Studiu de caz III ~ Formarea conştiinţei istorice ~

Motto: ,,Şi ca apa în cursul său cum nu să opreşte, Aşa cursul al lumii nu să conteneşte. Fum şi umbră sîntu toate, visuri şi parere. Ce nu petrece lumea şi-n ce nu-i cădere?” (Miron Costin, ,,Viaţa lumii”)

Colecţia Clasicii Români. 2 . 1. despre cele rele să să ferească şi să să socotească. Conştiinţa istorică se impune odată cu apariţia Umanismului Renascentist. 9 Grigore Ureche . 1979. 1955. Editura de stat pentru literatură şi artă. Începe să fie tot mai mult vehiculată ideea de apartenenţă a prezentului la un curs comun al istoriei. să-şi construiască o ierarhie valorică într-un univers al său. primii umanişti originari din ţinuturile româneşti. conştiinţa istorică. credem noi.cît să nu să uite lucrurile şi cursul ţărîi”.. începând cu Umanismul Renascentist se va naşte un alt tip de conştiinţă. precum Nicolaus Olahus. ideea originii romane a poporului şi cea a latinităţii limbii noastre. să le fie de învăţătură. întoarcerea spre propriul trecut.Letopiseţul Ţării Moldovei”. provinciile româneşti parcuseseră veacuri de istorie care riscau să fie înecate în uitare. Letopiseţul Ţărîi Moldovei (…). tocmai pentru că acest curent pune foarte mult accent pe ideea că omul este înzestrat cu raţiune de extracţie divină şi de aceea trebuie să-şi cunoască existenţa. Aşa cum afirma criticul Dan Horia Mazilu în lucrarea sa . Minerva. iar dupre cele bune să urmeze şi să să înveţe şi să să îndirepteze”. La rândul lor. prima intenţie a cronicarilor a fost aceea de a consemna trecutul: . de scopuri şi idealuri. apoi curtenii şi învăţaţii din Ţările Române..1 Pe de altă parte. reprezintă atât înţelegerea identităţii trecutului şi a tradiţiei istorice. De aceea. Romanitatea este elementul esenţial al identităţilor lingvistice şi culturale ale poporului român. atât prin numele pe care şi-l dau lor înşişi – romani – cât şi prin asemănările dintre limba vorbită de ei şi latina. O astfel de conştiinţă. cât şi a comunităţii de interese. Mazilu. Cu alte cuvinte. manifestată prin apartenenţa la un ansamblu de valori spirituale ce ţineau de domeniul sacrului. H. pag. lumea în care trăieşte.2 1 2 Miron Costin. Primele iniţiative de conservare a istoriei naţionale Interesul pentru cunoaşterea propriei istorii se va manifesta în cultura română prin conştiinţa cronicarilor. idee pe care o expune Grigore Ureche în scrierile sale: . formaţi la şcolile din Polonia sau Italia. omul devine cosmogonul propriului univers şi. îşi va putea domina existenţa prin cunoaştere şi prin ştiinţă.Istoria – izvorul viu al conştiinţei naţionale”. în consecinţă. Spiritualitatea românească a secolului al XVI-lea dobândeşte. pag. preocuparea faţă de origini şi valorificarea tradiţiilor dovedesc un nou mod de a înţelege lumea ca succesiune a faptelor şi a evenimentelor aflate în perpetuă schimbare. şi anume. conform lui D. cronicarii sunt cei care conştientizează rolul formativ al istoriei. descoperă noi argumente care să confirme cuvintele cronicarului moldovean: „de la Rîm ne tragem”. sunt autorii acelor scrieri prin care s-au pus bazele istoriografiei neamului nostru. Bucureşti. Ed.Dacă pe întreaga perioadă a epocii medievale conştiinţa supremă era cea religioasă.. ca achiziţii definitive.să rămîie feciorilor şi nepoţilor.. devenită inamovibilă până în zilele noastre. Toate acestea urmează a fi punctate pe parcursul acestei lucrări. Călătorii străini care ajung în Ţările Române în secolele XV – XVII notează că românii sunt urmaşi ai romanilor. Aceştia.. Bucureşti. Cronicarii au considerat o necesitate stringentă consemnarea evenimentelor istoriei deoarece.

.Încă dintr-o fază incipientă. Bucureşti. 30.. 4 Grigore Ureche – op. Ion Neculce. pag. precum el însuşi afirmă: . obiceiuri şi religie ca şi muntenii. pag. Acestuia îi aparţin cele mai importante opere de cultură în limba latină din prima jumătate a secolului al XVI-lea.. Colecţia Clasicii Români.. Nicolaus Olahus este primul umanist român de anvergură europeană. Editura RAM... Criticul Al. Fără îndoială că.. Aninoasa Gorj. şi-a purtat cu mândrie numele de valah toată viaţa. Piru . din care nu lipsesc accentele specifice limbii vorbite. cu limitele generate de apartenenţa la acestea. Redactând prima cronică în limba română. precum şi stolnicul Cantacuzino. 1955. făcându-l cunoscut nu numai în patria sa adoptivă.moldovenii au aceeaşi limbă. istorice.. scriu de pe poziţii de clasă precise. urmat de Dimitrie Cantemir. fixând în memoria lumii actul de naştere a poporului nostru. de origine şi de limbă a românilor din Ţara Românească. dar şi în toată Europa. 3 Grigore Ureche .Nicolaus Olahus – primul umanist de origine română”.”1 Nicolaus Olahus se impune prin lucrări teologice. N.Literatura română veche”.valahii” reprezintă cea mai veche populaţie din această zonă.. 47-48. conştiinţa unităţii de neam. Grigore Ureche consideră că realizarea unei cronici reprezintă o datorie patriotică pentru orice popor care vrea sa păşească pe treapta culturii şi. conştientizează faptul că un popor care acceptă ignoranţa în detrimentul cunoaşterii va rămâne ... 2. scriindu-şi cu mari eforturi de investigare şi documentare cronica.. 1 2 Al. letopiseţul poate fi un izvor de înţelepciune pentru generaţiile care vor urma.. deşi reprezintă un tablou geografico-etnografic al . Atilla şi un Chronicon în care a însemnat evenimentele timpului său începând cu încoronarea lui Matei Corvin (1458). poezii şi scrisori. Miron Costin. de limbă şi de origine îşi pune amprenta pe gândirea şi acţiunea personalităţilor celor mai reprezentative ale epocii. Editura pentru literatură. Piru îl recunoaşte ca pe o personalitate importantă a umanismului românesc: . Bezdechi . pe care Nicolaus Olahus îi prezintă drept poporul din care provine el însuşi.Panoniei”. Importante pentru cultura românească sunt în primul rând scrierile istorice.ca să nu mă aflu scriitoriu de cuvinte deşarte ci de direptate”3 . 1 3 . Editura de stat pentru literatură şi artă. pag. Doar redat într-un desăvârşit spirit veridic..] Limba lor şi a celorlalţi valahi a fost cândva romană. şi anume faptul că . 1939. [. Olahus deţine un punct de vedere care contrastează puternic cu cel al societăţii maghiare stăpâne. în acelaşi timp. autorul a fost animat de gândul unei relatări obiective şi de năzuinţa reaşezării în drepturi a adevărului istoric. Bucureşti. pana unui român afirmă unitatea de neam. şi terminând cu încoronarea lui Ferdinand I (1551). Referindu-se la locuitorii Transilvaniei. Şt.asemenea fiarelor şi dobitoacelor celor mute şi fără minte”4 .. Moldova şi Transilvania: . 1961. Hungaria. Triada Grigore Ureche. Hungaria. însă îi simţim vorbind în numele unei realităţi mult mai complexe şi reuşesc să dea expresie unor idei şi sentimente a căror permanenţă poate fi urmărită în evoluţia ulterioară a culturii române. cit.Istoria literaturii române nu poate ignora figura lui Nicolaus Olahus. pag.Letopiseţul Ţării Moldovei”. oferă şi informaţii despre români. primul umanist de origine română care în ciuda calomniilor răspândite asupra provenienţei sale. cărturărească. Grigore Ureche e nevoit să inventeze o limbă scrisă. Este pentru întâia dată când. căci ei sînt colonii de romani”2.

3 Ibidem. cap. patriotismul. pag. 149 2 Citatele după GRIGORE URECHE.în scrierea lui Ureche se întâlnesc – alăturate – gândirea regionalistă feudală şi patriotismul local. 6 Nicolae Iorga..se vede spiritul format la buna şcoală latină”6. pag. nici după aceaia nu l-au ajunsu”5 . socială şi politică introducând naraţiunea şi aspirând la prelucrarea izvoarelor. Bucureşti.lovind” de la cele dintâi rânduri. Bunăoară. Nicolae Iorga observă că portretul este realizat în . 1969. pater. 1988. Marcat de începuturile unei laicizări a culturii.lucruri vitejeşti carile nimenea din domni nici mai nainte. . acest personaj umanist reuşeşte să exerseze modurile de expunere. Ediţia a doua revăzută. Manual pentru clasa a XI-a.. la rându-i. Acest fapt îl va ambiţiona să creeze. gândirea sa istorică..fraze bătute ca o medalie”. pag. Ed. Cronicarul vede istoria Moldovei în context şi simte nevoia de a privi în jur. unde era nevoie însuşi se vîrîia (. Arta sa însă.1 În acelaşi timp. cronicarul are meritul de a fi primul biograf al domnitorului Ştefan cel Mare. de la Rîm ne tragem şi cu ale lor cuvinte ni-s amestecate”2 . pag. părinte. Referindu-se la limba întrebuinţată aici de cronicar. Introducere Sintetică.. mulier.pîine ei zic panis. cât pentru a cuprinde întreaga realitate socială. Miron Costin.Letopiseţul Ţării Moldovei”. letopiseţul lui Grigore Ureche urmăreşte istoria unei ţări şi destinele unei naţiuni...”3 Ureche îşi redactează letopiseţul călăuzit de o concepţie unitară. De aceea. 4 Grigore Ureche..Studiind la şcolile poloneze ale Lvovului şi intrând în contact cu Umanismul târziu şi cu Antichitatea latină. Continuatorul lui Grigore Ureche. nu atât pentru a consemna evenimentele. atât literară cât şi ştiinţifică.. a secolului al XVII – lea. Editura Ştiinţifică. 67. 1 George Ivaşcu . care ne-a dat întâiele noţiuni de prozodie şi teorie literară. moldovenesc. este considerat de critici cea mai puternică personalitate.. 56 5 Ibidem. Înainte de a deveni marele cronicar fixat ca atare în conştiinţa culturală românească. se valorifică îndeosebi prin capacitatea lui de a creiona portrete.la lucruri de războaie meşter. I.. etc. cu noua concepţie modernă în plin proces de elaborare: a unităţii de origine. de neam şi de limbă a locuitorilor Ţării Româneşti. Letopiseţul Ţării Moldovei. lui Grigore Ureche îi aparţine prima formulare memorabilă a conştiinţei originii latine: . insistând cu precădere asupra eroismului acestuia: . Prin toate cele menţionate mai sus vizând cronica lui Grigore Ureche. Fără a fi conştient de faptul că face literatură. Miron Costin a fost poet şi teoritician literar.Istoria literaturii române”. ci pentru că a săvârşit . Istoria Literaturii Româneşti. . Criticul George Ivaşcu afirmă faptul că . începuturile unei culturi istoriografice în spaţiul său originar.. Minerva. noster.) şi raru războiu de nu biruia”4 . . al nostru. muiare. Ed. Deşi cronicarul şi-a propus să scrie cronica Moldovei de la întemeierea acesteia (1359) până la Vasile Lupu. Bucureşti. etc. armonia graiului . Moldovei şi Transilvaniei”. vol. 2007. n-a izbutit să ajungă decât până la a doua domnie a lui Aron Vodă (1594). Afirmarea fiinţei naţionale prin cultură.. cronicarul rămâne marcat de gradul de cultură al regatului polon.. carne ei zic caro. 1958. Humanitas Educaţional. suntem îndreptăţiţi să credem că aceasta reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale umanismului românesc. Dincolo de faptul că Grigore Ureche îl elogiază.. 82 4 . procedeele literare prin care să exprime sentimente precum. emoţia. este totuşi conştient de condiţia umană a acestuia. nu-l consideră sfânt în sensul absolvirii de păcat. bunăoară.. găină zic galina. Bucureşti.

. pentru poetul român. un timp al naşterii sau al înfloririi decât la modul aparenţei. Ioana Em..Predoslovie sau voroavă cătră cetitoriu” este aceea de a experimenta posibilităţile poetice ale limbii române pe care aspiră să o ridice la rangul de limbă de cultură. De altfel.. Bucureşti. 4 Miron Costin.să să vază că poate fi şi în limba noastră acest feliu de scrisoare ce se chiamă stihuri” (Miron Costin).. Afirmarea fiinţei naţionale prin cultură. el a încercat să lărgească temelia şi orizonturile tradiţionale”3.. Prin . tendinţă preluată şi accentuată de Dimitrie Cantemir. Editura Ştiinţifică. 139. dintru care. lume înşelătoare”.. varianta digitală. lume hicleană.caută-te dară acum. 2007..Miron Costin împlineşte.. Ed...categorică”. Miron Costin este conştient ca preia modele şi teme din Antichitatea latină.. Literatura română veche.. Se poate observa că încă de aici porneşte tendinţa de a-i exclude sau minimaliza pe daci din etnogeneza românească în favoarea exclusivă a romanilor. cetitoriule. în esenţă. Cronicarul însuşi argumentează iniţiativa sa de a scrie datorată raţiunii care a triumfat: .lume hicleană. .. cap. Bucureşti. scriitorul intuieşte că viaţa nu e decât un joc de aparenţe fugare într-o . 186.vremea. „Viaţa lumii”) Părăsind poezia. 5 . Petrescu. scrisoarea.oglindă” ce dezvăluie şi restituie în conştiinţă firea originară a neamului: .. Editura pentru literatură. Manual pentru clasa a XI-a.Acesta începe să scrie versuri. vremea e măsura <<căderii>> sau a <<prăvălirii>>” (Ioana Em.Viaţa lumii”. a cărei singură realitate este veşnica alunecare în moarte. să scoţ lumii la vedere felul neamului. 5 Ibidem 6 Ibidem. ca într-o oglindă şi te priveşte de unde eşti (. Intenţia autorului – prin acest poem – mărturisită în . De neamul moldovenilor. . Aşa cum menţionează George Ivaşcu. Humanitas Educaţional. cu griji şi primejdii cum este şi aţa prea subţire şi-n scurtă vreme trăitoare.Letopiseţul Ţării Moldovei” regăsim tendinţa recuperării trecutului prin cuvânt.)”4 În . vol. Configuraţii.. Cuvântul scris devine . pag. <<soţie>> a lumii sau <<soţie>> a norocului – nu e.lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti. cele trecute ce multe vremi le va putea şti şi oblici”5. Petrescu. spre a-şi găsi apoi în Şcoala Ardeleană expresia ei cea mai ...biruit-au gândul să mă apucu de această trudă. 60. pentru spaţiul culturii române acţiunea umanistă de emancipare a <<limbii vulgare>>”2 .. . 3 George Ivaşcu. Petrescu). Piru.) că eşti dreptu vlah. 1969. Miron Costin conştientizează importanţa cunoaşterii originilor pe care le consideră de esenţă romană: . 1 2 Al. lume înşelătoare!” ( Miron Costin.A lumii cînt cu jale cumplita viiaţă. incidentală”1 .. potrivit Ioanei Em.într-un moment când poezia era la noi o îndeletnicire vag încercată. 1961. pag. O. Miron Costin şi-a concentrat eforturile în direcţia istoriei. I. Având o cultură clasică foarte bine dezvoltată şi o profundă conştiinţă filosoficoreligioasă. Un exemplu elocvent în acest sens e prezenţa motivului temporalităţii ca eroziune (fugit ireparabile tempus): . adecă italiian şi râmlean”6. pag. pag. 59.după ce luase cunoştinţă de spiritul veacului său şi de cultura epocii. .. din ce izvor şi seminţie sântu locuitorii ţărâi noastre (. daca va nevoi omul. Istoria literaturii române.

Cu un acut spirit de observaţie. cinstite. a contribuit mai mult în dezvoltarea acestei laturi şi mai puţin în cea a istoriei. deşi nu a intenţioat să scrie literatură. cu comprehenisune sau revoltă. de unde se trage. îl regăsim pe Ion Neculce care.. după aceste cumplite vremi ale anilor noştri.Puternicul Dumnezeu. Miron Costin a reuşit să toarne în tipare noi conştiinţa de sine a poporului român. Bucureşti... Piru. autentic. ca şi italiana. pe lângă altre trebi.A. Literatura romană veche. Humanitas Educaţional. Opere. Lăsându-l în urmă pe Miron Costin. 1961. de la primul descălecat prin Traian este rumân sau rumanus... cuceriţi şi supuşi de romanii lui Traian. 6 . pag. 206. . Piru afirmă: „Ceea ce face farmecul legendelor lui Neculce este conţinutul lor educativ fără ostentaţie sau cumpănit anecdotic. Editura pentru literatură. Pentru ca diversele numiri date de străini în cursul veacurilor celor trei ramuri să nu ascundă realitatea existenţei aceluiaşi popor. Ion Neculce deţine un extraordinar har nativ manifestat în povestire. bătrânesc. populară.cu reacţia sa sufletească vie. totuşi. rezistând năvălirilor barbare.P. cu duioşie sau ironie. istoria românilor începea cu cea a dacilor antici. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc şi să scriu că au fost scrise în inima mea" . adevăr enunţat anterior şi de către Grigore Ureche şi Nicolae Milescu: .) până astazi acelaşi nume este dat îndeobşte şi muntenilor şi moldovenilor. cât şi de numele dat românilor de către străini.De neamul moldovenilor” reprezintă în istoria literaturii române primul tratat savant consacrat exclusiv analizei originii neamului. Cu toate că nu are o formare propriu-zis intelectuală ca aceea a înaintaşilor săi. este limba lui care este adevărată latină. ci mulţi au rămas pe loc. naraţiunea simplă. întreaga temelie a vorbirii se ţine pe limba latină şi o parte din cuvinte stau vehiculate sau neschimbate nici măcar cu o literă” (Miron Costin). nu au plecat toţi romanii. Neculce ştie sa selecteze aspectele esenţiale pe care le redă cu obiectivitate şi în acelaşi timp. acest popor l-a păstrat întotdeauna între dânşii (. Manual pentru clasa a XI-a. pe care el însuşi şi-l atribuie: . Deşi avea puţine izvoare şi nu era un erudit (aşa cum vor fi stolnicul Cantacuzino şi Dimitre Cantemir). Ed. Miron Costin. că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtu cetitul cărţilor”2.descălecătorul cel dintâi”. câte s-au tâmplat de au fost în viaţa mea.. Piru). Miron Costin. Bucureşti.numele cel mai adevărat. lucrare care cuprinde 42 de legende cu un conţinut educativ şi o naraţiune simplă. 3 Al. 2007.cea mai strălucită dovadă a acestui popor. 59. Referindu-se la această lucrare. pag 425. şi celor ce locuiesc în Ţara Transilvaniei”1. cu ataşament sau sarcasm”3 (Al. atât de numele pe care şi l-au dat înşişi românii din toate ţinuturile româneşti..S. La retragerea romanilor din Dacia. dovedeşte o temeinică conştiinţă culturală. iubite cetitoriule. Dincolo de toate acestea. care nume. criticul Al. să-ţi dăruiască..Lucrarea . pag.. întru care. Din aceste elemente romane s-a născut poporul român. E. cândva şi mai slobode veacuri.. Miron Costin le supune unei analize amănunţite începând chiar cu numele: . Cea mai importantă operă a lui Ion Neculce este considerată . realizând atât importanţa scrisului cât şi aceea a lecturii: .L. să aibi vreme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă.am scris singur dintru a mea ştiinţă. Originea sa era atestată după cronicari. stricată.. În concepţia cronicarului moldovean. epicul cuminte. care era considerat . Este lesne de înţeles de ce legendele din O samă de cuvinte au fost atât de citite şi prelucrate de scriitorii din secolul 1 2 Miron Costin.O samă de cuvinte”. De neamul moldovenilor. Miron Costin punctează ideea că limba este cea mai puternică dovadă a originii romane a poporului român.

şi în acelaşi timp.. Conştiinţa unei astfel de înrudiri le creează românilor atât 1 2 Alexandru Piru. Literatura româna veche. prin Radu Greceanu şi Constantin Cantacuzino se ridică la concepţia umanistă. întocmai ca Dimitrie Cantemir. pag 96. 3 . Bucureşti. Ed. Istoria critică a literaturii române. lipsit de podoabe şi intenţii literare. sunt. balade sau peome.următor. erudiţia istoricului de perspectivă modernă şi stilul ştiinţific. Bucureşti. fără îndoială. pag 435. Acesta afirmă faptul că toate aceste calităţi sunt . uimitor prin logica sa: ”au mai lesne era şi acelora ce era oblăduitori acestor locuri. Cronicarii munteni. De cele mai multe ori însă. prin aceasta. sunt mândri cu această descendenţă nobilă. numele sintezei etnice fiind adoptat după factorul dominant. însă au în schimb o pronunţată fizionomie colectivă. Istoricul Adolf Armbruster consideră că stolnicul Constantin Cantacuzino aşează la originea etnogenezei românilor elementele de bază. Pe de altă parte.. păstrându-şi mai departe adevăratul parfum numai în original. 50. trebuie să caute în primul rând în Neculce. observaţie care nu s-a mai făcut până acum. Nicolae Manolescu. în acelaşi timp. Argumentul principal împotriva golirii Daciei este. Stilul lui nu e bombastic. 1961. mai puţin individualizaţi decât cei moldoveni. legendele lui Neculce pierd din autenticitate în prelucrările poeţilor. S-a afirmat că din punct de vedere documentar se cuvine maximă precauţie în judecarea cronicilor muntene atât de părtinitoare. Meritul lui Ion Neculce de a readuce în proza noastră istorică spiritul popular caracterizat prin umor şi ironie este remarcat îndeosebi de către criticul Nicolae Manolescu. Editura pentru literatură. pag. tocmai subiectivitatea. foarte atrăgător. fie că sunt anonimi sau cunoscuţi.ajutate de un talent de narator incomparabil. marcând trecerea de la cronică la istorie. ca al analiştilor ce scriau slavoneşte. să nu asculte decât moştenirile lor înţelenite de atîţea ai. origine adeverită de nenumăraţi istorici străini. direct. Constantin Cantacuzino este primul nostru istoric care pune şi discută problema continuităţii elementului roman în Dacia cu argumente valabile până astăzi. Stolnicul Constantin Cantacuzino este cel dintâi care introduce în cultura noastră. să le lase şi să meargă de a să aşeza pentr-alte locuri mai aspre şi mai seci”3. Aceştia au găsit fără multă zăbavă subiecte de-a gata. ci dimpotrivă simplu şi. ţin şi cred că sunt urmaşi ai romanilor. tendinţa spre satiră şi şarjă caricaturală fac din autorii acestora veritabili scriitori. aşa cum consideră Adolf Armbruster. ultimul. 7 . apoi în Miron Costin şi Grigore Ureche. Constantin Cantacuzino ne oferă cea mai clară şi concisă idee asupra întregii probleme a conştiinţei romanităţii la români: ei. din punct de vedere literar însă. ceea ce se apropie foarte mult de interpretările ştiinţifice din zilele noastre.2 Contribuţia cronicilor muntene Cronicarii munteni. Epitetul bine găsit are câteodată valoare artistică. necesitând doar versificaţia pentru a fi transformate în cântece. Cine vrea să afle modele de stil din cronicarii moldoveni. românii. romanii. Bucuresti. Crocari munteni. 1951. M Grgorian.52. dacii şi romanii.”1 Ceea ce rămâne însă de apreciat la acest mare povestitor este faptul că ştie să găsească întotdeauna cuvântul just pentru a zugrăvi o situaţie sau caracterul unui om. care compensează îngustimea concepţiei şi netemeinicia culturii”. 2002.

Se reactulizează astfel idei ale culturii antice de care însuşi autorul este conştient datorită formării sale intelectuale în spirit renascentist. surprinde un dialog între gândirea absolută şi reprezentanţii existenţei concrete. fiind ultimul mare umanist român.convingerea permanenţei etnice pe solul dac cât şi cea a unităţii neamului de pe acest teritoriu.. În personalitatea şi opera lui Dimitrie Cantemir ne întâmpină cea mai complexă structură morală şi intelectuală a culturii române din epoca feudală. lipsa de moderaţie şi nestatornicia.. deci. definind viaţa unui popor de la începuturile sale şi până în vremea autorului.. Bucureşti. În această lucrare Dimitrie Cantemir esenţializează romanitatea românilor.Descriptio Moldaviae” este prima prezentare sintetică românească a Moldovei din punct de vedere geografic... 1993. de la cele de logodnă până la cele funebre. precum şi unele zeităţi mitologice: Drăgaica. lapidar pietrele unghiulare ale romanităţii: colonizarea romană. Acelaşi autor este de părere că Dimitrie Cantemir se dovedeşte a fi deosebit de modern prin faptul că încearcă o izolare a naţionalului. merită a fi amintită încercarea lui Dimitrie Cantemir de a descrie. Sânzienele. 223. Istoricul Adolf Arnbruster afirmă faptul că . Editura Enciclopedică. care este prima lucrare de istorie propriu-zisă. fie şi cu o notă de subiectivism.”1 (Adolf Armbruster) Fiind un intelectual în adevăratul sens al cuvântului. iar printre defecte aroganţa. este prototipul intelectualului creat de umaniştii renascentişti: . ideea pe care o regăsim este aceea că moartea va surpa omul dar nu şi înţelepciunea acestuia care se va conserva într-un monument: .. a cărui slovă e eternă.. Frumoasele. Romanitatea românilor. reprezentat al unei puternice şi bine conturate orientări politice.Descrierea afirmă. istoric. „Divanul sau Gâlceva înţeleptului cu lumea”. caracterul naţional şi obiceiurile moldovenilor. însă atenţia noastră se va centra doar asupra câtorva dintre acestea.. în .Descriptio Moldaviae” cu precădere.punct” românesc. descendenţa românilor din romanii Daciei. erudit de seamă cu o pregătire ştiinţifică de nivel european. . istoric în primul rând. Cu alte cuvinte. prin care întăreşte condiţia nepieritoare a culturii şi a înţeleptului. aşadar. pag. Prima.inima lor nu era departe de gură”). Ursitele. 1 Adolf Armbruster. decupându-l din contextul universal şi redându-i prestigiu. istoria unei idei”. etnografic. capabilă să se deschidă spre mai multe planuri ale cunoaşterii. 231 8 . 2 Ibidem. cultural. latinitatea limbii. Dimitrie Cantemir deţine numeroase lucrări. El reia ideea enunţată de Horaţiu.Non omnis moriar”. religios şi politic. irascibilitatea. timpul şi spaţiul se intersectează într-un . continuitatea şi unitatea neamului. este format în mijlocul evenimentelor politice şi marchează apogeul epocii culturale medievale româneşti. Printre calităţile acestora se remarcă ospitalitatea şi veselia (. El integrează istoriografia autohtonă conştiinţei istorice şi culturale româneşti într-o sinteză personală.exponent al clasei dominante. În cultura noastră. pag.”2 Dan Horia Mazilu ne indică ideea că în scrierile lui Dimitrie Cantemir. Sunt amintite de asemenea o suită de ceremonii. romanitatea unor instituţii juridice. Dincolo de acest aspect. Dimitrie Cantemir – ultimul mare umanist român Dimitrie Cantemir este cel care. Ideea pe care o dezvoltă autorul este aceea că omul este perisabil însă înţelepciunea acestuia devine eternă prin scris. (Horaţiu) .exegi monumentum”.

etc. problema creării limbii literare. Gheorghe Şincai. Paul Iorgovici. se cuvine să amintim aici şi câteva nume mai puţin ilustre.. se numără. toţi acei cărturari români din Transilvania care. să asigure emanciparea culturală şi socială a românilor transilvăneni. În aceste condiţii. .Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”. Deşi epicul nu este deloc pretenţios. cuprinzând vietăţi din lumea animală. aproape întreaga lor activitate are ca obiect fundamental demonstrarea originii latine a limbii române.. dar foarte importante pentru istoria culturii şi mai ales a filologiei româneşti. cum sunt: Ioan Molnar-Piuariu. O altă lucrare cantemirească. întrucât reprezintă prima încercare de roman politic social. Ei şi-au dat seama de faptul că 9 . Ion Corneli ş.. în frunte cu Brâncoveanu (. Fiind posesorii unor temeinice cunoştinţe filologice. învăţaţii Şcolii Ardelene din această epocă şi-au căutat armele în vastul domeniu. reuşeşte să încifreze întâmplările şi să ascundă în hieroglife fizionomia eroilor sub nume de animale reale sau himerice. colinda. de apărători ai civilizaţiei europene împotriva invaziilor barbare.Corbul”). descântecul. Al. Cu toate că acest lucru este exagerat. şi se referă la puritatea romană a românilor. bocetul. reprezentanţii Şcolii Ardelene şi-au pus.Papaluga. Petru Maior şi Ion BudaiDeleanu. tătăreşti şi turceşti. datorate fără îndoială contactului cu occidentul. s-au străduit.Inorogul”). fără îndoială. Radu Tempea. condusă de Cantemir însuşi (. la sfârşitul veacului al XVIII-lea şi la începutul celui de al XIX-lea. scrisă deloc întâmplător în limba română. Alături de numele bine cunoscute ale corifeilor Şcolii Ardelene: Samuil Micu. Cantermir era aceea de a recomanda poporul său Europei. în pofida unor imense greutăţi. insuficient explorat până atunci.. era firesc ca şi efortul depus de ei pentru cultivarea limbii române literare să poarte aceeaşi marcă. Darul de a construi portrete groteşti. George Ivaşcu afrimă că se identifică aproape întocmai cu afirmaţiile istoriografiei umaniste europene. Vasile Coloşi. lucrare foarte semnificativă de altfel. putem afirma faptul că preocuparea lui D. sub măştile cărora se ascund protagoniştii conflictelor dintre casa domnitoare a Ţării Româneşti.Istoria ieroglifică”. şi aceea a Moldovei. fantezia umoristică şi gustul proiecţiilor fantastice sunt tot atâtea aspecte ale talentului unui veritabil scriitor. Din acest motiv. Ultima mare lucrare a acestui autor asupra căreia ne vom opri este . caricaturale.Şcoala Ardeleană Dăruindu-se luptei pentru emanciparea naţională a poporului român din Transilvania. Între cei dintâi şi totodată cei mai de seamă reprezentanţi ai acestui curent.. pentru prima dată în mod deliberat.De neamul moldovenilor”. al istoriei limbii şi poporului român. acesta are un caracter alegoric. Ion Teodorovici. precum şi argumentarea continuităţii noastre în Dacia. Începuturile Iluminismului românesc . dar şi de a restitui o demnitate gravă acestui popor. De aceea.a. Dintre speciile poeziei populare sunt prezente îm aceeaşi lucrare doina. Teodori. care a introdus spiritul modern în ştiinţa şi cultura noastră. Ideile conţinute în această lucrare sunt redate ca o continuare a premiselor elaborate de Miron Costin în . este opera unui umanist care demonstrează nu numai romanitatea şi continuitatea românilor în Dacia. descendenţi neamestecaţi ai coloniştilor aduşi din Italia. Scris la Constantinopol în 1705. dar şi rolul urmaşilor acestora.

surori”. Astfel. în 1779.. până la identificare. împreună cu un dicţionar. găsim în prima gramatică tipărită a limbii române: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae. Samuil Micu indică alfabetul utilizat (identic cu cel latin) şi dă unele explicaţii ortografice . căci îi va ajuta să-şi însuşească limba română.. învingându-l pe Decebal. limba cea mai folosită din Ungaria până în Cuţo-Vlahia. fără a cere eliminarea din limbă a elementelor străine şi înlocuirea lor cu elemente latineşti. La sfârşitul acestei cărţi. mai ales de limba slavă şi că a ajuns să fie scrisă cu chirilice. în continuare.. Şincai îşi exprimă convingerea că lucrarea lor va fi folositoare pentru oameni . Acesta încheie prin a cere cititorului să nu uite că această lucrare este întâia gramatică tipărită a limbii române şi din această cauză unele lucruri sunt – poate – omise sau greşite. ajunsă la dorinţa mitropolitului din Ohrida.De aceea am socotit că trebuie să amintesc aici aceasta. şi-şi exprimă dorinţa ca lucrarea să fie îmbunătăţită şi să apară într-o nouă ediţie. Moldova şi Crimeea. nu au avut de gând să îndrepte limba: . care au împrumutat şi alfabetul chirilic. se va renunţa şi la alfabetul chirilic”. dar pe larg explicat şi argumentat.. Şincai considera limba română de origine latină. Din cele spuse. la Viena. Un sistem ortografic cu litere latine bazat tot pe criteriul etimologic. reiese că Gh. Dorinţa lui Gheorghe Şincai a fost ca în scris să se folosească din nou alfabetul latin. În felul acesta ei sperau să apropie. Pe de altă parte. Căci nu ne-am trudit să o perfecţionăm. Dealtfel. crezul Şcolii Ardelene cu privire la originea limbii şi a poporului român reiese din următorul fragment: . Urmaşii coloniştilor au fost subjugaţi de diferite popoare migratoare. limba română scrisă de cea latină.latinească” limbii române şi cerea din partea celor care s-ar fi încumetat s-o utilizeze serioase cunoştinţe de fonetică istorică. 10 . Prima încercare de a pune în practică acest punct de vedere o găsim în Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin. Se constată.modernizarea limbii române literare nu se poate face în afara contactului cu limba latină şi cu limbile romanice . ca nu cumva să creadă cineva că noi în întreagă această lucrare nu am avut altceva înaintea ochilor decât să perfecţionăm limba noastră. autorii. că. În aceste condiţii. Viena 1780. a colonizat Dacia pustie de locuitori. tipărită cu alfabet latin de Samuil Micu. bazat pe principiul etimologic. după ce se vor înfiinţa şcoli româneşti. Ortografia propusă de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai în această gramatică era menită să asigure o haină cât mai .Sunt şaptesprezece secole de când Traian. începând cu secolul al XVII-lea. se precizează că ei. cu bucurie.. românii au renunţat la folosirea limbii slave în biserică şi îşi exprimă speranţa că. limba coloniştilor a suferit transformări mai ales sub influenţa limbii slave.de diferite stări şi condiţii ”. limbă de cult şi pentru români. De altfel. prin lucrarea Elementa linguae daco-romanae sive valachicae se urmărea un dublu scop: dovedirea originii latine a limbii române şi deci vechimea poporului român pe aceste locuri şi folosirea ei în opera de culturalizare a unui număr cât mai mare de români. ci numai să arătăm că nu avem alt scop decât să dovedim râvna şi iubirea noastră spre folosul obştesc …” Gh. reprezentanţii Şcolii Ardelene şi-au propus să elaboreze un sistem ortografic românesc. dar că recunoştea (cu părere de rău) că limba română a fost influenţată de alte limbi.

prin prelucrarea făcliei de lumină din mâna înaintaşilor şi. Deşi multe din soluţiile date de către reprezentanţii Şcolii Ardelene au fost respinse de evoluţia limbii române literare de mai târziu. Lexiconul de la Buda încununează străduinţele promotorilor Şcolii Ardelene în sensul celor două mari tendinţe ale dezvoltării limbii literare: îmbogăţirea cu elemente noi şi codificarea principalelor norme de vorbire corectă. procesul de formare. Petru Maior are o părere deosebită de aceea exprimată de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai. 1971.Şcoala ardeleană şi limba română. Editura Ştiinţifică. pag. după el. 7 11 . care susţineau că limba română a rezultat din latina clasică. din latina populară.Lăsând la o parte greşelile.. deşi s-a dezvoltat izolat de celelalte limbi romanice.învăţată” sau clasică. prin consecinţele profunde asupra consolidării naţiunii române. numind-o pe cea dintâi . Activitatea lor de modernizare şi unificare a limbii române literare va avea un ecou puternic în concepţia oamenilor de cultură de după 1830. al limbilor romanice: latina a încetat. relevată şi de gramaticii latini.. împreună cu ideile lor privitoare la dezvoltarea limbii şi cu revendicările politice şi sociale. Petru Maior lărgeşte concepţia asupra originii latine a limbii române şi a înrudirii ei cu celelalte limbi romanice. Graţie extensiunii materialului cuprins şi întocmirii lui judicioase.. au contribuit efectiv la modernizarea limbii şi a literaturii române. ei rămân iniţiatorii preocupărilor pentru cultivarea limbii române. această mişcare culturală pare un reflex al iluminismului european. Budai-Deleanu schiţează astfel. Chiar dacă. Lexiconul de la Buda a însemnat o etapă importantă în evoluţia limbii literare şi o temelie trainică pentru dezvoltarea ei ulterioară.limba gramaticească” sau . din care s-a dezvoltat cea . a deosebirilor dintre latina literară sau clasică şi latina populară.. mai ales.prin rădăcinile pătrunse adânc în trecut până la primele manifestări ale ideii de neam. Şcoala Ardeleană rămâne un fenomen cu adevărat românesc”. În privinţa latinităţii limbii române. inerente pentru vremea în care a fost elaborată. mai întâi. Prin contactul cu limbile populaţiilor autohtone. iar pe cea de-a doua . prin coordonatele sale de bază. unificarea şi dezvoltarea limbii române literare au fost procese strâns legate de unitatea limbii şi poporului român. Ioan Budai-Deleanu este singurul din Şcoala Ardeleană care susţine prezenţa în limba română a unui element de substrat daco-geto-tracic. . De aceea. învăţaţii Şcolii Ardelene oferă burgheziei româneşti în ascensiune mijloace practice de cunoaştere şi de cultivare a limbii române. a avut o contribuţie reală la fixarea celor dintâi norme ale limbii române literare moderne. această lucrare. El porneşte de la constatarea. Acestea. Pentru Şcoala Ardeleană.. latina a început să se diferenţieze în dialecte. limba română are comun cu ele acest fond popular latin . prin extinderea ei din Latium în întreaga Italie şi apoi în teritoriile din afara acesteia.limba poporană”. Bucureşti. Nicolescu .. să mai fie o limbă unitară.limba de obşte a poporului” sau . care au constituit baza limbilor romanice de astăzi.1 1 A. Prin gramaticile şi prin dicţionarul pe care le publică.învăţată”.

a naţiunii. şi cum altfel dacă nu într-o notă eminesciană: ..Nu originiea face pe un popor să fie trainic. fie cu mâna. specificul românesc a însemnat o lungă luptă. Nu ne rămâne decât să încheiem momentan acest studiu. asupra căreia să se poată discuta critic. prin Marea Unire. fie cu mintea”. relaxat şi nuanţat. închegată în urma prăbuşirilor marilor imperii vecine. vechi. prin forţa împrejurărilor istorice. ci munca lui proprie. naţiunea este. Până să devină o temă culturală. 12 . relativ nouă. prin natura lui.Punct final sau puncte de suspensie? Dezbaterile şi controversele pe marginea acestei teme se înmulţesc progresiv abia după împlinirea şi consolidarea. Dacă specificul este. purtată cu sacrificii grele timp de secole.

1969.Bibliografie: 1) Adolf Armbruster – Romanitatea românilor. 6) Nicolae Manolescu – Istoria critică a literaturii române. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. Nicolescu . 13 . Bucureşti. Bucureşti. Târgu Mureş.. 1990. Editura Minerva. 1987. 1983 11) Mircea Scarlat – Miron Costin. 4) Nicolaie Iorga – Istoria literaturii române. Petrescu – Configuraţii. Vol 1. 12) Ioana Em.. 14) A. 1971. 1961. Editura Humanitas. 10) George Călinescu – Istoria literaturii române. 2005. Editura Militară. Prefaţă la . Bucureşti. 1982. Editura Humanitas.Editura Militară. 2002. 1993. Editura Aula. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. Editura Dacia. 1998. Cluj. 8) Dan Horia Mazilu – Cronicarii munteni. Prefaţă la . Editura Minerva. Bucureşti. 2) Lucian Boia – Istorie şi mit în conştiinţa româneasca. Bucureşti. Editura pentru literatură.Cronicari moldoveni”. Braşov.Şcoala ardeleană şi limba română. 5) George Ivaşcu – Istoria literaturii române. Ţara de frontieră a Europei. 9) Alexandru Piru – Literatura română veche. Editora Enciclopedică.Contribuţia Şcolii Ardelene la dezvoltarea limbii române literare. 1998. Bucureşti. 13) Florica-Elisabeta Nuţiu . 7) Dan Horia Mazilu – Istoria – izvorul viu al conştiinţei naţionale.Cronicari munteni”. 2002. 3) Lucian Boia – România.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful