Professional Documents
Culture Documents
1. CUPRINS
1.1. Concept. Obiective. Conţinut
1.2. Noi abordări în didactica disciplinelor economice
1.3. Competenţele didactice ale profesorului eficient
1.4. Condiţionări psihopedagogice ale predării şi învăţării
disciplinelor economice
2. OBIECTIVE
3. CUVINTE – CHEIE
4. SARCINI DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ
5. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Organizarea
♦ abilitatea managerială de a utiliza eficient timpul;
♦ abilitatea de organizare conceptuală care se referă la
maniera în care ideile sunt prezentate elevilor – ca o
structură bazată pe logică şi pe coerenţă interioară.
Comunicarea:
♦ profesorul eficient defineşte clar şi elimină termenii vagi;
♦ discursul didactic legat;
♦ acordă importanţă semnalelor de tranziţie în comunicare
care indică faptul că o idee este terminată şi că alta
începe;
♦ accentuarea prin conduită verbală şi prin repetiţie a
informaţiei importante din lecţie;
♦ claritate şi fluenţă logică a cunoştinţelor prezentate;
♦ siguranţa profesorului că înţelege complet conţinutul ce
va fi predat elevilor.
Feed-back-ul:
♦ asigurarea legăturii inverse pentru că cei care învaţă au
nevoie de informaţie despre performanţele lor;
♦ un feed-back eficient are următoarele caracteristici:
- este imediat;
- este specific;
- furnizează informaţii corectoare;
- depinde de performanţă;
- are un ton emoţional pozitiv.
Monitorizarea:
♦ verificarea constantă a conduitei verbale şi non-verbale a
elevilor pentru a evidenţia progresele în învăţare şi a-i
menţine angajaţi în sarcină în cursul tuturor activităţilor
de instruire-învăţare;
♦ abilitatea de a vedea elevii neatenţi, observându-le
conduita şi determinându-i să revină la lecţie (a fi un
profesor senzitiv) pentru a crea un climat suportiv în
clasă.
CUVINTE – CHEIE
- didactică generală
- didactică aplicată
- competenţe didactice
- algoritm de învăţare
1. CUPRINS
2.1 Dimensiuni ale reformei învăţământului secundar superior (liceal
şi profesional)
2.2 Structura organizatorică a liceului
2.3 Locul disciplinelor economice în planurile cadru de învăţământ
2.4 Documente curriculare specifice educaţiei economice
2.4.1 Delimitări conceptuale şi metodologice
2.4.2 Planurile cadru de învăţământ
2.4.3 Programa şcolară
2.4.4 Manualul şcolar
2.4.5 Metodicile
2.4.6 Planificările calendaristice
2.4.7 Proiectele pedagogice
2. OBIECTIVE
La finele cursului veţi putea:
- să precizaţi principalele dimensiuni ale reformei curriculare;
- să identificaţi diferenţa dintre structura formală şi periodizările
psihologice ale învăţământului preuniversitar;
- să identificaţi importanţa ciclurilor şi ariilor curriculare;
- să evidenţiaţi rolul disciplinelor economice în modelarea
personalităţii elevilor
- să înţelegeţi structura programelor şcolare.
3. CUVINTE CHEIE
4. SARCINI DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ
5. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
2.1. Dimensiuni ale reformei învăţământului secundar
superior (liceal şi profesional)
19-- XII
18--
17-- XI Aprofundare
13--
Învăţământ
ÎNVĂŢĂMÂNT GIMNAZIAL
obligatoriu
12-- VI
11-- V Dezvoltare
10-- IV
ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR
9-- III
8--
II Achiziţii
7-- fundamentale
ANUL PREGĂTITOR I
6--
5--
4--
3--
2--
1--
0--
Fiecărui ciclu curricular îi sunt specifice anumite obiective
de învăţare, care precizează comportamentele de atins de către elevi
la finele unei etape de şcolaritate. Spre exemplu, structura formală
actuală a liceului este intersectată de următoarele cicluri
curriculare, care au obiective specifice:
Ciclul de observare şi orientare (clasa a IX-a) are ca
obiectiv major orientarea în vederea optimizării opţiunii şcolare şi
profesionale. Acesta vizează:
• descoperirea de către elev a propriilor afinităţi, aspiraţii şi
valori în scopul construirii unei imagini de sine pozitive;
• formarea capacităţii de analiză a nivelului de competenţe
prin învăţare,în scopul orientării spre o anumită carieră
profesională;
• dezvoltarea capacităţii de comunicare, folosind diferite
limbaje specializate;
• dezvoltarea capacităţii de gândire independentă.
Ciclul de aprofundare (clasa a X-a şi a XI-a) are ca
obiectiv major adâncirea studiului în profilul şi specializarea
aleasă, asigurând în acelaşi timp, o pregătire generală pe baza
opţiunilor din celelalte arii curiculare. Aceasta vizează:
• dezvoltarea competenţelor cognitive ce permit
relaţionarea informaţiilor din domenii înrudite ale cunoaşterii;
• dezvoltarea competenţelor socioculturale ce permit
integrarea activă în diferite grupuri sociale;
• formarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de
acţiunile personale cu impact asupra mediului social;
• exersarea imaginaţiei şi a creativităţii, ca surse ale unei
vieţi personale şi sociale de calitate.
Ciclul de specializare (clasele a XII-a şi a XIII-a)are ca
obiectiv major pregătirea în vederea integrării eficiente în învăţământul
universitar de profil sau pe piaţa muncii. Aceasta vizează:
• dobândirea încrederii în sine şi construirea unei imagini
pozitive asupra reuşitelor personale;
• luarea unor decizii adecvate în contextul mobilităţii
condiţiilor sociale şi profesionale;
• înţelegerea şi utilizarea modelelor de funcţionare a
societăţii şi de schimbare socială.
Scopurile introducerii ciclurilor curriculare sunt:
- asigurarea continuităţii pe verticala sistemului de
învăţământ (de la un ciclu de şcolaritate la următorul), fără a crea
dificultăţi de adaptare majore elevului;
- creareapremiselornecesarepentruextinderea
învăţământului general obligatoriu la 10 clase;
- corelarea structurii formale a sistemului de învăţământ cu
vârstele psihologice ale elevilor (respectarea stadialităţii dezvoltării
şi a particularităţilor de vârstă).
Ciclurile curriculare facilitează respectarea principiilor
didactice şi realizarea finalităţilor educaţionale preconizate.
B. Ariile curriculare – reprezintă grupaje de discipline
şcolare care au în comun obiective şi metodologii şi care oferă o
viziune multi şi/sau interdisciplinară asupra obiectivelor de studiu.
Ariile curriculare au fost selectate în funcţie de finalităţile
educaţionale ţinând cont de importanţa diverselor domenii culturale
care structurează personalitatea umană şi de conexiunile dintre
aceste domenii. Curriculum Naţional din România este structurat
pe 7 arii curriculare, desemnate pe baza unor principii
psihopedagogice şi epistemologice:
- Limbă şi comunicare;
- Matematică şi Ştiinţe ale naturii;
- Om şi societate;
- Arte;
- Educaţie fizică şi sport;
- Tehnologi;
- Consiliere şi orientare.
Ariile curriculare rămân aceleaşi pe întreaga durată a
şcolarizării obligatorii şi a liceului, variabilă fiind doar ponderea lor
pe cicluri şi pe clase.
Avantajele ştiinţifice şi metodico-didactice ale structurării
planurilor de învăţământ sunt, cel puţin în principiu, următoarele:
- oferă posibilitatea integrării demersului monodisciplinar
într-un cadru interdisciplinar;
- echilibrează ponderea diferitelor domenii şi obiecte de
studiu;
- compatibilizează demersul didactic cu teoriile învăţării
inovatoare;
- asigură continuitatea şi integralitatea pregătirii elevilor pe
tot parcursul şcolar.
C. Manualele alternative – sunt o consecinţă a
democratizării învăţării. Sunt structurate în consonanţă cu
obiectivele, competenţele şi conţinuturile stipulate în programele
şcolare la care se adaugă opţiunile autorului (autorilor) privind
progresia, metodologia adoptată şi interesele de cunoaştere ale
elevilor.
Manualele alternative susţin creativitatea şi iniţiativa
şcolarului, contribuind şi la individualizarea învăţării.
Limba modernă I 2 2 2 2
2.Matematici şi Matematică 3 3 3 3
ştiinţe ale naturii
Fizică 2 1 1
Chimie 2 1 1
Biologie 2 1 1
3. Om şi Istorie 1 1 1 2
societate
Geografie 1 1 1 1
Ştiinţe socio – 1 1 1 1
umane
Educaţie
antreprenorială 1
Religie/ Istoria
religiilor 1 1 1 1
4. ArteEducaţie muzicală
Educaţie plastică
5.Tehnologii Informatică /
Tehnologii
asistate de 2 2 2 2
calculator
Tehnologii şi
aplicaţii
6. Educaţie Educaţie fizică
fizică şi sport 2 4 5 5
8. Consiliere şi Orientare şi
orientareconsiliere 2 2 1 1
vocaţională
Informareşi
consiliere privind 1 1 1
cariera
26 24 24 23
NUMĂR TOTAL DE ORE
4 6 6 7
30 30 30 30
Elevii care nu studiază Religia îşi vor completa, în mod obligatoriu, schema orară cu un
opţional ales în urma procesului de consultare
CDS= Curriculum la decizia şcolii
PLANURI-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT
FILIERA TEHNOLOGICĂ PROFIL SERVICII
PROFILUL SERVICII
Limba modernă 2 2 2 2
2.Matematici şi Matematică 3 3 3 3
ştiinţe ale naturii
Fizică 2 1 1
Chimie 2 1 1 1
Biologie 2 1 1 1
3. Om şi Istorie 1 1 1 2
societate
Geografie 1 1 1 1
Ştiinţe socio – 1 1 1
umane
Educaţie
antreprenorială 1
Religie/ Istoria
religiilor 1 1 1 1
4. ArteEducaţie muzicală
Educaţie plastică
5.Tehnologii Informatică /
Tehnologii
asistate de 2 2 2 2
calculator
Tehnologii şi
aplicaţii
6. Educaţie Educaţie fizică
fizică şi sport 2 4 5 5
8. Consiliere şi Orientare şi
orientareconsiliere 2 2 1 1
vocaţională
Informareşi
consiliere privind 1 1 1
cariera
26 24 24 24
NUMĂR TOTAL DE ORE
4 6 6 6
30 30 30 30
Elevii care nu studiază Religia îşi vor completa, în mod obligatoriu, schema
orară cu un opţional ales în urma procesului de consultare CDS= Curriculum la
decizia şcolii
2.4.3. Programa şcolară
EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ
E C O N O M I E
1
CLASA A XI-A
1
Se aplică şi la clasa a XII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare prin şcoala de arte şi meserii + anul de
completare.
NOTĂ DE PREZENTARE
În vederea realiz ării acestor finalităţi, prezentul curriculum integrează următoarele dimensiuni:
dimensiunea explicativ-informativă, vizând însu şirea cunoştinţelor despre activitatea
economică, despre comportamentul raţional al consumatorului şi al producătorului, precum şi
despre mecanismele de funcţionare ale economiei de piaţă;
• dimensiunea normativă, referitoare la orientarea comportamentului şi a deciziilor individului,
ca agent economic, în raport cu normele, principiile şi legile activităţii economice;
• dimensiunea interogativ-reflexivă şi valorizatoare, care are în vedere dezvoltarea
competenţelor specifice gândirii critice;
• dimensiunea practică, urmărind formarea de atitudini şi exersarea de comportamente
economice raţionale.
Conţinuturile nemarcate prin asterisc (*)se adresează claselor ai căror elevi studiază disciplina
Economie în 1 oră/săptămânal.
Pentru clasele ai căror elevi studiază disciplina Economie în 2 ore/săptămânal se adaug ă conţinuturile
marcate prin asterisc (*)şi corp de literă italic.
VALORI ŞI ATITUDINI
1.3. Recunoaşterea caracteristicilor generale ale pieţei în Piaţa –întâlnire a agenţilor economici
diferite forme concrete de manifestare a acesteia
1.4. Caracterizarea diferitelor forme de piaţă pornind Relaţia cerere-ofertă-preţ în
de la obiectul tranzacţiilor realizate economia de piaţă
2.4. Compararea unor fenomene şi procese specifice Mecanismul concurenţial
dinamicii economice Forme ale pieţei
4.3. Adecvarea comportamentului economic propriu la - Piaţa monetară
cerinţele unui mediu concurenţial - Piaţa capitalurilor
5.1. Interpretarea rezultatelor evaluării unor fenomene - Piaţa muncii
economice din perspectivă micro şi macroeconomică sau - *Piaţa valutară
individuală şi socială - *Piaţa mondială
*Echilibre şi dezechilibre
economice
*Creştere şi dezvoltare
economică
*Fluctuaţii ale activităţii
economice
*Rolul statului în economia de
piaţă
2
Conţinuturile marcate prin corp de literă cursiv şi asterisc (*) sunt obligatorii numai la specializările care, în
planul-cadru, au prevăzute 2 ore/ săptămân ă pentru disciplina Economie.
Prezentul curriculum este un instrument de lucru care se adresează profesorilor care predau
disciplina Economie. Acesta a fost conceput în aşa fel încât s ă permită profesorului:
să orienteze elevii în utilizarea unor concepte şi practici care ţin de cultivarea raţionalităţii
economice;
să-şi orienteze propria activitate pentru formarea la elevi a competenţelor specifice
domeniului economic;
să-şi manifeste creativitatea didactică şi să le faciliteze adecvarea demersurilor didactice la
particularităţile elevilor cu care lucrează.
SUGESTII METODOLOGICE
1. CUPRINS
3.1. Finalităţi şi obiective ale educaţiei economice
3.1.1. Finalităţile educaţiei
3.1.2. Derivarea obiectivelor educaţionale
3.1.3. Taxonomii ale obiectivelor educaţionale
3.2. Obiective cadru – obiective de referinţă
3.3. Competenţe generale şi specifice
3.3.1. Generalităţi şi delimitări conceptuale
3.3.2. Avantajele centrării demersului didactic pe competenţe
3.3.3. Derivarea competenţelor
3.4. Algoritmi ai operaţionalizării obiectivelor.
2. OBIECTIVE
- actualizarea cunoştinţelor referitoare la finalităţile educaţiei
economice;
- utilizarea taxonomiei obiectivelor educaţionale în formarea
finalităţilor concrete ale demersului didactic;
- formarea deprinderilor metodice specifice de derivare a
competenţelor;
- cunoaşterea şi aplicarea algoritmilor de operaţionalizare
3. CUVINTE CHEIE
4. SARCINI DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ
5. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
3.1. Finalităţi şi obiective ale educaţiei economice
Finalităţile
Conţinutul finalităţii Nivelul la care se referă
educaţiei
Idealul educaţional
Exprimă cerinţele şi aspiraţiile unei societăţi într- Sistemul educativ în
o anumită etapă istorică, sub forma modelului de ansamblul său
personalitate dezirabil
Scopurile educaţiei Reprezintă anticiparea mentală şi finalitatea Politica şi planificarea
acţiunii de formare a omului. Sunt multiple, educaţiei
diverse şi se realizează prin intermediul
obiectivelor
ObiectiveleSunt enunţuri cu caracter anticipativ, care descriu
educaţionale o intenţie pedagogică, un rezultat aşteptat la -Niveluri de şcolarizare
finalul procesului de instruire, concretizat într-o -Tipuri şi profile de pregătire
schimbare la nivelul personalităţii elevilor, şcolară şi profesională
studenţilor -Laturi ale educaţiei
-Discipline de învăţământ
-Lecţii şi secvenţe de lecţii
(obiective operaţionale
Societatea
Idealul social
Nevoia
Politica
de educaţie
educaţională
Idealul educaţional
Obiective educaţionale
Clasele Verbe
Competenţele
de comportament de acţiune
1.Cunoaşterea -cunoaşterea elementelor specifice şi izolabile de informaţie, date a defini,
(achiziţie de particulare, de la care se porneşte apoi în construirea unor forme a recunoaşte,
cunoaştere) complexe şi abstracte de cunoaştere; a distinge,
-cunoaşterea căilor şi mijloacelor de a trata elementele specifice, a identifica, a
adică de a le organiza, studia, aprecia, critica (include metodele de aminti, a
cercetare, standardele de apreciere, structurile de organizare internă) menţiona
-cunoaşterea elementelor generale şi abstracţiilor (legi, principii,
teorii specifice domeniului)
-tratarea, adică înţelegerea pusă în evidenţă prin grija şi precizia cu
II.Comprehensiunea care un mesaj se parafrazează sau se redă dintr-un limbaj sau formă a transforma,
(înţelegerea) de comunicare în alta (reformulare în termeni proprii) a ilustra,
-interpretarea, adică explicarea sau rezumarea unui mesaj, ceea ce a interpreta, a
implică o redistribuire, o reorganizare sau o nouă perspectivă asupra explica, a
lui (inclusiv cunoaşterea unei experienţe, situaţii etc.) demonstra,
extrapolarea, adică evidenţierea direcţiilor sau a tendinţelor dincolo a
reorganiza,
de datele existente, pentru a determina implicaţii, efecte etc. a
extinde,
a
extrapola,
a
estima,
a
determina
Integrarea obiectivelor
(Franz E. Williams
Domeniu cognitiv Domeniu afectiv
Subiectul judecă şi
acţionează în viaţă
Evaluarea conform sistemului Interiorizarea
de valori pe care şi l-a
creat
Subiectul înregistreză
Analiză şi sinteză informaţiile într-un sistem Conceptualizarea
de valori propriu
Subiectul apreciază
informaţiile care sunt Valorizarea
Aplicarea relevante şi folositoare
Subiectul doreşte să
Comprehensiune “stăpânească” (pentru a le Răspunsul
“explica” altora)
A. COMPORTAMENTUL FINAL
DISCIPLINA: Economie
CLASA: a X-a
TEMA: Dezechilibre ale activităţii economice: inflaţia şi şomajul
OBIECTIVE OPERAŢIONALE (performative)
CUVINTE – CHEIE
- finalitate educaţională
- obiectiv cadru; obiectiv de referinţă
- competenţă generală; competenţă specifică; competenţă
derivată
- algoritm de operaţionalizare
SARCINI DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ
- Comparaţi un obiectiv referinţă cu un set de obiective
operaţionale, stabilind genul proxim şi diferenţa
specifică.
- Operaţionalizaţi obiectivele unei lecţii de „Economie” şi
ale unei lecţii de „Educaţie antreprenorială” – prin cele
două proceduri.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE