1.

Introducere: delimitãri ºi definiþii
Termenul de interviu are mai multe accepþii, între care existã o serie de note comune: este vorba despre o convorbire, între douã sau mai multe persoane, între care una are iniþiativa ºi deþine controlul, se desfãºoarã printr-o succesiune de întrebãri ºi rãspunsuri, iar discuþia respectivã are un scop clar definit. Cu toate acestea, existã deosebiri semnificative între diversele câmpuri profesionale care folosesc interviul. Astfel, avem de-a face cu interviul managerial (de selecþie, de angajare), educaþional (de admitere), interviurile de tip profesionist-client, specifice profesiunilor liberale (medic, avocat, arhitect), interviurile psihologice sau sociologice (anchete, chestionare etc.), pe de o parte, ºi cu interviul jurnalistic, pe de altã parte. De asemenea, în jurnalism, termenul are douã sensuri: în primul rând, modalitate principalã de colectare a informaþiilor, apoi una dintre cele mai importante specii aparþinând genului informativ. Existã numeroase definiþii ale interviului, dintre care vom reþine câteva. DEX defineºte interviul1 ca fiind „Convorbire între o personalitate politicã, culturalã etc. ºi un ziarist, în cursul cãreia acesta îi pune întrebãri spre a afla pãrerile personalitãþii în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicãrii lor în presã sau a difuzãrii lor la radio ºi televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apãrut în presã sau difuzat prin radio ºi televiziune”. Nicki Stanton considerã cã interviul2 este „acea conversaþie planificatã ºi

controlatã, între douã sau mai multe persoane, care are un anumit scop, cel puþin pentru unul dintre participanþi ºi în cursul cãreia ambele pãrþi vorbesc ºi ascultã pe rând”. Ken Metzler3 dã urmãtoarea definiþie: „Interviul este o conversaþie, de obicei dintre douã persoane pentru a obþine informaþie în beneficiul unei audienþe

1

nevãzute. Interviul este adesea un schimb informaþional ce poate da naºtere unui nivel de înþelegere la care nici una dintre pãrþi în parte nu ar avea acces”. Michel Voirol4 considerã cã: „Interviul este un demers de investigare: scopul sãu este de a obþine informaþii (sau opinii) inedite din partea unui persoane care acceptã ca aserþiunile sale sã fie fãcute publice. Un interviu bine condus îl va face pe cel intervievat sã spunã ce n-a mai spus, sau ce nu îºi propusese iniþial sã declare.” Encyclopaedia Britannica dã trei sensuri cuvântului interviu. Primul dintre ele, paradoxal, referindu-se la întrevederea pentru angajare. Al doilea descrie discuþia dintre douã sau mai multe persoane ºi, în fine, sensul publicistic, adicã transcrierea unei asemenea discuþii. „Orice situaþie în care un reporter îi adreseazã cuiva întrebãri este, într-un anume fel, un interviu”, defineºte la modul general George A. Hough, însã identificã cu exactitate cauza interesului pentru acea categorie de interlocutori: ºtiu lucruri aparte, sunt experþi ºi au influenþã”. Pentru José De Broucker, interviul5 poate fi înþeles ca: „1. demers al unui jurnalist 2. care pune întrebãri 3. unei persoane 4. pentru a o face sã ofere 5. informaþii, explicaþii sau opinii 6. care nu au un sens complet decât spuse de acea persoanã 7. pentru a fi publicate în stil direct”. În mod similar, Henri Montant considerã cã interviul6 este „demersul unui jurnalist care pune întrebãri unei persoane reprezentative ºi/sau competente, pentru a o face sã ofere informaþii sau sã exprime opinii, legate de un eveniment din realitate, totul fiind destinat publicãrii în stil direct”. David Randall are urmãtoarea abordare7: „Uneori interviul poate semãna cu o conversaþie, dar nu este ; uneori poate fi amuzant sã îl asculþi sau sã participi la el, dar nu acesta este rostul lui. Interviul are un singur scop: colectarea informaþiei.” Cristian Florin Popescu8 susþine cã „în mod ideal, interviul este un dialog între douã persoane: una pune întrebãri, iar cealaltã rãspunde prompt, complet ºi coerent”.

2

Note:

1. 2. 3. 4. 5.

Dicþionarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1998 Nicki Stanton, Comunicarea, Bucureºti, Societatea ªtiinþã ºi Tehicã, 1995, p. 46 Ken Metzler, Creative Interviewing, New Jersey, Prentice Hall, 1977, pp.16-21 Michel Voirol, Guide de la rédaction, CFPS, Paris, l990, p. 49 , José De Broucker, Practique de l’information et écritures journalistiques, Paris, CFPJ, 1995, pp.183-191 6. Henri Montant, L’interview écrite et le portrait, Paris, CFPJ, 1998, p. 12 7. David Randall, Jurnalistul universal, Iaºi, Polirom, 1998, p. 64 8. Cristian Florin Popescu, Dicþionar explicativ de jurnalism, relaþii publice ºi publicitate, Bucureºti, Tritonic, 2002, p. 171

3

pentru a lua decizii bazate pe alternative. Ipotetic. Explicativ. Indiferent de strategia aleasã pentru un interviu. 7. ce poate fi identificatã în unele convorbiri difuzate prin mass-media: aceea de a nu pune întrebãri. 4. posibil impopularã. Justificativ. pentru a introduce o idee nouã. neatractive pentru public) sau cele cu un grad prea mare de abstractizare. probe. Factual. având scopul de a obþine informaþii ºi de a deschide discuþia. De asemenea. interlocutorului i se poate solicita sã particularizeze rãspunsurile cu caracter general ºi sã ofere argumente. Totodatã. pentru a pune sub semnul întrebãrii idei vechi. Coordinativ. Înainte de a trece în revistã câteva tipuri de întrebãri utilizate mai frecvent pe parcursul interviurilor.2 existã câteva reguli cu caracter general. Tipologii ale interviului de presã Curtis MacDougall1 propune o tipologie a interviului dupã diversele tipuri de întrebãri: 1. pentru a dezvolta idei noi ºi pentru a obþine raþionamente. de a lãrgi discuþia ºi de a dezvolta informaþii adiþionale. elemente cu caracter anecdotic înseamnã a spori gradul de interes al convorbirii. ea impune o 4 . pentru a dezvolta consensul. este nerecomandatã folosirea cuvintelor care pot da naºtere unor ambiguitãþi. În funcþie de evoluþia discuþiei. pentru afirmaþiile sale: a cere exemple. Directiv. 2. pentru a dezvolta noi idei. Astfel. pentru a sugera o altã opinie. pentru a avansa sugestii sau pentru a cristaliza gândurile unei persoane în informaþii pertinente. Alternativ. trebuie evitate întrebãrile lungi (care implicã adesea rãspunsuri ºi mai lungi.2. 3. sã amintim încã o tehnicã gazetãreascã. cu scopul de a obþine motive. 5. stimulând totuºi confesiunea interlocutorului. 6. detalii.

fãrã însã ca interogaþia sã i se adreseze explicit. temele abordate. la fel. de cele mai multe ori la o întrebare principalã. întrebãrile de clarificare – au ca scop obþinerea unor reformulãri ori a unor precizãri care sã înlesneascã recepþionarea corectã a mesajului de cãtre public.): Întrebãri principale l. estimarea publicului etc. 2. l. altminteri intervenþiile ziaristului vor fi sancþionate atât de cel intervievat. întrebãrile de amplificare – solicitã dezvoltarea unui rãspuns anterior. Întrebãri subordonate Întrebãrile din aceastã categorie sunt urmarea unui rãspuns al interlocutorului. din cauza unor întreruperi care-i ameninþã coerenþa discursului. 3. la un moment dat. 5 . întrebãrile directe – îl implicã în mod explicit pe interlocutor. mai ales dacã le-a mai auzit în câteva rânduri. întrebãrile de confruntare – sugereazã un punct de vedere diferit faþã de cel al interlocutorului ºi impun replica acestuia. cã lucrurile pe care le spune sunt receptate ºi au un impact. contextul. dintr-o serie limitatã de variante. 3. 4. Întrebãrile ce structureazã un interviu se alcãtuiesc þinând seama de mai mulþi factori (personalitatea interlocutorului. Calitatea esenþialã a acestei variante este datã de faptul cã discuþia este „împinsã” înainte ºi dã senzaþia de spontaneitate. 2.bunã cunoaºtere a subiectelor abordate. interlocutorul poate fi nemulþumit. întrebãrile deschise – îi dau intervievatului posibilitatea de a se exprima pe larg asupra unui subiect. pe o temã consideratã de ziarist ca interesantã. întrebãrile indirecte – se referã la o situaþie în care interlocutorul este implicat direct. Interlocutorul are proba clarã cã nu monologheazã. modalitatea de difuzare. timpul alocat discuþiei. stârnesc o reacþie. cât ºi de public. întrebãrile închise – solicitã un rãspuns scurt (adesea da sau nu). Riscul este însã ca cititorul sã nu fie interesat de opiniile ziaristului.

un numãr mare de întrebãri principale semnificã existenþa unui plan întrebãri foarte precis. lãsându-i celui intervievat senzaþia cã nu este atât de direct implicat.. Analizarea frecvenþei ºi a succesiunii unor anume structuri interogative. Astfel. trebuie avut în vedere faptul cã nu conteazã doar conþinutul întrebãrii. dar utilizarea lor în exces imprimã un caracter simplist discuþiei. Într-o situaþie mai puþin favorabilã acestui mod de comunicare. O structurã asemãnãtoare (din nou. dar va încerca sã-ºi formuleze altfel interogaþiile.. iar clasificarea este – inevitabil – incompletã.Existã modalitãþi diverse de a formula aceste tipuri de întrebãri. Fiecare dintre categoriile de mai sus apare în multiple variante. sau – în alte cazuri – este urmarea unor rãspunsuri ce nu pot fi fructificate. determinat fie de voinþa gazetarului.. care-l obligã pe ziarist sã propunã alte teme. poate oferi informaþii interesante despre modul în care ziaristul ºi-a pregãtit interviul ºi despre felul cum se raporteazã la interlocutorul sãu.?) ori cele ipotetice (precum Ce aþi face dacã. fie de cererea interlocutorului de a vedea dinainte întrebãrile sau chiar de a realiza interviul în scris. solicitânduse rãspunsuri clare. fiind frecvente în interviuri structurile apologetice (de genul: Cum aþi reuºit. nu prea fericitã) apare în 6 . ci ºi felul în care aceasta este formulatã. Întrebãrile închise sunt adesea probele unei atitudini de confruntare. Formulele indirecte sunt uneori dovada unei anume timiditãþi a gazetarului. neechivoce. De asemenea. ?). Raportul între întrebãrile directe ºi cele indirecte este în general determinat de caracteristicile relaþiei ce se stabileºte între protagoniºti pe parcursul convorbirii: în cazul unei dispoziþii confesive a interlocutorului.. realã. Un astfel de dialog poate fi dovada incapacitãþii reporterului de a realiza o comunicare coerentã. abordãrile explicite vor fi mai frecvente. reporterul experimentat nu va abandona temele sensibile. dintre cele prezentate anterior. potenþial mai interesante pentru public.

ele îi oferã interlocutorului senzaþia cã aserþiunile sale sunt interesante. când dialogul este determinat de declaraþiile anterioare ale altei persoane. Sunt folosite. iar reacþia este de cele mai multe ori favorabila la aceasta modalitate de a declanºa confesiunea. Întrebãrile de amplificare sunt des întâlnite. un reprezentant al poliþiei sau al procuraturii vor fi invitaþi de cãtre gazetar sã explice unele aserþiuni. printr-o întrebare de clarificare ori de confruntare. Acest demers cere un efort sporit de documentare din partea ziaristului. care nu-ºi vor permite – pe bunã dreptate – riscul de a pierde un interlocutor valoros abordându-l prea direct ºi vor cãuta o formulã mai puþin spectaculoasã de a atrage atenþia publicului asupra unui moment semnificativ al discuþiei. în raport cu presa scrisã. De asemenea. de a recepta critic argumentaþiile celui intervievat.unele interviuri cu vedete. Existenþa întrebãrilor subordonate este în primul rând semnul unui dialog real. 7 . aceste întrebãri îºi dovedesc utilitatea atunci când sunt anticipate replici la interviul respectiv ori invers. de vreme ce îi sunt solicitate detalii suplimentare. Frecvenþa întrebãrilor de clarificare este determinatã în primul rând de categoria din care face parte interlocutorul. cifra norocoasã etc. Un economist. un personaj din lumea finanþelor. un membru ai guvernului. el are datoria de a fi în temã cu subiectele abordate. datoritã multiplelor utilitãþi ale lor. sã ofere precizãri ºi probe. amplificare Pe de o parte. dimpotrivã. De regulã. ci participã efectiv la procesul de comunicare. Acestea sunt chestionate în legãturã cu maºina preferatã. care nu îndeplineºte doar misia de secretarã. Este o strategie recomandatã ziariºtilor tineri. ºi pentru a pune în evidenþã incapacitatea de a se rãspunde corespunzãtor sau eludarea intenþionatã a interogaþiei – atunci când partenerul de dialog nu poate fi „amendat” mai sever. ele se întrebuinþeazã cu mai mare frecvenþã în interviurile specifice audiovizualului. al unei prezenþe vii a ziaristului. mâncarea favoritã.

Spectatorul nu are rãbdare ºi atenþie pentru fraze bogate. Odatã fixate aceste coordonate jurnalistul se poate gândi prin ce mijloace. dat chiar de specificul acestei modalitãþi de comunicare de masã. începând cu ºtirea. în ce grad. de la notã. dacã el are importanþã pentru auditoriul cãtre care este þintit. ºi poate fi încadratã într-una din grupele prezentate mai sus. mai tranºant. un numãr prea mare de întrebãri „cuminþi” va duce la o pierdere ireparabilã a interesului publicului. se vorbeºte despre întrebãrile cu caracter provocator. Explicaþiile sunt simple: aceste convorbiri „faþã în faþã” au un caracter mai direct. Chiar înainte de a face demersul publicistic.În ce priveºte întrebãrile de confruntare. reportaj. La fel. din punct de vedere formal. fiindcã scopul esenþial al acestui gen jurnalistic este de a produce un proces real de comunicare. pânã la relatare. Astfel. În unele încercãri de clasificare a interogaþiilor utilizate în convorbirea mediatizatã. un îmbogãþit prin manevre dubioase poate fi întrebat în multe feluri despre corupþie sau speculã. într-o anume mãsurã. cu ce metode poate aborda subiectul ºi va decide cum sã prezinte materialul. ele apar mai des în interviurile televizate. firesc este ca jurnalistul sã se întrebe dacã subiectul pe care doreºte sã-l abordeze existã ca atare sau nu. acestea aparþin de fiecare datã uneia dintre categoriile amintite anterior. Oricare dintre acestea 8 . Este de subliniat totuºi cã utilizarea în exces a acestui tip de întrebare dãuneazã dialogului mediatizat. trecând prin gama foarte largã de posibilitãþi mai ample. sub ce unghi de vedere. fiind determinate în mod decisiv de datele specifice ale interlocutorului. Modalitatea de formulare þine însã de strategia ziaristului. ºi atunci eforturile sunt inutile. sub ce formã. interviu articol de analizã sau comentariu. dupã cum un politician dintr-o grupare învingãtoare în alegeri în urmã cu câteva luni trebuie sã ofere adesea lãmuriri despre promisiunile (frecvent nerespectate) din perioada campaniei electorale. pe care un demers specific confruntãrii îl poate compromite uneori. portret. pentru argumentaþii ample (fireºti. în presa scrisã).

când. De ce? cere o opinie sau un motiv pentru cursul unei acþiuni. Nu mai puþin importantã este cea de a doua funcþie pe o putem identifica pentru întrebare. Cu atât mai mult cu cât. Rãspuns: o persoanã Ce? cere un fapt sau o interpretare a faptului. atenueazã neliniºtea intervievatului privind intenþiile jurnalistului ºi modul de desfãºurare a interviului. unde. mai subtile decât cele enumerate. ce. întrucât propoziþia interogativã este parte inseparabilã a textului. De regulã. Rãspuns: un moment. ºi de ce ºi cu ce efecte. Fiecare dintre acestea atrage dupã sine rãspunsul corespunzãtor: Cine? cere un subiect. Iar interviul propriu-zis conþine ºi alte tipuri de întrebãri. vorbind despre interviu – fie ca metodã de culegere informaþiei. anterior. 9 .trebuie. izoleazã tema dialogului de fluxul cotidian în care se afla intervievatul la momentul începerii discuþiei. Rãspuns: o succesiune de evenimente. Cea dintâi funcþie pe care o semnala este cea psihologicã. obligatoriu. Ele „topesc gheaþa” între cei doi interlocutori. Cum? cere un fapt sau o interpretare a faptului. dificil de separat în cadrul analizei interviului. întrebãrile deschise ºi închise. Cu ce efecte? cere o opinie sau o interpretare. funcþia stilisticã. cum a fãcut ceea ce se relateazã ºtire sau articol. care demonstreazã intenþionalitatea demersului publicistic. ªi dacã subiectul o permite. „motorul” lui. Menþionând. fie text prezentat ca înlãnþuire de întrebãri ºi rãspunsuri – nu putem ocoli partea esenþialã a comunicãrii. de stabilire a contactului intervievator ºi intervievat. Rãspuns: o succesiune evenimente. care structureazã textul. Mare parte a interviurilor de documentare pe care le realizeazã jurnalistul pornesc tocmai de la clarificarea rãspunsurilor la aceste întrebãri. Când? cere un fapt. întrebãrile introductive pe care le pune jurnalistul nici nu mai apar în textul publicat. sã rãspundã cel puþin celor cinci întrebãri fundamentale: cine. Întrebãrile cumuleazã o sumã de funcþii.

când doresc sã obþinã informaþii sau comentarii despre evenimente. jurnalistul le poate formula mai impersonal. Jurnaliºtii recurg. la întrebãri indirecte. obiºnuit pentru mediul din care provine respondentul. Crearea situaþiei dialogale depinde de capacitatea participanþilor la dialog de a se dirija mental unul cãtre celãlalt. mai confortabil. de sondare.simple ºi complexe. care îi permite sã fie sincer fãrã a intra în contradicþie cu ceea ce crede el cã „se aºteaptã” ca reacþie. în cadrul descrierii interviului. cã cei pe care i-au abordat povesteau colorat ºi interesant diferite situaþii. dirijate Prima grupã de întrebãri. totuºi. adoptau 10 . reporterii au constatat. dialogul nu încalcã dreptul la intimitate. pe teren. Depinzând de elementul revelant selectat drept criteriu de clasificare. la propria imagine. dar cã. De regulã. directe sau indirecte. de a sesiza diferenþele dintre sine ºi partener ºi de a sublinia sau explica aceste diferenþe. dirijate sau de sugerare a rãspunsului. a fost explicitatã mai sus. moral. întrebãrile se pot grupa în urmãtoarele categorii: • dupã formã. de regulã. personale sau impersonale. Formularea întrebãrii în asemenea situaþii îi permite respondentului un rãspuns oarecum ambiguu. clasificate dupã formã. opinii sau relaþii nedorite. dar de îndatã ce simþeau sau se ºtiau înregistraþi. pentru a-i sugera interlocutorului faptul cã problema este de interes. de control. mai puþin direct. generale ºi particulare. întrebãrile pot fi de bazã. indicând modul în care interlocutorul este invitat sã impersonale rãspundã. • dupã funcþia îndeplinitã în interviu. Adesea. mai puþin partea referitoare la întrebãri personale sau impersonale. • dupã efectul pe care îl au asupra interlocutorului întrebãrile pot fi neutre. atunci când unele întrebãri ar putea fi delicate pentru intervievat. întrebãrile pot fi deschise sau închise. am anticipat clasificarea întrebãrilor posibile în cadrul unui interviu ºi de care depinde succesul actului de comunicare. impopulare sau care pot intra în contradicþie cu ceea ce se considerã etic.

Eventual.?” sau „Vreþi sã spuneþi cã.. dar ºi gradul în care acesta cunoaºte tematica interviului. atât pentru sine.. Cele mai frecvente întrebãri de sondare încep cu „de ce. În sfârºit. însã.. din varii motive. Intervievatul poate sã nu fi sesizat sensul întrebãrii de bazã. „Dacã aþi fi directorul 11 . care îi dau posibilitatea respondentului sã se transpunã în situaþia pe care este solicitat sã o comenteze (de exemplu. ca intervievatul sã rãspundã „pe lângã” întrebare sau laconic. „Presupunând cã duminica viitoare ar avea loc alegeri. aþi spus cã. pe intervievator sã stabileascã motivele care au determinat rãspunsul nesatisfãcãtor. cu tact. Întrebãrile de sondare (tatonare) îl ajutã. Este posibil.”) sau la întrebãri ipotetice. pentru a oferi un punct de vedere mai puþin personalizat (de exemplu. în astfel de situaþii.”. reporterul poate sã plaseze astfel de întrebãri dupã ce s-a creat legãtura de încredere din timpul dialogului ºi respondentul nu mai este atât de tensionat sau de atent..” sau „ce înþelegeþi prin. intervievatorul poate recurge la întrebãri-oglindã la cele afirmate anterior de intervievat (de exemplu. filonul tematic al viitorului text de presã ºi care atrag informaþiile esenþiale din interviu. ocultarea adevãrului sau poate sã nu fie la curent cu problema la care este solicitat sã dea rãspunsuri. Între întrebãrile de control...„limbajul de lemn”. v-aþi prezenta la vot?”) sau sã se detaºeze de tema interviului. cât ºi pentru respondent. Lãmurirea.. a motivelor rãspunsurilor inadecvate poate readuce dialogul pe fãgaºul dorit de intervievator. „V-am înþeles corect. poate sã doreascã. Întrebãrile de bazã sunt cele pe care jurnalistul ºi le pregãteºte din timp pentru realizarea dialogului. Cu atât mai mult este de aºteptat cã respondentul va recurge la „limba de lemn” sau la ceea ce crede cã trebuie sã rãspundã. întrebãrile de control sunt utilizate pe parcursul conversaþiei pentru a testa sinceritatea respondentului. formulele pe care considerau cã trebuie sã le rosteascã „pentru ziar”. atunci când întrebãrile sunt delicate. prea personale sau formulate prea devreme în interviu..

”. la o întrebare care începe cu formula „nu-i aºa cã. Într-o schemã-standard de interviu. facilitând cititorului o receptare mai exactã a mesajelor. faþã de subiectul convorbirii ºi nu sugereazã selectarea unui rãspuns anume. reporterii formuleazã ºi afirmaþii. reporterul poate recurge la întrebãri dirijate. sunt utilizate pentru a rezuma cele spuse anterior.. De regulã.” rãspunsul este afirmativ. pentru a repune în discuþie sau pentru a reaminti subiectul urmãrit. În economia textului. Din cea din urmã categorie de întrebãri... Atunci. de regulã ea formula „credeþi/apreciaþi cã. care induc rãspunsul. care nu indicã atitudinea intervievatorului ..fabricii în care sunteþi lider sindical. tipurile de întrebãri puse ar putea fi urmãtoarea: • Întrebarea de atac (de lansare) are rolul de a-l prezenta pe interlocutor sau de a introduce tema fundamentalã a interviului. În ceea ce priveºte întrebarea cu rãspuns sugerat. clarificarea unei formulãri. când se doreºte întãrirea rãspunsului. cum aþi proceda în momentul restructurãrii întreprinderii?”). • Întrebãrile de punctare. • Întrebãrile de obiecþie (controversã) devin necesare atunci când reporterul deþine date ce contrazic afirmaþiile interlocutorului.. tot în cazul unor interviuri lungi. însã.?” sau „sunteþi de acord cã. Nu întotdeauna intervenþiile reporterului pe parcursul dialogului sunt formulate ca întrebãri. deºi nu întotdeauna e ºi sincer. fãrã îndoialã cele mai des utilizate ºi recomandate sunt întrebãrile neutre. chiar dacã întrebarea dã sens interviului.. dar numai urmând întrebãrilor neutre. • Întrebãrile de relansare a filonului principal al interviului sunt utilizate în special în cazul interviurilor lungi. • Întrebãrile de sprijin sunt utilizate pentru a-l ajuta pe interlocutor sã-ºi clarifice punctele de vedere sau pentru a-l constrânge sã rãspundã. cum ar fi: „Adversarii dumneavoastrã 12 .

. Alte categorii de întrebãri pot fi stabilite dacã se ia în considerare raportul cu partenerul: a) directe cenzoriale – care pun nemijlocit în discuþie. b) întrebãri de stabilire a alternativelor În raport cu alternativele (tezele fiecãrui dialogant).”.. întrebãrile vor fi: a) de explorare a datelor („Ce ne puteþi spune despre. c) sugestive – care oferã intenþionat un rãspuns favorabil alternativei întrebãtorului. „Ce înseamnã X. prin care intervievatului i se cere formularea expresã a argumentelor în favoarea afirmaþiilor sale. c) întrebãri divergente. b) întrebãri indicative de revenire. b) indicative directe – prin care sunt puse în discuþie conexe cu cele ale opiniilor asumate de intelocutori.. întrebãri convergente.”.”. „Care va fi efectul. Se subînþelege.. însã..” etc. un aspect „expediat” prea rapid de interlocutor. 13 . prin care partenerul este obligat sã dea rãspunsuri ce îl apropie de alternativa propusã de intervievator. „Într-o intervenþie anterioarã aþi spus cã. iar publicul o poate reconstitui fãrã dificultate. indirect. cã întrebarea a fost suprimatã din text. prin da/nu opiniile participanþilor la dialog.. Strategia aleasã de jurnalist pentru promovarea dialogului diferã în funcþie de elementul considerat esenþial pentru interviul realizat... întrebãrile pot fi: a) indicative frontale..”.considerã cã. prin care este pus în evidenþã punctul de vedere contrar celui exprimat de intervievat. d. dar ea este evidentã pentru participanþii la dialog. la polemicã.. interlocutorul fiind invitat.. Dacã primeazã problema argumentativã. o temã. pentru a readuce în discuþie un argument.

falsitatea presupoziþiei. oricare ar fi strategia aleasã.sofismul întrebãrilor multiple sau al întrebãrilor complexe. . în divergenþã cu realitatea. întrebãrile pot fi comparative. captivante. reactivante.d) imperative – care impun intervievatului sã adopte o poziþie lipsitã de echivoc într-un moment al dialogului. analitice. sintetice. motivaþionale. dupã rolul lor operaþional.cumulul interogativ.imprecizia. va reuºi sã obþinã informaþia doritã. Pentru fiecare interviu concret. Dupã forþa perlocuþionarã a argumentelor aduse în dezbatere. În fine. explicative. Premisa de la care porneºte orice jurnalist este aceea cã foloseºte împreunã cu interlocutorii sãi acelaºi cod comun ºi cã. comportamentul celui care interacþioneazã cu intervievatul poate determina. stimulative. ajustându-ºi pe timpul conversaþiei întrebãrile. . jurnalistul îºi poate influenþa sursa de informare. întrebãrile pot fi: incitante. inhibante. profesionistul trebuie sã se fereascã de ceea ce poate fi numit „paralogismul erotetic” sau eroarea în ceea ce priveºte construcþia întrebãrilor. În utilizarea interviului ca metodã de obþinere a informaþiilor. Bineînþeles. derutante. cursul conversaþiei. pânã la aprobarea sau dezaprobarea intervievatului (verbal. 14 . fiind un fel de „auto-întrebare”. Începând cu modalitatea de a pune întrebãrile. Între principalele erori care pot apãrea în construcþia întrebãrilor pot fi amintite: . obþinând date distorsionate. sau prin gesturi). ambiguitatea întrebãrilor. O lungã serie de interviuri ratate se datoreazã aºteptãrilor intervievatorului de a gãsi un anumit tip de rãspuns din partea celui cãruia îi solicitã interviul. descriptive etc. cu observaþia cã. în mod fundamental. e) retorice – care nu cer neapãrat interlocutorului sã rãspundã. . jurnalistul îºi „extrage din arsenal” tipurile de întrebãri pe care anticipeazã cã le poate utiliza cu cel mai mare succes în vederea obþinerii informaþiilor dorite.

e) Ascultarea selectivã. ci se structureazã ca ecou al opiniilor celui care conduce interviul. Mimica. ºi nu la asumarea de cãtre intervievator a punctului de vedere divergent cu intervievatul. Furat de dorinþa de a progresa cât mai repede. gesturile necontrolate pot indica aprobarea sau dezaprobarea celor relatate de respondent ºi. încurajarea respondentului este subînþeleasã. pornind de la intervievator. b) Comentarea opiniilor respondentului. obþinerea unor definiri fãrã echivoc. eliminarea dubiilor. Este o greºealã poate chiar mai gravã decât cea precedentã în situaþia sondajelor de opinie. d) Manifestarea unor reacþii non-verbale care sã trãdeze atitudinea intervievatorului faþã de cele exprimate de respondent. Revenind la principalii factori de distorsiune a rãspunsurilor aºteptate. poate.intervievatorul conºtient cã interlocutorii sãi pot fi influenþaþi de anumite semnale pe care le transmite – voluntar sau involuntar – încearcã sã nu fie victima propriei sale strategii comunicaþionale. În interviul care solicitã opinii. reporterul riscã sã piardã momentul în care intervievatul îi furnizeazã 15 . interferenþa cu fluxul opiniilor respondentului trebuie tratatã ca fiind eronatã. atitudinea de comentare trebuie adoptatã scopul intervievatorului fiind – în aceastã situaþie – precizarea punctelor de vedere ale intervievatului. limitându-se la încurajarea interlocutorului de a vorbi. la limitã. Deºi aceastã recomandare este imperativã în sociologie. c) Introducerea elementului emoþional (de încurajare sau de descurajare a respondentului). elemente de periclitare a interviului: a) Contrazicerea directã a respondentului. întrucât preorienteazã concluziile dialogului spre o finalitate care nu dezvãluie pãrerile interlocutorului. Exceptând interviul în care scopul putem considera ca urmãrit este obþinerea comentariului celui intervievat. Este. neatentã a rãspunsurilor. pot transmite atitudinea jurnalistului faþã de subiectul discuþiei sau faþã de rãspunsurile primite. cea mai gravã greºealã pe care o poate face un intervievator. în publicisticã.

minciuni sau rãspunsuri parþiale. dorinþã de publicitate-lipsã de timp. Pericolul distorsiunii datorate respondenþilor ca surse de informaþii nu este mai mic. interes personal-auto-apãrare. intervievatorul poate avea surpriza sã fie victima unor mistificãri. În schimb. Existã suficiente motive pentru care cineva doreºte sau nu sã fie sursã de informaþii: altruism-egoism. rezultatul final al investigaþiei urmând sã fie prezentarea obiectivã. Un oficial. Motivele trebuie intuite sau sesizate de reporter. vinovãþie-stânjenealã. datorie-loialitate. Dincolo de motivele care determinã o persoanã sã rãspundã întrebãrilor jurnalistului. nu ca o simplã sumã de opinii. are obligaþia profesionalã ºi moralã sã evite „capcanele” întinse.informaþii preþioase în afara liniei de dialog stabilitã de jurnalist la iniþierea documentãrii. multe din rãspunsurile oferite sunt dezlânate ºi imprecise pentru cã respondentul nu are exerciþiul comunicãrii cu un public mai larg. care. ci ca selecþie riguroasã a elementelor relevante pentru textul destinat publicului. Dar. rãzbunare-ignoranþã. acesta din urmã trebuie sã þinã cont de competenþa în comunicare a respondentului. Adesea. voluntar sau involuntar de sursele sale. Pe lângã participarea activã la dialog. aceste obstacole în calea obþinerii informaþiilor. ambiþie-tragedie personalã. într-o astfel de situaþie. Deseori se 16 . reporterul se poate asigura cã nu va pierde firul informaþiilor ºi cu ajutorul înregistrãrii pe reportofon. un intervievat neexperimentat trebuie abordat altfel. Fãrã o selecþie riguroasã a respondenþilor. obiºnuit sã fie intervievat sau care voluntariazã el însuºi sã ofere un interviu cunoaºte subtilitãþile unei asemenea relaþii ºi poate recurge la subterfugii are duc la transmiterea informaþiilor în forma ºi cu finalitatea pe care le doreºte. Prezenþa reportofonului adesea îl inhibã ºi efortul de a-l face sã vorbeascã poate fi destul de mare. cel puþin parþial. oricum va fi nevoit sã revinã pentru completarea informaþiilor care i-au „scãpat” la primul dialog. pe parcursul documentãrii. Pregãtirea minuþioasã a interviului ºi presãrarea unor întrebãri-capcanã pot contracara.

oamenii obiºnuiþi sunt dispuºi sã scurteze timpul de acomodare ºi sã-ºi ofere comentariile. fie încearcã sã transfere responsabilitatea celor pe care le-ar povesti asupra altcuiva. iar ordinea de dispunere în interviu se recomandã a fi de la simplu la complex ºi de la general la particular. pentru a realiza un interviu consistent. concreteþe ºi concizie. Pe de altã parte. atunci când se aflã în documentare. Pentru intervievator. „De ce m-aþi ales pe mine?” „Ce vreþi sã scrieþi?”. jurnalistul trebuie sã aibã grijã de . „Cãutaþi pe altcineva!” – sunt doar câteva din formulele pe care reporterul de teren le aude frecvent. este recomandabil: sã evite ambiguitãþile. în timpul producerii lui sau dacã informaþia are caracter pozitiv. Timp preþios se pierde cu depãºirea momentului de nesiguranþã din partea interlocutorului. calitatea întrebãrilor. indiferent dacã este vorba despre întrebãri deschise sau închise.întâmplã ca cel ales ca sursã sã se transforme – pentru scurt timp – în intervievator. Întrebãrile incluse în interviu trebuie sã se distingã prin: claritate. sã formuleze întrebãri scurte. frânturile de informaþii pe care le cunosc. deci. i se ºi garanteazã –. Cauzele pentru care rãspunsurile obþinute pot fi parþiale. opiniile. pornind de la competenþa de comunicare a interlocutorului ºi pânã la dorinþa deliberatã a acestuia de a fi eliptic. sã fie foarte explicit în descrierea alternativelor posibile sau sã se menþinã în cadrul general. Din acest motiv. nesatisfãcãtoare pentru intervievator sunt foarte variate. însã. avantajele ºi dezavantajele intervievatorului în raport cu intervievatul sunt echilibrate în fiecare dintre situaþiile menþionate. pot suplini eventuala competenþã redusã de comunicare a intervievatului. bine formulate ºi puse cu artã. Doar în situaþiile în care reporterul se aflã în mijlocul evenimentului. care fie doreºte sã rãmânã anonim – ceea ce. locul ºi contextul întrebãrilor. adesea. sã ofere explicaþii privind un subiect pe care respondentul nu îl cunoaºte foarte 17 . sã specifice timpul. probabilitatea ca un interlocutor neexperimentat sã deþinã tehnici de ocultare a adevãrului este relativ redusã. care.

„X îºi aminteºte”. în funcþie de interesul public. Interviul-anchetã presupune a face un actor al actualitãþii sã spunã mai mult decât era cunoscut iniþial despre proiectele. În funcþie de formularea întrebãrii. Expresii care atestã acest lucru: „X reveleazã”. Interviul-sondaj face sã se exprime un evantai de opinii semnificative despre o chestiune controversatã ºi de actualitate. „X anunþã ”.bine. „X declarã”. 3. „X clarificã” etc. o problemã sau un aspect tehnic. sã fie încorsetate în reguli relativ rigide. Interviul-reportaj are în vedere un martor sau actor care povesteºte o întâmplare trãitã sau circumstanþele unui fapt la care a asistat sau îl provoacã sã descrie un loc. sã se refere la experienþele personale ale respondentului ºi nu la generalitãþi. Interviul-documentar solicitã un expert sã explice un fapt. un timp ori o meserie pe care le cunoaºte din experienþã. În structura interviului sunt incluse doar acele întrebãri la care anchetatorul nu poate obþine rãspunsuri prin alte metode (observare directã. deºi rãspunsul este cunoscut sau intuit. Un cercetãtor francez4 clasificã interviurile dupã tipurile de funcþiile îndeplinite de acestea ºi dupã tipurile de demersuri redacþionale pe care le implicã: 1. În titrare. „Faþã în faþã cu X” etc. „O orã cu X”. dacã se doreºte un comentariu. de pildã. 5. deciziile sau opiniile sale. de ocazia sau de circumstanþele dialogului. „X confirmã” etc. o situaþie. putem întâlni expresii precum: „X povesteºte”. 4. Expresii utilizate: „Convorbire cu X”. Nu este un sondaj de opinie 18 . „X mãrturiseºte” etc. Interviul-conversaþie constã în a face un interlocutor cunoscut sau anonim sã reveleze trãsãturi de personalitate. „Dialog cu X”. studierea documentelor) sau la care. ceea ce face ca interviurile sociologice. Expresii folosite în acest caz: „X explicã”. 2. intervievatorul aºteaptã un comentariu. rãspunsurile oferite pot varia cu o marjã destul de semnificativã.

Poate fi realizat pe stradã sau printre persoane care au calitatea de a se exprima asupra subiectului. A. specific unor publicaþii satirice) ºi interviul clandestin. ancheta pune în evidenþã opinii diferite. chiar divergente. depinzând de numãrul de participanþi angajaþi în procesul de comunicare. avem de-a face cu urmãtoarele situaþii: 1. un intervievat. pe un eºantion reprezentativ. În funcþie de numãrul de participanþi. pe care o vom reda succint. Un intervievator. Interviurile. În ceea ce priveºte dialogul.profesionist. masã rotundã). preluat fiind din sociologie. mai mulþi intervievaþi. opinii sau sentimente) necunoscute anterior. Dar procedeul poate fi utilizat. Este situaþia cea mai frecventã în presã. Poate fi de forma o întrebare-mai multe rãspunsuri (interviul-expres) sau o serie de întrebãri-mai multe rãspunsuri (dezbatere. În presã. comportã un numãr de varietãþi. la care adaugã interviul imaginar (puþin practicat. Se mai numeºte ºi interviu-expres sau vox-pop. Un intervievator. putem distinge dialogul de polilog. 2. Fiecare dintre aceste caracteristici ordoneazã interviurile în categorii bine delimitate. referitoare la subiectul discutat. Un alt cercetãtor francez5 construieºte o tipologie similarã cu cea de mai sus. în care intervievatorul se situeazã în postura declanºatorului unor mãrturii (informaþii. ca succesiuni de întrebãri ºi rãspunsuri. care pune probleme etice. De regulã. de gradul de mediere între aceºti participanþi ºi de tipul de comunicare în care se concretizeazã textul. scopul convorbirii fiind publicarea interviului. este genul de interviu caracteristic pentru faza de documentare pentru realizarea materialelor de presã. Douã variante pot fi distinse în acest caz: 19 . pentru a pune în evidenþã unele curente de opinie. ca interviu pe bazã de chestionar. O cercetãtoare autohtonã6 propune o tipologie complexã.

jurnalistul nu obþine noutãþile în exclusivitate. Mai mulþi intervievatori. De asemenea. cu aceastã ocazie. jurnalistul obþine. cu rol de punere în temã. în primul rând. cu observaþia cã dacã întrebarea este îndepãrtatã de contextul discuþiei. Din aceste motive. urmãrindu-se evidenþierea mai multor unghiuri de abordare a aceluiaºi subiect. deschise. iar întrebãrile sunt formulate 20 . care vor trebui completate cu documentãri mai ample. trebuie avut în vedere faptul cã.a. Are valoare pentru culegerea informaþiilor. la conferinþele de presã. standardizate sau nestandardizate) Variantele de polilog se înscriu în urmãtoarele ipostaze: 3. Avantajul conferinþelor de presã este cã tot ce se spune în cadrul lor reprezintã un punct de vedere oficial. masa rotundã sau simpozionul. De regulã. care pot aloca spaþii mai ample prezentãrii diferitelor puncte de vedere privit subiectul avut în vedere. scopul fiind obþinerea de informaþii. întrebãrile sunt plasate la începutul textului. însã. a ordinii acestora. Este situaþia tipicã a conferinþelor de presã. care sunt adesea precedate de un ºapou. Mai mulþi intervievatori. b. 4. timpului alocat. Aceastã situaþie apare cel mai rar ºi reprezintã trecerea spre un alt gen: dezbaterea. adesea. Varietatea rãspunsurilor depinde de tipul întrebãrilor formulate (închise. începând cu întrebarea esenþialã. asupra numãrului de întrebãri. cu specificarea ordinii în care sunt prezentaþi respondenþii. mai mulþi intervievaþi. un singur intervievat. dar controlul asupra locului. reporterul trebuie sã-ºi fructifice ºansa cât mai bine. Acest tip de interviu presupune o colaborare mai strânsã între intervievatori decât în cazul conferinþelor de presã. interlocutorul poate sã eludeze rãspunsul. Acest tip de interviuri-anchetã este mai frecvent în reviste. precum ºi asupra intervievatorilor îi aparþine prioritar celui intervievat. punând întrebãri deschise ºi apoi. Întrebarea diferã. Întrebãrile sunt aceleaºi. numai informaþiile primare. Interlocutorii abordaþi se aflã în anumite ipostaze. afiºeazã diferite atitudini.

iar referinþa temporalã-spaþialã poate fi diferitã. Interviul mediat. participanþii la dialog beneficiazã în receptarea mesajului. fie prin fax. poate fi realizatã prin scrisori (fie prin metoda clasicã. fie prin stimularea interlocutorilor reticenþi. Coordonatele spaþiotemporale ale interlocutorilor se intersecteazã ºi. cu unele deosebiri în ceea ce priveºte utilizarea internetului. de elementele de comunicare non-verbalã (intonaþie. cvasi-absenþa dimensiunii non-verbale a comunicãrii 21 . fie prin e-mail). în vreme ce comunicarea scripturalã. În presa scrisã. În funcþie de tipul de interacþiune între gazetar ºi interlocutor. fie prin temperarea celor prea voluntari. poziþionarea spaþialã relativã etc. contactul cu interlocutorul. masa rotundã este extrem de rar utilizatã. mimicã. se desfãºoarã în condiþiile în care distanþa este considerabilã. 2. gesticã. B. Comunicarea are loc în contextul coprezenþei intervievatorului ºi intervievatului. referinþa temporalã este aceeaºi. gestionarea distanþei inter-personale. Principala problemã a interviului mediat este aceea cã intervievatorul nu dispune de posibilitatea de a menþine. eventual atunci când mai multe redacþii solicitã o serie de specialiºti într-o temã datã. prin dejucarea tentativelor de evitare a rãspunsurilor la întrebãri dificile. De asemenea. la nivel optim. dar distanþa fizicã poate fi oricât de mare. Interacþiunea dintre participanþi poate fi mediatã prin telefon. Pentru reporter. în fine. interviul faþã-în-faþã este un test de abilitate în ceea ce priveºte menþinerea controlului dialogului. Comunicarea mediatã se distinge prin faptul cã fiecare participant la interviu se aflã în contextul propriu. cât ºi în spaþiu. atât în timp. Interviul faþã-în-faþã (nemediat). În cazul convorbirii telefonice. fie.) care pot interveni pentru a suplimenta semnificaþiile interacþiunii.pe marginea unui subiect cunoscut dinainte tuturor participanþilor. dialogul se structureazã în douã modalitãþi: 1. pe lângã schimbul de cuvinte.

pe lângã opþiunea e-mail-lui. Reporterul trebuie sã diminueze. elaborate. Interviul pâlnie începe cu întrebãri cu grad maxim de generalitate. De regulã. în finalul interviului. a rãspunsurilor livreºti. în cazul interviului-anchetã. pentru persoanele intervievate în scris. 2. în final. Comentariul se bazeazã pe autoritatea intervievatului. în comunicarea letricã. adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a ordinii lor. fie ca expert. 3. fie toate închise. Adesea. fiind numai arareori valorificat în formã dialogatã. reporterul realizeazã un lanþ de interviuri circulare. pregãtitã de tot eºafodajul construit anterior de celelalte întrebãri. ci sondeazã actualitatea. existã tendinþa. informative. la întrebarea-cheie. Scopul acestui tip de interviu este cel de a provoca opinii sau comentarii bazate pe extinderea gradualã a discutãrii semnificaþiilor unui fapt sau eveniment. care nu invitã la speculaþii sau comentarii. Interviul-tunel combinã o succesiune de întrebãri pe aceeaºi temã. C. care suplineºte limitãrile scrisorilor clasice. În plus. ajungând. ziaristul nu poate interveni cu întrebãri suplimentare. la întrebarea iniþialã. fie toate deschise. posibilitãþile interlocutorului de a divaga. care pot fi mai complete ºi mai coerente. pentru a solicita unele detalii. pornind de la întrebãri specifice pentru a ajunge la aspecte mai generale. revenind asupra problemelor pe care le considerã 22 . fie ca protagonist. interviurile se pot grupa în cinci categorii: 1.diminueazã valenþele suplimentare ale interacþiunii. 4. În fine. În cazul inteviului prin internet. În funcþie de strategia de realizare. urmate de unele tot mai concrete. existã ºi aceea a chat-ului (mesenger). pentru a „închide” convorbirea. însã în dauna spontaneitãþii specifice oralitãþii. Interviul circular presupune revenirea. acest tip de interviu urmãreºte obþinerea de rãspunsuri specifice. Interviul de tip pâlnie întoarsã adoptã traseul contrar. progresiv. care circumscriu aspecte tot mai concrete ºi îngusteazã zona în care se poatã dialogul.

acesta poate fi informativ sau de opinie. Ca o variantã a acestui tip apare interviul cu ordine mascatã. nu pe cine sau ce este acesta. jurnalistul recurgând la specialiºtii care pot clarifica problema de interes pentru public. chiar ºi atunci când sursa este autorizatã. într-o ordine care pare aleatorie. interviul- 23 . Ideea este de a surprinde interlocutorul ºi de a-l determina pe acesta sã dea un rãspuns neaºteptat 5. Accentul cade. Persoana intervievatã poate sã nu fie o personalitate publicã în adevãratul sens al cuvântului. Douã tipuri de interviu pot fi distinse în aceastã categorie: a) interviul-informaþie. D. care alterneazã întrebãrile dificile cu cele uºoare. reporterul amestecã întrebãrile importante cu cele neesenþiale. Întrebãrile pot fi formulate de reporter pe baza unui material informativ avut la dispoziþie. În aceste situaþii. Interviul informativ poate lua forma rãspunsurilor pe care reprezentantul unei autoritãþi îl poate oferi cititorilor pe teme date. structurarea comunicãrii sub formã de întrebare-rãspuns având rolul de a sparge monotonia paginii de ziar. interviulb) interviul-consultaþie.esenþiale ºi care nu au primit rãspunsul detaliat dorit sau la care rãspunsul a fost evitat. scopul reporterul fiind acela de a descrie profilul sau opiniile unei personalitãþi. fãrã limitãri de timp ºi fãrã sã urmãreascã dezvãluirea unui adevãr anume. închise ºi deschise. În acest caz. aºadar. ziarul este doar vehiculul de mediere a informaþiei. În funcþie de genul în care se înscrie interviul. deºi este recomandabilã verificarea informaþiilor obþinute. Interviul cu formã liberã (free-form) invitã la comentarii pe marginea întrebãrilor deschise. pe ce spune intervievatul. Transcrierea exactã a formulãrilor respondentului are menirea de a i se atribui ºi responsabilitatea privind conþinutul informaþional.

fie complet – cuprinde. o parafrazeazã. în plus. Acest tip de interviu oferã o îndrumare de care publicul are nevoie pentru problemele cotidiene. personalitãþile respective sunt solicitate sã comenteze. poziþia sa. a pretins. ca jurnalistul sã ofere toate datele despre cel citat: numele. a comentat. calitatea. sã explice de ce au spus sau fãcut un anumit lucru. al cãrui scop este redarea unei informaþii privind un fapt sau o personalitate ºi este reacþia operativã a redacþiei unei publicaþii faþã de un subiect de presã. în mod frecvent. a susþinut. a subliniat. dar ºi în situaþii mai deosebite. a comunicat. pentru a oferi concizie textului. Interviul-consultaþie se distinge prin apelarea la stilul oficial. de regulã. Dar jurnalistul poate aduce în faþa publicului personalitãþi larg cunoscute. Textualizarea interviului prin apelarea la citat – fie parþial. eventual.Cel dintâi tip reprezintã. Atribuirea informaþiilor prin una din aceste sintagme îi permite cititorului sã identifice cu precizie sursa. instituþii sau grupuri implicate în relatare. relaþia cu ceilalþi protagoniºti ai relatãrii. a conchis. a explicat. a divulgat. prin ceea ce sunt ºi abia în al doilea rând prin ceea ce spun. de obicei. în primul rând.. un text de dimensiuni relativ reduse. Adeseori. sã judece credibilitatea celor prezentate ºi sã perceapã atitudinea jurnalistului faþã de cele relatate. a declarat. eventual. a cerut. intervievatul fiind selectat dintre specialiºtii care pot clarifica o problemã relevantã nemijlocit pentru public. a rãspuns. chiar dacã reporterul nu mai redã întrebarea sau. interesante. stimuli pentru atragerea informaþiilor. a anunþat. X. a afirmat. adicã sã-ºi formuleze opinia. Întrebãrile reporterului sunt. a concluzionat. Important este. unul din verbele de atribuire cace semnalizeazã distanþa dintre reporter ºi respondent. Selecþia unuia dintre aceste verbe indicã. dacã acestea sunt relevante pentru 24 . de la neutralitate faþã de cele spuse.. Cele mai des utilizate formule de atribuire sunt: a spus. s-a sîntrebat. pânã la desolidarizare. ºi atitudinea ziaristului faþâ de afirmaþiile interlocutorului sãu. cu alte surse. sã ofere o interpretare a evenimentelor. însã. nivelul de calificare.

declaraþia de presã. însã. Abia în interviul-dialog putem identifica o corespondenþã între stilul publicistic al interviului ºi genul dramatic din literaturã. identificabil în documentele oficiale. marca stilisticã a comunicãrii este aceea a stilului oficial. Interviul-monolog reprezintã declaraþia respondentului. categoria de gen se referã la textul literar ºi cã. în care iniþiativa comunicãrii aparþine unor persoane din afara redacþiei. Stilul acestui tip de comunicare are foarte puþin din caracteristicile stilului publicistic. cât ºi liricul. la redactare. care doresc sã difuzeze un anumit mesaj. deºi în linii generale am putea accepta o astfel de lãrgire a 25 . Ambele forme presupun redarea cu fidelitate a formulãrilor emiþãtorului de mesaj ºi retragerea redactorului din text. comunicate ºi alte tipuri de texte administrative sau politice. reporterul poate. ca varietate. formulãrile din timpul interviului efectiv. Semnul distinctiv al retragerii din dialog îl reprezintã. rãspunzând unor întrebãri bãnuite sau cunoscute anterior ca fiind legate de un interes public. stilurile vorbirii trebuie tratate în cadrul criticii literare.claritate ºi credibilitate. sã escamoteze chiar caracterul de dialog al unitãþii întrebare-rãspuns. Mulþi cercetãtori argumenteazã cã. Interviulmonolog îºi poate gãsi drept corespondent în teoria genurilor literar-artistice atât epicul. de dragul conciziei ºi claritãþii textului destinat publicãrii. formula finalã „A consemnat X”. cel mai adesea. predominând trãsãturile comunicãrii orale. ceea ce trãdeazã intenþia redactorului sau a redacþiei de a intra în relaþia de comunicare cu respondentul. în funcþie de coloratura emoþionalã a conþinutului comunicãrii. suprimatã din text. ªi totuºi. deºi se manifestã în planuri filologice distincte. Cazuri tipice ar fi declaraþiile de presã formulate de purtãtorii de cuvânt ai unor instituþii publice dupã ºedinþe importante sau declaraþiile oficialilor întorºi din strãinãtate. Spre deosebire de aceastã direcþie a fluxului de informaþie putem distinge. stimulatã de întrebarea reporterului care este. În cazul declaraþiilor de presã. Suprimând. din start. rezultatul fiind prezentat sub forma monologului.

Ca varietate distinctã de organizare a textului. 5. În aceastã zonã. Recunoscând valoarea unitãþii întrebare-rãspuns. interviul poate avea o structurã staticã sau dinamicã. Funcþia de comunicare ºi cea emoþional-expresivã sunt îndeplinite în toate elementele textului. care îi conferã calitatea de gen. Fiecare replicã adresatã interlocutorului vorbirii-adresant-obiectul vorbirii. În dialog. sunt utilizate metode variate de înlãnþuire a elementelor care formeazã mesajul. Între acestea. pas cu pas. Conotaþiile emoþionale ale replicii sunt purtãtoare de sens. Fie sunt redate numele (distribuþia replicilor) vorbitorilor. oferindu-i un anume tip de informaþie. putem distinge urmãtoarele elemente: 1. Dialogul presupune o marcare graficã ºi compoziþionalã. iar genul interviului este o varietate a genurilor vorbirii. înclinãm mai degrabã cãtre acele opinii conform cãrora stilul publicistic se încadreazã în stilurile non-artistice. 3. 6.noþiunii de stil ºi gen. a dezvãluirii mecanismului cunoaºterii. ca în teatru. Replicile-impuls ºi cele de rãspuns sunt alternate cu replicile-comentariu. 2. procesul descoperirii mesajului. 7. ci se adreseazã ºi cititorului. relevând poziþia vorbitorului faþã de tema dialogului. Ritmul ºi întinderea dialogului sunt determinate de tema pusã în discuþie ºi de personalitatea interlocutorului ales pentru interviu. incluzându-l în situaþia dialogului. refãcând. fie se utilizeazã semne grafice distincte. Replicile dintre interlocutorii angajaþi în dialog formeazã o unitate a comunicãrii. interviul-dialog este purtãtorul unor semne distinctive. se menþine în fluxul: subiectul 26 . jurnaliºtii recurg la interviu ca mod de organizare a textului. 4. Fiecare din interlocutori nu îºi îndeplineºte doar partitura. Obiectivitatea ºi subiectivitatea sunt alternate pentru a atrage cititorul în formularea concluziilor. Replicile meditative sunt completate cu întrebãri retorice sau exclamaþii care activeazã atenþia cititorului.

ci de al atrage într-o discuþie în care rãspunsurile sã fie semnificative pentru public. ceva nou: nu neapãrat de a-l pune pe interlocutor sã-ºi refacã biografia. prin intermediul interviului. adeseori. dacã în alte interviuri este important doar ce spune interlocutorul. Pentru cititor.Interviul static porneºte de la concepþia intervievatorului asupra structurii întrebãrilor pe care doreºte sã le adreseze ºi nu reflectã. la redactarea textului. cã personalitatea respectivã constituie pentru el o revelaþie (cu componente pozitive sau negative). Interviul dinamic înlãnþuie unitãþile întrebare-rãspuns. Tudor Vlad7 distinge trei situaþii fundamentale: l. cã a compus un nou portret al celui intervievat. dupã ce a urmãrit un interviu. Grija principalã a ziaristului este. atunci înseamnã cã ziaristul ºi-a îndeplinit misiunea. Rolul reporterului este de a obþine. de obicei. Acest tip de dialog încearcã în primul rând sã personalitate realizeze portrete. când cititorul va avea senzaþia. iar unitãþile întrebarerãspuns decurg una din cealaltã. În acest tip de interviu. procesul real de comunicare dintre interlocutori. aducând necontenit elemente inedite (demers care s-a dovedit nu o datã fructuos). De obicei. Interviul dialog are o mare coeziune interioarã. fãrã ca aceasta sã afecteze comunicarea. interviurile-ºtire sau interviurile-consultaþie poartã aceastã marcã. Având în vedere faptul cã publicul vizeazã (chiar dacã nu în mod explicit) obiectivul de a asocia o imagine globalã protagonistului. Interviul cu o personalitate. sã pãstreze marca oralitãþii ºi sã nu uniformizeze cele douã componente ale textului: întrebarea ºi rãspunsul. unele notaþii ale ziaristului – nepotrivite în alte convorbiri – sunt recomandate în acest caz. întrebãrile au ca impuls rãspunsurile anterioare. acest tip de interviu pare mai spontan. aici 27 . cu atât mai mult cu cât. Interviurile-anchetã ºi interviurile-portret tind spre dinamism. Ele nu mai pot fi comutate în text fãrã a denatura sensul. Unitãþile întrebare-rãspuns pot fi chiar permutate în cadrul textului. fiecare dintre unitãþile întrebare-rãspuns sunt auto-semantice ºi nu determinã desfãºurarea textului.

A întâlni o personalitate înseamnã ºansa de a realiza un profil – este. numit în lucrãrile de specialitate americane news interview are trei caracteristici dominante: a) Subiectul provine din conþinutul unei ºtiri de actualitate.) vedere teoretic. O asemenea atitudine sãrãceºte discuþia.). Nu se deszãpezesc arterele oraºului – este abordat primarul. de altfel. a unor gesturi. experienþa ziariºtilor care lucreazã la reviste rãmâne un reper esenþial. a îmbrãcãmintei partenerului de dialog. Reporterii din presa cotidianã cad adesea în capcana unei deformaþii profesionale: chiar dacã au spaþiul necesar (deci nu e vorba de o convorbire scurtã. b) Cel ales pentru a fi intervievat are calitatea de a comenta ori de a oferi informaþii despre subiectul respectiv – este o sursã în care cititorul sau ascultãtorul va avea încredere. ei se grãbesc sã obþinã cât mai repede ceva senzaþional. 2. care sã umple un colþ de paginã). Se iscã o bãtaie – li se pun întrebãri pãrþilor implicate ºi poliþistului. lucrurile sunt mai puþin complexe în cadrul celei de-a doua categorii: aici se porneºte de la câteva date clare care au determinat alegerea interlocutorului ºi a temei de discuþie. Interviul cu un interlocutor ales în urma unei conjuncturi de moment (o anume împrejurare.intereseazã ºi cum spune. Descrierea apartamentului. demn de a fi scos într-un titlu mare. Are loc un accident – este intervievat martorul care. a fost acolo ºi a vãzut totul. 28 . Pentru acest tip de interviu. a reacþiilor non-verbale poate fi consideratã relevantã de cãtre cititori. Cel puþin din punct de etc. colorat ºi – eventual – de primã paginã. ceea ce aºteaptã cea mai mare parte a publicului. Apare o nouã bancã – se solicitã opiniile preºedintelui ei. Acest tip de dialog. întâmplãtor. Important este sã se identifice de fiecare datã persoana în mãsurã sã ofere rãspunsuri menite sã intereseze publicul. o funcþie pe care o ocupã temporar etc.

dezvoltã. este 29 . cristalizatã pe baza acestui tip de interviu. reuºita unui astfel de interviu este proporþionalã cu pregãtirea. Interviul cu mai mulþi interlocutori. În general. ori gãseºte alte cãi de a aprofunda ºtirea ce i-a stat la origine. ale cãror puncte de vedere meritã totuºi a fi consemnate. The symposium interview diferã de celelalte categorii de interviuri fiindcã interlocutorii sunt aleºi nu datoritã autoritãþii de a se pronunþa asupra subiectului. Existã diverse strategii de selectare a participanþilor la un astfel de interviu. cu documentarea ºi cu puterea de înþelegere a ziaristului. pânã la invitarea în redacþie a unor participanþi la evenimentele din l989. Ilumineazã. se cuvine sã facem distincþia dintre un asemenea tip de interviu. ci despre identificarea reprezentanþilor unui grup cu probleme ºi interese comune. de la gãsirea unor subiecþi în Gara de Nord în timpul iernii. Nu am vorbit pânã acum despre interviul interlocutori cu mai mulþi interlocutori. Pentru ca rezultatele unei asemenea discuþii sã fie receptate pozitiv de public.c) Interviul contribuie substanþial la informarea ºi înþelegerea de cãtre public a subiectului abordat. destul de frecvent în massmedia din Occident (chiar dacã uneori mai mult cu valoare de divertisment decât de informare) ºi sondajele de opinie. Aici nu mai e vorba despre alegerea unui invitat pe care ziaristul ºi publicul îl crediteazã ca fiind potrivit sã ofere rãspunsuri pentru un set de întrebãri. Avem aici de operat diferenþa dintre opinia expertului ºi opinia cetãþeanului mediu. trebuie sã se acorde un timp egal tuturor participanþilor ºi sã se vegheze ca interviul sã nu degenereze într-o dezbatere dezordonatã sau într-o masã rotundã. care se realizeazã prin solicitarea unor rãspunsuri individuale la întrebãri standard. demascã. pentru a li se solicita opiniile asupra unor momente încã neclare. the symposium interview. aºteptând trenurile ce întârzie mereu. 3. ei sunt cetãþeni obiºnuiþi. explicã. aºa cum apare adesea în literatura de specialitate. Totodatã. care pot da o imagine despre felul în care o anume situaþie este receptate de comunitate. De asemenea.

utilizarea unei anume modalitãþi de consemnare a interviului. specialiºti într-un domeniu comun. ºi nu o datã va atrage iritarea acestuia. De asemenea. de regulã.). pentru ca publicul sã aibã senzaþia de autentic.recomandabil sã se aibã în vedere un grad de dificultate mediu al întrebãrilor. Dacã ne referim la erorile reporterului. Pentru primele douã categorii de interviu descrise mai sus. el nu va purta un dialog coerent ºi atractiv cu partenerul de discuþie. fie se datoreazã celui intervievat. dar ºi de elemente exterioare. trebuie sã consemnãm în primul rând lipsa unei documentãri adecvate: în acest caz. aceleaºi. situarea pe o poziþie preconceputã. de inexistenþã a unui scenariu pregãtit de gazetar. incapacitatea de a renunþa la o serie de prejudecãþi referitoare la interlocutor ºi. posibilele motive de eºec sunt. Un anume gest sau o anume obiºnuinþã a ziaristului poate sã-l nemulþumeascã pe partenerul de conversaþie. ºi nu este deloc neobiºnuit ca în final sã fie consemnate câteva concluzii cu caracter general. Ea poate þine de o deficienþã de strategie (alegerea unui ton nepotrivit. Solicitarea permisiunii de a fuma ºi comportarea în funcþie de reacþia realã a interlocutorului. þinând cont de faptul cã participanþii nu sunt. se cuvine a fi menþionatã identitatea celor intervievaþi. de pildã. enunþarea prematurã a întrebãrilor „dure”. de aici. ca ºi în cazul reportajului. altele care nu suportã ca ziaristul sã aparã cu o foaie de pe care sã citeascã întrebãrile. Interviul cu mai mulþi interlocutori trebuie precedat de câteva fraze care sã explice intenþiile ºi modul de lucru ale ziaristului. receptatã de acesta etc. nu doar de rãspunsul sãu. Ele fie pot veni din partea ziaristului. Printre acestea. în linii mari. a nu cãuta cu privirea alte persoane decât aceea cu care se realizeazã discuþia este încã una. 30 . neconvenabilã pentru partener: existã persoane care nu agreeazã reportofonul. Al doilea factor de risc vine de la abordarea greºitã a conversaþiei. reprezintã doar una dintre reguli.

când gazetarul are o asemenea cotã. c. ziaristul trebuie sã decidã dacã trebuie sã intervinã – atrãgând atenþia interlocutorului asupra unor inexactitãþi – sau nu. recompunând în amintire o succesiune evenimenþialã. de la caz la caz. toate având ca premisã faptul cã intervenþia este absolut necesarã: a. când reporterul a luat el însuºi parte la evenimentul adus în discuþie. Adesea. dacã cel solicitat ar avea teoretic calitatea de a da replici adecvate. e mai important sã provoci o discuþie amplã – chiar cu riscul unor afirmaþii mai mult sau mai puþin inexacte ale intervievatului – decât sã o blochezi prin exprimarea constantã a neîncrederii. Amendarea directã a intervievatului8 este acceptatã în trei situaþii. încât propriul sãu punct de vedere este ab initio interesant pentru public. încât nu existã posibilitatea unei replici contra-argumentative. În situaþii de acest fel. în ce mãsurã demersurile de acest gen ale gazetarului sunt benefice în economia întregului interviu. Alte dificultãþi în calea realizãrii unui interviu reuºit vin. interlocutorul ajunge victima dorinþei de a apãrea într-o anume luminã ºi începe sã construiascã treptat o nouã realitate pentru cele trãite anterior. în alte 31 . în primul rând. Un alt impediment este incompetenþa sau insuficienta cunoaºtere a temei interviului de cãtre cel intervievat. A atrage prea des atenþia asupra unor potenþiale inconsecvenþe poate însemna blocarea unui canal de informaþii. în schimb. Uneori. Avem în vedere. dar poate fi nemulþumit de alegerea fãcutã de reporter. E recomandabil sã ceri dovezi ºi detalii. omul de presã care se pregãteºte sã ia un interviu trebuie sã evite situaþiile cu un anume caracter de neprevãzut. fãrã a apela însã la un ton inchizitorial. Ele pot fi intenþionate sau se datoreazã unor feste jucate de memorie. afirmaþiile inexacte ale interlocutorilor. când documentarea realizatã de ziarist este atât de sigurã.În principiu. Cititorul este adesea satisfãcut atunci când constatã cã persoana aleasã pentru a da rãspuns unui set de probleme îºi dovedeºte lipsa de cunoºtinþe. din direcþia partenerului de discuþie. E de analizat. b.

E posibil. un rãspuns inadecvat. 32 . revenind ºi reformulând interogaþia. Trebuie luatã în seamã ºi posibilitatea ca interlocutorul sã nu fi înþeles cum se cuvine o întrebare ºi sã ofere. ca un actor intervievat dupã o premierã sã nu spunã cele mai exacte lucruri despre viziunea regizoralã ºi despre sensurile esenþiale ale spectacolului. în consecinþã. de pildã. ceea ce nu-l împiedicã sã-ºi dea cu pãrerea ºi sã indispunã un public avizat.cazuri. este datoria ziaristului sã corecteze asemenea imperfecþiuni. în mãsurã sã stârneascã derutã sau confuzie. întrebându-se ce rost are sã citeascã o asemenea convorbire lipsitã de substanþã.

Interpretative reporting. 7. 4. Interviul de la Platon la Playboy. pp.Note: 1. 2. Editura Dacia. 10-21 Mariana Cernicova. Stilul publicistic actual.. pp. Cluj-Napoca. 111-175 Vlad. 1999. 8. pp. 1995. Stilul publicistic actual. 3. Paris. 43-49 Mariana Cernicova. 1997.179-191 Henri Montant. 50-58 33 . 5. 43-49 Ibidem. 1982. Macmillan Publishing Co. pp. L’interview écrite et le portrait. Editura Dacia. pp. pp.31-34 Tudor Vlad. Interviul de la Platon la Playboy. Curtis MacDougal. Cluj-Napoca. Editura Augusta. 1999. CFPJ. 1997. New York. Tudor. Paris. Practique de l’information et écritures journalistiques. Editura Augusta. pp. Timiºoara. 6. 181-197 José De Broucker. Timiºoara. pp. CFPJ. 1998.

modalitãþi. reporterul abordeazã interlocutorul. probabil. cei doi interlocutori se evalueazã reciproc. cel mai important moment. sã intervieveze acea persoanã ºi nu alta. tacticã arareori recomandabilã. Conversaþia iniþialã are 34 . De regulã. 2. Stabilirea scopului. atât reporterul. ora ºi locul desfãºurãrii interviului. data. telefonic ºi îi solicitã întrevederea. În primul rând. precum ºi durata acestuia. deoarece calitatea interviului depinde de amploarea ºi acurateþea cercetãrii. ordinea întrebãrilor. 4. Cu cât este mai specific scopul interviului. Acesta este. Solicitarea întâlnirii. scopul acestei etape este de a oferi un avantaj psihologic reporterului. În funcþie de scopul stabilit iniþial. Autorul american Ken Metzler1 propune 10 secvenþe: 1. Cei doi stabilesc. reporterul identificã acum domeniile care vor fi acoperite. 5. de comun acord. Întâlnirea interlocutorului ºi iniþierea conversaþiei. Deºi practic niciodatã interviul nu va decurge strict conform planului. În aceastã etapã.3. Realizarea interviului de presã: etape. precum ºi structura generalã a interviului. cu atât va fi mai mare succesul acestuia. reporterul trebuie sã clarifice de ce decide întâlnirii. cel mai adesea. 3. iar ceea ce urmeazã depinde într-o mãsurã însemnatã de rezultatul acestor evaluãri. iar acesta din urmã poate foarte bine sã refuze. Cercetarea temei ºi a contextului. Unii reporteri au impresia cã sursa le datoreazã acordarea interviului. cât ºi interlocutorul trebuie sã cunoascã scopul ºi tema convorbirii. situându-l pe o poziþie confortabilã din punct de vedere mental. dificultãþi Realizarea efectivã a interviului presupune o succesiune de etape. Reporterul trebuie sã procedeze în aºa fel încât sã stimuleze interesul interlocutorului în ceea ce priveºte interviul. Planificarea preliminarã a întrebãrilor ºi a strategiei. În primele cinci minute ale întâlnirii.

Chiar dacã atmosfera se mai tensioneazã. În primul rând. Acum reporterul poate pune întrebãrile pentru care a venit. Atmosfera relaxatã stabilitã în etapa anterioarã trebuie sã se menþinã de-a lungul acestei faze. Reporterul trebuie sã dea dovadã de tact ºi de stãpânire totalã de sine. 10. neanticipate. Jurnaliºtii cu experienþã ºtiu cã. Progresiv. Studenþii jurnaliºti tind sã aibã cea mai mare problemã ajunºi în acest stadiu. 9. De asemenea. Abordarea chestiunilor de fond. Dar reporterii experimentaþi ºtiu cã este vorba despre un proces standard.menirea de a „sparge gheaþa”. reporterul trebuie sã menþinã controlul ºi sã stabileascã un raport cât mai bun cu interlocutorul. reporterul trebuie sã-l mai întrebe pe interlocutor dacã ar dori sã adauge ceva sau dacã existã întrebãri importante pe care jurnalistul le-a omis. în 35 . interlocutorul este de acord sã fie contactat ulterior. ascultând cu rãbdare rãspunsurile interlocutorului care pot duce la întrebãri noi. 7. fãrã sã dea o impresie ameninþãtoare. Întrebarea „bombã”. Pânã acum. 6. reporterul trebuie sã se asigure cã. restabilirea raportului cu interlocutorul este relativ uºoarã. dacã este ca interviul sã fie cu adevãrat profesionist. Restabilirea. care presupune câþiva paºi clari. dupã terminarea interviului. Dacã reporterul a reuºit sã atenueze ºocul întrebãrilor dificile. Stabilirea raportului. deoarece trebuie sã fie ferm. discuþia ajunge la elementul cel mai neplãcut pentru interlocutor. în mãsura în care a obþinut rãspunsurile la toate întrebãrile ºi durata stabilitã se apropie de final. dar este întrebarea care trebuie sã fie pusã obligatoriu. Încheierea interviului. reporterul trebuia sã observe reacþiile interlocutorului la diverse întrebãri ºi sã remarce zonele care îl neliniºtesc. în mãsura în care are neclaritãþi sau alte întrebãri. 8. Tot acum trebuie sã solicite eventualele documente despre care a vorbit interlocutorul pe parcursul interviului. permiþând instalarea unei atmosfere destinse pentru discuþia ulterioarã.

adesea recurgând la ambele modalitãþi. care va conduce la interlocutorul cel mai potrivit. Reporterul trebuie sã se familiarizeze cu domeniile pe care le va aborda în cursul interviului. este bine ca întrebãrile sã fie compuse din douã propoziþii. fie de la cunoscuþi ai subiectului interviului. Reporterul trebuie sã afle cât mai multe detalii despre persoana respectivã (atât aspecte profesionale. Aceastã fazã presupune creativitate din partea jurnalistului. pot obþine informaþii extrem de interesante de la interlocutorul care este acum mult mai relaxat. a doua interogativã. pentru a evita sã primeascã rãspunsuri evazive. 36 . Alegerea subiectului sau a obiectului. urmând sã stabileascã temele pe care le va trata cu ocazia discuþiei. De regulã. cât ºi elemente personale). prima informativã. c. fie din surse documentare.drum spre ieºire. De asemenea. Reporterul poate sã se punã în miºcare fie pornind de la o anumitã temã. Reporterul trebuie sã aibã în vedere mai multe aspecte: a. pentru a putea sã formuleze întrebãri interesante. al temei. reporterul va pregãti întrebãrile cele mai adecvate. de ce îl intereseazã subiectul ales ºi de ce îl intereseazã în acest moment. b. Acesta este scheletul ºapoului. care nu este neapãrat cel mai cunoscut. Reporterul va scrie o declaraþie de intenþie în care va preciza de ce l-a ales tocmai pe interlocutorul respectiv. Definirea abordãrii ºi formularea întrebãrilor. precum ºi pentru a se iniþia în jargonul respectiv. Înainte de realizarea interviului (pregãtirea interviului). Un cercetãtor francez2 avanseazã o etapizare triplã: 1. d. fie pornind de la o persoanã care a realizat ceva de actualitate. Studiul prealabil al dosarului. care nu vor fi neapãrat legate de elementul care a fãcut cunoscutã persoana respectivã. Informarea prealabilã asupra interlocutorului.

Reporterul trebuie sã se comporte decent ºi profesionist. pornind.e. ce aºteaptã de la el). nume. Amploarea notiþelor depinde ºi de tipul de interviu: dacã pentru interviul-anchetã ºi pentru interviul-întâlnire 37 . din ceea ce spune interlocutorul. În nici un caz. Cei doi vor stabili momentul ºi locaþia întâlnirii. adicã a obþine rãspunsuri la întrebãrile pregãtite în prealabil. însã nu le fac o impresie bunã nici cei care se cramponeazã doar de întrebãrile deja pregãtite. cifre ºi alte informaþii importante. este bine ca reporterul sã noteze. Chiar foloseºte reportofonul. în ce context din actualitate se situeazã acesta. preluând de la intervievat maximum de itinerar. în a-ºi atinge scopul. d. Menþinerea. la fiecare nouã întrebare. Aceste prime cinci minute au menirea de a crea condiþiile unei colaborãri. Chestionarea. de ce l-a abordat pe interlocutor. Reporterul trebuie sã abordeze interlocutorul. care este obiectul dialogului. pentru intervievator. în funcþie de locul întrevederii. rãspunsurile partenerului de dialog. ca dupã dictare. adicã. c. Unii interlocutori îi considerã amatori pe reporterii care sosesc fãrã a avea o agendã unde sã fie notate întrebãrile. date. Reuºita unui interviu depinde de maniera în care este condus. el nu va nota ºcolãreºte. legate de temã. fie în scris. b. Arta interviului consistã. 2. ajungând progresiv la cele concrete. Luarea notiþelor sau înregistrarea. Cel mai bine este ca reporterul sã înceapã cu întrebãri generale. pentru ce publicaþie lucreazã. Este necesarã o atenþie specialã faþã de urmãtoarele puncte: a. În timpul realizãrii interviului (conduita la interviu). cãrui public i se adreseazã. însã. de la ultimul rãspuns dat de interlocutor. Reporterul va folosi primele minute ale întâlnirii pentru a-l pune la curent pe interlocutor cu ceea ce acesta ºtia deja (cine este. Obþinerea întâlnirii. fie telefonic. Primele cinci minute. respectând manierele stabilite. solicitându-i interviul.

menþinând. reporterul va preciza dacã forma va fi cea a unui interviu sau va fi preferatã o altã modalitate jurnalisticã.reporterul va nota succint. Realizatorul de interviuri efectueazã un demers3 ce se structureazã pe douã componente esenþiale: intermedierea ºi investigarea. unghiul. selecþia. strict esenþialul. îi aparþin ºi cã nu reporterul nu va reproduce decât ceea ce a cãzut de acord cu interlocutorul sã publice (obligaþia respectãrii declaraþiilor de tip off the record). fiind dator cu douã transpuneri. Absenþa oricãreia dintre . Ultimele cinci minute. în acelaºi timp. A doua transpunere vizeazã diferenþa dintre conversaþia numai cu un reporter ºi conversaþia în faþa tuturor. ceea ce comportã simplificãri ºi modificãri.) cu preocupãri ºi probleme comune. etnic. 3. e. ziaristul identificã un grup (de vârstã. La constrângerile comune celorlalte materiale de presã (spaþiul disponibil. sã le confirme propriile judecãþi: 38 . Dupã realizarea interviului (punerea în formã a interviului). fie în cea a rãspunsurilor. La finalul convorbirii. nu e esenþial ca aceste rãspunsuri sã-i satisfacã pe membrii grupului. Prima transpunere este aceea de la limbajul oral la cel scris. ca ºi imaginea acesteia. impresia de dialog firesc. aceste caracteristici duce inevitabil la ratarea dialogului difuzat prin mijloacele de comunicare de masã. trebuie descoperitã persoana în mãsurã sã ofere rãspunsuri referitoare la sfera de preocupãri delimitatã anterior. fie în privinþa întrebãrilor. Desigur. lizibilitatea) punerea în formã a interviului adaugã o exigenþã suplimentarã: aceea a fidelitãþii. dupã cunoaºterea detaliatã a punctelor de interes ale respectivei categorii. În prima fazã. Reporterul realizeazã în raport cu interviul pe care l-a realizat mai degrabã o muncã de translator decât de stenograf. profesional. în cazul interviului-reportaj sau în cel al interviului-documentar aspectele notate vor fi mai abundente. Acum. de apartenenþã geograficã etc. interlocutorul este adesea preocupat de utilizarea rãspunsurilor sale. Regulile deontologice de bazã prevãd cã declaraþiile unei persoane. inclusiv redresarea vocabularului ºi a sintaxei.

aflaþi permanent în atenþia mijloacelor de comunicare de masã. o confuzie de identificare.important e ca opiniile celui ce urmeazã a fi intervievat sã fie potenþial interesante pentru aceºtia.) Datoritã acestui statut de intermediar. Chiar dacã interlocutorul este bine ales. conform unei strategii didactice. Publicul care intrã în contact cu mijloacele de comunicare de masã trebuie atras rapid ºi pãstrat cu grijã. fiindcã spectatorii doresc sã afle lucruri noi. E firesc. s-a încheiat doar o primã etapã. e greu de presupus cã un interviu – chiar corect realizat – cu o persoanã consideratã de public ca nefiind capabil sã se pronunþe. Iar informaþia. din punctul de vedere al receptorului. Aºa stând lucrurile. va atrage pe parcurs atenþia. Aici nu era vorba despre ignoranþa celui intervievat sau despre lipsa lui de angajare civicã. despre o anume problematicã. de cele mai multe ori amendaþi de public. Mass-media nu se revendicã din modelul metodic de acumulare a cunoºtinþelor. ineditul. Este vorba. despre propriile pãreri. fãrã a se apela prea mult la rãbdarea sa. Altminteri. desigur. în care dascãlul îi repetã adesea discipolului lucruri anterior învãþate. Interviul poate fi prefaþat prin portrete nu o datã memorabile. dacã pornim de la premisa cã interesul pentru un interviu sporeºte direct proporþional cu volumul de informaþie care se transmite prin intermediul acestuia. care nu îi pot interesa pe cititori decât dacã sunt identice sau asemãnãtoare cu opiniile lor. mai ales când partenerii de dialog sunt oameni publici. trebuie nu numai 39 . pentru a fi sigur cã ele au fost reþinute. în cunoºtinþã de cauzã. sã-ºi sporeascã volumul de informaþii referitoare la o problematicã pe care au considerat-o din start demnã de atenþia lor. este noutatea. pãrerile reporterului devin repede redundante ºi reprezintã timpi morþi în economia interviului. se susþine – pe bunã dreptate – cã ziaristul care abordeazã interviul nu trebuie sã-ºi exprime pãrerile în contextul respectiv. ci despre o eroare gravã a ziaristului. în fond. Situaþia e dificilã pentru ziarist.

abia apoi se analizeazã la ce ar putea rãspunde acesta. Ea începe o datã cu stabilirea categoriei de public cu o arie comunã de preocupãri: trebuie analizat nu numai ce doreºte sã afle grupul respectiv ºi de la cine. dar care nu se subsumeazã unei problematici clare. Pentru a obþine acest tip de informaþie. Abaterile de la regulile fixate astfel sunt sancþionate fie prin refuzul intervievatului de-a rãspunde la o interogaþie ce se abate de la cadrul stabilit iniþial. dar ºi o documentare amplã pentru a obþine de la aceºtia aserþiuni nemaispuse ºi nemaiscrise. dacã nu abandoneazã lectura. Înseºi fazele fireºti de elaborare a interviului sunt astfel inversate. oricât de bine intenþionat ar fi. devine un fel de contract ce delimiteazã obligaþiile ºi drepturile celor doi protagoniºti. E o practicã frecventã ziariºtii „încãlzirea” interlocutorilor. iar discuþia pregãtitoare.o strategie adecvatã. elementele care pornesc ca premise general acceptate. în cel mai bun caz opereazã selectiv. Prea des se întâlnesc în presa noastrã convorbiri care par a fi rodul unor întâlniri aproape întâmplãtoare între un gazetar ºi un partener. aceastã precizare a intenþiilor este adesea cerutã explicit de cei cãrora li se solicitã întâlniri cu reprezentanþi ai mass-media. înainte de realizarea interviului. cãutând douã–trei întrebãri mai atractive din punctul sãu de vedere. ci ºi gradul de competenþã de la care se porneºte. Cititorul recepteazã aceastã inversare ºi. Dar nu numai publicul suferã în cazul acestei nedeterminãri a temelor de discuþie: interlocutorul. întâi se identificã un individ. este absolut necesarã o muncã de documentare prealabilã. nivelul pânã la care lucrurile sunt deja ºtiute ºi cristalizate. De altfel. cea care anticipeazã interviul. pentru acomodarea cu atmosfera. ziaristul îºi poate defini obiectivele interviului ºi poate opta pentru un anume interlocutor. fie prin insistenþa ziaristului de-a reveni asupra 40 . În baza acestor date. va fi ºi el derutat dacã ziaristul nu-ºi precizeazã foarte exact intenþiile de principiu. Este amendatã astfel lipsa de coerenþã a textului. cu o serie de întrebãri pregãtitoare. nu o datã interesant.

a cãror competenþã în domeniul respectiv 41 . cunoscute. Pornindu-se de la aceste particularitãþi. ca ziaristul sã ºtie o mulþime de lucruri despre cel cãruia i se adreseazã. în perspectiva unui interviu amplu. doar ca reacþii de frustrare. cu bunãvoinþã sau cu ironie. Un rol major revine documentãrii: acest proces. social. nu o datã întâlnitã în presã.unor teme eludate ori imprecis tratate de interlocutor. existã un public individualizat pentru fiecare publicaþie. este deosebit de complex. care aºteaptã. interviul este compromis: volumul superior de cunoºtinþe îl va ajuta pe cel intervievat sã-l domine pe ziarist. care sunã astfel: Cine sunteþi dumneavoastrã. persoane din afarã. ea poate stârni derutã ori nemulþumire nu numai la cel intervievat. Prima etapã. când acestea aparþin zonei de interes precizate de comun acord. în acest caz. În absenþa unei documentãri4 corespunzãtoare. La fel de riscantã este o modalitate de deschidere a interviului. sportiv). iar agresivitatea sau insistenþa acestuia din urmã ar fi considerate de public. se pot elimina subiectele neinteresante sau neadecvate. domnule X? Dacã n-a fost convenitã cu interlocutorul sau dacã nu este receptatã ca formulare retoricã solemnã. trebuie gãsite modalitãþile de a obþine de la interlocutor mai mult decât au obþinut alþii ºi chiar mai mult decât ar dori sau ar crede cã poate spune el însuºi. desigur. O altã delimitare fireascã trebuie operatã între interviurile cu valabilitate pe termen lung ºi cele realizate sub presiunea momentului. economic. ale cãrui caracteristici ºi orizont de aºteptare sunt. în linii mari. este într-un fel înlesnitã dacã ziaristul ºtie din start în slujba cãrui ziar se pune. aceea a identificãrii problemelor potenþial interesante pentru un grup. atunci e bine ca reporterul sã consulte. O datã descoperitã persoana potrivitã ºi precizatã tema dialogului. ci ºi la public. Dacã o redacþie nu poate avea – dintr-un motiv sau altul – specialiºti pentru fiecare dintre sectoarele importante (politic. cel puþin din punct de vedere teoretic. în perspectiva realizãrii unui dialog cu un specific precizat. cultural.

Locul cel mai frecventat pentru acumularea de informaþie e biblioteca. în baza acestei acumulãri de informaþie. Dupã cum se vede. Internetul a devenit unul dintre principalele instrumente de documentare. principalele ziare ºi reviste. care le este biografia (locul de naºtere poate fi adesea semnificativ). Chiar dacã nu are timpul necesar pentru a parcurge zilnic.este recunoscutã. Este recomandabil ca ziaristul sã fie pregãtit pentru astfel de conjuncturi. vom nota deci ce au spus. o prezentare a principalelor obiective ale convorbirii. fructificarea unor asemenea variante þine nu numai de spontaneitate ºi de ideile apãrute în cursul discuþiei. Se pot utiliza cãrþi de autor. prezentãri monografice. înainte de a se alcãtui întrebãrile. antologii. biografii. studii ºi în primul rând colecþiile publicaþiilor periodice. fiind în mãsurã sã propunã o discuþie de a cãrei coerenþã este principalul responsabil. dar ºi de documentarea prealabilã. cu rigoare. (Se poate solicita acceptul acestora pentru ca numele sã le fie invocat în cadrul interviului. În baza acestei documentãri de bibliotecã. gazetarul are datoria de-a urmãri paginile mai importante ºi. în funcþie de persoana ce urmeazã a fi intervievatã. ce premii au luat etc. Aici apare un numãr de alternative. timpul pus la dispoziþie pentru interviu. Orice element de confuzie la acest capitol se va repercuta multiplicat la nivelul publicului. mai ales. dintr-un motiv sau altul. ce s-a spus sau scris despre ei. când cel intervievat prelungeºte. scris sau retractat viitorii interlocutori. 42 . dicþionare.) Important este ca. dându-se astfel greutate argumentelor ziaristului. de a nu scãpa nici o declaraþie a viitorului interlocutor ori o referire la persoana acestuia. Nu este deloc inutil sã se realizeze în scris. gazetarul sã înþeleagã. sã stãpâneascã setul de probleme ce urmeazã a fi adus în dezbatere. nici interviul nu se sustrage regulilor esenþiale ale speciilor jurnalistice: necesitatea de a se cristaliza un mesaj esenþial de care reporterul sã fie pe deplin conºtient rãmâne o condiþie de bazã. O documentare incompletã duce la irosirea unor ºanse ce se ivesc uneori în mod neaºteptat pe parcursul unui interviu.

colegii. prieteni. membri de familie.). contestatari. politic. studenþii cu care. a lucrat. liderii de organizaþii sociale sau politice. sã-ºi argumenteze atitudinea faþã de el. specialiºti în domeniul respectiv (poliþie. foºti profesori. sã-i menþioneze calitãþile ºi defectele. prieteni. juridic.Ieºind din perimetrul bibliotecii. suporteri. sã descrie situaþii care-l caracterizeazã pe acesta. sociologi. adversari politici. În cazul personalitãþilor politice. parteneri de competiþie. cei care-l contestã. foºti colegi de ºcoalã. foºti colegi de ºcoalã sau facultate. medical etc. academie. arbitri. medicii. alþi participanþi la situaþia respectivã. economic. membri de familie. ele se diferenþiazã în funcþie de categoria cãreia îi aparþine viitorul interlocutor. oamenii din staff–ul personalitãþii respective. colegi sau foºti colegi de echipã. 43 . potenþialii deþinãtori de informaþii sunt: analiºti politici. eventual vreo anecdotã ineditã. Pentru interlocutorii intervievaþi datoritã unei conjuncturi anume (datã de o situaþie specialã): alþi martori. prieteni. confirmãri. Îi vom invita sã facã un portret al celui cãruia urmeazã sã-i luãm interviul. sponsori. Este util sã se stabileascã în fiecare situaþie cine sunt potenþialii lideri de opinie în raport cu persoanele intervievate. este firesc sã ne îndreptãm atenþia spre resursele umane de documentare. eventuali adversari. psihologi. colegi (superiori ierarhic ºi subalterni). probe pentru cele afirmate. Trebuie cerute în permanenþã argumente. sportiv. psihologi. La fel de important e sã precizãm ce le putem cere acestor „intermediari”. social. membri de familie. institut de cercetare. membri de familie. cultural. eventual. vecini. hobbyurile. sã spunã ce întrebãri i-ar adresa dacã ar fi în locul ziaristului. prieteni. suporteri. Pentru personalitãþile sportive: alþi ziariºti sportivi. foºti colegi de ºcoalã sau facultate. colegi de partid. facultate. foºti colegi de ºcoalã sau facultate sau de la locul de muncã. medici. antrenori. Pentru personalitãþile lumii cultural-ºtiinþifice: specialiºti în domeniul respectiv.

Dacã cel desemnat este un profesionist al interviului ºi este recunoscut ca atare. ºi în aceastã situaþie e recomandabil sã se precizeze din start tematica vizatã ºi instituþia de presã care va gãzdui convorbirea. cu atât mai favorabile sunt premisele interviului. fie telefonic – pentru a-i solicita colaborarea. Altminteri. Apare însã riscul ca personalitatea abordatã sã nu fie mulþumitã de faptul cã directorul periodicului respectiv a fost doar intermediarul. Totodatã. directorul sau redactorul–ºef contacteazã persoana în cauzã – fie direct.Deþinãtorilor de informaþii li se poate da asigurarea cã va fi pãstratã confidenþialitatea. pentru ca jurnalistul sã fie acoperit din punctul de vedere al legii. altminteri însã poate fi luatã în calcul o reacþie negativã. Relaþiile inter-personale 44 . dar fiecare situaþie trebuie analizatã cu responsabilitate. Solicitarea interviului ºi discuþia pregãtitoare Un alt aspect interesant este legat de cãile de obþinere a interviului. în cazul când nu are alte probe decât aserþiunile unei surse pe care nu o deconspirã nici în instanþã. ºansele de a primi acordul sunt direct proporþionale cu prestigiul sau audienþa periodicului. ei sunt îndeobºte mandataþi sã comunice cu jurnaliºtii. motivând-o ºi stabilind problematica generalã. atunci nu se nasc suspiciuni. negociatorul interviului ºi cã partenerul de discuþie va fi un redactor inferior pe scarã ierarhicã. arãtând de ce s-a optat pentru acesta. existã riscul ca ziaristul sã fie sancþionat pentru calomnie. ºeful instituþiei trebuie sã-l prezinte pe ziaristul care va lua interviul. Desigur cã modalitatea cea mai simplã e ca iniþiativa sã vinã din partea instituþiei massmedia interesate de-a avea o convorbire cu un anume interlocutor. În aceste condiþii. Mergându-se pe aceastã cale. O altã variantã este aceea de a apela la consilierul de presã sau la purtãtorul de cuvânt (în cazul când aceºtia existã). Cu cât mai multe detalii inedite vor fi descoperite prin intermediul acestor discuþii cu caracter documentar. cu prilejul unei întâlniri mai mult sau mai puþin întâmplãtoare.

nu stã prea mult pe gânduri dacã i se propune sã-ºi lanseze pãrerile prin intermediul 45 . cu atât mai puþine sunt ocaziile de a fi întâlnitã. ca psihologie. dar ºi asupra modului în care ziariºtii trebuie sã realizeze ºi sã pãstreze bunele legãturi cu cei ce le pot oferi sprijinul sau. nu mai existã obstacole deosebite. evident. Insistenþa poate fi uneori productivã (prezenþa ziaristului devine familiarã pentru cel vizat. dimpotrivã. a faxului ori a e-mail-ului: avantajul este cã scopurile vizate sunt prezentate astfel cu mai mare precizie ºi mai în amãnunþime decât în varianta unui schimb de replici grãbit. îi pot boicota. dupã cum poate da ºi reacþii contrare. o personalitate de prestigiu sunt câteva dintre soluþii. modalitãþi multiple de a propune o convorbire ce urmeazã a fi difuzatã prin mass-media. dar. în mãsura în care ele sunt convingãtoare. urmatã de încercarea de-a fi la timpul potrivit în locul potrivit. de aceea. de refuz pe termen lung. românul pare predispus sã acorde interviuri. de serviciu sau de echipã. O metodã ar fi cunoaºterea agendei potenþialului partener de discuþie. ci oameni în mãsurã sã medieze cât mai multe contacte. Adresarea directã dã adesea rezultate. Uneori se poate solicita un interviu prin intermediul unei scrisori. Þine de abilitatea ziaristului sã-ºi construiascã o reþea de colaboratori ºi cunoºtinþe care sã nu fie neapãrat surse de informaþii. un fost profesor ce nu poate fi refuzat. Un membru al familiei. un coleg de partid.conteazã mult în acest tip de demers. studiile de specialitate occidentale insistã nu numai asupra tehnicilor prin care aceºti ofiþeri de presã îºi alcãtuiesc strategia. o secretarã cãreia i s-a câºtigat bunãvoinþa. Din fericire. Decisive sunt cele trei-patru fraze în care gazetarul oferã argumente privind motivaþia ºi impactul interviului. iar de aici pânã la acceptarea dialogului nu mai e decât un pas). Existã. cu cât personalitatea aleasã este mai importantã. Un factor care conteazã enorm este anvergura gazetarului. O modalitate mult practicatã de a ajunge la un interlocutor interesant este identificarea unei persoane în mãsurã sã faciliteze contactul cu cel în cauzã. un prieten.

poate cea mai im–portantã: ea îi dã ziaristului posibilitatea de a-ºi analiza propriile prejudecãþi ºi stereotipuri pe care le are în raport cu persoana ce urmeazã a fi intervievatã. haide sã stãm de vorbã acum. acest fapt înlesneºte demersul ziaristului. În publicistica româneascã nu existã o tradiþie a întâlniri preliminare. deºi ea oferã numeroase avantaje: în primul rând. se creeazã premisele unei intrãri mai rapide în subiect în debutul interviului. urmeazã munca de documentare. În fapt. în afara problematicii convenite. Refuzul de a-þi înþelege partenerul de dialog duce la dezvoltarea unor discursuri paralele. fiindcã am o orã liberã”. Dintr-un anume punct de vedere. 46 . evitându-se situaþiile de dezacord ce pot surveni altfel. nu numai cã poate fi sancþionatã verbal de interlocutor – ºi receptatã de public ca fiind o eroare a gazetarului – dar aduce adesea o schimbare generalã de atitudine a acestuia. iar sfera de probleme ce urmeazã sã fie dezbãtute pe parcursul dialogului este conturatã pânã la detaliu. ziaristul trebuie sã fie pregãtit ºi pentru o replicã de genul: „Bine.) Discuþia prealabilã are ºi o altã utilitate. totodatã. Încercarea de a-þi asuma experienþa ºi sfera de preocupãri ale interlocutorului este întotdeauna beneficã. diminuându-i disponibilitãþile de comunicare. se stabilesc cu mai mare precizie temele ce vor fi abordate. (Evident. variantele sunt multiple. spre deosebire de atitudinile preconcepute.) La finalul acestei faze. Când solicitã interviul. la anularea comunicãrii – deci se rateazã astfel chiar obiectivul esenþial al interviului. Ultimele neclaritãþi pot fi lãmurite în timpul discuþiei prealabile ori pe parcursul minutelor de „încãlzire” ce preced interviul. personalitatea ºi activitatea interlocutorului sunt în general bine cunoscute.mijloacelor de comunicare de masã. (O întrebare inadecvatã. mai ales când acestea sunt exprimate direct. etapizarea pe care o propunem aici este una idealã. O datã primit acceptul pentru convorbire.

inter-personalã. privirile. o componentã fundamentalã a comunicãrii este procesul preluãrii rolului: prin intermediul acestui fenomen. precum ºi elementele de comunicare non-verbalã. iar procesul preluãrii rolului este limitat. Sunt de observat cu atenþie. datorate unui anume pregãtiri profesionale. incongruenþele de codificare ºi interpretare dintre cei doi participanþi sunt minime. el având datoria de a se pune atât în locul celor pe care îi reprezintã (grupul pe care l-a identificat iniþial). Doar interviul îi oferã ziaristului posibilitatea de a-ºi dovedi competenþa în comunicarea directã. care sã poatã conferi profunzime ºi consistenþã convorbirii. În cazul în care ziaristul nu le înþelege. Nu e vorba despre crearea unui cadru de dulce armonie între gazetar ºi interlocutor. cât ºi în cel al invitatului sãu. reuºeºte – sã se identifice cu receptorul. se cuvine ca reporterul sã 47 . sã intre în pielea acestuia. ori cã limbajul este hiperspecializat ºi nu va fi accesibil nici publicului. în acest sens. de pildã. în egalã mãsurã. Tot aceasta este ocazia de a te familiariza cu vocabularul utilizat de cel ce va fi protagonistul interviului: el poate fi încãrcat de noþiuni tehnice. gesturile. emiþãtorul care interpreteazã corect feed-back-ul venit dinspre emiþãtor încearcã – ºi. mimica. eventualele breºe în sistemul argumentativ ai celui ce urmeazã sã fie intervievat. mass-media nu pot recepta acest feedback direct. În mod firesc. Discuþia prealabilã este utilã. înseamnã ori cã documentarea a fost incompletã. schimbãrile de ritm ºi de tonalitate în replicile partenerului de discuþie (în funcþie de tema abordatã).Dupã cum se ºtie. Iar aceastã raportare este realizabilã doar dacã reporterul îºi analizeazã foarte exact propria sa atitudine faþã de interlocutor ºi izbuteºte sã-ºi depãºeascã reacþiile emoþionale. În situaþiile când acest proces se desfãºoarã corespunzãtor. ºi pentru a descoperi eventualele puncte slabe. în funcþie de abilitatea ºi de experienþa sa comunicaþionalã. ci de un demers raþional de informare cât mai detaliatã.

prezinte interlocutorului acest risc. convorbirea preliminarã este prilejul de a se constata în ce fel se va realiza comunicarea. Discuþia preliminarã a avut deci loc. þinînd seama cã insul în cauzã este de obicei un profesionist al comunicãrii ºi. O altã variantã este aducerea în discuþie a unor noutãþi care nu sunt legate direct de persoana în cauzã. îºi va structura într-un anume fel scenariul. În perspectiva unui interviu cu un cetãþean strãin. dupã cum ºi invocarea unui subiect plãcut (copiii. Premisa de la care trebuie pornit în munca de presã este cã cititorul mediu are un nivel de înþelegere ºi de interpretare situat sub acela al gazetarului ºi cã. în consecinþã. dacã e nevoie de un translator ori dacã se identificã o competenþã lingvisticã comunã. iar dacã unii termeni complicaþi vor apãrea totuºi în timpul interviului. Se poate ivi ºi o altã situaþie: ca dialogul prealabil sã fie purtat de ziarist cu altcineva decât persoana solicitatã pentru interviu.) e în cele mai multe cazuri fructuoasã. dar care au pentru el un grad de interes. tot ce nu-i este complet clar acestuia din urmã va fi ininteligibil pentru cel dintâi. va fi urmat adesea de o reacþie favorabilã. În funcþie de propriile observaþii. cu un reprezentant al acestuia. Chiar dacã dialogul prealabil a fost edificator (ºi cu atât mai mult dacã acesta n-a avut loc). încercând sã obþinã cât mai multe informaþii cu caracter inedit. echipa favoritã etc. câteva sugestii – cu 48 . de regulã. Existã anumite formule prin care poate fi stimulatã apetenþa pentru comunicare a invitatului: un punct de plecare ar fi invocarea unei cunoºtinþe comune. va fi prezent ºi la interviu. (E mai ales cazul personalitãþilor politice. Un compliment discret. care îºi trimit un consilier pentru a sonda intenþiile ziaristului.) Este recomandabil ca reporterul sã dea dovadã de sinceritate la o asemenea întâlnire. indirect. mai ales dacã acesta reprezintã o instituþie massmedia dintr-o altã þarã. sã solicite o „traducere” a lor. ea i-a dat prilejul reporterului sã precizeze tema interviului ºi sã-ºi cunoascã mai bine interlocutorul.

Tocmai pentru cã oamenii politici au pregãtite strategii de dialog ºi anticipeazã o mare parte a tematicii interviului. obiectivul principal este nu de a-i face sã vorbeascã. de scrib investit doar cu sarcina de a înregistra. Ar fi nefiresc ca ei sã refuze o modalitate esenþialã de a se adresa unui public larg. Aºa cum existã ziariºti specializaþi în a lua interviuri. Un posibil avantaj în dialogul cu un om politic este dat de convingerea lui (care poate fi chiar întreþinutã de reporter) cã se adreseazã direct opiniei publice: abandonarea structurii argumentative a discursului duce la cliºee. pentru cã am stabilit anterior niºte categorii. sã revenim la ele. pentru ca o anume sintagmã – confuzã. dar ºi de perseverenþã: ºansele de reuºitã ale unui interviu scurt sunt relativ mici. Deci.. dispuºi ºi chiar dornici sã vorbeascã. de inspiraþie. ea punându-l pe gazetar într-o posturã de martor pasiv..? este total neinspiratã. ªi. în general.caracter general – de abordare a interviului îºi dovedesc adesea utilitatea. pentru acest tip de convorbire o întrebare de genul Ce pãrere aveþi despre. e nevoie de o documentare adecvatã. 49 . care sã atragã discuþia într-o zonã a spontaneitãþii. Problema este însã cã politicienii dobândesc un antrenament în aceastã direcþie ºi devine dificil sã obþii de la ei altceva – sau ceva în plus – decât au stabilit ei sã spunã. din aceastã perspectivã nouã. sunt ºi personalitãþi profesionalizate în a da interviuri. iar cliºeele sunt uºor de demontat. Oamenii politici sunt. Sunt necesare o atenþie deosebitã ºi o bunã vitezã de reacþie. pot fi identificate eventualele exagerãri sau inconsecvenþe. poate fi sancþionatã neconcordanþa cu realitatea. neprevãzutã de acesta. incompletã ori doar mai interesantã – a interlocutorului sã fie fructificatã printr-o nouã întrebare. ci de a gãsi breºe prin care se poate pãtrunde dincolo de discursul deja pregãtit. Pentru a se realiza o discuþie bunã cu un politician. pe care trebuie mereu sã-l recâºtige sau sã-l pãstreze.

deplasãrile lungi ºi frecvente. Identificarea a unul-douã subiecte de conversaþie de interes comun (muzicã. trebuie menþionate elementele de dificultate ale vieþii de sportiv (din care publicul tinde sã recepteze numai partea frumoasã): partidele consumante. conteazã contextul ales pentru realizarea convorbirii. în perspectiva „încãlzirii”. film. Cele mai izbutite convorbiri au ca premise o relaþie amicalã între cei doi participanþi ºi respectul reciproc. Toate acestea nu sunt elemente stimulative pentru dialogul instituþionalizat. când nu s-au familiarizat cu prezenþa ziariºtilor ºi nu ºi-au pregãtit cele trei-patru rãspunsuri-standard – un asemenea complex le poate inhiba apetenþa pentru dialog. o viaþã de familie inevitabil fragmentatã. de relaxare. Tinerii ziariºti. Gazetarul va avea ºansa unui interviu reuºit dacã va izbuti sã-i ofere sportivului din faþa sa o senzaþie de confort. mai mult decât la celelalte tipuri de interviu. reporterului revenindu-i misiunea de a dovedi cã nu este un novice în disciplina pe care o practicã interlocutorul sãu. fiindcã interlocutorul va înlocui instinctiv imaginea ziaristului cu cea a adversarului ºi va înceta sã fie cooperant. În aceeaºi ordine de idei. în schimb. Totodatã. care devin un fel de oracole. De aceea sunt atât de avantajaþi gazetarii sportivi cu experienþã. antrenamentele pânã la limita rezistenþei. sportivii trãind intens stãrile de moment. impresii de cãlãtorie) în afara tematicii propriu-zise a interviului este importantã. trebuie sã cultive prietenia celor din teren. 50 . sã intre în anturajul lor ºi sã-ºi probeze cât mai repede profesionalismul. Atitudinea agresivã este de cele mai multe ori contraproductivã în cadrul acestei categorii. Oricum.Cu totul altfel de situaþii apar la interviurile cu sportivii: ele se datoreazã faptului cã aceºtia nu sunt întotdeauna niºte campioni ai întrebuinþãrii cuvintelor ºi cã – mai ales în prima perioadã a carierei. este recomandabil ca întrebãrile neplãcute sã fie lãsate spre sfârºit.

adicã sã punã întrebãrile fabricate anterior ºi sã înregistreze pasiv rãspunsurile. Este vorba despre reprezentanþii poliþiei. Dacã e preocupat mai mult de urmãtoarea întrebare decât de rãspunsul în derulare al interlocutorului. iar solicitarea unor detalii de facturã biograficã poate fi fructuoasã. de la confesiunea sincerã ºi profundã pânã la fantezii dintre cele mai bizare. ai puterii judecãtoreºti ºi ai lumii financiare. 51 . Personalitãþile lumii ºtiinþifice sunt. Existã ºi alte categorii profesionale cu care reporterul intrã în contact destul de des. iar de aici pânã la eºecul întregii discuþii nu mai e decât un pas. se sfãtuieºte cu inºi competenþi ºi stabileºte un set de întrebãri. gazetarul se documenteazã în problematica respectivã. dar aici se contureazã un alt risc (pe care l-ani amintit anterior): acela al unui discurs hiperspecializat. în acest caz. În schimb. în general. cãutarea unor teme de discuþie mai puþin „bãtute”. ºi care – din punctul de vedere al interviului – impun o atenþie deosebitã. reporterul nu va da ritm ºi coerenþã dialogului. el trebuie sã ºtie sã asculte ºi sã-l convingã pe partenerul de convorbire de acest lucru. Aceastã atitudine este însã repede receptatã de interlocutor. Din motive diferite. ai armatei. Este datoria ziaristului de a aduce discuþia la un nivel acceptabil de înþelegere pentru publicul mediu. în timpul convorbirii. sã respecte riguros scenariul dinainte stabilit. Apare în cadrul acestei categorii încã o problemã: fiind o discuþie cu un specialist într-un anume domeniu. ele acoperind întreaga gamã. Ziaristul nu trebuie sã vorbeascã prea mult în timpul interviului. Este recomandabilã. de la amabilitatea excesivã pânã la refuzul brutal. mai echilibrate în reacþii. e greu sã aºtepþi de la aceºtia o transparenþã totalã: identificarea unor rãufãcãtori poate eºua din cauza unor dezvãluiri prea timpurii în presã. care are senzaþia cã opiniile sale nu sunt în mãsurã sã stârneascã interesul. El va fi tentat.Reacþiile celebritãþilor din lumea artelor sunt imprevizibile.

ºi trebuie luatã în considerare. ab initio. Nu am insistat pânã acum asupra afirmaþiilor pe care interlocutorii le fac. Ce are de fãcut ziaristul cu aceste replici off the record? Existã destule teorii referitoare la asemenea situaþii. renunþând a le face. altminteri pot genera situaþii de crizã. Este recomandabil ca ziaristul sã analizeze cu responsabilitate fiecare situaþie în care vine în contact cu interlocutori aparþinând acestor categorii ºi sã nu le dea sentimentul cã îi priveºte. Oricum. cel intervievat solicitã ca reportofonul sã fie oprit. Cred totuºi cã trebuie pornit de la o premisã unicã: dacã interlocutorul nu ar avea în calcul varianta ca afirmaþiile sale sã devinã publice. Nimeni nu îl obligã sã declare altceva decât doreºte. duc adesea la momente dificile. scoase din context sau excesiv mediatizate. atunci când convorbirea este astfel înregistratã. 52 . ºi îl va privi – la rândul sãu – cu mari rezerve pe reporter. Declaraþiile unor experþi financiari sau ale unor inºi pe care societatea îi acceptã ca având competenþe în acest sens. sau precizeazã cã aserþiunile ce vor urma nu trebuie sã aparã în ziar. fie de promisiunea de a se pãstra confidenþialitatea sursei. chiar dacã e de bunã–credinþã. o anume suspiciune faþã de gazetari – generatã de motive mai mult sau mai puþin obiective – a celor menþionaþi mai sus existã. Cel ce se simte suspectat cã are gânduri ascunse este întotdeauna refractar la comunicare. în acest context. fie de modul cum este abordat ºi condus dialogul.Unele probleme militare implicã un grad înalt de confidenþialitate. ºi ea este datã fie de prestigiul ziaristului ori al instituþiei pe care o reprezintã. Un judecãtor va fi discreditat dacã anticipãrile sale nu se confirmã. cu suspiciune. E riscant sã soliciþi unor oameni ai legii verdicte. avertizînd totodatã cã nu doresc sã fie consemnate ca atare: în aceste cazuri. Câºtigarea încrederii interlocutorului devine premisa esenþialã pentru un interviu bun. ar fi foarte simplu sã evite acest risc. înainte de soluþionarea dosarului în instanþã. ºi unele nu au nici un punct comun.

i-ar fi oferit indicii suplimentare pentru structurarea ulterioarã a dialogului. îl va determina sã renunþe la a mai aborda tema respectivã. fiindcã îl priveazã de niºte informaþii care. eludarea completã a declaraþiilor fãcute în aceste condiþii de cãtre interlocutor. conform cãreia un gazetar se compromite întro anumitã mãsurã dacã încalcã principiul confidenþialitãþii. De aceea. consider cã un demers tranºant. Se poate încerca ºi soluþia-limitã. Dar una este sã stai de vorbã cu un informator ºi apoi sã-l deconspiri. meritã încercat doar când ziaristul intuieºte disponibilitatea partenerului de dialog de a face concesii în legãturã cu caracterul privat al aserþiunilor. solicitat într-o anume conjuncturã de sursã. partenerul de dialog fiind conºtient de acest fapt.fiind avertizat cã în faþa sa stã un ziarist. dimpotrivã. chiar nereproduse în interviu. chiar simpla consemnare în paginã a momentului când s-a solicitat oprirea reportofonului devine relevantã pentru public. atunci când amploarea ºi posibilul impact ale subiectului i-au fãcut sã considere cã meritã sã-ºi asume riscul. de a-i spune acestuia cã nu doreºti sã afli nimic din ce nu-þi este îngãduit sã mediatizezi: o asemenea atitudine va stimula îndrãzneala celui intervievat sau. Aºa încât. A doua parte a alternativei este deosebit de dezavantajoasã pentru reporter. evident. În unele cazuri. A doua cale este respectarea convenþiei ºi încercarea de fructificare a replicilor off the record prin întrebãri ºi remarci ulterioare care sã-i sugereze cititorului cel puþin o parte din informaþia oferitã sub rezerva confidenþialitãþii. 53 . nu cred cã se cuvine sã-i condamnãm prea sever pe reporterii care au încãlcat regula. de tip ori-ori. Urmeazã sã stabilim câteva variante de tratare a afirmaþiilor off the record. ºi alta e sã realizezi o convorbire ce urmeazã sã fie prezentatã prin mass-media. Cea dintâi este. Desigur cã poate fi invocatã deontologia profesionalã. un om a cãrui meserie este sã comunice cu un public larg ºi nu un eunuc analfabet ºi cu limba tãiatã.

O situaþie distinctã. trebuie pregãtite probe – directe sau indirecte (prin investigaþii ulterioare) – menite sã confirme autenticitatea afirmaþiilor reproduse în interviu. gazetarul va folosi în alt context. O formulã destul de folositã este preluarea iniþiativei de anunþare a temei de cãtre ziarist. fãrã a-l angaja atât de direct. în astfel de împrejurãri. în aºa fel încât ele sã poatã fi reproduse în interviu. Multe „bombe” publicistice sau nãscut din fructificarea indirectã a unor declaraþii off the record. Cum arãtam mai sus. (ºi urmeazã tema sensibilã). în alt articol. informaþia dobânditã. încercând sã dea cât mai puþine indicii privind modul cum a intrat în posesia ei. Ce ne puteþi spune despre aceastã situaþie? Uneori. de a se cãuta alþi inºi implicaþi în problema enunþatã ºi de a se da rãspunsurile lor ca sursã primarã.Altã variantã ar fi propunerea adresatã interlocutorului de a-ºi formula altfel afirmaþiile. protejarea sursei este prea importantã pentru a se apela la asemenea strategii. Calea cea mai sigurã este încercarea de a se verifica indirect afirmaþiile fostului interlocutor. Unul dintre scopurile fundamentale ale convorbirii destinate mass-media este de a aduce în faþa publicului date inedite. Nu e vorba despre caracterul irelevant. Totodatã. Este de reflectat de la caz la caz însã asupra avantajelor ºi dezavantajelor produse de o asemenea opþiune radicalã.. uºor de decriptat. chiar dacã acesta este marcat în mod explicit de interlocutor. confuz sau redundant al unei afirmaþii (când ziaristul o va elimina fãrã ezitare la transcriere). Aceastã strategie este frecvent folositã în cazul anchetelor jurnalistice. Un gazetar exagerat de „cuminte” nu va avea nicicând vocaþia interviului. elemente spectaculoase. ziaristul are ºi varianta de a nu respecta caracterul secret al unei aserþiuni. ci despre 54 . ºi nu-i putem cere reporterului concesii prea mari în aceastã direcþie. doar în parte asemãnãtoare cu afirmaþiile off the record. prin sintagme de genul: Din diverse surse am aflat cã.. este consecinþa utilizãrii – de cãtre interlocutor – a unor cuvinte sau fraze ce nu pot fi publicate ca atare. când numãrul mare de persoane intervievate face aproape imposibilã identificarea unui canal unic pentru o informaþie.

dispus sã consemneze ºi sã ia de bun tot ce i se spune. Fiecare dintre cele trei variante are avantajele ºi dezavantajele ei. În perioada post-decembristã. Reproducerea unor termeni sau sintagme aparþinând vocabularului suburban. poate încuraja un grad sporit de sinceritate. În schimb. Mai nuanþatã este problema consemnãrii fidele a unor cuvinte sau expresii ce nu se regãsesc în dicþionare. securist sau homosexual. mai ales în primii doi-trei ani. Reproducerea unor asemenea acuze. cel abordat 55 . Oricum. de obiectivitate. nu mai surprinde pe nimeni. Alegerea tonului impune ºi o opþiune privind atitudinea faþã de interlocutor: ea poate fi de nedisimulatã simpatie. Simpatia poate construi o stare favorabilã confesiunii. de neutralitate sau de confruntare. a-l face pe un ministru idiot. au devenit o obiºnuinþã calificativele de comunist înrãit. Un factor esenþial pentru reuºita dialogului este alegerea tonului ºi situarea pe o poziþie de relativã egalitate a celor doi participanþi. injurios ºi scatologic doar de dragul fidelitãþii depline faþã de aserþiunile interlocutorului nu este perceputã pozitiv de cãtre majoritatea publicului (ºi în aceastã situaþie reformulãrile sau marcarea graficã a cuvintelor cenzurate sunt soluþiile posibile). ºi o asemenea atitudine nu încurajeazã deloc mãrturisirea sincerã a interlocutorului. Formulãrile agresive sunt în general tolerate de presa româneascã actualã: astfel. dar uneori îl pune pe ziarist într-o posturã de martor pasiv. în raport direct cu categoriile de public pe care le vizeazã. etichetãrile de acest gen s-au devalorizat. dimpotrivã.o incompatibilitate între forma de exprimare aleasã ºi standardele pe care ºi le impune o publicaþie. Riscurile idolatriei sunt mari. în intervalul mai recent. fãrã solicitarea unor argumente. pe un bancher hoþ sau pe un realizator de televiziune agramat nu mai ºocheazã pe nimeni (nici mãcar pe cel în cauzã). ea poate fi admisã dacã produce o informaþie cu caracter revelator pentru discuþie sau pentru imaginea realã a celui intervievat. aºa încât ele nu-l mai fascineazã pe reporterul dornic de senzaþie.

Nu puþini reporteri recurg la o tehnicã validatã de proverbul latin in vino veritas. un ton neutru. Oricum. când îl determinã pe partenerul de dialog sã iasã din carapace.astfel se va strãdui sã pãstreze. care poate avea senzaþia cã aserþiunile sale sunt neinteresante sau neclare. Un cadru mai puþin formal ºi bãutura care dezleagã limbile pot fi elemente importante pentru dezvoltarea discuþiei. cã nu se realizeazã o comunicare adecvatã. la derularea unui flux informaþional autentic. în convorbirea prelucratã vor apãrea numai opiniile celui intervievat. Deci. Conform deontologiei profesionale însã ziaristul trebuie sã cearã – din timp în timp – permisiunea de a pãstra 56 . comentarii ºi intervenþii ponderate. Obiectivitatea la nivelul discursului e adesea utilã. O altã strategie vizeazã preluarea de roluri ºi de empatie. la nivel verbal ºi non-verbal. la pierderea canalului comun de comunicare. acea schimbare ºi nuanþare continuã a rolurilor. în rãspunsurile sale. cu referire la acest ultim model. în funcþie de intenþia ziaristului ºi de personalitatea interlocutorului. dacã reporterul este interesat de un anume tip de confesiune din partea interlocutorului. acel proces dinamic complex care dã publicului senzaþia cã urmãreºte ºi chiar participã la un schimb de idei. sã declare mai mult decât plãnuise. Din fericire. mimând o sinceritate totalã. el poate sã o declanºeze spunând (sau inventând) lucrurile care îl preocupã. fiindcã face credibilã discuþia în ochii spectatorului: formele de exprimare sunt o atitudine oarecum rezervatã. Ar fi de notat totuºi încã o constatare. Evident. Ea nu este însã deosebit de stimulativã pentru interlocutor. Uneori însã se ajunge la impas. imaginea prefabricatã cu care a fost creditat. Opþiunea pentru confruntare este uneori productivã. se poate opta pentru oricare dintre aceste strategii. Important este sã se realizeze sau cel puþin sã se tindã spre realizarea modelului tranzacþional al comunicãrii. chiar dacã existã un pronunþat caracter de confruntare la anumite interviuri. nu se ajunge prea des la situaþii-limitã.

rãmânând – în plan mental – prizonieri pânã când nu ies din contextul respectiv. Sunt posibile. Acelaºi risc apare când interlocutorului îi place sã impresioneze: existenþa unor inºi care asistã la convorbiri l-ar putea determina sãºi raporteze rãspunsurile la aceºtia. (Desigur cã existã situaþii când martorii sunt bine veniþi. destul de multe elemente ce favorizeazã deconcentrarea: apariþia unor cunoºtinþe sau a chelnerului. muzica.) Nu este de neglijat locul unde se realizeazã interviul. când conjunctura nu-i oferã gazetarului posibilitatea de-a avea probe ale dialogului ºi când apare suspiciunea cã partenerul de discuþie ar putea sã conteste ulterior autenticitatea propriilor opinii. diversele zgomote. Ce alegem mai întâi : tema interviului sau persoana ? 57 . în special pentru gazetarii de teren. ei pot deveni victimele tradiþionalei ospitalitãþi a interlocutorilor. fiindcã intervievatul poate fi mai reþinut ori mai puþin concentrat în prezenþa unei terþe persoane. Aºa încât o locuinþã particularã. Este util sã luãm în considerare ºi condiþiile exterioare care înlesnesc comunicarea dintre ziarist ºi invitatul sãu: în general. mai ales pentru cei ce acoperã spaþiul rural: dacã adoptã strategia „încãlzirii" cu un pãhãrel-douã. Nici biroul sau locul de muncã al intervievatului nu este.reportofonul în funcþiune. nu numai din cauza posibilelor întreruperi. soluþia idealã. Primul pas. O masã de restaurant sau o cafenea pot fi câteodatã spaþiile prielnice. Mai apare aici un factor de risc. în schimb. discuþia în doi este cea mai bunã soluþie. Marcel Tolcea propune o succesiune de acþiuni5 în vederea obþinerii unui interviu: A. ci ºi a faptului cã mulþi inºi nu se pot detaºa de presiunea spaþiului în care lucreazã. fiindcã imprimã un caracter relaxat conversaþiei ºi îl detensioneazã pe interlocutor. un separeu sau o camerã de hotel par a întruni condiþiile cele mai favorabile. de multe ori.

O persoanã din anturajul unei stele de cinema sau al unui preºedinte va fi în atenþia presei. Sunt martori ai unui eveniment important: Martorii unei crime sau ai unui eveni-ment public special pot da detalii cu privire la ceea ce s-a petrecut. ale cãror declaraþii sau opinii sunt aºteptate de public indiferent de banalitatea lor. 3. datoritã poziþiei sale privilegiate. de regulã. ci pentru ceea ce a fãcut. 5. alegerea persoanei. în ce scop luãm interviul ? 58 . Cunosc ceva sau pe cineva important: o secretarã care deþine documente incrimina-torii despre primar e pentru moment subiectul interesului general. Deþin funcþii importante: oficialitãþi. preºedinþi de firme ºi asociaþii. ce gândesc. Funcþia pe care o au îi face purtãtorii de cuvânt ai profesiei ºi ai problemelor care le afecteazã interesele. 2. Sunt persoane cãrora li s-a întâmplat ceva important: victima unui accident. chiar capii crimei organizate sunt în centrul atenþie datoritã poziþiei pe care o deþin. Sunt acuzaþi de fãrãdelegi grave: un criminal care recunoaºte cã a omorât mai mulþi oameni va fi centrul atenþiei nu pentru ceea ce este. B. în sens larg. ce li se întâmplã. un supravieþuitor al unui accident aviatic sau un câºtigãtor la loterie devin subiectul ºtirilor ori al interviului datoritã evenimentului. Au realizat ceva important: Celebritãþile ºi sportivii de performanþã devin faimoºi fiindcã publicului îi place sã ºtie ceea ce fac. susþine Marcel Tolcea. C. Oamenii devin subiect de ºtire ºi de interviu din unul sau mai multe motive: l.Tema interviului precedã. 6. Excepþie fac vedetele. în afara oportunitãþilor spaþio-temporale. Cum alegem un anumit interlocutor într-un anumit moment ? întrOrice persoanã care are vreo legãturã cu un eveniment-ºtire este susceptibilã de a fi intervievatã. 4.

59 . de fapt. un noian de evenimente dintre care cele mai multe rãmân la stadiul de notificare. La rândul lor. c. Interlocutorul ideal pe teme economice e cineva care e ºi credibil. dar ºi reporterii. se concentreazã asupra „inventarierii” evenimentelor ºi a datelor. sã demonstreze cã a fost la faþa locului. Majoritatea interviurilor de profil pe care le fac studenþii sunt un CV mai mult sau mai puþin plictisitor. o anecdotã. cãsãtoria etc. lipsit de culoare din relatarea interlocutorului. pentru actualitatea mediaticã. Adesea. jurnaliºtii ºtiu prea puþin sã dea culoare. De regulã. interlocutorii nu îºi dau seama care ar fi informaþiile cele mai interesante pentru cititori. De cele mai multe ori. ratând „culoarea” confesiunii. „carne” interviului ºi nu îi invitã sã fie mai confesivi. e. reporterul trebuie sã gãseascã o sursã credibilã ºi verificabilã. liceul. general. sã adune fapte. cã reporterul se opune caracterului vag. d. chiar mai mult decât însuºi conþinutul ideatic al convorbirii. sã povesteascã o cât de micã istorioarã. dar care poate fi ºi citat. b. Aflãm cã s-a petrecut ceva însã nu avem aproape niciodatã o explicitare a fenomenului. Dacã cereþi opinia unui patron cu privire la starea economiei poate veþi obþine un citat bun. adicã un economist care poate vorbi într-un mod interesant despre un subiect complex. Pentru a realiza un interviu despre un fapt important. repartiþia. sã rememoreze o întâmplare deosebitã. ca ºi cum s-ar prezenta la o angajare: ºcoala generalã. Astfel cã intervievaþii înºirã tot felul de date. interlocutorii. sã confirme ceea ce ºtie. dar nu veþi fi credibil. facultatea. b. c. O prima observaþie aratã cã. în marea lor majoritate. O prejudecatã destul de des întâlnitã în presa româneascã face ca un bun interviu sã fie considerat cel în care tonul general este foarte sobru. sã strângã anecdote. a. A provoca anecdotica înseamnã. cu informaþii precise. sã caracterizeze o situaþie. Un economist cu siguranþã e mai credibil. o vorbã de duh dau interviului un caracter memorabil. Fiecare zi înseamnã. chiar dacã economiºtii vorbesc de obicei în jargon pe care trebuie sã-l traduceþi.Jurnalistul poate decide sã realizeze un interviu în vederea a cinci finalitãþi: a.

Identificarea celei mai potrivite persoane Oamenii sunt selectaþi ca interlocutori pentru unul sau mai multe motive: accesibilitate. menþionând cã. lansare. un interviu. care e centrul articolului dv. În schimb. scrieþi articolul. încredere. puteþi sã: a. fie ea exprimatã într-o strãlucitã analizã. sã vã convingeþi interlocutorul sã vorbeascã. nu vã sunã înapoi sau îi spun secretarei sã vã evite. 60 . nu vã spun nimic. Uneori aveþi nevoie sã verificaþi sau sã infirmaþi o acuzaþie sau unele informaþii pe care le-aþi descoperit. scrieþi articolul fãrã a apela la interviu. Serviciile de presã vor transmite materialul. pe faþã. nu rãspund la telefon. e. Dacã aveþi de-a face cu un interlocutor refractar. D. pentru cã unele pot fi surmontate.. b. responsabilitate sau posibilitatea de a-i cita. Oamenii refuzã rar. d. se cunoaºte deznodãmântul ºi ceea ce se poate într– adevãr obþine în plus sunt unul sau douã declaraþii care vor adãuga culoare povestirii. De obicei. conferinþã) deoarece ziarul sau revista doreºte ca materialul sã fie relatat de propriul trimis. fiindcã poziþia unui reporter. e-mail-ul dumneavoastrã ºi nici la abordarea directã. dar reporterii vor încerca sã prezinte informaþiile dintr-un unghi Fiþi reporterul care gãseºte informaþiile ce pot face sã merite deplasarea. vernisaj. nu are un impact atât de mare. dupã repetate încercãri interlocutorul nu a rãspuns la telefonul. Interviul pentru confirmare înseamnã cã reporterul cunoaºte deja rãspunsul la întrebare încã înainte de a o pune ºi cã este pregãtit sã confrunte interlocutorul cu ceea ce ºtie ºi chiar cu ceea ce opinia publicã a aflat deja. scrisoarea.marile posturi c televiziune invitã în studiouri specialiºtii cei mai cunoscuþi pentru a face acest lucru. congres. E de cântãrit foarte bine care sunt avantajele ºi dezavantajele. Reporterii apar la un eveniment anunþat (conferinþã de presã. c.

Cercetãtorii au descoperit cã persoanele în vârstã sunt mai reticente faþã de ziariºtii tineri. Puneþi-vã mai degrabã într-o posturã dificilã. Adulþii sunt mai precauþi ºi. ceea ce va rata. Simþul mândriei ºi al cinstei. ºi nu asupra a ceea ce nu doresc. este foarte marcatã de ceea ce i s-a întâmplat. Explicaþi-i cã oricum veþi scrie articolul. nu se pricepe la subiectul în discuþie. chiar dacã interlocutorul vã va rãspunde sau nu la întrebãri. este foarte emotivã sau timidã. O sursã care. oricum nu încercaþi sã obþineþi interviul spunându-i cã ceea ce veþi scrie vã fi de-a dreptul mãgulitor pentru ea. protejeazã pe cineva. se simte vinovatã. E. În aceastã situaþie nu veþi mai putea pune nici o întrebare dificilã. în afara faptului cã nu respectã elementare norme deontologice. Este bine sã puteþi identifica motivul real al refuzului tocmai pentru a acþiona în consecinþã. Concentraþi-vã asupra ceea ce doresc oamenii sã vorbeascã. dau rãspunsurile pe care le considerã social acceptate. pentru a evita situaþiile penibile.O persoanã care nu vrea sã fie intervievatã poate sã vã refuze din mai multe motive: nu are timp. îi este jenã. 61 . trebuie sã o faceþi sã înþeleagã cât de important este interviul pentru articol. Mulþi ziariºti însã considerã stratagema ca având destule riscuri. Chiar vârsta ºi caracteristicile fizice ale reporterului pot influenþa interlocutorii. Una dintre tacticile cele mai frecvent utilizate este sã solicitaþi unei persoane publice un interviu-portret ºi sã ajungeþi la aspectele care vã intereseazã pe principiul paºilor mãrunþi. deºi nu cunoaºte faptele pe care este rugatã sã le comenteze. în timp ce interlocutorii tineri sunt mai comunicativi cu jurnaliºtii de vârsta lor. Mai bine convingeþi persoana sã vorbeascã apelând la: 1. pe care îi considerã lipsiþi de experienþã sau nedemni de încredere. veþi fi forþat sã folosiþi dovada contrarã fãrã punctul de vedere al intervievatului.. În caz cã refuzã coopereze. din start. interviul. În momentul în care sursa vorbeºte cu dv. dã anumite rãspunsuri doar pentru a nu pãrea neinformatã. Obþinerea interviului în condiþii dificile a.

altfel decurge interviul. Interlocutorul trebuie lãsat sã aleagã ºi locul întâlnirii. fie unul faþã în faþã. în cazul unor persoane contestate sau care sunt bãnuite de anumite nereguli. 3. prieteni. evitaþi locul unde interlocutorul este ºef ºi. asistenþi. În acest fel. – alegeþi un loc neutru pentru interviu. Nevoia de atenþie. dupã cum s-ar simþi cel mai confortabil interlocutorul. fiindcã el va alege mediul în care se va simþi cel mai în largul sã. în cazul unui interviu faþã în faþã. 3. veþi fi perceput ca un aliat ºi nu ca un inamic. Subliniaþi faptul cã interlocutorul e cea mai competentã persoanã pentru a face cea mai convingãtoare ºi complexã argumentaþie prin punctul sau de vedere. ceva în comun. Fiindcã reprezentaþi un canal mediatic de mare audienþã. sã fie foarte explicit: „Aveþi ocazia. împrejurimi familiare . este ca mesajul dv. sã eliminaþi o datã pentru totdeauna toate ambiguitãþile ce vã privesc!”. un hobby. Fiindcã nu vor ca altcineva (superiori sau colegi) sã fie în centrul atenþiei ºi sunt convinºi cã aceºtia nu vor ezita sã coopereze. apropiaþi. Fiindcã au fost convinºi de rude. 62 . Capacitatea sa de a reprezenta un punct de vedere. Când ai cu cineva o pasiune. altfel eºti primit. departe de secretarã.2. înainte de a lua contactul cu sursa sã-i aflaþi pasiunile. c. Alþi jurnaliºti atrag însã atenþia asupra unor riscuri în acest din urmã caz ºi dau câteva sfaturi care ar fi valabile mai ales în cazul surselor fãrã probleme : – alegeþi un loc confortabil pentru interviu. O a doua stratagemã. Fiindcã le-aþi gãsit punctele slabe.: l. în consecinþã. prin acest interviu. Reporterul poate sugera sursei fie un interviu prin telefon. Încercaþi. hobby–urile. 4. 2. vã poate face sã vã simþiþi vulnerabil. Asiguraþi-vã interlocutorul cã publicul vrea sã-i cunoascã pãrerea sau sentimentele cu privire la acest subiect important. De ce ar vorbi oamenii cu dv. b.

jurnaliºtii sunt obligaþi sã se bazeze doar pe sursele tor. jurnalistul se dovedeºte a fi nici mai mult nici mai puþin de cât un . Numai cã nimeni nu acceptã sã îºi piardã atât de mult timp ºi sã suplineascã pregãtirea pe care ar fi trebuit sã o faceþi înainte de interviu. majoritatea intervievaþilor reacþioneazã pozitiv la întrebãrile documentate. Pe de altã parte.. Oamenii de presã care nu au un plan pregãtit al interviului sunt incapabili sã acopere subiecte întregi de discuþie sau sã descopere informaþii noi. Unul dintre cele mai frecvente locuri comune este cã jurnalistul trebuie sã fie documentat.. într-o asemenea posturã. Din cauza ignoranþei. fãrã sã ºtie nimic din ceea ce acesta expune.– asiguraþi-vã sã nu fie de faþã o a treia persoanã prin preajmã care sã inhibe. din nou cu ajutorul degetelor. Dacã nu este documentat. pentru a vã afla faþã în faþã cu un interlocutor avizat. deget.. fãrã nici o pregãtire de specialitate ºi nu e nevoie de studii în jurnalism. ar trebui sã fie o discuþie pregãtitoare tocmai pentru un asemenea interviu. Un deget. a purta o discuþie încâlcitã care. ajutat de acelaºi deget. spune Marcel Tolcea. „De fapt.”. sã deranjeze. transcrie. Importanþa documentãrii a. pentru a lua un interviu. Un jurnalist nu se diferenþiazã de un non-jurnalist prin faptul cã are un reportofon. adesea. A fi documentat este o condiþie necesarã (dar nu suficientã). un microfon sau un carnet de notiþe cu care înregistreazã fidel spusele interlocutorului. neputând 63 . Ultimul sfat este neapãrat de urmat fiindcã interviul se poate rata din start. secretar stenograf.. A ignora subiectul înseamnã. banda cu convorbirea sau o culege pe computer. fiindcã el apasã cu degetul tasta de înregistrare a reportofonului. F. Acest lucru îl poate face oricine. pur ºi simplu. rolul reporterului într-un interviu va fi de.

Pentru a obþine informaþii. totul pentru acelaºi scop: de a ºti ce sa întâmplat ºi. care vor ocoli chestiunile complexe. Dar. Ei pot dori sã nu discute anumite probleme sau pot fi ezitanþi în a vorbi cu reporterii care nu sunt stãpâni pe domeniul abordat. Pregãtirea preliminarã unui interviu presupune ca în reporter sã existe câte puþin dintr-un sociolog. De obicei o studiazã referitor la o singurã persoanã. mai ales pentru a ºti de ce s-a întâmplat. ziariºtii observã. asemenea sociologilor. Acest lucru se întâmplã deoarece. psihologilor ºi antropologilor. ei neputând observa mereu îndeaproape absolut tot ce se petrece în jurul lor. jurnaliºtii studiazã natura umanã. intervieveazã. Reporterilor le plac interviurile deoarece acestea constituie cea mai rapidã ºi mai uºoarã modalitate de a afla noutãþi. în toate ocaziile. jurnaliºtii trebuie sã fie familiarizaþi cu tema interviului fiindcã altfel vor da greº”(l993.307) Unii autori de interviuri atrag atenþia cu subtilitate asupra tentaþiei de a fetiºiza rolul documentãrii.detecta subiectivismul acestora. însã. Se întâmplã prea multe. cel mai important pas în procesul unui interviu pare a fi pregãtirea celor mai bune întrebãri. reporterii vor fi victimele interlocutorilor. iar evenimentele apar pe neaºteptate. studiazã complexitatea naturii umane. izbitoare. p. psiholog ºi chiar antropolog. de multe ori. Studiazã documente. în general. Subiecþii interviurilor dau informaþii noi. Jurnalistul ºi autorul american Fred Fedler este de pãrere cã reporterii intervieveazã persoanele din jur pentru a afla opiniile acestora ºi pentru a obþine informaþii concrete6 despre ultimele evenimente. jurnaliºtii nu au altã posibilitate. De aceea. destul de rar. punând accent pe rolul unei anumite inocenþe: „În dorinþa de a-l determina pe interlocutorul meu sã explice un fenomen sau altul ºi în ultima instanþã sã se explice pe sine. folosesc douã feluri de întrebãri: unele adevãrate. celelalte – nu am cum sã le spun altfel – false. În definitiv. Cele adevãrate îmi aparþin întru 64 . într-un anumit moment. Fiindcã nu ºtiu ce sã întrebe sau care sunt problemele de maximã importanþã.

Încã înainte de a o întâlni. întrebarea naivã (aºa credeam eu) «Când ºi în împrejurãri aþi debutat ?». unui autor despre debutul cãruia ºtiam totul. interviurile nu sunt fãcute pentru a fi citite de scriitori. sã le smulgã secretele. documentarea este unul dintre motivele pentru care interviul va fi acceptat. pentru cã eu însumi îl publicasem prima datã. sã-i oblige sã se dezvãluie.. dorind sã-i «stârneascã». Nici o personalitate nu va accepta vreodatã sã fie intervievatã de cãtre un ageamiu în domeniul ei. de pildã. mia fost dat sã aflu lucruri despre care habar nu aveam. surprinzãtoare ºi pasionante nu numai pentru mine . Ele au un rol extrem de important: de prezentare. datele cele mai importante. De altfel. o abordare obiectivã sau factualã – date. cifre. verificând. trebuie sã îi spuneþi. p. op. Prin documentare se înþelege de fapt: l.totul: ele exprimã curiozitatea unui scriitor care-ºi cunoaºte bine confraþii ºi e sincer interesat nu numai de împlinirile. de iniþiere [. sã nu uitãm.” (Florin Mugur. o abordare „personalizatã” – mãrturii ale celor apropiaþi cu privire la pasiunile. uneori de simplele lor contraziceri. neprofesionist. Cum se foloseºte documentarea Mai întâi. implicit sau explicit. Întrebãrile false – sã le numim mai degrabã naive – sunt întrebãrile cititorului obiºnuit. înainte de începerea interviului. 2. b. În fond.. citat de Marcel Tolcea. de solicitare a unui interviu. ticurile. 65 .. reviste.]. reacþiile. micile „secrete” ale unei personalitãþi. cit. ci ºi de contradicþiile lor. cã sunteþi în cunoºtinþã de cauzã cu tema în discuþie. nume.. prin mesajul pe care i-l transmiteþi. De asemenea. baze de date. apar ºi surprize. un interviu în care întrebãrile documentate abundã – adicã nu lasã loc întrebãrilor de lãmurire sau de controversã – este un interviu care nu respectã o anume alternanþã în succesiunea întrebãrilor.31 ) La observaþia justã de mai sus ar trebui sã mai spunem cã un jurnalist poate evita surprize neplãcute. în ceea ce priveºte documentarea.. Punându-i. cu privire la temã ce se pot gãsi în cãrþi. raporturi etc.

ci trebuie comparate. Reporterul nu este ºi nici nu are cum sã fie un specialist. care nu este doar un dat ce existã ca atare. rolul acestuia este aproape fetiºizat. Nu de puþine ori el joacã rolul unei persoane obiºnuite cãreia trebuie sã i se explice foarte simplu ºi clar ca ºi cum nu ar ºti nimic. Aceasta înseamnã cã ziaristul îºi previne 66 . Faptul cã reporterul este documentat se vede în douã locuri: mai întâi. Cititorii îi crediteazã numai pe acei reporteri care sunt în temã ºi ºtiu sã conducã discuþia în aºa fel încât sã reiasã din ea ceva nou. c. mai degrabã. care sunt de fapt afirmaþii ce lasã suspensie o serie întreagã de întrebãri. ar fi rãmas necunoscut. O soluþie ar fi recurgerea la întrebãri tip consemn de plecare. iar apoi în întrebare. iar interviul nu este o discuþie între de experþi. din exces de zel. Reporterul nu se documenteazã pentru ca opinia publicã sã remarce cât este el de documentat. un asemenea rezultat presupune o scrutare atentã a faptelor ce au legãturã cu tema. Ele nu trebuie preluate sub formã de inventar. ale unei documentãri minuþioase. totuºi. ºi nu reporterul. accentul cade pe primul tip de documentare ºi. uneori. Selecþia întrebãrilor ºi claritatea ce se degajã din dialogul celor doi sunt semnele. Nu trebuie uitat cã un reporter lucreazã cu informaþia. sã traducã pe înþelesul tuturor mesajul. Or. ceva care. interpretate. din ºapou. Aceasta pentru simplul motiv cã opinia publicã este interesatã mai ales de informaþia pe care o transmite interlocutorul. când nu avem timp sã ne documentãm? Existã destule situaþii în care se iveºte imperativul realizãrii unui interviu într-un interval de timp extrem de scurt. adesea discrete. ci ºi rezultanta acestor comparaþii. sã lãmureascã. înþelese în context. Nici un consemn de plecare nu suplineºte însã documentarea dacã el nu este precedat de o amãnunþitã pregãtire a rãspunsurilor cu interlocutorul.De regulã. astfel încât nu mai este posibilã documentarea. în alte condiþii. contextualizãri sau interpretãri. Ce facem. Jurnalistul trebui. Ce trebuie cãutat în documentarea factualã ? Documentarea nu are un scop în sine. e.

dar o „reþetã” nu existã. adicã intrând direct în temã. desigur. fie la cel mai recent. Dumneavoastrã decideþi turnura pe care o va lua interviul atunci când pregãtiþi prima listã de întrebãri. care spune ceva ce trebuie neapãrat citat (un refuz de a discuta. Consemnul de plecare este prin sine însuºi un prilej pentru interlocutor de a nu fi foarte concis. pentru ca a doua întrebare sã se refere fie la cel mai important. nu toate aceste aspecte pot fi abordate. de a enumera. îi vom prezenta acestuia lista întrebãrilor. Un asemenea interviu ar fi extrem de stufos ºi greu de urmãrit. insuccese. solicitându-i sã se supunã unor exigenþe ce rezultã din planul de interviu. elaboreazã un inventar al temelor (evoluþia în timp. Adesea. cele mai importante momente – momente de vârf. prevenindu-l cã nu putem epuiza întreaga problematicã. Existã mai multe feluri de a începe un interviu. reporterul trebuie sã îºi noteze atent aspectele abordate. ci de a face cât mai atractivã. Lista este o cale de urmat. De aceea. eventualele proiecte ºi anticipãri). o impoliteþe. Pentru a preîntâmpina o anumitã reticenþã a interlocutorului. e necesar ca sursa sã înþeleagã cã problemele abordate trebuie sã fie cât mai puþine. Selecþia întrebãrilor se va face în funcþie de competenþa interlocutorului. Pregãtirea întrebãrilor Înainte de interviu. cu o întrebare de încãlzire sau chiar cu o remarcã a interlocutorului dv. de politica publicaþiei.interlocutorul cã nu este documentat ºi îi explicã de ce. dar nu reprezintã ºi „harta” imperativã a acestei cãi. În momentul în care reporterul aflã cã are de fãcut un interviu despre subiectul cuprins în exemplul de mai sus. memorabilã prezentarea. ªi mai înseamnã cã interviul nu poate fi realizat aleatoriu. un paradox etc. fãrã un plan cât de puþin schiþat. în timpul derulãrii interviului. G. la voia întâmplãrii. E necesar sã înþeleagã cã rolul sãu nu constã în a enumera sumedenie de date sau cifre.). 67 . o ironie. gândiþi-vã la „preliminarii”. Un interviu poate începe ex abrupto. de context ºi. Pentru ca mesajul sã fie cât mai clar. prezentul .

Dacã un cititor citeºte un interviu ºi are sentimentul cã ºi el ar fi pus aceeaºi întrebare. cã sunteþi documentat. prin felul în care formulaþi întrebarea. urmãriþi-o. o întrebare retoricã nu îºi are locul într-un interviu. Cele euristice conduc la adevãruri noi. Nu tot ceea ce reporterul discutã cu interlocutorul trebuie sã aparã în interviu. Dacã interlocutorul se îndreaptã spre o direcþie interesantã. Adesea. la situaþie ºi mai ales ia tipul psihosomatic al interlocutorului. de altfel. Cel mai bun mod de a obþine un rãspuns interesant este sã-i adresaþi interlocutorului întrebãri care nu pot fi interpretate ºi care spun clar ce vreþi sã aflaþi. iar cele retorice fac de prisos rãspunsul pe care. existã douã tipuri de întrebãri: euristice ºi retorice.Oricum ar fi. 68 . Cei mai buni reporteri îºi scriu întrebãrile înainte de întâlnirea cu interlocutorii. Astfel se evitã întrebãrile prea generale. îl conþin. primele schimburi verbale nu au valoare pentru interviul propriu-zis. O întrebare bunã este. cât ºi al reacþiei imediate. În mod fundamental. vã adaptaþi ia context. Întrebãrile trebuie aranjate într-o ordine logicã. De regulã. mai întâi. atât din punctul de vedere al informaþiei. confuze care nasc rãspunsuri de aceeaºi naturã. astfel încât rãspunsul sursei la o întrebare sã conducã firesc la urmãtoarea. în aºa fel încât sã se asigure cã nu vor repeta vreo întrebare sau cã nu vor uita sã abordeze anumite chestiuni esenþiale. Arãtaþi. Aspectul esenþial al topirii informaþiei în întrebare se referã la folosirea informaþiei ca premisã. cea care porneºte dintr-o curiozitate naturalã a reporterului. atunci acea întrebare cu siguranþã cã este bunã. întrebarea propriu-zisã se sprijinã pe informaþie pentru a determina o direcþie foarte precisã. însã apar situaþii în care ele joacã rolul unui catalizator al reacþiilor. M. Aceasta nu înseamnã cã nu trebuie sã fiþi foarte bine pregãtit. apoi le verificã. Tolcea propune câteva „reþete” care pot ajuta reporterii7 sã formuleze cât mai eficient întrebãrile: a.

b. Concentraþi-vã pe întrebãrile „Cum ?” ºi „De ce ?”. ConcentraþiAsemenea întrebãri cer rãspunsuri-opinii, rãspunsuri care vã caracteriza interlocutorul, vã vor ajuta sã evaluaþi punctul sãu de vedere ºi vã pot oferi informaþii pe care nu le puteþi anticipa. Ele sunt întrebãri deschise. O cauzã sau împrejurãrile în care s-a produs un eveniment trebuie sã fie întotdeauna explicitate. Definiþi termenii, nu folosiþi formule ambigue sau metafore. Siglele ºi termenii tehnici sunt uºor de interpretat greºit. Întrebãrile nu trebuie sã conþinã abrevieri sau termeni care aparþin jargonului. Dacã interlocutorul foloseºte un termen necunoscut, reporterul va aºtepta un moment prielnic pentru a-l lãmuri. Adesea, în timpul interviului, reporterul se poate simþi ispitit sã-ºi arate competenþa sau inteligenþa ºi foloseºte termeni tehnici, uitând cã el este reprezentantul publicului, adicã are menirea de a explicita jargonul profesional. De asemenea, el trebuie sã renunþe la metafore sau diverse figuri de stil pentru cã existã riscul de a nu fi înþelese. c. Puneþi întrebãri la care interlocutorul este calificat ºi poate sã rãspundã. Identificarea clarã a domeniului de competenþã a interlocutorului fereºte reporterul de surprize neplãcute. De asemenea, în interviurile informative, reporterul poate profita de prezenþa unui specialist pentru a-i cere acestuia sã „traducã” pe înþelesul tuturor concepte, sintagme specializate. d. Întrebaþi „De ce spuneþi asta ?”. Avantajul acesteia este ºi cã salveazã reporterul în cazul în care nu a auzit rãspunsul. e. Cereþi exemple, evaluãri, comparaþii. Abstracþiunile, generalitãþile, frazele goale þin ºi ele de limba de lemn. Reporterul îi va cere interlocutorului sã fie concret, sã dea un exemplu, sã nu foloseascã identificãri vagi cum fi „unii”, „mulþi”, „se zice”. De asemenea, cifrele sau datele

69

nu au nici o semnificaþie în absolut, ci numai în context, prin comparaþie. Faptul de a nu contextualiza unele date concrete poate conduce nu numai la sesizarea imediatã a amatorismului, ci ºi la acuze mai grave, cum ar fi intenþiile manipulative. f. Folosiþi formula „Asta înseamnã cã...” Aceastã întrebare ajutãtoare este importantã ºi în cazul informaþiilor instrumentale, când într-un interviu se explicã o modalitate de a acþiona adecvat într-o anumitã situaþie. Pentru a ieºi din abstracþiuni sau principii, reporterul individualizeazã cu un caz concret, chiar dacã explicaþia pare pleonasticã. g. Separaþi-vã de criticii interlocutorului dv. SeparaþiCând pune o întrebare delicatã, reporterul va cãuta sã se separe de criticii interlocutorului: „Unii critici spun cã...” sau „Oponenþii dv. pretind cã...”. Identificarea precisã a acestora prezintã riscul focalizãrii discursului asupra lor ºi nu asupra conþinutului. h. Puneþi întrebãri cãrora le ºtiþi rãspunsul, dar nu întrebãri care îºi conþin rãspunsul. Când are de-a face cu o sursã evazivã, reporterul îi va adresa câteva întrebãri pentru a-i verifica poziþia. De multe ori, va afla ºi lucruri noi. În plus, informaþiile pot fi completate ºi nuanþate de reporter, ceea ce constituie un serios semnal de alarmã pentru interlocutor cã nu poate eluda sau spune altceva decât adevãrul. i. Daþi alternative. Daþi Altã tehnicã cu final închis, mai puþin utilizatã, dar uneori cu rezultate, este ca reporterul sã cearã interlocutorului sã aleagã între douã posibilitãþi. j. Reluaþi rãspunsul. Dacã nu e pe deplin sigur despre ceea ce i-a spus interlocutorul, reporterul va încerca sã clarifice reluând rãspunsul („Spuneþi cã... ?”). Acesta va aprecia efortul fãcut pentru înþelegerea completã a rãspunsului. k. Faceþi în mod intenþionat o afirmaþie eronatã.

70

Dacã interlocutorul este evaziv, reporterul îl poate face sã devinã participativ cu o greºealã intenþionatã. Oamenii nu se pot abþine sã corecteze o greºealã, în special dacã este vorba despre ei înºiºi. l. Reveniþi la ceea ce nu s-a spus. sUn interlocutor inteligent poate evita rãspunsurile la întrebãri pe care i le-a adresat reporterul, vorbind despre lucruri din proximitate. Spre finalul convorbirii, se poate folosi formula „Am remarcat cã nu aþi menþionat cutare sau cutare aspect”. m. întrebãrile recapitulative. Dacã interviul a avut dimensiuni mai mari ºi dacã aspectele abordate au avut un grad mai mare de dificultate, se recomandã, la final, o recapitulare a temelor discutate. Acest lucru îl poate face reporterul, schiþând principalele teme discutate, dar este recomandabil ca interlocutorul sã fie el în prim-plan. n. „Ar mai fi ceva important de adãugat ?”. Finalul interviului e un bun prilej de a întreba „Ar mai fi ceva important de adãugat la toate acestea?” E foarte posibil ca reporterul sã afle în acel moment lucruri interesante. Aceastã posibilitate de a mai adãuga ceva la finalul interviului îi poate încuraja pe interlocutori sã vorbeascã mai degajat, dezvãluind anumite chestiuni care, în timpul interviului, au fost omise. o. întrebãrile dificile. Practic, multe interviuri nu îºi ating scopul dacã nu au ºi întrebãri dificile, incomode, problematizante. Absenþa unor întrebãri transformã discuþia respectivã într-un interviu valorizare. Acest tip de întrebare nu înseamnã neapãrat o „explozie” interogativã. Ea trebuie pusã cu grijã, rãbdare, dând impresia de înþelegere. Experþii afirmã cã, în timpul interviului, reporterii ar trebui sã analizeze mesajul non-verbal transmis de interlocutori, care poate dezvãlui starea lor de spirit: nervozitate sau relaxare, înþelegere sau furie, dezamãgire sau

71

. Mai multe întrebãri într-o singurã formulare. Existã ºi o serie de întrebãri8 care ar trebui sã fie evitate de cãtre reporteri: a. fiindcã poate genera un rãspuns in extenso. „Cititorii noºtri ar dori sã vã cunoascã!” Dacã interlocutorul va începe sã se prezinte pe sine însuºi. Într-o întrebare bunã. întrNu înºiruiþi mai multe întrebãri într-o singurã formulare. Aceste întrebãri sunt.. o asemenea întrebare este foarte riscantã.. În cazul unui interviu de dimensiuni mici. întrebãri care dovedesc absenþa ori carenþe ale documentãrii.. ?”. Dacã o întrebare cum ar fi „Ce mai e nou ?” nu prea apare în presa noastrã.. ?” aproape cã abundã. Mai mult... d.. generale. întrebãri vagi.încredere. întrebãrile lungi. pãºiþi. emotivitatea este recreatã interlocutorului pentru a reînvia o întâmplare anume de mare tensiune sufleteascã ºi nu în cazuri fãrã relevanþã. o poate face sub o formã mai adecvatã : „Dacã ar fi sã alegeþi trei-patru momente cruciale ale biografiei dvs.. Dacã jurnalistul þine neapãrat ca interlocutorul sã se prezinte. Interlocutorul se va concentra sã nu uite succesiunea lor în loc sã se concentreze pe rãspunsuri. ?” „Cine sunteþi dvs. Un reporter nu dovedeºte cât este de bine documentat dacã face digresiuni docte ºi interminabile în domeniu. putând astfel sã-ºi dea seama de modul în care trebuie sã continue interviul. cele ale debutului de interviu: „Vã rugãm sã vã prezentaþi cititorilor noºtri”. jignitoare. c. lasã propoziþiile neterminate sau nu-ºi privesc interlocutorul de dialog. care ar fi ele ?” b. în schimb difuzele „Cu ce sentimente / Cu ce gânduri veniþi. s-ar putea sã o facã mult mai temeinic decât crede reporterul ºi interviul sã ia sfârºit dupã prima întrebare. A formula o întrebare dificilã nu înseamnã a pune întrebãri insinuante. „Cu ce prilej aþi venit în. mai ales. S-a constatat cã oamenii vorbesc mai repede atunci când sunt neliniºtiþi sau pur ºi simplu repetã anumite cuvinte. Formula idealã este alcãtuitã din douã propoziþii 72 . întâmpinaþi. reporterii experimentaþi remarcã reacþiile fizice ale intervievaþilor puºi în faþa unor întrebãri dificile.

separate de punct. Publicul nu este interesat sã îl citeascã, sã îl asculte pe el. O întrebare poate fi mai lungã atunci când reporterul polemizeazã cu interlocutorul sau când citeazã informaþii ce contrazic spusele acestuia. În interviul cultural existã ºi aici o excepþie. Spre deosebire de celelalte tipuri de interviu, jurnalistul poate fi, adesea, pe picior de egalitate cu intervievatul. O întrebare lungã este deci semnul acestei „democraþii”, imposibil de imaginat în alte condiþii. În plus, o întrebare mai amplã creeazã atmosferã, readuce în amintire. e. întrebãrile care se justificã. Dacã o întrebare nu se impune de la sine, atunci ea nu poate fi ajutatã de nimic. Justificãrile sau explicitãrile vã pun într-o poziþie inferioarã ºi interlocutorul se va purta ca atare. f. întrebãrile la care se poate rãspunde cu da sau nu, însã reporterul nu doreºte acest lucru. g. întrebãrile ipotetice. Majoritatea interlocutorilor refuzã sã rãspundã la întrebãri ipotetice de felul „Ce s-ar fi întâmplat dacã...”. Este vorba, mai ales, de imaginarea unor situaþii ficþionale, imposibil de fapt de apreciat, de lansarea unor ipoteze fãrã acoperire. Din politeþe, în cel mai bun caz, se dau rãspunsuri de circumstanþã, banale. h. întrebãri cu rãspuns conþinut. Formule cum ar fi „Nu credeþi cã... ”, „Nu vi se pare cã...” trebuie sã fie evitate. Datoritã persuasiunii incluse, ele induc rãspunsul sau o anumitã atitudine. i. întrebãri–cliºeu. întrebãri– Acestea se dovedesc de fiecare datã total nepotrivite, pentru cã sugereazã un rãspuns-cliºeu sau chiar refuzul de a mai rãspunde la alte întrebãri. Întrebareacliºeu nu poate oferi nici o informaþie, deoarece rãspunsul este previzibil, monoton, chiar plictisitor. Existã ºi unele excepþii, de exemplu marile vedete ale lumii show–ului sau sportivii sunt deseori întrebaþi, în primele momente de dupã o premierã sau o victorie, „Cum vã simþiþi dupã un asemenea succes ?”

73

j. întrebãri ia care interlocutorul nu are competenþa sã rãspundã. O asemenea întrebare îi poate crea surprize jurnalistului, fiindcã interlocutorul îi poate rãspunde, pur ºi simplu, „De unde vreþi sã ºtiu asta?!”. În majoritatea cazurilor însã rãspunsurile sunt circumstanþiale, vagi, neinteresante. Într-o lucrare devenitã clasicã, David Randall recomandã urmãtoarele linii de conduitã9 generalã: Trebuie sã ºtiþi ce vreþi înainte de a începe interviul Înainte de a intervieva pe cineva, gândiþi-vã la forma finalã pe care o poate avea articolul ºi, în consecinþã, la informaþiile de care aveþi nevoie. În timpul interviului, continuaþi sã vã gândiþi la forma articolului ºi la modul în care noile informaþii pe care le obþineþi o modificã. Mai presus de toate, trebuie sã ºtiþi unde existã goluri de informare ºi sã încercaþi mereu sã umpleþi aceste goluri. Nu vã feriþi sã notaþi indicii sau cuvinte-cheie, cu rol de aide-memoire. Pe lângã avantajul cã întrebãrile vor deveni astfel mai incisive, veþi scuti efortul de a contacta din nou persoana pentru a completa ceea ce aþi omis în timpul interviului. Documentaþi-vã cât mai temeinic înainte de interviu DocumentaþiNiciodatã nu trebuie sã vã fie fricã sã vã arãtaþi ignoranþa, dar nu înseamnã cã trebuie sã fiþi mândru cã nu ºtiþi prea multe. Înainte de a discuta cu cineva, aflaþi cât mai multe despre persoana respectivã, despre subiectul interviului ºi despre orice altceva ar putea fi relevant. Printre altele, aceasta vã va ajuta sã înþelegeþi anumite noþiuni ºtiinþifice ºi sã nu fiþi copleºit de conþinutul informaþiei sau indus în eroare. Întrebãrile simple sunt cele mai bune Întrebãrile Aºa-numitele întrebãri capcanã sau întrebãri viclene sunt în mod normal un semn al lipsei de experienþã sau al preocupãrii de a face mai curând o bunã impresie, decât de a obþine cel mai bun subiect. (De regulã, întrebãrile simple se referã la: Cine?, Ce?, Unde?, Când?, Cum?, De ce?) Dacã primiþi rãspunsuri satisfãcãtoare

74

la aceste întrebãri, documentarea de bazã va fi aproape gata. Când vã documentaþi în legãturã cu evenimente, cea mai mare grijã trebuie sã fie aceea de a construi o cronologie a celor întâmplate. Când aveþi de-a face cu surse care cunosc în detaliu ce s-a întâmplat, orientaþi discuþia cãtre începutul evenimentului sau evenimentelor sau chiar cãtre momentul de dinaintea acestora ºi rugaþi-vã interlocutorii sã povesteascã, pas cu pas, toate etapele. Nu vã jenaþi sã întrebaþi într-una: „ªi apoi ce s-a întâmplat?”. Trebuie ca secvenþele evenimentului sã vã fie complet clare. Acest lucru este esenþial pentru subiecte precum accidentele. La sfârºitul documentãrii trebuie sã fiþi capabili sã desfãºuraþi în minte filmul evenimentelor, minut cu minut. Dacã nu puteþi face acest lucru, atunci existã goluri de informare. Cereþi ca anumite secvenþe sã vã fie povestite „cu încetinitorul” În cazul multor subiecte tip incident, veþi intervieva oameni care chiar au luat parte la eveniment sau care fost martori. Puþini dintre ei vor avea deprinderea de a povesti coerent ce s-a întâmplat; oamenii pot fi agitaþi, în stare de ºoc, tulburaþi. Aºa cã, atunci când ajungeþi la detaliile importante, calmaþi-le discursul ºi obþineþi cât mai multe amãnunte. Întrebaþi-i ce s-a întâmplat în fiecare moment, ce au vãzut, auzit, simþit. Întrebaþi-i unde stãteau, cu ce erau îmbrãcaþi oamenii, ce strigau, cum era vremea. Încercaþi sã evitaþi întrebãrile–cliºeu întrebãrile– A întreba o persoanã care a fost implicatã într-o tragedie „Cum vã simþiþi?” este ca ºi cum i-ai sugera un rãspuns-cliºeu sau un refuz de a mai rãspunde la alte întrebãri. Dacã aceste persoane ºi-au pierdut unicul fiu în catastrofa aerianã, cum ai aºtepta sã se simtã? Încântaþi? Cu toate acestea, zilnic fac paradã în articolele de ºtiri cele mai predictibile emoþii, ca ºi cum ar fi introspecþii devastatoare. Nu-i lãsaþi sã evite rãspunsul NuDesigur, trebuie sã cereþi sã vi se explice termenii de jargon. Dar multe fraze care sunã a tehnicisme sunt, de fapt, eufemisme. Fiecare industrie, companie sau

75

Chiar dacã nu obþineþi nimic altceva. Împãrtãºiþi-le intenþiile dumneavoastrã cu onestitate. Totuºi. adesea va fi un lucru inteligent sã nu o formulaþi de la începutul conversaþiei.birocraþie îºi dezvoltã fraze care sã camufleze realitatea. cel puþin rãspunsurile subiectului vã vor spune cât anume ºtie acesta ºi cât de sincer este. 76 . Acest lucru este valabil mai ales în cazurile în care cei intervievaþi fac declaraþii ieºite din comun. uneori e indicat sã mimaþi indiferenþa în legãturã cu rãspunsul pe care îl primiþi. O linie aerianã va vorbi despre „un flux scãzut de cãlãtori” când realitatea e cã lumea nu prea vrea sã zboare cu avioanele sale. nu este întotdeauna nevoie sã explicaþi în mod precis de ce sunaþi pe cineva. Niciodatã nu trebuie sã omiteþi sã precizaþi cã sunteþi reporter. Intervievarea surselor evazive ºi ostile Unele dintre tehnicile de abordare a subiecþilor dificili se aplicã ºi în cazul celor evazivi sau ostili. Ascultaþi rãspunsurile E uºor sã fii atât de preocupat de formularea urmãtoarei întrebãri sau de notarea rãspunsului. dar nu spuneþi chiar totul Împãrtãºiþionestitate. Totuºi. mai adesea. Acestea ar putea fi întrebãri la care cunoaºteþi deja rãspunsul. încât sã nu înþelegi cu adevãrat semnificaþia lucrurilor pe care le auzi. Un fond de investiþii poate da o declaraþie despre un „neajuns legat de exportul net de lichiditãþi”. Numai atunci când consideraþi cã terenul este pregãtit. Dacã aveþi de lãmurit o întrebare sau o chestiune controversatã. puneþi întrebãrile la care doriþi în realitate sã primiþi rãspuns. Când faceþi acest lucru. ªi nici sã induceþi persoana pe care o intervievaþi în eroare cu privire la ceea ce vã intereseazã cu adevãrat. este nevoie de o abordare diferitã a sursei potenþiale care vã evitã. vrând sã spunã de fapt cã investitorii i-au lãsat în cele din urmã baltã ºi îºi retrag toþi banii. Nu începeþi direct cu întrebarea cea mai importantã Mai întâi puneþi întrebãri generale. La zece minute dupã ce ai intervievat pe cineva este de multe ori prea târziu sã realizezi importanþa – sau absurditatea – celor ce þi-au spus.

poate duce la confuzii. încercaþi sã puneþi unei oficialitãþi întrebarea de ce s-a întâmplat un anume lucru. Aveþi grijã la negãrile non-negare nonO negare non-negare apare când o anume persoanã este confruntatã cu o acuzaþie ºi. spre exemplu. 77 . Nu vã daþi bãtuþi niciodatã. fãcând ca milioane de dolari sã fie cheltuiþi în plus. Acesta. manevra clasicã a cuiva care are ceva de ascuns – dar nu vã bazaþi numai pe asta. De multe ori sursele vor începe sã explice ºi nu sã nege. în loc sã întrebaþi dacã s-a întâmplat. iar persoana care ºtie refuzã sã vã rãspundã. în loc de a o nega. dã o declaraþie prin care insultã fie persoana care a fãcut acuzaþia. dacã un contract guvernamental a fost neglijat. Este. Câteodatã. spre exemplu. asiguraþi-vã cã oamenii înþeleg ce anume sunt întrebaþi. Totuºi. „Cumva 12 milioane dolari?”. acest procedeu este numai la îndemâna reporterilor experimentaþi. Daþi-le de înþeles cã singurul mod în care pot sã scape de dumneavoastrã este sã fie de acord sã vã vorbeascã. încercaþi sã pronunþaþi sume de bani: „Este vorba de 6 milioane dolari?”. Aceasta nu este o dezminþire a acuzaþiei. încercaþi sã pretindeþi cã ºtiþi mai mult decât cunoaºteþi cu adevãrat Dacã credeþi cu tãrie cã un anume fapt este real dar nu puteþi obþine confirmarea. puneþi-i la dispoziþie opþiuni puneþiÎn cazul în care. Insistaþi sã-i sunaþi la telefon ºi sã le faceþi vizite la birou. Dacã cineva refuzã cu orice preþ sã vã rãspundã. folosiþi-vã cu atenþie de aceastã tehnicã. fie pe reporter. aveþi nevoie sã ºtiþi cât a plãtit guvernul pentru un anumit contract. ca toate celelalte jocuri verbale. adesea. sunaþi o sursã ºi spuneþi cã doriþi doar confirmarea faptelor sau un comentariu în legãturã cu acestea. subiectul va replica: „Sursele dumneavoastrã nu ºtiu despre ce vorbesc”. Totuºi. fie pe ambii. întrebat.Fiþi insistenþi Contactarea unor asemenea subiecþi este uneori extrem de dificilã. Asemenea întrebãri dau adesea rezultate sau produc indicii utile. Spre exemplu.

Altfel. Puteþi adãuga. Bunii reporteri ºtiu sã fie ºi buni ascultãtori. Fiþi vigilenþi în astfel de cazuri. cei ce au ceva de ascuns pot uneori merge mai departe decât ar cere-o întrebarea dumneavoastrã. de exemplu. c. Asiguraþi-vã cã interlocutorul nu a uitat negocierea timpului interviului. Asiguraþiinterviului. Ei trebuie sã-i asculte cu atenþie pe interlocutori pentru a fi siguri cã li s-a rãspuns la întrebare ºi cã au înþeles rãspunsul primit. ei vor nega lucruri pe care nici mãcar nu leaþi supus atenþiei lor.Atenþie la dezminþirile fãrã invitaþie Spre deosebire de situaþia descrisã mai sus. acesta trebuie sã cearã detalii. Rugaþi sã comenteze unele fapte. uneori asemenea declaraþii vin pe nepusã masã ºi constituie primul indiciu cã interlocutorii dumneavoastrã au ceva de ascuns. existã riscul unor surprize. Comportamentul în timpul interviului10 trebuie sã þinã seama de o serie de exigenþe: a. cum ar fi o propoziþie adresatã secretarei : „Sã nu ne deranjeze nimeni o orã!” în cazul în care reporterul a venit pentru un interviu de l5 minute. cã înregistraþi discuþia pentru o cât mai mare fidelitate faþã de vorbele sale. Un interviu se poate rata din pronunþate cauza unei gafe de aceastã naturã. Una din primele griji ale reporterului este sã fie sigur cã numele ºi prenumele interlocutorului sunt corect pronunþate ºi transcrise. ziariºtii sunt datori sã cearã explicaþii în cazul unor neclaritãþi. fãrã a se îndepãrta însã de întrebãrile sale. Persoanelor 78 . Aceastã problemã nu apare în cazul personalitãþilor. Din aceastã cauzã. Dacã interlocutorul ridicã problema unu subiect neaºteptat pentru reporter sau unul pentru care reporterul este insuficient pregãtit. dar în cazul interviului informativ riscul existã. pentru a micºora inhibiþia. b. Dupã un schimb de amabilitãþi. nu uitaþi sã vã întrebaþi interlocutorul dacã vã permite sã folosiþi reportofonul.

reporterul se comportã ca ºi cum interlocutorul îi face o mare favoare acordându-i respectivul interviu. în care întrebãrile inconfortabile. ci doar sã îi arãtãm interlocutorului cã suntem gata sã îl ascultãm. f. chiar jenante exceleazã. De asemenea. orice contradicþie. reporterul nu va ura interlocutorului succes. în procesul redactãrii.. critice.” nu îºi au locul. Fiþi un mediator neutru. Cu aproape oricine s–ar afla în faþã. e. adesea implacabil. Asiguraþi-l cã.”. Pentru a nu risca acuza de 79 .intervievate trebuie sã li cearã sã repete nume sau date importante. împliniri... lãsaþi-l sã vorbeascã. înainte de toate. îndemnaþi-vã interlocutorul sã nu acorde prea mare atenþie formulãrilor sale. Dupã cum orice neadevãr. opinia publicã are dreptul sã ºtie . când lucrurile stau invers. Una dintre impertinent cele mai grave „boli profesionale” ale ziaristului român se numeºte „interviul de valorizare”. afirmaþie hazardatã sau disimulare trebuie sã fie subliniatã cu grijã. dar. dar nici complezent. Din aceastã poziþie. Reporterul este ºi un diseminator de imagine publicã pentru orice interlocutor. ci îndemnaþiprea conþinutului acestora. noroc etc. pe care jurnalistul are apoi datoria sã le verifice. d. reporterul nu are voie sã manifeste nici o atitudine valorizatoare faþã de interlocutor sau faþã de faptele prezentate de acesta: nici ostil. Formule ca „Sigur cã aveþi dreptate. Fiþi mai degrabã ofensiv ºi impertinent decât complezent. „Nimeni nu vã pune la îndoialã buna-credinþã. nu e nevoie sã formulãm nici o întrebare. repetiþii sau incorectitudini. începeþi cu întrebãrile mai uºoare sau mai puþin controversate. însã în locul întrebãrilor dubitative sunt preferabile contra-argumentele concrete. Dacã interlocutorul preia el iniþiativa. dar exigent. Întrebãrile cãrora le cunoaºteþi rãspunsul vã ajutã sã testaþi buna-credinþã a interlocutorului. g. la finalul interviului. veþi elimina eventualele stângãcii.. Contrariul „interviului de valorizare” este „interviul critic”. Dacã motivul interviului este unul prea delicat pentru a mai fi nevoie sã-l explicitãm.

sã fie atent ia nuanþe. h. Nu întrebuinþaþi „Vreþi sã comentaþi. Unul dintre Stãpâniþifaceþiriscurile ce trebuie preîntâmpinate se referã la interlocutorii prea vorbãreþi. ci un investigator. Adoptaþi „tactica ingenuitãþii”. Priviþi– vã interlocutorul. rolul unui bun reporter nu este de a culpabiliza. Arãtaþiîncurajaþi-l cu mici gesturi.”. Stãpâniþi-i pe palavragii ºi faceþi-i sã vorbeascã pe taciturni. Doar în acea clipã. Un interviu este reuºit atunci când intervievatul se simte liber sã spunã ceea ce gândeºte ºi simte cu adevãrat.. Arãtaþi-vã interesat de ceea ce vã spune interlocutorul. Evitaþi ca vreo întrebare sã rãmânã fãrã rãspuns. „Nu ºtiam acest lucru” etc. i. cãutaþi-i privirea atunci când spune ceva important. la consecinþe. deoarece s-ar putea ca în acest interval acesta sã îºi aminteascã ceva foarte important. epuizatã. i.”. cu vorba („Foarte interesant”. ci de a oferi o perspectivã completã. reporterul poate mima „ignoranþa”. la eventuale contraziceri. În interviurile dedicate unor aspecte controversate.. Jurnaliºtii cu experienþã aratã cã existã câteva 80 . Va arãta unde acesta s-a contrazis. neutrã ºi exactã. O tehnicã eficace este aceea de a nu a întrerupe interlocutorul. Ei trebuie provocaþi. Uneori tãcerea dv. el îi dã impresia interlocutorului cã poate sã prezinte faptele aºa cum doreºte. Astfel. Acceptã tot ce i se „serveºte” ºi nu îl pune în dificultate pe intervievat decât dupã ce problema este descrisã în amãnunþime. Tolcea. ci chiar „Comentaþi.. Mai greu este cu taciturnii. neavând cum fi controlat.. j. Urmãriþi-l cu atenþie. este important ca reporterul sã urmãreascã cu atenþie rãspunsurile.complezenþã. de a lãsa o pauzã de treipatru secunde dupã fiecare rãspuns. Totuºi. hãituiþi pânã ce pornesc sã vorbeascã. recomandã M. reporterul începe sã arate cât este de documentat ºi îl pune în dificultate pe interlocutor.). va scoate documentele care lãmuresc sau contrazic informaþiile interlocutorului. Mai ales la întrebãrile dificile reporterii se pot aºtepta la un refuz. Formulaþi întrebãrile cu aerul cã aºteptaþi neapãrat rãspunsul. iritaþi. poate fi o armã psihologicã foarte eficace. Reporterul nu este un procuror.

opinia publicã înþelegând ceea ce este de înþeles dintr-o asemenea atitudine. lãsaþi Atunci când un interlocutor vrea sã evite un rãspuns clar ºi îl întreabã pe reporter „Dv. acesta va transcrie cu fidelitate rãspunsul. Mai întâi interlocutorul. Atunci când sunt îndemnaþi sã formuleze întrebãri dificile ºi. Ei înþeleg de ce trebuie transcris un asemenea dialog aparent ratat abia atunci când îi întreb dacã le-ar plãcea ca unii dintre cititori sã îi considere lipsiþi de curaj. logice. jurnalistul îi va atrage atenþia cã publicul este interesat de rãspunsurile celui intervievat. Niciodatã jurnaliºtii nu trebuie sã caracterizeze rãspunsurile primite ca fiind interesante. iar apoi publicul vor observa cã nu reporterul nu este timorat. Intrigai întreb dacã au uitat de întrebarea dificilã. nu au uitat. de prea puþine apar asemenea întrebãri. mi se rãspunde. apreciazã M. Nu. cã nu cedeazã atât de uºor. nu ºi-a menajat interlocutorul. lãsând cititorii sã decidã pentru ei înºiºi reacþiile 81 . „Majoritatea interviurilor pe care le fac studenþii nu conþin întrebãri dificile”. ca aceiaºi cititori sã se simtã frustraþi de o întrebare neformulatã. În fine. ei pur ºi simplu trebuie sã redea discuþia. Soluþia cea mai evidentã este sã insistaþi. mai ales dacã aceºtia sunt personalitãþi din comunitate. Nu vã lãsaþi chestionaþi ºi nu vã angrenaþi în valorizãri ale interlocutorului. mai grav. Alþi jurnaliºti folosesc urmãtoarea stratagemã la capãtul formulãrii unei întrebãri dificile : „Aº vrea sã vã ofer ºansa de a rãspunde acum zvonurilor privitoare la acest aspect”. Important este faptul cã cititorii au remarcat insistenþele reporterului. ci doar nu le-au transcris fiindcã interlocutorul a refuzat sã rãspundã. ipso facto. în cazul în care interlocutorul nu oferã ceea a aºteaptã reporterul. dupã o nouã întâlnire. Tolcea. neinformate. au observat cã acesta nu s-a ferit sã formuleze întrebãri dificile ºi cã.„tactici” care meritã încercate. ªi. ce credeþi?”. Poate cã modul mai puþin tranºant al formulãrii va declanºa un rãspuns adecvat. revin cu interviul scris. Poate cea mai importantã!” k. „Ei au o anumitã sfialã faþã de interlocutori. A doua soluþie ar fi ca la întrebãrile dificile sã fie pregãtite mai multe variante.

vom parcurge etapele redactãrii interviului în ordine cronologicã. Puneþi în evidenþã informaþia de bazã. A observa cu atenþie toate aceste lucruri este important. Interviul este deci o selecþie. obiect de artã – poate constitui un bun început de discuþie pentru a-l dezinhiba. pentru compoziþia ºapoului. Înspre orice direcþie vrea sã vã conducã acesta. Una dintre „bolile” stilistice ale jurna-listului debutant este folosirea gerunziilor în debutul enunþului. I. fotografie. m. adecvarea stilisticã etc. În mod obiºnuit. spaþiul tipografic. În cazul interviurilor informative.persoanelor intervievate. Aºadar. continuã cu „îmbrãcarea” editorialã (titrare. Prin procesul de redactare sau de editare a interviului se înþelege procesul prin care discuþia înregistratã sau transcrisã este adecvatã publicãrii în funcþie de mai multe criterii: politica ºi strategia canalului mediatic. prin redactare este înþeles mai ales procesul de ameliorare stilistico-gramaticalã. Uneori. Procesul redactãrii este însã mult mai amplu ºi începe chiar cu selecþia ºi redactarea informaþiei. Observaþi cu atenþie ambientul interlocutorului. Articolul publicat plecând de la interviu nu va putea fi o relatare a tot ceea ce a fost spus. oportunitatea. Reporterul nu trebuie sã se lase tentat de multitudinea faptelor oferite de interlocutor. gradul de interes. informaþia de bazã se aflã de la început în centrul atenþiei. o ierarhizare ºi o reconstrucþie a rãspunsurilor date de intervievat”. intertitluri) ºi abia la sfârºit vin intervenþiile stilistico-gramaticale. un obiect din ambient – tablou. cuvânt cu cuvânt: un interviu de o orã ar reprezenta douã pagini ale unui cotidian de format mare. Ultima etapã redacþionalã este redactarea interviului ºi punerea în paginã. ºapou. reporterii trebuie sã evite a comenta maniera în care li s-a rãspuns. în procesul redactãrii interviului. Reporterul poate afla multe ambientul despre persoana intervievatã din lucrurile ce o înconjoarã. reporterii trebuie sã ºtie cã existã o informaþie de bazã care trebuie sã se distingã cu claritate în corpul interviului. de la selecþia ºi 82 . De asemenea.

Intertitlurile aerisesc pagina ºi fac. numere de înregistrare etc. Este un text autonom. uneori prezentat pe un alt format de culegere pentru a echilibra vizual pagina.redactarea informaþiei. De regulã. parafraze sau aluzii la titluri celebre. specific. de a face pagina de ziar sau revistã atractivã din punct de vedere vizual ºi. a altor elemente de titrare. Dacã este prea lungã. Nu este nici un simplu rezumat. Rolul esenþial al ºapoului11 este de a spune cititorului de ce acest interviu cu aceastã persoanã ºi de ce acum. 83 . din aceastã cauzã. în unele cazuri. Nu numai în cazul interviurilor au trecere titlurile ce bazeazã pe jocuri de cuvinte. reporterul poate formula un titlu rezumativ. adicã pentru perceperea ºi înþelegerea lui dintr-o datã. este aglomerarea cifrelor. de a incita la lecturã. în fine. O problemã serioasã pentru lizibilitatea textului. Acesta are o funcþie dublã: informativã ºi incitativã. lectura mai uºoarã. Titrarea înseamnã stabilirea titlului. Între titlu ºi articol este uneori eficace prezenþa unei etape intermediare: ºapoul. interviurile lungi sunt parcelate de intertitluri care au un dublu rol: mai întâi. a subtitlului ºi. titlul constã din citarea afirmaþiei celei mai importante sau ºocante a interlocutorului. Un detaliu adesea ignorat de jurnalist este reprezentat de intertitluri. Ele se invocã doar atunci când avem de-a face cu un litigiu sau dovedesc ceva important. apoi. la editarea stilistico-gramaticalã ºi. Primul lucru important se referã la faptul cã datele de uz intern – tipuri ºi numere de documente. ªapoul nu este primul paragraf al articolului. De regulã. la „îmbrãcarea” editorialã. ea se poate parafraza. Atunci când nu poate gãsi ceva potrivit de citat. personaje mitologice ori vedete ale clipei. – nu au nici o relevanþã pentru cititori. redactat în anumite limite.

existã ºapoul informativ. M. desigur. Alte clasificãri adaugã ºi ºapoul de justificare. Capelle distinge ºi ºapoul de actualizare ºi cel de rememorare. ºapoul incitativ ºi. cel mixt. 84 . cel în care reporterul îºi ia precauþia de a nu dori sã parã specialist într-o anumitã problemã.Ca tipuri fundamentale de ºapou.

pp. Interviul de la Platon la Playboy.38-48 Ibidem.Note: 1. Paris. pp. Editura Augusta. 1994. Polirom. pp. 8. Tudor Vlad. 1995. 50-58 5. Marcel Tolcea. op. 1993. Fred Fedler. Ghidul jurnalistului. Interviul de presã scrisã. 9. pp. Fort Worth. Marcel Tolcea. Editura Dacia. p. pp. Ghid practic. 1977.66-67 85 . Ken Metzler. 15-35 6. Timiºoara.16-21 2.183-191 3. Creative Interviewing. New Jersey.. pp. Practique de l’information et écritures journalistiques. Ibidem. pp. Iaºi. 43-49 4. Cluj-Napoca. 11.55-110 Marc Capelle. pp.48-54 David Randall. 1997.307 7. José De Broucker.64-79 Marcel Tolcea. 2002. cit. CFPJ. 1998. pp. Jurnalistul universal. Editura Carro.. op. pp. Harcourt Brace Jovanovich. Bucureºti. Reporting for the print media. 10. Prentice Hall. cit.

Cluj-Napoca. Toate interviurile conþin ºapouri. (The Bullet) titlurile interviurilor conþin citate din rãspunsurile interlocutorilor. respectiv Robert Turcescu în The Bullet din Bucureºti ºi Tibiscus din Timiºoara). Interviul din Opinia Studenþeascã este realizat cu doi dintre membrii trupei Demmo. Douã dintre interviuri sunt mai recente. AnaMaria ºi George. am selectat douã studente (Ana Maria Epure de la Opinia Studenþeascã ºi Raluca Sfecu de la Ziarul Studenþesc) ºi doi studenþi (Rãzvan Mihalaºcu de la The Bullet ºi Sorin Precup de la Tibiscus). din acest an (cele din publicaþiile The Bullet ºi Tibiscus) iar celelalte douã provin din anii anteriori: 2003 (Opinia Studenþeascã) ºi 2004 (Ziarul Studenþesc). cu excepþia celui din publicaþia Tibiscus. Cu o singurã excepþie. Iaºi ºi Timiºoara. În ceea ce priveºte reporterii. 86 .4. Studii de caz Pentru studiile de caz am ales câte un interviu din presa studenþeascã din principalele centre universitare din România: Bucureºti. În privinþa spaþiului alocat cele patru interviuri nu sunt egale: douã se întind pe o paginã întreagã (cele din Ziarul Studenþesc ºi din Tibiscus) iar celelate douã ocupã aproximativ o jumãtate de paginã (Opinia Studenþeascã ºi The Bullet). Un singur interviu conþine toate tipurile de elemente de titrare (cel din publicaþia Opinia Studenþeascã). Cu o singurã excepþie (Opinia Studenþeascã din Iaºi) interviurile sunt realizate cu jurnaliºti (Mircea Toma în Ziarul Studenþesc din Cluj-Napoca.

„The Bullet” promoveazã jurnalismul în manierã americanã. bilingvã.J. cu 12 pagini.The Bullet „The Bullet” din Bucureºti a fost produs în cadrul unui program comun dintre Centrul pentru Jurnalism Independent ºi Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii de la Universitatea din Bucureºti. alb-negru. Actualmente. destinatã informãrii studenþilor bucureºteni.. printr-o separare netã între informaþii ºi opinii. format A3. Publicaþia „The Bullet” este scrisã de studenþi pentru studenþi. „The Bullet” este o publicaþie lunarã. fiind axatã pe ideea de ºtiri care folosesc („news you can use”). în 1000 de exemplare. format A3 ºi este gratuit. publicaþia apare sub egida C.S. în urma unor neînþelegeri apãrute cu F.C. precum ºi printr-o atenþie specialã acordatã acurateþii ºi completitudinii materialelor ºi informaþiilor. 87 .I. Pe lângã informaþii. precum ºi scrisori de la cititori. publicaþia cuprinde editoriale ºi opinii despre diverse teme de interes. în limbile românã ºi englezã. Apare lunar.J.

88 .

adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a ordinii lor. dublat de un interviu-portret. în timp ce dã autografe. Tipologii ale interviului: Dupã tipul de funcþie îndeplinitã ºi dupã tipul de demers redacþional. informativ. Elemente de titrare: Titlu: Cu Robert Turcescu despre ºcoli. slujbe ºi „Fiare vechi” ªapoul este succint. în subsidiar. Dupã tipul de interacþiune dintre reporter ºi interlocutor. acestea fiind centrate pe douã teme majore: educaþia ºi cariera publicisticã a lui Robert Turcescu. prezentând date despre activitatea profesionalã a interlocutorului. la rubrica „Profil”. în partea superioarã a paginii. în numãrul din februarie 2006. În funcþie de strategia de realizare. interviul este preponderent unul factual ºi. În funcþie de numãrul de participanþi.Analiza interviului Interviul apare pe pagina 4 a publicaþiei The Bullet. din profil. Dupã finalitatea vizatã. a interlocutorului. Este ilustrat cu o fotografie. este vorba despre un interviu-anchetã. Robert Turcescu. este vorba despre un interviu de tipul un intervievator – un intervievat. în cea de-a doua parte. putem clasifica interviul ca fiind de tip mixt: pâlnie inversatã. 89 . în prima secvenþã ºi de tipul interviu-tunel. avem de-a face cu un interviu de tipul faþã-în-faþã (nemediat). unul de opinie.

De asemenea. principale. fie la persoana a II-a plural. care solicitã un rãspuns elaborat. Dupã forma lor. ceea ce denotã o bunã documentare a reporterului. Întrebarea de atac lanseazã prima temã a interviului. cea legatã de studenþie ºi de educaþie. de regulã. Ambele întrebãri de atac folosesc tehnica numitã „în doi paºi”. ceea ce sugereazã o relaþie cordialã între dialoganþi. apar ºi întrebãri secundare. ºi. unde ambele forme se folosesc de termenul „you”. în general. 90 . Una dintre problemele interviului este determinatã de inconstanþa adresãrii. Este posibil ca acest lucru sã se datoreze faptului cã interviul a fost tradus din varianta în limba englezã. în sensul cã întrebãrile reporterului sunt formulate fie la persoana a II-a singular. cu rol de clarificare ºi de amplificare. care îl vizeazã pe interlocutor în mod explicit. constând dintr-o afirmaþie urmatã de o întrebare. Interviul este relansat pe o a doua temã (cariera de scriitor a lui Robert Turcescu) printr-o întrebare privitoare la recenta lansare a celui de-al doilea volum al jurnalistului. în majoritatea lor. întrebãrile cele mai frecvente sunt deschise. directe. ceea ce sugereazã faptul cã interviul a fost pregãtit minuþios dinainte.Tipologii ale întrebãrilor: Cele opt întrebãri care structureazã interviul sunt. personale.

91 . dar ºi în celelalte centre universitare. Publicaþia reprezintã unul dintre simbolurile centrului universitar Iaºi. de la toate universitãþile ieºene de stat ºi particulare. „Opinia Studenþeascã” apare sãptãmânal într-un tiraj de 5000 de exemplare. Contribuþia fiecãruia dintre tinerii jurnaliºti este benevolã. 16 pagini color ºi se distribuie gratuit. un veritabil suport de dialog între studenþi. Continuatoare a unei vechi tradiþii ºi a unei ºcoli de renume la care s-au format personalitãþi prestigioase ale presei româneºti. În momentul de faþã. ci ºi în mari universitãþi europene. în competiþii deschise tuturor profesioniºtilor din presa româneascã. unde câþiva dintre ei sunt bursieri ai programului „Socrates”. Iaºi. la care au participat ultimii ani aproape 200 de studenþi. de format A3. redactorii „Opiniei studenteºti” îºi scriu articolele nu doar în Iaºi. premii la concursurile naþionale de jurnalism. De asemenea. la revista „Opinia studenþeascã” îºi fac stagiul de practicã în presa scrisã studenþii Departamentului de Jurnalisticã ºi ªtiinþele Comunicãrii de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. „Opinia studenþeascã” a reuºit sã se impunã în peisajul mediatic românesc. an de an. Studenþii din echipa „Opiniei studenþeºti” au obþinut.Opinia Studenþeascã „Opinia studenþeascã” din Iaºi este singura revistã studenþeascã sãptãmânalã din România care apare neîntrerupt de peste 30 de ani. O parte dintre ei lucreazã la ora actualã în presa naþionalã sau localã. Nici unul dintre membrii colectivului de redacþie nu este remunerat. totodatã. „Opinia studenþeascã” este ºi o veritabilã ºcoalã de presã. devenind. cu precãdere în universitãþile ºi în campusurile din Iaºi.

92 .

Dupã tipul de interacþiune dintre reporter ºi interlocutor. Tipologii ale interviului: Dupã tipul de funcþie îndeplinitã ºi dupã tipul de demers redacþional. în partea superioarã a paginii. în numãrul din 21-27 aprilie 2003. adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a ordinii lor. unul de opinie. putem clasifica interviul ca fiind de tip tunel. În funcþie de strategia de realizare. Dupã finalitatea vizatã. în subsidiar. din faþã. 93 . prezentând date despre activitatea a grupului.Analiza interviului Interviul apare pe pagina 16 a publicaþiei Opinia Studenþeascã. Nu aleargã lumea sã ne rupã hainele. Cizma ºi sandala a fost o noutate pe plan mondial. În funcþie de numãrul de participanþi. interviul este preponderent unul factual ºi. la rubrica „Fast Food”. cã bãrbaþii trecuþi de o anumitã vârstã se îndrãgostesc de fete tinere!”) Titlu: Sînt prea multe blonde în þara asta (citat din corpul interviului) Subtitlu: interviu cu dintre membrii trupei DEMMO ªapoul este succint. a formaþiei care face obiectul interviului. Intertitluri: Îmi place foarte mult vocea lui Adrian Minune. Elemente de titrare: Supratitlu: de tip citat („Aveþi grijã. informativ. combinat cu un interviu-portret. avem de-a face cu un interviu de tipul faþã-în-faþã (nemediat). Este ilustrat cu o fotografie. centrate pe o temã majorã: activitatea muzicalã a grupului. este vorba despre un interviu-anchetã. este vorba despre un interviu de tipul un intervievator – doi intervievaþi.

Tonul convorbirii este relaxat. directe. personale. ceea ce sugereazã faptul cã interviul a fost pregãtit minuþios dinainte. De asemenea. Întrebarea de atac lanseazã prima temã a interviului. cu rol de clarificare ºi de amplificare. fãrã nici o explicaþie din partea redacþiei. de exemplu cuvântul „sînt” din titlu. care îl vizeazã pe interlocutor în mod explicit. nici una nefiindu-i adresatã explicit numai interlocutorului (George). referitoare la apariþia iminentã a unui nou album al trupei.Tipologii ale întrebãrilor: Cele 11 întrebãri care structureazã interviul sunt. cele mai multe întrebãri sunt adresate interlocutoarei (Ana-Maria). 94 . O altã problemã a acestui interviu este ignorarea grafiei Academiei Române. întrebãrile cele mai frecvente sunt deschise. în interviu apar ºi întrebãri secundare. de regulã. care solicitã un rãspuns elaborat. fãrã stridenþe. Cel de-al treilea doilea membru masculin al trupei lipseºte cu desãvârºire. ºi. principale. ceea ce sugereazã o relaþie destinsã între participanþii la dialog. Ca o remarcã suplimentarã. în majoritatea lor. Dupã forma lor. Restul întrebãrilor se referã la diverse aspecte ale activitãþii trupei.

S. alb-negru. „Ziarul Studenþesc” se doreºte a fi un ziar al întregului centru universitar clujean.O.Ziarul Studenþesc „Ziarul Studenþesc” din Cluj-Napoca apare sub egida Consorþiului Organizaþiilor Studenþeºti din Cluj. al cãrei principal obiectiv este apãrarea drepturilor ºi revendicãrilor legitime ale studenþilor. cultural ºi de angajare civicã. prin promovarea ºi punerea în aplicare a numeroase proiecte cu caracter social. Datorita implicãrii studenþilor de la toate universitãþile clujene. 95 . Consorþiul Organizaþiilor Studenteºti din Cluj (C. în 8 pagini de format A3. Consorþiul Organizaþiilor Studenþeºti din Cluj este o federaþie care cuprinde 16 organizaþii studenþeºti.O. Publicaþia intenþioneazã sã aducã o noutate în peisajul media clujean. Scopul C. este promovarea valorilor umane reale în rândul studenþilor. respectiv tinerilor din Centrul Universitar Cluj-Napoca. Apare lunar.S. în 5000 de exemplare.) este o organizaþie nonguvernamentalã. cu activitate civicã ºi sindicalã.

96 .

pe toatã pagina. În funcþie de strategia de realizare. prezentând date despre activitatea profesionalã a interlocutorului. 97 . în colþul din dreapta. Dupã finalitatea vizatã. informativ.. în partea superioarã a paginii. Mircea Toma. adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a ordinii lor. una mare. din semi-profil. aºa cã rãmânea prima Subtitlu: În România existã douã instituþii în care Revoluþia nu a existat: Biserica ºi Academia. interviul este preponderent unul factual. este vorba despre un interviu de tipul un intervievator – un intervievat. cu unele nuanþe de opinie. dublat de un interviu-portret. Elemente de titrare: Titlu: Mircea Toma: puteam sã devin defectolog sau educatoare. Tipologii ale interviului: Dupã tipul de funcþie îndeplinitã ºi dupã tipul de demers redacþional. vizând pregãtirea ºi cariera interlocutorului (Mircea Toma). jos. la rubrica „Interviu”. avem de-a face cu un interviu de tipul faþã-în-faþã (nemediat). ªapoul este succint. combinat cu tipul cu ordine ascunsã. este vorba despre un interviu-anchetã. ºi una de dimensiuni reduse. Dupã tipul de interacþiune dintre reporter ºi interlocutor.. putem clasifica interviul ca fiind de tip tunel.Analiza interviului Interviul apare pe pagina 10 a publicaþiei Ziarul Studenþesc. în numãrul din martie 2004.a doua opþiune se împiedica în sex. În funcþie de numãrul de participanþi. Este ilustrat cu douã fotografii ale interlocutorului.

care îl vizeazã pe interlocutor în mod explicit. care solicitã un rãspuns elaborat. Una dintre întrebãri conþine chiar o ironie cu o dozã de impertinenþã: „ªi când aþi pãrãsit tot acest univers. ºi. ceea ce sugereazã o relaþie cordialã între dialoganþi. referitoare la diferenþa dintre specialitatea interlocutorului ºi cariera lui ulterioarã. de controversã ºi de revenire ceea ce sugereazã faptul cã interviul a constat dintr-un dialog autentic.Tipologii ale întrebãrilor: Cele 10 întrebãri care structureazã interviul sunt. directe. Dupã forma lor. Urmãtoarele douã întrebãri îl preseazã pe interlocutor sã rãspundã. cu rol de clarificare ºi de amplificare. Aº vrea sã fac câteva observaþii legate de strategia interogativã. de regulã. cã-mi dau ºi lacrimile?”. De asemenea. Întrebarea de atac lanseazã prima temã a interviului într-o notã pronunþat polemicã. iar întrebãrile de sprijin pentru întrebarea de atac nu sunt exprimate la forma interogativã. personale. întrebãrile cele mai frecvente sunt deschise. apar ºi alte întrebãri secundare. în care intervievatoarea a ascultat cu mare atenþie. în majoritatea lor. secundare. 98 .

timp în care studenþii de la Facultatea de Jurnalisticã. de 16 pagini. iar. format A3. astfel. în principal. coordonat de prof. din 1997. de patru pagini. Aici sunt abordate toate genurile publicistice. posibilitatea sã punã în practicã informaþiile de la cursurile de specialitate. sub semnãtura unor nume de prestigiu sau aparþinând studenþilor de la diferite facultãþi. dar ºi sã inoveze. mulþi lucreazã în mass-media timiºoreanã ºi nu numai. aici gãsindu-ºi locul eseuri critice. Adrian Dinu Rachieru. unii devenind nume sonore ale peisajului publicistic autohton.Tibiscus „TIBISCUS” din Timiºoara este o publicaþie lunarã. un supliment cultural. au început sã facã ziaristicã. dr. în general. de 500 de exemplare. Ea nu este aliniatã politic ºi urmãreºte doar perfecþionarea ºi evaluarea celor care urmeazã sã devinã jurnaliºti. Publicaþia „TIBISCUS” oferã studenþilor posibilitatea sã realizeze un echilibru între disciplinele teoretice ºi cele practice. alb-negru. studenþii având. prozã sau poezie. artele ºi cultura. care gãzduieºte literatura. 99 . dintre ei. editatã de Facultatea de Jurnalisticã a Universitãþii „TIBISCUS” din Timiºoara. Publicaþia apare de nouã ani. cronici. Publicaþia mai contine ºi „Argonauþii”.

100 .

în numãrul din martie 2006. care vrea sã lanseze Societatea Jurnaliºtilor Profesioniºti Tipologii ale interviului: Dupã tipul de funcþie îndeplinitã ºi dupã tipul de demers redacþional. Elemente de titrare: Titlu: „Nu e pãcat sã murim aºa ca proºtii. putem considera interviul ca fiind de tip mixt: pâlnie inversatã ºi de tip tunel. în combinaþie cu un interviu-portret. avem de-a face cu un interviu de tipul faþã-în-faþã (nemediat). din emisiunea „100%” cu Robert Turcescu. este vorba despre un interviu de tipul un intervievator – un intervievat. fãrã sã fi vãzut cum aratã un rãsãrit de soare. adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a ordinii lor. În funcþie de strategia de realizare. a interlocutorului. acestea fiind centrate pe douã teme majore: jurnalismul practicat în România ºi cariera publicisticã a lui Robert Turcescu. în subsidiar. în timp ce þine o bilã albã ºi una neagrã. Este ilustrat cu o fotografie. la rubrica „Interviu”. unul de opinie. pe toatã pagina. este vorba despre un interviu-anchetã. Dupã tipul de interacþiune dintre reporter ºi interlocutor.Analiza interviului Interviul apare pe pagina 11 a publicaþiei Tibiscus. 101 . frontalã. În funcþie de numãrul de participanþi. Dupã finalitatea vizatã. stând liniºtiþi în pãtrãþica noastrã ºi privind relaxaþi la ziua de mâine?” Subtitlu: Se întreabã Robert Turcescu. interviul este preponderent unul factual ºi.

Unele întrebãri nu sunt formulate interogativ. ºi. 102 . apar ºi întrebãri secundare. principale. este cel mai amplu interviu din cele patru analizate. personale. iar altele utilizeazã tehnica „în doi paºi”. care denotã o bunã documentare a reporterului. ceea ce sugereazã o relaþie cordialã între interlocutori. directe. ceea ce sugereazã faptul cã interviul a fost pregãtit minuþios dinainte.Tipologii ale întrebãrilor: Cele 10 întrebãri care organizeazã interviul sunt. întrebãrile cele mai frecvente sunt deschise. referitoare la cariera scriitoriceascã a lui Robert Turcescu. care îl vizeazã pe interlocutor în mod explicit. De asemenea. Dupã forma lor. de regulã. care solicitã un rãspuns elaborat. în majoritatea lor. privitoare la practicarea profesiei de jurnalist în România. Întrebarea de atac lanseazã prima temã a interviului. Interviul este relansat pe o a doua temã. cu rol de clarificare ºi de amplificare. Ca o ultimã remarcã.

). De Broucker. Marc. Timiºoara. Fred. Before the story.. News reporting & writing. Polirom. Editura Augusta. New Jersey. Bruxelles.Bibliografie 1. Rob. Bucureºti. 1997 27. Harriss. A practical guide for journalists. New York. New York. CFPJ.. Popescu. MacDougal. Presa culturalã. Cernicova. Interviul de la Platon la Playboy. Charon. Smeyak. Bucureºti. Coman. Strentz. Bucureºti. New York. 2000 15. Voirol. 1995 24. Sacramento. Information et persuasion. Martin’s Press. 1977 18. George M. Hiley H.. Leiter. Interviul de presã scrisã. New York. Practique de l’information et écritures journalistiques. John. Manual de jurnalism. Carl W. Martin’s Press. Interviewing and communicating skills for journalists. 1993 11. II. De Boeck. David. Nicki. Interviul. Mariana. 1989 14. Fundamentals of news gathering. Iaºi. Thomas. Herbert. Societatea ªtiinþã ºi Tehicã. Michel. 1997 6. L’interview écrite et le portrait. Interpretative reporting. 1992 28. Brown & Benchmark. Brady. 1998 20. Ghidul jurnalistului. Metzler. Editura Dacia. Paris. Polirom. Reporting for the print media. Anderson. Stanton. Bucureºti. Mencher. Tolcea. 2001 8. Tehnica jurnalismului. writing. Jurnalistul universal. Stanley. CFPJ. 1976 3. 1995 9. Wadsworth Publishing Co. Mihai (coord. Doina. Ruºti. Reporting in depth. Creative Interviewing. Iaºi. 1982 16. Metzler.. Ken. Paris. and editing. The craft of interviewing. Comunicarea. G. Cluj-Napoca. 1998 22. Marcel. Ames. Editura Fundaþiei Pro. Editura ªtiinþificã. Fedler. 1986 19. 1996 17. Brooks. Paris. Paris. News reporters and news sources. Randall. New York. Basic media writing. Phillipe. Yvan. 1989 25. Iowa State University Press. The complete reporter. José.. 2000 12. Specii. Curtis. St. Julian. Killenberg. 1991 7. Harper & Row. New York. L’interview a la télévision. 2002 26. Ken. Accomplices in shaping and misshaping the news. St. Capelle. Macmillan Publishing Co. Ward. Gergely. 2002 21. Henri. Editura Carro. Interviews that work. Vintage Books. Mountain View. Melvin. Brian. Downs. Écrire. CFPJ. Professional Interviewing. Vlad. 1995 13. Gaillard. Tudor. Harcourt Brace Jovanovich. Kelly. Johnson. 1992 4. Bucureºti. Paul. Mayfield Publishing Co. Guide de la rédaction. Ernest. 1991 103 . Prentice Hall. Ghid practic. Newsgatering. Shirley. tehnici compoziþionale ºi de redactare. un dialog specializat. Montant. Fort Worth. Editura Augusta. vol. Boston. Dicþionar explicativ de jurnalism. Cristian Florin. 1980 10. S. relaþii publice ºi publicitate. 1994 5. Biagi. Timiºoara. Allyn & Bacon.. Tritonic. 1992 2. 2002 23. Martin. Prentice Hall. CFPJ. Chicago. et alii.

104 .