You are on page 1of 100

Serie nouă

Anul XXIX
Nr. 7 – 8 (329 – 330)
iulie – august 2018
DIRECTOR:
Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ Acest număr al revistei
este publicat cu sprijinul financiar
REDACTORI: al Consiliului Judeţean Suceava,
Sabina FÎNARU prin Programul de finanţare
Isabel VINTILĂ nerambursabilă în anul 2018.

COLEGIUL REDACŢIONAL:
Acad. Dimitrie VATAMANIUC
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUC
Ion BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Nicolae CÂRLAN

COLABORATORI PERMANENŢI:
Revista este membră a Asociaţiei
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) Revistelor şi Imprimeriilor Literare
Liviu ANTONESEI (Iaşi) din România (A.R.I.E.L.).
Leo BUTNARU (Chişinău)
Al. CISTELECAN (Târgu Mureş) Număr ilustrat
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu) cu reproduceri după lucrări
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti) ale artistului plastic Sorin Baciu.
Matei VIŞNIEC (Paris)
Paul EMOND (Bruxelles)

Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:


Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.


Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
Autograf Nicolae Labiș

Sunt spiritul
adâncurilor

Eu sunt spiritul adâncurilor,


Trãiesc în altã lume decât voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amãgitoarei neputinþi sunt veºtede.
Din când în când
Mã urc în lumea voastrã
În nopþi grozav de liniºtite ºi senine,
ªi-atunci aprind mari focuri
ªi zãmislesc comori
Uimindu-vã pe cei ce mã-nþelegeþi.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasã, minunatã.
Sunt spiritul adâncurilor,
Trãiesc în altã lume decât voi.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 1


Aforisme

„Exiști în virtutea
dreptului de-a exista”

Gheorghe GRIGURCU
Narcisismul abisului ce se atrage pe sine gantele, decorativele pasiuni te așteaptă în scrierile
însuși sau, altfel spus, lirismul său: abyssus abissum Celuilalt.
invocat. *
* Viciul e prea adesea tehnică, performanță
Autori care au scris despre moarte atît de comportamentală, virtutea e prea adesea stîngăcie,
vibrant, de familiar, de viu, încît, substituindu-ți blocaj.
aproape neverosimil propria ta frămîntare, ți se pare *
că n-au murit, că n-ar putea muri. „Există și un mod de-a te preface că ești
* prefăcut” (Henry Fielding).
„Ca și morala, arta constă în a ști să tragi *
undeva o linie despărțitoare” (G.K. Chesterton). Amintirile conturează un clasicism al fiin-
* ței.
A alege și a fi ales nu sunt, cum s-ar pă- *
rea sub unghi electoral, două fețe ale unui fenomen Indiscreția e desigur blamabilă, dar excesul
unitar, ci acte radical diferite, despărțite de o genune de discreție n-ar putea fi oare o figură a ipocriziei?
peste care, deseori, nu poate fi aruncată nici o punte. *
* „Sunt toți deopotrivă de șireți, dar nu mai
Exiști în virtutea dreptului de-a exista, lege mult, astfel că, la încheierea socotelilor, șiretenia
fundamentală a existenței. Oricît îți pui probleme de aceasta nu le servește la nimic” (N. Iorga).
conștiință, în ultimă instanță răspunde de tine exis- *
tența însăși. Cultura apare și ca o nevoie de diluare a
* unor esențe, de reducere a trăirii lor arzătoare prin
Mintea mea e liberală, inima mea e de inserieri, combinări, comentarii, citate etc.
dreapta. *
* Poziția delicată, „pe muchie”, a oricărei ori-
Adevăruri atît de searbăd, de lînced și ginalități, care se cuvine a fi ratificată prin organici-
amorf exprimate, încît nu le poți distinge ușor de tate. Orice fenomen de viață care nu e, într-o măsură
neadevăruri. Și nici n-ai chef s-o faci. oarecare, o confirmare, nu e autentic.
* *
E suficient pentru a te entuziasma gîndul Poezia care, zdrobită aidoma unui fruct, de
că vei avea un singur cititor foarte receptiv. Prea loviturile discreditului, indiferenței, uitării etc., își
mulți cititori pot duce la inflație, adică la un feno- împrăștie semințele în țărînă, redevine viață.
men de prost gust. *
* Hazardul resimțit ca ostil de către poet. Po-
Lumea amintirilor tale e bîntuită de în- ezia e chiar domesticirea lui, operație care însă nu ia
cîlcitele, brutele, informele patimi. Nobilele, ele- sfîrșit niciodată.

2 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Jurnal comentat

„Ambulanța neagră”
face o scriitoare vedetă

Liviu Ioan STOICIU


În sfârșit, a atras atenția „opiniei publice” poliţiei (sesizată chiar de către aceasta) a provocat un
și un scriitor în viață, muritor de rând, prezentat adevărat carambol, oamenii (instigaţi de o serie de te-
cu ce i s-a întâmplat deosebit în tot audiovizualul leviziuni aflate la vânătoare de scandal) adunându-se
și în presa scrisă. Spun un scriitor muritor de rând, ulterior şi în faţa sediului Poliţiei, pentru a protesta
făcând deosebirea de scriitorii care sunt invitați în faţă de o ipotetică „muşamalizare a cazului”. În cele
audiovizual (și în presa scrisă) gen Ion Cristoiu și din urmă, mulţimea a acceptat să plece spre casă, însă
C.T. Popescu, în principal; îi las la o parte pe cei ce cei mai mulţi au rămas convinşi că tocmai au ratat
sunt invitați la Realitatea TV; îi mai vezi băgați în şansa să linşeze „un traficat de organe”, dovadă şi co-
seamă pe agenții de știri pe apostolii societății civile mentariile de pe paginile de Facebook ale scriitoarei.
Mircea Cărtărescu și Gabriel Liiceanu, ultima oară Simpatica prozatoare din Brăila (fostă profesoară de
s-au extaziat pe seama demiterii șefei procurorilor matematică, la 49 de ani) a povestit că este promo-
anticorupție Laura Codruța Kovesi, căreia Mircea toarea unui proiect cultural intitulat „Ambulanţa
Cărtărescu i-a transmis: „Dacă vei candida vreoda- pentru Literatură” (proiect cunoscut de foarte mulţi
tă la președinția țării, voi fi primul care te va vota”. oameni iubitori de carte) şi că de trei luni de zile este
Doamne ferește, că asta îi mai lipsește României, să pe drumuri pentru a-şi promova cărţile prin ţară.
aibă un președinte procuror-comisar… Știți, „opinia „Eu dorm în ambulanţă, probabil aţi aflat de turne-
publică” nu reacționează decât la evenimente ieșite ele mele”… Mai zice: Din 2009 până acum, am fost
din comun atunci când e vorba de scriitori, de rând la Gaudeamus în fiecare an. Am fost la 68 de târguri
sau de succes (altfel, scriitorul român de rând în viață naţionale de carte, am 13 titluri publicate… Reacţia
nu există „în general”; nici măcar la televiziunea de Poliţiei, pe Facebook: „Nu e neagră, e albă şi nu fură
stat). Ce s-a întâmplat cu scriitorul de rând în viață copii, aduce cultura în comunitate… este o simplă
ajuns vedetă pe întregul flux informatic (pe internet ambulanţă casată, folosită într-un proiect cultural.
a făcut prăpăd)? Pun pariu că aveți idee — a fost con- MIT: O ambulanţă neagră se plimbă prin oraş şi
fundat cu un… traficant de organe de copii! Nemai- răpeşte copii pentru a le lua organele. ADEVĂR: În
pomenit… E vorba de Doina Popescu-Brăila. Au- România nu au fost înregistrate astfel de cazuri”…
ziți: În noaptea de 4 spre 5 iulie 2018, Doina Popescu Atenție: mitul „ambulanţei negre” folosite de trafican-
a fost asaltată de un grup numeros de oameni, cei ţii de organe umane este vechi de peste cinci decenii
mai mulţi de etnie romă (după câte spune aceasta), la noi, însă niciun astfel de caz nu a fost confirmat
care i-au reproşat violent că ar fi un asasin feroce din oficial…
mafia traficului de organe umane, iar microbuzul Nesperată scoatere la lumină a unei proza-
cu care scriitoarea călătorea (o ambulanţă casată şi toare oneste din Brăila, Doina Popescu (nu am idee
reciclată drept rulotă pentru comerţ cu cărţi) a fost dacă e membru al Uniunii Scriitorilor; l-am întrebat
prezentat în mai multe filmări pe internet ca fiind la telefon pe Corneliu Antoniu, președintele Filialei
celebra „ambulanţă neagră” folosită pentru răpirea USR Sud-Est Brăila-Galați, dacă Doina Popescu e
copiilor. Scriitoarea a fost agresată, iar intervenţia membru al filialei lui, răspunsul — nu, dar poate e

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 3


Jurnal comentat

membru la altă filială a Uniunii Scriitorilor), opinia curge anual mii de kilometri şi se află pe drumuri 6-7
publică are cunoștință acum de încă un scriitor mu- luni, aşa că microbuzul i-a devenit nu doar librărie,
ritor de rând în viață. Ai tentația să crezi că a dat no- ci şi a doua casă, după cum scrie presa. Într-un in-
rocul peste ea, ajunsă în pericol să fie linșată (în zona terviu (pe Scena9), simpatica Doina Popescu-Brăila
Gării de Nord din București, unde își avea instalată declara acum că: Puteți face o trecere în revistă să ve-
„ambulanța”), făcându-i-se acum atâta publicitate… deți câți scriitori din această țară trăiesc din vânzarea
De altfel, scriitoarea ajunsă pentru câteva zile vedetă cărților. Ei bine, eu am reușit această performanță
a observat pe Facebook, pe contul său: „Sunt confrați fără niciun sprijin, fără ajutorul presei. Nu am avut
care jubilează, considerând că exact asta am meritat. niciun spate, și totuși mi-a ieșit bine. De necrezut,
Alții sunt panicați că-mi va crește cota. Păcat! Eu nu superbă vocație… În incidentul-aventură din zona
sunt în competiție cu nimeni! Niciun scriitor nu ia Gării de Nord, continuă scriitoarea, „o doamnă
locul altui scriitor. Ambulanța pentru literatură este mi-a apăsat o țigară pe obraji” dar „a intervenit și
un proiect cultural care tratează lumea cu poveste un domn, căruia îi mulțumesc, care a zis că mi-a ci-
bună și umor. Romanele mele mai deșteaptă lumea. tit trei cărți și că sunt o scriitoare extraordinară”. Și
Pe care poate să o deștepte, nu pe toată… Trăiesc a subliniat iar: Eu sunt omul-orchestră. Eu îmi scriu
din vânzarea cărților, plătesc impozite”. Acum a aflat cărțile, mi le editez, mi le vând singură. Acum mi le
toată lumea, Doina Popescu-Brăila își este propriul tipăresc la o tipografie, dar a fost o perioadă când mi
editor, propriul difuzor, iar programul „Ambulanţa le-am și tipărit singură. Doar că mi s-a stricat tipar-
pentru Literatură” l-a lansat în 2016, cu scopul de a-şi nița și nu mi-am mai permis s-o repar. Sigur, am mers
duce cărţile în toate târgurile de profil din ţară, par- pe varianta aceasta, „Ambulanță pentru literatură”,
dintr-o necesitate stringentă. De fapt, aveam
nevoie de autorulotă, dar nu mi-am permis
o autorulotă. Atunci am zis că trebuie să fac
literatură și că, dacă nu mă promovez eu în
timpul vieții mele, n-o s-o facă nimeni și cine
știe cât praf se mai așterne pe cărțile mele.
Am simțit că aceste cărți chiar merită pro-
movate… Doina Popescu-Brăila a debutat
în 2009: Eu sunt profesoară de matematică,
dar am renunțat la matematică pentru zia-
ristică. Când am simțit că nu mai apare în
ziare exact ce spun eu, m-am retras în partea
de publicitate, pentru că până la urmă, presa
are nevoie de bani să se susțină. Acum sunt
scriitoare cu normă întreagă. Frumos, scri-
itoare cu normă întreagă! În 2016 își nota
pe propriul blog: Mi-am luat o ambulan-
ţă Ford Transit din 2007 izolată termic, cu
două zone de aer condiţionat, iluminare şi
curent la 12v în dubă. Pentru moment mi-
am încropit un pat şi mi-am achiziţionat o
toaletă chimică performantă. Ultimele patru
târguri de anul trecut le-am făcut cu ambu-
lanţa. Ar mai fi de investit într-o aerotermă
webasto şi o cabină de duş… Și mai scrie pe
blog Doina Popescu-Brăila — că o carte a
sa de proză scurtă umoristică, „Copilul Du-
nării”, este considerată „capodopera nou-
lui mileniu” de către criticul Aureliu Goci.
Capodoperă noului mileniu și noi habar nu
aveam! Jos pălăria în fața destinului acestei
scriitoare care se respectă.

10 iulie 2018. BV

4 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Poesis

Exist

Șerban CHELARIU
realitate
atunci
nu voi mai scrie   
  eu
nu voi mai scrie rămas
de astăzi precaut
prea mult pe pământ
 
uit când
de o vreme cot la cot cu prietenii
unde-mi zace mei
zaplazul își luau zborul
  cocorii 
coborând peste tâmple
argintul
mă face s-ascult trec anii   
   
cum vântu-mi usucă trec anii
privirea  
și anii forfota străzii
îmi taie obrazul așterne tăceri 
   
odată și dacă
șotronul sărind n-a mai rămas
puteam să ating nici un prieten
atât de ușor de joacă
nu numai norii  
  oare de ce
amintiri îți mai aud chiuitul
devenite povești copilărie
pentru mine  
adultul de-acum prin lumina ochilor mei
  luna

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 5


Poesis

încă sfioasă precum o știam


străluce  
 stelele toate-s argintie
luceferi  
 
învie marginea
   
geamurile casei  
  marginea
ruină bătută-n cuie
acum ce contează
  dacă nu e
cândva răsfrângeau  
și câte-o sclipire din cer dar contează
  dacă e
argintie centrul
  printre toatele
 
mă năpădesc anii   doar el
                                      lui wang wei cu suratele
  rumenesc
mă năpădesc anii bucatele
   
nu mai aud marginea
chiuind cu fraţii ei
nici un prieten sapă şanţuri
  pentru smei
doar clinchetul tău  
îl mai deslușesc sapă
copilărie dar nu prea adânci
  se fac doar
deschideam că dau pe brânci
pe atunci  
ferestrele larg ştiu prea bine
  că nu sunt
casa margini
acum pe acest pământ
o ruină  
  pe pământ
și ghemuit pe pervaz ba chiar
priveam visător sub soare
stelele nopții  
  centrul
luceafărul vecini
cum le învie centre are
   
lumina i-o caut centrul fiind
și-acum peste tot
   
dar precum zvon
nu mai zvâcnește întregu-n parte

6 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Poesis

apare din pretutindeni


 
margini nu sunt
nu există
tiv își fac
prin nicăieri
 
nu e dubiu
nici mirare
sau vreo scamă
de-ntrebare
 
că-mi eşti
contra
nu contează
 
ba contează
 
când nu crezi
ce-ţi vinzi 
tu
oare

(din volumul Exist,


în curs de apariție)

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 7


Poesis

frumuseţea
mă întristează

Ionel CIUPUREANU
@ @

ești bolnav sarmale cu gust de oameni


ce cauți în țara asta
cum moare unul apare altul
te-am văzut nu te mai preface agitați-vă în amintirea cuiva
încearcă și tu altceva
fiți calmi vă rog
capacul sub care zac este murdar apropiați-vă de apendice
mă gândesc la mătreață.
@
@
nici nu știu cine-a făcut universul
vorbeam singur mi-a dat telefon și se deteriorează la-ntâmplare
știam că-i moartă a spus că nu mă poate vedea
să mâncăm o femeie dă-i și cîinelui ceva dracu mai știe
femeile nu știu că iubesc la-ntâmplare și pământul se-ndoapă

taci din gură nu-i adevărat a fost cine vrea să reziste se-agață de mine
o reacție și nu mai știu cum acum mi-e poftă de-o igrasie
n-am făcut nimic chiar dacă făcusem ceva
așa de obosit voi fi
ce contează dacă-i adevărat dar n-a fost adevărat dacă nu vii să mă obosești
și-atunci n-ar putea să fie
unde vrei ea nu și nu pune mâna dacă nu crezi
acum ești moartă mai du-te și la chirurgie. să dansez ca să-mi duc mâna la gură

@ cuvintele nu-s bune de nimic


într-o zi văzusem și oameni.
putrezești pe măsură ce ești sortit vederii. nu mă
părăsi, am nevoie de amănunte. te rog, fă-mă mort @
până mîine. te bârfesc, nu vezi? n-am fost chinuit
la timp. morții îmi iubesc mișcările. minți că mai te iubeam, aceasta-i leziunea. politețea mă
sunt. îndeamnă să mor. n-are sens să mă murdăresc,
ne mulțumim cu puțin. și-acum, de bun rămas, o

8 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Poesis

terapie cu măști. dumnezeule, pricep, zilele se vor m-am săturat să fim miloși
întoarce și ele. eu măcar știam că-s moartă. m-aș nu am de ales ai putea să mori și
pregăti să am o dorință, m-aș împiedica de obiecte, să te trezești până venim
aș lipi câteva etichete.
cine-i mort nu mă mai interesează
@ mai e și-o poveste mă-nțelegi
erau prieteni se certau și nici eu nu mai sunt eu
voi fi obosită dacă nu vii să mă obosești. n-am de unde simți ce simte el nu îl simt doar îl cunosc
unde să plec și-atunci îmi vine să țip. te rog să nu te pe de-asupra mai și știu
chinui, unde vom ajunge nu ne va trezi nimeni. să asta mă omoară
stai doar în sufletul meu, măcar atât să faci. și-apoi mi-e greu să cred
unde să te mai duci. lucrurile se complică, e treaba îi este bine de moarte tu habar n-ai
mea că nu mai sunt. să nu te superi dacă mă vei
aștepta. ține minte, dar fă-te că uiți.
@
@
conform visului
mi-ai văzut-o, ce dracu! asta se cheamă activitate. du-te la ea că nu te cunoaște
ești un nenorocit, mai suferă și tu un pic, vezi că te
ascult? nu pot să fac nimic, vorbesc cu altul când și s-a mai întâmplat ceva
suntem amândoi și altcineva îmi spune când vreau eram în pat dar patul nici nu era
să vorbesc. nu rezist până la capăt când te ascult,
nu mă lăsa să mint, boule! nu exist pentru că nu a început să țipe după aia s-a gândit
știu de ce mai exist, am și o anumită experiență. să nu te uita că nu-i mare lucru
nu mai sufăr, tu știi ce fac. doar o clipă am vorbit
și-acum mă blochezi. nu cred c-am pierdut ceva, avea o ușă și era întredeschisă
ești doar un nenorocit. nu exist pentru că știi că poate cad în păcat dacă vrei spune-mi tu.
nu exist. ți-aduci aminte că am obosit. voi păcătui,
acum mă poți abandona. mă va disprețui umbra ta @
și-atunci gesturile mele îți vor șopti.
ai capul cât piftia. stăpânul sunt eu, am pus flori
@ peste oameni. grămezi de furnici fumează și beau,
ai capul cât sarmaua. nu mă interesează dacă ți-e
un animal cenușiu îmi puse un ceas în ureche bine, din lipsă de altceva sunt amețită. mi-e rău
o fructieră cu fructe de plastic tâmpiților, mă enervați până mă iubiți, ar fi bine în
fiecare clipă. personajul va merge spre public.
chipul cântă bine-ai venit
nici boli nu ai ca să te vindeci @

unde să te-aștept unde să fug vă simt, vă cunosc, vă știu. tâmpiților, vă spun că


aș vrea să plâng nimicul se vede horcăi de-atâta viață, cred că ar fi bine să tac. n-aș
fi supărată dacă n-aș avea cu cine. toate-s groaznice
o baltă cântă din ce nu există și mi se pare că totu-i normal. ceva mă obosește.
cum moare unul apare altul de milă stați cu mine și de milă vă privesc. nu știu
nimic, dar cineva își imaginează pentru mine.
mi-e frică. vorbesc într-una și nu mă deranjează. uita-ți-vă și
la oboseala mea.
@
@
e-un alt fel de aluat ai răbdare
cum te-aș traduce până hotărăște ăla pe care nu vi-l spun, plec din
vorbesc prin tine cu alți trei mine, că unde să plec, și-apoi adorm lângă mine.
cum vă mai suportă lumea m-am săturat nu fac nimic, dar nu se mai poate. îmi cântați în
să luăm de băut strună. vorbele mă-nnebunesc și ne-agățăm unul

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 9


Poesis

de altul. cu madam mi-este egal, mă ascult numai @


pe mine. păcat c-aud numai ce spun. țip prin voi
fără să am de ales. îți scot repede clamele dintre șolduri, îți deșurubez
halucinația, loviturile astea mă-mproașcă, pic pic
@ la intrarea în creier. îmi piere și cheful, șoldurile
tale nu îndrăznesc să țâșnească, în suc propriu, din
la furat de capete, de mîini și de picioare pozele tale răsputeri, în caz de pericol, poc poc spre intrarea
s-ar fute cu orice bărbat. manechinul meu mort care lipsește. e-același lucru, nu am chef de nimic.
își făcuse de cap. nu mai am nimic de spus. o babă
plânge că nu-și mai simte alesul. te vindeca și pe @
patul de moarte, erai fericită.
iar m-au apucat leziunile. după examinare mi-am
@ revăzut leziunile. sunt o propoziție sub coapsele
tale lezate, ești o confuzie fără măruntaie. te doresc,
geamul din spatele fumului de țigară, foșnetele mă duc la serviciu, asta-i clar, îmi vezi jucăria.
un pic descompuse. m-ai văzut și-mi vine să râd. după examinare, în spatele chipului îmi murdărești
va ninge pe apucate și vom culege ce vom nimeri. propoziția. hai, roagă-mă!
acum refugiază-te sau fărâmițează-te. mai degrabă
murisem. întunericu-i unde mă aflu. @

@ femeia mea refuzase să moară. o excavez din


îmbălsămările ei peste mine. când nu este agitată
frumusețea mă întristează, mi-e foame și-mi vine mi-e rău. într-o cavernă bate vântul. mi-era teamă
să vărs. nu fii disperată, în curând vei muri. și că-i moare și trupul. mi-era frică pe stradă.

eu am dreptul la inexistență, mă scârbește până


dispar. nu-i nimic, întunericul pute a vinete arse @
și ce bine-i fără trup. picură ce băltise, aș putea să
te aștept, nici zgomotele nu mai contează. spațiul este oribil
dintre borcane se leagă cu ață. e cum mori dacă-i așa
mă scuturi și mor.
@
@
m-ai dat de gol, poți să adormi, poți să fii internat
unde vrei, nu dau doi bani pe cuvinte. mi-am tocit se pun forme sub chipuri ca să măsoare o mare
oasele să stau de vorbă cu tine, ești singurul meu minune. se lasă la bagaje câteva zile. pe limba
prieten, ești un gunoi. ultimii care mai respiră sunt asta se pune o femeie cu defulări, cu gesturi, cu
lăsați la bagaje. în sinea mea a izbucnit un război, aparențe. străzile cu instinct se amestecă bine, mă
de-aș putea să evadez. n-ai înțelege dacă ți-aș prostule.
spune. spune-mi.

10 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Poesis

trei poeme

Iulia MODIGA

oxitocină
pornesc aplicația, notificările arată că
victimele de la revoluție,
mineriade,
maternitatea din giulești,
accidentul aviatic din munții apuseni,
lacul siutghiol,
că farcaș, tânărul de 29 de ani care nu a mai avut putere să lupte și cu statul,
că cei care emigrează și cei care se gândesc tot mai serios la țări de adopție
ne ridică nivelul oxitocinei.
mă uit la geam dacă nu pot vedea pe geam, ai spus
când nu am vrut să renunț la haine pentru că renunțasem la noi.
și nu putem injecta hormonul ăsta traficanților de injustiție, dar
putem ameliora vremea severă a româniei prin responsabilitate individuală și
eliminarea erorii fundamentale de atribuire
(dau șpagă pentru că altfel nu pot obține ceea ce îmi este necesar sau
accept micile „atenții” pentru că altfel nu reușesc să îmi plătesc facturile).
avem de plâns pe ascuns și în public, dar
în antet avem unelte de grădină și
atașament cu care ne facem loc în sere

(deschidem geamul, deschidem trupul, deschidem dragostea din nou)

cât înseamnă un milion de secunde


împarte-l

din puținul pe care îl ai


din prisos

timpul trebuie să ia sfârșit1,


acum este.
1
Aldous Huxley

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 11


Poesis

cutia milelor tale: o deschid.


degetele noastre se împletesc când atenția ta se bifurcă
spre vocea din telefon sau când ascultăm știrile din sport.
ce e rece peste ce e cald și ce e semn unde e numai piele.

din puțin, puțin.

campaniile mele stau aliniate, R., în finaluri de grand prix.


pot suna un bolnav de cancer acum și îmi pot ține vocea sub control,
ce rămâne este ce mai poți face.

puțin,
o avuție.

memoria episodică este cea mai vulnerabilă


citește cu voce tare: voi dormi în sertar, pe o parte,
voi aștepta să se deschidă cerurile, să îmbrac cămașa cea nouă.
scrie de la dreapta la stânga: pe măsură ce înaintăm în vârstă, înaintăm în lehamite.
uitarea este benefică: ai trei tomberoane, toate goale.
pomenește pe robii tăi,
pomenește pe adormiții robii tăi,
repetă, adaugă, ordonează.
scrie de la dreapta la stânga: pe măsură ce înaintăm, înaintăm în absența iubirii.
uitarea este benefică: ții doliu, un tatuaj temporar.
adevărata maladie și trucurile ei au corp alungit, talie subțire și ac cu venin
care înaintează.

12 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Cadran

Ulise și sirenele

Paul EMOND
Sirena 1: Noi, sirenele, suntem înzestrate să ne mai audă. Să ne încercăm norocul încă o dată.
cu un glas minunat. Sirena 2: Ți-am ghicit gândul! Ascultân-
Sirena 2: Un glas atât de minunat încât du-ne, poate că se va zbate atât de tare...
cântecul nostru îi vrăjește pe toți marinarii ce în- Sirena 1: ...pentru că o să vrea să ne audă
drăznesc să se aventureze pe marea în străfundu- mai de aproape...
rile căreia sălășluim. Homer, nemuritorul poet, nu Sirena 2: ...încât frânghia cu care-i legat
uită să povestească despre asta în Odiseea. se va rupe...
Sirena 1: De-abia începem să cântăm și Sirena 1: Și-atunci, se va repezi spre pa-
marinarii se apleacă peste bord ca să ne audă mai rapet...
bine. Sirena 2:...va trece pe deasupra și se va
Sirena 2: Se apleacă un pic mai mai mult, îneca.
tot mai mult. Amândouă sirenele (râd): Ha! ha! ha!
Sirena 1: Și-atunci, cad în mare și se Ha! ha! ha!
îneacă. Sirena 1: Să cântâm, surioară, să cântăm
Amândouă sirenele (râd): Ha! ha! ha! repede! Să cântăm din toată inima!
Ha! ha! ha! (Sirenele intonează cât pot de tare faimoa-
Sirena 2: Numai Ulise ne-a scăpat. Bărba- sa arie din Carmen, „Amorul e-un copil pribeag”.
tul ăsta, pe cât de isteț, pe atât de viclean, a pus să fie Clipocitul de valuri continuă deasupra capetelor lor,
legat de catargul corăbiei. Le-a poruncit tovarășilor apoi scade, după care dispare)
lui să-i astupe urechile cu ceară și să nu-l dezlege Sirena 2: Damned!1
decât după ce corabia trece de locul primejdios. Sirena 1: Iar l-am pierdut!
Sirena 1: Să ne fie rușine, surioară. Ulise a Amândouă sirenele (plâng): Vai-Vaiii!
plecat la Penelopa lui. Vai-Vaiii!
Amândouă sirenele (plâng): Vai-Vaiii! Sirena 2: Să nu disperăm, surioară, poate
Vai-Vaiii! că Ulise se va întoarce.
Sirena 2: Ascultă! Sirena 1: Îți ghicesc gândul. Dacă se în-
(Clipocit de valuri, vestind trecerea unei toarce...
corăbii) Sirena 2: ...vom cânta și mai tare, el o să se
Sirena 1: Se întoarce Ulise! Cred că vrea
1
La naiba! (În engleză în text, n. t. )

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 13


Cadran

zbată cu mai multă putere...


Sirena 1: Și-atunci, frânghia va ceda... Biblioteca Bucovinei literare
Sirena 2: Et caetera, et caetera.
Amândouă sirenele (râd): Ha! ha! ha!
Ha! ha! ha!
Sirena 1: Puțintică răbdare, surioară, pu-
țintică răbdare. Ilie T. Zegrea, Timp
fracturat, greieri
(Sirenele așteaptă. Curând se aude un cli-
de seară, Cernăuţi,
pocit de valuri, din ce în ce mai tare) Editura Druk Art,
Sirena 2: Se-ntoarce Ulise! Se-ntoarce 2017.
Ulise!
Sirena 1: Să cântăm, surioară, să cântăm
repede! Să cântăm din toată inima!
(Urlă cât pot de tare „Amorul e-un copil
pribeag”. Clipocitul de valuri continuă deasupra ca-
petelor lor, apoi scade, apoi se oprește)
Amândouă sirenele (plâng): Vai-Vaiii! Fântâna Albă –
Vai-Vaiii! Golgota neamului,
Sirena 2: Să nu disperăm, surioară. Intui- volum îngrijit de acad.
ția îmi spune că se va întoarce. O să vrea să ne audă Alexandrina Cernov,
din nou și din nou. Mănăstirea Putna,
Editura Nicodim
Sirena 1: Îți ghicesc gândul. Mai devreme
Caligraful, 2018.
sau mai târziu, frânghia se va rupe...
Sirena 2: Și-atunci, inimile noastre se vor
hrăni cu răzbunare, dimineața, la prânz și seara.
Amândouă sirenele (râd): Ha! ha! ha!
Ha! ha! ha!
Ulise (care apare în halat de baie de partea
cealaltă a scenei): Hardughia asta e foarte prost izo- Mălina Aniţoaei, Când
lată fonic! O să mă mut de aici cât mai repede, altfel tata avea tată, Horodnic
să nu-mi spuneți mie pe nume, Ulise. de Jos, Editura Ion
Tare-aș vrea să știu de ce nebunele de la Prelipcean, 2018.
etajul de dedesubt au mania asta îngrozitoare.
De fiecare dată când eu fac baie, zbiară de
nu mai pot aria din Carmen! Mereu Carmen!
Și cântă fals, al naibii de fals!
In-su-por-ta-bil!
Încă puțin și-ți vine să te dai cu capul de
pereți!
Constantin T.
Ciubotaru,
Şalom Via Dolorosa,
(Histoire de l’homme, Tome II, Craiova, Aius, 2018.
Lansman Éditeur, 2018, p. 81,
traducere de Elena-Brândușa Steiciuc)

14 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Recitiri

Dan Mănucă,
polemist

Adrian Dinu RACHIERU


Nume-reper al școlii filologice ieșene, Dan german, „modelele integratoare”. Incursiunile teore-
Mănucă, atacând un larg spectru tematic, a impus tice preludează orice demers analitic; critica de text
prin disciplină intelectuală și rigoare, dovedindu-se sondează, cu elan hermeneutic, sensurile profunde,
un cercetător sobru și un comentator onest. Spe- cu deschideri interdisciplinare, resemantizând con-
cializat în critica criticii, a practicat lecturi „perso- cepte în vogă și manevrând un variat arsenal noțio-
nale”, de redescoperire, revizitând cazuri clasate și nal, știind, desigur, că nu există sentințe definitive.
oferind noi puncte de vedere. Studios al arhivelor, Evident, Dan Mănucă, „spirit mai degrabă germa-
a luminat hățișurile secolului al XIX-lea; deși aban- nic”, cum s-a observat, nu a fost un foiletonist în
donase demult critica de întâmpinare, a înțeles că, sensul curent al termenului. Și, firesc, demersul său,
inevitabil, critica de text rămâne suportul istoriei li- instrumentat teoretic, n-a stârnit entuziasm în Ro-
terare. Pamfletar la începuturi, în revista samizdat mânia foiletonistică, populată de criticaștrii zglobii.
a studenților ieșeni (Cuvântul nostru), ins așezat, N-a agreat nici criteriul generaționist, deplângând
cumpătat și-a mascat fibra polemică prin seriozitate apariția unor Istorii literare, înstrăinându-și obiec-
și bunătate, vădind temeinicie și vestejind clișee de tul, cu periodizări ciudate, fără trimiteri la celelalte
circulație. Chiar titlul ultimului său volum (Cronici literaturi europene. Astfel de reproșuri (întemeiate,
literare, 2016) are o tentă polemică, profesorul bla- să notăm) au trezit adversități durabile, silențioase,
mând „zbenguiala foiletonistică” și „hermeneutica de regulă, criticul ieșean fiind, pe nedrept, ignorat
autistă”. Pe un traseu accidentat (zilier, traducător, cu tenacitate. În fond, Dan Mănucă a mizat, în șirul
profesor, cercetător științific din 1963), Dan Mănu- de cărți care-i poartă semnătura, pe o solidă bază in-
că, fie că s-a ocupat de „portretele” junimiștilor (ca formațională, repudiind folclorul cafenelei, atent, în
figuri exemplare sau minore, valorificând – în mici excursul comparatist, la circulația unor teme și mo-
sinteze – documente inedite), fie că a cercetat înce- tive, fără a se preda sursologiei contabilicești, trans-
puturile prozei noastre, interogând contextul sau gresând particularitățile locale, doritor a se relaționa
a explorat imaginarul poetic eminescian în „pele- la „sistemul european modern”. O spune explicit în
rinajul spre ființă” ori realismul impur al lui Liviu articolul Crize de identitate literară, reluat în diferite
Rebreanu, a propus utile reconsiderări, permeabil volume, ridicând „o sumă de întrebări”, interesat de
la noile achiziții, de la naratologie, psihanaliză, so- a examina literatura română din așa-numita Repu-
ciologie la istoria mentalităților și teoria receptării. blică Moldova și literatura germană din România
În totul, atent la „duratele lungi” ale fenomenului „prin prisma sistemului literar european”: „Singurul
literar, coagulând ansambluri socio-culturale, ate- criteriu adecvat unor discuții pe teme de integrare
nuându-și pozitivismul, criticul a evidențiat, prin literară este gradul de relaționare la sistemul literar
limpezimea judecăților, valorile patrimoniale și european modern, acela care s-a înfăptuit în ultime-
miza identitară, respingând deruta axiologică și foi- le două secole” (1, 23). Așa fiind, respingând triada
letonismul sprințar. Comentator erudit, interesat manolesciană „în deteriorare accelerată” (doric, io-
de o explorare globală, a cultivat, urmând exemplul nic, corintic), fără ecou în lumea studențească, deza-

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 15


Recitiri

probând pe cei care ignoră problema „interpretării”, repede decât alții, că e nevoie de o deschidere her-
devenind incisiv când denunță „cireada colectivistă meneutică, folosind un aparat conceptual adecvat,
postmodernă”, Dan Mănucă își activează resortul construind imagini totalizatoare. El se va ocupa,
polemic. După cum teza bunului păstor (bonus pas- îndeosebi în ultimele cărți, de chestiunea identității
tor) din Lectură și interpretare(1988), avansată drept culturale, de obsesiile și complexele regionaliste, în-
paradigmă, radiografiind fiziologia romanescă post- țelegând pericolul panslavismului în contextul geo-
pașoptistă, a iscat controverse, fiind, în ochii unora, politic în prefacere, întreținând confuzia identitară.
„confuză”. Și impunând sintagma de literatură română gene-
Iată, așadar, probe îndestulătoare pentru a rală, calchiind „un termen frecvent utilizat în câm-
sublinia temperamentul polemic, cu tușe ironice, al pul german”, cum mărturisea (3, 173), interesat de
criticului ieșean, în pofida civilității și a cordialității, scrisul românesc din țările vecine. Polemistul Dan
trase în formule temperate, catifelându-și, de regu- Mănucă deplângea deficiențele unor ediții încropite,
lă, rezervele.E drept, nici nu s-a insistat asupra po- cu aparat critic lacunar și contempla, cu un „amu-
lemismului practicat, neabătut, de Dan Mănucă. Re- zament întristat”, zarva literatorilor,văzând în post-
latând despre „o revistă samizdat din anii cincizeci” modernism „o modă trecătoare” și denunțând „pro-
(Cuvântul nostru, inițiativă a celor douăzeci de stu- tocronismele hazardate” sau prezența vociferantă a
denți filologi din grupa 221 a Universității ieșene), o unor „comisari bolșevici postdecembriști”. În fine,
publicație „de mână” („copist” fiind Traian Rei), cu sesizând ruptura dintre critică și istorie literară (prin
viață scurtă, criticul ne reamintea debutul său, sub practici autohtone încetățenite, confundând critica
pseudonim (Logofătul Dracula), publicând Botani- literară cu foiletonul și suspectând istoria literară de
ca poetică sau poetica botanică și, în chip de pam- „pozitivism primitiv”), discută „la rece” situația, cu
flet, Cretinul uriaș (nr. 3/1957, pp. 40-45), cel vizat argumente imbatabile, invocând canoane europene,
fiind Mihai Beniuc, adică tocmai președintele Uni- cunoscând „mediile profesioniste din afară”. Eseul
unii Scriitorilor din RPR, taxat drept „o ananghie”. Sic iubeo, sic volo care deschide volumul de „cronici
Evident, publicația, rod al unor entuziaști naivi, „în- literare” pune sub lupă, într-o analiză nemiloasă, câ-
fierbântați” (2, 199), cu spirit de castă, „nealterată teva recente Istorii literare, declarat personale, apar-
de directive partinice” (2, 178) nu era mai mult de ținând unor „foști foiletoniști”, denunțând fie sinop-
o sfidare adolescentină, găzduind, sub pseudonime ticele lui Alex Ștefănescu, cu „hotărniciri” politice în
fanteziste, producții infantile, intimiste, de „erotică dauna marcajelor literare sau selecția cvasi-discreți-
pubertară”; nefiind controlată, având o circulație onară practicată de N. Manolescu, fie „obsesia evre-
restrânsă, nu putea fi un pericol public, precizează ității” la Marian Popa, cu interes cancanier pentru
Dan Mănucă. Primul număr apăruse în martie 1957, biografie, ultimul semnând, sub „un titlu șăgalnic”,
criticul urmând, „cu peripeții”, liceul și facultatea, într-o impunătoare sinteză, „ireproșabilă”, „imagi-
recuperând doar șase caiete. În acea efemeră publi- nea unui ansamblu divers din punct de vedere geo-
cație-manuscris debutase și M. Șt. Sorescu, (viitorul grafic”, fără a discuta, din păcate, și unitatea acestuia
Marin Sorescu), venit de la Secția Rusă. Cum se săr- (4, 14). Concluzia se impune implacabil: „La fel de
bătoriseră cinci secole de la înscăunarea lui Ștefan nimerită mi se pare situarea discuției într-un plan
cel Mare, reprimanda, după revoluția maghiară, n-a mai larg decât acela autohton, deoarece numai în
întârziat, reinstaurând o atmosferă sumbră. Urma acest mod vom afla ceea ce (și cât) ne este particu-
„gerul bolșevic”, „refrigerația siberiană” (2, 193), lar. Este motivul pentru care intervenția noastră va
încât și soarta revistei a fost „pecetluită” (2, 199), avea în vedere, înainte de toate, cauzele a ceea ce am
potolind și decapitând „joaca adolescentină”. Aces- considerat a fi eșecul tehnicilor foiletonistice în alcă-
te începuturi ale studentului Dan Mănucă, aproape tuirea unei istorii literare moderne” (4, 5). Semnând
necunoscute, dezvăluie apetitul său polemic, inco- astfel de „execuții”, Dan Mănucă a fost, pe nedrept,
mod, deși mereu elegant și argumentat, refuzând marginalizat de tenorii criticii noastre.
locurile comune, resemantizând conceptele, regân-
dind ierarhiile, supărând „corifeii” criticii noastre. *
Ca dovadă, față de atâția critici, refugiați într-un De fapt, sub zodia globalismului, ca pro-
pretins autonomism, predicând purismul, căzuți în ces multidimensional, redefinirea identităţii devi-
somnie estetică, Dan Mănucă (1938-2017) a înțeles ne o obligaţie. Cum construcţia noastră identitară
că literatura nu poate fi „judecată” dacă ignorăm un a stat, lungă vreme, sub obsesia europenismului şi
dublu referențial: relaționarea și contextualizarea. cum acest efort (ca proiect elitist, animând aspiraţii
Mișcându-se într-un larg orizont cultural, culturale şi civilizaţionale) s-a cheltuit sub pecetea
cu antene sociologice, Dan Mănucă a priceput, mai unei mentalităţi „de schimb” (nota Nae Ionescu),

16 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Recitiri

e la îndemână constatarea că reuşitele s-au dove- supus unei permanente reconstrucţii. Contestată vi-
dit „aproximative”, glorificând importul superficial. rulent, identitatea se defineşte azi ca fiind multiplă,
Chiar dacă bătrânul Kogălniceanu avertiza că „da- concentrică, mobilă, autoreflexivă, chemând – pen-
rul imitaţiei e o manie primejdioasă”, râvna de a fi tru omologare (validare socială) – şi prezenţa ce-
pe placul Europei („luminate”) nu ne-a părăsit; doar luilalt, ca element constitutiv. Această recunoaştere
că astfel de impulsuri reformatoare, conştientizând priveşte, desigur, şi identităţile colective, zgomotos
întârzierea, implicit „trăirea” complexelor, a handi- afirmate în postmodernitate sub flamura autono-
capului au întreţinut o modernizare neorganică, în- miei (etnice, religioase, regionale) sau a ofensivelor
curajând simularea, servilismul, inadecvarea. Adi- politici de grup (feminism, homosexualism ş.a.). În
că un import masiv, necritic, superficial. Fie că era acest context, regândirea identităţii devine, să recu-
vorba de francofilie (vezi mimetismul galic, pariso- noaştem, o problemă presantă. Ca „mediu cultural
latria euforică), fie că invocam modelul german ca înşelător” cum afirma Douglas Kellner, cultura me-
alternativă, aspiraţia periferiei, prin vectorul elitar, dia este un „centru al imploziei identităţii” (6, 278).
viza referenţial un centru cultural prestigios, aştep- Andrei Marga observa că teoriile modernizării au
tând recunoaşterea (omologare, vizibilitate). Altfel lăsat în plan secund sau chiar au ignorat identitatea
spus, o râvnită colonizare, făcând din teza formelor națională (7, 57). Încadrarea acestui concept (relic-
fără fond un brand românesc. Evident, sovietizarea, vă, pentru unii) în modernizare, dincolo de mani-
prin invazia bolşevismului, alterând rădăcinile on- pulările ideologice, reclamă renovarea abordărilor;
tologice (deznaţionalizare) se anunţa ca o primejdie implicit, prin lucrarea elitelor, respingând „asuma-
mortală. Mircea Eliade, în 1953, preocupat de soarta rea unor false identități”, făcând posibil saltul de la
culturii româneşti denunţa riscurile asimilării, ivind „naționalitatea genetică” la „Personalitatea națio-
un „un popor de hibrizi”. Şi, desigur, sterilizarea spi- nală”, cum sublinia Mircea Platon (8, 8), denunțând
rituală prin decapitarea elitelor. „masochismul national-identitar al românilor” (8,
Ce se întâmplă azi, prin impetuoasa co- 13).
lonizare planetară? Pericolul uniformizării e real, Pe aceeași linie, preocupat de a define iden-
standardizarea stilurilor de viaţă e o evidenţă; febra titatea românească, balansând între realitate și fic-
imitativă, pulsiunile consumiste ne transformă în țiune (originea, limba, cultura, religia), Ioan-Aurel
„sclavi fericiţi”. Iar România, gestionată falimentar, Pop atrăgea atenția supra bagatelizării Istoriei, vocea
o ţară blocată, debusolată, mereu în coadă, pierzând specialiștilor fiind obturată de „voci” paralele, agre-
parcă şi „mitul tunelului” (speranţa în acea luminiţă sive și jignitoare în agora electronică, subminând –
care pâlpâia) pare fără replică, acuzând şi criza insti- prin demonizare – încrederea în valorile și energiile
tuţională. Şi puţin preocupată de a se proteja cultu- nației (9, 9). Bine informat, de erudiție filologico-is-
raliceşte, apărându-şi identitatea, sub asaltul proce- toriografică, Dan Mănucă intervine deseori corectiv,
sului globalizator. restabilind adevărul istoric, distingând între identi-
Concept în criză, identitatea (fie a indivi- tatea „simțită” și cea „ordonată” (1, 30), evidențiind
zilor, fie a colectivităţilor) se confruntă, într-o lume că ștergerea identității etnice a fost, prin rusificare
interconectată, cu pierderea stabilităţii; problema și sovietizare, un proces concentric și controlat (1,
identităţii (self-identity) trebuie examinată, aşadar, 34), cultivând perspectiva segregaționistă (opoziti-
„ca proces” (5, 249), dar nu în absenţa unei identităţi vă, întreținând dubii identitare, etnonimul român
de referinţă, în pofida fluidizării care ne ameninţă devenind, în Transnistria, un „politonim fascist”).
în hight modernity. Şi, fireşte, neignorând dimensi- Evident, nu crede în virtuțile literare ale regionalis-
unea culturală, chiar dacă, îndreptăţit, vorbim de o mului, după cum închistarea regionalistă nu poate
identitate multiplă. Motiv pentru care sintagma de fi un criteriu axiologic. Mai ales că o aceeași politi-
identitate concentrică, propusă de Galtung, include că identitară, de la țarism la sovietism, a întreținut
atât localismul cât şi globalismul, adecvată fiind noii inimiciția, văzând în identitatea reală o amenințare,
paradigme a geomodernității. Or, ideologii postmo- marșând pe „opoziția frapantă” care ar exista între
dernismului, sub stindardul corectitudinii politice, moldoveni și români (1, 30).
vor să amputeze conştiinţa naţională, uitând (voit
şi vinovat) că globalul nu trebuie să sacrifice localul *
(naţionalul); adică bogăţia diversităţilor, acea armo- Interesat de „sursele concepțiilor regiona-
nie prismatică a lumii, în limbaj eminescian. liste”, cu aplicație pe cazul literaturii noastre, Dan
Evident, conceptul de identitate, cândva Mănucă publica în 2005, sub auspiciile Universită-
stabil, pliat unui rol prestabilit, condamnat la fixitate, ții din Leipzig (Das Regionale in der rümanischen
a devenit, în decor postmodern, fragil, în disoluţie, Kultur, volum editat de Klaus Bochmann și Vasile

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 17


Recitiri

Dumbravă) un studiu dens, privitor la soarta regio- „grup identitar nedecis” (2, 96). Sub eticheta acestui
nalismului în literatură, etnografie, istorie, dialecto- etnonim parţial, „literatura moldovenească” mar-
logie etc., stăruind, de pildă, asupra dialectului aro- ca, în contextul bilingvismului impus de stăpânirea
mân și a etnonimului aromân, „confecționat”, sub- ruso-sovietică, ridicarea subgraiului moldovenesc /
linia exegetul, de specialiștii străini. Dacă în acest basarabean la statutul de limbă literară! Constrân-
exemplu putem vorbi, cu adevărat, de regionalism să la un „specific artificial”, viaţa culturală recuza
literar, cu totul alta este situația când discutăm des- „matricea lingvistică”, afişând o identitate „ordona-
pre „literatura moldovenească”. Dan Mănucă punc- tă”, impusă, constata Dan Mănucă, atrasă pe orbită
tează decisiv: «Tot din punct de vedere geopolitic, moscovită, deschisă viziunii imperiale, prin „șter-
(...), nu putem trece cu vederea situația așa numi- gerea identității obiective” (2, 91). Ca alt posibil
tei „limbi moldovenești”, apărute ca urmare a unor pol de atracţie, Bucureştiul era văzut într-o relaţie
puternice ingerințe geopolitice din partea imperii- opozitivă, jugulându-se tendinţele pro-româneşti.
lor țarist și sovietic. Acest artefact cominternist este Mai mult, toate canalele de comunicare cu limba
menit a practica și exacerba centrifugarea, „moldo- literară standard erau închise, schimburile de cărţi
venismul” fiind în mod limpede un cal troian bol- şi periodice prohibite, încurajate fiind „crizele de
șevic. De aceea, așa zisa „literatură moldovenească” orgoliu”, deşi literatura moldovenească (un produs
nu are cum să fie parte componentă a literaturii hibrid) încorporase valorile româneşti (Eminescu
române, nici măcar sub zodia regionalismului, ea şi Creangă, de exemplu, ca scriitori canonici). Evi-
vărsându-se, împreună cu restul literaturilor sovie- dent că bolşevizarea României a „îngheţat” astfel
to-bolșevice din fostul imperiu, în marea „literatură de realităţi geo-politice, ştergând identitatea reală
sovetică”» (3, 170). şi cultivând, la comandă moscovită, conflictul mol-
În contextul atâtor false dileme identitare, dovenesc / român, animat de frustrări şi complexe.
prelungite inerţial, sfidând adevărul istoric, soarta Cum Moldova post-sovietică, sub pavăza statalităţii,
„literaturii moldoveneşti” îşi conservă echivocul1. Să a încurajat, la rându-i, separatismul moldovenesc,
ne amintim că în cadrul sistemului literar sovietic, dubiile și inimicițiile identitare, răsfrânte cultural,
literatura moldovenească, deşi literatură naţională, s-au perpetuat.
era parte a „norodului sovetic”, suportând o presiu- Încât, sub presiunea acestor circumstanţe
ne slavizantă şi împrumutând, obedient, trăsăturile istorice, rămâne – în numele consangvinităţii – so-
literaturii majoritare. Aşadar, ca parte – simbiotică luţia integrării literare, zestrea literară basarabeană
– a literaturii sovietice (multinaţională), ea nu era fiind adusă în matca literaturii române generale,
o literatură minoritară şi, în consecinţă, nici regio- cum propunea – stăruitor – Dan Mănucă. Tectonica
nală, aparținând, la limita de est a latinității, unui literară, schimbările de cod, sarcofagul chirilicelor,
îngheţul ideologic, izolarea istorică, asaltul ruso-so-
1
În urmă cu peste două decenii publicam Cele două Româ- vietismului și al condeielor oportuniste (dinozauri
nii? (Editura Helicon, Timişoara, 1993), volum în care de- proletcultişti, idilismul de partid), inerţia canonică,
plângeam, pe urmele altora, o aberaţie istorică: existenţa a
consensul obosit, muzeificarea, valul contestărilor,
două state româneşti! Au urmat: Bătălia pentru Basarabia
(în două ediţii, 2000 şi 2002) şi masiva antologie Poeţi din
gâlceava „esenţialilor” cu „expiraţii”, complexul mi-
Basarabia (2010, sub egida Editurii Academiei, în colabora- metic, retardul, autoiluzionarea, respectiv declasici-
re cu editura Ştiinţa din Chişinău), fără ecou, supusă unui zarea, rezistenţa axiologică – toate se vor reflecta,
ciudat embargou, încercând o radiografiere a fenomenului corect sau fraudulos, în oglinzile criticii. Ceea ce
poetic basarabean pe durata unui secol, pledând pentru edi- obligă la o continuă revalorizare, operând o dure-
ficarea unui spaţiu cultural comun. Fireşte, refuzând dero- roasă reducere la scară.
gări valorice, propunând inevitabile declasări, în sensul unui Oricum, redeşteptarea naţională a iscat
metabolism cultural normal, integrând în circuitele noastre adversităţi nebănuite. Chiar dacă ideologizarea ridi-
axiologice oferta literară de peste Prut. Temperând isteria an- colă, practicată decenii cu osârdie, a sucombat iar
tiromânească, românofobia care flutura pericolul „anexării,”,
„paznicii” au dispărut şi ei, deruta axiologică şi in-
pregătind – vorba regretatului Andrei Vartic – „coacerea pre-
miselor”. Vrem a spune, aşadar, că Basarabia nu e o provin-
toleranţa polemică fac victime. Reevaluarea acestei
cie fără literatură, cantonată încă într-o estetică ofilită, chiar literaturi rămâne un proces igienic, normal, obliga-
dacă supusă lungă vreme deznaţionalizării (mankurtizării), toriu pentru metabolismul cultural. Respectă acest
recondiţionând – printr-o propagandă ostilă – ficţiuni stali- proces „în marş” corectitudinea estetică? Învolbură-
niste. Cum Republica Moldova există pe harta lumii, cum – rile generaţioniste tulbură tabloul şi falsifică scara
inevitabil – e invocată statalitatea, obţinută, e drept, printr-o valorilor. Criteriul generaţionist, manevrat „cu obs-
anevoioasă legitimare, însoţită de exaltări autohtoniste, în- tinație” la noi, cum observase Dan Mănucă, nu poa-
trebarea de neocolit priveşte hilara pretenție a unei literaturi te avea, în sine, o salvatoare încărcătură axiologică.
moldoveneşti, suficientă sieşi.

18 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Recitiri

Revizuirile, aşadar, urmează. Seceta pro- Eugen Coşeriu; fiindcă român şi moldovean „nu
letcultistă, realismul canonic, capacitatea imitativă sunt termeni de acelaşi rang semantic”. Dincolo de
etc. obligă la reaşezarea valorilor şi prefacerea hărţii absurditatea existenţei a două state româneşti şi a
literare. Dar nu prin „decrete” generaţioniste! Valo- unei limbi care circulă sub o dublă denumire, vom
rile coexistă în oglinda culturală, relieful axiologic spune, fără echivoc, că acel „naţionalism sănătos”,
e accidentat iar rocadele, atunci când se produc, au cerut de E. Coşeriu în contextul bilingvismului în-
– necesarmente – o motivaţie estetică, nu biogra- seamnă, negreşit, raportarea la cultura „de origine”,
fică. Încât frenezia revizuirilor, firească pentru ge- invocând un necesar etnocentrism. Datoria de a-şi
neraţiile care vin, echipate cu un alt cod de lectură apăra specificitatea nu înseamnă, în cazul literaturii
pe suportul relaxării ideologice trebuie să împace, basarabene, o reactivare a complexelor și infatuări-
credem, redeşteptarea sentimentului naţional cu lor provincialismului (regionalismului), în numele
mentalitatea europeană, dincolo de false discordii şi duiosului spiritus loci. După cum reapropierea de
păguboase exclusivisme. Şi, desigur, într-un plura- cultura română, depăşind un dispreţ păgubos sau
lism civilizat al opiniilor.Acel aşteptat „examen de virulența injurioasă n-ar trebui să încurajeze „puse-
integrare” (M. Cimpoi), clădind o realitate cultura- urile localiste”, protejând un pretins specific regio-
lă comună va redimensiona valorile prin inevitabi- nal.Deşi a trecut printr-o „succesiune de reînvieri”
la reducere la scară. Veritabila asumare în circuitul şi regenerări spectaculoase, chiar miraculoase, fe-
valoric românesc, refuzând autarhia sau infatuarea, nomenul basarabean rămâne înstrăinat, prelungin-
întârzie; când în interiorul culturii române această du-şi „destinul golgoteean” (cf. M. Cimpoi), cu o
literatură basarabeană se va fi lepădat de statutul identitate disonantă faţă de cadrul referenţial româ-
marginal (ca „dat ontologic”), atunci, realmente, ea nesc. Încât şi literatura din Basarabia, în pofida efor-
va ajunge „acasă”. turilor sincronizante, a gesturilor recuperatorii, e şi
Astăzi, sub umbrela europenismului, asis- azi privită ca o literatură paralelă.
tăm – paradoxal – la un fenomen de centrifugare. Eforturile lui Dan Mănucă, repudiind ge-
Voga teoriilor regionaliste, sub impuls economic, ografia literară ca „fenomen nu numai nociv, ci și
obligă și la un efort de clarificare, conceptul ca atare derizoriu” (1, 146), vizau, de fapt, desprinderea de
dovedindu-se „fragil”, nota Dan Mănucă. Un scurt „tiparul literar sovietic” (1, 190), semnalând „gradul
excurs istoric ne obligă să constatăm că, după Uni- de prezență a scrisului literar românesc” (1, 187).
rea din 1918, provinciile revenite la Țara-mamă au Tenta polemică a scrisului său, mai puțin subliniată,
îmbrățișat regionalismul literar, chiar dacă pretinsul întreținând „adversități mute”, invită la o grabnică
specific zonal, dincolo de zgomotoasele „declarații reconsiderare, conferindu-i, fie și postum, o altă vi-
de principii”, n-a putut fi dovedit (2, 116). Localis- zibilitate (binemeritată).
mul creator, teoretizat de Al. Dima (în revista Fa-
milia, 1935) a avut ecou, dar erupțiile centrifuge se NOTE:
manifestau pe suportul unității de limbă. În cazul
Basarabiei, însă, regionalismul este un concept ge- 1. Dan Mănucă, Literatură, identitate și regionalism,
opolitic, demonstrează ferm Dan Mănucă (2, 122), Princeps Edit, Iași, 2012.
reanimând particularitățile centrifuge față de ro- 2. Dan Mănucă, Literatură și ideologie, Editura Tim-
mânitate. Iar concluzia criticului cade implacabil: pul, Iași, 2005.
3. Dan Mănucă, Restituiri (Critica criticii), Princeps
« Apare cu limpezime că, deocamdată, conceptul Edit, Iași, 2007.
de „regionalism basarabean” este deajuns de com- 4. Dan Mănucă, Cronici literare, Tipo Moldova, Iași,
promis pentru ca resuscitarea lui să fie oportună» 2016.
(2, 123). Am prelungi, astfel, o strategie anexionistă 5. Mircea Maliţa, Zece mii de culturi, o singură civili-
„străină de literalitatea însăși” (2, 82), acreditând – zaţie, Spre geomodernitatea secolului XXI. Prefaţă de Ricardo
sub gir academic – o „fraudă bolșevică” (2, 84). Diez-Hochleitner, Editura Nemira, Bucureşti, 1998.
Presiunea slavizării obligă la apărarea 6. Douglas Kellner, Cultura media, Institutul Eu-
identităţii şi a specificităţii. Dar acţiunea „moldove- ropean, Iaşi, 2001, traducere de Teodora Ghivirigă şi Liliana
nistă” sovietică a avut un scop politic şi, sub masca Scărlătescu; Prefaţă de Adrian Dinu Rachieru.
afirmării identităţii, a urmărit brutala separare de 7. Andrei Marga, Identitate națională și modernita-
te, Libris Editorial, Brașov, 2018.
unitatea sa etnică, atentând la memoria istorică. Ste- 8. Mircea Platon, Elitele și conștiința națională, Edi-
garii moldovenismului agită o fantomă lingvistică. tura Contemporanul, București, 2017.
A promova limba moldovenească înseamnă a dovedi 9. Ioan-Aurel Pop, Identitatea românească: felul de
o crasă ignoranţă ori a comite o fraudă ştiinţifică, a fi român de-a lungul timpului, Editura Contemporanul, Bu-
sub un întreit aspect (lingvistic, istoric, politic), nota curești, 2016.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 19


Reflux

Constantin Schifirneț.
Reflecții despre evoluția
modernă a societății

Alexandru Ovidiu VINTILĂ


Universitarul Constantin Schifirneț este ce și al bunăstării. Modernitatea occidentală, susți-
unul dintre cei mai avizați cercetători din cadrul ne sociologul român, s-a produs de la sine, în mod
științelor sociale de la noi. Cărțile sale, dar și ediți- natural, fără intervenția sau constrângerea vreunui
ile pe care le-a îngrijit, reeditând cu această ocazie proiect sau strategii de modernizare special elabo-
zeci de titluri de lucrări semnate de nume precum rate, fiind, pur și simplu, o consecință a dezvoltării
Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, M. Ralea, A.D. economice și a revoluțiilor științifică și tehnologi-
Xenopol, C. Rădulescu-Motru, D. Stăniloae, Tra- că. Se mai subliniază și faptul că societăți, precum
ian Brăileanu, M. Manoilescu, Spiru Haret ș.a., au cea occidentală, cu modernitate bine structurată
răspuns, printre altele, la o serie întreagă de în- au vocație universalistă și urmăresc difuzarea și
trebări fundamentale cu privire la spiritualitatea impunerea propriilor valori peste tot în lume. În
românească, la problematica abordată de aceasta, consecință, afirmă autorul volumului în discuție,
contribuind în chip decisiv la înțelegerea unui vast modernitatea occidentală este considerată model
câmp de reflecție. Domeniile de studiu predilecte pentru orice altă societate care tinde să ajungă la
ale universitarului bucureștean sunt modernitatea, același nivel de dezvoltare ca țările vestice.
europenizarea, sociologia comunicării, sociologia Analist metodic, Constantin Schifirneț va
și antropologia culturii, sociologia vârstelor și ge- introduce în cadrul problematicii pe care o suscită
nerațiilor, gândirea filosofică și sociologică româ- tema menționată termenul de modernitate tenden-
nească, dedicându-le studii substanțiale. țială, care, în opinia sa, este potrivit pentru înțele-
Unul dintre cele mai recente, dacă nu gerea procesului de modernizare pe care îl întâl-
chiar cel mai recent, volum al autorului abordează nim în societățile cu o economie precară. Așadar,
o temă despre care s-a scris enorm: modernitatea. autorul tomului în dezabatere explică modernita-
Titlul acestei cărți vorbește de la sine: Modernitatea tea tendențială prin contexte istorice, politice, geo-
tendențială. Reflecții despre evoluția modernă a so- politice, culturale care au determinat ca o societate
cietății, București, Tritonic, 2016. cu economie subdezvoltată să construiască struc-
turi statale, sociale și institutționale moderne.
Cum ne explică însuși autorul, ideea de Practic, inițial, conceptul a fost elaborat
bază a volumului este că modernitatea s-a impus ca pentru a arăta cum România, membră a Uniunii
o tendință inconturnabilă ca urmare a nivelului de Europene, se situează în poziția de societate cu o
dezvoltare economică a Europei Occidentale. Ceea evoluție dominată de deficit de modernitate cauzat
ce a acționat ca factor de presiune asupra celorlalte de perpetuarea unor procese istorice de dezvoltare
societăți, indiferent de nivelul dezvoltării economi- socială și economică inegale.

20 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Reflux

Așadar, deși conceptul a fost gândit pen- treg capitol. Tot pe întinderea unui capitol, al cin-
tru a descrie modernizarea românească, ulterior, cilea al tomului, Constantin Schifirneț va evidenția
în urma mai multor reflecții, Constantin Schifirneț rolul elitelor (economice, politice, culturale) în
concluzionează că termenul de modernitate ten- promovarea și susținerii modernizării și a moder-
dențială poate fi aplicat în analiza asupra dezvoltă- nității. Oportună este și argumentarea cu privire
rii moderne din orice societate aflată într-o situație la importanța spațiului de dezvoltare în afirmarea
similară cu cea a țării noastre. Și asta deoarece de- și susținerea pricipiilor și normelor modernită-
ficitul de modernitate în mod cert nu este un feno- ții pornind de la premiza că există un perimetru
men specific românesc. emergent de modernitate, peremptoriu în acest
Una peste alta, prin conținutul cărții se sens fiind cel occidental unde s-a manifestat per-
încercă o interpretare a manent un spirit și o ati-
caracterului tendențial tudine favorabile schim-
al modernității ca ur- bărilor moderne.
mare a dinamicii proce- În penultimul
selor sociale specifice de capitol al cărții, se vor-
schimbare istorică în di- bește despre relația din-
ferite contexte naționale tre dezvoltarea modernă
și regionale. și țărănime în contextul
De remarcat că acțiunii modernizării
autorul cărții conturează și modernității apărute
foarte bine cadrul dezba- în spațiul rural și agrar.
terii inițiate, indică prin- În ultimul capitol, Con-
cipiile și caracteristicile stantin Schifirneț, auto-
modernității, programul rul volumului, va intro-
cultural și politic, pre- duce în discuție rolul
cum și consecințele soci- statului în producerea
ale ale modernității. Tre- modernității în socie-
ce în revistă pentru a cla- tățile mai puțin dezvol-
rifica sensul modernită- tate. Cu această ocazie,
ții doar acele studii care sunt aduse argumente
sunt relevante și utile din conform cărora se arată
domeniul științelor soci- că din cauza intervenți-
ale. De asemenea, triază ei statului modernitatea
argumentele de forță și apare ca o tendință, un
conduce discuția în așa proces mozaicat. Prin
fel încât demonstrează tendință înțelegându-se
cât se poate de limpede un proces care nu este
că modernizarea este organizat în jurul unei
un proces stadial prin însăși natura sa, a cărui di- forme instituționale moderne dominante clare.
namică este conferită de continua schimbare a re- Cartea se încheie, cum e și firesc, cu o
alităților sociale prin acțiunea de a le sincroniza cu serie de concluzii din care reiese că modernitatea
caracteristicile cerute de actualitate ori de adaptarea există în orice societate, însă valorile și standarde-
la cerințele prezentului. Un alt punct forte al lucrării le sale nu ființează peste tot în integralitatea lor, ci
de față este faptul că autorul inventariază tipurile de doar ca procese tendențiale universale.
modernitate și le analizează cu instrumentarul sigur În sfârșit, demersul sociologului Con-
al profesionistului autentic. stantin Schifirneț este unul necesar, problematica
Explicației cu privire la ce înseamnă mo- abordată fiind de actualitate. Prin urmare, un vo-
dernitatea tendențială, sociologul îi rezervă un în- lum care merită toată atenția.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 21


Cronica literară

Dulapul cu îngeri

Ioan HOLBAN
Încă de la debutul cu Versuri, în 1970, po- apoi, şi din Detectivul Arthur (1970), Julien Ospita-
ezia lui Emil Brumaru a surprins prin universul ei lierul (1974), Cântece naive (1976), Adio, Robinson
special care părea departe de marea problematică, de Crusoe (1978) are un aer de burg medieval, împre-
temele, structura paradigmelor literare şi de sensibi- jmuit de ape adânci „cu lustru-ntunecat“ şi bântu-
litate pregătindu-se să intre în postmodernitate; iată it de vedenii, unde poetul e când un trubadur care
primul poem al acelui volum: „O, vechi şi dragi bu- cutreieră „spre-a spune lumii cât îi de frumoasă“ cea
cătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ care alunecă suav printre supuşi şi găteşte ciuperci
Şi în tristeţea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria umplute cu greieri, când un senior purtat în caleşti
mea visează:/ Ienibahar, piper prăjit pe plită,/ Peşti ori asistând la războaiele dintre „guelfi şi ghibelini“.
groşi ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstraţi Deseori, lumea lui Emil Brumaru pare a se închide
în zeama lor o noapte/ Spre o delicateţe infinită,/ în spaţii sufocante; dulapul, una dintre „figurile“ li-
Ciuperci cât canapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălos rice structurale ale poeziei, magazia, bucătăria de
ce ochiu-şi cască,/ Aluaturi tapisate, crescând grele/ vară, odaia sau ecranul protector al ploii bacovie-
Într-o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficaţi în ne reprezintă locurile unde pare a se refugia poetul
butoiaşe/ De ou de melc, înlăcrămate dulce,/ Mujde- şi fantasmele sale; „Afară plouă laic şi-ai vrea să fii
iuri ireale, şunci gingaşe/ Când sufletu-n muştar vrea aici,/ Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,/ Să
să se culce,/ Şi-n ceainice vădindu-şi eminenţa/ Prin lâncezim pe paturi ca două mari pisici/ După ce-au
fast de irizări şi toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la lins smântâna (slup-slup!) din farfurie./ Ţi-aş spu-
esenţa/ Trandafirie-a lucrului în sine!“ (Elegie). Ele- ne-ncet: Dă-mi mâna… şi poate că mi-ai da-o/ Cu
giile pentru lucrurile şi fiinţele „mici“ au trimis câţi- sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane/ În care-n moi
va poeţi între „minori“; Emil Gârleanu, Elena Fara- fotolii leşină dulci cucoane/ Vărsând pe sâni ceşcuţe
go, apoi, G. Topârceanu şi Ion Minulescu sunt prin- de lapte cu cacao./ Ţi-aş da deoparte părul cu gura de
tre minorii remarcaţi ai istoriei literaturii noastre. În pe gât,/ Cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluză/
fapt, modernismul târziu din anii ’70 recupera, între Şi ţi-aş şopti-n urechea ta fleaţă şi confuză:/«Afară
altele, şi aceste zone considerate dacă nu lipsite de plouă laic şi-s trist şi mi-i urât…»“ (Cântec naiv).
poezie, atunci, cu siguranţă, în afara teritoriilor po- Numai că dulapul, obscur ori sacru, e plin de poe-
eziei „mari“. Visarea şi lenea lumii patriarhale, dobi- ticitate întrucât, iată, închide în el un univers unde,
tocia îngerească, cu mujdeiuri ireale şi ceaiuri având adesea, „arde-un înger“; Emil Brumaru scrie despre
esenţa lucrului în sine (nu era loc de ironie, aici, la îngeri, înaintea lui Andrei Pleşu, adăpostindu-i în
celebra formulare kantiană) dau contur unei lumi, în dulapul său: „Culcarea lucrurilor un heruv/ Sfâşietor
fond, foarte grave – o lume în sine –, conexă celeilalte o cântă dintr-un tub,/ Aeru-i strâns cu grijă în dulap/
sau, poate, chiar miezul ei; Emil Brumaru e singurul Împăturit de cel mai blând seraf,/ O, prin unghere în-
stăpân al acestui univers şi nu-l împarte cu nimeni în gerii fac liberi/ Deschideri moi de aripi şi închideri,/
poezia noastră contemporană. Pentru-adorare, din uleiuri scoşi,/ Pe crucea geamu-
Lumea lui Emil Brumaru din prima carte, rilor zac Hristoşi“ (În magazie). La fel, în odaia poe-

22 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Cronica literară

ziei, aşteptarea se sparge în ţăndări, aici e ca într-un Istrati: trăsături care se găsesc, toate, în poezia şi viaţa
burg asediat unde poetul trage cu arbaleta în păuni lui Emil Brumaru: lenea balcanică, astfel în Exclama-
şi cu bombarde în ziduri. În fond, lumea din dulap, ţie: „Ce bine-i să trăieşti în cărămida/ Care se sfarmă
din odaie, din magazie sau din spatele perdelelor de moale printre spini,/ Să-ţi fie gândul dulce ca uleiul/
apă ale ploii laice şi triste este Edenul pierdut, surpat Dovlecilor la care te închini,/ Şi sufletul să ţi-l împaci
uneori în lenea somniei, trezit, altădată, în răcoarea cu sticle,/ Cu piersici şi cu trenuri timpurii./ O, ador-
brumei, în „pieptarul străveziei promoroace“ ori în mind în dosul unei case/ De melc suav, ce bine-i să
lumina „lacurilor clare“. nu scrii!“. Somnia şi lenea sunt stările poeziei, fixând
Prima vârstă a liricii lui Emil Brumaru, durata spiritului în maximă alertă; lenea, somnia,
aceea din Versuri, Detectivul Arthur, Julien Ospitale- setea eminesciană de repaos identifică, înainte de
rul, Cântece naive şi Adio, Robinson Crusoe se struc- toate, erosul, apropierea Glycerei, „risipită“ în leneşul
turează prin ceea ce aş numi o poetică a departelui; dulce al portocalei şi piersicii: „Tu în cămări, ferită
semnele sale cele mai pregnante sunt, în dinamica de Austru,/ Cu puf de gâscă sânilor dai lustru/ Şi ca
interioară a poemelor, „personajele“ (Glycera, Re- să-ţi cadă chipul în paloare/ Îţi pui în şold, cu greaţă,
parata, iubita cu trei sâni, detectivul Arthur şi Julien lipitoare./ Şi faci paşi mici să simţi pe preşuri late/
Ospitalierul), lenea şi somnia; iată, chiar de la prime- Gâdilituri la talpă, desfrânate./ Şi-ncerci sub lampă
le poeme ale cărţii de debut: „Fecioarele se încurcau văluri pentru şale/ Pe ele cu picturi cu animale./ Pe
în gene,/ Motanii se frecau de damigene/ Şi ne era la urmă, cu peceţi de la inele,/ Clatini corăbii, numeri
toţi atât de lene…/ Torceau femei de agora în pat!/ turturele/ Şiaplauzi când coboară din tavan/ Pe-o
Şi-ncet sufletul nostru-a căpătat/ Ape adânci cu lus- piersică păianjenul profan“ (Glycera). „Leneşii“ din
tru-ntunecat“ (Cântec naiv). Când intra în literatură, poezia anilor ’70 scriu parcă la fel, par a-şi transmite
Emil Brumaru părea că şi-a construit totul, universul teme şi motive lirice într-o „conspiraţie“ a lehamitei,
său liric era deja compact, funcţional în toate meca- lenei şi somniei; Adi Cusin, iată, care în volumele A fi
nismele şi detaliile sale, astfel încât, cu fiecare volum (1968), Umbra punţilor (1970) şi Starea a treia (1974)
nou, nu face altceva decât să adauge nuanţe, să explo- dedica poeme autorului cântecelor naive: „Deci ne
reze cotloane ascunse, să deschidă alte dulapuri şi să vom face gard, iubita mea./ (Strălucitoare cuie-l vor
intre în alte odăi unde, în fond, să descopere primele străbate),/ Vom şterge urmele şi vom trişa/ Această
lucruri, fiinţe, sentimente, senzaţii, stări, în ipostazi- nefirească libertate./ Din orice parte, zidul va fi gros,/
eri care multiplică esenţele dintâi. Un imperiu vast de Şi geamuri duble, uşile-nfundate;/ Lângă piciorul
lene calmă e poezia lui Emil Brumaru, cum însuşi o mesei stând pe jos,/ Ce depărtată-i lumea din ceta-
defineşte în poemul Prezentare din primul volum. te./ Dar tu nici nu ai voie să gândeşti,/ Somn lung
În poezia anilor ’70, trei erau „leneşii“: Adi Cusin, şi cumpănă ţi se prescrie./ O clipă am crezut că nu
Vasile Petre Fati şi Emil Brumaru. Într-un interviu mai eşti,/ Apoi, ca după-o stingere, prea vie/ – Cum
cu Vasile Petre Fati, lângă întrebarea retorică „dar ce ţi se frânse micul tău balet/ Tocmai atunci când imi-
naiba facem cu această lehamite?“, Adi Cusin mărtu- tai o floare…/ Înmărmuriţi aplaudam încet/ Petalele
riseşte savoarea lenei aduse la rang de principiu este- căzute la picioare –/ Şi temători, de-un timp ne apă-
tic, axiologic: „Eu scriu din copilărie, scrisul fiind cea răm,/ Împingem mobile-mpotriva vieţii,/ Şi cercul
mai dragă meserie de pe Pământ, singura justificare insulei ni-l îngustăm/ Trăgând zăvoarele, vopsind
a existenţei. Nu ştiu în ce măsură am fost ingrat cu pereţii./ Şi vreau s-asculţi povestea mea de fum,/ Şi
această meserie, dar la mine s-a împletit cu savoarea vreau s-adormi privindu-i învelişul,/ Ca să nu vezi
lenei aduse la rang de principiu estetic, axiologic… deasupra noastră cum/ Se clatină şi-i smuls acope-
Eu am o elaborare mai lentă, care vine din lene, nu rişul” (Singuri). În replică, un poem precum Cântec
din exigenţă“. Lenea lui Adi Cusin, Vasile Petre Fati de copil din Versuri dezvăluie faţa ascunsă a poeziei
şi, mai ales, aceea a lui Emil Brumaru, cu saltelele sale „leneşilor“, cu temele ei dominante: „Când înserează
de lene sub suflet, cum spune în Detectivul Arthur, albuşurile-n ouă/ Şi trec ecouri prin borcane goale,/
este a omului balcanic, extrasă parcă din tipologia de- Oh, lămpile când blând ne sug din suflet/ Cu dulci
scrisă de Panait Istrati în Trecut şi viitor (1925); omul fitile o lumină moale,/ Şi îngeri muţi miresmele cu
balcanic e, pentru autorul Chirei Chiralina, golanul roaba/ Ni le răstoarnă-n nări ca să ne placă,/ Iar că-
grec şi român: „Imprevizibil în tandreţe, neobosit nile atârnă-ntre ulcioare/ Pline cu lapte stors naiv
în flecăreala de una, de alta, băutor pătimaş care nu din vacă,/ Atât de-adâncă e uimirea noastră/ Că ni se
«trişează» o clipă, visător cu mintea înţesată de opţi- face teamă în odaie!/ Nu se ridică nimeni ca să taie/
uni şi tânăr, în ciuda vârstei pe care şi-o ascunde ca Cu fierăstrăul roua din fereastră?“.
o femeie. Astea sunt calităţile golanului“. Golanul ro- Lenea şi somnia sunt doar până la un
mân este un sentimental prin excelenţă, spune Panait punct, în glazura lor, asemănătoare semnelor lirice

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 23


Cronica literară

din cărţile lui Adi Cusin şi Vasile Petre Fati; Emil ne de spaima gândacilor (ei, lenţii, ovalii, amorfii).
Brumaru explorează, prin aceste stări ale poeziei, Dulapuri, nări moi ce ne-absorb în pereţi, nu sun-
ceea ce aş numi materia vâscoasă din care se iveşte tem pentru voi decât un parfum? Uşile-acestea de
universul nostru dens şi mic, cum îi spune în Adio, apă, sertarele tremurătoare, nu se închid din cauza
Robinson Crusoe; uleiul, lichiorul, parfumul crinilor, sânilor tăi prea albii Dulapuri de iarbă! Cui să dăru-
vanilia, bulionul, catifeaua, un kilogram de fluturi iesc un buchet de mânere de-alamă?“. Tot astfel, dacă
putrezi, rumeguşul, aroma grea de ceapă, unsuroasă, în Versuri era spaţiul, în Detectivul Arthur e timpul,
lâna, albuşul oului, pluşul, mâlurile dulci cu mormo- durata Glycerei; unde e, acum, când: „2. Detectivul
loci, păturile de omizi constituie materia, magma din Arthur puse molatec trei întrebări:/ Doamnă, n-aţi
care se naşte o lume unde Gilbert Durand ori Gaston observat, c-un surâs, uneori;/ Melci uriaşi, tremu-
Bachelard ar găsi suficiente şi pertinente argumen- rând pe clanţele de la intrări/ Când deschideţi, pen-
te pentru ceea ce au teoretizat în Structurile antro- tru motanii de angora, uşile-n zori?/ După amiază, la
pologice ale imaginarului şi Psihanaliza jocului; e o ora aceea confuză,/ Când sânii îi ţineţi, prea mari, pe
materie atât de bogată, în reprezentările ei, încât, fie tăviţe de cedru,/ N-aţi auzit hohote mici lângă blu-
şi doar astfel, pentru un cititor grăbit, este evidentă ză?/ Insistă detectivul Arthur, visător şi integru…/
funcţia imaginarului în poezia lui Emil Brumaru: ni- Când coborâţi scările-n parc, către seară fără ca ni-
mic nu e „real“, totul există în realitatea secundă din meni să vă aştepte,/ N-aţi întâlnit un seraf în mână
dulapul, odaia, magazia poeziei. c-o ladă de mirodenii/ Şi cu cealaltă bătând mingi
La prima vârstă a liricii lui Emil Brumaru parfumate de trepte,/ Făcându-se că nu vă vede, din
contează prea puţin succesiunea celor cinci volume cauza jenii?/ 3. Glycera îşi strânse veşmântul la piept.
pentru că detectivul Arthur şi Julien Ospitalierul Nu răspunse./ Detectivul Arthur, plin de delicateţe,/
adună, în sine, toată materia şi întreg universul pri- Din buzunarele lui nepătrunse,/ Scoase un pandiş-
mei cărţi: importantă rămâne asumarea acelei lumi: pan albastru pe dulcele-i feţe,/ Îl aşeză graţios şi can-
„Detectivul Arthur va sosi împreună cu umbre- did între ei/ Şi luând un cuţit îl tăie dintr-odată!/ O,
le serii, precaut,/ Având în valiza-i uşoară motanul ce pufoşi se-nălţară, ce leneşi, ce calzi fluturii, galbeni
lui leneş pe care-o să-l lase puţin./ Înainte dea-nce- acum, prin odăi…/ Doamnă, şopti detectivul Arthur,
pe ancheta, să cânte-n fotoliu din flaut/ În vreme ce permiteţi-mi să mă retrag, n-o să vă uit niciodată…“
dânsa-şi va umple, trist, pipa cu crini./ Şi-a doua zi, (Fluturii din pandişpan). În aceeaşi logică internă a
plin de candoare, la micul dejun,/ Când fluturii beau poeziei, trubadurul sau seniorul vechiului burg este,
catifea şi căţeii mănâncă dantele de feţe de masă,/ Va acum, domnul „interbelic“, coborând din cabrioletă,
îmbrăca cel mai moale şi fraged costum/ C-un în- cu frac şi joben, iar Glycera e „naiva subretă“; detec-
ger brodat sub rever şi cu nasturi ucişi sub mătasă./ tivul Arthur însuşi, asemeni poeţilor vremii, Virgil
Apoi va citi elegii dintr-o veche revistă/ Şi sprijinin- Mazilescu ori Adrian Popescu, lasă un testament din
du-se-ncet cu o mână subţire, prelungă şi stranie/ De care aflăm nu doar ceea ce vrea („Trebuie să stai mult
pianina pensiunii, deodată, spre-a-şi dovedi că exis- timp singur ca să poţi auzi lumina. Trebuie să-ţi laşi
tă,/ El va muia, surâzând dureros, o caisă-n şampa- nările în strujeni ca să simţi cum miroase îngerii du-
nie“ (Detectivul Arthur). Chiar dacă pare a se repeta pă-masă. Trebuie să baţi cuie în zid, şi zidul trebuie
în copii fidele şi într-o logică manieristă, poezia e să fie roşu ca zahărul din copilărie, ca să auzi cum
mereu nouă, proaspătă, pentru că detectivul găseşte cade o unghie de crin. Trebuie să-ţi aureşti manşe-
totdeauna locuri neştiute prin dulapul unde arde sau tele cămăşii cu fântâni ca să atingi inocenţa. Şi mai
se aude un înger. Mai întâi, ia o distanţă critică faţă trebuie, vai, mai trebuie să salvezi un brusture de la
de paradigmele anterioare; poetului (post)modern i albastru“), dar şi ceea ce se ascunde dincolo de Ede-
se întâmplă altceva la ora cinci: „Nimeni şi nimic nu nul pierdut; o spaimă imensă.
mă poate opri, la ora cinci după masă,/ Când lumina Edenul ascuns în dulapul şi odaia din Ver-
e albă şi-n magazii toamna miroase a praf adormit,/ suri e, în Julien Ospitalierul, „lumea de la ţară“, dar,
În iarbă să pun un pantof cu şireturi subţiri de măta- în pofida aparentei distanţe, esenţele rămân aceleaşi;
să,/ Aşteptând să se umple cu flori, şi să fiu fericit…“. serafica Glycera e, acum, Reparata, „divina cu trei
Dulapul obscur şi sacru din Versuri este, în Detecti- sâni“, iubirile lui Julien Ospitalierul rămân o ceşcuţă
vul Arthur şi Julien Ospitalierul, sumbru, toropit de de ceai chinezească, un blând şifonier, o bilă de fil-
sticle vechi, ascunzând, după ce îşi adaugă o scară deş, melcii graşi; în fond, Edenul pierdut, cu îngerii
putredă şi un satâr tocit, marile mistere ale copilăriei: şi serafimii: „În edificii vechi de cărămidă,/ Pe ca-
„Dulapuri, mari mistere ale copilăriei, flaute pline cu napele goi, ca pe ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi
ceşti. O, zahărul cubic ce-mbată, o, rafturile voastre dulce./ Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi/ Ce bat
obscure, dulapuri adânci, cu cotloane de brânză, pli- la tălpi bezmetice fecioare/ Şi uneori pe sâni căci au

24 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Cronica literară

greşit/ Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă,/ Duioşi, retrasă, la ţară, şi iată, v-o jur,/ În patul meu moale
le umplu rănile cu chit/ Şi-nlăcrimaţi le iau din nou nu au dormit decât struguri şi boi diafani/ Şi prieten
la pieptul/ Lor plin de pene şi-n aripi le strâng,/ În nu-mi este decât detectivul Arthur“; la treizeci şi cinci
timp ce ele cu delicateţe/ Le trag pe frunte nimburi- de ani, în Cântece naive: „Casa nu mai are sobă/ Nici
le-adânc!“. Totul e, însă, trecut; poetul se pregăteşte să hainele garderobă./ Fluturi explodaţi în sos/ Mi-au
lase în urmă, în bucătăria de vară „de la ţară“, vârsta întors viaţa pe dos./ Căci nimic nu mă consolă;/ Gea-
de aur şi să intre în vârsta de bronz: „Cu timpul, plic- ba melci umpluţi la rolă,/ Geaba îngeri ce-mi prefir/
tisindu-mă efortul inutil şi anost pe care mi-l cerea Roua ca pe-un chilipir,/ Geaba chiar femeia goală/
bunătatea, istovit de o prea lungă aşteptare a fericirii Şi-n gură cu o portocală;/ La treizeci şi cinci de ani/
ce credeam că-mi va fi dăruită drept răsplată, am în- Stau şi plâng printre motani“; la patruzeci de ani, în
ceput să exersez timid, apoi tot mai îndrăzneţ, mai Ruina unui samovar: „În gară la Merişani/ Cad cas-

necruţător, mai rafinat, cruzimea – ultim deliciu al tane din castani/ Şi am patruzeci de ani./ Şi-aş mai
singurătăţii mele“. În fapt, cu Adio, Robinson Crusoe sta şi n-aş mai sta/ Să beau apă la cişmea/ C-un acar
se încheie prima vârstă a liricii lui Emil Brumaru alăturea./ C-am crezut, la început,/ Cât marfarele-au
care părăseşte, ca într-un exerciţiu de cruzime, căr- trecut,/ Că nici nu mai sunt adult./ Ci-n gară la Me-
ţile copilăriei din Roua lecturii, iar detectivul Arthur rişani/ Cad castane din castani/ Şi am patruzeci de
şi Julien Ospitalierul devin personaje evocate, umbre ani“; la patruzeci şi patru de ani, într-un poem din
ale unor „însemnări“. Tot ce va fi fost viu altădată, lunga serie a textelor publicate în România Literară:
acum e o utopie: „Bucătării, bucătării de vară,/ Cre- „La patruzeci şi patru de ani bătuţi pe muche,/ Ros
me de zahăr ars strălucitoare,/ Mari şervete de-azur, de ambiţii vane, extras din societăţi/ De drojdii şi
dulapuri-sfinxe,/ Dulci utopii din linguri vechi pre- de-amurguri, ca un măreţ păduche/ Pe care, drept în
linse;/ Sânii aici sunt plini, coapsele grele,/ Mires- frunte, la alţii îl arăţi,/ M-am hotărât să behăi de-abis
mele iau foc de la perdele,/ Luminile s-aşază lin pe şi moarte bună,/ Cârlan bătrân de-acuma, dar pur în
scaun,/ Din cratiţe bea lapte prins un faun,/ Nasturii cârlionţi,/ Şi spre-o linotipesă roşcată, blondă, bru-
cad subţiri de la cămaşă,/ Bucătării încinse, pătima- nă,/ C-un usturoi sălbatic în gură s-o iau glonţ/ Ca să
şe…“ (Elegie). Vârsta de aur era a timpului şi fiinţei; se-mplumbe straşnic situaţia de-a pururi“.
vârsta de bronz e a vremii şi biografiei; în orizontul Vârstei de bronz îi aparţin volumele Dulapul
dicotomiei eminesciene timp/vreme se defineşte bi- îndrăgostit (1980), Ruina unui samovar (1983), Din-
ografia omului în succesiunea volumelor; la treizeci tr-o scorbură de morcov (1998) şi Infernala comedie
de ani, în Julien Ospitalierul: „Mă numesc Julien Os- (2005). Nostalgiei pentru cântecul de odinioară i se
pitalierul. Am treizeci de ani./ Duc o viaţă destul de adaugă „scrisori“ către Florin Mugur, Leonid Dimov,

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 25


Cronica literară

Nichita Stănescu şi Radu Petrescu, cu invitaţii stăru- spre seară dulapul cel bălai/ Îmbrobonat de-ardoarea
itoare în Edenul părăsit de la Dolhasca, iar serafica de a-mi închide-ntr-însul/ În mari bucăţi albastre de
Glycera şi nibelunga Reparata sunt, acum, „leliţă/ zahăr candel plânsul“. Iubirea vârstei de aur se (pe)
paraleliţă“ şi „nepotolita mea puştoaică“: e momentul trece în lubricul vârstei de bronz.
Tamarei: „De dimineaţă până seara/ Visez la şoldul Dar nu e numai atât; între vârstele poe-
tău, Tamara,/ Cel greu şi alb ca un nămete,/ Scos de ziei lui Emil Brumaru, distanţele sunt subtile, po-
sub rochii pe-ndelete/ Şi tăvălit pe largi divane/ Ca-n etul însuşi disimulându-le discret în ţesătura tex-
basmele aliotmane“ (Elogiu). Sigur că, în ordinea telor sale. De exemplu, în două „scrisori“ adresate
temelor şi structurilor poetice, nu par a se produce lui Leonid Dimov; prima, din 1968; „O, Leonid
mari schimbări, distanţele ar fi doar de tonalitate şi, Dimov, e seară/ Şi trec femei cu trupuri lungi/ Ca
cum să spun?, de anecdotică; iată, de exemplu, ce fă- nişte viespii uriaşe/ Pe care nu poţi să le-alungi/
cea poetul cu „o sumă fabuloasă“ în 1983, în vremea Cu mâna leneşă din minte,/ Femei cu sâni licen-
Ruinei unui samovar: „De-aş avea o sumă fabuloasă/ ţioşi/ Umflaţi de-un înger pneumatic/ Pân’ la ab-
Mi-aş lua o mie de caleşti/ Înhămând, la fiecare, şase/ surd în pluşuri roş,/ Femei ce ne-ar lăsa-n burice,/
Dragi femei cu sâni dumnezeieşti“; şi iată ce face, Plutind pe pântec, să murim/ Fără speranţe, fără
după cincisprezece ani, în 1998, la vremea poeme- apă,/ Cum pe corăbii Gordon Pym/ Halucinând
lor dintr-o scorbură de morcov: „De-aş avea o sumă vechi etichete/ Pe butoiaşele cu spirt./ O, Leonid
fabuloasă/ I-aş lua iubitei blugi feerici,/ De-ar ieşi Dimov, e seară/ Şi eu beau singur într-un birt“; şi
toţi popii din biserici,/ Lăsând nunţi, botezuri, pa- a doua, din cartea anului 1998, Dintr-o scorbură de
rastase,/ Ca s-o vadă-alene cum se plimbă-n/ Ţinte morcov, o „epistolă reîntregită“, spune poetul, cău-
şi tigheluri, suflecată,/ Ci atunci, pocnind blazat din tând prin arhivele detectivului Arthur: „O, Leonid
limbă,/ Eu i-aş cere blugii să şi-i scoată,/ De-ar cădea Dimov, e seară/ Şi trec femei cu trupuri lungi/ Ca
trăsniţi pe loc toţi popii/ Şi-ar ţâşni buluc din ziduri nişte viespii uriaşe/ Pe care nu poţi să le-alungi/ Cu
sfinţii/ Bâjbâindu-i trupul ca miopii,/ Oh, până la mâna; leneşă din minte,/ Femei cu sâni licenţioşi,/
pierderile minţii!“; cândva era elogiul femeii, acum Umflaţi cu pompa lui Dumitru/ Pân’ la absurd în
e arătarea ei, expunerea în spaţiul public pe care îl pluşuri roş,/ Femeia ce ne-ar lăsa-n burice,/ Plu-
face histrionul într-un exerciţiu de cruzime. În fine, tind pe pântec, să murim,/ Fără mâncare, fără apă,/
la ora cinci, când, altădată, poetul punea în iarbă „un Cum pe corăbii Gordon Pym,/ Halucinând vechi
pantof cu şireturi subţiri de mătasă“, marchizul intră etichete/ Pe butoiaşele cu spirt;/ O, Leonid Dimov,
în odaie „Și cu nojiţele de la opinci,/ Muiate în par- e seară/ Şi eu beau singur într-un birt,/ Lovit în
fum de-apoponax,/ O să te gâtuie./ Căci viaţa-i vax/ piept de minutare,/ Şi vreau să fiu din nou copil/
Pentru o zgâtie“. Carnalul, pasiunea, păcatul, dulcile Ce-n după-amiezi adânci complota/ Să sfarme flu-
vorbe (şi gesturi) perverse înlocuiesc „elogiile“ aduse turi cu trotil,/ Şi mângâie-n bucătărie,/ Cu sufletul,
Glycerei, Tamarei şi Reparatei „cu trei sâni mistici şi un primus vechi,/ Terorizat de urechelniţi/ Ce-i in-
două suspine laice“; Edenul nu mai e înlăuntrul du- tră noaptea în urechi,/ Şi se ascunde-n dosul casei/
lapului, ci în afara lui; Julien Ospitalierul şi prietenul Spre-a suge-n voie râme roz;/ O, Leonid Dimov, e
său, detectivul Arthur sunt, acum, istorie, protago- seară/ Şi nu mai ştiu să scriu frumos…“; cel care
nişti ai unor poveşti de altădată; toţi şi toate dispar vrea să fie din nou copil şi nu mai ştie să scrie fru-
într-o rezervaţie de îngeri. Raiul trebuie să fie cu „sâni mos se află la vârsta de bronz. În fapt, toată poezia
şi indecenţe“, spune poetul în Pierrot răutăcios din lui Emil Brumaru e o continuă tensiune între para-
volumul anului 1998; sâni au fost din belşug în toate digme de sensibilitate şi, implicit, lirice, ca în acest
cărţile, indecenţele, mai ales, în Infernala comedie şi autoportret unde se adună totul; lenea, perioadele
ceea ce a urmat după aceea; un cerc se închide aici, în fauve, materia vâscoasă, crinii, pluşul moale, înne-
Sonetul 43 din volumul anului 2005; urmează, cum căcios, iubita fistichie după chipul şi asemănarea
se vede, o lungă vacanţă de mătase; „Mi-am cheltuit Glycerei, Reparatei şi Tamarei: „Poetului îi şade
talentul în lubrice sonete/ Cum fluturii-şi dau praful bine/ Să fie trândav, bleu şi pur./ Mănânce miere de
aripelor pe mâini/ Netrebnice. Ajunge! Sufletul meu, albine,/ Beie din sticle fără cur./ Îmbuibă-se printre
ţi-e sete/ Din nou tăpşane de lobodă să-ngâni?/ Îţi chiftele,/ Cu târtiţe de fluturi moi./ Poetul trebuie
place iarăşi bruma topită-ncet pe case/ Loiale-n care să-şi spele/ Zilnic picioarele-n oloi./ Şi mâinile în
sânul femeilor e sfânt?/ Hai să luăm o lungă vacanţă lapte dulce,/ Şi faţa-n bulion de crin./ Dânsul de-a
de mătase/ Cu păpădii suflate de-obrajii rotunzi în pururi va să-şi culce/ Pe pluşuri trupul longilin./
vânt,/ Să ne încânte raza căzută-n magazie/ Pe-un Să nu citească, să nu scrie,/ Ci numai doar poet să
vraf de ziare rupte ca pe un tron de crai/ Să-mbră- fie,/ Cu papanaşi la pălărie/ Şi c-o iubită fistichie/
căm poteca în crini căci o să vie/ Sunând din ceşti Ce are sâni cât garderoba/ Şi coapsele cât Europa!“.

26 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Cronica literară

Poezia ca rugăciune

Theodor CODREANU
După evenimentele din 10 august 2018, ani în Canada, actualmente stabilită, de doi ani, în
înadins provocate pentru a arăta ce pot românii „în Anglia, autoare a mai multor cărţi de poezie: Sărutul
cinstea” Centenarului Marii Uniri, se tot vorbeşte curcubeului (2008), Sărutul mării / A Kind of Insight
despre o „diaspora” românească, o entitate mani- (ediţie bilingvă, 2014), Cartea a cincea a celor trei
pulată şi manipulatoare având drept ţintă crearea săruturi (2016), Cartea a şasea a celor patruzeci de
imaginii unui „război civil” între concetăţenii noştri poezii de dragoste (2017), Sărutul cerului (2018), Un
aflaţi pe mapamond, „emancipaţi”, reeducaţi pentru fel de înţelegere / A Kind of Insight (ediţie bilingvă),
„o ţară ca afară”, şi „primitivii” rămaşi în spaţiul car- aceasta din urmă apărută în 2018 la Editura Sfera
pato-danubiano-pontic. În ciuda extensiei sensuri- din Bârlad, carte asupra căreia voi face câteva notaţii
lor cuvântului, cei mai mulţi vorbesc despre o dias- de lectură.
pora românească îngroşând lucrurile (necunoscând Oana Andrei scrie o poezie de dragoste
sensul prim al cuvântului şi evenimentul istoric aso- ancorată în metafizic, ceea ce o diferenţiază de no-
ciat), ceea ce mă face să mă tem că unii ar vrea chiar ile generaţii ispitite de textualismul postmodernist
ca naţiunea română să devină o diaspora, în sensul al „biograficului” care merge până la ancorarea în
părăsirii integrale a teritoriilor româneşti de către pornografie. Evident, de la antipozi, o pândeşte
autohtoni, ca oglindă a unei catastrofe de felul ce- alunecarea în sentimentalism, pe care îl evită prin
lei din Iudeea, când represiunile Imperiului Roman dimensiunea creştină a trăirilor. Altminteri, Un fel
i-au împrăştiat pe evrei în lume, aceştia fiind lipsiţi de înţelegere, după cum aflăm din prezentarea de pe
de o patrie timp de aproape două milenii, anomalie ultima copertă, este o parte a cărţii A Kind of Insight
istorică reparată de mişcarea sionistă în 1948 prin apărută în 2015 la editura creştină WestBow Press,
întemeierea statului Israel, cu acordul marilor pu- Indiana, USA. Textele sunt scurte, în genere versli-
teri. Există două feluri de români care emigrează: cei briste, nelipsind o combinaţie rimică, aparent ale-
care se lasă asimilaţi, trăind sentimentul urii de sine, atorie, fie de vecinătate, fie la distanţă de două-trei
fără gând de „întoarcere în Itaca”, şi cei care pleacă versuri: „Şi ce rost au/ greutăţile/ de pe cruce,/ doar
vremelnic, din raţiuni economice îndeosebi, pentru ştim/ unde mâine/ ne duce?” (Bagaj). Sau: „Doam-
salarii „decente”, frustraţi de incapacitatea guver- ne,/ fă-mă spumă albă/ de cascadă/ prin care/ doar
nanţilor de a oferi condiţii de muncă precum în Oc- lumina Ta/ să cadă.” (Rugă pentru lumină). E drept
cident. În sânul acestora din urmă se coagulează co- că, în loc de şase versuri, textul se putea reduce la
munităţi care refac, în miniatură, ethosul românesc, un distih rimat. E aici un artificiu care i s-a repro-
adunaţi în jurul unor preoţi şi biserici sau a unor şat şi lui Ion Minulescu relativ la verslibrismul din
societăţi culturale. Scriitorii din aceste mici comu- Romanţe pentru mai târziu (1908). Alteori, din ne-
nităţi ţin legătura cu ţara continuând să scrie în lim- voia de a-şi susţine trăirile cu argumentul autorităţii
ba română, să publice la edituri din România, unii sacre supreme, Oana Andrei reproduce, în finalul
fiind membri ai Uniunii Scriitorilor sau aspirând să poemului, texte din Sfânta Scriptură, ceea ce cred
devină. Este şi cazul Oanei Andrei, trăitoare mulţi că mai mult îl deserveşte pe cititor, răpindu-i pro-

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 27


Cronica literară

priul efort „hermeneutic”. În Însoţitor, poezie cu pentru liniştea sufletească, pentru vară, pentru de-
tentă moralizatoare alcătuită din şapte versuri, este, votament, pentru claritate, pentru dragostea de via-
aş zice, „sufocată” de reproducerea unui extins pa- ţă, pentru joacă, pentru somn binecuvântat, pentru
saj din Ecleziast (4:9-12). În schimb, expresivitatea ploaie, pentru pace, în tot atâtea poeme înflăcărate
autoarei curge mai natural în texte precum Rugă de rugăciune, esenţa vieţii şi a poeziei înseşi. Prin
pentru curaj: „Doamne,/ fă-mă ţărm/ de mare,/ să rugă, cartea atinge zona de maximă transparenţă
mă hrănesc/ din valuri/ şi soare,/ să îmbrăţişez/ os- a fiinţei (Părintele Dumitru Stăniloae), ceea ce au-
tenite/ cocoare/ şi înotători/ temerari.// Pe mal când toarea numeşte claritate: „Doamne,/ fă-mă carte/
apari,/ să li se şteargă lor toate/ lacrimile sărate.” de rugăciuni,/ cuvintele-mi/ s-aducă minuni./ Fă-
Eul liric respinge identitatea onomasti- mi în suflet/ şi-n privire senin,/ să văd în mine/
că, recunoscându-se doar ca „picătură de lumină” lumina la care/ mă-nchin.” (Rugă pentru claritate).
(Întoarsă pe dos). Astfel, micul eu este jertfit pen- Ceea ce devine tulburător în lirica Oanei
tru o nouă fiinţare: „Azi mă eliberez de mine/ şi Andrei este conştiinţa că în spatele tuturor rugilor
o iau de la capăt,/ fără trecut şi fără viitor,/ fără să sale stă condiţia dramatică de emigrant din propria
fie acum un început/ şi nici un sfârşit,/ ca şi cum ţară, din propria acasă: „Unde să te duci/ să mai as-
deja am murit.” (Zenit). Mai mult de atât, punctul cunzi/ din durere?/ Cum să înveţi/ să n-ai teamă/ şi
omega al acestei fiinţări este a deveni pură rugăciu- nici prea multă/ plăcere?/ Cum să mai mergi/ când
ne: „Doamne,/ fă-mă rugăciune/ de dimineaţa,/ pe lupii-au ros/ tălpile amândouă/ până la os?/ Cine
buzele/ oamenilor/ sfântă povaţă,/ răsădindu-le/ crezi/ că are curaj/ să-ţi cureţe/ din răni,/ din ne-
linişte-n viaţă” (Rugă pentru linişte sufletească). caz?// De ce rugăciunile/ sunt un izvor/ de lacrimi
Dacă iubitul o va căuta pe harta lumii, nu o va mai nesecat?/ De unde să ştii/ că alături ai un înger/ sau
găsi decât în harta inimii: „Mă cauţi pe o stradă/ un d?” (Emigrant).
pe care nu mai locuiesc/ de-atât de mult timp în- Dintr-o dată, poezia ca rugăciune a Oanei
cât/ pietrele ei s-au măcinat/ şi-au devenit praf de Andrei devine platoşă de rezistenţă într-o lume glo-
stele./ Nu mă mai căuta,/ sunt aici, în inima ta.” balizantă, străină şi atroce. Aceasta pare să fie con-
(Harta). Această picătură de om renăscut se roagă diţia umană din care izvorăşte strigătul-rugă al au-
pentru adevăr, pentru curaj, pentru iubirea ade- toarei plecate din Puieştii Bârladului. Şi s-ar putea
vărată, pentru lumină, pentru iertarea păcatelor, ca acest filon poetic să constituie calea maturizării
pentru bunătate, pentru pâinea cea de toate zilele, artistice.

28 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Cronica literară

Poezia glacialității
(Margareta Curtescu)

Constantin CUBLEȘAN
Eseistă, autoare de cărți didactice, Mar- niște în relațiile interumane, chiar și cu persoana
gareta Curtescu (n.1960 în Hâncești, Republica iubită („zilele cu țurțurii lor îmi/ îngrădeau calea/
Moldova) se afirmă, înainte de toate ca o sensibilă spre tine” – era glacială), definind propriile trăiri
poetă a unor stări dramatice produse de o anume exprimate într-o rezonanță eminesciană („nu cre-
contemplare sau, mai bine spus, de o trăire febrilă deam să aud vreodată plânsul” – poemul ramelor
într-o lume contemporană cuprinsă de frigul cos- pustii), deturnate în factologia diurnă a realităților
mic prevestitor al apocalipsei biblice: „cum toate nemijlocit asumate biografic: „casa noastră a fost
se grăbeau să moară pe pământ/ în aer pe ape în- un cuib de rândunici până/ când cineva a dat foc
vățam și noi tema zilei// rând pe rând se prăbu- streșinii casa noastră/ a fost un bârlog de lei până
șeau din cer boeinguri/ le îmbrățișau alpii pustiul când/ s-a aprins și savana noastră/ a fost o moa-
donețkul/ submarine intrau solemn în palate de ră de vânt până când/ o mână a potolit furtunile/
scoici/ turnuri gemene se luau de mână și zburau din cele patru direcții (…) plouă și eu achit facturi
spre/ alte tărâmuri marii și micii buddha cădeau/ pentru apă, lumină trecut” (casa noastră). Meta-
decapitați sub târnăcoape// delfini se zdrobeau de forica bogată crează haloul în care poeta își denun-
stânci cârduri de/ păsări se aruncau în hău de-atâta ță gesticulația intimă („voi netezi cu palma frigul
jale clopotele/lumii își rupeau limbile și adormeau atât al meu/ și atât de al tău prin vene îmi va trece/
în patul/ lor de plumb// time of death ziceau analiș- uitarea și trena ei străvezie/ îmi va înfășura inima”
tii de pe aiurea timpul/ morții rosteam și noi gră- – într-o zi taurul își va sfâșia pielea), marcând pei-
biți dând foc/ arhivelor să ardă totul/ deodată (time sajul auster cu care se contopește osmotic („eram o
of death). scoică aruncată de val pe faleză /…/ sfârșit de vară
Recentul volum, Inima desenată pe cer peisaje sărace ierburi pitice/ văzduhul năclăit de
(Cuvânt înainte de Ioan Holban. Editura Junimea, august mi se lovea/ de tâmpe toamna respira/ pe
Iași, 2018) se remarcă în totul printr-un tensionat aproape” (vis). Toate acete trăiri sunt profund sen-
lirism, oarecum cerebral, oferit de o notație refle- timentalizate într-un soi de cinism livresc în care
xivă, de o mărturisire a propriilor emoții prilejuite își află oarecare protecție: „amanții mei de hârtie
de glacialitatea universului în care își suportă exis- blonzi șateni/ bruneți vă strig pe nume și se-ntorc/
tențialitatea: „tot mai ninge-n tablouri teribil/ mai toate cuvintele// scenele noastre de-amor licăresc/
ninge/ peste ani înrămați peste vârste/ și vremi ier- printre fraze/ în timp ce privirile ni se mai/ caută/
nile își varsă/ uitările toate (pastel). Frigul ființial, în apele multe// lava iubirilor noastre mi s-a întins/
iarna universală, sunt motive ce devin obsedante, pe sute de pagini și astfel cărțile mi s-au umplut
stârnind nu atât panică în suflet cât mai ales neli- de tristeți” (seară). Melosul acestui tip de tristețe

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 29


Cronica literară

e insistent, ca un bas continuu în concertele de


coarde arhaice, asigurând gravitatea tonalității, a
atmosferei încărcate în care se coagulează emoți-
Biblioteca Bucovinei literare
ile cotidiene ale raportului său cu ființa dorită: „În
fiecare zi el avea de spus câte o istorie/ întâmplător
sau nu auzeam în receptor/ cum în preajma-i foș-
nea iarba cum apa/ dâmboviței clipocea orbită de
soare/ sau cum tramvaiele staționau prin/ stații și Anca Şerban, Cineva
pasagerii urcau amețiți/ de căldură (…) în fiecare din afara lumii,
zi și eu aveam de spus/ câte o istorie timpul res- Craiova, Aius, 2018.
piră pateu/ mai aritmic decât altădată strângeam/
pumnul apoi îl desfăceam și lăsam/ libere poveștile
mele să-i cutreiere/ pădurile narației” (plimbări).
Reflexivitatea e melancolică, poeta re-
venind mereu la universul intelectual în care își
trăiește/retrăiește evocator demersurile creatoa-
re, nașterea cuvintelor poetice reprezentând pro-
pria viață, propria ființare în abstractul metaforic
al climatului livresc auster căruia i se dedică: „în Mircea Florian,
piept aveam mii de inimi odată cu fiecare/ cuvânt Conceptul de timp
irosit murea câte una de aceea/ ajunsesem să fiu la Henri Bergson,
un cimitir de/ inimi// o tăcere sidefie acoperea zil- Craiova, Aius, 2018.
nic un fel/ de regret mă-nfășura strâns ca/ pe un
prunc// unde erai tu cel care trăgeai de un fir/ in-
finit desfășurând/ cuvinte/ cuvinte/ cuvinte//unde
erau oglinzile tale curgătoare în care/ cuvintele se
reflectau unele în altele/ se amestecau într-un râu/
de mătase apoi se/ despărțeau// surâzând” (în piept
aveam mii de inimi). Și, totuși, exultă mereu în aș-
teptarea unui impuls radical menit a o salva, a o Iosif Brucăr,
scoate din starea de glacialitate indusă, pentru a fi Cosmodiceea. Etica
capabilă în a trăi autentic și aievea o infiorată exis- Repetitia, Craiova,
tență personală: „să mă smulg din toropeala aceas- Aius, 2017.
ta ca dintr-o/ baltă de ceară sleită să mă întorc la/
zumzetul din florile de nalbă// repetam în gând
pe când coboram la/ vale prin râpa galbenă spre
gara de nord/ cuvintele îmi roiau în inimă// din vi-
trine mă priveau manechine/ îmbrăcate în rochii
vintage// ploaia de vară începu din senin ștergând/
amintirea zilelor și nopților/ adulmecate de vulpile
argintii/ ale nordului” (dimineață). Emil Simion,
Toată poezia Margaretei Curtescu se îm- Mă cheamă
plinește ca din febrile tânguiri abstactizate pe filo- amintirile...,
nul dramatic al trăirilor sale într-o realitate rigid Suceava, Editura
crepusculară, cu o afectivitate bine ținută sub con- George Tofan, 2018.
trol de luciditatea sa creatoare.

30 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Pe contrasens

Povestea dramatică
a unui om care avea,
la un moment dat,
unsprezece egouri
și jumătate
Adrian ALUI GHEORGHE
Că are mai multe egouri, Policarpie știa de Dacă la început credea că avea doar patru,
mai multă vreme. Voia să se îndrepte spre un anu- cinci egouri, cu timpul descoperi că acestea erau
mit loc, de exemplu, cu vreo treabă, brusc se trezeau mult mai multe, de parcă s-ar fi înmulţit între ele,
în el egourile şi începeau să se certe, să aibă opinii. sau au venit de cine ştie unde şi s-au cuibărit în ca-
Unul dintre egouri spunea, da, dă-i înainte pul şi în sufletul lui Policarpie. Găsiseră acolo locul
că e bine, altul spunea categoric că nu e bine, pe cînd potrivit.
altul stătea blazat, ca nesimţitul şi spunea că ori una,
ori alta, e la fel de lipsit de importanţă. Plus că se mai *
trezea vreun alter ego, culcuşit prin fundul minţii, Să zicem că suntem într-o dimineaţă obiş-
care întreba ca ultimul golan: Ce, bă...? Iar altul îi nuită din viaţa lui Policarpie. Ora? Să spunem, opt.
răspundea îndreptîndu-şi gulerul scorţos: Maniheis- Policarpie a deschis ochii, priveşte geamul, lumina
mul nu a făcut bine în istorie nimănui, lucrurile sunt de afară. Ar trebui să se scoale, îi spune egoul său de
nuanţabile, aşa că mai trebuie revizuit ceva, poate suprafaţă. Şi asta fiindcă aşa fac toţi indivizii dimi-
chiar totul, înainte de a trece la acţiune. O făcea pe-a neaţa, îşi fac igiena matinală, cîntă în baie, îşi con-
filosoful, vezi bine. sultă agenda personală etc.
Ce faci în acest caz, cînd egourile sunt aşa Dar imediat apare alt ego, de sub o crustă a
de contradictorii în atitudinea lor? Le laşi naibii şi minţii şi îi spune: Tu, Policarpie, nu eşti un individ
faci la voia întîmplării toate acţiunile de peste zi, de oarecare, tu trebuie să faci lucrurile mai altfel, aşa că
peste săptămînă, de peste an. Şi cam aşa a făcut toată mai bine stai şi reflectează la condiţia umană, vezi
viaţa de pînă acum Policarpie, a trăit la întîmplare, care îi sunt vulnerabilităţile, care îi sunt limitele.
egourile mai mult l-au hăituit decît l-au ajutat. Avea Mda, îşi spune Policarpie, simţeam eu că
34 de ani, dar dacă ar fi înmulţit anii săi cu cele cinci, sunt deosebit, acum am confirmarea.
şase, șapte egouri detectate în sine, care fiecare îşi Alt ego începe să cînte, e o melodie destul
avea viaţa lui, vîrsta reală a lui Policarpie se ducea de tîmpită, auzită la radio. Era ceva despre un me-
undeva în zona respectabilului, a matusalemicului dicament care se administrează împotriva efectelor
chiar. menopauzei. Versurile sunt tembele, chestiunea în
Policarpie îi observa pe indivizii din jur, îi sine era una fără nicio importanță pentru el. Dar
vedea plini de energie, luau decizii rapide, juste, era melodia vine din adînc şi irită egoul care reflecta la
limpede că aceştia nu aveau atîtea egouri care să se condiţia umană. Acesta din urmă vociferează.
certe, care să le pună beţe în roate. Aveau un ego pur Alt ego îi strigă lui Policarpie, pe un ton
şi simplu, care acţiona ca un computer de bord care destul de imperativ: Astăzi aveai un interviu pentru
controla situaţia, luau deciziile corecte cît ai clipi. El se slujba de la... E tîrziu, hai, sus! Alt ego imprimă ca
învîrtea ca un bătrîn printre ei, deşi biologic erau con- un şuierat din spatele urechii interne: Vanitas vani-
generi, egourile îl chinuiau, îl făceau să pară un îm- tatum omnia vanitas! Şi după cîteva clipe de concen-
piedicat, mulți îl bănuiau chiar de un oarecare retard. trare: Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă,

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 31


Pe contrasens

dacă-şi pierde sufletul? Sau, ce ar putea da omul, în petreceri pe cinste. Vociferau, vorbeau pe întrecu-
schimb pentru sufletul său? Se vede că acest ego era te, unele cîntau, altele protestau împotriva încălzirii
unul impregnat de spiritualitate, unul religios. Po- globale, altele înjurau, altele se matoleau şi ador-
licarpie nu prea îl băga în seamă, dar acesta apărea meau brusc, ciucite, ca nişte paiaţe de cîrpă. Arta era
cînd se aştepta mai puţin şi de fiecare dată îi dădea un cîmp larg, larg, puteau să evolueze fără teamă,
un frison pe şira spinării. În general îi spunea lucruri fără cenzuri interioare, putea să stea Policarpie şi în
care nu prea îi conveneau. Numai că acum, acest ego cap, egourile, unite, erau mai puternice decît voinţa
mai spiritual şi uşor fatalist i-a retezat-o destul de lui de om slab şi impuneau regula. Nu era ego de-
bine egoului care îl trimitea la muncă. Oooups! Și ca al lui Policarpie să stea deoparte, atunci cînd venea
să nu mai audă acest cor incoerent de voci, Policar- egoul lui Leontică în vizită, acesta era întîmpinat cu
pie își trase cearșaful peste cap, își strînse pleoapele chiote, cu tropăituri, cu behăituri, bietul Policar-
și căută să reînnoa- pie îşi simţea capul o
de somnul. De foarte cutie de rezonanţă.
multe ori reușea. Numai că dimineaţa
era vraişte prin capul
* lui Policarpie, trebuia
Mai veneau să stea mult şi bine
în vizită, uneori, ego- cu ochii în zare, bînd
urile altor persoane. ceaiuri amare, aştep-
Egoul unei domni- tînd să i se trezească
şoare, Elfredine, de egourile. Dar nu-şi re-
exemplu, venea într-o venea bine, că apărea
vreme ca la ea acasă, iar egoul lui Leontică,
trecea peste orice ba- striga un sal`tare! de
rieră de principii şi se se zguduiau creierii,
apuca de făcut ordine stăpînul egoului sco-
în interior, punea la tea o vodka chine-
punct egourile lui Poli- zească de orez, care
carpie; care la început era „ieftină şi bună” şi
priviră surprinse aşa treceau la reprezenta-
apariţie, apoi mîrîi- ţii artistice. Dacă s-ar
ră, iar la o vreme l-au fi înregistrat undeva,
înfruntat şi i-au barat cumva, acele repre-
orice intrare. Cînd s-a zentaţii artistice, la
trezit singură doar cu care participau toate
egoul ei, cică Elfredine egourile lui Policarpie,
a plîns amarnic. Nu- antrenate de egoul lui
mai că egoul ei, rănit Leontică, omenirea ar
în orgoliul propriu, fi cîştigat mult, mult
i-ar fi spus: nici să nu în prestanţă artistică.
te gîndeşti să suferi, Dar, aşa ...? Totul s-a
egourile lui sunt nişte dus pe apa timpului
mitocane! ...!
În scurt timp, după episodul cu egoul dom-
nişoarei Elfredine, apăru egoul unui artist, Leontică, *
pictor şi actor care improviza prin pieţe, care duh- Pe Xantuza a cunoscut-o într-un mod ba-
nea a alcool, măiculiţă, doamne!, de se umplea toată nal, într-o zi banală, într-un loc banal. Policarpie
casa şi tot capul lui Policarpie de duhoare. Dacă la era la farmacie, după o întîlnire a egourilor sale cu
început egourile lui Policarpie cam strîmbau din nas, egourile lui Leontică, cumpăra pilule pentru durerile
după cîteva reprezentaţii ale egoului lui Leontică de cap. Egourile sale dormeau duse, iar atunci cînd
toate căzură de acord că e ceva cu totul senzaţional egourile tale nu sunt active, nu prea ai nici voinţă. El
în prestaţia lui artistică, era muşcat de genialitate. era lipsit de voinţă. I-a cedat locul său la rînd dom-
Și asta după ce gustară şi ele alcoolul, la început cu nişoarei care tocmai intrase, era o brunetă uşor cor-
teamă, apoi cu mai mult curaj, după care trecură la polentă, cu o fustă întinsă bine pe şolduri. I-a văzut

32 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Pe contrasens

ochii, atunci cînd ea i-a mulţumit din priviri. Erau mai sinchisi să răspundă egoului atît de vigilent.
verzi. Trebuie precizat că aici nu s-a întîmplat nimic, Seara, spre nemulţumirea egourilor care
fiecare şi-a luat pilulele potrivite şi a plecat în lumea îşi fixaseră o întîlnire nouă cu egoul de artist al lui
lui. Apoi Policarpie a intrat într-un magazin de cea- Leontică, Policarpie decise să iasă la o plimbare cu
iuri, să cumpere ... ce? Aici, înaintea lui, la cassă, ace- Xantuza.
eaşi femeie. Cînd s-a întors, i-a văzut ochii. Verzi. Ah, ce plictiseală!, suspinară mai toate ego-
S-au şi salutat mişcînd abia perceptibil din cap. Erau urile lui Policarpie.
deja cunoştinţe. Ei, dar dacă doi munţi trebuie să Hai să-i intimidăm egoul tipei, să o punem
se întîlnească, fiindcă aşa este scris în stele, ei se în- pe fugă, propuse unul dintre egouri.
tîlnesc într-un final, fie că pentru asta trebuie să se Sau mai bine nu acceptăm dialogul și gata,
mişte tot pămîntul și să conspire toate zodiile. În ca- spuse altul. Să vedem ce o să mai îndruge ăsta, o
zul nostru lucrurile au să pară un încîlcit la
fost mult mai simple: minte, timid pînă la
în jumătate de oră s-au tîmpenie. E de ajuns o
întîlnit, culmea, a treia singură întîlnire, ca să
oară, de data asta la o îl trimitem pe fiecare
trecere de pietoni, aş- în lumea lui.
teptau să se declanşeze Eu zic să ne
semaforul. S-au salutat distrăm puţin cu ego-
de-a dreptul, au trecut ul tipei, pare a fi unul
strada umăr la umăr, scorţos, să îl scoatem
cînd au ajuns pe partea din pepeni, să îl pro-
cealaltă deja au făcut vocăm, să îl punem în
cunoştinţă: dificultate, spuse altul.
– Policarpie! Tipa vrea să pară din
– Xantuza! categoria celor care nu
– Ce nume știu să piardă. Ei, o să
frumos! învețe!
– Credeţi?
Multă lume îl consi- *
deră ciudat. Sau chiar Pe niciun ar-
comic ... bore din parc, pe nicio
Unul dintre bancă nimeni nu scri-
egourile lui Policarpie, jelise încă vreo ecua-
care se trezise şi se uita ţie de genul „Xantuza
curios la această întîl- + Policarpie = Love”.
nire, urmărind dialo- Deşi cei doi citeau cu
gul, îi strigă în urechea amuzament ce scria
interioară: Spune-i că pe trunchiuri de co-
numele îţi sugerează pac, pe ziduri, în des-
lumea Greciei, că deja făşurarea graffitiurilor
simţi aerul sărat al unei de pe pereții blocu-
insule izolate în Marea rilor. Era un început
Tyreniană, că Platon.... că Socrate... că Xantipa...! de conversație, de la acele amănunte puteau bifurca
Şi Policarpie, ca un papagal, repetă ce îi su- discuția spre lucruri serioase, esențiale pentru doi
fla în urechea interioară egoul său care nici măcar oameni care vor să se cunoască. Îşi puteau detecta
nu sesizase ce ochi verzi avea femeia din faţă. Lucrul egourile, lucru foarte important. Fleacurile căpătau
acesta îl sesiză însă alt ego, care se trezise şi el şi pri- dimensiuni cosmice. Jur-împrejur era vineri. Dar ce
vea curios pe femeia care asculta balivernele lui Po- vineri ...!
licarpie despre mările Greciei şi despre nişte filosofi După ce Policarpie povesti ceva despre
pe care îi tot pomenea fără să-i fi citit cu adevărat. sine, despre cît de mult dorește el să..., despre cît de
Egoul se uită mai bine şi îi şuieră lui Policarpie în mult iubește el ....., despre cît de departe ajunge cu
urechea interioară: Ai văzut ce ochi ...? Verzi! gîndul, despre cît de albastră vede el marea și despre
Da, Policarpie văzuse. De asta nici nu se cît de departe a ajuns cu prospectarea sinelui, Xan-

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 33


Pe contrasens

tuza aprecie, direct, fără prea multe convenţiona- *


lisme, faptul că Policarpie este un tip complex, care Deși părea să fie regizorul care a pus în
posedă mai multe egouri. Mai mult, egoul ei era în scenă tot acest spectacol, această hărmălaie de tră-
admiraţie în faţa acelei adunături de egouri care era iri, Xantuza îl prinse într-o zi pe Policarpie de un
sufletul lui Policarpie. mugure al sufletului, i-l răsuci, în timp ce îl privi în
Băieţi, dar sunteţi formidabili!, spuse ego- ochi:
ul Xantuzei şleahtei de egouri ale lui Policarpie, care Vai, dar ce e cu dezordinea asta prin capul
stăteau ca motanii cu ghearele semideschise, gata tău, măi băiete? Cînd un ego vrea să lucreze, altul
de atac. La observaţia entuziastă a egoului Xantuzei vrea să plece în excursie, altul trage la somn. Unul
ghearele s-au ascuns brusc. Cît ai fi tu de rezistent, visează toată ziua, în timp ce altul suspină după ego-
cît ai fi tu de egolatru, o apreciere entuziastă te poate ul lui Leontică, circarul. Unul e blazat, altul pune
topi cît ai zice ego. piedici celorlalte egouri, de se duc de-a berbeleacul
De aici lucrurile evoluară într-o direcţie lovindu-se de cutia ta craniană. Unul conspiră, al-
aiuritoare. Xantuza detectă toate egourile lui Poli- tul stă gură cască sub streaşina pleoapelor... Gata,
carpie şi se decise să le dea nume. Erau unsprezece adună-te! Şi Xantuza nu mai aşteptă ca Policarpie
egouri, după o evaluare sumară. chiar să înceapă el să se adune, trecu ea însăşi la
Fiindcă fusese cîndva impresionată de treabă. Luă fiecare ego la bani mărunţi, mărunţi în-
filmul cu Alba ca Zăpada, acolo unde piticii aveau trebîndu-l ce caută în lumea lui Policarpie, cu ce se
identitate precisă, Xantuza reluă, spre hazul lui Po- ocupă. Şi apoi, nici una, nici două, le făcu vînt afară
licarpie, aceleaşi nume şi pentru egourile care îşi fă- din mintea acestuia. Scînceau, înjurau, urlau. Unele
ceau de cap în mintea bărbatului. Astfel, în funcţie egouri se învîrteau în jurul frunţii lui Policarpie, ca
de tipul de comportament, egourile căpătară nume bondarii, numai că Xantuza închisese orice poartă
precum Doc, înţeleptul, Happy, bucurosul, Bash- de intrare. Insensibilă la milogeli, scîncete sau urle-
full, ruşinosul, Sleepy, somnorosul, Sneezy, iritatul, te, în cîteva zile în mintea lui Policarpie rămase doar
Grumpy, morocănosul şi Dopey, mutulică. Ăsta, egoul său profund, pe care Xantuza îl eliberă de sub
mutulică, era preferatul Xantuzei, îl alinta cu o aten- pojghiţa de superficialitate pe care o instituiseră toa-
ţie aparte. Dar mai erau egouri, ce nume să le dea? te celelalte egouri care se aciuaseră în mintea bărba-
Putea să dea şi nume feminine? Asta era întrebarea. tului.
Au sex egourile? Sau sînt ca îngerii, asexuați? Nici Cînd s-a trezit cu un singur ego, care se
Policarpie nu avea un răspuns. Au consultat dicţi- plimba radios cu mîinile la spate prin capul şi min-
onare, enciclopedii, au întrebat Internetul care era tea lui Policarpie, acesta avu impresia că atunci se
plin de răspunsuri, unul mai contradictoriu de cît născuse şi orizontul se lărgise brusc. Vedea prin sine
altul. S-au ascuns prin păduri, au rătăcit printre ga- pînă departe. Probabil că mulţimea de egouri îi ob-
laxii cu privirea şi cu gîndul, au explorat adîncul turase, atîta vreme, perspectiva.
ochilor, au pipăit materia imaterială a egourilor în Pînă acum viitorul i s-a părut a fi o nebu-
căutarea unui răspuns sau a tuturor răspunsurilor. loasă; acum păşea prin inima viitorului.
Şi Xantuza, care se simţea ca un explorator care se Pînă acum trăise parcă vieţile altora, acum
afla faţă în faţă cu necunoscutul, acolo unde nimeni se întorsese acasă.
nu atinsese niciun fir de iarbă, decise că poate să dea Pînă acum fusese o lume, acum se des-
nume feminine unor egouri din mintea bărbatului, coperise pe sine în miezul acelei lumi. Se privi în
cu acea vocaţie a întemeierii pe care o au uneori oa- oglindă, se privi în ochii celui din oglindă, se privi
menii. Şi pînă la urmă, nu spunea cineva că bărbatul cu ochii celui din oglindă: parcă se cunoscu, în sfîr-
e o femeie ratată? Policarpie a fost de acord. Aşa că şit, pe sine.
partea sensibilă a lui Policarpie se procopsi cu nume Pe fondul acesta, Xantuza îi susură la ure-
ca Alison, Cybill, Goldie sau Mabel. Egourile ascul- che că vor avea un copil.
tau de Xantuza cu o devoţiune aparte, veneau la che- Un copil? Copil copil...? Așa cum sunt co-
marea ei ca pisioii la castronul cu lapte. piii care ne taie drumul cînd mergem la...? Spre... ?
Mintea lui Policarpie era un spectacol de Pînă la...? Animăluțele alea....? Creierul lui Policarpie
voci, de caractere, de frămîntări, de suişuri şi cobo- se încolăci în jurul fantei de lumină care tocmai i se
rîşuri, de cedări şi provocări, ambiții și lene, cu un arătase, strănută şi brusc mintea i se umplu de egouri.
deget atingea inexprimabilul iar cu pumnul, expri- Erau multe, multe, ca viruşii pe ecranul unui compu-
mabilul. Era pasionant. ter care nu mai avea niciun program de protecţie.

25 mai 2018, Piatra Neamţ

34 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Evocări

În semn de reverență
la plecarea patriarhului
eminescologiei

Lucia OLARU NENATI


Academicianul Dimitrie Vatamaniuc, a fost nu numai o lăudabilă dizertație pentru un examen de
până acum un adevărat campion al longevității, mai aspirantură, ci o operă solidă de pus de azi înainte în
având puțin până la a atinge borna centenarului, în biblioteca noastră literară.”
tot acest timp continuând să lucreze întru sporirea Sub această adevărată efigie definitorie pen-
valorii patrimoniului nostru de cultură, la a cărui edi- tru profilul și metoda sa de lucru, D. Vatamaniuc avea
ficare a trudit, vrednic și tenace, din zorii tinereții. În să devină unul dintre filologii clasici ai culturii noas-
această vară oximoronică și zbuciumată, iată că acest tre, o personalitate cu valoare de model. Studiază, de-
adevărat performer cultural a încetat să trudească în- frişează şi luminează teritorii literare neştiute, editea-
tre hârtiile sale întru noi temeiuri de cercetare literară. ză numeroase cărţi de valoare nealterabilă, adevărate
Dar câte n-a făcut el în viața sa cu adevărat borne în tărâmul geografiei literare, despre scriitori
demnă de prezentat ca material didactic pentru elevi precum Ion Popovici Bănăţeanu, Ion Agârbiceanu,
în orele de dirigenție la capitolul modelelor exem- Ion Slavici, George Coşbuc, Lucian Blaga, Tudor Ar-
plare! Pornit din umbra mânăstirii din Suceviţa, el ghezi, Titu Maiorescu și alții.
s-a şcolit temeinic, mai întâi în comuna natală, apoi Dar, meritul său cel mai important, chiar
la Cernăuți și la Rădăuți, urmând apoi studiile uni- la scara axiologiei naţionale, rămâne cel legat de „in-
versitare la Facultatea de Litere și filozofie de la Cluj stituţia Eminescu”. În speţă, de editarea marii ediţii a
sub îndrumarea unui profesor dăruit studierii lui operei eminesciene, acea întreprindere uriaşă, de ni-
Eminescu, Dimitrie Popovici. Premonitorie a fost și vel academic, iniţiată de Perpessicius în 1939 şi slujită
prima întâlnire a elevului cu poezia lui Eminescu de de acesta până la pierderea vederii; continuată apoi
care s-a simțit interesat încă din anii de școală dato- de către alţi cărturari competenţi şi devotaţi precum
rită unui profesor împătimit de creația eminesciană, Al. Oprea, Petru Creţia, secondaţi de cercetătorii
Laurențiu Tomoioagă. colectivului de specialitate. Cel care preia și încheie,
A urmat parcurgerea etapei doctorale în practic, această operă monumentală, după zeci de ani
care s-a dedicat studiului filologic în cel mai înalt de muncă asiduă, presărată cu numeroase piedici de
sens al termenului, beneficiind de şansa de a-l avea tot felul, iscate de către cei ce căutau a submina ieşi-
ca mentor doctoral pe marele critic G. Călinescu, de a rea la lumină a gândului integral eminescian, a fost
cărui orientare formatoare a beneficiat din plin și care Dimitrie Vatamaniuc a cărui acribie, hărnicie, co-
i-a intuit fără greș aptitudinile și valoarea ce avea să se rectitudine, muncă sistematică, tenacitate, voinţă şi
dovedească pe deplin în anii ce vor urma. Iată, drept competenţă intelectuală, au contribuit la ducerea la
dovadă, concluzia raportului întocmit de critic despre bun sfârşit a ediţiei academice Eminescu, adevărată
teza de doctorat a lui Dimitrie Vatamaniuc, susținut operă capitală a culturii naţionale, „monumentul cel
în fața comisiei doctorale: „Sub toate laturile, lucrarea mai fălos al culturii române”, cum afirma odinioară
lui D. Vatamaniuc este remarcabilă, ea este demon- Vladimir Streinu.
strarea unei metode de lucru clare și pozitive și aduce Desigur că alți filologi au continuat și vor
sub aspect informativ rezultate definitive, constituind continua să cerceteze profunzimea universului emi-

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 35


Evocări

nescian, să intuiască și să statueze noi coordonate de bită sufletească, ci și colaborator competent al operei
abordare a acesteia, dar ediția Perpessicius, definiti- sale. De altfel, acest caracter de familie-clan cultural
vată și șlefuită de neobositul Dimitrie Vatamaniuc, va pe care l-am identificat de multă vreme, mai ales în
rămâne un reper solid de nealterată referință pentru Bucovina, dar nu numai, se poate exemplifica în cazul
cultura noastră capabilă astfel a păși în cadența cultu- de față și prin aportul, de loc neglijabil, și al fiicei lor,
rii universale. Magdalena Vatamaniuc, implicată în realizarea unuia
Însă nici acest efort uriaş nu l-a obosit pe re- dintre impozantele tomuri ale ediției Eminescu, așa
dutabilul om de cultură care a continuat să slujească încât realizarea acestei opere poate fi, într-o oarecare
în diferite chipuri pe ogorul literaturii române, dând măsură, și rodul acestei cooperări de familie.
la lumină alte lucruri neştiute, alte ediţii, activând ne- I-am întâlnit de multe ori la numeroase ma-
obosit în plan publicistic, conducând Centrul acade- nifestări culturale, în special cele dedicate cunoașterii
mic „Bucovina” (azi institut) de la Rădăuţi, înfiinţat și promovării universului eminescian, mereu împre-
din iniţiativa Societăţii pentru Cultura în Bucovina al ună, într-o armonie profundă, într-o sobră și discretă
cărei președinte de onoare a fost; participând la nu- tandrețe. Am călătorit nu o dată pe meleaguri româ-
meroase manifestări publice în lungul şi în latul ţării, nești, la Cernăuți, Chișinău, Suceava, Predeal sau Ti-
dar stabilind și fructuoase legături internaționale pre- mișoara, la diferite prilejuri unde se rosteau gânduri
cum cele cu Institutul din Augsburg și Universitatea despre Eminescu și unde am avut privilegiul deosebit
din Bochum din care, de pildă, a rezultat o prețioasă de a-l auzi rostind aserțiuni prețioase susținute cu o
lucrare a profesorului Helmuth Frisch despre sursele siguranță a memoriei rar întâlnită și la oameni mai
de inspirație germane ale lui Eminescu. Prezența sa tineri dar, nu în ultimul rând, cu o savoare spirituală
emana mereu prestanţă, seriozitate şi competenţă, ce făcea delectarea auditoriului select.
beneficiind de o memorie redutabilă, mereu proaspă- Personal am a-i purta gratitudine pentru
tă şi uimitoare, de un capital incomensurabil de infor- importante semne de susținere, pe care am putut
maţii vehiculate într-un stil lapidar, ferm şi inatacabil s-o receptez ca pe una quasi-părintească, și de apre-
dar, pe lângă toate, cu un umor personal cuceritor şi ciere ca, de pildă, în demersul meu de aprofundare
dezarmant ce făcea un tandem original cu modul său a importanței muzicii în viața lui Eminescu, drept
tranşant de-a spune lucrurilor pe nume. care mi-a prefațat cartea dedicată acestei teme prin
Ca o încununare a recunoaşterii marilor cuvinte definitorii și fără rezerve. Nu pot uita nici
sale merite în cultura naţională, a fost ales preşedin- demersul său faptic de demonstrare a aprecierii sale
te al Academiei internaţionale „Eminescu” din India față de această carte intitulată Eminescu. De la muzica
şi al Academiei Carpatica, primind titlul de „doctor poeziei la poezia muzicii, însoțită de caseta muzicală
honoris causa” din partea mai multor universităţi și Cântecele lui Eminescu, interpretate cândva de Poet
pe acela de cetățean de onoare al mai multor loca- și reconstituite acum în interpretarea mea. Atunci,
lități și, nu în ultimul rând, i-a fost atribuit titlul de în Anul Eminescu 2000, domnia sa venit inopinat de
membru de onoare al Academiei Române. Dar mi s-a la Suceava la Botoșani, împreună cu Ion Beldeanu,
părut că cel mai emoționant a fost momentul în care pentru a participa la lansarea acestei lucrări în cadrul
numele său a fost atribuit școlii din Sucevița, localita- Zilelor Eminescu, descurajând astfel implicit pe even-
te unde copilul de odinioară pășea cândva pragul pri- tualii neîncrezători sau chiar mai mult de atât. La fel,
mei clase, îmbrăcat în costumul național bucovinean, a participat la lucrările comisiei doctorale ce avea să
cel ce avea să-l însoțească pe tot parcursul anilor săi se soldeze cu editarea cărții Arcade Septentrionale sub
de învățătură, traseu îndelungat aflat sub egida clasi- auspiciile Editurii Academiei Române, el semnând
cei sintagme „pe aspera ad astra”. una dintre cele cinci prefețe iar, mai apoi, cuvântând
Se cuvine relevat, în respectul adevărului, la lansările acestei cărți în cadrul unor evenimente
faptul că el nu a fost singur, ci că a fost mereu înso- marcante și onorante precum și încă alte asemenea
țit, din zorii tinereții, de către cea care avea să-i fie nu gesturi uimitoare pentru un om eminamente sobru și
numai soție, ci și companion devotat și competent în rezervat cum a fost el.
activitatea culturală, doamna sa, Lucia Vatamaniuc, Am considerat că se cuvine moralmente să
născută Olaru, profesoară de română, și ardentă pre- amintesc acum și de motivele sporite ale reverenței
țuitoare a valorilor naționale pe care le-a asimilat din mele personale în memoria sa, dar cred că la despăr-
Ardealul copilăriei sale. Ea l-a susținut mereu în toate, țirea de acest om-tezaur care a înzestrat cultura ro-
i-a copiat paginile atunci când vederea sa a slăbit, i-a mână cu valori definitive, s-ar cuveni ca toți aceia ce
fost prim cititor al lucrărilor sale prestigioase și atât de prețuiesc cultura acestei țări atât de iubite și slujite de
utile culturii noastre și de aceea cred că evocarea sa nu el cu profund temei să închine o floare întru recunoș-
poate fi deplină fără cea a doamnei sale, nu numai iu- tința și neuitarea sa.

36 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Inedit

Corespondenţă Nicolae
Labiş – Doina Sălăjan
(1954-1956)

Mircea COLOȘENCO
1.

Dragă Doina,
Corespondenţa poetului Nicolae Labiş Mi-a făcut bucurie scrisoarea ta şi, împo-
(primită/expediată) se va îmbogăţi cu un set de opt triva obişnuinţelor mele, îţi răspund imediat. Cu
scrisori aflate în sipetul plin de amintiri al D-nei această ocazie, îţi mulţumesc pentru sfaturile tale de
Doina-Cornelia Sălăjan, care, cu mare greutate şi natură etică.
emoţii de nedescris, a decis de curând să le dea pu- Am auzit că n-o duci prea bine în Cluj,
blicităţii pe cele primite, între anii 1954-1956, de la dar nu cred. Poate că Pişta a exagerat. Oricum, în-
fostul său coleg şi bun prieten de la Şcoala de Litera- flăcărarea ta din timpul anului la a pleca la redacţia
tură şi Critică Literară ,,Mihai Eminescu” din Bucu- clujeană era prea mare ca să poată fi desamăgită şi
reşti de sub patronajul Uniunii Scriitorilor din R. P. hilarizată.
Română (1952-1954). Eu lucrez la „Gazeta literară”, unde mă pre-
Totodată, a hotărât ca originalele să le do- zint din an în paşti. În curând, voi pleca acasă, c’est
neze Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti. à dire „în documentare”. Acolo, voi relua ocupaţia
Textele epistolelor în discuţie conţin in- mea centrală din lunga vacanţă pe care mi-am fă-
formaţii personale, atât cu caracter sentimental, cât cut-o: călăria. Actual, mă prezint ca un jokeu desă-
şi cu referinţe la preocupările literare ale poetului vârşit.
damnat. Lucrez la un volum, care, cred că, va ieşi
Printre cele aparţinând lui Nicolae Labiş, mult mai bun decât restul delirurilor mele semi-li-
două se referă la altele primite de la Doina Sălăjan, rice de până acum. Între timp, sfidez muzele şi dau
dintre care una a fost recuperată şi publicată deja periodicelor stanţe ridicole.
(nr. 6), iar o alta a lui N. L. a rămas printre manus- Am scris, întâia oară, o cronică laudativă
crisele sale/neexpediată, numerotată de noi (nr. l0), la „Steaua”, care o să apară în „Viaţa românească”
pe când se afla într-o excursie în Deltă, împreună cu no. nu ştiu care, la „Revista revistelor”. Nu ştiu ce
Geo Bogza, Lucian Pintilie ş.a. (oct. 1956). mi-a venit; cred că numerele 3-4 din „Steaua” erau
Anexăm acestor rânduri epistolare şi dedi- într-adevăr bune.
caţia lui Nicolae Labiş către Doina Sălăjan, pe volu- Îl salut cordial pe A. Rău. Aştept să-mi scrii
mul său de versuri Primele iubiri (Bucureşti, Editura la şcoală, până nu plec din Bucureşti.
Tineretului, 1956, 133 p.), din care se desprinde ace- Îţi mulţumesc pt. invitaţia din Februar.
eaşi puternică afecţiune magnetică ce a existat între Cred că am să trec prin Cluj mai repede.
cei doi poeţi şi care, prin aceste cuvinte, îi este dez-
văluită intensitatea profunzimii… Cu distinsă afecţiune,
Nicolae
30 august 1954

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 37


Inedit

Arunc în fugă câteva rânduri pentru tine,


pe care le voi completa altădată. Mă interesează ce
2. planuri ţi-ai făcut pentru vară şi cum te-ai aranjat în
Bucureşti.
Dragă Doina, Eu sunt puţin trist, dar foarte liniştit.
Nu m-am dus acasă, după cum n-am mai Dacă nu m-ai uitat deja,
trecut nici prin Cluj. Treburi redacţionale mă reţin scrie-mi.
în Bucureşti până după Congresul Partidului. Cu aceeaşi afecţiune,
Cu toate că am fost în Bucureşti, n-am pri- Nicolae Labiş
mit scrisoarea de care mi-a vorbit Ţic. S-o fi rătăcit
sau cine ştie ce s-a întâmplat cu ea. Dacă vrei să-mi
scrii, scrie-mi pe adresa „Gazetei literare”.
Deocamdată mai stau la Şcoală, însă, cred
că, în curând, am să mă mut într-o chilioară pe care
am găsit-o. Este foarte mică (4 mp), dar este accep-
tabilă.
Te aştept să vii în Bucureşti, aşa cum mi-ai
spus. Vizita mea la Cluj o las pe altădată.
Despre viaţa mea cotidiană, n-am prea
multe de spus. Am program de la ora 5 după masă
şi dimineţile, sunt liber. Ora târzie la care isprăvesc
serviciul mă împiedică să fac obişnuitele orgii. Le-
am mai rărit. Singura pasiune zilnică: cafeaua.
Mi-a plăcut poezia ta din „Steaua”. Te rog
foarte mult să ne trimiţi o poezie pentru Congre-
sul Partidului. Dacă accepţi, lucreaz-o cât mai mult
şi vezi să fie pe linie, pentru că cenzura este foarte
atentă cu noi.
Încă odată, te aştept în Buc(ureşti).
Cu dragoste,
Nicolae Labiş
13 sept(embrie) 1954

3.

Doina,
Mă văd obligat să renunţ la vizita mea, ce-
rându-mi scuze că am angajat-o.
O indispoziţie acută mă pune în imposibi-
litatea de a avea întâlniri gingaşe.
Cu regret şi cu salutări,
al tău, 5.
Nicolae Labiş
Mălini, 30 iulie 1956
(2 mai 1956, ora 11, str. Sevastopol, camera Dragă Doina,
13) Când ţi-am primit scrisoarea, credeam
şi eu că mă poţi invidia. Eram liniştit în tovărăşia
munţilor şi cărţilor mele. Călătoream mult, luasem
4. o maşină confortabilă a ziarului local, mă bucuram
şi mă indignam, pe rând, în condiţii vecine, totuşi,
Mălini, 15.VII. 1956 cu seninătatea.
Dragă Doina, Dar sora mea cea mare a suferit un acci-

38 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Inedit

dent grav – un beţiv a aruncat-o dintr-un camion, tul surorei mele a trecut destul de repede; de altfel,
pe când se întorcea dintr-o excursie. Umărul stâng îi este şi comod să vezi o soră, capabilă să-ţi cerceteze
este fracturat foarte rău şi am o sumedenie de griji. căile inspirate de viciu, imobilizată acum în ghips,
Nu mă mai invidia deci. Vreo lună şi jumătate voi aducând la bust cu o statuie corpolentă. Cât despre
sta lângă suferindă, ceea ce, pe lângă altele, mă irită. cealaltă, cea mică, făptură adorabilă, ea se supără pe
Scriu, totuşi, destul de mult, citesc încă şi mine numai atunci când rămânem singuri acasă,
mai mult. Uneori petrec destul de bine. când părinţii mei sunt plecaţi undeva şi, mai exact,
Te rog să-mi scrii. eu o las seara să aştepte prea mult în ceardacul casei
La revedere, încuiate. Într-un târziu, când apar, ea îmi arată cu
Nicolae Labiş resemnare mâinele şi picioarele reci, tremură puţin
de frig şi mă mustră pe ocolite cu cele mai înduio-
şătoare eufemisme. Atunci, veritabile mustrări de
6. conştiinţă prind să lucreze în sufletul meu mizerabil.
Altfel, duc o existenţă ciudat de nouă, de
(nedatată, cca. care nu mă voi despărţi definitiv niciodată. Croa-
Iulie-august, 1956) ziere scurte, turnee întâmplătoare asta da, dar îmi
Dragă Nae, prieşte prea mult viaţa asta ca s-o mai las. N-am
Trebuie să-ţi spun că eşti cam zgârcit când parte, aici, de linişte, ci de altceva mai de soi. Ştii
scrii. Poate numai când îmi scrii mie. Scrisoarea ta principiul acceleraţiilor nucleare: împrejurul meta-
m-a găsit într-o stare sufletească destul de agreabilă. lului radioactiv se aplică un strat net de grafit, care,
Mama, e mult mai bine şi sper să iasă din spital peste ca o oglindă, întoarce orice particulă transfugă, fără
o săptămână, două. Îmi pare rău pentru Margareta. milă, în masa violentă şi înfuriată, pregătind astfel
Te rog transmite-i din parte-mi salutări şi însănă- consumări explosive de prim rang.
toşire grabnică. Eu nu mă pot bucura de munţi, în Aici, cerul, munţii, oamenii, totul reflectă
general nu mă bucur de nimic. Ar trebui să fiu la ca sticla sau, mai bine, ca magica oglindă de grafit.
Bucureşti, m-a chemat editura. Gândurile pe care le împrăştii firesc se întorc sen-
Lucrez cam greu – nu mai rezist decât până tenţioase înapoi. Este în mine o vijelie încordată,
la 2-3 noaptea. Mă dor ochii şi port ochelari. Am care bucură şi făleşte sufletul meu.
îmbătrânit, Nae dragă. Îmi pregătesc noul volum. În M-am reîmprietenit cu toţi cunoscuţii din
tot ce-am scris de când sunt acasă, este ceva străin puştie şi, când mă văd – ies destul de rar din bârlo-
de poeziile mele. M-am înrăit şi caut să ascund ade- gul meu de urs – un roi de cumsecădeni mă trage
vărul acesta care mă înspăimântă. spre cârciumă. Discuţiile sunt într-adevăr spirituale.
Când ne vom întâlni am să-ţi povestesc o Aceşti ţărani de munte, bine hrăniţi şi bine munciţi,
întâmplare hazlie. Acum mă apuc de scris. Poţi să- au nu numai bun-simţ ci mai ales intuiţie şi o fante-
mi scrii mai repede? zie extraordinară. Se discută mult şi slobod politică.
Te îmbrăţişez, Dacă o mână de contabili şi referenţi m-au ales tacit
Doina. arbitru al eleganţei, mă simt într-adevăr preţuit, fi-
ind ales de ţărani arbitru al interpretării evenimen-
(Publicată de Nicolae Cârlan, în ediția Nicolae telor.
Labiș, Opera magna, Suceava, Editura Lidana, 2013, p. 1200- Dar aceasta este numai un condiment al
1201, n. red. N. C.) ocupaţiilor mele, lângă celălalt, şi distribuit mai rar,
al escapadelor erotice prin livezile care noaptea ofe-
ră culcuşuri rourate de nepreţuit. Ştiu câteva fete de
7. ţăran, care în bloc sunt geloase pe servitoarele de la
şcoală şi pe funcţionare şi pe învăţătoarele tinere,
Mălini, 14 august 1956 care sunt geloase în bloc pe fetele de ţăran etc.
Dragă Doina, Majoritatea timpului mi-l consum lângă
Cuvântul „zgârcit” e cam colţos, „sumar” Diderot, René Descartes, până la Baudelaire şi Va-
ar fi mai potrivit şi-mi caracterizează toată cores- lery.
pondenţa mea. Dar ştii că am pentru tine o adevăra- Este o bătrânică cumsecade şi curioasă,
tă şi inexplicabilă slăbiciune, aşa că, de data asta, mă care ajută treburilor casei. Câteodată, mă vede zâm-
voi strădui să-mi calc datinile autoimpuse. bind deasupra unei cărţi şi vrea neapărat să ştie de
Descumpănirea provocată de acciden- ce a râs domnul. Altădată, m-a văzut că am închis

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 39


Inedit

trist o carte. mult în adâncurile acestui suflet curios şi bolnav, era


Era Le spleen de Paris al neîntrecutului infinit mai posibil că prinţul voia să judece valoarea
Charles. (Baudelaire, n.e.) Poema în proză XXVII, talentului scenic al omului condamnat la moarte. El
intitulată Une Mort héroïque, vorbeşte despre le bou- voia să profite de ocazie pentru a face o experienţă
ffon Fancioulle: „Fancioulle était un admirable bou- psihologică de interes „capital” etc…
ffon, et presque un des amis du Prince… Mais pour „«Enfin, le grand jour arrivé…»” şi Fancio-
les personnes vouées par état au comique, les choses ulle străluceşte în rol. Întreaga sală îşi abandonează
sérieuses ont de fatales attractions, et, bien qu’il puisse respiraţia, «ce bouffon aillait, venait, riait, pleurait,
paraître bizarre que les idées de patrie et de liberté se convulsait, avec une indestructible auréole autour
s’emparent despotiquement du cerveau d’un histrion, de la tête, auréole invisible pour tous», dar evidentă
un jour Fancioulle entra dans une conspiration for- pentru mine într-un straniu amestec – razele Artei
mée par quelques gentilshommes mécontents”. şi gloria Martirului… Peniţa îmi tremură şi lacrimi-
le unei emoţii ce va dăinui în veci mi se aşează pe
ochi când încerc să vă descriu acea seară de neuitat.”
Şi aşa mai departe, publicul atât de blazat şi frivol
este câştigat deliciei inefabilului.
Prinţul păleşte, buzele-i se subţiază, strân-
gându-i-se din ce în ce mai mult, ochii i se lumi-
nează de un foc interior asemenea celui al invidiei
şi rancunului. Şopteşte ceva la urechea unui paj pe
care îl păstrase lângă sine. Acesta pleacă surâzând
satisfăcut. După câteva minute, în timp ce sala se
afla în culmea sublimului, o fluierătură ascuţită
sparge urechile şi inimile.
„Fancioulle, secoué, réveillé dans son rêve,
ferma d’abord les yeux, puis les rouvrit preque aus-
sitôt, démesurément agrandis, ouvrit ensuite la
bouche comme pour respirer convulsivement, chan-
cela un peu en avant, un peu en arrière, et puis tomba
roide mort sur les planches.”
Domnii condamnaţi văzuseră ultima oară
spectacolul. În aceeaşi noapte, au fost şterşi din via-
ţă.
Bătrânica de care vorbisem a vrut neapărat
să ştie ce am citi. I-am făcut accesibilă povestea, al-
terând-o puţin.
– Da’ de ce a murit Fansiul?
– Era simţitor, doamnă, şi nu suferea să fie
stânjenit la treabă. A preferat să fugă în altă parte,
Aşa începe istoria. Amicul prinţului, ad- în cer…
mirabil actor, complotează cu vrăjmaşii ordinei. Se A rămas descumpănită, apoi a ieşit mâni-
găsesc binevoitori care descoperă nelegiuirea. Şi oasă, strângând pumnii:
prinţul rosteşte condamnarea la moarte. Dar oame- – Ah, prinţii ăştia, mânânce-i cânii!
nii cred în iertare, pentru că comportarea prinţului – Mie îmi place prinţul!, i-am strigat din
pare a o sugera: el invită pe condamnaţi la o serba- urmă.
re a curţii, unde, într-un spectacol de gală, va juca – Cum mai glumiţi!, mi-a replicat cu bun
însuşi vinovatul Fancioulle. Din partea prinţului, simţ.
om atât de natural şi voit excentric, se putea aştepta La revedere, draga mea,
orice, până şi virtutea, până şi clemenţa, unde el ar Nicolae Labiş
fi putut opera să găsească plăceri inedite. Dar pen-
tru cei care, ca mine, aveau putinţa să pătrundă mai

40 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Inedit

8. lele se odihnesc fermecător în apă, ca o plagă rară,


mişcătoare, care s-ar zbate în adânc. Metempshia-
(nedatată, cca. tică, luna se oglindeşte în apă acum cerc pur, acum
1956, Bucureşti) în joc de igliţă ce împleteşte un fir nevăzut, acum o
Dragă Doina, protoplasmă neliniştită şi luminoasă. Parcă vibrează
Am trecut pe la voi şi nu te-am găsit. Dacă şi cerul, ivindu-şi pe neaşteptate din adânc noi ochi
vrei, numai dacă vrei, dă-mi un telefon la Gazetă strălucitori.
până la ora 19,30. Vorbeşte cu Ţic, cred că o să stabi- Inima mea este plină de farmec. Palmele
lim ceva, mai ales în legătură cu Iaşul. mi-s umede şi reci, dinţii mi-s încleştaţi şi tremur,
Dacă am fost cândva, zilele astea, nepoli- cred că ochii mi-s foarte lărgiţi.
ticos, îmi cer iertare. Dacă ai fost tu, ceea ce e mai Trestie, trestie, pe cine ascunzi,
probabil, te iert, deşi ezit. Vântul de seară pe cine-nfioară?
Cu salutări, N(icolae) L(abiş) Horbota-ţi neagră şi multă-nfăşoară
Umerii albi şi rotunzi.
(Pe verso-ul biletului: Doinei, Strict secret.
Confidenţial) Valuri, voi valuri, cui i-aţi şoptit
Şoapta adâncă, ascunsă şi gravă?
V-aţi mai păstra oglindirea suavă
9. A chipului ei neclintit?
Mi-am amintit că trebuie să scriu o notă,
(nedatată, cca. un „cartuş” răspuns la un alt „cartuş” apărut sub
1956, Bucureşti) semnătura cuiva într-o gazetă.
Dragă Doina, Joc şah cu pescarul antrenor la lumina tul-
Am aflat prea târziu că trebuia să te caut bure a lămpii, în cherhana. Trebuie să fie foarte târ-
aseară. Dacă, azi seara este ceva la Ed(itura) Tin(e- ziu; dacă pescarii din jur n-ar vorbi între ei, cu glas
retului), ne vedem acolo. Oricum, voi căuta să intru scăzut, întunericul ar sfârâi monoton în timpane…
în legătură cu tine mai devreme.
N(icolae) Labiş (Publicată de Gheorghe Tomozei, sub titlul Labiș:
Geneza Baladei, în cartea sa Moartea unui poet, București, Edi-
(Pe verso-ul biletului: Tov. Doina Sălăjan) tura Cartea Românească, 1972, p. 252-253, n. red. N. C.)

10. 11.

(nedatată, cca. DEDICAŢIE PE VOLUMUL „PRIMELE


Octombrie, 1956) IUBIRI”
Prietena mea,
În deltă m-am gândit la tine foarte rar; Doinei Sălăjan,
rândurile acestea mă vor reabilita oare? Iată, soarele Cu dragoste,
apune, şi valurile foşnesc, s-a arătat colţul palid al Nicolae Labiş
lunei, l-am privit şi mi-a[i] revenit în minte. 10 oct. 1956
Vasul înaintează încet vibrând ca o cutie
de vioară. Îl urmează, legat cu frânghii scârţâitoare, Ca să urmeze întotdeauna vehementul în-
bărci pline cu pescari pe jumătate adormiţi. Ei cântă, demn pe care ea însăşi şi-l dădea:
ca prin somn, un cântec lung, al apelor, fiecare altfel, „Aripă mică,
cum îl ştie numai el, şi glasurile se împletesc într-o Ţi-i frică?…
armonie ciudată. Este parcă o fâlfâire de aripi, ori …Aripă vitează,
parcă muzica unor scântei sonore. Cutează!”
S-a întunecat, cântecele ostenesc, unul Şi să ştie că simpatia mea o va înconjura
după altul, numai o voce tenorală stăruie să se on- oricând.
duleze pe valuri şi prin stuh. O adiere rece, primej- N(icolae) L(abiş)
dioasă, înfioară sălciile negre, bănuit verzi. Dar ste-

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 41


Orizonturi francofone

O carte despre Theodor


Cazaban în contextul
toamnei literare franceze

Elena-Brândușa STEICIUC
În decembrie 2012, pe când – conform Fălticeni, subiectul acestei teze. Chiar dacă fra-
unui neștiut calendar mayaș – mass-media și tot gilizat de vârstă și de boală, nonagenarul era un
internetul anunțau sfârșitul lumii, o tânără ro- perfect gentleman îmbrăcat cu o eleganță rafinată,
mâncă, netulburată de psihoza momentului, își din vremuri apuse. Am fost, probabil, printre ulti-
susținea cu succes teza de doctorat la Universita- mii români primiți de Theodor Cazaban, care n-a
tea din Nisa. Am fost membră a comisiei reunite în pregetat să-mi recite minute întregi din Eminescu,
acel final de an la Facultatea de Litere, nu departe dovedind o memorie fabuloasă și un dor de țară
de strălucirea albastră a Mediteranei, și am putut mereu prezent.
constata că autoarea a meritat pe deplin titlul de După alți trei ani, în martie 2016, un mail
doctor și felicitările exigentului juriu. Gina Puică, primit de la domnul Dimitrie Cădere, nepotul care
pentru că despre ea este vorba, finaliza atunci o i-a fost alături scriitorului exilat, îmi anunța trista
cercetare întreprinsă cu pasiune intelectuală și cu veste: Theodor Cazaban trecuse la cele veșnice.
indiscutabil talent critic despre autorul Theodor Suita aceasta de jaloane temporale este
Cazaban, unul dintre acele cazuri de autori aflați continuată în chip fericit de toamna 2018, când – la
la frontiera a două literaturi și culturi: Théodore 97 de ani de la nașterea micului Dorel la Fălticeni,
Cazaban – être l’auteur d’un seul livre. Trebuie să în 1921 –, este semnalată apariția cărții scrise de
consemnez și faptul că subiectul acestei teze nu a universitara suceveană Gina Puică la prestigioasa
apărut ex nihilo, ci în urma unei mai vechi preo- editură pariziană Hermann, colecția „Vertige de la
cupări intelectuale a autoarei, care în iunie 2003 langue” : Theodor Cazaban ou La révolte silencieu-
susținea la Universitatea „Ștefan cel Mare” lucra- se. Un écrivain roumain en exil, prefața fiind sem-
rea de licență Pour une (re)découverte de Théodore nată de Béatrice Bonhomme. Cu foarte mici modi-
Cazaban, coordonată de Prof. dr. Elena-Brândușa ficări față de textul tezei, cartea are marele merit de
Steiciuc, iar în 2004, sub îndrumarea Prof. dr. Iri- a aduce pentru prima dată în fața cititorilor franco-
na Mavrodin, la aceeași universitate, prezenta di- foni un autor român destul de puțin cunoscut, dacă
sertația „Parages” de Theodor/Théodore Cazaban. nu ignorat, cu îndepărtate origini franceze, care
Traduire pour récupérer. și-a trăit cea mai mare parte a vieții în exil, unde a
Pentru a continua reperele temporale, voi denunțat ororile regimului totalitar din țara sa, pe
aminti un scurt episod parizian din martie 2013. care – de altfel – n-a mai revăzut-o niciodată. Cei
După o zi petrecută la Salon du Livre (în acel an doi termeni cheie ai titlului, prin care autoarea îl
România era invité d’honneur), am avut privilegiul definește pe Theodor Cazaban, aflați într-o eviden-
rarissim de a fi primită de scriitorul originar din tă relație antitetică (revoltă/tăcută) pun de la bun

42 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Orizonturi francofone

început accentul pe paradoxul care guvernează atât etc.), prin binevenite explicații și note de subsol
existența, cât și opera acestuia. Într-adevăr, istoria adresate cititorului francofon, cu scopul de a-i faci-
literară a reținut doar romanul Parages, publicat de lita înțelegerea climatului cultural, politic și social
Cazaban la Gallimard în 1963, o operă-hapax, care românesc din l’entre-deux-guerres și din perioada
deschide și închide seria posibilelor scrieri cazaba- totalitară. Tot în această primă parte biografică,
niene, situându-l pe exilatul român în categoria Gina Puica urmărește parcursul de mai târziu al
acelor autori de opere unice, cum au fost Mateiu „exilatului exemplar”, din „primul val” al expatri-
Caragiale, Alain-Fournier sau Giuseppe Tomasi di erii românilor, în perioada imediat următoare in-
Lampedusa. staurării dictaturii comuniste. Accentul cade, cum
Vizând, așadar, restituirea către contem- este și firesc, pe activitatea politică, culturală, jur-
porani a imaginii lui The- nalistică și scriitoricească
odor Cazaban (omul și a lui Theodor Cazaban,
opera), acest demers mo- implicat în principalele
nografic are o structură publicații ale exilului an-
tripartită, cele trei mari ticomunist dar sfâșiat în-
secțiuni fiind rezervate tre acțiunea militantă și
celor trei axe de lectură pe constatarea eșecului, ceea
care Gina Puică le privile- ce nu este fără o anumită
giază. Prima parte, intitu- influență asupra creației
lată: De Theodor Cazaban lui literare. Iată, cu privire
à Théodore Cazaban. Et la anii 1947-1989, o ob-
retour… Continuité, rup- servație foarte pertinen-
tures, repli, se focalizează tă: „Acest rol misionar
pe biografia tumultuoasă ce gravita în jurul ființei
a fălticeneanului care la istorice a patriei, prin cru-
sfârșitul anului 1947, la 26 ciada anticomunistă, își
de ani, reușește să ajungă deplasa accentele când
în lumea liberă. Având spre o victimizare, când
drept principală sursă spre o putere hiperboli-
de documentare cartea că imaginară” (p. 62). În
de interviuri acordate lui perioada de după 1990,
Cristian Bădiliță, pe care constată autoarea, are loc
Cazaban a publicat-o în o recuperare a operei și
România după 1989, dar personalității lui Theo-
și diverse lucrări de is- dor Cazaban în România,
torie literară și culturală, tânăra cercetătoare sta- unde apar două volume semnate de acesta, dar și
bilește traiectoria acestui intelectual pe parcursul articole și studii dovedind un interes real pentru
secolului XX, desenând cu precizie fundalul isto- complexitatea acestui scriitor.
ric în care a evoluat acest personaj tragic. Evident, Partea centrală a carții, densă și convin-
contextualizarea permite o mai bună înțelegere a gătoare, explorează pe parcursul a șapte capitole
relațiilor lui Cazaban cu Istoria, deoarece autoarea romanul Parages, denumit „operă-hapax”, noțiu-
are grijă să re-creeze în deplină cunoștință de cau- nea definind, atât în filosofie, cât și în lingvistică,
ză atmosfera și mediul în care Cazaban a crescut și unicitatea. Această parte este, de altfel, centrul de
s-a format în țara sa natală, în perioada interbelică. greutate al cărții, în care maturitatea critică a uni-
Este reconstituită atmosfera din orașul natal al au- versitarei sucevene se dezvăluie atât prin finețea și
torului, la Falticeni, la granițele regatului, în micul pertinența observațiilor, cât și prin modul în care
oraș care a dat literaturii române o serie de nume ea își construiește demonstrația. Demersul critic,
inconturnabile (Eugen Lovinescu, Anton Holban hrănit de lecturi din Jankélévitch și Bachelard,

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 43


Orizonturi francofone

ghidat de teoria mavrodiniană și de conceptul de de Parages.”


poietică / poetică, este foarte adecvat romanului Citind a treia parte a cărții, vom descoperi
în cauză, polimorf și paradoxal. De-a lungul celor interesante observații cu privire la piesa nepublica-
peste 150 de pagini ale acestei părți, pe parcursul tă a lui Theodor Cazaban, intitulată Bramboura ou
celor șapte capitole bine articulate, se detectează cu l’esprit puni (Brambura sau spiritul pedepsit), desco-
acuratețe specificitatea romanului Parages, marcat perită de minuțioasa cercetătoare, printr-un fericit
de „fascinația unicului”. hazard, sub formă de manuscris, în fondurile unei
Lectura propusă este structurată în cu- biblioteci din Germania. Încă din titlul acestei sec-
pluri antinomice, direcțiile fiind dictate de însuși țiuni finale se evidențiază – folosind formula „ete-
textul romanului: contradicția dintre tehnicile pre- rogeneizarea și dezambiguizarea operei-hapax”
luate din Nouveau roman și antimodernitatea ro- – continuitatea care există între romanul publicat
manului Parages, scriere fundamental antimoder- la Gallimard în 1963 și această piesă, compusă în
nă, influențată de gândirea lui René Guénon, con- 1964: „ura istoriei”, obsesia tenace a crepusculului
stituie substanța capitolelor 5 și 6. Problematica civilizatiei, nihilismul care îl poziționează din nou
limbii, a „măiestriei și pasivității” autorului tentat pe Cazaban lângă Cioran. Piesa Bramboura – în
de tăcere, care s-a exprimat într-o limbă învățată care autorul face mai mult loc identității sale ro-
la școală – chiar dacă era limba strămoșilor lui în- mânești, prin acest titlu cu sonorități exotice, fără
depărtați – fac subiectul capitolelor 7 și 8. Temei etimologie exactă – este o altă parte a aceluiași în-
exilului (în același timp sfâșiere a ființei și sursă de treg, producând ceea ce autoarea numește „hetero-
creativitate) îi este rezervat capitolul 9, în care Gina geneizarea și dezambiguizarea” operei-hapax. Prin
Puică face remarci de mare finețe, dintre care aș personajul Morsang, Cazaban „își pune și mai bine
aminti-o pe aceasta: „Refuzul lui Cazaban de a re- în valoare propriul crez. Asemenea lui Baudelaire,
veni în țara natală nu provine dintr-o adeziune fără ar putea spune și o spune chiar indirect, Le monde
rezerve la valorile spațiului de adopție, nici dintr-o va finir.” (p. 324)
concepție a exilului ca plăcere. Decizia lui mai mult A scrie despre Theodor Cazaban, „auto-
sau mai puțin conștientă de a-și prelungi la nesfâr- rul unei singure cărți”, autorul român exilat despre
șit exilul este dovada unui exil perceput ca ostraci- care există prea puține date, și acelea inaccesibile,
zare, și acceptat ca atare, dar nu fără speranța unei este o provocare, pe care Gina Puică a asumat-o cu
răscumpărări în toată regula.” (p. 246) o mare responsabilitate. Rezultatul, apărut în con-
Concluzia la care ajunge Gina Puică cu textul toamnei literare franceze, este o lectură foar-
privire la tema operei unice și a „imperativului te personală a aventurii scripturale cazabaniene, în
acesteia” este de o mare profunzime, ea situându-l care empatia constantă se împletește cu rigoarea
pe Cazaban antimodernul și pesimistul în proxi- științifică, pe baza unei documentări foarte serioa-
mitatea compatriotului său, Cioran. Prin Para- se. „Lire Cazaban, c’est s’abreuver à une source spi-
ges – spune autoarea – autorul născut la Fălticeni rituelle parfois désespérante, souvent amère, mais
realizează o poetică proprie, și, așa cum se arată étrangement revigorante pour tout sujet honnête-
la pagina 265: „Cazaban nu este doar creatorul ment réflexif ” (p. 14-15), spune universitara su-
operei unice autosuficiente, dacă nu totale, care se ceveană în cuvântul înainte al acestei cărți, și sunt
dovedește a fi astfel  : o operă în care el oferă vi- convinsă că lectura ei va fi una revelatoare pentru
ziunea lui unică și completă, printr-o scufundare mulți cititori, provenind din diverse orizonturi
în străfundurile memoriei spirituale. Este o operă francofone.
pe care o înfăptuiește într-un mod surprinzător de Pentru a încheia, așadar, cercul jaloane-
responsabil, care îi permite acesteia o viață pro- lor temporale îndrăznesc să sper că nu peste mult
prie. De fapt, chiar mai mult, în romanul său el timp, poate pentru a comemora 100 de ani de la
creează fragmente care sunt tot atâtea sume ale nașterea lui Theodor Cazaban, această carte va fi
unui mare poem: inspirația pare să curgă, sinteti- publicată de Gina Puică, după un efort suplimen-
zând o întreagă viziune, ceea ce face să fie faculta- tar, și în limba română, pentru lectoratul din țara
tivă orice dezvoltare/continuare a operei în afară natală a autorului.

44 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Chipuri şi privelişti

Poeți dinspre Vest

Liviu ANTONESEI
Acum vreun an, poate chiar mai mult, am lă: poetul Andrei Zanca (locuind în vecinătate), scrii-
scris prima parte a acestui articol, sau un prim ar- torul Vasile Gogea (Cluj) și Miron Kiropol (Paris). De
ticol cu acest titlu!, pe care l-am publicat la această altfel, am postat pe blogul meu toare aparițiile revistei
rubrică, dar pe al doilea nu știu de ce nu l-am mai în format electronic de la primul număr. Eugen D.
scris. Dacă îmi aduc bine aminte, prezentasem atunci Popin este un poet „dinspre Vest” în mai multe sen-
penultimul volum al poetei Ana Pop Sîrbu, autoarea suri, s-a născut și a copilărit la Cioacova – Timiș, în
celei mai senzaționale reîntoarceri la poezie, după o tinerețe a locuit – unde a și debutat – la Timișoara, iar
pauză de circa 30 de ani, și volumul anterior al lui Eu- de la „căderea Zidului” încoace trăiește lîngă Mün-
gen D. Popin, cred că Viul și aproapele sau Adevăratul chen. Nu ne-am văzut nicioadată, dar îl percep ca pe
nume al faptelor (Grinta, 2016). De fapt, greșesc un un bun prieten și un poet afin. Ceea ce am scris pe co-
pic, anul trecut a mai publicat şi volumul bilingv Tru- perta volumului său anterior este valabil și pentru vo-
pul țărînii/ The Body of Dust la editura timișoreană lumul de față, așa că nu mă voi repeta. De altfel, cred
David Press și versiune engleză a volumului comentat că Eugen și-a găsit de la bun început – cel puțin asta
de mine. Mai aveam atunci în plan, pentru al doilea observ eu în cărțile din ultimii ani – formula poetică.
episod, unul din volumele publicate anul trecut (au- Și bine a făcut, nu au toți norocul acesta! Sigur, atunci
torul publică foarte mult) de Daniel Marian și un vo- cînd ai formula proprie, îți poți permite să te joci în
lum al altui poet din Reșița, apărut tot atunci. Cum interiorul ei – sau spre în afară – cum se întîmplă în
spuneam, nu știu de ce s-a întîmplat asta dar, măcar muzică în așa numitele „teme și variațiuni”.
în ce-l privește pe Daniel Marian, voi încerca să re- Am postat pe blogul meu, acum cîteva zile,
par acum uitarea. Și să-l comentez pe excelentul poet un poem de-al meu, care se născuse din discuțiile pe
Costel Stancu, despre al cărui talent acum am aflat marginea unei poezii a altei poete. Am procedat așa,
grație unei antologii tocmai apărute. cumva și pedagogic. Să se vadă că poeții nu sînt niște
monade, niște sfinți într-un turn de fildeș, că ei își fac
Eugen D, Popin, Evanescențe, Editura Li- semne, de pot cita, își fac cu ochiul dacă este nevoie,
mes, Cluj, 2018, 80 de pagini, preț neprecizat își dedică explicit unele creații altor poeți pe care îi so-
Am scris despre patru sau cinci dintre re- cotesc apropiați. În volumul acesta, Eugen Popin face
centele cărți de poezie ale lui Eugen D. Popin, atră- un asemenea gest față de mine, gest care mă emoți-
gînd atenția asupra unui poet cultivat, rafinat, livresc onează – v-am mai spus că poeții sînt sensibili! – și
și talentat în același timp, ceea ce nu se petrece în cazul pentru care îi mulțumesc. Într-un poem fără titlu,
tuturor autorilor de poezie. Dar nu este doar un poet, citează două versuri dintr-un poem al meu și îmi de-
ci și un eseist, prozator și traducător excelent, precum dică creația sa. Îl citez, nu poți semnala un volum de
și motorul revistei culturale Alternanțe, care apare la poezie fără să citezi nimic: „Dumnezeule/ cît de ge-
Garmisch-Partenkirschen, în apropiere de München. nial sună/ „terminam liceul”/ și cît de infam/ „tuns de
Face acest lucru împreună cu o mică echipă, ca să miliție”/ însă toate./ laolaltă/  s-au cuvenit/ trăite/ din
spun așa, în același timp, românească și internaționa- zori/ pînă-n amurg/ însoțite doar/ de nevinovata con-

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 45


Chipuri și priveliști

provin din același creuzet liric, al  Mehedințiului și


Caraș Severinului…

Daniel Marian,  Revelații, resuscitări, re-


grete,  Editura eCreator, Baia Mare, 2018,  cu o
postfață de Ioan Romeo Roșiianu, 126 pagini, preț
neprecizat
Daniel Marian este un autor care scrie – și
mai ales publică – mult, foarte mult. Dacă nu ar fi ta-
lentat și nu ar scrie foarte bine, aș spune că este in-
dustrios, așa voi spune doar că este foarte productiv,
cumva pe structură nichitiană, emană mereu poezie.
De cele mai multe ori, îi și  iese, uneori nu, dar acesta
este riscul structurii. Trebuia să scriu despre penul-
tima sa carte anul trecut, cam pe vremea asta, dar
cum spuneam, nu știu din ce motiv acest lucru nu s-a
petrecut. Și, poate, tot răul spre bine, cartea din acest
an este cea mai limpede și mai așezată din cele cîteva
volume pe care i le-am citit. Într-o convorbire telefo-
nică, sau poate pe mail, poetul îmi spunea că volumul
solare/ „Non ragiooniam est di lor, ma guarda e passa”. acesta este un remake și am încercat să înțeleg ce voia
Mă simt bine citat într-un poem care se termină cu să spun prin acest termen. În cinematografie, un re-
citarea unui vers din Dante! Mulțumesc, frate poet! make  este reluarea poveștii unui film, cu alți actori
Cum spuneam, am o datorie de plătit. O și cu eventuale modificări ale recuzitei spațio-tempo-
plătesc scriind despre nou apărutele cărți ale poeților rale și ale viziunii, Prin urmare, cred că poetul știa ce
reșiteni Daniel Marian și Costel Stancu. Zona aceea spune cănd vorbea despre un asemenea fenomen în
a Mehedințiului și Caraș-Severinului pare una foarte cazul poeziei sale. În acest volum tematica, procedee-
bogată în poeți, în poeți buni. Prin 1994-95, cînd am le poetice și viziunea de ansamblu privind poezia nu
fost la Petroșani, la un festival de literatură organizat sînt altele decît în celelalte volume citite de mine, doar
de Liga Minerilor, în efort de refacere a imaginii știr- că lucrurile sînt mai clare, mai așezate. Nu cred că am
bite prin salba de mineriade, l-am cunoscut pe regre- găsit în acest volum eșecuri, am găsit în schimb multe
tatul Ion Chichere, autor, între altele, al unui splendid poezii care mi-au plăcut foarte mult. Cred că autorul
volum pre numele său Poeme vesele și triste scrise prin postfeței, dl Roșiianu, surprinde foarte bine stadiul de
cîrciumi comuniste, despre care am scris cu inima în acum al poeziei lui Daniel Marian, semnalînd conti-
revista Timpul, pe care o conduceam deja de vreun
an. Tot cu acel prilej, l-am văzut prima oară și pe gra-
ficianul Ion Barbu, care locuia în Petrila, iar organiza-
torii m-au dus la el, așa într-un soi de pelerinaj. Cred
că Ion Barbu a făcut pentru memoria extraordinaru-
lui scriitor I. D, Sîrbu, mai mult decît USR, Ministerul
Culturii și alte instituții la un loc! Pe strada pe care
locuia, am văzut cea mai mare concentrație de cîr-
ciumi din viața mea, aproape o sută pe ceva mai mult
de cinci sute de metri de stradă, erau una lîngă alta,
una peste alta, ba chiar și cîte una în spatele alteia!
Da, aveau bani minerii pe atunci! L-am cunoscut cu
acel prilej și pe poetul Marian Barbu care, între altele,
conducea un cenaclu și edita o revistă bilunară. Poate
că atunci l-am cunoscut și pe Daniel Marian, dar nu
mai țin minte dacă și pe Costel Stancu, probabil nu,
era foarte tînăr pe vreme aceea și nu debuase încă,
asta avea să se întîmple în anul următor… Dar Daniel
Marian nu este decît cu un an mai mare. Nu e inutil
să adaug că însuși marele Foarță sau Robert Șerban

46 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Chipuri și priveliști

nuitatea și liniile de ruptură cu poezia dinainte. O po-


ezie care oscilează între meditația estetică și fantezie,
între căutarea de sine și atracția aforismului.
Dar, cum am mai scris, nu poți vorbi despre
poezie fără să citezi poezie. Poezie, nu versuri, citările
parțiale nu servesc la nimic, pentru că în acest gen
literar ansamblul contează. Mai întîi, un poem foarte
scurt, ca o stampă japoneză, dar una dinamică sau,
mai degrabă, un  haiku: „îmi vine să urlu/ coala al-
bă-mi/ se deschide în față” (La o răscruce de suflet),
poate una din cele mai frumoase metafore ale spațiu-
lui alb al paginii care se cere umplut, acoperit. Sau ex-
celentul poem ceva mai lung – dar lui Daniel Marian
îi ies și poemele de-a dreptul lungi, însă e greu cule-
sul! – Esența peisajului: „o dungă de lapte/ lasă urletul
lupoaicei/ pe pămîntul gol/ provocînd zăpada/ ca o
rană la degetul naturii/ provocînd bandajele/ o dungă
de lapte/ pentru tăcere/ copil părăsit – ”. Da, o poezie
intens imagistică, așa cum îmi place mie poezia!
Stancu a reușit debutul anului poetic, da, era un talent
Costel Stancu, Ochiul din palmă, Antolo- uluitor, cum avea să dovedească apoi, volum după vo-
gie 1995 – 2015, Editura Mirador, Arad, 2017, cu lum. Este un poet excepțional și mă întristez și mai
referințe critice, 302 pagini, preț neprecizat mult că am „pus mîna pe el” așa de tîrziu. Lectura
Este ciudat că nu știam mai nimic despre un acesui volum mă face încă o dată să cred că ierarhiile
poet atît de bun pînă la primirea acestei antologii! Si- noastre literare sînt anchilozate și că ar avea nevoie
gur, pot da vina pe proasta difuzare a cărții, dar sînt de o grabnică primenire, inclusiv de ordin geografic –
totuși o persoană interesată de ceea ce se întîmplă în literatura adevărată, adesea chiar marea literatură de
literatura vie, ca să spun așa, iar interesul meu nu se azi, nu se scrie numai în București și alte cîteva mari
oprește la granița generației mele. Mai ales că trebuie orașe poreclite culturale. O să citez primul poem se-
să-i fi citit cîteva poezii în două antologii de poeți re- lectat din volumul de debut: „costel stancu intră li-
șițeni pe care le-am primit de-a lungul anilor, una din niștit în oraș convins că omul/ e ceva mai mult decît
1994, primită cu prilejul festivalului amintit mai sus, o găselniță a lui dumnezeu. ar dori să uite tot însă
alta din 2011. Pe de altă parte, e greu să remarci un memoria lui seamănă cu/ o groapă ce se adîncește pe
poet, chiar cu poezii excepționale, în volume în care măsură ce vrei să ieși din ea/ și astfel nu poate fi fericit
sînt cuprinși zeci de poeți cu sute de poezii. Dar în degeaba îl iubiți îl urîți. voi o sută de femei alungate
secțiunea de referințe critice, îi găsesc comentînd elo- cu pietre/ zadarnic căutați la picioarele sale iertarea el
gios poezia sa pe Ștefan Aug Doinaș, Nicolae Coande, trece mai departe/ găsind în dreptul fotografului ace-
Robert Șerban. Vasile Dan ș.a. în al căror gust literar lași ins fără/ o față anume (își va aminti/ tîrziu mișcă-
am crezut mereu. Dar las mirările mele și trec la poe- rile lui prevestitoare de rău)/ el se deosebește de cei-
zia lui Costel Stancu! lalți tocmai fiindcă nu-i poate imita/ știe că nu există
Totul e bine cînd se termină cu bine, cum sfîrșit și trebuie mimat unul/ trebuie găsit un joc dacă
spunea marele dramaturg, așa că s-ar putea să fie un joc poate fi acesta unde/ moartea e trișorul pe care îl
noroc, pentru amîndoi!, că m-am întîlnit cu poezia prinzi/ dar de fiecare dată el îți arată mîinile goale”.
autorului reșițean cu prilejul acestei antologii. Nu O poezie fără titluri, cu punctuația eliminată aproa-
chiar de amploarea lui Daniel Marian, și Costel Stan- pe complet, ca un jurnal liric, de la prima poezie din
cu este un autor productiv, a publicat 12 volume din volumul de debut și pînă la ultima din volumul care
1995 și pînă la antologia de anul trecut. Experiența a precedat antologia. Singurul poet român care îmi
îmi spune că autorul a selectat pentru acest volum vine în minte citindu-l pe Costel Stancu este Mircea
între două treimi și o jumătate din poeziile apărute Ivănescu, dar nu  într-o relație maestru discipol, ci ca
pînă acum în volume. O selecție dură, dar binevenită un fel de comuniune de spirite poetice. Acum, dacă
în cazul oricărui autor, așa că îi sugerez această expe- tot am reușit să-l descopăr, îl voi urmări cu atenție pe
riență și poetului comentat mai sus. Am citit antolo- autor și mai departe. Deocamdată, m-am gîndit să-l
gia în ordine cronologică, cum se și cuvine, și cred că recitesc în Creta, laolaltă cu Kavafis, Kazantzakis și
Robert Șerban avea dreptate, probabil în 1995, Costel Philip Roth, care mă însoțesc de asemenea…

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 47


popas pentru a cinsti memoria lui Simion Florea
România centenară Marian, mort la 24 septembrie 1907. Membru al
Academiei Române încă din 1881, decorat cu or-
dine româneşti, a fost cunoscut de intelectualitatea
din România cât şi în Germania, Franţa, Anglia şi
în alte ţări, care îl apreciau în mod deosebit. Mihail
O șezătoare Sadoveanu avea un cult deosebit pentru acest neo-
bosit culegător şi prelucrător de datini şi obiceiuri
cu Mihail Sadoveanu ale românilor din Bucovina şi din Ţară.
Truţă a tras o fugă la Biserica Sfântul Ghe-
la Suceava orghe, unde l-a anunţat pe părintele arhimandrit
Ghideon Balmuş, care încă de dimineaţă a pregă-
tit chiliile şi masa cu bucate alese în trapeza gătită
6 ianuarie 1910* ca pentru oaspeţi împărăteşti. Scriitorii au rămas
adânc impresionaţi de ospitalitatea arhimandritului
şi nu a lipsit mult să scape caii printre clondirele cu
rachiuri alese şi vinuri deosebite.
Ştefan BUCEVSCHI Seara, la orele nouă, în sala mare de la Ho-
telul „Central”, arhiplină cu tot ce avea românesc Su-
Dacă profesorul Dugan l-a poreclit filoso- ceava, Mihail Sadoveanu a vorbit despre Ion Crean-
ful, alţi profesori îl priveau cu mai multă seriozitate. gă. Apoi Cincinat Pavelescu şi Caton Theodorian
Domnul profesor Liviu Marian, fiul marelui Simion au citit din lucrările lor, după care Liviu Marian a
Florea Marian, îl cunoştea bine pe moş Loghin şi de omagiat pe scriitorii români în ovaţiile nesfârşite ale
multe ori se întâlnea cu el. Când a fugit Truţă, îl li- publicului.
niştea spunându-i că se va întoarce acasă. Aflând de După şezătoare, oaspeţii au trecut pe la
la Arcadie Dugan despre lecturile lui Truţă, l-a luat Clubul Românesc unde, într-un elan de naţionalism
sub aripa lui. În clasele primare, Truţă a fost elevul românesc, Filimon Taniac îşi desprinde de pe piept
lui Simion Florea Marian şi îşi aduce aminte de lec- un talisman vechi cu chipul împăratului Traian, gă-
ţile lui despre istoria şi legendele românilor, pline de sit la săpăturile de la Cetatea Sucevei şi îl oferă lui
duh, şi de aceea Liviu Marian l-a luat cu dânsul să-l Sadoveanu.
ajute la primirea scriitorilor din România, invitaţi Cu lacrimi în ochi, Sadoveanu răspunde:
să-l sărbătorească pe Ion Creangă şi să petreacă pri- – Voi păstra pe împăratul Traian la piept,
mele zile ale anului 1910, în Bucovina. iar pe dumnea-voastră toţi în inima mea.
Întâlnindu-se la Iaşi cu Mihail Sadoveanu, Între timp, corul liceului cinsteşte pe oas-
Liviu Marian l-a invitat şi s-au înţeles asupra progra- peţi cu câteva bucăţi corale. Până la miezul nopţii
mului şi itinerarului. Sadoveanu a chemat scriitorii: le-a mângâiat inima cu cântece care au cules aplauze
şi aprecierile lui Sadoveanu. La miezul nopţii, i-au
– Strângeţi-vă câţi puteţi în Bucovina, să condus în corpore la chilii pentru ca în dimineaţa de
sărbătorim amintirea lui Creangă! 3 ianuarie să plece la Câmpulung.
De la Bucureşti, se grăbeau Caton Theo- Cincinat Pavelescu care ştia să guste din
dorian, Cincinat Pavelescu, A. D. Hertz, să se întâl- plin viaţa, l-a rugat pe Taniac să facă bine de unde
nească cu Sadoveanu la Dolhasca. Truţă avea să-i poate să-l facă pe Truţă să-i însoţească.
aştepte la Iţcani cu Liviu Marian şi Filimon Taniac. – Băiatul ăsta cântă pentru inima mea. Şi
Sfătuit de tata Loghin, a împrumutat câteva şube de parcă aici, în Bucovina, cântecele astea sună ca nică-
la casele armeanului bogat Pruncul şi cu trei sănii ieri de frumos.
au venit la Iţcani. Pe semne că vameşii au primit in- De la Iţcani la Câmpulung, cu trenul, i-au
strucţiuni speciale privind pe scriitorii români, că însoţit pe scriitori Liviu Maria, Filimon Taniuc,
au fost mai mult decât exigenţi. Sadoveanu, cu bo- Truţă şi preşedintele tribunalului din Câmpulung,
nomia lui, i-a lăsat pe beamteri să-şi facă meseria cu Romulus Răuţu. După ce au schimbat la Hatna tre-
toate că Taniac fierbea de ciudă. nul, în vagoane au rămas aproape numai români. Pe
– Lasă-i, domnule Taniac, atâta ştiu, atâta semne că se zvonise de venirea scriitorilor, mai ales
fac. Om vedea ce om face din câte ştim. a lui Mihail Sadoveanu, că în fiecare haltă şi gară se
Acasă la Liviu Marian s-a făcut un prim urcau ţărani în frumoasele lor porturi de sărbătoare
şi discreţi, cuviincioşi, cum sunt ţăranii bucovineni,

48 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


România centenară

se aşezau în vagoane fără a-i deranja pe scriitori, fe- câmpulungenii le pot ţine, după care în curtea Casei
riciţi că se aflau aproape de ei. Deşi călătoreau prin s-a încins o horă şi mai ales o bătură, faima localnici-
sate curat româneşti, gările erau scrise în nemţeşte şi lor. La banchetul dat de românii câmpulungeni, s-au
ruteneşte: Vale Putnei, Kimpolung, Eisenau. În gara întrecut doamnele în pregătirea bucatelor: Truţă a
Frasin, îi aştepta viceprimarul oraşului Câmpulung, cântat dar a şi băut pentru prima oară mai mult de-
Vasile Tâmpan, un român ca un stejar cu plete cas- cât un pahar. A fost frumos, foarte frumos, mai ales
tanii şi vorbă aleasă. Alături de el, poetul Gavril Ro- auzit şi simţit prin sufletul dezgheţat de paharele de
tică, cel care în 1909, a publicat un volum de poezii vin, deşi a doua zi, în trenul ce-i ducea la Cernăuţi,
cu ajutorul lui Nicolae Iorga la Vălenii de Munte. nu l-a putut bucura pe Cincinat Pavelescu cu cânte-
Scriitorii din România îi cunoşteau poezia, mai ales cul Trandafir de pe cetate: pe Truţă îl durea capul şi
aceea ce zice: era răguşit. De atunci şi poate încă de altă dată, s-a
hotărât să nu mai beie niciodată şi aşa a rămas.
Hotar! Un brâu stropit cu lacrimi ce- La Hatna erau aşteptaţi de ceilalţi scriitori
ncinge-o sângerată ţară, veniţi din ţară: Dimitrie Anghel, Ştefan O. Iosif,
Un brâu cernit pe care-apasă blesteme Emil Gârleanu, Ion Minulescu.
multe şi ocară, Cei de la Câmpulung ştiau despre sosirea
Au ridicat movili de ţărnă, cuprinsul prăzii lor şi au dat pe drum pentru ei din toate bunătăţile
să-l însemne şi băuturile banchetului, de-ajuns pentru o călătorie
Şi zisu-le-au cei tari hotare unor neligiuite până la Arhanghelsk. Oricum, în jumătate de oră cât
semne. au aşteptat la gară, s-a băut şi s-a mâncat că zicea
Sadoveanu:
Hotare au făcut viclenii, dar nerobită-i o – Măi fraţilor, parcă ar veni sfârşitul lumii
putere sau foametea celor şapte vaci slabe.
Ce nu-s în stare s-o-ngrădească şi dreptul Primirea de la Cernăuţi a fost tot atât de
sângelui o cere, românească, dar deosebită de cea de la Suceava sau
E sfânta dragoste de frate, ce geme-nchisă-n Câmpulung. Intelectualitatea românească trebuia să
mii de piepturi demonstreze celorlalţi că nu era mai prejos decât ei.
Să zămisleşte răzbunarea atâtor întinate Chemând toată suflarea românească la Gara Mare,
drepturi. au venit profesori universitari, medici, advocaţi,
preoţi şi învăţători. Primirea scriitorilor din Româ-
De la Frasin la Câmpulung, a fost ca o nia a făcut-o Sextil Puşcariu şi George Tofan încon-
plutire pe albele şi înfloratele suflete ale românilor juraţi de o mulţime de studenţi români. Apoi alaiul a
veniţi cu mic, cu mare, cu femeie şi copil, bătrân şi străbătut străzile principale cu cântece româneşti şi
fecior, în cele mai frumoase cămăşi cu alesuri, bon- oaspeţii au fost găzduiţi la hotelul „Pajura Neagră”.
diţe cu jderi şi năframe colorate, să binecuvinteze cu Seara, la sala Dom Polski, lumea românească l-a as-
tricolor pe cei ce aduceau slava sufletului românesc cultat pe George Tofan vorbind despre Ion Creangă,
la sufletul românesc. a aplaudat-o pe Natalia Iosif, care a citit poezii, Di-
Gara Câmpulung era o mare de oameni. mitrie Anghel a fost rechemat de câteva ori, iar Cin-
Când a oprit trenul, un cor frumos cânta de lăcri- cinat Pavelescu şi Ion Minulescu au stârnit ropote
mau toţi brazii şi fremătau toate pâraiele, de se înăl- de aplauze. Ultimul a vorbit aşezat şi frumos Mihail
ţau falnice Pietrele Doamnei, Pe-al nostru steag e Sadoveanu.
scris Unire. Trosneau săcăleţele, se descărcau puşti După şezătoare, s-a luat masa la Casa Na-
şi clopotele bisericilor spărgeau cleştarul îngheţat al ţională unde a cântat un taraf de lăutari. Noaptea,
văzduhului de ianuarie. studenţii români au dat serenadă sub geamurile ho-
Vorbirea de bun venit a ţinut-o primarul telului. Truţă s-a întors la Suceava cu trenul cu care
oraşului, Gheorghe Huţan, foarte emoţionat încât au călătorit Natalia Iosif şi St. O. Iosif. Ei se întorceau
aproape n-a ştiut cum să înceapă. Mihail Sadoveanu în ţară. Ceilalţi au mai dat o şezătoare la Rădăuţi, la
i-a răspuns cu lacrimi în ochi. 6 ianuarie 1910.
În sala Casei Regionale, fiecare scriitor a
citit din opera sa, iar la urmă, Caton Theodorian *Fragment din romanul
a ţinut un discurs pe care l-a terminat cu „Ne vom Ce vină avea săracu’ Stalin, inedit, 1989,
întoarce curând”. Uralele au fost lungi cum numai text ales şi stabilit pentru tipar
de ing. Mircea Irimescu.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 49


Rememorări

Mihai

Beni BUDIC
Pe Mihai Drișcu l-am întâlnit pentru pri- peretele opus ușii de intrare și bineînțeles domina
ma dată în ziua când am ajuns amândoi, oarecum de la înălțimea sa, întreaga clasă. Tabla neagră era
străini față de noua noastră ambianță, în una din lângă catedră, plasată în centrul peretelui. Erau 3
cele două clase a IV-a, la Școala Medie Nr.2, fostul sau chiar 4 rânduri de bănci. Nu sunt absolut sigur
„Liceu de fete”. Era în toamna lui 1956, anul când dar probabil că deja atunci Mihai și eu am împărțit
s-a trecut la învățământul mixt, adevărată revoluție aceeași bancă. Și treaba asta a continuat de-a lun-
în sistemul de învățământ românesc. Eu am ajuns gul anilor de școală până într-a X-a, când Mihai
acolo după trei ani cam cenușii la „Ștefan cel Mare”, a trecut la „umană”. Dirigintele și profesoarele pe
cunoscut și ca „Liceul de băieți”. Noua mea școală care le-am avut dea lungul anilor ne-au permis în-
era la doar o aruncătură de băț de casa noastă de totdeauna să ședem împreună. Nu pălăvrăgeam și
pe strada Cetății. Familia Drișcu se mutase în acea nu deranjam mai niciodată. Ne înțelegeam aproa-
vară de la Rădăuți la Suceava și locuiau în centru, la pe fără cuvinte, doar dintr-o aluzie și câteva pri-
doi pași de intrarea în curtea din spate a școlii. Așa viri. Dar astea aveau să ne caracterizeze mai mult
că amândoi am fost înscriși, după adrese, la aceeași în anii următori și îndeosebi în clasele de liceu.
școală unde aveam să ne petrecem împreună urmă- Am în fața ochilor o fotografie făcută chiar
torii vreo opt ani. Anii prieteniei noastre. în clasă, pe la sfârșitul acelui an școlar. Suntem o
Din acel an școlar nu prea mi-au rămas grupă de pionieri, 3 băieți și 4 fete, toți cu cravatele
multe amintiri. Deși ne descoperiserăm deja trăsă- roșii la gât, cu steagul unității, plasați în fața clasei.
turi si preocupări comune, se pare că în afara ore- Parte din fundal e ocupat de tablă, a doua jumătate,
lor, eu și Mihai ne întâlneam la început destul de pe dreapta pozei, în contrast clar, peretele alb iar
rar. În primele luni ale anului școlar, probabil din deasupra portretul tovarășului Chivu Stoica sub lo-
lipsă de spațiu în clădirea destul de mică a fostului zinca „Trăiască Republica Populară Romînă ! „. O
liceu „Doamna Maria”, clasa noastră a învățat după compoziție probabil bine studiată de fotograf. Și pe
amiaza, în schimbul 2. Programul începea la ora noi ne-a aranjat cu aceeași măiestrie a compoziției,
14.00 după ce diminețile le petrecuserăm puțin cu cei mai înalți, Betti și Lică, mai în spate. În rândul
lecțiile, mai mult cu joaca iar după masa de prânz din față, încadrați de trei fete, suntem noi doi, Mi-
înghițită la repezeală când ne prezentam la școală hai și eu, cu drapelul pe care îl ținem cu dârzenie.
eram deja buni de somn. Clasa noastră era la par- Fetele sunt, evident, mai înalte decât noi și, fără
ter, imediat pe stânga holului de intrare al clădirii. discuție, mai frumușele. Mai ales Didina Chirică,
Era o încăpere spațioasă, cu geamuri mari ce dă- de pe atunci considerată cea mai frumoasă din cla-
deau spre stradă și umpleau clasa de lumină. Pen- să, cu o fundă albă, cochetă, în buclele castanii. Cu
tru a intra, imediat după ușa înaltă, trebuia să co- toții purtăm pantaloni scurți sau fustițe de culoare
borâm o treaptă de lemn. Catedra era amplasată pe închisă (probabil bleumarin, poza, de epocă, e bi-
un mic podium din scânduri aflat pe dreapta, lângă neînțeles în alb-negru), bluze albe, primăvăratice,

50 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Rememorări

cu mânecuță scurtă, sandale și șosete sau ciorapi Părul le era strâns cu panglică albă, iar pe picioare
trei sferturi de culoare albă. Mihai și eu, în mod clar purtau ciorapi cenușii, grosolani, din bumbac mer-
cei mai mărunți ca statură (dar evident, amândoi de cerizat. Mihai nu putea suferi nici de departe lipsa
aceeași înălțime, până într-atât că manșetele panta- de grație a uniformei fetelor și nu pregeta s-o spună
lonașilor noștri scurți parcă fuseseră trase cu rigla) direct, în stilul său „sare și piper” :
ne evidențiem totuși între toți, poate datorită faptu- – Ăștia-s ciorapi de călugărițe și de fete
lui că suntem cei cărora li s-a încredințat drapelul. bătrâne !
Eu cu breton tuns scurt, reglementar, țin drapelul Nici uniformele noastre, ale băieților nu
cu dreapta, ascunsă sub falduri și-l sprijin cu mâna erau vreo culme a creațiilor de confecție. Ne îm-
stângă. În poziție rigidă de drepți privesc fără a cli- brăcaseră pe toți la costum, pantaloni lungi și haină
pi către fotograf și către viitorul luminos... Lângă la un rând de nasturi, cu revere și guler mic, dintr-o
mine, deja împreună și nu numai datorită staturii, stofă bleumarin grosolană, aspră la atingere. Pro-
Mihai, cu părul lui negru, cam rebel, într-o pozi- babil ar fi trebuit să purtăm sub haină cămașă albă,
ție clasică de contrapposto, cu piciorul stâng ceva dar de fapt fiecare, purtam ce aveam. Stofa ieftină
mai avansat, puțin îndoit din genunchi, iar colțurile a costumului făcea ca în scurt timp pantalonii să
cravatei lui roșii par că strică simetria pozei. E greu prindă luciu pe la genunchi (și prin alte părți), iar
de distins în poză privirea lui Mihai. Dar eu știu ce haina era veșnic roasă pe la coate. Bineînțeles, cu
gândea : „Mă conformez eu acum, ca toți proștii toții, băieți și fete, aveam cusută pe mâneca stângă
ăștia, dar mai vedem noi ...” Adevăratele dimensi- emblema școlii cu număr de matriculă. Când am
uni ale nonconformismului său, Mihai aveau să le ajuns în clasele superioare, singura libertate pe care
dezvăluie cu vreo două decenii mai târziu, în anii o puteam lua față de uniformă era să îngustăm la
care au precedat ciudatul, neverosimilul „accident” vreun croitor, după cerințele modei, pantalonii,
ce l-a ucis în aprilie 1989. despre care Mihai zicea că erau de o lățime „demnă
Pe-atunci însă, când eram doar într-a IV- de marinarii din flota sovietică”... Deci era doar na-
a, și într-o anumită măsură și în anii următori ai tural, ca – o dată programul terminat – să scăpăm
ciclului mediu, eu mai petreceam bună parte din de uniformă și să redevenim civili pentru restul zi-
orele libere cu gașca băieților (Jacky Gotlieb, Tully lei. Iar pentru Mihai și pentru mine, „restul zilei” a
Țighelnic, Micky Kerner, Zwi Furer) în tot felul de devenit treptat o prelungire a acelui împreună de
jocuri care cu timpul s-au concentrat la partide și la școală, doar în haine mai comode și în libertate
chiar adevărate turnire de șah și table. Mihai nu fă- absolută.
cea parte din acel cerc. Timpul petrecut cu el era în- Nu știu să spun exact, dar cred că era prin-
deosebi la școală, mai rar în orele libere, duminica tr-a VI-a, când am început să-mi petrec mai toate
sau în zilele de vacanță. Dar cu încetul, fără să pot după amiezile în locuința lui Mihai și familiei sale.
spune exact când, am început a fi aproape veșnic Chiar dacă mergeam la cinema (și ce mai mergeam
împreună . !) seara mea se încheia la ei. Familia Drișcu ocupa o
La școală ne-am adaptat rapid noii reali- locuință modestă, chiar în centrul orașului. Se pu-
tăți. Coexistența în aceeași clasă cu fetele făcea via- tea intra de pe Ștefan cel Mare, urcând câteva trep-
ța mult mai interesantă, iar pe măsură ce treceau te către un pasaj boltit, ce ducea la locuințele de la
anii, a devenit absolut naturală. În recreații, mai tot parter și la scara mare ce urca pe dreapta, spre pri-
timpul împreună, noi doi eram un fel de centru de mul și singurul etaj al clădirii. Se putea ajunge la ei
atracție. „Spiritele” și calambururile noastre, ca un și prin spate, dinspre curtea școlii, trecând printr-o
ping-pong de replici, se pare că ne distrau colege- curte nu prea mare din care se deschidea și intrarea
le care, cu toată modestia trebuie să o spun, roiau către crama subterană, instituție binecunoscută în
împrejur. Mihai, niciodată, pe câte știam eu, nu a acei ani amatorilor de must, de vin, de bere și de
căzut în plasa vreunei legături romantice. Dar cine alte bunătăți...
știe ?.. După un timp devenisem om de-al casei.
În acei ani, uniformele școlare, obligatorii, Ușa de intrare dădea într-o cameră mică, lungă și
erau departe de a fi atrăgătoare. Fetele purtau rochii îngustă, de fapt un gen de hol/bucătărie ce era fo-
pepit cu pătrățele alb-negru mărunte, încrețite pe losit doar în lunile mai calde. Iarna, aragazul era
talie și terminate cu un guleraș alb strâns în jurul mutat în sufragerie. În acea cameră era și o mică
gâtului. Să nu se vadă nimic ! Peste rochie venea un masă de lucru a lui Mihai, lângă care am dus noi
gen de șorț negru, ce contrasta la culoare cu rochia. multe discuții. Aproape cu siguranță, în fund erau

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 51


Rememorări

un divan și o etajeră cu rafturi ticsite cu cărți și zi- rist, să publice. Întemeiase o familie, i s-a născut un
are. Din acel hol, spre stânga se deschidea camera fiu, Lucian. Apoi Titi a părăsit aceste meleaguri ale
cea mai spațioasă a locuinței. Camera asta servea vieții mult, mult prea devreme. Știu eu, poate că și
de sufragerie dar și ca dormitor al celor doi frați în acest act a ales să fie asemenea fratelui său.
Drișcu. Mobilierul consta din două divane , o masă Cu siguranță, pasiunea – aș zice eu aproa-
ce umplea tot centrul camerei, pe stânga lângă ușa pe obsesivă – a celor doi băieți ai familiei Drișcu
ce ducea în dormitorul părinților era un dulap cu pentru citit, pentru artă, pentru estetică, a încol-
vitrină și rafturi, a cărei parte superioară, până spre țit în casa părintească. Tatăl, Grigore Drișcu, care
plafon, era ocupată de cărți, iar în colțul opus, lân- le-a insuflat băieților setea nepotolită de carte, era
gă ușa de intrare, era o sobă înaltă. În dormitorul un om de statură potrivită, rotofei, cu nas ascuțit
părinților (servea probabil și ca „salon” pentru mu- și chelie lucioasă și, mai ales, veșnic cu un zâmbet
safiri) nu cred să fi intrat vreodată, dar prin ușa cu sau cel puțin o umbră de zâmbet și o zicală ironică
geamuri se întrevedea și acolo un șifonier larg, cu pe buze. Grișa, cum îl numeau toți (inclusiv băieții
vitrină și oglindă și cu rafturile ticsite de cărți, până lui), era jurist și lucra ca jurisconsult intr-o insti-
în tavan. Acasă și pentru familie, Mihai era Dănuț, tuție din oraș. Nu o dată am fost martor la sosirea
iar fratele său mai mic, Petru, era Titi. lui de la servici, cu servieta burdușită din care în-
Titi era cu șase ani
mai mic decât noi (pe Mihai
și pe mine ne despărțeau doar
20 de zile), deci în acea peri-
oadă să fi avut vreo șapte-opt
ani. De pe atunci era un puști
vioi și de o curiozitate veșnică
și insațiabilă. Mihai zicea că
frate-său era ca o fântână de
întrebări : oricâte ciuturi ai
scoate din ea, veșnic se umple
înapoi. De pe atunci își luase
fratele ca model și se străduia
să-i meargă pe urme, mai ales
cu obiceiul de a citi neconte-
nit. În vara lui 1974, când cu
Ana, soția mea, am revenit
ca turiști în România, i-am
întâlnit pe amândoi în Bucu-
rești. Titi era pe atunci stu-
dent. De la prima privire era
evident efortul de a semăna
cu Mihai. De fapt, Titi era mai
înalt, mai zvelt, decât Mihai
dar adoptase aceeași tunsură,
aceeași barbă, același trenci
scurt, la modă, aceleași into-
nații, același umor tăios. Din
nefericire, a fost ultima dată
când l-am văzut. Când – în
1984 – l-am reîntâlnit pe Mi-
hai la București, Titi nu mai
era cu el. Revenise de câțiva
ani ca sociolog, la Suceava,
unde a reușit să se afirme ca
intelectual de valoare, ca zia-

52 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Rememorări

cepea să scoată ziare și reviste pe care ni le împăr- sub urechi, care mie îmi sunt străini, nu-i avea încă
țea. Când eram intr-a VIII-a, inițiasem noi (ideea în anii noștii la Suceava.
mea, realizare comună, iar toată grafica era a lui Am aflat dintr-un text al bunului său prie-
Mihai) o gazetă de perete satirică ce-am numit-o ten din anii bucureșteni, Gheorghe Vida, că Mihai
Claxonul. Cred că o reînnoiam cam o dată pe lună, citea o carte pe zi. Nu știu dacă în anii de școală
iar materialele le publicam dactilografiate (cu două ajungea chiar la asemenea performanțe, dar fapt
degete, sau chiar unul singur). Asta era posibil da- este că absorbea cantități inimaginabile de cărți,
torită bunului Grișa, care ne aducea, timp de câte- ziare și reviste de tot felul. Nici măcar nu mai încer-
va zile, o mașină de scris împrumutată la birou, pe cam să mă măsor cu el după ce o perioadă îmi pu-
care o căra zilnic, dus și întors, pe lângă servieta cu sesem norma de a citi 100 de pagini zilnic, normă
presa... la care am renunțat repede. Probabil totuși că dacă
Mama lui Dănuț și Titi, Elena Drișcu, era azi, după zeci de ani în care am comunicat în ivrit,
o femeie mai mult scundă, cu părul negru, tenul în- mă pot exprima satisfăcător în limba română, dato-
tunecat, sprâncene dese și trăsături frumoase. Chiar rez acest lucru în bună măsură lui Mihai și aspira-
dacă nu trecuse prin universități ca Grișa, făcea tot ției mele de a nu fi mai prejos decât el. Preferințele
ce putea ca să înlesnească băieților orice preocupări de lectură le aveam oarecum diferite. Eu tindeam
intelectuale. Știu eu ? Poate de asta a încurajat și mai mult spre aventură, romantism, tehnică sau
prietenia noastră ? Oricum, eram primit în casa lor literatură SF. Mihai prefera texte de documentare,
cu evidentă naturalețe, bunăvoință și căldură. Nu- deși erau mai greu de digerat, istorie, chiar filoso-
mi amintesc ca Mihai să fi avut vreun alt prieten fie, dar îndeosebi estetică și artă. Artă și din nou
apropiat ca mine. Singurul pe care îl întâlneam din artă. Amândoi înghițeam tot ce puteam găsi despre
când în când la familia Drișcu era Doru Boca, vărul cinematografie și pe acest subiect aveam veșnice
dinspre mamă al lui Mihai, ce era ceva mai mare discuții și polemici în jurul nenumăratelor filme pe
decât noi, un băiat citit și deștept. care le vedeam. Eu nu reușeam, ca Mihai, să depis-
Mihai era, ca mine, scund de statură. Dar tez toate punctele slabe ale vreunui film, pe când
aici se termina asemănarea fizică între noi. Încă din el era un critic cu o vedere adâncă și limba ascuți-
anii copilăriei se arăta mai robust, mai lat in umeri, tă, fără pic de milă...Amândoi cumpăram și citeam
emana energie și chiar putere fizică (un strâns de Contemporanul, Mihai mai cumpăra Gazeta Litera-
mână al lui Mihai îl țineai bine minte...). Încă de pe ră, iar eu Tribuna, săptămânalul clujean și le schim-
atunci era preocupat să-și călească corpul, să se eli- bam între noi. Mihai le citea cred, integral dar eu,
bereze cumva de limitele acestuia. Nu o dată mi-a eu nu dovedeam decât să le răsfoiesc pentru că mai
spus că ar vrea să poată să se îmbrace la fel, vară erau Lumea, Flacăra, Magazin, Colecția de povestiri
sau iarnă, iar corpul să se adapteze schimbărilor de SF, plus gazete cotidiene pe care le mai răsfoiam
climă. În anumită măsură chiar încerca s-o facă în superficial, dar citeam rubricile interesante. Și bi-
pofida protestelor și implorărilor mamei sale. Grișa neînțeles, concomitent, am bătut toate drumurile și
însă, era de partea lui... Oricum, niciodată Mihai potecile marilor clasici, editați și reeditați neconte-
n-a purtat vreo căciulă, chiar în zilele de ger. Cel nit în acei ani, cu prefețe lungi și docte, impregnate
mult, bascul său bleumarin. Probabil în mod voit, de omniprezenta ideologie a vremii. Imi amintesc
fața sa emana o anumită duritate. cum Adi, fratele mai mare al Marei, ne sfătuia de
Am în fața ochilor o fotografie mică, gen la înălțimea maturității sale (să tot fi avut 23-24 de
pașaport, făcută probabil pe la începutul studenți- ani):
ei. Pe verso stă scris „cu multe mulțumiri pentru – Citiți acum tot ce se poate. Mai târziu nu
mama-mare, Dănuț”. Figură serioasă, mai serioa- veți avea timp de asta...
să decât în realitate, fața lui Mihai conturează un Și noi ne-am conformat. Mihai și-a expri-
dreptunghi aproape perfect. Pomeții obrajilor pro- mat la un moment dat încrederea în valoarea celor
eminenți, nasul drept și în totală simetrie, gura învățate prin lectură, povestindu-ne un episod des-
strânsă, bărbia avansată. Ochii cam ascunși de veș- pre George Călinescu, citit de el în Contemporanul.
nicii ochelari cu ramă groasă, puțin rotunjită, în es- Călinescu fusese inclus ca membru de frunte într-o
tetic contrast cu unghiurile drepte, dominante, ale delegație culturală ce urma să plece în Republica
feței. Păr negru, pieptănat probabil cu mare efort Populară Chineză. Timp de trei luni înaintea ple-
spre stânga pentru a-i stăpâni răzmerița cel puțin cării „s-a închis” în biblioteca Academiei și a citit
până după poză. Și o pereche de favoriți lungi, până tot ce se putea găsi despre China. Când delegația a

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 53


Rememorări

ajuns acolo și au început discuțiile cu gazdele, „Că- a clasei a IX-a, am citit Jurnalul lui Andrei Hudici
linescu i-a pus în fund pe chinezi cu câte știa ! „ De de Felix Aderca. Pe atunci habar n-aveam că auto-
la Mihai vorbire ....după alți ani, bunul său prieten rul era deja scriitor consacrat și apreciat încă din
Gheorghe Vida povestea că, întrebat unde-și va pe- perioada interbelică, nu știam că era evreu și că în
trece concediul, Mihai răspunsese : afara acelui roman pentru copii și tineret crease o
– Am să fac plajă la biblioteca Academiei! operă literară amplă, necunoscută cititorilor tineri
Revenind la primii ani de liceu, îmi amin- de după război. Sub impresia acestei cărți, am ho-
tesc că atunci s-a format grupul nostru, al „celor tărât că trebuie să scriu un jurnal. Și astfel am în-
cinci”: Mara (Bodingher), Mira (Seidler), Betty ceput de fapt, a scrie. Jurnalul, cu pauze de uneori
(Merdler), Mihai și eu. Întâlnirile, aproape zilni- luni de zile, m-a însoțit până în primăvara lui 1964,
ce, aveau loc la Mara, în „Casa Bodingher”, acolo când am plecat spre Israel. Nimeni, nici Mihai, nici
ne petreceam aproape toate orele libere. La familia fetele, nu știau că există și nu citiseră nici un rând
Drișcu ajungeam mai rar. În acei ani Mihai înce- din el. Câteva luni mai târziu, Colecția de povestiri
puse să urmeze un curs seral de pictură la Școa- SF – ale cărei broșuri le citeam cu sfințenie – a pro-
la populară de artă din oraș. Talentul său pentru clamat un concurs de povestiri SF pentru tinerii
artele grafice era de pe atunci evident. De câte ori cititori. Fără a gândi mult, m-am pus pe treabă și
ni se tăia suflarea de admirație când Mihai, cu un l-am antrenat în proiect și pe Mihai. După luni de
cărbune sau creion în mână, însuflețea din câteva scris și dactilografiat (pe Mihai l-a ajutat Grișa, eu
mișcări ale brațului, coala din blocul de desen! Pes- am apelat, contra plată, la un maistru dactilograf de
te ani, aveam să descriu acea perioadă într-o scri- profesie) am produs fiecare câte o povestire de câte-
soare pe care, paradoxal am găsit-o citată într-un va zeci de pagini. A mea a fost plină de aventuri, in-
roman publicat în 2010, în care Mihai și oarecum clusiv o mică poveste de dragoste, și am intitulat-o
și eu ne-am găsit printre eroi : „Pe Mihai l-am ad- Al doilea sfârșit al Atlantidei. Povestirea lui Mihai,
mirat și apreciat de la început. Deși am încercat și al cărei titlu, din păcate, l-am uitat, avea un subiect
eu, pe ici pe colo, să scriu, eram conștient deja de social-psihologic și se baza pe o idee despre care tot
superioritatea sa intelectuală, de felul lui deosebit ce-mi amintesc e că o găseam de-a dreptul străluci-
de a vedea lucrurile, de puterea sa de a le analiza și tă. Amândoi am trimis manuscrisele dactilografiate
interpreta. La drept vorbind, el a fost pentru mine la București, la redacție, iar după câteva luni în care
un model pe care am încercat să-l imit și, în ace- mi-am ros unghiile (Mihai, cel puțim exterior, își
lași timp cel ce m-a citit primul și m-a criticat fără păstra obișnuitul său calm, punctat de bancuri cini-
milă. Am învățat de la el enorm de mult. Diferențe- ce) am ajuns la concluzia că în acel stadiu, aventura
le între noi n-au produs niciodată invidie sau ceva literară a luat sfârșit. Singurii cititori ai povestirilor
similar. În toți acei câțiva ani fericiți armonia din- noastre am rămas doar noi doi și fetele...
tre noi a fost desăvârșită. Niciodată – nici o singură Apoi a venit a X-a, când Mihai a trecut
dată în opt ani – n-am avut vreo dispută pe plan pentru următorii doi ani, cu Mara, Betty, și un în-
personal.” treg cârd de fete, la clasa de „umană”. Mira și cu
Fără îndoială, cantitățile de texte citite, mine am rămas la „reală”. Dar, bineînțeles, continu-
bogăția de cuvinte și idei ce ne-au umplut sufletele, am a fi împreună mai tot timpul. Spre sfârșitul ace-
ne-au adus cu timpul la o anumită capacitate de a lui an am trăit cu toții aventura numită Drum bun,
ne exprima cu naturalețe și ușurință. Iar în ce-l pri- Scumpul Nostru Astronaut, spectacolul SF montat
vea pe Mihai, el și avea multe de spus, idei impor- de școala noastră. Mihai a interpretat cu talentul
tante, originale, serioase, documentate, argumenta- ce-l caracteriza în tot ce făcea, personajul profeso-
te. Eu, in schimb, abordam subiecte mai ușuratice, rului „bun” și bineînțeles a avut în seamă (ajutat de
mai fanteziste, mai romantice poate dar învățasem Mara) realizarea a tot ce era desenat sau pictat în
să le expun într-un stil ce antrena imediat cititorul. decoruri. Următorul an, cel al clasei a XI-a, a tre-
La un sfârșit de trimestru, în clasa IX-a, când ne-a cut ca un vis, iar în aprilie 1964, eu mi-am părăsit
adus tezele corectate, profesorul Eichorn (ne preda prietenii. Venise și rândul familiei noastre să plece
istoria și ne era și diriginte) a spus că dacă ne-ar în Israel. În ultima mea sâmbătă la Suceava, pe la
putea contopi, pe mine cu stilul meu înflăcărat și orele prânzului, am mers la familia Drișcu să-mi
pe Mihai cu știința lui, ar ieși din noi un scriitor iau rămas bun de la Mihai și ai săi. Lui Mihai i-am
minunat. încredințat câteva caiete cu „manuscrisele” mele.
Prin decembrie 1961, în vacanța de iarnă Nu aveam voie să luăm cu noi nici un fel de materi-

54 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Rememorări

al scris. Cu timpul, aveam să le uit cu totul și nici în străine, în special lucrări franțuzești.”
cele două-trei întâlniri avute după ani, cu Mihai, nu În anii următori, cumva, purtați toți de
mi-am amintit să-l întreb ce s-a întâmplat cu ele. valurile vieții, legăturile s-au rărit, iar apoi aproape
În primele luni după plecarea mea, „clu- au dispărut. Fetele grupului nostru au ajuns și ele,
bul” de la Mara și-a continuat activitatea deși cu toate, în Israel. Pe Mihai l-am mai întâlnit, cum mai
toții erau prinși în grijile bacalaureatului. Timp de pomenisem, la București, în 1973 și 1974. Întâlniri
câteva luni am corespondat. Iată ce-mi scria Mihai scurte în care n-am reușit să ne spunem mai nimic
prin iunie 1964 ca răspuns primei mele scrisori: din poveștile nenumărate pe care am fi vrut să ni le
„Ce am făcut ? Întâi am citit din jurnalul tău. Citez spunem. Pentru ultima oară l-am întâlnit în 1984,
din însemnările mele de la acea dată : e peste tot în tot la București. Singurul local unde am găsit loc să
postură de micro-Romeo (fata are babacii catâri). discutăm era barul hotelului nostru, Union. Mihai
Poezia cu ochii (aia cu litere de tipar) e prea pu- a condus discuția, ocolind nostalgiile amintirilor.
țin personală. M-a emoționat spovedania despre Nu era în firea lui. A vorbit mult despre ceea fă-
amintirea mamei. Te-ai supăra dacă – peste ani – aș cea și nu mai puțin despre ceea ce „nu-l lăsau să
fura unele idei de-ale tale pentru o serie de portrete facă” sau să scrie. Eram, cred, singurii consumatori
literare ? respectiv adolescentul care între două lan- în bar, dar cine știe câte urechi ne pândeau! Pen-
sări de rachete lansează un oftat către tăriile cerului tru acei ani de groază ai României, Mihai își per-
și ochii ingratei.” mitea o libertate de a vorbi care pe mine, turist cu
Apoi, în aceeași scrisoare povestește des- pașaport străin, mă făcea să mă foiesc neliniștit în
pre olimpiada de literatură română din acel an, scaun. Întâlnirea s-a încheiat cu bine. La plecarea
când a luat locul I pe țară: „Înainte să plec la con- lui Mihai din barul de la Union, ne-am luat rămas
curs îi spun în flegmă lui taică-meu : Grișa, să știi bun. Pentru totdeauna. Peste nici cinci ani avea să
că vin cu un aparat de fotografiat. Zexe! zice el. Pu- fie răpus în acel „accident” stupid și încă departe de
nem pariu. Dacă vin cu el nu te bărbierești un an. a fi elucidat.
Bine! și râde. La București cald; eu în uniforma din Totuși, nici iureșul existenței, nici rutina
tergal de urzici înnebuneam. De nebun ce am fost vieții de zi cu zi și nici atâta amar de ani nu mi-au
am ajuns primul pe țară (tema „viața satului nou în putut șterge ceea ce mi-au sădit în suflet acei opt
literatura actuală”).” ani fericiți de prietenie a doi copii, deveniți apoi
În acea vară pe Mihai l-au mai așteptat adolescenți, doi tineri, în Suceava anilor 60.
câteva încercări. La admitere, la Arte, ar fi vrut să
intre la Scenografie, dar până la urmă s-a înscris la Acum câțiva ani, printr-un concurs de
Istoria și Teoria artelor, de unde s-a dezvoltat vii- împrejurări de necrezut, demn de o povestire SF,
toarea sa carieră, cea a unuia din cei mai proemi- și posibil doar acum, în epoca internetului, ne-
nenți critici de artă ai României în deceniile care am reîntâlnit, Mihai Drișcu și eu, într-un univers
au urmat. O dată trecute peripețiile admiterii și de dincolo de oglindă, de Oglinda cu Memorie. Și
familiarizării adolescentului sucevean cu viața de mi-am regăsit jurnalul, de care uitasem, hotărând
student în București, iată cum descria Mihai în no- că cel mai potrivit loc de a-l păstra e printre docu-
iembrie 1964 începuturile studenției : „O duc mai mentele lui Mihai, aflate la Biblioteca Bucovinei „I.
ceva ca-n Texas, mai ales că aici nu se împușcă de- G. Sbiera”. Cine știe, poate ideea lansată în glumă
cât la bâlci. Bursa e bursă, căminul e cămin, masa-i de profesorul Eichorn acum aproape 60 de ani, de
masă, mă îngraș și m-am apucat de haltere, semi- a ne contopi spiritual, s-a materializat în acest fel...
narii nu avem, vreo 20 de ore pe săptămână, sâm- Tot în acel iureș de întâmplări de necrezut
băta liber, abia la vară 4 examene, filme, 3 biblioteci am cunoscut-o atunci pe doamna Gabriela Drișcu,
foarte garnisite în limbi străine, companie selectă cea care a fost soția lui Titi și cumnata lui Mihai.
(Fata mi-a spus deja că i-aș place și mai mult cu Gabi, care de atunci ne-a devenit prietenă, este cea
barbă..) Am unii profesori tobă de carte (Schile- care – după ce Grișa, Mihai, Titi și Elena au trecut
ru, care făcea cronică cinematografică la Gaz. lit. , în veșnicie – menține vie flăcăruia memoriei lor. Și
la istorie unul Ionescu care știe toate cancanurile tot Gabi este cea care, prin familia sa – fiul, Lucian,
istoriei și își pigmentează cursul cu anecdote... și Paul și Dani, nepoții – continuă lanțul existenței
în sfârșit franceza are mare căutare la noi, nu nu- „Drișcanilor”. Lui Gabi și băieților ei le dedic, cu
mai în domeniul picturii. Îi descoperim pe Camus, afecțiune, aceste pagini inspirate de memoria prie-
Malraux. La cursuri am multă bibliografie în limbi tenului meu, Mihai.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 55


Eseu

Iubirea care mișcă


sori și stele.
Sistemul cosmologic
al lui Aristotel

Niadi-Corina CERNICA
Aristotel a creat un sistem cosmologic de o eterne. Aceste mișcări sunt cele mai asemănătoare,
poezie și de o frumusețe rară, puțin cunoscut astăzi, prin perfecțiune, perfecțiunii Primului Motor, miș-
deoarece nu are valoarea filosofică a metafizicii lui cătorul nemișcat. Inteligențele universale se pun în
și nici valoarea științifică a altor opere. Acest sistem mișcare prin iubirea și dorința de a fi asemănătoare
cuprinde, în subtext, o înțelegere a iubirii universale perfecțiunii Primului Principiu sau Motor. Capaci-
față de Primul Principiu care pune în mișcare între- tatea Primului Principiu de a pune în mișcare constă
gul cosmos, iar forța cosmică a Primului Principiu în faptul de a fi obiectul iubirii și dorinței Inteligen-
este de a fi un obiect al iubirii și dorinței întregii țelor planetare, al întregului univers. Iubirea față de
lumi supralunare. perfecțiunea divină a Primului Principiu este, așa-
În centrul universului, după cum spune fi- dar, motorul mișcării universale, motorul întregului
losoful, se află Pământul, în cel mai nemișcat loc al sistem cosmic. Această dorință, această iubire față
cosmosului. În jurul lui se află sfere de cristal con- de Primul Motor nu are niciun contrariu, ea pune
centrice, corespunzând Lunii, planetelor, stelelor. Pe în mișcare cosmosul de la o sferă la alta, de la sfera
fiecare dintre aceste sfere se află câte o planetă, Luna inferioară către cea superioară în întregul sistem su-
și stelele. În afara acestui glob de sfere concentrice, pralunar.
este Primul Motor, divinitatea supremă, care pune Conform unei vechi credințe grecești, pla-
în mișcare întreg universul, prin mișcarea rectilinie netele sunt zei, iar Inteligențele planetare care câr-
și veșnică a sferelor, corespunzând mișcărilor as- muiesc mișcările planetelor sunt chiar sufletele pla-
tronomice. Mișcarea sferelor se face după anumite netelor. Această credință în Inteligențele planetelor
raporturi matematice. Deoarece și muzica cuprin- va continua până în Evul Mediu, în mediile mistice
de raporturi matematice, Aristotel crede că mișcă- și astrologice.
rile planetelor și stelelor creează „muzica sferelor”, În lumea sublunară stăpânesc două mișcări
o muzică a Universului, pe care o auzim, dar nu o astronomice: mișcările planetelor și mișcările stele-
percepem, deoarece ne influențează din clipa în care lor. Din combinarea acestor două mișcări, rezultă
ne naștem. Filosoful spune că noi nu auzim muzica mișcări de apropiere sau depărtare a celor patru ele-
sferelor, așa cum nici locuitorii de lângă cataractele mente fundamentale: focul, aerul, apa și pământul,
Nilului nu aud vuietul creat de cataracte, deoarece el din care este alcătuită materia. Apropierea lor duce
îi însoțește de la naștere până la moarte. la generarea lucrurilor, iar depărtarea, la nimicirea
Fiecare planetă și stea este condusă de că- lor. Această dublă mișcare, despre care vorbește
tre un spirit al ei, numit în Evul Mediu „Inteligen- Aristotel, a planetelor și stelelor, hotărește timpul
ță”. Aceste Inteligențe ale planetelor pun în mișcare de existență al speciilor, care au, în procent variabil,
planetele și creează mișcări rectilinii, concentrice și foc, aer, apă și pământ. Aceste elemente primordiale

56 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Eseu

au tendința de a se depărta, de a se îndrepta spre lo- [generării și nimicirii]” („Despre generare și nimi-
cul lor natural, care la particulele de pământ este jos, cire”).
la foc, sus, iar, intermediar – apa și aerul. Aristotel, numit, în Evul Mediu, „Filoso-
Prin urmare, mișcările astronomice supra- ful”, pare puțin legat de poezia gândirii, care se atri-
lunare comandă generarea și nimicirea, în lumea buie, de obicei, maestrului său, Platon, în ale cărui
sublunară, a Pământului. dialoguri, filosofia se sprijină, de multe ori, pe mit și
Sistemul cosmologic al lui Aristotel este literatură. Și, totuși, un asemenea sistem cosmolo-
inspirat de sistemul astronomic al lui Eudoxos. Fi- gic, este deopotrivă, imaginativ și poetic.
losoful consideră că există 55 de sfere concentrice Deoarece Iubirea este forța cosmică care
care alcătuiesc, în totalitate, universul. Sistemul în leagă universul de Primul Principiu și pune în miș-
sine este un minunat exemplu, pentru Aristotel, de care întregul cosmos, deoarece Aristotel este marea
a aplica diverse tipuri de mișcări, toate prezente în autoritate filosofică și științifică a Evului Mediu, re-
cartea sa, „Fizica”. cunoscut și de marii teologi occidentali, cred că, pe
Pentru un pasionat de frumusețea unui lângă intepretările care deja i s-au dat, ultimul vers al
asemenea sistem, în care Pământul este condus de Divinei Comedii – „Iubirea care mișcă sori și stele”
stele și planete, un pasaj relevant pentru gândirea lui – ar putea fi și o trimitere la sistemul cosmologic al
Aristotel este următorul: „Mișcarea de revoluție a lui Aristotel. Interpretat ca iubire a lui Dumnezeu,
Întregului este, prin urmare, rațiunea de a fi a conti- ca iubire pentru Beatrice, ultimul vers al Divinei Co-
nuității [generării și nimicirii], în timp ce înclinarea medii ar putea fi inspirat și de gândirea cosmologică
[ecliptica] reprezintă rațiunea sosirii și îndepărtării a lui Aristotel.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 57


Eseu

Poezia religioasă
românească (I)

Virgil DIACONU
Antologiile de poezie religioasă românească, românește sunt Jitiile sau Viețile sfinților, din secolul al
dimpreună cu o seamă de articole și studii privind li- XVII-lea, semnate de Sf. Mitropolit Varlaam al Mol-
teratura veche, țin să ne convingă de faptul că poezia dovei (1580-1657). Apoi, primii care „trebuie conside-
noastră de început este religioasă, mai precis creștină, rați scriitori, iar operele lor, literatură”, sunt cronicarii,
și că această poezie reprezintă o constantă a poeziei spune criticul, legitimându-i astfel pe Grigore Ureche
românești, în general. (1590-1647), Miron Costin (1633-1691) și Ion Ne-
În condițiile în care primii știutori de carte culce (1672?-1745).
au crescut în biserică sau în preajma ei, iar primele Dar problema începuturilor noastre literare
lăcașuri în care s-a învățat carte și au propagat cultu- este, după cum se știe, controversată, pentru că „lite-
ra scrisă au fost bisericești sau de factură bisericeas- ratura română” nu înseamnă numai literatura scrisă
că, este firesc ca primele poezii traduse, adaptate sau în limba română, de vreme ce limbile oficiale, biseri-
create să fie de factură religioasă. În plus, cei care la cești sau administrative, deci limbile folosite de către
începuturi au semnat texte bisericești de cult sau poe- cei școliți, erau latina, slava veche, greaca sau polona.
zii religioase au fost mai cu seamă slujitorii, mai mari În aceste condiții, deși au scris în alte limbi decât ro-
sau mai mici, ai bisericilor și mânăstirilor. „Să se rețină mâna, autorii în cauză „au gândit în limba și în spiritul
faptul că scriitorul român a fost (…) un produs cultu- limbii țării lor, au exprimat o mentalitate profund ro-
ral al Bisericii vii”, ne spune Petru Ursache în Postfață mânească”, afirmă de pildă Mircea Croitoru în Prefață
la Duh și slovă. Antologie de poezie creștină (Editura la 1700 de ani de poezie religioasă (Editura Ager, 2003).
Junimea, 2002). Petru și Magda Ursache, care alcătuiesc cuprinzătoa-
Poezia/literatura religioasă de pe aceste rea antologie de poezie creștină Duh și slovă, pledează
meleaguri a ilustrat creștinătatea poporului nostru, și ei pentru socotirea creațiilor literare religioase de
însămânțată de Sfântul Apostol Andrei, care a sălăș- început de pe aceste meleaguri, care sunt scrise în alte
luit puțin după jumătatea secolului I pe meleagurile limbi, drept literatură română: „Dacă am antologat
noastre și ne-a creștinat înainte ca Dacia să fie cucerită texte, la origine în latină, am făcut-o pentru că, în vre-
de romani, iar dacii să fie romanizați. Câțiva teologi me, aceasta era limba de circulație în toată ecumenia,
de mai târziu, precum Ioan Cassian, Dionysius Exi- și, totodată, pentru că ele reprezintă experiențe autoh-
guul, Leontius Byzantinus, Niceta de Remesiana (338 tone” (Notă asupra ediției).
- 420), Martinus de Bracara (începutul secolului al VI- Așa se face că primul poet care figurează în
lea - 580), apoi cronicarii și oamenii de carte care le- antologia Duh și slovă este Sfântul Niceta de Reme-
au urmat, au ținut în viață creștinătatea și, totodată, au siana (338 - 420), autor al celebrului imn Te Deum,
creat un mediu favorabil cărții, învățăturii și creației. scris în limba latină. (Dacă am gândi ca Manolescu,
Dar când „începe” literatura/poezia româ- probabil că astăzi ne-am întreba dacă Emil Cioran,
nească, despre care trebuie spus că a folosit, mai întâi, Eugen Ionescu sau Dumitru Țepeneag, care au scris și
alte limbi? Nicolae Manolescu afirmă în Istoria litera- în franceză, mai pot fi considerați scriitori români…).
turii române pe înțelesul celor care citesc (2014, p. 9) Așadar, putem admite că poezia religioasă
că „primele narațiuni din literatura noastră” scrise în românească a începuturilor a fost scrisă în alte limbi

58 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Eseu

decât română, și anume în limbile greacă (bizantină), Zi de zi și noi Te binecuvântăm


latină și slava veche, polonă, îndeosebi, și că limba Și lăudăm numele Tău în veac și în veacul veacului.
străină nu i-a schimbat poeziei noastre apartenența Ajută-ne, Doamne, astăzi, fără păcat să ne purtăm.
culturală. Pe de altă parte, nu suntem nicidecum op- Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi,
timiști în ceea ce privește impactul poeziei religioase Mila Ta fie peste noi precum am nădăjduit-o de la Tine,
scrise la începuturi, de vreme ce chiar și în anul 1818, Căci în tine, Doamne, am nădăjduit
spre pildă, peste 95 la sută din populația României era să nu mă rușinez în veac.
analfabetă.
Mircea Scarlat (Istoria poeziei românești,
Câteva trăsături ale poeziei religioase Editura Minerva, 1982) și M. Croitoru, în antologia
sa, susțin că acest tip de vers este, de fapt, o „proză rit-
În ciuda vechimii și a impactului ei redus, cu mată”, care s-a abătut de la metrica poeziei latine. Dar
totul limitat, constat că poezia religioasă a începutu- din abaterea de la metrica latină a rezultat, mai degra-
rilor prezintă totuși destule reușite poetice. În cele de bă, un imn scris în vers liber. Prima poezie creștină pe
mai jos voi încerca să prezint conceptul de poezie reli- care Petru Ursache o plasează la începutul antologiei
gioasă, configurat de câteva caracteristici sau trăsături sale, Duh și slovă, este tocmai acest Te Deum, care este
poetice fundamentale. o poezie, un imn în vers liber.
Tot în vers liber sunt scrise imnurile religi-
(1). Forma de vers a poeziei religioase oase semnate de Filotei Monahul (a doua jumătate a
Să ne oprim, mai întâi, asupra formei de vers secolului al XIV-lea - începutul secolului al XV-lea),
și să citim unul dintre primele poeme, Te Deum, renu- dar și psalmii lui David, traduși în Psaltirea slavo-ro-
mitul imn în 29 de versuri, semnat de Sfântul Niceta mână (1577) de către diaconul Coresi (? – 1583). Ofer
de Remesiana. Iată-l, în traducerea din latină a lui N. mai jos primele șase versuri, din cele 55 ale poeziei
Georgescu: numite Rugăciunea measerului cînd oțăraște-se și între
Domnul varsă rugăciunea sa, 101, a lui Coresi, poezie
Ție, Doamne extrasă din Psaltirea slavo-română:

Ție, Doamne, laudă Ți-aducem și pe Tine Doamne, auzi rugăciunea mea și strigarea mea către
Te mărturisim, tine să viie.
Tată făr de moarte, proslăvit ești pe pământu-ntreg, Nu întoarce fața ta de mine;
Îngerii cu toții, cerurilor Ție și puterile din univers În ce zi tînjesc, pleacă către mine urechea ta.
Ție Heruvimii, Serafimii Ție-Ți strigă ne-ncetat: În ce zi chemu-te, curînd auzi-mă.
Sfinte, Sfinte, Sfinte, Domnul Dumnezeul Sabaot, Că periră ca fumul zilele meale
Cerurile-s pline și pământul de mărirea slavei Tale. și oasele mele ca uscarea uscară-se.
Ceata de Apostoli preaslăvită, Ție, laudă-Ți aduce,
Ție lăudata ceată de prooroci, Texte literare admirabile scrie și Neagoe
Mucenicii-n oastea cea-mbrăcată-n alb. Basarab (cca. 1459 - 1521), domn al Țării Românești
Te mărturisește biserica sfântă pe întreg pământul, (1512 - 1521). În lucrarea Învățăturile lui Neagoe Ba-
Tată al măririi fără de sfârșit. sarab către fiul său Theodosie, scrisă inițial în slavonă
Preaslăvit e Fiul tău adevărat și Unul-Născutul, și tradusă în românește de către Udriște Năsturel în
Sfântul Duh asemeni cel Mângâietor. secolul al XVII-lea, găsim și textul, neașteptat de fru-
Tu, Hristoase, împărat al slavei, mos, pe care cercetătorii moderni ai literaturii vechi
Tatălui ești fiul tu în vecinicie l-au numit Rugăciune la ieșirea sufletului. Acest text,
Întrupat în om spre a-l mântui, care reprezintă capitolul XIII al cărții lui Neagoe Ba-
pântecul Fecioarei nu Te-a-nfricoșat. sarab, este scris în proză, de fapt în proză ritmică, dar
Tu învins-ai vârful morții și-ai deschis pentru că structura lui ritmică este atât de puternică,
în cer împărăție pentru credincioși. iar conținutul este acela al unui poem, voi pune în evi-
Stai la dreapta Domnului, în slava Părintelui dență poemul și structura lui ritmică muzicală prin
Vei veni cu crezământ Judecător. „ruperea” prozei ritmice în vers liber. Iată, în acest
Te rugăm ajută-ți robii Tăi pe care sens, primele versuri ale rugăciunii scrise de Neagoe
cu scumpul Tău sânge i-ai răscumpărat Basarab pentru „Dumnezeul cel nescris, cel făr’ de în-
Și cu slava sfinților Tăi răsplătește-i. ceput şi negrăit”:
Mântuiește, Doamne, poporul Tău
și binecuvântează moștenirea Ta Miluiaşte-mă, Iisusul mieu cel dulce şi Dumnezeul mieu,
Și-i condu pe ei și-i înalță până în veac. miluiaşte-mă! Că tu eşti înviiarea şi viaţa mea!

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 59


Eseu

Că acum eu întraiu în pomenirea morţii, Tu, dup-al căruia plac se-nvârte-n orbita-i lucioasă
că cu totul mă îmbrăcai în grijă, în tristăciuni şi în frică, Luna și soarele aprins tras de fugarii cei iuți;
cugetând cum voi să mă întâmpin cu judecata ta
cea înfricoşată şi sufletul mieu cel ticălos Același vers clasic muzical fără rimă este fo-
cum va tréce prin vămile céle nefăţarnice. Şi văzuiu, losit și de Ion Heliade Rădulescu în poezia Cântarea
Dumnezeul mieu, ceasul morţii méle apropiindu-se dimineții (1836, 10 strofe), din care voi reda cea de a
şi fuiu părăsit de toţi câţi fuseră ai miei, doua strofă:
şi-mi fu a călători pre calea cea de întristăciune
și să intru prin ușile strimtării. (…). Tu ești stăpân a toate,
Ci însă, Doamne, eu sunt zidirea ta şi casa ta, Tu ești preabunul Tată:
pentr-acéia nu mă lăsa în mâinile satanii, A ta putere sântă
nici să fiu încuiat în puşcăriile iadului, Făptura ține-ntreagă,
să nu să bucure satana de mine, Ne ține și pe noi.
zidirea ta şi robul tău NEAGOE. Auzi, Doamne,
într-acesta ceas şi pre mine, pre Neagoe, Poetul, cărturarul, traducătorul și tipograful
robul tău cel păcătos şi ticălos, nebăgătoriul de seamă Dosoftei (1624-1693), Mitropolit al Moldovei, consi-
şi neînţeleptul, cum ai auzit şi pre Iezechiia în ceasul derat „cel dintâi poet al nostru”, tipărește în românește
morţii! Psaltirea în versuri (1681), care traduce, în vers clasic
(ritm și rimă), psalmii lui David. Iată spre pildă înce-
Petru Cercel (cca. 1545 – 1590), domnitor putul Psalmului 136:
al Țării Românești (1583-1585), cărturar și poet, scrie,
între altele, în limba italiană, un imn către divinitate, în La apa Vavilonului,
terține. Ca și poemul însuși, traducerea lui Al. Cioră- Jelind de țara Domnului,
nescu din Revista Fundațiilor Regale (nr. 9, 1935) este Acolo șezum și plânsăm
excelentă. Iată, spre pildă, primele 5 strofe, din cele 27: La voroavă ce ne strânsăm,
Și cu inemă amară,
[Rugăciune] Prin Sion și pentru țară,
Aducându-ne aminte,
Stăpîne Domn pe-adînc şi pe văzduhuri, Plângeam cu lacrămi herbinte.
     Tu, ce-ai făcut pămînt şi cer şi mare,
     Pe om din lut şi nevăzute duhuri; Remarcăm, așadar, că Dosoftei transformă
în vers de factură clasică (vers muzical cu rimă) psal-
Tu, care din fecioară întrupare mul biblic care, în original, este scris în proză ritmică.
     Ai vrut să iei, Părinte preaputernic, Să încheiem, în fine, cu un fragment din am-
     Ca să-nviezi şi să ne dai iertare; plul poem de nuanță filozofică Viața lumii (cca. 1673),
în 130 de versuri, scris de către cronicarul și poetul
Tu, ce vărsîndu-ţi sîngele cucernic Miron Costin (1633-1691), autorul Letopisețului Țării
     Ai sfărîmat a iadului tărie Moldovei de la Aron-Vodă încoace. Iată, așadar, versul
     Şi l-ai legat pe diavolul nemernic; în formă clasică folosit de el:

Tu, ce-ai deschis a ta împărăţie Viața lumii


     Şi blînd te-arăţi şi milostiv cu mine,
     Spre-a-mi face raiul veşnică moşie; Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Ascultă, Tată, ruga mea ce vine Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
     La tine arzătoare şi plecată, Fug vremile ca umbra şi nici o poartă
     Tu, ce-ai fost om ca să mă-nalţi la tine. A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii, şi mai mult cumplite.
Nicolaus Olahus (1493-1568) scrie în latină Şi ca apa în cursul său cum nu să opreşte,
volumul Carmina, în care aflăm o Rugăciune scrisă în Aşa cursul al lumii nu să conteneşte.
vers clasic muzical fără rimă, din care voi cita, în tradu- Fum şi umbră sântu toate, visuri şi părere.
cerea lui Șt. Bezdechi, doar prima strofă: Ce nu petrece lumea şi în ce nu-i cădere?

Sfânt Dumnezeu, ce-ai zidit pământul, și marea, și cerul, Ca o concluzie la forma de vers, pot spune
Tu, ce c-un semn pironești aștrii de foc în tării; că poezia religioasă (creștină) românească a începutu-

60 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Eseu

rilor a folosit, deopotrivă, versul clasic cu ritm și rimă Tzara îi cere, așadar, operei poetice, să fie pur
perfecte, versul clasic cu ritm și fără rimă, versul liber și simplu de neînțeles, deci să fie un discurs amputat
(care se trage din psalmii biblici, pentru că structura logic, incoerent, absurd, obscur. „Absurdul nu mă
muzicală a psalmilor, care inițial sunt scriși sub forma sperie”, spune el în Conferinţă despre Dada, iar în Notă
versetului în proză ritmică, este aceea a versului liber), despre poezie afirmă că „Logica nu ne mai călăuzeşte
și proza ritmică, ce în unele cazuri poate fi socotită (…). Alte forţe productive îşi strigă libertatea”.
vers liber, deci un vers fluid din punct de vedere sonor, Aceste norme preferate de Tzara au condus,
după cum am și exemplificat cu Rugăciune la ieșirea firește, în afara poeziei, ele producând texte antipoeti-
sufletului, de Neagoe Basarab. Important de reținut ce, mai precis antipoezii. Iată, spre pildă, un fragment
este faptul că poezia noastră religioasă de început a dintr-un poem dramatic dada semnat de Tristan
folosit toate formele de vers practicate în general de Tzara – Prima aventură celestă a domnului Antipyrine:
poezie și că versul liber și cel în proză ritmică, esențial
moderne, se regăsesc în poezia noastră încă de la înce- Uşă zăvorâtă fără înfrăţire suntem amare fel
puturile ei, încă din clasicitatea ei. freamătă a da înapoi scolopendru din turnul Eiffel
Tot în domeniul formei sub care se prezintă stomac imens cugetă şi gândeşte chibzuieşte
poezia religioasă, se poate discuta și despre rugăciune, mecanism fără durere 178958555 ieho fibi aha
despre imnul de laudă, psalmi și lamentație, care nu Doamne Doamne de-a lungul canalului
sunt doar forme-specii tipice de poezie religioasă, ci și Febra puerperală dantele şi SO2H4 (…)
forme de expresie proprii acestei poezii. Soca Bgad’ Affahou

(2). Coerența poeziei religioase Versuri de acest tip contrazic, neagă aproa-
O altă caracteristică importantă a liricii re- pe tot ceea ce ştiam despre poezie până la momentul
ligioase, de la începuturi sau chiar moderne, este coe- dada. Colajul lingvistic sau amalgamarea lingvistică
rența sau inteligibilitatea. Ilustrări ale coerenței poeziei folosită aici de Tzara produce un text, o „poezie” ruptă
religioase vom găsi în toate exemplele pe care le-am semantic, incoerentă, neinteligibilă şi haotică referenţi-
oferit până acum, dar și în toată poezia religioasă de al, un ghiveci lingvistic.
început și modernă. Incoerența pare să fie întâlnită însă și în poe-
Coerența este fără îndoială una dintre nor- zia postmodernă contemporană, dacă îi dăm crezare lui
mele de căpetenie ale poeziei, iar ea se manifestă atâta Mircea Cărtărescu, care, în volumul Postmodernismul
vreme cât poetul mai consideră că poezia sa trebuie să românesc (1989), consideră că poeții postmoderni
aibă un mesaj și că acel mesaj trebuie să fie înțeles, deci au contribuit la „revenirea [în poezie a] narativităţii,
să fie inteligibil, atâta vreme cât poetul mai consideră a impurităţii, a hazardului, a criteriilor metaestetice”.
că poezia este comunicare-cuminecare. Când obsesia Firește, în „hazard” și în „criteriile metaestetice” coe-
noului și a originalității cu orice preț a pus stăpânire rența textului poetic nu mai are loc.
pe spiritul poetului, el a creat poezia pe care o cunoaș- Pe de altă parte, dacă vom afirma că este cât
tem sub numele de poezie obscură, în care intră poezia se poate de legitim să susținem coerența sau inteli-
dada, poezia futuristă, poezia suprarealistă, poezia ab- gibilitatea ca normă a poeziei, va trebui să înțelegem
surdului, poezia pură tip Mallarmé sau Ion Barbu; o totuși că inteligibilitatea discursului este o condiție
poezie care, prin incoerența ei mai mică sau mai mare, necesară, însă nu și suficientă a poeziei, de vreme ce
prin lipsa ei de înțeles, își ignoră potențialii cititori și există atâtea poezii coerente, dar fără forță poetică.
rămâne să funcționeze „în sine”, deci mai mult pentru Inteligibilitatea este totuși cerută de discursul poetic
cei care o creează; sau pentru acei critici care vor să se pentru că ea are capacitatea de a favoriza, de a înlesni
remarce neapărat... manifestarea viziunii poetice tensionate existențial,
Poezia obscură sau dificilă, care este o altă afectiv și poetic.
poezie decât cea religioasă, este îndeosebi creația mo- Dintr-un anumit punct de vedere, dia-
dernității, mai precis a modernității constituite de cu- conul Coresi, cel „care a pus întâia dată texte ro-
rentele poetice avangardiste, în mare vogă la începutul mânești în forme de zaț tipografic” (Hașdeu), știa
secolului XX. Cele mai bune exemple ale incoerenței, despre poezie mai multe decât răsfățatul și veșnic
obscurității, hazardului și ale criteriilor metaestetice le revoltatul Tzara, pentru că el era convins că „cine
găsim în textele „poetice” și teoretice ale avangardei. citește (trebuie) să înțeleagă” (cf. Matei 10, 9), și că
În Manifest Dada 1918, Tristan Tzara (Samuel Rosen- e preferabil „Ca întru biserică mai vârtos cinci cu-
stock) afirmă, de exemplu, că „O operă care poate fi vinte cu înțelesul mieu să grăesc (…), decât întune-
înţeleasă e un produs de ziarist” și că rec de cuvinte ne înțelese într alte limbi.” Tocmai de
„Ne trebuie opere puternice, drepte, precise aceea „frații mei, preoților (…), am scos Psaltirea
şi pentru totdeauna neînţelese (s.n.).” sârbească pe limba românească”.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 61


Epica magna

Terra deserta
(fragment de roman)

Liviu G. STAN
PRIMUL PAS ESTE EZITANT. Antonie jurul lor, niciun elicopter nu va putea ateriza, nicio
Varitz verifică cu vârful încălţării grosimea gheţii maşină nu va putea intra sau ieşi din această colivie
de dedesupt. Nicio pârâitură. Văzând asta, îşi lasă de lux.
talpa moale şi calcă cu încredere. Talpa i se afundă Antonie Varitz se plimbă în restaurantul
în zăpadă până la jumătatea glezei. Al doilea pas hotelului printre puternicii planetei. Îi notează în-
urmăreşte aceeaşi traiectorie, de la şovăială la căl- tr-un registru mintal. Începe cu non-puternicii.
cătură. Strânge din pumni – mai întâi cel stâng, Desigur, consilierii ies primii în evidenţă: servili şi
apoi cel drept. Pielea mănuşilor îmblănite scârţâie. agitaţi ca nişte pui de şoarece pe lângă patronii lor.
Relaxează degetele şi respiră dintr-odată sacadat. Şi-i închipuie scremându-se neconvingători, nepu-
Un vălătuc mare de abur i se înalţă peste umăr, îm- tând să îşi satisfacă nevestele în pat, doborâţi erotic
prăştiindu-i-se apoi în bezna de deasupra capului. de fluctuaţiile cam prea periculoase ale activelor
Bate o dată din palme şi merge mai de- şefilor pe bursa NYSE, acolo unde se pompează
parte. oxigenul unui întreg continent american. Chiar
şi adviser-ii saudiţi, obsedaţi de servietele „Tom
* Ford”, par nişte roboţi dresaţi la INSEAD Foin-
BATE O DATĂ DIN PALME şi merge tainbleau. Ia te uită, însă, ce avem la câţiva metri
mai departe. O amintire este chiar acolo, în abu- mai încolo, îl fotografiază în flagrant cu retina: un
rii respiraţiei. Trece prin ea. Şi ajunge cu gândul şeic din Emirate îl fentează pe Allah, tocmai ce îi
în Davos, pe pârtiile Alpilor elveţieni, la Forumul livrează un bacşiş gras unui picolo ca să îi toarne
Economic Mondial, bula aceea suspendată în Cos- nişte alcool într-o doză de suc.
mos în care se adună crema bogătaşilor şi liderii Pentru ochiul lui format, ei toţi nu sunt
politici la un fel de poker umanist unde se mimea- decât nişte dosare medicale umblătoare. Premierul
ză îngrijorarea providenţială: ah, omenirea noas- Italiei – ten cu nuanţe de ciroză. Ministrul Econo-
tră, foametea, războaiele, încălzirea globală, fiicele miei din Estonia – nu îi dă mai mult de doi ani de
violate ale Orientului, inegalitatea socială ş.a.m.d. trăit, numai după cum îşi mişcă braţul stâng când
Antonie Varitz se află acolo invitat de un explică poate ghici că are cheaguri de colesterol în
mahăr din sectorul maritim, căruia i-a făcut un instalaţie, chiar dacă, la o primă vedere - Iuri Aalaa
transplant de rinichi în urmă cu un an - o capodo- Vaaalaaa Ounpuu, sau cum l-o chema – pare un
peră de operaţie. personaj suplu şi sănătos. Şi tot aşa, Domnul Ane-
Alpii sunt de bezea. Hotelurile sunt păzite vrism aici, Doamna Cancer dincolo.
de lunetişti camuflaţi în alb şi transportoarele blin- Lumina de iarnă elveţiană intră în resta-
date au primit ordin să patruleze cât mai discret urant prin ferestre somptuoase. Cineva cere să nu
pe străzi. A nins masiv. Ninge, acum, şi mai mult. fie aprinse candelabrele. Ordinul este întărit ime-
Primesc vestea: în curând vor rămâne izolaţi în sta- diat de alte voci ale puternicilor planetei. Vor cu
ţiune. Crivăţul a şters tot, munţii pot fi oriunde în toţii să discute în acea lucoare a naturii dezlănţuite.

62 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Epica magna

Antonie Varitz se întoarce pe călcâie - în lucoarea


naturii dezlănţuite. Se simte tras de cracul pantalo-
nului. Apoi, încă o dată, mai tare. Degetele îl con-
duc de cracul pantalonului pe scaunul de lângă el.
– Domnule doctor Varitz, luaţi loc, îi spu-
ne într-o engleză perfectă secretarul de stat pentru
sănătate din Croaţia. Cred că avem multe de discu-
tat, domnule Varitz, am putea face multe proiecte
interesante împreună.
Secretarul de stat are nori de tutun la gură
şi, printre ei, o strungăreaţă. Trabucul fumegă în
scrumieră. Secretarul de stat îşi mută obrazul în
lumina albă. Antonie Varitz se uită la tălpile secre-
tarului de stat: s-a descălţat de pantofi şi de şosete.
Îşi freacă călcâiele de covor.
– Linişte, linişte, aproape că se răsteşte în
secunda următoare un japonez de la Toyota şi îşi
mută apoi degetul de la gură, arătând cu el în di-
recţia ferestrei.
– Un miracol, exclamă secretarul croat,
luându-l pe Antonie Varitz de mână.
Se aud scaune date la o parte, toţi puter-
nicii lumii se adună la fereastră - în lucoarea na-
turii dezlănţuite. În rafalele de ninsoare, o apariţie
minunată i-a lăsat fără cuvinte. Coarnele bizare,
striate, unduind în sus, îmbrăcate într-o structură
inelată. Botul de capră cu trompă şi ochii de lamă.
Atât de fragil sub blana lui şi, totuşi, neînduplecat.
Un mascul de antilopă Saiga, o specie pe cale de
dispariţie, stă pe loc, pe picioarele lui subţiri, şi pri-
veşte spre ei. Lui Antonie Varitz îi transpiră pal-
mele. O raritate a stepei mongole tocmai aici? A
scăpat oare de la grădina zoologică?
Se dă un ordin în telefon peste umărul lui:
Alo, lunetistul Carlos? Bun, ascultă ce am să-ţi zic:
Vreau antilopa, ucide-o. Când termin de îngânat
piesa Besame Mucho, apeşi pe trăgaci. Besameeee,
besameeee muuuchooo.
– Păcăleală. Rafalele bat nestingherite în
geamuri, niciun animal nu ne bântuie de afară.
Cu alte cuvinte, în acest episod al me-
moriei lui, el şi ceilalţi nu sunt coechipieri într-un
poem al solitudinii, oricât de ofertantă este combi-
naţia dintre izolare şi finanţe-bănci. Toţi se află aici
ca să consume o diversitate de coduri ale puterii
prin intermediul corpului şi al minţii. Iar gura cu
strungăreaţă a secretarului croat, aparţinând unui
astfel de cod al puterii, îi face o ofertă de nerefuzat:
urmează să primească un transport de organe din
China.
– Of course. I’m in, I’m in, scrie Antonie
Varitz pe tableta pe care secretarul i-a întins-o, in-
vitându-l la discreţie.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 63


Eveniment

Universitari suceveni
la Congresul Mondial
de Filosofie din China

Doina CERNICA
Ducându-ne la Aeroportul „Henri Coan- ture Anca Tcaciuc, absolventă de Litere și Filosofie
dă” din Otopeni, tânărul Bogdan Bostan ne-a po- în Grecia, dar doctorandă a Universității „Ștefan
vestit că văzuse la televizor un documentar des- cel Mare” Suceava. Nu eram deschizători de dru-
pre Beijing, prezentat ca un oraș poluat, cu cerul muri în această vară, ne precedase prof. univ. dr.
despărțit de oameni de o perdea groasă de fum. Ștefan Purici, prorectorul cu relații internaționale,
De aceea s-a stabilit un moment în cursul zilei, în în contextul unui acord de colaborare existent în-
care toate fabricile și alte surse mari de smog să se tre Universitatea din Suceava și o universitate din
oprească vreme de o oră, ca să apară ferestre în ce- China. Și de fapt, noi ajunsesem dincolo de hotarul
nușiul lui și locuitorii să-l vadă albastru, ca la noi. anotimpului fierbinte, la o săptămână de la înce-
De câțiva ani bucureștean, Bogdan nu se referea perea toamnei și îmblânzirea temperaturilor înal-
totuși la cerul Capitalei, ci la cel al Bucovinei la te. Înainte de a merge mai departe, să reamintesc
Arbore, din care se trage prin străbunici, bunici și un lucru bine știut: de mai mulți ani, Universitatea
mamă. Așa se face că ajunși în imensitatea orașu- „Ștefan cel Mare” Suceava a devenit gazdă ospitali-
lui, de câte ori vedeam chinezi cu măști sub ochi, eră pentru cursuri de limbă și cultură chineză, bine
aveam să-mi înalț privirile, încercând să ghicesc primite de profesori, studenți, dar și de numeroși
ceasul acelor ferestre. În aerul încins și umed, nu suceveni de toate vârstele. De altfel, atractivitatea
am simțit nevoia măștii, dar este o mare diferență Chinei reprezintă o realitate din ce în ce mai preg-
între a-ți petrece viața în acest spațiu și a te afla în nantă. Din totdeauna filosofia chineză s-a înscris
cuprinsul lui doar pentru câteva zile. Or noi veni- în preocupările filosofilor din întreaga lume, dar
sem aici, la peste 7000 km de Țară, pentru Con- iată că în prezent și China le-a stârnit interesul:
gresul Mondial de Filosofie (13-20 august 2018), peste șase mii de participanți la Congres! Doar o
al XXIV-lea, așteptat cu firul unei emoții niciodată organizare excelentă putea să facă față acestui aflux
întrerupt de cinci ani, de la închiderea precedentu- impresionant, și ea a existat funcționând irepro-
lui forum al filosofilor și iubitorilor de filosofie de șabil. Din cauza prelungirii cu cinci ore a escalei
la Atena, când a fost anunțat și primit cu aplauze la Varșovia, am pierdut și întâmpinarea pe care o
numele Beijingului. speram la aterizare, și marea deschidere a forumu-
Plecând pe rând, la Otopeni echipa noas- lui din Piața Tiananmen și, cu hârtii pe care co-
tră a devenit completă, cu cele trei cadre didactice piasem numele și adresa hotelului în chineză, ne
de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, Nia- pregăteam să ne descurcăm singuri în vastitatea
di-Corina Cernica, Bogdan Popoveniuc și Antonio Aeroportului Internațional din Beijing, al doilea
Ștefan Sandu, invitați de organizatori și semnatari din lume ca trafic de pasageri, când am descoperit
de comunicări științifice, și cu însoțitoarele lor, Te- în marea de oameni de la sosire voluntari cu sigla
odora Popoveniuc, fetița de 11 ani a lui Bogdan, Bi- Congresului ridicată pe o pancartă așteptându-i pe
anca Huidu, traducător, și cu mine, nu doar mama întârziați ca să-i ajute să urce în taxi și să ajungă la
lui Niadi, ci și autoare de transpuneri în românește destinație, în Capitală, la peste 30 km distanță. O
a unor texte de filosofie. La Beijing avea să ni se ală- capitală care număra două milioane și jumătate de

64 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Eveniment

locuitori la data călătoriei lui G. Călinescu, acum ridicată, înainte de capătul său părelnic, de flamu-
65 de ani, și care are astăzi douăzeci și două, cât rile albe și roșii ale Congresului în limbile sale –
România cu românii ei de peste tot. Spre deosebi- chineză, engleză, franceză, germană, spaniolă și
re de ceilalți coechipieri, care au vizitat într-o zi și rusă -, coborând de la etajul II. Spații fluide, și pe
Piața Tiananmen – Piața Porții Păcii Cerești, Niadi verticală, și pe orizontală, cu această curgere din-
și cu mine nu am reușit să o străbatem cu pasul, ci tr-unul într-altul accentuată de luminozitatea pe-
doar să o vedem fragmentar din autocar, împreună reților din sticlă și crom. Ne aflam într-una din cele
cu Mausoleul lui Mao. Din atâtea evenimente lega- mai frumoase construcții ale Jocurilor Olimpice
te de acest spațiu celebru, nu m-am gândit în acele din 2008, în care nu doar a funcționat centrul de
clipe decât la prezența lui G. Călinescu aici, invitat presă, ci s-au desfășurat și câteva probe, iar pentru
împreună cu o mare delegație de scriitori și oameni noi important în această privință pentru titlul de
de cultură din mai multe țări la a patra aniversare vicecampioană olimpică obținut aici, la spadă, de
a proclamării Republicii Populare Chineze, înfăp- Ana Maria Brânză, în același an fiind declarată cea
tuite la 1 octombrie 1949. Probabil deoarece car- mai bună spadasină din lume.
tea sa a fost prima pe care am citit-o despre China, Nici nu am observat când a căzut seara
la Jurnalul lui Nicolae Milescu-Spătaru ajungând peste această primă și cea mai scurtă zi a noastră
abia după aceea. la Beijing, o seară din cer care a aprins lumini ne-
Plecați duminică din București la ora maivăzute pe pământ. Cu CNCC în spatele nostru,
15,00 și ajunși luni la ora 13,00 la Beijing, oricât ne-am găsit dintr-odată în fața unei Porți de Aur,
de puțin odihniți, aveam ochii mari pentru tot ce cu Turnul Flăcării Olimpice în stânga și cu un altul,
ne ieșea în cale, primii fiind numeroșii zgârie-nori aproape simetric în dreapta, acolo de unde, străju-
de la orizont, crescuți parcă din păduri și parcuri ite de un dinozaur cât un zgârie-norii, în mijlocul
uriașe, efect al zonelor verzi care mărgineau auto- unui parc nețărmurit străluceau alb-argintiu Cui-
strada. Descinși la hotelul nostru din complexul bul Păsării și în toate nuanțele de albastru prin care
Friendship, grație arhitecturii și decorațiilor exteri- trece un fluviu la amiază, Cubul de Apă. Am traver-
oare tradiționale, simțământul basmului chinezesc sat bulevardul ca în transă, în zona micului comerț
cu ilustrațiile sale colorate a fost instantaneu, savu- cu bunătăți alimentare de lângă intrarea în metrou.
rându-l pe îndelete în perioada șederii, în timp ce De acolo ne-am uitat din nou, din nou încercând
în interior, călători ai secolului XXI, ne bucuram zadarnic să cuprindem Centrul, apoi am renunțat,
de toate facilitățile modernității. cu o structură în care fuseseră topite miriarde de
Congresul s-a desfășurat în Marea Sală a boabe de chihlimbar, fiecare păstrându-și intactă
Poporului – cu deschiderea lucrărilor, în Univer- albina sa, firul său de iarbă, întâmplarea sa, Poarta
sitatea Pekin – cu Adunarea Generală a Federației de Aur ne-a absorbit pentru o clipă lungă cât me-
Internationale a Societăților de Filosofie și cu vizi- moria, cât viața noastră.
tele zilnice aici organizate pen-
tru partiticipanți, iar în princi-
pal în CNCC, Centrul Național
al Chinei pentru Adunări (în
engleză China National Conven-
tion Center), uriașul edificiu în
care au avut loc sesiunile ple-
nare, lucrările pe secțiuni, pre-
legerile, sesiunile studenților,
sesiunile speciale. Aici am sosit,
imediat după cazare, pentru în-
registrarea prezenței noastre,
după ce am trecut printr-un
control geamăn celui de la ae-
roport și mai târziu și celui la
coborârea la metrou. Dacă prin
vastul aeroport am circulat și cu
trenul, aici scările rulante erau
la ordinea zilei, iar holul uriaș
nu putea fi cuprins cu privirea,

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 65


Eveniment

Hu Shi (1891-1962); Tang Yongtong


(1893-1964); Xiong Shili (1885-1968); Feng Ding
(1902-1983); Zong Baihua (1897-1986); Liang
Shuming (1893-1988); Feng Youlan (1895-1990);
He Lin (1902-1992); Hong Qian (1909-1992);
Zhang Dainian (1909-2004). Distinși profesori ai
Departamentului de Filosofie de la Universitatea
Pekin. Caseta fină care le conține numele, portretul
și meritele întipărite și evocate pe câte un cartonaș
îngust, ca un semn de carte – semn în marea carte
a istoriei filosofiei chineze! – va pleca în toate col-
țurile lumii cu fiecare dintre participanții la Con-
gres. Să luăm aminte la cinstirea pe care chinezii
o aduc marilor lor profesori de filosofie! În apri-
lie 2018, Departamentul număra 208 studenți la
cursurile pentru licență, 87 cu dublă specializare,
principală și secundară, 173 de masteranzi și 246
de doctoranzi. Să luăm aminte nu numai la strate-
giile economice și sociale care fac astăzi din China
o țară fără egal pe mapamond, ci și la importanța
pe care o acordă Filosofiei! Prea obosite de zbor și
de schimbarea de fus orar ca să adormim, înșirăm
lingourile de hârtie, cercetându-le atent când aver-
sul, când reversul. Cu plafonieră, lampadar, veioză,
cu un tub fluorescent și o lampă de veghe, lumina
din camera noastră este totuși ambiguă. În luneca- din-Nicolae, maratonist montan, l-ar tenta o ast-
rea ei, un chip surâde, altul visează, acesta se uită fel de competiție. În ce ne privește, rând pe rând,
dincolo de noi, celălalt arată îngândurare. Când Antonio Sandu cu Bianca Huidu, Niadi și cu mine,
adormim, Profesorii se mută pe cer cu câte un feli- Bogdan cu Teodora, renunțăm. Singura care par-
nar aprins în mână. curge traseul până la capăt este Anca Tcaciuc. Nu
Plecăm de dimineață la prima întâlnire avem însă păreri de rău: tot ce se află aproape și tot
cu Marele Zid de la trecătoarea Juyong Guan, la ce se vede de aici departe este superb, începând cu
aproximativ 50 km nord-vest de Beijing. În ciuda însuși Zidul, ,,colosală melodie arhitectonică scri-
contraargumentelor aduse de oamenii de știință, să pe munți”, „o fantezie lirică”, „mai curând decât
convingerea că Marele Zid Chinezesc, întins pe o lucrare strategică”, după cum scria G. Călinescu,
mai mult de 20 000 km pe crestele munților, este și peisajul pe care îl valorizează și continuând cu
singura construcție umană care poate fi văzută de suprafața calmă a apei în care se oglindesc norii și
pe Lună ne însoțește autocarul ca o a doua umbră Platforma din Nori, zidire înaltă de marmură albă,
a sa. Eu mă gândesc la venețianul Marco Polo, sunt pe care o înconjur găsind un nesperat moment de
720 de ani de la consemnarea călătoriei sale, căreia liniște și singurătate, în care meditez la Congres,
i s-a pus la îndoială autenticitatea prin lipsa orică- reluând în minte cuvintele de bun venit ale preșe-
rei referiri la Marele Zid. Ceea ce nu a fost cazul dinților săi, irlandezul Dermot Moran și chinezii
românului nostru născut lângă Vaslui, cărtura- Hao Ping și Lin Jianhua.
rul și diplomatul Nicolae Milescu Spătaru, care îl Profesorul Dermot Moran, președinte al
menționează în jurnalul dedicat periplului său în Federației Internaționale a Societăților de Filosofie
China, încheiat acum 340 de ani: „De aici încolo (FISP) și președinte al Congres Mondial de Filoso-
sunt multe văi prin munți și puturăm vedea coama, fie de la Beijing, aprecia că acesta din urmă, conce-
peste care trece Marele Zid, nu departe de dreap- put cu grijă pentru recunoașterea Estului și Vestu-
ta noastră”. Amenajată pentru turiști, trecătoarea lui, Nordului și Sudului, ne pune în fața „celui mai
permite escaladarea Zidului pe patru kilometri, vast, mai bogat și mai diversificat program oferit
dar treptele sunt surprinzător de înalte, nu pășești vreodată de vreun congres mondial”, celebrând
pe următoarea, ridici tare piciorul, de aceea poa- de asemenea un buchet de aniversări importante:
te și organizarea unui maraton aparte, cu suișul a bicentenarul nașterii lui Karl Marx, 120 de ani de
3700 de trepte. Mă întreb dacă pe fiul meu, Tan- la fondarea Universității din Pekin, 75 de ani de la
înființarea FISP, Domnia Sa omagiind totodată pe

66 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Eveniment

reprezentanții gazdelor: „Este important să menți- dividuale mai adaptate la epoca noastră”. Și, doar
onăm că inițiativa curajoasă a ținerii congresului la simplă iubitoare de filosofie, mă simt solidară cu
Beijing – și chiar tema Congresului, «A învăța să fii toți cei peste șase mii de invitați în disponibilitatea
om» – vine de la Profesorul Tu Weiming de la Uni- receptării active a îndemnului celor doi președinți
versitatea Pekin, care este și membru al comitetului ai Comitetului de Organizare Chinez de a participa
de conducere a FISP. Această invitație a fost primi- la „dialoguri reflexive asupra «Sinelui», «Comuni-
tă cu entuziasm de Adunarea Generală a FISP de la tății», «Naturii», «Spiritualității» și «Tradiției»” și
Atena, în 2013. Suntem recunoscători Profesorului în credința că „Acest Congres va îmbunătăți cu si-
Wang Bo, Decanul Facultății de Științe Umane, și guranță înțelegerea reciprocă între China și lume
tuturor colegilor săi de la Departamentul de Filoso- în domeniul intelectual”. „Sperăm – și le suntem
fie al Universității Pekin. Doresc să le mulțumesc în alături Profesorilor chinezi în pluralul persoanei I
mod deosebit Profesorului Hao Ping (Președintele cu care și-au încheiat cuvântul – să putem arun-
Consiliului Universității Pekin), Profesorului Lin ca lumini filosofice asupra vieții comunitare cu un
Jianhua (Președinte al Universității Pekin) și Profe- consens emergent în diferențe și o pluralitate și un
sorului Li Yansong (Vicepreședinte al Universității progres prin discuții și dialog”.
Pekin) pentru implicarea personală în punerea în Plouă atât de tare, încât aproape nu ne în-
operă a acestui Congres. Doresc să mulțumesc de cumetăm să coborâm din autocar pentru a străbate
asemenea, călduros, comunității filosofice chineze Drumul Sacru. O facem totuși, însă ca, într-o pri-
pentru susținerea puternică a Congresului, tuturor mă etapă, să ne adăpostim în încăperile miniatu-
persoanelor care au contribuit la organizarea sa”. Și rale deschise primitor de chinezii cu micul lor ne-
pentru că mi-a plăcut foarte mult, îi reproduc și goț de suveniruri care precede și urmează oricărei
finalul: „Acest Congres mondial reprezintă un ve- atracții turistice. Aș vrea să o răsplătesc pe femeia
ritabil pas înainte în înțelegerea interculturală. Dar care mă invită să iau loc pe singurul scaun, de fapt
și o șansă pentru filosofii din lumea întreagă ca pur singurul mobilier, din cămăruța sa încărcată de
și simplu să meargă, să stea de vorbă împreună și mărfuri, dar orice gest al meu stârnește un roi de
și să se asculte unii pe ceilalți. Vă invit să străba- picături care le amenință integritatea. Când apa din
teți campusul acestei ilustre universități, să audiați cer se mai rărește, cât de cât, ne smulgem simultan
conferințele, să participați la dezbateri, să profitați din căldura ospitalității acestor negustori (cuvânt
de activitățile culturale și să vă împărtășiți expe- prea mare, totuși!), urmăriți de mânuțele lor ieșite
riențele. Aceasta este adevărata symphilosophein, din ferăstruici ca să ne spună la revedere, iar unele
filosofarea împreună. Bun venit la Beijing!” ca să ne ofere și umbrele. Drumul care duce spre
Cu marmura Platformei deasupra norilor spațiul mortuar a 16 împărați Ming, Drumul Sacru
și cu norii deopotrivă pe cer și pe luciul apei, cu sau Calea Sufletelor, este vechi de peste o jumătate
Marele Zid unind pământul cu tăriile celeste, cu fi- de mileniu și lung de câțiva kilometri. Pe parcursul
gurile asiatice, africane, europene pe care le desco- său, ploaia se mai oprește amăgitor, stă două-trei
păr apărute tăcut lângă mine și le cunosc-recunosc minute cât să te păcălească să-ți scoți fulgarinul
după ecusonul (cu cip) de pe piept ca participanți sau să-ți închizi umbrela, ca apoi să te potopească
la Congres, trăiesc aproape intim, aproape ca pe brusc. Dar eu mă simt neașteptat de bine, fiecare
o nădejde personală, cuvintele Profesorilor Hao pas printre făpturile uriașe, animale văzute și ne-
Ping și Lin Jianhua, Președinții Comitetului de maivăzute, ostași și demnitari pe Drumul Sacru
Organizare Chinez, apropo de tema Congresului, revarsă asupra mea o bucurie blândă, o bucurie
„A învăța să fii om”: „Noi credem că filosofii pot bună – sunt în China! Dincolo de ele, în dreapta
să identifice diferite dimensiuni ale gândirii despre și în stânga, un parc fără capăt cu arbori amețitor
umanitate drept răspuns la această temă. În zilele de înalți, zonă interzisă vizitatorilor, care împrăș-
noastre, progresele științei și tehnologiei moderne tie asupra noastră miresme de frunze și ierburi
nu numai ameliorează viața omenească, ci și gene- verzi intensificate de ploaie și care ne însoțește cu
rează provocări și crize fără precedent. Conflictele o muzică în surdină, ce îmi amintește de cea de pe
între civilizații și între națiuni, tensiunile între in- discurile transparent-pastelate, cadouri ale revistei
divid și comunitate și între diverși indivizi, precum „China” de odinioară, străbunii CDRom-urilor de
și neliniștea din fiecare dintre noi, toate au nevoie azi. Și de asemenea cu foșnetul de foiță metalică
de o înțelepciune filosofică. Este pur și simplu im- pe foiță metalică, cântecul cigalelor pe care am în-
posibil de găsit soluții de-a gata. Cu toate acestea, vățat să-l iubesc la Școala de Filosofie din Atena.
reflecția rațională și dialogul pot să ajute la crearea Din când în când ne oprim pentru o fotografie sau
unei lumi mai bune și la cucerirea unei vieți in- pentru irepresibila nevoie de a atinge făpturile, ca

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 67


Eveniment

și cum am vrea să fim siguri de existența lor aie- km de Beijing, cu o nouă întâlnire cu Marele Zid.
vea, atât de lunecătoare le este prezența în aburul Sunt vrăjită de munții desenați în curburi dulci și
ploii. Sau ca și cum am aștepta să-și întinerească înveliți până în vârf de păduri verzi. Rezistăm celor
farmecul, puterea, împărtășindu-le cu noi. Munții dintâi ispite care ne apar în cale, un muzeu al pietrei
apără mormintele împăraților din trei părți, împie- și o plimbare cu ricșa, prima pe care o întâlnim, cu
dicând pătrunderea vânturilor rele de miazănoap- aspect de tărăboanță, cu muzici și bogat decorată,
te, în vreme ce noi înaintăm binecuvântați dinspre ca și chinezul care o împinge. Nu se punem proble-
miazăzi. Această stare de bucurie profundă să aibă ma urcării celor 4000 de trepte cu care sunt tentați
legătură cu respectarea regulilor feng shui care au turiștii, deși doritorii temerari nu sunt puțini, pre-
început să-i cucerească și pe europeni? Sau doar ferăm să ne așezăm la șirul deja foarte lung, organi-
e glasul tăcut al simțământului indescriptibil, dar zat de obișnuitul de-acum gărduț alb de la poalele
atât de înălțător, de înaripat, de a fi în China? unei clădiri cu patru niveluri, pe acoperișul căreia
Niadi, lector universitar dr. Niadi Corina ne așteaptă, în permanentă mișcare, telecabinele.
Cernica, este prima dintre suceveni anunțată de Înaintând lent, cunoaștem din plin puterea soarelui,
programul Congresului. Și tot prima din cadrul care ne țintește și ne nimerește cu siguranța unui
secțiunii sale, de „Filosofie clasică greacă”, invitată campion la tir. Ne mai mângâie priveliștea unor
să-și prezinte comunicarea, „Religia unui platonist. stânjenei galbeni uriași, brazii și alți arbori, pentru
Cartea a XIII-a a Legilor”, o lucrare despre impor- care nu ne ajung cunoștințele de botanică, precum
tanța unui apocrif, creat în mediile platoniciene și larma melodioasă a unor păsări și gâze necunos-
de Filip din Opunt, elev al lui Platon. Îi urmează cute și nevăzute. În cabină ne descoperim partici-
portughezul Antonio Pedro Mesquita de la Uni- pante la Congres și vom rămâne tovarășe de drum
versitatea Lisabona și japonezul Yukai Goke de la până la capătul zilei cu Nigina Șermukhamedova,
Universitatea Keio din Tokio, cu abordări ale logi- profesoară de filosofie la Universitatea Națională
cii lui Aristotel și probleme de știință și organizare a Uzbekistanului. Îi face plăcere să afle că suntem
a dialogurilor în opera lui Platon. Sala este plină, fiică și mamă și speră ca la rându-i să fie însoțită
dezbaterile sunt animate, moderate cu tact și auto- de fiu la al XXV-lea Congres Mondial de Filosofie.
ritate științifică de Supakwadee Amatayakul, de la La Tokio, Teheran, Rio de Janeiro sau Melbourne,
Departamentul de Studii Umaniste al Universității adică într-unul din aceste orașe despre care aflăm
IULM din Milano, Italia, cu o impresionantă bio- „pe surse” că sunt candidatele cu cele mai multe
grafie profesională axată pe ariile sale de interes ști- șanse. Am ajuns să vorbim despre candidate, după
ințific: Teorii ale Genului, Filosofie Feministă, Fi- ce Nigina Șermukhamedova a descoperit încântată
losofie Modernă Timpurie și Filosofie Greacă. So- că știam câteva lucruri despre țara sa, că nicio cli-
licitându-le comunicatorilor un cuvânt final, Niadi pă nu s-a pus problema unei confuzii cu altă fostă
a dat glas convingerii că, scris cu un mare respect republică asiatică a Uniunii Sovietice, confuzie cu
față de Platon și față de spiritul dialogurilor de bă- care s-a confruntat destul de des acum, la Beijing.
trânețe ale lui Platon, acest apocrif merită să rămâ- „Ar trebui să fie gazdă a unui viitor Congres, atunci
nă atașat, prin importanța sa filosofică, corpului nu va rămâne filosof care să greșească!”, glumesc.
de texte platoniciene. Această după-amiază care în Mă privește cu gravitate: „Țara mea e foarte mică.
Țară este dimineața slujbelor celebrând Adormirea Găzduirea unui asemenea congres cere putere eco-
Maicii Domnului, ne reîntâlnește cu Anca Tcaciuc, nomică, nu?!” La despărțire îi urăm mult succes
eliberată de emoția primei comunicări la un con- pentru a doua zi, când își va susține comunicare.
gres mondial de filosofie, la care a fost susținută de Oricâtă experiență ai avea în materie de întâlniri cu
conf. univ. dr. Bogdan Popoveniuc, îndrumătorul specialiști din domeniul tău, o emoție tot există. Iar
lucrării sale de doctorat, și ne prilejuiește câțiva a Niginei nu este mică: moderatorul secțiunii sale
pași prin uriașul parc în care chinezii se plimbă și dedicate globalizării, organizată în parteneriat cu
își plimbă copiii din vecinătatea spectaculoaselor Societatea Rusă de Filosofie, este moderată chiar de
construcții ale Jocurilor Olimpice, Stadionul Na- președintele acestei societăți, Andrei Ciumakov, și
țional Cuibul Păsării și Centrul Național Acvatic anunță participări remarcabile, între care, din cei pe
Cubul de Apă, care, mereu punct de mare interes care îi știu, Evandro Agazzi, Președintele de Onoa-
în viața cultural-artistică și turistică a Beijingului, re al Federației Internaționale a Societăților de Fi-
vor fi din nou în prim-planul interesului mondial losofie (FISP), și Luca Maria Scarantino, Secretar
cu prilejul Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing General al Comitetului de Conducere al FISP. Dar
din februarie 2022. până atunci mai sunt destule ore, acum urmărim
Dimineața cea nouă în China începe, la 70 cabinele care ne urmează în văzduh, a noastră cu

68 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Eveniment

un înscris special, l-a transportat, pe 28 iunie 1998, generați de contactul cu pământul cald, cu dalele
pe Bill Clinton, fostul președinte al Statelor Unite, calde ale curților interioare și cu olanele fierbinți ale
și ne bucurăm cu toată puterea privirii de șerpuirea acoperișurilor se împletesc cu fumul ritualului re-
Zidului pe crestele munților și de săgețile Turnurilor ligios: pentru prima dată admirăm, trecem pragul
sale de Veghe îndreptate spre tăriile timpului. unor edificii seculare vii, cu oameni care slujesc,
Când am ajuns în frumoasa zi de vineri? care se închină, se roagă aici, pe lângă cei care le
Suntem din nou împreună, sucevenii, echipă com- vizitează din prețuire pentru valoarea lor istorică,
pletă, mâine nu va fi așa, în perioada alegerii din pentru virtuțile estetice. Dar și unii și alții simt, ca-
Țară a câtorva din excursiile oferite de organizatori ută, găsesc spiritul Chinei, al unei lumi permanent
nu cunoșteam toate datele programului, de aceea atente la necunoscutele timpului și poate de aceea
prof. univ. dr. Antonio Sandu va rămâne la CNCC, mai puternică decât timpul. Pătrunzând în cel mai
ca să participe la dezbaterile ale căror teme sau ale mare templu tibetan din Beijing, Templul Lama,
căror susținători îl interesează în mod deosebit, dar o lamasarie alcătuită azi din călugări chemați din
și ca să-și prezinte propria comunicare, „Towards a Mongolia, mă supun ușor rugăminții ghidului de a
Phenomenology of the Digitalization of the Con- nu face fotografii în sălile sale, și în România, când
scousness” (toți universitarii suceveni și-au susținut trebuie, ca ziaristă, să surprind imagini în biserică
comunicările și intervențiile în limba engleză) la în timpul unei slujbe, încerc o anume stinghereală,
secțiunea consacrată „Filosofiei informației și cultu- singura părere de rău este legată de statuia lui Mai-
rii digitale”, moderată de Gang Liu. Duminică, pre- treia din Pavilionul Wanfu. Buddha Viitorului este
zentă la susținere, Bianca Huidu avea să vorbească sculptat într-un trunchi de santal și are 17 m înăl-
de un răsplătitor succes, și chiar Antonio Sandu să țime, dar cu siguranță undeva, într-un album, am
se recunoască mulțumit de primirea comunicării și să revăd această creație spectaculoasă. Lângă noi, cu
de calitatea dezbaterilor. Dar deocamdată și Antonio voce scăzută, Bogdan îi explică Teodorei ce înseam-
Sandu, și Bianca Huidu, și Bogdan Popoveniuc cu nă, esențial, lamaism, confucianism și taoism. În aș-
fetița sa, Teodora, și Niadi cu mine trăim vraja deli- teptarea depunerii cererii pentru viză la Ambasada
cată a lotușilor care ies din apele lacului să-și încarce Chinei în România, în aeroport, la Otopeni, Teo nu
corolele de un roz suav cu polenurile soarelui și ale și-a desprins degetele agile și ochii de celular. Nu o
cerului senin. Suntem la faimosul Palat de Vară, spa- dată am rugat-o să mă ajute în utilizarea telefonului
țiu imens cu splendide edificii, marcat de persona- meu mobil, mai complicată în China decât în alte
litatea lui Cixi, împărăteasa-mamă care l-a iubit atât colțuri ale lumii, deși la CNCC, la hotel, organiza-
de mult încât, nedescurajată de greutățile întreprin- torii ne-au asigurat confortul wi-fi-ului. Și a făcut-o
derii, l-a reconstruit după distrugerile provocate de excelent, întotdeauna amabilă, prietenoasă, punc-
englezi și francezi în 1860 și 42 de ani mai târziu, tând cu un „Logic!” senin înțelegerea rapidă a sfatu-
când a fost afectat de răscoala boxerilor. Reședință rilor mai detaliate și cu un condensat „Ce tare!”, bu-
de vară a împăratului, Palatul este o sumă de fru- curia, aprecierea pentru un lucru sau altul. Cu părul
museți cu nume pe măsură: Dealul Longevității cu și ochii luminoși, albaștri, ne-a dat plină de drăgă-
Turnul Parfumului lui Buddha, pe care îl admirăm lășenie o lecție despre ce înseamnă negocierea unui
îndelung dincolo de splendoarea tărâmului plutitor preț, atât de exersată în marile magazine din Beijing
al lotușilor, Grădina Virtuții și Armoniei, un teatru în care ne-a dus programul excursiilor: Honeqiao
cu o siluetă aeriană, dar încăpător, în care evoluau în Pearl Market și Silk Market. Și nu am uitat preocu-
spectacolele de operă preferate de Cixi aproape 400 parea insistentă pentru ceva care să se potrivească,
de cântăreți deodată, Grădina Plăcerilor Armonioa- să placă, în alegerea darurilor, micuțelor suveniruri,
se, în care Cixi medita, se relaxa pescuind, Sala Bu- și pentru mama, și pentru surioara Sofia, și pentru
năvoinței și a Longevității, sala tronului ei. Urmând bunici și străbunici. Dar lovitura de grație am pri-
pe țărmul lacului lotușii, am dat la un moment peste mit-o în avion, când pregătindu-ne de multele ore
un local discret, în care vânzarea de veșminte în spi- de zbor, Teo a scos din rucsac o carte groasă, de 600-
ritul epocii era însoțită și de posibilitatea etalării lor 700 de pagini, una din seria aventurilor lui Harry
într-o fotografie pe un tron aurit. Dar cum poți să fii Potter. Și eu și Niadi, încercând să mai scădem din
mai mult împărăteasă, împărat decât prin ceea ce îți greul călătoriei, recursesem doar la bagajul de cabi-
dăruiește aici privirea? Prin tot ceea ce le-a aparținut nă, renunțând ba la una, ba la alta, până și la micul
și vom lua cu noi, fără să clintim nici cât o frunză, ghid frazeologic, eu sigură că îl stăpânesc, iar Niadi,
nici cât o petală de lotus unda apei în dimineața ur- dat fiind că limba chineză este una tonală, convinsă
când spre zenit. că-i mai bine să nu încerci să adresezi unui chinez
Din nou ne întâlnim cu ploaia, aburii ei un cuvânt în limba lui, dacă nu o stăpânești foarte

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 69


Eveniment

bine, pentru a evita greșeli, neînțelegeri supărătoare. va pleca neînsoțit de figura marelui filosof. O splen-
Dar și fără frica de gramul în plus atât de important didă fotografie a monumentului său în marmoră ca
în avion, nici când plec de la Suceava la București, zăpada însuflețește eleganta, substanțiala și atât de
nu mă încumet să duc cu mine pentru lectură o car- frumos ilustrata Carte a Congresului, cu care fiecare
te de proporțiile celei pe care Teo o luase să o citeas- participant se va întoarce acasă.
că zburând peste Tibet! Nu voi ști niciodată ce mă face să mă simt
Și pentru că tot am renunțat (parțial) la fo- mai bine decât foarte bine în China! Așa mi s-a în-
tografii și la privirea care ar fi putut să fie socotită tâmplat trecând sub arcadele cu smalțuri albastre și
insistentă pentru lamaiștii în rugăciune, am mai fă- înscrisuri aurite, ridicate pe piloni cărămiziu închis,
cut pași împreună, am mai schimbat impresii, des- ale Templului Norilor Albi – Baiyun Guan, cel mai
pre Congres și despre China, cu două universitare, mare templu taoist din China. Poate fiindcă am vă-
Yolanda Angulo Parra, din Mexic – pe care o cu- zut persoane de vârste diferite atingând cu gravita-
noscusem în anul 2007 la Volgograd, la o conferință te surâzătoare, pentru noroc, maimuța sculptată pe
despre om, organizată de Universitatea de acolo și poarta principală și întârziind în sala în care te bi-
de Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, sub aus- necuvântează cele trei duhuri ale bogăției, dar mai
picii UNESCO, prin implicarea entuziastă și eficien- ales în cea a Regelui Medicinii, fiindcă puțini se pot
tă a profesorilor Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc și plânge de lipsa problemelor de sănătate. Ceva plăcut
Sorin Tudor Maxim, și pe care o reîntâlnisem la Ate- plutește în aer, stăm încercând să alegem și să inspi-
na, la Congresele Mondiale de Filosofie și Aristotel răm din el ceea ce ne priește, pe trunchiul întins ca o
-, și Carmen Cozma, din Iași, știută până acum doar prispă. Apoi profesoara Carmen Cozma îmi explică
după nume. Prof. univ. dr. Carmen Cozma, împre- de ce luptă pentru recunoașterea consilierii filoso-
ună cu prof. univ. dr. Dan Chițoiu, reprezenta Uni- fice ca profesie. Este a treia oară în China, a venit
versitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, dar în uriașa cu două săptămâni înaintea noastră la una din con-
mulțime de filosofi din lumea întreagă de la Beijing, ferințele care preced de regulă congresele mondiale
am mai întâlnit încă trei universitari din România, de filosofie, organizată, cu o grijă de neuitat, într-o
aceștia însă de la București, Mircea Dumitru, rec- așezare mai mică, dacă acest cuvânt poate fi asociat
torul Universității, Daniela Dumitru și Maria Liana localităților urbane ale țării. La fabrica de produse
Lăcătuș. Să mă reîntorc însă la temple, la Templul din jad, văzusem tronând în expoziția celor mai fru-
lui Confucius, construit în 1302, anunțat la intra- moase lucrări o broască monumentală, transparent
re ca Atracție Turistică Națională. Precedat de una verzuie, înconjurată de troiene de monede, câteva
din puținele arcade decorative din Beijing care au până și în gura sa ușor întredeschisă. Aici mone-
rezistat cariilor timpului, templul este o comoară dele sunt aruncate în clopotul așezat în semicercul
păstrătoare de comori:
pavilioane înconjurate
de chiparoși, stele de
piatră comemorative,
pe care sunt consem-
nate nu doar nașterea
și moartea discipolu-
lui, ci și nota cu care a
trecut examenul final,
bixi – făpturi pe jumă-
tate broaște țestoase și
pe jumătate dragoni,
o fotografiez pe Teo
lângă una din ele, și
firește, statuia lui Con-
fucius din fața intrării
principale în templu,
care nu rămâne, se
pare, niciodată sin-
gură. Și dacă vreunul
dintre participanți nu a
reușit să ajungă aici, nu

70 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Eveniment

deschis de picioarele unui podeț arcuit peste un mic de filosofie din lume, și academician, și fost preșe-
bazin, acum gol. Dacă nu ai vedea călugării cu părul dinte al Societății Europene de Filosofie Analitică, și
ridicat în creștet în sălile și pe aleile templului, te-ai fost ministru.
crede într-un basm! De altminteri, ca un basm a pă- E întuneric de-acum, în toamna pekineză
truns și China în viața mea, grație celor trei unchi, noaptea cade repede, la ora la care străbatem aleile
care au cunoscut-o și au prețuit-o. Cu studiile de melodiosului parc al complexului Friendship – cân-
Teologie întrerupte de război și apoi de schimbările tecul a sute de insecte necunoscute. Lumini grați-
care au urmat, Nicolae Crăciunescu a intrat în An- oase și blânde își scot căpușorul ca niște licurici su-
samblul Armatei și a fost de mai multe ori în China. pradimensionați, urmărindu-ne dintre frunze verzi,
Relatările sale ascultate începând din copilăria mea cale roșii, begonii purpurii și crini mânuțe de înger
mică au avut întâi ceva din tonul poveștilor lui Ispi- ca de sidef. Nu știu dacă eforturile chinezilor pen-
rescu, primul la care am întâlnit o broască țestoasă, tru reducerea poluării începute intens din perioada
pentru ca în perioada studenției să aducă amănunte pregătirii pentru Jocurile Olimpice de Vară își spun
zguduitoare despre confruntarea țării cu un cutre- cuvântul sau am prins ceasul în care sursele indus-
mur devastator. Făcând parte dintr-o delegație de zi- triale emițătoare de toxine ale orașului se opresc,
ariști, impresiile lui Pan Solcan, fie împărtășite fami- dar pe cerul indigo, cu transparențe de ametist, Crai
liei, fie cititorilor, evidențiau diversitatea economică Nou strălucește în întreaga sa splendoare. Îl privim
a acestei lumi uriașe și, pe atunci, atât de depărtate, cu bucurie, în timp ce Bogdan îi explică glumind lui
în care metode din construcții și agricultură stră- Teo că acest nume îl poartă nu numai ziarul suce-
vechi coexistau cu incontestabile performanțe mon- vean, ci și luna în primul ei pătrar, pe care credința
diale în știință și tehnologie. Cu cel de-al treilea, populară o asociază veștilor bune.
Alexandru Baltag, fratele mamei, am răsfoit deseori La Aeroportul Internațional din Beijing la
paginile unui album ilustrat cu creații manufactu- vreme, adică din zori, avem sentimentul unei cur-
rate ale chinezilor. Vicepreședinte pe vremea aceea geri mai lente a fiecărui minut, dar așa se întâmplă
al cooperației meșteșugărești în Câmpulung Moldo- întotdeauna când te întorci acasă. De aceea, când
venesc, a căutat și se vede că a și găsit acolo surse de încep procedurile de îmbarcare, cei circa trei sute de
inspirație, fiindcă nu numai memoria mea vizuală, călători pentru Varșovia și București, risipiți în sala
ci și cea tactilă păstrează amintirea unor pantofiori de așteptare, se ridică aproape simultan. Formează
intrați cu mare succes în producția locală, delicați un rând lung, lung, din care parcă numai Teo lip-
și rezistenți ca ai balerinelor, de catifea, brodați cu sește. A rămas cufundată în lectura unei cărți, care,
păsări și flori. deși la fel de mare, nu e cea a aventurilor lui Harry
În după-amiaza ultimei noastre zile în Potter, ci „Inimă de samurai”, cum m-a lămurit fără
China, suntem din nou toți împreună, la susținerea să-și desprindă privirile de pe ea. Abia când rămâ-
comunicării lui Bogdan Popoveniuc, „Autoreflexi- nem puțini, la urmă, se ridică tot citind și se apropie
vitate, recesivitate și evoluție în psihologie”. Cum de noi, citind în continuare, total absorbită.
moderatorul anunțat de program întârzie, Bogdan Fetița cu cartea în mână mergând este ul-
propune începerea lucrărilor și cu politețe și șarm îi tima imagine pe care memoria mea o asociază Bei-
ține într-un fel locul. Victor Hugo Pinto ne introdu- jingului și Congresului Mondial de Filosofie. Este
ce în realitatea complexă a Braziliei, în care, cu im- o imagine gravată cu ardoarea cu care la 11 ani Te-
plicare politicului, o diversitate religioasă marcantă odora și-a dorit să ajungă în China, să vadă China,
manifestă atitudini diferite față diversitatea sexuală, și cu însuflețirea cu care s-a bucurat de ea, în tem-
iar Egor Makarov abordează interesant problema ple și în metrou, cu degetele pe telefonul mobil și
omului în cunoașterea științifică modernă. Dar pri- pe maimuța sculptată, cu ochii la crestele munților
mul loc pe podiumul secțiunii îi revine incontestabil încununate de Marele Zid și la minunatele întâm-
lui Bogdan, și prin conținutul de idei al comunicării, plări din cărțile copilăriei. Este o imagine care se
și prin expunerea liberă, atractivă, ilustrată de vide- alătură firesc și chiar încurajator celei a miilor de
oproiecții. Seara, ziua se încheie pentru noi tot cu un filosofi și iubitori de filosofie, cărora Beijingul și
succes românesc, al profesorului universitar dr. Mir- China le-au oferit, cu o ospitalitate de neuitat, pri-
cea Dumitru, rectorul Universității București, într-o lejul „să meargă, să stea de vorbă împreună și și să
secțiune grea, cel puțin pentru ziariști, care însă nu se asculte unii pe ceilalți”, ascultând deopotrivă și
lipsesc la comunicarea Domniei Sale, inclusiv cu fil- încercând să înțeleagă cât mai bine pentru semeni,
mări, deoarece, cel mai cunoscut dintre participanții cât mai de folos oamenilor, glasurile lumii, venind
din România, este și președintele Institutului Inter- spre ei din toate timpurile și mai ales din cel care va
național de Filosofie din Paris, cel mai mare institut aparține Teodorei.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 71


Lecturi

Deschideți
Inima lui Stalin

Liviu APETROAIE
Cu un prolog și un epilog plasate în decor surdul), neașteptate, de orientare în societate, func-
suprarealist, în care, pe scena eternă a lumii, actorii ție de context, cu mult umor funciar. Chiar dacă
sunt schițați esențial, acoperind drama existenți- sunt din amintita pătură marginală, sau fac parte
ală, volumul de proze Inima lui Stalin1, noua ieșire din vârful politic (și el o construcție improvizată,
spre cititori a lui Vasile Proca, deschide și închide, dar autoritară), dinainte sau după decembrie 1989,
aproape complet, un cerc al unor decenii de istorie oamenii au același orizont, o predeterminare istori-
recentă; spun aproape complet, pentru că, undeva, că, generată de instabilitatea epocii și, în subtext, de
rămâne o nișă, un loc al trecerii peste această etapă, această „inimă a lui Stalin”, o mentalitate nivelatoare
o ieșire care să propună o meditație, poate amară, de valori, prin ocultarea celor autentice, spirituale,
despre cele ce au fost și ar trebui să nu mai revină. și augmentarea celor natural-biologice; o nivelare
În această scenografie, pe cât de abstractă, care generează impasul unei lumi depersonalizate
pe atât de deschisă, intră în joc „piesele” adunate în pe care o speculează nomenclatura.
carte: fapte, întâmplări tragi-comice; bucurii simple, Povestirea care dă și titlul volumului, „Ini-
eșecuri, disperări ori resemnări, neverosimilul și ba- ma lui Stalin”, cel mai amplu, dintre cele șaisprezece,
nalul cotidianului. e o frescă foarte incisivă în evenimentele din Valea
Suntem între anii războiului (al Doilea) și Jiului, de la Lupeni, din 1977. Greva minerilor e ceva
cei care au urmat, într-o Românie mereu neașezată, inedit în economia de după război, cu totul neaș-
mereu în schimbare, pe care autorul o desenează, teptat de Puterea autoritară, dictatorială. De aici și
inteligent, cu personaje dintre cele mai simple; vin bâlbâiala conducerii, dar și organizarea superficială,
din underground-ul societății, însumând o varietate pur spontană, a greviștilor. Asta duce la soluția ulti-
de calități și defecte care compun, paradigmatic, în- mă, venirea lui Ceaușescu însuși pentru a tempera
treg corpusul autohton. fenomenul, prin tot felul de tertipuri. Dar de efect
În fond, Vasile Proca, contemporan cu eve- sunt momentele din rândul greviștilor: molestarea
nimentele de după ultima conflagrație mondială, își milițienilor, sau sechestrarea a însuși prim-vicepre-
afirmă trăirile și le supune reflecției, încercând, tot- ședintelui Guvernului Ilie Verdeț, inventarea de sce-
odată, obiectivarea lor. El însuși, prin biografia lui, narii câștigătoare, unele negocieri, pe care nimeni
a fost trecător prin cele mai variate experiențe, ceea nu știe să le conducă. Revendicările, de altfel legi-
ce se observă, în text, prin autenticul întâmplărilor time, auzite din toate părțile mulțimii, construiesc,
și al personajelor. Pentru că aici e cheia lecturii, în abil, vocea personajului colectiv. Oricine vorbește,
construcția și urmărirea acestor personaje, de la o vorbește, de fapt, ca oricare altul dintre ei. Persona-
etapă istorică la alta.Ele se structurează pe aceleași jul colectiv își afirmă un tip de solidaritate, dar își
coordonate de bază: inteligență nativă, care, uneori, pierde entuziasmul din lipsă de abilitate a relațiilor
generează soluții și atitudini paradoxale (tușând ab- conflictuale. Inima lui Stalin este, în realitate, celebra
lopată a minerului, așa cum fusese botezată în Uni-
1
Vasile Proca, Inima lui Stalin (povestiri), Iași, Opera Magna, unea Sovietică. Autorul îi creează - prin asocierea
2017.

72 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Lecturi

acesteia cu inima foarte mare a dictatorului sovietic, și clare și o largă desfășurare a dialogului. Cum per-
așa cum li se spunea muncitorilor simpli - imaginea sonajele apar de prin toate zonele României, ne de-
unui simbol prezent în întreaga arhitectură socială, lectăm cu stereotipuri verbale moldovenești, mun-
dominată de ideologia comunistă. tenești ori ardelenești. În aceeași replică dai peste
Întâmplările de după decembrie 1989, ac- întreg spectrul limbii, într-un amestec, de multe ori
centuează și mai mult haosul din mentalul autoh- textualist: de regionalisme și arhaisme, peste care
ton. Apariția unui alt tip de lideri politici (autorul cade câte un neologism, uneori puțin înțeles de cel
surprinde, însă, în subtext, faptul că aceștia au ace- care-l presară în replică. În rândul oamenilor simpli
eași structură cu cei dinainte, dacă nu sunt chiar (perifericii), cei mai prezenți în narațiuni, nu poa-
aceiași, în alte vremuri) bruiază, o dată în plus, re- te lipsi jargonul și argoul, limbajul violent, folclorul
ceptarea și dialogul, lăsând în urmă niște surogate coroziv sau poreclele pe care românii le folosesc din-
de concluzii, cum, de altfel, se întâmpla și în cealaltă totdeauna. Ori, această întreprindere literară e des-
perioadă istorică. tul de exigentă, pentru că ea e responsabilă de miza
Pe acest fond de ambiguitate socială, evo- cea mai importantă a povestirilor, și anume con-
luează și celelalte povestiri, unde se pun în lumină strucția personajelor. Firul narativ este „inventat” de
personaje pline de farmec autor pentru acest aspect:
și umor, cum sunt Frau cum gândeau, vorbeau și
Sophia, cu ușurința ei de a reacționau oamenii în di-
se mișca între soldații inva- verse situații și etape, totul
datori, mereu în favoarea convergând către felul ac-
ei; ori un anume GHI, in- tual de a fi, al nostru. Alter-
divid speculativ, (prins în nanța planurilor (uneori o
trei povestiri: Ghi cel Mare, fugă din real, apoi o bruscă
Piața de minciuni, Regina revenire), dialogul care e de
șoselelor); dar și câte o apa- fapt monolog, atunci când
riție episodică, botezată de personajul se dedublează și
autor cu nume sugestive. se are ca interlocutor (Ghi
Însă personajele ies în evi- în Regina șoselelor, sau Va-
dență prin dinamism, prin sile Cojocaru, Tezaur uman
multă mișcare, nu cea na- viu, de pildă) sunt procedee
rativ-auctorială, în primul alese tocmai pentru a tușa
rând, ci una a narațiunii cât mai apăsat portretele
pusă în discursul actanților, poveștii.
volumul fiind o mostră de Reușita e certă,
autentică oralitate, gene- până la urmă citim un text
rând o proză realist-ironică postmodernist, care ia, în-
dialogică. tr-un „joc” al creativității
Ceea ce individu- stilistice, tot mai multe re-
alizează volumul lui Vasile surse ale unei limbi (cea
Proca, și îi dă o reală ori- română) încă plină de nou-
ginalitate, este arta limba- tate.
jului, dincolo de subiectele Gândul de la înce-
narațiunii. Povestirile sunt put, al circularității și eter-
construite, constant, prin nei paradigme, mi se pare
interacțiunea actorilor puși potrivit în posibila herme-
pe diverse scene. Prin sate, prin mahalale, prin orașe neutică a… Inimii lui Stalin. Remarcabil poet, im-
mai mari sau mai mici și oriunde s-ar afla, ei vorbesc; batabil publicist și eseist, Vasile Proca scrutează încă
vorbesc deschis, natural, fiecare cu moștenirea sa de o dată orizontul prozei. După Povestiri din Cumania
educație și cultură. Cuvintele devin, de multe ori, (2004), cu care debuta în acest gen și dădea semnul
protagoniste în povestire. Ceea ce, de această dată, cert al originalității (remarcat chiar de la apariție
îi revine poetului Vasile Proca, este simțul și nativ, și de critica literară), opul recent, de la editura Opera
cultivat al expresiei. Prin densitatea de expresivitate Magna din Iași, continuă, în unitate stilistică, un gen
și un gen bine temperat al lirismului, volumul poate foarte actual, postmodern, al artei povestirii, care
fi lecturat și ca un poem în proză, prin fraze scurte prea bine i se potrivește.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 73


Apostrof

Dezinformarea noastră
cea de toate zilele

Magda URSACHE
Cezar Ivănescu aştepta cu anii să-i apară o revistelor literare.
carte. După Rod I a venit Rod III, pentru că Rod II Urmărirea lui Cezar, ca „Ivanov” în DUI,
a fost respins în ’69 . Abia în ’79 avea să apară cu La începe în noiembrie ’73 şi continuă în ’75, când era
Baaad, însumînd 520 de pagini de poezie înaltă. Cu redactor la „Argeş”.Cum relaţiile cu străinătatea
o haită (cuvîntul său) de informatori în siaj, a ieşit erau atent monitorizate, căpitanul Ion Munteanu
prin demisie, după întunecatul iulie 1971, de la re- notifica (în 25 septembrie ’75) faptul că „Ivanov”
vista „Argeş”. Ura poezia conjuncturală şi nu pregeta şi-a recunoscut vina de-a avea legături cu diplomaţi
s-o declare. În ’76, un „Argus” (scriitor, presupun) îl belgieni şi francezi : „A furnizat o declaraţie amplă
toarnă. Când Dumitru M. Ion le cere pentru „Viaţa privind activitatea lui Tănase Virgil, legătură apro-
militară” (unde îşi făcea stagiul sub arme) poezie de piată a lui D. Ţepeneag şi Paul Goma” (v. Poezia ca
partid, Ion Nicolescu, Paul Tutungiu, Dumitru Stan- act de insurgenţă. Cezar Ivănescu în arhivele Securi-
cu acceptă; Cezar se opune făţiş indicaţiilor: „Mai tăţii, în editarea Ioanei Diaconescu, Junimea, 2017,
lăsaţi chestiile astea neserioase şi compromiţătoare p. 167). Tănase era obiectiv „Tomis”, iar Goma -
pentru că o astfel de poezie vă compromite.” Versi- obiectiv „Bărbosu”. Numai că poetul i-a spus tot lui
ficatorii pe teme date l-au contrazis atunci. Greu de Virgil Tănase (precizare Ioana Diaconescu). Eu aş fi
găsit structuri inflexibile printre poeţi. Vasile Mili- vrut să citesc şi olograf „ampla” informare; altfel, nu
taru, care promisese că „în poeziile mele niciodată putem decât să dăm crezare căpitanului care trebuia
nu va rima poporul cu tractorul”, murise închis la să probeze mai marelui în grad că-i conştiincios şi
Ocnele Mari. Mustrat de confraţi, notează infor- mereu pe fază.
matorul (şi nu-l cred), Cezar „s-a retras discret”, cu Interceptările telefonice, sustragerile de
capul plecat. Dar nu avea dreptate? Adevărata poe- scrisori au continuat mai avan. Provocările curgeau
zie patriotică se scrie greu, cel mai greu. Din sursa şi ele, exasperându-l. Sunt ştiute conflictele violen-
„Gheorghiu” aflu că, în an ’77, Cezar Ivănescu acuza te cu colegii (Matei Gavril Albastru, Aurel Dragoş
public acel „fals naţionalism şi fals patriotism”, „um- Munteanu) şi luptele cu Nicolae Dragoş Răcănel,
flate deopotrivă la maximum, fără ca încărcătura să trecut de la „Scânteia” la „Luceafărul”, unde Cezar
aibă altceva decât aer”. lucra cu jumătate de normă.
Când se vorbea de autofinanţarea reviste- Contestatarul, recalcitrantul, diversionis-
lor de cultură, Ivănescu nu tăcea: cum poate poe- tul înfierbântat Cezar Ivănescu ar fi spus, după in-
zia de partid să fie rentabilă financiar? Cum să se formatorul „Gheorghiu”, prezent şi în DUI Dorin
vândă revistele când nu poţi scrie ce vrei, când po- Tudoran, unde se arăta tenace în a alcătui note de
ezia partidnică umple până la refuz coloanele şi, pe filaj: „cu verbul nu poţi să faci nimic; sigura soluţie e
cale de consecinţă, e refuzată de cititori? Un iaşiot ciomagul” (2 dec. 1976).
autofinanţist făcea sicrie ca să plătească salarii, în- Cât se temeau ca Ivănescu să nu trimită
tr-o „unitate de cultură”. Un fel de sicrie de hârtie manuscrise la Paris, pentru revista lui Virgil Ierun-
de Letea erau şi numerele omagiale de ianuarie ale ca, „Limite”, adevărată forţare a limitei! Sau şi mai

74 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Apostrof

rău, vreo bandă înregistrată pentru Europa Liberă. apăreau cărţi, ieşea peste hotare, avea şi casă, şi sluj-
O „Nicoletă” informa (an 1985) că Ivănescu asculta bă ? Tot în ’87, familia Ivănescu îi înfiase pe copi-
postul împreună cu Dan Laurenţiu şi cu Gh. Suciu, ii lui Petru Aruştei, rămaşi fără tată. Totuşi, Cezar
în care timp beau vârtos şi se îmbătau cleşte. Iată de Ivănescu nu se lăsa îmblânzit,iar Puterii comuniste
ce mi se pare greu de crezut că, în ’83, maiorul Trai- îi era cam teamă să-l toace în malaxor şi să-l pre-
an Ciubotă (în a cărui sarcină se afla şi Dorin Tudo- formeze. Pentru reprezentanţii ei, Cezar manifesta
ran, „Tudorache” pentru Secu) propunea să fie scos un dispreţ absolut. Pe Miu Dobrescu, propag activ,
de sub supraveghere fiind „cuminţit”: „cam năbădă- strungar la bază, îl întreba, în plen de şedinţă, „dacă
ios, însă doar guraliv”. În ’84, lui Cezar Ivănescu i mai ştie ceva logică din liceu”. Care liceu? Cât des-
se aprobase plecarea în RFG. De ce? Pentru că era pre secretarul CC-PCR cu probleme de propagan-
„pretabil la acţiuni de dezordine”. Nu mai aveau ne- dă, tot strungar la bază, Petru Enache, o, era stresat
voie de încă un caz Goma, de încă un caz Ţepeneag, la maximum de vreme ce îşi propusese să-l citească
de încă un caz Virgil Tănase, de încă un caz Dorin pe Cioran (la Bucureşti, a plecat cu Fondul Cioran
Tudoran. Sursa „Remus” informase despre amenin- de la BCU, rămas nerecuperat), ceea ce i-o fi grăbit
ţarea poetului: „Totul se va sfârşi cu sânge, nimic nu sfârşitul, în ’87.
va conta, preţul va fi însăşi viaţa mea .” Transferul din arhiva DSS la CNSAS a fost
În iunie ’86, făcea greva foamei la domici- făcut de SRI şi SIE . În alte cuvinte, servicile au dat
liu, pentru „democratizarea conducerii USR”. După ce-au vrut, de unde şi neîncrederea în hârtiile CN-
o săptămână de înfometare voită, se sprijinea în- SAS. Asta am spus Petru şi cu mine, când am auzit
tr-un baston. „Nou-nouţ”, cum ironiza sursa. Iată de de acuza de colabo. Nu credeţi decât în note olo-
ce tare-aş vrea să ştiu cine- or fi fost sursele „Mari- grafe, în N.O., nu în N.D. , note dactilografiate cu
an” şi „Zaharia”, cu sarcina de a-l tempera. Mai ales maşinile de scris ale Securităţii, le-am zis celor care
„Zaharia”, „ faţă de care obiectivul are încredere” i-au cam întors atunci spatele sau au tăcut, în loc să-l
(Notă de măsuri,din ’85). Voi afla? apere. Am fost siguri, Petru şi cu mine, că Departa-
Nu, Cezar Ivănescu n-a fost nici cuminţit, mentul D, cu D de la Dezinformare, va acţiona cu
nici convertit în ’87, anul încetării urmăririi (închi- toate mijloacele şi aşa a şi fost.Asta s-a vrut: să-i as-
dere de DUI). „Securiţica” a încercat recrutarea şi cultăm nu pe mărturisitori, ci pe securiştii care spun
nu i-a ieşit, a vrut să-l facă rezident ori gazda casei că laptele-i negru.
de întâlniri şi nu i-a mers. Cezar a rămas acelaşi dur După ieşirea din subterana socialistă, Se-
comentator a tot ce se întâmpla în jur, dădea în clo- curitatea a înregistrat noi victorii, provocând, prin
cot faţă de activiştii cu palmele umflate de aplauze CNSAS, urâte scandaluri morale, ca să fie demone-
în MAN, lipsiţi de repere morale. Poate că devenise tizată existenţa noastră în demnitate. Echipa de zgo-
ceva mai precaut. Ştiind că „Numele poetului”, cena- mote a tras rafale peste rafale în scriitori de respect,
clul său bilunar, de vineri, de la 5, colcăia de surse, cum îi numeşte Goma, în frunte cu însuşi Goma,
le dăduse participanţilor o legitimaţie. Se adunau acuzat de o obsesie maladivă: Securitatea. Liberi sub
cam 70 , de la 17 la 40 de ani. În şedinţe, îi apela pe comunişti au fost puţini dintre scriitori. Opozanţii
presupuşii informatori să nu informeze „deformat”. reali au fost împinşi în linia a doua, prima fiind ocu-
Cum să n-o fi făcut? Francheţea, onoarea, solidari- pată de opozanţi închipuiţi. Dezideratul de dizident
zarea între scriitori erau valori pierdute, mai ales în al scriitorului de partid comunist e de un curaj de-a
ultimul deceniu al ceauşeştilor şi ceauşiştilor. „Mar- dreptul ridicol, dar uite că ţine. Minele antipersona-
tin” scria, în 17 nov. ’81: „aşa-zisa intransigenţă a lui litate s-au plantat contra vârfurilor vieţii culturale.
Cezar Ivănescu nu este aşa de mare, el întreţinând Contra lui Noica, de pildă, „asigurat operativ” toată
relaţii relativ civilizate cu acei autori pe care îi bâr- viaţa (mă cutremur când aflu câţi acoperiţi–desco-
feşte în absenţă.” Un turnător abject informa că lua periţi l-au vizitat la Păltiniş).
de la cenaclişti ţigări, mâncare, băutură... Ca, până Celebrele simulatoare de la mitingul
la urmă, cenaclul să fie interzis în ’87, deşi membrii ceauşist, devenit anticeauşist, par a se fi mutat la
credincioşi mai veneau la Casa Scânteii, unde Cezar CNSAS, odată cu arhivele Secu. Or, adevărul inte-
îi aştepta. gral, după atâtea informări eronate, după atâta into-
Ca un preţ al tăcerii, Mary lucra la Editura xicare, e greu de restabilit.CNSAS supralicitează un
Ştiinţifică; primiseră casa cu doi nuci (fostul pro- neadevăr, îl retrage, dar ceva tot rămâne.
prietar: Victor Eftimiu), iar Cezar mai spera să fie Persoanele de sprijin, categorie inferioară,
angajat la CR. Marin Preda încercase, dar organele cea superioară fiind informatorii şi rezidenţii (mai
de „sus” n-au dat aprobare. De ce nu s-ar fi mode- mult decât informatori) s-au dovedit cu toţii de nă-
rat, se întreba – sancta simplicitas – o sursă, dacă îi dejde în a-i „opera” pe adevăraţii rezistenţi. Despre

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 75


Apostrof

războiul rezidenţi versus rezistenţi am tot scris. date ca nereale şi invers: „urechea te minte şi ochiul
Ce făcea Pleşiţă, şi anume corespondenţă te-nşeală”. Dorin Tudoran n-a avut altă soluţie de-
cu scopul de a dezinforma, s-a amplificat cu sistemă cât emigrarea ; Cezar Ivănescu a scăpat de minerii
în presa postdecembrie. La Europa Liberă, se trimi- care aproape l-au omorât în 14 iunie ’90. A parat cu
teau scrisori, dar şi la persoane particulare, că Dorin brăţara de cupru o lovitură letală de bâtă, în moa-
Tudoran nu era rebel, ci îndrumat anume de Secu- lele capului. Din balconul „Baricadei”, îi sfidase pe
ritate să plece în Vest, pentru a penetra postul de mineri cu figa, gest pe care-l făcea profesorul nostru
radio, dar şi organizaţiile emigraţiei. Pentru mulţi, din Universitatea „Al .I. Cuza”, celebrul bizutor Şte-
n-a contat nici demisia sa din PCR, în ’83, nici greva fan Cuciureanu. Cezar a scăpat cu viaţă de mineri,
foamei de 40 de zile, din iulie’85. Nu numai Tudoran nu şi de servicii.
ar fi avut sarcină să dezbine exilul, dar şi N. Breban, N. Manolescu nota în Securitatea noastră
dar şi Virgil Tănase, ca „om al Securităţii”. cea de toate zilele, la p. 513, postfaţă la Eu, fiul lor,
Pasivitatea scriitorilor la strângerea şuru- Polirom, 2010 : „Un poet de seamă se lăsase convins
bului ţine de „firescul comunist”.La şedinţa, din 6 că Dorin Tudoran era manipulat de Securitate. As-
mai 1980, Consiliului de conducere a Uniunii Scri- tăzi ştim că poetul de seamă era turnător. Manipu-
itorilor, Dorin Tudoran a acuzat : „noi vorbim cam lat aşadar el însuşi.” Dar mai credem asta şi în iulie
din genunchi”cu PCR-ul. Iar „Neagoe” a şi făcut o 2018? Aştept coriggenda.
notă că afirmaţia „poate servi politica de destabiliza- Atâtor confirmaţi în serie de CNSAS (ca
re în Balcani” (murise Tito). În numele tuturor celor informatori) dezinformarea nu le-a provocat moar-
cenzuraţi, pentru libertatea de creaţie literară, Tudo- tea. Lui Mircea Iorgulescu şi lui Cezar, da, le-a pro-
ran cerea capul lui Eugen Florescu, şeful Secţiei de vocat-o.
presă a CC. Inşi precari etic îi răstălmăceau spusele: În universitatea cuzană, rectorul D. Oprea
şi „Rosetti”, şi „Bratu”, şi „Gheorghiu”, şi „Sorin Gri- a promis o curăţenie pascală a funcţiilor de şefi de
goriu”, ba chiar se turnau între ei , ca „Gheorghiu” catedre, de decani, de prorectori... N-a precizat: la
pe „Neagoe”. Iar Dan Zamfirescu-„Neagoe” a făcut paştele cailor. Sperietoarea de ciori colaboraţioniste
o suspectă mea culpa în „Lumea Magazin”, că ar fi (o declaraţie scrisă că n-ai semnat Angajamentul)
informat Securitatea din „considerente patriotice”, nu a funcţionat. Înlocuitorii de profesori au rămas
aceleaşi cu ale istoricului Dan Amedeo Lăzărescu: la post(uri). Erudiţii au fost puşi la colţ; secii (şi ca-
înainte de plecare, se lăsa prelucrat contrainforma- racterial, şi bibliografic) şi-au văzut de carieră şi de
tiv, dar se ducea la colocvii internaţionale, să-şi ape- plecări abroad. După Gheorghe Grigurcu, o carieră
re ţărişoara. fără piedici, fără obstacole e suspectă. Luca Piţu le
În iunie 1980, generalii locotenenţi N. Ple- era tuturor suspect, ca-n versul lui Topârceanu. S-a
şiţă şi Iulian Vlad au ordonat „neutralizarea urgen- dus acasă, la Focşangeles, alegând să plece din lu-
tă” a grupării Dorin Tudoran, Dan Cristea şi Dan mea lor, a „cumetrialităţii universecuritare”, a „po-
Laurenţiu, Dinescu şi Robescu, A D. Munteanu, tlogăriilor academice”. L-a dat pe râzătoare pe micul
Sânziana Pop. Ordinul îi viza şi pe N. Manolescu, marele ştab andriesc Ţuc (supranumit de el Ţucal), a
Dana Dumitriu, Eugen Simion, Al. Raicu (dar n-a creat o droaie de „cajvaneme şi cajvantlâcuri” (mul-
fost devoalat Raicu, în 2010, de CNSAS , ca „Mircea ţumesc, Gabriel Mardare!), în Breviarul nebuniilor
Pop”?), Valeriu Cristea, Traian Coşovei, Denisa Co- curente (Ed. Ideea europeană, 1997), în Temele de-
mănescu... ocheate ale timpului nostru (Paralela 45, 2002) şi-n
Vrajba dintre diverse grupări de scriitori altele, şi-n altele...
i-a ajutat pe securişti să-i hingherească pe protesta- Cum era garantat nu dreptul de a citi, ci
tari. Cezar Ivănescu lupta cu clănţăii ideologici ca N. dreptul de a nu citi anume titluri, colegii „cu mi-
Dragoş, dar de pe altă baricadă decât cea a lui Do- crofon secureic în izmene” aveau ce scrie despre un
rin Tudoran şi Mircea Dinescu. Deşi starea de spirit lector periculos, care-şi petrecea timpul cercetând
atinsese punctul de fierbere, nu se uneau. În 12 sept. Fondul S (secret) al bibliotecilor, cerând cărţi de la
’80, „Sorin Grigoriu” (cred că din redacţia revistei librăriile free din Vest. Cum spuneam, Luca le-a pi-
„Luceafărul”, că prea ştia în amănunt bătaia Ne- xuat numele, neomiţând pe nimeni: de la „marine-
acşu–Ivănescu şi Tudoran–Dinescu) informa, spre le ionesco-mureşane” la „petruţele spânuţe”, de la
a-i da posibilitate lui Victor Achim să concluzioneze „papa Stol” şi „carboava” la Su-lik Pop. „O, tempo-
: „Toţi redactorii au un foarte scăzut nivel politic.” ra, o humores, o mores, o res!”
La proces, Cezar Ivănescu a fost parte Neacşu, în Lecţia de verticalitate se înghite cu noduri
câştig de cauză; amendat – Dorin Tudoran. Şi pen- sau nu se înghite deloc. Sigur că Luca Piţu a trăit pe-
tru că scriitorii erau dezbinaţi, faptele reale puteau fi riculos din cauza acestor turnători pe care suntem

76 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Apostrof

sfătuiţi teatral-patetic să nu-i urâm (că ura nu-i creş- partidele istorice, rămânând ce-a fost: comunist. Iar
tinească) şi să fim toleranţi cu păcatele lor. Toleran- Emil Constantinescu (eroare din oroare) l-a decorat
ţă? Paul Claudel zicea că se practică în anume case. pe fostul comandant al penitenciarului Sighet, Vasile
Universitatea, prin cei cu 4 ochi şi 4 urechi, a fost cât Ciolpan. Cât a trăit, pe torţionar nu l-a întrebat ni-
pe ce să-l trimită pe Luca în închisoare: infracţiunea meni unde a fost îngropat Iuliu Maniu. Supoziţia lui
de propagandă antisocialistă era aspru pedepsită Marian Oprea? Artizanul Unirii a fost înhumat un-
prin art. 166, alin. 2 al Codului Penal. Într-un Ra- deva, pe malul Tisei şi apa i-a luat oasele.
port de martie ’81, scria negru pe alb că Luca Piţu Eroarea cunoaşte căi sigure de perpetuare,
„a desfăşurat, sub influenţa cetăţenilor străini, acti- iar incorectitudinea faţă de ce-a fost înseamnă inco-
vităţi care contravin legilor ţării”, iar lupta pe unde rectitudine faţă de ce este. Acuza care te băga după
scurte nu convenea defel Securităţii. gratii, delict de opinie, s-a menţinut în varii forme,
Ca să creeze suspiciuni, coloneii dădeau „acoperiţii” societăţii civile, specializaţi în distorsio-
informaţii „la derută”, în discuţii particulare. Neîn- narea informaţiei, trecându-şi notele informative în
crederea în celălalt e „operă” Secu. Vorba lui Mihai coloanele gazetelor. S-a uitat huiduiala ziarului „Azi”
Botez (ca urmărit, „Badea”): „Ei au această posibili- la adresa disidenţilor reali, a exilaţilor fără voie, care
tate de a crea suspiciune şi să te compromită, să facă n-au mâncat salam cu soia în RSR?
dintr-un sfânt un drac.” Re-repet: poate că n-ar fi Nebănuit de repede, relaţia scriitor –me-
avut securiştii atâta succes în întreprinderea asta, morie s-a bulversat din cauza „amintirilor deghiza-
dacă obştea n-ar fi fost împărţită pe grupuri (de in- te” de cei care vor să li se uite cedările. Organele de
terese). O grupare scriitoricească unită, coerentă, în partid(e) s-au amestecat iarăşi în probleme de creaţie
jurul lui Goma? Sau când Nicolae Dragoş (pentru literară, ajutate de intelectuali oficiali / oficioşi, ca-
„laude pre versuri tocmite” la Ceauşescu) a luat, în tegorisiţi genii de grup, despre care Cezar Ivănescu
locul lui Dorin Tudoran, premiul deja jurizat pen- spunea că-s destui ca să nu-i calci, când mergi pe
tru Mic tratat de glorie, în ’73 ? Gloria a fost a lui stradă, pe bătături.
N. Dragoş, n-a protestat nimeni, stima noastră şi „Mă simt în securitate”, ricana Petru Ur-
mândria! Fără suspiciunea cea de toate zilele, Dorin sache, după ce-a fost chemat la decănie de Dumitru
Tudoran n-ar mai fi fost suspectat că a fost fabricat Irimia, să fie mustrat că, în ziarul „24 de ore”, scrise-
ca disident, pentru a acţiona cu misie în Occident. se despre „gradele deloc didactice” din „MAI Cuza”,
Chiar la Europa Liberă a fost privit cu oarece sus- aşa cum i-am spus eu în Universitatea care ucide. În
piciune, după ce s-a lansat zvonul că a trimis o serie celula bucătăriei noastre, Petru se arăta continuu ex-
de texte acolo, numai pentru a-şi construi „rolul de cedat de ce se întâmpla. Mai întîi, cabala mediocrilor
persecutat”. Cezar Ivănescu însuşi a greşit când (în dezlănţuită contra lui Mihai Drăgan, până la moar-
12 XI 1982) a fost de părere că există „complicităţi” tea eminescologului. Apoi, aceeaşi cabală aranjând
între Tudoran, conducerea Asociaţiei Scriitorilor alegerea unor şefi de catedră la Literatură română ca
din Bucureşti şi „unele oficine străine”. Dar îi putem I. Sîrbu, universitar cu o singură cărţulie proletcultis-
crede pe cei doi maiori, Dragotă şi Ciubotă sau pe tă, despre Un om între oameni de Camil Petrescu, şi
sursa lor, „Marin”? Ca urmare, intrând din suspi- N. Creţu, un ins care nu fusese în stare să-şi scrie căr-
ciune în suspiciune, se vorbeşte puţin spre deloc ţile necesare trecerii de la conferenţiar la profesor. A
despre rezistenţa morală şi intelectuală a scriitorilor, ieşit la pensie conferenţiar.
iar H.-R.Patapievici poate generaliza: „Canalie de „După voci importante în cercetare, Al.
facto, românul este un colaboraţionist bovarizat de Dima şi Const. Ciopraga, să ne conducă Sîrbu şi Cre-
ipocrizia aspiraţiei la disidenţă. ” ţu?” Avansarea lui Luca Piţu avea să fie oprită de o
Şi ce simplu ar fi fost – repet, că trebuie legiune, pe numărate, de persoane info; da, Luca s-a
– să aplicăm Legea Gauk! Permitea nemţilor să-şi pensionat la cerere, dar a fost şicanat până la refuz.
consulte dosarul STASI, dar şi pe cele ale forurilor, Petru s-a arătat mâhnit. „Magda, ar fi tre-
factorilor de conducere. La noi, cuvântul de ordine a buit să urmez sfatul Herthei Perez : să spun ca ei până
fost să nu lustrăm. Apoi au venit pledoariile cu tentă plecam în Vest şi să fac pe urmă ca mine.”
creştină: să aşteptăm căinţa. Dar obrazele de toval au Nu, tu n-ai fi putut face asta, i-am răspuns:
ruşine? Ne e ruşine nouă de atâta neruşinare! Petru Ursache nu le-ar fi cântat securiştilor în strune.
Sigur că amnezia a fost dorită şi voită, di- N-ar fi făcut orice pentru un paşaport.
rijată şi controlată. Erau necesare minţi lavate. Ion Să mai precizez că nici Mihai Drăgan, nici
Iliescu susţinea, în presă, că „aşa-zişii anticomunişti Luca Piţu, nici Petru Ursache nu se aflau pe lista per-
post factum sunt neo-stalinişti”. În 1957, Ilici epura soanelor de sprijin pentru Secu, publicată de „Româ-
studenţi; după ’90, era gata să epureze politicieni din nia liberă” după ’90 ?

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 77


Opinii

Două destine

Petru URSACHE
Cine priveşte în chip panoramic starea dependent de cauze, judecăţi de valoare clare şi
scriitorilor români din momentul tragic al războ- precise, atâta cât ne este permis în baza aparatului
iului şi, mai ales după, are motive să-şi pună în- operaţional al ştiinţelor socio-umane. Mereu intră
trebarea: ce s-ar fi întâmplat dacă… Fireşte, nu se în rol acel dacă dilematic şi polemic, semn al în-
poate ajunge la nici un răspuns concret. Dar me- toarcerii, iarăşi şi iarăşi, fără speranţă la cauza cau-
rită încercat un asemenea exerciţiu de gândire ce zelor. Altfel spus, marele dacă, întruchipat în seceră
ţine de strategiile difuze ale ucroniei. Deocamdată, şi ciocan, a clonat o mulţime de alţi dacă, mărunţi
în legătură cu marele dacă, vreau să spun cel care şi agili şi care se ivesc la tot pasul. În cazul în care
se asociază cu Războiul al Doilea Mondial, cauza aceşti spiriduşi ai spiritului diabolic sunt puşi în
cauzelor aducătoare de catastrofe în serie, mintea alertă cu intenţie (şi asta s-a întâmplat prea adesea
omenească nu este pregătită încă să judece serios şi înainte şi după „scena balconului”), se reped să
şi cu răspundere. Ţipă cine are gura mai mare, ca atace cu virulenţă de cârtiţă fiinţa culturală până la
să-şi facă „dreptate”. Cât despre un dacă minor, în fibra cea mai pură.
temă să-l vizeze pe scriitorul X sau pe scriitorul Riscă mult cine îndrăzneşte să afirme că
Y, răspunsul pare mai mult decât probabil în felul X este un mare scriitor. Fantoma lui dacă bântuie
cum urmează: (dacă n-ar fi fost Războiul = ucro- prin apropiere, chiar şi „fără cauză”, cum ar spune
nie) nu s-ar fi instalat la noi, cu ajutorul tancurilor, Nichita Stănescu. G. Călinescu ar fi fost „divinul
comandoul de cenzură politică format din trio-ul critic”, dacă n-ar fi primit, când era pe patul spi-
roşu Leonte Răutu, Traian Şelmaru, Nicolae Mo- talului, flori de la Dej. Şi altele asemănătoare. Din
raru; Sadoveanu n-ar fi scris Mitrea Cocor, adică cauza lui dacă cel mare, al fracturărilor, nu putem
nu s-ar fi descalificat atât de evident pe parcursul vorbi nestingheriţi de scriitori de prim rang, de
acestui segment de timp; G. Călinescu n-ar fi fost scriitori de rang secund. E ca la brigadă: la coman-
scos de la Catedră de către partid şi de către Ion dă, oricând rândul întâi de jucători trece pe planul
Vitner; Păstorel Teodoreanu n-ar fi făcut închisoa- doi şi invers. Mutaţiile au devenit imprevizibile, ca
re pentru o epigramă; Vasile Voiculescu n-ar fi fost în manualele alternative.
întemniţat la adânci bătrâneţi şi bolnav, schingiuit Am în faţă două cărţi care reprezintă
între ziduri cu bestialitate. Mă opresc doar la aceste două destine dependente de statutul lui dacă. Una
exemple arhicunoscute. este teza de doctorat a lui Liviu Papuc despre căr-
Pentru că în istoria noastră se află atâtea turarul bucovinean Leca Morariu. Mai precis: Leca
destine frânte năprasnic şi împotriva naturii, ne Morariu. Studiu monografic. (Editura „Timpul”,
aflăm în situaţia grea de a nu putea formula, in- Iaşi, 2004, 302 p.); cealaltă se intitulează Viaţa căr-

78 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Opinii

ţilor lui Ovidiu Papadima. Antologie, prefaţă, tabel corespund, fie geografic („Bate doba la Moldo-
cronologic, bibliografia operei şi bibliografia cri- va şi răsună la Craiova”, „Cântă badea-n Rădăuţi/
tică selectivă de Dorina Grăsoiu (Editura „Vesta- Şi răsună-n Cernăuţi”, „De la Nistru pân’ la Tisa/
la”, Bucureşti, 2004, 252 p.). Volumul cuprinde, în Tot românul plânsu-mi-s-a…”), fie caracterologic
partea antologată, cronici şi recenzii la cărţile lui („românul meu”, „creştinul meu”), dorul de româ-
Ovidiu Papadima, semnate în decursul timpului nime l-a făcut să întoarcă itinerariile papahagilor
de profesionişti ai condeiului, Perpessicius, Nichi- şi caramanilor. El s-a consacrat drumurilor cirebi-
for Crainic, Petru Comarnescu, Melania Livadă, re, urmărindu-i pe istroromâni în reprize repetate,
Traian Chelariu, Ion Biberi, iar din generaţia mai pentru studii dialectologice şi folclorice. În această
nouă, Vasile Netea, Mircea Popa, Constantin Cu- privinţă, a fost unul dintre cei mai mari „hoinari”
bleşan, Marian Vasile, Ion Taloş etc. Semnatarii din ai epocii, cum îi plăcea să-şi spună, fiind atras, de-
primul rând depun mărturie în legătură cu „ce ar opotrivă, de zonele rurale reprezentative în aspec-
fi fost” Ovidiu Papadima, dacă… A doua serie de tele lor etnografice încă nealterate, ca şi de centrele
recenzenţi arată cum s-a răzbunat pe destin Ovi- culturale urbane şi universitare. Faptul mi se pare
diu Papadima, după „fractura” suferită exact în de înţeles pentru vremea respectivă, când forţele
mijlocul existenţei sale, elaborând studii temeinice intelectuale ale ţării se străduiau să găsească solu-
în domeniul filologiei (istorie literară, folcloristi- ţii realiste şi eficace în direcţia ridicării satului şi
că, literatură comparată) şi refuzând compromisul apropierii lui de viaţa civilizată a oraşului.
ideologic, asemenea celuilalt mare contemporan al Acestea ar fi aspecte oarecum normale în
său, traumatizat şi el de acelaşi dacă, Petru Cara- biografia celor doi cărturari. Din păcate, a urmat
man. reversul. Şi de data aceasta, cei doi (şi nu numai)
Cercetarea prin călătorii la faţa lo-
cului a fost intens experimentată la noi de
ieşeanul T. Teodor Burada, „aromân” şi el,
cu siguranţă. A luat pe rând toate grupurile
de români din afara trunchiului carpato-du-
nărean: Kerson, Asia Mică, Macedonia, Is-
tria, Insula Veglia, Moravia, Silezia, Galiţia,
Craina, Croaţia, Dalmaţia. La rândul său,
Tache Papahagi (din Avdela, Tessalia, Ia-
nina, Bitolia, pe unde s-a stabilit temporar
la rude), a făcut cercetări folclorice în Ma-
ramureş, Ţara Haţegului, Munţii Apuseni.
Petru Caraman a întreprins şi el călătorii de
studii, de data aceasta în centre universitare:
Cracovia, Belgrad, Zagreb, Sofia, pentru a
identifica natura contactelor româno-slave.
În sfârşit, Ovidiu Papadima, viţă de cioba-
ni „din Munţii Pindului” şi din „Samarina
cea cântată de Bolintineanu”, s-a născut în
Dobrogea (Constanţa), dar studiile prima-
re şi liceale le-a făcut în „pelerinaj”: Vaslui,
Chişinău, Tg. Mureş; ca să ocupe catedre di-
dactice la Oradea, Câmpulung Muscel, Ol-
teniţa, Bucureşti.
Nici Leca Morariu nu s-a lăsat
mai prejos. Locul său de baştină este Bu-
covina (Cernăuţi). Dar, cum extremele îşi

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 79


Opinii

s-au regăsit pe aceeaşi pagină. Este adevărat, cu de- un critic harnic ieri ca şi azi, chiar făcător de opinie
osebiri de nuanţă, de la caz la caz. Leca Morariu, în ambele zodii, reitera în propria-i gazetă aceleaşi
mai în vârstă, avusese prilejul să-şi pună în valoare scuze cu iz bolşevic, de data aceasta nu împotriva
întregul potenţial de muncă, în domenii funda- lui Ovidiu Papadima, „reabilitat”, ci direct la adresa
mentale ale filologiei: lingvistică, istorie literară, lui Octavian Goga.
folcloristică. De la el a rămas o Stilistică, în manus- Cele două volume la care fac referinţă,
cris, lucrare de pionierat de care ştiinţa contempo- Studiul monografic (Leca Morariu) şi Antologia
rană trebuie să ţină seama; ca să nu mai vorbim (Ovidiu Papadima) sunt destinate să-i indice lecto-
de cercetările dialectologice, unice şi ele (în cazul rului contemporan măsura şi posibila normalizare
cirebirilor), sau de culegerile de folclor încă neva- a receptării valorilor autentice, fie şi sub presiunea
lorificate la cota la care se pot situa. Să nu uităm că, regretabilului şi irecuperabilului dacă. Cu cât fie-
până la război, Cernăuţiul era al doilea oraş al ţării care demers în parte este mai echilibrat şi plasat
după Bucureşti, ca pondere demografică, cultura- în cadrele factorilor determinanţi, în bine ori în
lă, cu instituţii de interes naţional. Leca Morariu se rău, după caz, cu atât şansele înţelegerii sunt mai
bucura de mare recunoaştere şi prestigiu prin func- aproape de adevăr. Tocmai de aceea probabil, Liviu
ţiile importante pe care le deţinea în urbea sa şi se Papuc a dorit să insiste asupra unor realităţi bu-
afla în permanent dialog cu personalităţi de vază covinene mai puţin cunoscute cititorului de astăzi,
din celelalte centre de cultură, de la Nicolae Iorga prost informat din cauza circulaţiei defectuoase a
la G. Călinescu, de la Sextil Puşcariu la Mihail Sa- ideilor. Este vorba de reconstituirea ideilor vieţii
doveanu. Războiul a stins această voce viguroasă naţionale a Cernăuţiului românesc, una dintre cele
şi întăritoare. Astăzi universitarul cernăuţean ne mai puternice citadele ale etnicului nostru din toa-
apare ca un năpăstuit cărturar proteic, după cum te timpurile, mulţimea de reviste şi de societăţi cul-
îl evocă într-un articol, cu tristeţe, bucovineanul turale, familiile de intelectuali răspândite în toată
Nicolae Cârlan. Bucovina, generaţiile de preoţi şi de învăţători, tot-
Pe Ovidiu Papadima cutremurul cel mare deauna active şi pregătite pentru fapte generoase.
l-a surprins exact în momentul când se afla în plină Şi în familia Morariu s-au aflat intelectuali de ex-
dezvoltare (şi câţi nu erau în situaţia lui?), în acti- cepţie, de pildă Mitropolitul Silvestru al Bucovinei,
vitatea publicistică şi cea universitară, cu rezultate comparabil cu „Antim al Munteniei, Veniamin al
mai mult decât promiţătoare. În presa literară se Moldovei şi Andrei al Transilvaniei” (p. 15). Sau
lansase în mod strălucit şi devenise un nume de acel erou (cu grad de sergent), pe nume Constantin
autoritate. Trecuse bine examenul unor polemici I. Popescu, „primul ostaş român căzut în Războ-
cu parteneri redutabili, printre care G. Călinescu. iul pentru Independenţă din 1877” (p. 18). Nu este
Dar imediat după instaurarea dictaturii roşii prin numai o jertfă, ci şi un simbol.
reforma din 1948, avea să fie îndepărtat din învă- Cât priveşte a doua lucrare, aceea consa-
ţământul superior şi, odată cu el, toată intelectua- crată lui Ovidiu Papadima şi semnată Dorina Gră-
litatea de elită a ţării; un adevărat genocid moral. I soiu, se cuvine remarcată ingeniozitatea construcţi-
s-a oferit un post modest de cercetare, dar şi acolo ei ca formă de evocare. Opţiunea pentru antologie
l-a ajuns prigoana. În 1952, a fost condamnat la în- lasă impresia că semnatarii (pe unii dintre ei i-am
chisoare, temniţă grea pentru delict de opinie, şi şi citat, dar sunt foarte mulţi, cum arată şi „reperele
purtat timp de patru ani prin forturile devenite ce- bibliografice”), se constituie într-un cor al vocilor,
lebre din cauza grozăviei lor: Jilava, Gherla, Ghen- pentru o dreaptă apărare a autorului năpăstuit.
cea, Craiova, Poarta Albă, Rahova. „La un metru şi Morala: cititorul se cuvine să fie interesat
şaptezeci şi opt înălţime ajunsesem să cântăresc 44 exact de acele cărţi pentru care autorii lor au îndu-
de Kg.”, ni se mărturiseşte în Evocări. Nu a benefici- rat ani grei de suferinţă. În cazul de faţă: O viziu-
at de asistenţă la proces, iar printre capetele de acu- ne românească a lumii. Neam, sat şi oraş în poezia
zare a fost şi acela că a scris cartea de succes, Neam, lui Octavian Goga. Ca replică împotriva celor care
sat şi oraş în poezia lui Octavian Goga. Interesant perseverează pătimaş în vechi acuze („Convorbiri
că, după „evoluţie”, adică după „scena balconului”, literare”, 2005, decembrie, nr. 12, p. 117-118).

80 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Miscellanea

Bucurii
cu Ana Blandiana

Monahia Elena SIMIONOVICI


Ca întotdeauna când plec departe de Mă- tonic am stăruit să aflăm despre peregrinările ei în
năstirea noastră, cobor întâi spre închinare. Și în țară și în lumea largă.
acest an, am luat un trandafir, l-am mângâiat și l-am Ianuarie începuse la Sighet unde un grup
așezat cu sfială la Icoana Maicii Domnului. Știam că de cineaști și cercetători din Leipzig au realizat un
ne va ocroti pe noi, Maica Stareță Gabriela, Vladi- film pe baza căruia s-a decernat Memorialului de
mir, mătușa Maria și eu, în călătorie. la Sighet  distincția Marca Patrimoniului European,
Înainte de Focșani, am oprit câteva clipe la singura acordată României din cele peste 30 de pro-
casa părintească a unor prieteni pentru a aprinde puneri făcute de Președinție. La Târgul de carte,
o făclioară la căpătâiul tatălui Ioan ce se mutase la prezentarea filmului și a cărților Anei  Blandiana a
veșnică odihnă.   fost o adevărată revelație. Trecerea prin Bulgaria, la
Ascultându-l pe Vladimir despre proiectul Plovdiv, a fost un scurt drum spre marea călătorie
stației interplanetare, pentru care primise la NASA de la Bogota, în Columbia. Cele 7 cărți, traduse și
pentru categoria lui de vârstă (14 ani), locul al II- editate în Spania (3 în catalană și 4 în spaniolă) au
lea în lume, am ajuns cu bine la București. După ajuns și la cititorii din America de Sud. Întâlnirea a
oboseala drumului aglomerat, întâlnirea cu priete- fost tulburătoare, autoarea vorbind despre dizidența
nii Mona și Gabriel, părinții lui Vladimir și ai Iri- intelectualilor din România și comparând-o cu cea
nei,  copii de suflet ai Voronețului, a sosit și odihna a scriitorilor  din Columbia. Convorbirea cu oame-
binecuvântată. nii simpli dintr-un cartier al Bogotei, urmași ai piei-
Dimineața am pornit spre Brebu, încărcată lor roșii, a fost caldă, lăsând a se înțelege că durerile
de amintirea anilor de studiu la Teologie când afla- și bucuriile oamenilor sunt la fel în toată lumea.
sem că una din ctitoriile luminatului voievod Ma- Primăvară a prins-o la Brăila, împreună
tei Basarab se numește așa. Ajunse acolo unde ne cu iubitorii tineri de poezie la Festivalul ce-i poartă
aștepta zâna cea bună, Ana Blandiana, am găsit și numele, unde peste 1000 de liceeni s-au bucurat de
răspunsul la întrebarea de ce poartă acel loc un ase- armonia cuvintelor topite în vers.
menea nume. Am zâmbit. Numele l-au dat brebii, După lansarea unui volum de versuri
castorii numiți așa de vechii locuitori, după asigu- (Orologiu fără ore) la Târgul de carte de la Ravena
rarea pe care ne-o dă marele istoric Nicolae Iorga. a revenit în țară la Alba Iulia pentru a primi titlul
Intrând pe o potecă unde ramurile meste- de Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie
cenilor mângâiau mașina noastră, am zărit-o, aștep- Ortodoxă. Fiica preotului ortodox român, devotat
tându-ne, pe Doamna Ana Blandiana. valorilor credinței și istoriei noastre, a primit cu re-
Casa în care a petrecut  împreună cu Ro- cunoștință acest titlu  în amintirea tatălui ce fusese
mulus Rusan ultimele lui clipe de viață este ferită închis și a tresărit când a aflat că una din străzile
de larma lumii. Doar pădure, cântece de păsări și orașului natal al lui Romulus Rusan va purta nu-
miresme de flori. mele lui.
În timp ce ne delectam cu ceva răcoritor și Școala de vară de la   Sighet, sărbătorind 25

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 81


Miscellanea

de ani de la înființare, a așteptat-o spre a se bucura ție de istorie și artă medievală în care este ilustrată
de prezența unor mari personalități din lumea de- viața economică, militară, artistică, culturală și reli-
mocratică a Europei. O călătorie lungă peste ocean gioasă din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Ne-
la Toronto, o fugă până la Ancona, la Festivalul de au atras luarea aminte primele tipărituri în limba
poezie, iar săptămâna viitoare în Franța la o altă în- română cu alfabet chirilic din Țara Românească și
tâlnire cu poezia. Moldova: Îndreptarea Legii-Târgoviște-1652, Caza-
După atâtea călătorii în lumea largă nu va nia lui Varlaam, tipărită la Mănăstirea Trei Ierarhi,
lipsi nici de la Ipotești  și apoi la Iași unde i se va Iași, 1643, Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688,
acorda un premiu din partea familiei descenden- tipărită la Mănăstirea Snagov, și ediții rare  din tim-
ților lui Iacob Negruzzi. Va conferenția la Muzeul pul Mitropolitului Antim Ivireanu: Floarea Daruri-
Literaturii din Iași unde vom merge și noi să o as- lor – 1701, Triodul – 1706.
cultăm și să ne bucurăm împreună de prețuirea ce După revenirea în casa scriitoarei Ana
i se acordă. Blandiana, gustând și bucurându-ne de bucatele
Până la revenirea la Academia Civică unde pregătite cu dragoste pentru noi, musafirii ei de su-
o așteaptă atât de multe alte griji, la Brebu, cât îi va flet, am pornit spre București poposind pentru   cu-
îngădui timpul, va răsfoi jurnalele lui Romulus Ru- venita închinăciune la Mănăstirea Ghighiu pictată
san (50 de caiete) în care este și viața lui, și viața în interior de Gheorghe Tattarescu (1864), trecută
ei dar și comentarii la viața socială a României pe prin incendii și bombardamente, mulți ani în ruină,
mulți, mulți ani. ajunsă prin grija P.F. Patriarh Iustinian Marina,  din
Coborând în sat spre Muzeu ne-a mărtu- mănăstire de călugări, mănăstire de maici (1952).
risit că așteaptă o lege care să protejeze obiectivele Astăzi, bucurându-se de Icoana făcătoare de mi-
culturale de importanță națională de la Ipotești, de nuni a Maicii Domnului și slujită de o obște de că-
la Târgu Jiu, de la Sighet… lugărițe ce cântă cu adâncă trăire,  resfințită de P.F.
Ne-a vorbit cu căldură despre valoarea an- Părinte Patriarh Daniel (2012), este înfloritoare spre
samblului arhitectonic de la Brebu, unul dintre cele bucuria tuturor celor care-i trec cu smerenie pragul.
mai reprezentative realizate în timpul domniei lui Reveneam  a treia zi spre Mănăstirea noas-
Matei Basarab (1632-1654), constituit din Biseri- tră, mai bogate sufletește cu timpul petrecut împre-
că, Turn clopotniță, Casă domnească, Zid de incin- ună cu omul rar, Ana Blandiana, trăitor între co-
tă.  Casa domnească găzduiește o importantă colec- mori de spiritualitate românească.

82 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Proză

Isprăvi unicat

Emil SIMION
De unul singur, omul se plimba cu mâini- furnici și au început să se plimbe pe cărarea de la
le înfundate în buzunare și încerca să-și prindă cu marginea pădurii. Se studiau discret și se bucurau
vârful pantofului umbra capului, lunguiață ca un de liniștea din jur, departe de haosul unei lumi me-
pepene verde. Nu putea. S-a așezat apoi pe un pie- reu în schimbare, tot mai grăbită, indiferentă și une-
troi, simțind cu plăcere cum i se răspândește în corp ori inconștientă în risipirea multor valori.
căldura verii. Umbra cuminte se așternu alături. O - Ce au ajuns și bieții copaci!... Rupți, jupu-
puzderie de furnici, bete de lumină, cu mișcări re- iți, tăiați, la întâmplare...
pezi și aparent dezordonate, încercau să-i escaladeze - Aveți dreptate, domnule Samoilă! Nu se
pantoful. Nu reușeau. Cădeau. Luau cu perseveren- întreprinde aproape nimic pentru protejarea pădu-
ță iar acțiunea de la capăt. Mereu aceleași mișcări. rilor. Avem atâta nevoie de binefacerile lor!
Cineva, din spate, îl urmărea curios. S-a decis să-l -Eu am lucrat în domeniul valorificării
salute și să se recomande. lemnului. Îi știu bine istoria și rostul. Am atâtea
- Bună ziua, domnule! Mă numesc Eugen amintiri care, uneori, mă tulbură, dar mă și amuză.
Scaiu. Dacă nu vă grăbiți, domnule Eugen, v-aș putea po-
- Bucuros de cunoștință!, i-a răspuns ridi- vesti câteva, de-a dreptul amuzante.
cându-se. Numele meu e Samoilă Plopan. - Îmi face plăcere, sunt chiar curios, îi răs-
- Îmi place cum vă distrați, cum vă con- punse el, după câteva secunde, cât se scărpină într-o
centrați asupra acestor minuscule vietăți și încercați, ureche, unde o musculiță încerca să-și găsească adă-
probabil, să descoperiți cu ce se aseamănă. post. Mai mult, îi urmărea fiecare mișcare și fiecare
- De unde știți dumneavoastră la ce mă vorbă, bucuros de tovarășie pe așa o vreme.
gândesc? - Am urmat Școala profesională la Fălti-
- Ei, spun și eu așa, că poate sunteți plicti- ceni. Specializarea prelucrării lemnului, precizase
sit, poate într-o pasă proastă sau păreți doar puțin noua lui cunoștință. Am fost prima serie care a in-
amorțit de jocul alb al razelor de soare care cad pe trat în producție la noua secție a Fabricii de mobilă
creștet. Bănuiesc că vă gândiți totuși cu cine ar putea de aici, din Suceava. Doamne, cu câte emoții am tră-
fi comparate furnicile... it în primele luni de serviciu!... Deodată s-a oprit, s-a
- Nu m-am gândit. Sincer. Totuși aș spune, uitat vesel la domnul Scaiu și apoi a început să râdă.
cu icrele negre. Habar nu am cum arată! Știu doar că Tovarășul de drum nu știa ce să creadă, ce se ascun-
se mănâncă și, inversând termenii, ideea că aș putea de în acest gen de manifestare bruscă. Deodată, pe
mânca furnici, mă umple de scârbă. deasupra lor, într-un cerc aproape perfect, zeci de
- Da. Aveți dreptate! Nici eu nu am mâncat porumbei sălbatici zburau, rotindu-se prudent de
icre negre. Furnici, cu siguranță, când eram mic. Au parcă ar fi fost la prima lor ieșire în lume. Au ridi-
râs amândoi cu gândul la copilărie. cat amândoi capetele ca la comandă urmărindu-le
Un val de vânt uscat i-a înfășurat deodată mișcările, după care domnul Plopan, pe același ton
ca într-un voal uriaș. Au renunțat la discuția despre vesel, continuă.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 83


Proză

- Am avut ca diriginte o mână de om, cât Căuta, pipăia, tatona, numai să-i iasă imediat ceva
un băiețel. Parcă era făcut la lucru manual! Pe cât de palpabil. Ne învârtea ca roata unei mori de vânt
mic, pe atât de șnapan și al dracului. Poate că a fost până obținea ceea ce își dorea de la unii dintre noi.
întors de la țâță, cum se spune... I se dusese vestea, Deveniserăm ca niște ținte pe care le nimerea la fix.
dar nimeni nu-i spunea nimic, nici chiar directorul. - Mai țineți minte cum îl chema?
- De ce?, intervenii curios domnul Scaiu. - Ce întrebare, domnule Scaiu! Până voi
Era așa de bun diriginte? Ceva trebuie să fi fost la intra în mormânt, și nici atunci... Cum se poate uita
mijloc, sau, poate, îl ignorau cu bună știință. un asemenea specimen? Abia se zărea printre bănci.
- Acum aș putea spune de ce. Atunci, nu! Cât jumătate de catalog, cu niște ochi ca de pisică
Eram un adolescent cu mintea aiurea. Executam leșinată, nas coroiat. În orice anotimp avea aceeași
tot ce mi se cerea. Parcă dumneavoastră nu vă mai pereche de încălțări ce nu puteau fi definite pentru
amintiți? Nu te puteai abate cu nimic de la regula- că purta pantalonii până la pământ. Avea o servietă
mentul școlar și, mai ales, de la cerințele dirigintelui. obișnuită, dar mult prea mare pentru înălțimea lui.
Mic, mic, dar grozav de inventiv și pus pe căpătuia- - Îl păstrați așadar la inimă, după cum se
lă, jecmănind elevii. vede! Anii de școală rămân cei mai frumoși. Nu-i
- Eu am fost norocos! îi răspunse zâmbind așa, domnule Samoilă?
Eugen. Am avut doar femei ca diriginte, atât în școa- El a început iar să zâmbească, să tușească
la generală, cât și în liceu. Adevărate modele pentru puțin cu subînțeles. Și-a ridicat ușor sprâncenele, a
elevi. Le port și acum recunoștință. mișcat des din buze, apoi le atingea colțul cu mâna
- Sărăcia asta de om, domnule Scaiu, dacă dreaptă. Amintirile mijlocesc contactul cu realita-
stătea la catedră pe scaun, nu i se vedea decât ca- tea, îi dau o anumită amprentă.
pul acoperit cu ceva păr de o culoare nedefinită și - Ca specialist, pot spune acum, era cam de
în dezordine. Țipa la noi ca un nebun și ne tot ame- mâna a doua, mult mai preocupat de alte probleme.
nința cu corigențele. Reușise să bage pur și simplu S-a oprit și l-a privit țintă pe interlocutorul său.
frica în noi. Când dădeam lucrări de control, se urca - Sunteți pregătit să ascultați câteva „is-
pe catedră pentru a ne supraveghea. Parcă îl văd și prăvi” ale domnului Dăriuță? Așa îl chema. Era cu-
acum. Ne pufnea râsul și greu de abțineam. Parcă noscut ca un cal breaz în toată școala. Elevii îl po-
eram la un spectacol de circ. Din când în când își recleau: „Dăriuțã, cap de mâță/ parcă n-ai fi supt la
gâdila insistent nasul și clipea ca un miop, deși nu țâță./ Ai rămas așa de mic/ de faci baie-ntr-un ibric!
purta ochelari. Îi plăcea să se dea rotund în fața cla- sau „Hopa Mitică, nu se sparge, nu se strică”!
sei, lăudându-se de mama focului. Odată a adus și Într-o zi, mi-a spus pe un ton de comandă,
o scrisoare, spunând că este de la un fost elev, prin ca luni să vină neapărat mama la școală. Nu știam ce
care îl lăuda că este cel mai bun profesor și că îi adu- s-a întâmplat, dar nici nu l-am întrebat. Am executat
ce alese mulțumiri. Când m-am prezentat cu carne- ordinul ca la armată! Note proaste nu prea aveam,
tul ca să-mi treacă nota, am recunoscut repede scri- disciplinat eram, așa că nu mi-am făcut probleme.
sul lui pe foaia de pe care ne citise. Ce părere aveți - Doamnă, ia uită-te bine aici și vezi ce note
despre așa ceva, domnule Eugen? rele are odrasla matale! Va rămâne, sigur, corigent.
- Ce să spun? Sunt oameni și oameni. Dacă Nu am ce-i face! Îs pline rubricile cu 3 și 4 ...
era bun specialist și te învăța meserie, asta conta. Nu - Vai de capul meu, tovarășe diriginte!
am dreptate? Cum așa? Eu l-am trimis la școală să învețe carte, nu
După vreo câțiva pași făcuți în tăcere, să bată barbunca! Cu notele astea, nu-l mai primesc
domnul Plopan tot dădea din cap și zâmbea. A re- acasă! Chiar nu se mai poate face nimic? l-a întrebat
intrat în rol. mama cu o altă lumină în priviri. Piticul „căzu” de-
- Îmi amintesc și acum, nu pot să uit, cum odată pe gânduri. Prinse de minune momeala lui. Își
în prima zi de școală umbla după noi precum cloșca freca tacticos degetele mâinii drepte, se scărpina pe
după puișori ca să îi spunem repede locul de muncă cap. Deodată a privit-o încruntat în ochi. Mama ră-
al părinților. În dreptul unora făcea câte un punct cu mase cu gura căscată ca la dentist. A făcut o piruetă
roșu sau chiar două. Nu știam de ce. și apoi i-a spus.
- Mă faceți curios, zău! La dumneavoastră - Ar mai fi o... Te rog să mă urmezi! N-a
câte puncte roșii a pus? avut încotro, biata mamă!...
- Nu mai rețin. De ce să mint? Oricum ne S-au oprit în piață lângă o căruță în care
zăpăcise de cap. Pentru el, așa simțeam eu atunci, câțiva curcani albi, gri și maro își etalau matinal
viața însemna agitație, tensiune maximă, mișcare. mărgelele. De, erau la piață, nu?
Căuta mereu un fir pe care să meargă până la capăt. - Aș vrea unul dintre moțați, i-a spus ma-

84 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Proză

mei. Nu prea am mult timp la dispoziție! Mama a și pul parcă sare înapoi zvâcnet cu zvâcnet... A! Să nu
pus mâna pe unul din margine și i-a spus vânzătoru- uit să vă povestesc o altă năzbâtie care a făcut mare
lui să-l cântărească. Hopa Mitică trecu lacom la bor- vâlvă atunci. Tatăl unui coleg din Bosanci era șef la
făirea celorlalți. A ales unul și acela a rămas. Mama a stâna CAP. I se făcuse grozavă poftă piticului de caș
scos banii din batista pe care o ținea în sân și a plătit proaspăt. Din priviri, colegul a priceput că i-a venit
fără a mai spune nimic. A plecat întristată spre casă, rândul. Nu a mai stat pe gânduri. S-a înfățișat cu un
fără vopseaua ce trebuia să o cumpere. Banii s-au sac în spate în care sta ascuns cașul dorit. Cum l-a
dus, cât ai clipi, pe gât de lup, cum se spune. văzut, cu ochii cât cepele, Dăriuță l-a și întrebat.
Sâmb ă- - Ce i-ai
tă seara, ajuns cu spus portarului că
greu acasă, am în- ai în sac?
casat-o de la tata, - Ade-
pe nemâncate. vărul. Ce să-i
Era tare pornit să spun? Dirigintele
mă pedepsească se făcu deodată
aspru de tot. Luni, negru la față și
la prima oră era începu să bâiguie
deja în fața can- ceva. Stați, stați!
celariei. Nu l-a Nu am terminat,
găsit pe diriginte. tovarășe maistru!
A aflat adevărul I-am spus că am
de la alt maistru un dovleac mare.
care, confruntând Vreți să-l puneți
notele de pe foaia cu sare, la puti-
dată mamei, s-a nă pentru iarnă...
constatat repede Paznicul atunci a
că erau de fapt făcut ochii mari, a
ale colegului de ridicat întrebător
deasupra mea, din umeri și și-a
din catalog. S-a văzut de treabă. La
luminat deodată sfârșitul orei m-a
la față. M-a mân- chemat în față. A
gâiat ușor pe cap și a rămas în așteptare. Apăru după vrut probabil să mă bată cu palma pe un umăr, dar
câteva minute. A motivat că e foarte grăbit, are teză nu a ajuns decât până la piept și mi-a spus să i-l duc
la o clasă de anul II, nu poate discuta nimic cu el. acasă. Doamne, să mă fi văzut cu sacul în spate prin
Din mers, l-a invitat la hram la el, de Sfântul Ilie. centrul orașului! Am avut destul de depănat până
Tata a schițat un zâmbet, a făcut o cruce mare și apoi aproape de gară, unde locuia. Nici măcar nu mi-a
și-a văzut de drum. mulțumit și nici sacul nu mi l-a înapoiat. V-am cam
- Ce să-i faci, domnule Plopan? Mai gre- zăpăcit de cap cu amintirile mele, domnule Eugen!
șește omul câteodată. Cum să nu aibă și el un curcan - Nu. M-ați îmbătat frumos, mânca-v-ar
în preajma Sărbătorilor pascale!, glumi Eugen Scaiu. amintirile să vă mănânce că bine le deșirați de pe
Faceți ce faceți și vă întoarceți în timp, dar și la dom- ghemul vieții! Să nu vă închipuiți că puteți pleca
nul Dăriuță. spre casă înainte de a-mi mai plasa una sau două
- Așa este! Ce mă sperie mai mult la ideea „bijuterii” de-ale domnului Dăriuță, cap de mâță,
asta este faptul că suntem prinși în mrejele lui, ale așa cum îl porecleați!
timpului, cu lucruri mici, mari, interesante sau nu. -Eu zic să ne oprim mai întâi sub steja-
Tot ce am devenit s-a construit în timp, tot ce avem, rul cel bătrân din marginea cărării. Are și el atâtea
am strâns în timp, planurile, justificările cer timp. amintiri... Cum să ni le spună? De-ar putea, cred că
- Cât adevăr, domnule Samoilă! Ne intere- ne-ar apuca toamna aici...
sează profund fiecare clipă, de fapt. Unii se bucură Eugen Scaiu s-a uitat la ceas. Vocea lui
de trecerea timpului ca de o jucărie pe care o țin în deveni mai mult o șoaptă, deoarece păsărelele din
mână, fascinați de mecanismul ei perfect, când de stejar se odihneau toropite de căldură. Se ghemu-
fapt, ar trebui să te înfricoșeze. ise pe un petic de umbră, dar apoi se retrase spre
- Sunt momente, domnule Scaiu, când tim- Samoilă, rămas încă în picioare, privind undeva,

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 85


Proză

prin rariștea pădurii, fâșii tăiate de lumină pe frag- elevi. S-a strecurat ca un șoarece printre ceilalți pro-
mente de zare. fesori, profitând de orice oportunitate.
- Vedeți, domnule Eugen, acest copac fal- - Domnule Samoilă! E prea frumos aici!
nic? Doamne, ce mobilă ar ieși din el! Dar din cireșul Ar mai merge una ca alunele la o bere!
acela de pe malul pârâului! Am lucrat până la pen- - Vorbiți de lucruri sfinte aici, domnule
sie în atelierul de mobilă. Majoritatea numai pentru Scaiu! Una rece ar merge glonț și fără alune. Dacă
export. Se plătea în dolari și... nu puțini! Acum nu mai vreți o ispravă, ascultați-o! Nici nu ați putea
mai există nimic. Am fost cândva grânarul Europei! bănui ce îi mai slobozise mintea dirigintelui meu,
Acum terenuri întregi stau nelucrate. Aurul verde, unicat până atunci, cred, în învățământ. Când i-am
după cum se vede, o tot ia pe apa sâmbetei. Nu pune dus știuleții și nucile, am văzut în fața bucătăriei un
nimeni nicio frână. Ne-au încălecat străinii de-a bi- moșneguț rufos și cu o mustață exagerat de mare,
nelea... Ne-a mai rămas doar speranța... care pufăia dintr-o țigară și confecționa bidinele
- Alături de ea și râsul!, a adăugat cu un ton din păr de porc și de cal. Un coleg mai hâtru, din
accentuat domnul Scaiu. Vă plac glumele, amintirile Pătrăuți, nu are ce face și-l întreabă cine era acel
vesele. Faceți o selecție riguroasă prin memorie și meșter, deși oricine și-ar fi dat seama că diriginte-
le adaptați prezentului. Mai bine spuneți-mi încă o le era o așchie din același trunchi cu el. Piticul s-a
ispravă de-a domnului Dăriuță! luminat deodată la față și s-a buricat țanțos. A ros-
Între timp soarele alunecase spre dreapta, tit apoi aproape silabisind că este tatăl său, cel mai
apoi a coborât în spatele pădurii. Domnul Samoilă bun confecționer din zona Fălticeniului. La sfârșitul
avea încă chef de vorbă. Era destulă lumină în jur. orei ne-a comunicat pe un ton hazliu, că sâmbătă
Urma o înserare blândă, caldă, cu umbre moi și pre- va avea o surpriză deosebită pentru unii dintre noi.
lungi, miros de iarbă și câte un țârâit de greier. Nu ne gândeam la altceva, decât la punctele promi-
-Dacă vă plac atât de mult, nu pot să mă se. Încercam să calculăm mediile... Mare e grădina
împotrivesc! Ar încăpea toate în sacul în care i s-a Domnului! a exclamat rar și tare povestitorul. A in-
dus cașul, glumi el. Și-a tamponat mai întâi fruntea trat în clasă cu sacul în care i se adusese cașul, plin
inundată de broboane de sudoare cu o batistă albă, cu bidinele... Am izbucnit cu toții în râs. Unii au și
mare. A început să râdă cu brațele pe șolduri și cu aplaudat. S-a bucurat. Ne-a privit câteva secunde
privirea rămasă suspendată pe o pasăre care se așe- ca un scurt moment de reculegere, apoi a glăsuit cu
zase pe o creangă, aproape de ei. Câteva pale de vân- vocea lui ca de caprină.
tișor, apărute ca din senin, parcă le-a mângâiat fața - Veți avea încă două puncte în plus, după
și apoi au început să trezească frunzele copacilor, ce veți vinde bidinelele în localitățile voastre de do-
tremurând una după alta. miciliu! Cât ai clipi, catedra fu umplută cu pachete
-În anul II, imediat după începerea cursu- pe care era scris numele nostru și numărul bidine-
rilor, domnul diriginte a adunat grăbit fondul clasei. lelor.
A trimis apoi doi colegi, cei mai zdraveni, să-i cum- Ne-a spus apoi, încurajându-ne, că marfa
pere gogoșari din toți banii numărați pe loc. Ne-am are mare căutare. Când mergea tatăl lui la iarmaroc,
uitat mirați ca proștii unii la alții. Nu s-a mai auzit le vindea ca pâinea caldă!
nimic despre acei bani, spunându-ne că are nevoie Să mă fi văzut, domnule Scaiu, cu brațele
directorul pentru diverse materiale. Realitatea era încărcate cu bidinele pe ulițele satului, v-ați fi tăvă-
cea știută de noi. Nu putea trăi altfel. Pentru mărirea lit de râs! E drept, am reușit, nu numai eu, dar și
mediei cu un punct sau două pretindea de la cei din ceilalți, să le vindem mai scump. Păcat că această
mediul rural câte o sută de știuleți de porumb sau operație nu s-a repetat decât de vreo trei, patru ori.
câte două sute cinzeci de nuci. Să-i fi văzut, domnule Aveam și noi un ban în plus ...
Scaiu, pe bieții elevi cu săculețele pe spate, alergând Eugen Scaiu rămase surprins de cele au-
prin oraș spre locuința piticului, te prăpădeai de zite, de inventivitatea maistrului hulpav, mereu pus
râs... Ce știam noi atunci? Punctele să iasă... Curtea pe fapte condamnabile.
era plină de orătănii, dar și o mizerie de nedescris. Încerca și el să dea anii înapoi, însă aminti-
Doi colegi din oraș au trăit și ei momente neplăcute, rile lui din anii de școală, demult așezate în coloană
fiind puși să curățe de câteva ori cotețul păsărilor... pe cărările anotimpurilor, aveau cu totul altă esență.
Sper că ajunge pentru astăzi, domnule Scaiu! Am Amânase pentru proxima întâlnire câteva secvențe
cam monopolizat eu discuțiile ... care, cu siguranță, îl vor încânta pe domnul Plopan.
- Oare mai trăiește minunăția asta de om, Pașii lor leneși și rari se pierdeau ușor în
domnule Plopan? tăcerea ce se lăsa la margine de seară, ca o perdea de
- Dumnezeu știe! Oricum, a chinuit mulți gânduri înflorind amintiri ...

86 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Din sens opus

Iosif BRODSKI
(1940–1996)

Leo BUTNARU
Născut în Leningrad. În anul 1958, ziarul cum o făcu acest oraș, de fericire, în copilărie.
„Vecernii Leningrad” („Leningradul de Seară”), Lumea constă din goliciune și falduri, fiecare
publică foiletonul „Un trântor de la periferia grațios vălurat.
literaturii”, după care începe o perioadă de urmărire În astea din urmă e mai multă dragoste, decât în
a poetului. În februarie 1964, este arestat. În urma fețe stinse.
unui proces aranjat, este trimis la o expertiză Iar tenorul la operă e cu atât mai admirat,
medicală, apoi internat la psihiatrie. În iunie 1964, cu cât mai târziu dispare, pe veci, în culise.
este condamnat „pentru parazitism social”, deportat Privind noaptea, pupila sinilie a ochiului cu lacrima
temporar în regiunea Arhanghelsk. În 1972 își clătește cristalinul, până rotunjimea i-i lustruită.
emigrează în Austria, în același an stabilindu-se în Pe când luna în capete e ca o piață urbană, undeva:
SUA. A predat la universități americane și britanice. fără havuz. Dar din aceeași piatră construită.
În 1987 a fost distins cu Premiul Nobel, iar în 1991 i ______________
s-a acordat titlul de poet laureat al SUA. *Benedetta Cravieri – nepoata lui Benedetto Croce.
Înmormântat la cimitirul San Michele din
Veneția.
II

ELEGII DIN ROMA E luna pendulelor nemișcate (în august doar musca
e în mișcare în gâtul carafei uscate). Ácele
Lui Benedett Cravieri* cadranelor,
dar și cifrele, se alungesc, încrucișându-se ca razele
I proiectoarelor de la antiaeriene în căutarea
îngerilor.
Lemn de mahon prizonier într-un apartament din E luna jaluzelelor coborâte și a fotoliilor acoperite,
Roma. a sosiei transpirate în oglinda din holul mare,
Până sub tavan domină o prăfuită insulă de cristal. a albinelor care au uitat ordinea stupilor, pornite
La ora apusului de soare jaluzelele prind a semăna spre mare, unde să se acopere cu miere și sare.
peștilor ce și-au încâlcit solzii prin năvoade Susură apa peste albeața de nea a mușchilor
clătinate de val. vlăguiți,
Punând piciorul pe marmora roșie, corpul parcă ar își joacă buclele ei prelungi, curgătoare, cristaline.
porni, Pentru un tors de marmoră, de pripas, și
face un pas în viitor – să se îmbrace. La capăt de proverbiala greblă,
insomnie nimic nu e mai apropiat, familiar decât priveliștile
strigă acum „înmărmurește!” – și chiar acum voi cu ruine.
înmărmuri, Dar chiar și astea în frânt rostitul „r” al ovreului se

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 87


Din sens opus

recunosc aloe.
pe ele însele; doar cu mortarul salivei mai poți Culoare mai ageră, mai tandră, decât cea albastră.
încleia Însă albastrul de nimic altceva nu are nevoie!
așchii, fragmente, detalii, până Timpul Albastrul mereu e gata de a osebi stăpânul de
cu ochiul său de barbar scrutează forul, mărfurile
împrejurimea. aruncate alandala, în amestec (dar fără a amesteca
timpul cu viață), pentru a ieși în evidență și a fi
privit.
III Astfel capul se străduie să privească scrutător
pajura.
Țigla colinelor, înfierbântată de amiaza de vară.
Norii semănând îngerilor – în virtutea umbrei
zburătoare. V
Astfel caldarâmul ferice păcătuiește cu amica sa cu
lungi picioare Sunetele pianului la ora pauzei de prânz.
ce nu și-a schimbat încă albastra lenjerie. Eu, cel Liniștea stradelei adormite-n tencuieli surii
care e pătrunsă de un suflu bemol, respirat de solzii
sunt cântărețul fleacurilor și gândurilor peștilor ce, mișcând din semicercuri de branhii,
neimportante, respiră avid aerul de august, alterat,
al confuziilor de orice ordin și frântelor linii, și care-n fierbintele gâtlej ca o perlă poartă
mă ascund de aștri în adâncurile tainice ale versul lui Horațiu antic-scandat. Eu unul
orașului etern, spre nori nu am înălțat lucru din piatră
ce le-a impus cezarilor nevederea lor, pedeapsa care chiar norilor să le fie de îndrumare.
orbirii Despre viitorul meu și oricare alt viitor
(aceste raze ar putea ajunge ochilor dintr-un al am aflat de la buche, de la vopseaua neagră,
doilea univers). tipografică, pe alb simplu sau ușor lucitor.
Piață gălbuie; demența amiezii. Ins ce chinuie cutia Astfel ațipesc îmbrățișați cu „leica”,
de viteze, hârbuită, aparat de fotografiat, pentru ca-n refractare,
a scuterului „Vespa”. Eu mă iau cu mâna de piept, prin prismele visului să te recunoști în poză,
ceva mai departe trezindu-te într-o viață cu durata ceva mai mare.
numărând cât mi-a mai rămas – restul din viața
deja trăită.
Și ca o carte deschisă concomitent la toate paginile, VI
laurul freamătă peste balustrada arsă, departe de
umbră. Îmbrățișează aerul curat, cum o fac ramurile
Iar Colosseumul e asemeni craniului lui August, în coconarilor;
orbitele căruia norii plutesc ca amintirea despre pe degete – praf deloc mai mult decât pe sticlă, tul,
gloata-turmă. marmură.
Dar nici păsărica din nori nu va reveni la cuib deja
sinilie
IV și nici noi, din câte se vede, nu suntem zei în
miniatură.
Două brunete tinere în biblioteca celeia dintre ele, De aia și arătăm fericiți, pentru că însemnăm mai
care-i mai minunată. Două june ovale care, repetat, nimic.
se lovesc între ele peste carte, în amurg, de parcă Zărilor, înălțimilor de netezime pielii omului li-i
Muza scârbă.
îi explică Destinului ceea ce poeților le-a dictat. Trupul e invers proporțional spațiului, oricum o
Foșnet de hârtie veche, de crepdeșin, aerul e dai.
îmbibat Și noi suntem nefericiți cam din aceeași cauză
cu esențe tari de lavandă și ciclamen. strâmbă.
Modificarea coafurii; și cotul – pe o clipă – piscul Mai bine preferă stiletul de marinar, descalță-te,
obișnuit cu roza vânturilor ca fenomen. prin cămașă zidurile îți răcesc omoplații; și
O, un ochi cafeniu absoarbe fără efort mobila de profesoara
aceeași culoare cu jaluzelele, rodia pe fundal de de oratorie privește cum apune soarele, lăsându-se

88 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Din sens opus

peste grădini și vile, ca o apă deja sumbră, neclară


ce curge din țevi ruginite, nerepetându-se nimic,
decât ceea ce-i zic nimfele din ocarine; IX
apa aceasta, în afară că e una plată,
mai și transformă fețele în ruine. Găocile cupolelor, ale colonadelor coloane
vertebrale.
Colonadele ce au extins umbrele, liniște și tânjire.
VII Peste creștetele noastre uliul ca rădăcină extrasă din
cerul fără sfârșit, ca rugăciunile de milostivire.
În aceste ulițe înguste, încât e mare povară până Lumina recoltează mai mult decât a semănat:
și gândul la tine însuți, în acest ghem de trupul
circumvoluțiuni e în stare să se ascundă, dar umbra nu o tăinuiești.
care-au încetat să mai gândească la lumea Pe aceste meridiane toate ferestrele dau spre Nord,
creierului, unde, unde cu cât bei mai mul, cu atât mai puțin
ba ațâțat, impulsiv, ba sleit, fără vlagă, chinuit, prețuiești.
miști, alternativ, bocancii de la un havuz la altul, Nordul! Într-un aisberg uriaș un pian cu coadă
de la o biserică la alta – astfel hârșâie acul pe înghețat,
placa de gramofon, uitând să se oprească în centru, tărâțe măruntă de cuarț într-o vază de granat în
acolo să-și înceteze pasul, să aibă popasul – plină zi
ar însemna să te împaci cu măruntele bătăi care scânteios-semiprețios; neputând a stăvili privirea
ți-au mai rămas de viețuit, să aduni viața trecută rabinului
într-o finalitate ce ar semăna întregului. cele zece degete ale dragului virtuos Așkenazi.
Sunetul, extras de tălpi din pământul mut, Mai mult într-acolo să nu marcați hotarul.
ar fi ca o arie de unitate, ca o Doar buchile-n cohorte sunt demne de pana cea
serenadă pe care prezentele timpuri o cântă cu înalt sudică.
ton Iar sprânceana aurie, ca apusul pe cornișa casei,
viitorului. Acesta ar și fi Caruso se ridică spre frunte și ochii amiciției se-ntunecă.
pentru ogarii care au tulit-o de lângă gramofon.

X
VIII
Viață particulară. În egală măsură – gânduri,
Zbate-te, limbuță a lumânării, peste fila pustie, spaime.
pâlpâie, înclinată de expirația hidrogenului dens, Plapuma din vată e mai deformată decât Europa.
urmează – fără să te apropii! – încolonarea de litere, Cu ajutorul gecii boțite și cămășii albastre,
ce stau în rând după sens. în oglinda garderobei mai izbutește ceva a se reflecta.
Tu luminezi dulapul, masa, satirul din nișă – e o Să ne bem ceaiul, fața să-și desfacă buzele.
suprafață mult mai mare, decât o acoperă acest Văzduhul învăluie camera ca leșinul amăgitor.
scris! Mierlele, zburătăcite, părăsesc cupele coconarilor –
Ba chiar și fumegarea ta urcă mai sus decât speriate de privirea prin geam aruncată
intențiile, întâmplător.
ideile autorului căruia-i aparține acest manuscris. Roma, omul, hârtia; coada unei litere ad hoc
De altfel, în rândul lor tu îți capeți un nume; încheiate – leit
cu penița veșnică, în memoria subtilelor tale imaginea unui guzgan ce-a trecut fugitiv. Cam așa
virgule, se micșorează obiectele în perspectiva lor care,
la sfârșit de mileniu, în Roma, eu caligrafiez aici pare a fi, totuși, una impecabilă. Astfel, undeva
cuvintele pe gheața Tanaisei* amazoanelor pierzându-se din
„făclie”, „fitil”, „sfeșnic”, luminiscente-n pupile, vedere,
și nu scriu un... punct – încât odaia arată ca la tremurând din trupul întreg, precum laurul uscat
început. ce-acoperi vreun creștet la fel e și rătăcirea prin
(Din cât compune, penița de fapt mai nimic n-a timpul
izbutit.) care se așterne dincolo de hotarele oricărui stat.
O, ce de-a lumină le oferă nopților cerneala care ______________
cu întunericul otova s-a contopit! *Tanaisa – oraș mitologic, care ar fi fost reședința amazoanelor.

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 89


Din sens opus

XI XII

Lesbia, Iulia, Cynthia, Livia, Michelena. Bustul, Înclină-te, îți voi șopti ceva la ureche: îți sunt
locul cu pricina, coapse, inel de iarbă, semnul recunoscător pentru toate; pentru ce mi-ai dat a
destinului. mă-nfrupta
Arsă de cer, argila moale între degete – carne și pentru clănțănitul foarfecilor, care deja îmi
ce acceptă vecia ca un animat al torsului. croiesc
Voi sunteți izvorul veciei: cei ce v-au cunoscut partea mea de pustietate, odată ce este a Ta.
goale, Nu e grav că e neagră. Nu e grav că în ea nu se află
au devenit catulli, statui, traiani, auguști și mulți nici brațe, nici față, nici ovalul acesteia, blând.
alții. Cu cât obiectul e mai invizibil, cu atât e mai
Zeițe provizorii! E mai plăcut chiar vouă să vă adevărat,
credem, că odată și odată el a existat pe pământ.
decât zeițelor permanente, devalorizate de inflații. iar cu cât e mai mare – pretutindeni este. Tu ai fost
Glorie ție, pântec rotund, coapsă cu pielea fină! primul
Alb pe alb, cum Malevici vedea în fantezii, căruia i s-a întâmplat asta. E adevărat? Se spune la
în seară de vară eu sunt cel mai muritor trecător noi,
printre ruine ce ar fi ca și osemintele lumii, că în cui se ține numai ceea ce este integru
cu gura nerăbdătoare beau vinul din claviculă; și nu se împarte niciodată la doi.
cerul Eu am fost la Roma. Am fost scăldat în lumină.
e mai palid decât obrazul pe el cu musculițe aurite. Cum doar o așchie oarecare poate visa vreodată!
Și prune-perechi atârnă ca mamelele lupoaicei Pe retina mea – luminoasă, o monedă de aur.
care i-a alăptat pe Remus și Romulus, acum Va fi de ajuns pe a beznei întreagă durată.
adormite.
1981

90 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Theatrum

Actorul între vizibil


şi invizibil (2)

Nicolae HAVRILIUC
Trecerea actorului în personaj poate as- pasez înainte să mă întrebe el ce şi cum. Numai că
cunde înţelesuri despre arta jocului. Publicul per- n-a fost aşa. Şi de această dată mi-a tăiat calea când
cepe actorul după ceea ce spune şi ceea ce face pe m-a întrebat:
scenă. – Vrei să mănânci, probabil, ceva? Am
nişte papanaşi pregătiţi într-o smântână de ţară,
*** după o reţetă pariziană. Ştiu că o lauzi numai pe
– La ce bun să-ntreţii conversaţii cu un nevastă-mea, dar nu înţeleg ce urmăreşti!
actor pe teme atât de pretenţioase? Auzi, existenţă – A, nu, nu! Am tresărit eu. Poate mai târ-
şi om, timp şi mister?! M-a întrebat mirat un coleg ziu. Să văd în ce ape mă scald. Lauda pentru nevas-
de breaslă, ce-i drept, cu mai mulţi ani de condei tă-ta vine din sinea lucrurilor, eu nu fac decât să-i
decât mine şi cu unele cărţi de istoria şi teoria tea- aproximez expresiile.
trului, ceea ce eu încă nu mi-am propus. La început – Mă rog! Bine faci!, surâse actorul. Stră-
mă vedeam îndemnat să-l aprob, însă, revenind la duieşte-te să ajungi la inima ei, de la mine ai toată
ale mele, i-am spus: dezlegarea!
– Ştiam, din experienţă, că e o bună soco- – A, nu, nu! Să nu crezi ce auzi!, m-am
teală s-aduni la aceeaşi masă, pentru conversaţii, fâstâcit eu.
judecata şi talentul. Fără părtinire şi fără exagerare, – Eu nu cred în van, preciză actorul. Îmi
judecata şi talentul amplifică jocul. Talentul face place să şi văd şi să aştept. Întreabă-mă! Că pentru
jocul, iar judecata veghează jocul. întrebare ai venit.
Văzând cum îşi fixează privirea asupra Adresarea actorului putea fi o piedică în
mea, evident că vorbele mele i-au fost utile, colegul enunţarea întrebării sau un îndemn spre ezitare în
de breaslă a venit cu o altă întrebare: aşezarea ei în expresie, dar, cum o aveam deja for-
– Crezi că sinceritatea şi probitatea au fost mulată în cap, am plasat-o imediat.
de ambele părţi? – Actorul când rosteşte rolul pe scenă,
– Cred că da! i-am replicat eu şi am înce- conturându-şi personajul, se ascultă pe sine?
put să-i povestesc... Omul din faţa mea a tăcut un timp, apoi a
„Într-o altă după-amiază când am venit mormăit ceva pentru el, semn că lam atins la punc-
acasă la actor, spre a continua dialogul întrerupt, tul sensibil sau la mai multe dintre ele şi, cu acelaşi
dar de fapt intenţionam să-l provoc şi să-i creez surâs bonom, deşi înţepător era (aşa, probabil, îmi
impresia că eu îl conduc (simţeam că are influenţă făcea numai mie pentru că prea intram în teritoriul
asupra mea şi mă dirijează cum vrea), aveam în cap său şi-i mişcăm ascunzişurile), mi-a răspuns:
o întrebare gata formulată şi mă pregăteam să i-o – Mai întâi o precizare. Sunt actori ce ros-

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 91


Theatrum

tesc rolul, adică se fac vorbitori de rol, şi actori ce înţeles într-un fel, iar dacă nu, te invit la eforturi. Şi
trăiesc rolul, adică fac din rol un act scenic. Acum eu fac la fel. Uite de ce mă exprim astfel! Sunt unele
să trec la întrebarea ta. Aseară, când jucam perso- spectacole de o perfecţiune fără asemănare, dar ele
najul în travesti, te urmăream de pe scenă cum mă fie că sperie, fie că nu plac. Într-un spectacol mai
priveai. Erai foarte atent şi mişcai privirea după este nevoie de o poticnire adecvată pentru a pregăti
deplasările mele pe scenă. Îţi simţeam curiozita- venirea unei forţe să îmbrace împotrivirea, adică
tea, deşi eu stăteam incomod în rolul ce-l primi- imprevizibilul deranj, în emoţie.
sem. Precizez, îmi rosteam rolul, adică mă făceam Deşi actorul se arăta interesat de cele auzi-
vorbitor de rol. A fost ambiţia regiei, o iubită din te, emana un soi de nelinişte fără înţeles. Cel puţin
studenţie să mă vadă în travesti pe scenă. Dar tre- aşa se arăta în aparenţă. „Probabil că i-am refuzat
buie ştiut că de la începuturi, comedia a apelat la papanaşii”, îmi spuneam. Ochii erau aţintiţi asupra
travestiuri ca la un element de teatralitate. Cum a mea, dovadă că mă urmărea cu interes, dar auzul
ieşit şi ce a ieşit, numai spectatorul ştie. se arăta preocupat de perceperea unui sunet venit
Apoi tăcu brusc. din afară, ce urma să se producă sau pe care, pro-
– Mi-am reglat respiraţia odată cu vorbele babil, îl asculta cu adevărat. Şi tot ce era între noi
tale, i-am dar actorului replica la neprevăzuta tăce- se desfăşura printr-o mimare a gesturilor. „Ciudat
re. Şi nu-mi contest efortul. A meritat. Pentru că şi acest fel de dedublare!”, îmi spuneam, neglijând cu-
la voi repetiţiile, desigur şi repetiţia cu public, aduc riozitatea ce zăcea tihnită în mine. Desigur această
multă lumină în casa spectacolului. privire tăcută a actorului, asociată unei ascultări de
– A, nu, nu! Îţi preiau din ezitări, spuse sonorităţi ştiute numai de el, a produs curgerea de
actorul. Repetiţiile cu public au avantajele, dar şi vorbe ce a urmat.
riscurile sale. Dacă forma de spectacol nu este încă – Am însoţit generaţiile în teatrul româ-
încheiată în mintea creatorului, se pot produce aba- nesc, dar n-am făcut parte din niciuna. Nu din la-
teri de la direcţie în clipa în care publicul, să spu- şitate nu m-am aliniat, ci din metodă. Distanţa îmi
nem, se bucură de ceea ce vede. Creatorul, încântat aprindea luminile ca să văd mai bine şi să sondez
de reacţia publicului, poate aluneca în perimetrul adâncurile fără să alunec în ele. Distanţa mi-a fer-
facilului, renunţând fără voie la imaginea iniţială a tilizat longevitatea biologicului şi mi-a flatat entu-
spectacolului. În general, repetiţia, modelând fic- ziasmul şi temeritatea „junelui” la începutul dru-
tivul, poate naşte ceva viu, neprevăzut de regizor mului.
în schiţele sale când îşi pregăteşte spectacolul. Şi – Mă felicit că am avut ocazia să te ascult
pentru că veni vorba de ficţiune, mă-ntreb spon- din nou, i-am răspuns imediat. Nu ca pe scenă te-
tan. Ce forme ale ficţiunii i-au vrăjit pe oameni de am perceput, ci în propria casă. Aveai în intenţie
la începutul începuturilor? să te prezinţi sub formă de portret. Un portret se
– A, pe mine mă-ntrebi?, tresar eu. poate constitui din linii scurte, din repetarea unor
– Aparţine de contextul conversaţiei pur- gesturi, unele fiind reînceperi oprite brusc, dar
tată cu tine. Te rog, fii sincer! Îmi refuzi papanaşii? existând de fiecare dată printr-o îndârjire a încer-
– A, nu, nu! Sau nu încă, îmi arătam sonor cării gestului.
modul de a prelungi răbdarea. Mă concentrez la – Da, e aşa cum spui! Nu ştiu la care din-
întrebare şi iată ce spun... Ca un dat în viaţa omu- tre gesturi te referi, dar eu aud soneria telefonului
lui, ficţiunea a apărut ca să-l pună pe om în alertă. din hol. Scuză-mă!
Prea plin de câte se-ntâmplă şi plictisit că unele se Actorul se ridică de la masă şi trecu glonţ
repetă fără să se schimbe ceva din înţelesuri, omul în hol.
s-a abătut şi dincolo de el, de unde presupunea că-i – Alo! Magda, iubi! Te-ai întors, doruleţ?
vin toate şi-l mişcă din loc. Această presupunere a Vin să te iau... Ce făceam? Eram cu tipul la o con-
născut ficţiunea, adică o altă realitate. Cu timpul versaţie. Bine, bine! Îl reţin... Uite că zbor!
s-a putut vedea că această altă realitate era asemă- Actorul închise telefonul şi reveni la masa
nătoare celei în care se trăia. Şi deşi avea unele con- conversaţiei. Eu nu i-am cerut nicio explicaţie,
tururi nefinisate, se modelau perspectivele. În pa- pentru că am auzit tot. Nu ştiu dacă el ştia asta sau
ralel apărea şi echivocul: realitatea de dincolo poa- dacă era interesat să mă înştiinţeze în legătură cu
te fi sau nu poate fi realitatea de aici. Sper că m-ai cele discutate la telefon. Considera că ar comite

92 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Theatrum

o indiscreţie, aşa că, după câteva clipe, mi-a spus pe, mai iute de cum o făcea în scenă, şi intră în hol.
doar atât... Am auzit, apoi, uşa trântindu-se cu putere. „Ia-
– Te las puţin singur, dar voi reveni alături tă-mă ca un Firs de vremuri noi, închis într-o în-
de soţia mea care vrea să te cunoască. În acest răs- căpere cu voia proprietarului şi a mea. Diferenţele
timp gândeşte-te la o întrebare pentru răspunsul o fac vremurile. Nu uitat din neglijenţă, ci pus să
cel vei auzi: Din putregaiuri, din deşeuri, din ruine gândească o pasienţă!” Însă n-am stat prea mult pe
se va ivi o nouă generaţie de microorganisme care, gânduri. La scurt timp a sunat telefonul. Era acto-
de bună seamă, va tinde spre o înaltă organizare, rul şi mă informa că întârzie, iar dacă mă grăbesc,
fie că se va numi om, fie altfel. Dar sigur va avea pot pleca. Pe masa telefonului, într-o cutie meta-
un nume. Creaţia nu poate fi stopată. Se schimbă lică, se afla cheia de la apartament. La plecare, mi
în formă prin transformare, dar aceeaşi rămâne în s-a precizat să arunc, prin geamul deschis deasupra
esenţă şi primeşte un nume. Denumirea o salvează uşii, cheia. Aşa am procedat şi am plecat. Despre
în timp de forţele ce o erodează. Trăim într-un uni- întrebare urma să discutăm la proxima întâlnire.”
vers întreţinut din consum de substanţă. Formele, – Interesant cum funcţionează actorul!
supuse uzurii, sunt în mişcare. Dar mişcarea le face îmi surâse colegul de breaslă. Talentul poate pune
inepuizabilă substanţa. în suspensie judecata. Dar iată că oferă şi soluţii la
Actorul îşi schimbă hainele în câteva cli- ieşirea din impas!

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 93


Contrapunct

Însemnări
de (post)literat (4)

Yigru ZELTIL
De ce post-literat? ajuns s-o găsesc nu în revistele literare, ci la perfor-
Ar părea că „literatura a murit” (William mance-urile și în publicațiile galeriilor de artă. Mi
Marx), sau cel puțin ideea de literatură autonomă. s-a reproșat adeseori că nu urmăresc literatura main-
Deși conservatorii nu acceptă această înfrângere, li- stream de la noi și mi s-ar spus că ar trebui să mă
teratura a devenit heteronomă și estetismul a fost in- apuc de un roman, însă chiar și în România există,
evitabil – pentru cât timp? – descentrat. (Un paradox de pildă, benzi desenate și romane grafice (cum ar fi
numai pentru anticomuniști: „marxismul cultural” proiectele lui Justin Baroncea și Ioana Trușcă sau ale
aparține nu comunismului real, ci democrațiilor ca- celor de la Jumătatea Plină) care sunt mai interesan-
pitaliste, unde intervine fluctuația „hegemoniei” des- te, mai creative și, aș zice, mai necesare decât multe
pre care teoretiza Gramsci, cu toate negocierile con- dintre lucrurile care se acceptă la noi drept ficțiune...
tinue figurate ca un așa-numit „război de poziții”.) Cei de după mine, poate, nici nu își vor mai
Apoi, așa cum a prezis Marshall McLuhan, pune problemele acestea în termeni calitativi, sau cel
imaginea și sunetul a început să ocupe prim-planul puțin nu cei tradiționali („importanța” istorică, apar-
societății. Cu alte cuvinte, limbile care se traduc sunt tenența la un canon etc.). Ipoteza metamoderniști-
contestate de imaginile care se pot schimba, aparent, lor: ierarhizarea după gradul de complexitate. Totuși,
fără „traducere”. O iluzie a economicului, CV-urile apărătorii literaturilor limbilor, minorităților, etniilor
interșanjabile ale artiștilor și sau națiunilor este implauzibil că s-ar „subordona”
Este o perspectivă care explică de ce lu- unor eventuali roboței care devorează pe nerăsuflate
mea artelor vizuale a devenit globală (și instituțiile Finnegans Wake a lui Joyce... O diferență radicală.
ei funcționează drept corporații transnaționale), iar
literaturile au rămas naționale. (Desigur, ce a mai *
rămas din literatură este ceea ce se exportă: mulți Clișeul modernist, de a reduce procesul
romancieri astfel încât să ușureze traducerile. Chiar creativ la momentul inițial (eventual, rămas final) al
Mircea Cărtărescu a înțeles lucrul acesta când a re- tăcerii paginii albe, a ajuns să mă enerveze. Da, chiar
scris Levantul într-o formă simplificată pentru uzul și acum scriu tot negru pe alb, chiar dacă pe un ecran
traducătorilor.) aproape imaculat, și nu pe o hârtie mai mult sau mai
puțin texturată. (De altfel, recunosc, am o fascinație
* de hipster pentru cărțile franțuzești, precum cele de
Am crescut mai puțin printre cărți și mai la P.O.L., cu un design minimalist care etalează albul
mult printre reviste de arhitectură, design interi- și textura hârtiei.)
or, modă sau jocuri video, așa că nici înainte și nici Totuși, orice text sau obiect finit este o fâ-
chiar după ce am ieșit din Facultatea de Litere nu am șie de flux. Se impune mai degrabă un alt trop, cel al
împărtășit multe dintre prejudecățile tradiționale din semnalelor mai mult sau mai puțin izolate de zgo-
această zonă. mot. Poeticile puriste încearcă să reducă interferen-
Multă poezie pe care o consider bună am țele printr-o anti-inerție, în timp ce inerția dictează

94 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


Contrapunct

la polul opus bruiajul-ca-sens. Evident, perspective La invitația poetei americane Nada Gor-
diferite asupra unei lumi care rămâne esențial ambi- don, am trecut prin Curtea de Argeș, unde are loc
guă. Liniște sau agitație, rață sau iepure? Wittgenste- festivalul la care a fost invitată alături de Rodney
in tace mâlc, în stil deus otiosus, poate vede din satelit Koeneke, un poet care a fost de asemenea asociat
că arhitectura din România este varză călită... cu așa-numitul grup Flarf, de un alt autor american
care a mai fost pe la festival și i-a plăcut la noi, James
* Sherry...
Mă simt nevoit constant să revin la Bogdan De ce nu mai auzisem decât vag până atunci
Ghiu. La fiecare parcurs prin textele sale constat că de acest festival internațional de poezie, „Nopțile de
mai rămâne ceva nu de pătruns – deși se întâmplă poezie de la Curtea de Argeș”? M-am lămurit pe dată
și asta: nu pretind că nu aș fi uneori copleșit de în- văzând organizatorii: Academia „Orient-Occident”,
tortocherile sale, dar nu vreau să mă las descurajat, condusă de Dumitru M. Ion și Carolina Ilica, doi po-
complexat –, ci de tradus în act. eți care, dacă păreau mai legitimi în anii de tinerețe
În retrospectivă, mă amuză nespus gestul (mi-au plăcut „Balcanicele” lui M. Ion într-o vreme
meu ridicol, de acum câțiva ani, de a căuta mento- în care mă preocupau neo-manierismele din comu-
ratul in corpore al lui Bogdan Ghiu, ca pe o inițiere nism), cu siguranță dau astăzi impresia de anacronic
„a la Păltiniș” la malul mării, în ambianța unei tera- cu ambianța naționalistă și protocronistă pe care o
se comuniste, pe care o frecventează vara Ghiu, din întrețin...
Mamaia hiper-capitalistă... (Se ridică în nordul sta- Existența festivalului se justifică prin faptul
țiunii vreo 20 de construcții în același timp în care că cei doi vajnici poeți-organizatori, care își rezervă
scriu aceste rânduri.) spațiu tipografic și de emisie peste cel al propriilor
De ce este ridicol gestul meu? Nu numai invitați, sunt vădit dornici să se autopromoveze și,
pentru că, orișicum ar interveni în improvizația unui totodată, să-și promoveze valorile, în care văd sin-
context oral, „maestrul” se află întreg nicăieri altun- gura definiție a României... Apoi, desigur, ar mai fi și
deva decât în scrisul său, ci și pentru că nu funcțio- un profit din taxele de participare și prețul revoltător
nează tocmai într-o relație de tip maestru-discipol. pe care îl are antologia de la fiecare festival (35 de
Am înțeles că ar trebui mai degrabă să mă euro pentru două volume broșate!?), dar destui poeți
înțeleg nu ca pe un învățăcel, un vas care trebuie um- se vede că își permit să închidă ochii la aceste pre-
plut. Ceea ce trebuie să fac este să (îmi) traduc – o țuri (că doar au inclus aici și un pachet turistic etc.) și
lecție din Totul trebuie tradus. Îmi rămâne atunci să chiar la traducerile îndoielnice în engleză...
fiu nu creator sau consumator, ci utilizator – o lecție Cei doi amici americani mi-au împărtășit
din Linia de producție: Lucrând cu arta. sentimentele și au fost încă mai revoltați decât mine
Și acestea nu sunt decât lucruri minimale, – eu măcar știam la ce să mă aștept – de naționalis-
niște fărâmituri esențiale și ele pentru dezvoltarea mul exacerbat al manifestării (din care am fi preferat
mea, care este însă frânată de funcționarea și con- mai multă muzică și dans), în condițiile în care vin
strângerile mele... În moduri atroce, mi-am umplut dintr-o țară în care multă suferință are loc în mo-
camera cu teancuri de cărți de teorie și literatură, mentul de față tocmai din pricina granițelor și a ob-
unele împrumutate în urmă cu o eră geologică, pe sesiei suprematiștilor albi de a arunca „străinii” (mai
care le-am lăsat neîncepute sau necitite integral ori nativi decât ei) după un zid, marele zid american...
supuse numai unor însemnări sumare și crochiuri Grupul Flarf a pornit de la o tentativă de a
care n-au devenit cronici... scrie un text cât mai inacceptabil pentru un site de
Citez (din Linia de producție): „Arta este poezie care publica veleitari pe bandă rulantă în an-
metafora literală a activității umane supreme, unice, tologii masive. În același spirit ar putea fi înțeles ges-
a vieții-activitate, este singura activitate care trebuie tul celor doi, Nada Gordon și Rodney Koeneke, de a
luată în serios”. Păcat că mai avem nevoie și de somn, participa cu niște texte care se integrează la limită, cu
moartea-activitate... (Parcă Groys spunea că ready- aparența lor mai liricoidă, în peisajul acestui festival
made-ul lui Duchamp împlinește visul culturii oc- dulceag...
cidentale al unei munci fără muncă, dar mă întreb Au fost pe deplin neînțeleși la recital: Nada
dacă, după ce Alvin Lucier ne-a amplificat creierul în și-a cântat propria poezie, una ale cărei subtilități au
Music for Solo Performer (1965), rămâne să ne cap- trecut neobservate, iar Rodney și-a permis gestul
tăm în timp real sunetele și imaginile pe care ni le de- egalitarist – și, din perspectiva culturii americane, cât
rulăm în minte... Ar fi moartea artei? Mă îndoiesc.) se poate de firesc – de a-și citi textul dintre scaune.
Carolina Ilica, doar ea știe ce a înțeles din acest gest,
* s-a mutat lângă noi ca să citească traducerea în ro-

Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018 95


Contrapunct

mână, apoi a trecut la loc în față... (Parcă am fi niște frapat un titlu care era scos în colecția de poezie a
copii în fața catedrei!) unei edituri universitare din Iowa – mai târziu aveam
Cum mai nimic din ceea ce fac, spun și să aflu că multe dintre editurile universitare america-
scriu organizatorii nu a ajuns în secolul 21, nu e de ne care se respectă au colecții de poezie –, și anume
mirare că nici nu s-au gândit să proiecteze traduce- volumul de debut al unui anume Jeff Griffin, Lost
rile, așa cum se face la festivalul de la Bistrița, dar de And (adică „pierdut și”, fără „...găsit”).
pierdut au tocmai oamenii invitați, care sunt ținuți Ceea ce a făcut Jeff Griffin a fost să se plim-
captivi pentru ore întregi în care nu știu când le vine be timp de mai mulți ani prin deșerturile din Statele
rândul să citească și, în unele cazuri, nici nu înțeleg Unite și să adune diverse obiecte pierdute, luate de
ce se întâmplă (nu toți știu bine engleza). vânt, lăsate în urmă de autorii/deținătorii lor: de la
Apoi, așa cum am căzut de acord discutând fotografii până la foi pe care au fost scrise neîngrijit
seara pe terasele din Curtea de Argeș, un festival de tentative de poezii. Astfel, le-a strâns în această carte,
genul acesta, unde mai mult ne citim noi între noi, le-a făcut un loc, un spațiu de unde iradiază ca arte-
poeții, nu este constructiv, este foarte superficial, ar facte care pot invita și la analize antropologice, însă
trebui să existe dezbateri și puneri în legătură mai importantă este și atmosfera, cea a unei periferii ab-
profunde în program, nu doar să ne citim niște tex- ject-suprarealiste, populate de ființe umane la limita
te tipărite. Plus că o sută de invitați este o cifră prea funcționalității și totuși pline de căldură stângace, ca
mare (și la ce bun dacă nu au fost oferite și traduceri în filmul nouăzecist Gummo...
în alte limbi decât engleza?). Cantitate peste calitate. În România, desigur, nu prea poate apărea
Păcat de oportunitate – festivalul acesta ar fi putut fi așa ceva; dacă apare, nu poate avea impact decât pe
pentru argeșeni o ocazie de a ieși din mlaștina pro- filiera artelor vizuale. Câmpul literar este din cale
vincialismului, nu de a-l exhiba și astfel a se afunda afară de conservator: când nu pretind că avangardiș-
mai tare în ridicolul acestuia... tii români au fost „minori”, somitățile emit preventiv,
(Le mulțumesc și pe această cale lui Valeriu la intervale regulate, semnale de descurajare a expe-
A. Cuc & găștii de la Cluj, Sandrei Segal și, nu în ulti- rimentului.
mul rând, lui Nada și Rodney pentru sprijin...) Acum câțiva ani, Daniel Cristea-Enache
avea impresia că numai la noi mai există un interes
* exacerbat pentru gesturi avangardiste și experimente
23 iulie: Cine îl omagiază azi pe Gherasim „sterile” (în realitate, multe țări din Europa au avut și
Luca văd că îl reduce la statutul de scriitor, de poet continuă să aibă, în mod susținut, interes pentru așa
din care se poate cita... Dar Gherasim Luca a fost un ceva, mai mult decât manifestăm noi, care ne mân-
om în căutarea unui alt fel de iubire, o iubire fără drim că s-a născut la noi dadaismul...), iar Mircea
trecut, fără „viță”, fără naștere, fără procreere, fără Mihăieș, în restul timpului exegetul unui clasic plin
puncte de referințe, un om care a căutat - de la ale- de perversități și experimentalisme (Joyce), a semnat
gerea pseudonimului până la sinuciderea sa, după mai de curând un text în care le reproșează poeților
ce a ajuns pe străzi - să se elibereze de orice autori- tineri, printre altele, că se țin de poezia sonoră, de
tate posibilă. Nu pot fi subliniate îndeajuns lucrurile performance, de instalații... Practici perfect normale
astea și nu poate fi înțeleasă importanța asta dacă îl pentru literaturile acestei epoci, cu tradiție demult
reducem la o figură scriitoricească între altele. Îna- legitimată... Impresia mea e că numai la noi, chiar și
inte de a se arunca, a scris că „poeții n-au loc pe lu- după trei decenii de la căderea vechiului regim, con-
mea asta”. Chiar așa este și nicio ipocrizie postumă a servatorii își permit să mai conteste această stare de
noastră - prea slugarnici cum suntem față de lumea lucruri.
asta - n-ar trebui să uite.
Mie mi-ar plăcea – doar că îmi vine deo-
* camdată peste mână! – să mă mut pe la canadieni
Acum câțiva ani, pe Calea Moșilor din Bu- sau scandinavi, unde există din belșug manifestări
curești, aflat în gazdă la o artistă din zona modei și experimentale sofisticate și spații dedicate aces-
fotografiei, devoram din biblioteca acesteia o serie de tora. Precum Chris Tanasescu („capul răutăților”
cărți pe care le-a cumpărat din import. Ea îmi spu- din spatele celui mai interesant proiect editorial de
nea că a aflat despre ele de pe blog-urile de indie-lit anul acesta, antologia Noi poeți „americani” poeți
(adică „literatură independentă”). străini), aș prefera nu să mă mut cu totul, ci să mai
Toate erau foarte interesante, multe păreau și dau înapoi, să colportez, să traduc – nu știi nici-
foarte diferite de mai tot ce văd că se traduce la noi odată cui îi va folosi, chiar dacă ar fi din Videle și
din literatura anglo-americană, însă cel mai tare m-a nu din Viena...

96 Bucovina literară • 7 – 8 (329 – 330), iulie – august 2018


autograf
Nicolae Labiş..............................................................................................................................................................................1
aforisme
Gheorghe Grigurcu – „Exişti în virtutea dreptului de-a exista”.........................................................................................2
jurnal comentat
Liviu Ioan Stoiciu – „Ambulanţa neagră” face o scriitoare vedetă .................................................................................3
poesis
Şerban Chelariu – Exist ............................................................................................................................................................5
Ionel Ciupureanu – Frumuseţea mă întristează ...................................................................................................................8
Iulia Modiga – Trei poeme ...................................................................................................................................................11
cadran
Paul Emond – Ulise şi sirenele ..............................................................................................................................................13
recitiri
Adrian Dinu Rachieru – Dan Mănucă, polemist...............................................................................................................15
reflux
Alexandru Ovidiu Vintilă – Constantin Schifirneţ. Reflecţii despre evoluţia modernă a societăţii..........................20
cronica literară
Ioan Holban – Dulapul cu îngeri.........................................................................................................................................22
Theodor Codreanu – Poezia ca rugăciune......................................................................................................................27
Constantin Cubleşan – Poezia glacialităţii (Margareta Curtescu) ..............................................................................29
pe contrasens
Adrian Alui Gheorghe – Povestea dramatică a unui om care avea, la un moment dat,
unsprezece egouri şi jumătate ..............................................................................................................................................31
evocări
Lucia Olaru Nenati – În semn de reverenţă la plecarea patriarhului eminescologiei .............................................35
inedit
Mircea Coloşenco – Corespondenţă Nicolae Labiş – Doina Sălăjan (1954-1956)............................................37
orizonturi francofone
Elena-Brânduşa Steiciuc – O carte despre Theodor Cazaban în contextul toamnei literare franceze...............42
chipuri şi privelişti
Liviu Antonesei – Poeţi dinspre Vest.....................................................................................................................................45
românia centenară
Ştefan Bucevschi – O şezătoare cu Mihail Sadoveanu la Suceava 6 ianuarie 1910 ...........................................48
rememorări
Beni Budic – Mihai.................................................................................................................................................................50
eseu
Niadi-Corina Cernica – Iubirea care mişcă sori şi stele. Sistemul cosmologic al lui Aristotel ...............................56
Virgil Diaconu – Poezia religioasă românească (I).........................................................................................................58
epica magna
Liviu G. Stan – Terra deserta (fragment de roman)..........................................................................................................62
eveniment
Doina Cernica – Universitari suceveni la Congresul Mondial de Filosofie din China............................................64
lecturi
Liviu Apetroaie – Deschideţi Inima lui Stalin ......................................................................................................................72
apostrof
Magda Ursache – Dezinformarea noastră cea de toate zilele...................................................................................74
opinii
Petru Ursache – Două destine..............................................................................................................................................78
miscellanea
Monahia Elena Simionovici – Bucurii cu Ana Blandiana...............................................................................................81
proză
Emil Simion – Isprăvi unicat...................................................................................................................................................83
din sens opus
Leo Butnaru – Iosif Brodski (1940-1996)...........................................................................................................................87
theatrum
Nicolae Havriliuc – Actorul între vizibil şi invizibil (2) .....................................................................................................91
contrapunct
Yigru Zeltil – Însemnări de (post)literat (4).........................................................................................................................94
Serie nouă
Anul XXIX
Nr. 7 – 8 (329 – 330)
iulie – august 2018

You might also like