Articles from Calatoria Inimii

Creatorul și mirabila creație

2014- 01- 08 17:01:29 Bogdan Grigoras

Cine est e sau ce est e creat orul din spat ele creației? Est e cu adevărat în
spat e? Cine t rage linia de demarcație înt re creat or și creație sa? Est e înt r-
adevăr a sa creația sau est e pur și simplu creație? Unde dispare ceat orul
at unci când nu îi simțim prezența? Oare chiar dispare sau nu îl mai percepem?
Ce devine creat orul at unci când se ident if ică cu creația? Cine est e personajul
principal care se inoculează în cent rul creației, care își arogă rolul de st ăpân
absolut ? Ce crede despre el și despre lume? Cum ne put em revendica
libert at ea, cum ne put em redobândi vit alit at ea, cum put em deveni noi
cârmuit ori înțelepți, din cent rul inimii creației. Iat ă provocarea.

[capt ion id="at t achment _9306" align="aligncent er" widt h="400"]

În t ăcere creat orul

visează[/capt ion]

În tăcere creatorul viseaz ă. T ăcerea est e nemișcare. Nemișcare pură, f ără

nicio pret enție, f ără int enție, f ără mist er. Nimic din ceea ce poat e f i nu a apărut
încă în manif est are, nimic din ceea ce a f ost manif est at nu mai are relevanță.
T ăcere f ără cuvint e, f ără mișcare, f ără povest e. Adevăr în st are amorf ă,
neorganizat , necizelat , lipsit de umbră, neiluminat . În t ăcere creat orul se
odihneșt e. Nimic nu t ranspare, t ot ul pare încremenit , lipsit de voință, inf lexibil,
f ără asperit ăți sau cut umă. T ăcerea est e ascult are, ascult area est e t ăcut ă,
imuabilă. În t ăcere creat orul cont emplă creația.

În tăcere creatorul este conștient. Nu est e conșt ient doar de propria sa

exist ență, derivat ă din însăși respirația unică. Respirația. Creat orul nu pret inde
că exist ă deși exist ența sa est e pusă sub semnul mirării, al miracolului, al
recunoșt inței et erne... Creat orul nu pret inde nimic căci ident it at ea sa est e
dincolo de orice ident it at e. Est e respirația sa, est e conșt iența sa, est e
compasiunea și recunoșt ința, est e recunoașt erea umanit ății sale prof unde și
est e mult mai mult decât at ât . A spune că est e mult mai mult est e o alt ă
graniță ce ține de o nouă ident it at e, oricât de necuprinsă ar f i aceast ă
ident it at e. Creat orul est e și nu est e în același t imp, exist ă și nu exist ă
simult an, se manif est ă și se non-manif est ă, inspiră și expiră, t răieșt e și moare
cu f iecare clipă de conșt iență. În ascult are creat orul est e conșt ient .

[capt ion id="at t achment _9308" align="aligncent er" widt h="400"]

În t ăcere creat orul

est e sursa.[/capt ion]

În tăcere creatorul este sursa. Sursa inepuizabilă, vasul alchimic, sf ânt ul

graal, pocalul zeilor, f ânt âna mist erelor, anima mundi. Inima suf let ului est e
primul edif iciu clădit pe hart a umană a creat orului. Ieșind din nemișcare, în
t ăcere, creat orul const ruieșt e cu migală o inimă din carne, o însuf lețeșt e, îi
of eră un dar neprețuit , acela de a simți conexiunea cu înt reaga creație, care
est e una cu el, creat orul. Inima est e miezul munt elui, oul de aur, crist alul,
grăunt ele de smarald. În jurul său se înalță semeț dumnezeul din carne și
sânge, un corp, senzații, emoții, gânduri. Un dumnezeu înzest rat cu t ot
arsenalul pent ru a f i uman, dar mai ales un dumnezeu pregăt it pent ru a uit a...

Creatorul este uitare. În una dint re cele mai mist erioase lumi, unde Soarele
st ă pe cer jumăt at e de an, iar lumina est e la mare cinst e, venerat ă și iubit ă
precum mișcarea ast relor, precum cădererile de ape și zborul păsărilor, unde
înt unericul revendică spațiul cealalt ă jumăt at e a anului, însă nu est e at ât de
iubit precum sora sa luminoasă, în aceast ă lume a jumăt ăților despărțit e de
granițe iluzorii, creat orul est e uit are. Creat orul renunță deliberat la nemișcare
pent ru a se recunoașt e în t oat e f ormele propriei sale creații: munți, văi, dealuri,
câmpii, ape, nevert ebrat e, rept ile, păsări, insect e, mamif ere, f orme înzest rat e
cu rudiment e de conșt ieță. Cu adevărat mare est e bucuria creat orului când se
recunoașt e în t oat e acest e oglinzi, iar cu at ât mai mare est e bucuria sa când
omul își amint eșt e. Până când omul își amint eșt e, creat orul est e uit are.

[capt ion id="at t achment _9309" align="aligncent er" widt h="506"]

Creat orul est e uit are.[/capt ion]

Creatorul devine un corp. Creat orul începe să gândească că est e doar

acest corp f izic, palpabil, imediat . Două mâini, două picioare, o coloană
vert ebrală, doi ochi, un creier. Creat orul inconșt ient , creatorul uitare cunoașt e
f rica de a-și pierde acest corp at ât de prețios, f rica de disoluție, de dispariție,
de neant . El t răieșt e angoasa separării prof unde, disperarea singurăt ății
inexorabile, descoperă groaza ireduct ibilă și caut ă cu disperare un aliat , un
dumnezeu, un st ăpân, un geniu milit ar, un maest ru, un t at ă, un conducăt or, un
priet en. Și t ot el, creat orul inconșt ient , îi dă viață acest ui st rat eg desăvârșit ,
maest ru în supraviețuire, administ rat or t alent at . În t impuri imemoriabile, în
f ragedă pruncie, pent ru a rămâne în viață creatorul uitare t rasează o graniță în
f iința sa, în nat ura sa at ât de umană. Așa ia nașt ere acea inst anță-aliat ,
st ăpânul, pe scurt judecăt orul. „Eu nu sunt acest corp care imi produce at ât a
durere, eu nu sunt emoțiile acest ea care mă copleșesc, eu nu sunt o persoană
care îi judecă pe ceilalți, eu sunt un om bun, un exemplu viu, iar t ot ce est e
urât , mat erial, înt unecat , t ot ce est e nedrept , injust , nef olosit or, aberant ,
murdar, demonic nu imi aparține. Eu sunt luminos, zâmbit or, eu pot f i f ericit !”.
Acest a est e manif est ul judecăt orului sau supraeului.

[capt ion id="at t achment _9316" align="aligncent er" widt h="400"]

 Creat orul devine un
corp[/capt ion]

În uitare, creatorul este judecătorul. La f el precum judecăt orul est e creat or,
est e sursa căci dispune de înt reaga energie a sursei, est e cea mai complexă
și complicat ă ident it at e pe care și-o asumă creat orul, dând dovadă de un
curaj nebunesc. Înt reg eșaf odajul supraeului est e const ruit pe idea de a
prot eja sinele de pericolul iminent al disoluției, de t enebrele insuport abile ale
creației ascunse vederii sale, de monșt rii hidoși ascunși în mărunt aiele
înt unecat e ale iadului, pregăt iți să at ace lumea și dispunând de arme de
dist rugere în masă. Judecăt orul est e f act orul principal în cont urarea ident it ății
absolut e a sinelului, el est e sinele. Orice ident it at e care nu corespunde cu
propria sa perspect ivă est e respinsă, la f el precum orice ident it at e ext erioară
const it uie o amenințare permanent ă asupra siguranței sinelului. Judecăt orul
est e cont rol, iar cont rolul îi conf eră iluzia securit at ății. Dimensiunea vert icală a
exist enței, dimensiunea t ranscedent ală est e o alt ă amenințare majoră la
adresa judecăt orului, orice st are nonident it ară est e cat alogat ă drept
neadecvat ă, inut ilă sau chiar pat ologică. O st are de conșt iință ext insă t răit ă
spont an, în medit ație sau în lucrul cu respirația conșt ient ă est e rapid
revendicat ă de căt re judecăt or, est e disecat ă și aservit ă propriilor sale
int erese.

[capt ion id="at t achment _9312" align="aligncent er" widt h="400"]

 Dansul
const ienței[/capt ion]

Creatorul și procesul de reamintire. Cu t oții am cunoscut moment e de

inspirație prof undă, clipe de t răire direct ă, de acces nemijlocit la nat ura
int rinsecă a creat orului, de conexiune cu spațiul sacru al inimii, moment e în
care judecăt orul lasă garda jos. Cât eva secunde sunt suf icient e, cât eva
secunde de reamint ire. Și apoi începe căut area, drumul „înapoi” căt re
conșt iența creat orului. Calea Maest rului Int erior. Calea căt re conșt iență est e
presărat ă cu nenumărat e bariere pe care judecăt orul le plant ează deliberat ,
căci el est e mereu bine int enționat . Să nu uit ăm, t oat e acțiunile sale izvorăsc
din dorința de „a f ace bine”, de a înlăt ura orice amenințare la adresa sinelui. Iar
Calea Maest rului Int erior est e poat e cea mai amenințăt oare perspect ivă. Est e
echivalent ă cu răst urnarea t ut uror „valorilor”, abdicarea de la principiile solide
ale judecăt orului, renunțarea la un anumit st il de viață considerat indispensabil,
repoziționarea socială, cult urală, dar mai ales presupune asumarea realit ății
int erioare și ext erioare, ca f iind propria creație. Judecăt orul consideră că el
est e prin excelență absolvit de orice responsabilit at e, alege să se închidă înt r-
o cochilie art if icială de unde emit e sent ințe absolut e cu privire la ceilalți și la
propria persoană, est e nemilos cu oamenii dar mai ales cu sine însuși, est e
ranchiunos și răzbunăt or. Perspect iva că eveniment ele din viața lui sunt
propria sa creație reprezint ă pent ru el nu mai mult decât o idee nebunească.
Judecăt orul nu va ceda deliberat niciun milimet ru de t eren. El va încerca mereu
să ne convingă că procesul de t ransf ormare prin care t recem are un scop, o
f inalit at e ce poat e f i def init ă în t ermenii săi: o viață mai bună, f ericire, succes,
recunoașt ere socială. În schimb creat orul conșt ient nu i se opune judecăt orului.
El înțelege că reacția judecăt orului est e normală, că f ace part e din procesul
lent de int egrare a acest ei inst anțe-aliat în f iința umană. Creat orul conșt ient
recunoașt e și onorează mult iplele voci ale judecăt orului: cont rolorul, f ricosul,
nehot ărât ul, neput inciosul, mint ea compulsivă, salvat orul, pref ăcut ul și mult ele
alt e f ațet e ale inst anței-aliat . Creat orul conșt ient alege să viseze, în t ăcere.

[capt ion id="at t achment _9314" align="aligncent er" widt h="334"]

 În t ăcere creat orul visează
conșt ient .[/capt ion]

În tăcere creatorul viseaz ă conștient.

„Visul est e cel mai real lucru din cât e exist ă. Visul est e realit at e desprinsă de
t imp... Numai cine visează [conșt ient ] poat e crea abundență...” - Școala Z eilor,
Cărțile Maestrului Interior.

At ribut ul f undament al al creat orului conșt ient est e încrederea. Încredere că

realit at ea ref lect ă f idel propriul vis. Ceea ce est e manif est at est e ident ic cu
nemanif est at ul, ceea ce se vede est e la f el cu ce est e ascuns vederii, ce e
înaf ară est e și înăunt ru. Cât de conșt ient , cât de măreț est e visul t ău?
Răspunsul e ușor. Uit ă-t e în jurul t ău. Visăt orul din noi poat e f i creat orul
conșt ient sau... judecăt orul. Nu cont ează gradul de conșt iență, creația decurge
la f el de milioane de ani, conșt ient ă sau inconșt ient ă. T u cum visezi?

Un ghid neprețuit în recunoașt erea judecăt orului int erior, în cart ograf ierea
at it udinilor acest uia, a deciziilor, st ărilor emoționale guvernat e de judecăt or
est e Suf let Nemărginit. O cart e pract ică, o hart ă care duce la eliberarea de
ident if icarea cu judecăt orul int erior. Dincolo de judecat ă, dincolo de
comparație, închidere și cont rol se af lă at ribut ele f undament ale ale suf let ului
nemărginit : libert at e, bucurie, iubire.

[capt ion id="at t achment _9315" align="aligncent er" widt h="375"]

 Creat orul est e
inseparabil de creație[/capt ion]

Creatorul este inseparabil de creație, iar creația est e viața însăși, sub t oat e
aspect ele sale. Creat orul est e suf let ul nemărginit , uman prin excelență, căci
recunoașt e at ât bucuria cât și t rist ețea, f iind capabil de compasiune f ără
granițe. Creat orul est e plut irea și serenit at ea pe care o găsim în adâncul
oceanului, est e zbuciumul norilor și t ensiunea elect rică a f urt unilor, est e t ăcere
și ascult are, est e uit are, est e renașt ere și acțiune, est e bucurie, est e viziune,
est e înt regire, est e dumnezeu. Est e.

Bogdan Grigoraș