You are on page 1of 4

Părțile de propoziţie

Părțile de propoziţie sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte care îndeplinesc o
funcţie sintactică şi care se află în raporturi sintactice cu alte părţi de propoziţie.
Sunt exprimate prin cuvinte cu sens lexical deplin
(substantive, adjective, pronume, numerale, verbe, adverbe) sau din combinările
unor cuvinte cu sens lexical deplin şi instrumente gramaticale (prepoziţie, articol).
Părțile de propoziție se clasifică în:
 părți de propoziție principale:
 subiectul;
 predicatul;
 părți de propoziție secundare:
 atributul;
 complementul;

Subiectul este partea principală de propoziţie care denumeşte obiectul
comunicării, adică obiectul despre care, în propoziţie, se spune ceva cu ajutorul
predicatului. Subiectul arată cine execută acţiunea, cine suferă acţiunea sau cui i se
atribuie o însuşire, o calitate. Subiectul, în sensul general al conotației date acestui
cuvânt, reprezintă locul, acțiunea, obiectul, ființa, conceptul abstract, ș.a.m.d., tema
despre care se vorbește sau scrie, la care se face referire.
În funcție de prezența lui în propoziție, subiectul poate fi de două feluri:
 subiect neexprimat:
 subiect neexprimat inclus;
 subiect neexprimat subînțeles.
 subiect exprimat:
 subiect exprimat simplu;
 subiect exprimat multiplu;
Subiectul gramatical poate fi exprimat prin:
 substantiv
 loctuțiune substantivală
 numeral
 pronume
 verb
 locuțiune verbală
 interjecție

 interjecție cu valoare predicativă: Nică bâldâbâc! în apă.  adverb predicativ: Poate că știi deja ce vreau să spun. infinitiv sau supin. predicatul arată ce face. Exemple de predicate verbale compuse.  locuțiune verbală: A stat de veghe trei zile și trei nopți. Predicatul indică ce face subiectul. o caracteristică. cum este subiectul. Predicatele pot fi exprimate prin:  verb la un mod personal: Eu merg acasă. subiectul răspunde la întrebările Cine? sau Ce?. Exemple de predicate verbale simple. .  intonație predicativă: Vorba lungă. predicatul este partea de propoziție de care depinde existența unei propoziții și care conferă subiectului o acțiune.În propoziție.  locuțiune adverbială predicativă: Fără îndoială că voi merge la spectacol. De obicei. De cele mai multe ori. Clasificarea predicatelor Predicatele pot fi:  predicate verbale  predicate verbale simple – acele predicate verbale care sunt exprimate prin verbe sau locuțiuni verbale la moduri personale. Cu alte cuvinte. cazul în care se află partea de vorbire prin care se exprimă un subiect gramatical este nominativul.  predicate verbale compuse – acele predicate verbale care sunt exprimate prin verbe semiauxiliare modale și un verb de bază la conjunctiv sau infinitiv sau verbe semiauxiliare aspectuale și verb de bază la conjunctiv. Predicatul este partea principală de propoziție care spune ceva despre subiect. ce sau cine este subiectul. Exemple de predicate nominale.  predicate nominale – acele predicate care sunt constituite din verbe copulative și unul sau mai multe nume predicative. sărăcia omului. ce este sau cum este subiectul. o stare sau o însușire.

 atribute pronominale. Atributul răspunde la una din întrebările: care?. despre cine?.  complementul indirect. Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau o altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume. În cazul predicatului nominal sau dacă acesta este exprimat printr-un verb la diateza pasivă acordul se face și în gen. Atributul are rol de a preciza. ce?.  complementul circumstanțial de mod. încotro?. unde?. despre ce?. în ce fel? În limba română există două categorii de complemente:  complemente necircumstanţiale  complementul direct. pentru ce?. Complementul este partea secundară de propoziţie care determină un verb (a construi o casă.  complementul circumstanțial de cauză. până când?.  complementul circumstanțial de timp. Acordul predicatului cu subiectul se face în general în persoană și număr. atributele pot fi:  atribute adjectivale.  atribute adverbiale. cât timp?.Acordul predicatului cu subiectul În limba română predicatul se acordă cu subiectul. identifica sau califica partea de vorbire determinată. până unde?. un adverb (aproape de serviciu) sau o interjecţie predicativă.  atribute interjecționale. cât?. la ce?. un adjectiv (creatorul automobilului). la cine?.  atribute substantivale.  atribute verbale. a se spăla pe mâini). numeral sau adjectiv substantivizat). pentru cine?.  complementul circumstanțial de scop. de unde?. indicând o caracteristică sau o calitate a acesteia. de când?. când?. al/a/ai/ale cui? În funcție de valoarea părții de vorbire prin care sunt exprimate. ce fel de?.  complementul de agent. . Complementul răspunde la întrebările: pe cine?. cum?.  complemente circumstanţiale  complementul circumstanțial de loc.

 complementul circumstanțial consecutiv.  complementul circumstanțial opoziţional. . complementul circumstanțial condiţional.  complementul circumstanțial sociativ.  complementul circumstanțial instrumental.  complementul circumstanțial cumulativ.  complementul circumstanțial de excepţie.  complementul circumstanțial concesiv.