You are on page 1of 13

AS.MED.

ANTON IONUȚ

NURSING ÎN NEUROLOGIE
Neurologia = ȘTIINȚA MEDICO-BIOLOGICĂ CARE STUDIAZĂ
STRUCTURA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS (SN) ÎN STARE
NORMALĂ ȘI ÎN STARE PATOLOGICĂ.

Cel mai important compartiment al neurologiei este neurologia clinică


denumită și neuropatologie.

Ea se ocupă cu diagnosticarea, tratamentul și profilaxia bolilor SN.

OBIECTUL DE STUDIU AL NEUROLOGIEI clinice sunt BOLILE


VASCULARE CEREBRALE ȘI ALE MĂDUVEI SPINĂRII, AFECȚIUNILE
ȘI INTOXICAȚIILE SNC și a celui periferic, TRAUMATISMELE SN,
BOLILE EREDITARE ȘI DEGENERATIVE, TUMORILE CEREBRALE ȘI
MEDULARE, AFECȚIUNILE SN VEGETATIV.

La DIAGNOSTICAREA pe lângă EXAMENUL CLINIC care are o


importanță primordială, se aplică și metode suplimentare, ca PUNCȚIA
LOMBARĂ CU ANALIZA LICHIDULUI CEFALO-RAHIDIAN.

TRATAMENTUL BOLILOR SN prevede ADMINISTRAREA


MEDICAMENTELOR, APLICAREA METODELOR FIZIOTERAPEUTICE
ȘI A CELOR ORTOPEDICE.

Neurologia clinică se dezvoltă pe baza anatomiei omului, fiziologiei,


histologiei, biochimiei, etc.

Cu timpul neurologia s-a diferențiat în:

 Neurochirurgie;
 Neuromorfologiei;
 Neurofiziologie.

1
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE
Funcționarea organismului depinde de funcțiile izolate ale diferitelor
organe coordonate, controlate și conduse de SN. Acesta coordonează
activitatea tuturor organelor precum și relațiile organismului ca întreg cu
mediul extern.

Proprietatea SN de a realiza această coordonare se numește funcție


integrativă.

SE DEOSEBESC:

1). SISTEM NERVOS VEGETATIV (SNV) = ( nu este un sistem


autonom, independent,) este o componentă a sistemului nervos care își
poate desfășura activitatea și independent de voință.

Activitatea sa este reglată de segmentele superioare ale SNC și în mod


special de scoarță.

SNV coordonează activitatea organelor interne:

 Bătăile inimii și presiunea sanguină;


 Distribuția sângelui;
 Frecvența mișcărilor respiratorii;
 Secreția, etc.

Cele 2 componente al SNV, simpaticul și parasimpaticul, exercită asupra


fiecărui organ acțiunea antagoniste, adică unul stimulează iar celălalt
inhibă.

Ex.: excitația simpatică mărește catabolismul deci crește căldura,


glicemia, în timp ce parasimpaticul crește anabolismul.

2. SN AL VIEȚII DE RELAȚIE – alcătuit din SNC ( sistemul


nervos central) și SNP ( sistemul nervos periferic).

ȚESUTUL NERVOS este constituit din 2 esențiali:

2
- Neuronul care unitatea funcțională a SN, ce este alcătuit din:
corpul celular și prelungirile sale (tendrite, axonul).
- Nervii periferici pot fi: senzitivi sau senzoriale; motori sau
vegetativi.
Dintre nervii periferici fac parte: nervii cranieni în nr. de 12 perechi
și nervii rahidieni.

SISTEMUL NERVOS ESTE ALCĂTUIT DIN:


 Encefalul ( prezintă 2 emisfere cerebrale);
 Formațiunile de pe baza creierului;
 Trunchiul cerebral;
 Cerebelul;
 Măduva spinării.

3. ENCEFALUL = este format din:

 Substanța cenușie;
 Substanța albă.

Diencefalul este acătuit în principal din talamus și hipotalamus.

4. TRUNCHIUL CEREBRAL = este prima porțiune cuprinsă în


cutia craniană în prelungirea măduvei spinării.

Are un rol deosebit de important aflându-se între cele 2 emisfere


cerebrale și cerebel, de la acest nivel pornesc cele 12 perechi de nervi
cranieni care îndeplinesc importante funcții motorii și senzitive.

Ținând seama de importanța centrilor nervoși (respiratori, circulatori,


deglutiție) a căilor și a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral,
leziunile acestora produc manifestări complexe grave și adesea
mortale.

3
5. CEREBELUL = este așezat în FOSA POSTERIOARĂ A CUTIEI
CRANIENE, ESTE ALCĂTUIT DIN 2 EMISFERE LATERALE ( cu rol
în coordonarea motorie și o regiune mediană care contribuie în mod
deosebit la menținerea echilibrului numită VERMIS.

Este legat de NEVRAX de pedunculii cerebeloși, funcția sa principală


constă în reglarea tonusului muscular și în coordonarea mișcărilor.

6. MĂDUVA SPINĂRII = ULTIMA PORȚIUNE A SNC ESTE


ADĂPOSTITĂ ÎN CANALUL RAHIDIAN.

Se prezintă sub forma unui cilindru de substanță nervoasă care începe


de la BULB și se întinde până la L2.

Este împărțită în 2 jumătăți simetrice fiind formată din: SUBSTANȚA


ALBĂ și SUBSTANȚA CENUȘIE.

LEZIUNILE MĂDUVEI PROVOACĂ GRAVE TULBURĂRI SENZITIVE


MOTORII ȘI VEGETATIVE.

La nivelul măduvei din cele 2 rădăcini anterioară (motorie) și


posterioară (senzitivă) se formează nervii rahidieni.

NERVII RAHIDIENI DAU NAȘTERE NERVILOR PERIFERICI:

 DURA MATER = este o membrană fibroasă în contact cu osul;


 Arahnoida = este o foiță subțire care căptușește fața internă a
durei mater.
 PIA MATER = un țesut celular bogat vascularizat care acoperă
țesutul nervos.

4
PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE ÎN SECȚIA
DE NEUROLOGIE
Sarcinile de îngrijire a bolnavilor de la secția de neurologie sunt
determinate de cazistica specifică a acestor unități spitalicești care
întrunesc bolnavii cu afecțiuni organice ale sistemului nervos precum și
pe cei cu suferințe funcționale cu caracter trecător.
Bolnavii de la secțiile de neurologie sunt o ameni cu suferințe majore, cu
deficite motorii adesea cu tulburări de vorbire și de alimentație, retenție
sau incontinență urinară și de materii fecale care îi duce până în pragul
sinuciderii.

1.ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE MEDIU


Exceptând cazurile care necesită terapie intensivă, îngrijirea bolnavilor
cu afectțuni ale sistemului nervos, nu necesită condiții deosebite de cele
ale bolnavilor de la secția de boli interne. Se preferă saloane cu 2-4
paturi bine încălzite până la 20 - 22oC.
Paturile trebuie să fie cu un confort sporit, somiera articulată, saltele de
latex sau antidecubit deoarece aceștia pot fi imobilizați o perioadă mai
lungă de timp.

2.ÎNGRIJIRILE GENERALE LEGATE DE IGIENA


CORPORALĂ.
La bolnavii fără deficit motor, toaleta este lăsată în grija lor. La cei mai
gravi, dacă starea lor permite, cu avizul medicului, pot fi scoși din pat și
ajutați la toaleta zilnică.
Poziția bolnavului la pat nu poate fi standardizată, aceasta fiind dictată
de hipersensibilitatea sau din contră a lipsei de sensibilitate a unei
regiuni sau a unui membru.
Lăsarea bolnavului doar câteva ore în aceeași poziție duce la escare de
decubit și pneumonie hipostatică. Din acest motiv, alături de mobilizarea
bolnavului după un plan bine stabilit, trebuie să insistăm pentru
prevenirea escarelor de decubit (mobilizarea bolnavului, hidratarea,
pudra de talc, saltele antidecubit, fricționări cu alcool diluat).

3.ALIMENTAȚIA
Bolnavii de la secția de neurologie nu necesită un regim dietetic special.
Alimentația trebuie să fie mixtă, echilibrată, bogată în proteine, vitamine
și săruri minerale, hipolipidică și normocalorică.
Aportul de NaCl2 îl va stabili medicul de la caz la caz.
Introducerea cantităților de alimente în organismul bolnavului, de foarte
multe ori, întâmpină greutăți.
5
Alimentele la acești bolnavi trebuie să fie de consistență păstoasă iar
consumul alimentelor să-l facă, numai în prezența asistentei.
Unii bolnavi se pot alimenta singuri dar și în acest caz asistenta
supraveghează, însă cei care prezintă necoordonarea mișcărilor vor
trebui alimentați pozitiv.
Bolnavii nu țin minte întotdeauna ritmicitatea evacuărilor de materii
fecale, de aceea trebuie să supravegheze tranzitul intestinal.
În caz de constipație se va apela la clisme evacuatoare în niciun caz la
administrare de purgative.
Numeroși bolnavi cu deficit motor prezintă la un moment dat constipație
habituală.

4. SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR
Bolnavii în secția de neurologie adesea sunt neliniștiți în stare de
hipoexcitație sau din contră sunt apatici, somnolenți sau obnubilați.

Numeroși bonavi se instalează în stare de comă sau după un timp de la


câteva ore la zile își pierd conștiința.

Bolnavii cu afecțiuni neurologice pot prezenta trecător manifestări


psihice. Astfel bolnavii vârstnici cu afecțiuni musculare cerebrale adesea
noaptea se dezorientează și devin neliniștiți cu un comportament
tulburat, de aceeia acești bolnavi necesită o supraveghere continuă și
noaptea ...

Amplasarea lor trebuie făcută în apropierea becului de orientare de la


ușa salonului.

5. explorarea paraclinică a bolnavilor

Recoltările de produse biologice ptr analize de laboratot se vor face


întotdeauna după prescripția medicului ptr glicemie, lipemie,
coleresteremie, analize serologice și imunologice precum și investigații
cerute de medic suplimentar ca:

- Recoltarea LCR (lichid cefalo-rahidian) ptr explorările morfo-


funcționale (formă, mărime spațiere = investighează un sistem).
- Electroencefalografia = examinările radiologice ale sistemului
nervos central inclusiv CT: examen fond de ochi, examen ORL, la
carre bolnavul va fi însoțit de as. med. și transportat eventual cu
fotoliu rulant sau targă.

6
6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR:
 În caz de accident;
 A bolnavii cu tulburări de deglutiție administrarea se face în
soluții sau prafuri. Tabletele vor fi sfărâma .
Medicamentele de multe ori au efecte secundare neplăcute cu
uscăciunea gurii lipsă de secreție salivară, simptome ce
bolnavii le transmite asistentului, iar asistentul va raporta
medicului, iar acesta din urmă va decide asupra continuării sau
schimbării medicamentelor.
 Adesea bolnavii sunt internați în faza contracturilor constituie cu
articulații deformate sau cu escare de decubit.
 Acești bolnavi văd viitorul lor fără perspective ceea ce
agravează și mai mult starea lor.
 Atitudinea asistentului poate ameliora starea psihică a
bolnavului obținând cooperarea lui în procesul de îngrijire.
 Începerea tratamentului la momentul oportun face posibilă
recuperarea bolnavului cu sechele mai ușoare sau chiar deloc.
 Masajul și gimnastica începute din timp și executate cu bolnavul
cu răbdare și perseverență de obicei previne contracturile
ireparabile.

7
ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU ACCIDENTE
VASCULARE CEREBRALE
Accidentul vascular cerebral fie că sunt boli independente, fie că sunt
una din manifest. unei înbolnăviri generale, necesită prin gravitatea lor
îngrijiri deosebite de atente, efectuate cu profesionalism de către as.
med.

Ischemia acută, infartul cerebra neembolic, embolia cerebrală sunt


tulburări majore de alimentare cu oxigen a unor părți ale creierului prin
oprirea permanentă sau uremelaică a unor zone ale creierului.

De cele mai multe ori debutul AVC este brusc, brutal, ceea ce trebuie
cunoscut de asistentele de spital întrucât unele dintre ele pot apărea, în
cursu spitalizării pe alte secții.

EMBOLIA CEREBRALĂ LA SECȚIA DE


CARDIOLOGIE SAU HEMORAGIA SUB-ARAH-
NOIDIANĂ ÎN CURSUL PROBELOR DE EFORT
LA ORICE SECȚIE

Principiul de bază al îngrijirii acestor bolnavi în perioada acută a bolii


este repausu fizic și psihic absolut.

Patul bolnavului trebuie să fie prevăzut cu apărători laterale capitonate


cu perne și pături ptr ca bolnavul neliniștit, inconștient să nu cadă din
pat.

Poziția cea mai adecvată este cea de semișezând, însă aceasta trebuie
schimbată la maxim 2 ore exceptând situațiile când există oo parte
lezată când se mobilizează la maxim jumătate de oră.

Secreția salivară trebuie îndepărtată prin aspirație mecanică sau cu o


seringă guyon întrucât bolnavul inconștient sau somnolent mai ales dacă
are tulburări de deglutiție poate să le aspire în căile respiratorii.

8
Bolnavul cu tulburări de vorbire trebuie ascultat cu răbdare, este
important să ne adresăm cu propoziții scurte cu o voce de tonalitate
normală dar exprimat mai rar, dându-i posibilitatea să formuleze
răspunsuri.

9
REGIMUL DIETETIC
Regimul dietetic nu ridică probleme deosebite totuși mai ales în cursul
hemoragiilor intracraniene trebuie ținut cont de anumite principii astfel:

 Dacă starea bolnavului nu evoluează spre comă atunci alimentarea


se face pe cale bucală chiar dacă bolnavul este somnolent sau
obnubilat (dezorientare tempero-spațială);
 Dacă bolnavul nu este conștient atunci alimentația se va face
sondă duodenală sau pe cale parenterală.

În primele zile ale accidentului bolnavul va primi un regim hidrico-zaharat


asigurând un aport de cel puțin 2000 ml de lichide sub formă de sucuri
de fructe, ceaiuri zaharate, etc.

Dacă însă bolnavul are pierderi mai mari prin urină, transpirații, febră,
etc.

Atunci aportul de lichide trebuie calculat pe baza pierderilor măsurate și


apreciate.

Începând din a 2 – 3 zi de boală, se va îmbogăți aportul de alimente cu


supe de legume, zarzavaturi, supă de pasăre degresată , piureuri de
legume, brânză proaspătă de vaci , carne fiartă și tocată iar în zilele
următoare și fructe asigurând de cel puțin 2000 calori.

Alimentele trebuie să fie păstoase , moi ptr a preveni aspirarea lor dar
mai ales ptr a priva bolnavul de eforturile de masticație.

Din cauza pericolului de formare a sechelelor este important ca


tratamentul de reabilitate să se înceapă cât mai precoce imediat după
depășirea perioadei acute a bolii, când viața bolnavilor nu mai este în
pericol.

În caz de tulburări de vorbire exercițiile de articulare a cuvintelor trebuie


începute cât mai devreme.

Reabilitarea afaziei se începe cu articularea cuvintelor scurte,


monosilabice, apoi cuvinte formate din 2 – 3 silabe.

10
Bolnavii cu accidente vasculare cerebrale au un psihic mai sensibil,
dezechilibrat astfel că la cea mai mică excitație vor reacționa eventual
exagerat ceea ce poate duce la recidive sau agravări.

As. med. prin comportamentul ei uman înțelegător are un rol deosebit în


ameliorarea manifestărilor psihice ale acestor bolnavi.

11
ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR EPILEPTICI

EPILEPSIA = ESTE O SUFERINȚĂ CEREBRALĂ CARE FACE PARTE


PRIN MANIFESTĂRILE EI CARACTERISTICE DIN MAREA GRUPĂ A
SINDROAMELOR CONVUSIVE DE ETIOLOGIE FOARTE VARIATĂ.

Ținând cont de etiologia simptomului major al crizelor convulsive aceasta


se împarte în:

 Epilepsie germinală = boală neurologică independentă;


 Epilepsie simptomatică = care apare în cadrul unui nr foarte mare
de boli neurologice, renale, endocrine, infecțioase, etc.

As. va întâlni epilepsia germinală de obicei la secția de neurologie, însă


accesul epileptic poate să apară în cursul îngrijirilor altor boli la orice
secție de specialitate.

Accesul se manifestă prin crize de convulsii tonico-cronice precedate de


pierderea conștiinței și însoțite de tulburări respiratorii și sfinteriene.

Starea de inconștiență după oprirea convulsiilor trece într-un somn în


aparență obișnuit din care bolnavul poate fi trezit.

Criza convulsivă este numai unul dintre semnele epilepsiei care are o
evoluție bine determinată din acest motiv sarcinile de îngrijire prevăd:

 Îngrijirea bolnavilor în afara crizei epileptice;


 Îngrijirea bolnavilor în cursul crizelor epileptice;
 Îngrijirea bolnavilor cu crize subintrante;
 Îngrijirea acordată după criză;
 Îngrijirea bolnavilor epileptici în perioada manifestărilor psihice.

12
ÎNGRIJIREA ÎN CURSUL CRIZELOR:
Dacă criza s-a declanșat, bolnavul nu mai poate fi părăsit.

As. anunță medicul printr-o terță persoană, iar îngrijirile urmăresc


evitarea accidentării bolnavului în timpu crizei.

Protejarea boln. prin reducerea convulsiilor cu forța este interzisă


întrucât poate să se soldeze cu fracturi și luxații.

Se vor îndepărta din aproprierea bolnavului obiectele de mobilier și de


altă natură de care bolnavul s-ar putea lovi.

Ptr. evitarea traumatiz. limbii și a buzelor prin auto..... ............. se va


așeza între arcadele dentare un obiect moale de preferință din cauciuc.

Dacă bolnavul are proteze dentare trebuie încercată îndepărtarea lor.

PÂNĂ LA SOSIREA MEDICULUI AS. MED. TREBUIE SĂ


PREGĂTEASCĂ SERINGILE ȘI MEDICAMENTELE
ANTICONVULSIVANTE DIN CARE MEDICUL VA ALEGE PE CELE
MAI CORESPUNZĂTOARE PTR CAZUL RESPECTIV.

As. med. trebuie să cunoască bine semnele crizei epileptice, fiindcă


adesea până la sosirea medicului criza convulsivă încetează și obs. as.
med. au valoare de dialog.

În timpul crizei pupilele bolnavului sunt dilatate și nu reacționează la


lumină, semne care dispar odată cu încetarea convulsiilor.

Natura epileptică a crizelor confirmă și unele semne sesizabile și după


încetarea convulsiilor.

În cursul crizei bolnavul adesea își mușcă limba sau buzele și-și
descarcă involuntar vezica urinară.

13