V. 1 320 m alt. telefon. Pavilionul de sus a fost construit în 1942. apă curentă. 2 Despre „confortul" oferit de această cabană rarilor turişti de pe acea vreme. bufet. apă curentă. 63 locuri. Reamenajată şi transformată în 1957. 10. A fost înlocuită cu actualele pavilioane ridicate în 1956 şi 1958 de fabrica de ciment Fieni şi termo-centrala electrică Doiceşti şi reamenajată în 1964 de ISBC-Sinaia. 6. relatează în 1911 N. 1 Relativ la condiţiile de cazare în acea casă. 1 720 m alt. Construită în 1933. Vf. Aceasta a ars în 1897. Muntele Furnica. telefon. 16. bufet. pe locul fostei case a Eforiei Spitalelor Civile. 43 locuri la comun. Sinaia. 96 locuri. Piatra Arsă. Dihamu. apă curentă. în V. Societatea carpatină din Sinaia ridică în 1908 o casă de lemn care a fost incendiată în 1913 2. lumină electrică. Mt. Padina. apă curentă. Reamenajată şi mărită în 1964—66 de ISBC-Sinaia. lumină electrică. Schiori. telefon. În locul acesteia. Construită în 1910 (casă de vînătoare). Primul adăpost pe acest vîrf a fost o casă de piatră construită în 1888 de societatea carpatină ardeleană din Sibiu (Siebenburgische Karpathen Verein). restaurant. 8. Reamenajată în 1965. Construită în 1934 şi mărită în 1936 de societatea carpatină ardeleană din Sibiu (Siebenburgische Karpathen Verein). Prima cabana aici a fost construită în 1935. 79 locuri. apă curentă. 2507 m alt. 15. Omu. Căminul Alpin Buşteni. Furnica. Muntele Jepii Mari. apă curentă. Sinaia. 987 m alt. restaurant. fară nimic decît scînduri". lumină electrică. lumină electrică. 930 m alt. apă curentă. Pavilioanele dormitoare anexă construite în 1949 de Consiliul Central al Sindicatelor. Actuala cabană. 1 455 m alt. telefon. Mălăeşti. Construită în 1909 ca pavilion de vînătoare. apă curentă. apoi reconstruite complet în 1966 de ISBC-Sinaia. 24 locuri la comun. lumină electrică. restaurant. N. Piatra Arsă. Poiana Stînei. Construită de Consiliul Central al Sindicatelor în 1958 pe locul fostei cabane ridicate în 1928. Caraiman. 1 610 m alt. apă curenta. 90 locuri. Bogdan. Reamenajată în 1950 de Consiliul Central al Sindicatelor şi în 1965 de ISBC-Sinaia. Construită în 1941— 1942 de Turing Clubul României. la 1 570 m altitudine. apă curentă. 2 025 m alt. 1 000 m alt. restaurant. Vf. bufet. lumină electrică. 1 270 m alt. Omu. apă curentă. fiind însă aşezată mai jos. Alături de cabană s-au ridicat recent clădirile complexului sportiv de altitudine. restaurant. telefon. 1 205 m alt. Peştera. lumină electrică. care cere să nu se mai lase „bieţii excursionişti obosiţi de drum să petreacă o noapte pe podeaua fără mindir. lumină electrică. Construită în 1934 de Ski-Clubul german din Bucureşti. Mălăeşti şi în acelaşi timp prima din munţii Bucegi. 18. 62 locuri. Scropoasa. telefon. Poiana Izvoarele. ridicată în 1907 şi distrusă puţin timp după primul război mondial 1 Acoperişul cabanei a fost luat de vînt şi înlocuit în 1938. Cota 1500. lumină electrică. primind însă şi turişti. încălzire centrală cu lemne în 6 camere. restaurant. protestînd totodată împotriva faptului că aici se poate găsi numai ţuică pe care ţăranul paznic al casei o vinde excursioniştilor la preţuri de speculă. din care 54 la comun. apă curentă. 14. Bogdan consideră necesar a se aduce aici „şi cîteva saltele. restaurant. Construită în 1938 de Clubul Alpin Român. Muntele Furnica. Restaurant. lumină electrică. lumină electrică. 70 locuri. apă curentă. telefon.Verein). Deschisă în perioada î V—30 X.

Poiana Izvoarelor. corespunzînd astfel la cîte 2 trasee. Poiana Izvoarelor (Vf. Piatra Arsă) Sinaia — Poiana Stînei — cab. Zănoaga. către care se poate continua de la punctul terminus al traseului. Piatra Arsă (Peştera. Vf. aşa cum se arată în tabloul de mai jos. Buşteni) Predeal — V. cît şi dintre cabane. Urlătoarea — cab. Peştera. lumină electrică. Bran-Castel. Peştera. Iadului — Şeaua Baiului — cab. Vf. telefon. Mălăeşti. Omu). Piatra Arsă (Peştera. Ialomiţei pe Muntele Oboarele. Poiana Izvoarelor (Dihamu. Caraiman. Bran) Buşteni — Poiana Coştilei — Şeaua Căpăţînii Porcului — cab.cab. Din POIANA ŢAPULUI Poiana Ţapului — cab. Rîşnov) Buşteni — Poiana Coştilei — Şeaua Căpăţînii Porcului — cab. 21. Bran) Buşteni — cab. Caraiman. Vf. Construită în 1962 de ISBC-Sinaia. Vf. Vf. Rîşnov) 1 nr. Bolboci) Poiana Ţapului — V.construită de Turing Clubul României. Peştera. Mălăeşti. Zănoaga. Bran-Poarta. Omu) Buşteni — Poiana Coştilei — Şeaua Căpăţînii Porcului — Bucşoiu — cab. Urlătorilor — cab. apă curentă. Bolboci. Dihamu (Predeal. Omu (Crucea Eroilor. Babele. Babele. Mălăeşti. 1 1A 2 2A 3 4 5 6 7 8 8A 8B 8C 9 10 11 12 12A La fiecare traseu se indica în paranteză cabanele sau localităţile următoare. 20. Jepilor — cab. Vf. telefon. Zănoaga. cu Dor. 19. Predeal) 4. fiind apoi mărită şi reamenajată în 1932. Rîşnov. Dihamu. Omu (Crucea Eroilor. Omu. Din BUŞTENI Buşteni — V. Babele. Caraiman. Mălăeşti. Caraiman (Piatra Arsă. Bolboci) 3. Fiecare din aceste drumuri de legătură sînt descrise în ambele sensuri de parcurs. Bran-Poarta. Cerbului — cab. Buşteni — Poiana Coştilei — Şeaua Căpăţînii Porcului — cab. DIN LOCALITĂŢI 1. Babele. Babele sau Caraiman (Piatra Arsă. Sinaia) Buşteni — V. Peştera. Predeal) Buşteni — Poiana Coştilei — V. restaurant. Poiana Stînei — cab. apă curentă. Zănoaga. Babele. Cu Dor (Bolboci. restaurant. Caraiman. lumină electrică. Poiana Ţapului. Buşteni. Predeal) Buşteni — cab. Crucea Eroilor-Vf. Piatra Arsă (Peştera. Predeal. Vf. Buşteni) Sinaia — Cota 1400 — teleferic . Mălăeşti (Rîşnov. Caraiman. Peştera. 1 400 m alt. . Omu. atît dintre localităţile de la poalele masivului (Sinaia. Dihamu. Piatra Arsă (Peştera. Iadului — Şeaua Baiului — cab. Caraiman. Vf. Piatra Arsă (Peştera. Dihamu (Vf. Buşteni) 2. Zănoaga. cu Dor (Bolboci. Poiana Izvoarelor (Vf. lumină electrică. Babele. Omu. Din PREDEAL Predeal — V. Gura Dihamului — cab. Dihamu (Rîşnov. l00 locuri. Babele. Bran. TABLOUL TRASEELOR1 A. Bran. Bran. Pietroşiţa) şi cabanele cele mai apropiate. cu Dor. l. Zănoaga. Acestea corespund drumurilor de legătură. Crucea Eroilor) Buşteni — V. Mălăeşti. Piatra Arsă) Sinaia — Cota 1400 — teleferic — cab. în diferite direcţii. TRASEE TURISTICE ÎN MUNŢII BUCEGI Reţeaua de drumuri turistice din Bucegi este secţionată în trasee. Caraiman. 37 locuri. Babele. cu Dor. Gura Dihamului — Şeaua Baiului — cab. 1937 şi 1961. restaurant. Din SINAIA Traseu Sinaia — Cota 1400 — cab. Urlătorilor — cab. datează din 1925. V. 8 locuri. Vf. Omu.

Dihamu. Dihamu. Babele. cu Dor. Dihamu — Şeaua Căpăţînii Porcului — Bucşoiu — cab. Padina (Bran. Peştera — cab. Vf. Peştera (Vf. Poiana Izvoarelor. Poiana Izvoarelor (Buşteni) Cab. Vf. Zănoaga — cab. Scropoasa — Dobreşti — Pietroşiţa Cab. Caraiman — cab. Babele. Vf. Caraiman. Omu. Poiana Izvoarelor. Vf. Mălăeşti — Şeaua Căpăţînii Porcului — cab. Piatra Arsă. Predeal) 6. Dihamu — V. Dihamu — Şeaua Baiului — V. Omu. Buşteni) Bran — Guţanu — Şeaua Strunga — cab. Vf. Omu (Crucea Eroilor-Caraiman. Omu (Crucea Eroilor-Caraiman. Iadului — Predeal Cab. Buşteni. Mălăeşti. Caraiman — V. Buşteni) Cab. Dihamu (Poiana Izvoarelor. Buşteni. Omu. Buşteni) Bran — Ciubotea — cab. Peştera. Caraiman. Buşteni) Cab. Dihamu (Vf. Caraiman — Crucea Eroilor — cab. Buşteni. Piatra Arsă (Babele. Mălăeşti. Poiana Izvoarelor. Bran) Cab. Poiana Izvoarelor) Poiana Coştilei — Buşteni. Vf. Dihamu. Peştera. Vf. Mălăeşti (Dihamu. Padina — cab. Piatra Arsă) Cab. Glăjăriei — Rîşnov Cab. Poiana Izvoarelor.Predeal — V. Vf. Babele (Vf. Bolboci — cab. Ţigăneşti — cab. Omu. Bran. Mălăeşti (Vf. Vf. DE LA CABANE Cab. Buşteni. Buşteni) Bran — V. Omu (Bran. Zănoaga. Piatra Arsă. Caraiman — V. Glăjăriei — cab. Babele. Vf. Piatra Arsă (Sinaia. Rîşnov) 5. Dihamu — Şaua Baiului — cab. Mălăeşti — V. Poiana Ţapului) 13 14 15 16 16A 17 18 19 20 21 22 22A 23 24 25 77A 78A 79A 80A 26 27 28 29 30 31 32 32A 33 34 35 36 37 38 39 40 41 41A 42 42A . Dihamu — Şeaua Căpăţînii Porcului — cab. Zănoaga. Dihamu — V. Bolboci. Bolboci. Babele — cab. Vf cu Dor) 7. Zănoaga) — cab. Crucea Eroilor. Mălăeşti — Şeaua Căpăţînii Porcului (cab. Rîşnoavei — Predeal Cab. cu Dor. Vf Omu) — cab. Bolboci. Vf. Buşteni) Cab. Rîşnov. Omu. Babele. cu Dor (Sinaia) Cab. Bran) Rîşnov — V. Scropoasa — cab. cu Dor) B. Din PIETROŞIŢA Pietroşiţa — Dobreşti — cab. Omu (Crucea Eroilor-Caraiman. Buşteni. Caraiman — cab. Piatra Arsă (Sinaia. Peştera. Dihamu. Omu (Bran. Gaura — cab. Poiana Izvoarelor. Babele — cab. Gura Dihamului — Buşteni Cab. Mălăeşti. Peştera) Cab. Babele. cu Dor. Peştera. Din BRAN Bran — Clincea — cab. Vf. Peştera) Cab. Bolboci — cab. Omu) Cab. Mălăeşti — cab. Poiana Izvoarelor. Poiana Izvoarelor. Vf. Peştera (Padina. Bolboci — cab. Padina — (Vf. Poiana Izvoarelor. Poiana Izvoarelor. Bolboci — Nucetu — Lăptici — cab. Urlătorilor — Buşteni sau Poiana Ţapului Cab. Caraiman. Peştera. Omu. Dihamu. Din RÎŞNOV Rîşnov — cab. Peştera) Cab. Omu (Crucea Eroilor. Peştera — cab. Babele — cab. Babele (Peştera. Babele. Caraiman (Buşteni) Cab. Mălăeşti. Omu) Cab. Dihamu — cab. Babele. Omu (Crucea Eroilor-Caraiman. Mălăeşti. Buşteni) Cab. Babele — V. Dihamu — Şeaua Căpăţînii Porcului — Poiana Coştilei — Buşteni Cab. Omu (Bran. Peştera. Zănoaga. Bran) Cab. Mălăeşti (Vf. Zănoaga (Bolboci. Padina — cab. Mălăeşti — Rîşnov Cab. Babele — Crucea Eroilor (Vf. Dihamu (Predeal) Cab. Bolboci. Urlătorilor — Buşteni sau Poiana Ţapului Cab. Mălăeşti. Peştera (Vf. Buşteni) Cab. Babele — cab. Ţigăneşti — Clincea — Bran Cab. Buşteni) Bran — Clincea — V. Rîşnoavei — cab. Dihamu. Cab. Jepilor — Buşteni Cab.

Babele. Vf. Vf. Dihamu (Rîşnov. Piatra Arsă — cab. cu Dor (Sinaia) Cab. Zănoaga — cab. Predeal) Cab. Omu) Cab. Padina — Şeaua Strunga — Guţanu — Bran Cab. Vf. Peştera — cab. Mălăeşti. Crucea Eroilor-Caraiman. Vf. Piatra Arsă (Babele. cu Dor) Cab. Sinaia. cu Dor) Cab. Padina — Şeaua Strunga — Guţanu — Bran Cab. Dihamu. Mălăeşti (Rîşnov. Babele) Cab. Babele. Piatra Arsă (Buşteni. Bran. Bran. Peştera (Vf. Piatra Arsă — Poiana Stînei — Sinaia Cab. Piatra Arsă (Buşteni. Peştera — cab. Omu — Bucşoiu — Şeaua Căpăţînii Porcului — cab. cu Dor (Sinaia) Cab. Piatra Arsă — V. Vf. Rîşnov. Omu — V. Gura Dihamului. Babele) Cab. Vf. Crucea Eroilor-Caraiman. Scropoasa — Dobreşti — Pietroşiţa 42B 43 44 45 45A 46 47 48 49 50 51 51A 52 52A 53 53A 54 54A 55 55A 56 57 58 58A 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 68A 68B 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 . Peştera şi Padina (Bran. Vf. Vf. Vf. Babele) Cab. Buşteni. Piatra Arsă — cab. Vf. Buşteni. Peştera — cab. Peştera) Cab. Vf. Dihamu. Padina (Bran. Buşteni. Caraiman (Buşteni. Mălăeşti (Bran. Piatra Arsă (Babele. Zănoaga — cab. Omu (Bran. Peştera) Cab. Vf. Zănoaga şi Bolboci . Omu — Clincea — Bran Cab. Piatra Arsă — Lăptici — Nucetu — Zănoaga şi Bolboci (Scropoasa-Dobreşti-Pietroşiţa) Cab. Vf. Omu — cab. Poiana Izvoarelor (Predeal. Zănoaga şi Bolboci (Vf. Dihamu. Vf. Piatra Arsă. Vf. Omu. Caraiman. Padina — Şeaua Strunga — Colţii Ţapului — cab. Peştera — cab. Vf. Poiana Izvoarelor — cab. Vf. Omu) — cab. cu Dor. cu Dor) Cab. Omu — Ciubotea — Bran Cab. Peştera (Padina. Omu — Crucea Eroilor — cab. Vf. Obîrşiei — cab. Omu. Piatra Arsă — cab. Piatra Arsă. Gura Dihamului — Buşteni Cab. Omu. Buşteni. Caraiman) Cab. Buşteni) Cab. Poiana Izvoarelor — Şeaua Căpăţînii Porcului — cab. cu Dor (Sinaia) Traseu nr. Buşteni) Cab. Omu — cab. cu Dor — Sinaia Cab. Cerbului—Buşteni Cab. Scropoasa-Dobreşti-Pietroşiţa) Cab. cu Dor) Cab. Poiana Izvoarelor — Şeaua Căpăţînii Porcului — Bucşoiu — cab.(Scropoasa — Dobreşti — Pietroşiţa) Cab. Urlătorilor — Poiana Ţapului Cab. Piatra Arsă — cab. Vf. Sinaia. Mălăeşti. Vf. Zănoaga şi Bolboci (Scropoasa-Dobreşti — Pietroşiţa) Cab. Omu (Bran. Piatra Arsă. Omu) Cab.Cab. Peştera (Padina. Zănoaga şi Bolboci. Padina — cab. Peştera. cu Dor — cab. Piatra Arsă. Omu — V. Peştera — cab. Zănoaga şi Bolboci. Buşteni. Zănoaga — Nucetu — Lăptici — cab. Iadului — Predeal Cab. Peştera) Cab. Poiana Ţapului. Padina — Şeaua Strunga — Colţii Ţapului — cab. Peştera — cab. Vf. Buşteni. Babele) Cab. cu Dor — cab. Poiana Izvoarelor — cab. Omu (Bran. Vf. Crucea Eroilor-Caraiman. Poiana Izvoarelor. Vf. Babele (Crucea Eroilor. Omu (Bran. pag. cu Dor (Sinaia) Cab. Poiana Stînei — Poiana Ţapului Cab. Babele. Caraiman. Predeal) Cab. Babele (Vf. Dihamu (Rîşnov. Vf. Omu — Bucşoiu — Şeaua Căpăţînii Porcului — cab. Gaura — Bran Cab. Piatra Arsă — Furnica — teleferic — Cota 1400 — Sinaia Cab. Poiana Ţapului. Omu — Colţii Ţapului — Şeaua Strunga — Padina (Zănoaga şi Bolboci. Vf. Poiana Izvoarelor — Şeaua Baiului — V. Poiana Izvoarelor. Crucea Eroilor. Bran. Peştera — cab. Vf. Padina — cab. Vf. Crucea Eroilor. Poiana Ţapului. Vf. Vf. Vf. Caraiman) Cab. Omu — Bucşoiu — Şeaua Căpăţînii Porcului — Poiana Coştilei — Buşteni Cab. Mălăeşti. Dihamu. Caraiman. Omu — V. Poiana Izvoarelor. Peştera. Omu. Crucea Eroilor-Caraiman. Caraiman (Crucea Eroilor-Vf. Piatra Arsă) Cab. Babele (Vf. Piatra Arsă — cab. Omu. Poiana Ţapului) Cab. Cab. Poiana Ţapului) Cab. Poiana Izvoarelor.Zănoaga — cab. Padina — cab. Buşteni) Cab. Urlătorilor — Buşteni Cab. cu Dor — cab. Peştera — cab. Piatra Arsă — V. Vf. Poiana Izvoarelor — Şeaua Căpăţînii Porcului — Poiana Coştilei — Buşteni Cab. Vf.

Variantă: De la Sinaia la hotelul „Cota 1400" pe şosea. CU DOR. V. de unde se angajează de-a coasta în urcuş uşor prin pajiştile de pe versantul sudic al muntelui Furnica. în ordine. La începutul acestei porţiuni de-a coasta. sub linia telefericului. Staţia de plecare a maşinilor se află pe str. 2 Această vale se mai numeşte V. după cum punctul final al traseului este situat mai sus sau mai jos faţă de punctul iniţial. VF. = minute. cînd arnăuţii au fost bătuţi de turci la Tîrgovişte şi apoi fugăriţi peste munţi pînă prin părţile acestea. la traseele cu urcuşuri şi coborîşuri succesive importante.C. cifrele mici aşezate ca exponent reprezintă numerele de ordine ale notelor explicative de la pag. 225. = cabana. Timp: 2—2½ ore. urmînd drumul de pe flancul stîng al crestei. Se pot folosi şi cursele auto zilnice ale IGO Sinaia. — diferenţa de nivel în metri între capetele traseului. în punctul „La Lac". apoi de-a coasta. printr-o serie aproape neîntreruptă de poieni. Diferenţă de nivel: + 940 m. urcă apoi pe malul opus paralel cu valea şi întîlneşte drumul de vară pe coama dintre Zgarburei şi V. In aceleaşi texte se mai folosesc următoarele prescurtări: cab. Vf. În urcuş direct printre rarişti de molid. Marcaj: bandă roşie. SINAIA — COTA 1400 — CAB. Peştera şi Padina Sinaia — Dichiu — cab. din punctul de ramificare a străzilor Calea Codrului. în stîncăriile din marginea drumului se observă foarte clar intercalaţii de gresii conglomeratice între stratele de conglomerate de Bucegi. De aici drumul continuă înainte. lîngă cimitirul eroilor. 4 Vf. şi diferenţele de nivel respective. Stînei (1 715 m). Mănăstirii. Datorită configuraţiei terenului. în poiana „La Sfîrşitul Lumii" 1 (¾—1 oră de la Sinaia). situată pe coama dintre V. Babele (sau Piatra Arsă) II. Victoriei. apoi intră în pădure. = valea. socotit la circa 15 minute la o oră de mers). 1 Inainte de construirea hotelului. pe care se află cabana „Cota 1500". cîţiva turci care urmăreau pe arnăuţi s-au prăbuşit cu cai cu tot peste această stîncă. 3 Se spune din bătrîni că în 1831. Traseul porneşte de la capătul străzii Furnica (capătul liniei de autobuz Gara Sinaia — str. traversînd de cîteva ori noua şosea. poteca ne conduce deasupra hotelului alpin „Cota 1400". S = sud. După 10—15 min de mers pe această porţiune monotonă a drumului traversăm firul superior al văii Zgarburei şi ieşim pe o largă platformă. cu Dor (2 006 m)4. această cifră este afectată de semnul + sau —. de-a coasta. N = nord. TRASEE AUTO Sinaia — Dichiu — cab. urcă prin cîteva serpentine în flancul văii cu Brazi şi ne conduce pe un alt prag. În faţa cabanei trecem pe sub teleferic şi imediat ajungem pe un prag orizontal al crestei. de unde. Victoriei. se indică la început: — semnul de marcaj — timpul normal necesar parcursului (inclusiv timpul de popasuri. afluentă a văii Izvorul Dorului (1 715 m). Ana în porţiunea inferioară iar în cea superioară V. se mai indică în paranteză. 5 minute de la cabana Furnica). cu Brazi2 (dreapta). cu Dor este unul dintre cele 3 vîrfuri ale muntelui Colţii lui Barbeş şi anume cel extrem estic. Furnica). E = est. În textul descrierilor. De aici urcăm spre stînga direct prin poiană. min. 6 km. În faţă se ridică silueta impunătoare a vîrfului de formă triunghiulară Vf. singurul vizibil din acest . ultimii paşi de urcuş spre această coamă deschidea privirilor o mare suprafaţă de cer. Zgarburei şi V. şoselei spre Cota 1400 (şi Poiana Stînei) şi străzii Foişor (945 m. drumul carosabil ieşea din pădure în această poiană largă sub o mică coamă. lui Carp. DESCRIEREA TRASEELOR A B La fiecare din traseele descrise în cele ce urmează. cu indicarea în paranteză a numărului traseului corespunzător. Zgarburei (stînga) de V. = vîrful 1. Impresia de „suspendare" a determinat aşadar denumirea. urcăm printr-o serpentină deasupra unui pinten stîncos (Piatra Turcului)3 pe un tăpşan înierbat (1 540 m). V = vest. Acesta conduce în firul văii Zgarbura. Stînei. iar de la capătul acesteia drumul care urcă la început printr-o poiană largă. lăsăm în stînga staţia telefericului şi apoi prin 2 serpentine ieşim curînd pe creasta ce desparte V. Sf. La finele descrierii traseelor care conduc la cabane se arată legăturile către toate cabanele sau localitaţile cele mai apropiate. continuînd pe Plaiul Vacilor. Urmăm str. Varianta de iarnă urmează drumul indicat de stîlpii de marcaj spre stînga. Zănoaga — cab.

muntele Vînturişu. pînă la staţia de sus. Ana. Variantă: De la Sinaia la Poiana Stînei pe şoseaua auto. marcaj triunghi albastru. deasupra poienii în primul plan. De aici urmăm spre VSV poteca în coboriş repede care ne conduce în 5—6 min. Vezi traseul 1 pînă la „Cota 1400" (Poiana „La Sfîrşitul Lumii") Din dreptul hotelului „Cota 1400" urcăm direct prin poiană. spre Curmătura Vîrfului cu Dor (1 930 m) unde prindem poteca (vezi traseele 63 şi 64 începînd din acest punct). continuat spre sud cu coama muntelui Păduchiosu. în urcuş uşor de-a lungul Peleşului. Piatra Arsă (65). Diferenţă de nivelul 005 m (urcă 1 045 m. abruptul muntelui Jepii . pe lîngă cabana „Cota 1500" şi staţia meteorologică. de la staţia telefericului ne îndreptăm spre vest în coborîş uşor prin pajişte. SINAIA — COTA 1400 — TELEFERIC — CAB. cu Dor (1 885 m). Peştera şi Padina sau Zănoaga şi Bolboci. din punctul de ramificaţie a străzilor Calea Codrului. După circa 10 min de mers drumul se bifurcă în marginea unui luminiş (1 005 m). De la capătul ultimului pod (în marginea parcului castelului Foişor) urmăm drumul carosabil spre stînga. 5 minute de la cab. Piatra Arsă Mică. Franz-Josef. CU DOR Marcaj: bandă roşie pînă la „Cota 1400". Diferenţă de nivel + 940 m (urcă 1 025 m.iar în stînga. apoi ne poartă în urcuş pieptiş pe coastele sudice ale Furnicii.. succesiv catre N. Din marginea poienii observăm: spre V. marginea platoului Pietrei Arse. situată imediat sub creastă (1 970 m). Urmăm str. Piatra Arsă. vezi traseul 2 A. . stîncile „Franz Josef" (1299 m). Vf. Traseul începe de la capătul străzii Fumica (capătul liniei de autobuz Gara Sinaia — str. continuîndu-se în serpentine pe plaiul Piatra Arsă. punct şi din Sinaia şi care maschează vîrful central (2029 m) şi vîrful vestic (l 969 m). Zănoaga sau Bolboci (63). cab. Peleşului (al căror punct de confluenţă se află imediat la drcapta). coboară puţin traversînd V. După cîteva serpentine scurte poteca pătrunde iarăşi în pădure. ^ Timp: 1¾ oră. coboară 40 m). Peştera sau Padina (64). După circa 60 paşi pe ramura din dreapta prindem tot spre dreapta poteca marcată care urcă prin pădure. muntele Furnica. Victoriei. Traseul telefericului: Distanţă 2 000 m. 1A. Telefericul ne transportă mai întîi pe un prim prag al muntelui Furnica. Marginea abruptului e îndeosebi marcată de 2 stîncării abrupte. VF. pe versantul văii Peleşului şi iese apoi în Poiana Stînei (1 265) m). Poiana Stînei se află situată pe un prag larg al plaiului Piatra Arsă. la extremitatea estică (în pădurea din spatele cabanei) sfîrşeşte printr-o ruptură de pantă de circa l00 m înălţime în zona păduroasă de la poalele Pietrei Arse. urcă paralel cu firul superior al văii Stînei (stînga). spre NV. Apoi din acest vîrf. coboară 85 m). ţancurile împădurite şi care. al muntelui Jepii Mici. Cu Dor spre: cab. din vîrful cărora se deschide o largă perspectivă asupra văii Prahova1. Vf. poteca stricată de eroziuni şi cu multe variante. 5 km. Sf. dincolo V. abruptul muntelui Coştila şi în ultimul plan muntele Moraru. de-a coasta către stînga. prevăzute cu trepte şi grilaj de fier (5 min de la cabană). cu Dor (1 885 m). 1 Aceste stînci au fost amenajate în 1897. fără a mai trece pe la cab. timp de parcurs circa 25 min. în marginea căreia întîlnim şoseaua care vine de la Sinaia (din stînga) şi care conduce la cabana Poiana Stînei (5 minute). în tăietura de pădure din lungul liniei electrice a cabanei Poiana Stînei. Furnica). SINAIA — POIANA STÎNEI — CAB. Ramificaţie: Spre cab. De aici. iar în ultimul plan obîrşiile văii Peleşului. cu prilejul vizitei la Sinaia a împăratului Austro-Ungariei. Timp: 3½ ore. Lăsăm la stînga luminişul cu stîncării Poiana Caprei (1 150 m) şi de aici ieşim pe versantul sudic. la cabana Vf. Dacă vrem să continuăm direct spre cab. cu Dor. cab. din care 540 m telefericul. Foişor prin pădure şi curînd traversăm pe 2 poduri de piatră foarte apropiate între ele. apoi V. mai întîi Pîr. PIATRA ARSĂ Marcaj: bandă albastră. cu vîrful Pintenul Pietrei Arse 7 m). Şeaua Caraimanului cu Crucea Eroilor. cu creştetul şi flancurile împădurite cu rarişti de larice. cu Brazi. din care circa 30 min cu telefericul. trece pe sub stîncile „La Cetate" (dreapta) şi după un ultim urcuş pronunţat ne conduce la cabana Vf. Observaţie. către vest şi în 5 min ajungem la staţia telefericului (1 430 m). Furnica). Izvorul Dorului. Legături de la cab. 2. diferenţă de nivel 540 m. şoselei spre „cota 1400" (şi Poiana Stînei) şi străzii Foişor (945 m alt.

3 Numele unui preot din Sinaia care mai trăia. Obîrşia. unde în stînga. unde întîlnim drumul ce vine din stînga. După circa 10 min de la ieşirea în platou. iar în fund. Stînca lui Varsanufie 3 (1 650 m). succesiv. cu flori plăcut mirositoare. Piatra Arsă de V. Mt. Babei. afluentă a Peleşului. la baza unei proeminenţe stîncoase. Coborîm în lungul Vîlcelului Jepilor Mari şi apoi. Jepii Mari (2 075 m). Peleşului (stînga) şi V. Poiana Ţapului. Vf. spre SSV. spre NV în primul plan creasta Cocora şi în fund. dinspre cab. ajungem curînd sub linia funicularului 5. Centaurea kotschyana şi Carduus kerneri. Brăteiului pînă la Buşteni. Urmăm de-a coasta pe faţa văii Peleşului. spre NV. 5 Acest funicular. într-o mică şea pe creasta dintre V. un buruieniş bogat trădează locul unei vechi tîrle (1 410 m). pentru a reveni apoi pe faţa văii Peleşului. Jepii Mici (2 143 m). urcuşul încetează într-o mică şea (1 990 m). Postăvaru. Jepii Mari (2075 m). de unde ne apare dintr-o dată întinsul platoului Bucegilor. De aici se observă: spre VNV. Cu Genune şi Vf. ca de ex. paralel cu acest fir. Vîrful cu Dor. Din acest punct. V. De aici se observă: spre N. arbore conifer. apoi coborînd uşor printre pîlcuri de jnepeni. Din acest punct. Mt. lîngă drum. spre V. dincolo de V. Tot aici se mai observă numeroase pîlcuri de larice (Larix decidua). spre SV sus. iese pe faţa estică. Peleşului şi V. Vf. pe flancul văii Piatra Arsă. Babei şi (în primul plan) obîrşiile văii Piatra Arsă. şi obîrşia văii Babei. spre VNV Mt. spre NV. Vf. creasta în trepte succesive ce separă V. ieşim pe un bot în marginea platoului Pietrei Arse (1 915 m). pe sub peretele stîncos ce formează Colţii lui Nică4 şi după 2 serpentine ale potecii. Mt. O serpentină a potecii ne aduce pe coama Piatra Arsă Mică. 2 în buruienişul bogat ce acoperă vîlcelul abrupt de sub potecă se remarcă o specie de ochiul boului sau „margaretă" (Chrysanthemum rotundifolium) care nu creşte decît în munţii Carpaţi. Prin cîteva serpentine scurte. Vf. De aici continuăm de-a coasta prin pădure şi ieşim repede în luminiş. trece pe versantul nordic dinspre V. traversează întreg masivul Bucegilor. la marginea inferioară a Poienii Pietrei Arse. lung de 16 km. Călugăru (1 991 m). Bătrîna. Peleşului. după un scurt urcuş pe malul drept al acestuia. obîrşiile văii Babei în platou şi Colţul Babei. sus. Baba Mare (2292 m). Pintenul Pietrei Arse (2 007 m). cu două vîrfuri tabulare. Vf. Trecem un prim pinten stîncos (1 755 m). către liziera pădurii de la extremitatea de sus a poienii (1310 m). revenim pe cea a văii Peleşului trecînd un al doilea pinten stîncos şi la capătul celei de-a 9-a serpentine poteca ne conduce pe un tăpşan situat pe coama dintre V. Piatra Arsă (dreapta). De aici poteca urcă uşor către creştetul platoului. spre NE în vale. ajungem la cabana Piatra Arsă (1 950 m). În faţă. care toamna ia un frumos colorit galben şi apoi cade. A fost construit în 1908 şi pînă cu cîţiva ani în urmă a transportat material lemnos la fabrica de celuloză Buşteni. şi garofiţa albă de stînci (Diantbus spiculifolius). printre frunzişul laricilor apare obîrşia văii Peleşului şi mai în stînga V. De aici se observă: spre N în primul plan. Poteca urcă această coastă prin 3 serpentine şi traversînd un pîlc de molidiş. cît şi specii carpato-balcanice (dacice). Vf. printre care se remarcă o serie de specii endemice pentru Carpaţii României ca: Aconitum lasianthum. se strecoară pe o podişcă de lemn sub un colţ de stîncă2 şi imediat ne conduce îa limita superioară a pădurii. în ultimul plan. spre E m marginea platoului. Babei (1 825 m). proeminenţa stîncoasă Colţul Babei. Caraiman (2 384 m) cu Crucea Eroilor (2 291 m) şi în ultimul plan Vf. obîrşiile văii Peleşului. intrînd în zona alpină. spre NNE în ultimul plan. Pintenul Pietrei Arse (2007 m). cu Genune. spre ESE hotelul alpin „Cota 1400". ieşim puţin pe faţa văii Piatra Arsă. acoperită aici cu frumoase pîlcuri de larice. Trecem pe lîngă stadionul sportiv de altitudine de pe platoul Jepilor Mari. 1 Poiana întinsă pe această coastă prezintă o vegetaţie foarte bogată. Piatra Arsă printr-un molidiş în care mai face o serpentină. Coştila (2489 m). Aici poteca descrie 5 serpentine. cu frunzişul delicat. spre VNV. poteca încalecă creasta. la poalele unei coaste puternic înclinate1. spre NNE. după care răzbate iarăşi la lumină în marginea de sus a poienii Pietrei Arse şi trece apoi pe versantul dinspre V. Continuăm de-a coasta aproape orizontal şi curînd reintrăm în pădure. Astăzi este scos din funcţiune. Atenţie! Drumul străbate o zonă ştiinţifică a rezervaţiei naturale „Bucegi" în care este interzisă părăsirea potecii marcate şi mersul pe „scurtături". Calamintha baumgarteni. Furnica (2 102 m). Piatra Mare şi în vale oraşul Buşteni. aproape de firul de obîrşie al văii Peleşului. poteca se angajează curînd în serpentine pe faţa văii Peleşului. . de un verde fraged.Urmăm şoseaua spre Sinaia pînă la capătul împrejmuirii poienii şi apoi prindem spre dreapta potecuţa care urcă direct pe lîngă gard. pe direcţia adînciturii dintre aceste vîrfuri. Mt. Dianthus tenuifolius. din V. cabana Babele şi puţin mai la dreapta. în 1910. ca şi recoltarea plantelor de orice fel. aceasta din urmă este răspîndită numai în Carpaţii sudici. poteca se îndreaptă aproape orizontal către NV pe deasupra obîrşiilor văii Babei. 4 In vegetaţia de pe aceste stîncării se remarcă 2 specii de plante endemice pentru Carpaţii României: Ipcărigea de munte (Gypsophila petraea) cu frunze înguste şi flori mici albe-rozee strînse în măciulie la vîrful tulpinii. Vf. cuprinzînd numeroase plante montane şi subalpine.

spre NNV. 53 A). „Piatra Arsă" spre: Cab. şoseaua spre Sinaia pînă la prima cotitură brusca a acesteia spre dreapta. unde debuşează în şosea poteca marcată cu bandă albastră dinspre Sinaia. Jepii Mari (2143 m). coboară 40 m). şi în circa 10 min. În continuare vezi traseul 65. pe o platformă a plaiului. apoi către dreapta. După 7—10 minute din Bulevard strada ne conduce la marginea pădurii. de aici la cab. aproape toţi de aceeaşi vîrstă. de unde lăsînd la dreapta drumul carosabil. bandă galbenă. Zănoaga prin Lăptici. 55. 3. cu telefericul. De aici urmăm cărarea mai întîi în urcuş pieptiş pe lîngă cascadă. 4. Timp: 4½—4¾ ore. urcă 70 m. toate cu flori galbene. cu Dor (55). Vf.4 ore. în text. De aici apucăm la dreapta pe str. Traseul porneşte din Bul. de un roz purpuriu aprins. 7). De la cabană unnăm către sud. URLĂTORILOR — CAB. De aici se observă: spre SV. Vezi traseul 1 pînă la „Cota 1400" (Poiana „La Sfîrşitul Lumii" apoi traseul 1A pînă la staţia de sus a telefericului. unde întîlnim drumul de la cab. de mers de aici urcuşul încetează şi apoi curînd poteca ne conduce în V. POIANA STÎNEI — CAB. Ea prezintă o bogată floră însoţitoare în care abundă o serie de specii indicatoare de umiditate relativ ridicată. cab. SINAIA — COTA 1400 — TELEFERIC — CAB. Buşteni sau Poiana Ţapului pe V. coboară 40 m. ale smirdarului întinse pe aceste coaste. încalecă o coamă şi coboară uşor de-a coasta în firul văii Babei (910 m). de la cascadă ajungem lîngă staţia de unghi a funicularului. Piatra Arsă. În continuare vezi traseul 5. La capătul acestei străzi scurte prindem cărarea care intră în pădure. urcuşul încetează (1 990 m) şi în faţă ne apare platoul Bucegilor. În continuare. spre V. Diferenţă de nivel: + 1 090 m (urcă 1 130 m. . 2). Poteca se îndreaptă spre SSV. Independenţei (şoseaua naţională) pe str. pe care apucăm la stînga. Piatra Arsă Mică. pe lîngă gardul fîneţei şi după 5 min. din care 540 m cu telefericul. Traversînd pîrîul şi urmînd puţin în sus malul opus. Descriind o serpentină largă. apoi imediat la stînga pe str. Mihai Bravu pînă în dreptul străzii Teodor Neculuţă. traversăm pîrîul şi continuăm în urcuş pe str. Diferenţă de nivel: + 1 090 m (urcă 1 145 m. POIANA ŢAPULUI — V. al. Furnica cu telefericul. De aici urcam pieptiş pe flancul nordic al Plaiului Piatra Arsă.Nucetu (56). apoi bandă albastră. Babele (52). Traversăm către stînga un vîlcel printr-un pîlc de arbori. Crinului. 4). 860 m) urmăm spre Sinaia Blv. începînd din acest punct (pag. urcăm direct prin pădure pe Plaiul Seciului şi dupa circa 10 min. aproape curată de brad. spre VNV. coboară 1 70 m). La circa 8 min. cab. începînd din acest punct (pag. apoi continuăm în urcuş uşor prin poiană. Piatra Arsă (1 020 m). 55. PIATRA ARSĂ Marcaj: punct galben pînă la Poiana Stînei. Peştera (57). Piatra Arsă (marcat cu bandă galbenă pe stîlpi de lemn). Urlatoarei (vis-a-vis de biserică). 1 In luna iunie. sînt o adevărată podoabă a Bucegilor. Poiana Stînci (1 270 m). pînă la primul podeţ al şoselei. PIATRA ARSĂ Marcaj: punct albastru pînă la cascada Urlătoarea.Legături de la cab. ca Telekia speciosa. Traversînd valea. începînd din acest punct (pag. Mt. la marginea poienii. 3 Această pădure. După circa 15 min. cab. Diferenţă de nivel: + 1 005 m (urcă 1 045 m. Cărarea continuă în coborîş uşor de-a coasta pe versantul nordic. Caraimanul (2384 m). spra NV. de la staţia de sus a telefericului pînă în Şeaua Călugărului marcaj în proiect. vezi traseul 2. remarcabilă prin omogenitatea ei şi rectitudinea trunchiului arborilor. Vf. Urlătorilor (53. al. Independenţei (şoseaua naţională) circa 150 m. 179. din care circa 30 min. 2A. Salvia glutinosa. Jepii Mari (2075 m). 60. Murei. 2 Vezi nota referitoare la aceasta poiană şi la stîncile „Franz Josef" la pag. Timp: 3½ . covoarele înflorite. al. PIATRA ARSĂ Marcaj: bandă roşie pînă la „Cota 1400". Timp: 2½ ore. printre întinse covoare de smirdar (Rbododendron kotscbyi)1 şi în circa 10 min ne conduce în Şeaua Călugărului (1 950 m). ajungem la cab. Vf. Senecio fuchsii. Urlătoarea Mică (1 100 m). 3. în coborîş uşor. apoi coboară uşor în V. Caraiman (52 A). în poteca marcata cu triunghi albastru care vine de la Buşteni (1 180 m). apucăm ½ la stînga poteca marcată care urcă uşor prin brădet 3. După circa 20 min panta se domoleşte şi curînd ieşim în marginea Poienii Stînei2 (1 250 m). al. intersectăm drumul forestier „V. cab. coboară 55 m). ajungem la cascada Urlătoarea. drumul se îndreaptă de-a coasta către NV şi după circa ½ oră de la marginea pădurii traversăm firul văii Urlătoarea Mare (1 060 m). De aici prindem spre NNE poteca de-a coasta în urcuş uşor prin pajiştile de pe faţa sud-estică şi estică a muntelui Furnica. POIANA ŢAPULUI — CAB. Babei" (990 m). Din centru (biserica. apoi triunghi albastru pe traseul 5. cu Dor la cab. este una dintre cele mai frumoase din Bucegi.

Prin 3 serpentine pe o coastă înierbată cu tîrsă (Deschampsia caespitosa] poteca ne conduce repede pe Creasta Urlătorilor. Seacă a Jepilor. crestele stîncoase care despart firele văii Comorilor. curpen de munte cu flori mari violete (Clematis alpina) şi rara umbeliferă Conioselium vaginatum. După circa 60 de paşi de la cotitură părăsim drumul carosabil pe care continuă traseul 7 spre cab. Am ieşit astfel din rariştile subalpine în zona alpină. în marginea platoului (1 875 m). avînd în faţă peisajul abruptului prahovean al Bucegilor. în stînga potecii un exemplar măreţ de larice. ca apoi să urce în serpentine coasta cu jnepenişuri de sub marginea platoului. Urlătoarea Mică. Urlătoarea Mică. Drumul continuă de-a coasta. continuăm de-a coasta şi curînd traversam V. Traversînd firul văii. apoi săpată în stîncă şi prevăzută cu cabluri de siguranţă. După 5 serpentine scurte pe pieptul acestei coame traversăm iarăşi Vîlcelul Urlătoarei Mici. sub aceasta. deasupra acesteia spre stînga. al crestei. în punctul „La Mese" (1 515 m). BUŞTENl — V. Traversăm 2 conducte metalice de apă şi continuînd urcuşul ajungem la canalul de apă acoperit. iar la intrarea pe cea de a 4-a serpentină. De aici. Libertăţii (şoseaua naţională) spre stînga. Dincolo de V. dominat de silueta zveltă a vîrfului Claia Mare. după care poteca ne conduce din nou lîngă funicular. de unde curînd ieşim pe creasta dintre această vale şi V. traversează iarăşi Vîlcelul Crestei Urlătorilor şi continuă urcuşul în serpentine. Diferenţă de nivel: + 1 065 m (urcă 1 120 m. Pe malul drept al văii.5. adîncitura văii Jepilor şi pieptul puternic al Caraimanului. apoi coboară puţin. Comorilor (1 205 m)1. Urcînd în serpentine prin 1 In firul văii se află o vegetaţie caracteristică buruienişurilor din lungul văilor montane în care remarcăm numeroase exemplare de brustan (Telekia speciosa). De aici continuăm la dreapta pe această stradă. Poteca trece pe flancul sudic al crestei. Spre N. printr-o rarişte de pădure de limită. unde întîlnim curînd varianta „drumul cailor" ce vine din vale. . traversăm V. De partea cealaltă a crestei coboară uşor de-a coasta varianta „drumul cailor" către firul văii. pe o diferenţă de nivel de circa 300 m. apoi descrie 6 serpentine prin pădurea de pe acest versant şi după circa 30 min de la staţia de unghi ne conduce în V. dincolo de V. (1 085 m). urcînd apoi în lungul acestuia pînă la staţia de unghi a funicularului (1 180 m). desfaşoară imensa buclă „balansul mare". Imediat trecem pe sub linia funicularului fabricii de hîrtie. Urlătoarea Mare (1 755 m). PIATRA ARSĂ Marcaj: triunghi albastru. URLĂTORILOR — CAB. mai întîi pe o scară de lemn. coboară 55 m). pe coasta cu bogate jnepenişuri. Urlătoarea Mică. traversează Vîlcelul Crestei Urlătorilor şi descriind încă 5 serpentine ne conduce într-o rarişte de pădure. De aici poteca se angajează în porţiunea numită „La Scări". cu peretele sudic. La capătul celălalt al staţiei se desface către stînga cărarea care coboară la cascada Urlătoarea (5 min. puternic înclinat. pînă aproape de staţia de unghi. în dreptul instalaţiei de întindere a cablurilor. Sîntem iarăşi lîngă linia funicularului. pe stîncile de deasupra potecii cresc tufe de cununiţă (Spiraea ulmifolia). De aici drumul continuă de-a coasta şi dupa circa 10 min. După cea de a 3-a traversare ajungem la poalele unui ţanc stîncos ce poartă în creştet numeroase exemplare de larice. apoi traversăm Vîlcelul Urlătoarei Mici (1 435 m) şi trecem pe o coamă teşită ridicată între acest vîlcel şi V. apoi după un pîrîiaş de-a coasta traversăm pentru ultima oară Vîlcelul Urlătoarei Mici şi ajungem din nou lîngă linia funicularului. pe un pinten. care de aici în jos. De aici. După 20—25 min din bulevard ajungem la marginea pădurii. Traversînd firul văii. care curînd face o cotitură bruscă spre dreapta. Urlătoarea Mare se ridică versantul nordic al Jepilor Mari şi Vf. printr-o serie de serpentine inegale. Timp: 3½—4 ore. De la gara Buşteni (883 m) urmăm Bul. continuăm urcuşul în serpentine inegale prin pădure2. pe care îl traversăm lîngă căsuţa paznicului din punctul „La Grătar". Urlătoarea Mică (1 310 m). în urcuş. Din acest punct urmăm drumul carosabil spre stînga. după care atinge firul principal (extrem nordic) al văii Urlătoarea Mare. poteca urcă în serpentine scurte. plantă viguroasă cu frunze late şi capitule mari de flori galbene. lîngă firul văii Jepilor (dreapta) şi depozitul de buşteni al fabricii de celuloză (1 000 m). pînă în colţul cu strada Industriei. traversînd de 3 ori Vîlcelul Urlătoarei Mici3. prin rariştile de molid şi larice. urcînd pronunţat pe flancul sudic. Jepii Mari (2 075 m). poteca. Caraiman (marcat cu cruce albastră) şi prindem la stînga poteca în urcuş de-a coasta prin pădure. lîngă fabrica de hîrtie Buşteni (750 m de la gară). poteca se angajează spre stînga. la început săpată în stîncă. ridicată între V. Urlătoarea Mică şi V. se observă creasta Claia Mare. 3 In lungul vîlcelului vegetaţia lemnoasă este alcătuită aproape numai din tufărişuri dese de anin de munte (Alnus viridis) specie foarte rezistentă la avalanşe şi la acoperire îndelungată cu zăpadă.) şi spre Poiana Ţapului. Printr-o serpentină scurtă ocolim staţia pe dreapta şi pe deasupra. Creasta Vîrfului Jepilor Mici şi în primul plan. 2 Aici vegetează numeroase tufe de cununiţă (Spiraea ulmifolia) şi măceş de munte (Rosa pendulina).

traversăm firul văii. Crucea Eroilor de pe Caraiman. spre SSV şi SV. Traseul străbate zona ştiinţifică „Jepi-Caraiman" a rezervaţiei naturale „Bucegi". în urcuş uşor prin jnepeniş şi după circa 10 min. Peştera (57). După circa 20 min de mers pe această cîmpie înaltă şi monotonă. Caraiman (2 384 m) şi în primul plan. precum şi raritatea balcano-carpatică. apoi un urcuş scurt pe malul opus ne conduce la cab. CARAIMAN Marcaj: cruce albastră. Hieracium alpicola. Piatra Arsă (1 950 m). Remarcăm în aceste puncte speciile: Loiselcuria procumbens. teleferic — Cota 1 400 (55 A). unde întîlnim venind din dreapta poteca de la cab. Babele 4½ —5 ore. dominate de graminea Festuca supina se observă pe alocuri scurmături de vînt. adînca depresiune a văii jepilor şi dincolo de vale Caraimanul cu Crucea Eroilor. Crucca Eroilor (22 A). ajungem în culme. ieşim curînd în marginea platoului. la stînga acesteia. 7. la cabana Babele (2 200 m).jnepenişul des. Sinaia prin Poiana Stînei (54). Babele (1¼— 1½ oră) sau cab. Jepilor (27). Claia Mare. spre SE. Babele (30). Babele +1 315 m. Curînd. Vf. Caraiman (¾—l oră). După circa 10 min. Vf. Minuartia sedoides. cu coastele îmbrăcate în jnepenişuri. Luzula spicata. URLĂTORILOR — CAB. JEPILOR — CAB. Caraiman (2 025 m). Traseul nostru urmează poteca înainte. Sedum atratum. La ieşirea din jnepeniş urcăm de-a coasta şi după 10—15 min. Continuăm spre dreapta pe acest drum (marcaj bandă galbenă pe stîlpi de lemn) pe sub Vf. Caraiman (52 A). ne conduce. De aici urcăm pieptul coamei (pe care drumul carosabil descrie o serpentină) şi ieşim pe un al doilea prag. Jepii Mari (2075 m). cab. coborînd uşor printr-un coridor deschis în jnepeniş. De aici se observă: spre N şi NNE. la cab. Vf. la instalaţia de întindere a cablurilor (2 005 m). de la canton ieşim pe un tăpşan. apoi aproape orizontal descrie o curbă largă către stînga şi după circa 10 min de la ramificaţie ajunge pe un prag lat al coamei. întrerupt de poieniţe cu pîlcuri de afiniş. poteca marcată cu triunghi roşu se îndreaptă către VNV. Diferenţa de nivel: + 1 140 m. Legături de la cab. Jepilor. 6. Caraiman + 1 140 m (urcă 1 235 m. cab. din acest vîrf spre dreapta. Legături de la cab. Buşteni prin V. ajungem la marginea platoului. după ce am traversat şoseaua spre Coştila. numită Creasta Vîrfului Jepilor Mici. spre ESE. Babele (52). Piatra Arsă (24). paralel cu linia funicularului. Babele spre: cab. drumul trece pe la obîrşia firului din platou al văii Urlătoarea Mare (dreapta). cab. unde întîlnim drumul carosabil dinspre cab. către VNV. coboară 95 m). Caraiman 4— 4½ ore. Vf. marcaj triunghi roşu. Jepii Mari (2 075 m). la o ramificaţie cle drumuri (2 120 m). în care 1 In pajiştile de pe acest platou. Ramificaţie: La dreapta. Omu (21). Vezi traseul 6. Furnica (2 102 m). într-o şea. în fund. la cab. Peştera său Padina (25). Timp: 3—3½ ore. Babele continuăm pe drumul carosabil din stînga în urcuş de-a coasta şi ieşim repede pe coama largă Babele-Jepi care desparte bazinul văii Izvorul Dorului de cel al văii Jepilor. BUŞTENI — V. în urcuş uşor pe întinsul platoului Jepilor Mici 1. Timp: La cab. apoi repede şi direct către V. cab. Omu (26). Caraiman spre: Crucea Eroilor — cab. traversăm traseul conductei electrice şi după circa 20 min. Vf. Izvorul Dorului şi dincolo de vale Creasta Cocorei. Vezi traseul 5 pînă în punctul Ramificaţie (cantonul Jepi. spre S. cu Dor (55). V. Piatra Arsă spre: cab. Spre cab. Legături de la cab. Vf. 1 960 m). în care vegetaţia se prezinta în mici pîlcuri şi perniţe. BABELE (sau CARAIMAN) Marcaj: indicat la descriere pentru diferitele secţiuni ale traseului. Diferenţă de nivel: La cab. Minuartia recurva. Piatra Arsă (2 025 m). de la canton ajungem la cab. Ramificaţie: Spre cab. Caraiman (22). printre pîlcuri de jnepeni. Jepii Mici (2 143 m). de unde se deschide perspectiva asupra întregului platou al Jepilor. De aici coborîm uşor către V. . creasta lungea. Jepii Mici (2 143 m). taie în lat această coamă. Din acest punct. Vf. Ciocîrlia (2 056 m). cab. spre NNE. spre cab. Vf. la cantonul funicularului „Jepi" (1 960 m). Caraiman. cab. apoi continuă spre nord. Drumul se îndreaptă către N. Zănoaga (şi Bolboci) prin Lăptici-Nucetu (56). cab. spre SSE. De aici se observă: spre N. Vf. BUŞTENl — V. cab. Un ultim urcuş de circa 5 min. Caraiman continuăm înainte în coborîş uşor de-a coasta. peste vale.

în dreapta şi deasupra se deschid feţele luminoase ale Caraimanului. Poteca traversează valea trecînd pe faţa Caraimanului. continuîndu-se în urcuş de-a coasta pe o porţiune de unde devine vizibilă cabana. Brîna Portiţei (1 810 m). prevăzută cu cabluri. De aici. apoi continuăm de-a coasta prin pădurea de pe malul văii Jepilor. pe care urcă în serpentine. urcăm pe malul opus. După 20—25 min ajungem la marginea pădurii. De aici continuăm la dreapta pe această stradă avînd în faţă peisajul abruptului prahovean al Bucegilor dominat de silueta zveltă a vîrfului Claia Mare. pe care descrie 5 serpentine. poteca ne conduce în firul stîncos şi umed al Vîlcelului Zăpezilor (păstrează adesea multă vreme zăpada). peste vale. cu trepte naturale de stîncă şi cu cablu de siguranţă. Urlătorilor şi continuăm pe lîngă conducta de apă pînă la casa fostelor cariere de piatră. printre larici. pentru a răzbate deasupra zonei de stîncării. molid şi paltin de munte. porneşte largul pridvor înierbat.recoltarea plantelor de orice fel şi părăsirea potecii marcate sînt strict interzise. De aici prindem poteca spre stînga în urcuş pieptiş. în punctul în care. urcînd direct printr-un horn stîncos. o variantă a potecii rămîne pe faţa Caraimanului. De la gara Buşteni (883 m) urmăm Bul Libertăţii (şoseaua naţională) spre stînga pînă în colţul cu str. Altfel. ceea ce permite mai sus continuarea urcuşului pe zăpadă. 1 2 Izvorul se află la contactul între gresiile apţiene (jos) şi conglomeratele de Bucegi (sus). poteca traversează firul bolovănos al Vîlcelului Brînei Portiţei. adîncitura văii Jepilor şi pieptul puternic al Caraimanului. pereţi şi vîlcele stîncoase. după care continuă urcuşul în serpentine. deasupra căreia poteca descrie o serpentină. apoi printr-un buruieniş compact de ştevie de munte (Rumex alpinus). acoperită cu pajişti şi pîlcuri de larice. instalat pe locul unei foste tîrle de berbeci. Înainte. După un urcuş scurt în lungul firului stîncos al vîlcelului ajungem pe pintenul unde se află cabana Caraiman (2025 m). în firul văii se ridică o înaltă treaptă stîncoasă peste care apele văii Jepilor formează Cascada Caraimanului. Lăsăm în stînga poteca marcată cu triunghi albastru spre V. În stînga. trecem printr-un buruieniş de ştevie de munte (Rumex. continuăm urcuşul de-a coasta. în urcuş paralel cu firul văii. în această porţiune. alpinus) care trădează locul unei foste tîrle şi apoi. alcătuită din pîlcuri de larice. cînd valea are debit mare de apă. lîngă firul văii Jepilor (dreapta) şi depozitul de buşteni al fabricii de celuloză (1 000 m). se profilează muchia stîncoasă ce formează Creasta cu zîmbri. Traversînd buruienişul. îndreptîndu-ne de-a coasta ajungem în firul văii Jepilor. apoi coteşte brusc către stînga. In această rarişte solul este acoperit cu un covor des de trestioară de munte (Calamagrostis arundinacea). cu o bogată vegetaţie specifică „dosurilor" de munte subalpine. trecem de-a coasta pe sub stînci. apoi printr-o rarişte de larice. poteca la început săpată în stîncă şi cu cablu răzbate apoi pe faţa înierbată şi puternic înclinată din dreapta. urcînd pieptiş printr-un mic horn abrupt. varianta se înfundă în stîncării. Pe coasta acoperită cu pajişti bogat înflorite urcăm în serpentine pe sub pereţii din dreapta. La marginea de sus a rariştii (1 485 m) ieşim pe o faţă puternic înclinată. Nu departe. ajungem din nou lîngă Vîlcelul Zăpezilor. traversăm o altă conductă de apă. După încă 4 serpentine. trecînd pe Caraiman (1 600 m). continuînd de-a coasta. mai întîi printr-un făget. se află numeroase exemplare de zîmbru sau pin cembra (Pinus cembra). Spre stînga şi înapoi. În contrast cu acest clin de munte sălbatic şi întunecat. După traversarea văii. Traversăm un vîlcel şi nu departe coborim puţin lîngă un izvor (1 140 m)1. corespunzătoare Cascadei Caraimanului. Spre dreapta. coborîm puţin şi traversăm firul stîncos al văii. păstrează o cantitate mare de zăpadă. Impresionantă primăvara şi la începutul verii. cu abrupturi stîncoase înlănţuite de pragurile odihnitoare ale brînelor bogat înierbate şi presărate cu sumedenie de flori. deasupra căruia revenim spre dreapta şi traversăm din nou. iese repede către dreapta pe faţa stîncoasă. La ieşirea din buruieniş. privirea cuprinde versantul nordic al Jepilor Mici. apoi spre stînga. împădurit şi puternic înclinat. ajungem curînd la baza marei rupturi de pantă a văii. cu exemplare răzleţe de fag2. După 1—1½ oră de la Buşteni. în creştetul căreia. întrerupte de ţancuri. de molid şi din întinse tufărişuri de jneapăn şi anin de munte. pentru ultima oară firul văii Jepilor. Industriei. lîngă fabrica de hîrtie Buşteni (750 m de la gară). Trecem curînd o porţiune în care poteca este săpată în stîncă şi prevăzută cu cablu de siguranţă şi apoi începem urcuşul prin numeroase serpentine pe versantul nordic al Jepilor Mici. Aceasta se poate folosi numai în timpul cînd firul văii. de unde. . mai întîi pe coama dintre acest vîlcel şi firul văii. pe malul opus al văii se observă cascadele formate de numeroasele şi bogatele izvoare din V. Spumoasă. trecînd iarăşi pe Jepii Mici (1 560 m). dincolo de vale. Atenţiune! Din acest punct. spre dreapta. apoi pe o scară de piatră prevăzută cu cabluri de siguranţă (1 680 m). după 15—20 minute de la marginea rariştii. După încă o serpentină pe această faţă. Urmăm drumul carosabil spre stînga care la intrare în pădure descrie o serpentină.

abruptul răsăritean al Coştilei. Drumul încalecă o gamă scundă cu pîlcuri de molid. Dihamu. Valea Albă. Morarului. Diferenţă de nivel: + 1 620 m (urcă 475 m. unde imediat traversam firul sec al văii Mălinului şi apoi firul (obişnuit cu apă) al văii Cerbului (1 310 m). împădurit. Vf. coboară 105 m. pe locul fostei păduri doborîtă de vînt. apoi bandă roşie. Numele de „Pichetul Roşu" se trage de la fostul pichet românesc de grăniceri din acest punct. urcă 1 085 m. Coborîm uşor printre pîlcurile de molid de la marginea vestică a poienii şi curînd ne apare în faţă creasta şi faţa sudică a Morarului. Creasta Bucşoiul Mic sau Creasta Balaurului. . Sentinela. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. unde prindem poteca pe Plaiul Munticelu. Costilei şi în circa 15 min ajungem la cab. BUŞTENl — POIANA COŞTILEI — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — BUCŞOIU — CAB. coboară 75 m. Cerbului (marcaj bandă galbenă). Coştilei. trecem podul peste V. Creasta Văii Rele). iar în stînga. în fund. dincolo de poiană. După o porţiune aproape orizontală a drumului coborîm o coastă repede. apoi la dreapta pe str. Drumul nostru se continuă către V de-a lungul coamei. În faţă se deschide V. gura Vîlcelului Poieniţii. apoi prin poiana largă cu rarişti şi pîlcuri de molid pînă în Şeaua Căpăţînii Porcului. dreapta. Căpăţîna Porcului (1 597 m). Timp: 6—7½ ore. Comorilor şi continuăm apoi în urcuş uşor de-a coasta prin pădurea de la poalele Morarului. Ramificaţia 2: înainte. După circa 30 min de la răscruce traversăm V. pentru a traversa V. spre cab. un urcuş pieptiş şi scurt prin molidiş ne conduce curînd în Poiana Morarului (1 480 m). Ramificaţia 1: La stînga. Curînd intrăm în molidişul de pe flancul nordic al Bucşoiului Mic. Şipotului al Bucşoiului Mic.. urcă 170 m. 30—40 min. marcaj bandă roşie (traseu 8 C). trecînd astfel de pe muntele Coştila pe muntele Moraru. urcă 120 m). coboară 50 m. iar în stînga perspectiva impresionantă a abruptului nordic al Morarului. în primul plan deasupra pădurii Vf. De aici urmăm spre N strada care conduce în cîteva minute la marginea pădurii. Vf. apare ca un turn stîncos Colţul Mare al Mălinului. Căminul Alpin Buşteni (925 m). marcaj punct roşu (traseu 8 B). Poiana Izvoarelor. Urcînd continuu prin pădure. Urcînd prin pădure pe malul opus. trecem o coamă. care avea acoperişul vopsit în roşu. prin care urcăm continuu şi în 20—30 min ieşim în Poiana Bucşoiului. pînă la marginea unui pîlc de molidiş (1 405 m). cu buruienişuri de ştevie de munte (Rumex alpinus) şi urzici. Bujorilor şi de aici. Libertăţii (şoseaua naţională) spre dreapta. spre stînga se defineşte tot mai bine adînca depresiune a văii Cerbului. dominată de silueta caracteristică a Colţilor Morarului. spre cab. trecem printr-o serie de luminişuri şi după ¾ —1 oră de la Căminul Alpin drumul ne conduce în poiana „La Măsurătoarea Urşilor" (1 310 m). respectiv între obîrşiile văii Şipotului (spre S) şi văii Glăjăriei (şpre N). traversăm V. Albă şi continuăm la stînga pe str. Urlătorilor (28). De la gara Buşteni (883 m) urmăm Bul. Omu (26). apoi nu departe de aici trecem firul văii Gălbinelelor şi dupa 25—30 min de la Măsurătoarea Urşilor ieşim din pădure în Poiana Coştilei (1 360 m). OMU Marcaj: triunghi roşu pînă la ramificaţia 3 (Prepeleac). la dreapta. cu Colţul Gălbinelelor. La circa l00 m de la intrarea în poiană se observa: spre N. printr-un Buruieniş cu plantaţie tînără de molid. Traseul nostru continuă înainte. iar în stînga Şeaua Căpăţînii Porcului şi porţiunea răsăriteană a rnuntelui Moraru. în dreapta acestuia. la dreapta. Trecem pe lîngă gardul rezervaţiei naturale şi apropiindu-ne de marginea nordică a poienii. apoi după un scurt coborîş pe partea cealaltă a coamei ne conduce la răscrucea de drumuri „Poiana Costilei" (1 320 m). spre V (de la dreapta spre stînga). spre cab. 8. Albă. de unde spre stînga se desface poteca spre V. spre Buşteni prin Gîlma (acelaşi marcaj). împădurit şi adîncit între stîncării. Caraiman — cab.Legături de la cabana Caraiman spre: Crucea Eroilor — Vf. coama cu pajişti întinse şi pîlcuri de molidiş a muntelui Dihamu. spre E. Babele (3C). iar pe direcţia Vîlcelului Poieniţii. 15 min. la răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu" (1 445 m)1. apoi spre dreapta de-a coasta şi după cîteva minute ajungem în punctul în care spre stînga în urcuş se ramifică poteca spre refugiul alpin Coştila (marcaj bandă albastră). Omu prin V. către N. Traversînd firul văii Morarului poteca trece pe muntele Bucşoiu Mic şi continuă aproape orizontal printr-o poiană tîrlită. Peretele Gălbinelelor şi Peretele Coştilei. Traseul continuă înainte. În mijlocul 1 Această şea desparte muntele Bucşoiu (spre V) de Vf. în coborîş uşor prin Poiana Văii Cerbului. V. Piatra Arsă (29). cab. Coborîm apoi repede pe flancul dinspre V. vîrful împădurit Gîlma Mare (1 482 m). Căpătîna Porcului (1597) care aparţine culmii Baiului şi este situată pe cumpăna apelor dintre bazinul Prahovei şi cel al Oltului. VF. Drumul urcă apoi uşor prin pădure. apoi în fund. De aici se deschide perspectiva asupra văii Bucşoiului şi a crestelor stîncoase ce mărginesc valea (stînga. Buşteni (sau Poiana Ţapului) prin V. noroioasă.

De aici se observă: spre N şi NE în fund. marcaj triunghi albastru (vezi traseul 68. Bucşoiu (2 492 m). din vîrf ajungem într-o primă şea. . faimos vînător care a împuşcat 59 de urşi în viaţa sa. larice şi scoruş de munte. Mălăeşti. în perioada împerecherii. Rea (Brîna lui Stănilă) 2. sudică a vîrfului. creasta pe care urmează drumul nostru se orientează către S. de unde se profilează înainte vîrful mamelonar al Bucşoiului 3. poteca se angajează pe o muchie care desparte obîrşiile văii Rele (stînga) de adînca depresiune glaciară a văii Mălăeşti (dreapta). Nu departe mai sus de această şea. 184). ce formează Bucşoiu Mic sau Creasta Balaurului şi care desparte V. pag. Piatra Mare şi jos. De pe această brînă a căzut şi a murit „pe Bucşoiu drag şi mult mîndru" cum spunea el. în punctul „La Prepeleac" (1 750 m). şi exemplare răzleţe de molid. Traseul nostru (marcat cu bandă roşie) continuă ½ la stînga în urcuş pronunţat pe o cărare ce se strecoară printre tufărişurile de jnepeni şi anin de munte care acoperă aici întreaga faţă de NE a Bucşoiului. cabana Dihamu. Nu departe pe brînă se află o placă comemorativă fixată în stîncă. culmea Ţigăneşti. Omu. nu departe traversăm V. Drumul continuă pe creastă şi după circa 10 min. Bucşoiului (în acest punct. jos V. De aici se observă: spre SSV. „La Bătaia Cocoşilor"1. Mălăeşti şi dincolo de vale. traversează Vîlceaua Bucşoaia şi printr-un pîlc de molidiş pătrunde în alta poiană întinsă la poalele Crestei Văii Rele. Postăvaru. traversăm o brînă lată. Traseul continuă în urcuş pieptiş pe feţe stîncoase şi poteca devine slab vizibilă (atenţie la marcaj. Mai ales pe faţa din stînga. Continuăm urcuşul pe coamă şi curînd ajungem în Vf. Urcăm apoi tot în lungul crestei. Dincolo de pinten se deschide adîncitura Vîlcelului Prepeleacului. în special pe vreme de ceaţă!). circa 1 oră. spre NE. punctul Ramificaţia l. Stănilă din Rîşnov. Ramificaţia 3: înainte. de unde. Spre stînga porneşte Brîna Mare a Bucşoiului care se continuă peste creasta vecină. De aici. după circa 1¼ oră de la ramificaţie. de la baza piramidei ce formeaza Vf. anin de munte etc. sub creastă. în primul plan. După circa ½ oră de la Prepeleac. spre S. la limita superioară a pădurii. traversează Vîlcelul îndrăcit şi apoi urcă pieptiş prin cîteva serpentine. cu zapadă spulberată. spre cab. Spre V apare silueta masivă a muntelui Scara care se prelungeşte către N cu coama muntelui Ţigăneşti iar jos. conducîndu-ne. Curmătura Bucşoiului (2 385 m). ocoleşte o ruptură de pantă a crestei. bătrînul Gh. 4 Sub creastă (spre est) se remarcă vegetaţia scundă a pajiştii formată din pîlcuri mari de iarbă ruginie (Elyna myosuroides) care trădează locurile puternic vîntuite iarna. apoi continuăm urcuşul în pantă accentuată pe o faţă stîncoasă cu brînege înierbate şi după ¾—1 oră de la Prepeleac ajungem pe o muchie „La Cununa Bucşoiului" (2 120 m). După 15—20 min. ne conduce într-o şea stîncoasă (2 285 m). ca arginţica (Dryas octopetala) şi azalea pitică de munte (Loiseleuria procumbens). trecînd pe flancul nordic al acesteia şi după încă circa ½ oră. spre NV. căldarea superioară a văii Mălăeşti4. la început bine înierbată. spre SSE. Morarului. în poiana de pe creştetul aproape orizontal al unui pinten. Deasupra se ridică faţa de NE a Bucşoiului. de la Brîna Caprelor atingem o şea (2 425 m). 2 445 m). culmea Scara. Lăsăm în dreapta poteca veche spre fosta cabană Mălăeşti şi la circa 30 paşi mai sus găsim stîlpul indicator de la ramificaţia drumurilor. jos. lăsînd în stînga obîrşiile abrupte ale văii Bucşoiului. La 2 040 m alt. dispar cu totul. urcînd şi coborînd de-a coasta. Bucşoiului. covoarele mari de azalee ne arată ca aici iarna. Ramificaţia 4: La dreapta. apoi descriind o curbă largă către dreapta. Din acest punct. în lungul crestei. printre covoare de smirdar şi pajişti presărate cu tufe scunde de jnepeni. Bucşoiu se desprinde tot către stînga coama. pe cumpăna dintre bazinul superior al văii Morarului (stînga) şi cel al văii Mălăeşti (dreapta). creasta Padina Crucii. Creasta Morarului. Mălăeşti pe Brîna Caprelor.poienii poteca traversează firul văii Bucşoiului (1 615 m). ¾—l oră. spre Vf. Bucşoiului de V. jnepenii încep să se rărească şi poteca urcă pieptiş pe trepte de stîncă. coborînd de partea cealaltă. la orizont masivul Piatra Craiului. cu întinse tufărişuri de jneapăn. spre NNE. Rea (1 625 m). coama Bucşoiu Mare. care conduce spre stînga către V. Coştila (2489 m). Se observă aici ultimele exemplare de jneapăn care ne arată că sîntem la limita dintre etajul alpin inferior şi cel alpin superior. marcaj triunghi roşu (traseu 8 A). lăsînd locul covoarelor scunde formate din plante lemnoase pitice. drumul continuă printr-un molidiş des. pînă în V. zăpada vîntuită nu se aşterne decît în strat subţire şi îngheţat (scrob). de-a coasta. spre cab. Din acest punct coborîm repede pe coama stîncoasă. spre SSV şi SV. spre V şi NV în ultimul plan. printre 1 2 Vînătorii spun că aici toamna se adună şi se bat cocoşii de munte. Vf. împreună cu perniţele de Silene acaulis. spre VSV. Cîmpia Bîrsei. dincolo de care. De la marginea poienii urcăm uşor prin pădure şi curînd atingem o mică creastă cu covor de iarbă fragedă şi muşchi. 3 Ierburile care alcătuiau pînă aici pajişti continui se răresc şi în curînd. Vf.

cab. Postăvaru. Peştera prin V. Obîrşiei (72). Rîşnov (40). către N. Lăsînd în stînga obîrşiile văii Glăjăriei. în fund Piatra Mare. spre SV. apoi punct roşu. 8B. supărare. jos. Trecem o muchie dincolo de care coborîşul accentuat continuă şi curînd ajungem în firul văii. Legături de la cab. BUŞTENI — POIANA COŞTILEI — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — CAB. la poalele dealurilor împădurite. este folosit de poporul din Transilvania cu sensul de necaz. MĂLĂEŞTI Marcaj: triunghi roşu. De partea cealaltă a văii se observă culmea Padina Crucii. jos. De aici se observă: spre stînga. de urcuş spre SV. Omu (38). spre SSV. De aici apare depresiunea văii Mălăeşti. la pag 70. Crucea Eroilor — cab. aproape pe orizontală.bolovănişuri şi ieşim pe un prag orizontal1. între V şi VNV la orizont. Diferenta de nivel: +835 m (urcă 475 m. Colţii Obîrşiei (2488 m) şi la stînga acestuia în fund. atingem extremitatea nordică a acestui platou. spre ESE jos. Bucşoiu (2 492 m) şi la dreapta vîrfului în fund. spre NV jos în cîmpia Bîrsei. care după cîteva serpentine scurte ne conduce în Şeaua Mălăeştilor. 70. coboară 75 m. Obîrşia Ialomiţei iar în fund Zănoaga şi Lespezi. Padina (şi Peştera) prin Colţii Ţapului — Şeaua Strunga (73). ½ la dreapta vîrful împădurit Măgura Cenuşie şi la poalele acesteia cab. spre SE. peste V. Măgura Codlei. spre E. Gaura (74). Vf. TUR DE ORIZONT DE PE VF. coboară 75 m. după 10 min. pe coama largă ce se lasă din platoul vîrfului Omu. Bran prin V. între abrupturile munţilor Doamnele şi Guţanu şi muntele Scara (dreapta). cab. Pietrele Albe. de sub Vf. Baiului2 şi ieşim pe 1 2 Aici se pot observa covoarele de salcie pitică (Salix herbacea). Curînd coborîm uşor pe sub stîncării şi traversăm îl pe o punte de lemn o şiştoacă abruptă. creasta muntelui Scara. aşternute în punctele cu stagnări de apă din topirea zăpezilor. Urmăm în sus această potecă. Vf. Vf. Bucura şi la dreapta acestuia. între SSV şi SV în primul plan. V. localitatea Rîşnov. la baza unui turn stîncos ce se ridică în dreapta (1 825 m). urcă 40 m. Din acest punct urmăm poteca marcată cu punct roşu. spre NE. Ţigăneşti — Clincea (39). cab.De aici. V. V. V. Căpăţîna Porcului. Vezi traseul 8 pînă în punctul Ramificaţia 2 (răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu" din Şeaua Căpăţînii Porcului (1 445 m) la pag. După circa 20 min. dinspre cab. stăpînit de Rîşnoveni încă din anul 1593 s-a purtat timp de cîteva decenii. coboară 125 m). la orizont. scoruş de munte şi tufărişuri de jneapăn. ajungem la cabana Vf. la începutul secolului trecut. Timp: 5—6 ore. Diferenţă de nivel: + 435 m (urcă 475 m. Cuvîntul bai. munţii Perşani şi la dreapta. Vf. printre pîlcuri de molid. Caraiman (70). un proces cu boierii . în fund creasta muntelui Ţigăneşti şi ½ la stînga. Poiana Izvoarelor şi imediat ieşim în poiana largă Curmătura Armăsarilor. Din acest punct traseul nostru continuă înainte pe cărarea ce se strecoară de-a coasta prin tufărişuri. anin de munte şi salcie de Silezia. 8A. Pasul Timişului: spre NE. spre V jos. Vf. Continuăm coborîşul uşor de-a coasta prin păşunile şi rariştile de pe clinul nordic al Dihamului. urcă 420 m. Coborîm repede prin cîteva serpentine scurte şi apoi continuăm de-a coasta pe versantul de NV al Bucşoiului. DIHAMU Marcaj: triunghi roşu pînă la ramificaţia 2 (Şeaua Căpăţînii Porcului). Bran prin Ciubotea (75). Glăjăriei. coboară 50 m. spre VSV. 1750 m). spre SSE în fund. cab. Legături de la cab. iar la orizont. Vf. Lăsînd la stînga larga căldare superioară a văii Morarului. spre VNV în fund. Vezi traseul 8 pînă la Ramificaţia 3 (punctul „La Prepeleac". trecînd apoi pe coastele Dihamului. Dihamu prin Bucşoiu (68 A). Vf. urcă 170 m. urcă 170 m. între aceasta şi Postăvaru. de origină maghiară. coboară 50 m. Cerbului. Continuăm coborişul uşor de-a coasta şi după circa 10 min de la ramificaţie ajungem în Vîlcelul Prepeleacului. OMU Spre N. Timp: 3½—4 ore. de-a coasta prin pădure. Dihamu. nevoie. Ciucaşu. Morarului: între ENE şi NE Masivul Gîrbova şi la orizont. localitatea Zărneşti. Currnătura Bucşoiului: spre NNE. Mălăeşti (67). Cerbului (69). Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (68 B). Guţanu (cu jnepenişuri) şi în fund. Bran prin V. la cabana Mălăeşti (1 720 m). Culmea Ţigăneştilor. coboară 105 m). abruptul răsăritean al Bucşoiului. Leaota. Vf. de la răscruce întîlnim poteca (marcată cu cruce albastră) care coboară din dreapta. creasta Omu-Bucşoiu. de unde după 3—5 min de mers către S. cab. BUŞTENI — POIANA COŞTILEI — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — CAB. Bran prin Clincea (76). Vf. Pentru muntele Baiu. cab. unde întîlnim poteca veche. Dudele. Omu spre: Buşteni prin V. Mălăeşti spre: cab. spre S. Babele (71). Furnica (2102 m). drumul ocoleşte pe la N. Gaura. masivul Piatra Craiului: între NV şi NNV. spre NNV. în fundul căreia se zăreşte cabana. Creasta Morarului. Omu (2507 m). dincolo de aceasta la orizont. Spinarea Doamnelor şi în fund. Coştila (2489 m). în primul plan. iar în fund. drumul pe creastă coboară uşor şi curînd ne conduce în Curmătura Morarului (2 430 m). înainte. masivul Iezer-Păpuşa. masivul Făgăraşilor. cu Dor (2006 m).

coama largă a Magurii Cenuşii care desparte V. Glăjăriei de V. Beuca. Aici întîlnim drumul carosabil dinspre Şeaua Baiului şi după cîteva minute de coborîş pe poiana din lungul coamei, ajungem la cab. Dihamu (1 320 m).
Legături de la cab. Dihamu spre: Rîşnov (33); Predeal prin V. Rîşnoavei (34); Predeal prin Şeaua Baiului — V. Iadului (35); Buşteni prin Şeaua Baiului — Gura Dihamului (36); cab. Poiana Izvoarelor (37).

8C. BUŞTENI — POIANA COŞTILEI — ŞEAUA CĂPĂŢINII PORCULUI — CAB. POIANA IZVOARELOR Marcaj: triunghi roşu pînă la Ramificaţia 2 (Şeaua Căpăţînii Porcului), apoi bandă roşie. Timp: 3—3½ ore. Diferenţă de nivel: +570 m (urcă 475 m; coboară 50 m; urcă 170 m; coboară 75 m; urcă 50 m). Vezi traseul 8 pînă la punctul Ramificaţia 2 (răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu" din Şeaua Căpăţînii Porcului, 1 445 m) la pag. 70. Din acest punct urmăm poteca marcată cu bandă roşie la dreapta, către E. Printre rariştile de molid de la poalele sudice ale vîrfului Căpăţîna Porcului drumul ne conduce curînd într-o poiană situată pe botul de munte care desparte V. Şipotului (spre V) de afluenta acesteia V. Porcului (spre E). Din acest punct se deschide în urmă o impresionantă perspectivă asupra crestei Morarului, cu Colţii Morarului, dincolo de care se ridică abruptul nordic al Coştilei, cu văile şi crestele sale deosebit de clar conturate. Trecînd iarăşi printr-un pîlc de molidiş, drumul ne conduce în circa 5 min la cab. Poiana Izvoarelor (1 455 m).
Legături de la cab. Poiana Izvoarelor spre: cab. Gura Dihamului şi Buşteni (61); Predeal prin V. Iadului (60); cab. Dihamu (59); cab. Vf. Omu prin Bucşoiu (58); cab. Mălăeşti (58 A).

9. BUŞTENl — POIANA COŞTILEI — V. CERBULUI — CAB. VF. OMU Marcaj: triunghi roşu pînă la ramificaţia 1 (Poiana Coştilei), apoi bandă galbenă. Timp: 5½ — 6 ore. Diferenţă de nivel: + 1 620 m (urcă 475 m; coboară 40 m; urcă 1 185 m). Vezi traseul 8 pînă în punctul Ramificaţia 1 (răscrucea de drumuri Poiana Coştilei, 1 320 m) la pag. 69. Din acest punct urmăm poteca marcată cu bandă galbenă la stînga spre V, în lungul Poienii Văii Cerbului, şi după ce am traversat firul sec al văii Mălinului, în urcuş uşor printre rarişti de molid şi blocuri stîncoase, atingem curînd firul văii Cerbului (1 340 m). De aici se observă: în stînga (spre E) gura văii Mălinului care debuşează în poiană printr-o treaptă verticală din lespezi de stîncă, în punctul de confluenţă cu V. Verde ("dreapta); în faţă Vf. Prăpădit (1 796 m), dominînd peisajul cu silueta sa zveltă şi ascuţită; în direcţia firului văii Cerbului, Vf. Ţapului (1 795 m), legat de pieptul abruptului prin Şeaua Ţapului. Poteca traversează firul văii şi se angajează pe flancul muntelui Moraru, urcînd de-a coasta prin pădure, paralel cu firul văii dominat aici de peretele impresionant al vîrfului Prăpădit. După circa 10 min de mers, de partea cealaltă a acestui vîrf apare în stînga, peste vale, V. Seacă a Coştilei. Sus la obîrşia văii orizontul este închis de Colţul Mare al Mălinului. Trecem apoi prin faţa peretelui frontal al Colţului Ţapului şi după încă circa 10 min. ieşim la lumină în Poiana Văii Ţapului, unde traversînd firul văii, trecem din nou pe muntele Coştila, în punctul de confluenţă cu V, Ţapului (1 500 m). La obîrşia acestei văi (spre SSV), în mijlocul abruptului, se observa Şeaua Colţilor Mălinului şi spre stînga cei trei colţi ai Mălinului. Dinspre SV coboară V. Urzicii care debuşează tot în această poiană, puţin mai sus, într-o zonă de bolovănişuri, înainte, spre V, se profilează Creasta Priponului cu peretele estic şi în ultimul plan, coastele înierbate ale muntelui Colţii Obîrşiei dinspre V. Căldărilor. Deasupra pragului format din Poiana Văii Ţapului, urmează o treaptă a văii, împădurită cu molidiş, pe care urcăm printre blocuri de stîncă abundent acoperite de vegetaţie subalpină. După circa 15 min. de la V. Ţapului, trecem prin punctul „La Numărătoarea Oilor", unde poteca descriind o scurtă serpentină, se strecoară printre 2 pereţi de stîncă apropiaţi şi ne conduce curînd la limita superioară a pădurii, unde urcuşul încetează în marginea unui prag larg, într-o poiană invadată de urzici. Înainte se deschide larg perspectiva căldarii superioare a văii Cerbului, cu Vf. Văii Cerbului, iar în dreapta se observă faţa sudică a Morarului, cu brîne ierboase, întrerupte de stîncării şi rarişti de larice. Puţin mai departe, în stînga potecii se află Piatra Pîrlită (1 610 m), vechi loc de adăpost sub un bloc de stîncă afumat de focuri ciobăneşti. În faţă, gura văii Priponului şi Creasta Priponului, iar în stînga, despicătura văii Caprelor
Dudescu, Creţulescu, Răducanu, Paleologu şi medelnicerul Grigorie, care revendicau proprietatea muntelui. Se pare aşadar că denumirea se trage de la acest litigiu.

care sfîrşeşte la marginea poienii printr-un impresionant horn vertical cu un imens bloc în surplombă. La capătul de sus al poienii se ridică pintenul Priponul Văii Cerbului, însemnată ruptură de pantă a văii. Poteca ne apropie mult de gura stîncoasă a văii Priponului, se angajează apoi pe coasta Priponului Văii Cerbului, urcînd repede prin cîteva serpentine pe lespezi de piatră şi pătrunde între pereţii unui horn1. Printr-o serpentină scurtă ieşim deasupra hornului, înclinarea scade simţitor şi după 15—20 min. de la Piatra Pîrlită ajungem la marginea unui prag (1 735 m), în punctul în care spre stînga porneşte o brînă lată, cu hăţaşe de oi, ce conduce la Bordeiul Berbecilor din V. Priponului2. De aici continuăm pe sub coastele cu pîlcuri de larice, jnepeni şi anin de munte şi curînd trecem din nou pe malul opus al văii, în punctul de confluenţă cu V. Căldărilor (primul afluent pe dreapta al văii Cerbului). Lăsînd în urmă ultimii arbori răzleţi, intrăm în zona alpină. O serpentină scurtă a potecii ne conduce deasupra unei zone de stîncării3 şi după 20—25 min. de la traversarea văii, trecem din nou pe Coştila (1 885 m). Urmează un piept plin de bolovănişuri, pe care poteca, stricată de „scurtături" urcă în serpentine, pe la poalele peretelui frontal al crestei ce desparte V. Căldărilor de căldarea superioară a văii Cerbului, conducîndu-ne pe un alt prag al văii (2 030 m). După o nouă treaptă urcată prin cîteva serpentine traversăm pentru ultima oară firul văii, trecînd pe Moraru (2 125 m); la circa 10 min. de aici, ajungem la marginea căldării superioare a văii Cerbului, pe coama transversală care formează „zăvorul" acestei căldări (2 170 m). Căldarea semicirculară, cu fundul plan şi aproape orizontal, se deschide larg în faţă, oferind aspectul tipic al obîrşiilor văilor glaciare. De aici se observă: spre S şi SE, versantul nordic al muntelui Colţii Obîrşiei, remarcabil printr-o zonă de pereţi stîncoşi de înălţime aproape constantă, ce încinge ca o treaptă regulată coastele de sub vîrf (Ceardacul Obîrşiei); spre V, deasupra caldării blocul proeminent, Vf. Văii Cerbului; spre NNV, masa de calcare albe ce formează Vf. Găvanele (2479 m); spre NE, coama puţin proeminentă a vîrfului Bucura; spre NNE, Colţii Morarului şi înapoi, jos în V. Prahovei, localitatea Azuga. Din acest punct, poteca urmează spre dreapta, pe coastele de sub Vf. Bucura, acoperite cu pîlcuri dese de smirdar (Rhododendron kotschyi) şi, în serpentine largi, traversează de 3 ori Şiştoaca Bucurei, ultima oară la 2 275 m, în punctul în care această şiştoacă îşi adună viroagele de obîrşie răsfirate sub Vf. Bucura, Vf. Omu şi Creasta Morarului. Urcuşul continuă apoi pe faţa Morarului şi la capătul celei de a 7-a serpentine, ajungem pe o coamă (2 350 m). De aici se observă: spre SSV, vîrful impunător, tabular, al Colţilor Obîrşiei (2488 m); spre SE, abruptul nordic al Coştilei, şi Vf. Coştila (2489 m). După încă 6 serpentine poteca ne apropie mult sub creasta Morarului, se îndreaptă către V urcînd de-a coasta pe sub creastă şi curînd ne conduce pe Creasta Bucura, unde întîlnim poteca ce vine din stînga, dinspre Peştera şi Babele. De aici, în 3—4 min. ajungem la cab. Vf. Omu (2 507 m).
Legături de la cab. Vf. Omu spre: Crucea Eroilor — cab. Caraiman (70); cab. Babele (71); cab. Peştera prin V. Obîrşiei (72); cab. Padina (şi peştera) prin Colţii Ţapului — Şeaua Strunga (73); Bran prin V. Gaura (74); Bran prin Ciubotea (75); Bran prin Clincea (76): cab. Mălăeşti prin V. Mălăeşti (67); cab. Mălăeşti prin Bucşoiu — Brîna Caprelor (68); cab. Dihamu prin Bucşoiu (68 A); cab. Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (68 B); Buşteni prin Bucşoiu (68).

Vezi turul de orizont de pe Vf. Omu la pag. 72. 10. BUŞTENI — CAB. GURA DIHAMULUI — CAB. POIANA IZVOARELOR Marcaj: bandă roşie (de la Căminul Alpin Buşteni). Timp: 2—2½ ore (pînă la cab. Gura Dihamului 1—1¼ oră pe şosea). Diferenţă de nivel: + 570 m (de la gara Buşteni). Intrarea pe acest traseu se poate face pornind fie de la gara Buşteni, fie de la cab. Căminul Alpin Buşteni, după cum urmează: a) De la gara Buşteni (883 m) urmăm Bul. Libertăţii (şoseaua naţională) spre dreapta, 600 m distanţă, pînă în colţul străzii V. A. Ureche, în dreptul km 136 al şoselei naţionale. De aici continuăm la stînga pe această stradă care, la marginea oraşului, după ce am traversat pe pod V. Cerbului, se continuă cu şoseaua spre Gura Dihamului. După circa 15 min. din bulevard la o cotitură spre stînga a şoselei intrăm în larga padină din lungul cursului inferior al văii Cerbului.
De aici se observă: înainte, Mt. Moraru; ½ la stînga, abruptul Coştilei; ½ la dreapta, vîrful împădurit Căpăţîna
1

În fundul hornului, deasupra potecii, se remarcă exemplare de Heracleum palmatum (talpa ursului), plantă viguroasă din familia Umbeliferelor, cu frunze foarte mari, adînc şi elegant spintecate. Este o specie endemică pentru Carpaţii României, caracteristică buruienişurilor din lungul văilor subalpine. 2 Pe această brînă, puţin deasupra potecii, se află un bun adăpost natural de ploaie, sub o streaşină largă de stîncă. 3 Pe stînci se pot observa cîteva plante caracteristice vegetaţiei stîncilor însorite din Carpaţii sudici, ca: Dianthus spiculifolius (garofiţa albă de stînci), Gypsophila petraea, Asperula capitata.

Porcului (1 597 m) şi Dihamu cu Vf. Baiului (1 581 m); la dreapta, coama lungă şi împădurită, Clăbubucetul Baiului. Nu departe, la următoarea cotitură spre dreapta a şoselei, întîlnim poteca ce vine prin pădure, din stînga, dinspre Căminul Alpin Buşteni.

b) De la Caminul Alpin Buşteni (925 m) urmăm strada din flancul drept al clădirii către NE. La primul colţ al acesteia continuăm la stînga, intrăm în pădure şi prindem poteca (marcată cu bandă galbenă, bandă roşie şi triunghi albastru). Aceasta urcă uşor prin făget, apoi, coboară şi după circa 15 min. ne conduce în şoseaua din lungul văii Cerbului spre Gura Dihamului. Din punctul de convergenţă a celor două variante, continuăm pe şosea şi după 30—40 min de la Buşteni ajungem m punctul Plaiul Fînului (955 m), unde la stînga se desparte o potecă spre Poiana Coştilei prin Gîlma (marcaj bandă galbenă). Urmăm şoseaua înainte şi după circa ½ oră ajungem la capătul acesteia, la cabana Gura Dihamului situată lîngă confluenţa văii Cerbului cu V. Baiului (987 m). De aici poteca se îndreaptă către NNV, urcînd pieptiş prin poiana de la marginea pădurii şi apoi prin pădurea întreruptă de rarişti şi poieni de pe coama largă ce desparte V. Cerbului (stînga) de V. Baiului (dreapta), înainte de intrarea în pădure, spre stînga se observă abruptul Coştilei, V. Cerbului şi faţa răsăriteană a Morarului, cu ţancurile stîncoase caracteristice, detaşate din pieptul muntelui, care formează Mănuşa Morarului. După circa 15 min. de urcuş ajungem într-o poiană, la ramificaţia drumurilor (1 090 m). La dreapta, spre cab. Dihamu prin Şeaua Baiului (marcaj triunghi albastru). Traseul nostru continuă la stînga în urcuş direct în lungul unei muchii, prin luminiş şi curînd drumul se orientează la stînga, reintrînd în pădure. Aici descrie o serpentină, apoi urcînd către SV ne conduce, după circa 15 min. de la ramificaţie, pe coama împădurită ce desparte V. Baiului (spre E) de V. Morarului (1 200 m). Din acest punct, poteca largă trece pe flancul vestic al Piciorului Dihamului, pe care urcă uşor şi continuu, de-a coasta, printr-un făget cu exemplare răzleţe de brad şi molid. După încă circa 15 min. de mers ajungem într-o poieniţă (1 310 m) din marginea de sus a căreia se deschide o frumoasă perspectivă asupra Colţilor Morarului. Drumul continuă urcuşul de-a coasta, traversînd o serie de izvoare şi apoi firul de la obîrşia văii Porcului, după care descrie o serpentină şi, îndreptîndu-se către V, iese în marginea padurii, la poalele întinselor păşuni ce acoperă coasta sudică a Dihamului. De aici, în cîteva minute ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (1 455 m).
Legături de la cab. Poiana Izvoarelor spre: cab. Vf. Omu prin Bucşoiu (58); cab. Mălăeşti (58 A); cab. Dihamu (59); Predeal prin V. Iadului (60); Buşteni prin Poiana Coştilei (62).

11. BUŞTENI — CAB. GURA DIHAMULUI — ŞEAUA BAIULUI— CAB. DIHAMU Marcaj: triunghi aibastru (de la Căminul Alpin Buşteni). Timp: 2½—3 ore. Diferenţă de nivel: de la gara Buşteni + 435 m (urcă 480 m; coboară 45 m). Vezi traseul 10 pînă la cab. Gura Dihamului (987 m). De la cabană poteca se îndreaptă către NNV, urcînd pieptiş prin poiana de la marginea pădurii şi apoi prin pădurea (fag cu brad şi molid) întreruptă de rarişti şi poieni de pe coama lată ce desparte V. Cerbului (stînga) de V. Baiului (dreapta). Înainte de intrarea în pădure spre stînga se observă abruptul Coştilei, V. Cerbului şi faţa răsăriteană a Morarului cu ţancurile stîncoase caracteristice, detaşate din pieptul muntelui, care formează Mănuşa Morarului. După circa 15 min. de urcuş ajungem într-o poiană la ramificaţia drumurilor (1 090 m). La stînga spre Poiana Izvoarelor (marcaj bandă roşie). Traseul nostru continuă spre dreapta, urcînd uşor de-a coasta prin pădure, la început prin marginea unui frumos brădet (dreapta), apoi prin cîteva poieniţe şi traversînd o serie de izvoare. La dreapta, jos, V. Baiului şi dincolo de vale culmea împădurită Clăbucetul Baiului. Urcînd continuu prin pădure (pe alocuri făget curat), după circa 1 oră de la Gura Dihamului poteca ne conduce în golul de munte de pe culmea Dihamului, în Şeaua Baiului situată între Vf. Baiului (stînga, 1 581 m) şi Vf. „La Cleşte" (1 462 m) sub care se observă cabana Vînătorilor de Munte. Aici întîlnim o cruce de drumuri (1 365 m). La stînga spre Poiana Izvoarelor (marcaj cruce albastră); la dreapta pe creastă, spre Predeal. Traseul nostru continuă înainte spre N şi după un uşor şi scurt coborîş prin poiană întîlnim venind din dreapta drumul carosabil dinspre Predeal. Urmăm spre stînga acest drum de-a coasta prin poiană, apoi prin rariştile de molid de pe versantul de NE al Dihamului. În dreapta, jos, se deschide V. Beuca (afluentă a văii Ghimbavului) dincolo de care se ridică culmea muntelui Forbanu2. Curînd apare ½ la dreapta cabana Dihamu şi în spatele acesteia Vf. Măgura Cenuşie (1 363 m). Drumul continuă pe curba de nivel şi apoi în urcuş foarte uşor iese în pajiştile largi de pe coama ce desparte V. Beuca de V. Glăjăriei, de unde dintr-o dată apare spre vest măreaţa perspectivă asupra muntelui Bucşoiu. La stînga

se desparte drumul carosabil spre cab. Poiana Izvoarelor şi apoi imediat întîlnim poteca (marcată cu punct roşu) ce vine din stînga, dinspre Şeaua Căpăţînii Porcului şi cab. Poiana Izvoarelor (stîlp inclicator, 1 365 m). După un coborîş uşor spre NNV pe şeaua Măgurii Cenuşii, în cîteva minute ajungem la cabana Dihamu (1 320 m).
Legături de Ia. cab. Dihamu spre: Rîşnov (33); Predeal prin V. Rîşnoavei (34); Predeal prin V. Iadului (35); cab. Poiana Izvoarelor (37);. Buşteni prin Poiana Coştilei (31); cab. Vf. Omu prin Bucşoiu (32); cab. Mălăeşti (32 A).

12. PREDEAL — V. IADULUI — ŞEAUA BAIULUI — CAB. POIANA IZVOARELOR Marcaj: triunghi roşu pîna în Şeaua Baiului, apoi cruce albastră. Timp: 3—3½ ore. Diferenţa de nivel: + 420 m (coboară 30 m; urcă 470 m; coboară 20 m). De la gara Predeal (1 035 m) urmăm şoseaua naţională spre sud, pînă la Km 144 + 900 (circa ½ oră). De aici continuăm la dreapta pe şoseaua spre Pîrîul Rece — Rîşnov care trece Prahova şi intră în lungul văii Rîşnoavei1. Înainte de a ajunge la Monumentul Eroilor (pe dreapta) părăsim şi aceasta şosea şi prindem drumul carosabil la stînga, perpendicular pe şosea. Acesta traversează imediat pe pod V. Rîşnoavei (1 005 m) şi continuă apoi în lungul văii Leuca2 prin poieni cu zăvoaie de anin, apoi prin pădurea de brad şi fag3. După circa ½ oră din şoseaua Rîşnoavei trecem de confluenţa cu V. Stînei Mici ce vine din stînga (1 065 m) şi apoi în urcuş uşor pe firul văii ajungem la confluenţa văii Leuca cu V. Iadului (1 085 m). De aici continuăm înainte pe poteca ce urmăreşte talvegul văii Iadului, lăsăm în dreapta un pîrîu afluent al văii şi urcam foarte uşor pe firul apei. Curînd, poteca se angajează pe coasta din stînga, la început, în urcuş uşor de-a coasta, apoi pieptiş şi iarăşi de-a coasta, spre vest, prin făget şi după circa 40 min. de la V. Leucei ne conduce în poiana din Şeaua Clăbucetul Baiului lîngă cabana Vînatorilor de Munte (1 355 m). Către stînga se desprinde coama lungă şi împădurită a Clăbucetului Baiului. Urmăm spre dreapta prin poiană drumul de-a coasta pe lîngă împrejmuirea cabanei, pe la poalele vîrfului „La Cleşte" (1 462 m)4, lăsăm în dreapta Monumentul Eroilor5 şi curînd ieşim pe coamă în Şeaua Baiului, în dreptul porţii incintei cabanei Vînătorilor de Munte. De aici părăsim drumul carosabil care se continuă spre Predeal prin Forbanu6 şi ne îndreptăm spre VSV în coborîş uşor prin poiană către mijlocul şeii, unde întîlnim curînd răscrucea de drumuri „Şeaua Baiului" (stîlp indicator, 1 365 m). La stînga (spre SSE) spre cab. Gura Dihamului şi Buşteni (marcaj triunghi albastru); la dreapta, spre cab. Dihamu (acelaşi marcaj). Traseul nostru urmează ½ la stînga, spre S, drumul marcat cu cruce albastră. Acesta se îndreaptă imediat către SV, urcă de-a coasta prin poiană pe flancul estic al Dihamului şi curînd intră în pădure. După circa 15 min. de la răscruce ieşim în rarişti de molid, apoi în pajiştile de pe Piciorul Dihamului, de unde se deschide perspectiva asupra abruptului răsăritean al Bucegilor (de la stînga spre dreapta: Caraimanul cu Crucea Eroilor, abruptul Coştilei, Creasta Morarului cu Colţii Morarului, Bucşoiu). Drumul continuă de-a coasta printr-un molidiş des, apoi prin cîteva poieniţe, conducîndu-ne iarăşi „la gol", în păşunile întinse de sub Vf. Baiului (1 581 m), unde curînd întîlnim în unghi drept poteca (marcată tot cu cruce albastră) ce vine din dreapta dinspre cabana Dihamu. Urmăm această potecă spre stînga în coboriş şi imediat ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (1 455 m).
Legături de la cab. Poiana Izvoarelor spre: cab. Gura Dihamului şi Buşteni (61); Buşteni prin Poiana Coştilei (62); cab. Vf. Omu prin Bucşoiu (58); cab. Mălăeşti (58 A); cab. Dihamu (59).

12A PREDEAL — V. IADULUI — ŞEAUA BAIULUI — CAB. DIHAMU Marcaj: triunghi roşu. Timp: 2½ - 3 ore. Diferenţă de nivel: + 285 m (coboară 30 m; urcă 365 m; coboară 50 m). Vezi traseul 12 pînă în Şeaua Baiului (1 370 m), în dreptul porţii incintei cabanei Vînătorilor
1 2

Nume de origina slavă care înseamnă V. Morii. Numele vine de la forma văii, de o perfectă asemănare cu leuca (sau lioca) carului. 3 pe malurile văii, pînă mai sus de V. Stînei Mici, sînt remarcabile pîlcurile mari de brustan (Telekia speciosa), plantă viguroasă, cu frunze late şi capitule mari de flori galbene, obişnuită în lungul pîraielor de munte. 4 Aici a fost odinioară o tîrla de oi, de la care a rămas multă vreme un „cleşte", adica un trunchi de molid îngropat în pămînt, cu cîteva ramuri tăiate scurt, între care ciobanii înţepenesc un bolovan de sare pentru oi. 5 Pe aceste locuri s-au dus lupte crîncene în timpul primului război mondial. 6 De la cuvîntul german Forderbahn = cale ferată de exploatare. Această cale ferată îngustă exista odinioară pe V. Beuca, urcînd pe acest munte pînă aproape de culme.

de Munte (pag. 83, finele aliniatului 7). De aici continuăm pe drumul carosabil care imediat debuşează în unghi ascuţit în alt drum, de asemenea carosabil, înainte, spre Predeal prin Forbanu. Traseul nostru urmează drumul spre stînga, de-a coasta prin poiană, apoi prin rariştile de molid de pe versantul de NE al Dihamului. În dreapta jos se deschide V. Beuca, dincolo de care se ridică culmea muntelui Forbanu. Curînd apar cabana Dihamu şi în spatele acesteia Vf. Măgura Cenuşie (1 363 m). Drumul continuă pe curba de nivel, şi apoi în urcuş foarte uşor iese în pajiştile largi de pe coama ce desparte V. Beuca de V. Glăjăriei, de unde ne apare dintr-o dată spre V. măreaţa perspectivă asupra muntelui Bucşoiu. La stînga se desparte drumul carosabil spre cab. Poiana Izvoarelor şi apoi imediat întîlnim poteca (marcată cu punct roşu) ce vine din stînga, dinspre Şeaua Căpăţînii Porcului şi Poiana Izvoarelor (stîlp indicator, 1 365 m). După un coborîş uşor spre NNV pe şeaua Măgurii Cenuşii, în cîteva minute ajungem la cabana Dihamu (1 320 m).
Legături de la cab. Dihamu, spre: Rîşnov (33); Predeal prin V. Rîşnoavei (34); cab. Poiana Izvoarelor (37); Buşteni prin Poiana Coştilei (31); Vf. Omu prin Bucşoiu (32); cab. Mălăeşti (32 A).

13. PREDEAL — V. RÎŞNOAVEI — CAB. DIHAMU Marcaj: punct roşu începînd din şoseaua Predeal-Rîşnov. Timp: 3—3½ ore. Diferenţă de nivel: + 285 m. De la gara Predeal (1 035 m) urmăm spre S şoseaua naţională pînă în dreptul Km 144 + 900 (circa ½ oră). De aici continuăm la dreapta pe şoseaua spre Pîrîul Rece — Rîşnov care trece Prahova şi intră în lungul văii Rîşnoavei, pînă la Km 4 + 300 (distanţă din şoseaua naţională Braşov — Bucureşti),
Variantă: In acest punct se poate ajunge şi pe poteca marcată cu bandă albastră care pornind din Predeal, traversează pădurea de sub Gîlma şi intră în şoseaua de pe V. Rîşnoavei, mai jos, în dreptul Km 2 + 400.

Din acest punct părăsim şoseaua şi prindem spre stînga drumul carosabil care se îndreaptă dea coasta prin pădure, cu 2 marcaje (punct roşu şi bandă albastră). După circa 800 m parcurşi pe acest drum ajungem într-o poiană, pe coama ce desparte bazinul văii Rîşnoavei (spre E) de cel al văii Ghimbavului (spre V), la o ramificaţie de drumuri (1 115 m).
Din acest punct se observa: spre SV, Bucşoiu, spre VSV, Ţigăneşti; spre V, Velicanu, spre NV, Piatra Arsă.

Înainte, în urcuş pe Culmea Forbanului spre Şeaua Baiului şi cab. Poiana Izvoarelor (drum accesibil cu mijloace auto, marcaj bandă albastră). Traseul nostru continuă ½ la dreapta, spre S, pe o potecă forestieră largă (marcaj punct roşu) care se îndreaptă de-a coasta prin plantaţie şi curînd urcă pe o coamă secundară.
De aici se observă: în faţă, în primul plan peste vale, vîrful împădurit Magura Cenuşie (1 363 m) şi la poalele acestuia, Poiana Frăsinetului; în fund, la dreapta Măgurii Cenuşii, Vf. Bucşoiu (2 492 m), iar în stînga, Colţii Morarului.

Drumul continuă să urce uşor, traversează un pîrîu, coboără puţin pînă în firul văii Beuca, şi urcă apoi o mică porţiune în lungul acestei văi. După circa 25 min. de la ramificaţia drumurilor (în dreptul unui stîlp indicator) părăsim drumul forestier, traversăm firul văii (1 130 m) şi prindem poteca în urcuş printr-o serpentină scurtă pe malul opus, prin pădure şi care ne conduce curînd în Poiana Frăsinetului. Dupa intrarea în poiană părăsim drumul continuînd spre stînga în sus prin pajişte, către vest (atenţie la stîlpii de marcaj!), pînă atingem alt drum pe care îl urmăm la stînga către sud. Urcăm uşor de-a coasta în lungul poienii întinse la poalele vîrfului Măgura Cenuşie avînd în faţă culmea împădurită a Dihamului iar în stînga, dincolo de vale, coama muntelui Forbanu. Între Forbanu şi Dihamu se observă pe culme adîncitura largă, semicirculara, ce formează Şeaua Baiului. Continuînd urcuşul pe la poalele pădurii, după circa 30 min. din V. Beuca ajungem în coama Măgurii Cenuşii (pe cumpăna apelor dintre V. Leuca şi V. Glăjăriei), la cabana Dihamu (1 320 m).
Legături de la cab. Dihamu spre: cab. Vf. Omu prin Bucşoiu (32); cab. Mălăeşti (32 A); Rîşnov (33); Predeal prin V. Rîşnoavei (34); Predeal prin V. Iadului (35); cab. Gura Dihamului şi Buşteni (36); cab. Poiana Izvoarelor (37); Buşteni prin Poiana Coştilei (31).

14. RÎŞNOV — CAB. MĂLĂEŞTI Marcaj: bandă albastră. Timp: 4½—5½ ore. Diferenţă de nivel: + 1 045 m. De la Rîşnov (675 m în piaţă) urmăm şoseaua spre sud în lungul văii Ghimbavului (sau Rîul Mare), mai întîi printre culturi agricole, apoi prin fîneţe bogate şi pe lîngă zăvoaiele de anin şi salcie

luînd şi case împreună cu locatarii lor . poteca prin pădure.. cab. DIHAMULUI Marcaj: bandă albastră pînă la Ramificaţie. adîncit aici mult în masa de bolovănişuri ce formează morena frontală a văii. după retragerea apelor. Trecem printr-o poiană şi la reintrarea în pădure către stînga. Glăjăriei. Ghimbavului. deasupra unui piept scurt. traversăm pe pod V. formînd împreună V. cu pîlcuri curate de molid) şi după circa 15—20 min. Glăjăriei (stînga)1. Glăjăriei şi V. Legături de la cab. Căpăţîna Porcului (1 597 m). a smuls şi cărat blocuri de stîncă. După a doua traversare a văii (995 m) la confluenţa unui pîrîu ce vine din stînga. De aici continuăm spre SE. După 40—45 min. După circa 1 oră de la uzină ajungem lîngă un izvor puternic. la cabana Mălăeşti (1 720 m). la distanţă mică. apoi cruce albastră. coboară 120 m. Timp: 4—5 ore. la cab. Izvorul Mălăeştilor ce ţîşneşte în dreapta de sub o coamă împădurită (1 075 m). Spre dreapta. Bran prin V. De aici se deschide perspectiva asupra porţiunii alpine a văii Mălăeşti şi crestei Padina Crucii. întîlnim drumul carosabil din lungul văii Glăjăriei pe care continuăm în jos şi apoi (după 5 min. au fost chiar urşi şi lupi aduşi de ape. şaua adîncă dintre acesta şi Bucşoiu (Şeaua Căpăţînii Porcului). despre care registrul bisericii evanghelice din Rîşnov relatează următoarele: „In noaptea următoare zilei de Sf. de la V. Dihamu spre: Predea1 prîn V. năpustindu-se ca o mînie cerească. urcă 330 m). Urmează încă o treaptă a văii deasupra căreia se întinde o altă poiană largă (1 570 m) în care odinioară se afla vechea cabană Mălăeşti. poalele împădurite ale vîrfului Runcu (1 285 m) şoseaua ne conduce după 12 km (2—2½ ore) la uzina electrică veche a Rîşnovului. mari cît un cuptor şi arbori din cei mai groşi. Gura Dihamului 1 2 Văile Ţigăneşti şi Mălăeşti confluează în această zonă. Diferenţa de nivel: + 645 m (urcă 435 m. nu departe de confluenţa văii Ghimbavului cu V. din marginea poienii) traversăm firul văii (atenţie la marcaj) în punctul de confluenţă cu Vîlcelul Dihamului ce vine de pe malul opus (990 m). De partea cealaltă a văii se ridică muchia Padina Crucii cu stîncării împodobite cu pîlcuri de larice. apropiindune apoi mult de V. Iadului (35). ajungem în Poiana Glăjăriei. La capătul de sus al platformei. De aici urmăm către sud în urcuş uşor drumul carosabil prin pădure (fag. cu caracter de catastrofă climatică. marcaj cruce albastră. Ţigăneşti (880 m). RÎŞNOV — V. Ţigăneşti — Clincea (39). ieşim în pragul unei poieni pe flancul vestic al Bucşoiului. Mălăeşti. de la ramificaţie înclinarea se micşorează dintr-o dată (1 360 m). Ramificaţie: înainte. spre cab. Din marginea poienii ne îndreptăm către ENE. cu furie şi urlet peste Rîşnov şi Cristian. trece pe malul stîng al acesteia din urmă şi continuă în lungul văii. urcăm pieptiş o mică porţiune pe malul opus. s-au găsit morţi. brad şi molid. lui Dobre (stînga). produsă la 29 iulie 1779. ce se găseau pe munte şi care apoi. Omu (38). traversăm firul văii Mălăeşti. din fundul văii ieşim pe coama largă şi înierbată de sub Măgura Cenusie. cab." . Dihamu. împreună cu apa Ghimbavului. poteca ne conduce la limita pădurii. Poteca urcă uşor în lungul unei platforme situate între abruptul împădurit (molid şi larice) al Bucşoiului şi firul văii Mălăeşti (dreapta). Vezi traseul l4 pînă la punctul Ramificaţie (1 110 m). împreună cu oile lor. Această inundaţie a acoperit cu nisip şi pietre multe pajişti şi ogoare. la poalele pădurii (815 m). avînd în faţă larga perspectivă asupra versantului nordic al Bucegilor. Mălăeşti şi pîrîul din stînga. În dreapta sus se observă muntele Velicanu şi muntele Ţigăneşti. La marginea de şus a poienii urcînd o ultimă ruptură de pantă împădurită cu molidiş des şi traversînd firul stîncos al văii. drumul încalecă coama dintre V. Strecurîndu-se printre numeroşii bolovani acoperiţi cu muşchi ce acoperă solul pădurii2. Legături de la cab. După circa 10 min. Traseul nostru continuă la dreapta pe coamă. Vf. pe plaiul larg dintre văile Glăjăriei şi Mălăeşti şi după 30—40 min. prin plantaţia tînăra de molid. GLĂJĂRIEI — CAB. Buşteni (41).. cab. Dihamu (1 320 m). De aici poteca se orientează brusc la stînga ieşind repede în Poiana Mălăeşti-Izvor pe care o traversează în lung şi la capatul căreia ne conduce pe o coamă scundă la o ramificaţie de drumuri (1 110 m). risipiţi pe cîmp. Predeal prin V. apoi urmăm în urcuş uşor coama clintre V. 15. la baza abruptului. în marginea căldarii inferioare a vaii. Ghimbavului un nemaipomenit de groaznic potop revărsat mai ales de pe această latură a munţilor Bucegi şi care a îngropat sub viituri de pietre şi nisip pe ciobanii. Aceste blocuri sînt provenite din morena frontală a văii Mălăeşti şi rostogolite pînă aici de apele torenţilor dezlănţuiţi odinioară cu prilejul unei ruperi de nori în Bucegi. Mălăeşti spre: cab. Marta s-a produs în V. Ţigăneşti (la 925 m alt. Din acest punct coborim repede prin plantaţia tînără de partea cealaltă a coamei şi în circa 5 min. cu V. Dihamu (41 A).din lungul văii. traversăm imediat Vîlcelul lui Timen şi începem urcuşul pieptiş spre E. Ocolind pe la V şi SV. Rîşnoavei (34). precum şi abruptul Bucşoiului.) părăsim drumul carosabil care se continuă în lungul văii Glăjăriei şi prindem spre dreapta. traversînd poiana în coborîş. Poiana Izvoarelor (41). Urmează un urcuş pieptiş prin plantaţia tînără. la obîrşia văii se observă vîrful ascuţit şi împădurit.

Poteca urmează prin molidişul des de-a lungul muchiei şerpuind pe ambele flancuri ale acesteia şi după încă 15 min. Vf. avînd înainte panorama versantului transilvănean al Bucegilor (de la stînga spre dreapta: Velicanu. jos de partea cealaltă a crestei. în continuare Culmea Ţigăneştilor. Velicanu şi ½ la dreapta Colţii Clincei. la extremitatea de sus a unei poieni aşternute în lungul muchiei. urmăm cărarea în urcuş de-a coasta. (atenţie la marcaj!) şi nu hăţaşele de oi mai evidente care tentează a continua orizontal. Din acest punct continuăm spre dreapta în urcuş uşor pe creastă şi după 2—3 min. Pănicerului cu malul opus acoperit de tufărişuri de ienupăr. cab. Padina Crucii (rotunjit. 16. De aici trecem pe flancul sudic. Drumul se îndreaptă aici brusc către stînga. spre N. Oprişului (dreapta). Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. coboară uşor în al 2-lea vîlcel. Timp: 5½—6½ ore. Traversăm o serie de şiştoace cu bolovănişuri. Diferenţă de nivel: + 1680 m (urcă 1 540 m. marginea platoului vîrfului Scara. Omu prin Bucşoiu (32). traversăm un pîlc de molidiş şi curînd. Ţigăneşti (2019 m). Gaura. Ţigăneşti. Mălăeşti) cu flancul dinspre noi acoperit cu întinse tufărişuri de smirdar şi în ultimul plan. printre tufele de ienupăr dintre care se ridică ultimii molizi piperniciţi. după un coborîş uşor ne conduce curînd într-o poieniţă la obîrşia unui pîrîiaş. Buşteni prin Poiana Coştilei (31). printre tufărişuri de smirdar ajungem în Culmea Ţigăneştilor.şi Buşleni (36). Vf. într-o mică şea (1 895 m). atingînd o muchie.. apoi lăsînd în stînga un ţanc stîncos. Urlătoarea Clincei. Clincea. spre S. Ocolind pe flancul nordic un alt ţanc revenim pe creasta străjuită de turnuleţe de stînci (punctul „La Stînci"). spre SSV. în fund Piatra Mare. din Poiana Zănoaga ajungem în Poiana Clincei (1 640 m). La dreapta spre Vf. ieşind din nou în culmea Clincea. După 8—10 min de urcuş foarte uşor. trecînd de-a coasta pe pajiştile largi şi înierbate de pe faţa de S şi SV a culmei Clincea. într-o şea largă pe coama ce desparte V. Mălăeşti (32 A). ne conduce într-o şea largă pe muchie (1 040 m) de unde se observă ½ la dreapta culmea împădurită Zănoaga şi dincolo de aceasta măgura Gogu Noaghiei. spre NNE. Poteca urmează curba de nivel şi curînd traversează un vîlcel cu bolovăniş din obîrşiile văii Urlătoarea Clincei. Observăm aici deasupra spre stînga M t. traversează un pîrîu (V. V. curţi ţărăneşti. părăsim definitiv creasta. De aici urcăm spre dreapta în lungul muchiei prin pădure şi după circa 10 min. V. Gaura. creasta Padina Crucii (care separă V. apare un turn stîncos solitar (Turnul Clincei). părăsim această coamă urmînd drumul spre stînga de-a coasta care. . Postăvaru: spre NE. urcă 190 m). Omu prin Ciubotea sau V. la baza unui ţanc stîncos (1 765 m). OMU Marcaj: banda roşie. în urcuş pe un drum de care printre case răzleţe. Lăsăm cele 2 drumuri ce pornesc respectiv ½ la dreapta şi ½ la stînga şi continuăm înainte pe muchie. coboară 100 m. ne conduce la limita superioară a pădurii într-o şea a crestei. Traseul porneşte din şoseaua naţională Braşov—Cîmpulung. În stînga jos. După un urcuş pronunţat prin plantaţia de molid ieşim pe muchia Clincea pe care continuăm prin rarişti de molid şi poieniţe şi după circa 25 min. Urmăm această şosea spre SE prin sat şi după circa ½ oră ajungem la ramificaţia de drumuri din punctul Podul Oprişului în dreptul km 2 al şoselei şi la circa 4 minute de mers din dreptul bisericii (825 m). Traseul nostru continuă spre stînga. De aici. VF. din punctul de ramificaţie a şoselei comunale spre satul Bran-Poarta. după o serpentină scurtă a potecii ieşim iar în creastă. spre ENE. Vf. ajungem în altă şea. Trecînd apoi pe versantul vestic al muntelui Ţigăneşti urcă de-a coasta printre pîlcuri de ienupăr şi smirdar. urcăm pe sub creasta cu ţancuri stîncoase. Trecem printr-o mică strungă stîncoasă (1 870 m) şi înapoi. Drumul se angajează pe Muchia Orbului şi curînd. într-o mică şea (2 175 m). jos în dreapta. în fund. Seacă) şi apoi. în dreapta. Vf. Din acest punct părăsim drumul care continuă înainte de-a coasta şi urcînd din şea către ESE prindem imediat poteca în urcuş de-a coasta către stînga. continuînd aproape orizontal printr-o plantaţie de molid. din calcare albe). livezi şi fîneţe. străbate printr-o mică şea stîncoasă. la o ramificaţie de drumuri (2 195 m). Urmăm în lungul coamei şi apoi printr-un ocol către dreapta de-a coasta pe deasupra văii Oprişului şi curînd ajungem în Poiana Zănoagei. spre SSE. ajungem în altă poieniţă (1 205 m) de unde drumul continuă în urcuş prin pădurea de pe flancul estic al muchiei şi ne conduce în Poiana Pănicerului (1 385 m) situată pe un prag larg al coamei care desparte V. Oprişului de V. cab. Continuăm în lungul crestei încă circa 10 min. De aici se observă: spre E. urcînd pieptiş o mică porţiune iese într-o poiana situată pe Muchia Buricii (1 130 m). Ţigăneşti -V. Bucura. Pănicerului (stînga) de V. Ţigăneşti. trecem pe sub o zonă de stîncării şi apoi. V. Bucşoiu: spre SE. după care urcă mai pronunţat. Guţanu). dincolo de vale. cab. BRAN — CLINCEA — CAB. dupa ce am lăsat în urmă ultima casă din Bran-Poarta. Urlătoarea Clincei (1 410 m). continuînd apoi în urcuş de-a coasta pe flancul sudic pe care curînd. Poiana Izvoarelor (37).

ale căror covoare sînt întrerupte de eroziuni produse de vînt. spre NE. Poteca iese repede din horn pe muchie. 92. spre SSV. la 85—90 paşi distanţă. De aici se observă: spre N. jos. ajungem în Curmătura Hornurilor la obîrşia Hornului Mare al Mălăeştilor. între N şi NNE ridicătura izolată. . 72. Lancia (2275 m). ne conduce pe Vf. unde întîlnim venind din dreapta drumul (marcat cu cruce roşie) de la Bran prin V. indicînd astfel direcţia vînturilor dominante. Din acest punct. Vf. comuna Bran şi în fund comuna Zărneşti. Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (68 B). Mălăeşti (67). obişnuit de formă semilunară. jos. De aici urcăm înainte spre S. culmea Strungele Mari şi Şeaua Strunga şi puţin mai la stînga. Omu (2 507 m). cab. Vf. spre VSV. coboară 475 m). Omu la pag. într-un plan mai apropiat. spre SSE. Peştera prin V. în fund. în fund. Gaura (2315 m). 1 Vegetaţia pitică alpină. spre NNV. circa 1 oră. Legături de la cab. Zănoaga (1789 m). la cabana Vf. Buşteni prin Bucşoiu (68). de unde apare spre ESE Vf. la poalele dealurilor împădurite. Obîrşia şi mai la dreapta în primul plan peste vale. coboară apoi pe muchie (de unde în dreapta jos se deschide căldarea superioară a văii Ciubotea) şi ocolind pe la bază Turnul Ţigăneştilor. BRAN — CLINCEA — V. spre SV. spre ENE pe creastă. Din acest punct poteca se îndreaptă brusc la stînga spre SSE. şi după circa 10 min. Pasul Timişului. apoi din nou printre pîlcurile de smirdar de pe versantul văii Ţigăneşti şi după circa 15 min. deasupra văii Ciubotea şi de aici. 2 250 m). între N şi NNE. pe flancul estic al crestei. spre E. Omu spre: Crucea Eroilor — cab. unde întîlnim curînd drumul ce vine din stînga din V. Urcuşul încetează curînd în marginea platoului vîrfului Scara. Măgura Codlei. Omu. cu deschiderea către NV. Mălăeşti prin Bucşoiu-Brîna Caprelor (68). Găvanele (din calcare. Padina Crucii). cab. la 400 m diferenţă de nivel sub noi. Continuăm în urcuş foarte uşor spre SSE pe flancul vestic al culmii Ţigăneşti la mică distanţă sub linia de creastă şi după încă circa 210 paşi întîlnim drumul ce vine din dreapta dinspre Bran prin Ciubotea (stîlp indicator 2415 m). După un urcuş repede prin cîteva serpentine scurte pe această coastă trecem pe o brînă pe la baza unui turn din calcare (Căciula lui Ţepeş) şi apoi intrăm în hornul „La Scara" care coboară vertiginos sub noi pînă în fundul văii Ţigăneşti. satul Sohodol şi mai departe Tohanul Nou în cîmpie şi Tohanul Vechi la poalele dealurilor din fund. O largă perspectivă se deschide asupra Pasului Bran şi Cîmpia Bîrsei: spre NV. deasupra căreia spre stînga se ridică masivul Piatra Craiului. vîrful secundar al Bătrînei (2 164 m). Gaura cu Vf. Cerbului (69). iese pe o coastă înierbata şi puternic înclinată. Babele (71). Colţii Obîrşiei (2488 m). Vf. Caraiman (70). Vf. cab. Mălăeşti (2 385 m). de la ramificaţie revenim pe culme într-o şea (stîlp de marcaj. Mălăeşti prin V. Doamnele (2 401 m). 2 390 m). un urcuş uşor şi continuu de 15 min. Bucşoiu. Ţigăneşti — Padina Crucii. la pag. Mt. poteca urmînd culmea Scara începe să coboare pe sub creastă şi curînd ne conduce într-o şea la obîrşia Hornului Mare al Ţigăneştilor (2 385 m) prin care jos. spre ESE. în fund. spre S. Bucura şi mai îa dreapta. De aici. azalea de munte (Loiseleuria procumbens) şi un soi de afine (Vaccinium uliginosum). Continuăm coborîşul uşor pe flancul sudic al crestei care aici culmina cu 2 blocuri de calcare albe (cel dinspre est. în fund. Dihamu prin Bucşoiu (63 A). Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. cab. Urcăm uşor pe flancul sudic şi ieşim din nou pe creastă. nu departe de punctul de desprindere a acesteia din platoul vîrfului Scara (stîlp de marcaj. 16 A. Vf. După 100 de paşi mai departe trecem pe la obîrşia Hornului Mic prin care se zăreşte în vale cabana Mălăeşti. Omu. Scara (2421 m). spre N. printr-un urcuş pieptiş şi scurt ne conduce din nou în culmea Ţigăneşti. Vezi turul de orizont de pe Vf. Diferenţă de nivel: + 895 m (urcă 1 370 m. Vf. Padina Crucii (bloc de calcare albe) şi în prelungire. ŢIGĂNEŞTI — CAB. cab. comuna Rîşnov. 2472 m). Mt. cab. Obîrşiei (72). spre cab. Bran prin Ciubotea (75). Leaota. spre SE. poteca trece mai întîi printr-o şea stîncoasă.Ramificaţie: La stînga în coborîş. rotunjit şi cu jnepenişuri. marcaj bandă galbenă (vezi traseul 16 A). apoi bandă galbenă. se zăreşte fundul văii Ţigăneşti. MĂLĂEŞTI Marcaj: bandă roşie pînă în punctul Ramificaţie. cab. între Postavaru (stînga) şi Piatra Mare (dreapta). Bran prin V. Padina (şi Peştera) prin Colţii Ţapului — Şeaua Strunga (73). Culmea Ţigăneşti. Timp: 5—5½ ore. Gaura (74). Omu. Vezi traseul 16 pînă în punctul Ramificaţie (2 195 m). spre SSV. Intrînd în zona frămîntată a Colţilor Ţigăneştilor. deasupra căldării superioare a văii Mălăeşti. specifică crestelor puternic vîntuite este formată aici îndeosebi din 2 specii de arbuşti pitici. Vf. ieşim pe creastă prin pajiştea scundă cu bolovăniş1. culmea Guţanului cu stîncării de calcare şi jnepenişuri. Mălăeşti prin V. urcînd uşor şi dupa circa 50 paşi apare în dreapta coama lată a culmei Scara ce formează Podul Spintecăturilor. Vf. Buşteni prin V.

ajungînd într-un punct (2 045 m) în care traseul se orientează brusc către dreapta şi înapoi spre vest (atenţie la marcaj!). Trecînd printr-o zonă de stîncării (Pietrele Scrise) poteca urcă pronunţat prin pădure şi după 45—50 min. muntele Gaura. spre SSE. la început în pantă pronunţata. culmea împădurită Zănoaga: spre NE. După circa 15 min. trece peste creastă şi apoi coboară repede printre stîncării şi jnepenişuri în V. pe lîngă marginea pădurii. Urlătoarea Clincii şi în fund muntele Ţigăneşti. Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (41). Timp: 6—7 ore. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. Legături de la cab. Vf. V. Ciubotei sau Căţunul Ciubotei). de mers din dreptul bisericii (825 m). cab. Trecem pe sub o zonă de stîncării cu jnepeni şi după circa ½ oră din poiană. apoi mai uşor de-a coasta pe faţa dinspre V. firul văii glaciare Urlătoarea Mică ce cade în dreapta este acoperit cu imensele bolovănişuri ale morenei frontale a văii din care ţîşneşte un izvor puternic (Urlătoarea).1 680 m (urcă 1 590 m. deasupra obîrşiilor văii se ridică culmea fierăstruită de ţancuri stîncoase (Colţii Ţigăneştilor) şi străjuită de silueta simetrică a Turnului Ţigăneştilor. de la Casa de Vînătoare ne conduce în Poiana Ciubotei de Sus. Drumul iese curînd din sat şi continuă prin izlazuri apoi intră în pădure urmînd firul văii Poarta. Astfel. într-o mică şea. de la intrarea în căldare ne apropiem mult de peretele din fund. din punctul de ramificaţie a şoselei comunale spre satul Bran-Poarta. ieşim în Poiana Ciubotei la Casa de Vînătoare (1 195 m). OMU Marcaj: triunghi galben. urcă 190 m). piciorul muntelui Clincea. spre E.de asemenea de-a coasta pe versantul vestic al Padinii Crucii. Poteca se aşterne pe fundul căldării urcînd de-a coasta prin pajişti cu bolovănişuri şi pîlcuri de urzici pe malul drept al văii (stînga cum urcăm). de la ramificaţie traversăm V. Diferenţă de nivel: -+. Urlătoarea Clincei ce vine din stînga. Omu prin Brîna Caprelor-Bucşoiu (38). pe coama largă dintre văile Urlătoarea Clincei şi Urlătoarea Mică. se angajează în urcuş pieptiş pe coasta cu bolovăniş ce formează treapta dintre căldarea mijlocie şi superioară şi ne conduce pe pragul acestei din urmă căldări. Dihamu prin Bucşoiu (41 A). De aici continuăm în urcuş încă circa 120 paşi şi apoi părăsim drumul în lungul văii. spre Vf.De aici urmăm ½ la stînga poteca în coboriş uşor de-a coasta pe flancul dinspre V. Traseul porneşte din şoseaua naţională Braşov-Cîmpulung. prin pădure şi după 20—25 min. Urcăm direct prin poiană şi la extremitatea de sud a acesteia (1 260 m) prindem poteca în urcuş prin molidiş. Omu prin V. 17. spre VSV. În fund. Rîşnov (40). în dreptul km 2 al şoselei şi la circa 4 min. Din fundul văii (2 050 m) drumul se angajează . Din mijlocul poienii se observă: spre N. Buşteni prin Bucşoiu (41). Continuăm în urcuş uşor pe platforma căldării ţinînd aproape de marginea din dreapta şi după 12—15 min. traversează apoi firul văii. în pereţii ce închid căldarea se observă un imens bloc de calcare prins în masa conglomeratelor. trece printr-o poiană largă (965 m) şi apoi printre rarişti de pădure ne conduce după 45—50 min. cab. se ridică Peretele Ciubotei şi Colţii Ciubotei. muntele Scara şi dedesubt coama Zănoaga. prinzînd ½ la stînga poteca în urcuş pieptiş în pădure. înainte se ridică impunătoare măgura împădurită Gogu. 995 m). în Căţunul Ciubotei (1 965 m). Mălăeşti-Culmea Scara (38). de la Podul Oprişului într-o a doua poiană la o ramificaţie de drumuri (stîlp indicator. Înainte prin poiană. Mălăeşti spre: cab. Ţigăneşti al coamei. La stînga spre Vf. poteca ne conduce la limita superioară a pădurii. în punctul de confluenţă a acesteia cu V. lîngă o tîrla de oi (1 640 m). Noaghiei (1 648 m) despărţită de stîncăriile abruptului Gaurei printr-o şea largă. dincolo de care se zăreşte abruptul Guţanului. Peisajul e dominat aici de silueta culmilor versantului transilvănean al Bucegilor. printre case şi fîneţe. masivul Piatra Craiului. Traseul continuă spre dreapta în lungul văii Poarta pe druniul carosabil. în fund. Gogu Noaghiei. VF. peste vale. De la circa 1 360 m altitudine în sus. cab. coboară l00 m. Urlătoarea Mică şi iarăşi pieptiş pe aceasta faţă. BRAN — CIUBOTEA — CAB. situată în căldarea inferioară a văii Urlătoarea Mică (care de aici în sus ia numele de V. Colţii Ciubotei. Urmăm această şosea spre SE prin sat şi după circa ½ oră ajungem la ramificaţia de drumuri din punctul Podul Oprişului. Omu prin V. printre covoare de smirdar (Rhododendron kotscbyi). apoi pieptiş pe o mică . Vf. la cabana Mălăeşti (1 720 m). de la stînga la dreapta: Velicanu şi în prelungirea acestuia culmea muntelui Ţigăneşti. Dincolo de vale. Traseul nostru urmează drumul carosabil la stînga în lungul apei. spre SE. Mălăeşti. Poarta (1 080 m). Omu prin Clincea (marcaj bandă roşie). apoi muntele Gaura. spre VNV. Gaura (marcaj cruce roşie). în marginea de jos a căldării mijlocii a văii (1 775 m). din acest punct poteca urmează flancul căldării în urcuş uşor de-a coasta. în dreapta. De aici continuăm urcuşul pieptiş pe poiana de pe flancul Piciorului Ciubotei (stînga văii cum urcăm). Înainte.

2415 m). Cerbului (69). spre S. Culmea Guţanului cu stîncării de calcare şi jnepenişuri. din punctul de ramificaţie a şoselei comunale spre satul Bran-Poarta. Vf. Legături de la cab. După l00 paşi mai departe trecem pe la obîrşia Hornului Mic prin care se zăreşte în vale cabana Mălăeşti. spre SE. dincolo de care se zăreşte abruptul Guţanului. Timp: 6—7 ore. ne conduce pe Vf. Mălăeşti prin V. cab. înainte se ridică impunătoare măgura împădurită Gogu Noaghiei (1 648 m) despărţită de stîncăriile abruptului Gaurei printr-o şea largă. Diferenţă de nivel: +1680 m din Bran-Poarta (urcă 800 m. Traseul porneşte din şoseaua naţională Braşov-Cîmpulung. Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (68 B). De aici se observă: spre N. muntele Scara şi dedesubt. lăsînd în dreapta V. Colţii Obîrşiei (2488 m). cab. Continuăm în urcuş foarte uşor de-a coasta spre ESE prin pajiştea scundă şi după circa 10 min. Obîrşiei (72). Impotriva lor s-a pornit apoi urmărire şi cei care au scăpat s-au aşezat în satele din trecătoarea Branului. Vf. Continuam coborîşul uşor pe flancul sudic al crestei care aici culmina cu 2 blocuri de calcare albe (cel dinspre est. ajungem în Curmătura Hornurilor la obîrşia Hornului Mare al Mălăeştilor. spre SSE. avînd în dreapta adînca depresiune a văii Gaura. OMU Marcaj: cruce roşie. pe creastă. largă coastă cu tufărişuri întinse de smirdar (Rhododendron kotschyi). la cabana Vf. V). GAURA — CAB VF. iar înapoi jos. Lancia (2 275 m). Omu. în fund. Vf. Bucura şi mai la dreapta. Vf. în fund. tocmai în Plaiul Peleşului la măsurătoarea munţilor mei . Babele (71). Mălăeşti (67). Padina Crucii) şi după circa 10 min. unde curînd întîlnim drumul ce vine din stînga din V. un urcuş uşor şi continuu de circa 15 min. unde se refugiaseră în timpul răzmeriţei. coboară 85 m. spre ENE. de la stînga la dreapta: Velicanu şi în prelungirea acestuia culmea muntelui Ţigăneşti. apoi muntele Gaura. în dreptul unui stîlp de marcaj (2 120 m). Colţii Ciubotei. Din acest punct urcăm direct în lungul muchiei spre SE. Peisajul e dominat aici de silueta culmilor versantului transilvănean al Bucegilor. urmaşii lor purtînd pînă astăzi porecla de „arvaţi". Avînd mereu în dreapta Faţa Frumoasă. Vf. peste vale în ultimul plan muntele Gaura. coama împădurită Zănoaga. De aici. Omu 1 (2 507 m). spre SV. Buşteni prin V. trece printr-o poiană largă (965 m) şi apoi printre rarişti de pădure ne conduce după 45—50 1 Arvaţii erau tîlhari proveniţi din resturile eteriştilor lui Ipsilanu şi alţi dezertori sîrbi. Din acest punct. Urcuşul încetează curînd în marginea platoului vîrfului Scara. Vornicul Androne Verescu. cab. urcă 965 m). cab. Omu prin Clincea. Vf. Omu. Bran prin V. Întîlnim venind dinspre stînga drumul de la Bran prin Clincea (stîlp indicator. Urcăm uşor pe flancul sudic şi ieşim din nou pe o creastă. apoi intră în pădure urmînd firul văii Poarta. rotunjit şi cu jnepenişuri. Bucşoiu. unde întîlnim venind din dreapta drumul (marcat cu cruce roşie) de la Bran prin V. pe o muchie. Gaura (2315 m). poteca urmînd culmea Scara începe să coboare pe sub creastă şi curînd ne conduce într-o şea la obîrşia Hornului Mare al Ţigăneştilor (2 385 m) prin care jos. Zănoaga. vîrful secundar al Bătrînei (2 164 m). în fund. Urmăm această şosea spre SE prin sat şi după circa ½ oră ajungem la ramificaţia de drumuri din punctul Podul Oprişului în dreptul km 2 al şoselei şi la circa 4 min. . spre SSV. spre ESE.. bulgari şi turci. 18.. Omu la pag. (1789 m). de mers din dreptul bisericii (825 m). 2472 m). la 85—90 paşi distanţă. la circa 400 m diferenţă de nivel se zăreşte fundul văii Ţigăneşti.porţiune de-a lungul unei şiştoace cu bolovăniş şi iarăşi de-a coasta către dreapta. Mălăeşti prin Bucşoiu-Brîna Caprelor (67). Drumul iese curînd din sat şi continuă prin islazuri. Doamnele (2 4G1 m). cab. din fundul văii. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. deasupra căldării superioare a văii Mălăeşti. Omu spre: Crucea Eroilor — cab. după 8—10 min. larg pridvor înierbat ce încinge baza pereţilor de calcare de sub Vf. ca şi pe negustori şi alţi călători. La stînga spre Vf. care pe la 1821—23 jefuiau în munţi pe boierii pribegi ce se înapoiau în ţară de la Braşov. . în însemnările lui scrie: „In acelaşi an 1821 nevoia m-a dus. cab. pe poteca denumită odinioară Drumul Arvaţilor1. 72. Padina Crucii (bloc de calcare albe) şi în prelungire. Mălăeşti (2 385 m). de unde către dreapta porneşte Brîna de Sus a Gaurei. într-un plan mai apropiat. de urcuş ieşim în Culmea Scara pe larga platformă înclinată ce formează Podul Spintecăturilor (2 380 m). BRAN — V. Steioarei. Obîrşia şi mai la dreapta în primul plan peste vale. culmea Strungele Mari şi Şeaua Strunga şi puţin mai la stînga. urmăm muchia ce mărgineşte această coastă cu abrupturile de la obîrşia văii Ciubotea şi după circa 30 min. ieşind din căldare. Bran prin Clincea (76). spre E. Vf. Scara (2 421 m). că a fost pe vreme de zaveră şi de băjenie şi chiar prin pustietăţile acelea neumblate mişunau tîlharii de arvaţi". Găvanele (din calcare. Caraiman (70). Peştera prin V.. După încă 10—15 min. de la ieşirea din căldare ajungem lîngă un mic pinten stîncos (2 320 m). Gaura (74). Cu nespusă grijă şi mare năduf am gătit treaba asta. Vezi turul de orizont de pe Vf. Padina (şi Peştera) prin Colţii Ţapului-Şeaua Strunga (73). cab. Buşteni prin Bucşoiu (68). Traseul nostru continuă spre dreapta în lungul văii Poarta pe drumul carosabil printre case şi fîneţe. Dihamu prin Bucşoiu (68 A).

în marginea căldării următoare. poteca părăseşte firul urcînd către dreapta. După circa ½ oră de la stînă revenim în firul văii pe un prag stîncos (1 700 m). 995 m). Ţigăneşti (de sub care porneşte V. Trecem prin cîteva poieniţe. Din acest punct continuăm spre SSV în coborîş repede prin molidiş. cu culmea împădurită Pîntece ce se continuă spre V şi NV. în strate relativ subţiri. În dreapta. Apropiindu-se de baza acestei trepte. de la Podul Oprişului într-o a doua poiană. Urcînd pieptiş pe malul opus (se observă conul de dejecţie al unui grohotiş mobil de calcare). Continuăm de-a coasta în urcuş pieptiş prin plantaţie. aparţinînd Dogger-ului şi Malmului inferior. timp de 20—30 min. după care drumul se îndreapta către stînga. respectiv la 2 170 m. 5 Ne. Urmăm la stînga acest drum prin pădure. la poalele unei coaste acoperită în întregime cu plantaţie tînără de molid (1 360 m)1. masa conglomeratelor de Bucegi. l 745 m şi l 600 m alt. Ciubotei) cu surpături şi rîpe adînci pe malul drept. timp de circa 20 min. Apa vîlcelului Gălbinărilor în porţiunea ei inferioară curge pe un pat stîncos exact la limita dintre aceste roci. La limita cu cretacicul inferior se dezvoltă local dolomite masive. Poarta} apoi Colţii Steioarei şi muntele Gaura. traversăm din nou vîlcelul5 apoi repede ieşim în marginea căldării a 3a a văii (1 745 m). Ultimul termen al jurasicului este reprezentat de calcare fine. Această poiană este situată în şeaua care desparte bazinul văii Poarta (spre N) de cel al văii Gaura (spre S) şi care leagă abruptul vestic al Gaurei (Gălbinările Gaurei) ridicat la E deasupra noastră. În stînga. turnurile de stîncă ce formează Colţii Ciubotei (deasupra acestora muntele Scara şi jos în vale. Gaura într-o plantaţie tînără. Lăsăm în stînga cascada Moara Dracului (prin care apa văii Gaura se aruncă în caldarea inferioară intrînd repede în curs subteran) şi urcăm la început de-a coasta înapoi spre VSV. apoi curînd brusc la stînga şi după circa 5 min. ca specii de Phyloceras. după l2—15 min. se aruncă în hornul adînc şi îngust de deasupra cascadei Moara Dracului. Sărind o primă cascadă. sec şi acoperit cu bolovănişuri. Omu prin Ciubotea. Trecem pe lîngă un şipot (1 585 m) apoi curînd printr-un molidiş bogat în ferigi şi în urcuş uşor. Intre şisturile cristaline şi baza calcarelor se mai află intercalate aici. Grohotişu). Urlătoarea Mică (sau V. Curînd apar în stînga (deasupra unei perdele de molidiş) marile grohotişuri mobile de sub pereţii înalţi ai Gălbinărilor Gaurei iar înainte se ridică prima treaptă înaltă a văii de la Moara Dracului. 3 Zona străbătută de traseul nostru ce se întinde între şeaua „La Poliţie" şi V. Valea are 4 asemenea căldări. Gaura este una dintre cele mai interesante din Bucegi. se află izvorul puternic al văii Gaura. . cu profil transversal în formă de U. prin rarişti de molid şi larice cu jnepenişuri. peste care urmează calcare silicioase în plăci. unde traversăm firul cu apă al Vîlcelului Gălbinărilor din abruptul sudic al Gaurei. urcăm pieptiş printr-un molidiş cu brad(plantaţie) apoi foarte uşor de-a coasta între plantaţie (stînga) şi pădurea naturală şi după ¾— 1 oră de la ramificare poteca ne conduce lîngă un şipot. deasupra fundamentului de şisturi cristaline (cristalinul Leaotei) se află depozitele sedimentare de calcare jurasice masive. cea mai tipică şi mai măreaţă vale glaciară din Bucegi prezintă ca şi celelalte văi de aceeaşi origine. La stînga în lungul văii. 2 Numele „La Poliţie" (adesea modificat în „Poliţe" sau „Poliţa") se trage de la fostul post de poliţie care se afla înainte de primul război mondial pe locul actualei case de vînătoare. Guţanu) sau cuprind în întregime abruptul (Mt. aproape pe curba de nivel. despărţite de pragurile formate de căldările sau „căţunurile" văii. Piciorul Ciubotei cu stîncării împădurite. Urlătoarea Clincei). De la capătul poienii poteca se angajează în urcuş în pantă pronunţată prin pădure. la o ramificaţie de drumuri (stîlp indicator. Căldarea se deschide în amfiteatru între Colţii Gaurei cu ţancuri şi turnuri de forme 1 Numeroasele izvoare de pe această coastă (ce formează flancul estic al măgurii Gogu Noaghiei şi al culmii Pîntece) sînt situate în zona de contact între şisturile cristaline (la bază) şi conglomeratele de Bucegi. cenuşii. de unde ne apare în faţă abruptul Guţanului. în stînga sub potecă..găsim aici în zona de contact dintre conglomeratele de Bucegi şi calcarele jurasice care pe versantul vestic al Bucegilor se întind pe o fîşie continuă în porţiunea inferioară a abruptului (munţii Gaura. Dogger-ul este reprezentat prin gresii şi calcare nisipoase brune. de la Casa de Vînătoare întîlnim drumul ce vine din dreapta dinspre comuna Şimon prin Preduşul-Vlădoaia. iar deasupra acestora. spre est. de la N către S se observă: Clincea. Malm-ul începe cu calcare roşii. lîngă Stîna din Gaura (1 540 m)4. traversăm un vîlcel şi după un urcuş de-a coasta ajungem într-o şea (1 600 m)3. V. ieşim curînd pe faţa dinspre V. 2075 m. Se poate constata în această zonă suprapunerea normală a stratelor de diferite vîrste. Gaura.min. pe drumul carosabil spre Vf. din punct de vedere geologic. De la stînă continuăm pe firul văii. Transgresiv şi discordant pe jurasic şi Neocomian se aştern conglomeratele de Bucegi (etajul Albian). Urmează marne neocomiene cu Haploceras grassianum. V.. Taramelliceras etc. apoi în coborîş uşor şi după circa ½ oră de la „Poliţie" ne conduce în căldarea inferioară a văii Gaura (a 4-a de sus în jos) sau Căţunul de Jos. Lytoceras subfimbriatum etc. Traseul nostru continuă înainte prîn poiană. de la ultimul şipot. poteca ne conduce într-o poiană la Casa de Vînătoare din punctul „La Poliţie" (1 623 m)2. nu departe deasupra noastră. un profil longitudinal în trepte succesive. 4 V. urmate de calcare noduloase roşcate şi verzui. apoi pieptiş pe coastele de sub pereţii Guţanului prin molidiş şi iarăşi de-a coasta către stînga pe bolovănişuri şi grohotişuri de calcare. De aici ieşim curînd la limita superioară a pădurii. Drumul continuă aproape pe curba de nivel. cu bogată faună fosilă de amoniţi. Astfel. Coborînd de partea cealaltă. apa străbate cheia îngustă săpată în bancul de calcare ce formează „zăvorul" căldării şi apoi. depozite de vîrstă intermediară. după care continuă spre stînga de-a coasta. reprezentate prin roci diferite. (etajul Kimeridgian).

Căldarea a 2-a. 72. Mălăeşti (67). Omu. Padina + 625 m (urcă 1 000 m. Omu. De aici ne angajăm în urcuş direct către N. Ieşim astfel pe o brînă cu pîlcuri de jnepeni şi după cîteva minute atingem din nou firul văii deasupra treptei Frunţii Căţunaşului (1 895 m). Buşteni prin Bucşoiu (68). De aici traversăm firul. ajungem la capătul satului în dreptul confluenţei văii Şimonului cu V. cab. V spre NE. urcă 90 m). Omu la pag. cab. pronunţat înclinat şi dominat în dreapta de abruptul Doamnelor. urcăm prin pajiştile cu pîlcuri de molid din stînga. tot spre NE şi dupa circa l2 min. Urmăm poteca spre dreapta în lungul culmii Scara. Din Bran (castel) urmăm şoseaua naţională Braşov-Cîmpulung spre vest circa 1 km pînă la podul peste V. De aici. deasupra căreia se deschid 2 şiştoace abrupte. De aici părăsim şoseaua şi continuăm la stînga spre sud pe drumul care străbate satul Şimon de-a lungul văii Şimonului. Urcăm apoi în aceeasi direcţie de-a coasta în pantă pronunţată. apoi continuăm spre dreapta pe curba de nivel încă circa 3 min. Vezi turul de orizont de pe Vf. traversînd „zăvorul" căldării a 2-a. Şimonului. pe culme. Caraiman (70). unde curînd întîlnim drumul ce vine din stînga din V. în Curmătura Hornului. urcăm uşor pe flancul sudic şi ieşim din nou pe creastă.. Dupa circa 45 min. spre E. Nu departe de aici urcuşul încetează în firul văii. spre ENE: Vf. la cabana Vf. lui Lambă (910 m). Obîrşiei (72). de la tăpşan ajungem pe o altă platformă aproape orizontală. dinspre Bran prin Ciubotea şi Clincea (2 315 m). Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (68 B). la obîrşia Hornului Mare al Mălăeştilor. Vf. un urcuş uşor şi continuu de circa 15 min. Bucura. cab. Continuăm la stînga pe brîna în urcuş de-a coasta. După circa 5 km. la acelaşi nivel. Babele (71). Urmăm pe cea din dreapta şi curînd. aparent mai înalt decît Omu). Crucii (din calcare). Mălăeşti prin Bucşoiu — Brîna Caprelor (68). Padina (şi Peştera) prin Colţii Ţapului — Şeaua Strunga (73). Peştera prin V. unde întîlnim drumul ce vine din stînga. stîncos. De aici (atenţie la marcaj pe vreme de ceaţă!) continuăm spre NE traversînd platforma terasei pînă la marginea acesteia (lîngă un perete de stîncă). De aici părăsim valea şi prindem la dreapta drumul în urcuş prin pădure pe Plaiul lui Lom. sub pereţii Guţanului se observă numai jnepenişuri printre care se ridică ici-colo exemplare izolate de zîmbru sau pin cembra (Pinus cembra). la cab. Bran prin Clincea (76). ne conduce repede pe terasa plană şi orizontală ce formează fundul acestei căldări (2075 m). Dihamu prin Bucşoiu (68 A). Continuăm pe fundul căldării avînd mereu deasupra silueta impresionantă a Colţilor Gaurei. traversăm un fir neînsemnat. cab. . de unde apare spre NNV creştetul muntelui Gaura cu Vf. Urcînd în paralel cu acesta atingem repede un tăpşan (cu stîlp de marcaj). Lancia. coboară 390 m. Pădina. fiind închisă în amonte de cea de a doua treaptă înaltă a văii. coboară 375 m). Din acest punct se observă: spre NNE. ajungem pe o brînă (1 945 m). Vf. după care traversăm firul unui vîlcel mic. Vf. în timp ce pe flancul însorit al muntelui Gaura mai persistă ultimele pîlcuri de molid.. Găvanele. 2 Căldarea superioară a văii situată la 2 170 m. ajungem în creastă. Hăţaşul ne conduce într-o şiştoacă pe sub un boldan cu jnepeni în creştet şi după circa 15 min. Fruntea Căţunaşului1. drumul ne conduce pe culmea 1 De remarcat aici deosebirea dintre vegetaţia lemnoasă de pe versantul sudic şi cel nordic. de la marginea căldării intrăm în zona abruptă a Frunţii Căţunaşului. BRAN — GUŢANU — ŞEAUA STRUNGA — CAB. pe partea opusă. Astfel. Mălăeşti (2 385 m). Cerbului (69). Diferenţă de nivel (de la capătul de sus al comunei Şimon): la cab. PADINA — CAB. în lungul muchiei clintre firul văii şi Vîlcelul Căţunaşului care coboară dintre Colţii Gaurei. Continuăm pe această platformă spre NE. Ne îndreptăm către NNE şi după 150 paşi atingem marginea platformei. se numeşte Căţunul Mare. Bran prin Ciubotea (75). ne conduce pe Vf. prin pajiştile de pe coasta sudică a culmii Scara şi după circa 15 min. Escaladăm o săritoare de circa 5 m înălţime. apoi 2 vîlcele mai adînci cu bolovăniş. Timp: 6½—8 ore. Omu şi Vf. Buşteni prin V. urcăm direct pe malul opus printre stîncării cu covoare de sălcii pitice şi pîlcuri de jnepeni şi după 4—5 min. Omu spre: Crucea Eroilor — cab. Legături de la cab. timp de 8—10 min. înainte ca aceasta să se transforme într-un canion cu pereţi verticali.curioase (sus în stînga) şi pereţii Guţanului (dreapta). şeaua largă Curmătura Hornurilor din culmea Scara. o părăsim apucînd brusc la dreapta şi trecem muchia către firul văii strecurîndu-ne printr-o strungă stîncoasă. Urmăm apoi firul care. Pe malul opus al ultimului vîlcel urcăm pieptiş paralel cu firul. apoi printr-o serpentină şi curînd ieşim pe un prag secundar al văii. Peştera + 700 m (urcă 1 000 m. Vf. apoi lăsînd în dreapta haotica îngrămădire de blocuri stîncoase invadate de jnepeniş de la baza Frunţii Căţunaşului. cab. cab. PEŞTERA Marcaj: bandă roşie. 19. cab. Omu (2 507 m). numită şi Căţunaşul2 se deschide larg în amfiteatrul format de flancul sudic al Gaurei şi culmei Scara cu pajişti întinse întrerupte de stîncării (stînga) şi abruptul Doamnelor (dreapta). Găvanele (între Vf.

Vf. cab. Ialomiţei la ieşirea acesteia din Cheile Peşterii. traversează firul văii Grohotişului angajîndu-se de-a coasta pe sub abruptul muntelui Grohotişu. cab. PIETROŞIŢA — DOBREŞTI — CAB. de-a coasta pe sub stîncării de calcare albe. muntele Tătaru. . În stînga jos se află V. Spre cab. Peştera spre: cab. Zănoaga sau Bolboci (44). Omu prin V. Urmăm la stînga şoseaua prin Poiana Crucii (rezervaţie naturală împrejmuită) şi ocolind această poiană pe la V şi N. pe flancul estic al crestei. Reîntîlnim marcajul apoi coborîm repede prin pajişti pe muchia Padina Strungii. Babele (47). larga adîncitură semicirculară. îndreptîndu-se brusc către dreapta şi înapoi drumul iese pe faţa văii Coteanului. cruce albastră. După 40—45 min. Şimonului (sau V. Şimonului de V. piciorul muntelui Coteanu desprins din Vf. de la gara Pietroşiţa + 835 m. Spre NV se observă zona de stîncării abrupte din calcare de deasupra văii Horoaba.5 km de urcuş uşor prin molidişul întrerupt de poieni ieşim la gol în Poiana Guţanului. Ialomiţei). Vf. trece printr-un molidiş şi apoi printre rarişti de molid şi bolovănişuri. urmele clădirii fostului pichet de grăniceri şi a vămii. trecînd astfel pe muntele Bătrîna şi printr-un pîlc de molidiş ieşim în Poiana Horoaba 50. Continuăm spre SE în lungul acestei culmi şi după circa 3. SCROPOASA — CAB. Din acest punct drumul coboară spre SE prin pajişti largi în lungul unei ravene apoi curînd se îndreaptă către stînga. ZĂNOAGA Marcaj: de la Dobreşti. În dreapta sus. unde după ce descrie o serpentină continuă de-a coasta pe sub stîncării de conglomerate pe care apar primele pîlcuri de molid. Tătaru. Diferenţa de nivel: de la Dobreşti + 515 m. după circa 30 min. unde urcuşul ia sfîrşit (1 909 m). În mijlocul trecătoarei se află o bornă de ciment iar puţin mai spre dreapta. cab. între ENE şi SE abruptul vestic al munţilor Cuţanu şi Grohotişu. lăsăm în dreapta traseul marcat care coboară direct în lungul unei depresiuni largi. cu Turnul Seciului profilat pe peretele Bătrînei şi despărţit de acesta printr-o şea adîncă. trecînd astfel pe muntele Cocora. cab. Zănoaga şi Bolboci (50). La circa 2. spre SSE în creastă. dinspre Bolboci (marcat cu cruce albastră). Urcăm pe trepte de piatră prin Cheiţa Cocorei şi ajungem în dreptul aşezărilor mînăstirii „Peştera". Legături de la cab. Avînd în dreapta depresiunea adîncă a văii Bîngăleasa. Padina spre: cab. dincolo de larga platformă înierbată se observă V. Şeaua Strunga. Traversăm pe podeţ V. Curînd ajungem la casa de vînătoare Bîngăleasa (1 459 m). 20. cab. Timp: de la Dobreşti 2½—3 ore (de la Pietroşiţa la Dobreşti pe şosea. dezagregate de eroziuni. iar în stînga coama muntelui Colţii Padinei. Horoabei. cab Vf. unde imediat întîlnim şoseaua dinspre Sinaia. Obîrşiei (46). De aici drumul se îndreaptă spre E în urcuş direct mai puţin de 1 km. în întregime din calcare jurasice. 20 km). se orientează apoi către N şi intră în rariştea de molid. Omu prin Şeaua Strunga — Colţii Ţapului (51 A). Bîngălesei (spre V) şi unde întîlnim drumul ce vine dinspre Moeciu de Sus şi Moeciu de Jos. Vf. Din dreptul pîrîului cu captarea de apă a cabanei coborîm direct şi curînd ajungem în spatele cabanei Padina (1 535 m). În dreapta jos. De aici drumul se îndreaptă către NE paralel cu apa Ialomiţei. Legături de la cab. din Şeaua Strunga ajungem în dreptul Brînei Colţii (1 690 m). Piatra Arsă (48).Plaiul Pleaşa care desparte V. cu tulpini tîrîtoare printre bolovani. cu frunze mici de un verde albăstrui şi flori violete cu o pată galbenă. în marginea rezervaţiei naturale împrejmuite (1 520 m). De la Pietroşiţa traseul urmează şoseaua naţională Tîrgovişte-Sinaia de-a lungul văii Ialomiţa prin comuna Moroeni şi satul Pucheni (situat la confluenţa văii Ialomicioara cu V. Guţanului care împreună cu V. Drumul ocoleşte prin dreapta incinta mînăstirii şi pătrunde în pădurea Cocora. Gaura formează V. drumul se apropie treptat de poalele abruptului şi după circa 1½ oră de la casa de vînătoare ne conduce printre bolovănişuri în Şeaua Strunga din creasta muntelui Strungele Mari. de la Padina ajungem la cabana Peştera (1 610 m).5 km de la Pucheni se desparte către stînga şoseaua 1 Pe aceste grohotişuri vegetează planta rară Linaria alpina. la baza căruia se întind mari grohotişuri mobile1. înierbate (varianta de iarnă) şi ţinem drumul de-a coasta pe flancul sudic al muntelui Colţii. cu Dor (43).) şi apoi imediat traversăm pe podeţ V. de unde se deschide o largă perspectivă: Spre NE căldările văii Gaura şi culmea Scara. specifică grohotişurilor mobile de calcare. Coteanului şi peste aceasta. Peştera urrnăm drumul către N în coborîş uşor prin marginea de sus a padinei largi din lungul văii Ialomiţa şi curînd intrăm în drumul ce vine din dreapta. Căţunului). După circa l2 min. pînă la cota 1550 de unde se orientează către S. apoi de aici în lungul văii Ialomicioara. asemănătoare celor de gura leului. cu Dor (49). Lăsăm în stînga poteca ce conduce în urcuş uşor pe sub stîncării spre Peştera Ialomiţei 59 (5 min.

în primul plan Vf. De aici se observă: în stînga jos. Drumul continuă de-a coasta. Zănoaga spre: cab. de unde se profilează înainte marele perete sudic al Zănoagei. Bucura. Vf. Bucura. iar către NV. Ialomiţei (punctul Dobreşti). coastele nordice ale Colţilor Obîrşiei. Piatra Arsă prin Nucet-Liptici (78). De la cabană continuăm pe vale în sus prin pădurea de pe malul drept al văii (stînga cum urcăm) şi curînd intrăm în Cheile Zănoagei Mari. Din acest punct se observă: spre N. spre ESE. despărţite printr-o şea largă. nu departe de punctul de desprindere a acesteia din platoul Coştilei şi se lasă sub coamă. de urcuş pe coasta opusă traversînd serpentinele şoselei. Coştilei (2489 m). cab. în urcuş uşor pe deasupra obîrşiilor văii Jepilor (dreapta). spre E. ne conduce din nou pe creastă. CAB. pe coastele muntelui Lespezi. Traseul de vară (nemarcat) trece pe flancul nordic al crestei. spre NNV. printre buruienişuri şi tufărişuri luxuriante. printre stîncării şi bolovănişuri. pe cumpăna dintre obîrşiile văii Sugărilor şi cele al văii Căldărilor (dreapta). pe sub Ceardacul Obîrşiei. Din acest punct. spre NNE. printr-un coborîş uşor ajungem la capătul de sus al cheilor. de partea cealaltă a văii (spre VNV şi NV) vîrfurile tabulare Obîrşia şi Colţii Obîrşiei. pe flancul estic al crestei Babele şi curînd coboară uşor revenind pe coamă. Vf. trece pe lîngă sanatoriul „Moroeni" şi apoi coboară în serpentine pe flancul vestic al muntelui Priporu pînă în V. localitatea^ Azuga. ne conduce în circa 2 ore de la Dobreşti la cabana Scropoasa situată pe malul lacului de acumulare al uzinei Dobreşti (1 205 m). Vf. înainte se deschide adînca depresiune a văii Cerbului. Omu cu cabana. care desparte V. Căldărilor de V. Sugărilor şi căldarea sa superioară. BABELE — CAB. Aceasta urcă pe coama Plaiului Domnesc. Vf. căldarea superioară a văii Obîrşia Ialomiţei. Bolboci (77). Baba Mare (2 292 m). ne conduce în Curmatura Sugărilor. spre S şi SE. cu silueta caracteristică a Colţilor Morarului. De aici. traversează o serie de viroage şi dupa 20—30 min. Un scurt coborîş ne conduce de aici în Curmătura Văii Cerbului. De aici traseul continuă pe potecă în urcuş de-a lungul văii Ialomiţa. Colţii Obîrşiei. cab. de-a lungul unei largi platforme întinse la poalele proeminenţei din calcare ce formează Vf. trece peste coama largă şi slab definită a Babelor. de mers pe această brînă. Drumul urmează lunca nisipoasă a Ialomiţei. OMU Marcaj: bandă galbenă. curind traversează apa pe un podeţ şi intră în şoseaua Sinaia-Peştera. jos. poteca urcă pe flancul vestic al crestei. respectiv bazinul văii Prahova de cel al văii Ialomiţa (2 330 m). Traversăm din nou Ialomiţa. spre NNE. Urcăm spre N pe creasta Colţilor Obîrşiei şi în circa 10 min. Vf. Sugărilor. afluentă a văii Cerbului (2295 m). De la cabana Babele (2200 m) drumul porneşte către N. unde întîlnim varianta de iarnă cu marcajul ce vine din stînga. pe flancul dinspre V. Cerbului (2 340 m). zonă de pereţi stîncoşi care încinge ca o treaptă de piatră în amfiteatru. Văii Cerbului şi aproape la nivelul acestuia (2 360 m). Poteca se strecoară în urcuş continuu prin molidiş. apoi trece pe malul opus al văii. Diferenţă de nivel: + 305 m. spre NE. Omu. sus în fund. a drumului. Vf. cab. Timp: 2—2½ ore.5 km). Găvanele (2472 m). Colţii Morarului. în urcuş pe creastă. Vf. apoi coborînd pe partea cealaltă.hidrocentralei Dobreşti (în lungime de 12. V. ajungem pe un prag larg. Omu şi în stînga acestuia. Leaota. situată în creştetul unui larg pinten. drumul traversează pentru ultima oară şoseaua. la capătul „Ceardacului". Vf. într-o altă şea situată la mică distanţă la NV de Vf. urcăm pe sub grohotişurile Zănoagei şi curînd. Din curmătură. spre V. şea situată între Creasta Colţilor Obîrşiei şi Coama Coştilei. dincolo de care se ridică Creasta Morarului. cu imensul bloc de calcare. atingem iarăşi coama pe un prag. după ce am întîlnit poteca ce vine din stînga dinspre Peştera. cu Dor 21. adîncă despicătură de o sălbatică măreţie între abrupturile din calcare ale munţilor Zănoaga (stînga) şi Dichiu (dreapta). După circa 20 min. Curmătura Sugărilor şi Coama Coştilei. ajungeni pe o platformă cu bolovăniş. la orizont. Văii Cerbului şi după 5—10 min. şea situată în creasta care desparte căldarea superioară a văii Cerbului (spre est) de cea a văii Obîrşia Ialomiţei (spre vest). marcată. Pintenul Obîrşiei. Văii Cerbului şi pe aceeaşi direcţie. În aval de Cheile Orzei (cele mai înguste chei ale Ialomiţei. Legături de la cab. închise de barajul uzinei) poteca părăseşte firul văi ocolind cheile în urcuş pronunţat pe stînga. pe care continuînd spre stînga. VF. spre SSV. Padina şi Peştera (77). se desprinde varianta de iarnă. După 5—10 min. Coştila. în cîteva minute ajungem la cab. Mecetul Turcesc şi dincolo de vale. către stînga. Cerbului şi în fund. unde întîlnim şoseaua spre Vf.. Prin cîteva serpentine scurte continuăm urcuşul pieptiş de-a . unde lăsăm în stînga cetatea de piatră a vîrfului Baba Mare. -V. Zănoaga (1 400 m). ocolind blocul stîncos ce formează Vf. Doamnele. jos. angajîndu-se de-a coasta pe o brînă cu bolovănişuri. spre NNV.

Coborîm apoi o scurtă ruptură de pantă. Dihamu prin Bucşoiu (68 A). Cerbului (69). Spinarea Doamnelor care desparte bazinul Ialomiţei (la sud) de cel al Bîrsei (respectiv V. Caraiman spre: Buşteni prin V. care desparte bazinul văii Ialomiţa de cel al văii Prahova. de mare valoare ştiinţifică. Covorul des de ierburi dominante (Sesleria haynaldiana. scundă. din acest vîrf se desprind: spre est. Vf. spre Crucea Eroilor de pe Caraiman. Festuca versicolor. Mălăeşti (67). La extremitatea estică a pintenului. Bucura şi curînd ne conduce pe platoul de pe Vf. 112. adică un nod de trei creste ce despart 3 bazine geografice. Bran prin Clincea (76). traversăm vîlcelul stîncos Şiştoaca Dracilor. largă platformă aşezată în creştetul unui pinten desprins de sub Vf. ca Geranium coerulatum (raritate în Bucegi şi Piatra Craiului). Găvanele (2472 m) reprezintă un „triconfiniu". De la cabana Babele (2 200 m) drumul se îndreaptă către E. urcă 200 m). traversează şoseaua spre Coştila şi coboară pe coama largă Babele-Jepi care desparte obîrşiile din platou ale văii Jepilor (stînga) de cele ale văii Izvorul Dorului. Trecem pe un alt prag al coamei şi curînd atingem firul superior al văii Jepilor în punctul de confluenţă cu Viroaga Babelor (2 110 m). spre vest. CARAIMAN Marcaj: cruce albastră. Festuca amethystina. Obîrşia Ialomiţei de V. dintre care unele cresc numai în Carpaţii României ca de exemplu: Dianthus tenuifolius. De aici urmăm spre stînga poteca nemarcată de-a coasta care se înscrie pe Brîna Mare a Caraimanului. Caraiman (70). pe un prag orizontal al coamei. Brînele de pe versanţii abrupţi însoriţi mai constituie staţiunile de predilecţie a celei mai preţuite podoabe ale muntelui. Omu (26). Caraimanului şi care înaintează către E. Mălăeşti prin Bucşoiu-Brîna Caprelor (68). Poa violacea) este împestriţat cu sumedenie de plante cu flori viu colorate. Albă3. CAB. pinnatifida.lungul coamei. Găvanele1 unde întîlnim „drumul grănicerilor" ce vine dinspre Şeaua Strunga. între V. Legături de Ia. care încinge în întregime abruptul sudic şi sudestic al Caraimanului ce cade în V. Ea a fost însă sistematic devastată în anii 1926—1928 de către personalul folosit la şantierul construcţiei Crucii Eroilor. foarte bogată în elemente specifice Bucegilor şi în care remarcăm ca o raritate. Diferenţă de nivel: — 175 m. Diferenţa de nivel: + 90 m (coboară 110 m. Jepilor2. De aici. Omu (prelungit cu creasta Bucşoiului). drumul ne conduce curînd în Şeaua Caraimanului. cab. . Vezi turul de orizont de pe Vf. CAB. Omu. Pietrişurile calcaroase de sub vîrf prezintă o vegetaţie alpină. apoi nemarcat. 2 Pajiştile de pe brînele însorite ale Caraimanului oferă în miez de vară unul dintre cele mai încîntătoare aspecte ale vegetaţiei alpine din Bucegi. Bran prin V. cab. Jepilor (27) Buşteni sau Poiana Ţapului prin V. care desparte bazinul Bîrsei (la vest) de cel al Prahovei (la est). şerpuind de-a lungul brînei pe sub pereţii stîncoşi ai Spinării Caraimanului. în coborîş prin pajiştile de la poalele feţei sudice a Caraimanului şi în cîteva minute ajungem la cabana Caraiman (2 025 m). spre nord. Omu la pag. Centaurea. Padina şi Peştera prin Colţii Ţapului — Şeaua Strunga (73). Carex sempervirens. astăzi apărată de legile pentru ocrotirea naturii şi refugiată pe cele mai greu accesibile locuri. Urlătorilor (28). Festuca saxatilis. lasă în stînga o variantă de iarnă a drumului care urcă pieziş în creastă pe sub stînci. lăsăm în dreapta drumul carosabil (marcat cu bandă galbenă pe stîlpi de lemn) spre cab. BABELE — CAB. Senecio papposus. Bran prin Ciubotea (75). apoi. Jepilor şi V. cab. Vezi traseul 22 pînă în punctul Ramificaţie la pag. pridvor în cea mai mare parte înierbat. pînă sub blocul de calcare albe ce formează Vf. Timp: 20 min. Onohrychis transsilvanica. În dreptul unei muchii stîncoase trecem pe sub ţancul ascuţit Omuşorul. Cerastium transsilvanicum. apoi continua de-a coasta pe sub Vf. BABELE — BRÎNA MARE A CARAIMANULUI — CRUCEA EROILOR Marcaj: cruce albastră pînă la Ramificaţie. La acestea se adaugă specii dacice care cresc numai în Carpaţi şi Balcani. la baza căreia se află o ramificaţie de drumuri (2 090 m). Buşteni prin V. În urcuş continuu de-a coasta. cab. Gaura). trece creasta la cîţiva metri în spatele cabanei. Thymus pulcherimus. după care poteca se orientează către E. Piatra Arsă (29). cuprinzînd totodată şi elemente specifice florei Carpaţilor noştri. îndreptîndu-ne către NE. Legături de la cab. Omu spre: cab. Timp: 1 oră. în marginea abruptului se află Crucea 1 Vf. La circa 25 m diferenţă de nivel mai jos. Vf. cab. la cabană (2 507 m). Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (68 B). Traversăm firul şi continuăm spre dreapta pe malul stîng al văii şi paralel cu aceasta. Ramificaţie: La stînga de-a coasta. 3 In această şea vegeta odinioară din belşug floarea de colţi (Levitopodium alpinum). Piatra Arsă şi continuăm coborîşul paralel cu Viroaga Babelor ce coboară de sub creastă 44. Astfel. poteca trece pe faţa dinspre V. Creasta Colţilor Obîrşiei. Crucea Eroilor — cab. Crucea Eroilor — cab. macul galben de munte (Papaver pyrenaicum). Bromus barcensis. multă vreme smulsă cu lăcomie de către turişti şi negustori de flori. cab. Gaura (74). Mălăeşti prin V. „floarea de colţi" (Leontopodium alpinum). Cerbului. Traseul continuă înainte. 22A. 22. 72. Buşteni prin Bucşoiu (68). creasta Bucura cu Vf. Carduus kerneri.

Ramificaţie: La stînga spre cantonul funicularului „Jepi" (marcaj triunghi roşu) — V. Din acest punct se observă: spre N şi NNE. 53 A).F. 3—4 ore. BABELE — CAB. de unde. Timp: la Buşteni. BABELE — CAB. Vf. pîna pe un alt prag lat al coamei lîngă căsuţa transformatorului electric (2 150 m). cab. Diferenţa de nivel: la Buşteni — 1 315. 160. aproape orizontal. care desparte obîrşiile din platou ale văii Jepilor (stînga). în fund. Peştera (57). CAB. Caraiman (2 384 m) şi în primul plan. Legături de la cabana „Piatra Arsă" spre: Buşteni sau Poiana Ţapului prin V. PIATRA ARSA Marcaj: bandă galbenă pe stîlpi de lemn. V. După 15— 20 min de mers pe această cîmpie înaltă şi monotonă. înaltă de 33 m a fost construită în 1926—1928 de către C. Ciocîrlia (2 056 m). Urlătorilor — Buşteni (sau Poiană Ţapului). în V. În continuare vezi traseul 53.Eroilor (2 291 m)4. la Poiana Ţapului 3½—4½ ore. Claia Mare. Jepilor Mici (2 143 m): spre SE.R. Diferenţă de nivel: — 590 m. Vf. Diferenţa de nivel: — 250 m. la o ramificaţie de drumuri (2 025 m).. într-o şea. jos. drumul. 25. Legături de la Crucea Eroilor spre: cab. Creasta Vîrfului Jepilor Mici. trece creasta Babele la cîţiva metri în spatele cabanei. Continuăm spre sud. Omu prin platoul Coştilei (traseul 26. cab. spre stînga la marginea platoului. Pentru Poiana Ţapului acelaşi traseu pînă în punctul Ramificaţie (staţia de unghi a funicularului. al. Sinaia sau Poiana Ţapului prin Poiana Stînei (54. apoi în continuare traseul 53 A. începînd din acest punct). ieşim pe un tăpşan la sud de acest vîrf. Urlătorilor (53. Vf. Timp: 1—1¼ oră. Vezi traseul 24 pînă în punctul Ramificaţie. cu jnepenişuri (2075 m). traversează şoseaua spre Coştila şi coboară pe coama largă Babele-Jepi. se observă cantonul funicularului „Jepi". V. cab. Vf. Poiana Ţapului. BABELE — V. Vf. Caraiman (traseul 70. cab. . la pag. 7) pînă la Buşteni. De la cabana Babele (2 200 m) drumul se îndreaptă către E. 1 180 m) la pag. cu Dor (55). ca monument în memoria eroilor căzuţi în luptele de pe V. Curînd. Prahovei în primul război mondial. de cele ale văii Izvorul Dorului (dreapta). 115. URLĂTORILOR — BUŞTENI (sau POIANA ŢAPULUI) Marcaj: bandă galbenă pînă la Ramificaţie. 24. CAB. PEŞTERA Marcaj: cruce albastră. apoi triunghi roşu pînă la cantonul „Jepi" şi de aici triunghi albastru pînă la Buşteni (de la cascada Urlătoarea la Poiana Ţapului. de la ramificaţie ajungem la cabana Piatra Arsă (1 950 m). De la cabana Babele (2 200 m) coborîm spre V pe coasta largă ce formeaza flancul dinspre V. Caraiman şi continuăm coborîşul repede urmînd stîlpii de marcaj. Furnica — teleferic — Sinaia (55 A). ajungem în marginea platoului. punct albastru). spre NE. la cantonul funicularului „Jepi" (1 960 m). spre S. începînd din acest punct). drumul trece pe la obîrşia din platou a văii Urlătoarea Mare (stînga) şi continuă de-a coasta pe sub Vf. 23. 158. coborînd uşor şi continuu pe întinsul platoului Jepilor Mici. la stînga acesteia. La circa 25 m diferenţă de nivel mai jos pe un prag orizontal. De aici părăsim drumul carosabil care se continuă înainte şi urmăm ½ la dreapta drumul marcat cu stîlpi de lemn care ne conduce printr-un coridor deschis în jnepeniş în linie dreaptă. 54A). lăsăm la stînga poteca spre cab. oraşul Buşteni. Din acest punct urmăm ½ la stînga poteca (marcaj triunghi roşu). spre ENE. Curînd traversăm pieziş alt coridor cu traseul conductei electrice şi în coborîş uşor prin jnepeniş.. De aici. la început în coborîş de-a lungul firului din platou al văii Urlătoarea Mare. Timp: 1¼— 1½ oră. Vf. 4 Această cruce. după 10—15 min. furnica (2 102 m): spre SSV şi SV. Jepilor şi dincolo de vale Caraimanul cu Crucea Eroilor: spre ESE. descrie o curbă largă către dreapta. Urlătoarea Mare. la Poiana Ţapului — 1 340 m. Jepii Mici (2 143 m). CAB. dincolo de V. traversează în lat coama şi apoi coboară de-a coasta la marginea platoului Jepilor. Izvorul Dorului şi dincolo de vale Creasta Cocorei. De aici se observă: spre N. Crucea Eroilor de pe Caraiman. Vf. Zănoaga prin Lăptici — Nucetu (56). Prahovei. spre NNE. din acest vîrf spre drcapta. începînd din acest punct (pag. unde întîlnim venind din stînga poteca dinspre cabana Caraiman (2 120 m). Jepii Mari. apoi în urcuş uşor printr-un coridor deschis în jnepeniş şi după circa 10 min.

De aici urmăm spre dreapta acest drum (vezi în continuare traseul 21. Timp: pînă la Crucea Eroilor 40—50 min. ajungem la cabana Peştera (1 610 m). Legături de la cab. în marginea abruptului. apoi urmăm poteca către NV. şea situată pe Coama Colţilor Obîrşiei. Timp: 2½—3 ore. apoi în dreapta Vf. descriind o serpentină. spre VNV. de unde o părăsim îndreptîndu-ne către VNV. 2 De remarcat vegetaţia scundă de „tundră alpină" care acoperă incomplet solul pietros. trecem printr-o zonă de stîncării şi ajungem în Curmatura Sugarilor (2 295 m). Coborînd uşor în lungul coamei. Traversăm vîlcelul stîncos Şiştoaca Dracilor. Cocorei. Albă. Coştila (2 489 m). după care poteca se orientează către E. Omu 2½—3 ore. în care 1 Flancul dinspre V. Cocorei şi în circa 10 min. Jepilor şi V. Ialomiţei (dreapta) şi V. Zănoaga sau Bolboci (50). urcînd spre V (1 885 m)1. întins între V. Obîrşiei (46). pînă la Vf. Cocorei (stînga) şi curînd ajungem într-o şea înierbată.Cocora al crestei Babelor. Diferenţa de nivel: — 1 140 m. Omu. urcă 35 m. Continuăm spre S pe pajiştile unui larg platou uşor înclinat. al muntelui Babele. coboară 15 m. Babele spre Vf. coboară 110 m. după ce traversam V. cu Dor (49). pe Coama Coştilei. spre NV. Sugarilor al Piciorului Babelor şi mai departe. specifică vîrfurilor şi crestelor din etajul alpin superior şi caracterizată prin plante ce formează „perniţe" alipite de sol ca: Silene acaulis. şerpuind de-a lungul brînei pe sub pereţii stîncoşi ai Spinării Caraimanului. spre NE. În dreptul unei muchii stîncoase trecem pe sub ţancul ascuţit Omuşorul apoi drumul se îndreaptă către NE şi ne conduce curînd în Şeaua Caraimanului . al. cab. Saxilraga moschata. lăsăm în stînga poteca pe care am venit de la cab. în urcuş pe nesimţite prin pajiştile întinse şi monotone ce acoperă platoul Coştilei. conducîndu-ne la baza acestuia unde întîlnim venind din dreapta. Omu prin V. depresiunea largă a văii Obîrşia Ialomiţei. Cocora (2182 m). De la Crucea Eroilor urmăm pe o scurtă porţiune drumul înapoi. La extremitatea estică a pintenului. pînă la Vf. între V. Peştera spre: cab. apoi de-a coasta pe sub o zonă de stîncării şi continuă coborîşul repede prin pajişti. este în mare parte acoperit cu jnepenişuri compacte. se află Crucea Eroilor. cab. Lăsăm în stînga viroagele ce formează obîrşiile din platou ale văi Jepilor. Baba Mare (2292 m). VF. continuînd spre N pînă în şoseaua Sinaia — Coştila. pridvor. cab. la pag. De aici poteca se strecoară către dreapta printr-un mic defileu stîncos şi apoi. în urcuş direct pînă în Vîrful Caraimanului (2 384 m)2. JEPILOR — BUŞTENl Marcaj: cruce albastră. Continuăm spre dreapta pe această potecă în urcuş de-a coasta. Urmăm şoseaua către stînga pînă la prima cotitură accentuată a acesteia spre stînga. CAB. drumul de la Vf. din firul văii Jepilor. Traseu nerecomandabil pe vreme de ceaţă. unde întîlnim drumul marcat de la cab. CARAIMAN — CRUCEA EROILOR — CAB. Omu + 480 m (urcă 360 m. Continuăm coborişul printr-o zonă de bolovănişuri. 26. De aici se observă: spre N. CARAIMAN — V. De la cabana Caraiman (2 025 m) urmăm spre NV o cărare în urcuş pieptiş pe faţa înierbată. în ultimul plan Vf. puternic înclinată a Caraimanului şi curînd ajungem pe Brîna Mare a Caraimanului. de la capătul brînei. coborînd uşor pe Spinarea Caraimanului. 27. Omu prin V. 109. Piatra Arsă (48). Jepilor. pe creasta Piciorul Babelor (1 980 m).. de-a lungul Piciorului Babelor. care încinge în întregime abruptul sudic şi sud-estic al Caraimanului ce cade în V. începînd din punctul Curmătura Sugărilor. urcă 210 m). Padina-Bran prin Şeaua Strunga (51). De aici. Vf. cab. Obîrşia Ialomiţei. Vf'. Omu prin Şeaua Strunga — Colţii Ţapului (51 A). OMU Marcaj: în proiect. deasupra limitei pădurii. Căldărilor.. în cea mai mare parte înierbat. Sugărilor. CAB. Obîrşia. din mijlocul cărora se ridică cîteva exemplare de zîmbru sau pin cembra (Pinus cemhra). Traseul străbate zona ştiinţifică „Jepi-Caraiman" a rezervaţiei naturale „Bucegi":. Diferenţă de nivel: pînă la Crucea Eroilor + 265 m. de pe platforma căreia se deschide o largă perspectivă asupra văii Prahova (2 292 m). ne conduce la baza abruptului. Caraiman şi continuăm spre V. pe deasupra văii Căldărilor (afluentă a văii Cerbului) şi viroagele ce cad spre stînga în V. largă platformă aşezată în creştetul unui pinten desprins de sub vîrful Caraimanului şi care înaintează spre E între V. 10). spre E. de unde creasta continuă. în lungul crestei care desparte V. Sugărilor (dreapta) de V. Minuartia sedoides. Cocorei. ajungem curînd în şeaua de la obîrşia văii Albe (care desparte Caraimanul de muntele vecin Coştila). Vf. Bătrîna: între Obîrşia şi Doamnele. De asemenea sînt remarcabile jnepenişurile dese ce se întind la obîrşiile văii Cocora. cab. traversăm cîteva viroage şi după 10—15 min. Vf. Doamnele. Din acest punct poteca trece pe flancul dinspre V. la început pe sub un pîlc de jnepeniş. Sugărilor şi V. ajungem deasupra unei zone de stîncării (2 040 m). Aici întîlnim poteca ce vine din stînga. .

Creasta Cocorei. Spumoasa. V. apoi în numeroase serpentine. împădurit şi puternic înclinat. lîngă casa fostelor cariere. Drumul continuă în coborîş continuu de-a coasta. de mers pe această cîmpie înaltă şi monotonă. circa 10 min. Piatra Arsă (10—15 min. reintrînd în firul stîncos şi umed al Vîlcelului Zăpezilor. la o ramificaţie de drumuri (2 025 m). De aici se observă: spre ESE. Babele (2 120 m). În dreapta. acoperit cu jnepenişuri. De la cabana Caraiman (2 025 m) poteca se îndreaptă către S în coborîş. Libertăţii (şoseaua naţională). în lungul conductei de apă şi după cîteva minute ieşim la marginea pădurii.. După 15—20 min. spre gara Buşteni (750 m distanţă. lîngă fabrica de hîrtie Buşteni. în marginea unei rarişti de larice. Traversăm apoi din nou firul văii (1 560 m) şi urcăm puţin pe malul opus. trece apoi pe coama dintre firul văii şi Vîlcelul Brînei Portiţei şi traversează firul bolovănos al acestui vîlcel. Jepii Mici (2 143 m). la Poiana Ţapului — 1 165 m (urcă 95 m. apoi de-a coasta pe sub stîncării.recoltarea plantelor de orice fel şi părăsirea potecii marcate sînt strict interzise. După 5—10 min. peste vale. triunghi roşu pînă la cantonul „Jepi". Jepii Mari (2 075 m). punct albastru). Drumul. cu exemplare răzleţe de fag (1 485 m). pe malul opus al văii se observă cascadele formate de numeroasele şi bogatele izvoare din V. de molid şi din tufărişuri de jneapăn şi anin de munte. Traversăm valea. lîngă incinta fabricii de celuloză (1 000 m). la capătul cărora. molid şi paltin de munte. De aici (după 20—30 min. unde descrie 4 serpentine. intrînd în Buşteni. Ciocîrlia (2 056 m). abrupt. Vf. Continuînd coborîşul în serpentine. CAB. către stînga porneste pe faţa Caraimanului largul pridvor înierbat Brîna Portiţei. de la cabană) intrăm într-un buruieniş compact de ştevie de munte (Rumex alpinus) instalat pe locul unei vechi tîrle la baza rupturii de pantă (1 810 m) lîngă Cascada Caraimanului (dreapta). spre SE. drumul trece pe la obîrşia din platou a văii Urlătoarea Mare (stînga) şi continua de-a coasta pe sub Vf. impresionantă mai ales primăvara şi la începutul verii cînd valea are debit mare de apă. unde întîlnim drumul dinspre cab. De aici la stînga. al Jepilor Mici cu vegetaţie bogată. apoi în serpentine printr-un făget şi după circa 20 min. mai întîi de-a coasta. ajungem lîngă un izvor ce iese din stîncă (1 140 m). pe care continuăm în urcuş uşor de-a coasta şi ieşim curînd în marginea platoului Jepilor Mici. apoi direct prin pădure şi ne conduce în drumul carosabil. Coborim direct printr-un mic horn abrupt cu trepte naturale de stîncă şi cu cablu de siguranţă. Vf. trece apoi repede pe coastele înierbate de pe faţa sudică a Caraimanului. De la baza scării (1680 m) coborîm repede prin cîteva serpentine pe coasta acoperită cu pajişti bogat înflorite. Urmăm spre dreapta acest drum. spre SSV şi SV. se ridică versantul nordic. ajungem pe un prag larg în drumul carosabil. Vf. de la limita pădurii traversăm din nou valea (1 300 m). 28. Coborîşul continuă prin rarişte. ne conduce în Bul. După ce am trecut o porţiune în care poteca este săpată în stîncă şi prevăzută cu cablu de siguranţă. de-a coasta şi săpată în stîncă. Furnica (2102 m). Din acest punct. Izvorul Dorului şi dincolo de vale. ieşind din nou pe faţa din stînga. coboară 1 235 m). de la baza căruia poteca se îndreaptă brusc către dreapta. poteca străbate buruienişul. coboară 1 260 m). afluent al văii Jepilor. CARAIMAN — V.). marcaj bandă galbenă pe stîlpi . la Poiana Ţapului 4—4½ ore. descrie o serpentină şi ne conduce îa limita superioară a pădurii. apoi triunghi albastru pînă la Buşteni (de la cascada Urlătoarea la Poiana Ţapului. pînă în firul văii Jepilor (1 600 m). după cîteva serpentine scurte ajungem deasupra unei mari rupturi de pantă a văii. după o porţiune săpată în stîncă şi prevăzută cu cablu. Continuăm spre S drumul (marcaj bandă galbenă pe stîlpi de lemn) în coborîş uşor pe întinsul platoului Jepilor Mici1G. De la cabana Caraiman (2 025 m) poteca se angajează imediat în coborîş de-a lungul unui vîlcel stîncos (Vîlcelul Zăpezilor). trecînd astfel de pe Caraiman pe Jepii Mici şi continuăm coborîşul. Diferenţă de nivel: la Buşteni — 1 140 m (urcă 95 m. îrrtr-o şea. Curînd ieşim pe un tăpşan la S de acest vîrf. Drumul continuă pe versantul nordic al Jepilor Mici. Timp: La Buşteni 3½—4 ore. spre S. traversează imediat firul văii Jepilor (trecînd astfel de pe Caraiman pe Jepii Mici) şi urcă apoi pieptiş coasta din dreapta văii. se continuă cu str. URLĂTORILOR — BUŞTENI (sau POIANA ŢAPULUI) Marcaj: punct albastru pînă în drumul de la Babele. Industriei şi dupa circa 15 min. Ramificaţie: ½ la dreapta spre cab. mai întîi printr-un horn stîncos. specifică „dosurilor" de munte subalpine şi alcătuite din pîlcuri de larice. Poteca se prezintă de-a coasta şi curînd (prevăzută cu cabluri coboară o zonă abruptă mai întîi printr-o serpentină tăiată în stîncă apoi pe o scară de piatră. atinge iarăşi firul vîlcelului. unde drumul continuă pe o faţă cu pajişti şi pîlcuri de larice. bandă galbenă pe stîlpi de lemn pînă la Ramificaţie. Spre stînga. pe bulevard.

Peştera (25). Pentru Poiana Ţapului acelaşi traseu pîna în punctul Ramificaţie (staţia de unghi a funicularului. După 5—10 min. Timp. 160. ajungem în marginea platoului. traversăm firul şi continuăm în urcuş paralel cu viroaga. De aici se observă: spre SE. Gura Dihamului şi Buşteni (marcaj triunghi roşu şi triunghi albastru). Legături de la cab. în lungul coamei urmată de potecă. CAB. Traseul nostru continuă spre dreapta în urcuş uşor de-a asta prin păşunile şi rariştile de pe coastele nordice ale Dihamului. Prahovei. al. apoi în continuare traseul 53 A. . acoperit cu jnepenişuri. 1 Se remarcă în această porţiune tufărişurile scunde de azalee pitică de munte (Loiseleuria procumbens) care se întind în covoare întrerupte de pîlcuri de ierburi. cab. Jepii Mari (2 075 m). drumul dinspre Piatra Arsă. spre SSV şi SV. 1 180 m). apoi în urcuş uşor printr-un coridor deschis prin jnepeniş şi după circa 10 min. coboară 170 m). începînd din acest punct (pag. 1 365 m). ne conduce în creastă. Traseul nostru (marcaj triunghi roşu) părăseşte drumul carosabil şi urmează ½ la stînga poteca la început în coborîş de-a lungul văii Urlătoarea Mare. În continuare vezi traseul 53. coboară 40 m. urcă 50 m. Un ultim urcuş de circa 5 min. spre S. oraşul Buşteni. Claia Mare. BABELE Marcaj: cruce albastră. Jepii M ici (2 143 m). coboară 475 m). Furnica (2 102 m). Baiului şi după 10—15 min. Urcuşul încetează pe un prag orizontal al coamei Babele-Jepi (care desparte bazinul văii Jepilor de cel al văii Izvorul Dorului) unde întîlnim venind din stînga. în V. De aici se observă: spre N. De la cabana Dihamu (1 320 m) urmăm drumul spre SSE în urcuş prin poiana larga din Şeaua Magurii Cenuşii şi după circa 5 min. pe care iarna zăpada viscolită se aşterne în strat subţire şi îngheţat. unde întîlnim drumul dinspre cab. De aici ne îndreptăm brusc către stînga. la baza căreia lăsăm în dreapta poteca spre Crucea Eroilor pe Brîna Mare a Caraimanului. Trecem prin pajiştile de la poalele feţei sudice a Caraimanului şi urcăm apoi pieptiş o treaptă a văii. ajungem în poiana Curmătura Armăsarilor. cab. Babele spre: cab. 31. Izvorul Dorului şi dincolo de vale. la pag. CARAIMAN — CAB. la stînga acesteia. dincolo de V. după o scurtă porţiune aproape pe orizontală. Timp: 20—30 minute. de sub Vf. poteca ne conduce lîngă firul superior al văii Jepilor. De la cabana Caraiman (2 025 m) urmăm către V poteca în urcuş pe malul stîng (dreapta cum urcăm) al văii Jepilor. V. ajungem la ramificaţia drumurilor (stîlp indicator. apoi triunghi roşu. Vf. Vf. imediat traversează firul văii Jepilor (trecînd astfel de pe Caraiman pe Jepii Mici) şi urcă apoi pieptiş coasta din dreapta văii. Creasta Cocorei.de lemn). V f. Timp: 1—1½ oră. Intrăm în pădure şi imediat întîlnim o ramificaţie de drumuri. Diferenţa de nivel: + 175 m. În continuare vezi traseul 24. ajungem pe un prag larg în drumul carosabil. coboară 170 m. Vf. De la cabana Caraiman (2 025 m) poteca se îndreaptă către S în coborîş. CAB. Diferenţă de nivel: — 435 m (urcă 125 m. CAB. Crucea Eroilor de pe Caraiman. Vf. 7). 30. la cabana Babele (2 200 m). Urlătoarea Mare. Iadului sau cab. Această plantă lemnoasă pitică (care poate atinge vîrste de 75 ani) este specifică coamelor şi şeilor puternic vîntuite din zona alpină. PIATRA ARSA Marcaj: punct albastru. în fund. spre SE. Piatra Arsă (24). Buşteni sau Poiana Ţapului prin V. 115). începînd din acest punct (pag. spre NNE. Omu (21). pînă la Buşteni. din acest vîrf spre dreapta Creasta Vîrfului Jepilor Mici. 3—3½ ore. urcă 75 m. Vf. spre NE. apoi bandă galbenă pe stîlpi de lemn. la cantonul funicularului „Jepi" (1 960 m). 29. spre SE. DIHAMU — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — POIANA COŞTILEI — BUŞTENI Marcaj: punct roşu pînă la ramificaţia „Pichetul Roşu". de sub creasta Babele (2 110 m). Jepii Mici (2 143 m). Caraiman (2 384 m) şi în primul plan. CARAIMAN — CAB. pe malul drept al acesteia (stînga cum urcăm)1. Sinaia. Diferenţă de nivel: — 75 m (urcă 95 m. La stînga spre Predeal prin V. de unde continuâm pe acest drum în urcuş uşor de-a coasta. Babele (2 120 m). în punctul de confluenţă cu Viroaga Babelor ce vine dinspre V. 158. pînă în marginea platoului Jepilor Mici. Urlătorilor (23). Deasupra treptei.

Timp: 2½—3 ore. 3). coboară 105 m). După circa 5 min. de la cabană părăsim drumul care se continuă către N în lungul poienii şi coborîm direct la dreapta prin poiană (atenţie la stîlpii de marcaj!) pînă la marginea pădurii unde întîlnim un alt drum. apoi în continuare traseul 8.La stînga spre cab. al 3). de la V. De aici traversăm valea şi continuăm o mică porţiune în sus pe lîngă fir. După un scurt urcuş pieptiş prin plantaţie. începînd din acest punct (pag. De la cabana Dihamu (1 320 m) poteca se îndreaptă către NV. în circa ½ oră (2 km) ajungem la gara Predeal (1 035 m). GLĂJĂRIEI — RÎŞNOV Marcaj: cruce albastră. marcaj cruce albastră. poteca ne conduce pe o coamă. părăsim drumul care continuă de-a coasta şi coborîm direct şi repede spre stînga. 70. în dreptul km 144 + 900. continuă în coboriş uşor de-a coasta pe flancul muntelui Forbanu şi după circa 20 min. După 4. După circa 15 min. Traversăm firul şi pe malul opus urmăm la stînga un drum forestier prin plantaţie. CAB. pînă la răscrucea din punctul „La Prepeleac" (1 750 m) şi în continuare traseul 8 A. coama muntelui Forbanu. pe drumul carosabil din lungul văii. Urcînd şi coborînd uşor. Omu. (800 m distanţă) ne conduce în şoseaua Rîşnov — Pîrîul Rece — Predeal (1 110 m). în lungul văii Rîşnoavei. V. DIHAMU — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII i PORCULUI — CAB. apoi se îndepărtează de aceasta. apoi traseul 8 începînd din punctul Ramificaţia 2 (pag. De aici urmăm şoseaua spre dreapta. CAB. DIHAMU — V. al. Intrînd curînd în Poiana Glăjăriei. la răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu" (1 445 m). Urmăm la stînga acest drum care părăsind coama. Vezi traseul 31 pînă la ramificaţia „Pichetul Roşu" din Şeaua Căpăţînii Porcului (1 445 m) . coboară 105 m. pe malul opus. al. OMU Marcaj: punct roşu pînă la ramificaţia „Pichetul Roşu" şi de aici bandă roşie pînă la cab. de unde urmînd această şosea spre stînga. Timp: 3—3½ ore. Beuca iar peste vale. apoi către N. poteca ocoleşte pe la nord Vf. 32A. Diferenţă de nivel: — 285 m. De la cabana Dihamu (1 320 m) urmăm poteca către N şi NNE în coborîş uşor de-a coasta pe sub poalele pădurii şi prin marginea unei largi poieni. Mălăieşti la Rîşnov. De aici în continuare vezi traseul 68 începînd din punctul Ramificaţia 3 (marcaj triunghi roşu). al. intră spre dreapta în pădure şi după circa 10 min. 73. unde întîlnim drumul marcat cu bandă albastră de la cab. 32. DIHAMU — ŞEAUA CĂPĂŢÎNll PORCULUI — BUCŞOIU — VF. urcă pe o mică porţiune. Urmăm acest drum înainte în coborîş prin Poiana Mălăieşti-Izvor şi în circa 5 min. DIHAMU — V. Traseul continuă înainte prin pădure. prin plantaţie către fundul văii Glăjăriei. Poiana Frăsinetului ce se întinde pe flancul răsăritean al coamei Măgura Cenuşie. începînd de la Ramificaţia 3 (pag. CAB. în marginea poienii „Mălăeşti-Izvor". începînd din acest punct (pag. Diferenţă de nivel: — 725 m. După circa ½ oră de coborîş atingem firul văii în punctul de confluenţă cu Vîlcelul Dihamului (990 m). Glăjăriei. coborînd de-a coasta pe sub Măgura Cenuşie. pe flancul dinspre V. MĂLĂEŞTI Marcaj: punct roşu pînă la ramificaţia „Pichetul Roşu". Poiana Izvoarelor (20—30 min. Beuca ne conduce într-o poiană pe coama care desparte bazinul văii Rîşnoavei (la E) de cel al văii Ghimbavului (la V) (1 115 m). 135. urcă 120 m). 33. CAB.3 km drumul debuşează în şoseaua naţională Bucureşti — Braşov. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. 70. 5). Căpăţîna Porcului şi lăsînd în dreapta obîrşiile văii Glăjăriei se îndreaptă către sud şi ne conduce în larga poiană din Şeaua Căpăţînii Porcului. Aici întîlnim drumul carosabil ce vine din dreapta pe culmea Forbanului. . Timp: 4½—5 ore. 8) 34. apoi triunghi roşu. jos. părăsim acest drum şi urcăm pe poiană spre VSV pînă la marginea plantaţiei tinere unde prindem marcajul. apoi banda albastră. Timp: 3½-4 ore. Diferenţă de nivel: + 1 185 m (urcă 1 170 m. Drumul coboară uşor la început paralel cu valea. În dreapta. RÎŞNOAVEI — PREDEAL Marcaj: punct roşu. poteca ne conduce la Izvorul Mălăieşti care ţîşneşte din stînga (1075 m) În continuare vezi traseul 40. Vezi traseul 31 pînă la ramificaţia „Pichetul Roşu" din Şeaua Căpăţînii Porcului (1 445 m)19. Continuăm la dreapta pe acest drum care intră repede în pădure şi printr-o serpentină scurtă coboară în firul văii Beuca (1 130 m). Diferenţă de nivel: + 400 m (urcă 505 m. Vf.. dinspre Şeaua Baiului.

Baiului (1 581 m). Baiului (1 518 m). Poiana Izvoarelor (marcaj punct roşu). vezi traseul 61. între Vf. ½ la dreapta spre cab. 172. 37. Clăbucetul Baiului. În stînga jos se deschide V. Beuca. prin rariştile de molid de pe versantul de NE al Dihamului. ajungem la gara Predeal (1 035 m). Stînei Mici (1 065 m) drumul continuă prin pădure. dincolo de care se ridică culmea muntelui Forbanu. GURA DIHAMULUI — BUŞTENI Marcaj: triunghi albastru. către E. Timp: ¾—1 oră. în coborîş pe malul drept al văii. IADULUI — PREDEAL Marcaj: triunghi roşu. 36. Baiului şi dincolo de vale culmea împădurită Clăbucetul Baiului. Traseul continuă pe drumul carosabil spre stînga de-a coasta şi coborîş uşor. De aici continuăm în coborîş uşor pe drumul carosabil din lungul văii. Traseul nostru continuă spre stînga. De la cabana Dihamu (1 320 m) urmăm poteca spre SSE în urcuş uşor prin poiana largă din Şeaua Măgurii Cenuşii şi după circa 5 min. DIHAMU — CAB. pe drumul carosabil. De aici urmăm înainte drumul în curbă spre stînga şi imediat ajungem la o altă ramificaţie de drumuri carosabile (1 370 m). lîngă confluenţa văii Baiului cu V. Urmăm către dreapta această şosea şi curînd intrăm în şoseaua naţională Bucureşti — Braşov. Mare). Trecem prin marginea unui frumos brădet (stînga) şi după circa ½ oră din Şeaua Baiului drumul ne conduce într-o poiană unde întîlnim venind din dreapta drumul dinspre Poiana Izvoarelor (1 090 m). 1 360 m). 7. Intrăm apoi pe firul acesteia. la obîrşia văii Iadului. coboară 365 m. 1 462 m) şi Vf. situată în culmea muntelui Dihamu. După circa 20 min. Beuca dincolo de care se ridică culmea muntelui Forbanu. ajungem în 6—8 min. Diferenţă de nivel: + 135 m (urcă . În stînga jos se află V. coboară 480 m). Diferenţa de nivel: — 285 m (urcă 50 m.Varianta: La km 2 + 400 părăsim şoseaua şi prindem către stînga poteca (marcată cu bandă albastră) care ne conduce în Predeal prin pădurea de sub Gîlma. apoi aproape pe curba de nivel. Traseul nostru continuă înainte şi curînd poteca intră în pădure în coborîş continuu. 1 365 m). CAB. Leuca vine din dreapta (1 085 m). ajungem la ramificaţia drumurilor (stîlp indicator. apoi prin poieni şi zăvoaie de anin şi ne conduce în V. în urcuş uşor prin poiana largă din Şeaua Magurii Cenuşii şi după circa 5 min. De aici spre Buşteni. de-a lungul împrejmuirii incintei cabanei Vînatorilor de Munte. CAB. De aici. Timp: 2¼—2¾ ore. apoi cruce albastră. După circa 20 min. în lungul văii Iadului prin făget. pe drumul carosabil spre Predeal. Din acest punct continuăm spre stînga. La dreapta spre Şeaua Căpăţînii Porcului sau cab. Poiana Izvoarelor (marcaj cruce albastră). la cabana Gura Dihamului. CAB. „La Cleşte" (1 462 m) şi Vf. apoi aproape orizontal prin rariştile de molid de pe versantul de NE al Dihamului. ajungem la ramificaţia drumurilor (stîlp indicator. de la cabană drumul iese în poiana largă din culmea Dihamului la o ramificaţie de drumuri. 1 365 m). Cerbului (987 m). de-a coasta în coborîş uşor. la pag. 35. spre Predeal prin Forbanu. Gura Dihamului şi Buşteni (marcaj triunghi albastru). De la cabana Vînătorilor de Munte la confluenţa cu V. ajungem după circa 30 min. DIHAMU — ŞEAUA BAIULUI — CAB. urcă 30 m). Lăsăm în stînga Monumentul Eroilor şi curînd ajungeni în dreptul cabanei. Traseul nostru urmează la dreapta. Timp: 2—2½ ore. De la cabana Dihamu (1 320 m) urmăm poteca spre SSE. Rîşnoavei în şoseaua Rîşnov — Pîrîul Rece — Predeal din lungul acestei văi (1 005 m). „La Cleşte" (stînga. Diferenţa de nivel: — 435 m pînă la gara Buşteni (urcă 45 m. de la cabană drumul iese în poiana largă din Şeaua Baiului. POIANA IZVOARELOR Marcaj: punct roşu. Traseul continuă spre dreapta în urcuş uşor prin poiană şi curînd ajungem în Şeaua Baiului. Înainte. Înainte. În stînga jos se deschide V. pe care în circa 30 min. După ce am trecut de confluenţa cu V. traversînd o serie de izvoare şi cîteva poieniţe. dupa un coborîş repede prin pădurea întreruptă de rarişti şi poieni şi apoi prin poiana de la marginea pădurii. în Şeaua Clăbucetului Baiului (1 355 m). situată între Vf. la o altă ramificaţie de drumuri. al. La dreapta spre Şeaua Căpăţînii Porcului sau cab. Poiana Izvoarelor (marcaj punct roşu). de unde către SE se desprinde coama lungă şi împădurită. DIHAMU — ŞEAUA BAIULUI — V. la o altă ramificaţie de drumuri (stîlp indicator. trecem de confluenţa cu un vîlcel ce vine din stînga şi urmînd valea. La dreapta spre cab.

Vf. apoi prin rarişti de molid şi dupa circa 15 min. Gura Dihamului şi Buşteni (61). ieşim la gol. cu îndelungată acoperire de zăpadă. Turnul Mălăeştilor cu imensul său perete frontal. marcaj triunghi roşu şi triunghi albastru). Urcuşul continuă la început prin bolovănişul firului văii. Traseul nostru continuă spre dreapta. Vf. spre V. aceasta urcă pieptiş prin cîteva serpentine pe versantul vestic al Bucşoiului. Ramificaţia 2: Spre cab. apoi curînd se orientează spre dreapta şi urcă pieptiş ruptura de pantă ce formează treapta de la extremitatea de sus a căldării. poteca urcă de-a coasta pe flancul culmii Padina Crucii şi după 1¼—1½ oră de la cabană ne conduce sub Hornul Mare al Mălăeşti/or. coboară 60 m). După un urcuş pronunţat pe această brînă. Vf. Mălăeşti (58 A). strecurîndu-se pe sub pereţi şi ţancuri de stîncă şi după 1—1½ oră din V. Iadului (60). De aici se observă: spre E. marcată evident de valul transversal ce formează „zăvorul" căldării. De aici se observă: spre NNE. Legături de la cab. OMU (prin V. La stînga spre Predeal sau cab. Omu prin Brîna Caprelor — Creasta Bucşoiului (marcaj triunghi albastru. Capăţîna Porcului (1 597 m). Predeal prin V. ajungem pe un prag (2 215 m). unde întîlnim curînd o ramificaţie de drumuri (stîlp indicator. pe peretele Turnului Mălăeştilor. direct. Planta este caracteristică versanţilor umbriţi din etajul alpin superior. Vf. abruptul vestic al Bucşoiului cu Brîna Caprelor. spre VSV. de unde continuăm în urcuş uşor pe coasta înierbată de pe 1 În lungul acestei brîne sînt remarcabile covoarele de salcie pitica (Salix reticulata). Vf. culmea Padina Crucii. în cea mai mare parte stîncoasă. Omu prin Brîna Caprelor — Bucşoiu). cu ramificaţie pe traseu spre Vf. Drumul continuă pe fundul plat şi foarte uşor înclinat al căldării. Mălăeşti — Culmea Scara. pe fundul căldării inferioare a văii. deasupra careia se deschide circului glaciar superior al văii. Intrînd în această căldare. Mălăeşti ne conduce pe Creasta Bucşoiului Mare. abruptul nordic al Coştilei. prin hornul stîncos puternic înclinat. spre S. cu fundul acoperit de bolovănişuri şi după circa ½ oră ieşim în Curmătura Hornurilor din Culmea Scara (2 315 m). CAB. Moraru cu Colţii Morarului. Vf. Omu. . Coborîm prin pajiştile largi de pe versantul sudic al Dihamului şi în 5—7 min. ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (1 455 m). în Creasta Dihamului (sau culmea Baiului). Vf. Omu prin Hornul Mare al Mălăeştilor. la marginea căldării mijlocii. Omu prin Bucşoiu (58). dinspre Şeaua Căpăţînii Porcului (2 285 m). Bucşoiu. De aici urmăm către stînga poteca marcată în lungul crestei şi după încă circa ½ oră ajungem la cab. Brîna. După 25—30 min. Urcăm către dreapta. cab. lucitoare pe faţă şi alburii pe dos. vezi traseul 8. apoi mai pronunţat pe o treaptă secundară de circa 40 m înălţime. rotunjite. spre SE oraşul Buşteni. De la cabana Dihamu (1 320 m) urmăm drumul spre SSE în urcuş uşor prin poiana largă din Şeaua Măgurii Cenuşii şi după circa 5 min. 1 365 m). afara din căldare. Gîlma Mare (1 428 m) şi Poiana Coştilei. Traseul nostru (marcaj cruce albastră) continuă la stînga în urcuş prin pădure. pe cumpăna apelor dintre bazinele Prahovei şi Oltului (1 515 m). VF. începînd de la Ramificaţia 4 (pag. angajîndu-se apoi spre stînga pe Brîna Caprelor1. ajungem în poiana Curmătura Armăsarilor. unde întîlnim poteca marcată cu bandă roşie. Hornurile Mălăeştilor. traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil) De la stîlpul indicator urmăm poteca spre stînga. Gura Dihamului şi Buşteni. pe covorul de un verde viu al pajiştii de ierburi scunde. ajungem la ramificaţia drumurilor (stîlp indicator. ajungem deasupra treptei. ne conduce către stînga pe o brînă. De aici poteca se strecoară de-a coasta şi în urcuş uşor prin bolovaniş şi trecînd pe sub încă 3 hornuri abrupte. încinge abruptul Bucşoiului. spre SSV. Înainte spre Şeaua Căpăţînii Porcului (marcaj punct roşu). verzi închis. Traseu mai scurt însă mai greu). Din marginea căldării. cu frunze mici. cab. spre S. Poiana lzvoarelor spre: Cab. De la cabana Mălăeşti (1 720 m) poteca se îndreaptă iniţial către sud. MĂLĂEŞTI — CAB. Omu. Buşteni prin Poiana Coştilei (62). 71) Traseul nostru continuă înainte. spre SSE. spre SSV la obîrşia văii. la o ramificaţie de drumuri între blocuri mari de stîncă (2 140 m).195 m. Ramificaţia 1: Spre cab. 1 910 m). Baiului (1 581 m). Intrăm în pădure şi imediat întîlnim o ramificaţie pe drumuri. De aici în continuare spre Vf. în urcuş uşor de-a coasta prin păşunile şi rariştile de pe coastele nordice ale Dihamului şi după 10—15 min. cu fundul înclinat şi acoperit de blocuri stîncoase şi mari bolovănişuri. 38. spre SSV spre S. spre SV. urcă încă o treaptă a văii şi ne conduce pe un alt prag (1 970 m). în primul plan.

Mălăeşti prin Bucşoiu — Brîna Caprelor (68). 39. împreună cu Dryas octopetala. Obîrşia (72). de la ramificaţie poteca iese pe o coamă (2 280 m). Peştera prin V. creasta mai scundă a Padinii Crucii. De la capătul de jos al acestei platforme împădurite (1 360 m) poteca se angajează într-un coborîş foarte repede prin plantaţia tînără. ajungem la Vf. MĂLĂEŞTI — RÎŞNOV Marcaj: bandă albastră. de-a coasta pe versantul dinspre V. coboară 1 370 m). MĂLĂEŞTI — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI (Cab. pe plaiul larg dintre V. cab. Padina Crucii. Mălăeşti şi V. . pe sub coamă. Vf. Omu. ajungem pe o coamă scundă. de la Vf. între V şi NV. marcaj cruce albastră. un coborîş repede şi scurt ne conduce pe o platformă uşor înclinată şi aşezată între abruptul împădurit (molid şi larice) al Bucşoiului şi firul văii Mălăeşti. pînă în creastă. Vf. Bran prin Ciubotea (75). pînă în firul văii Ţigăneşti (2 050 m) pe care îl traversăm lîngă un mic lac format din acumularea apelor din ploi. Mălăeşti şi intrăm într-o poiană. Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (68 B). cu blocul somital din calcare albe. 210). De la cabana Mălăeşti (1 720 m) poteca se îndreaptă către V în urcuş pieptiş pe flancul estic al crestei Padina Crucii. Glăjăriei şi strecurîndu-se printre numeroşi bolovani mari ce acoperă solul pădurii ne conduce curînd într-un drum carosabil ce vine din dreapta din lungul văii Glăjăriei (925 m). unde întîlnim drumul marcat cu bandă roşie. poteca iese în creastă pe Culmea Scara. La capătul de jos al poienii (1 570 m) urmează o treaptă a văii sub care traversăm a doua poiană situată pe flancul vestic al Bucşoiului la baza abruptului. în urcuş de-a coasta prin aceleaşi tufărişuri scunde. de unde se angajează în serpentine. Poteca încalecă pieziş coama scundă dintre V. Bucşoiu (2 492 m) şi abruptul vestic al Bucşoiului. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. Padina (şi Peştera) prin Colţii Ţapului — Şeaua Strunga (73). Ţigăneşti şi după 10—15 min. după o cotitură la stînga la ieşirea din poiană. De aici se îndreaptă către SSV. Sub baraj traversăm pe pod V. începînd din punctul Ramificaţie (pag. Vezi turul de orizont de la Vf. 41 — CAB. ne conduce la Izvorul Mălăeşti. Timp: 4—4½ ore. traversăm pe pod V. a. Bran prin Clincea (76). Traseul nostru continuă la stînga în coborîş prin Poiana Mălăeşti-Izvor şi în circa 5 min. acoperit cu întinse covoare de smirdar (Rhododendron kotschyi) şi afinişuri. Diferenţă de nivel: — 1 045 m. în fund Culmea Tigăneşti. CAB. Vf. traversează firul văii Mălăeşti şi ne conduce într-o primă poiană largă. la o ramificaţie de drumuri. Drumul trece apoi pe versantul răsăritean al Culmii Ţigăneşti. poteca. De aici continuăm pe şosea de-a lungul văii Ghimbavului pînă la Rîşnov (12 km. (De aici coborîm uşor prin pădure. La dreapta spre cabana Dihamu prin V. La marginea acesteia. Omu la Bran (2 195 m). Babele (71). Omu la pag.flancul nordic al culmii Scara. CAB. specifică „dosurilor" de munte din etajul alpin superior al Bucegilor. Urmăm drumul spre stînga. După 11 serpentine pe coasta acoperită cu vegetaţie alpină scundă 1. 40. care ţîşneşte din stînga de sub coamă (1 075 m). În continuare vezi traseul 76. Caraimm (70). cab. Cerbului (69). De la cabana Mălăeşti (1 720 m) poteca se îndreaptă către sud şi intră curînd în pădurea de molid prin care coboară repede. cab. cab. în urcuş uşor şi după circa 15 min. apoi bandă roşie. Dihami: prin Bucşoiu (68 A). După circa 20 min. Ţigăneşti. Bran prin V Gaura (74). de smirdar şi după circa 1½ oră de la Mălăeşti ne conduce în creasta. printre tufărişuri de jneapăn şi anin de munte. 2—2½ ore). adîncit mult în masa de bolovănişuri ce formează morena frontală a văii. Primula minima. Omu (2 507 m). Glăjăriei şi după circa 1—1½ oră de la Mălăeşti. Glăjăriei. iar în primul plan. este constituită în cea mai mare parte din covoarele sălciei pitice Salix reticulata. dincolo de care se deschide vastul circ glaciar al văii Gaura (2 385 m). Armeria alpina ş. Urmăm acest drum spre stînga. cab. Diferenţă de nivel: — 895 m (urcă 475 m. cab. Din acest punct se observă: spre VSV. Timp: 4½-5 ore. traversăm firul văii Mălăeşti la confluenţa cu un pîrîu din dreapta (995 m) şi continuăm în lungul văii pe care o mai trecem o dată la 950 m alt. Aici întîlnim venind din dreapta drumul dinspre Bran. Mălăeşti şi V. MĂLĂEŞTI — PADINA CRUCII -V. Poiana lzvoarelor) — POIANA COŞTILEI — BUŞTENl 1 Vegetaţia de pe această coastă. ŢIGĂNEŞTI — CLINCEA — BRAN Marcaj: bandă galbenă pînă în culmea Ţigăneşti. spre ENE. Legături de la cab. 72. Buşteni prin V. spre: Crucea Eroilor — cab. ieşim în marginea de jos a pădurii lîngă uzina electrică veche a Rîşnovului (815 m). monotone. Buşteni prin Bucşoiu (68).

De partea cealaltă a acestei şei se observă: înainte. trecînd apoi pe coastele Dihamului. dinspre cab. abruptul răsăritean al Bucşoiului. marcaj bandă roşie (vezi traseul 68 B începînd din acest punct. apoi prin tufărişuri bogate de jnepeni şi anin de munte şi după circa 15 min. Predealul şi deasupra acestuia. apoi punct roşu. la răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu" (1 445 m). Glăjăriei. apoi mai în fund. drumul ocoleşte prin pădure de-a coasta. Lăsînd în stînga obîrşiile văii Glăjăriei. străbătînd o zonă bogată în vegetaţie specifică „dosurilor" de munte din subzona de limită şi alcătuită din pîlcuri de molid şi scoruş şi tufărişuri de jneapăn. cab. către stînga. Omu pe creasta Bucşoiului.. vîrful împădurit Magura Cenuşie şi la poalele acestuia. la pag. printre pîlcuri de molid şi jnepenişuri. Poiana Izvoarelor. din Şeaua Căpăţînii Porcului. coboară 505 m). marcaj punct roşu (traseu 8 B). Predeal prin Şeaua Baiului — V. jos. la baza unui turn stîncos (1 825 m). Timp: 2¼—2¾ ore. continuăm de-a coasta pe sub stîncării. coboară 170 m. De aici coborîm pe versantul opus. 185). Continuăm coborîşul uşor de-a coasta prin păşunile şi rariştile de pe clinul nordic al Dihamului. Diferenţă de nivel: — 400 m (urcă 105 m. 10). Ramificaţie: La stînga spre cab. Dihamu. spre cab. la limita superioară a pădurii. 30—40 min. Vf. începînd din punctul Ramificaţia 3 (pag. Gura Dihamului şi Buşteni (36). Coborînd de partea cealaltă ieşim într-o poiană la poalele flancului sudic al Crestei Văii Rele de unde. 15 min. coboară 475 m). ½ la dreapta. urcă 50 m. în fund.. pe sub Vf. BaiuluiM şi ieşim pe coama Măgurii Cenuşii care desparte V. intră în pădure. .Marcaj: triunghi roşu. Din acest punct. întîlnim poteca (marcată cu cruce albastră) care coboară din dreapta. De la cabana Mălăeşti (1 720 m) poteca traversează firul văii şi se îndreaptă către E. Mălăeşti (32 A). cab. traversăm Valea Rea şi după un urcuş pe malul opus ajungem curînd pe o mică creastă cu covor de iarbă fragedă şi muşchi “La Bătaia Cocoşilor”. După circa 20 min. ½ la dreapta. Piatra Mare. Legături de la cab. Trecem un pîlc de molidiş şi intrăm în Poiana Bucşoiului unde poteca traversează Vîlceaua Bucşoia. cab. Glăjăriei de V. înainte. cabana Dihamu. ajungem pe o muchie. acestuia) şi prindem către dreapta potecuţa care urcă uşor de-a coasta. printre ţancuri stîncoase. Din acest punct urmăm poteca spre stînga. al. Timp: 4—4½ ore. pe la nord. urcînd pieptiş pe versantul de V al Bucşoiului. Dihamu spre: Rîşnov prin V. Vf. DIHAMU Marcaj: triunghi roşu pînă în Şeaua Căpăţînii Porcului. Aici întîlnim drumul carosabil dinspre Şeaua Baiului şi după cîteva minute de coborîş prin poiana din lungul coamei. Poiana Izvoarelor (37). în planul al 2-lea. urcă 75 m. De aici se observă: spre stînga. coboară 420 m. De la marginea poienii continuăm coborişul prin molidişul de pe flancul nordic al Bucşoiului Mic şi în circa 15 min. Glăjăriei (33). nu departe firul văii Bucşoiului (1 615 m). MĂLĂEŞTI — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — CAB. Iadului (35). către nord (marcaj punct roşu). clădirile sanatoriilor de pe V. şi apoi. în lungul Vîlcelului Prepeleacului. Traversăm (pe o punte de lemn) o şiştoacă abruptă. 41A. culmea Măgura Cenuşie. Beuca (dreapta). de la „Prepeleac". către S. Vîlcelul Portiţelor şi Vîlcelul Grohotişului). Diferenţă de nivel: — 835 m (urcă 105 m. Poiana Izvoarelor şi imediat ieşim în poiana largă Curmătura Armăsarilor. pe versantul de NV şi apoi pe cel de N. din Şeaua Mălăeştilor. pag. Căpăţîna Porcului. 187. părăsim vîlcelul (şi drumul vechi care continuă să coboare în lungul. Rîşnoavei. ajungem în larga poiană din Şeaua Căpăţînii Porcului. Dupa circa 15—20 min. După ce am traversat o vîlcea. Aici întîlnim poteca (marcată cu bandă roşie) dinspre Vf. cab. pe creştetul unui pinten care desparte Vîlcelul Prepeleacului de Vîlcelul îndrăcit (spre S). Predeal prin V. un scurt urcuş pronunţat prin cîteva serpentine ne conduce în Şeaua Mălăeştilor. CAB. Buşteni prin Poiana Coştilei (31). După circa 15 min. culmea Forbanu. anin de munte şi salcie de Silezia. Vezi traseul 41 pînă în punctul Ramificaţie (răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu". Omu prin Bucşoiu (32). După 7 serpentine ale potecii. peste V. cu cabana Dihamu. Rîşnoavei (34). În continuare spre Buşteni vezi traseul 68. traversează Vîlcelul îndrăcit şi continuă apoi urcînd şi coborînd uşor de-a coasta printr-un molidiş des. ajungem în punctul „La Prepeleac" (1 750 m). masivul Gîrbova. dincolo de care drumul continuă de-a coasta. ne apare în întregime versantul nordic al Bucşoiului (de la E la V : Vîlceaua Răsărită cu jnepenişuri. 1 445 m)19. 137. pe sub pereţii stîncoşi. drumul coboară repede pe flancul sudic al pintenului. ajungeni la cabana Dihamu (1 320 m).

trecînd astfel pe muntele Cocora. cînd iarăşi a fost mistuit de foc. Timp: 2¼—2½ ore. Ialomiţei. Horoabei (trecînd astfel de pe muntele Colţii Padinei pe muntele Batrina şi printr-un pîlc de molidiş ieşim în Poiana Horoaba. Timp: 3½— 4 ore. spre Peştera Ialomiţei2 (5 min. urcă 50 m). cu o bisericuţă şi chilii. Bolboci — 95 m (coboară 145 m. CAB. Diferenţă de nivel: + 415 m (coboară 15 m. 42B. al. Vezi traseul 42 pînă la cab. Timp: 2¼— 2½ ore. De aici în continuare spre Vf. unde întîlnim un al doilea drum carosabil. 150. stalagmite. CAB. pentru a fi reclădit în 1938. De la punctul „La Altar". coboară 55 m). PADINA — CAB. 43. apoi traseul 48. deoarece cam pînă în 1885 a fost aici timp de vreo 50 de ani o mare stînă de oi a vestitului cioban Ion Burlacu rămas necăsătorit (burlac) toată viaţa. După mărturii vechi încă în anul 1793 se afla aici un schit. Zănoaga — 135 m (coboară 145 m. Peştera. la ieşirea acesteia din Cheile Peşterii. Timp: 1¼ —1½ oră. apoi prindem spre dreapta poteca în urcuş direct printr-un pîlc de molidiş. PEŞTERA — CAB. PADINA — CAB. 42A. Drumul ocoleşte prin dreapta incinta mînăstirii şi pătrunde în pădurea Cocora. Ialomiţei. Diferenţa de nivel: la cab. urcă 50 m. Urcăm pe trepte de piatra prin Cheiţa Cocorei şi ajungem în dreptul aşezărilor mînăstirii „Peştera". unde întîlnim şoseaua dinspre Sinaia. PADINA — CAB. . fundul fiind situat cu 60 m mai sus de gura peşterii. De la cabana Padina (1 535 m) ne îndreptăm către ENE în coboriş uşor prin padina largă. traversăm imediat un prim drum carosabil şi continuăm către podul peste Ialomiţa. vezi traseul 46. Ialomiţei pînă la cab. dinspre Bolboci (marcat cu cruce albastră). urcă 425 m. PIATRA ARSĂ Marcaj: cruce albastră din V.) şi apoi imediat traversăm pe pod V. Acesta a ars în 1818. Lăsăm în stînga poteca ce conduce în urcuş uşor pe sub stîncării. urcă 10 m). apoi banda albastră. începînd din acest punct (pag. De la cabana Padina (1 535 m) urmăm drumul carosabil în coborîş uşor spre SE şi S prin 1 Acest punct se numea odinioară „La Casele Burlacului". Omu. Trecem podul şi urmăm puţin drumul. urcă 310 m. Diferenţă de nivel: + 970 m (coboară 15 m. Ialomiţei. printr-un buruieniş şi în cîteva minute ne conduce în şoseaua Sinaia-Peştera. PEŞTERA — CAB. draperii) care au fost treptat distruse de către vizitatori. In gura peşterii a existat schitul de călugări „Peştera Ialomiţei". Diferenţă de nivel: + 360 m (coboară 25 m. urcă 55 m). Această ultimă aşezare a fost distrusă de incendiu în 1961. Peştera cruce albastră. aceasta mai continuă. ce cade în V. imediat ieşim în Poiana Crucii (rezervaţie naturală împrejmuită) şi ocolind pe la V şi N această poiană. coboară 30 m. apoi traseul 47. VF. cu Turnul Seciului. CAB. PADINA — CAB. spre dreapta. În continuare vezi traseul 49. CAB. urca 985 m). Urmînd la stînga şoseaua. coboară 50 m. ZĂNOAGA (sau Bolboci) Marcaj: cruce albastră. OMU Marcaj: din V. la cab. Aceasta continuă apoi de-a coasta. De la cabana Padina (1 535 m) urmăm spre N poteca în coborîş uşor prin padina largă din lungul văii Ialomiţa şi curînd intrăm în drumul ce vine din dreapta. profilat pe peretele Bătrînei şi despărţit de acesta printr-o şea adîncă. Vezi traseul 42 pînă la cab. Traversăm pe podeţ V. BABELE Marcaj: cruce albastră începînd din V. Ialomiţei pînă la cab. PADINA — CAB. Diferenţă de nivel: + 665 m (coboară 15 m. ultima porţiune fiind însă accesibilă numai exploratorilor dotaţi cu echipament special. după circa ½ oră de la Padina ajungem la cabana Peştera (1 610 m). care reprezintă practic fundul peşterii. Peştera a avut odinioară numeroase formaţiuni concreţionare (stalactite. Peştera. urcă 160 m. In anul următor a fost reconstruit. în marginea rezervaţiei împrejmuite (1 520 m)1. fiinţînd pînă în 1937. CU DOR Marcaj: bandă roşie. PEŞTERA — CAB. Peştera. urcă 680 m). 44. Adîncimea totală a porţiunii uşor accesibile este de 475 m. VF. coboară 50 m. Spre NV se observă zona de stîncării din calcare de deasupra văii Horoaba.42. Timp: 2½—3 ore. 10). 2 Peştera Ialomiţei este o mare excavaţie în peretele sudic al muntelui Bătrîna. apoi bandă albastră. De aici drumul se îndreaptă paralel cu apa Ialomiţei. CAB. lîngă cantonul silvic Cocora (1 550 m).

marcaj insuficient. între şisturile cristaline şi marea masă a calcarelor jurasice (care alcătuiesc în întregime creasta Strungele Mari. coboară 50 m. circa 5 km. CAB. Phylioceras mediterraneum etc. de-a lungul unui pîrîiaş. calcare şi marne. ca Strungia redlichi. pe alocuri lipsă). În mijlocul trecătorii se află o bornă de ciment. urcă 160 m. de aici ajungem la marginea sudică a padinei. situată la circa 200 m la NE de Colţul Strungii Mari (1 954 m). pe versantul vestic se află şisturile cristaline (cristalinul Leaotei) care formează fundamentul geologic al masivului. Din acest punct drumul urmează culmea Pleaşa ridicată între V. OMU Marcaj: bandă roşie (de la Şeaua Strunga la Vf. după care (la cota 1 550) drumul se îndreaptă catre V şi în coborîş direct ne conduce curînd în Poiana Guţanului pe Culmea Pleaşa. Trecem apoi printr-un molidiş. La mică distanţă de strungă. Drumul urcă de-a coasta pe sub stîncării. Deasupra acestora se poate observa succesiunea normală a stratelor mai noi. Grohotişului. După circa 10 min. largă trecătoare aproape semicirculară în creasta muntelui Strungele Mari. PADINA —ŞEAUA STRUNGA — COLŢII JARULUI — CAB. apoi se îndreaptă către stînga şi prin rarişti de molid iese în pajiştile de pe faţa sudică a piciorului de munte Padina Strungii. pe care se observă ultimele pîlcuri de molid. unde traversăm Pîrîul Coteanului. Mai frecvente sînt brihiopodele din genurile Terebratida şi Rbynchonella. îngrămădite în bancuri de 0. remarcabil prin marile grohotişuri mobile ce se întind la baza pereţilor şi avînd în stînga adînca depresiune a văii Bîngăleasa. 1 Şeaua Strunga este unul dintre cele mai interesante puncte ale Bucegilor. coboară 1 000 m). ajungem în centrul comunei Bran. Ialomiţei) se află intercalate în strate relativ subţiri. pînă în şoseaua naţională Cîmpulung-Braşov. Peştera. Pasul Bran şi în fund.5 km de coborîş uşor în lungul coamei. de la stînă drumul ne conduce (în ultima porţiune în urcuş direct în lungul unei ravene) în Şeaua Strunga (1 909 m). Urcăm direct prin pajişti. se mai observă urmele clădirii fostului pichet de grăniceri şi a vămii1. continuîndu-se neîntrerupt pînă în V.larga padină din lungul Ialomiţei şi curînd intrăm pe şoseaua ce vine din stînga (de pe malul opus al apei) dinspre cab. Din Şeaua Strunga drumul se îndreaptă către NV şi NNV în coborîş de-a coasta printre bolovănişuri de-a lungul şi pe la poalele abruptului vestic al muntelui Grohotişu. Diferenţă de nivel: + 970 m (urcă 565 m. ca şi Afalm-ul inferior (Oxfordian) sînt reprezentate deasupra prin jaspuri roşii şi verzui sau calcare silicioase în strate compacte. corespunzătoare întregii serii jurasice mijlocii şi superioare. iar puţin mai spre stînga. pe flancul estic al crestei. Diferenţă de nivel: pînă în capătul de sus al comunei Şimon — 625 m (urcă 375 m. la casa de vînătoare „Bîngăleasa" (1 460 m). PADINA — ŞEAUA STRUNGA — GUŢANU — BRAN Marcaj: bandă roşie. din punct de vedere geologic. urcă 155 m).50 m grosime. Bîngălesei (stînga) şi pătrunde curînd în molidişul întrerupt de poieni. Dogger-ul este aici deosebit de evident. al. prin pajişti cu stîncării albe de calcare puternic dezagregate de eroziune şi după 30—40 min. 2). După circa 3 km parcurşi pe această faţă de munte de unde perspectiva se deschide larg asupra Pasului Bran şi masivului Piatra Craiului. VF. spre NV. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. De aici continuăm la vale pe drumul ce străbate în întregime satul. abruptul vestic al muntelui Grohotişu (astfel se numeşte versantul transilvănean al muntelui Strungele Mari) din calcare.25—0. desprinsă din Vf. Guţanului (dreapta) şi V. 45A. fiind reprezentat printr-o succesiune de gresii. În continuare. În stînga se deschide V. 45. Coteanului şi dincolo de vale culmea muntelui Coteanu. . De la cabana Padina (1 535 m) prindem poteca din spatele corpului de sus al cabanei (vila Rizescu). părăsim culmea Pleaşa (împreuna cu drumul care continuă spre comunele Moeciu de Sus şi Moeciu de Jos) şi urmăm la dreapta poteca largă care se angajează în coborîş pe piciorul Plaiul lui Lom pînă în firul văii Şimonului pe care îl atingem la capătul satului Şimon (910 m). Tataru. lăsăm în stînga traseul marcat care indică varianta de iarnă şi ne îndreptăm către stîna Colţii (1 690 m). De aici se observă: spre N. intrăm în rariştile de la limita superioară a pădurii şi traversăm V. Partea terminală a Dogger-ului. cu mari grohotişuri mobile. un orizont subţire de conglomerate cuarţoase. aparţinînd Dogger-ului şi Malm-ului inferior. între E şi NE se deschide perspectiva asupra abruptului muntelui Guţanu. Astfel. spre S muntele Tataru (1 966 m). de unde urmînd spre dreapta această şosea încă 1 km. După circa 3. în contact cu cristalinul. De la stînă urmăm poteca largă în urcuş uşor pe flancul sudic al coamei muntelui Colţii Padinei. Ne aflăm aici la limita dintre judeţul Dîmboviţa şi judeţul Braşov. Aceste depozite conţin o bogată faună fosilă. urcă 275 m. Timp: 5—6½ ore. coboară 40 m. depozite de vîrstă intermediară. Omu. apoi printr-o serpentină iese la gol pe coama Padinii Strungii. în punctul de confluenţă al acestuia cu Ialomiţa (1 470 m). deasupra cărora urmează un banc de calcare gros de circa 1 m. masivul Piatra Craiului. CAB. vezi traseul 50 începînd din acest punct (pag. Timp: 5—6 ore. avînd la bază. căldărilor văii Gaura şi culmii Scara. coboară 95 m. 153. Drumul urcă la început direct prin pădure către V. cu frecvente resturi de amoniţi.

în fund Vf. 2 Legenda spune că odinioară. Horoabei) în punctul unde creasta e străjuită de ţancurile ce formează Colţii Ţapului (altitudine în potecă 2 005 m)2. Din acest punct coborîm pe sub creastă printre pîlcuri de smirdar pînă sub o zonă de stîncării de calcare (2 350 m). de unde poteca începe să urce de-a coasta. Printr-o curbă largă spre dreapta în coboriş uşor. ieşim în Culmea Bătrîna (2 165 m). Furnica (2 102 m) şi la dreapta Vf. cu malurile acoperite de tufărişuri de smirdar). Drumul urmează în urcuş foarte uşor apoi în coborîş uşor. cab. ajungem pe Vf. în această porţiune. Obîrşiei. pe platformele de deasupra canionului văii Horoaba şi de la obîrşia văii Oarbele (afluentă a Horoabei). Doamnele (2 408 m). Caraiman (70). Ilie. spre NE. Crucea Eroilor — cab. munţii Rucărului. întinse între stîncării şi jnepenişuri. din culmea Bătrînei ne conduce într-o şea largă. spre SSE. Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (68 B). apoi trecînd pe deasupra platformei înierbate din creştetul „Mecetului Turcesc". Babele (71). după circa 1 oră de la Şeaua Strunga la obîrşia văii Bătrîna (care în porţiunea inferioară ia numele de V. cab. Orientîndu-se către N. Mălăeşti prin V. spre E. spre SV. la obîrşia Doamnelor care coboară spre dreapta (2 125 m). Leaota. puternic dezagregate de eroziuni1. Gaura (74). 3 Din acest punct se desparte către NNV o potecă ce coboară prin Plaiul Ţapului pînă în Poiana Guţanu. Vf. rătăcindu-se prin aceste locuri . apoi urcăm prin cîteva serpentine pe flancul vestic al culmii Bătrîna şi după circa 20 min. Bucur (aparent mai înalt decît Vf. pătrunde între pîlcuri de jnepeni în coborîş uşor şi după circa 15 min. cînd boierii urgisiţi fugeau din Ţara Românească peste munţi la Braşov. drumul se strecoară printre stîncării înierbate de calcare albe şi prin bolovănişuri. vîrful secund (sudic) al Bătrînei (2 164 m). spre SSV. spre ENE Culmea Doamnelor. De aici continuăm de-a coasta spre N. pe sub creasta Doamnelor. Buşteni prin V. Mălăeşti prin Bucşoiu-Brîna Caprelor (68). Găvanele. la 100 paşi spre S de Vf. cab. Obîrşiei (72). Mălăeşti (67). Din acest punct. Omu) şi Vf. Padina Crucii. Omu. Cerbului (69). la obîrşia Vîlcelului Ţapului afluent al văii Doamnei (2 150 m)3. (din calcare). pe flancul crestei Strungele Mari şi curînd prindem „poteca grănicerilor" care urcă la creastă prin cîteva serpentine scurte. de aici continuă aproape orizontal. cab. spre V. Colţii Ohîrşiei (2 488 m) şi mai la dreapta. Bătrîna (2 177 m) de unde se observa: spre N. masivul Piatra Craiului. trece pe la obîrşia firului vestic al văii Spinării (de unde se deschide o largă perspectivă asupra muntelui Gaura şi masivului Piatra Craiului) şi angajîndu-se pe Spinarea Doamnelor urcă prin 3 serpentine pînă pe coama lată dintre firele văii Spinării (afluent al văii Doamnelor. Coborîm apoi uşor într-o şea la obîrşia firului estic al văii Spinării (2 340 m). la cabană (2 507 m). descrie o serpentină largă şi continuă urcuşul uşor spre E. prin pajişti apar pîlcuri de Aconitum tauricum (omag) plantă veninoasă cu frunze adînc spintecate şi flori violete în formă de coif. . continuă aproape orizontal. trecem pe la baza unei zone de stîncării de calcare înierbate. De partea cealaltă a culmii se deschide căldarea superioară a văii Obîrşia Ialomiţei cu imensul bloc de calcare Mecetul Turcesc. Din acest punct ne îndreptăm către NE. De aici coborîm pe sub creastă printre stîncării. La 180 paşi spre VNV din acest punct (afară din potecă) se află Vf. Vînturişu (1 942 m) şi la dreapta. Văii Cerbului. spre ESE. pe grohotişuri şi pe deasupra jnepenişului. abruptul muntelui Grohotişu (astfel se numeşte versantul vestic al muntelui Strungele Mari). pe sub creasta Bucura şi în circa 15 min. Lancia (2 275 m) şi spre dreapta Podul Spintecăturilor. sub blocul de calcare albe ce formează Vf. de-a coasta. Ieşind pe faţa văii Cerbului. dincolo de V. Creasta Strungele Mari. Omu spre: Cab. iar la orizont. Legături de la cab. Vf. poteca ajunge repede într-o mică şea. drumul ne conduce în Culmea Doamnelor (2 400 m). în stînga sub creastă. descrie apoi o largă curbă spre dreapta şi ne conduce. Vf. Vf. la dreapta Vf. Sf. poteca urcă puţin. Vf. coboară din nou şi lăsînd în dreapta stîncăriile cu jnepeni ce închid porţiunea superioară a canionului văii Horoaba. apoi urcă iaraşi în culme pe Colţii Leşniţei (2 l00 m). de unde.Vezi traseul 45 pînă în Şeaua Strunga (1 909 m). spre SE. trecînd pe muntele Doamnele. Omu (2507 m). cab. între V şi N jos Pasul Bran. Dihamu prin Bucşoiu (68 A). în fund masivii Iezer-Păpuşa. îndreptîndu-se către NV şi V. 1 În zona cuprinsă între Şeaua Strunga şi Colţii Ţapului. Curmătura Văii Cerbului şi la stînga. printro serpentină largă în urcuş. cele 2 vîrfuri aie Dichiului (1 698 m şi 1 713 m). urcăm prin 7 serpentine pe pajiştile presărate cu pîlcuri de smirdar. Şerpuind tot pe sub creastă. trecem o vîlcea largă şi continuăm coborîşul prin pajişti presărate cu stîncării de calcare albe. spre VNV în vale comuna Moeciu de Sus. spre S. 4 Versantul transilvănean al Doamnelor. între SV şi V în fund. continuă pe sub creastă în coboriş uşor. Vf. o ceată întreagă a plecat de la mînăstirea Sinaia să treacă peste Bucegi. sprc NNE platoul vîrfului Scara (2 421 m) şi Vf. De aici continuăm aproape orizontal pe sub creastă. Bran prin V.unde apucîndu-i noaptea s-au culcat. platoul Coştilei. Gaura muntele Gaura cu Vf. poartă numele de muntele Guţanu. unde întîlneşte drumul marcat dintre Şeaua Strunga şi Bran. Peste noapte un ţap sălbatic furios a prăvălit în prăpastie pe unul din călători şi de atunci punctul se numeşte „La Colţii Ţapului". Peştera prin V. În dreapta jos se observă pajiştile largi. ieşind pe coama foarte largă a Guţanului (2 230 m)4. Găvanele (2579 m). întîlnim poteca ce vine din dreapta dinspre Babele şi Peştera. cu Dor (2006 m). Dincolo de vale spre E.

DJhamu prin Bucşoiu (68 A). Mălăeşti prin V. Crucea Eroilor — cab. La dreapta în urcuş direct spre Babele (marcaj cruce albastră). Spre stînga către mijlocul căldării se ridică imensul bloc de calcare cu peretele frontal vertical şi şlefuit. Mecetul Turcesc. cab. PEŞTERA — CAB. 47. la o ramificaţie de drumuri (stîlp indicator. ajungînd pe pragul căldării superioare (2110 m). cab. Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (68 B). CAB. din fundul văii întîlnim drumul (marcat cu bandă galbena) ce vine dinspre Babele. 72. Cocorei (dreapta) şi V. De aici se observă: spre NNV. Coştila (2489 m). La capătul acestei coame poteca trece pe pajiştile de pe flancul vestic al Obîrşiei şi apoi ne conduce sub un pinten de stîncării (1885 m). de unde coborîm uşor partea cealaltă şi traversăm curînd V. în formă de U. cab. După 1—1½ oră de la Peştera ajungem la baza treptei înalte dintre căldarea inferioară şi cea superioara a văii. Bucura şi curînd ne conduce pe Vf. traversînd o serie de izvoare. Vf. După 10—15 min. În stînga. Traversînd printr-o curbă largă Vîlcelul Piciorului Babelor. dincolo de vale. apoi urcăm o treaptă secundară scundă. 72. Omu la pag. Vf. Vf. OMU Marcaj: bandă albastră. In stînga la cîţiva metri sub potecă se află un exemplar de zîmbru (Pinus cembra) şi mai jos jnepenişul ce acoperă întreaga coastă pînă în fundul văii. Cerbului. traversăm prima viroagă din obîrşiile văii (2 250 m) şi ajungem pe platforma din fundul căldării superioare a văii. Padina prin Colţii Ţapului — Şeaua Strunga (73). paralel cu firul văii (care de la cascadă în sus poartă numele de V. Mălăeşti prin Bucşoiu-Brîna Caprelor (68). De aici. PEŞTERA — CAB. Vezi turul de orizont de pe Vf. spre NE. respectiv pe cumpăna apelor dintre bazinul văii Ialomiţa şi cel al văii Prahova (2 360 m). tot pe versantul Obîrşiei. Omu. Obîrşia Ialomiţei şi V. VF. pe creastă despărţitoare dintre V. . Continuăm în urcuş uşor către nord. prin cîteva serpentine stricate de eroziuni. la cabană (2 507 m). spre SV. Culmea Doamnele. uşor înclinat. spre N. Omu la pag. Omu spre: Bran prin V. Diferenţă de nivel: + 590 m. Cerbului. dincolo de vale. Văii Cerbului. Buşteni prin V. spre VSV. De aici poteca trece pe faţa dinspre V. urcăm coasta puternic înclinată a treptei. Continuăm în urcuş uşor. poteca urcă pe flancul vestic al culmei Piciorul Babelor în lungul unui vîlcel ce cade în stînga. Obîrşia Ialomiţei de o viroagă care coboară din coasta muntelui Obîrşia. Colţii Obîrşiei (2488 m). în urcuş de-a coasta. Diferenţă de nivel: + 895 m. situat între V. Timp: 1¼ —2 ore. Curmătura Văii Cerbului. Ialomiţei (stînga). Găvanele. 46. pînă sub blocul de calcare albe ce formează Vf. pe care se formează Cascada Obîrşiei. spre NNE. CAB. BABELE Marcaj: cruce albastră. lasă în stînga o variantă de iarnă a drumului care urcă pieziş în creastă pe sub stînci. apoi continuă de-a coasta pe sub Vf. se deschide perspectiva căldării inferioare a văii. spre ESE. Legături de la cab. spre ENE. ajungem la extremitatea de N a platoului. Bisericii). Lăsînd în stînga „Mecetul Turcesc" urcăm la început pieptiş apoi prin cîteva serpentine pe coasta repede de sub Spinarea Doamnelor şi Vf. se ridică versantul vestic al muntelui Doamnele cu pîlcuri de jnepeni. V. Vf. Timp: 3—3½ ore. Pe coasta de dincolo de el se observă ultimele exemplare arborescente de molid. Traseul nostru continuă înainte. Traversăm pîrîul Izvorul Obîrşiei ce vine din dreapta (1 990 m) şi apoi. Sugărilor (1 760 m). obîrşia vîlcelului ajungem pe ridicătura ce formează morena frontală a văii Obîrşia Ialomiţei. Colţii Morarului. Vf. Vf. iar în dreapta sus. Bran prin Clincea (76). Vf. Buşteni prin Bucşoiu (68). Caraiman (70). cab. Vezi turul de orizont de pe Vf. Drumul urcă uşor de-a coasta în lungul căldării inferioare a văii. Bucura. Obîrşia Ialomiţei. cab. Mălăeşti (67). înainte spre N.Bran prin Ciubotea (75). Găvanele. deasupra căldării. spre E. Gaura (74). cu profil caracteristic văilor glaciare. pe o coamă lungă ce desparte V. Bran prin Ciubotea (75). Bran prin Clincea (76). Văii Cerbului. 1 640 m). De la cabana Peştera (1 610 m) poteca porneşte către nord. Babele (71). abruptul vestic al muntelui Obîrşia. înapoi. Prin cîteva serpentine scurte continuăm urcuşul pieptiş de-a lungul coamei. Găvanele şi după circa 20 min. Cerbului. Cerbului (69). V. Imediat poteca ne conduce într-o şea situată lîngă blocul stîncos proeminent ce formează Vf. traversează V. Cocorei şi trece pe pajiştile unui larg platou. spre SSE. cab. Gavanele (2 472 m) tot din calcare. în dreapta Colţii Obîrşiei.

pe flancul sudic al acesteia. în firul Lăptici (1 865 m). Strungele Mari. Trăznetu-2 (afluentă a văii Lăptici) şi curînd ne conduce în marginea platoului. V. Întretăiem şoseaua Sinaia — Dichiu — Babele. Blana (1875 m). Tătaru. în timp ce solul din şănţuleţe este îndesat prin bătătorirea de către oi. iniţial prin dezvoltarea specifică a muşchiului Polytrichum juniperinum. spre NE. PIATRA ARSĂ Marcaj: bandă albastră. situat între V. pe cumpăna dintre V Cocorei şi V. continuînd în lungul crestei Vîrfurile Mari. Urlătorilor (23). spre S. După 10—15 min. părăseşte creasta şi traversează Vîlcelul Cocorei. Leaota. poteca urcă uşor de-a ta. spre VSV. Cocora (2182 m). în ultimul plan. Lăsăm în dreapta largul plai înierbat. De aici se observă: spre N. (1640 m). prin rarişti de molid. Vf. spre E. Jepii Mari (2075 m). Omu (21). cabana Piatra Arsă şi jnepenişurile de pe platoul Jepilor Mari. spre V. spre SSE. Cocorei al Piciorului Babelor. Buşteni sau Poiana Ţapului prin V. Caraiman (22). şi dupa 10—15 min. Şeaua Strunga şi M t. Bala Mare (2292 m). Izvorul Dorului (1 895 m). acumulate an de an în straturi suprapuse. în Şeaua Cocora-Lăptici (1 945 m). spre NNE. Vf. Pietrele Arse (2 044 m) cu linia funicularului şi versantul dinspre V. spre ENE. în poieniţa Vîrful cu Brădet. Izvorul Dorului acoperit cu jnepenişuri compacte. Din acest punct. cele două vîrfuri tabulare Obîrşia şi Colţii Obîrşiei. Traversînd firul. Înainte. spre VNV. mersul obositor prin aceste pajişti supune piciorul la o alternanţă de călcaturi „tari" şi „moi". Cocorei (spre N) de Vîlcelul Cocorei. De la cabana Peştera (1 610 m) traseul porneşte către ESE prin pădurea Cocora din spatele cabanei. poteca străbate printre bolovănişuri şi ajunge pe un prag la baza unei zone de stîncării abrupte (1 980 m). Astfel. Vf. ieşim pe un prag al coamei. Continuăm spre est. Tătaru. Vf. muşuroaiele prezintă oarecare elasticitate la apăsare. ne apropiem de marginea jnepenişului. PEŞTERA — CAB. spre ESE. Bătrîna. De aici urcăm uşor prin pajiştile de sub creasta Babelor. 1 In pajiştile de ţăpoşică (Nardus stricta) terenul este pe alocuri frămîntat de muşuroaie înierbate. traversăm cîteva viroage şi după 20— 30 min. ieşim la gol. spre SSV. coboară 50 m. Omu prin V. V. din poieniţă. Babele spre: cab. Cocorei (dreapta). după care urmează aproape orizontală pe sub coastele vestice ale Cocorei. se strecoară printr-un mic defileu stîncos şi iese deasupra zonei de stîncării (2 040 m). urcă 55 m). Vf. de coborîş uşor traversăm V. deasupra căruia întîlnim poteca variantei (1 755 m). Cu timpul. CAB. traversează V. spre E. Vf. . V. creasta muntelui Lăptici. Doamnele. Acestea se produc în condiţii de umiditate stagnantă. De aici se observă: spre NNV. Sugărilor. drumul se îndreaptă spre est.Din poiana din faţa cabanei Peştera (1 610 m) poteca porneşte către N. (O variantă în serpentine rămîne în dreapta pe flancul sudic al coamei). de jnepeni şi molizi răzleţi (1 850 m). prin molidiş ieşim în creasta ce desparte V. Deleanu şi în ultimul plan Leaota. se îndreaptă apoi către stînga şi descriind o serpentină. Vf. cab. spre VSV. afluent al văii Lăptici (spre S). De aici drumul se orientează brusc către stînga. spre SV. de unde şi denumirea sugestivă de „Plaiul lui Păcală". spre Vf. de unde. aşa numitele „mărghile". spre NV. Tirnp: 1¼—2 ore. Vf. Obîrşia. Piciorul Cocorei. Legături de la cab. Vf. apoi printre pîlcuri de ienuperi şi jnepeni şi după 15—20 min. Diferenţă de nivel: + 340 m (urcă 335 m. Crucea Eroii". Bătrîna (2177 m). pe sub coamă şi curînd poteca se orientează către dreapta. reţeaua de şănţuleţe din jurul ridicaturilor se adînceşte. spre S. la o ramificaţie de drumuri (stîlp indicator. Izvorul Dorului. 48. De aici se observă: spre N. prin circulaţia oilor. Cocorei şi trece pe pajiştile unui larg platou uşor înclinat. Datorită muşchilor. în creasta. apoi după 10—15 min. de la Vîlcelul Cocorei coborîm peste un banc de straturi înclinate de gresie. trece peste trei viroage care formează V.. Baba Mare (2292 m) şi cabana Babele. Obîrşiei (marcaj bandă albastră). spre NNE. ajungem la extremitatea de N a platoului. cu pîlcuri. în urcuş paralel cu Vîlcelul Jepilor Mari. Sugarilor (1 885 m). (22 A). prin pajiştile întinse de ţăpoşică (Nardus stricta). în colonii strînse. După un urcuş pieptiş de circa 15 min. Lăptici (1872 m). spre VNV. Traseul nostru continuă spre dreapta în urcuş direct pe coama Piciorul Babelor. vălurate de muşuroaiele „marghilelor" („Plaiul lui Păcală")1. Continuînd urcuşul în lungul crestei Piciorului Babelor. Ialomiţei (stînga) şi V. Spinarea Doamnelor şi mai la dreapta. cab. Drumul descrie o serpentină pe flancul dinspre V. intrăm în şosea şi în curind ajungem la cabana Piatra Arsă (1 950 m). spre NE. Ialomiţei şi Cheile Tătarului. în fund. circulare. apoi continuă în urcuş uşor de-a coasta şi ne conduce curînd în creastă. spre SSE. După 15—20 min. dată de ciobani acestor ţinuturi. Piatra Arsă (24). la cabana Babele (2 200 m). Cocora (2182 m). Sugărilor. Mt. la limita superioară a pădurii încheiate (1 750 m). Vf. spre NV. ajungem în creastă. V. unde urcuşul încetează. Obîrşia.

circa 1 100 m distanţă pîna la confluenţa cu Vîlcelul Vîrfului cu Dor (1 755 m). ZĂNOAGA (şi cab. Bătrîna şi în drcapta. Vf. După 10—15 min. Decedat în 25 mai 1948. la cantonul silvic „Lăptici" (1 520 m). în punctul în care se desface spre dreapta varianta de iarnă a traseului (1 780 m). Dichiu (1713 m). spre SSV. Tătaru. coborîm uşor către centrul platoului spre SV. Furnica — teleferic — Sinaia (55 A). Ialomiţei. spre NNE. Timp: 2½—3 ore. spre S. Lăsăm în dreapta mînăstirea „Peştera" şi drumul spre Padina—Bolboci şi după circa 10 min. Vîlcelul Vîrfului cu Dor. Vf. 2 021 m şi vîrful vestic. între Furnica şi colţii lui Barbeş. V. lăsînd în dreapta. VF. Scîndurarilor al coamei. şea largă situată în culmea muntelui Lăptici. vîrfurile Colţii lui Barbeş (vîrful central. prin buruienişuri şi plantaţia tînără de molid. Lăptici. de mers ajungem în marginea platoului Bucegilor. de unde se îndreaptă către E şi trece pe flancul dinspre V. CU DOR Marcaj: bandă roşie. coasta de sub Vf. Timp: 1¾—2 ore. urcă 10 m). PEŞTERA —CAB. Traseul de vară (nemarcat) traversează firul văii. traversează printr-un intrînd adînc V. De aici continuînd spre est. 3 Crucea poartă inscripţia: Cantonierul Negoescu T. secare nu departe. îndreptîndu-se către primul stîlp al funicularului alături de care se află „Crucea lui Negoescu"3. De la cabana Peştera (1 610 m) urmăm şoseaua spre Sinaia în coborîş. Coborîm apoi pe trepte de piatră prin Cheiţa Cocorei şi traversăm V. urcă 310 m. după ce a ocolit Poiana Crucii (rezervaţie naturală împrejmuită) aceasta se îndreaptă spre S prin pădurea Cocora. 53 A). pînă în Curmătura Vîrfului cu Dor. Această şea este situată în marginea răsăriteană a platoului. Izvorul Dorului. Diferenţă de nivel: + 275 m (coboară 90 m. 50. Sinaiei şi masivului Gîrbova şi după 5 min. urcă 150 m. De la cabana Peştera (1 610 m) urmăm şoseaua spre Sinaia. Zănoaga şi Bolboci (63). Spinarea Doamnelor. ne conduce în Curmătura Vîrfului cu Dor (1 940 m). Călugărului. 2 De remarcat aici pajiştea de ţăpoşică (Nardus stricta). cu Dor spre: Sinaia (66). cab. spre SSE. atingem firul văii Izvorul Dorului. născut în anul 1905. Babele (52). Caraiman (52 A). Strungele Mari. în lungul firului văii Izvorul Dorului. Cîteva zeci de paşi mai departe în lungul liniei funicularului. unde se uneşte cu drumul de vară (1 940 m). sub linia funicularului 11. Vf. Piatra Arsă (65). CAB. spre V. spre NV. Ion. în lungul firului vîlcelului. Traversăm drumul forestier şi ne angajăm în urcuş pieptiş spre SE pe versantul opus. Vînturişu (1 942 m). printre pajişti întinse de ţăpoşică (Nardus stricta) şi după 8—10 min. la cab. poteca ne conduce pe coama Plaiul Lăptici. Furnica (2 102 m). Şeaua Strunga. trecînd pe muntele Furnica. 1 — In toamna anului 1960 un uragan puternic a doborît aproape în întregime pădurile bătrîne de molid de pe versanţii dinspre V. în Curmătura Lăptici.Legături de la cab. curînd se deschide perspectiva asupra văii Prahova. 1 969 m. în urcuş direct. Diferenţă de nivel: la cab. Bolboci—170 m (coboară 220 m. 49. de coboriş ajungem la cabana Vf. dincolo de V. vălurată de muşuroaiele numite „mărghile". Lăptici şi V. Varianta de iarnă urmează traseul indicat de stîlpii de marcaj spre sud. instalate pe locul fostei păduri Lăptici1. Vf. cab. Drumul urcă uşor de-a coasta prin pajiştile monotone ce acoperă coastele Furnicii. Legături de la cab. spre NNV. la cealaltă margine a platoului. cab. Ialomiţei ai munţilor Cocora şi Lăptici. la obîrşia Vîlcelului Vîrfului cu Dor în lungul căruia urcă varianta de iarnă a drumului. Pietrosu-Lăptici (1 932 m). de la cabană ajungem la cantonul silvic „Cocora" (1 550 m). despărtite printr-o şea largă). în primul plan. Bolboci) Marcaj: cruce albastră. Sinaia prin Poiana Stînei (54). Scîndurarilor (1 600 m). afluentul acestuia. urcă 50 m). cu Dor (55). CAB. Zănoaga prin Nucetu (56). de la funicular. cab. Piatra Arsă spre: Buşteni (sau Poiana ŢapuIui) prin V. V. coboară 45 m). dintre V. În V. Lăptici. De aici. Vf. Căzut la datorie. coboară 50 m. Urlătorilor (53. urmează către stînga. De aici. cab. cu Dor (1 885 m). în fund. Zănoaga — 210 m (coboară 220 m. unde traversăm şoseaua Sinaia— Babele (1 830 m)2. Urcuşul continuă printre rarişti şi pîlcuri de molid şi traversînd o serie de viroage. . Ialomiţei la ieşirea acesteia din Cheile Cocorei. apoi mai departe. Obîrşiei şi muntele Obîrşia. unde întîlneşte drumul ce vine de la Bolboci. Din acest punct se observă: spre N. PEŞTERA — CAB. spre ENE. după alte 40 min. spre VNV. traversează o viroagă adîncă şi după circa 45 min. cab. prindem poteca spre dreapta. De aici părăsim şoseaua şi apucăm către SSE cărarea în coboriş uşor printr-o largă poiană şi care ne conduce după 5—6 min. ocolind Poiana Crucii (rezervaţie naturală împrejmuită) şi intrăm în pădurea Cocora. spre SE. jos. Vf. unde imediat părăsim şoseaua şi continuăm ½ la dreapta în coborîş uşor prin marginea incintei mînăstirii „Peştera"'.

o potecă spre dreapta conduce în 5 min. Fîrdaleşului (care desparte muntele Plaiul Mircea de muntele Bolboci). în marginea rezervaţiei naturale împrejmuite (1 520 m). trecînd astfel pe muntele Colţii Padinei. în spatele căruia se întind pajiştile de la poalele muntelui Lăptici. traversăm apoi Ialomiţa pe pod şi în cîteva minute ajungem la cabana Zanoaga (1 400 m). trece printr-o rarişte de molid şi curînd traversează V. CAB. PADINA — ŞEAUA STRUNGA — GUŢANU — BRAN Marcaj: cruce albastră. Scropoasa — Dobreşti — Pietroşiţa (80). De aici în continuare vezi traseul 45. VF. Spre NV se observă zona de stîncării abrupte de calcare de deasupra văii Horoaba. Mircea care desparte muntele Tătaru de muntele Plaiul Mircei (1 405 m). De la capătul opus al podului se ramifică o potecuţă care conduce în 5 min. Continuăm paralel cu apa Ialomiţei şi curînd ieşim în Poiana Horoaba. peste vale. Zănoaga spre: cab. Ialomiţei la ieşirea acesteia din Cheile Peşterii. apoi bandă roşie. Nu departe. la grota Peştera Ialomiţei. Continuăm prin lunca Ialomiţei avînd în faţă cetatea de piatră a muntelui Zănoaga. Spre NV se observă zona de stîncării abrupte de calcare de deasupra văii Horoaba. despărţit de peretele Bătrînei printr-o şea adîncă şi îngustă. se strecoară pe sub pereţii din stînga. cab. După circa 10 min. cu Turnul Seciului. despărţit de peretele Bătrînei printr-o şea adîncă şi îngustă. 1 390 m). dincolo de care se află ramificaţia de drumuri din punctul „Bolboci" (stîlp indicator. Nu departe prindem ½ la dreapta drumul (marcat cu bandă roşie) în urcuş de-a coasta care ne conduce în cîteva minute lîngă corpul de sus al cabanei Padina (vila Rizescu). cu Turnul Seciului.) părăsim şoseaua şi urmăm ½ la dreapta poteca prin poiană. confluenţa cu V. coboară 1 000 m). Vf. urcă 390 m. Continuam paralel cu apa Ialomiţei şi curînd ieşim în Poiana Horoaba. PADINA — ŞEAUA STRUNGA — COLŢII ŢAPULUI — CAB. de la intrarea în chei trecem iarăşi pe malul drept al văii şi curînd traversăm V. La intrarea în chei. în marginea rezervaţiei naturale împrejmuite (1 520 m). Horoabei. apoi prin marginea unei largi padini întinsă între coastele muntelui Nucetu (stînga) şi Plaiul Mircea.. Peştera. apoi la ieşirea din chei pe la poalele coastelor împădurite ale Blanei. apoi traversăm pe pod V. CAB. Diferenţa de nivel: pînă în capătul de sus al comunei Şimon — 700 m (coboară 90 m. Spre cab. PEŞTERA — CAB. apoi curînd iarăşi pe malul drept ieşind din chei într-o altă padină întinsă între coastele Muntelui Lăptici şi ale muntelui Tătaru (dreapta). lăsînd în dreapta. OMU . Trecem pe malul stîng al văii. ocolind Poiana Crucii (rezervaţie naturală împrejmuită) şi intrăm în pădurea Cocora. la grota Peştera Ialomiţei. şoseaua trece pe malul opus al văii. cu puţin mai sus de confluenţa acesteia cu Ialomiţa. Piatra Arsă prin Nucetu-Lăptici (78). Ramificaţie: Spre cab. trecînd astfel de pe muntele Bătrîna pe muntele Colţii Padinei. trece printr-un pîlc de molidiş şi traversează V. Padina şi continuăm înainte. 51A. Tătarului. PEŞTERA — CAB. trecem prin dreptul cabanei Padina (sus în dreapta) şi curînd intrăm pe şoseaua ce vine din stînga (de pe malul opus al apei) dinspre cab. apoi în urcuş prin molidiş pînă la cabană (1 440 m). îndreptîndu-ne ½ la dreapta pe poteca în coborîş uşor pe lîngă aşezările mînăstirii „Peştera". Horoabei (cu puţin mai sus de confluenţa acesteia cu Ialomiţa). unde imediat părăsim şoseaua. trecînd astfel de pe muntele Cocora pe muntele Batrina. De la capătul podului pe malul opus. defileu mărginit către stînga de pereţii verticali ai muntelui Blana şi pe dreapta de abruptul de sub Colţul Tătarului. unde traversăm Pîriul Coteanului în punctul de confluenţă al acestuia cu Ialomiţa (1 470 m). Drumul se îndreaptă către S. După 15—20 min. Legături de la cab. Din marginea incintei mînăstirii coborîm repede pe trepte de piatră prin Cheiţa Cororei. Lăsăm în dreapta poteca în urcuş de-a coasta spre cab. cu puţin mai jos de confluenţa cu V. ne conduce la podul peste V. cu Dor (79). Drumul continuă spre S pe lîngă căşăria Plaiul Mircei. De aici valea se îngustează şi drumul intră în îngustarea ce formează Cheile Coteanului. adîncite între peretele calcaros al Coteanului (dreapta) şi un imens bloc stîncos. paralel cu apa Ialomiţei. Drumul se îndreaptă către S. Timp: 6—7 ore. Blana. ieşim în larga padină ce se întinde în lungul văii pe o distanţă de 2 km. Zănoaga urmăm şoseaua şi curînd trecem pe lîngă staţia funicularului „Bolboci". pătrundem curind în Cheile Tătarului. Bolboci (7—8 min. Lăsăm în dreapta păstrăvăria Izvorul Tătarului şi continuînd către S în coborîş foarte uşor. 51. cab. de aici ajungem la marginea sudică a padinei. în coborîş imperceptibil prin pajiştile padinei. Ieşim apoi în larga padină ce se întinde în lungul văii pe o distanţă de 2 km. De la cabana Peştera (1 610 m) urmăm şoseaua spre Sinaia în coborîş.trecînd astfel de pe muntele Cocora pe muntele Bătrîna. şi după circa 15 min.

iar în primul plan. Caraiman (2 384 m). Vf. coborîm paralel cu funicularul prin jnepeniş. Timp: 2½—3 ore. care desparte bazinul văii Izvorul Dorului de cel al văii Jepilor. urcă 275 m. apoi repede către V. pe alocuri lipsă). Vf. Babele (30). coboară 50 m. Buşteni (sau Poiana Ţapului prin V. CAB. De aici se observă: spre N. Timp: 1¼—1½ oră. Vf. cab. marcaj insuficient. Din spatele cabanei Piatra Arsă (1 950 m) poteca se îndreaptă către N. Omu (21). Caraiman spre: Crucea Eroilor — Vf. Caraiman şi de aici. în uşoară contrapantă. Traseul nostru urmează la stînga în urcuş de-a coasta. Urlătorilor (28). urcă 155 m). descrie o curbă largă orientîndu-se către V şi ne conduce pe un prag lat al coamei. 156. 53. Jepilor (27). în marginea platoului. Vf. al. Ciocîrlia (2 056 m). coboară 40 m. Diferenţă de nivel: + 75 m (urcă 170 m. coboară 95 m. apoi aproape orizontal. la început uşor de-a coasta. înapoi şi ½ la dreapta devine vizibil Vf. continuăm înainte în coborîş. CAB. Omu (26). Buşteni prin V. cabana Babele. De aici se observă: spre NNV. iar de aici traseul 45 A (pag. pînă la cantonul „Jepi" din marginea platoului (1 960 m). Ramificaţie: înainte în coborîş. Diferenţă de nivel: + 250 m. De aici. apoi bandă roşie (de la Şeaua Strunga la Vf. ajungem într-o mică şea la marginea platoului. Omu. spre NNE. în fund. ajungem la marginea nordică a jnepenişului. apoi traseul 45 pînă în Şeaua Strunga (1 909 m). la cabana Babele (2 200 m). Izvorul Dorului. Caraiman (22). Buşteni sau Poiana Ţapului prin V. urcînd uşor prin coridorul rectiliniu tăiat în jnepenişul de pe platoul Jepilor. cantonul funicularului. Drumul se îndreaptă către N. spre cabana Caraiman (vezi traseul 52 A). Traversăm firul acestei văi şi după un scurt urcuş pe malul opus ajungem la cabana Caraiman (2 025 m). 2. urcînd uşor spre nord. De la cabana Piatra Arsă (1 950 m) urmăm drumul către E în urcuş uşor prin jnepenişul de pe platoul Jepilor Mari. BABELE Marcaj: bandă galbenă pe stîlpi de lemn. 52A. Traversăm curînd traseul conductei electrice (culoar prin jnepeniş) şi printre pîlcuri de jnepeni (Pinus mugo) ajungem după 10—15 min. la stînga acesteia. De aici drumul carosabil continuă de-a coasta pe sub Vf. la o bifurcaţie de drumuri (2 120 m). Crucea Eroilor (22 A). PIATRA ARSĂ — CAB. ieşim apoi pe un al doilea prag unde întîlnim venind din dreapta poteca de la cab. Padina. 4). Caraiman (2 384 m) şi în . al. de la cabană pe coama Jepilor Mari. Legături de la cab. Jepii Mari (2 075 m). 142. ieşind curînd pe coama largă BabeleJepi. taie în lat această coamă. Jepii Mici (2 143 m). lăsînd în dreapta Vf. Jepilor. coboară 1 120 m). pe deasupra firului din platou al văii Urlătoarea Mare (dreapta) apoi curînd trece pe la obîrşia acestui fir şi se angajează pe întinsul şi monotonul platou al Jepilor Mici. Vf. De la cabana Piatra Arsă urmăm traseul 52 pînă în punctul Ramificaţie (pag. PIATRA ARSĂ — V. Diferenţă de nivel: + 895 m (coboară 90 m. Creasta Cocorei. la pag. După 40—45 min. lîngă transformatorul electric (2 150 m). de unde spre N şi NNE apare adînca depresiune a văii Jepilor şi dincolo de vale Caraimanul cu Crucea Eroilor. de la cabană. spre N în fund. CARAIMAN Marcaj: bandă galbenă şi apoi punct albastru. Vf. La circa l00 m mai departe întîlnim drumul carosabil ce vine din dreapta (2 025 m). după un ultim urcuş de circa 5 min. urcă 160 m. Timp: ¾—l oră. De aici. spre NV şi V. CAB. Vezi traseul 51 pînă la cab. Diferenţă de nivel: 1 065 m (urcă 55 m. Crucea Eroilor de pe Caraiman. 143. Urcăm pieptul următor pe care drumul carosabil descrie o serpentină. dincolo de V. cab. de la cabană şi după ce am traversat pieziş un alt culoar prin jnepeniş (traseul liniei electrice subterane). urcă 580 m. Timp: 5½—6½ ore. cab. al. Peştera (25). Baba Mare (2 292 m) şi la stînga acestuia pe creastă. Legături de la cabana Babele spre: Cab. 6). coboară 95 m). traversăm şoseaua spre Coştila şi ajungem în creastă. Ciocîrlia. Urlătorilor (23). După circa 15 min. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. URLĂTORILOR — BUŞTENI Marcaj: triunghi aibastru. 52. PIATRA ARSĂ — CAB.Marcaj: cruce albastră. Jepii Mari (2 075 m) şi la poalele lui. lîngă linia funicularului (2 005 m).

drumul — după ce a descris o largă serpentină — ne conduce în circa ½ oră de la Cascada Urlătoarea în marginea pădurii şi a localităţii Poiana Ţapului. din acest vîrf spre dreapta. ridicată între V. spre ENE. la mică adîncime. PIATRA ARSĂ — V. De aici la stînga pe bulevard. „balansul mare". După ultima traversare. trecem creasta către stînga şi curînd traversăm firul văii Comorilor (1 205 m). 53A. oraşul Buşteni. De la baza cascadei coborîm puţin în lungul apei. puternic înclinat. în Creasta Urlătorilor. 1 180 m). în amestec cu tufe de salcie de Silezia şi anin de munte). . De aici coborîm în serpentine prin pădure. pe un prag lung. de pe flancul nordic al crestei. traversăm din nou Vîlcelul Crestei Urlătorilor şi apoi Vîlcelul Urlătoare! Mici. lasă în stînga un ţanc stîncos. la pag. Libertăţii (şoseaua naţională). traversînd Vîlcelul Urlatoarei Mici.). După circa 10 min. Urlătoarea Mare. localitatea Poiana Ţapului. Coborîşul continuă în serpentine. urcă puţin pe malul opus şi apoi continuînd coborîşul în serpentine. apoi coborînd în 6 serpentine. intrînd în porţiunea numită „La Scări". Continuăm drumul la vale. Ieşim într-o rarişte de pădure sub linia funicularului. Drumul continuă de-a coasta şi în circa 5 min. Industriei şi după circa 15 min. Din acest punct prindem la dreapta şi înapoi cărarea în coborîş repede spre firul văii Urlătoarea Mică şi care în circa 5 min. Urlătoarei. traversînd Vîlcelul Crestei Urlătorilor. pe o diferenţă de nivel de circa 300 m. sub linia funicularului. Claia Mare. ieşim din pădure pe o coamă teşită ce separă acest vîlcel de firul văii Urlătoarea Mică. spre NE. apoi în coboriş repede prin pădure. apoi trecem pe sub funicular şi ajungem în V. după încă 5 min. Seacă a Jepilor şi curînd ajungem lîngă căsuţa paznicului conductei de apă. 1 Tîrsa (Deschampsia caespitosa) este o graminee cu tulpini înalte. în marginea depozitului de buşteni al fabricii de celuloză (1 000 m). spre gara Buşteni (750 m distanţă. apoi către stînga. Urmăm spre dreapta acest drum care ne conduce imediat lîngă firul văii Jepilor. ne conduce curînd în punctul „La Mese" pe un pinten al Crestei Urlătorilor (1 515 m). datorită scurgerilor de ape subterane. ne conduce lîngă Cascada Urlătoarea. reintră în pădure. continuăm puţin către stînga în lungul acestuia. Urlătoarea Mică (1 310 m). URLĂTORI LOR — POIANA ŢAPULUI Marcaj: triunghi aibastru pînă la staţia de unghi a funicularului (1 180 m). apoi. Ramificaţie: Spre cascada Urlătoarea şi Poiana Ţapului. coboară 1 145 m). Urlătoarea Mică (spre N). În continuare spre Buşteni. apoi de la cascada Urlătoarea la Poiana Ţapului. printr-o serie de serpentine scurte şi inegale peste praguri de piatră. spre NNE. Independenţei (şoseaua naţională) (860 m). intrăm curînd în Buşteni pe str. apoi în coboriş uşor de-a coasta printr-un brădet. la început de-a coasta. de unde urmînd str. traversează din nou vîlcelul. Lăsăm în dreapta varianta „drumul cailor" care continuă a coborî în serpentine şi curînd traversăm firul principal (extrem nordic) al văii Urlătoarea Mare. vezi traseul 53 A. de la canton coborîşul repede încetează la baza unei scări de lemn. circa 10 min. traversăm V. care de aici în jos desfăşoară imensa buclă. apoi trecînd iaraşi Vîlcelul Urlătoarei Mici. ajungem în Bul. Traversăm 2 conducte metalice de apă şi curînd poteca sfîrşeşte într-un drum carosabil. în marginea platoului (1 875 m). 160. al Crestei Urlătorilor. Diferenţă de nivel: — 1 090 m (urcă 55 m. Traversăm firul stîncos al văii şi continuăm prin pădurea de pe malul opus. Pe această coamă drumul descrie cîteva serpentine scurte. Jepii Mici (2 143 m). Vf. înierbat. coborîm iarăşi prin 2 serpentine scurte şi apoi. mai traversează încă de 2 ori Vîlcelul Urlătoarei Mici. Poteca descrie cîteva serpentine scurte. Prahovei. traversăm apoi valea şi urcînd pe malul opus prindem poteca marcată cu punct albastru. După circa 15 min. Urlătoarea Mare şi V. traversăm V. Sîntem iarăşi lîngă linia funicularului. Vezi traseul 53 pînă în punctul Ramificaţie (staţia de unghi a funicularului. de mers ajungem în Bul. Prezenţa în masă a acestei specii arată umiditate pronunţată şi permanentă în sol. poteca. apoi în 5 serpentine prin jnepenişul ce acoperă faţa de deasupra văii Urlătoarea Mare. pătrundem de-a coasta în rariştile de molid şi larice de la limita superioară a pădurii. continuăm de-a coasta prin rariştea de pădure (molid. săpată în stîncă. dincolo de V. în V. larice şi paltin de munte. din punctul „La Grătar" (1 085 m). mai întîi de-a lungul funicularului. Timp: 3—3½ ore. mai întîi de-a coasta. De aici. CAB. ne conduce în dreptul staţiei de unghi a funicularului (1 180 m).primul plan. Urlătoarea Mare. numeroase şi foarte dese. ocolim prin stînga şi pc deasupra incinta staţiei şi coborîm apoi direct prin pădure (amestec de brad cu fag) în lungul funicularului. punct albastru. De la canton drumul coboară imediat sub platou. După 2 serpentine pe coasta înierbată cu tîrsă (Deschampsia caespitosa)1. Creasta Vîrfului Jepilor Mici. Imediat traversăm canalul de apă acoperit. care înţelenesc puternic solul. poteca (mai jos cu cabluri de siguranţă) se angajează pe flancul sudic.

Poiana Stînei (5 min. spre E. Trecem apoi pe faţa văii Peleşului printre frumoase pîlcuri de larice şi după cîteva serpentine. prin care coboară în 2 serpentine scurte şi curînd iese iarăşi la lumina pe coama Piatra Arsă Mică. De aici drumul coboară repede în serpentine prin pajişti întinse şi după 15—20 min. De aici. lăsînd în dreapta. apoi iese din pădure. peste vale. în ultimul plan. De aici urmăm drumul carosabil la stînga în lungul văii. Jepii Mici (2 143 m). spre V. în fund. CAB. la poalele proeminenţei stîncoase Stînca lui Varsanufie (1 650 m). Traseul nostru urmează înainte în urcuş uşor şi curînd ieşim dintre pîlcurile de jnepeni în largile pajişti de pe platoul Jepilor Mari. Din acest punct de maximă altitudine a traseului observăm: spre N în primul plan. coboară 1 045 m). în marginea de sus a Poienei Pietrei Arse. poteca ne conduce pe faţa estică a Pietrei Arse Mici. pînă lîngă firul văii Peleşului într-un luminiş (1 010 m). prin care poteca descrie 5 serpentine. la cabana „Furnica" (în stînga. iar în fund. ajungem în cîteva minute la capătul străzii Furnica (punct de ramificaţie a străzilor Calea Codrului. coborind la început prin 2 serpentine. Babei (stînga) şi V. spre VNV. Colţul Babei. Piatra Arsă (stînga) şi V. apoi urcînd paralel cu acesta printr-un larg coridor deschis în jnepeniş. pînă la cotitura bruscă a acesteia spre stînga (1 265 m). apoi lăsînd în stînga aleea ce coboară spre braseria „Peleş" şi mînăstirea Sinaia. Furnica (2102 m). Postăvaru. Timp: 2½—3 ore. lîngă stadionul sportiv de altitudine. Vf. hotelul alpin „Cota 1400". apoi coboară prin 3 serpentine o coastă puternic înclinată şi ne conduce de-a coasta printr-un pîlc de făget în Poiana Stînei *. Mt. pînă în şoseaua ce leagă cabana cu Sinaia. jos) 3 min. la dreapta (5 km. Coborîşul continuă prin molidişul de pe flancul văii Piatra Arsă. Vf. Piatra Mare şi în vale oraşul Buşteni. Peleşului (1 825 m). spre NNE. proeminenţa stîncoasă. spre SV. la staţia terminus a autobuzului spre gara Sinaia (945 m). Ramificaţie: înainte pe drumul carosabil. . Diferenţă de nivel: — 1 005 m (urcă 40 m. Coştila (2 489 m). Lăsăm în stînga Vf. Poteca se angajează pe faţa Pietrei Arse dinspre V. Peleşului. la marginea de răsărit a careia se află cabana „Poiana Stînei". marcaj triunghi albastru). apoi dupa un coborîş în serpentine scurte prin tăietura din lungul liniei electrice poteca intră iarăşi în pădure. cu Dor. poteca în coboriş de-a coasta prin pădure. Vf. Vf. De la cabana Piatra Arsă (1050 m) drumul se îndreaptă catre sud. de unde poteca începe să coboare uşor de partea cealaltă (1 990 m). cn Genune (afluent al Peleşului) şi Vf. Pintenul Pietrei Arse. ajungem sub linia funicularului 41 la o ramificaţie de drumuri. De aici. Urmăm cărarea în coboriş direct spre dreapta de-a lungul gardului poienii. Din acest punct prindem la marginea pădurii spre dreapta. La dreapta spre cab. Traseul se continuă pe şosea la stînga (spre cabană). lasă în dreapta luminişului cu stîncării Poiana Caprei (1 150 m) şi continuă să coboare în serpentine pe plaiul Pietrei Arse. Mt. obîrşiile văii Peleşului. ajungem pe un bot. spre NE.) şi Poiana Ţapului (1 oră). se observă Poiana Stînei. într-o mică şea. Vf. Din acest punct se observă: spre ESE. spre NNE. drumul trece pe versantul văii Peleşului. Continuăm la dreapta pe pod. intrînd imediat într-un molidiş de limită. Călugăru. În dreapta jos. de unde se deschide o perspectivă largă asupra Sinaiei. PIATRA ARSĂ — POIANA STINEI — SINAIA Marcaj: banda albastră. După circa 10 min. paralel cu firul obîrşiei văii Peleşului. spre SSV. succesiv. spre cab. în marginea platoului. revenind pe faţa estică. şus. continuăm pe o porţiune aproape orizontală a potecii pe deasupra obîrşiilor văii Babei (stînga) şi ajungem într-o mică şea. cu cabana turistică. Vf. Pintenul Pietrei Arse (2007 m). în marginea platoului Pietrei Arse (1 915 m). Poteca trece pe flancul stîng al crestei. Vf. Foişor. Jepilor Mari (acoperit cu jnepenişuri). V. Jepilor Mari (2075 m). în vale. Victoriei şi şoselei spre „Cota 1 400" şi Poiana Stînei). Coborîm uşor către ESE. spre N. pe creasta dintre V. Poiana Ţapului. pînă în dreptul podului de piatră peste Peleş (puţin mai sus de castelul Foişor). Variantă: Spre Sinaia pe şosea.54. ne conduce la limita superioară a pădurii. Trecem pe lîngă un şipot. în marginea de jos a poienii Pietrei Arse (1 410 m). Călugăru (1 991 m) cu coastele nordice acoperite cu tufărişuri de smirdar (Rhododendron kotschyi) şi după 5—6 min. pe str. coborînd la început puţin spre firul Vîlcelului Jepilor Mari. traversează un pîlc de molidiş. în fund. Vf. apoi continuînd de-a coasta pe sub peretele stîncos ce formează Colţii lui Nică şi curînd iese pe un tăpşan situat pe coama dintre V. Caraimanul cu Crucea Eroilor şi puţin mai la stînga. Peleşului.

De la cabana Piatra Arsă (1 950 m) poteca se îndreaptă către S. De aici. Jepii Mari (2 075 m). ne conduce la cab. cu Dor spre: Sinaia (66). coborîm apoi direct pe Plaiul Seciului. cab. Ramificaţie: Spre staţia telefericului. la pag. CAB. cu Genune (stînga). Timp: 1—1½ oră. VF. coborînd la început puţin spre firul Vîlcelului Jepilor Mari apoi urcînd paralel cu acesta printr-un larg coridor deschis în jnepeniş. Din acest punct drumul nostru continuă aproape orizontal. PIATRA ARSĂ — CAB. cu telefericul). aproape pe curba de nivel. pînă în firul văii. dintre care 540 m cu telefericul). CU DOR Marcaj: bandă galbenă. drumul traversează V. Peştera sau Padina (64). la staţia de sus a telefericului (1 970 m). apoi marcaj în proiect pînă la staţia de sus a telefericului. afluentă a văii Izvorul Dorului şi MV. situată pe cumpăna dintre V. Vf. împădurită şi ne conduce curînd în marginea localităţii Poiana Ţapului. 1 950 m). vezi traseul 55 A. Timp: 2—2½ ore (dintre care circa 30 min. Trecem pe malul opus şi continuăm în urcuş de-a coasta. 163). prin întinse tufărişuri scunde de smirdar (Rhododendron kotschyi). spre E. apoi în coborîş. 55A. bandă roşie. Continuăm la vale pe această stradă. Legături de la cab. ajungem sub linia funicularului. în punctul Ramificaţie (1 265 m). După circa 10 min. Vf. intersectăm şoseaua forestieră Sinaia – V. Zănoaga (63). Ana. poteca urcă uşor de-a coasta pe flancul văii. ajungem în Culmea Pietrelor Arse (2 020 m). cu Dor (2 006 m). lui Carp1 (loc periculos iarna din cauza avalanşelor!) şi apoi ne conduce pe un tăpşan (1 960 m) de unde apare spre SV piramida ce formează Vf. Mihai Bravu pînă în şoseaua naţională. spre SE. Intrăm în drumul carosabil ce vine din stînga şi lăsînd tot în stînga obîrşiile din platou ale văii Peleşului. CAB. Vezi traseul 54 pînă la Poiana Stînei. coboară 1 130 m). apoi la dreapta pe str. coboară 70 m. cab. spre Sinaia prin Piatra Arsă. de la funicular. cu întinse tufărişuri scunde de smirdar (Rhododendron kotschyi). apucînd spre SSE poteca în urcuş uşor de-a coasta pe coastele nordice ale Furnicii. de la „Cota 1400" la Sinaia. Poiana Stînei. Călugăru (1991 m). CAB. Poiana Stînei (1 270 m). apoi repede şi direct. conducîndu-ne după alte 15 min. spre NE. . 165. Vf. Diferenţă de nivel: — 1 090 m (urcă 40 m. Menţinîndu-se de-a coasta. După o cotitură a drumului ieşim apoi pe faţa de E. la pag. POIANA STÎNEI — POIANA ŢAPULUI Marcaj: bandă albastră pînă la Poiana Stînei. urcuşul încetează (1 990 m) şi poteca se îndreaptă în coborîş uşor de-a coasta prin pajiştile de pe feţele estice şi sud-estice ale Furnicii. pe deasupra văii cu Genune. afluentă a văii Peleşului. 2—2½ ore). mai întîi în coborîş uşor. avînd în faţă coasta largă ce formează versantul nordic al Furnicii. De pe această culme. Vf. Furnica (2 102 m). Călugărului (dreapta). traversăm V. de unde apare jos în vale oraşul Sinaia. în lungul platoului Pietrei Arse. cu Brazi sau V. ajungem curînd în larga aşezătură Şheaua Călugărului (1 950 m). Babei trecînd de pe muntele Piatra Arsă pe muntele Jepii Mari (910 m) ??. Pintenul Pietrei Arse (2007 m). PIATRA ARSĂ — FURNICA — TELEFERIC — COTA 1400 — SINAIA Marcaj: bandă galbenă pînă în Şeaua Călugărului. la o ramificaţie de drumuri. la circa 200 m mai jos de centrul localităţii (866 m). PIATRA ARSĂ — CAB. coborîm uşor către sud. Timp: 3—3½ ore (pînă la cab. Diferenţă de nivel: — 65 m (urcă 70 m. Vezi traseul 55 pînă în punctul Ramificaţie (Şeaua Călugărului. urcă 40 m. Sf. Traseul nostru continuă spre dreapta. spre S. Vf. 1 Această vale în porţiunea inferioară se numeşte V. Babei. După cirea 15 min.. cu Dor (1 885 m). din vale. Din poiana ce se întinde în faţa cabanei prindem în coborîş cărarea paralelă cu împrejmuirea poienii şi curînd traversăm un vîlcel cu un pîlc de arbori după care poteca se continuă spre dreapta prin pădure. urmînd stîlpii de marcaj un ultim coborîş de-a coasta ne conduce la cabana Vf. urcînd uşor printre pîlcuri de jnepeni şi după 5—10 min. Înainte.54A. După circa 10 min. ocolind pe la N şi NE poalele vîrfului Furnica. coboară 1 045 m. Colţul Babei şi obîrşiile văii Babei. De aici se observă: înainte. Din acest punct urmăm drumul carosabil care în 5 min. 55. Din acest punct părăsim drumul carosabil. coboară 135 m). la capătul străzii Teodor Neculuţă. De aici. încalecă o coamă scundă. apoi punct galben. Diferenţă de nivel: — 1 005 m (urcă 70 m.

paralel cu Vîlcelul Jepilor Mari (stînga). situată la marginea vestică a platoului. drumul intră în pădure pe „Plaiul Vacilor". drumul iese iar pe coamă. spre E. la staţia terminus a autobuzului spre gara Sinaia. de la hotelul alpin ajungem în Sinaia. 4. în poieniţa Vîrful cu Brădet la limita superioară a pădurii încheiate (1 750 m). stîncăriile de calcare de sub creasta Cocorei. apoi continuăm de-a coasta aproape orizontal. Vf. Bătrîna (2 177 m). vezi traseul 63. În coborîş repede printre rarişti de molid. Izvorul Dorului. spre SE. Izvorul Dorului al muntelui Lăptici şi dupa circa ½ oră ne conduce în creastă. diferenţă de nivel 540 m. Lăptici. Dupa o cotitura la stînga şi apoi la dreapta. Strungele Mari. spre NNV. Piciorul Cocorei. din şosea. Lăptici traversăm Vîlcelul Cocorei. după 30—40 min. apoi pe sub Vf. Timp: 1½—1¾ oră. trecînd astfel de pe muntele Jepii Mari pe muntele Cocora şi după un urcuş uşor debuşează în şoseaua Coştila — Babele — Sinaia (1 930 m). Traversăm 3 viroage ce formează V. de coborîş ajungem la cabana Peştera (1 610 m). De aici drumul coteşte brusc spre dreapta şi coboară repede prin molidişul ce formează pădurea Cocora. Diferenţă de nivel: — 550 m. de la cabana traversăm V. Blana. Mt. Cocorei. şi după circa 15 min. De aici în continuare. spre NV. Vf. (1 950 m) traseul urmează iniţial şoseaua către V. cu Dor — Peştera (1 830 m). Continuînd de-a coasta pe sub Vf. După 10—15 min. 3 minute. Diferenţă de nivel: — 340 m (coboară 55 m. în al cărui fir se află de asemenea pîlcuri de jnepeni şi molizi (1850 m). Furnica. pe sub coastele de sub Vf. De la cabana Piatra Arsă. descriind o curbă uşoară către dreapta. Mt. Coborînd continuu printre pîlcuri de jnepeni.Spre cab. De la staţia de jos a telefericului (1430 m).) urmăm spre VSV poteca în coborîş repede. poteca ne conduce de-a coasta în Şeaua Cocora-Lăptici (1 945 m). după un scurt coborîş prin poiana „La Sfîrşitul Lumii". unde traversăm linia funicularului lîngă cantonul „Blana" (1 815 m). şoseaua intersectează poteca marcată cu cruce galbenă de la cab. urcă 50 m coboară 335 m). Mt. dincolo de care observăm: spre VSV în ultimul plan. 56. Din acest punct părăsim şoseaua şi urmăm către dreapta poteca marcată cu stîlpi. unde intersectăm poteca Vf. Vf. Nucetu. De aici la cab. cu Dor (5—6 min. iar în dreapta sus. Spinarea Doamnelor şi mai la dreapta cele 2 vîrfuri tabulare. De la cabana Piatra Arsă (1 950 m) urmăm către V şoseaua spre Sinaia. PIATRA ARSĂ — CAB. Traversăm şoseaua Sinaia — Babele — Coştila şi prin pajiştile de ţăpoşică vălurate de muşuroaiele „marghilelor" (Plaiul lui Păcală). al. peste un banc de straturi înclinate de gresie. apoi coboară uşor pe platou. Vf. spre V. începînd de la pag. Tătaru şi Şeaua Strunga. Vf. timp de parcurs circa 25 min. Traseul telefericului: Distanţă 2 000 m. Timp: 2— 2½ ore. ienuperi şi molizi răzleţi apoi prin rarişti de molid ajungem după circa 20 minute de la Vîlc. jos în stînga. ZĂNOAGA (şi cab. Coborînd continuu. cu Dor la punctul Bolboci (1 785 m). Urmăm la stînga această şosea la mică distanţă pe sub Şeaua Cocora-Lăptici. Izvorul Dorului (1 895 m) şi apoi urcăm uşor prin pajiştile de pe coasta răsăriteană a muntelui Cocora. CAB. PEŞTERA Marcaj: bandă albastră. Drumul se angajează pe platoul Bucegilor în coborîş uşor pe flancul dinspre V. Lăptici (1 865 m). unde intersectăm poteca Piatra Arsă — Peştera. 175. de la V. Pietrele Arse (2044 m). Aceasta ocoleşte obîrşiile văii Oboarele. la capătul străzii Furnica (945 m). apoi cruce galbenă pînă în V. în Curmătura Lăptici. de coborîş ajungem la V. După circa 10 min. aici ar fi fost trăznit pe vremuri un cioban cu întreaga lui turmă de oi. 1 După spusele ciobanilor bătrîni. apoi se îndreaptă către S aproape orizontal. Bolboci) Marcaj: nemarcat pe şosea pînă la Nucetu. De aici poteca începe să coboare uşor de-a coasta pe versantul vestic al muntelui Cocora. Urcăm puţin pe malul opus. spre VNV. După 10—15 min. Ialomiţei. acoperit cu jnepenişuri. CAB. pînă deasupra hotelului „Cota 1400". PIATRA ARSĂ — LĂPTICI — NUCETU — CAB. Leaota. prindem spre dreapta poteca marcată cu bandă roşie. . cu pîlcuri de jnepeni şi exemplare izolate de molid. ne conduce pe coama largă a Nucetului. Inainte se deschide adînca depresiune a văii Ialomiţa. Trăznetului1 (afluentă a văii Lăptici) şi după 15—20 min. lăsînd în stînga largul plai înierbat. traversînd de cîteva ori noua şosea. Jepii Mari (2075 m). Obîrşia şi Colţii Obîrşiei. 57. Aceasta traversează V.

De la cabana Poiana Izvoarelor (1 455 m) urmăm drumul către N. apoi triunghi roşu. Legături de la cab. Predeal prin V. 1 750 m). apoi prin pădure şi curînd întîlnim venind din stînga drumul dinspre Şeaua Căpaţînii Porcului (marcaj punct roşu). Diferenţa de nivel: + 1 050 m (coboară 10 m. Padina — cab. Glăjăriei (stînga) de V. De aici. drumul. trece printr-un pîlc de molidiş şi după circa 5 min. CAB. coboară 195 m). de la cabană ajungem în Creasta Dihamului (sau Culmea Baiului). la pag. cab. 58A. Dihamu spre: Rîşnov (33). Continuăm la dreapta pe acest drum şi imediat ieşim în poiana largă din Curmătura Armăsarilor. Babele (47). dincolo de care. Vf. Obîrşia (46). VF. De la cabana Poiana Izvoarelor (1 455 m) poteca se îndreaptă către SV. coboară 105 m). în Şeaua Căpăţînii Porcului.Legături de la cabana Peştera spre: cab. cabana Dihamu. muntele Moraru cu Colţii Morarului. Capăţîna Porcului (1 597 m). apoi roşu. Aici întîlnim drumul dinspre Şeaua Baiului şi după cîteva minute de coborîş în lungul coamei ajungem la cabana Dihamu (1 320 m). Vf. 70. cab. abruptul răsăritean al Bucşoiului. cu văile şi crestele sale deosebit de clar conturate. 58. Glăjăriei. ½ la dreapta vîrful împădurit Măgura Cenuşie (1 363 m) şi la poalele acestuia. în urcuş prin pajiştea largă . prin rariştile de molid de la poalele sudice ale vîrfului Căpăţîna Porcului (1 597 m). urcă 1 060 m). CAB. spre SE. Rîşnoavei (34). Baiului (1 581 m)33. 59. afluentă a văii Ghimbavului. cab. Padina-Bran prin Şeaua Strunga (51). Vf. spre SV. pe cumpăna apelor dintre bazinele Prahovei şi Oltului (1 515 m). Continuăm coborîşul uşor de-a coasta prin păşunile de pe coastele nordice ale Dihamului şi ieşim pe coama largă a Măgurii Cenuşii. în urcuş prin pajiştile largi de pe versantul sudic al Dihamului. în primul plan. POIANA IZVOARELOR — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — BUCŞOIU — CAB. 70. spre VSV şi V. coboară 470 m. Omu prin Bucşoiu (32). De aici se observă: spre NNE. Zănoaga sau Bolboci (50). traseul 8 A pînă la cab. Şipotului (spre V) de afluenţa acesteia V. Vf. MĂLĂEŞTI Marcaj: bandă roşie pînă la „Prepeleac". Vf. POIANA IZVOARELOR — CAB. Gîlma Mare (1 428 m) şi Poiana Coştilei. Mălăieşti (32 A). 3) pînă în punctul „La Prepeleac" (Ramificaţia 3. iese într-o poiană situată pe botul de munte ce desparte V. cu silueta caracteristică a Colţilor Morarului. De aici se observă: spre stînga. cab. cab. Coborîm de partea cealaltă a coamei. continuăm urcuşul direct şi după circa 10 min. cab. Lăsăm în dreapta drumul (marcat tot cu cruce albastră) care se îndreaptă de-a coasta spre Şeaua Baiului şi Predeal. la răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu" (1 445 m) În continuare. Buşteni prin Poiana Coştilei (31). aproape orizontal. spre SSE. Din acest punct se deschide o impresionantă perspectivă asupra Crestei Morarului. urcă 380 m. se ridică abruptul nordic al Coşlilei. spre S. apoi punct roşu. De aici. Gura Dihamului şi Buşteni (36). peste V. Diferenţă de nivel: —135 m (urcă 60 m. începînd de la Ramificaţia 2 B (Pag 70). Bucşoiu. cu Dor (49). spre SSV. Diferenţă de nivel: + 265 m (coboară 10 m. Mălăeşti. la ramificaţia „Pichetul Roşu" (1 445 m). Porcului. Vf. 60. cab. traseul 8 începînd de la Ramificaţia 2 (pag. OMU Marcaj: bandă roşie. Timp: 4—4½ ore. Vezi traseul 58 pînă în Şeaua Căpăţînii Porcului. Beuca (dreapta). DIHAMU Marcaj: cruce albastră. abruptul nordic al Costilei. vezi traseul 8. De la cabana Poiana Izvoarelor (1 455 m) urmăm poteca către N. Timp: 2½—3 ore. al. urcă 30 m). Timp: 2½—3 ore. Omu prin Şeaua Strunga — Colţii Ţapului (51 A). Predeal prin V. cab. Vf. CABANA POIANA IZVOARELOR – ŞEAUA BAIULUI – V. POIANA IZVOARELOR — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — CAB. IADULUI PREDEAL Marcaj : cruce albastră pînă în Şeaua Baiului. care desparte V. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. ne conduce curînd în altă poiană largă. CAB. Omu prin V. Diferenţă de nivel: — 420 m (urcă 20 m. spre S. oraşul Buşteni. apoi în continuare. mai întîi printre rarişti de molid. Iadului (35). Timp: 40—50 min.

La stînga spre cab. de mers. 600 m distanţă. urmăm şoseaua. Intrăm din nou în pădure dupa un coborîş de-a coasta prin molidiş. Baiului (987 m). Din acest punct se deschide o impresionantă . apoi prin poieni şi zăvoaie de anin şi ne conduce în V. 7—8 minute. Curînd traversăm pe pod V. printr-un făget cu exemplare răzleţe de brad şi molid şi după 10—12 min. ajungem la gara Predeal (1 035 m). apoi triunghi roşu. „La Cleşte" 31 spre S (1 473 m). bandă roşie şi triunghi albastru) care prin pădure. Stînei Mici (1 065 m). Timp: 2½—3 ore. Urmăm către dreapta această şosea şi curînd intram în şoseaua naţională Bucureşti—Braşov. A. POIANA IZVOARELOR — CAB. la cabana Gura Dihamului situată lîngă confluenţa văii Cerbului cu V. După ce am trecut de confluenţa cu V. din creastă la confluenţa cu V. la poalele căruia se observă cabana Vînătorilor de Munte. drumul iese la luminiş pe o muchie. Gura Dihamului şi Buşteni (acelaşi marcaj). la dreapta spre cab. Baiului. Intrăm apoi pe firul acesteia. Clăbucetul Baiului. drumul continuă prin pădure. Leuca (1 085 m). în lungul căreia coborîm direct şi nu departe. între Vf. Rîşnoavei. pe la poalele vîrfului „La Cleşte". Aici întîlnim o răscruce de drumuri (stîlp indicator. în lungul văii Iadului. Cerbului. La intrarea în Buşteni aceasta se continuă cu str. de unde către SE se desprinde coama lungă şi împădurită. V. la dreapta pe bulevard spre gara Buşteni (883 m). apoi după circa 20 min. de unde se îndreaptă către stînga. De aici. Ramificaţie: Spre Căminul Alpin Buşteni. CAB. Căminul Alpin Buşteni (925 m). trecem de confluenţa cu un vîlcel ce coboară din stînga şi urmînd firul văii ajungem după circa 30 min. Traseul nostru urmează la dreapta acest drum. Porcului spre E. către E.. în Şeaua Clăbucetului Baiului (1 355 m). Libertăţii. părăsim şoseaua şi urmăm către dreapta poteca (marcată cu bandă galbenă. trece printr-un pîlc de molidiş şi după circa 5 minute iese într-o poiană situată peste botul de munte ce desparte V. Din acest punct continuăm spre stînga. pe care în circa 30 min. CAB. Descriind apoi o serpentină largă. ieşim în poiana largă din Şeaua Baiului. la cab. unde trece prin cîteva poieniţe şi lese iar „la gol" în pajiştele largi de pe Piciorul Dihamului. 62. poteca largă continuă în coborîş de-a coasta uşor şi continuu. Rîşnoavei. Timp: 2—2½ ore. întro poiană. din marginea de sus a căreia se deschide o frumoasă perspectivă asupra Colţilor Morarului (1 310 m). Dihamu (marcaj triunghi albastru). traversăm o serie de izvoare şi ajungem într-o poieniţă. Pîr. POIANA IZVOARELOR — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — POIANA COŞTILEI — BUŞTENl Marcaj: bandă roşie pînă la ramificaţia „Pichetul Roşu". situată pe coamă. Diferenţă de nivel: — 560 m. în şoseaua Rîşnav — Pîrîul Rece — Predeal din lungul acestei văi (1 005 m). urcă 50 m. în dreptul km 136 al şoselei naţionale. Lăsăm în stînga Monumentul Eroilor -30 şi curînd ajungem în dreptul cabanei Vînătorilor de Munte. pe linia de creastă. Morarului (la vest) şi V. Drumul continuă de aici printr-o largă padină şi după încă circa 15 min. 61. La stînga spre Predeal prin Forbanu 32 — V. De aici continuăm în coborîş uşor pe drumul caro săbii din lungul văii. GURA DIHAMULUI — BUŞTENI Marcaj: bandă roşie. în dreptul unei cotituri spre stînga a şoselei. ne conduce pe coama împădurită dintre V. Şipotului către V de afluentul acesteia. întîlnim poteca ce vine din stînga (marcată cu triunghi albastru) dinspre cabana Dihamu prin Şeaua Baiului (1 090 m). Diferenţa de nivel: — 570 m (coboară 50 m. V. Porcului. pe malul drept al văii. Spre gara Buşteni. Ureche şi ne conduce în Bul. De aici. în urcuş foarte uşor. De la cabana Poiana Izvoarelor (1 445 m) poteca se îndreaptă către est pe la marginea inferioară a poienii şi descriind o serpentină intră în pădure. printr-un coborîş repede prin pădurea întreruptă de rarişti şi poieni. ajungem în 6—8 min. la obîrşia văii Iadului. de-a lungul împrejmuirii cabanei. ne conduce în circa 15 min. avînd mereu în dreapta perspectiva asupra abruptului Coştilei şi în stînga culmea lungă şi împădurită Clăbucetul Baiului. în coborîş prin făget. Coborîm de-a coasta pe flancul vestic al Piciorului Dihamului. Hoagele. unde curînd traversează V. unde întîlnim drumul carosabil. De aici. De la al 2-lea stîlp de marcaj prindem drumul la dreapta care străbate poiana de-a coasta aproape orizontal şi curînd intră în pădure. Drumul nostru continuă prin poiană spre ENE.de pe versantul sudic al Dihamului. întîlnim ramificaţia spre aminul Alpin Buşteni. în urcuş şi coborîş uşor. pînă la poarta incintei cabanei Vînătorilor de Munte. urcă 75 m. 1 365 m). coboară 170 m. De la cabană urmăm şoseaua din lungul cursului inferior al văii Cerbului. De la cabana Poiana Izvoarelor (1455m) poteca se îndreaptă către SV. Baiului' spre V (1 581 m) şi Vf. coboară 475 m).

coborîm repede spre V în lungul Vîlcelului Curmaturii Vîrfului cu Dor. la limita superioară a pădurii şi apoi se îndreapta către N. pe aceeaşi direcţie. cu întinse tufărişuri scunde de smirdar (Rhododendron kotschyi) şi în dreapta coastele largi. Bolboci) Marcaj: cruce galbenă pînă în punctul „Bolboci". 1 390 m). Blana (1875 m). Piatra Arsă prin Nucetu-Lăptici (78). Colţii lui Barbeş cu vîrful central (2 029 m). de la Vîlcelul Clinului. spre NNE. Pietrosu-Lăptici (1 932 m).perspectivă asupra Crestei Morarului dincolo de care spre S se ridică abruptul nordic al Coştilei cu văile şi crestele sale deoasebit de clar conturate. ZĂNOAGA (şi cab. Diferenţă de nivel: — 485 m (urcă 45 m. cu cantonul funicularului. Vf. din vale urcuşul încetează (1 800 m) şi poteca. spre SSV. coboară 175 m. spre ESE. în vale. Lăptici (1 872 m) şi în fund. Tătaru (din calcare albe. ne conduce pe coama largă a Nucetului. Deleanu şi mai spre dreapta. spre Peştera prin Lăptici (varianta de iarnă a traseului 64. Mt. Spre cab. trecînd pe muchia dintre firul extrem vestic al văii Nucetului şi V. La dreapta. pe coastele înierbate de pe versantul vestic Bai Nucetului. Bolboci (7—-8 min. cu Dor (1 885 m) poteca urcă spre V şi în 5 min. Cheile Zănoagei şi în ultimul plan. Mt. Trecem apa pe podul fostului stăvilar şi continuăm înainte pînă în şoseaua Sinaia— Peştera. Lăptici (1 872 m). cab. Mt. în fund. Leaota. De aici se observă: spre NNE. şeaua Blana-Lăptici. urcă 45 m. Ramificaţie: Spre cab. Spinarea Doamnelor. Vf. spre V. spre SV. în marginea platoului. CAB. ne conduce în şeaua Curmătura Vîrfului cu Dor (1 930 m). de coborîş în firul văii Izvorul Dorului. în primul plan. printro poiană largă situată pe culmea despărţitoare dintre V. Vînturiş (1 942 m). marcată cu bandă roşie). Vf. Din punctul de maximă altitudine atins de potecă pe această coamă (1 770 m) se observă: spre V. Mt. Oboarelor (stînga). vîrful central al Colţilor lui Barbeş (2029 m). În continuare. Oboarele (1 707 m). începînd de la Ramificaţia 3 (pag. drumul ne conduce curînd în altă poiană largă. iar mai spre dreapta. Vf. dincolo de V. Nucetului (dreapta) şi V. Zanoaga. în dreptul clădirilor staţiunii experimentale zootehnice (1 575 m). spre S. Ialomiţei. Lăsînd în dreapta drumul de vară (nemarcat) spre Peştera. la început uşor către VSV. Zănoaga spre: cab. coboară 410 m. dealurile din dreapta Ialomiţei. Vf. Avînd mereu în stînga clinul nordic al Colţilor lui Barbeş. afluent al văii Izvorul Dorului (1 785 m). apoi repede spre SV. Vînturişu (1 942 m). Radu. Lucăcilă (1 895 m) şi la dreapta. . la marginea vestică a platoului. prin rariştile de molid de la poalele sudice ale vîrfului Căpăţîna Porcului (1 597 m). în punctul de confluenţă cu vîlcelul pe care am coborît. spre N. 1 998 m). descriind o curbă largă către stînga. După 10—15 min. urmăm înainte şoseaua. în fund. Nucetu şi după circa 15 min. spre VSV. spre NV. Timp: 2—2¼ ore. la o ramificaţie de drumuri (1 755 m). Bătrîna şi spre dreapta. Traseul nostru continuă spre V. De aici observăm: spre V. Vf. 185. Şeaua Strunga. spre SSE. De la cabana Vf. părăsim şoseaua şi continuăm pe potecă la dreapta în urcuş prin poiană. Mt. CU DOR — CAB. în urcuş pe malul opus al văii. Vf. apoi prin molidiş pînă la cabană (1 440 m). drumul continuă spre V. spre sud. Lespezi. Drumul continuă în coborîş repede şi curînd ne conduce în V. şi în fund. cu Dor (2 006 m) şi mai spre V. Drumul traversează şoseaua Sinaia — Dichiu — Babele. vîrful estic al Dichiului (1 578 m). pe malul drept al acestuia. spre VNV. printre rarişti de molid şi prin poieni invadate de tîrsă. spre SSE. VF. vîrful principal al muntelui Dichiu (1 713 m) şi puţin mai la stînga. coama muntelui Furnica. Vf. al. Ialomiţei. se îndreaptă către SSV şi curînd traversează Vîlcelul Clinului. Strungele Mari şi apoi Colţii Ţapului. spre NNV.). Din acest punct coborîm. 4). Vf. vezi traseul 68. se îndreaptă către S aproape orizontal pe sub coastele de sub Vf. Mt. Deleanu. Traversăm Ialomiţa pe pod şi în cîteva minute ajungem la cabana Zănoaga (1 400 m). spre NV. Blana (1 875 m). După circa 20 min. descriind o curbă uşoară către dreapta. cetatea de piatră a muntelui Zănoaga (1 786 m). De aici. Mt. Nucetu (1 861 m). între E şi ENE. Padina şi Peştera (77). Ialomiţei. 63. cab. Curînd trecem de staţia funicularului Bolboci şi continuăm prin lunca Ialomiţei avînd în faţă cetatea de piatră a muntelui Zănoaga. M t. Vf. De aici. Scropoasa—Dobreşti—Pietroşiţa (80). staţia funicularului „Bolboci". Vf. traversăm linia funicularului şi curînd apare în stînga. înierbate ale Furnicii ajungem după circa 20 min. urcă 10 m). răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu" (1 445 m). spre SSV. Legături de la cab. deasupra unei fîşii de molidiş. Coborîm în lungul acestei muchii. în lungul văii. apoi ocoleşte obîrşiile văii Oboarele. între Zănoaga şi Lucăcilă. în Şeaua Căpăţînii Porcului. de coborîş ajungem la poalele coastei. pe care o urmăm către stînga 40 paşi pînă la ramificaţia de drumuri din punctul „Bolboci" (stîlp indicator.

Obîrşia. Vf. Printrun intrînd adînc traversăm V. traversăm imediat firul văii. spre V. Blana. Lăsăm în stînga mînăstirea „Peştera". la cantonul silvic „Lăptici" (1 520 m). Lăptici. Vf. spre NNV. de la canton. coama muntelui Furnica. Izvorul Dorului. Vf. CU DOR — CAB. prin larga poiană a Padinei. Tătaru. Deleanu şi mai spre dreapta. coboară 40 m. printre întinse pajişti de ţăpoşică (Nardus stricta) şi după circa 10 min. la cab. spre SE. Vînturişu (1942 m). Din acest punct. ajungem în şoseaua Sinaia-Peştera. Peştera: urmăm şoseaua la dreapta prin poiană. De aici. De aici se observă: spre N. dincolo de V. Traversînd o serie de viroage şi lăsînd mereu în stînga jos V. VF. ne conduce la marginea vestică a platoului. 1 De remarcat aici pajiştea de ţăpoşică (Nardus stricta) vălurată de numeroase muşuroaie. prin pajişti întinse. la marginea vestică a platoului. Padina: Urmăm şoseaua la stînga circa 70 paşi. spre V. 1 998 m). . Izvorul Dorului de care ne apropiem continuu. Padina — 360 m (urcă 45 m. Ialomiţei. care desparte V. pînă la cabană (1 535 m). coboară uşor de-a coasta către NE printr-o rarişte. Traseul continuă pe poteca marcată cu stîlpi care urcă uşor pe malul drept al Izvorului Dorului. de la cabană. spre ESE. de mers. Strungele Mari şi apoi Colţii Ţapului. spre NNV. Vîlcelul Curmăturii Vf. Tătaru (din calcare albe. Drumul se îndreaptă către V. Urmăm acest drum la stînga. spre VSV. spre S. spre VNV. Vf. Bătrîna şi spre dreapta. vîrful central al Colţilor lui Barbet (2029 m). urcă 15 m). În acest punct întîlnim varianta de iarnă care vine din stînga în lungul văii. Timp: 2—2½ ore. Furnica (2 102 m). dincolo de V. Scîndurarilor. Vf. instalate pe locul fostei păduri. porneşte în jos către V. în sus. (1875 m). la cantonul silvic „Cocora" (1 550 m). Scîndurarilor. numite mărghile. cu Dor (1 885 m) poteca urcă pieptiş spre V şi după 5 min. unde întîlnim varianta de vară. spre SSV în primul plan coasta de sub Vf. coboară 310 m. 1 969 m. continuăm către V. De la cabana Vf. Drumul de vară (nemarcat pînă la V. ne conduce în şeaua Curmătura Vîrfului cu Dor (1 940 m) de unde se deschide perspectiva asupra platoului Bucegilor şi munţilor din şirul ialomiţean şi din culmea Strunga. Peştera (1 610 rn). Pietrosu-Lăptici (1 932 m). în Curmătura Lăptici (1 830 m). iar maf spre dreapta. spre NV. din platou poteca ne conduce în marginea unor buruienişuri dese cu plantaţie tînără de molid. traversînd drumul forestier din lungul văii. printre rarişti de molid. Obîrşiei şi Mt. Continuăm la stînga pe lîngă funicular şi după circa 45 min. spre SSE. coboară 150 m. în lungul căruia se îndreaptă varianta de iarnă a traseului (marcaj banda roşie). Călugărului şi de aici ajungem curînd sub linia funicularului fabricii de hîrtie Buşteni. după încă 7—8 min. coboară 150 m. spre NV. Lăptici (1 872 m) şi în fund pe aceeaşi direcţie. De aici. V. traversăm curînd Ialomiţa pe pod şi de la capătul acestuia continuăm la dreapta. în urcuş uşor încă circa 5 min. apoi coboară repede spre NV pe flancul văii Lăptici şi în 6—10 min. De aici observăm: spre NNE. . apoi în urcuş uşor spre NNV printr-o largă poiană. Diferenţă de nivel: la cabana Peştera —275 m (urcă 45 m. precum şi drumul spre Bolboci (marcaj cruce galbenă). unde traversăm şoseaua Sinaia—Babele—Coştila1. cu Dor. Şeaua Strunga. CAB. Spre cab. Din acest punct drumul coboară pe versantul ialomiţean al muntelui Lăptici. Izvorul Dorului) continuă ½ la dreapta pe o potecă largă care coboară uşor de-a coasta pe clinul sud-vestic al Furnicii. traversăm firul văii Izvorul Dorului (1 780 m). urcă 50 m. traseul de iarnă este comun cu cel de vară. Spinarea Doamnelor. Spinarea Doamnelor. în lungul plaiului ce formează Piciorul Lăptici. despărţite printr-o şea). în fund. urcă 30 m. cu Dor (2006 m) şi mai spre V. după circa 15 min. pînă la linia funicularului. apoi imediat spre stînga direct prin molidiş şi în 5 min. urcă 50 m. ajungem la cab. Strungele Mari. spre V. apoi prin pădurea Cocora în urcuş uşor. Bătrîna şi în dreapta. Variantă de iarnă: Coborîm direct spre V. în lungul acestei văi. Colţii lui Barbet (vîrful central. Vf. Lăsăm în stînga mai întîi adîncitura vîlcelului Vîrful cu Dor (dincolo de care se ridică coastele nordice ale Colţilor lui Barbeş cu întinse tufărişuri de smirdar). Continuăm apoi spre dreapta. din creastă ne conduce în V. Şeaua Strunga. Vf. Vf. încalecă creasta (1 600 m). apoi V. Aceasta trece printr-un pîlc de molidiş. apoi prindem spre dreapta poteca marcată. şea largă situată în culmea muntelui Lăptici. Lăptici (spre N) de V. urcă 90 m). PEŞTERA (şi cab. Lăptici. după 20—25 min. Spre cab. 2 029 m şi vîrful vestic. în fund.spre NNE. ieşim în Poiana Crucii (rezervaţia naturala împrejmuită) şi ocolind pe la V şi N aceasta poiană. Ialomiţei. coboară 310 m. de la canton ne conduce în alt drum carosabil (1 510 m). Padina) Marcaj: banda roşie. Izvorul Dorului (1 755 m). în lungul firului vîlcelului pînă la confluenţa acestuia cu V.64. spre ENE. culmea Pietrele Arse cu funicularul şi cantonul „Piatra Arsă". Dichiu (1 713 m). spre SSV.

Legături de la cabana Piatra Arsă spre: cab. Zănoaga şi Bolboci (44). în coborîş repede pe flancul estic. Piatra Arsă (42 B). Lăsînd în spate impunătorul vîrf triunghiular. poteca ne conduce pe un tăpşan situat pe creasta dintre V. În dreapta. CAB. CU DOR — CAB. Timp: 1½—2 ore. cu Brazi sau V. PIATRA ARSĂ Marcaj: banda galbenă. Traversează apoi firul acestei văi şi întîlneşte drumul de vară deasupra stîncăriei Piatra Turcului. Piatra Arsă (48). Continuăm coborîşul direct prin poiană pînă deasupra hotelului alpin „Cota 1 400". după circa 10 min. Vf. în dreptul staţiei telefericului. cu Dor (1 885 m) cărarea coboară repede spre S.Legături de la cab. Omu prin V. Bran prin Şeaua Strunga-Colţii Ţapului (45). Coborînd continuu printr-o serie de poieni şi traversînd de cîteva ori noua şosea. într-un plan mai apropiat. 53 A). Omu prin Şeaua Strunga-Colţii Ţapului (51 A). de unde. de la hotel ajungem în Sinaia. Zănoaga prin Lăptici-Nucetu (56). Timp: 1¼—1½ oră. cu Dor (2 060 m). de unde drumul carosabil urmează aproape orizontal pe coastele estice ale muntelui Furnica. Pintenul Pietrei Arse (2007 m). după 30—40 min. spre NE. la dreapta acestuia Crucea Eroilor şi pe aceeaşi direcţie. Obîrşiei (42). . cab. Vf. Din culme coborîm uşor printre pîlcuri de jnepeni şi curînd ajungem sub linia funicularului. Urcuşul ia sfîrşit pe un tăpşan. drumul ocoleşte pe la nord poalele vîrfului Furnica. Vf. Din dreptul hotelului (care rămîne jos în stînga). afluent al văii Izvorul Dorului (dreapta). (1 515 m). în jnepenişul din vale. VF. şi V. unde întîlnim venind din dreapta varianta de iarnă (marcată) a drumului. Babele (52). unde pajiştile de ierburi sînt treptat înlocuite cu întinse tufărişuri scunde de smirdar (Rbododendron kotschyi). drumul continuă de-a coasta spre dreapta. cab. De aici la 1 Această vale în porţiunea inferioară se numeşte V. De aici urcăm uşor către N în lungul platoului. Jepii Mici (2143 m). Vf. Vf. Vf. Imediat trecem pe sub teleferic prin faţa cabanei „Cota 1 500". unde se dcsparte varianta de iarnă a drumului (1 715 m). 65. pe cumpăna dintre V. De la cabana Vf. trece pe sub stîncile „La Cetate" (stînga) şi se îndreaptă paralel cu vîlcelul de la obîrşia văii Stînei. cu creştetul rotunjit. cab. şi intră în pădure pe Plaiul Vacilor. ajungem pe pragul unui pinten. unde întîlnim venind din dreapta poteca de la Sinaia prin Piatra Arsă. Menţinîndu-se aproape pe curba de nivel. Colţul Babei şi obîrşiile văii Babei. CAB. Vf. cab. lăsăm la dreapta obîrşia văii Peleşului şi după circa 15—20 min. ajungem pe un alt prag. Stînei şi V. Obîrşiei (46). Urlătorilor (53. cab. Continuăm coborîşul în lungul Vîlcelului Jepilor Mari şi în cîteva minute ajungem la cabana Piatra Arsă (1 950 m). de la cabană în Şeaua Călugărului (1 950 m). Variantă: De la hotelul alpin „Cota 1 400" la Sinaia pe şosea. traversează imediat firul superior al văii Zgarbura şi continuă apoi o bună porţiune în coborîş uşor de-a coasta prin pajiştile de pe versantul sudic al muntelui Furnica. nemarcat. 54 A). Vf. Înainte de a începe coborîşul pe partea opusă a culmii. se îndreapta către stînga. Diferenţă de nivel: — 940 m. Zgarburei şi V. de la cabană ajungem pe o platformă situată pe coama dintre V. Padina spre: cab. la capatul străzii Furnica. cab. drumul ne conduce în poiana „La Sfîrşitul Lumii". în punctul „La Lac". cu Genune. Omu prin Şeaua Strunga-Colţii Ţapului (45 A). sub linia telefericului. Peştera spre: cab. Buşteni sau Poiana Ţapului prin V. Vf. cu Dor (1 885 m) traseul se îndreaptă către NE. cu Genune (dreapta) şi ne conduce după 40—50 Km. Călugăru (1 991 m). Caraiman (52A). cabana Piatra Arsă şi în fund Vf. Se pot folosi cursele auto zilnice ale IGO Sinaia. cu Brazi. observăm: înainte spre N. în coborîş direct pe malul drept al văii Zgarbura. lui Carp1 (punct periculos iarna din cauza avalanşelor!) şi continuînd de-a coasta ieşim pe faţa de NE a Furnicii. Zgarburei. Bran prin Şeaua Strunga-Guţanu (51). cab. 5 km. situată în marginea platoului. spre E. cab. cab. de unde printr-o serpentină. CU DOR — SINAIA Marcaj: banda roşie. apoi în coborîş repede printre rarişti de molid. 66. Printr-o serpentină pe sub pintenul stîncos Piatra Turcului. trece pe deasupra obîrşiilor depresiunii ce formează V. Sf. Diferenţă de nivel: + 65 m (urcă 135 m. Caraimanului (2 384 m). la staţia terminus a autobuzului spre gara Sinaia (945 m). Ana. Omu prin V. Peştera (57). După 10—15 min. Drumul de vară. Zănoaga şi Bolboci (50). De la cabana Vf. VF. cab. Varianta de iarnă urmează traseul indicat de" stîlpii de marcaj spre E. Legături de la cab. urcînd de-a coasta. Jepii Mari (2075 m). ajungem în Culmea Pietrelor Arse (2 020 m). cab. Sinaia sau Poiana Ţapului prin Piatra Arsă—Poiana Stînei (54. Traversăm pe la obîrşii V. Călugărului (spre V). Babele (42 A). coboară 70 m). Babele (47).

iar în primul plan creasta mai scundă a Padinii Crucii. circa 1 oră. Înainte pe creastă spre Bucşoiu. Traseul continuă la dreapta în coborîş pe versantul nordic al culmii. Traversînd cîteva vîlcele şi hornuri. Traseul nostru continuă ½ la stînga în coborîş uşor pe sub creasta Culmii Scara şi pe deasupra circului superior al văii Gaura (stînga). Mălăeşti spre: Bran prin V. la o ramificaţie de drumuri. Trecem apoi pe deasupra obîrşiilor abrupte ale văii Bucşoiului (dreapta) şi continuăm urcuşul pieptiş pe coama care ne conduce în Vf. după ultima serpentină poteca ne conduce pe o coama secundară ( 2280 m). urcă 50 m. De aici drumul coboară în lungul văii pe flancul dinspre Padina Crucii. VF. Ramificaţia I: spre cab. Vf. 67. ce formează Bucşoiul Mic sau Creasta Balaurului. pe platoul vîrfului. urcă 75 m. 3 min. Sub cel de al 4-lea horn (extrem vestic). şea situată pe cumpăna dintre bazinul văii Morarului (dreapta) şi cel al văii Mălăeşti (stînga). Aceasta se desprinde de la baza piramidei ce formează vîrful Bucşoiului şi înaintînd către E. apoi după o treaptă secundară în pantă mai accentuată. Din vîrf coborîm către N. coboară 1 085 m. V. spre ENE. Timp: 1½-2 ore. Timp: 4½—6 ore. spre cab. 2 385 m). jos. Drumul continuă pe fundul uşor înclinat al acestei căldări pînă la limita pădurii. brîna ne conduce pe versantul vestic. continuă prin bolovănişul firului văii şi ne conduce pe marginea unui prag al acesteia. CAB. Furnica (jos în stînga). De aici urmăm creasta în urcuş uşor pe deasupra căldării superioare a văii Morarului. Omu (2 507 m) poteca se îndreaptă catre NNV şi curînd. între V şi NV. urca 105 m. MĂLĂEŞTI Marcaj: bandă albastră.cab. Bucşoiu ajungem într-o şea stîncoasă (2 285 m). Mălăeşti sau Bran. Bucşoiu (2 492 m). În mijlocul acestei căldări cu fundul plan întîlnim poteca ce vine din dreapta din creasta Bucşoiului pe Brîna Caprelor. către N. la început de-a coasta. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. marcaj triunghi albastru. ajungem în punctul de unde creasta şi traseul nostru se orientează brusc către dreapta (2 445). Ţigăneşti-Clincea (39). Înainte pe creastă. Nu departe. coboară 170 m. de coborîş ajungem pe un prag al culmii. Poiana Izvoarelor prin Bucşoiu (41). cab. Padina Crucii. Legături de la cab. trecem un prag aproape orizontal şi apoi coborîm într-o a doua şea. pe sub pereţi şi ţancuri de stîncă (Brîna Caprelor). din Vf. De la cabana Vf. după circa 20 min. coboară 475 m). la 1 970 m alt. Morarului de V. De la cab. pe creastă. Vf. Mălăeşti. Traseul continuă înainte. VF. CAB. Vf. Mălăeşti pe Brîna Caprelor. Bucşoiu (2 492 m) şi abruptul vestic al Bucşoiului. Omu prin Brîna Caprelor—Bucşoiu (38). în coborîş uşor. la început bine înierbată. Drumul continuă în lungul crestei. apoi triunghi roşu. cab. De aici se observa: Spre VSV. OMU — CAB. Urcăm iarăşi în lungul crestei şi curînd lăsăm în dreapta coama. întîlnim ramificaţia drumurilor. pe platforma vîrfului. în fund. Culmea Ţigăneştilor. întîlnim ramificaţia drumurilor. După circa 10 min. Diferenţă de nivel: — 1 620 m (coboară 120 m. Bucşoiului. în special pe ceaţa!) şi după 15—20 min. 68. Omu (2 505 m) poteca se îndreaptă către NNV şi curînd. Dihamu prin Bucşoiu (41 A). deasupra unor feţe înierbate . Coborîm o a doua treaptă a văii şi trecînd pe sub peretele impresionant al Turnului Mălăeştilor (sau Bisericuţa) ajungem curînd în căldarea mijlocie a văii (1 920 m). De la extremitatea platformei coborîm repede spre NE pe o coamă care ne conduce în Curmătura Morarului (2430 m). desparte V. Continuăm spre vest de-a coasta în coborîş uşor. întîlnim varianta care coboară din creastă prin acest horn (2 140 m). cu blocul somital din calcare albe. spre N. Rîşnov (40). Hornul Mare al Mălăeştilor. atingem marginea inferioară a căldării şi de aici coborîm repede treapta înaltă la baza căreia se întinde căldarea inferioară a văii. tot pe creasta şi după 3—5 min. apoi prin 11 serpentine. Buşteni prin Bucşoiu (41). Curmătura Bucşoiului (2 385 m). — Urmăm spre stînga şi înapoi poteca în coborîş de-a coasta pe o brînă stîncoasă care şerpuieşte pe versantul nordic al Bucşoiului. apoi în pantă pronunţată pe feţe stîncoase (atenţie la marcaj. Vf. apoi mai pronunţat pe o brînă care se strecoară pe la baza a 3 hornuri abrupte şi ne conduce în fundul căldării superioare a văii Mălăeşti printre blocuri mari stîncoase şi bolovănişuri. La stînga. Diferenţă de nivel: — 785 m. spre Bran. la altă ramificaţie de drumuri (stîlp indicator. cab. OMU — BUCŞOIU — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — POIANA COŞTILEI — BUŞTENl Marcaj: bandă roşie pînă la „Prepeleac". la cabana Mălăeşti (1 720 m).

unde poteca traversează Vîlceaua Bucşoaia şi apoi. spre S. Coborîm apoi în pantă pronunţată prin cîteva serpentine.. Mălăeşti (marcată cu bandă albastră). coborînd repede către dreapta în lungul unei şiştoace (Şuhoiul Cununei) pe feţe stîncoase şi brînege înierbate. ajungem curînd pe o mică creastă cu covor de iarbă fragedă şi muşchi. de-a coasta spre cab. traversează Vîlcelul Îndrăcit şi continuă apoi urcînd şi coborînd uşor de-a coasta printr-un molidiş des. apoi printr-un pîlc de molidiş. Gălbinelelor. firul văii Bucşoiului (1 615 m). Cerbului. cu vîlcelele abrupte. către S. printr-un buruieniş des. OMU — BUCŞOIU — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — CAB. marcaj punct roşu (traseu 8 B). De aici coborîm repede în caldarea inferioară a văii şi continuăm pe fundul uşor inclina: al acesteia. De la marginea acestuia (1 405 m). pînă în fundul văii Mălăeşti (1 910 m). la o ramificaţie de drumuri. De aici drumul părăseşte muchia. Ne găsim aici la limita superioară a pădurii pe creştetul unui pinten care desparte Vîlcelul Prepeleacului (stînga) de Vîlcelul Îndrăcit. la capătul străzii Coştila. Ramificaţia 2: La stînga. unde traversăm firul văii Morarului. continuăm de-a coasta prin pădure şi curînd întîlnim venind din dreapta poteca (marcată cu bandă albastră) dinspre refugiul alpin „Coştila". 15 min. de la Brîna Caprelor ajungem într-o mică şea. Coborîm puţin de partea cealaltă a coamei şi traversăm poiana pe lîngă împrejmuirea rezervaţiei naturale. marcaj bandă roşie (traseu 8 C). la poalele flancului sudic al Crestei Văii Rele. marcaj bandă galbenă. intrăm curînd în Poiana Morarului. 2 040 m). afluente ale văii Bucşoiului. Continuăm apoi de-a coasta către dreapta pe un prag orizontal. evitînd o ruptură de pantă. 30—40 min. Trecem un pîlc de molidiş şi intrăm în Poiana Bucşoiului. Şipotului (stînga) a Bucşoiului Mic. avînd în faţă perspectiva impresionantă a abruptului nordic Morarului. la cabana Mălăeşti (1 720 m). de la Prepeleac traversăm V. Traseul nostru urmează înainte. trecînd astfel de pe muntele Moraru pe muntele Coştila (1 310 m) şi după un urcuş scurt pe malul opus ajungem la o răscruce de drumuri (1 320 m). traversăm V. prin poieni tîrlite cu buruienişuri de ştevie de munte (Rumex alpinus) şi urzici. Rea (1 625 m) şi după un urcuş pe malul opus. cu plantaţie tînără de molid pe locul fostei păduri doborîte de vînt.cu pîlcuri de jnepeniş. CAB. Traseul nostru (marcat cu triunghi roşu şi bandă roşie) continuă înainte în coborîş repede pe flancul sudic al pintenului. Poteca urmează apoi aproape orizontală şi nu departe traversează V. 10—15 min. Continuăm la vale pe această potecă şi nu departe atingem marginea de jos a căldării. Dihamu. De aici coborîm continuu prin pădurea din lungul Plaiului Munticelu. Poiana Izvoarelor. ajungem în marginea Buştenilor. la stînga spre Buşteni prin Gîlma — V. Comorilor. marcaj triunghi roşu (traseu 8 A). intră în padure. de partea cealaltă a căreia se întinde Poiana Văii Cerbului. Cerbului. pînă la limita pădurii. cu silueta caracteristică a Colţilor Morarului. După 10—15 min. printre covoare de smirdar şi pajişti . la răscrucea de drumuri. Bujorilor. Mălăeşti. în punctul „La Cununa Bucşoiului" (2 120 m). nu departe. trece pe flancul nordic. Drumul continuă să coboare de-a coasta prin pădure şi după cca 20 min. 1½—1¾ oră. ne apare în întregime versantul nordic al Bucşoiului Mic. ieşim într-o poiană. înainte spre cab. trecînd astfel de pe muntele Bucşoiu pe muntele Moraru (1 480 m). Ramificaţia 3: la stînga spre cab. ajungem în poiana din Şeaua Căpăţînii Porcului. Drumul spre Buşteni (2¼—2¾ ore. „Pichetul Roşu" (1 445 m). Traversăm firul (de obicei cu apă) acestei văi. apoi revine pe muchia ridicată între V.. VF. Ramificaţia 4: la dreapta spre Vf. 68A. Trecem apoi peste o coamă scundă. întreruptă de o serie de luminişuri şi după circa 30 min. lîngă cabana Căminul Alpin Buşteni (925 m). Coborînd de partea cealaltă. apoi se strecoară prin tufărişuri întinse de jneapăn şi aniniş şi ne conduce la punctul “La Prepeleac”. de unde poteca coboară în pantă pronunţată pe trepte de stîncă. ¾—1 oră. dincolo de care se află Poiana Coştilei. Traseul nostru continuă pe creastă şi curînd. După un scurt urcuş în piept pe coasta noroioasă de pe malul opus. După 15—20 min. Omu prin V. Traversăm o brînă lată (Brîna lui Stănilă 21. DIHAMU . Coştilei. La marginea sudică a poienii urcuşul încetează (1 360 m) şi intrînd în pădurea Munticelu. lăsînd în stînga vîrful împădurit Gîlma Mare (1 428 m). urcăm pronunţat pe flancul dinspre V. apoi continuăm în urcuş uşor printre pîlcuri de molid. Trecem prin marginea inferioară a poienii după un coborîş repede prin molidiş traversăm V. De la cabană la gara Buşteni (883 m). traversăm curînd V. Omu — cab. unde întîlnim poteca Vf. Rea (dreapta) şi adînca depresiune a văii Mălăeşti. „La Bătaia Cocoşilor". în urcuş uşor şi curînd încalecă o coamă scundă cu pîlcuri de molid. de unde. De la marginea poienii continuăm coborişul prin molidişul de pe flancul nordic al Bucşoiului Mic şi în circa 15 min. marcaj triunghi roşu) continuă spre S în coborîş uşor prin poiană. După cîteva minute drumul ne conduce în poieniţa „La Măsurătoarea Urşilor" (1 310 m).

Mălăeşti (58 A). Omu (2 507 m) coborîm direct spre SE urmînd stîlpii de marcaj. pe la poalele peretelui frontal al crestei ce separă căldarea superioară a văii Cerbului de V. Căldărilor. Şipotului (spre V) de afluenta acesteia V. Iadului (35). Poiana Izvoarelor spre: cab. peste V. Aici întîlnim drumul dinspre Şeaua Baiului şi după cîteva minute de coborîş pe poiana din lungul coamei. OMU — V. pe coasta repede din căldarea superioară a văii Cerbului. Dihamu. Timp: 4—5 ore. ajungem în fundul căldării superioare a văii Cerbului. al văii. primul afluent glaciar. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. CAB. Continuăm coborîşul uşor de-a coasta prin păşunile şi rariştile de pe clinul nordic al Dihamului. 185. VF. pe flancul muntelui Coştila (2 125 m). 185. De la cabana Vf. Vezi traseul 68 pînă la Ramificaţia 3 (răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu" din Şeaua Căpăţînii Porcului. Mălăeşti (32 A). apoi triunghi roşu. spre sud. De aici se observă: spre stînga. Trecem apoi din nou pe Moraru (1 885 m). trecînd apoi pe coastele nordice ale Dihamului. Iadului (60). Beuca (dreapta). Diferenţă de nivel: — 1 185 m. pe dreapta. CAB. 1 445 m). Diferenţă de nivel: — 1 050 m. (34). poteca marcată cu punct roşu. Căpăţina Porcului. dincolo de care. După circa 20 min. CERBULUI — BUŞTENl Marcaj: bandă galbenă pînă în Poiana Coştilei. pe coama transversală care formează „zăvorul" acestei căldări (2 170 m). 69. legat de pieptul abruptului prin Şeaua Ţapului. Din acest punct urmăm la stînga. Legături de la cab. spre E. Timp: 3—3½ ore. de sub Vf. Poiana Izvoarelor (37). Lăsînd în stînga obîrşiile văii Glăjăriei. Glăjăriei de V. Printre rariştile de molid de la poalele sudice ale vîrfului Căpăţîna Porcului drumul ne conduce curînd într-o poiană situată pe botul de munte care desparte V. Gura Dihamului şi Buşteni prin Şeaua Baiului (36). VF. OMU — BUCŞOIU — ŞEAUA CĂPĂŢÎNII PORCULUI — CAB. După cîteva serpentine. Dihamu. 68 B. POIANA IZVOARELOR Marcaj: bandă roşie. pe la N. către N. pe care la mică distanţă din potecă se află un adăpost natural sub o streaşină largă de stîncă. Legături de la cab. După ce traversăm de 3 ori siştoaca Bucurei. cab. Dihamu (59). cab. 1 Spre dreapta porneşte o brînă cu hăţaşe de oi. druniul ne conduce în circa 5 min. ajungem la cabana Dihamu (1 320 m). cab. Predeal prin V. la pag. abruptul răsăritean al Bucşoiului. Diferenţa de nivel: — 1 620 m. în partea inferioară se detaşează Vf. . Glăjăriei. coborîm printr-o serpentină pe un alt prag la baza unei zone de stîncării şi curînd traversăm iarăşi firul văii1. Vezi traseul 68 pînă la Ramificaţia 3 (răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu" din Şeaua Căpăţînii Porcului. Poteca se îndreaptă curînd de-a coasta spre stînga. Timp: 3—4 ore. P Buşteni prin Poiana Coştilei (31).Marcaj: bandă roşie pînă la ramificaţia „Pichetul Roşu" şi de aici punct roşu pînă la cab. cab. Din acest punct urmăm poteca înainte. Ţapului (1 795 m). întîlnim poteca (marcată cu cruce albastră) ce coboară din dreapta dinspre cab. poteca ne conduce pe un prag al văii (2030 m). Dihamu spre: Rîşnov (33). cu văile şi crestele sale deosebit de clar conturate. Înainte şi spre dreapta se observă abruptul nordic al Coştilei din care. De aici coborîşul continuă de-a lungul firului văii şi curînd trecem pe malul drept. Poiana Izvoarelor şi imediat ieşim în poiana largă Curmătura Armăsarilor. la cabana Poiana Izvoarelor (1 455 m). Din acest punct se deschide în urmă o impresionantă perspectivă asupra Crestei Morarului cu Colţii Morarului.Rîşnoavei. Gura Dihamului şi Buşteni (61). la pag. Trecînd iarăşi printr-un pîlc de molidiş. cab. Vz la drcapta vîrful împădurit Magura Cenuşie şi la poalele acestuia. Vf. Baiului ieşind apoi pe coama largă a Măgurii Cenuşii care desparte V. în punctul de confluenţă cu V. 1 445 m) 19. pe sub Creasta Morarului. stricată de „scurtături" continuă coborîşul repede pe o coastă cu bolovănişuri alunecătoare. de unde. şi coboară apoi în serpentine pe flancul sudic al crestei. se observă abruptul nordic al Coştilei. Predeal prin Şeaua Baiului — V. Buşteni prin Poiana Coştilei (62). Predeal prin V. Porcului. cab. drumul ocoleşte prin pădure de-a coasta.

se ridică peretele frontal al Vîrfului Ţapului. la obîrşia căreia se observă Colţul Mare al Mălinului. Urcăm apoi uşor pe Spinarea Caraimanului către E. apoi pe o coamă largă. urmăm poteca înapoi. De aici la gara Buşteni (883 m). în punctul de confluenţă cu V. VF. lîngă cabana Căminul Alpin Buşteni (925 m). prindem către stînga poteca (marcaj în proiect) în urcuş pe Coama Coştilei. drumul ne conduce în poieniţa „La Măsurătoarea Urşilor" (1 310 m). În dreapta. aproape de gura stîncoasă a văii Priponului (dreapta). De aici. înierbată. Verde. în punctul de confluenţă cu V. apoi mai departe apare V. Urzicii coboară dinspre SV şi debuşează în poiană printr-o zonă de bolovănişuri. urcă 110 m. cu un imens bloc în surplombă. deasupra rupturii de pantă de la Priponul Văii Cerbului (1735 m). apoi spre VSV. dincolo de care se întinde Poiana Coştilei. apoi continuăm în urcuş uşor. trecem peste firul sec şi puţin adîncit al văii Mălinului şi curînd. Din acest punct. trecînd printr-o serie de luminişuri şi după circa 30 min. În dreapta. coboară 35 m. vechi loc de adăpost sub un bloc de stîncă afumat de focuri ciobăneşti şi curînd. 2 295 m). urcă 15 m. Jepilor. După o cotitură în loc spre dreapta. înainte spre Buşteni prin Gîlma — V. la marginea unei poieni întinse între firul văii şi abruptul Coştilei. la capătul străzii Coştila. ieşind în platoul Coştilei. În dreapta (spre E) se observă gura văii Mălinului care debuşează în poiană printr-o treaptă de stîncării. la început printre blocuri de stînci. Traseu nerecomandabil pe vreme de ceaţă. Trecem prin punctul „La Numărătoarea Oilor" unde poteca se strecoară printre 2 pereţi de stîncă apropiaţi. Coborîm puţin de partea cealaltă a coamei şi traversăm poiana pe lîngă împrejmuirea rezervaţiei naturale. traversăm curînd firul stîncos al văii Gălbinelelor. care sfîrşeşte în marginea poienii printrun înalt horn vertical. apoi coboară repede prin cîteva serpentine scurte pe lespezi de piatră. de la şosea la marginea abruptului. lăsînd la stînga vîrful împădurit Gîlma Mare (1 428 m). prinzînd poteca. strecurîndu-se pe sub pereţii de sub Spinarea Caraimanului şi pe deasupra feţelor abrupte ce cad în V. Urmăm şoseaua spre E. un urcuş scurt ne conduce la răscrucea de drumuri „Poiana Coştilei" (1 320 m). Din acest punct coborîm continuu prin pădurea din lungul Plaiului Munticelu. poteca pătrunde în pădurea de pe versantul sudic al Morarului (molidiş şi molidiş cu fag) în coborîş continuu de-a coasta. pînă la locul de parcare (porţiune lărgită a şoselei). Puţin mai jos traversăm firul văii Cerbului. spre Şeaua Căpăţînii Porcului (marcaj triunghi roşu). tot spre E. trece pe deasupra viroagelor ce formează obîrşiile văii Jepilor (dreapta) şi ne conduce după 20—30 min. Vezi traseul 71 pînă în punctul Ramificaţie (Curmătura . Timp: 2—2½ ore. 194. Coştilei. apoi o părăsim către dreapta. Seacă a Costilei. Ajunşi deasupra cabanei . Traversăm valea. în Şeaua Caraimanului. Diferenţă de nivel: — 480 m (coboară 210 m. Poteca urmează aproape orizontală şi nu departe traversează V. Continuăm în coborîş uşor prin poiană. După un scurt urcuş în piept pe coasta noroioasă de pe malul opus. Trecem apoi prin dreptul peretelui impresionant al Vîrfului Prăpădit (1 796 m) şi după circa 15 min. În dreapta. Drumul nostru se continuă la dreapta (marcaj triunghi roşu) în urcuş uşor şi curînd încalecă o coamă scunda. drumul continuă pe platou catre S. CAB. apoi marcaj în proiect. Cerbului (marcaj banda galbenă). pînă la baza rupturii de pantă. după ce am traversat un buruieniş pe locul unei vechi tîrle. la Crucea Eroilor (2 291 m). CARAIMAN Marcaj: bandă galbenă pînă în Curmătura Sugărilor. continuăm de-a coasta prin pădure şi curînd întîlnim venind din dreapta poteca (marcată cu bandă albastră) dinspre refugiul alpin „Coştila". pînă în Vf. în Poiana Văii Ţapului. Caraiman (2 384 m). OMU — CRUCEA EROILOR — CAB. din Poiana Văii Ţapului atingem firul văii Cerbului. Din platforma largă a acestui vîrf coborim repede şi direct. Sugărilor. printre blocuri de stîncă abundent acoperite cu vegetaţie subalpină şi ieşim pe un alt prag al văii. deasupra. coborim uşor de-a lungul poienii printre rarişti de molid şi blocuri stîncoase. o mică distanţă. ajungem în marginea Buştenilor. 70. Ne aflăm la limita dintre zona alpina şi zona forestieră. apare despicătura văii Caprelor. de la extremitatea suclică a şeii. La stînga. marcată prin apariţia primelor exemplare răzleţe de molid şi larice din etajul subalpin. pătrundem în pădure (molidiş). printre pîlcurile de urzici ce invadează poiana. Din marginea şeii cărarea se angajează în coborîş de-a coasta pe Brîna Mare a Caraimanului. într-o mică şea situată la obîrşia văii Albe care desparte Coştila de Caraiman. Lăsînd în stînga Vf. trecem pe lîngă Piatra Pîrlită (1 610 m). poteca pătrunde într-un horn stîncos. coboară 260 m). Ţapului care coboară tot din abruptul nordic al Coştilei (1 500 m). Din acest punct. Coştila (2 489 m).Căldărilor. Drumul continuă de-a coasta pe malul drept al văii şi curînd ne conduce la marginea inferioară a pragului. apoi continuăm coborîşul repede. unde întîlnim şoseaua Sinaia — Dichiu — Coştila. V. dincolo de vale. la pag. La marginea sudică a poienii urcuşul încetează (1 360 m) şi intrînd în pădurea Munticelu. la marginea de sus a Poienii Văii Cerbului (1 340 m). După cîteva minute de aici. circa 15 min.

2 In timpul iernii. în primul plan. ajungem în Curmătura Sugărilor (2 295 m). Caraiman spre: Buşteni prin V. Coştila (2489 m). OBIRŞIEI — CAB. Diferenţă de nivel: — 895 m. pînă sub blocul de calcare ce formează Vf. cab. pe o brînă ce străbate versantul nordic al Colţilor Obîrşiei. de unde revenim pe faţa văii Cerbului. Bucura1 şi pe deasupra căldării superioare a văii Cerbului. Curmătura Văii Cerbului (2 330 m ). CAB. Obîrşia şi Colţii Obîrşiei. de înălţime aproape constantă. cab. pe sub „Ceardacul Obîrşiei". Colţii Obîrşiei (2488 m). continuăm pe creastă. dincolo de căldarea superioară a văii Sugărilor. Vf. Timp: 1½—2 ore. Peştera (25). OMU — V. spre ESE. V. Piatra Arsă (29). 72.Caraiman (stîlp indicator) părăsim poteca din lungul brînei (care se continuă pînă în drumul de la cab. şi urcăm o mică treaptă care ne conduce pe un prag. Piatra Arsă (24). Acesta traversează o serie de viroage afluente ale văii Sugărilor şi după circa 20 min. lăsăm în stînga şoseaua şi în urcuş uşor de-a coasta ajungem în cîteva minute la cabana Babele (2 200 m). Din acest punct. spre VSV în vale. Timp de 15—20 min. de unde se desparte către dreapta. de la cabană ajungem într-o şea situată lîngă Vf. spre SV. despărţite printr-o şea largă. Crucea Eroilor Caraiman (22 A). Caraiman la Babele) şi urmăm la stînga cărarea în coboriş repede care în cîteva minute ne conduce la cabana Caraiman (2 025 m). în traseul de vară. ne conduce în platou. De la extremitatea sudică a acesteia. în urcuş pe creastă (marcaj în proiect). spre NNV. spre E. Babele (30). spre SSE. Omu (2 507 m) urmăm către S poteca în coborîş de-a coasta pe sub Vf. V. cu Colţii Morarului. şea situată între Creasta Colţilor Obîrşiei şi Coama Coştilei şi care desparte obîrşiile văii Sugărilor (dreapta) de cele ale văii Căldărilor. Urlătorilor (28). la stînga. Urlătorilor (23). Ramificaţie: spre Crucea Eroilor — cab. traversăm şoseaua Coştila—Dichiu—Sinaia. pe creastă. pe deasupra văii Gaura. cab. lăsăm la dreapta poteca spre Peştera (marcată cu bandă albastră) şi continuăm de-a coasta pe sub stîncăriile vîrfului văii Cerbului şi pe deasupra căldării superioare a văii Obîrşia Ialomiţei. ieşim din nou pe creastă. Legături de la cab. Vf. Omu (2 507 m) urmăm către S poteca în coborîş de-a coasta pe sub. Babele spre: cab. pînă în prima şea de lîngă vîrful Găvanele. Obîrşia Ialomiţei. dincolo de care se observă viroagele de la obîrşiile din platou ale văii Jepilor. OMU — CAB. După un coborîş foarte uşor pe această coamă slab definită. în şeaua largă. pe versantul vestic al vîrfului Bucura. cît durează parcurgerea acestei brîne. Diferenţă de nivel: — 305 m. de la cabană urmăm traseul indicat de stîlpii de marcaj. spre sud. blocul de calcare Mecetul Turcesc şi în fund. avem mereu în stînga perspectiva asupra căldării superioare a văii Cerbului. dincolo de care se ridică Creasta Morarului. Timp: 2—2½ ore. zonă de pereţi stîncoşi. Buşteni sau Poiana Ţapului prin V. Jepilor (27). 71. de cea a văii Obîrşia Ialomiţii (spre V) respectiv bazinul văii Prahovei de cel al văii Ialomiţei (2 360 m). Vf. Aici lăsăm în dreapta „poteca grănicerilor". PEŞTERA Marcaj: bandă albastră. Cerbului de primul afluent pe dreapta al acesteia. De la cabana Vf. care încinge întregul versant ca o treaptă de piatră în amfiteatru. Pintenul Obîrşiei. în primul plan. tăind serpentina şoselei coborîm repede într-o platformă largă. pînă sub blocul de calcare ce formează Vf. Baba Mare (dreapta) şi apoi. Văii Cerbului. BABELE Marcaj: bandă galbenă. CAB. De aici se observa: spre N. pe o platformă cu bolovăniş. V. Găvanele. Văii Cerbului. Vf. care desparte V. de la cabană urmăm traseul indicat de stîlpii de marcaj pe versantul vestic al vîrfului Bucura. Căldărilor (2 340 m). 1 În timpul iernii. VF. coborîm repede în lungul coamei şi dupa circa 15 min. pe deasupra văii . După un coborîş de circa 5 min. Aici întîlnim varianta de iarnă care coboară din dreapta. Coborîm repede pe flancul vestic al crestei. După circa 5 min. Vf. se observă cele 2 vîrfuri tabulare. La capătul „ceardacului" ieşim în Creasta Colţilor Obîrşiei. Cerbului. În dreapta. creasta Doamnele. Bucura. Caraiman. din lungul crestei. pe sub Coama Coştilei. situată în creştetul unui pinten. Vf. spre SE. de-a coasta. varianta de iarnă a drumului. pe creastă ce desparte căldarea superioară a văii Cerbului (spre E). pe coama larga a Babelor. Traseul nostru urmează înainte drumul în urcuş foarte uşor de-a coasta. Bucura2 şi pe deasupra caldării superioare a văii Cerbului. Găvanele (2472 m). Legături de la cab. Traseul de vară părăseşte creasta şi continuă spre stînga. Caraiman (22). la cîteva zeci de paşi. apoi intrăm pe traseul acesteia pe la poalele blocului de calcare ce formează Vf. De la cabana Vf. cab. Buşteni (sau Poiana Ţapului) prin V. VF.

Bisericii. spre SV. deasupra rupturii de pantă de la Cascada Obîrşiei (2 110 m). Diferenţă de nivel: — 970 m (coboară 155 m. De aici urcăm uşor coama formată de morena terminală a Ivăii şi apoi coborîm prin pajişti cu numeroase hăţaşe de oi. Cocorei (stînga) şi V. coboară 275 m. spre ENE. lăsînd în dreapta Cascada Obîrşiei (circa 80 m mălţime) şi după 6—7 min. Vf. PADINA (sau Peştera) Marcaj: bandă roşie (marcaj insuficient. înainte. poalele culmii Doamnele care sfîrşeşte în pajişti întinse deasupra văii Obîrşia Ialomiţei şi mai în fund. iar sus cu jnepenişuri). Omu prin Şeaua Strunga — Colţii Ţapului f (51 A). unde curînd traversăm ultima viroagă din obîrşiile văii (2 250 m). După circa 10 min. Drumul coboară o treaptă scundă a căldării apoi continuă paralel cu firul văii în coborîş uşor prin pajişti întinse şi dupa încă 15— 20 min. Bucura. pe alocuri lipsă). cu Dor (49). Drumul urmează flancul vestic al Obîrşiei.CAB. ajungem sub blocul de calcare albe ce formează Vf. coborîm coasta puternic înclinata a treptei ce desparte căldările. apoi în coborîş repede spre V. În stînga se ridică Colţii Obîrşiei. Cocorei şi după un urcuş scurt pe malul opus ne conduce la cabana Peştera (1610 m). imediat lăsăm în stînga poteca (marcată cu bandă galbenă) spre Babele şi continuăm coborîşul pe coasta repede a căldarii superioare a văii Obîrşiei Ialomiţei. pînde întîlnim venind din stînga drumul de la Babele (1 640 m). Piatra Arsă (48). respectiv între V. dreptul unui stîlp de marcaj (2445 m) părăsim drumul marcat şi prindem ½ la dreapta o potecă acoperită cu pietriş de calcare. Cerbului şi V. în fund. Piciorul Babelor cu flancul nordic acoperit cu jnepenişuri în care se află exemplare izolate de zîmbru (Pinus cembra). Coborîm repede pe flancul vestic al crestei. de-a coasta. în jnepenişul ce se întinde pînă în firul văii. Vf. Vâii Cerbului. ne conduce la marginea pragului căldării. traversînd pîrîul Izvorul Obîrşiei ce vine din stînga (1 990 m). Vf. OMU — COLŢII ŢAPULUI — ŞEAUA STRUNGA . pe flancul vestic al Piciorului Babelor şi în lungul unui vîlcel (dreapta) pe malul drept al căruia apar primii molizi de deasupra limitei pădurii. din creastă ajungem pe platforma înierbată din fundul căldării. Găvanele (2427 m). în primul plan la mică distanţă. Obîrşia. Vf. Trecînd pe deasupra imensului bloc de calcare Mecetul Turcesc (care are în creştet o platformă Gaura. VF. spre NE. Colţii Morarului. iar în dreapta peste vale Culmea Doamnele. Zănoaga şi Bolboci (50). spre N. În dreapta. traversăm o serie de izvoare şi după 15—20 min. 73. . spre SE. Continuăm spre sud prin pajiştile unui larg platou situat între V. Doamnelor şi muntele Bătrîna cu jnepenişuri pe faţa estică. Omu (2 507 m) urmăm spre S poteca marcată spre Peştera (sau Babele). coboară 565 m). cab. Padina — Şeaua Strunga-Guţanu — Bran (51). spre ESE. De aici continuăm pe malul stîng al văii în coborîş uşor printre blocuri de stînci şi bolovănişuri risipite în pajişte. Prin cîteva serpentine stricate de eroziuni. Culmea Doamnele. urcă 95 m. coborîm repede în lungul coamei şi după circa 15 min. Baba Mare (2 292 m). poteca traversează uşoara depresiune a Vîlcelului Piciorului Babelor şi curînd ne conduce la poalele culmei Piciorul Babelor. V. Vf. În stînga apare V. De la cabana Vf. Vf. Obîrşia. la cîţiva metri sub potecă se află un exemplar de zîmbru (Pinus cembra). cab. cu profil transversal în formă de U. V. Găvanele. unde. se deschide perspectiva asupra căldării inferioare a văii. Timp: 4—5 ore. CAB. Colţii Obîrşiei (2488 m). pînă în prima şea de lîngă vîrful Găvanele. spre SSE. în traseul de vară. mai întîi prin cîteva serpentine apoi direct. dincolo de vale. la început aproape orizontală. lăsînd în dreapta imensul bloc de calcare Mecetul Turcesc. spre E. spre NV. Sugărilor. spre sud. în. Spre E se observă muntele Cocora (cu flancul nordic în porţiunea inferioară acoperit cu molidiş des. căldarea văii Sugărilor şi în ultimul plan. Coştila (2 489 m). pe creastă despărţitoare dintre bazinele Prahovei şi Ialomiţei. De aici se observă: spre NNV. de la Izvorul Obîrşiei poteca se strecoară pe sub un pinten de stîncării (1 885 m). Aici lăsăm în dreapta. urcă 40 m. Din acest punct se observă: spre NNE. apoi curînd se angajează în coborîş uşor către S. de unde revenim pe faţa văii Cerbului. de la cabană ajungem într-o şea (2 360 m) situată lîngă Vf. Legături de la cab. Obîrşia Ialomiţei de o viroagă (stînga) ce coboară din creasta Obîrşiei şi la capătul căreia traversăm V. V. poteca ne conduce la baza cascadei. Obîrşia Ialomiţei. Văii Cerbului. Cerbului. cab. Cheile Peşterii. Peştera spre: cab. După circa 10 min. Obîrşia Ialomiţei. Vf. trecem pe sub o zonă de stîncării abrupte ale Obîrşiei. Descriind o curbă largă spre dreapta. primul afluent mai însemnat de pe stînga al văii (1 760 m). coboară 160 m. pe sub Creasta Doamnelor. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. spre VSV. Izvorul Obîrşiei şi Vf. Vf. cu peretele frontal vertical şi şlefuit. urcă 50 m. spre SV. caracteristic văilor glaciare. în coborîş pe sub creasta Bucura şi pe deasupra caldării superioare a văii Cerbului.Găvanele. spre E. la capătul căruia poteca traversează V. „poteca grănicerilor". pe o coamă lungă care separă V. Ialomiţei. De aici urmăm pe malul stîng al văii (care în această porţiune superioară poartă numele de V.

traversează apoi o vîlcea largă. apoi în coborîş foarte uşor şi după circa 10 min. Coborînd în 7 serpentine prin pajişti presărate cu pîlcuri de smirdar. de unde coboară repede prin cîteva serpentine scurte. Aici întîlnim drumul dintre cab. Leaota spre SV. printre stîncării şi după circa ½ oră de la Colţii Ţapului ne conduce în creasta Strungelor Mari. Obîrşia. Diferenţă de nivel: — 1 680 m pînă în Bran-Poarta (coboară 965 m. situată la circa 200 m distanţă la NE de Colţul Strungii Mari. Din acest punct. VF. OMU — V. apoi orizontal. iese din jnepeniş şi trece printr-o mică şea la obîrşia unui afluent al văii Doamnelor. unde întîlneşte drumui marcat dintre Şeaua Strunga şi Bran. pe faţa estică a muntelui Strungele Mari (versantul vestic abrupt al acestui munte poartă numele de muntele Grohotişul. 74. coboară 800 m). Lăsînd în stînga căldarea superioară a văii Obîrşia Ialomiţei. curînd ne apare în faţă muntele Tătaru. în dreapta sub creastă se observă abruptul muntelui Grohotişu. (altitudine în poteca 2 005 m). continuînd de-a coasta şi aproape orizontal pe la baza unei zone de stîncării de calcare şi ne conduce după circa 15 min. GAURA — BRAN Marcaj: cruce roşie. Pasul Bran iar în fund. sîntem pe coama foarte largă a Guţanului (2 230 m). Omu) şi Vf. trece pe la baza unei stîncării şi urcă prin pajişti din care la tot pasul răsar stîncării de calcare albe puternic dezagregate2. Culmea Doamnelor. în fund masivul Iezer-Păpuşa. 2 În această zonă pînă la Şeaua Strunga. apoi pe faţa dinspre V. Bătrîna (2 177 m). şi la dreapta. spre VNV în vale. poteca descrie o serpentină largă apoi coboară uşor pînă sub o zonă de stîncării de calcare (2 350 m). drumul continuă printre pîlcuri de jnepeni. 5). începînd din acest punct (pag. spre V. Mt. urcă 85 m. Din acest punct. Colţii Strungii. spre NNE platoul vîrfului Scara (2421 m) şi Vf. În mijlocul trecătorii se află o bornă de ciment. Lancia (2 275 m) şi spre dreapta Podul Spintecăturilor. Vf. Poteca se strecoară printre stîncării înierbate şi bolovănişuri de calcare. spre ENE. Vîlcelul Ţapului (2 150 m)1. descriind o curbă largă spre stînga. spre SSV. Colţii Obîrşiei (2 488 m) şi la dreapta Vf. Vf. drumul începe să urce pe sub creastă printre pîlcuri de smirdar (Rhododendron kotschyi) şi după circa ½ oră de la Vf. Sf. Horoaba (astfel se numeşte porţiunea inferioară a văii Bătrîna). În stînga jos. se întind pajiştile largi. vezi traseul 19. pe grohotişuri. Furnica (2102 m). continuă urcuşul pe deasupra jnepenişului. . Coborînd şi urcînd pe sub creastă. . Continuăm tot pe sub creastă în urcuş uşor. apoi coboară prin 3 serpentine pînă deasupra obîrşiilor firului vestic al acestei văi (cu malurile acoperite cu tufărişuri de smirdar) de unde se deschide o largă perspectivă asupra muntelui Gaura şi masivului Piatra Craiului. drumul urcă uşor. De aici coborîm printr-o serpentină largă şi curînd ajungem într-o şea. de unde se observă: spre N. Jos în stînga apar stîncăriile cu jnepeni din V. Bîngălesei. drumul se îndreaptă către E şi SE. Muntele Gaura cu Vf. largă trecătoare în creasta muntelui Strungele Mari. bogat înierbate. la dreapta Vf. iese iarăşi în creastă pe Mt. spre NE. Timp: 5—6 ore. apoi îndreptîndu-se de-a coasta. trece coama lată dintre firele văii Spinării. spre SE. al. poteca ne conduce după încă 10—12 min. Mt. vîrful secundar (sudic) al Bătrînei (2 164 m). cu Vf. Bătrînei (mai jos cu malurile acoperite de jnepenişuri). Ilie. în fund Vf. apoi către S. în punctul unde creasta este străjuită de ţancurile ce formează Colţii Ţapului. Vf. cu Dor (2006 m). spre S. Padina Crucii. munţii Rucărului. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil.înierbată ce-l leagă de pieptul muntelui). Găvanele (2472 m). spre SSE. la obîrşia firului estic al văii Spinării. Bucura (aparent mai înalt decît Vf. orientîndu-se de aici către ESE. trecînd pe muntele Bătrîna. între V şi NV jos. Printr-o curbă largă la stînga poteca iese repede în Culmea Bătrîna (2 165 m). Doamnele (2401 m). către SV şi V. La 180 paşi spre VNV din acest punct (afară din potecă) se află Vf. masivul Piatra Craiului. pe platformele de deasupra canionului văii Horoaba şi de la obîrşia văii Oarbele (afluent al Horoabei). afluent al văii Doamnelor (2 340 m). ne conduce în Şeaua Strunga (1 909 m). la 100 paşi spre sud de Vf. prin pajişti apar ici-colo pîlcuri de Aconitum tauricum (omag). Vf. Omu ne conduce în culmea Doamnelor (2 400 m). Padina şi Bran. între stîncării şi jnepenişuri. Omu. Drumul şerpuieşte pe sub creastă urcînd şi coborînd. spre E. comuna Moeciu de Sus. pe Colţii Leşniţei (2 l00 m). în urcuş uşor. Vînturişu (1 942 m) şi la dreapta cele 2 vîrfuri ale Dichiului (1 698 m şi 1 713 m). creasta Strungele Mari. din culme la obîrşia văii Bătrîna. Continuînd pe Spinarea Doamnelor. 1 Din acest punct se desparte către NNV o potecă ce coboară prin Plaiul ŢapuIui pînă în Poiana Guţanu. Platoul Coştilei. între SV şi V în fund. CAB. În continuare. În şeaua largă de la obîrşia văii Doamnelor (2 125 m). iar pe flancul estic al crestei se mai văd urmele clădirii fostului pichet de grăniceri şi a vămii. Colţul Tătarului (1 998 m) şi cu abruptul vestic. aproape pe curba de nivel. către V. Drumul coboară prin cîteva serpentine largi. plantă veninoasă cu frunze adînc spintecate şi flori violete în formă de coif. 105. mai întîi în lungul coamei. spre ESE.

La dreapta spre cab. Hăţaşul coboară apoi repede prin molidiş şi lăsînd în dreapta cascada Moara Dracului ne conduce în căldarea inferioară (a 4-a) a văii. Traseul nostru continuă ½ la stînga în coborîş uşor pe sub creasta culmii Scara şi pe deasupra circului superior al văii Gaura (stînga). apoi în coborîş de-a coasta pe sub pereţii Guţanului. la altă ramificaţie de drumuri (stîlp indicator. ajungem în fundul căldării a 2a a văii (căldarea superioară numită Căţunul Mare se află mai sus. 2 385 m). trecem o săritoare de circa 5 m înălţime şi continuăm coborîşul în pantă pronunţată printre stîncării. de la stînă ne conduce în pădure. ajungem pe un prag al culmii. pe platforma vîrfului. După 7—8 min. printr-o întinsă plantaţie. Coborîm direct pe această şiştoacă. de la bifurcaţie poteca ne conduce într-o poiană la Casa de Vînătoare din punctul La Poliţie (1 623 m). la o cruce de drumuri (2 315 m). la obîrşia Hornului Mare al Mălăeştilor. din şea părăsim drumul care continuă de-a coasta (spre comuna Şimon prin Vlădoaia-Preduşu) şi urmăm brusc la dreapta în urcuş direct prin molidiş (atenţie la marcaj!). deasupra ultimei trepte înalte a văii (1 745 m). la marginea plantaţiei (1 360 m). nu departe poteca se lasă în coborîş repede. conducîndune după circa ½ oră de la „Poliţie" lîngă alt şipot. traversăm un vîlcel şi după 8—10 min. În dreapta. Mălăeşti. Această poiană este situată în şeaua carc desparte bazinul văii Gaura (spre sud) de cel al văii Poarta (spre nord) şi care leagă abruptul vestic al Gaurei (Gălbinările Gaurei) care se ridică la est. care izvorăşte nu departe din marginea superioară a căldarii. la dreapta prin horn spre cab. Traversăm terasa şi de la marginea acesteia continuăm pe firul văii care străbate valul format de „zăvorul" căldării. de coborîş repede prin pajiştile de pe această coastă. coborîm repede prin pajişti cu pîlcuri de molid în lungul unei muchii ce desparte firul văii de Vîlcelul Căţunaşului şi lăsînd în stînga haotica îngrămădire de blocuri stîncoase invadate de jnepeni de la baza Frunţii Caţunaşului. După circa 10 min. deasupra primei trepte înalte a văii. Această căldare glaciară largă şi cu profil transversal caracteristic în formă de U. De aici. traversăm de 2 ori Vîlcelul Gălbinărilor care coboară din abruptul Gălbinărilor Gaurei. Traseul nostru continuă la stînga spre S pe coasta sudică a culmii Scara. apoi curînd spre SV (atenţie la marcaj!) şi după încă circa 20 min. Din acest punct traversăm firul şi prindem o brînă cu pîlcuri de jnepeni de pe malul opus. nu departe de baza rupturii de pantă. se deschide în amfiteatru între abruptul Guţanului (stînga) şi cel al Gaurei (dreapta). numită Fruntea Căţunaşului. la 2 170 m) pe o terasă plană şi orizontală. apoi curînd în coborîş uşor pe flancul văii Gaura şi după încă circa 10 min. Curînd părăsim brîna strecurîndu-ne către dreapta printr-o strungă stîncoasă îngustă care ne conduce într-o şiştoacă puternic înclinată. se deschide larg în amfiteatrul format de flancul sudic al culmei Scara (dreapta) şi abruptul Doamnelor (stînga). aproape circulară (2 075 m). La mică distanţă de aici. apoi în lungul unei alte şiştoace pe sub un boldan cu jnepeni în creştet (dreapta).De la cabana Vf. pe bolovănişuri şi grohotişuri de calcare şi printre rarişti de molid şi larice cu jnepenişuri. unde mai jos formează cascada Moara Dracului. apoi aproape orizontal şi după circa 15 min. apoi continuăm la stînga de-a coasta şi curînd. Din acest punct continuăm de partea cealaltă a şeii prin molidiş în coborîş uşor şi apoi pe curba de nivel către stînga. deasupra căldării superioare a văii Mălăeşti. la început în coborîş uşor de-a coasta. urmînd malul stîng al văii. Izvorul Gaurei (1 700 m). atingem o platformă de unde ne îndreptăm spre SSV. Mălăeşti. Continuînd pe dreapta firului. într-o mică şea stîncoasă (1 600 m). Sîntem aici pe un alt prag secundar. cărarea coboară tot pe malul stîng descriind o serpentină. hăţaşul ne conduce curînd la marginea inferioară a căldării. pe un prag stîncos. drumul părăseşte valea. Traseul continuă înainte pe creastă. Trecem pe lîngă un şipot (1 585 m) şi de aici. străbate o cheie foarte îngustă în care formează o cascadă şi apoi sub potecă pătrunde într-un horn adînc şi îngust. Ajunşi la baza zonei stîncoase abrupte. De aici. trecem . ajungem pe fundul uşor înclinat al celei de-a 3-a căldări a văii. întîlnim ramificaţia drumurilor Înainte pe creastă spre Bucşoiu. Poarta a culmii Pîntece. cu culmea împădurită Pintece ce se continuă spre V şi NV. pe malul opus al văii se observă marile grohotişuri mobile de sub pereţii Gălbinărilor Gaurei. Căldarea a 2-a numită şi Căţunaşul. deasupra noastră. Continuăm pe versantul dinspre V. După circa 10 min. puternic înclinat. Din acest punct continuăm aproape pe curba de nivel printr-un pîlc de molidiş. Înainte pe creastă spre Bran prin Ciubotea sau Clincea. apoi de-a coasta pe o brînă înclinată cu pîlcuri mici de jnepeni. După 4—5 min. un coborîş direct ne conduce pc un prag secundar al acesteia. Apa. Coborîm de partea opusă. ajungem în Curmatura Hornurilor. Urmăm apoi firul sec şi acoperit cu bolovănişuri şi curînd ajungem la Stîna din Gaura (1 540 m). de la marginea pragului (1 945 m) părăsim brîna continuînd la dreapta în coborîş direct pe o şiştoacă stîncoasă pînă în firul văii (1 895 m). Poarta a măgurii Gogu Noaghiei. după un scurt coborîş. pe flancul dinspre V. continuînd spre dreapta prin plantaţie în urcuş uşor. traversăm alt fir de apă. Omu (2 507 m) poteca se îndreaptă către NNV şi curînd.

jos. Traseul nostru continuă înainte în urcuş uşor tot pe flancul sudic al crestei. la 85—90 paşi distanţă. spre E. Bucşoiu. spre SE. spre SV. apoi pe o mică porţiune direct printr-o şiştoacă cu bolovăniş şi iarăşi de-a coasta. la circa 400 rn diferenţă de nivel se zăreşte fundul văii Ţigăneşti. 2472 m). La dreapta către NNV. spre V. într-o poiană unde întîlnim venind din dreapta drumul de la Vf. Omu prin Ciubotea (995 m). Omu.apoi prin 2 poieniţe după care coborîm repede printr-un molidiş cu brad (plantaţie). numită Faţa Frumoasă (2 380 m). Obîrşia şi mai la dreapta. Traseul continuă înainte pe creastă. 75. Înainte pe creastă spre Bucşoiu. în fund. în fund. La dreapta spre cab. Traversăm firul văii şi apoi prin pajiştea cu bolovăniş şi pîlcuri de urzici de pe malul . intrăm în altă poieniţă. la obîrşia Hornului Mare al Mălăeştilor. 2 415 m). spre ENE. deasupra căldării superioare a văii Mălăeşti. Steioarei şi în dreapta căldarea superioară a văii Ciubotea. după 20—25 min. De aici. Lancia (2 275 m). Padina Crucii (bloc de calcare albe) şi pc aceeaşi direcţie în fund. Gaura. CAB. poteca începe să coboare repede conducîndu-ne în V. ajungem într-o şea la obîrşia Hornului Mare al Ţigăneştilor (2 385 m) prin care jos. Vf. în stînga V. pe platforma vîrfului. Din poieniţa următoare. Din acest punct poteca se îndreaptă către VNV coborînd uşor pe platoul Scara şi nu departe apare larga platformă înclinată ce formează Podul Spintecăturilor. pe poteca denumită în această porţiune „Drumul Arvaţilor". întîlnim ramificaţia drumurilor. de coborîş direct ajungem pe un prag înierbat (stîlp de marcaj. în pădure. deasupra unei coaste largi cu întinse tufărişuri de smirdar. vîrful secundar al Bătrînei (2 164 m). De la cab. printr-un coborîş repede pe coasta cu bolovănişuri ce formează prima treaptă a văii. 2 120 m) de unde înainte. Nu departe. de unde. De aici se observă: spre N. Vf. coboară de-a coasta. Culrnea Guţanului cu stîncarii de calcare şi jnepenişuri. Vf. Din acest punct coborîm repede spre NV în lungul unei muchii ce mărgineşte catre N „Faţa Frumoasă" înspre abrupturile de la obîrşia văii Ciubotea (dreapta). Scara (2241 m). ajungem pc un prag al culmii. Zanoaga. în circa ½ oră ajungem în centrul comunei Bran. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. Lăsăm în stînga Brîna de Sus a Gaurei şi urmînd muchia. În fundul căldarii. Curînd ajungem în coborîş foarte uşor la ramificaţia drumurilor (stîlp indicator. pe fundul căldarii pînă la marginea inferioară a acesteia. la mică distanţă de pereţii de la obîrşia acesteia în care se remarcă un imens bloc de calcare prins în masa conglomeratelor (2 045 m). Coborîşul continuă de-a coasta şi după 3—5 min. Vf.. Găvanele (din calcare. culmea Strungele Mari şi Şeaua Strunga şi puţin mai la stînga. într-un plan mai apropiat. şi după circa 10 min. spre S. la o cruce de drumuri (2 315 m). Poarta. în şoseaua naţională Cîmpulung— Braşov. iar spre NV pe creastă. situată pe un prag (1 240 m). De aici continuăm spre stînga de-a lungul firului văii. Vf. La stînga spre Bran prin V. către ESE. coboară 1 590 m). Mălăeşti. urmînd drumul carosabil ajungem după 30—40 min. ajungem în căldarea mijlocie. Colţii Obîrşiei (2488 m). pe sub stîncării de calcare dezagregate. Omu (2 507 m) poteca se îndreaptă către NNV şi curînd. ajungem în Curmătura Hornurilor. spre Bran prin Clincea. se ridică muntele Gaura cu Vf. Traseul nostru continuă către VNV în coborîş foarte uşor de-a coasta prin pajiştea scundă şi după cîteva minute ajungem în marginea Podului Spintecăturilor. la altă ramificaţie de drumuri (2 385 m). pe creastă. poteca ne conduce curînd în marginea platoului vîrfului Scara (stîlp de marcaj) în punctul în care urcuşul încetează. În satul Bran-Poarta. Din acest punct poteca părăseşte muchia şi orientîndu-se brusc spre dreapta. Traseul nostru continuă ½ la stînga în coborîş uşor pe sub creasta culmii Scara şi pe deasupra circului superior al văii Gaura (stînga). VF. Diferenţă de nivel: — 1 680 m pînă în BranPoarta (coboară 190 m. spre SSE. OMU — CIUBOTEA — BRAN Marcaj: triunghi galben. la extremitatea căruia. Doamnele (2401 m). Vf. Turnul Ţigăneştilor. urcă 100 m. continuăm înainte (nu la dreapta pe alt drum!) şi curînd trecem prin marginea unei poieni mai largi (în dreapta). Pe această şosea. se observă Colţii Ciubotei. Mălăeşti prin Hornul Mare. Urcînd pe sub creastă. Aici lăsăm în dreapta un drum mai larg care coboară direct spre V. Poarta şi continuăm înainte de-a coasta pe poteca din marginea poienii. apoi curînd în coboriş uşor pe flancul văii Gaura şi după circa 10 min. spre ESE. în primul plan peste vale. Bucura şi mai la dreapta. rotunjit şi cu jnepenişuri. spre SSV. După circa 10 min. Timp: 4½—5 ore. în punctul de ramificaţie a drumurilor de la Podul Oprişului (825 m) în dreptul km 2 al şoselei comunale. la dreapta spre cab. Vf. Vf. conducîndu-ne după circa 6 min.

De aici se observă: spre N. în dreptul km 2 al şoselei comunale. Timp: 4½-5 ore. la mică distanţă sub creastă. culmea Strungele Mari şi Şeaua Strunga. rotunjit şi cu jnepenişuri spre SV. spre VSV. Înainte pe creastă spre Bucşoiu. într-un plan mai apropiat. spre NNV pe flancul vestic al coamei rnuntelui Ţigăneşti (care se desprinde în acest punct din culmea Scara). drumul coboară repede mai întîi pe sub o zonă de stîncării cu jnepeni. Vf. masivul Piatra Craiului. deasupra căreia în stînga se ridică masivul Piatra Craiului. Crucii (bloc de calcare albe) şi în prelungire. La stînga spre VNV. Urlătoarea Clincei şi peste vale. Zănoaga. Mălăeşti. Lancia B (2 275 m). se ridică Mt. 2 385 m). pe la marginea pădurii şi după circa l2 minute ne conduce în Poiana Ciubotei de Sus situată în căldarea inferioară a văii. urcă l00 m. vîrful secundar al Bătrînei (2 164 m). spre V. Omu (2 507 m) poteca. 76. După un scurt şi uşor urcuş prin poiană intrăm curînd în molidişul de pe malul drept al văii.90 paşi distanţă. spre Bran prin Ciubotea. După circa 10 min. Traseu nerecomandabil pe timp nefavorabil. este acoperit de imensele bolovănişuri ale morenei terminale a văii din care ţîşneşte izvorul puternic „Urlătoarea". în satul Bran-Poarta în punctul de ramificaţie a drumurilor de la Podul Oprişului (825 m).4S8 . Colţii Ciubotei. piciorul muntelui Clincea.. spre E. spre S. spre E. care ne conduce curînd în drumul din lungul văii Poarta. drumul carosabil ne conduce după 30—40 min. Gaura cu Vf. 2 390 m) se deschide o largă perspectivă asupra Pasului Bran şi Cîmpiei Bîrsei Spre NV.m). Întîlnim în marginea unei poieni drumul ce vine din stînga dinspre Vf. Doamnele (2401 m). muntele Ţigăneşti. Omu prin V. Găvanele (2472 m). şi puţin mai la stînga. firul văii care în această porţiune ia numele de V. spre SE. Din acest punct poteca se îndreaptă către VNV coborînd uşor pe platoul Scara şi nu departe apare înainte larga platformă înclinată ce formează Podul Spintecăturilor. la extremitatea căruia. Din şea. în fund. Curînd ajungem în coborîş uşor la ramificaţia drumurilor (stîlp indicator. se îndreaptă către NNV şi curînd. CAB. Vf. Urlătoarea Mică. spre ESE. muntele Gaura. Gaura. şi mai la dreapta. deasupra căldării superioare a văii Mălăeşti. spre SE. Traseul continuă înainte în urcuş uşor tot pe flancul sudic al crestei pe sub stîncării de calcare dezagregate şi după circa 10 min. la 85. Bucura. Traseul nostru continuă ½ la stînga în coborîş uşor pe sub creasta culmii Scara şi pe deasupra circului superior al văii Gaura. Traseul nostru continuă la dreapta. Obîrşia şi mai la dreapta. ajungem în Curmătura Hornurilor. la dreapta spre Mălăeşti prin Hornul Mare. comuna Bran şi în fund comuna Zărneşti. Vf. coboară 1 590 m). Din mijlocul poienii se observă: spre N. spre NE. Traseul continuă înainte pe creastă. trecem printr-o zonă de stîncării („Pietrele Scrise") şi ieşim după 35—40 min. V. apoi curînd în coborîş uşor pe flancul văii Gaura şi dupa încă circa 10 min. După 210 paşi de la ramificaţie poteca începe să coboare mai accentuat şi dupa încă 50 paşi (stîlp de marcaj. Traversăm poiana în coborîş direct. Vf. La stînga spre Bran prin V. Omu. obîrşiile văii Urlătoarea Clincei şi în fund. culmea împădurită Zănoaga. Poarta (1 080 m). Urcînd pe sub creastă poteca ne conduce curînd în marginea platoului vîrfului Scara (stîlp de marcaj) în punctul în care urcuşul încetează. spre SSE. ajungem pe un prag al culmii la altă ramificaţie de drumuri (stîlp indicator. Colţii Obîşiei (2. De la cabana Vf. ajungem într-o şea la obîrşia Hornului Mare al Ţigăneştilor (2385). Vf. Pe această şosea. (1789 m). pe platforma vîrfului. lăsăm în stînga Casa de Vînătoare (1 195 m) şi prindem poteca prin pădure în coborîş repede. Vf. în fund. 1 În aval de căldarea inferioară şi pînă la circa 1 360 m alt. întîlnim ramificaţia drumurilor. Vf. Padina. Continuăm apoi în lungul văii şi după 15—20 min. OMU — CLINCEA — BRAN Marcaj: bandă roşie. pe creastă. 2415 m). spre VNV. în primul plan peste vale. jos. în fund. spre SSE. Coborîm în pantă pronunţată prin pădure. la obîrşia Hornului Mare al Mălăeştilor. în Poiana Ciubotei (l 360) m1. Culmea Guţanului cu stîncării de calcare şi jnepenişuri. Bucşoiu. în circa ½ oră ajungem în centrul comunei Bran. în ultimul plan. spre SSV. apoi prin poiana de pe flancul Bldic al Piciorului Ciubotei. Scara (2 421 m). De aici. măgura împădurită Gogu Noaghiei (1 648 m). Urlătoarea Clincei la confluenţa acesteia cu V. Diferenţă de nivel: — 1 680 m pînă în Bran-Poarta (coboară 190 m. în şoseaua naţională Cîmpulung — Braşov. Gaura (995 m). spre ENE. la o cruce de drumuri (2 315 m). Urmăm acest drum spre dreapta şi imediat traversăm V.drept continuăm în coborîş de-a coasta pînă într-o mică şea la marginea inferioară a căldării mijlocii şi la limita superioară a pădurii (l 775 m). . La dreapta spre cab. la baza Peretelui Ciubotei. VF. lîngă o tîrlă de oi (1 640 m).

sus. Ţigăneşti. V. peste vale. Urmăm acest drum spre dreapta. la început slab vizibilă apoi evidentă care descriind o serpentină intră într-un pîlc de molidiş şi după circa 3 min. spre N. spre SSV. roşii. spre VSV. Ramificaţie: La dreapta şi înapoi. De aici continuăm aproape orizontal pe faţa de SV şi de S a Culmii Clincea. jos. plăcut mirositoare. de unde apare jos în stînga V. Măgura Codlei.. Coborîşul continuă prin cîteva serpentine scurte pe o coastă înierbată şi puternic înclinată. Ciubotea şi peste vale. ramuri acoperite cu frunze mici. trece printr-o mică şea stîncoasă. După 30—35 min.spre NNV. Omu. După încă circa 5 min. ocoleşte pe la bază Turnul Ţigăneştilor şi iese din nou în creastă. marcaj bandă galbenă. cînd pe flancul estic al acesteia şi ne conduce curînd într-o şea. la o ramificaţie de drumuri (2 195 m). părăsim potecuţa care urmează creasta (Atenţie! Inainte pe o stîncă 2 semne de marcaj false) şi prindem spre stînga în jos o altă potecă. ridicătura izolată. după care poteca se îndreaptă de-a coasta către stînga. Mălăeşti. Traseul nostru urmează creasta înainte. trecînd alternativ pe ambele flancuri ale acesteia şi după 10 min. jos. Scara ajungem într-o şea (stîlp de marcaj 2 250 m). Ciubotei şi trece iarăşi în horn. V. Urlătoarea Clincei. la baza altui ţanc stîncos (1 765 m). Bucşoiu. Urcăm apoi într-o şea stîncoasă (2 295 m) printre ţancurile ascuţite de forme curioase ce formează Colţii Ţigăneştilor. Lancia. Oprişului (1410 m). ajungem în altă şea (2 175 m) de unde creasta continuă urcînd spre N. Vf. între N şi NNE. împodobite cu numeroase pîlcuri scunde de coacăză (Bruckenthalia spiculifolia)1. jos. rigide. De aici intrăm în molidişul des de pe flancul nordic al crestei şi imediat traversăm creasta printr-un mic defileu de stîncării. poteca taie o serie de şiştoace şi după un coborîş mai repede traversează un prim vîlcel mai însemnat. Pănicerului (1 385 m). urcăm apoi uşor de-a coasta şi ieşim repede într-o poiană lungă întinsă pe Muchia 1 Plantă mică lemnoasă din familia Ericacee cu tulpini foarte ramificate. Pănicerului cu malul opus acoperit cu tufărişuri de ienupăr Continuăm pe culme pîna într-o mică şea (1 895 m). spre NE. tufele de ienupăr se răresc mult şi curînd trecem în. comuna Rîşnov la poalele dealurilor împădurite. cînd pe creastă. spre V. După circa 20 min. după încă 50 paşi de coborîş. După circa 2 min. Aici întîlnim un drum ce vine din stînga. Seacă) şi cpntinuă pe malul opus aproape orizontal printr-o plantaţie de molid. Poteca urmează de-a lungul culmii Ţigăneştilor spre N. Pe această faţă smirdarul dispare repede. V f. săpată în stîncă pe la poalele unui turn din calcare (Căciula lui Ţepeş}. de-a coasta pe deasupra obîrşiilor văii Oprişului şi curînd ieşim printr-un ocol către stînga în Poiana Pănicerului situată în şeaua largă de pe coama ce desparte V. la poalele dealurilor din fund. apoi la dreapta prin pădure şi după încă 6 min. marginea platoului vîrfului Scara. circa 1 oră. spre ESE. ca nişte ace şi flori mici. poteca revine pe creastă într-o şea la baza ţancului (1 795 m). De aici poteca se lasă spre stînga pe sub creaslă cu stincării. iese apoi imediat pe muchie. Urlătoarea Clincei (stînga) şi V. creasta Padina Crucii cu flancul dinspre noi acoperit cu întinse tufărişuri de smirdar (Rhododendron kotschyi) şi în ultimul plan. Padina Crucii (bloc de calcare albe). La capătul nordic al acestei poieni prindem poteca de pe flancul drept al coamei care coboară prin padure şi ne conduce. coborînd uşor prin pajiştea scundă cu bolovăniş. coboară repede prin pădure. Pasul Timişului între Postăvaru (stînga) şi Piatra Mare (drcapta). Curînd trecem printr-o poieniţă la obîrşia unui pîrîiaş. într-o poieniţă pe Muchia Buricii (1 205 m). între N şi NNV. Continuăm pe muchie prin rarişti de molid şi poieniţe şi după un coborîş repede prin plantaţie ajungem în Poiana Zănoagei situată într-o şea largă pe culmea dintre V. spre SSE. Creasta Colţilor Ciubotei. . de coborîş repede revenim pe coamă într-o altă poiană (1 130 m). Din acest punct de minimă altitudine părăsim creasta şi continuăm la stînga spre NV în coborîş direct pe pajişte. ne conduce iarăşi pe creastă în altă şea. traversează un pîrîu (V. de unde curînd răzbatem pe creasta înierbată. către vîrful Ţigăneşti. din culmea Ţigăneştilor trecem pe sub un ţanc stîncos şi ieşim repede pe creasta muntelui Clincea. pajiştile largi. De aici se observă: spre E. de-a coasta. după 70 paşi prindem cărarea slab definită la început care coboară spre dreapta de-a coasta pe flancul vestic al coamei ce priveşte către V. printre tufe de ienupăr şi exemplare pipernicite de molid şi curînd se strecoară printr-o strungă stîncoasă (1 870 m) de unde în jos spre stînga apare un turn stîncos (Turnul Clincei). în coborîş uşor. Din acest punct drumul se orientează brusc către stînga părăsind coama. Urmăm muchia pînă la capătul poieniţei. după circa 15 min. Drumul coboară apoi repede în lungul muchiei împădurite. Culmea Ţiganeşti. spre SSV. aşezate în spice la vîrful ramurilor. Ocolind pe flancul nordic un asemenea ţanc. de coborîş de-a coasta ieşim din nou în creasta străjuită de ţancuri şi turnuleţe de stîncă (punctul „La Stînci"). în fund Leaota. Urcă apoi uşor de-a coasta printre pîlcuri de ienupăr şi smirdar. satul Sohodol şi mai departe Tohanul Nou în cîmpie şi Tohanul Vechi. ieşim în Poiana Clincei (1 640 rn). V. De aici poteca se îndreaptă brusc către dreapta coborînd repede în hornul „La Scară" de la obîrşiile văii Ţiganeşti. Din acest punct. Printre tufărişuri scunde de smirdar şi apoi pe sub stîncării. În dreapta jos. după care coboară din nou şi traversează alt vîlcel cu bolovăniş ce descinde din abruptul Ţigăneştilor. Oprişului de V. spre cab. sus în creastă Vf. de la ramificaţia de drumuri de sub Vf.

spre cab. Trecînd pe malul opus al văii intrăm în Cheile Coteanului. traversează o poiană descriind o curbă largă către stînga şi ne conduce la podeţul peste Pîrîul Coteanului (care desparte muntele Coteanu de muntele Padina Strungii) în punctul de confluenţă a acestuia cu Ialomiţa (1 470 m). Horoabei. trecînd astfel pe muntele Cocora. traversînd V. 1 390 m). sus. drumul se îndreaptă prin lunca văii catre staţia funicularului Bolboci. spre grota Peştera Ialomiţei (5 min. după 5 min. cab. Lăsăm în stînga confluenţa cu V. Urmăm la stînga şoseaua. drumul devine carosabil (1 040 ni). . în şoseaua naţională Cîmpulung — Braşov. lăsînd în dreapta o altă ramură a drumului carosabil care trece pe malul celălalt al Ialomiţei. împrejmuită ca rezervaţie naturală (1 520 m). cab. De aici. cab. urcă 220 m). Babele (47). 77 A. CAB. Continuăm apoi către nord printr-o padină cu pîlcuri de molid. ieşim imediat în Poiana Crucii (rezervaţie naturală împrejmuită) şi ocolind această poiană pe la V şi N. Curînd apar primele case razleţe din satul Bran-Poarta şi coborînd continuu printre livezi. Drumul nostru continuă înainte. defileu impunător. Urcăm pe trepte de piatră prin Cheiţa Cocorei şi curînd ajungem în dreptul aşezărilor mînăstirii „Peştera". 77. Omu (51 A). vezi traseul 77. drumul ne conduce în şoseaua comunală. cu Turnul Seciului profilat pe peretele Bătrînei şi despărţit de acesta printr-o şea adîncă şi îngustă. CAB. în spatele caruia se întind pajiştile domoale de la poalele muntelui Lăptici. pe sub stîncării. La 170 paşi dincolo de staţie se află ramificaţia de drumuri din punctul „Bolboci" (stîlp indicator. Padina — Şeaua Strunga — Colţii Ţapului — Vf. ajungem în şoseaua Sinaia-Peştera (stîlp indicator. Curînd drumul trece iaraşi Ialomiţa. Diferenţă de nivel: + 210 m (coboară 10 m. Traversăm pe un podeţ V. cab. PEŞTERA (sau Padina) Marcaj: cruce albastră. Blana (1 435 m) care desparte muntele Blana de muntele Lăptici. După 5—10 min.Orbului. la stînga în urcuş spre cab. cu Dor (49). Piatra Arsă. cu Dor sau cab.) şi apoi imediat traversăm V. paralel cu apa Ialomiţei. Omu prin V. Vf. avînd în faţă perspectiva întregului bazin superior al văii Ialomiţa. Urmăm această şosea prin sat în lungul văii Poarta şi după 2 km (circa Va oră) ajungem în centrul comunei Bran. Coteanului ajungem la o ramificaţie a drumului. cabana Padina (5 min. De aici drumul se îndreaptă către NE. Drumul se strecoară pe sub pereţii din dreapta şi la capătul de sus al cheilor traversează Ialomiţa cu puţin mai jos de confluenţa cu V. Ialomiţei la ieşirea acesteia din Cheile Peşterii. De aici urmăm muchia şi după circa 10 min. Fîrdaleşului şi continuă prin marginea luncii largi a Ialomiţei. Padina — Şeaua Strunga — Guţanu — Bran (51). începînd de la Ramificaţie (pag.. trecînd astfel pe muntele Bătrîna şi ieşim repede în Poiana Horoaba. PEŞTERA (sau Padina) Marcaj: cruce albastră începînd din V. Poteca ocoleşte prin dreapta incinta mînăstirii şi pătrunde în pădurea Cocora. Spre NV se observă zona de stîncării abrupte din calcare de deasupra văii Horoaba. Lăsăm în stînga poteca ce conduce în urcuş uşor. Timp: 1¾—2 ore. Obîrşiei (46). care desparte muntele Tătaru de piciorul muntelui Coteanu. la răscrucea de drumuri din punctul Podul Oprişului (825 m). paralel cu Ialomiţa. Timp: 2—2½ ore. Peştera pe şosea (traseu auto). De aici valea se lărgeşte mult şi drumul străbate în lung larga padină întinsă între coastele muntelui Padina Strungii de cele ale munţilor Lăptici şi Cocora. Legături de la cab. al. mărginit în dreapta de pereţii verticali ai muntelui Blana şi în stînga de abruptul de sub Colţul Tătarului. Traseul urmează şoseaua înainte. Piatra Arsă (48). cab. De la cabana Bolboci (1 440 m) urmăm poteca la vale prin molidiş şi după circa 5 min. lăsăm în stînga păstrăvăria „Izvorul Tătarului" şi curînd. de la Pîr. De la cabana Zănoaga (1 400 m) urmăm şoseaua către N. tot în stînga. întinsa între coastele muntelui Nucetu (dreapta) şi cele ale muntelui Blana (dreapta) şi Piciorului Tătarului (stînga). Diferenţă de nivel: + 170 m (coboară 50 m. unde întîlnim şoseaua dinspre Sinaia. fîneţe şi curţi ţărăneşti. Curînd lăsăm în stînga. 1 390 m). La dreapta spre cab. BOLBOCI — CAB. Vf. Tătarului şi curînd intrăm în Cheile Tătarului.) şi continuăm către marginea nordică a padinei.). ajungem la cabana Peştera (1 610 m). 212. urcă 220 m). într-o şea largă. Ramificaţie: La dreapta. ZANOAGA — CAB. Vf. Bolboci (7—8 min. Peştera spre: cab. lăsînd în urmă cetatea de piatră a muntelui Zănoaga. confluenţa cu Pîrîul Izvorul Tătarului (numit şi Vîlcelul Văcăriei). După traversarea Ialomiţei. 8). Ialomiţei. adîncite între peretele de calcare al Coteanului şi un imens bloc stîncos.

La orizont apar (de la stînga la dreapta) Colţii Obîrşiei. trecînd pe sub Vf. Trecem apoi pe sub linia funicularului care urcă direct în culmea Nucetului şi continuăm spre sud. După traversarea Ialomiţei. prin păşunile întinse. în urcuş uşor. Culmea Pietrelor Arse cu funicularul şi muntele Furnica. 216. ajungem pe un prag. Traseul nostru (marcaj cruce galbenă) părăseşte şoseaua şi urmează ½ la dreapta de-a lungul unui fost canal de apă. Coştila şi Caraimanul cu Crucea Eroilor. Buşteni prin V. creastă. în lungul văii Izvorul Dorului. între Zănoaga şi Lucăcilă. şi apoi. drumul se îndreaptă prin lunca văii către staţia funicularului Bolboci. De aici urmăm la stînga pe şosea circa 40 paşi şi apoi părăsim şoseaua către dreapta. îndreptîndu-ne spre podul fostului stăvilar. Mt. spre SSV. Lăptici. coastele acoperite cu jnepenişuri ale Pietrei Arse. apoi cruce galbenă. Deleanu. Din dreptul staţiunii părăsim drumul carosabil şi urcăm direct sprc NE coasta puternic înclinată din lungul coamei. Vezi traseul 79 pînă în şoseaua Sinaia — Babele — Coştila. spre VSV cetatea de piatră a muntelui Zănoaga. ZĂNOAGA — NUCETU — LĂPTICI — CAB. urcă 560 m). coboară 45 m). Izvorului Dorului al muntelui Lăptici şi dupa circa ½ oră se apropie mult de creastă. ZĂNOAGA — CAB. Din acest punct urmăm şoseaua către stînga. Mt. cab. In continuare vezi traseul 79 începînd din acest punct (pag. cab. în fund. La 170 paşi mai departe de staţie se află ramificaţia de drumuri „Bolboci" (stîlp indicator. De aici se observă: Spre V. Radu şi în fund dealurile din dreapta Ialomiţei. Poiana Ţapului prin V. Piatra Arsă. pe sub Vf. urcă 175 m. CAB. unde intersectăm poteca dintre cab. apar Jepii Mici. vîrful principal al muntelui Dichiu (1 713 m) şi puţin mai la stînga. traversează V. Urlătorilor (53 A).78.). De la capătul podului urcăm. Cheile Zănoagei şi în fund Mt. pe coama dintre V. Timp: 3—3½ ore. CAB. drumul iese pe coamă unde intersectează funicularul lîngă cantonul „Blana" (1 785 m). urcă 410 m. cab. Fîrdaleşului (stîlp indicator. dincolo de vale. al. PIATRA ARSĂ Marcaj: cruce albastră pînă la ramificaţia din punctul „Bolboci". Padina şi Peştera. în punctul de desfacere către stînga a drumului forestier pe V. Bolboci (7—8 min. iar în dreapta. Diferenţa. De aici şoseaua se angajează în urcuş de-a coasta pe flancul dinspre V. apoi mai uşor prin plantaţia de molid de pe coasta vestică a muntelui Nucetu. 1 390 m). Mt. iar în dreapta. apoi de aici traseul 78. BOLBOCI — NUCETU — LĂPTICI I — CAB. . Nucetului (stînga) şi V. Sinaia prin Furnica — teleferic — Cota 1400 (55 A). sprc S. 1 390 m). lîngă clădirile staţiunii experimentale zootehnice (1 575 m). Urlătorilor (53). 78 A. CU DOR Marcaj: cruce albastră pînă în punctul „Bolboci". De aici se continuă pe întinsul platoului. cu Dor (55). ajungem în şoseaua Sinaia-Peştera. Piatra Arsă şi cab. apoi pe sub Vf. Nu departe de aici se desface spre dreapta şoseaua spre cab. cu Dor — Peştera. Sinaia prin Piatra Arsă (54). Printre rarişti de molid năpădite de tîrsă. După o cotitură. pe coama Nucetului (1 770 m). Pietrosu-Lăptici şi apoi la mică distanţă pe sub Şeaua Cocora-Lăptici. Piatra Arsă spre: cab. Blana. 79. Legături de la cab. în lungul coamei. Timp: 3—3½ ore. pe care traversăm Ialomiţa. Mt. CAB. Timp: 2½—3 ore. Vf. de mers din vale. ne conduce în circa 15 min. la orizont. lăsînd curînd în urmă ultimele exemplare razleţe de molid. Diferenţă de nivel: + 485 m (coboară 10 m. Babele (52). Lespezi. Ialomiţei şi firul extrem sudic al văii Nucetului. Izvorul Dorului. la început pieptiş. spre podul fostului stăvilar. coboară 45 m. După 25—30 min. înainte pe şosea spre cab. Peştera (57). Poiana Ţapului prin Piatra Arsă (54 A). După 15—20 min. Drumul iese apoi iarăşi pe B. Piatra Arsă. unde intersectează poteca Vf. PIATRA ARSĂ Marcaj: cruce galbenă pînă în şoseaua Sinaia—Babele—Coştila. pînă la cab. VF. de nivel: + 510 m (coboară 50 m. pe care traversăm Ialomiţa. Urmăm acest drum care se îndreaptă pe platou către E. Inainte. De la cabana Bolboci (1 440 m) urmăm poteca la vale prin molidiş şi după circa 5 min. urcuşul pieptiş încetează şi curînd poteca îndreptată către ENE ne conduce în platou. spre SV. la cabana Piatra Arsă (1 950 m). 10) pînă în şoseaua Sinaia —Babele—Coştila. Diferenţă de nivel: + 550 m. Caraiman (52 A). lăsînd în urmă cetatea de piatră a muntelui Zanoaga. Ramificaţie: La stînga. Lucăcilă şi la dreapta. De la cabana Zanoaga (1 400 m) urmăm şoseaua sprc N. Leaota. Oboarelor. de aici cruce galbenă pînă în şoseaua Sinaia — Babele-Coştila. în Curmâtura Lăptici (1 830 m). spre cab. Peştera (1 930 m). drumul se îndreaptă apoi către ESE şi E şi ne conduce la limita superioară a pădurii într-o poiană pe culmea dintre V.

CAB. vîrful estic al Dichiului (1578 m). spre Peştera prin Lăptici (varianta de iarnă a drumului Sinaia—Vf. De la cabana Bolboci (1 440 m) urmăm poteca la vale prin molidiş şi după circa 5 min. spre SSE. Colţii lui Barbeş cu vîrful central (2 029 m). timp de circa 5 min.Blana (1 875 m). Fîrdaleşului (stîlp indicator. spre NNV. Diferenţă de nivel: + 445 m (coboară 50 m. spre N. Vf. la o rarnificaţie de drumuri (1 755 m). cu Dor spre: Sinaia (66). Blana (1 875 m). spre ESE. cab. 20 km). pînă la gara Pietroşiţa — 835 m. pe care traversăm Ialomiţa. coboară 45 m. Lăptici (1 872 m). în fund peste V. spre est. Vf. cu Dor—Peştera. începînd din acest punct (pag. V). Piatra Arsă (65). spre NNE. şeaua Curmătura Blanei cu cantonul funicularului. cab. ne îndreptăm apoi spre Cheile Zănoagei. iar din culme (1 800 m) începe să coboare pe malul drept al văii Izvorul Dorului. apoi coborînd traversăm Ialomiţa. coboară 45 m). In continuare vezi traseul 79. îndreptîndu-ne spre podul fostului stăvilar. în fund pe aceeaşi direcţie. Timp: 2½—3 ore. coama muntelui Furnica. La stînga în lungul văii. De la cabana Zănoaga (1 400 m) urmăm şoseaua spre Sinaia către S. spre VNV. Poteca urmează malul stîng al văii peste bolovănişuri şi stîncării.în primul plan. cu Dor (1 885 m). 216. apoi prin molidişul cu fag traversăm V. de coborîş ajungem la cabana Vf. la marginea vestică a platoului. Din acest punct continuăm spre E şi imediat se deschide perspectiva asupra văii Prahova. T ătaru (1 998 m). aproape orizontal apoi descriind o curbă largă spre dreapta urcă foarte uşor spre ENE şi E. 80. după circa ½ oră atingem culmea în marginea răsăriteană a platoului. spre NV. Pietrosu-Lăptici (1 932 m). Prin lunca nisipoasă a Ialomiţei. Traversăm şoseaua şi îndreptîndu-ne către NNE. 79A. De aici urmăm la stînga pe şosea circa 40 paşi şi apoi părăsim şoseaua către dreapta. în punctul de desfacere către stînga a drumului forestier pe V. Vînturişu (1 942 m). Vf. Drumul continuă pe platou spre NNE. Intrăm în chei. 1 390 m). Spinarea Doamnelor. spre SSV. marcată cu banda roşie). Furnica şi Vf. spre V. afluent al văii Izvorul Dorului (1 785 m). După 5 min. la confluenţa cu Vîlcelul Curmăturii Vîrfului cu Dor. cu Dor (2 006 m) şi mai spre V. CU DOR Marcaj: cruce galbenă. Diferenţă de nivel: pînă la Dobreşti — 515 m. Vf. BOLBOCI — CAB. spre SSE. la început în urcuş uşor. Ialomiţei. al. Avînd mereu în dreapta clinul nordic al Colţilor lui Barbeş cu întinse pajişti de smirdar (Rhododendron kotschyi) iar în stînga coastele largi şi înierbate ale muntelui Furnica. se îndreaptă catre N pe coastele de sub Vf. prin molidişul întrerupt de rarişti şi buruienişuri luxuriante. Nucetu (½ la stînga) şi pe deasupra firului superior al văii Oboarele (dreapta). SCROPOASA — DOBREŞTI — PIETROŞIŢA Marcaj: cruce albastră pînă la Dobreşti. Nucetu (1 861 m). Vînturişu (1 942 m). Sinaiei şi masivului Gîrbova. Vf. în Curmatura Vîrfului cn Dor (1 940 m). între E şi ENE. Legături de lu cabana Vf. deasupra unei fîşii de molidiş. 1 Aceste izvoare se află la contactul între calcarele jurasice şi şisturile cristaline. ZĂNOAGA — CAB. cu Dor. vîrful central al Colţilor lui Barbeş (2 029 m). iar în dreapta Vf. urcă 175 m. în urcuş de-a lungul Vîlcelului Curmăturii Vîrfului cu Dor. Oboarele (1707 m). Din acest punct drumul continuă pe platou aproape orizonul prin pajiştea de ţăpoşică (Nardus stricta).. de o măreţie sălbatică. Trecem printr-o zonă cu numeroase izvoare1. Ocolind obîrşia văii Oboarelor ajungem în şoseaua Sinaia—Babele —Coştila. apoi o părăsim (înainte ca aceasta să traverseze V. Mt. Vf. Deleanu şi mai spre dreapta. Vf. 10). unde curînd apar primele exemplare răzleţe de fag. imediat intersectăm Vîlcelul Clinului. Traseul nostru continuă înainte. Vf. VF. Şeaua Strunga iar mai spre dreapta Mt. CAB. De aici se observă: spre NNE. Timp: pînă la Dobreşti 2—2½ ore (de la Dobreşti la Pietroşiţa pc şosea. Vf. V f. Zănoagei şi V. adîncă despicătură. urcă 410 m. . Dichiului) şi trecem către dreapta apa Ialomiţei pe un podeţ de lemn. ajungem în şoseaua Sinaia-Peştera. Bătrîna şi mai spre dreapta. spre NV. conducîndu-ne în firul văii. Lăptici (1872 m). trecînd pe coastele Dichiului. înainte la orizont se observă Coştila şi Caraimanul cu Crucea Eroilor. Strungele Mari şi apoi Colţii Ţapului. De aici se observă: spre V. traversează din nou Ialomiţa şi continuă în coborîş continuu prin pădurea cu stîncării de pe malul drept. Peştera (64). între pereţii impresionanţi ai Zănoagei (dreapta) şi cei ai muntelui Dichiu (stînga).

Ialomiţei pînă la Dobreşti. De aici în continuare. în punctul de altitudine maximă a traseului (1 630 m alt. Ialomicioarei. De la cabana Bolboci (1 440 m) urmăm poteca la vale prin molidiş şi după circa 5 min. Avînd în faţă muntele Vînturişu. apoi cel de-al doilea. De la prima serpentină a acestuia. Dintr-o dată ne apare în stînga adînca depresiune a văii Cărpinişului (afluentă a văii Ialomicioarei) şi în faţă muntele Dichiu. De aici se observă: spre NNV. .) şi trecem pe flancul estic al coamei Păduchiosului. urcă 220 m). pe cumpăna apelor dintre bazinul Ialomicioarei şi cel al Ialomiţei. PEŞTERA (sau Padina) Distanţă: 31 km. spre VSV. muntele Leaota. la început de-a lungul apei. ZĂNOAGA — CAB. Lucăcilă (1 895 m). pe cumpăna apelor dintre bazinul văii Prahova şi cel al văii Ialomicioarei (1 460 m alt. 910 m alt. După ce lăsăm la stînga drumul spre cariera de piatră „Păduchiosu". Ne angajăm pe această şosca care traversează cartierul Sinaia-Izvor. Din Sinaia centru (825 m) urmăm şoseaua naţionala spre Bucureşti. Drumul continuă în urcuş de-a coasta pe flancul sudic al muntelui Vînturişu. apucînd ½ la dreapta. De aici continuă în lungul văii şi după circa 1½ oră de la Scropoasa ne conduce în punctul Dobreşti situat la confluenţa văii Brăteiului cu Ialomiţa (890 m). drumul continuă de-a coasta. unde debuşează în şoseaua naţională Sinaia—Tîrgovişte. spre NE. după 2. vezi traseul 80. l8 km de la Sinaia).). traversează primul fir de obîrşie al văii Cărpinişului. De aici pînă la Pietroşiţa drumul continuă pe şosea (20 km). pe deasupra văii Izvoraşului (dreapta). spre SSV. Ialomiţei. de aici continuă spre sud în lungul 1 văii Ialomiţa. De aici.) părăsim şoseaua naţională. şerpuind pe flancul nordic al muntelui Păduchiosu. spre V. CAB.Lespezilor. 80 A. turnurile stîncoase ale muntclui Lespezi. ZĂNOAGA — CAB.). continuîndu-se pe la poalele Plaiului Colţii lui Barbeş de-a lungul văii Izvorul Dorului. Oboarele (1 707 m). urmăm şoseaua la dreapta şi curînd trecem pe lîngă staţia funicularului „Bolboci". ne apar în faţă munţii Vînturişu (stînga) şi Colţii lui Barbeş (dreapta). drumul nostru se angajează în urcuş uşor de-a coasta. fără vizibilitate!). ajungem în Coama Păduchiosului. La finele serpentinelor. descrie cîteva serpentine. pînă la km 124+400. în dreptul km 102 -f 650 (1 030 alt. pînă la gara Pietroşiţa — 905 m. Vînturişu (1 942 m). La ultima cotitură bruscă spre stînga ieşim din pădure în rariştile de molid de sub golul alpin şi nu departe. Vf. la o curbă spre dreapta. Dichiu Vechi (1 578 m). Ialomiţei. apoi descrie 2 serpentine. şoseaua începe să urce accentuat în serpentine pe flancul muntelui Păduchiosu. Dichiu (1713 m). după care coborişul încetează la cabana Scropoasa.5 km se ajunge în satul Pucheni la confluenţa văii Ialomicioara cu Ialomiţa. cetatea de piatră a muntelui Zănoaga (1 789 m) şi puţin mai la stînga. prin comuna Moroeni. Vf. spre S. 20 km). Pe această şosea la dreapta. pînă la podul peste această vale (km 106-h 150. Vf. De aici. Diferenţă de nivel: pînă la Dobreşti — 585. coboară 240 m. spre VNV. Diferenţă de nivcl: + 785 m (urcă 805 m. dincolo de V. 2½ —3 ore (de la Dobreşti la Pietroşiţa pc şosea. Timp: pînă la Dobreşti. începînd din V. De la cabană drumul ocoleşte Cheile Orzei (cele mai înguste chei ale Ialomiţei) de la extremitatea inferioară a lacului (închise prin barajul uzinei Dobreşti) prin urcuş pe coastele muntelui Lespezi apoi prin coborîş pe versantul de SE al acestui munte pînă în V. pe drumul forestier. TRASEE PENTRU MIJLOACE AUTO Traseul auto A — SINAIA — DICHIU — CAB. Continuăm prin lunca Ialomiţei avînd în faţă cetatea de piatră a muntelui Zănoaga. apoi urcă spre stînga pe coastele muntelui Priporu. BOLBOCI — CAB. de unde se desface către dreapta şoseaua naţională spre Tîrgovişte. ajungcm în şoseaua Sinaia—Peştera (1 390 m). în ultimul plan. după care imediat ne conduce în Culmea Dichiului. situată pe malul lacului de acumulare al hidrocentralei de la Dobreşti (1 205 m). SCROPOASA — DOBREŞTI — PIETROŞIŢA Marcaj: cruce albastră. (Drumul prezintă în această porţiune cîteva curbe periculoase. traversăm Ialomiţa pe pod şi în cîteva minute ajungem la cabana Zanoaga (1 400 m). iese în coama Plaiului Domnesc pe lîngă sanatoriul „Moroeni" şi coboară apoi în lungul acestui plai pînă în V. Şoseaua urmează malul stîng al Ialomiţei. pînă la Pietroşiţa. După circa 4 km de la capătul drumului forestier traversăm firul extrem sudic al văii Izvoraşului (1 320 m alt..

unde intersectăm poteca Sinaia — Vf. Peştera (2 km) urmăm drumul spre dreapta. pînă la cab. descriind o curbă largă către stînga. continuăm spre stînga (celălalt drum forestier continuă pe V.). O cotitură la stînga a drumului ne aduce pe cumpăna apelor dintre bazinul Prahovei şi cel al Ialomiţei. In faţă se deschide perspectiva întregului bazin superior al Ialomiţei. Ieşim apoi din nou la creastă. Piatra Arsă) Distanţă. trecînd astfel pe muntele Cocora. şerpuieşte pe la poalele coastelor împădurite ale muntelui Blana şi curînd se strecoară prin defileul stîncos.). BABELE (cu ramificaţie pe traseu spre cab. La ieşirea din chei. Spre cab. . De la Sinaia (825 m alt. apoi prin plantaţia tînără de pe locul fostei păduri şi după ce traversează un pîlc de molidiş. unde intersectăm poteca Sinaia — Piatra Arsă — Peştera şi imediat ajungem la o ramificaţie de drumuri la km 7 + 900 (26 km de la Sinaia. Drumul iese pe coamă. apoi continuă pe întinsul platoului Bucegilor. 220) pînă la Ramificaţie (Culmea Dichiului. Oboarele (cu semn geodezic. Nu departe. l8 km de la Sinaia. (dreapta) şi V. pe sub Vf.). cu Dor — Peştera (1 830 m altitudine). Culmea Pietrelor Arse (cu funicularul) şi Furnica (cel mai înalt). urmînd malul stîng al Ialomiţei. Drumul urmează lunca largă a Ialomiţei întinsă între coastele muntelui Nucetu (drcapta) şi Plaiul Mircea. Cheile Tătarului. Pietrosu-Lăptici (1 932 m). trece pe lîngă cabana Zănoaga (1 400 m alt. lăsînd în dreapta jos V. iar ½ la stînga şi mai sus. în lungul văii Izvorul Dorului. Din acest punct urmăm şoseaua ce se desface la dreapta şi care se angajează în lungul văii Dichiului. Babele (l2 km) sau cab. Blana. De aici drumul se îndreaptă spre nord. Oboarelor. pătrunde în larga aşezătură a Padinei. Diferenţă de nivel: pînă la cab. drumul trece pe lîngă cantonul silvic „Cocora". adîncă despicătură între abruptul Dichiului şi impresionantul perete stîncos al Zănoagei. Imediat ieşim în Poiana Crucii (rezervaţie naturală împrejmuită) şi de la colţul împrejmuirii (ramificaţia de drumuri) urmăm la dreapta în urcuş direct către poiana în care se ridică cabana Pestera (1 610 m). ne conduce în dreptul aşezărilor mînăstirii „Peştera Ialomiţei" (stînga). Drumul nostru continuă înainte. Lăsăm în stînga Vf. coastele acoperite cu jnepenişuri ale Pietrei Arse. Babele 29. Trecînd pe flancul nordic al Vînturişului. iar în dreapta. Valea se deschide iarăşi între coastele munţilor Lăptici (dreapta) şi Tătaru. Lăptici) şi traversărn imediat V. Nucetu (1 861 m). apele Ialomiţei pătrund în Cheile Zănoagei. 222. apoi pe sub Şeaua Cocora-Lăptici. La orizont ne apar (de la stînga spre dreapta) Colţii Obîrşiei. Blana care traversează apa. Lăptici. Dichiului. Coştila şi Caraimanul cu Crucea Eroilor. . 2 şi turul de orizont de la aliniatul precedent. Lăptici. respectiv între V. apoi pe sub Vf. unde intersectează funicularul fabricii de hîrtie Buşteni. pe flancul vestic al muntelui Vînturişu. Inainte. După ce trecem de căşăria din punctul Plaiul Mircea (1 405 m alt. Pe o porţiune drumul se întinde apoi aproape orizontal în lungul coamei.). trecem din nou pe malul drept al Ialomiţei şi lăsăm în dreapta drumul forestier pe V. vezi pag. Vf. Babele + 1 375 m. Piatra Arsă + 1 125 m. Padina 1 km. 1 707 m). în faţă ne apare muntele Colţii lui Barbeş.Trecem la mică distanţă sub Vf. drumul. dincolo de vale. Lăsăm în stînga păstrăvăria Izvorul Tătarului şi traversînd Ialomiţa străbatem Cheile Coteanului. Piatra Arsă 27 km. în coborîş pe flancul muntelui Dichiu. apoi pe coaste despădurite prin doborîturile de vînt din ultimii ani şi după cîteva serpentine coborîşul încetează în firul văii Dichiului. în centru) urmăm traseul auto A (pag. se observă Jepii Mici.Ramificaţie: La dreapta.) şi în faţă ne apare imediat Vf. Înainte la orizont. trece prin pîlcuri de molidiş. un stîlp indicator pe dreapta marchează ramificaţia drumurilor (29 km de la Sinaia). Curînd lăsăm în stînga Vf. la cab.). cu Dor — Bolboci (1 785 m alt. 1 930 m alt. devine vizibilă cabana Padina. Traseul auto B — SINAIA — DICHIU — CAB. Blana (1 875 m). Urcînd către nord printr-o largă poiană cu pîlcuri de molid. Izvorul Dorului. iar în dreapta. al. spre cab. 1 730 m alt. la cab. drumul traversează Ialomiţa. traversăm imediat Ialomiţa şi la bifurcaţia următoare de drumuri. dincolo de care se ridică muntele Nucetu. spre cab. Apare apoi platoul Jepilor cu jnepenişuri şi cabana Piatra Arsă. 1 390 m alt. Vezi traseul auto. în Curmătura Lăptici.). cu larga căldare în amfiteatru a văii Obîrşiei. lîngă cantonul „Blana" (1 815 m alt. Piatra Arsă (9 km). apoi traversează Ialomiţa şi curînd ne conduce lîngă staţia funicularului fabricii de hîrtie Buşteni 14 şi brigada silvică din punctul Bolboci (24 km de la Sinaia. Nu departe mai jos.5 km. pe care o traversăm şi imediat ajungem pe malul Ialomiţei. apoi obîrşiile văii Oboarelor. După o nouă trecere pe malul drept al apei. traversăm poteca Sinaia — Vf.

Z. 1 km: Drumul coboară uşor.yahoo.com/ Carte obţinută prin amabilitatea Horatiu E. Coli de tipar 14.6 g/m'.75. format 16I6TA86.000 +ISO ex. OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.La dreapta. Intreprinderea poligrafică Sibiu.). A. 21S60. Izvorul Dorului. Babele (3. N. 2.196S. O serpentină largă ne aduce în creastă (2 050 m alt. C. 17.). C. apoi continuă în urcuş pînă la cab. Hîrtie tipar înalt 8. str. traversează V. Apărut 1968. uşor accesibil numai cînd solul este uscat. apoi se continuă spre vîrful Coştila. din dreptul acesteia se părăseşte şoseaua şi se urmează la stînga în urcuş un drum nepietruit de cîţiva zeci de metri lungime. Bun de tipar 22. pentru bibliotecile mari 498/796.01. Piatra Arsă. Republica Socialistă România Comanda nr.f. Bălcescu nr. . Spre cab.). pentru bibliotecile mici 796.com Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups. Redactor responsabil: VIRGINIA NICOLAU Tehnoredactor: DUMITRU MAZILU Dat la cules OS.1968. Piatra Arsă (1 950 m alt.6. 30 Scanare. Planşe 2. de unde urcăm apoi uşor de-a coasta în Şeaua Cocora—Babele (2 140 m alt. Tiraj 10. Pentru a ajunge cu maşina la cabană (2 200 m alt. Coli editoriale 14.02. spre cab.7 km) continuăm înainte pe sub coama muntelui Cocora. Popa. Şoseaua se angajează de aici pe flancul estic al crestei Babele.). trecînd la mică distanţă pe sub creastă şi cabană.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful