Psihologie generala

Cap. I

Teme:
1) Obiectul de studiu al psihologiei;
2)

Definirea psihicului uman;

3) Natura contradictorie a pshicului uman; 4) Caracteristicile psihicului uman.

I psihologiei

Obiectul de studiu al

Psihologia este stiinta care studiaza activitatea psihica a omului concret. Din aceasta definitie, putem deduce ca obiectul de studiu al psihologiei este: 1) Comportamentul uman;
2)

Activitatea constienta;

3) Psihicul uman; 4) Personalitatea individului uman.

1)

Comportamentul uman reprezinta totalitatea reactiilor, raspunsurilor motorii, verbale si afective la totalitatea stimulilor exteriori sau interiori.

Comportamentele au la baza doua mecanisme si anume:

- Centri nervosi corticali si subcorticali care genereaza reactii motorii, secretorii si fonatorii. - Reflexele condtionate care reprezinta legatura dintre centri nervosi senzitivi si cei motori si se formeaza prin conditionare operanta adica recompensarea raspunsurilor adecvate la stimularile exterioare.

Comportamentele se impart dupa urmatoarele criterii a) Grad de complexitate; b) Tip de reflex; c) Dupa scop; d) Dupa trebuinte; e) Dupa grad de automatizare; f) Dupa gradul lor de constientizare; g) Dupa tipul de stimul.
Comportamente simple( deplasarea in mediu) Comportamente complexe (invatarea, munca)

a) Dupa grad de complexitate :

Comportamente necondtionate ( setate)

b) Dupa tip de reflex :
Comportamente ( satisfacerea senzatiei de sete)

scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informatii intr-o perspectiva sistemica) versus scopuri formale (se focalizeaza pe subiect si vizeaza modelarea aptitudinilor si cultivarea personalitatii)

c) Dupa scop :

. Scopurile educative scopuri de continut (orienteaza educatia spre continuturi Reprezinta finalitati educationale cu nivel mediu de generalitate care se realizeaza in intervale medii de dinainte diverselor actiuni de formare a personalitatii umane si se timp. Ele sunt anticipari mentale ale stiute, definibile, identificabile) versus scopuri refera la rezultate ce urmeaza sa secomportamentale (urmaresc formarea si interiorizarea unor obtina in cadrul unui sir de actiuni educationale

actiuni si deprinderi); scopuri utilitare (vizeaza formarea unor deprinderi cerute imediat de activitatea practica) versus scopuri nepragmatice (vizeaza formarea unor conduite fara o finalitate practica imediata); socpuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecarei materii) versus scopuri supradisciplinare (constante urmarite la toate disciplinele).

Comportamente de igiena corporala

d) Dupa trebuinte :

Comportamente alimentare Comportamente sexuale Comportamente de cunoastere

Comportamente rezolutive

Comportamente automatizate ( scrisul, imbracatul, etc)

deprindem: Comportamente psihologice Comportamente socioculturale 2) Activitatea reprezinta relatia dintre om si mediul sociocultural cu finalitate adaptativa. creatia. Activitatea se caracterizeaza prin: . etc) f) Dupa grad de constientizare : Comportamente constiente Comportamente inconstiente Comportamente biologice g) Dupa tipul de stimul.e) Dupa grad de automatizare : Comportamente constientizare ( invatarea.

.Se compune din operatii mintale. 1) Definirea psihicului uman . invatarea. activitati constiente si creativitate. dominante. psihologiei Teme : Psihicul ca obiect de studiu al 1) Definirea psihicului uman. munca si creatia.Cuprinde: jocul. anticiparea rezultatelor si evaluarea rezultatelor. miscari si actiuni care sunt orientate catre un scop bine definit. psihologice si socioculturale ale omului care sunt stabile. . polarizate.Este specifica doar omului. II.Presupune reglarea comportamentelor adica priectarea actiunilor. . 4) Personalitatea reprezinta ansamblul trasaturilor biologice. originale si dinamice. 3) Psihicul este forma specifica de adaptare a omului la mediul sociocultural ce se realizeaza prin intermediul cunoasteri. . 2) Caracterizarea psihicului uman.

.Motricitatea. .Semnalizarea. - Semnalizarea costa in descoperirea stimulilor biologici necesari de catre organism care asigura conservarea si perpetuarea speciei . In continuare. 2) O forma specifica de cunoastere a individului uman a mediului inconjurator.Iritabilitatea. . voi explica fiecare defienitie in parte. care este definit ca o relatie de echilibru intre organism si mediul inconjurator. 1) Psihicul ca forma de adapatare specifica a individului uman la mediul sociocultural.Excitabilitatea.Sensibilitatea. .Inteligenta. Adaptarea se realizeaza in urmatoarele etape: .Psihicul uman este definit ca: 1) o forma de adaptare specifica a individului uman la mediul socioculural. Aceasta definitie pune accent pe conceptul de adaptare. 3) Un fenomen conditionat si determinat sociocultural. 4) Un fenomen condtitionat de functionarea normala creierului. .

realizandu-se prin intermediul organelor de simt.- Iritabilitatea este reactia intregului organism la actiunea stimulului. interna si difuza( durerea viscerala) Excitabilitatea este reactia imediata a organismului la actiunea unui stimul. Sensibilitatea consta in diferentierea si selectarea stimulilor dupa calitate. reversibila. Motricitatea consta in deplasarea organismului in mediul inconjuurator. intensitate. asigurandu-I acestuia cunoasterea mediului exterior. . care este locala. - - - - 2) Psihicul ca forma specifica de cunoastere a individului uman a mediului inconjurator. Cunoasterea reprezinta o re-producere in plan intern a realitatii exterioare. Cunoasterea este doua feluri: a) Cunoastrea senzorio-motorie. adica asimilarea si prelucrarea informatiilor din mediul exterior. a) Cunoastrea senzorio-motorie se caracterizeaza prin: . durata si tonalitate afectiva si trebuinte. Inteligenta reprezinta o relatie de echilibru intre acomodare si asimilare a organismului uman. specifica. b) Cunoastrea rationala.Are la baza organele de simt. care este generalizata. cu ajutorul analizatorilor.

.Este subiectiva. in functie de interesele si trebuintele subiectului. prin combinarea si recombinarea achiziitlor cognitive anterioare ( cunostiinte).Este materiala.Este nemijlocita.Este obiectiva. adica se refera la insusirile concrete ale obiectelor. putand fi corecta sau deformata. asa cum este ea.Este pasiva adica organismul nu isi propune sa cunoasca acel obiect. prin procese de socializarea. . . costand in implicarea subiectului in cunoasterea realitatii. .Este constructiva. . . a personalitatii individului uman.Este reproductive. adica percepe realitatea.Este ideala adica cunoasterea realiatii se realizeaza cu ajutorul notiunilor si rationamentelor.. . adica organismul nu produce transformari in mediul inconjurator. educatie si enculturatie. asigurandu-I acestuia adaptarea eficienta la mediul inconjurator. constand in transformarea cunostiintelor assimilate de catre subiect.Este active. .crativa. b) Cunoasterea rationala se caracterizeaza prin: . adica relatia dintre organism si mediu este directa . adica cunoasterea realitatii este selectiva. 3) Psihicul este un fenomen conditionat si determinat sociocultural Aceasta definitie se refera la modelarea socioculturala a capacitatilor psihice .

Educatia consta in transmiterea si asimilarea cunostiintelor teoretice si practice.Variabilitate culturala a oamenilor. 4) Psihicul este un fenomen un fenomen conditionat de creier.Individul este in acelasi timp consummator si creator de valori cultural si situatii sociale. .Unele procese psihice au o localizare corticala specifica cum ar fi: limbajul este localizat la nivelul lobului frontal. Relatia dintre psihic si social scoate in evidenta urmatoarele aspecte: .Maturitatea si normalitatea psihica este conditionata de evolutia si functionalitatea normala a creierului.Socializarea consta in formarea conduitelor morale-civice la nivelul individului uman. afectivitatea este localizata in centrii hipotalamici .Diferentele de personalitate a oamenilor in functie de nivel de pregatire profesionala. relatia dintre psihic si creier explica urmatoarele fenomene pshice: . memoria este localizata in centri parietali si senzatiile sunt localizati in diferite arii corticale. in formarea si dezvoltarea aptitudinilor. ca socialul actioneaza asupra pshicului uman prin intermediul creierului Deasemenea. statut social ale acestora.Trasaturile commune de personalitate ale oamenilor. Enculturatia consta in transmitera generationala a culturii unui popor. precum si personalitatea individului uman. . arata. iar alte procese psihice au o . . .

localizare coricala difiuza. meditatia si concentrarea atentiei. tulburari de constiinta. etc. . etc.Intoxicarea creierului ( toxicomaniile) determina psihoza toxica acuta. .Caracterul dinamic-evolutiv. . vointa. starea de somn. pe toata scoarta cerebrala cum ar fi: atentia. stari psihopatoide.Modificarile chimismului si a metabolismului cerebral pot determina unele stari tulburati psihice: deteriorarea capacitatilor psihice. gandirea. starea de vigilenta.Leziunile si traumatismele craniene genereaza detriorare capacitatilor psihice si unele boli psihice.Tipul de activitate nervoasa superioara determina anumite trasaturi temperamentale la om. psihozele delirante. cum ar fi: colericul. hipnoza. nespecifica. tulburari psihoafectice.Character adaptativ. . dementa alcoolica. precum si acte cu consecinte judiciare. sangvinicul. Caracterizarea psihicului uman . . etc. cum ar fi: dementa prematura.Dinamica proceselor nervoase corticale( iradierea si concentrarea) explica starile de constiinta modificata cum ar fi: starea de veghe. . . melancolicul si flegamticul.

Teme pentru aplicatii practice 1) Fiecare elev va raspunde in scris la intrebarea : “cine sunt eu ?” dand zece 10 raspunsuri la aceasta. psihologie si socioculturale. in care sa evidentieze calitatile sale fizice. 3) Jocul de rol pe tema “ la psiholog “ relevand trasaturie de personalitate ale ale individului uman.Character latent si manifest ( starile psihice se manifesta in comportamentul individului). la alegere . . 2) Jocul didactic “ Mima “.Character informational. 5) Caracterizarea unui personaj din literatura romana. .Character sociocultural. .Character normal sau anormal.. morale. 4) Fiecare elev sa realizeze o analiza comparativa intre omul normal si omul bolnav psihic. identificand comportamente motorii si afective .

Golu 5) Cunoasterea de sine.Bibliografie: 1) Introducere in psihologie. P. editura Aramis 3) Curs de psihologie generala. V.P. Mielu Zlate 2) Manual de psihologie. cunoasterea personalitatii. Neveanu 4) Natura psihicului uman. Pavelcu . M.

ce au o desfasurarea discursiva.Clasificarea fenomenelor psihice Fenomele psihice se impart in doua categorii 1) Fenomene psihice obisnuite. a) Procesele psihice constau in cunoasterea mediului exterior ( captarea si prelucrarea informatiilor) . 1) Fenomele psihice obisnuite cuprind: a) Procese psihice b) Activitati psihice c) Conditii interne d) Trasaturi psihice. Procesele psihice se impart in doua categorii: - Procese psihice senzoriale ( materiale) care cuprind: . putand fi obiectiva-subiectiva.ideala. multifazica. 2) Fenomene psihice neobisnuite. materiala( senzoriala).

Joc.Creatia. .• Senzatiile. Activitatile psihice cuprind: . Conditiile interne cuprind: . • Limbajul b) Activitatile psihice reprezinta relatia dintre om si mediul sociocultural.Vointa. fiind orientate catre un scop. . operatii mintale si actiuni.Motivatia. c) Conditiile interne sunt acele fenomene psihice care stimuleaza sau inhiba desfasurarea proceselor si activitatilor psihice. .Invatarea. . ce se compune din miscari.Munca. • Memoria. • Perceptiile.Atentia. . • - Reprezentarile Procese psihice rationale( ideale) care cuprind: • Gandirea. . . • Imaginatia.Afectivitatea.

intrucat acestea permit cunoasterea realitatii pe cai extrasenzoriale. . care nu sunt intalnite la toti indivizii umani Ele mai sunt numite fenomene parapsihologiece.Deprinderile. Clarviziunea ( detectarea unor obiecte acunse). . b) c) d) .. d) Trasaturile psihice se refera la personalitate si cuprind urmatoarele dimensiuni: . Aceste fenomene parasihologice se impart in urmatoarele categorii: a) Telepatia ( comunicarea intre doua persoane in afara cailor senzoriale. 2) Fenomene psihice neobisnuite sunt acele stari. nu le-a vazut niciodata). De ja vu ( impresia subiectului are cunostiinte despre anumite persoane.Aptitudinile. .Temperamentele. trasaturi psihice iesite din comun. Criptoscopia ( descifrarea unor mesaje scrise acunse).Caracter. cu toate ca. . bazandu-se mai mult pe afectiune si intuitie emotionala).Creativitatea.Inteligenta.

in care sa evidentieze calitatile sale fizice. fara sa le atinga). pe care acesta nu are cunostinta despre ele).e) Retrocognitia ( subiectul in cauza are capacitatea de a deslusi evenimentele biografice ale unei persoane). Telekinezia ( capacitatea subiectului de a muta obiectele. 9) Fiecare elev sa realizeze o analiza comparativa intre omul normal si omul bolnav psihic. Radiestezia ( subiectul are capacitatea de a descoperii obiectele ascunse in pamant. identificand comportamente motorii si afective . 7) Jocul didactic “ Mima “. 8) Jocul de rol pe tema “ la psiholog “ relevand trasaturie de personalitate ale ale individului uman. . Paradignoza ( subiectul descopera la alta persoana anumite boli. psihologie si socioculturale. f) g) h) i) j) Teme pentru aplicatii practice 6) Fiecare elev va raspunde in scris la intrebarea : “cine sunt eu ?” dand zece 10 raspunsuri la aceasta. fara sa foloseasca unelte specifice) Psihometria ( subiectul traieste evenimentele povestite de alta persoana). Precognitia ( subiectul in cauza are capacitatea de a anticipa evenimentele ulterioarea). morale.

la alegere Bibliografie: 6) Introducere in psihologie. M.P. Golu 10)Cunoasterea de sine. editura Aramis 8) Curs de psihologie generala.10) Caracterizarea unui personaj din literatura romana. Neveanu 9) Natura psihicului uman. Mielu Zlate 7) Manual de psihologie. V. cunoasterea personalitatii. P. Pavelcu .

Cap. 1) A: Ipostazele psihicului uman . II Ipostazele psihicului uman Teme: 1) Ipostazele psihicului uman( constient. 4) Caile de acces la starile de constiinta modificata. 3) Starile de constiinta modificata. subconstient si inconstient). 2) Mecanismele inconstiente de aparare ale egoului.

prin cunoatere.Cunostiinte procedurale. . activitate si creativitate. . Din aceste continuturi ale constientului. Constiinta se compune din urmatoarele elemente: . . putem desprinde cateva caracteristici ale acesteia: a) Functioneaza dupa principiul realitatii si al moralitatii.1) Constiinta reprezinta acel nivel al psihicului uman care cuprinde totalitatea proceselor psihice constiente. care se desfasoara sub control constient( efort voluntar). . c) Permite individului uman. sa se adapteze la exigentele socioculturale ale mediului exterior.Modele morale-civice de conduita dobandite prin educatie si socializare. b) Este innascut.Experientele personale de viata si activitate.Procese psihice senzoriale si cele rationale. ce asigura adaptarea individului uman la mediul inconjurator.Eul si personalitatea individului uman. . insa se manifesta si se dezvolta numai prin relatia dintre individual uman si mediul inconjurtator.

Rol de cunoastere a realitatii. formand priza de constiinta a subiectului si campul de constiinta al acestuia ( locul proceselor psihice constiente). de viata ale individului uman. . • • Rol de orientarte a activitatii subiectului catre un scop. precum si totalitatea amintirilor biografice. • Rol de reglere. in functie de trebuintele si interesele acestuia. • Rol creativ. planificare a activitatilor complexe. • Rol de anticipare a rezultatelor activitatii in functie de scopurile preconizate de catre subiect. iar in present. formand experientele subiective ale individului uman.Constiinta indeplineste urmatoarele roluri : • Rol de adaptare a individului uman la mediul exterior. formand starea de constiinta a subiectului ( relatia dintre subiect si mediul inconjurator) .Cuprinde totalitatea continuturilor psihice. Subconstientul se caracterizeaza prin: . 2) Subconstientul reprezinta acel nivel psihic. ele se desfasoara in afara controlului constient si pot deveini oricand constientizate. care au fost candva constiente. care cuprinde totalitatea deprinderilor intelectuale si motorii.

. .Stimuleaza creativitatea omului. hedonic pentru ca functioneaza dupa principiul placerii.Creeaza visele din timpul somnului. . care cuprinde totalitatea instinctelor. 1) B: Relatiile dintre constient si inconstient Exista trei tipuri de relatii dintre constient si inconstient si anume: . 3) Inconstientul reprezinta acel nivel psihic uman. datorita conflictului intrapsihic intens si prelungit. Inconstientul se caracterizeaza prin: .Asigura momente de insight adica descoperirea sponatana a cauzei sau solutiei la o problema complexa. indeplinind functia de filtru. care permite trecerea continuturilor inconstiente permisive social in constient.Poate genera unele tulburari psihice( nevroze si psihoze).Este amplasat intre constient si inconstient. . de cezura pentru constient. datorita conflictului intrapsihic generat de refularea pulsiunilor inconstientului de catre constient. . trebuintelor primare si dorintelor refulate de catre constient.Este irational..Permite organizari si reorganizari ale cunostiintelor asimilate prin invatare.

care sunt in acelasi timp. aceste relatii reprezinta de fapt. precum si cauzele nevrozelor si psihozelor. . .Proiectia. constiente si inconstiente. 3) Relatii de echilibru.Sublimarea. halucinatia si tulburarile de constiinta). meditatia. mecanismele refularii. iar combinarile fantastice ale inconstientului trec in constient sub forma unor rezultate creative-imaginative. aceste relatii explica acele stari de constiinta modificata ( hipnoza. Relatii de subordonare integrative.afectiva.Regresia comportamental.Formatiunea reactionala.Ratiomnalizarea. . . experientele constientului trec in inconstient si sunt trasformate in vise. 2) 3) 2) Mecanismele inconstiente de aparare ale egoului Individul uman elaboreaza o serie de strategii de aparare a integritatii sale psihice si anume: . Relatii de echilibrare. 1) Relatii circulare arata ca.1) Relatii circulare. 2) Relatii de subordonare integrativa. .

dar este proasta si urata” Formatiunea reactionala consta in faptul. cautand un tap ispasitor.. deci cu valente negative. scizvetismul ( o persoana se imbraca cu acele haine nespecfice varstei sale) si ideatia erotomana de tip narcisic ( impresia unei persoane mature. Exemplu.Negarea. . puierile. care au constiinta vonovatie. erotomaniacale in compania unor persoane mai tinere. ca unii oameni isi explica insuccesele lor socio-profesionale. ca unele persoane atribuie altor persoane propiile calitati si dorinte refulate. pentru ca nu imi place” insa in realitate ii place aceea haina. ca este simpatizata si atrasa de o persoana mai tanara). dar nu o cumpara. Exemplu: parerea unei persoane in varsta fata de o persoana tanara si frumoasa “ este tanara. deci dand vina pe alte persoane. Exemplu: “ din cauza prietenului X am savarsit aceea infractiune” Regresia comportamental-afectiva consta in faptul. . Acest mecanism explica relatiile extraconjugale cu porsoanele mai tinere. o persoana se adreaseaza altei persoane “nu cumpar aceea haina . Acest mecanism este frecvent intalnit la detinutii. Sublimarea consta in inlocuirea dorintelor de natura sexuala cu acele dorinte de natura socioculuturala. ca unele persoane mature sau batrane manifesta reactii comportamentale infantile.Refularea. persoane evenimente. Proiectia consta in faptul. pentru ca nu are bani Rationalizarea consta in faptul. Acest mecanism este frecvent intalnit la acele persoane care manifesta complexe de inferioritate. ca o persoana manifesta reactii comportamentale contrare dorintei sale fata de anumite obiecte.

dupa urmatoarele criterii: continut. Refularea consta in suprimarea unei pulsiuni antisociale sau sexuale. Teme de laborator: 1) Realizati o analiza comparativa dintre constient si inconstient. neplacute pentru ele. dand exemple. ca unele persoane refuza sa accepte existenta unei realitati penibile. 3) Definiti starea de contienta si cea de incostienta. 5) Dati cate trei exemple de activitati psihice constiente. roluri si caracteristici. 4) Dati exemple de raspunsuri verbale si comportamentale.Negarea consta in faptul . care sa evidentieze mecanismele de aparare ale egoului. 2) Enumerati etapele formarii unei deprinderi intelectuale sau motorii. subconstiente si inconstiente. .

. stare de veghe si cea de somn. Starile de constiinta pot fi normale sau modificate.3)Starile de constiinta Starile de constiinta reprezinta relatia constienta dintre individul uman si lumea sa exterioara. reducerea autocontrolului voluntar.Autocontrol. . Starea de constiinta se manifesta prin: . Starile de constiinta modificata sunt acele stari in care subiectul se afla la frontiera dintre constient si inconstient.Cunoasterea realitatii. Starile de constiinta modificata cuprind: 1) Somnul. subiectul se manifesta in general prin pierderea contactului cu realitatea. In starea de constiinta modificata. 2) Visele. hipersugestibilitate si vorbire greoaie. .Adaptare la mediul exterior. in care desfasoara diverse forme de activitati. starea rationala si cea afectivinstictiva. .Constiinta prezentului.

La baza somnului stau urmatoarele mecanisme: . .Cresterea temperaturii extremitatilor.Ruperea sinapselor neuro-dendritice la nivel cortical. .Starea de inconstienta. . Somnul se manifesta prin: .Scaderea presiuni sanguine.Reducerea impulsurilor nervoase la nivel cortical.Scaderea treptata a reactiilor adaptative la mediul inconjurator. .Cresterea pragurilor senzoriale.3) Hipnoza. .Reactii motorii necontrolate. in care individul rupe contactul cu realitatea. inconstienta. . . . precum si a timpului de reactie la stimulii exteriori. .Accelerarea pulsului si a respiratiei. 1) Somnul este o stare reversibila.Inschemia cerebrala temporara( reducerea fluxului sanguin la nivel cerebral).

concomitent cu intensificarea activitatii centrilor nervosi subcorticali. care apar in starea de somn. fata de care individul nu le poate dirija. incoerente). b) Starea de atipire adica starea de somn lucid. fapt care explica caracterul absurd al viselor. ca imaginile din vise trec spontan de la o tematica somniala la alta. scenice). Visele se caracterizeaza prin: - Necongruenta. c) Starea somnului rapid.Intreruperea activitatii electrice a scoartei cerebrale. Discontinuitatea in sensul.. relaxand organismul. adica imaginile din vise nu corespund intotdeauna. coerenta. adica starea somnului cu vise hipnagogice ( absurde. paradoxal. d) Starea somnului lent. fapt care explica reactiile motorii si fiziologice din timpul somnului.Scaderea cantitatii de lichid cefalorahidian din ventricolii cerebrali. desi ele pot avea o desfasurare scenica. profund. cu experientele subiective ale indivului. adica starea somnului fara vise. Visele reprezinta fluxuri de imagini mintale. manipula in directia intereselor sale. Starea de somn se produce in urmatoarele etape: a) Starea de reverie ( visarea cu ochii deschisi). . - . e) 2) Starea somnului cu vise hipnapompice( coerente. fapt care explica caracterul incoerent al viselor.

. senzatia de urinare din timpul somnului este convertita in imagini erotice. Visele se produc in urmatoarele etape: a) Interpretarea adica trecerea de la continutul latent al viselor( tema visului) la continutul manifest al viselor( imaginile visului). . vagi. • Satisfacerea onirica( imaginara) a dorintelor refulate in starea de veghe de catre constient. Condensarea consta in asocierea mai multor teme intr-o singura imagine. prin fenomenul de mentatie( asocierea stimulului cu imaginea din timpul somnului).Nesiguranta cognitiva adica imaginile din vise sunt sterse. 3) Hipnoza este o stare de constiinta modificata. Deplasarea consta in trecerea viselor de la o tema somniala la alta. De exemplu. fragmentare. in care subiectul se afla intr-o stare intermediara intre starea de constiinta si cea deinconstienta. • Combinari absurde intre experientele senzoriale ale indivilui • Asocierea ideilor afectogene cu imaginile din vise. Elaborarea trecerea de la continutul manifest la cel latent al viselor. b) c) d) La baza viselor stau urmatoarele mecanisme: • Interpretarea subcorticala si inconstienta a stimularilor exterioare sau interioare din timpul somnului.

ce s-a intamplat cu el in transa hipnotica. Mecanismele hipnozei sunt urmatoarele:  Inhibarea unor zone corticale. . .Reducerea reglajelor voluntare ( autocontrol constient).Stare cataleptica ( hipetonie musculara. concomitant cu cresterea excitabilitatii corticale ale altor zone corticale. in care subiectul executa imperativele hinotizatorlui.Dismnezia posthipnotica.Stare de relaxare profunda.Reducerea campului de constiinta.Cresterea combinarilor imaginative. in care subiectul nu-si mai aduce aminte. . . . .  Motivarea subiectului de a juca anumite roluri. concomitent cu cresterea concentrarii atentiei pe o tema impusa de hipnotizator.Hipersugestibilitate. dandu-I subiectului senzatia de ingreunare a extremitatilor). subiectul se manifesta prin: . . .In hipnoza.Modificari vegetative.

.Izolare sociala.Ameliorarea starii de isterie si cea de depresie. .Deblocare intelectuala.  Instruirea subiectului pentru hipnoza.Reducerea stressului si a anxietatii.  Dezavantaje: . Sugestia.Eliminarea ideilor obsessive. Hipnoza are urmatoarele avantaje si dezavantaje:  Avantaje: . .Sugestibilitate. . . .  Acceptarea de catre subiect.Regresia comportamental-a afectiva( infantilism).Depersonalizarea. pentru a fi hipnoitizat. .

Cocos Sergiu Iulian Cap. Mecanismele primare de captare si prelucrare a Informatiilor Aceste mecanisme se caracterizeaza prin: - Constau in captarea si prelucrarea infromatiilor din mediul intern sau exterior prin intermediul organelor de . III.Prof .

Asigura cunoasterea materiala. redarea obiectelor in absenta lor.Opereaza cu insusiri concrete-intuitive ale obiectelor si fenomenelor. Perceptiile. fizica. .simt( analizatorilor) care formeaza la nivel mintal imagini primare si secundare ale obiectelor si fenomenelor concrete materiale. 2) Caracterizarea senzatiilor. care apar la nivelul reprezentarilor. Aceste mecanisme se compun din urmatoarele procese: I. .Ele se realizeaza aici acum. iar cele secundare constau in evocare.Reprezentarile. chimica si biologica a mediului intern sau extern. II. Imaginile primare reprezinta legatura directa dintre analizator si stimul(obiect). Senzatiile Teme: 1) Etapele dezvoltarii senzatiilor. . . asigurand deci constiinta prezentului. Senzatiile. III. care apar la nivelul senzatiilor si perceptiilor.

Se realizeaza prin intermediul analizatorilor.3) 4) 5) 6) Mecanismele senzatiilor. . Etapele dezvoltarii senzatiilor Senzatiile se dezvolta in urmatoarele etape: 2) Sensibilitate. 3) Excitabilitate. difuza si generalizata. care este nespecifica. de placere erotica. 1) Iritabilitate. Clasificarea senzatiilor. 1. Putem spune ca senzatiile se dezvolta prin trecerea de la iritabilitate la sensibilitate si excitabilitate apoi la motricitate In continuare voi defini pe scurt aceste notiuni. indiferent de importanta lor biologica.S-a dezvoltat din necesitatea discriminarii stimulilor biologici necesari fata de cei indiferenti. . 4) Motricitate. 5) Senzatiile propriu-zise. Legile senzatiilor. 2) Sensibilitatea este propietatea psihica a organismului de a discrimina stimulii biologici necesari de cei indiferenti. Exemple: senzatia de foame. etc. reversibila a organismului la actiunile tuturor stimulilor. . Sensibiltatea se caracterizeaza prin urmatoarele: . prin intermediul organelor de simt.Este o rectie specifica. de sete. Propietatile senzatiilor. cu toate ca le-am pomenit si in primul suport de curs: 1) Iritabiliatea este reactia intregului organism la actiunea unui stimul biologic necesar.

unde sunt transformati in imagini ale obiectelor. Ele se caracterizeaza prin urmatoarele: . asigurand constiinta prezentului. care reflecta insusirile fizice. 2. 3) Senzatiile reprezinta procese psihice primare.Opreaza cu insusiri izolate ale obiectelor. 2) Recodificarea. care capteaza energia de excitatie si o transforma in impuls nervos. 1) Codificarea se realizeaza la nivelul receptorului fiecarui analizator.) 5) Senzatiiile constau in transmiterea excitatiilor la centrii nervosi corticali.Excitabilitatea reprezinta reactia specifica la actiunea unui stimul. . cu ajutorul unui singur analizator. 4) Conexiunea inversa. . prin depolarizarea membranei neuronale.Se realizeaza aici. 3) Decodificarea. . apucarea obiectelor. precum si deplasarea organismului in mediul inconjurator( mersul. realizand analiza senzoriala ale acestora.Are la baza constiinta. asigurandu-i claritatatea imaginilor senzoriale si acuitatea acestora.Nu pot fi modificate voluntar. etc. izolate ale obiectelor si fenomenelor. acum. comprehensiunea. Mecanismele senzatiilor Senzatiile au la baza urmatoarele mecanisme: 1) Codificarea. 4) Motricitatea reprezinta totalitatea miscarilor si coordonarilor senzoriomotorii ale organismului. . Exemplu: rectia analizatorului vizual la stimului luminos. agatarea. etc. .Sunt imagini primare simple unimodale(un singur analizator).

Receptorii se caracterizeaza prin: . transductivitatea adica ionii de sodiu ies la suprafata membranei neuronale. care consta in selectia influxurilor nervoase in functie de valoarea lor adaptativa. 2) 3) Recodificarea se realizeaza la nivelul fibrelor nervoase aferente. Decodificarea se realizeaza la nivelul centrilor nervosi corticali in care influxurile nervoase sunt transformate in imagini ale obiectelor si senzatiilor. adica acele influxuri nervoase fara valoare adapatativa pentru organism raman la nivelul centrilor nervosi subcorticali asigurand tonifierea organismului.Sunt sensibili numai la stimuli specifici acestora si insensibili la stimuli nespecifici acestora. legea adaptarii si legea contrastelor senzoriale. iar cei de calciu si magneziu intra in interiorul acestuia.Depolarizare. 3. Acest mecanism explica legea pragurilor absolute. in functie de calitatile stimului. Centrii nervosi se compun dintr-un nucleu si o arie de asociere cu alti centrii nervosi . Nucleul senzorial cuprinde o arie motorie care asigura motilitatea analizatorului si o arie senzoriala. care asigura reglarea functionala analizatorului. care asigura receptia stimulilor. Propietatile senzatiilor Propietatile senzatiilor depind de propietatile stimulului si sunt urmatoarele: 1) Calitatea senzatiilor. . 4) Conexiunea inversa se realizeaza prin intermediul fibrelor nervoase eferente. . iar cele adptativie sunt transmise la centri nervosi corticali. care genereaza un impuls nervos si se propaga pana la centri nervosi.

comportamente de atractie sau respingere.Caracteristicile morfofunctionale ale receptorilor. .Numarul fibrelor nervoase.N.Energia specifica a receptorilor si fibrelor nervoase. 4) Tonul afectiv. Imaginile care persista si dupa incetarea actiunii stimulilor se numesc imagini consecutive sau efecte de remanenta.Gradul de excitabilitate a sistemului nervos central( S. . 4) Tonul afectiv al senzatiilor reprezinta proprietatea senzatiilor de a produce reactii emotionale pacute sau neplacute. Aceasta trasatura depinde de urmatorii factori: . 4. . 3) Durata senzatiilor. in functie de durata actiunii stimulului Aceasta calitate arata. 3) Durata senzatiilor se refera la intinderea in timp a senzatiilor. Clasificarea senzatiilor . ca nu intotdeauna senzatiile dispar odata cu incetarea actiunii stimulilor. . 2) Intensitatea senzatiilor depinde de intensitatea stimului Aceasta propietate depinde de urmatorii factori: . . ).Grosimea fibrelor nervoase.2) Intensitatea senzatiilor.Tipul de receptor si stimul.C. 1) Calitatea senzatiilor reprezinta capacitatea lor de a fi specifice analizatorului si stimului. .Amplitudinea influxurilor nervoase. in functie de starea motivationala a organismului.Localizarea receptorilor.

Propioceptori ( schema corporala.Tangoreceptori ( simt tactil si gust ) 3) Dupa localizarea receptorilor. Auditiv. . sexualitate. sete. Olfactiv. Stimul chimic( olfactie si gust). gust si simt tactil ) . desprindem 5) . .Senzatiile se clasifica dupa urmatoarele criterii: 1) Dupa analizator. Gustativ. desprindem: 2) . 5) Dupa relatiile dintre analizatori. 2) Dupa distanta de contact dintre stimul si analizator. 1) Dupa analizator. etc. Stimul electric. olfactie.senzatii unimodale( un singur analizator). desprindem analizatorul: Visual.Interoceptori( foame.Exteroceptori ( vaz. ) 4) Dupa tipul de stimul. 4) Dupa tipul de stimul. sete). Cutanat.Telereceptori(vaz. kinestezie).senzatii plurimodale( senzatii produse de mai multi analizatori) . 3) Dupa localizarea receptorilor. Dupa distanta de contact dintre analizator si stimul. auz. desprindem Stimul mecanic. auz si olfactie) . Stimul biologic( foame. desprindem: . Dupa relatia intre analizatori.

Prag diferential. capabil sa produca o senzatie. arata ca un stimul produce o senzatie numai daca are o anumita intensitate. legea sensibilizarii. poate produce durerea.5.Prag subliminal. legea depresiei. . Legea intesitatii. Pragul maxim absolut este intensitatea maxima a unui stimul. capabil sa produca o senzatie. . insa dincolo de acest prag. legea semnificatiei. Legile senzatiilor Legile senzatiilor sunt urmatoarele: 1) legea intensitatii. Pragul subliminal este intensitatea unui stimul.Prag maxim absolut. legea compensatiei. legea conditionarii socioculturale. 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 1) legea adaptarii.Prag minim absolut. Pragul minim absolut este intensitatea minima a unui stimul. . . care nu atinge pragul minim absolut si nu produce o senzatie.Prag operational. Pragurile senzoriale pot fi: . numita prag. . legea contrastului. legea sinesteziei.

Contrastul poate fi simultan sau succesiv Constrastul simultan consta in discriminarea a doi stimuli diferiti. dar nesemnificativ. Pragul operational consta in discriminarea stimulilor. 3) Legea constrastului senzorial este capacitatea analizatorului de a discrimina doi stimuli cu calitati si intensitati diferite. L a un stimul cu intensitate mare. sensibilitatea scade. Aceasta lege arata ca.Pragul diferential este relatia dintre intensitatea initiala a stimului si intensitatea adaugata sau scazuta la aceasta. cu cat pragul unui stimul este mai mare. care actioneaza in acelasi timp. Legea semnificatiei un stimul slab. insa semnificativ pentru organism este mai repede detectat decat un stimul putenic. 4) Legea sensibilizarii consta in cresterea sensibilitatii analizatorului. . sensibilitatea creste. care actioneaza in acelasi timp asupra analizatorului. Legea compensatiei consta in cresterea sensibilitatii unui analizator. ca urmare a stimularii altui analizator. ca urmarea stimularii altui analizator . Legea sinesteziei consta in aparitia senzatiei intr-un analizator. 5) 6) 7) 8) Legea depresiei scaderea sensibilitatii analizatorului. Constrastul succesiv consta in discriminarea stimulilor care actioneaza unul dupa altul asupra analizatorului. in sensul cresterii sau scaderii ei. 2) Legea adaptarii senzoriale consta in modificarea sensibilitatii analizatorului la actiunea prelungita a stimulului. ca urmarea stimularii unui alt analizator. iar la un stimul cu intensitate mica. cu atat sensibilitatea analizatorului este mai mica. care produce modificarea senzatiilor initiale. ca urmare a pierderii sensibilitatii altui analizator.

intrucat prin perceptie individul raporteaza obiectul la categoria sa din care face parte. ascultarea.9) Legea conditionarii sociale consta in aparitia unor senzatii specific omului cum ar fi pipaitul. chiar si in conditiile in care din el lipsesc unele elemente nesemnificative . 1. neavand la baza un anumit scop. Mecanismele perceptiilor. 4. unitara. Caracterizarea si dezvoltarea perceptiilor. avand la baza schema perceptiva a obiectului. 5. redand toate insusirile fizice ale obiectelor concrete. Legile perceptiilor. Caracterizarea si dezvoltarea perceptiilor Perceptia este procesul psihic senzorial care asigura constiinta intregralitatii si unitatii insusirilor obiectelor cu ajutorul mai multor analizatori. Perceptiile Teme: 1. • Este o imagine inferentiala. • Este o imagine categoriala. senzatii profesionalizate si cititul. Determinantii perceptiei. 2. intrucat prin perceptie individul recunoaste obiectul. Perceptia spre deosebire de senzatii se caracterizeaza prin: • Este o imagine primara complexa. • Este o imagine automatizata adica in general perceptia se produce spontan. Formele perceptiilor. in afara controlului constient . integrala. 3. .

Formarea complexelor polisenzoriale.• Este o imagine plurimodala. - . Mecanismele perceptiei Mecanismele perceptiei asigura cunoasterea obiectului. . . Perceptia implica urmatoarele comportamente:  Detectarea si diferentierea obiecteor.adica in actul perceptiei sunt antrenati mai multi analizatori. constanta perceptiva si corectarea imaginilor deformate.  Recunosterea obiectelor pe baza schemelor perceptive.  Selectia obiectelor in functie de semnificatia lor pentru activitatea individului uman. Perceptia se dezvolta in urmatoarele etape: - Trecerea de la analiza insusirilor fizice ale obictelor prin senzatii la sinteza lor prin perceptii. 2. Formarea schemelor perceptive ( exerienta anterioara cu obiecte). 2) Mecanismele intelectuale ale perceptiei. Mecanismele perceptiei se impart in doua categorii: 1) Mecanisme senzoriale ale perceptiei.  Corectarea imaginilor deformate ale obiectelor( iluziile perceptive). asigurand constanta perceptiva a obiectelor.Interpretarea si anticiparea perceptiva adica obiectul capata o anumita semnificatie pentru activitatea individului uman.

Formele perfecte se caracterizeaza prin:  Simplitate.Legea similaritatii( elementele asemantoare). .  Repetabilitate. .Legea proximitatii( apropierea elementelor). dupa urmatoarele legi. .Legea inchiderii ( completarea imaginilor lacunare cu elementele din experienta anterioara a subiectului). c) Explorarea perceptiva a) Tiparele senzoriale sau experienta anterioara cu obiectul asigura recunoasterea obiectului prin compararea obiectului exterior. . acest mecanism asigura integralitatea si unitatea obiectului prin detectarea insusirilor esentiale ale obiectelor. . b) De asemenea. Formarea formelor obiectelor se realizeaza prin gruparea elementelor. Intregul consta in gruparea elementelor componente ale obiectului sau a campului perceptiv.Legea simetriei( elementele orientate in aceeasi directie ). real cu modelul mintal al acestuia .  Simetrie. apoi recunoasterea obiectelor dupa tipare senzoriale.1) Mecanismele senzoriale ale perceptiei sunt urmatoarele: a) Tiparele senzoriale. asigurand constanta perceptiva in conditiile in care din obiect lipsesc unele elemente nesemnificative ale acestuia. b) Intregul.

Principiul extensiei senzoriale( antrenamentul polisenzorial in perceptive)  Mecanismele intelectuale ale perceptiei cuprind: a) Atributele distinctive. Explorarea implica urmatoarele actiuni: . c) Explorarea perceptiva reprezinta ansamblul actiunilor cu obiecte.Compararea si generalizarea obiectelor. b) Prototipurile.  Principiul zonelor informative( zona care ofera o cantitate mare de informatii)  Principiul tolerantei( corespondenta intre cantitatea de informatie si capacitatea de receptie a subiectului). . Proximitate. .Fixarea privirii in toate pozitiile. c) Anticiparea. .  Principiul semnificatiei obiectelor.  Continuitate.Manipularea obiectelor Explorarea obiectelor se realizeaza dupa urmatoarele principii:  Principiul diversificarii obiectelor.

Determinanti interior cuprind: a) Semnificatia stimulului. c) Profesia si cultura subiectului d) Experienta cu obiectul. b) Durata optima stimului. d) Familiaritatea cu stimulul.a) Atributele distinctive constau in recunoasterea obiectelor dupa trasaturile specifice ale acestuia. b) c) 3. c) Raporturile temporal-spatiale ale stimulilor. Anticiparea inseamna a prevedea evenimentele ulterioare. . b) Concentrarea atentiei. 2) Determinanti interiori . Prototipurile constau in raportarea obiectului la categoria sa de obiecte. Determinantii perceptiei Determinantii perceptiei sunt urmatorii : 1) Determinanti exteriori. bazandu-se pe compararea obiectelor. Determinantii exteriori perceptiei cuprind: a) Intensitatea moderata a stimulului. prin schematizare( detectarea insusirilor comune ale obiectelor).

apoi la nivelul obiectului. Legea structuralitatii consta in relatia dintre obiectul perceptiei si campul perceptiei in care apare el. Legile perceptiei Legile perceptiei sunt urmatoarele: 1) Legea integralitatii perceptive. Formele perceptiei . 4. 3. 5. 4) Legea proiectivitatii. Legea selectivitatii perceptive consta in retinerea obiectelor in functie de interesele subiectului. ca imaginea se proiecteaza la nivelul creierului. 3) Legea selectivitatii.4. 5) 1. 2. Legea proiectivitatii perceptive consta in faptul. 2) Legea structuralitatii perceptive. chiar si atunci cand el si-a modificat forma si conditiile de perceptie. 5. Legea constantei perceptive consta in recunoasterea obiectului. Legea integralitatii perceptive consta in crearea unei imagini complete despre obiect. Legea constantei perceptive.

b) perceptia timpului. - Tactil-kinestezic . formele complexe ale perceptiei cuprind: a) perceptia spatiului. Spatiul vizual se refera la dimensiunile si caracteristicile spatiale ale obiectelor . 2) Forme complexe ale perceptiei 1. cum ar fi: marime.Auditiv.Formele simple ale perceptiei se refera la organele de simt care reflecta obiectul in integralitatea sa. distanta. c ) perceptia miscarii a) Perceptia spatiului Spatiul este locul unde se desfasoara o succesiune de evenimente. Spatiul bidimensional se refera la pozitia obiectelor in spatiu( lateralitate. pozitia. . relief.Vizual. Spatial vizual poate fi: • Bidimensional. directia. • Tridimensional.Formele perceptiei se impart in doua categorii : 1) Forme simple ale perceptiei. forma. etc. 2. coordonare sus-jos). Spatiul poate fi: . .

timbru.percetive) monoculari sunt urmatorii:  Marimea obiectelor. Spatiul auditiv consta in localizarea sunetelor in spatiu.  Contrastele cromatice al obiectelor.Spatiul tridimensional se refera la volumul si distanta obiectelor Spatiul vizual are urmatorii indicatori. par sa se apropia). discriminarea sunetelor dupa intensitate. care asiguara constanta perceptiva: Monoculari. Perceptia spatiului auditiv are la baza urmatoarele mecanisme: .  Gradientul de textura( detaliile obiectelor in functie de distanta la care se afla).  Superpozitia obiectelor( umbra obiectelor). Binoculari.  Sterioscopia. Indicatorii( repere visual. adancimea obiectului. Indicatorii binoculari cuprind:  Disparitatea imaginilor retiniene.  Paralaxa de miscare ( iluzia miscarii obiectelor in timp ce noi de deplasam). distanta si directie.  Coordonare oculomotorie.  Convergenta sau divergenta oculara.  Perspectiva lineara ( liniile paralele la o anumita distanta.

Lateralitatea. Schema corporala( cunoasterea segmentelor corpului nostru prin intermediul receptorilor tactil-kinestezici). Indicatorii monoauriculari se refera la frecventa. Perceptia spatiului auditiv are urmatorii indicatori: . • Lateralitatea si coordonare sus-jos a sunetelor. . pereceptia timpului se refera la succesiunea de evenimente care se desfasoara intr-un spatiu dat.Indicatorii monoauriculari.• Miscarea de orientare a privirii si a capului dupa sursa sonora. momentele zile). Spatiul tactil-kinestezic consta in delimitarea spatiului fizic si orientarea organismului in spatiul prin intermediul receptorilor vestibulari. - Orientare in spatiu( receptorii tactil-kinestezici). .Miscarea in spatiu ( receptorii kinestezici). tactili si kinestezici. . Perceptia tactil-kinestezica are urmatorii indicatori: .Echilibru ortostatic( receptorii vestibulari).Timpul fizic( anotimpuri. b. intensitatea si timbrul sunetului. • Sensibilitatea vestibulara. adica distanta sunetelor in spatiu. Perceptia timpului are urmatorii indicatori: . Indicatorii biauricualari se refera la directia si distanta sunetelor.Indicatorii biauriculari. .

Timpul socio-profesional. Reprezentarile Teme : 1 . aparenta..Caracterizarea 2 . odihna. . Miscarea poate fi reala( deplasarea obiectului de la un punct la altul) sau iluzorie.Timpul psihologic.Timpul biologic( ritmul somn-veghe.).Tipurile reprezentarilor reprezentarilor reprezentarilor Caracterizarea reprezentarilor . Perceptia miscarii se refera la schimbarea pozitiei obiectelor in spatiu.Proprietatile 3 . c. . precum si la transformarea lor in timp. apreciere duratelor in functie de cantitatea activitatilor desfasurate in timp si spatiu. alimentatia. aprecierea subiectiva a duratelor.

dar care in momentul dat iti pot lipsi din campul senzorial . actualizat. reprezentarea devine posibila datorita fixarii . fenomene . reprezentarea ne ofera astfel de informatii si in absenta obiectului de referinta . al unor obiecte . evenimente . care ne furnizeaza informatii numai despre obiectele si fenomenele reale prezente . Memoria este cea care inmagazineaza . care actioneaza in momentul dat asupra analizatorilor nostri . Reprezentarea atat ca produs cat si ca proces .inca inainte de dezvoltarea imaginatiei . Asadar . Reprezentarea este si procesul de producere si utilizare mentala a imaginilor unor obiecte in absenta lor . pastreaza si reactualizeaza informatia structurata initial in imagini receptive .imaginatia. . etc.care au fost percepute anterior .mai mult sau mai putin fidele si durabile a continutului informational furnizat de perceptie . Reprezentarea este imaginea sau modelul informational intern .Reprezentarile propriu-zise sunt o componenta stabila si cu pondere deosebita a activitatii noastre mintale .Reprezentarea este parte integranta a inteligentei si ea poate fi interpretata ca procesare si operare cu simboluri. fata de perceptie .memoria de lunga durata .situatii . . Astfel.are la baza doua surse: .

Chiar si atunci cand nu ne propunem in mod expres retinerea .cu elemente comune tuturor speciilor) . Formarea reprezentarilor are un caracter activ si selectiv. reprezentarea unui trandafir) -reprezentari generale sau de clasa(ex. a imaginii obiectului pe care il percepem in momentul dat .Reprezentarile generate de imaginatie se pot referi atat la obiecte reale (ex. cat si la obiecte ideale . In organizarea si sistematizarea lor interna . Reprezentarea unei flori in general. pe care abia urmeaza sa le cream sau care nu pot dobandi realitate sensibila (ex.reprezentarile se ierarhizeaza pe doua coordonate (axe): a)calitatea semantica a informatiei selectate -inalt relevante(care se apropie de notiuni) -mediu relevante -slab relevante(care se intersecteaza cu perceptiile) b) gradul de generalitate -reprezentari individuale. reprezentarile personajelor sau intamplarilor din basme). continutul sau va fi activ prelucrat si filtrat de structurile experientei cognitive antarioare si de starile afectiv-motivationale. iar reprezentarea se constituie pe cale neintentionata (involuntara).particulare sau de specie(ex. dar despre care am citit sau am auzit povestindu-se). reprezentari despre obiecte si locuri pe care nu le-am perceput niciodata ca atare . pentru uzul ulterior.

In plan neurofiziologic . . Stabilitatea . Gradul de generalitate . 3.Proprietatile reprezentarilor Proprietatile reprezentarilor sunt urmatoarele : 1. Intensitatea . intensitatea reprezentarii este conditionata de gradul de conservare . Gradul de completitudine . a urmei perceptiei anterioare si de activarea retelei neuronale care pune in circulatie continutul informational corespunzator. in vivacitate . 1) Intensitatea exprima forta sau pregnanta imaginii care se evidentiaza . claritatea liniilor de contur si contrastul figura-fond . 2. 6. Gradul de relevanta . prospetime . in memoria de lunga durata . Caracterul legaturii designative . 4. 5.

se refera la semnificatia informatiilor sau a insusirilor si notelor pe care le contine sau le reflecta imaginea. de regula . 4) Gradul de relevanta . rar si sporadic intalnite in activitatea curenta). In principiu .ca nivel calitativ superior in raport cu perceptia . ca si in cadrul perceptiilor . care dureaza cat timp obiectul se mentine in campul sensorial si continua sa actioneze asupra simturilor . reprezentarea are o durata relativ scurta (de ordinal secundelor sau a fractiunilor de secunda) 3) Gradul de completitudine exprima volumul general de informatie pe care il cuprinde reprezentarea si acesta depinde de numarul elementelor sau a insusirilor ce se retin .2)Stabilitatea defineste durata mentinerii in campul clar al constiintei a unor reprezentari reactualizate sau generate in momentul dat de imaginatie . 5) Gradul de generalitate este dimensiunea care deosebeste si distanteaza cel mai mult reprezentarea de perceptie. In principiu . definitorii pentru obiect. El rezida in aceea ca imaginea-reprezentare selecteaza . insusiri si proprietati semnificative . Spre deosebire de perceptie .fiind mai mare la persoanele la care predomina memoria intuitive-imagistica asupra celei verbalabstracte si de familiaritatea obiectului reflectat (reprezentarile obiectelor familiare cu care avem contact permanent in viata cotidiana sunt mai complete decat reprezentarile obiectelor nefamiliare . ea reflecta . reprezentarea poseda un grad de relevanta mai ridicat decat perceptia. valoarea gradului de completitudine este conditionata de tipul dominant de memorie .

schema . -indirecta sau mijlocita . Cea de-a doua forma este proprie reprezentarii si . gandirii. ci imaginii lui perceptive . simbol) si relitatea obiectiva externa . Prima este proprie senzatiei si perceptiei si presupune stabilirea unui circuit informational direct (actual) intre subiect si obiect. .Consta intr-un ansamblu de transformari aplicate . intr-un grad mai inalt . Ea se poate realiza in doua forme: -directa sau nemijlocita .si reflecta insusirile repetabile si comune ale obiectelor subsumand un numar de cazuri asemanatoare. asa cum s-a fixat si s-a pastrat ea in memoria subiectului . Legatura designative se refera la modul in care se stabileste corespondenta semantica intre ceea ce numim model informational intern (imagine .nu direct obiectului real . Gradul de generalitate al unei reprezentari este determinat de diversitatea situatiilor si de numarul cazurilor individuale intalnite in experienta perceptive anterioara subiectului . 6) Caracterul legaturii designative este foarte important pentru definirea reprezentarii si stabilirea locului ei in cadrul activitatii cognitive.

4. 7. -tactile . 5. -olfactive . 1 . 6. legate de forme si de spatialitate(topografie). 3.Tipurile reprezentarilor Principalele criterii prin care se diferentiaza tipurile de reprezentari sunt urmatoarele : 1.Aceasta se explica prin faptul ca . Modalitatea senzoriala . Modalitatea senzoriala este dominanta in structurarea continutului informational . Modul de generare(producere) . -auditive . Dimensiunea static-dinamic . Cel mai bine structurate si delimitate sunt reprezentarile vizuale . -gustative . -kinestezice . 2. Pune in evidenta clasele reprezentarilor : -vizuale . Domeniile de referinta cognitive . Gradul de complexitate . Gradul de generalitate . Sursa generativa .

unificator al intregii experiente senzoriale .muzicale) .componente .agregate mecanice).de viata de apoi .analizatorul visual indeplineste rolul de mechanism integrator .etc). o pregnanta deosebita au reprezentarile kinestezice si auditive.de ritualuri) 3 . Gradul de generalitate permite diferentierea reprezentarilor dupa sfera de cuprindere .relevandu-se astfel : -reprezentari individuale .plastice . -reprezentari de gen (clasa ) . -reprezentari religioase (legate de divinitate .La persoanele cu aptitudini sportive si muzicale . -reprezentari de specie .geografie. -reprezentari artistice (literare . -reprezentari tehnice (mecanisme .biologie . 2 . fizica. Dupa criteriul Domeniilor de referinta cognitive distingem : -reprezentari stiintifice (in matematica .

5 . -reprezentari involuntare (neintentionate ). Dupa Domeniile de referinta cognitive identificam : -reprezentari simple (un singur obiect sau o singura insusire ) . Modul de generare (producere ) are doua criterii : -reprezentari voluntare (intentionate) . -reprezentari ale imaginatiei .4 . Sursa generative conduce la delimitarea a doua criterii : -reprezentari ale memoriei . -reprezentari complexe (mai multe dimensiuni sau mai multe obiecte ) . Dupa Dimensiunea static-dinamica gasim doua criterii : -reprezentari statice care ne redau obiectul intr-o singura ipostaza . 6 . . -reprezentari dinamice ne redau figura intr-o succesiune de pozitii si stari posibile. 7 .

4 . 1. Gandirea ca activitate specifica de rezolvare a problemelor . 2 .Cap IV Mecanisme superioare de prelucrare si transformare a informatiilor I . Forme modale de procesare-integrare a informatiei la nivelul gandirii . Caracterizare generala . 3 . Structura psihologica interna a gandirii . Gandirea Teme : 1 .Caracterizare generala Termenul ca atare de “ Gandire “ a patruns in psihologie prin intermediul filozofiei si al logicii si a fost asociat cu anumite .

in plan ontogenetic (in raport cu diferite perioade de varsta si stadii evolutive ale individului ). Ea este reflectare subiectiva. din care sa desprindem anumite caracteristici semnificative . au constatat ca gandirea prezinta in sine o realitate astfel : in plan individual(in raport cu sarcini si situatii diverse). in forma ideala a proprietatilor generale.repsectiv.d) Coordonata genetica a) Coordonata Interactiunii reflectorii subiect-obiect ne obliga sa recunoastem ca gandirea reprezinta una dintre cele mai importante verigi de legatura ale omului cu lumea externa. Psihologii . Astfel . .Aceasta inseamna ca gandirea se .a) Coordonata interactiunii reflectorii subiectobiect(lumea externa). cu abstractiuni . de a rationa si de a genera cunostinte .necesare ale obiectelor si fenomenelor externe si ale relatiilor legice dintre acestea.in plan interindividual (in raport cu una si aceeasi sarcina) . . care .in plan istoric (in raport cu diferite epoci istorice ) . trecand la studiul ei experimental si de observatie .forme ale activitatii mentale-de a opera cu concepte . . pentru a intelege atributele logice prin prisma carora definim gandirea trebuie sa ne raportam la anumite coordonate .esentiale. .esential si abstract. b) Coordonata informational-negentropica defineste informatia proprie a continutului gandirii si dimensiunile generalitatii si esentialitatii .b) Coordonata imformational-negentropica.ca ea este o forma specifica de reflectare in plan subiectiv a acestei lumi si a propriului eu . .c) Coordonata actionala. de a judeca . luate impreuna pot aproxima complexitatea extraordinara a gandirii : - .Are un caracter mijlocit . .generalizat.

c) Din punct de vedere al Coordonatei actionale baza si punctul de plecare al gandirii il reprezinta schemele si operatiile din planul extern.Astfel conform acestei coordonate gandirea este o organizare specifica a imformatiei la nivelul creierului uman .prindere .comparare.Si invers . Aceasta coordonata se realizeaza pe baza interactiunii dintre factorii ereditari si factorii de mediu.aruncare .relevantei.matematic) .impingere.evolutia istorica a gandirii va fi conditionata de functionarea gandirii la nivel individual.repetabilitatii si a esentialitatii .Astfel actiunile directe (apucare .masurare. Continutul gandirii trebuie privit prin aceasta coordonata ca un ansamblu structurat de imformatii codificate prin intermediul limbajului natural (cuvinte-notiuni) sau a limbajelor formale (logic.bazata pe criterii si principii logico-gramaticale de ordin sintactin. d) Coordonata genetica abordeaza gandirea nu numai la un moment dat ci si in dinamica si devenirea sa .Din punct de vedere cronologic actiunea externa va precede si va pregati procesul intern de gandire si va pregati actiunea in plan extern cu finalitate adaptativa . .Devenirea gandirii se realizeaza in doua planuri :Istoric si Ontogenetic . cu obiectele si lucrurile din campul senzorial apropiat.semantic si pragmatic.constituie si se articuleaza in plan operational pe masura introducerii criteriilor generalitatii .grupare clasificare) se interiorizeaza si se transforma in actiuni mentale ce vor genera scheme operatorii ale gandirii .Astfel fiecare etapa din dezvoltarea genetica a gandirii se sprijina si va fi conditionata de nivelul evolutiei istorice si culturale anterioare .

Operatiile mentale au un caracter ideal si se caracterizeaza printr-o serie de proprietati specifice precum : -Reversibilitatea este cea mai importanta dintre aceste proprietati si consta in doua transformari : una care trece situatia intiala intr-o oarecare stare finala si alta indirecta .o inlantuire orientata de operatii.transformarea relationala ( mai mic decat .b) Componenta imformationala (de continut) Componenta operatorie arata ca transformarea se realizeaza de catre operator si poate imbraca forme instrumental-logice diferite : .transformarea modelului imformational intern in act comportamental extern ) . .inclus in.etc ).transformarea informatiei senzoriale in informatie conceptuala.multiplicarecomprimare ) a) .care porneste de la o stare initiala si se desfasoara in directia unei stari terminale (rezultat . cu sens opus care permite revenirea pe plan mental la situatia intiala . Structura psihologica interna a gandirii Structura psihologica interna a gandirii cuprinde doua componente principale : .transformarea calitativa ( interschimbabilitate modala .produs). Din punct de vedere al componentei operatorii gandirea este procesual dinamica .care duce la .a) Componenta operatorie .egal cu.2 .transformare cantitativa (diminuare. rezulta ca.

Componenta imformationala (de continut ) . -Tranzitivitatea reflecta posibilitatea de deductie a unei egalitati dintr-o alta egalitate ( daca a =b si b=c => a=c).Notiunea (ca element de baza al continutului ) .sau matematic: a este congruent cu a ).generand posibilitatea ca transformarile secventiale sa aiba o finalitate unitara .ci are ca sursa primara de continuturi lumea externa .iar izvorul lor de alimentare directa il reprezinta datele senzoriale . -Simetria desemneaza posibilitatea permutarii termenilor fara a modifica identitatea lor mentala ( schimbarea pozitiei a doua obiecte nu duce la anularea relatiei de egalitate dintre ei ) -Asociativitatea reflecta existenta unui anumit grad de liberatate in interiorul operatiilor gandirii facand posibila modificarea transformarilor mentale fara a influenta rezultatul final . Componenta operatorie face ca operatiile sa se coordoneze si sa se echilibreze reciproc. b) Elementele de baza ale structurii ei sunt: . Din acest punct de vedere gandirea nu este o desfasurare mecanica de operatii pure.-Reflexivitatea este o transformare identica de raportare a obiectului la el insusi (a este identic cu a .

Ea precizeaza continutul notiunii afirmand sau negand ceva despre altceva (Lemnul nu este bun conducator de electricitate .Astfel atitudinea si comportamentul fata de realitate vor avea trasaturi diferite atunci cand se vor intemeia pe o notiune comparative cu situatia cand pe prim plan ar fi o mediere senzoriala .dezvoltare . .Judecata .oferind un material calitativ superior de lucru . Judecata este o componenta de continut a gandirii putand fi stocata in memorie pentru uzul ulterior .. Notiunea .Rationamentul Ultimele doua fiind elemente supraordonate de rang cognitiv superior . Dupa natura continutului notiunile au fost impartite in doua notiuni: -Concrete (notiunea de casa . Stelele sunt corpuri ceresti .refletand realitatea mai complet in mod dinamic si relational . Ea se integreaza in memorie la un nivel superior fata de notiune.intelepciune . Are o valoare superioara in comparatie cu notiunea .contradictie). Cea mai buna modalitatea de a dezvalui si a pune in circuitul actual continutul unei notiuni este definitia. Omul nu este patruped ).de floare.etc) -Abstracte ( care sunt imposibil de reprezentat cum ar fi :libertate.odata elaborata se include in structura de continut stabil al gandrii .

complexe ( corespondente spatiotemporale .succesiuni .a) Forma de procesare inductiva .probabilitati. 3 .cauzalitate ).Daca legatura afirmata de judecata se regaseste in realitate . Ea cuprinde trei forme(directii ) modale ale procesarilor si anume : . Forme modale de procesare-integrare a informatiei la nivelul gandirii Gandirea nu urmeaza o traiectorie unica si liniara. Rationamentul determina o atitudine de rang superior a subiectului fata de realitate . Din cauza faptului ca este atat de complex.Ca urmare va avea un sens ascendent . volumul pe carel ocupa in cadrul gandirii este relativ mai scazut decat cel al judecatilor si cu atat mai mult decat cel al notiunilor .atunci judecata este adevarata iar daca nu se regaseste este falsa.c) Forma de procesare analogica a) Procesare inductiva este nemijlocit stimulata si sustinuta de perceptii si reprezentari si actioneaza initial asupra obiectelor si fenomenelor concrete .Din punct de vedere cantitativ doar un numar mic de rationamente se stocheaza in continutul latent al gandirii pentru uzul ulterior.dezvoltand aspecte de ordin relational si interactional .b) Forma de procesare deductiva .

de la individual (particular) catre general (universal),de la intamplator catre necesar (legic).

Gandirea departajeaza in inductie trei genuri:

1)

Formarea de concepte. Procesarea informatiei este inducerea unei proprietati de la o parte a elementelor unei multimi la intreaga multime.De exemplu, constatand ca toate corpurile metalice conduc curentul electric extindem aceasta proprietate, spunand ca toate metalele sunt bune conducatoare de electricitate.

Stabilirea anumitor “Invarianti de raport”.Subiectii sunt focalizati nu asupra obiectelor in sine,ci asupra raportului care se stabileste intre ele pe baza unui criteriu: De ordine ,de distanta ,de forma ,de culoare ,de subordonare ,etc. Din cele de mai sus se desprinde regula: “Valoare de semnalizare in cadrul seriei se distribuie alternativ primului stimul, apoi ultimului; celui de-al doilea, apoi penultimului, etc.”
2)

3)

Inductia structurilor consta in relevarea unei relatii specifice intre doua elemente si generalizarea ei asupra altor elemente. (De exemplu in cazul “familiei patratelor“ avem structura de forma ,data de relatia de egalitate a laturilor si unghiurilor . In pofida varietatii marimii sau culorii, “structura forma patrata” ramane invariabila.

b) Procesarea de tip deductiv .Caracteristica generala a acestei procesari este aceea ca are un sens descendent: porneste de la general ( un principiu,o regula o idee,etc.) si merge spre particular,individual. Schema logica pe care se intemeiaza procesarea deductiva este principiul “Cea ce se aplica universalului ,se aplica si fiecarui caz individual in parte “. Dupa structura si complexitate procesarea deductiva se realizeaza in trei forme :

1) Procesarea deductiva imediata se caracterizeaza prin stabilirea unei legaturi intre judecata premisa si judecata concluzie .Corectitudinea procesarii in acest caz este determinata cu precadere de respectarea conditiei de distribuire a termenilor.

2) Procesarea de tip silogistic realizeaza un rationament deductiv imediat alcatuit doar din trei propozitii (judecati) dintre care doar doua sunt premise ,iar a treia–concluzia . Din punct de vedere structural ,silogismul ,se concretizeaza in constructii de tipul : -Toti oamenii sunt muritori. - Socrate este om. -Socrate este muritor .

3) Procesare deductiv-liniara .Realizeaza o transformare de tip tranzitiv.Rationamentul pe care se intemeiaza are doua premise ,fiecare dintre ele exprimand o relatie dintre doi termeni: -Petre este mai harnic decat Vasile.

-Ion este mai lenes decat Vasile. -Care este cel mai harnic? Raspunsul corect este : Petre este cel mai harnic.

c)

Procesarea analogica . Ea poseda atributul operational specific de a extrage sugestii de rezolvare a unei probleme de un anumit tip sau dintr-un anumit domeniu, din rezolvarea unei probleme de un alt tip sau dintr-un alt domeniu, de a gasi criterii pentru formularea unei explicatii comune pentru o categorie de fenomene . Spre deosebire de procesarea deductiva , in procesarea analogica,legatura dintre premise si concluzie are un caracter ipotetic ,probabilist si nu unul strict necesar . Trainicia ei va depinde de insusirile comune ,de natura insusirii transferate si de : -Gradul de esentialitate; -Gradul de diversitate ; -Gradul de reprezentativitate.

4 . Gandirea ca activitate specifica de rezolvare a

problemelor

gasirea raspunsurilor la numeroase intrebari “De ce?” si “Cum?” etc.Urmeaza formarii reprezentarii interne.evidentiand mai multe verigi(etape) pe care le prezentam mai jos : a) Procesul initial (imput translation).va estompa sau va elimina din campul lui de actiune solutia problemei .In functie de modul in care se structureaza reprezentarea interna. reclama iesirea din si depasirea limitelor datelor senzoriale imediate si trecerea la o activitate mentala de un nivel superior de natura general abstracta cu organizare si desfasurare discursiva . Depasirea obstacolelor . Dinamica de rezolvare a problemelor Rezolvarea unei probleme in sensul in care am definit-o mai sus . b) .are un caracter procesual-secvential.cu functia sa principala-cea rezolutiva. Ea se concretizeaza in alegerea unei metode particulare de rezolvare. Aceasta este gandirea .Domeniul specific in care se activeaza si se pun in relatie finala toate componentele gandirii il constituie rezolvarea problemelor in sens larg .care consta in realizarea reprezentarii interne a “spatiului ambiant” cu relevarea in cadrul lui a “spatiului problematic “. Activitatea de raspuns .subiectul va pune in relief .iesirea din impasuri .“Problema “ sau “Situatia problematica” reprezinta stimulul autentic al oricarui proces veritabil de gandire.cuprinzand toate coordonatele spatio-temporale.

ceea ce va duce la reformularea problemei 3) De a abandona speranta in rezolvarea problemei. subiectul alegand spre rezolvare una dintre aceste probleme .Aplicarea metodei alese si controlarea gradului de adecvare a activitatii printr-un dublu feed-back: -Extern – inregistrarea si evaluarea rezultatelor transformarilor anterioare .subiectul are de ales intre trei posibilitati : 1) De a gasi sau presupune o alta metoda d) 2) De a realize o alta reprezentare interna. c) -Intern-verificarea respectarii succesiunilor operatiilor stabilite in plan sau pe care le presupune metoda data . aplicarea metodei respective poate fi stopata. Daca cele doua mecanisme feed-back atesta existenta unei repartizari sau erori esentiale . e) In timpul desfasurarii operatiilor de mai sus o metoda poate genera altele noi .recunoscand-o ca fiind insolubila sau ca depasindu-I nivelul sau actual de pregatire .adica scopuri partiale . Putem deduce ca procesul general de rezolvare a unei probleme consta intr-o serie de verigi legate intr-un circuit inchis: -Stabilirea obiectivului -Alegerea metodei -Evaluarea rezultatelor -Alegerea unui nou obiectiv . Cand metoda initiala da gres .

ca procesul de rezolvare a problemelor este si recursiv: Obiectivul neatins poate fi mentinut in ciuda faptului ca au fost fixate obiective noi .de asemenea .Se admite. obiectivul initial poate fi re-evocat dupa ce noile scopuri au fost atinse . .Aceasta implica functionarea mecanismului de control si stocare a scopurilor.

termenul de imaginatie se intrebuinteaza cel putin in trei intelesuri : a) se spune despre un individ ca poseda imaginatie . Caracterizarea generala Cotidian .Pentru aceasta din urma acceptiune Aristotel folosea termenul de fantezie .dar care nu reprezinta nimic real sau existent”(imaginatia creatoare). c) in sens traditional imaginatia este “capacitatea de a combina imagini in tablouri sau succesiuni care imita faptele naturii.daca el a reusit sa resolve o problema concreta oarecare imtr-o maniera originala diferita de a celorlalti (imaginatie practica).Caracterizarea generala 2. . b) in domeniul comunicarii verbale termenul “imaginatie “ se foloseste pentru a califica originalitatea mijloacelor la care cineva recurge pentru a determina la nivelul interlocutorului sau auditoriului efectul dorit .Formele imaginatiei 1.Imaginatia Teme : 1. asteptat (imaginatie lingvistica sau verbala).

logica si gandirea autista . Visele . 2. Apartenenta viselor la imaginatie se sustine prin doua argumente principale si anume : .critica . imaginatia reproductiva. imaginatia creatoare. Formele imaginatiei Imaginatia imbraca mai multe forme si acestea sunt : - visele . Prin faptul ca producerea si desfasurarea lor se afla in afara comenzii deliberatoare si a controlului voluntar.Observam ca toate aceste sensuri ale termenului de imaginatie au in comun faptul ca ele desemneaza moduri diferite de operare ale intelectului.Ele se manifesta periodic pe fondul starii de somn. procesele hipnoide. visele reprezinta imaginarul inconstient. respectiv. reveria. Din acest punct de vedere . in intervalele scurte de pana la 5 minute ale somnului superficial si pot fi considerate ca o prima forma de realizare a imaginatiei . imaginatia se interpune intre gandirea realista .mai putin racordate la realitate decat gandirea.supusa exclusiv legilor afectivitatii .

astfel incat se elibereaza mecanismele subcorticale ale activismului involuntar. in fazele avansate cum sunt cele cauzate de consumul de droguri tablourile imaginative se modifica semnificativ catre polul negative.de transpunere .In cadrul proceselor hipnoide constiinta este destructurata si anihilata . b) chiar si in cazul in care continutul lor isi are sursa in experienta anterioara .In fazele de inceput continutul imaginilor generate de activismul hipnotic are elemente si caracteristici positive inducand stari de relaxare.de satisfactie .Apare pe fondul unui activism psihofiziologic mai inalt ce duce la instalarea starii de veghe . Acest lucru se intampla si cauzat de actiunea drogurilor prin anihilarea stimulilor din lumea externa .etc. Reveria .a) continutul lor vizeaza in mod frecvent fenomene si evenimente ireale care nu se gasesc si care nu pot exista in realitate .Intre starea de somn sic ea de veghe se interpune starea denumita “ semivigila” (toropeala sau somnolenta). Din .de euforie .inducand stari de bulversare .de agitatie . Reveria este o productie imagistica libera fara interventia controlului voluntar si fara existenta unui scop anume . Ia nastere un ansamblu de imagini si de articulari imagistice de tip halucinator a caror semnificatie este determinate direct de dinamismul motivational si afectiv. nefiind inciodata simple evocari sau reproduceri a ceea ce s-a intamplat . modul de combinare a secventelor. Procesele hipnoide .de insuportabilitate de sine . ca si impostazele in care apar sunt absolut inedite .

Reveria poate deveni daunatoare atunci cand se produce cu o frecventa prea mare . Imaginile . la autoperfectionarea morala .Astfel imaginatia creatoare ne apare ca reprezentare si anticipare a noului .Reprezinta forma cea mai inalta si specifica pe care o poate atinge imaginatia umana in general . Imaginatia creatoare . din perspectiva realizabilitatii sale in plan ideal – intern si material – extern . Daca se mentine intre limite rezonabile . .sunt net diferite prin pregnanta si calitati subiective.ca simple amintiri ale unor lucruri concrete percepute anterior .la revizuirea si optimizarea planurilor de perspectiva si a ierarhizarii scopurilor Imaginatia reproductiva . contribuind la detensionare afectiv–motivationala .Specificul ei rezida in reflectarea intr-o modalitate transformata a elementelor experientei anterioare . aceasta forma a imaginatiei joaca un rol pozitiv in viata noastra . de imaginile acelorasi lucruri elaborate de imaginatie .acest motiv aceasta forma se mai numeste visare cu ochii deschisi .tinzand sa acapareze intreaga existenta vigilenta a individului . Ea nu poate fi confundata cu procesul memoriei in ipostaza sa de reactualizare . Exista feedback –ul negativ care asigura pastrarea si reactualizarea experientei anterioare pe cat posibil nealterate si feedback –ul pozitiv care actioneaza constant in directia indepartarii produselor imagistice de datele primare pe baza carora se elaboreaza .

a extrage ceva din imaginatie si a-l compune din toate secventele.de o semnificatie . inexistente la obiectul initial . . Termenul de inventie desemneaza atat procesul mental intern de elaborare si realizare a noului cat si produsul final obtinut. a imagina ceva in scopuri particulare . Imaginatia creatoare se manifesta in doua forme : . Inventia – inseamna a gasi si a realiza ceva nou la care nimeni nu s-a gandit inainte si pe care nimeni nu l-a mai realizat . Ea vizeaza o transformare mai mult sau mai putin radicala a ceva dat .Latura creativa nu se reduce la modul de transformare si combinare a secventelor imagistice ci presupune legarea a ceea ce se produce . de o anumita functie utilitara pentru om .existent deja .inventia Inovatia – consta in modificarea unor elemente cunoscute . caracteristici si relatii existente ce erau inaccesibile schemelor operatorii initiale . Astfel intr-o descoperire se organizeaza noi scheme mentale ce permit punerea in evidenta a unor aspecte.a gasi o iesire originala dintro situatie . Inventia inseamna insa si a recurge la ceva fals in special pentru a se disculpa . obtinandu-se astfel un produs cu aspect si propietati noi .inovatia (descoperirea) .pentru a gasi o iesire dintr-o situatie critica ( a inventa o pana de masina pentru a justifica intarzierea de la o intalnire ) .existente si in recombinarea lor intr-o noua schema sau structura.pentru societate.

Definitie si caracterizare 2.Memoria Teme : 1. Definitie si caracterizare .Formele memoriei 4.Uitarea 1.Dinamica memoriei 3.

Prin “ imput “ prezentul intra in trecut ..fluxuri conceptual simbolice .motorii. sistemul psihic exista ca entitate specifica .reprezentand fixarea si conservarea trecutului sau .fluxuri imaginative . affective.etc.viscera le) .auditive.fluxuri de trairi emotionale .nespecifice (secundare) Iesirile specifice – constau in reactualizarea si reproducerea unor continuturi cognitive . Din punct de vedere al modului calitativ structura imputului memoriei este eterogena cuprinzand : .fluxuri senzoriale (vizuale. Memoria poate fi analizata sistemic pe baza schemei cibernetice “ imput – output – imput “ . avand continuitate si stabilitate in timp. ) ci face parte din insasi structura lor interna . gandirea .etc.olfactive.tactile.iar prin “ output “ trecutul intra in actualitate .Prin dimensiunea memoriei .motivationale. in .fluxuri logico – proportionale .specifice (primare) .Memoria nu intervine din afara in strusturarea si integrarea proceselor psihice cunoscute ( perceptia .gustative.fluxuri motivationale .Veriga memoriei se include ca o componenta structurala a intregului sistem psihic .trairile emotionale . imaginatia .blocul memorativ avand doua tipuri de iesiri: .fluxuri motorii ( actionale ) La fel de eterogena va fi si structura “ output-ului “ .kinestezice.

iesirile se intorc si influenteaza asupra intarilor .etc. gandire ) sau acte instrumentale ( actiuni motorii de finalitate ).de date. 2.forma pura asa cum au fost ele stocate si conservate fara sa fie utilizate in alte forme de activitate . de elemente topografice . imaginatie .de numere . ). Dinamica memoriei Memoria se releva in succesiunea si interconditionarea a 3 faze principale a) Engramarea sau fixarea(memorarea traditionala) b) Pastrarea sau conservarea c) Ecforarea sau reactualizarea a) Engramarea(fixarea) reprezinta in sine un ansamblu de operatii de ordin logic-informational . Iesirile nespecifice – constau in activarea unor elemente din experienta anterioara in cursul desfasurarii unor procese psihice de cunoastere (perceptie .contribuind astfel la consolidarea in timp a ceea ce se realizeaza . Ele se activeaza prin probe de memorie ( de recunoastere. de fixare si reproducere a unor serii de cuvinte .biofizic si biochimic . Cum memoria este organizata dup principiul autoreglarii.in urma carora continuturile proceselor cognitive(perceptie . reprezentare.

,gandire,imaginatie) , afectiv-motivationale si schemelor motorii sunt inscrise din segmentul temporal al prezentului in cel al tecutului . Aceasta faza se poate desfasura in 2 forme :memorarea neintentionata (fara existenta unui scop secial de retinere) -memorarea intentionata sau voluntara( in virtutea unui scop special de retinere) Memorarea neintentionata se realizeaza in mod cotidian ,in procesul perceperii diferitelor obiecte ,situatii ,intamplari si in cursul desfasurarii diferitelor activitati . Astfel, parcurgand un anumit drum printr-un oras ,supa un anumit timp ne reamintim locuri,cladiri ,intersectii,monumente,etc. desi nu ne-am propus la incpeut un asemenea scop .In acest caz, mecanismele memorative interne functioneaza ca niste captatori autonomi ,extrag din actualitate evenimente si secvente pe care le introduc in memorie unde se pastreaza un interval mai mare sau mai scurt de timp. De asemenea exista si memorarea fotografica (cand se intipareste tot ce intra in sfera perceptiei vizuale sua activitatii cotidiene) si memorarea insulara care se limiteaza la fixarea unui volum redus (pana la 2 ,3 elemente izolate).Memorarea involuntara tine cu precadere de insusirile native ale mecanismelor cerebrale si prin intermediul ei se poate pune in evidenta capacitatea de stocare a creierului.

Memorarea intentionata (voluntara) se desfasoara sub actiunea reglatoare directa a scopului sau a sarcinii de a retine materialul ce urmeaza a fi prezentat.Scopul de a memora poate fi impus de subiect insusi sau formulat din afara de catre un instructor sau un experimentator.

In acest caz, procesul de engramare –fixare se desfasoara ca activitate psihica dominanta si nu ca activitate paralela si secundara ,ca in cazul memorarii neintentionate.Toate procesele psihice specifice –perceptia-gandirea(analize logice ,evaluari,intelegere),voint sunt subordinate si instrumenteaza memorarea . Repetita este o variabila esentiala care conditioneaza nu numai faza memorarii ci sip e cea a pastrarii sau a conservarii .De aceea ,utilizarea ei se supune unor exigente diferite : In faza de memorare,se recomanda repetitiile concentrate,pentru a scurta timpul de fixare a materialului test ; In faza pastrarii sau a conservarii sunt indicate repetitii esalonate ,cu frecventa monoton descrescatoare( mai dese in perioada imediata dupa memorare si mai rare pe masura indepartarii in timp de momentul initial ).

b) Pastrarea sau conservarea include acele operatii si transformari care au ca rezultat mentinerea in memorie un timp cat mai indelungat a informatiei si experientelor stocate anterior. Principalul indicator al ei este trainicia care include 2 componente: - Intensitaea engramarilor - Durata mentinerii lor la nivelul praglui de ecforare Foarte important pentru trainicia pastrarii este modul in care se formuleaza scopul memorarii (al fixarii ) : Pe termen scurt (imediat) ,Pe termen mediu sau pe termen lung .Aceasta depinde de valoarea informatiei si experientelor care fac obiectul invatarii intr-o situatie sau alta . Trainicia implica si alti indicatori de ordin calitativ ai pastrarii si aceastia sunt :

-Completitudinea -Fidelitatea -Exactitatea

c)Ecforarea sau reactualizarea reprezinta faza de iesire a dinamicii memoriei si consta in aducerea in campul constiintei a unro elemente din fondul experientei anterioare. Ea este oglinda celorlalte 2 faze (Memorarea si Pastrarea) si principalul criteriu obiectiv de evaluare a lor . Atat realizarea fixarii materialului dat, cat si modul in care s-a pastrat de-alungul timpului se pot aprecia numai solicitand subiectul sa si-l aminteasca. Dupa mecanismul declansator ,recatualizarea este de 2 feluri: Spontana (sau involuntara) si deliberate(sau voluntara). Reactualizarea spontana se poate produce atat in stare de somn(in forma viselor) cat si in stare de veghe (de relaxare) in forma unor avalanse de amintiri ,a unor imagini si idei.Se stie cat de dificil ne este sa ne opunem sis a stavilim invadarea scenei interne a constiintei de amintiri ,imagini si idei care tasnesc din rezervorul memoriei . Reactualizarea deliberate (sau vlountara) este declansata si controlata voluntar ,fie in cadrul unei sarcini de testare a memoriei ,fie in cadrul ueni activitati specifice (de invatare ,de munca ,de creeatie,etc.) in a carei realizzare este implicata

Trainicia pastrarii achizitiilor anterioare este suficient de puternica pentru a se mentine la un prag scazut devenind astfel accesibile semnalului de ecforare .Formele memoriei .Ea se desfasoara asadar in concordanta cu un anumit scop si intr-o anumita ordine.experienta anterioara . Reproducerea e o forma calitativa superioara a reactualizarii constand in derularea constienta a continturilor informationale si a actelor motorii achizitionate anterior. Reactualizarea se realizeaza in 2 forme: -Recunoasterea -Reproducere Recunoasterea se realizeaza in legatura cu acee continuturi si experiente al caror prag este prea ridicat pentru a se putea desrinde si amnfesta independent prin ele insele .Subiectul singur nu poate sa le relateze .Reproducerea se evalueaza pe baza indicatorilor de: -Promptitudine -Completitudine -Fidelitate -Exactitate 3.simtind nevoia unui sprijin sau suport extern .

Din punct de vedere al prezentei sau absentei intentiei si a controlului voluntar memoria este : -Memoria voluntara -Memoria involuntara Din punct de vedere al prezentei sau absentei intelegerii legaturilor speciifce intre elemente si secventele materialului avem: -Memoria mecanica -Memoria logica Din punct de vedere al aferentei dominante avem : -Memoria vizuala -Memoria auditiva -Memoria chinestezica -Memoria mixta Din punct de vedree al factorului de timp avem: -Memoria imediata -Memoria de scurta durata .

Astfel uitarea are un caracter gradat .cand se pierde aproximativ 40% din material.iar dupa a treia saptamana la 80% dupa care uitarea se incetineste considerabil .-Memoria de lunga durata 4. Rata cea mai mare a uitarii se inregistreaza in primele 48 de ore dupa momentul memorarii .Cercetarile au aratat insa ca ea se exprima printr-o slabire sub pragul de reactualizare a acestor informatii.dincolo de punctual critic . dupa prima saptamana pierderea ajunge la 60% .sa fie constientizata ). Initial .informatia sau amintirea apelata refuza sa vina la suprafata.Uitarea Cel mai larg sens pe care-l putem da uitarii este acela de crestere progresiva a pragului de reamintire a unei informatii sau experiente anterioare.se considera ca uitarea inseamna stergerea completa a urmelor materialului memorat . Dupa sfera de curpindere .incepand cu cresterea perioadei de latenta a reactualizarii datelor apelate si culminand cu absenta completa a acesteia (oricat de mult timp ar trece. Limbajul .uitarea poate fi : -Partiala (fragmentara) care afecteaza anumite elemente sau parti ale materialului memorat si lasa nealterate altele -Totala (subiectul nereusind sa reactualieze nici o parte).

Dezvoltarea limbajului. Copiii se nasc cu capacitatea de a asimila funcţia simbolică a cuvintelor şi de a învăţa limbajul (articularea şi regulile de folosire a cuvintelor). înainte de a li se preda gramatică la şcoala, ei folosesc aceste reguli, se exprimă. Limbajul nu înseamnă simplă repetare de cuvinte, sau simple reflexe condiţionate. De aceea unii psihologi consideră că structurile limbajului sunt înnăscute. Deşi copiii sunt diferiţi în ceea ce priveşte ritmul în care învăţă limba, totuşi ei parcurg o ordine similară în învăţarea sensului cuvintelor şi însuşirea regulilor generale de folosire a lor. Noam Chomsky consideră că dezvoltarea limbajului se încheie în pubertate sau ceva mai târziu, dar nu după adolescenţă. "Dezvoltarea unei persoane porneşte de la starea iniţială S0 genetic determinată, trece printr-o succesiune de stări S1,S2,… şi ajunge, în cele din urmă, la "starea staţionară" (steady state) S, care nu pare după aceea să se modifice decât marginal (să zicem, îmbogăţind vocabularul). Starea staţionară este atinsă la o vârstă relativ fixă, la pubertate sau ceva mai devreme." (Noam Chomsky, în Teorii ale limbajului, teorii ale învăţării)

Limbajul si temperamentele Sangvinicul: vorbire puternică, rapidă, clară, cu accente şi intonaţii corecte, curgătoare, însoţită de gesturi vii şi mimică expresivă.

Colericul: vorbire rapidă, inegală (când pauze între cuvinte, când accelerări), intonaţii inegale cu creşteri şi descreşteri, mimică şi gestică expresive, emoţii viu exprimate în conţinut şi ton. Flegmaticul: vorbire lentă, egală, fără gesturi şi mimică expresivă, fără emoţii exprimate. Melancolicul: vorbire slabă, înceată până la şoaptă, intonaţie monotonă ca intensitate şi înălţime, expresivitate emoţională săracă. În ceea ce priveşte scrisul, acesta fiind şi mişcare, temperamentul este foarte evident. De aceea, grafologia surprinde mai mult caracteristici temperamentale, decât calităţi ale personalităţii în ansamblu. LIMBAJUL

Fisa de observatie pentru aprecierea vocabularului:

Nr. Crt. 1 2 3 4 5 6 7

Indicatori Intr-o convorbire isi gaseste usor cuvintele Cunoaste sensul cuvintelor pe care le foloseste Se face usor inteles de cei din jur Isi adapteaza vocabularul in functie de interlocutor Explica, defineste cuvintele mai greu de inteles Foloseste terminologia specifica fiecarei materii Cere des explicatii la auzirea unui cuvint nou

Da

Nu

8 9 10

Foloseste figuri de stil Nu foloseste exprimari stereotipe Nu face greseli gramaticale Total*:

*Trei

sau mai putini de “Da”: vocabular redus Rezultat:

Intre patru si opt de “Da”: vocabular mediu Peste opt de “Da”: vocabular bogat

Fisa de observatie pentru aprecierea exprimarii verbale:

Nr. Crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Indicatori Exprimare ingrijita, controlata Vorbeste fluent, fara poticniri Foloseste corect formele gramaticale Nu prezinta discontinuitati in exprimare Exprima un numar mare de idei in cuvinte putine Nu se pierde in detalii uitind ideea de la care a pornit Nu se exprima greoi Da raspunsuri clare si concise la intrebari Face exemplificari sau comparatii pentru a se intelege mai bine la ce se refera

Da

Nu

10

Pastreaza discutia la un nivel decent Total*:

*Trei

sau mai putini de “Da”: exprimare greoaie Rezultat:

Intre patru si opt de “Da”: exprimare normala Peste opt de “Da”: exprimare buna

Fisa de observatie pentru aprecierea expresivitatii limbajului:

Nr. Crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Indicatori Foloseste intonatia specifica la emiterea unei idei Adapteaza tonul in functie de situatie Foloseste cuvinte adaptate situatiei Foloseste fraze scurte, usor de inteles Impune ritm comunicarii Stabileste contact vizual cu interlocutorul Evidentiaza idei prin variatii de intensitati in vorbire Foloseste jocuri de cuvinte Foloseste figuri de stil, citate etc Sensurile discursurilor sint evidentiate prin mimica si gestica Total*:

Da

Nu

*Trei

sau mai putini de “Da”: expresivitate redusa Rezultat:

Intre patru si opt de “Da”: expresivitate medie Peste opt de “Da”: expresivitate bogata?

etc. Funcţia metalingvistică. Vai! ) . 3. ritm. proverbe etc.verifică/ menţine contactul cu receptorul (în formule ca: Alo! Hei! Mă asculţi?. Funcţia referenţială. prin funcţia poetică un mesaj nu mai e un simplu instrument.ci un text interesant in sine: plăcut. discutându-le întelesul sau forma. rime. obsedant. un destinatar. repetiţii. prin indemn.asigură cea mai bună structurare şi reliefare a textului.Aşa da. cuvintele folosite. Pregnanta mesajului e produsă de simetrii. ordin etc. dar nu numai în ea. frumos.Funcţiile limbajului Comunicarea presupune un vorbitor (locutor) . valorile sale (mijloace specializate pentru a o realiza sunt interjecţiile: Ah!. sensuri figurate etc. Funcţia fatică. 2. şi este centrată asupra mesajului . Funcţia emotivă/ expresivă.exprimă subiectivitatea emiţătorului: stările. sentimentele. asigurându-i acestuia o structurare care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. în expresii şi locuţiuni populare. Spune!). Funcţia poetică se manifestă desigur în poezie. Funcţia poetică. Funcţia conativă. da. Mesajul e compus prin baza unui cod (o limbă anume) . un subiect. e prezentă în vorbirea curentă. 1.controlează codul. linia telefonică. da). pentru a favoriza înţelegerea lor corectă.transmite informaţii despre lumea reală sau imaginară.). şi să-l incite. 5. o temă (reală sau imaginară). poşta.un vehicul pentru informaţie. amuzant etc.(o ilustrează foarte bine imperativele: Vino!. 6. încercând să-l influenţeze. rugăminte. în sloganuri. un mesaj (oral sau scris) şi un canal de transmitere (aerul.este axată pe receptor. 4. .

simultan. dar ele sunt dominante în anumite secvenţe. fiindcă fiecare funcţie apare în legătura cu câte unul din componentele actului de comunicare. Într-un mesaj se manifestă de obicei mai multe funcţii ale limbajului. Jakoboson: modelul e uşor de înteles.Funcţiile limbajului au fost descrise în forma de mai sus de R. .

3) Forme si niveluri de integrare a motivatiei. 1)Definitie si caracterizare generala Prin motivatie intelegem o forma specifica de reflectare prin care se semnaleaza mecanismelor de comanda si control ale sistemului personalitatii o oscilatie de la starea initiala de .Cap. 2) Motivul si functiile sale.V Mecanisme de stimulare si energizare a activitatii Motivatia Teme : 1) Definitie si caracterizare generala.

omul se va pune intr-o dubla relatie fata de mediul extern: .de conversatie . pe fondul general a unui anumit motiv. aceste semnale si implicit latura de continut a motivatiei se concretizeaza in forma unor senzatii sau a dorintelor( in cazul motivelor socio-culturale) Latura dinamica este data de incarcatura energetica a semnalelor respective si de raportul tensiune\destindere care se stabileste la nivelul profilului general de stare al sistemului .de independenta (constand in capacitatea lui de a actiona pe cont propriu .de informare-cunoastere . si asigura desprinderea . .echilibru . motivatia se evidentiaza si se individualizeaza printr-o latura informationala(de continut) si prin una dinamica Latura informationala(de continut) este data de natura calitativa . de sete . In calitate de componenta a sistemului psihic uman .de muzica . un deficit energetico-informational sau o necessitate ce trebuie satisfacuta. modala a semnalelor pe care le antreneaza starea interna de necesitate data: de foame.de dependenta (constand in satisfacerea starilor de necesitate pe baza schimburilor substantiale . in absenta unor stimuli sau solicitari externe).etc. Posedand o structura motivationala proprie . atunci cand se diferentiaza si se constientizeaza . energetice si informationale cu mediul ambiant).de distractie .de miscare . In plan subiectiv .

tensiune. In plan subiectiv . care cuprinde doua mari directii: Scopul si Mijlocul .Motivul si functiile sale Prin motiv exprimam forma concreta .actuala in care se activeaza si se manifesta o anume stare de necesitate.personalitatii. discomfort. Pentru personalitatea umana.saturatie .ci activitatea . 2. forma caracteristica si dominanta de relationare si echilibrare cu lumea externa nu este comportamentul situational imediat .ea se exprima prin intermediul unor trairi emotionale (incordare. . insatisfactie) Pe masura satisfacerii starii de motivatie respective . Natura calitativa si tipul sau modul motivului vor fi determinate de specificul starii de necesitate dintre satisfacere si nesatisfacere si echilibrul psiho-fiziologic al persoanei .semnalele de continut diminueaza in intensitate pana la disparitie . locul energiei negative(in sens psihologic.ca sistem integrat si integral de acte si actiuni individuale.iar latura dinamica se converteste energetic .selectate pe baza unui plan si subordonate unui scop stabilit anticipat-motivatia trebuie raportata si analizata cu precadere in contextual activitatii .Ea ni se va prezenta in acest caz ca veriga de baza a schemei structurale generale a activitatii.Prin motiv vom intelege acel mobil care sta la baza unui comportament sau actiuni concrete .relaxare.nu fizic) de tensiuneincordare fiind luat de energia pozitiva(tot in sens psihologic)de satisfactie .

Acestea sunt: a) Continutul. Motivul cuprinde si trei functii principale pe care le indeplineste in mod concret .Aceasta expresie ne avertizeaza asupra faptului ca trebuie sa discernem intre motivatie si motivul propriu-zis .iar pseudo-motivatia trebuie sa o asimilam ca pe un pseudo-motiv. c) Durata.si anume: -Functia de declansare -Functia de orientare-directionare -Functia de sustinere (energizanta) Functia de declansare consta in deblocarea si activarea centrilor de comanda care asigura pregatirea si punerea in practica a factorilor motorii si secretorii in vederea satisfacerii starii de necesitate .fie ca este vorba de o trebuinta biologica .).pe baza carora el poate fi analizat si evaluat .Pentru producerea acestei functii este necesar ca intensitatea motivului sa depaseasca o anumita valoare-prag .Motivul pune in evidenta patru dimensiuni principale . d) Nivelul de integrare. Intentia este ca o pseudo-trebuinta si ca o variabila care determina actiunea .fie de una de ordin spiritual (de cunoastere.etc. b) Intensitatea. .estetica.

In fond .Functia de orientare –directionare consta in centrarea comportamentului si activitatii pe un obiectiv anume –satisfacerea starii de necesitate individualizate de catre motiv . a unui semnal de alarma .debusolata.Daca motivul ar avea caracterul unei simple scantei.nu este de ajuns ca actiunea sa fie doar declansata pur si simplu.disparand imediat dupa ce a aparut . Este imperios necesar ca ea sa fie si orientata spre un anumit deznodamanat (scop) .In virtutea acestei functii se asigura eliberarea de energie si dincolo de momentul declansarii actiunii . Functia de sustinere (energizare) consta in mentinerea in actualitate a comportamentului declansat pana la satisfacerea “starii de necesitate”. 3. Pentru a-si atinge efectul sau reglator-adaptativ specific .lucrurile nu stau nici pe departe asa.adica sa devina finalista .ea s-ar desfasura si consuma in van .Altminteri .ar fi imposibila finalizarea comportamentului de satisfacere.La prima vedere ea ar parea nejustificata .haotic.nu ar mai avea ce sa mai intretina acest comportament.pentru ca .Forme si niveluri de integrare a motivatiei .

energie si informatie din mediul extern.Ea exprima nevoile de baza are organismului nostru ca entitate vie de substanta . maturizare si homeostazie biologica in cadrul organismului .Ea are un factor intern legat de cresterea gradului de complexitate functionala a creierului si formuleaza atribuirea de semnificatii evenimentelor si obiectelor din afara .Cel de-al doilea factor este de ordin extern si se leaga de constituirea si dezvoltarea istorica a mediului socio –cultural. Motivatia dobandita sau secundara este specifica cu precadere omului .apoi dupa continut . Motivatia innascuta este legata de procesele de dezvoltare.care pune in fata indivizilor concreti sarcini si exigente specifice de adaptare .calitativ diferite de cele ridicate de mediul natural. a) Sub aspect genetic se delimiteaza doua tipuri de motivatie: -Innascuta sau primara .de mentinere a integritatii si de reproducere.Procesul de diversificare a motivatiilor se realizeaza mai intai in plan genetic . -Dobandita sau secundara. b) Pe baza continutului se diferentiaza o gama foarte larga de motive: .dupa importanta sau semnificatia reglatorie si dupa pozitia pe care o ocupa in cadrul activitatii .

nevoia de consonanta cognitiva si afectiva cu ceilalti . Piramida motivelor (Dupa A.interese.de unelte).-Biologice (trebuintele alimentare semnalizate subiectiv prin senzatiile organice de foame si sete).de autorealizare si afirmare a personalitatii.filozofice si religioase).morale.trebuinte cognitive ).nivelul de aspiratie.la un grup.Maslow) Motive de concordanta Motive estetice Motive cognitive Motive de autorealizare Motive ale Eului Motive sociale Motive de securitate VIII VII VI V IV III II .de apartenenta la o familie.profesional. -Motivele eului (nevoia de afectiune.social).nevoia de integrare si comunicare. -Materiale (trebuinta de imbracaminte .nevoia eroticosexuala).de statut si prestigiu. -Sociale (nevoia de contacte si comunicare cu cei din jur . -Informationale (trebuinte senzoriale .idealul de viata –familial. -Spirituale ( trebuinte estetice.de adapost. -Fiziologice (nevoia de urinare.nevoia de intarire si suport social).nevoia de miscare.

Motive fiziologice I Dupa importanta si semnificatia reglatorie avem urmatoarele tipuri de motive : motive homeostazice.(Definitie).motive extrinseci si motive intrinseci .motive negative .motive pozitive . . Dupa gradul de structurare si integrare se disting mai multe tipuri de motive: -Pulsiunile si tendintele -Trebuintele propriu-zise -Interesele -Idealurile Afectivitatea Teme: 1.motive de crestere si dezvoltare .

in forma unei trairi subiective de un anumit semn.la evenimentele din planul extern . 4. Chiar atunci cand emotia este autoprovocata de subiect prin amintire si reprezentare anticipata .un sarpe va fi perceput ca un bat . 3.generand activare si traire emotionala :pozitiva in cazul cand este consonant si negativa cand el este disonant. .intr-un astfel de context .raportul dintre dinamica evenimentelor motivationale sau a starilor proprii de necesitate si dinamica evenimentelor din plan obiectiv extern .un bat va fi constientizat in perceptie ca sarpe . Raportul poate fi nesemnificativ sau neutru (zero emotional prin analogie cu zeroul fiziologic in cazul sensibilitatii termice ) si semnificativ.din perspective Eului .cognitia in sine nu va produce nicio emotie.(Clasificarea proceselor si starilor afective).de o anumita intensitate si de o anumita durata .al continutului cognitiei ia nastere fenomenul de dislocare emotionala .el va provoca o emotie de frica sau de spaima .(Structura procesului emotional). 1. Daca intr-un anumit context obiectiv .daca insa .2.prin interpretarea personalizata .Definitie Afectivitatea este acea componenta a vietii psihice care reflecta .Astfel .(Caracteristicile emotiilor).trairea rezulta tot din raportarea evenimentelor din campul intern al personalitatii .

Intensitatea exprima incarcatura tensional –energetica a emotiei. reprezentare sau judecata. -Ambivalenta.Ea este determinata de amplitudinea semnificatiei care i se confera de subiect in perceptie .in orice emotie se constientizeaza o legatura traita cu lumea externa ( multimea situatiilor si a obiectelor perceptibile cu semnificatiile lor ) si cu noi insine –autotrairea . -Durata. -Conversiunea sau transformabilitatea inversa .2.Dintre acestea. -Intesitatea.Caracteristicile emotiilor Emotiile pun in evidenta anumite trasaturi de ordin cantitativ si calitativ care fac posibila analiza . -Polaritatea. .compararea si clasificarea lor. in deosebi a trairii subiective interne . Referentialitatea consta in aceea ca . esentiale sunt urmatoarele : -Referentialitatea. Polaritatea defineste semnul pozitiv (+) sau negative (-) al legaturii emotiei cu obiectul si implicit al trairii interne a semnificatiei obiectului pentru subiect.

Din ea deriva stabilitatea.pozitiv ) de a se modifica si de a trece in timp intr-o emotie de semn opus (in cazul nostru negativ) . Ambivalenta este o caracteristica mai speciala a organizarii vietii afective si consta in coexistenta in aceeasi structura a doi vectori emotionali opusi (+ si -) care se presupun si se sustin reciproc . de simpatie .dar mai mult sau mai putin pasagere (trecatoare). 3.Casificarea proceselor si starilor afective Psihologia clasica introspectionista a stabilit trei componente .de teama de frica sau de furie si agresiune . Emotiile sunt stari afective care apar in interiorul nostru.instabilitatea ca determinatie structurala de fond a organizarii interne .Durata exprima corespondenta in timp intre actiunea stimulului si prezenta trairii emotionale .a afectivitatii.Acestei definitii corespund frica .Ea devine posibila datorita caracterului contradictoriu al valentelor obiectului in raport cu subiectul: laturile atractive (pozitive) trezesc emotii de placere.brusc sub forma de trairi mai mult sau mai putin violente. respectiv .si anume : emotiile .sentimentele si pasiunile .de iubire iar cele aversive trezesc emotii negative de repulsie .Si dupa incetarea stimulului continua inca un anumit timp trairea emotionala declansata (inertie emotionala) Conversiunea reprezinta proprietatea unei emotii de un anumit semn (sa spunem . .spaima si angoasa.

prin care transforma lumea in directia impusa de ea .in complexitatea structurii sau arhitecturii sale interne .iubirea.Pasiunea isi afla originea intr-o puternica motivatie interioara .relativ lunga.centrata pe un domeniu al cunoasterii dar si al vietii sociale . Emotia propriu-zisa . Simpatia.dar se deosebesc prin aceea ca sunt stabile.preia durata . De la emotie imprumuta intensitatea .Acesta se exprima pe de o parte.adesea facandu-ne “orbi” in fata realitatii.pe langa componenta trairii .orgoliul. Pasiunea se diferentiaza atat de emotie cat si de sentiment .resentimentul.sentimentele actualizate (exprimate) .care este centrala .De la sentimente.iar pe de alta parte .gelozia.in faptul ca el angajeaza personalitatea ca tot .formate in raporturile noastra cu ceilalti: Sentimente sociale (legate de diferite grupuri din care facem parte ) si sentimente spirituale (ideale ) asociate cu sistemele de valori.rusinea sunt stari afective complexe si stabile are pot fi categorisite ca sentimente interpersonale . durabile si mai putin intense .care se desfasoara intr-o situatie sau alta are un caracter integrat.Structura procesului emotional Orice proces emotional activ.Sentimentele se aseamana cu emotiile prin aceea ca sunt stari afective de factura complexa . 4.de sistem.

semnul si intensitatea primei verigi –trairea subiectiva interna.Astfel de pilda . .vegetative si manifestarile comportamentale ..include in structura lor si alte doua verigi importante : modificarile organice .Caracteristicile si continutul unltimelor doua verigi vor fi conditionate de continutul .trairea proprie bucuriei determina o vaso-dilatatie generalizata .in vreme ce trairea proprie groazei determina o vaso-constrictie generalizata (albirea sau ingalbenirea fetei).

Absolutizarea acestei forte a dus la asa-numita conceptie a liberului arbitru .Profesor:Coc os Sergiu Vointa Teme: 1.S-a ajuns pana acolo incat sa se afirme .potrivit dorintelor si vrerilor sale.Definitie si caracterizare generala 2. potrivit careia . Libertatea exprima posibilitatea ca omul sa se miste de sine statator.Calitatile vointei 1 Definitie si caracterizare generala Vointa apare ca o “forta individuala”.comportamentul uman este determinat exclusiv de vointa si prin aceasta el devine independent de conditiile externe .Structura si fazele actului voluntar 3.care permite omului sa se manifeste liber .independent in spatial existential .

a raportului dintre scop si mijloc(Actiunea va fi mediata de un model mental ).a compararii-alegerii si a deliberarii . Nivelul voluntar se subordoneaza din punct de vedere structural functiei reglatoare a constiintei. Nivelul involuntar se caracterizeaza prin absenta intentionalitatii .Conduitele care nu raspund acestui criteriu nu depind de vointa . La om mecanismele interne de autoreglare se structureaza si se integreaza la doua niveluri functionale calitativ diferite : Nivelul involuntar si nivelul voluntar.a analizei prealabile a conditiilor .ca intreaga filozofie a vietii se concentreaza intr-un singur cuvant : “Vreau”.Elementele sale definitorii sunt: .Intentionalitatea(actiunea este intentionata).retinand-o prin amanare si pregatindo mental prin intermediul limbajului intern. Vointa este o caracteristica a actiunilor complicate social.Analiza prealabila a conditiilor.favorizand si optimizand finalizarea motivului in scop . Aceste atribute sunt intruchipate cel mai pregnant in vointa . .care necesita un mare grad de mobilizare si se executa cu dificultate .iar din punct de vedere instrumental se conecteaza la subsistemul motivational. El asigura declansarea automata a actiunii de raspuns si centrarea ei directa pe obiectiv (efectul adaptativ-final). Voina este definita ca aptitudine de actualizare si realizare a intentiilor proprii .vointa raporteaza actiunea la tendintele sociale si morale .In acest context .Actul voluntar.presupune o reflectie si o angajare . .precedat de o idee si determinat de ea .

Se dovedeste uneori ca lupta cu noi insine este mai incordata si mai dramatica decat cu situatiile externe .dar si prin amanarea sau retinerea (blocarea) lor . “Obstacolul” este pilonul central in jurul caruia se structureaza si se dezvolta mecanismul reglarii de tip voluntar si vointa ca dimensiune psihica .relativ direct-proportionala cu dificultatea obstacolului).Efortul (actiunea implica un anumit grad de mobilizare energetica .dintre castiguri si pierderi ).in pofida unor incitatii puternice din afara sau din interior (rezistenta la tentatii sau abtinerea de a riposta agresiv la o insulta sau jignire).. . Vointa se manifesta nu numai prin pregatirea .activitatea voluntara se caracterizeaza prin doua atribute esentiale: .Vointa este impusa si de necesitatea punerii si tinerii in acord a comportamentului propriu cu exigentele si normele societatii noastre. 2.Diferentierea si determinarea pregnanta a verigilor componente( motivul .Deliberarea si decizia (actiunea este rezultatul unei evaluari a raportului dintre avantaje si dezavantaje .declansarea si coordonarea actiunilor .Structura si fazele actului de vointa (actului voluntar) Din punct de vedere al structurii .mijlocul si scopul) cu posibilitatea .

Actul voluntar (actul de vointa) are un specific propriu care cuprinde cinci faze : 1.Deliberarea sau luarea hotararii 4.compararea si evaluarea alternativelor prezente la momentul dat in campul constiintei . 2. Prezenta conditionarii atat in declasarea actiunii cat si in modul de desfasurare al ei.Analiza si lupta motivelor .conditionare care consta in corelarea si aprecierea permanenta a raportului dintre dorinte .Calitatile vointei Principalele criterii dupa care apreciem vointa sunt: .Executarea hotararii 5. 3.Evaluarea rezultatelor (Feed-back-ul) 3.intre efortul intreprins si rezultatele inregistrate .- transformarii la nevoie a fiecaruia dintre ele in obiect de analiza speciala si de evaluare. Din aceste proprietati reiese caracterul discursiv si multifazic al structurarii si desfasurarii actului voluntar.Actualizarea unor motive si proiectarea pe baza lor a unui scop .pe de-o parte si posibilitati pe de alta parte .scopuri .

de intensitate mai ridicata . In acelasi timp forta vointei este cu atat mai mare cu cat amplitudinea obstacolului surmontat este mai mare . Forta B. .trebuinte sau stari interne bulversante .A.Se poate afirma ca o persoana poseda o vointa cu atat mai puternica . Perseverenta –Consta in mentinerea efortului voluntar la un nivel optima tat timp cat este necesar pentru atingerea scopului in pofida diverselor piedici si dificultati ce i se pot ivi in cale.tipul puternic si echilibrat fiind favorizat in raport cu tipul slab sau cu cel puternic neechilibrat . Fermitatea E. Forta.Exprima capacitatea mecanismelor de autoreglare de a mobiliza si concentra energia neuropsihica si musculara in vederea asigurarii rezistentei si ripostei necesare la presiunea pulsiunilor interne sau a situatiilor si stimulilor din afara. Perseverenta C.care duc la deconectarea mecanismelor de mobilizare energetica .cu cat ea poate sa-si stapaneasca temperand . Independenta A. Perseverenta se poate masura dupa numarul tentativelor pe care un subiect le face pentru rezolvarea unei probleme mai dificile sau pentru a realiza ce si-a propus in conditiile aparitiei unei piedici neprevazute . B.pe masura ce atingerea scopului intarzie si pe traiectoria catre scop apar obstacole noi sau esecuri .Opusul ei este renuntarea sau delasarea .amanand sau franand . Consecventa D. Pe langa educatie si exercitiu ea depinde si de individ in raport cu echilibrul emotional al acestuia .

renuntarea rapida la continuarea efortului daca rezultatul asteptat intarzie sa apara .de nivelul constiintei demnitatii si mandriei personale .in corcondanta dintre convingeri si actiune .opusul fermitatii sunt:Influentabilitatea si Oscilatia .consecventa este cea care ne determina sa trecem la indeplinirea hotararilor luate si a promisiunilor facute . Ea se integreaza in structura caracterului si devine o trasatura axiologica(valorica) a personalitatii . In plan executiv .de a ne determina sa revenim asupra lor spre a le modifica sau anula .Opusul consecventei este inconsecventa care consta in instabilitatea si fluctuatia deciziilor . Nivelul de elaborare si functionare a consecventei depinde de forta eului. a hotararilor si a scopurilor in discrepanta dintre convingeri si actiune(duplicitate) . .In surmenaj si in nevroza subiectii manifesta recent lipsa de perseverenta .dintre vorba si fapta .In acest context . Consecventa se exprima in stabilitatea scopului si a liniei de conduita.asigura astfel unitatea dintre latura subiectiva interna (ideatica) sic ea obiectiva externa (actionala ) vointei.dintre vorba si fapta . C. de gradul de dezvoltare a motivatiei de rol si de statut .fermitatea favorizeaza instaurarea in relatiile interpersonale a unor repere clare si sigure .evitarea de a da piept cu greutati si obstacole cat de mici. Fermitatea reflecta stabilitatea deciziilor si hotararilor luate in diferite situatii in pofida tentativelor potrivnice ale celor din jur . D.eliberate de echivoc si subiectivism.Atunci cand hotararile sunt obiectiv justificate .persoana care poseda o asemenea calitate isi va impune autoritatea si va castiga respectul celorlalti.

prin asumarea constienta a raspunderilor si riscurilor corespunzatoare .fermitatea se transforma in una negativa.Opusul ei este Dependenta .dintr-o trasatura pozitiva.Atunci cand un punct de vedere sau o hotarare se mentin in ciuda netemeiniciei lor evidente . Independenta. Independenta exprima capacitatea unei personae de a-si organiza si duce viata pe cont propriu . E.hotararilor si scopurilor proprii . in sensul pozitiv al termenului da masura autodereminarii persoanei in relatiile sale cu situatiile sociale externe .Ea devine sursa de initiativa si de actiune .care consta in absenta unui orizont si a unor repere existentiale clare .cu ceilalti semeni. .pe baza initiativelor .in dificultatea sau imposibilitatea de a lua o hotarare sau de a trece la actiune fara un sprijin din partea cuiva.

Defnitie si caracterizare Atentia poate fi definita ca proces psiho fiziologic de orientare .de reproducere .Formele atentiei 1.de memorare .asigurandu-le atingerea unui nivel optim de eficienta adaptativa .de gandire sau efectuarea unei actiuni in plan extern.Dimensiunile ( atributele atentiei ) 3. Este o stare de pregatire psiho-fiziologica general ace se contureaza in cadrul starii de veghe si acre face posibila declansarea unui process psihic constient de perceptie .Atentia Teme : 1.concentrare si potentare selective a functiilor activitatilor psihiice si psiho-comportamentale modale specifice in raport cu obiectul si finalitatea lor proprii . .Definitie si caracterizare 2.

a te controla in reactii.Dimensiunile (Atributele) atentiei Indiferent de forma in care se manifesta.propunerea si formularea unui scop ce trebuie atins.a fi pe faza .comparata si evaluata .a nu fi luat prin surprindere .a te orienta cu anticipatie in campul evenimentelor . 2.a nu fi surprins pe picior gresit.a face ceea ce trebuie . Aaparitia unui stimul care trebuie perceput si analizat .A fi atent inseamna a fi dinainte pregatit pentru ceea ce urmeaza sa intreprinzi .In acest caz functia sau activitatea data devine dominanta in campul constintei si in sfera de actiune ( in momnetul dat este singura manifestare integrala principala a subiectului).atentia pune in evidenta un ansamblu de dimensiuni pe baza carora poate fi analzata .actioneaza ca semnale specifice care transforma starea de pregatire generala in atentie focalizata . Printre cele mai importante dimensiuni sunt urmatoarele: a) Volumul b) Concentrarea c) Stabilitatea d) Mobilitatea e) Distributivitatea . prezentarea unuei sarcini are trebuie rezolvataactualizarea unei trebuinte care se cere a fii satisfacuta.

odihna-oboseala.cuvinte.dimensiunea cea mai importanta a atentiei . Concentrarea – Este.poate.etc.a) Volumul – Exprima numarul elementelor sau entitatilor distincte (Litere .mediu sau inalt.nu e suficient simplul fapt de a atinge nivelul cerut de concentrare a atentiei.In plan functional.cat si de starea sa interna ( motivationala .continutul valoric al concentrarii se intinde intre extremele cunoscute in patologie -fixitatea (care se intalneste in schizofrenie ) si difuzitatea (care apare in sindromul frontal si in oligofrenie ).cifre.). Performantele mari in orice gen de profesie sunt facilitate .de la cateva minute pana la cateva ore.silabe.imaginatie). b) Stabilitatea -Exprima durata in decursul careia atentia se poate mentine aproximativ la acelasi nivel (optim.figure geometrice.imagini.posibil in situatia data si pentru subiectul dat). In stare normala nivelul de concentrare poate fi slab . Intrucat in mod obisnuit rezolvarea sarcinilor cu care suntem confruntati reclama un timp relativ indelungat .ea poate lua valori diferite atat de la un subiect la altul cat si la unul si acelasi subiect in momente diferite de timp.printer altele si de stabilitatea atentiei .afectiva.ea exprimand gradul de activare selective si intensitatea focarelor dominante la nivelul structurilor si zonelor cerebrale implicate in realizarea procesului sau activitatii psihice specifice .dar si mentinerea acestui nivel cat timp este necesar pentru finalizarea activitatii incepute. c) .obiecte ) pe care un subiect le poate cuprinde simultan cu maxima si relativ egala claritate( In plan perceptiv sau in plan mental-reprezentare .in functie de caracteristicile si continutul sarcinilor .

Distributivitatea.Se refera la posibilitatea atentiei de a permite realizarea simultana a doua sau mai multor activitati diferite .de la o secventa sau veriga a activitatii al alta .Gratie acestei calitati .Unele date par a pleda in favoarea existentei reale ale distributivitatii.mentinand tot odata controlul asupra ansamblului.Acolo unde se vorbeste de distributivitate si de simultaneitate .de la o situatie la alta .altele din potriva. e) 3.Aceasta este discutabila .d) Mobilitatea –Reprezinta calitatea atentiei de a se comuta rapid la nivelul optim de concentrare.avem de a face cu o comutare foarte rapida si depinde foarte mult de specificul activitatii ce trebuie indeplinita .Formele atentiei Atentia se manifesta in trei forme principale: -Atentia involuntara -Atentia voluntara -Atentia post-voluntara .elemente si secvente particulare se leaga intr-o organizare spatio-temporala unitara .

Atentia voluntara : Este forma superioara si specific umana de realizare a controlului constient asupra evenimentelor din mediul extern si asupra propriilor acte psihocomportamentale.determinat de noutatea stimulilor si de modificarile din ambianta .care se declanseaza si se mentine spontan. Atunci cand sarcina de rezolvat reprezinta o semnificatie deosebita pentru noi.Intensitatea. Pentru situarea ei in limitele optime cerute de activitatea curenta .Atentia involuntara : Este forma elementara si naturala a atentiei umane .recurgem permanent si al functia reglatoare a limbajului folosind instructaje anticipative pregatitoare si comenzi cum ar fi:” sa fiu atent acum”.fara intentie si fara vreun efort voluntar special din partea subiectului .ci si de motivatie . Printre trasaturile cu forta activatoare cea mai mare .pentru performarea activitatilor adaptabile specifice.energia necesara concentrarii si stabilitatii atentiei va fi furnizata nu numai de mobilizarea voluntara .Ea se realizeaza pe baza reflexului de orientare . . Functia principala a atentiei involuntare este cea de explorare –investigare a noului si imprevizibilului si de pregatire a intrarii in scena a atentiei voluntare. Neregularitatea. “sa ma concentrez mai bine”. Asimetria.Contrastul.Consta in orientarea selectiv si in focalizarea deliberata a constiintei aspura unui obiect.sarcini sau activitati si in mentinrerea acestei focalizari cat timp este necesar pentru finalizare sau pentru atingerea scopului propus. “sa iau seama mai bine”.sunt mentionate: Eterogenitatea .Miscarea.

se reduce coborand sub pragul de constientizare .in formularea si testarea ipotezelor . .necesar concentrarii si stabilitatii atentiei .atentia devine una si aceeasi cu continutul. Atentia post-voluntara este facilitata de factori afectiv-motivationali care potenteaza si sustin prin energie proprie desfasurarea finala a comportamentului si activitatii . La acest nivel.Atentia voluntara este implicata in rezolvarea problemelor teoretice.calitatea atentiei nu se diminueaza .consolidarii schemelor operatorii ale proceselor cognitive si activitatii .pastrandu-se in continuare la nivelul optim. Cu toate acestea . Atentia post-voluntara: Pe masura structurarii.efortul voluntar initial . in elaborarea si testarea adevarului judecatilor si rationamentelor.

Treptat .Definitii 3.Conceptul de personalitate Teme: 1.Cap.insemna “masca”.”aparenta”. VI Mecanisme psihice integratoare Personalitatea I. .initial .Acceptiuni ale termenului de personalitate 1.aceea de a reprezenta si actorul din spatele mastii .sensul termenului s-a intregit conferindu-i-se o functie noua.”persona” a ajuns sa exprime reunirea trasaturilor psihomorale interne si psihofizice externe.in pofida faptului ca are un caracter foarte abstract a intrat in circuitul comunicarii din cele mai vechi timpuri.Astfel .In latina clasica se folosea numai cuvantul “persona” care .Aspecte teoretice si metodologice 2.Aspecte teoretice si metodologice Termenul “personalitate” cu radacina in “persona”.

”Persoana”.Termenul a fost apoi asociat si cu aspecte diferentiale .folosindu-se pentru a desemna un om important (personaj). Dupa aprecierea lui G.”Personalitate”.psihice si socioculturale. Astfel .termenul individ se aplica tuturor organismelor vii.biologice si psihofiziologice-innascute sau dobandite –care se integreaza intrun sistem pe baza mecanismului adaptarii la mediu.termenul de individ desemneaza acea totalitate a elementelor si insusirilor fizice .omul este .manifestare care se subordoneaza unui anumit rol.In comunicarea comuna ei se folosesc ca sinonimi dar in cea stiintifica se recunoaste necesitatea de a face o distinctie. In virtutea procesului vietii si a actiunii legilor evolutiei biologice .Allport .cea mai relevanta definitie a termenului”persona” este: Persoana este o substanta individuala de natura rationala. Personalitatea am asociat-o cu mecanismul si logica generala de organizare si integrare in sistem generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale . . Persoana am legat-o de manifestarea actuala a omului intro situatie sociala data .Noi incercam sa gasim anumite criterii si repere pentru o asemenea distinctie. In prezent suntem in posesia a trei termeni:”Individ” .primordial un individ . Persoana si personalitatea sunt determinatii pe care le atribuim exclusiv omului.biochimice .Fiind o entitate biologica si o unitate structurala si functionala indivizibila .

pe buna dreptate.Daca prin modul nostru de a fi si de a ne manifesta nu producem nici o influenta asupra celor din jur.personalitatea noastra este cunoscuta ca atare .Definitii In psihologie se regasesc trei mari grupe pentru definirea conceptului de individ si personalitate: a)Prin efect extern b)Prin structura interna c)Pozitiviste sau formale a) Definitiile din prima grupa (prin efect extern) se centreaza pe latura fenomenologica a personalitatii identificand si retinand acele calitati si trasaturi prin care o persoana concreta oarecare determina o anumita impresie sau un anumit efect(pozitiv sau negativ) asupra celor din jur.daca influentam . Corespunzator.atunci.ne intrebam cum am putea fi cunoscuti? Dar .personalitatea este privita ca : Suma totala a efectului produs de un individ asupra societatii Depinderi sau actiuni care influenteaza cu succes alti oameni Raspunsuri date de altii la un individ considerat ca stimul Ce cred altii despre tine Samburele relational al acestul gen de definitie rezida din faptul ca numai prin judecatile altora despre noi .2.

. .oameni diferiti in moduri diferite.Allport).Personalitatea este singuru lucru din lume care are o valoare suprema fiind astfel impusa necesitatea respectarii integralitaii si demnitatii umane. Concluzie: Definitiile prin efect extern confunda personalitatea cu reputatia si cineva poate avea mai multe reputatii in contacte relationale diferite.preferand definitii descriptiviste de genul:”Personaliatea este suma totala a tuturor dispozitiilor .aceasta inseamna ca un observator poate sa-si formeze despre noi o parere corecta iar altul una eronata. Acestui tip de definitie ii putem adauga anumite note de valoare : .Ea nu trebuie confundata cu societatea si nici cu perceptiile pe care alti oameni le au despre ea.indiferent de modul in care influenteaza sau este perceputa de altii.precum si a dispozitiilor si a tendintelor dobandite prin experienta”(G.o structura interna specifica.personalitatea are o consistenta proprie .dorintelor si instinctelor biologice innascute ale individului .“Personalitatea este ceva ce trebuie apreciat”(Kant) .impulsurilor.inseamna oare ca avem mai multe personalitati? Nu.Rezulta de aici ca in interiorul fiintei noastre trebuie sa existe ceva care sa constituie adevarata noastra “natura”. b) Definitiile din cea de-a doua grupa se intemeiaza pe consideratia ca personalitatea trebuie sa fie o “Entitate obiectiva” existenta cu adevarat .Psihologii occidentali nu scot in prim plan integralitatea si demnitatea .mai curand .tendintelor .Desi este deschisa spre lume si sufera influentele acesteia .

in baza definitiilor pozitiviste “Personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei persoane in toate detaliile sale .politologia .Acceptiuni ale termenului de personalitate Conceptul de personalitate apare si ca integrator semantic de ordin superior .Astfel din aceste definitii se poate trage concluzia ca personalitatea poate fi considerata ansamblul organizat al proceselor si starilor psihofiziologice apartinand individului. 3. Deosebirile semantice se evidentiaza in cadrul principalelor discipline socioumane care il includ in sistemul lor conceptual :sociologia. . Cele ce stim despre personalitate sunt numai operatiile noastre.pe care omul de stiinta o poate da la un moment dat.pedagogia .o organizare de valori care sunt compatibile intre ele.istoria . c) Definitiile pozitiviste au la baza convingerea ca structura interna este inaccesibila stiintei.psihologia .Astfel .starilor si conditiilor psihice particulare si a componentelor socioculturale .etica .el coordonand si coreland functional si dinamic continuturile notiunilor referitoare la multitudinea componentelor bioconstitutionale a proceselor . Personalitatea este si o schema unificata a experientei .

Retinem . Astfel intreaga personalitate este redusa din punctual de vedere al acestei categorii la interactiunea si jocul dintre doua dimensiuni temperamentale polare :IntroversieExtroversie.din potriva .foloseste acesti termen in sens larg pentru a desemna orice om normal ca membru al unei comunitati sociale (personalitatea exprimand in acest caz modul specific de organizare psihocomportamentala a omului in contextul vietii sociale .ea ne atribuie calificativul “personalitate”.Astfel .se delimiteaza doua categorii de definitii : a)Reductionist-unidimensionale b)Multidimensional-globale Definitiile reductionist-unidimensionale reduc perosnalitatea la una din componente .de cele mai mutle ori la componenta dispozitionala (afectivmotivationala).asadar ca psihologia opereaza cu termenul de personalitate in referirea sa la orice om normal :fiecaruia dintre noi .al culturii si istoriei). fiind cel al sferei. atribuindu-l indivizilor care prin contributia adusa intr-un sector sau altul al culturii materiale si spirituale se ridica deasupra celorlalti .la temperament sau caracter.Sociologia si psihologia :Prima(sociologia) foloseste termenul respectiv in sens restrictiv (diferential).atunci cand se face distinctia intre aceste doua.cel mai important. Majoritatea chestionarelor si probelor proiective care se folosesc pentru investigarea si diagnosticarea personalitatii sunt axate pe evidentierea factorilor dispozitionali sau temperamental-caracteriali .pe baza lui . a) . Definirea personalitatii s-a facut dupa mai multe criterii .cea de a doua (psihologia).Stabilitate-Instabilitate.

care nu poate fi studiata si epuizata de o singura stiinta .Definitiile multidimensional-globale prezinta personalitatea ca entitate complexa . Acceptand o asemenea definitie vom observa imediat ca personalitatea este o realitate complexa si eterogena din punct de vedere substantial –calitativ .functiile si starilepsihice individuale se integreaza pe trei coordonate principale:dinamico-energetica . carecteristic si unic de comportare in diversitatea situatiilor externe. .eterogena .Psihologice si Socioculturale.dupa natura substantial-calitativa a elementelor care o compun . b) Psihologia personalitatii trebuie sa-si focalizeze atentia asupra modului in care procesele . Procesul integrarii pe cele trei coordonate scoate totusi in evidenta necesitatea elaborarii a trei sisteme functionale interdependente care definesc domeniul de studiu al psihologiei persponalitatii si anume: temperamental.relational-sociala si instrumental-performantionala.caracterul si aptitudinile.E mai mult decat evident ca trebuie sa faca obiectul a cel putin trei grupe de stiinte : Biologice .Astfel personalitatea este vazuta ca unitatea bio-psiho-sociala constituita in procesul adaptarii individului la mediu si care determina un mod specific.

Dimensiunile personalitatii ( Temperamentele .Clasificarea temperamentelor .Caracterul ) I.Temperamentele Teme: 1.Definitie 2.

.intensitatea trairilor emotionale si durata lor . .in diferite situatii externe: .integrarea lor in plan psiho-comportamental .elemental ereditar in organizarea interna a personalitatii.rapiditatea perceptiei. Astfel inteles.devenind obiect de studiu al psihologiei.Definitie Temperamentul reprezinta modul in care variabilele bioconstitutionale si bioenergetice se implica in organizarea si desfasurarea proceselor psihice –perceptie .directia orientarii dominante –spre lumea externa (extraversie ) sau spre lumea interioara(introversie) .determinate genetic . Cand vorbim de termperament in plan psihologic noi ne gandim direct la modul cum reactioneaza si se manifesta individul sub aspect dinamico-energetic .1.intensitatea sau forta actiunilor voluntare .Aceste insusiri bioenergetice se imprima ca atare pe tabloul comprotamental ce se elaboreaza stadial in cursul vietii individului .a raspunsurilor verbale la intrebari. Daca insusirile dinamico-energetice sunt inascute .locul controlului ( dependenta de stimularea externa sau dependenta de activismul intern propriu ) . structura temperamentala si respectiv tipul temperamental este innascut reprezentand astfel alaturi de predispozitii.echilibrul sau impulsivitatea la stimuli externi .temperamental dobandeste obligatoriu un continut si o conotatie psihologica .gandire si afectivitate si se reflecta in comportament.adica in dinamica proceselor psihice si a actelor motorii se realizeaza in ontogeneza .reactiile motorii.memorie.

la stres.El reprezinta astfel pecetea si dimensiunea oricarui comportament .Ele nu pot fi observate in stare pasiva.temperamentul . Toate aceste trasaturi se exprima si se concretizeaza numai la persoana la care se manifesta.sa gesticuleze .la situatii afectogene si conflictiuale.simpatiile si antipatiile . Din cele de mai sus tragem concluzia ca temperamentul nu este o variabila neutra din punct de vedere adaptativ.de suprafata a personalitatii si nu de cea interna .durata si semnificatia influentelor externe si efectele in sfera comportamentala .disponibilitatea la comunicare .se comporta si actioneaza intr-o imprejurare de viata sau alta .capacitatea generala de lucru si rezistenta la solicitari puternice si de lunga durata .sa ridice mana.rezistenta la frustratii . Temperamentul se regaseste si incepe sa-si dezvaluie trasaturile sale specifice de indata ce omul incepe sa deschida gura.in somn sau in coma.de continut .dobandeste valente si sens real numai in plan psiho-comportamental .in orice imprejurare.desi are o conditionare biologica directa si ereditara..El nu are o semniifcatie care sa necesite o impartire a oamenilor in buni sau rai .structura comportamentala este o interfata intre persoana si lume si indeplineste rol de mediator intre intensitatea .in superiori sau inferiori.fiind prima determinatie a personalitatii care se impune nemijlocit observatiei. O importanta speciala dobandesc trasaturile temperamentale in cadrul relatiilor interpersonale.De aceea .dimpotriva .atractiile si respingerile .spunem ca temperamentul se manifesta in orice situatie.De aceea . Temperamentul tine de latura formala .

obtinute priun metoda reflexelor conditionate .P. In elaborarea schemei sale de clasificare Pavlov a pornit de la principiul nevrismului . Pavlov.exprimata ca functie de durata si de gradul de dificultate si complexitate a sarcinilor .Aceasta este determinate genetic si defineste atat excitatia cat si inhibitia.3 proprietati naturale care impreuna alcatuiesc ceea ce el a numit tip general de sistem nervos sau tip general de activitate nervoasa superioara. .Clasificarea temperamentelor Cea mai cunoscuta tipologie fundamentata fiziologic se leaga de numele lui I.il joaca creierul precum si de la teza de baza a neuropsihologiei si psihologiei stiintifice potrivit careia psihicul .mobilitatea si echilibrul Forta –este considerata proprietatea primordiala si determinanta. Acestea sunt : forta .prin indicatori cuantificabili.inclusive cea temperamentala .dintre membrii unui grup fiind conditionate de ele .in toate componentele si laturile sale .Pavlov a reusit sa desprinda si sa evalueze. 2.Capacitatea generala de lucru .este functie a creierului .ea reflectand incarcatura energetica a neuronului.Rezistenta obiectiva la experientele dure si dramatice ale vietii.inclusiv a sistemului endocrin. Indicatorii comportamentali dupa care putem evalua forta sistemului nervos sunt: . .potrivit caruia rolul principal in reglarea raporturilor organismului cu mediul extern si a functionarii organelor interne.Rezistenta la actiunea factorilor stresanti si afectogeni . . Pe baza datelor experimentale de laborator.

. -Tendinta spre echilibru ( forta excitatiei aproximativ egala cu cea a inhibitiei si invers).Nivel ridicat al pragurilor senzoriale(sensibilitate scazuta).Ea a determina rapiditatea si usurinta adaptarii al schimbare. - Mobilitatea-defineste dinamica proceselor nervoase fundamentale. . Dupa valorile acestor indicatori . Tipul de probe prin care se testeaza echilibrul este urmatorul : .rapiditatea trecerii de la unul la celalalt. .respective viteza si durata instalarilor .Expunerea la situatii frustrante si inregistrarea raportului dintr calm si irascibilitatea . Echilibrul-este proprietatea care rezulta din raportul de forta dintre exitatie si inhibitie si se obiectiveaza in 3 tendinte : -Tendinta spre impulsivitate (predominarea fortei excitatiei asupra fortei inhibitiei ). In functie de valorile pe care le au acesti indicatori se delimiteaza doua tipuri generale de sistem nervos : Tipul puternic si Tipul slab.Stimularea la raspuns sau la riposta intr-o situatie in care consemnul sau regula este abtinerea de la orice raspuns . -Tendinta spre inhibare asupra fortei excitatiei. Rezistenta la actiunea alcoolului si substantelor farmacodimanice.au fost delimitate doua tipuri de sistem nervos : Mobil si Inert.Creearea unei situatii de dilema in care subiectul trebuie sa ia o decizie in timpul dat .

sociabil .controlat .vioi.comunicativ .temperamental sangvinic : vioi.saturatie si plictiseala rapida la monotonie.lent.adaptabil.nesociabil.astfel: a) Tipul puternic –Echilibrat-Mobil are drept corespundent.sensibil. b) Tipul puternic.trairi emotionale exploziv. d) Tipul slab are drept corespondent temperamental melancholic: interiorizat.delicat.instabilitate comportamentala. c) Tipul puternic-Neechilibrat-Excitabil. Pavlov a pus in corespondenta tipurile generale de sistem nervos comune omului si animalelor cu cele 4 temperamente stabilite in antichitate .Pe baza acestor insusiri au fost delimitate doua tipuri de sistem nervos: Echilibrat si Neechilibrat. II. are corespondent temperamental coleric : rezistent .tendinta de dominare in relatiile interpersonale .retras.Caracterul .irascibil.imprudent .greu adaptabil la situatii noi.tacut.rezistent la stres is frustratii .hiperactiv.impulsiv .putin impresionabil.Echilibrat-Inert are drept coresondent temperamental flegmatic : calm.

Conceptia generala despre lume si viata a subiectului.termenul este folosit in sens de insusire sau trasatura diferentiatoare sau asemanatoare(comuna).Initial.notiunea de caracter desemneaza un ansamblu inchegat de atitudini .caracterul se implica si se manifesta numai in situatiile sociale.ereditara sau dobandita .Coninutul si scopurile activitatilor.semnificatia lui s-a extins fiind utilizat pentru a exprima ceea ce distinge un lucru de altul.in greaca veche . In acest caz el include: . apreciere si valorizare . Dupa ce a dezvaluit si a explicat natura.marca.etc.psihologia poate merge mai departe in intampinarea eticii .la societate in ansamblu si la sine insusi. Culoarea pielii. sunt caractere .conformatia fizica.culoarea ochilor . Luat in sens restrans .talia.termentul “caracter” se asocial cu un semn (de exemplu. Toate aceste elemente sunt corelate si integrate intr-o structura functionala unitara prin intermediul unui mecanism de selectie.determinatiile si mecanismele caracterului in sine.Sfera convingerilor si sentimentelor socio-morale.care determina un mod relative stabil de orientare si raportare a omului la ceilalti semeni . Spre deosebire de temperament care se implica si se manifesta in orice situatie naturala sau sociala . . In biologie .Continutul aspiratiilor si idealurilor.care permite descrierea si clasificarea indivizilor.Astfel el va insemna pecete.aratand ce sansa de integrare intr-un anume mediu socio-cultural au indivizii cu un profil . .un bat) care se folosea pentru a separa doua terenuri. .considerat din perspectiva unor norme si criterii valorice.Ulterior. In acceptiunea extinsa caracterul exprima schema logica de organizare a profilului psiho-social al personalitatii .

cu colegii de scoala. Dar.cu cercul de prieteni.cu cadrele didactice .ca pozitiv sau negativ.de pilda.etica . Din punct de vedere psihologic .Nu trebuie deci sa pierdem din vedere faptul ca psihologia este o stiinta explicativa (si trebuie sa ramana astfel) si nu una normativa cum este. Societatea pretinde si asteapta de la membrii ei sa-I accepte normele si exigentele .un anumit mod de raportare si reactie la situatiile sociale.si “multimea solicitarilor externe “ pe care societatea le formuleaza fata de individ.cu membrii familiei.orice individ cat de cat normal.isi structureaza pe baza unor complexe transformari in plan cognitiv.motivational.in comunicare si interactiune cu alti semeni.a criteriilor si etaloanelor sale valorice.caracterial sau altul.afectiv.El poate pune individual in urmatoarele trei ipostaze : . Caracterul apare ca mod individual specific de relationare si integrare a celor doua multimi de solicitari .admitand caracterele positive si respingand pe cele negative .atunci trebuie sa luam in consideratie interactiunea dintre cele doua multimi de solicitari : “Multimea solicitarilor interne”.adica un anumit profil caracterial.formulate din perspectiva conceptiei sale despre lume si viata.Este cu totul altceva daca acest profil va fi etichetat ca bun sau rau .la randul sau si individul este indreptatit sa aiba si sa manifeste anumite exigente si asteptari de la societate.in lumina acestora.pe care individual le are fata de societate .nascut si crescut intr-un mediu social. Daca tinem sa evidentiem latura axiological a caracterului .

b) De respingere reciproca totala –cand cele doua multimi de solicitari nu concorda in niciun punct ( Si aceasta situatie trebuie considerata ca avand doar o semnificatie teoretica.teoretica.Atunci cand plaja de intersectie se ingusteaza pana la un anumit prag . .ci neaparat intr-o situatie social-semnificativa.societatea declara individual ca lipsit de caracter .motivatiei si vointei a ceea ce este semnificativ pentru individ in situatiile. Cand plaja de intersectie se largeste tinzand spre limita superioara de concordanta .afectivitatii .ea desemnand o lume ideala.De aceea dezvaluirea trasaturilor de caracter este incomparabil mai dificila decat a celor temperamentale.a) Deconcordanta deplina cu societatea -Toate solicitarile sociale sunt acceptate si integrate ca norme proprii de conduita si toate solicitarile proprii se incadreaza in limitele normelor si etaloanelor societatii (O asemenea situatie nu se intalneste in realitate in viata .societatea declara individul ca avand caracter iar indiivdul considera criteriile si etaloanele societatii ca fiind si ale lui.trebuind sa fie revizuite (reformate).care reflecta natua contradictorie a raportului individ-societate.iar individual declara criteriile sau etaloanele impuse de societate ca inacceptabile.spre care se poate tinde).evenimentele si experientele sociale. Nu este sficient sa punem subiectul intr-o situatie oarecare ca in cazul temperamentului.ca urmare el se manifesta numai in asemenea imprejurari.neintalnindu-se ca atare in realitate) c) Condordanta partiala-disconcordanta partialacele doua multimi de solicitari intersectandu-se pe o plaja mai ingusta sau mai intinsa. Aceasta este situatia reala . Caracterul se structureaza prin integrarea in planul cunoasterii.

Cand se structureaza pe dominanta semnificativului general. .supraordonat . In primul caz .in cazul al doilea . Rezulta asadar ca modalitatea cea mai eficienta de cunoastere si evaluare a caracterului o reprezinta analiza actelor de conduita in situatii sociale inalt semnificative pentru individ . Cand caracterul se structureaza pe dominanta semnificativului inidivdual .nobil .mercantil.Semniifcativul se poate impartii in Individual si General .va fi etichetat ca marunt .forta caracterului se va dezvaluii cu adevarat numai in actiunile subordonate atingerii unor scopuri cu valoare sociala mare.individual isi va demonstra intreaqga forta a caracterului sau in actiunile indreptate spre atingerea scopurilor personale .va fi etichetat ca mare .

Spatiul personal.C3: Perceptiile interpersonale in practica profesionala Comunicarea nonverbala Teme: 1. 2.Transmiterea si perceptia mesajelor nonverbale. putem obţine o mulţime . Transmiterea şi percepţia mesajelor nonverbale Prin mesajele nonverbale pe care le recepţionăm.Paralimbajul.semnificatia gesturilor .Expresii faciale. 5. 4. 3.Limbajul corpului.

gesticulăm.de informaţii despre interlocutorul nostru fără ca acesta să ni le ofere: culoare. personalitate. Maniera de comunicare este o mostră a comportamentului individual pe care ceilalţi o pot observa ca atare. trebuie folosit cu abilitate. identitate culturală. atitudine şi stil personal. Impresiile pe care şi le formează despre noi sunt fundamental marcate de modul în care salutăm. păstrăm distanţele. ascultăm. privim etc. . sex. rasă. dar care sunt evidente pentru cei din jur. Comunicarea prin tăcere Tăcerea este un instrument puternic de comunicare dar. deci trebuie să ştiţi ce implică pentru a deveni conştienţi de acest tip de mesaje pentru a putea să le folosiţi eficient. Comunicarea nonverbală este o componentă foarte importantă în procesul comunicării. Căile de comunicare nonverbală sunt reacţiile neconştientizate. adică de stilul personal de a relaţiona şi interacţiona cu ceilalţi. vârstă. zâmbim. atenţie.

una din cele mai crunte pedepse oficiale şi cea mai distrugătoare . şi vorbitorul este lăsat să ghicească ce poate însemna aceasta. . Avem nevoie de confirmarea celor din jur. poate însemna un act de respingere.Noi suntem fiinţe sociale. tăcerea este ambiguă.dacă durează un timp îndelungat . tăcerea construieşte ziduri iar zidurile sunt bariere în comunicare.este izolarea completă. cu toate că "tăcerea este de aur" poate fi un lucru înţelept. Plictiseală? Dezaprobare? Respingere totală? Nefiind un răspuns clar. dar şi a faptului că ne simpatizează.Când cineva ne pune o întrebare şi nu reuşim să răspundem. nu numai a faptului că existăm pentru ei.. . iar societatea este astfel făcută încât să răspundem unii altora. aceasta. uneori. Auditoriul comunică prin tăcerea lăsată la sfârşitul unui discurs. Este dificil pentru vorbitor să interpreteze corect această tăcere. Una din cele mai crude pedepse sociale este ignorarea. iar interpretarea poate fi greşită. Astfel. noi comunicăm ceva.

Chiar în comunităţi pot împărţi interiorul aceleiaşi culturi.pregătindu-ne să ascultăm . ne pot transmite informaţii referitoare la performanţa indivizilor. Cultura umană a împărţit timpul în ani. trecând prin prezent. în funcţie de modul de folosire a timpului: .Folosind tăcerea . El este logic. în funcţie de anotimpuri etc. (ex.putem încuraja vorbitorul să continue sau să-şi exprime sentimente şi atitudini. de la trecut la viitor.luni-sâmbătă. diferitele timpul în moduri diferite. dar nu există o privire unitară în acest sens.: omul de afaceri .) Caracteristicile individuale. îi place planificarea. cântăreşte alternativele. meticulos.. comerciantul . . Psihologul Karl Jung a stabilit patru tipuri de personalităţi umane. Limbajul timpului Am putea spune că toţi percepem timpul în acelaşi mod.luni-vineri. agricultorul. pe care în alte circumstanţe nu le-ar fi făcut. proprietarul de magazin . legate de timpul biologic.tipul gânditor concepe timpul în mod linear.îşi împarte timpul în sezoane.

este performant în luarea deciziilor şi se descurcă de minune în situaţiile de criză. . Dacă această reacţie este prezentă.tipul sentimental acordă mare atenţie experienţei sale trecute. atunci o mare parte din propria sa comunicare s-a pierdut. El este omul de acţiune: realist. spre care priveşte mereu. El are impresia că trebuie să schimbe lumea pentru a corespunde viziunii sale şi se simte frustrat dacă alţii nu-i împărtăşesc elanul. iar vorbitorul nu este sensibil la acest aspect şi nici conştient de importanţa lui.. Nu este prea entuziasmat de schimbare.tipul senzitiv se concentrează mai ales asupra prezentului. fără să poată interpreta sau citi acest limbaj. . . Limbajul corpului Limbajul corpului vorbitorului şi îi furnizează instantaneu un răspuns comunică acestuia cum se prezintă.tipul intuitiv este preocupat de viitor. Punctualitatea nu este punctul său forte. la care se raportează mereu. şi o acceptă cu greutate.

pentru a fi un bun cititor al limbajului trupului. Prima impresie se formează în urma analizării stilului de comunicare. Prima impresie despre partenerul de dialog se formează în primele câteva minute ale primului contact. astfel încât să puteţi imediat folosi propriile dumneavoastră tehnici de comunicare. trebuie să vă daţi seama de prezenţa acestor mesaje şi de posibilele lor semnificaţii. imaginea psihologică. dacă nu intervin erori grave de percepţie este şi cea mai adevărată. ritmul vorbirii. poziţia trupului. mimica. privirea şi contactul vizual. vorbirea. dacă simţiţi că este necesar.Deci. îmbrăcămintea şi pauzele de şi sine. şi ascultarea. tonul şi inflexiunile vocii. gestica. Este impresia cea mai stabilă şi. fizionomia. trebuie să vă dezvoltaţi capacitatea de observaţie şi abilitatea de a descifra aceste mesaje. sociabilitatea . să fiţi permanent atent la efectul limbajului trupului dumneavoastră asupra altor persoane şi să fiţi tot timpul atent la răspunsul posibil. Componentele de bază ale stilului de comunicare sunt: distanţa. dominanţa accesoriile.

Un experiment făcut într-un. la 79% în condiţia . la nivel infraconştient.Privirea şi contactul vizual. Atingerea fizică măreşte sentimentul de intimitate. supermagazin din Kansas City (Smith. şi favorabile de la facilitează obţinerea unor comportamente interlocutor. Gier şi Willis. Cercetări relativ recente au pus în evidenţă forţa manipulatoare a atingerilor. de intensitatea şi durata contactului vizual cu interlocutorul. de schimbările de direcţie ale privirii etc. ele transmit mesaje foarte puternice pe care le recepţionăm aproape fără a fi conştienţi. Mesajele semnificative ale ochilor şi privirii sunt legate de dilatarea şi contracţia pupilei. de ascunderea unghiului intern. Unele mişcări ale ochilor sunt necontrolabile. 1982) a demonstrat că strângerea uşoară a antebraţului clientului ridică procentul de acceptare de la 51%. Mişcarea ochilor are un efect puternic comparativ cu alte semnale fizice folosite. în condiţii fără contact. Atingerea.

atitudinea defensivă sau negativă. Gesturile. dosar etc. În literatura de specialitate sunt prezentate gesturi care exprimă dominarea teritorială: aşezarea de materiale de lucru pe masă şi rearanjarea acestora.contactului. poşetă. emoţia. atunci când o persoană îşi încrucişează braţele. Există anumite gesturi care trădează neîncrederea. În urma cercetărilor făcute. Aceste gesturi sunt numite "bariere" şi sunt "ridicate" prin încrucişarea picioarelor sau a mâinilor. teama. cât şi atitudini şi stări de dezinvoltură şi încredere. nevoia de protecţie. s-a constatat că. receptează şi reţine cu 40% mai puţin. Gesturile spaţiale indică atât personalitatea de bază mai puternică şi expansivă. aruncarea fumului ţigării spre tavan. . ori prin prinderea între mâini a unor obiecte: ochelari. şi că majoritatea gândurilor devin negative. pix. ceas. corpul aplecat spre spate cu mâinile la ceafă.

Comunicarea vizuală Indiferent de stilul de comunicare pe care dorim să-l abordăm. planşele/posterele. prin intermediul tonului. considerăm comunicarea vizuală ca pe o latură complementară a comunicării verbale sau nonverbale. video/retroproiectorul. filmul. descifra cuvintele cheie. pentru a fi eficienţi. în anumite situaţii. cu ajutorul cărora putem să transmitem o mare diversitate de mesaje care au menirea de a accentua. televiziunea cu circuit închis etc. de a facilita o înţelegere mai bună a mesajului transmis şi. al amplitudinii sau al atitudinii noastre etc. vocii. de a capta atenţia ascultătorului. comunicarea se poate realiza şi prin intermediul imaginilor. nu în ultimul rând. obiectele fizice. În utilizarea acestor instrumente vizuale trebuie să avem în vedere unele . În acest context. Ca instrumente tradiţionale de vizualizare a mesajului amintim: tabla. având în vedere că în anumite situaţii comunicarea nu se efectuează numai cu şi prin cuvinte.

hărţi statistice. Puteţi apela la diferite mijloace grafice: tabele.avantaje şi dezavantaje cum manevrabilitatea în corelarea ar fi impactul vizual şi perfectă mesaj-imagine. Prin utilizarea acestora se poate reduce considerabil vocabularul necesar prezentării. În literatura de specialitate se recomandă diferite modalităţi de a prezenta statistici şi alte date. dar în nici un caz nu se pot înlocui complet cuvintele. astfel încât să puteţi alege metoda care se potriveşte cel mai bine pentru o situaţie dată. se foloseşte spontan iar informaţia este expusă permanent. tabla neagră sau tabla albă (creta. pentru a prezenta o mare diversitate de mesaje. cuprinzând nume. organigrame. creioane speciale colorate) vizualizează mesajul într-un mod extrem de simplu. pictograme etc. grafice. histograme. pentru a servi . acestea fiind excelente completări ale cuvântului scris sau vorbit. diagrame. Tabelele sunt cele mai simple forme de reprezentare vizuală. Astfel. cifre şi date introduse în rubrici cu specificaţii amănunţite. informaţii statistice etc.

sau pentru obţinerea unei clasificări. precum şi a legităţii manifestării lor in timp şi spaţiu cu ajutorul liniilor.. o serie de valori numerice obţinute prin calcul.. elementele principale ale unui grafic sunt: . şi o formă . cărora li se atribuie sensuri convenţionale. element constitutiv care trebuie să fie scurt. În acest context. fenomenul pe care îl exprimă. cercuri concentrice sau tangente suprapuse crescător. . tehnică. în şiruri şi coloane. Cele mai multe figuri grafice folosite in economie. a legăturilor dintre acestea.unui anumit scop. figurilor etc.titlul.mijloacele cu ajutorul cărora este exprimat conţinutul. grafique) este definit ca procedeu de reprezentare expresivă prin desen a fenomenelor si proceselor economicosociale. clar şi complet. verticale şi orizontale. aranjate într-o anumită ordine.reţeaua. prin observaţii sau experienţe. Grafic (din franc.. linii încrucişate etc. Sau. organizare etc.procesul. astfel spus. punctelor. . Orice grafic are un conţinut . au o fundamentare teoretică de reprezentare grafică a unei funcţii matematice. care este formată din linii paralele.

Ocupă un spaţiu redus şi poate . instrument de studiu folosit pentru evidenţierea modului de desfăşurare a activităţilor sau sarcinilor personalului tehnic.Diagrama de rutină.. diagramă de flux informaţional. Ea reproduce fluxul informaţional cu ajutorul unor simboluri unitare pe diverse operaţii. Diagrama este definită ca o reprezentare grafică schematică a unui fenomen. precum şi toate documentele şi legăturile dintre acestea. . economic de altă specialitate şi administrativ. care reprezintă compartimentele participante la desfăşurarea activităţii analizate.Diagrama de flux informaţional.scara de reprezentare. a unui obiect etc. permiţând înţelegerea uşoară a desfăşurării activităţii sau sarcinii studiate. în vederea găsirii rapide a soluţiilor de îmbunătăţire. În cazul acestei categorii de reprezentare grafică pot fi utilizate următoarele forme: a. Histograma este un grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuţie statistică (matematică).

operaţiile şi natura lor. funcţiile din structura angrenate în circuitele respective. are dezavantajul că nu prezintă fluxul informaţional pe operaţii. diagramă de flux informaţional care ne ilustrează circuitele documentelor. documente în procesul derulării Se desfăşoară de la stânga la dreapta şi permite urmărirea uşoară a circuitelor întrucât flecare document este situat pe aceeaşi linie orizontală de la apariţie şi până la arhivare paralelismelor în sau distrugere. Permite depistarea efectuarea operaţiilor precum şi a operaţiilor inutile. . a operaţiilor din sistemul informaţional şi a interdependenţei dintre operaţiilor respective. inclusiv locurile de decizii şi de execuţie precum şi texte descriptive ale acestora.Diagrama verticală. diagramă de flux informaţional care cuprinde circuitele interdependente organizatorică dintre documente.fi percepută dintr-o singură privire. Poate fi .Diagrama orizontală. . sesizându-se cu uşurinţă eventualele anomalii în circulaţia documentelor.

precum şi succesiunea lor în timp. specialist. b. Analiza vizuală a diagramei de flux tehnologic permite găsirea unei soluţii de amplasare a . subansamble sau produse în diferite etape ale transformării lor tehnologice din materii prime în produse finite. evidenţiază mai pregnant transcrierile inutile.utilizată cu uşurinţă în analiză şi proiectare deoarece circulaţia unui document se desfăşoară în întregime în aceeaşi coloană. Diagrama de flux tehnologic este o reprezentare grafică. a traseelor parcurse de principalele piese. în scopul evidenţierii structurii procesului pe operaţii tehnologice. pe plan general a organizaţiei (instituţii. controalele excesive şi deplasările repetate între compartimente. prin simboluri alese de operaţiilor şi activităţilor ce compun fluxul tehnologic. în comparaţie cu diagrama orizontală este mai laborioasă şi solicită o concentrare mai mare a specialistului care o elaborează şi a celor ce o utilizează. simbolizările situate pe acelaşi rând reprezintă legături între documentele respective. a tuturor firmă etc). Diagrama verticală.

funcţiile de conducere. traseele întortocheate sau ocolite. modul de subordonare a acestora şi legăturile reflectă concepţia de de autoritate ierarhică. Organigrama este o reprezentare grafică a structurii unui sistem cibernetico-economic sau social din care rezultă elementele structurale: compartimentele de muncă. care să evite întoarcerile în flux. Harta este o reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeţei pământului (totală sau parţială). Organigrama . încrucişările de trasee etc. Diagrama circulară este una dintre cele mai simple reprezentări grafice. Este uşor de întocmit şi interpretat deoarece fiecare secţiune este direct proporţională cu valoarea procentajului pe care o reprezintă.locurilor de muncă. Prin intermediul ei comunicăm mesaje cu multă claritate şi simplitate. generalizată şi micşorată conform unei anumite scări de proporţie şi întocmită pe baza unei proiecţii cartografice. respectarea ordinii de succesiune tehnologică a operaţiilor şi a principiilor şi regulilor privind organizarea raţională a producţiei şi a muncii.

.Selectarea şi utilizarea celor mai relevante instrumente în raport cu informaţiile pe care doriţi să le expuneţi. în consecinţă. Indiferent de tipul mijloacelor vizuale pe care dorim să le folosim pentru ca mesajul să fie mai relevant. clare şi concrete.Asiguraţi-vă că spaţiile în care urmează să vă prezentaţi imaginile sunt pregătite pentru o asemenea acţiune: verificaţi.organizare aplicată la unitatea respectivă şi. Recomandări: . . în detaliu. mai uşor de recepţionat şi înţeles este necesar ca ideile să fie pertinente. . bine selecţionate şi structurate în aşa fel încât să ofere receptorului informaţii rapide. nivelele ierarhice existente. nu intraţi în panică. luaţi în calcul şi gândiţi-vă că pot apărea şi evenimente neprevăzute.Oricât de bine v-aţi pregătit. şi familiarizaţi-vă cu spaţiul unde urmează să vă susţineţi prezentarea (repetarea unui mic scenariu este vitală dacă vreţi să respectaţi şi să fiţi respectat). .Asiguraţi-vă că instrumentele la care apelaţi sunt în stare de funcţionare.

. . nu sunt sesizate şi înţelese de întreg auditoriul.oferă rapid o imagine de ansamblu şi o cantitate apreciabilă de informaţii. folosirea culorilor în reprezentarea grafică: .verdele . .complexitatea conţinutului mesajului verbal este susţinută de reprezentarea vizuală.semnificativ.nesemnificativ.foarte important/înalt semnificativ.să capteze atenţia şi în acelaşi timp să încânte ochiul. Alegerea celor mai potrivite mijloace grafice are drept scop: .pregătiţi cu atenţie. din timp. datorită vitezei de prezentare verbală. .galbenul . . În realizarea unei corelări ideale informaţie .albastrul .explicaţi şi comunicarea interpretaţi reprezentările vizuale deoarece .mesajul verbal poate fi completat cu mijloace grafice.roşul .evidenţiază mai clar anumite diferenţe care. . . receptorul asupra faptului că veţi apela la mijloace vizuale . de multe ori. de exemplu.mijloc vizual folosit trebuie să avem în vedere câteva principii: .înalt semnificativ.Este importantă.

o prezentare vizuală complexă. o dată pregătite pot fi folosite şi cu alte ocazii. şi pentru aceasta necesită o reflectare particulară. În timpul expunerii se subliniază informaţiile. în prealabil. iar desenele. Planşele se recomandă a se utiliza atunci când prezentăm informaţii unor grupuri de persoane.. Poster ştiinţific . Posterul ştiinţific Panourile de afişare pot fi confecţionate cu uşurinţă şi permit. pentru realizarea sa. schemele etc.vizuală este o latură complementară a comunicării verbale şi nu un înlocuitor. Această modalitate de comunicare necesită efort şi timp pentru pregătire. Sfaturi practice pentru realizarea unui poster Posterul este o imagine (gândiţi-vă la afişele pentru spectacole sau publicitate pentru produse) destinat să fie văzut de departe. păstrându-se succesiunea prezentării acestora. în raport de spaţiu.

Paralimbajul . figuri. . astfel încât să determine apropierea. . informaţie abundentă dar de necitit. titluri.Culori variate. figuri diverse (cu legendă) facilitând prezentarea rezultatelor.Text: litere suficient de mari pentru a fi citite uşor de receptor (font ≈ 28) (vizibil de la 2 sau 3 m). de exemplu font de 72. . .agreabil de văzut de departe.Fotografii: minim 13x18cm Posterul trebuie să respecte două principii importante: . subtitluri etc.uşor de citit de aproape. .. iar posterul trebuie privit ca un ansamblul compus din texte.Format : 100x65.Curbe. Pericole ce trebuie evitate: poster frumos şi fără informaţii. scheme. .Titlu: litere majuscule (vizibile de la 4 sau 5 m). Într-un poster ştiinţific imaginea prezintă o sinteză de informaţii. sau 50x65.

contactul vizual. 55% alte elemente de limbaj neverbal (în principal expresia feţei. prinderea umerilor. Mehrabian si M. noi totuşi comunicăm ceva.mişcarea mîinilor şi a corpului pentru a explica sau accentua mesajul verbal. mai important. restul fiind neverbal. . noi trimitem în exterior mesaje şi prin intermediul altor mijloace. fie pentru a înlocui cuvintele sau.aspectele nonverbale ale vorbirii. în picioare sau aşezaţi. pentru a întări mesajul verbal.dacă stăm cu faţa sau cu spatele către interlocutor.dacă privim interlocutorul sau nu. De cîte ori comunicăm. A. calitatea şi tonul vocii (denumite . urmatoarea( 7% cuvinte. Aceste semnale pot repeta. voluntar. tăria lor şi rapiditatea vorbirii.înfăţişarea fizică sau alegerea vestimentaţiei. . Evident.Comunicarea nonverbală este cumulul de mesaje. -gesturi.distanţa la care stăm faţă de interlocutor. în picioare sau aşezaţi. -contactul corporal. gesturile şi postura corpului).variaţii ale înălţimii sunetelor. 38% paralimbaj (în principal intonaţia şi inflexiunile vocii).pentru a indica aprobarea/dezaprobarea sau pentru a încuraja interlocutorul să continue. cât şi intervalul de timp în care îl privim.mişcări ale corpului.poziţia corpului.orientarea. contrazice. completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. care nu sunt exprimate prin cuvinte şi care pot fi decodificate. creând înţelesuri. când vorbim. . . . Chiar atunci când nu scriem sau vorbim. în comunicarea orală. o încruntare. noi putem utiliza imagini pentru a ne comunica mesajul.expresia feţei. Dar. Weiner au fost primii care au studiat limbajele neverbale si au constatat că proporţia în care folosim limbajul verbal şi limbajele neverbale este. . înlocui. -proximitatea.modul în care stăm.un zâmbet. Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor.o bătaie uşoară pe spate. uneori neintenţionat.aspectul exterior. sau involuntar. comunicăm de asemenea prin: .

Stanton. organizare. este foarte importantă.scrisul de mână. Alţi autori (R. 1995).A. de tăcerea impusă prin “reducerea la tăcere” sau de tăcerea prevezătoare.uneori “paralimbaj”). este încărcată cu profunde semnificaţii comunicative. care însoţeşte orice mesaj. ar fi rămas ascunse. Trebuie să subliniem că metacomunicarea. Activităţile cu profil de comunicare sunt distribuite astfel: . aşezare. tăcerea se dovede a fi un puternic instrument de comunicare. M. Când suntem stingheriţi neştiind răspunsul la o întrebare. Limbajul tăcerii Tăcerea. putem stimula comunicarea creând interlocutorului posibilittea de a-şi exprima ideile sau sentimentele care. Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicării este uneori denumit “metacomunicare” (cuvântul grecesc “meta” înseamnă “dincolo” sau “în plus”). altfel. A. Pease. Astfel. Această tăcere e deosebită de tăcerea omului plictisit sau de tăcerea meditativului. Încurajând răspunsurile. . noi comunicăm implicit ceva. acurateţe şi aspectul vizual general. Folosind-o cu pricepere. ţinând seama şi de ponderea pe care o are tăcerea în acest tip de interacţiuni. prin care putem obţine un profit intelectual şi social maxim din fiecare interacţiune comunicaţională. Dinu) vorbesc despre limbajul tăcerii. Tăcerea se leagă de ascultare şi de recepţionarea corectă a mesajelor. studiile privind activităţile pe care le desfăşoară de-a lungul unei zile membrii “gulerelor albe” (mediile intelectuale) americane arată că şapte minute din zece aceştia sunt angajaţi într-o formă de comunicare (N. limbajul spaţiului şi limbajul corpului (ultimul inglobînd majoritatea indicilor amintiţi înainte). departe de a fi lipsă de comunicare. “Metacomunicarea” este deci ceva în plus faţă de comunicare şi trebuie să fim totdeauna conştienţi de existenţa sa. Birdwhistell.aspectele non-verbale ale scrisului.

interpretarea şi integrarea informaţiei primite în modele de cunoaştere proprii. fie individul să se gândescă la altceva în timpul ascultării. fundată de Eduard Hall în anii '60 ai secolului nostru. disciplină nouă. Există pericolul ca. aflânduse în fruntea manifestărilor noastre comunicaţionale. fie să se gândească la propriul său răspuns. neglijând ascultarea eficientă. îl consideră drept . spaţiul din jurul trupului său. Ideea de la care se porneşte este că orice individ are tendinţa de a-şi revendica un spaţiu al său. Dar ponderea ascultării se menţine prioritară şi în aceste cazuri. pe care-l marchează imaginar.9% scris 39% transmis 30% vorbit 16% citit 61% recepţionează 45% ascultă Acestă proporţie poate fi diferită la alte segmente de populaţie a căror ocupaţie implică într-o măsură mai mică scrisul sau cititul. ascultarea. precum şi modalităţile de folosire optimă a acestor proprietăţi. Dacă mesajul nu este recepţionat corect. ci presupune înţelegerea. Ascultarea nu e un proces pasiv. el nu reprezintă decât un simplu zgomot de fond. cel puţin sub aspect cantitativ. Limbajul spaţiului Acesta face obiectul de studiu al proxemicii. fiind o condiţie esenţială a receptării corecte a mesajului. Ea studiază proprietăţile educaţionale ale spaţiului. Ea reprezintă o verigă extrem de importantă a lanţului comunicaţional.

Doar celor apropiaţi emoţional (îndrăgostiţi. În privinţa spaţiului familial (al casei de locuit). Spaţiul personal. Distanţa . accesul persoanelor străine este extrem de selectiv. Acest spaţiu poate fi împărţit în patru zone distincte. Fiecare tip de relaţie presupune o distanţă caracteristică între indivizi. spaţiul este în relaţie directă cu rangul individului: pe măsură ce avansează în funcţie. care are importante funcţii psihosociale: de protecţie. Unele persoane sunt primite doar în vestibul. modul în care folosim spaţiul de comunicare are determinaţii culturale şi sociale specifice. soţul. altele în sufragerie sau altele în dormitor. altele în bucătărie. Îşi crează un “spaţiu-tampon” de o anumită marime. părinţi. formă sau grad de permeabilitate. în funcţie de tipul de relaţii pe care acestea le au cu proprietarul. În plan mai general. de exemplu. Este zona cea mai importantă pentru om şi cea mai apărată. odihnă. “bula de aer” ce-l înconjoară pe om. orice încălcare generând stres şi blocaje de comunicare. stânjeneală şi chiar stări conflictuale. Zona personală e cuprinsă între 46 cm şi 1. Pentru persoanele străine sau neagreate păstrăm un spaţiu mai mare în jurul nostru. Deosebim astfel: Zona intimă. pentru persoanele apropiate sau iubite reducem acest spaţiu până la anulare. reverie. În lumea afacerilor.22 m. fiecare zonă fiind împărţită la rândul ei în două subzone: un apropiată şi alta îndepărtată. Încălcarea acestui spaţiu lezează profund individul. intimitate. ce se întinde de la suprafaţa corpului până la o distanţă de 46 cm. ilustrând faptul că relaţiile interumane se pot exprima spaţial. copii. În limbaj curent se spune: “îl ţine la distanţă” sau “prieten apropiat”. s-a bucurat de cea mai mare atenţie din partea cercetătorilor. soţia) le este permis accesul în ea. creând disconfort. ca o prelungire a propriului său trup.spaţiul său personal. siguranţă. Fiecare individ tinde să menţină o distanţă între el şi celelalte persoane sau lucruri. cresc dimensiunile biroului său.

în relaţiile de serviciu. vorbind sau mişcându-se cât mai puţin cu putinţă. Distanţa prin care evităm contactul corporal este menţinută prin amplasarea unor bariere. Zona publică. a unor obiecte-tampon între interlocutori. impersonale cu cineva. De exemplu. Zona socială desemnează spaţiul personal pe care-l menţinem atunci cînd intrăm în relaţii oficiale. între comandant şi trupă. Să păstrezi o expresie de “jucător de pocher”. relaţii din care elementul de intimitate este înlăturat total. Este totodată distanţa care se menţine (în sălile de tribunal) între politicieni şi ziarişti la conferinţele de presă. act care se face de regulă pe un “teren neutru” încheietura mâinii aflându-se la limita zonei intime a interlocutorilor. Allan Pease (1993) aminteşte cîteva reguli pe care oamenii le aplică în astfel de situaţii. în care comunicarea şi-a pierdut aproape în totalitate caracterul interpersonal. ghişeul. nici chiar cu cei pe care îi cunoşti. faţă de factorul poştal. reguli care prevăd: Nu ai voie să vorbeşti cu nimeni. relaţii faţă de necunoscuţi (faţă de vânzător. scaunul amplasat la câţiva metri distanţă. Trebuie să eviţi ca privirea ta să se întâlnească cu privirile altora. la cinema. Dacă ai o carte sau un ziar. Oamenii adoptă în astfel de situaţii un comportament impersonal. fără să afişezi vreo emoţie. când zonele intime ne sunt invadate de necunoscuţi. peste 3. ne crează iritare şi stânjeneală. lift. catedra. cu atât îţi poţi permite mai puţine . Situaţiile de aglomeraţie din autobuz.personală ne protejează faţă de atingerea celorlalţi şi asigură comunicarea verbală optimă.60 m. Cu cât aglomeraţia e mai mare. să creezi impresia că eşti cufundat în citirea lor. de noul angajat). cum ar fi de exemplu. Interlocutorii îşi pot strânge mâna. biroul. e distanţa corespunzătoare atunci când ne adresăm unui grup mare de oameni.

lipsit de tonus si neingrijit. în timp ce persoanele mai puţin instruite se bazează într-o mai mare măsură pe gesturi şi cuvinte. şi în medicină. învăţământ. in opozitie cu un individ apatic. cu atât reuşeşte mai bine să comunuce mai bine prin cuvinte şi fraze. Modalitatea non-verbală a comunicării este frecvent întrebuinţată în procesele de insruire. artă dramatică. Categoriile Osgood Limbajul trupului imprima si nota atmosferei in care are loc interactiunea. Există corelaţii între mesajul verbal şi cel non-verbal transmis de individ. In mediul urban. În lift să urmăreşti cifrele care indică etajele. statusul social şi disponibilităţile de vorbire ale unei persoane si numarul de gesturi utilizate de ea pentru a transmite un mesaj. oamenii au tendinţa să se bizuie pe mesajul nonverbal întrucât este. persoanele active intalnesc zilnic zeci sau sute de persoane cu care comunica non verbal.mişcări ale trupului. dinamic induce o stare de bine. de regulă. Când între cele două mesaje există dicordanţă. In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea nonverbala dupa unii autori ponderea fiind chiar de 90%. Cercetările efectuate în domeniul comunicării au evidenţiat existenţa unei legături directe între nivelul de pregătire. tonic. mai puţin supus controlului conştient. Cu cât o persoană este mai instruită şi se află mai sus pe scara ierarhiei sociale. . mai sincer. Un individ cu o mimica zambitoare. Astfel de pesoană utilizeză în principal limbajul verbal (bogat şi diversificat).

aratand astfel ca nu se teme. critica. Friesen propun un sistem de categorii pentru clasificarea comportamentului nonverbal avand la baza originile. dezaprobare si acesta miscarea a capului descurajeaza foarte mult persoana in cauza. 130-135) Paul Ekman si Wallace F. In lucrarea The repertoire of nonverbal behavoir:categorie. dezgustul fata de interlocutor. origins. indiferenta.Printre ele se afla si expresiile faciale (affect displays) sunt miscarile faciale care exprima starea emotionala.Paul Ekman (1997b) considera ca expresiile faciale comunica informatii. Pozitia capului tradeaza interesul. zona vulnerabila. usage and coding(1969. Comportamentul nonverbal are la baza mimica. insa nu intotdeauna sunt intentionate. ascultare in opozitie cu inclinarea la stanga care denota scepticism. aprobare.Chelcea. Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointa. isi descopera gatul. Clatinarea capului de la stanga la drapta inseamna negare. Pozitia capului este foarte sugestiva. Capul plecat inseamna supunere iar capul aplecat oblic inseamna perfidie. intelegere.Clatinarea capului in sus si in jos inseamna acord.ele pot fi intentionate sau neintentionate. functiile si coordonarea acestora . gesturile si toate miscarile corpului. 2003. toleranta. In . deconectare de ce ii inconjoara. In timp ce oamenii fac miscari faciale pentru a transmite un mesaj. ca are semtimentul propriei valori.Pozitia de ascultare cu interes este cu capul usor inclinat lateral. espresiile faciale ale emotiilor sunt neintentionate. inclinat la stanga sau la dreapta. Capul se poate afla in diverse pozitii: ridicat sau coborat. constient sau inconstient. apud S. ridicat oblic la stanga sau la dreapta. Voi incerca sa explic limbajul nonverbal din punct de vedere al expresiei faciale deoarece mimica fetei ocupa un rol foarte important in relatiile interumane. capul lasat destins pe spate este un semn de autopredare sau o senzatie trezita de amintiri sau ascultarea muzicii preferate. Ridicarea batosa a capului inseamna aroganta. Capul impins inainte ne induce cu gandul ca la un semn de amenintare. indoiala. Cel care inalta capul .

frustare. Cutele orizontale apar cand ochii sunt larg deschisi. ascunderea unor informatii. furie. Mimica este semnalul nonverbal cel mai usor de descifrat. incretirea nasului.cazul unor negocieri sau diferite conversatii de afaceri sau nu numai castigam teren daca initiem aproape imperceptibil miscarile capului celui cu care negociem. Cutele verticale se datorea concentrarii pe un punct in spatiu sau a luminii orbitoare. Fruntea: Fruntea este componenta care formeaza zona superoara a fetei. cand se incearca prelucrarea informatiilor detinute. de senzatii puternice si poate semnifica o mare sensibilitate la stimulii externi. dar care nu sunt . spancenele ridicate cu ochii deschisi ne induce catre o stare de mirare de surpriza. ca se pare ca exista o mimica universala. orizontale sau incretite. Ea reprezinta puterile spirituale si trasaturile de caracter asociate. ezitare. Darwin R. Miscarile sunt multiple si complexe.Fenomenul a fost studiat si concluzia a fost ca exista programe innascute. Formele fruntii sunt foarte diferite de la persoana la persoana dar ea este intotdeauna determinata de linia parului iar inaltimea ei se intinde intre punctul situat intre sprancene si linia parului. ridicare sprancenelor. miscarea integrata fiind caracteristica fiecarei situatii sau stari psihologice. Comunicarea prin expresia fetei include mimica(incruntarea . Prin miscarea muschilor sunt generate cutele fruntii. Charles a observat ca mimica asociata unor senzatii este comuna tuturor oamenilor. Mimica este acea parte a corpului nostru care comunica: fruntea incruntata semnifica preocupare. se realizeaza combinatii de miscari. Mimica poate fi agitata si este determinata de o succesiune de stari sufletesti. se asociaza miscarea capului cu miscarea aletor segmente ale corpului. Astfel cutele verticare devin expresia unui efort spiritual sau fizic. care pot fi verticale.in valori normale sau depasite. ele exprima disperare. nasul incretit inseamna neplacere iar buzele stranse inseamna nesiguranta. manie. tuguierea buzelor).sau emotie.

Intr-adevar. greutatii ci care sunt tinuti ochii deschisi. Sprancenele le putem considera ca o granita intre partea superioara a fetei si cea mijlocie. Ele arata tipul afectiv al omului. fiecare avand mai multe subgrupe: fericire. . Cutele incretite apar la locul de intersectie dintre cele doua orizontale si cele verticale. mimica este expresie a fricii. Osgood a enumerat sapte grupe principale de expresii faciale. teama. de recunostinta si acest lucru il putem numi chiar salutul ochilor. furie. Expresiile faciale enumerate sunt recunoscute in toate societatile umane si se considera a fi innascute datorita acestei calitati. tristete. Sprancenele: Chinezii considera sprancenele drept una dintre cele cinci trasaturi vitale ale fetei. nici o fata nu poate fi citita cum se cuvine fara a le lua in considerare. dar aceasta mimica poate fi datorata oboselii.intelese. sperieturii. mirarii. surpriza. dificultati in prelucrarea informatiilor. Ridicarea sprancenelor se face in semn de salut. intelegerii bruste a unui lucru. Ele au o forma mostenita care prin miscarea in timpul vietii se modifica. precum si gradul de intelegere intre minte si inima. exprima panica in gandire. curiozitate si dispretul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful