You are on page 1of 419

Istoria

<titlu>

Românilor

MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

MIHAI MANEA BOGDAN TEODORESCU

De la 1821 până în 1989
Manual pentru clasa a XII-a

EDITU
RA
DIDAC
TICĂ SI
PEDAG
OGICĂ,
R.A. -
BUCUR
EŞTI
1996

Au colaborat la realizarea manualului:
Adrian Pascu, profesor, gr.l, Alina
loana-Şerbu, cercetător ştiinţific,
Dumitra Teodorescu, profesor, gr. I

›   
Prof. univ. dr. loan Scurtu
Prof univ Nichita Adăniloaie
Prof. Radu Homer
Prof. Minai Oproiu

Redactor, Prof. ëabrielStan
Tehnoredactor, Ancuţa Peţa
Coperta, Dumitru Şmalenic

p     


r  


    




   r



Tipărit sub comanda nr. 60077/42240
Regia Autonomă a Imprimeriilor
Imprimeria CORESI Bucureşti
Piaţa Presei Libere Nr.1
ROMÂNIA

INTRODUCERE
SECOLELE AL XIX-LEA ŞI AL XX-LEA ÎN DEVENIREA
ISTORIEI ROMÂNILOR

Manualul de faţă îl continuă pe cel pentru clasa a XI-a, elaborat în 1991 şi
editat un an mai târziu. Aşadar, după cunoaşterea preistoriei, protoistoriei,
antichităţii, evului mediu şi a tranziţiei spre modernizare a societăţii din spaţiul
carpato-danubiano-pontic, ne vom ocupa de modernitatea precum şi de con-
temporaneitatea devenirii istorice pe aceste meleaguri. Trimitem, astfel, la intro-
ducerea manualului precedent, care cuprinde, între altele, definirea cronologică
a structurilor (epoci, perioade, etape) corespunzătoare. Atragem atenţia însă că
această Ädefinire" are un caracter orientativ; reprezintă o variantă - încă discu-
tabilă- a periodizării istoriei românilor. De altfel, acelaşi lucru se întâmplă şi în
privinţa studierii istoriei românilor.
In introducerea de faţă, ne vom opri numai asupra semnificaţiilor pe care
secolele al XIX-lea şi al XX-lea le au în devenirea istorică a românilor.
începutul secolului al XIX-lea coincide cu noi incursiuni ale trupelor
otomane la nord de Dunăre. Trece numai o jumătate de deceniu şi urmează o
lungă ocupaţie militară ţaristă (1806-1812). Ea se încheia cu o nouă pierdere
teritorială. Pământul românesc dintre Nistru şi Prut este anexat Imperiului
Romanovilor.
în anul 1821, pentru ÄDreptate" şi ÄSlobozenie" Äcămaşa mort/Teste îmbră-
cată de Tudor Vladimirescu care piere însă asasinat de eterişti. Programul său
naţional şi social este împlinit de cei care suferă privaţiunile pricinuite de
ocupaţia otomană în anii 1821-1822. Sunt reinstaurate domniile pământene.
Din nefericire, sunt întrerupte de o nouă ocupaţie militară ţaristă (1824-1834), în
timpul căreia Rusia anexează Delta Dunării şi Insula Şerpilor, demon-
strând, totodată, la Săbăoani, unde sunt ucişi sute de săteni, ce înseamnă
Äprotectoratul" ei.
împotriva acestei noi forme de dominaţie străină, protectoratul rusesc, care
se adăugase exercitării suzeranităţii otomane, acţionează revoluţionarii de la
1848. Bucureştenii ucişi la 19 iunie şi 13 septembrie 1848 constituie, în această
privinţă, o eternă mărturie. După cum, la miazănoapte de Carpaţii Meridionali,
contra absolutismului habsburgic şi obtuzităţii nemeşeşti, vor avea aceeaşi
soartă conaţionalii lor Ion Buteanu şi Petru Dobra, precum şi înţeleptul teolog
sas Stephan Ludwig Roth. De cealaltă parte a baricadei, dar tot în numele unui
ideal romantic, îşi găseşte un prea timpuriu sfârşit poetul ungur Petofi Sândor.
întru dreaptă judecată, să reţinem numărul victimelor revoluţiei de la 1848-1849
în Transilvania, aşja cum este el publicat de periodicul ÄKronstădter Zeitung":
5411 români, 304 maghiari, 310 saşi, 93 de alte naţionalităţi.
Din toamna anului 1848 până în primăvara anului 1851, trupele otomane şi
ţariste nu părăsesc teritoriile de la est şi sud de Carpaţi. în interiorul arcului
carpatic, armatele habsburgice impun regimul politic neoabsolutist. Ostile Rusiei
revin în 1853-1854, când ocupă, ca Äzălog", Moldova şi Ţara Românească. Din
august 1854 şi până în martie 1857, întreg spaţiul românesc este ocupat de

Ţara este înzestrată cu cel mai înalt for ştiinţific.C. militare. pe temeiul justiţiei sociale şi al solidarităţii naţionale. Exponenţii naţiunii române . . Dimitrie ëiurescu. a votului Camerei de la 9 Mai 1877. asupra Deltei Dunării şi Insulei Şerpilor. asupra teritoriului fostului sangeac al Tulcei. Forme de viaţă socială şi de cultură. Apar noi instituţii administrative. juridice. Conservator) care asigură alternativa guvernamentală după instaurarea regimului monarhiei constituţional-parla- mentare. Constantin Ene şi alţi zece mii de eroi (peste 4 000 de morţi şi aproape 6 000 de răniţi) plătesc Ätributul de sânge" la Griviţa. respectiv. contribuie. modificată în 1879 şi 1884.poeţii Vasile Alecsandri şi Dimitrie Bolintineanu. bisericeşti. iar social-democraţia se pronunţă pentru reformarea societăţii româneşti din interiorul acesteia. Nicolae Valter Mărăcineanu. artistice. Societatea Academică Română (1867) cuprinzând membri din toate teritoriile locuite de români. confirmă pluralismul politic. la 10 Mai 1886. sunt transformate din temelii. pe câmpul de luptă. românii din afara graniţelor statului naţional modern continuă lupta pentru emancipare politică şi spirituală. sănătate ş.d. ëeorge Şonţu. guvernul condus de I. sub dominaţie străină. Pe acest fundal.1855. amplă operă reformatoare din timpul domniei lui Alexandru loan Cuza şi al guvernării lui Mihail Kogălniceanu. Prin tratatele internaţionale (San Stefano şi Berlin.. de învăţământ. sprijiniţi de istoricul Eudoxiu Hurmuzaki ori de marele industriaş şi bancher ëheorghe Simeon Şina . Brătianu îşi asumă răspunderea confirmării. Legea fundamentală a ţării. încă. Constituţia din acelaşi an încheie practic Ädeceniul restructurării naţionale" şi îl deschide pe cel care pregăteşte Äepopeea Independenţei". Bucovina. duc la întronarea dinastiei străine. explicabile în contextul continental complex şi contradictoriu. Transilvania şi din celelalte teritorii aflate.m. Acestea se desfăşoară sub egida partidelor naţionale ale românilor din Basarabia.reuşesc ca. Totodată. României moderne îi sunt recunoscute deplina neatârnare ca stat şi suveranitatea sa asupra Dobrogei. sunt readuse în prim-plan faptele şi ideile tribunilor de pe ÄCâmpul Libertăţii" (Blaj-Filaret). liberalismul şi conservatorismul/junimismul se consolidează ca doctrine politice. cu prilejul aniversării unei jumătăţi de veac de la Revoluţia de la 1848. Din ea se naşte curentul naţionalist-democrat. Are loc mişcarea memorandistă (1892-1894). Afirmate deja prin cele două partide (Naţional-Liberal şi. la 24 ianuarie 1859. printr-o amplă activitate diplomatică (Viena . Ulterior este proclamat Regatul (1881). Zece ani mai târziu. Concomitent. Smârdan. Triumfă concepţiile privind protecţionismul economic şi încurajarea industriei naţionale. la edificarea României moderne.Äactivismul" şi Äpasivismul de protestare". Constantinopol şi Paris 1856). armatele Austriei. în 1898. moştenite de secole.ei adaugă noi forme de acţiune. scriitorii Ion ëhica şi Costache Negri. politice. se conturează ţărănismul. Urmare proximă a înscăunării principelui Carol I.opera lui Mihai Eminescudobândeşte durată infinită. în mod hotărâtor. Unirea Moldovei cu Ţara Românească. La cunoscutele tactici . Schimburi de atitudine şi de mentalitate. 1878). fireşte. din alte izvoare. să facă din propria cauză o problemă de însemnătate europeană. Rahova.a.

ÄDumnezeu să-i ierte". profesorul de matematică Ion Inculeţ. stabilit la Paris chiar la începutul veacului. Henri Coandă va realiza cel dintâi zbor experimental al unui avion cu reacţie inventat de el. SecolulXX. Prin opţiunea plebiscitară de la Alba-lulia. din 1859. de Alexandru Averescu. Dionisie Bejan. sub sceptrul regelui Ferdinand. Din ea fac parte medicul Daniel Ciugureanu. precum şi toţi cei care. cât priveşte infrastructura.) Ädecretează Unirea tuturor românilor din Transilvania. este rodul unei generaţii de excepţie. el continuă până în 1918. în lume. Tot în capitala Franţei. din punct de vedere psiho-social. 1 Decembrie 1918 marchează. prin votul cărora Bucovina se uneşte cu România la 15/18 noiembrie. Din acest punct de vedere însă. 1866 sau 1877-1878. în ţară se înregistrează primul Äsemn de sânge" al veacului. peste 800 000 de ostaşi participă la cele trei campanii de pe frontul românesc. mai ales după ce. există şi alte definiri ale veacului al XIX-lea: pentru spiritul său dominant. este folosită adesea expresia Äsecolul roţii". /uliu Maniu. între timp. care la 27 Martie (st. lorga în ziarul ÄNeamul Românesc". astfel.n. între altele. scrie N. Aidoma veacului care îl precede. . România. în 1906. secolul al XIX-lea rămâne aşa cum îl caracterizează i. rar se vorbeşte despre Äsecolul economiei politice". ultimul secol din mileniul doi al erei noastre cunoaşte. istoricul Ion Nistorşi alţi participanţi la Congresul ëenerai de la Cernăuţi. îndemnând la o reconciliere din care rezultă prezenţa eroică a fiilor satelor în Războiul pentru Reîntregirea Naţională (1916-1919). în această privinţă. este denumit Äsecolul romantic". Ţărani răsculaţi la 1907 sunt ucişi sau răniţi de armată. Mitropolitul Vladimir Repta. în istoria românilor. militantul octogenar ëheorghe Pop de Băseşti. ëhica: Äcel mai mare şi mai luminos dintre toate" veacurile istoriei milenare a românilor. lângă Paris. din ordinul autorităţilor presate şi de un factor extrem de periculos (armatele Austro-Ungariei ocupă poziţii de atac pe linia Carpaţilor. este considerat Äsecolul artei noi". a Privit chiar strict cronologic. la Prut). între alţi generali. 300 000 dintre ei jertfindu-şi viaţa pentru supremul ideal naţional. losif Jumanca.) voteaz Unirea Basarabiei cu România. Brătianu şi comandaţi. Marea Unire din 1918. Desigur. iar cele ale Rusiei. Cavaler lancu Flondor. în istoria noastră naţională.v. epoca zilelor noastre). mai multe denumiri.C. toţi ceilalţi deputaţi din Sfatul Ţării de la Chişinău. Mobilizaţi de un guvern condus de Ion I. pe plan universal. Ämisteriosul şi plinul de omenie" Pantelimon Halippa. poporul român îl are ca ilustru reprezentant pe Constantin Brâncuşi. Prin evenimentele cruciale de la 1821-1822 şi 1848-1849. profesorul de istorie şi publicistul Vasile ëoldiş. secolul amintit depăşeşte cunoscuta limită cronologică finală (1900). şi la români. trecerea de la e Poca modernă la contemporaneitate (epoca de actualitate. la 1 decembrie (st. acest veac întruneşte. înscriindu-se definitiv în ceea ce avea să fie numit Äsecolul aviaţiei". trăsăturile afirmate de istoricul german Leopold von Ranke sub sintagma Äsecolul naţiunilor". Traian Vuia realizează primul zbor cu mijloace proprii de bord. Banat şi Ţara Ungurească" cu Patria- Mamă. frecvente sunt sintagmele Äsecolul raselor" şi Äsecolul individualismului". dr.

Marile generaţii spirituale ale înfăptuirii Unirii se aflau într-o emulaţie fericită cu mai tinerii lor confraţi născuţi la începutul secolului XX. întreruptă doar de catastrofala criză din anii 1929- 1933. Din păcate. O creştere economică. Peste dificultăţile inerente începutului. la capătul unei energice acţiuni diplomatice. la abolirea monarhiei şi instaurarea unei noi dictaturi. Actul de la 23 August 1944. muzicianul ëeorge Enescu. în cele din urmă. sub o puternică presiune internaţională care va acţiona vreme de aproape 50 de ani. social şi economic li se adaugă cele culturale. cel mai propice cadru af propăşirii sale. direct şi secret. recunoscută (în cele din. regimul politic al mareşalului Antonescu a fost confruntat cu consecinţele raporturilor de forţă dintre Marile Puteri în timpul războiului mondial. la lichidarea grabnică a democraţiei abia înfiripate.ţărănimea.de stânga. filosoful şi literatul Lucian Blaga. în anul 1938 ţara noastră era cu totul independentă din punct de vedere energetic. constant. Acum se formează în România mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii postbelice. se număra printre marile producătoare de cereale şi petrol din Europa şi din lume şi dezvolta o industrie prelucrătoare şi de maşini (aviaţie şi locomotive Diesel) în plin avânt. precum istoricul Nicolae /orga. dar şi drept consecinţă a unei nefaste politici care a căutat.încă singurul român deţinător al Premiului Nobel. reforma politică (acordarea votului universal şi Constituţia din 1923) şi reforma socială (cu deosebire legea definitivă de înfăptuire a reformei agrare din 1921) statuau o monarhie constituţională cu deplina separare a puterilor în stat. compromisul avantajos. cel instalat în februarie 1938. . Animat de cele mai bune intenţii (între care refacerea unităţii de stat era cea mai importantă). a condus însă. realizând mai mereu contrariul. Realizărilor deosebite în plan politic. apoi a Transilvaniei nord-estice şi. al cărei izvor era sufragiul universal egal. România va aluneca pe panta unor regimuri autoritare şi dictatoriale. din această competiţie ivindu-se valori perene ale culturii universale. c Desăvârşirea' unităţii de'. Primul dintre ele. Cedarea Basarabiei. nu mai puţin prestigioase. biologul ëheorghe Palade . încălcarea brutală a celor mai elementare drepturi şi libertăţi cetăţeneşti s-a însoţit cu marginalizarea valorilor naţionale şi preluarea unui model străin. pentru prima oară reunită în întregimea ei în margini teritoriale fireşti. născut din dorinţa de a asigura ţării o situaţie cât mai bună în perspectiva unei victorii aliate. expresie a politicii de forţă şi dictat promovate de Germania şi Uniunea Sovietică în Europa centrală şi sud-estică. oferea naţiunii române. împotriva intereselor româneşti. urmă) şi de comunitatea internaţională. reputatul istoric al religiilor Mircea E/iade.stat. filosoful şi eseistul Emil Cioran sau dramaturgul de anvergură mondială Eugen lonesco. precum şi cu complicaţiile intervenite între Uniunea Sovietică şi Germania. s-a încheiat cu amputările teritoriale din vara 1940. mereu. în . a oferit României cei mai înalţi indici de dezvoltare. Conştientizarea sa era strâns legată de dreptul la proprietate acordat celui mai numeros electorat . prin sovietizarea societăţii româneşti. a celor două judeţe din sudul Dobrogei a antrenat prăbuşirea lui Carol al II şi a deschis perspectiva dictaturii antonesciene. sculptorul Constantin Brâncuşi.

în timp. Nu fără convulsii şi tragice sfâşieri. á  1 Ŷn- flb .. Un regim politic impus prin forţa unor înţelegeri. evenimentele de acum aproape trei ani au deschis perspectiva unor transformări structurale. în direcţia democraţiei şi progresului. Uriaşa putere de cumpătare şi de toleranţă a românilor a atins limita în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. s-a prăbuşit ca un castel de cărti de joc.R. de noua situaţie a beneficiat exclusiv un clan care. contradicţii şi a determinat conflicte practic imposibil de soluţionat. a devenit vizibilă nevoia unei deschideri şi când România a adoptat o politică externă mai puţin obedientă faţă de fosta U.virtutea sa trebuiau create noi instituţii şi construită o economie întemeiată pe Un centralism excesiv. o dată cu ieşirea din scenă a marionetelor. din care n-au lipsit chiar manifestări independente. din care fusesem cu ostentaţie excluşi. la jumătatea deceniului şapte al acestui secol.S. în care rolul priontar revenea unei industrii mare.materii prime.S. €  ü  ‡îl' . dar necompetitivă. reitera practicile absolutismului monarhic. alăturându-le celui mai rigid neostalinism în construcţia Änoii societăţi". consumatoare de . în speranţa unei fireşti continuităţi şi reveniri româneşti pe marile itinerarU ale istoriei. ceea ce a adâncit.. 1.-sub ochii uimiţi ai unui popor întreg. ‘  . Când. care se străduiau să-i dea consistenţă.

distruge Tg. . numeroase familii de mari boieri.relativă. la invaziile repetate ale armatelor străine. . Craiova este arsă. . al cursului politic promovat de regimul austriac şi de cel otomano-fanariot. Ca urmare. îndeosebi a celui urban. EXISTENŢA COTIDIANĂ. aflat la a treia domnie în Ţara Românească. în primul rând. refugiindu-se la Sibiu şi Braşov. în această perioadă. în primele decenii ale secolului al XIX-lea. domnul Moldovei. Câmpineanu. Acesta este. Obedeanu.HABITATUL SI POPULAŢIA.Brâncoveanu. însuşi M/hai Şuţu.în Câmpia Dunării. Dudescu. ëhica. reprezentanţii lor se adresează lui Napoleon Bonaparte. Alexandru Şuţu (1801-1802).DATE PRIVIND STRUCTURA CONFESIONALĂ A LOCUITORILOR SPAŢIULUI. . Jiu. Ştirbei ş. în dezvoltarea sa.trecuseră munţii. culturale şi religioase specifice Ädespotismului luminat". prin reformele administrative.CARACTERUL PREVALENT RURAL AL HABITATULUI. de la miazăzi de Carpaţi . de altfel. IMIGRĂRI . ultima în anii 1801-1802. istoria oamenilor pământului de la Dunăre. Din ultimul centru urban menţionat. al progresului economic şi al mobilităţii sociale. aghiotantul paşei amintite. Pont şi Carpaţi marchează.ŢĂRILE ROMÂNE ÎN PRIMII ANI Al SECOLULUI AL XIX-LEA.a. sociale. o însemnată etapă a habitatului uman. CARPATO-OANUBIANO-PONTIC. trupele paşei de Vidin. Poarta reconfirmă Äprivilegiile" cuprinse în firmanele din 1774. Pasvan Oglu. Ţările Române în primii ani ai secolului al XIX-lea.  HABITAT SI POPULAŢIE.AŞEZĂRI CU CARACTER URBAN SI SEMIURBAN. solicitând protecţie Äîmpotriva tâlhăriilor turceşti". Prin hatişeriful de la ëulhanei i septembrie 1802). . în iarna 1801/1802. . timp de câteva luni. părăseşte tronul. Mănaf Ibrahim.STRUCTURA SOCIALĂ A POPULApEI ROMÂNEŞTI. fiscale. STRUCTURI. Demersurile ulterioare ale diplomaţilor francezi aduc numai o scurtă perioadă de linişte. rezultatul principal al creşterii demografice din secolul al XVII-lea-al XVIII-lea. . La începutul secolului al XIX-lea însă.STRUCTURA ETNICĂ A POPULAŢIEI. . progresul general al societăţii româneşti resimte şi influenţele negative ale unor factori externi. Panica provocată în rândurile populaţiei locale este cvasigenerală. Ne gândim. îndeplineşte şi funcţia de caimacam pentru principatul de la sud de Milcov. pradă Oltenia.

Pe temeiul lor. Curtea de la Sankt-Petersburg pretinde.adoptă o politică filo-rusă. Băştinaşii îşi păstrează obiceiurile. incomplete. Ţarul Alexandru I (1801-1825) invocă încălcarea hatişerifului sus-menţionat şi ordonă trupelor ruse să invadeze Moldova. adesea. repartizarea acestora pe oraşe. interzise. Pe lângă mişcările tradiţionale ale populaţiei autohtone. pe primul împărat al francezilor. Este vorba despre regiunea dintre Nistru şi Prut (Basarabia).Constantin Ipsilanti (1802-1806. colonizări iniţiate de către autorităţile de ocupaţie.spaţiul carpato-danubiano- pontic. Este rezultatul firesc al adaptării la complexitatea condiţiilor de viaţă oferite de teritoriul locuit (habitatul). Noul rapt teritorial este urmat de schimbări demografice. Multe dintre acestea însă au un caracter regional şi se referă. sate. Presaţi de Napoleon I. Hasdeu îl defineşte a fi Äcu picioarele muiate în Marea Neagră şi cu fruntea umbrită de codrii Bucovinei". confesională Şi socială a locuitorilor. putem cunoaşte cu aproximaţie structura etnică. nu mai surprinde faptul că.a. în acest context. provoacă acestora mari pierderi umane şi materiale. în consecinţă. mazilirea domnilor este condiţionată de acordul comun al Rusiei şi Porţii. semiurbane şi urbane din. 1807) . se impune să cunoaştem structurile acestui habitat şi pe cele ale populaţiei. Războiul ruso-otoman (1806-1812) desfăşurat pe teritoriul locuit de români. Datele conţinute sunt. -‡ * . de asemenea. recensăminte (conscripţii) fiscale. apoi Tara Românească. respectiv emigrări în zone mai puţin expuse asupririi sociale şi naţionale. târguri. numai ‡a familiile contribuabile. diplomaţii lui Alexandru I încheie pace cu otomanii (Bucureşti.P. Ei nemulţumesc. până la 1821: » 11 . este recunoscută autonomia celor două ţări carpato-dună- ne. Alogenii şi cele câteva sute de aşezări întemeiate de aceştia nu pot schimba însă ponderea evidentă a românilor în ansamblul locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic. n . totuşi. Pentru primele două decenii ale secolului al XIX-lea există mai multe izvoare de demografie istorică: inventare (catagrafii) eparhiale. deşi la început anunţase că acţionează pentru apărarea religiei şi drepturilor românilor.Este stabilit regimul obligaţiilor materiale ale ÄValahiei" şi Moldovei fată de Imperiul Otoman. Anterior expirării acestui termen. Cu rezervele de rigoare trebuie privit şi următorul tablou sinoptic privind Şezările rurale. aşadar. noii domni de la Bucu- reşti . 16 mai 1812) mulţumindu-se numai cu încorporarea unei părţi din Moldova. imediat. au loc imigrări repetate. astfel.Alexandru Moruzi (1802-1806. anexarea Principatelor invadate. care declanşează campania din Rusia. imixtiunile otomane în treburile lor interne fiind. pământ românesc pe care B. fiind exclusă orice altă cerere de bani din partea curţii suzerane. schiţe statistice ş.şi laşi . Durata domniei este fixată la şapte ani. continuitatea caracterizându-le întreaga lor existenţă cotidiană. Totuşi. Totodată. 1807) . care îl convinge pe sultan să-i îndepărteze din scaun (12 august 1806). Mai mult.1783 şi 1791.

în cele 17 judeţe din Muntenia. Maramureş. Hunedoara şi Zarand. un izvor cartografic din 1817 confirm3 existenţa a 17 târguri şi 5 cetăţi. în judeţul Ialomiţa ori la cazatele Ostrovşi Mangalia-. la scaunul Arieş.89 DOBROGEA 316 * 25 2. dar şi un număr de târguri mai mare cu zece. Astfel.430 98. în comitatul Arad documentele confirmă existenţa unui singur Äoraş liber regesc". dar în comitatur Alba de Sus lipsesc asemenea structuri ale habitatului. în comitatul Alba de Jos sunt atestate patru oraşe şi zece târguri. .05 ROMÂNEASCĂ 1455 2 1. Diferenţieri există însă chiar între subdiviziunile administrative ale acestor două entităţi istorico-geografice. Astfel.11 685 96. numărul aşezărilor rurale scade în Transilvania. aşezări rurale s număr % număr % * BANAT BASARABIA 729 56 22 7.72 1. Procentul aşezărilor rurale diferă însă de la o entitate istorico-geografică la alta. Acest procent denotă caracterul prevalent rural al habitatului din spaţiul carpato-danubiano-pontic.55 446 98. are numai Äcinci oraşe-târguri".la începutul secolului al XIX-lea Ädouă oraşe libere regeşti" şi un Äoraş liber minier". Spre 1826. decât cel al aşezărilor cu caracter semiurban din comitatele Timiş şi Torontal.68 673 92.56 9 241 97.ENTITATEA * ISTORIC6.89 2119 2 97. De asemenea. în comitatul Şătmar.22 745 98. în Basarabia. unde sunt atestate trei oraşe. unde numărul aşezărilor rurale fireşte între anii 1815-1821.21 309 97. peste 97% reprezintă sate. integrat Maramureşului încă din timpul Drăgoşeştilor. cele din Banat şi Maramureş.78 TOTAL GENERAL 9 484 243 2.28 182 2 2.91 MOLDOVA 453 4. în această privinţă.11 779 1. Datele aceluiaşi tablou sinoptic confirmă şi creşterea diferenţiată a numărului târgurilor. în schimb.: Din cele aproape 9 500 aşezări atestate documentar în perioada care ne interesează. TOTAL AŞEZĂRI târguri şi oraşe _. > STRUCTURA HABITATULUI GEOGBAF(CA din care. figurează în izvoare demografice referitoare la comitatele Caraş< Chioar.95 379 94. media pe întreg spaţiul amintit este depăşită de procentul înregistrat în cele cinci cercuri administrative din comitatul Bihor. comitatul care poartă numele amintitei entităţi istorico-geografice nordice. Numai târguri. Crasna.79 MARAMUREŞ 460 63 34 1.44 .32 BUCOVINA CRIŞANA 707 7 5 7 24 3. în cele 16 ţinuturi din Moldova ‡dintre Prut şi Carpaţi şi în Bucovina. O asemenea trăsătură se explică prin făptui că economia însăşi are un pronunţat caracter agrar. fără oraşe.09 455 98.45 TRANSILVANIA ŢARA 403 5. Procentele cele mai semnificative sunt. există . luate la un loc. cele două sangeacuri dobrogene (Silistra şi Tulcea).

precum şi una pastorală. se va ajunge la o structurare valorică a spaţiului urban. totodată. la cumpăna dintre veacurile al XVIII-lea şi e 13 . Din punct de vedere juridic.11% în 1803). au în preajmă ateliere metalurgice. printre ele.000). Printre vii şi Äfrumoase grădini". lată. var.dobândesc numai un statut administrativ (reşedinţe de cazale.permite desprinderea clară a funcţiilor oraşului. sangeacuri.000 de locuitori avea oraşul laşi.anterior anului 1821 . legumicolă. hârtie. Numărul cşl mai mare de oraşe (11. unele oraşe şi târguri au statut de aşezări libere.m. în zona respectivă. altele. pomicolă) şi viticolă.9%). puţin peste 8% din numărul total al aşezărilor (276.72%). adăposturi pentru vite.d. sticlă. Gradul redus de urbanizare. Sebeş. din care 253 "sate). întâlnim însă numai în districtul Braşov (16. Există. La laşi. ţinuturi ş.' Ä. Rupea. Majoritatea lor covârşitoare. pentru oi. manufacturi de postav. districtele Braşov şi Bistriţa. copleşite chiar. Satu Mare (8 370) şi Timişoara (8 480). districte. comitate. Miercurea Sibiu. admirate de un conte francez în toate 'oraşele străbătute. împreună cu târgurile.66%) şi în scaunul Mediaş (25. Mediaş. îndeosebi horticolă (floricolă.000 de locuitori au oraşele Cluj (circa 13.). luptă însă pentru emancipare de sub stăpânirea marilor proprietari funciari. despre care scrie un călător străin. sedii ale breslelor şi companiilor comerciale sunt situate în preajma pieţelor centrale.a. de la Timişoara şi până la Bucureşti. oraşele . Peste această cifră. numai treî băi publice. de la acea dată.000 şi 20.se înregistrează. printre edificii ecleziastice sau laice. dintre care şise Äregeşti şi cinci oraşe-municipii). între 10. elemente care denotă o intensă activitate agricolă. pe ÄPământul Crăiesc" respectiv scaunele jOrăştie. au sub zece mii de locuitori (cifră tipică pentru Europa Apuseană). Pe măsură ce va fi promovată o viaţă intelectuală tot mai bogată şi o estetică arhitecturală proprie. Creşterea numărului locuitorilor oraşelor redă mai convingător procesul de urbanizare. ca fenomen demografic petrecut pe aceste meleaguri .oraşele şi târgurile se deosebesc între ele şi prin numărul de locuitori. bere.. De asemenea. lângă Mănăstirea Sf. la 1820). în timp ce oraşul Bucureşti depăşise deja 30. o asemenea ! s i hstatistic ă pentru Banat. ceară etc. Faţă de procentul aşezărilor neagricole din Moldova (1.000 de locuitori. judeţe. indicele concentrării populaţiei în oraşele şi târgurile Principatului respectiv este superior (9. Deocamdată. salpetru. spre exemplu. cum vom vedea. Cincu.şi unele târguri . Sava). de tradiţie medievală ori baroc. scaune. inclusiv Cernăuţi (5 743 locuitori în 1810).ri' r conform structurii etnice a locuitorilor. Există statistici care redau numărul t . Ambele tipuri de habitat sunt depăşite numeric. şi case ţărăneşti (una chiar în centrul capitalei Ţării Româneşti. Se constată că numărul târgurilor este mai mare decât cel al oraşelor. din cele şase mii de case. O populaţie mai mare de 20. Sighişoara. Procente peste media continentală. unaoară. centrele urbane reprezintă. Nocrich.000 de locuitori. Fără îndoială. numai trei sute sunt construite din piatră.piele. potasă. Sibiu şi Braşov (ultimul depăşind 18. de habitatul rural. acesta reflectă dezvoltarea meşteşugurilor şi co- merţului.

peste 2 200 000 de locuitori. Crişana şi 2. veniţi cu oile din Moldova.438 ______ .8%. Cele referitoare la români. ţigani-2%. unde sunt atestaţi în număr de aproape 18 000.3%. fiecare).695. armeni . Să reţinem însă faptul că. în Banat. Alături de români trăiesc turco-tătari (în număr aproximativ egal cu cel al românilor). ţigani. ruteni şi alţi ucrainieni. locuiesc anual între 2 900 şi 5 000 de mocani.160 5.955 639. Transilvania. evrei. provin numai din câteva cazale (Tulcea. în cele 16 ţinuturi din Moldova sunt atestaţi. Româno- ------------------------à sârbeşti germane sârbo- germane Aşezările după structurile 73. totalizează. bulgari. ponderea românilor.202.7%. la începutul secolului al XIX-lea. cele româneşti reprezentau. Semnificativă este. este următoarea: TERITORIILE TOTAL LOCUITORI DIN CARE ROMÂNI Moldova şi Ţara Românească Banat.35% 3. în 1820. = . alte naţionalităţi . Basarabia şi Dobrogea 2. Isaccea. datele sunt incomplete. potrivit căreia. Gospodăriile după ÄMoldoveneşti" Evreieşti Greceşti Armeneşti Bulgăreşti Şi structura etnică a (româneşti) găgăuze membrilor lor Numărul 91. Pentru anul următor.807.075 2. în anul 1817. cazaci şi greci (câteva mii fiecare grup etnic). din Imperiul Habsburgic-15.826 640 530 482 Să reţinem că. peste 94%. românii din Transilvania.575. luate în calcul. datorită păstoritului transhumant. Transilvania şi Ţara Românească.020 Maramureş Bucovina. Pentru Dobrogea. Hârşova şi Mangalia).87% Procentul din totalul aşezărilor bănăţene Din cele arătate rezultă că. Sârbeşti Sârbo.0. populaţia din Ţara Românească este estimată la aproape 1 800 000 de locuitori.048 3. de exemplu. în aceeaşi ordine de idei.417.8%. Româneşti Româno.31% 1. în Dobrogea.91% 1. Macin. şi armeni (între 800 şi 400 de suflete. Astfel. evrei-3. aşadar. Crişana şi Maramureş. circa 3/4 din localităţi cuprindeau populaţie românească.0.000 Cifră atestată în perioada istorică imediat următoare. împreună cu locuitorii de acelaşi neam din Banat.542" 759.77. TOTAL GENERAL 6. Babadag. anterior. şi structura gospodăriilor din Basarabia. din totalul de 96 528 gospodării basarabene.56% 19. aproximativ 700 000 de locuitori români.130 2. în Bucovina existau următoarele procente privind numărul familiilor după structura lor etnică: familii de români .4%. în ansamblul populaţiei spaţiului carpato-danubiano-pontic.262.

Majoritatea covârşitoare a populaţiei de la Dunărea de Jos. Majoritatea confesiunilor amintite există şi în Dobrogea primelor două decenii e Vea cului al XIX-lea. Sucevei). Prezentaţi de cazacii crosoviţi sau lipovenii colonizaţi între Dunăre şi Marea a grâ. totodată. referitor la anii 1786-1833. într-un izvor demografic publicat la Sibiu. cnjar ocupaţia) imperiilor absolute vecine. dacă nu şi mai mult". Tot în scaunele secuieşti. vin să întregească acest tablou al vieţii religioase. îndeosebi Äbosniaci şi arnăuţi de 9lr|e slavă.4 milioane de locuitori autohtoni. Mitropolia Ortodoxă care funcţiona la Alba-lulia fusese desfiinţată cu prilejul Uniaţiei. Un număr însemnat de locuitori români este atestat. împreună cu cei 6 ste 5. în frunte cu ëavriil Bănu- lescu-Bodoni (1746-1821). în continuare. şi românii ortodocşi din Bucovina. Nistrului. religia mozaică are aproximativ 3 000 de prozeliţi dintre Äevreii ce trăiesc risipiţi prin Transilvania". deveniseră greco-catolici. a. în majoritatea lor. în 1821. De sub autoritatea Mitropolitului Moldovei au fost scoşi. în Galiţia Slovacia. Cluj etc. la care se adaugă Äşi câteva comunităţi ungare de această religie". confesiunii tradiţionale.. anterior. Comunităţi de catolici şi mozaici sunt prezente.) circa 250 000 de suflete". remarcăm coreligionarii ortodocşi de rit vechi. Celelalte 2/5 ale populaţiei româneşti şi locuitori aparţinând diferitelor grupuri etnice creştine din Transilvania alcătuiesc adepţii confesiunii greco-catolice (uniţi cu Biserica Romei).. aceasta are. dar nu lipsită de contradicţii generate de dominaţia ? rtial. pentru a obţine egala îndreptăţire în faţa legilor. După numărul adepţilor. de care Äţin. respectiv cea a credincioşilor creştini ortodocşi. Aceştia sunt îndeosebi români. dar şi în comitatele Alba de Jos. împreună cu cele şase protopopiate ale sale (între care cele ale Ceremuşului. Cât priveşte religia romano-catolică. Pont şi Carpaţi aparţine. în plus. . la începutul secolului al XIX-lea. să se ridice la 800 000 de suflete. armenii îşi organizează temeinic instituţiile religioase în Basarabia. La Sibiu se menţine numai o Episcopie Ortodoxă. totodată. când o parte dintre românii ar- deleni. este întemeiată Mitropolia Basarabiei.. de unde. desigur. în Transilvania urmează religia evanghelico-lu- therană. Crişana. cu re- şedinţa la Cernăuţi.. renegaţi". printr-un proces asemănător de emigrare. câteva mii de musulmani. în interiorul arcului carpatic. respectiv ai Bisericii Ortodoxe Äcăreia îi aparţine aproape trei cincimi dintre români şi ţigani şi apoi toţi grecii. împreună cu ortodocşi din Banat (români şi sârbi).căror viaţă religioasă este coordonată de Mitropolia Ungro-Vlahiei şi de Mitropolia Moldovei. De asemenea. se vor îndrepta spre spaţiul istorico-geografic românesc. alogenii se vor integra unei vieţi P ijtjco-naţionale complexe.) cel mai important (. 18 081 de adepţi. Potrivit aceluiaşi izvor. Date privind structura confesională a locuitorilor spaţiului carpato-da- ubian» i-pontic. se arată că: Ämai numeroşi sunt adepţii religiei greco-neunite". locuitori de alte 5' . saşii (. cu puţine excepţii. Maramureş şi Transilvania (români.. Numărul acestora poate. şi greci) sunt trecuţi în subordinea Scaunului mitropolitan de la Karlowitz. în Moldova şi în c vina. de asemenea. în Mace- nia Pe văile Timocului şi Măritei sau la est de Nistru.) datorită trecerii unor comune întregi" la această religie. îşi au credincioşii celelalte două religii reformate: calvină şi unitariană (sunt atestaţi 140 043 unitarieni).. cu deosebire maghiari şi secui. Episcopia acestora. care înregistrează Äsporul numărului (.

....................... ţăranii clăcaşi reprezintă cu puţin peste 70%............ Structura socială a populaţiei româf Izvoarele de demografie istorica oferă date semnificative şi în legătură cu structura socială a populaţiei româneşti din primele două decenii ale secolului ai XIX-lea.... transilvănene... Crişana şi Marafnureş............................9% 1.. s-au aşezat aici........2% 2. dar mai cu seamă evreieşti..A DEMJAN..... Către sus-numiţii vechi locuitori s-au mai ataşat mulţi din ţările vecine............... semnificativă este şi următoarea structură a familiilor româneşti din Bucovina: 4Ä Boieri Mazili Răzeşti Feţe Slujbaşi Meşteşugari şi Ţărani bisericeşti publici negustori iobagi 0.. 24% -orăşeni . în timpurile precedente ei primiră o puternică sporire de coreligionari greceşti.. refugiindu-se ici-colo.............ţărani dependenţi ........... pe Pământul Crăiesc..8% 0.. .. Spre exemplu. .............. 17% în Ţara Românească şi Moldova. Ţărani dependent' Ţărani liberi Orăşeni Mica nobilime Intelectuali 81. 59% .............9% 2....... refugiaţi din Transilvania..... Banat..... iar cei biberi (moşnenii..locuitorii cei mai vechi ai Bucovinei sunt deopotrivă cu locuitorii din Moldova turcească.. care. răzeşii) aproape 30%......... mai precis de structura satelor menţionate în recensământul fiscal din 1803 (impropiu denumit Condica liuzilor): Sate domneşti Sate mănăstireşti Sate boiereşti Sate răzăşeşti 25 215 927 546 Pentru cunoaşterea locului în viaţa socială a diferitelor categorii de locuitori...... mai puţin ori mai mult... Ultima cifră este confirmată de repartiţia proprietăţii funciare dintre Carpaţi şi Nistru....3% 10....... De aceea întâlneşti în ţară multe familii ungureşti... J..2% în diferite regiuni însă..5% 87.... armeneşti.....6 4.... redăm în tabelul de mai jos procentele care revin principalelor grupuri sociale în cadrul celor peste două milioane de români din Transilvania.......... statistic/an austriac. religia şi limba obştească a regiunii.............. faţă de cifrele medii mai sus-menţionate..ţărani liberi . Spre exemplu... ele se reprezintă astfel: ...... despre structura etnică a populaţiei Transilvaniei la începutul secolului al XIX-lea (1804)....5% 5......9% HISTORISCHE BESCHREIBUND (1780) despre locuitorii Bucovinei. procentele oscilează. Limba obştească a ţării este limba moldovenească ce se compune dintr-o latinească stricată.... descendenţi din coloniile valahe sau vechi romane.............13% 1% 0....

locul cel dintâi. pe de altă parte la marginea aşezărilor ungureşti. . încât oriunde trăieşte atât de aceia ' |e ja locul îndată. TEMĂ: în ce constă semnificaţia cunoaşterii structurii confesionale a locuitorilor din spaţiul carpatc-danubiano-pontic? . îl bătea Când bagii făceau greşeli nu tocmai mari. înmulţirea populaţiei româneşti e TlailJ dsproporţinat de mare faţă de cea secuiască.între naţiunile mai vechi.)" CHEORëHE MAIOR despre situaţia iobagilor.or se poate aprecia pe drept la 4/7 din întreaga populaţie. pe de o parte în grupuri românu între gj me satele sau jumătate din populaţia acestora. maghiară şi săsească.. şi apoi îi puneau iarăşi la lucru".(. românii ocupă necontestat în privinţa numărului. atunci îi ' uneau jos pe scaun şi le dădeau 10-20 beţe.. ". Când răsărea soarele îi puneau în lucru şi după ei stătea un pârcălab cu băţul în mână şi de s e întâmpla ca unul să nu lucreze ca celălalt sau să rămână ceva mai îndepărtat. Ei sunt răspândiţi în întreaga tară. secuieşti şt săseşti. de pildă lipseau vreo zi de la lucru fără voia domnului.

LEGENDA îentre ale revoluţiei din 1821 Ŷ Moghilev ' V K tinerarii ale pandurilor şi arnăuţilor r    .

i muJg.182 slatina SloboijaX Q Feteşti . cuair Sibiu ' FăgărasN r BU 0 L 9OJ e 184 2.X" Silistra ostrov Cobadin Intrarea turcilor în Ţările Române Băileşti Segarcea Alexandria'Gjuraju Turtucaia y Agitaţii ţărăneşti în Transilvania Corabia Turnu Măgurele s     .11.. elev/ "" a Olteniţa'. Nucet p p'› Vaşcau Băit£ T Sântana Nădlac 1843-46 : â Arad """' \Ş! : "Abryd (Ai r <ikinda Jimbolia g u Brad "'Albalulia Mediaş Rupea Sebes M Deva Orăstie " >Sf.' Râm LCI-r.Târgu Jiu ŒY_ eaJ>loiest -<.T BuZaU Bi BELGRAD ' M iercurea Ciu Tarnăveni Lipova Bolgrad Chilia'² Galaţi Brăila© I 1841-43 Isacce s m a il 9-1856 'usla Tul ~ Sulina Mehadia Baia\lp Arama Moldova Veche Orşova . Cernavodă Principalele itinerarii "\ " ) 4/28. Adamclisi Constanţa Lupte cu turcii I Vidifv RUSII de Vec ţ6 1 . Gheorghe u Timişoara "unedoara. l " I U Botoşani Vasilâu* ? Debrecen ' Satu Baia Mare ~ Cavnic Tăşnad Moldovenese Măgura á Valea lui Mihai Cehu Silvaniei Marghita Şimleul Rodna Silvaniei     Oradea zalău Dep Vatra Do'rnei Bistriţa M-rea culenii Vechi l 1 Secuo Tophţa €r  -STiraspol RĂSCOALA HOLEREI . ' Turnu Severin heorghe v Ţînţăreni 4JH.:i| o ff " ' Curtea Slăpic " ' " Horezu de Argeş câmpina -" . de sub comanda lui Tudor Soroca V <1V Retragerea lui Tudor din Bucureşti 6 Dorohoi Ripiceni Dumbrăvenii? - Şiret .1821 * J 83a-40 *" Călăraşi Medgidia ü ale detaşamentelor eteriste~\ " Craiova Caracal/ o Y.Uapuşnei TolăDusnei Tjghina Deda ' ' Bi caz Reghin Gheorghieni Ŷ Nea . .5 sO.45 E FTIMIE M H ateT n S "*» *² Predeal Râ ' ş Ciacov a Bo cSM ană V   i Coz a Œlc* / Dognecea Reşiţa UM 23/25.

    .

  Zimnicea Nicopole Alk I Bazargic r    .

    ==   4   üü   .

   = =  p›p   .

Ideile generoase ale marii revoluţii franceze. începutul secolului al XIX-lea s-a desfăşurat sub semnul activizării excepţionale a mişcării pentru libertate socială. a capătul secolului de domnii fanariote. URMĂRI IMEDIATE SI DE PERSPECTIVĂ . deşi 9atită să progreseze. din nou. vechile rânduieli. în spatele acestor reglementări se afla forţa. Dar. acţiunea politică a popoarelor oprimate din -estul Europei se arată însă intens particularizată în funcţie atât de e zvoltarea lor istorică. era permanent împiedicată de instituţii şi o clasă politică = . cu deosebire.de Sud şi până în Rusia şi. Context internaţional şi cauze româneşti. acum reunită. Terenul pe care se mişcau era de mult pregătit într-alume a cărei ordine (cea veche.PROGRAMUL REVOLUŢIEI OE LA 1821. dar şi de acţiunea militară a Imperiului Us . structurile de putere ale Imperiului Otoman cedaseră marilor Imperii creştine. societatea românească. unitate şi afirmare naţională se arăta din ce în ce mai greu de stăvilit. Erodate de numeroase cauze interne şi externe. lungul şi sinuosul Congres de la Viena au impus. NAŢIUNE SI ACŢIUNE LA 1821. păreau a fi aproape de prăbuşire. precum şi dreptul la autodeterminare a popoarelor opri- mate. care propovăduiau dreptatea şi egalitatea socială. din sudul iberic şi până în cel italian. Unitară în aspiraţia ei spre erare naţională sau autonomie. Legitimismul şi conservatorismul aveau să avertizeze naţiunile oprimate că marele ceas al dezrobirii lor nu sosise. mai târziu. -TUDORŞIETERIA. restructurări politice interne şi afirmare naţională. OAMENI. atâta vreme puternică. cât şi de statutul lor politico-juridic foarte diversificat.CONTEXT INTERNAŢIONAL SI CAUZE ROMÂNEŞTI. în protectorul slavilor din Balcani. erh'Ua asupra sa Pe toî' creŞtin'' subjugaţi de Poartă. Declinul evident al marii împărăţii a sultanilor. în anii de la răscrucea veacurilor XVIII-lea Şi al XIX-lea. din America. stăpânirea sa. în tumultoasa Peninsulă Balcanică. PROGRAM. voinţa de libertate. Speranţa de "grabnică eliberare a acestora era s rans legată de presiunea diplomatică. . vaste teritorii în Europa centrală şi de est. p _ .VIAŢA SI PERSONALITATEA. FAPTE. iar imperiile absolutiste. deja. Dar. a celor mai influente puteri politice ale continentului. s-au răspândit în întreaga Europă. _ TUDOR VLADIMIRESCU . lovite de forţa geniului napoleonian. înfrângerea de la Waterloo. printr-o exploatare crescândă a teritoriilor şi popoarelor af late încă sub. se traducea. Habsburgic şi Rus. medievală) se destrăma progresiv. care se erija. aşa cum. din îndepărtatele colonii ale Spaniei şi Portugaliei. popoarelor abia ridicate din letargie.

avem de-a face fie cu gesturi de bunăvoinţă. în Ţara Românească (1818). şi. Oltenia (1718-1739). iar hatişeriful din 1802 stabilea durata domniilor precum şi obligaţiile materiale ale celor două ţări faţă de puterea suzerană. respectiv răsăritul Moldovei istorice . administrarea ţării. în fond. de o stare permanentă de insecuritate şi instabilitate. în absenţa domnilor.au fost desprinse din trupul patriei. după 1780. Erau. S-a afirmat că fanariotismul a reprezentat Äo structură socială. cu întregul lor cortegiu de suferinţe. în acelaşi timp. într-o societate puternic perturbată. Äërecizarea" domniei. a marii proprietăţi funciare şi a Bisericii se vor produce. Nu ajungea că Poarta răpise treptat Principatelor dreptul de a promova o politică externă proprie! După jafurile. inspirate din Codul civil austriac. Sursele acestuia. Pentru o scurtă vreme. la elaborarea unor reglementări care asigurau. de regulă repede trecătoare. concesiile pe care Poarta. fie cu acte de guvernare ale unor despoţi luminaţi de sorginte fanariotă. mai mereu înfrântă. pentru mai bine de un secol Bucovina (1775-1918) şi Basarabia (1812-1918) . dominată de venalitate şi corupţie. între altele. cu deosebire. cadrul unei minime stabilităţi economice şi politice. în Moldova. treptat. negociată de Imperiul Otoman cu un număr în creştere de solicitanţi- Abia spre 1821 se va ajunge la situaţia ca doar patru familii din Fanar să se 20 . după numele penultimilor domni fanarioţi. şi a Legiuirii Caragea. în vreme de război. toate acestea. era încredinţată unor Divane boiereşti au condus. părţi importante din pământul strămoşesc au devenit moneda de schimb a precautului echilibru de forţe între cele trei imperii. chiar românii. din 1811.ortodoxismul conservator. Din păcate. care. şi Codul napoleonian. încercări de a aşeza în drepturile ei legea şi ordinea. nu în ultimul rând. teoretic. Puternicul conflict de interese între boierimea pământeană şi domnia străină. a cărui miză a fost puterea în stat. prin menţinerea domniilor fanariote. tradiţionalismul anti-occi- dental şi legătura de credinţă faţă de Poartă". potenţial. distrugerile şi ocupaţiile armatelor austriece şi ruseşti. ale unor puteri imperiale. La ea acasă. între cei care s-au aliniat sub stindardul său s-au numărat grecii dar şi alţi balcanici. sunt legate de natura însăşi a domniei. în lunga serie de memorii adresate de clasa politică autohtonă marilor imperii vecine. boierimea autohtonă se vede sistematic împiedicată să se exprime politic. chiar dacă.nordul şi. Din nefericire. treptele inferioare ale scării sociale continuau să suporte presiunea excesivă a unor factori de destructurare. interesate. diminuarea puterii vechii clase politice se petrecea concomitent cu aceea a ţării. înscriau în modernitate legislaţia românească. adoptarea Codului Calimah (1817). tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) diminua monopolul comercial al Porţii şi asigura. pe atât de imprevizibil în cupiditatea sa. a fost silită să le facă Rusiei ţariste. politică şi de cultură întemeiată pe un sistem de valori din care n-au lipsit . cel mai teribil venind din partea Porţii. precum şi lungile perioade în care. Jocul complicat de interese al acestora. dezvoltarea forţelor productive. de risipa neîngrădită a resurselor în folosul unui opresor pe cât de lacom. păstra neatinse bazele unui sistem de extorcare fără egal în întreaga noastră istorie. Astfel. avea să explodeze.

precum şi văcăritul (plătit de două ori şi chiar trei ori pe an. succesorii plătesc aceeaşi sumă. erau mult mai mari decât cele datorate de ţărănimea clăcaşă sau de celelalte forţe productive în cadrul atât de puternic contestat al vechilor raporturi sociale. o treaptă mai jos decât şeful finanţelor. în cămara domnului.ronstituie în ceea ce s-a numit Äun cartel pentru exploatarea Ţărilor Române" împărţind. ceea ce conduce la suma de 10 800 000 lei. fac însă o afacere şi mai bună. precum şi scutelnicii şi posluşnicii. Impozitele indirecte (vămile şi ocnele). cu 638. 3 milioane de piaştri va da M/ha// Şuţu. la plată. Absolut revoltător era nu atât cuantumul total al acestor dări. dau lui Al. Ispravnicii. Recordul pare a fi deţinut de loan Caragea care a vândut 4 762 titluri de boierie. oieritul. pe când haraciul nu reprezintă. în schimb. cu 8. în medie. toate solicitările puterii suzerane. Din 1783. rămânând suportabile atâta vreme cât marea 21 . cât mai cu seamă modul cum erau repartizate. în total. Cum se obţineau aceşti bani? Mai întâi prin venalitatea funcţiilor. în vârstă de peste 16 ani. relaţiile agrare tradiţionale au perpetuat până la Regulamentele rganice. Cumpărarea lor costa sume enorme. între acestea. Şuţu 300. devenit agent fiscal al opresorului străin. obligaţiile acestora. mazilii. peste cinci luni sunt înlocuiţi. ra Românească şi Moldova. Deşi marile reforme de la jumătatea secolului al XVIII-lea au eliberat pe gram din serbie. de la dregătorii divanului până la ultimul funcţionar. în preajma revoluţiei condusă de Tudor se acopereau cereri de aproape 6 milioane de lei. ceea ce sporea numărul potenţial al familiarilor domnului (creditori şi rude) . din bir. decât circa 65 000 lei. In ansamblu. dreptul de a concura pentru cele două tronuri. îşi are preţul ei. spătarul şi aga. sunt în sensul că aceste atât de apăsătoare şi nedrepte obligaţii datorate statului. deci. doar între ele. Mai mult de jumătate din populaţia ţării (boierii. 6 familii de birnici solidari. Se ştie că în 1818 erau 18. mergea la Constantinopol. Visteria statului se alimenta. inclusiv cele din epocă. impozabilii erau egali la număr cu scutiţii. Ţările Române erau silite să satisfacă. vinăritul şi dijmăritul (pe stupi şi ramatori).78% pe an. 72%. de asemenea. în bună măsură împrumutaţi. clerul. După unele aprecieri. dar câştigă cu 200 000 mai mult. practic. cel puţin în a .000 piaştri. Toate comentariile. şi că în 74 de ani birul a crescut. un impozit personal achitat de întreaga populaţie masculină a ţării.000 lude care plăteau câte 600 de piaştri fiecare. pentru 200 000 piaştri câştigă mai bine de dublu. Deşi tributul era stabilit la o sumă fixă. pentru care a obţinut 20 milioane de piaştri. în medie. ceea ce explică sumele mari de bani aruncate pe capul acestora şi creşterea lor constantă. reprezentanţii domnului în cele 17 judeţe. unitatea fiscală era ludea care cuprindea. Cea mai mare parte a acestor venituri. inclusiv de boieri) intrau. Marele vistiernic oferă pentru locul său 300 000 piaştri. boierii au continuat să exploateze marile moşii prin Ta ia68 de loturi în folosint ă Pentru clăcaşi.nu mai puţin de 820 de persoane la înscăunarea lui Alexandru Şuţu în 1819. Orice slujbă. de regulă. obţinute frecvent prin mijloace de constrângere. exceptaţi pentru că prestau servicii boierilor) nu intrau în categoria contribuabililor. neamurile.

în jurul anului 1780. necesară afacerilor sale. chiar dacă autorizaţiile se obţineau greu. spre 1818). Boierimea română. în virtutea căreia atâtea aspiraţii particulare puteau da o rezultantă. proprietate funciară nu s-a specializat în exportul de cereale. firesc naţională. slujbaşi de stat. al cărui nume îi va deveni patronimic. era recâştigarea vechii autonomii şi. Lipsea. în casa boierului ëlogoveanu.Viaţa şi personalitatea. be- neficiarul monopolului comercial. categorii intens productive precum meşteşugarii. Se întâlnesc. Tudor a fost omul unor timpuri în schimbare şi întreaga sa viaţă arată o mare voinţă de a-şi 22 . Chiar dacă viaţa lui Tudor Vladimirescu nu este cunoscută în toate încheierile ei. la 1811. din Rusia şi chiar din Anglia. Produse de lux ajungeau în Principate de la Constantinopol. statuate încă din vremea lui Constantin Mavrocordat.marea majoritate erau români şi aveau un volum de afaceri care. încătuşată de o societate încă patriarhală. Instrucţia de început a primit-o în satul său. în care toate componentele structurii sociale a societăţii româneşti îşi arată nemulţumirea. Şuţu. clerici şi chiar mari boieri. a căror moşie a fost abuziv expropiată în folosul său de ultimul fanariot de la Bucureşti. Astfel. burghezia se exprimă economic şi politic timid. Locuitorii săi înfăţi- şează. ai cărui locuitori ţărani erau trataţi de domnie ca simpli birnici. probabil. desigur. să îmbogăţească investitorii şi ţara. care-l duceau mereu peste munţi. dintr-un total de 4 180 negustori cu prăvălii în Ţara Românească. Al. totuşi. doreşte să-şi recapete vechile privilegii. într-o devălmăşie deplină. Indiferent de categoria socială din care provenea şi de nivelul pregătirii sale. în satul gorjan Vladimiri. deşi modest. negustorii şi ţăranii de la margine. Aceste constatări dovedesc starea de tumult premergătoare marelui eveniment din 1821. S-a născut într-o familie de moşneni. Forţele productive din lumea satului şi oraşului au propriile lor revendicări: pământul pe nedrept stăpânit de boieri să revină ţăranilor. împrejurări ulterioare arată a fi cunoscut şi germana. imunităţile. între pandurii răzvrătiţi la 1814 pentru că li se suspendaseră. tătărăşenii din laşi (1819) sau târgoviştenii. desfinţarea sistemului domniilor fanariote. în Ţara Românească creşterea a urcat până la 1 leu. iar afacerile. Tudor Vladimirescu . Cele 12 zile de clacă. Totuşi. a produs mişcări frecvente al căror caracter social se îmbină cu cel antifanariot. ultimii preocupaţi mai mult de agricultură. se arăta în sensibilă creştere. Mai târziu. suficiente documente îngăduie. implicit. întreaga structură socială a lumii româneşti de la începutul epocii moderne. Viena. prin bună învoială. După Imperiul Otoman. pe nedrept. există o strânsă apropiere. de multe ori convertit în bani (în Moldova de la 1 leu la 2 lei. O situaţie oarecum similară înregistrează şi oraşul. Dar oprimarea oraşului. o reconstituire. va învăţa Äcartea şi limba greceasă". au fost mai mereu înlocuite cu un volum de muncă reciproc convenabil. Soluţia. aici. unde va deprinde scrisul şi cititul. stân- jenite de risipa resurselor. pricipalul obstacol aşezat în calea progresului general de dominaţia otomană. comună. prin filieră turcească. Austria este al doilea mare partener. divizată în funcţie de avere şi poziţia în stat. să fie stăpână la ea acasă iar ţara reîntregită să-i aparţină.

în preajma popei Stoica (viitorul cronicar bănăţean . într-o menea împrejurare. p pentru aceasta. şi să se fi gândit că. într-o eiebră scrisoare. co- mandant de panduri în războiul ruso-oto- man din 1806-1812. o avere frumoasă pe care era interesat s-o sporească. într-o luptă inegală cu hoţii şi trecătorii clandestini ai frontierei apropiate. unul din apropiaţii consulului Pini la Bucureşti. militărie şi comerţ. şi nu A nutine ori înfruntând umilinţa. Soldat şi ofiţer în armata rusă.autodidact de excepţie . misiune încununată de succes la capătul mai multor luni de aprigă înfruntare cu justiţia austriacă. la Rahova. cum arată diata sa din 1812. a deprins . în mod egal. trimisă în ţară la 28 iulie 1814. Vătaf de plai la Cloşani. Negotin şi Cladova. Să fi fost la renţ omul de casă al ëlogovenilor cu proiectele de dezmembrare ale ase ' Otomar1) vehiculate la Congresul european. toate. după 1806 până spre 1821 în mai multe rânduri. obţinea o importantă decoraţie şi Tudor Vladimirescu devenea sudit rus. cereale şi seu în Ardeal (1808). or c Vtedimirescu se arăta. va - e r c a să iasă din condiţia sa iniţială 'lin practicarea unor profesii şi însu- şirea unor slujbe. însoţit de câţiva asociaţi. Dacă spiritul său de dreptate. care. fie pe cont propriu. va intra în lumea afacerilor. îndelung exersat în ţară. urmat. la scurtă vreme. în scurtul răstimp i vieţii sale. f noştinţe militare cu care îşi va uimi apro- piaţii în 1821. un cr l' a strânge o avere şi a dobândi o r 7itie de prestigiu. ci mult a fost puţin a rămas". a luptat dincolo de Dunăre. ar fi trebuit discutată şi chestiunea românească? . Timpul cât s-a aflat în capitala Imperiului Habsburgic a fost folosit. u mijloacele de care dispune.Nicolae Stoica de Haţeg). de numai 40 de ani. fie împreună cu boierul Costache ëlogoveanu. interesat de pregătirea marelui ongres european de după prima cădere a lui Napoleon Bonaparte. din slujbe.cu. ëlogoveanu. . îl propul- sau printre cei direct interesaţi în trans- formarea lumii în care trăia. el încheie: ÄSe sună că atunci cur eVa Ş' pentru locurile acelea. în lungi şi complicate procese.în primul rând. în viaţa civilă. decedată acolo la 7 mai 1814. a cunoscut viaţa obişnuită a oricărui funcţionar fanariot. Ştim că exporta vite. La capătul ostilităţilor era înaintat în grad. peşte sărat şi cereale şi că rotunjise. Biografia sa ar fi incompletă dacă am lipsi-o de episodul mal lungii sale şederi la Viena (iunie-decembrie 1814). de cele câteva săptămâni petrecute la Mehadia. prilej de a citi istorie românească.t . pentru a clarifica succesiunea soţiei lui C. Elenco. îşi găseşte aici o nouă confirmare.

acum elaborat. La începutul secolului al XIX-lea. de trei negustori greci. fiul fostului domnitor fanariot Constantin Ipsilanti. era chemat să li se alăture. în septembrie 1820 . Äsă ridice norodul la arme". . a fost ales. Sufletul acestei acţiuni era societatea secretă Eter/a. După ce la 1 octombrie 1820 Alexandru Ipsilanti era gata să dea semnalul acţiunii conaţionalilor săi. Acordul încheiat de acesta cu căpitanii lordache şi Farmache prevedea colaborarea Äcu scopul de a ne elibera de jugul apăsător al barbarilor". în cele din urmă. Este imposibil de crezut că între aceste trei forţe nu au existat contacte. Contextul istoric în care s-au desfăşurat evenimentele din 1821 a aşezat faţă în faţă Äpartida naţională". Iniţial. nu s-au negociat înţelegeri. imposibil de realizat altfel decât printr-o propagandă eficace în rândul popoarelor oprimate de Semilună. Tudora fost parţial iniţiat în acţiunea militară pregătită de Eterie. nu neapărat toţi eterişti. Alexandru Ipsi/anti. El era proclamat Epitrop general la 20 aprilie 1820 şi tot ce va întreprinde din acest ceas pare a confirma ajutorul ţarului. şi Tudor. (Frăţia sau Societatea prietenilor). evenimentele anului 1821 se îndreptau spre un asemenea deznodământ şi un plan de război antiotoman. puţin timp după moartea suspectă a ultimului domn fanariot.este cert că Tudora întruchipat calităţile şi limitele unui om al timpului său. înfiinţată în 1814. Pe de altă parte. pandurii. căpetenia sârbilor. căruia împrejurările ulterioare aveau s'ă-i rezerve un destin de excepţie. trei săptămâni mai târziu el se răzgâdise şi era dispus să înceapă la nord de Dunăre. De la început s-a afirmat că în spatele întregii acţiuni se află Rusia. Planul general. înţelegerea sa din 18 ianuarie 1821. Fără a insista prea mult asupra trăsăturilor sale fizice şi psihice. nu a avut loc o coordonare a planurilor de luptă pe poziţii riguros egale. cu atât mai mult cu cât principalul sfetnic al ţarului era grecul Capodistria (Capo d'lstria). devenise clar că redobândirea autonomiei ţării era strâns legată de mişcările popoarelor oprimate din Balcani şi că succesul unei asemenea acţiuni era condiţionat de sprijinul militar al unei mari puteri. Tudor Vladimirescu ar fi dat semnalul unei insurecţii generale care s-ar fi întins în toată lumea greacă. în Ţările Române. uaor şi Eteria. Fără a face parte din rândurile organizaţiei secrete greceşti. Ale- xandru Şuţu. cu trei dintre membrii marcanţi ai Comitetului de Oblăduire (însăr- cinat cu guvernarea provizorie a ţării până la numirea unui nou domn). interesată într-o mişcare generală antiotomană. Unirea tuturor balcanicilor în lupta împotriva Porţii era scopul declarat al organizaţiei. dispuneau de importante mijloace utile succesului mişcării. mai cu seamă ultimele .elaborat la Bucureşti. la cererea lui. De altfel. evident antiotomane. mulţumindu-se cu o diversiune la nord de Dunăre. toţi trei membri ai Äpartidei naţionale". recunoscut în epocă drept comandant al unei forţe armate a ţării. Eteria. a devenit cunoscut la 19 ianuarie 1821.relativ contradictorii . la Odessa. Milos Obrenovici. alcătuită din boieri care doreau să înlăture domniile fanariote. planul său prevedea o răscoală în Pelopones la care însă a trebuit să renunţe când a aflat de efectivele otomane staţionate acolo. îl însărcina. unde fanarioţii. Rusia ţaristă. Acesta neputând fi adus în fruntea Eteriei datorită poziţiei sale în conducerea Imperiului Rus.prevedea ca ridicarea grecilor să fie precedată de o răscoală a sârbilor şi de o alta a bulgarilor. ce se va dovedi ulterior absolut fantezist .

dar rechemat la Bucureşti imediat ce acesta se Pregătea de acţiune. din care se desprinde. Tudor chema pe toţi cei ce vor Äa lucra binele" să se adauge cu arme. Partea finală a textului cerea ţăranilor să Äjertfească binele şi averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri" dar să cruţe bunurile tuturor celorlalţi. Proclamaţia exprimă gândirea politică a mişcării naţionale la începutul revoluţiei. pentru a scăpa neatinşi r sca . Conducătorul revoluţiei le cere boierilor Äsă se facă noţi adevăraţi.în interesul general. e potolită printr-un arz trimis Porţii. încă din acest ceas. Conţinutul acţiunii politice româneşti de 1821 este cuprins în programul revoluţiei alcătuit din textele cancelariei lui r /-(proclamaţii. Spre a-şi acoperi mişcările. celebra JCrisoarea adresată acestuia. Prudenţa domină însă mişcările răzvrătiţilor.Rusiei. care ne-au mâncat dreptăţile noastre". decât numai asupra boierilor. în acelaşi timp. Proclamaţia de la Padeş (Tismana. din care fac parte şi textele mai sus amintite. cu furci de fier şi cu lănci Adunării orânduite pentru binele şi folosul a toată ţara". a contemporanilor şi apropiaţilor săi. dar şi un corp reprezentativ care să conducă şi să legifereze . iar eventuala reacţie a puterii suzerane. ocul politic stabilit la Bucureşti. este formulată afirmaţi j?'*ie a Patr/e/. când a justificat asprimea cu care i-a pe vinovaţii jafurilor de la Beneşti.. la 11 februarie 1821. o incriminare la adresa boierilor greci şi români: Äridicarea noastră nu este pentru altceva. Tudor îşi asumă derea unei acţiuni militare care să faciliteze trecerea Dunării de către răspun eterjste şj trU e s ă' atragă sprijinul .. Tudor afirma că Ämişcarea sa nu . iar nu vrăjmaşi ai patriei precum aţi fost până acum". mereu dornică să intervină la orice tulburare în ţinuturile de la Dunăre. Tendinţa spre o răscoală generală împotriva boierilor este greu stăvilită de Tudor. dar. iar Ulagţma jefuitorilor?" 0 a ta foarte cunoscută apreciere. Äîmbrăcat cu cămaşa morţii". continua cu schimbul de scrisori dintre Tudor şi ÄComitetul de Oblăduire"numit şi n (3-4 februarie 1821). exclusiv.Drept replică la acuzaţia că ar fi răzvrătit ţara el face nu tanL ' ar cum nu socotiţi dumneavoastră că Patrie se cheamă poporul. documente oficiale sau scrisori personale) şi intervenţiile sale bale îndeobşte păstrate în memoria. în acelaşi pare sa Cln fi 'ntrat şi misiunea atribuită vornicului Nicolae Văcărescu. Acţiunea este legitimată prin voinţa lui Dumnezeu şi dorinţa prea puternicului împărat" (desigur sultanul) ca supuşii lui să trăiască bine.participanţi la marea acţiune. pentru că P (jg 0 armată S U proprie. mulţimile strânse sub stindardul ridicat în Oltenia urmau a constitui o armată. menit să atragă atenţia asupra stărilor de lucruri din Principate. ' Prooramui revoluţiei de la 1321. însăr- sa Sp _ r risipească trupa lui Tudor. 23 ianuarie 1821) adresată locuitorilor Tării Româneşti Äveri de ce neam veţi fi" justifică ridicarea la luptă prin dreptul de rezistentă la opresiune" care decurge din principiul suveranităţii poporului. un apel înflăcărat pentru o ridicare generală împotriva nedreptăţii şi asupririi. uneori infidelă. urma să afirme şi obiectivele specifice ale unei ' "ri naţionale româneşti. boierii participanţi se adresau Porţii negând orice participare S evenimentele care se pregăteau. inclusiv ale rrjarilor proprietari Äfăgăduiţi" . în concepţia conducă- torilor revoluţiei.

în sensul creşterii autonomiei merg şi acele reglementări care limitează la patru numărul dregătorilor greci. la laşi. acum atât de necesară împotriva opresorului străin. fără a fi supraevaluat. sauÄnaţionalizarea" scaunelor arhiereşti. Tudor părăseşte tabăra de la Ţânţăreni şi se îndreaptă. aproape imediat. Äo forţă teribilă le va pedepsi îndrăzneala" (adică Rusia). Accesul la dregătorii urma să se întemeieze pe merit: Äcaftane cu bani să înceteze cu totul a se mai face". atât dezavuarea acţiunii conduse de Alexandru Ipsilanti. garanta pacea şi securitatea Moldovei şi. Se cerea desfiinţarea privilegiilor boierimii şi obligaţia domnului numit de Poartă de a respecta voinţa tuturor celor pe care-i conduce. Uşurinţa cu care epitropul Eteriei a trădat participarea Imperiului Rus in evenimentele de la nord de Dunăre şi din Balcani a atras. împreuna cu cei 2 000 de ostaşi recrutaţi în Moldova. suportabilă fiscalitatea stabilind un impozit fix. este ÄCererile norodului roma- nesc" care.să diminueze dările individuale. la La6bach (Liubliana. mai întâi prin ambasadorul Stroganof la Constantinopol apoi de ţa însuşi. însoţitori ai domnului. Cel mai important document programatic al revoluţiei. Posluşnicii şi scutelnicii erau desfiinţaţi: mărirea numărului contribuabililor ar fi trebuit . este îndreptată împotriva boierilor".. Ädin porunc împăratului Alexandru". în patru rate. Refuzul declarat al Rusiei de a urma Eter/a în planurile ei aventuriste va modifica înţelegerile anterioare. anunţa că. singura în măsură să acorde puterea şi să impună legea. căci Äţara alta tarapana nu are. în sensul ei modern.cel puţin teoretic . o Proclamaţie (28 februarie 1821) în care afirma obiectivele revoluţiei greceşti. La vestea că aliaţii săi coborâră spre Dunăre. este recunoscută suveranitatea poporului. Cum astfel era aşezat pe baze noi atât statul. Ipsilanti primejduia şi acţiunea românească. oricum. într-o formulare înţeleasă repede de toţi. ci împotriva otomanilor. Tot ce nu s-a orânduit prin Äalegerea s' voinţa a tot norodul" urmează a se îndepărta.. cuprinde totuşi principiile de bază ale unei n " ordini sociale. Astfel. Al. cât şi relaţia dintre cetăţeni şi putere. urma a se continua cu o largă reformă. spre capitala Ţării Tomâneşti aban- . în deplasarea de la laşi spre Bucureşti. bine ştiut- de împroprietărire a ţăranilor şi desfiinţarea definitivă a clăcii. în nici o formă. pe socoteala mănăstirilor"). ÄCererile. Fără a desfiinţa birul. extinsă de la justiţie la administraţie. cât şi a aceleia care îl avea m r frunte pe Tudor. cu Äleafă uşoară". la rândul său. la domeniul şcolar (instituţiile didactice sporeau pe seama episcopilor) şi la armată (se prevedea instituirea unei oştiri permanente cu 4 000 de panduri şi 200 arnăuţi." făceau. spre a nu tulbura unitatea. din care să fie îndepărtaţi grecii. Slovenia). revoluţia de la 1821 nu a pus. elaborat probai anterior. aflat la un Congres al Sfintei Alianţe. numai cu neguţătoria trăieşte". ÄAdunarea norodului" reprezintă voinţa suverană în stat. în eventualitatea unei intervenţii otomane. Firesc. problema agrară. Alexandru Ipsilanti trecea Prutul şi prezenta. Urma ca ruşii să ne ajute să redobândim cetăţile Ä<w care ne vor lăsa liberi să ne conducem după legile noastre". în acelaşi timp. Desfiinţarea vămilor interne era considerată o necesitate. dar devenit cunoscut în februarie 1821.

donată de boierii în panică. în preajma Bucureştilor. în virtutea căruia Tudor a dreptul d8 rjoaij a exercita Ävremelnica stăpânire". conducătorul revoluţiei insistă asupra cauzelor care au determinat ridicarea sub arme: Äpierderea privilegiilor" noastre §! jafurile nesuferite. Älucrarea tuturora rnpreună după destoinicie'spre a câştiga din nou dreptăţile pierdute". unităţii naţionale. Caracterul P onunţat social exprimat în Proclamaţia de la Padeş şi în ÄCereri." lăsa loc. 27 . Va rămâne la margine de unde va aştepta trimişii Porţii spre a cerceta Äjalnica stare" a ţării spre a face dreptate şi orânduială bună. tran-' atâtea rânduri.. Mai mult ca oricând se cere unirea. Ipsilanti. Eteriei făceau iminent un atac otoman. Tudor ajunge. A doua Proclamaţie. de mânia vindicativă a ÄAdunăriinorodului". Se remarcă grija cu care sunt menajate susceptibilităţile Imperiului Otoman şi o anumită indecizie în ce priveşte direcţia ulterioară a mişcării. întăreşte concluzia ante- atea ac un Politic". Jurământul lui Tudor Vladimirescu în faţa boierilor care susţineau cauza naţională. la 16 martie. câşti f'ne' acordul cu "boierii patrioţi" (23 martie). de unde adresează o Proclamaţie (din Bolintin) locuitorilor oraşului spre a le anunţa intenţiile sale. disperaţi de gestul Rusiei. toate forţele interesate în realizarea programului ? " se uneau în faţa unei situaţii imprevizibile. Spre a preîntâmpina ocuparea capitalei de către eterişti.. ţ' " întreprinse de Tudor era recunoscută şi de clasa Pe teme na e revolut' ' ţi nal. unde se afla tabăra sa. de excesele trupei lui Al. este comunicată de la Cotro- ceni. pământul ţării într-un spaţiu al jafului şi al pustiirii. datată 20 martie 1821. Din nou. aic| . 51 6 1 ă obiectivele ca în ' . Poporul s-a ridicat pentru Ädreptăţile folositoare la toată obştea" stricate în ultima vreme.

Tudor este . a societăţii româneşti 2. Tudor Vladimirescu semnalează. Răspunsul echivoc al epitropului l-ar fi înfuriat. * La întoarcerea de la Viena. problema raporturilor rjjm cele două mişcări. . După altele. pagubele ce i-au fost pricinuite de tulburările din Oltenia. în discuţiile cu Alexandru Ipsilanti. Prezentaţi personalitatea lui Tudor Vladimirescu în contextul tendinţelor de restructurare în sens modern. ÄHoţomanii de la Ada-Kaleh au prăpădit lumea de pe la noi şi de la mine şi de la dumneavoastră au luat toate bucatele şi tot ce au găsit. o voinţă dârză şi o ambiţie puternică. invitându-l să treacă Dunăr a spre a evita o nenorocire..jertfa primordială pe care acele timpuri au aşezat-o |a temelia noii societăţi. A. După unele surse.. într-o scrisoare.asemeni marilor figuri legendare ale istoriei noastre .Tudor va tranşa. insistentele tratative cu otomanii erau menite să întârz invazia. i-ar fi puy rezista cu şanse de succes.. cel puţin până când. care nu-l putea face sâ uite interesul de a izbuti cu orice preţ şi de a cuceri pentru sine şi pentru clasa căreia îi aparţinea puterea supremă". el s-ar fi exprimat clar: ÄScopul d neavoastră este contrar celui urmărit de mine". retras în zona fortificată a Olteniei. > în acelaşi timp. Vladimirescu. a cărei reaşezare comporta un proces îndelungat sub beneficiul unor condiţii favorizante determinate de jocul de interese al Marilor Puteri. Supus unei morţi de martir. Apoi din nechivernisirea stăpânitonlor ţări noastre vezi câtă prăpădenie ni se pricinuieşte!. rostind cuvinte de câjn! J' pentru că a fost înşelat.. Älată însuşirile pe care Tudor le putea pune în serviciul misiunii ce avea să-i fie încredinţat un spirit natural. o adâncă cunoaştere a oamenilor şi o experienţă bogată în afaceri militare. O stăpânire cu aşa ţară mare în mână şi un lucru de nimic n-au putut opri. Care au fost raporturile dintre Tudor şi Eterie? 3. OŢETEA despre personalitatea lui T. Tudorar fi întrebat doar unde este spjiJ6 Rusiei. încă învăluită în mister şi supusă unor interpretări contradictorii. revoluţi de la 1821 relevă complexitatea unei lumi în schimbare. Comentaţi principalele prevederi ale documentelor programatice ale revoluţiei de la 1821Ş stabiliţi semnificaţia lor. ci ne lăsară de ne prăpădirăm şi ne stinserăm de tot!" TEMĂ: 1. care-l ridica mult peste gradul său de cultură.

pe Tudor Vladimirescu. unde oamenii săi de încredere pregătiseră /ra/ea" De aici. va Ä măsuri de fortificare a mănăstirilor din Oltenia în vederea unei rezistenţe n | delungate. Prin asigurările date Imperiului Otoman. Tudor 'rece prin Baia de Aramă. trei dintre cei mai de seamă boieri ai ţării au desemnat. Tudor urmărea să împiedice o invazie armată şi orice suspiciune cu privire la intenţia de răzvrătire împotriva ordinii legale. al cărei nucleu îl formau pandurii. cei care pot să fie buni şi cu care noi dimpreună vom lucra binele. păstrând o Permanentă legătură cu boierii Äpartidei naţionale"din administraţia centrală. sÄ Pentru el. . în vederea obţinerii vechilor dreptăţi ale ţării: autonomie şi domniile pământene. ÎPSILAfc * SAŞI. . şi. precum ne sunt făgăduiţi". s-a instalat la Padeş. Austria şi Rusia. Organizarea armatei.TUDOR LA ŢÂNŢĂREN!. precum şi rea disciplinei şi a capacităţii combative a trupelor sale l-au preocupat în m a deosebit pe Tudor..ÄSOMNIA" LUI TUDOR. ci împotriva stăpânirii interne. arătându-le că nu s-au ridicat împotriva autorităţii legitime a Porţii. Broşteni şi Strehaia. DE MARTIR A LUI în contextul creat de implicarea mişcării eteriste într-o insurecţie care îşi avea baza de plecare în Principatele Române. printr-un înscris. unde i s-au alăturat numeroşi ţărani. Tot de aici. MOAR . să ridice norodul la arme pentru Äobştescul folos". Coborând pe Motru el îşi stabileşte tabăra la Ţânţăreni. Chemarea sa a avut efectul unei declaraţii de război adresate boierilor. după ce a întărit Mănăstirea Tismana. fanariote. . cărora le solicită sprijinul. Ur >de Adunarea norodului a rămas toată luna februarie şi unde. în consecinţă. acţiunea abia începută nu trebuia să fie o simplă diversiune care a lnle snească trecerea eteriştilor în sudul Dunării sau intervenţia Rusiei într-un flit cu Poarta Otomană. nu departe de Craiova. ca să le fie şi lor bine. DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI DE LA 1821 RĂZVRĂTIREA OLTENIE!. la 23 ianuarie el a făcut cunoscută Proclamaţia prin care chema pe toţi locuitorii ţării pentru a înlătura nedreptăţile şi Ärăul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre" iar dintre aceştia Äsă se aleagă.SFÂRŞITUL REVOLUŢIEI. în noaptea de 18 ianuarie 1821 Tudor a părăsit Bucureştiul. Tudor ş\ Adunarea norodului constituită la Padeş au întreprins demersuri diplomatice la Poartă. în drumul său spre Craiova.. .

pentru a da o aparenţă de legalitate acţiunilor sale şi a pune la adăpost ţara. în seara de 22 februarie 1821. îngrijoraţi şi de amploarea socială extraordinară a mişcării conduse de Tudor. Plecat din Tântăreni. cât şi cu otomanii. lordache Olimpiotula avut o întrevedere cu Tudor. conştient însă şi de consecinţele externe ale unei acţiuni pripite. cărora le garanta persoana'şi averea. spre a-l atrage de partea Eteriei. discuţiile purtate pe baza ÄCererilor norodului românesc" au reflectat clar divergenţele dintre cele două mişcări. în interesul acţiunii româneşti. prin Slatina. Atent la tot ce se întâmplă în ţară. Sub presiunea acestor evenimente. în cazul eventuale intervenţii de peste Dunăre. Rusia a dezavuat imediat Etena şi mişcarea pornită de Tudor. în acelaşi timp. complicând situaţia. înainte de a sosi aici Ipsilanti împreună cu susţinătorii săi. ==s   Trecerea Oltului de către pandurii lui Tudor Dar acţiunile eteriste din Moldova au schimbat planul iniţial. Aceste declaraţii au compromis mişcarea în fruntea căreia se afla Alexandru Ipsilanti. la 5 martie 1821. Deconspirată. 30 . Alexandru Ipsilanti a intrat în laşi şi l-a asigurat pe domnitorul Mihai Şuţu de sprijinul pe care Rusia îl acorda mişcăm sale şi -de iminenţa trecerii Prutului de către trupele ţariste. în situaţia în care. armata grecească aflată în Moldova şi'a început marşul spre Dunăre. în ÄProclamaţia şdresată locuitorilor Moldovei". el va ajunge aici la 21 martie 1821. căpeteniile Äpartidei naţionale" au luat drumul Braşovului (2Q februarie 1821). în tabăra de la Tântăreni. aceştia vor avea de înfruntat o Ästraşnică putere". pe 28 septembrie. >Domnia" lui Tudor. îi asigura că. spre Capitală. era absolut necesar ca forţele armate de sub comanda lui Tudor să ajungă la Bucureşti. După ce şi-a stabilit tabăra el a iniţiat tratative atât cu Comitetul de Oblăduire din Bucureşti. în cazul intrării otomanilor în ţară. Tudor a căutat soluţiile cele mai bune.

întreprinde unele lucrări de apărare a Capitalei. ca Äla un gând şi o unire cu Moldova să putem câştiga deopotrivă drepturile acestor principate". *n Colentina. întâlnirea din 30 martie 1821 cu conducătorul Eteriei a scos în evidenţă lipsa de concordanţă dintre mijloacele şi căile folosite de către cele două mişcări. în acelaşi timp. ori de câte ori a fost sesizat. recomandă stabilirea de legături cu boierii din laşi. La 28 martie. şi duce tratative cu paşalele de la Dunăre pentru a evita intervenţia acestora. era aşteptat Äcraiul Tudoruţ". Ipsilanti că fără sprijinul Rusiei nu va putea ridica steagul luptei antiotomane. Scopul general al revoluţiei "mânea împlinirea Ädreptăţilor ţării" şi hotărârea de a le obţine chiar cu Ävărsare !f sânge". unde autoritatea puterii suzerane fusese Cata . Tudor1-a atras atenţia lui Al. de la început. cât şi a abuzurilor varşite de diverşi proprietari funciari. iar 5 zile mai târziu a ordonat să fie înjumătăţită darea impusă Olului CreţeştMIfov. în raporturile lor nemijlocite cu ţăranii. Tudor acceptă să 'Vr6Hucă împreună cu ei. lUa*'a concretă a Principatelor. Dâmbovitei. . sporeşte efectivul trupelor. Boierii reţinuţi să-l slujească la Bucureşti au primit. a determinat însă intervenţia armată a Porţii. în scurtul timp ai guvernării sale. sporirea numărului oamenilor sub arme şi buna lor aprovizionare. în Transilvania. Aflându-se cu Äsabia în ţara sa" Tudor se opunea intrării armatelor eteriste în oraş. primul îşi stabileşte cartierul general la Târgovişte. Tudor acţionat ferm atât împotriva actelor de indisciplină ale trupei. In concordanţă cu programul revoluţiei. trupele lui Alexandru Ipsi/antis-au oprit la marginea Capitalei. însărcinarea să asigure ordinea în ţară. în ciuda unor grave divergenţe. Deşi Capitala ţării era aşezată într-o zonă ' proprie apărării şi nu dispunea de ziduri şi fortificaţii el a ocupat Mănăstirile Kadu-Vodă. Mihai-Vodăş\ Mitropolia şi a întărit tabăra de la Cotroceni. autorităţile habsbur- gice temându-se ca duhul răzvrătirii să nu-i cuprindă şi pe românii de acolo. iar aceştia declarară că Äpornirea slugerului Tudor nu r eSte ®?ontjnutu| acestui compromis politic îşi găsea expresia într-un document Ŷ tat Porţii şi într-un memoriu adresat ţarului. în eventualitatea unui conflict militar îndelungat. să strângă bani şi să asigure mijloacele de transport şi alimente pentru nevoile oştirii. ceea ce marchează etapa nouă în care se intrase după dezavuarea emisă de ţarul Alexandru. iar Oltenia şi judeţele de câmpie sub cea a lui Tudor. cei doi ajung la un acord. şi-au jurat A. Tudor îşi deplasează forţele principale. Şi peste munţi. reciproc. Tudor şi boierii rămaşi în Bucureşti. cărora le măreşte capacitatea combativă şi disciplina. preocuparea de căpetenie a lui Tudor a fost întărirea capacităţii de apărare a ţării. în urma căruia judeţele din nord trec sub autoritatea lui Alexandru Ipsilanti. iar celălalt la Cotroceni. în acest sens. la începutut lunii mai încurajată şi de expectativa rusă. iar dacă doreşte să o facă să treacă Dunărea şi să-i înfrunte acolo. ‡exprimându-şi hotărârea de a-şi păstra independenţa şi libertatea de mişcare. în virtutea căreia comandantul armatei revoluţionare recunoaştea elnica stăpânire" a ţării. în consecinţă.1821. a e Dla" i ' Pri'i 1821 marele vistier era chemat să uşureze claca satelor din '. tă Acordul încheiat între părţi şi-a găsit expresia în Proclamaţia din 23 c 1. alcătuită din boieri Äpatrioţi".

Seve- ritatea excesivă cu care a pedepsit actele de indisciplină prin execuţia unuia din tinerii săi căpitani. Macedonsk6 şi Hagi Prodan. au pătruns la Tudorcare a refuzat orice discuţie. conducătorit eterişti au hotărât să-l îndepărteze de la conducerea armatei pandurilor cu sprijinul căpitanilor D. Arestarea lui Tudor de către eterişti . în dimineaţa zilei de 21 mai 1821. înfruntând moartea cu dârzenie şi demnitate. la 15 mai 1821 el anunţă hotărârea de a se uni Äcu ceilaţi fratj creştini" pentru Äa descărca împreună puştile în carne de turc". loan Urdăreanu. într-un cuvânt către oştenii săi. o înaltă capacitate de luptă. Sfârşitul revoluţiei. La apropierea otomanilor de Bucureşti. oastea lui Tudor s-a dezmembrat. a părăsit Capitala considerând că rezistenţa ar primejdui oraşul. Izolat de ai săi. la marginea Târgoviştei. armata eteristă. iar de aici la Târgovişte. în luptele cu otomanii de la Drăgăşani. Singurul său mare păcat a fost acela că Ävoise ca în ţara lui să aibă parte de fericire şi de putere săracii neamului românesc". după înmormântarea lui loan Urdăreanu. Deşi la 18 mai. Tudora fost scos repede din tabără. înainte ca Älagărul pandurilor să se trezească bine şi să afle despre ce este vorba". în schimb. ultima rezistentă consemnându-se la Mănăstirea Secu. de martir a lui Tudor. lipsită de pregătirea şi instrucţia militară corespunzătoare. moarte?*. şi înconjurat de arnăuţi a fost pornit spre Piteşti. a fost înfrântă. Rămasă fără comandant. Tudora fost ucis în noaptea de 26-27 mai 1821. după îndelungate ezitări. i-a îndepărtat pe ceilalţi şi a uşurat misiunea complotiştilor. s-a ajuns la o înţelegere între Tudor şi lordache Olimpiotul. iar trupul său spintecat şi azvârlit într-o fântână. mai mulţi eterişti. în frunte pu lordache Olimpiotul. Tudor Vladimirescu. la Goleşti. nu înainte de a-şi demonstra.

Problema -nească a devenit subiect de discuţie între Marile Puteri Sub presiunea lor rorTI rta a f0St obligată să numească primii domni pământeni. Sumele enorme solicitate de întreţinerea n u . A făcut tot ce se putea face de un om necunoscut. ca duşmanii săi el s-a păstrat multă vreme teafăr nevătămat.în Oltenia. distrugeri şi a mii de victime omeneşti. Ilustraţi politica internă a lui Tudor Vladimirescu şi stabiliţi semnificaţia acesteia. luptele de hărţuire au mai continuat o vreme. Unul din obiectivele Äpartidei naţionale" a fost astfel atins. Sosirea lor în p pate. deopotrivă. f n toamna anului 1822. r trU represaliile exercitate împotriva participanţilor la evenimentele anului ? au dus la o nemulţumire generală care a generat puternice frământări şi Äuscări sociale. * * NICOLAE BĂL CESCU despre evenimentele de la 1821 . iar ţara din reV cupată de trupe otomane. concidea cu retragerea trupelor otomane de atie care (ăsau în urmă amintirea a nenumărate jafuri. .Revoluţia de ia 1821 a strigat dreptate şi a vrut ca tot românul să fie liber şi egal. sigur de el şi oastea sa. fără mijloace. chiar dacă tia fusese înfrântă o dată cu dispariţia conducătorului acesteia." NICOLAE /ORëA despre Tudor Vladimirescu ÄNu se poate zice că Tudor a căzut orbeşte în prăpastie El a înţeles şi slăbiciunea sa faţă de turci şi încurcătura în care trebuia să se zbată faţă de etenşti şi puţinul temei ce trebuia pus pe boieri. fără adevăraţi sfătuitori şi fără sprijinitori trainici A chibzuit. ca statul să se facă românesc Ea fu o revoluţie democratică. Dar o putere mai mare decât viaţa lui îl ţâra spre pieire" TEMĂ . a potrivit .nu fără izbândă de multe ori Fără a se lăuda şi a minţi. loniţă Sandu Sturza - Moldova) şi ërigore Dimitrie ëhica (în Ţara Românească). a socotit.

erau puse bazele unei n 34 .SOCIETATE. SUZERANITATEA Şl >PROTECTORATUL" IMPERIILOR VECINE.în memoriile înaintate de către marea boierime Austriei. care a acceptat înfăptuirea programului politic naţional cu condiţia instalării m Principate a Äprotectoratului" său. Abia schiţat în vremea lui Tudor. AKKERMAN (1826) SI ADRIANOPOLE (1829). . eludat în punctele sale principale dintr-o firească prudenţă la 1821. libertatea comerţului şi a celorlalte activităţi economice. DEMOGRAFIE. Rusiei şi Imperiului Otoman.referitor la Ţara Românească şi Moldova. Akkerman (1826) şi Adrianopole (1829). complementară tratatului de la Bucureşti (1812). Instaurarea domniilor pământene va asigura cadrul înăuntrul căruia urma a se realiza importante transformări. Marea boierime învinge cu sprijinul Rusiei. ororile ocupaţiei otomane şi intervenţia diplomatică a Marilor Puteri în favoarea Ţărilor Române . DE LA REGULAMENTELE ORGANICE LA REVOLUŢIA PAŞOPTISTĂ -CONTEXTUL POLITIC INTERNAŢIONAL. La 7 octombrie 1826.AGRICULTURA.DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICĂ. Implicarea nu se opreşte însă aici.INDUSTRIA. se desfăşoară o luptă de poziţii între boierimea mare şi boierimea mijlocie şi mică. expulzarea străinilor din conducerea statului şi a Bisericii.reprimarea mişcăm de eliberare greceşti. ROMÂNII ÎNTRE OCUPAŢIA.au creat condiţii propice pentru formularea explicită a programului na- ţional. Intr-u _ act separat. înţeles iniţial corect. . . acesta îşi găseşte cuprinderea aşteptată-cu deosebire . TRANSPORTURILE SI COMUNICAŢIILE. desfiinţarea raialelor. Revin în aceste texte revendicări esenţiale: instaurarea dom- niilor pământene şi a puterii politice a oligarhiei boiereşti. Contextul politic internaţional. dar şi a acţiunii politice şi militare întreprinse de Tudor. .URBANIZAREA. printr-o Convenţi semnată la Akkerman. Anul revoluţionar 1821 şi ceea ce a urmat . s reinstituia pentru Poartă obligaţia de a respecta drepturile Principatelor.COMERŢUL. . Conflictului intern pentru putere i se adaugă şi o participare internaţională. . ca un sprijin pentru modernizare. Paralel. dornice să participe la împărţirea beneficiilor exercitării puterii şi pentru care înfăptuirea progresului social-economic şi politic se asociază cu un sistem de privilegii exclusive.

La oraşe apar noi meserii Şi comerţul se diversifică. încălcarea ei de către Poartă va declanşa un nou *Phd între cele două Mari Puteri.500. genera . Victoria Rusiei.primul pas pe calea unificării de stat în epoca modernă .au avut consecinţe favorabile în afirmarea societăţii. populaţia se ridica în 9 3 2 locuitori iar la Mi" ' jumătatea secolului la 2. Domnia pe viaţă întărea stabilitatea principalei instituţii în stat. trupele ţariste trec Prutul nă Tara Românească şi Moldova.500. se 7 3n'\ cOmisii care să ia măsuri cu privire la întocmirea unor regulamente instituia Ţrjbutu( şj celelalte obligaţii rămâneau în limitele hatişerifului din 1802. în Transilvania. în planul statutului lor politico-juridic Ţările Române ieşeau de sub dominaţia singulară a Porţii spre a cunoaşte.'3 584. Paralel cu creşterea nume- rică a satelor. suzeranitatea Imperiului Otoman şi. situaţie care se va menţine până în a'Driliei834. Reglementările lui. favorabilă intereselor româneşti convenţia marca.000 3QO/O ? e P ntru ca în 1847 populaţia să numere 3. . ales după 1829. la 1838. Poarta şi Rusia se obligau să confirme viitoarele regulamente administrative ale Principatelor. sporul demografic este mai mare la oraşe decât la sate iar mai xul de locuitori din mediul rural determină apariţia unor noi aşezări urbane. totuşi. în acelaşi spirit era elaborat un nou act separat pentru cele două Principate. conducerea p ncipatelor este încredinţată contelui Pahlen (1828-1829) şi ulterior generalilor jeltuhin(februarie-octombrie 1829) şi Kiseleff{\829-1834). l0C(Jj Tl ri| "ansilvania. însă.000 locuitori. în vreme ce în lumea rurală se adânceşte stratificarea socială. .105 locuitori. se înregistrau 1 462. consfiinţită de Tratatul de la Adrianopol. maghiarii 35 . în- rile protectoratului" ţarist. care se retrag din faţa armatei ruse. protectoratul concomitent al Rusiei. aveau un caracter contradictoriu. la aceeaşi dată.28% din populaţia provinciei. timp de 30 de ani. înregistrându-se şi un proces de comasare a acestora.alungaţi de revoluţia din ţn fine. cu titlu de preşedinţi ai Divanelor celor două ţări. garanta Ţărilor Române vechile lor privilegii cuprinse în capitulaţii sau în înţelegerile dintre cele două puteri. într-o creştere de n anul 1844. Societatea românească intră într-un curs racordat la ritmurile unei vieţi ln Plină schimbare şi transformare. libertatea comerţului. în timp ce ln Moldova. în sensul căreia domnia pământeană se limita pe o durată de or ganiz atea comerţ u| uj se fixa cu rezerva asigurării celor necesare Porţii. oraşelor şi târgurilor. Ia 1 qLa începutul secolului al XIX-lea. s fârşit lungul exil al boierilor pământeni . la 1857 se semnalau 2 localităţi. La 26 aprilie 1828. de conflictul ruso-otoman. moderne. vreme de aproape 50 de ani.000. l ti vo' s. __ In perioada anterioară revoluţiei de la 1848. Ŷ ări interne. In ansamblu. . care îşi schimbă structura şi omogenitatea. românii reprezentau 60. în Ţara Românească. f qeneral. recensământul din anii 1784-1787 consemna 2. în Moldova existau 1 933 sate rar în Ţara Românească. în spiritul înţelegerilor mai vechi dintre marea boierime şi Rusia. se înregistrează şi o diversificare a populaţiei.500.nutj departe de ţară. în absenta domnilor. însoţită de retro- cedarea teritoriilor fostelor raiale şi stabilirea graniţei pe talvegul Dunării .

ceramică. faianţă. . et« Călăraşi .. n£ Hârsova . andr Sj|(stra Distilerii de spirt f M or i j Calafat Segarcea 'a Giurgiu Turtucaia !"" !  ! "  îorabia Turnu Măgurele Rusciuc M a n g a lia #       Z im nic ea B az ar gic ' J _ ?&-.Ocna '* ' 5 j Dumbrăveni .' _ ! > _ . . ‡Ferdinandsberg \ 3 r "-? fag \ Ismail ~z e s \ * ib (Oţelu Roşu )Ŷ Petroşani Câmpu}und C oea/ âpu" © D -i 1829-1856 I.Târgu JiuRamnicu Vâlcea % Pioasa V C. Gheorghe Focş a .-%.Gheorghe A Orşova Ŷ Zăgujani Piteş * Dragomiresti Ploieşti ' ţ>v a S Moldova Veche/**xTurnu Severin Ŷ -. Filiasi Drăaăsani VoHtu __* oSlobOZia F Sticlării. Camfrna b uzau-' _ "Va Tulcea BELGRAD Oraviţa Ciclova D . LEGENDA Extracţii de cărbuni Extracţii de fier Metale neferoase Păcură Sare ..a-. . .Râbniţa Ape minerale D Cavnic Debrecen ___________________________________ n . Tatarbunar Săvârşm Sac ărfm bp Alba lulia Sibiului gja o < Malnaş C h l Tecuci eva CU9 r Sebe Slbiu T UCI 7 Jimbolia Timişoara G>? ‡ ' * | C V lceOf. Caracal r Ruşii de Vede Adamclisi Vidirî-. Sântana Abrud Jţţeş A j .C\ ‡ Arad Roşia Montană n Z|aţna Tg. l Bacău v .---------------------------------------------- doineşti . Rupea A Bixad .C JS / Sf. Ocna Mureş "' Corund aComrat Cetatea Albă.. Cahlţ ' w ţ Olt'&dr A Teliuc Arpaşu «" Ƒ [ / e J ]fBolgrad l &-Găvoidia ‡ Nădrag DCălan Sadu*p r *ac«zărn1ftilX ' Galaţi Reni 4 Chilia Nouă-- e i " \. o _. cărămidărn\ Craiova Videle - Olteniţa 9 Constanţa Textile Zahăr Berării n . .Grozeşti (Oituz) [ BăiţaD " ‡ e -Ocna.Şerpilor ± rea Dognecea «Reşiţa' Ŷ uricani ae Ar eş Cjga ~ ( mSfe« JI \ nd£Bafta A/bT T Prpa'a Rusia Sulina \{ Vrsac nA "Anina Baia de Aramă ? Bpiteni. ---------------------------------------------------.Turda Ŷ . Salonta lin" Gpeorghieni i² -" ² * *Ŷ -* -/ săpun Hârtie Ä . . unelte agricole Baia Mare BaiaSpne Valea lui Minai Construcţii de vaseJ Tiraspol Maşini cu abur A ›pp lina ©‡ Oradea e" Potasă Chisinău ' T *>Borsec Piatra Neamţ "tg. : Târgu/wlure Pielărie Nucet e *a e .\. vaslui ?Leova .Lăpuşnei Lumânări. Borşa p›p Metalurgie.

prezenţi în număr apreciabil. enarea în circuitul pieţei a moşiilor nobiliare. obiectivele şi limitele alianţei dintre ele. îşi găsea un teren de afirmare mai prielnic în mediul intelectual. Astfel. înnoire. posluşnicilor. oameni veniţi de peste hotare.în ‡ Moldova. Structura populaţiei orăşeneşti reflectă mai bine dinamismul vieţii noi. Stratificarea . Aici stratificarea este puternică. 97% iar saS" 9'99%. precum şi a ruptaşilor. în Transilvania. este luat de categoria căpătăierilor.33%. reprezenta 39. locuitori fără domiciliu stabil. cu implicaţii reliefate cu prilejul revoluţiei de la 1848.- imii vizibilă încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.17%.21%. boiereşti şi mănăstireşti. desfiinţaţi prin Regulamentele organice. s-a extins rezerva moşierească în detrimentul ale " C'ate n f 'os'nţă ţăranilor dependenţi. arendaşilor. fiind mult mai omogenă în Ţara Românească. utilizaţi în administraţie şi care plăteau doar o dajdie.confesional şi etnic . în vreme ce caracterul predominant agrar al economiei făcea ca interesele burgheziei să coincidă cu cele ale boierimii. ţăranii clăcaşi alcătuiau . marea majoritate a populaţiei o alcătuia ţărănimea iobagă care. iar ţăranii liberi 27. Negustorii şi meseriaşii reprezentau principalele categorii de locuitori. putem înţelege apropierea între burghezie şi Proprietarii funciari. şi de cele ustriece. în Transilvania. în fapt. agricultura (pământul şi ţăranul) fiind o cale Profitabilă de câştig. care reprezentau o importantă sursă de muncă salariată. ' slaşilor şi slugilor. în 1831. s-au înmulţit obligaţiile în muncă acestora. ea era încă legată de agricultură. de cererile otomanilor. de începutul 9ajării produselor româneşti pe piaţa externă şi de nevoia de bani a tuturor e a 9oriilor sociale) a avut drept consecinţă extinderea suprafeţelor cultivabile.sociale care. ca şi a lot "Ŷ. jelerii 18. prin intrarea în rândurile ei a negustorilor. în Principate. at şOc!<' ate Schimbările profunde din viaţa economică şi socială se observă si în transformările survenite în structura boierimii din cele două Principate Procesul de îmburghezire a acesteia se desfăşoară în ambele sensuri Äde jos".ep|jneau anumite îndatoriri faţă de boieri sau mănăstiri. ei alcătuiau un important contingent al burgheziei care se prezenta divizată . în acest fel. particularităţile luptei Politice şi sociale desfăşurate în timpul revoluţiei de la 1848. Rigidi- tatea' structurilor sociale a împiedicat o dinamică similară aceleia din Principate. In concluzie. Ä. diversificare în raport cu cerinţele societăţii fl10 ţn perioada anterioară anului 1848. a beienarilor. categorii. marea masă a populaţiei o alcătuiau ţăranii. jp populaţia Moldovei şi 74% din cea a Ţării Româneşti. locul scutelnicilor. slabă sub raport numeric datorită păstrării regimului stărilor şi a naţiunilor privilegiate.Creşterii populaţiei şi numărului aşezărilor le cores- He o puternică adaptare.Pro':)r'et ţ' ţărăneşti. Burghezia română. în schimbul scutirilor fiscale. funcţionarilor din administraţia de stat. s-au accentuat tendinţele de acaparare a pământurilor ţăranilor 37 . Agricultura Nevoia unei producţii sporite de bunuri agrare"(legată de rgirea pieţei interne. intelectualilor şi Äde sus" prin încadrarea activă a unei părţi din boierimea veche în activităţi cu conţinut burghez. este în strânsă ara e * ~tură cu transformările economice. deşi populaţia oraşelor a crescut. în Ţările Române. în Transilvania. de nevoile armatelor de ocupaţie.

se pun bazele Şcolii de meserii din Bucureşti ş\ a alteia de arte şi meserii la laşi (1843). situaţii ce vor provoca numeroase conflicte de proprietate. prin comercializarea tuturor produselor obţinute P domeniu. în 1821-1848. de Societatea Agricolă. Şi aici necesitatea unei producţii sporite de cereale a dus la creşterea rezervei senioriale. Deşi are un ritm inegal. ca cea de la Pantelimon. care frânează progresul agriculturii şi al societăţii. Dar. precum şi prin înfiinţarea unor întreprinderi de prelucrare Ş> industrializare a acestora. numeroase date dovedesc orientarea stăpânului de moşie e spre producţia de piaţă. nu în ultimul rând. în acest scop. experimentele lui Ion lonescu de la Brad. trimiterea de bursieri în străinătate. Elementele noului se răspândesc. De aceea. în conditii|e în care agricultura reprezintă sursa esenţială de câştig. se organizează învăţământul agronomic şi economic în cadrul şcolii de la Sfântul Sava şi a Academiei Mihăilene. La toate acestea se vor adăuga înfiinţarea fabricilor de maşini agricole de la Cluj şi laşi. asistăm la adaptarea. lupta dintre nou şi vechi. se constituie Asociaţia economică ardeleană având drept obiectiv organizarea şi dirijarea economiei în acord cu nevoile societăţii. fapte care vin să ilustreze nevoia de a depăşi stadiul rutinier al agriculturii. Alături de transformările cantitative se înregistrează şi transformări calitative. prin reducerea sesiilor iobăgeşti. îşi fac loc în condiţiile în care principalul mijloc de exploatare a pământului îl reprezintă munca silită. Toate aceste căutări nu-şi puteau găsi plenitudinea într-o societate încă aflată sub dominaţie străină. înfiinţată la Sibiu încă în 1769. înŢara Românească. Mărirea rezervei. a fost însoţită de sporirea numărului zilelor de muncă. a cunoştinţelor ştiinţifice din literatura de specialitate. cât şi formarea unei categorii subţiri de ţărani înstăriţi. agricultura stă sub semnul revoluţiei agrare declanşate în Ţările Române încă din secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea. aceste elemente de modernizare. şi. nicăieri ca a|CI nu s-a manifestat. a muncii salariate. a metodelor vechi.în general. în acelaşi timp. acceptate m Transilvania şi în Principate. Societatea de agricultură. s-a extins munca salariată. Aceasta a determinat atât pauperizarea unei însemnate părţi a ţărănimii. De aceea . prevăzută în Regulamentul Organic. în Transilvania. evoluţia a fost asemănătoare. s-a generalizat arendarea pământului. se înfiinţează. în 1834. ea este legată de activizarea elementelor din sistemul de valori corespunzător societăţii moderne. şj aici. în Transilvania. cu atâta vigoare. Cum agricultura reprezenta sectorul dominant al economiei. imposibil de îndeplinit în timpul afectat). la noile realităţi. cu scopul de a populariza cele mai avansate rezultate agrotehnice. prin introducerea unor procedee tehnice noi. prin intermediul nartului (volum de muncă zilnic al ţăranului clăcaş. unul din cei mai de seamă agronomi şi oameni de ştiinţă ai vremii. cum ar fi folosirea muncii de clacă în serviciul producţiei de marfă. în acelaşi timp. de a o moderniza şi înnoi. de îngrădirea dreptului de folosinţă şi de strămutare a clăcaşilor. prin înmulţirea numărului zilelor de clacă. la formarea de mari latifundii prin acapararea pământurilor ţăranilor liberi. în regimul clăcii. se experimentează maşini agricole de import la ferme model. liberi. au sporit preocupările pentru modernizarea producţiei. prin activitatea desfăşurată.

acti . garanţiile. Cu toate acestea. în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Mo în c * ldova. Prin preocupările constante de modernizare a transporturilor. în Moldova şi în Ţara Românească. Numărul manufacturilor a crescut. în special cei din Braşov (casa fraţilor Orghidan) şi din Sibiu (casa Hagi Pop Constantin) care şi-au impus supremaţia absolută în relaţia cu Principatele. materia primă. una a Comparativ cu sectorul demografic şi agrar. la strângerea legăturilor cu piaţa externă. Din păcate. care conferă comerţului un caracter uniform şi organizat. mistraţia regulamentară a contribuit la accelerarea schimbului. se remarcă dezvoltarea deosebită pe care au luat-o teşugurile Săteşti.era în continuă creştere. Un corolar al dezvoltării schimbului intern şi extern l-au reprezentat Porturile şi comunicaţiile. în 1845. pentru ca în 1845  . De aceea. Comerţul accelerează procesul de dezvoltare în sens modern a societăţii româneşti. îşi află locul şi o categorie de negustori profesionişti. creşe a de muncă liberă. industria cunoaşte o '[ mai puţin spectaculoasă. o înreDuturilor industriei este istoria unor eşecuri repetate în absenta is toria IM V K . cel puţin până la 1829. în Principate mai ales. OrT1 naţia otomană în Principate şi stăpânirea habsburgică în Transilvania creau erioase obstacole. în rândul cărora intrau şi boierii ce-şi cumpăraseră rangul (aparţinând unor categorii diverse - arendaşi. ea provocată de transformările din lumea agrară. imprimând acesteia un dinamism cu totul deosebit. iar în 1847 se nstituig o Direcţie a lucrărilor publiceîn cadrul căreia va activa secţia podurilor a a . de proprietari. mai cu seamă în Transilvania şi Banat. paste făinoase. prin introducerea în circuitul comerţului intern a unei game "artete de produse şi sporirea numărului de meşteri din marile oraşe. condiţiilor indispensabile. îi lipseau iniţiativa. aceste întreprinderi aparţin mai cu seamă boierilor şi negustorilor si produc postav sau ţesături diverse (laşi).acest d| n urmă oraş beneficiar de regimul de porto-franco din 1 8 3 8 . dimensiunile activităţii manufacturiere s-au dovedit mo- deste. de care era legat ns noire a societăţii româneşti. care a dus la antre- narea Ţărilor Române în circuitul european. funcţionari de stat). Numărul vaselor comerciale sub Pavilion străin care descarcă în porturile dunărene Brăila şi ëalaţi . de la atina.drumurilor. precum şi ale IVl <aţii administrative şi culturale. După 1829 s-a construit podul de peste Olt.Oraşele erau centre de producţie şi de schimb. sprijinul economic şi stabilitatea politică. departe de a alcătui baza unei industrii maşiniste. capitalul. s-a votat legea drumuri/or. în Ţara Românească.ţ!r*3an'zarea. în continuă creştere numerică în perioada regulamentară. sticlă (Comăneşti). în cele ale zahărului ş\ textilelor. lumânări. va impune această problemă drept Proc!ldamentală în revoluţia de la 1848. la consoli- 6a Pieţei rnterne. în ramura metalurgică. negustorii români îşi sporesc activitatea. Dezvoltarea comerţului dincolo de Carpaţi a fost stimulată mai cu seamă de desfiinţarea monopolului economic otoman. numărul lor este re §tere: în 1832 se înregistrau 22 oraşe şi 18 târguri. în cuprinsul căreia includem şi atelierele de fabricat unelte şi maşini agricole. Alături de ţărani liberi sau dependenţi.

în Ivania.885. n Ţara Românească. în 1831 sunt consemnate 37 oraşe şi târguri.şi Comercianţii şi meseriaşii.895 iar Craiova 11. Braşov) care numărau peste 10 000 >ri în 1786.370 locuitori. Perioada istorică cuprinsă între - 1848 este bogată în transformări. Ploieştii 15. Sibiu. fie din de vedere fizic al ocupaţiunilor lor (aceştia) se împart în două clase boieri. în 1846. în prima jumătate a secolului al XIX-lea ul târgurilor să sporească la 50. Staţie de poştă. ul spre modernizare devine ireversibil. se ajunge. în perioada regulamentară se realizează o mai /Ŷ/(. dintre care cei mai mulţi sunt de alte neamuri se socotesc în . între tuc'ureştii numărau 50. Porturile ëalaţi şi Brăila îşi modernizează instalaţiile Din 1831 începe ruirea noilor oraşe Brăila şi ëiurgiu (foste raiale). la 6 oraşe. chiar pentru triumful său va fi necesară o nouă revoluţie. Dezvoltarea îşi accelerează ritmul. ape care străbăteau louă capitale ale Principatelor. de asemenea. imenajate locuri de agrement (Copoum laşi şi Cişmigium Bucureşti). cu o populaţie de aproximativ D locuitori (se adaugă Oradea. la extinderea reţelei de cana- sunt regularizate cursurile Dâmbovitei şi Bahiuiului. -oisă sistematizare. populaţia oraşului laşi ajungea la 5 locuntori. se edifică \ndria (1834) şi Turnu-Măgurele (1836). se dează la pavarea şi la iluminatul străzilor. de la 3 oraşe (Cluj. adică nobilii -. Timişoara. Arad). Progresul nu mai poate fi oprit. Dintr-o veche monografie sanitară a Munteniei datorată doctorului Constantin Caracas ÄOricum s-ar privi clasificarea locuitorilor Valahiei fie din punctul de vedere politic.

căci toţi comercianţii şi toţi câţi dobândesc o pozitiune bănească mai bună se silesc în toate bhipunle şi cu toată întinderea luxului să imite viata boierilor" Dl NI CU ëOLESCU în Äînsemnare a călătoriei mele" despre nevoia de modernizare a economiei româneşti ÄAceastă mulţime de fabrice sunt în toate ţinuturile europeneşti. iar nu împotrivă să le ia domnii bani. de aceia fac şi felurime de ajutoare acelora ce întemeiază fabrice. fiindcă din punct de vedere al traiului aflu putină diferenţă între cei dintâi şi cei din jrmă. pentru că ei au fabrici Marea pagubă este la o tară de a-şi scoate tot materialul nefabnearisit vânzându-l în alte tari cu un prost preţ şi apoi să-l cumpere iarăşi cu preţ de 30 ori mai mult..orwna clasă. TEMĂ 1 Care a fost semnificaţia politică a tratatului de pace de la Adrianopol (1829) pentru evoluţia politică a Principatelor Române? \ 2 Caracterizaţi nivelul de dezvoltare social-economică a Principatelor în prima jumătate a secolului al XIX-lea . căci cu aceste fabrici fieşcare stăpânire îşi fericeşte norodul.

în politica externă a Ţării Româneşti reţine. Pe de altă parte. şi unele obligaţii ale clăcaşilor. care fi instalaţi însă abia în toamnă. transmise la onstantinopol.DOMNIILE REGULAMENTARE. Războiul ruso-otoman încheiat cu pacea de la Adrianopol a impus Äpro- sctoratul" Imperiului Rus asupra Principatelor. rezerva moşierească a sporit şi. inaugurat cu o ocupaţie militară are se va prelungi până în 1834.REGULAMENTELE ORGANICE (1831-1832). loniţă Sandu Sturdza (în Moldova) şi gore D. memoriile adresate Marilor Puteri. rezultatele aşteptate. bunele lor intenţii şi /oia acută de schimbare s-au lovit de obstacole de tot felul. Nu au dat. într-o situaţie jă.deci. Secolul fanariot lua sfârşit şi se împlinea fel principalul deziderat al revoluţiei de la 1821.DOMNIILE PĂMÂNTENE (1822-1828). în timpul acestor domnii. firesc. . multe insur- mtabile. nici măsurile fiscale care urmăreau o ii corectă aşezare a birului.lusiv o evidenţă exactă a supuşilor străini sau a scutelnicilor şi posluşnicilor. acum declanşat şi acutizat. . PRINCIPATELE ROMÂNE SI PROVINCIILE ISTORICE ROMÂNEŞTI ÎNTRE 1822-1848 . birul a depăşit oporţiile avute în vremea lui Caragea Vodă. atât de interesate de viitorul ilor Române. Poarta hotărăşte numirea a doi domni pământeni. La 23 iulie 1822.guverneze în spiritul acestuia. totuşi. inclusiv asupra privilegiaţilor. . precum rivalitatea ruso-otomană sau conflictul politic şi ideologic între ierimea mare şi cea de rang inferior. BASARABIA SI DOBROGEA ÎN PERIOADA PREPAŞOPTISTĂ. BUCOVINA. atenţia corespon- înţa activă a domnului cu cavalerul von ëentz. în succesiunea aproape imediată a )lutiei de la 1821 şi în contextul unor puternice contradicţii între Rusia şi eriul Otoman. prin termediul acesteia Austria a câştigat o posibilitate nouă de a influenţa poli- :a Porţii în Principate căci informaţiile epistolare erau. . de la început.e ordine în administraţie (lupta împotriva venalităţii şi corupţiei a înregistrat un ec) şi nici cele care urmăreau o nouă împărţire administrativ-teritorialâ. irespunzător. secretarul lui Metternich.ROMÂNII DIN TRANSILVANIA. şi-au atins ţelul. . Spre deosebire de predecesorii lor. Contemporanii au reţinut doar că. Ei au fost nevoiţi să se supună suflului înnoitor inaugurat de revoluţia de la 21 şi să. nici încercările de a . - .MIŞCAREA POLITICĂ PREPAŞOPTISTĂ. Domniile pământene (1822-1828). ëhica (în Ţara Românească) s-au aflat.

au funcţionat la Bucureşti şi la laşi sub RecaNoasTesea PAVILIOMVUU ROM ÎN D¼ CSTRE preşedinţia consulului general rus T03TC STATeLE C«RO«Ne. în elaborarea Regulamentului s-a dorit ca >Tratatul de la Adrianopol" reformele să nu modifice radical structurile so-cial-politice interne.3 2'14 StPTCMBRK «29 veche iniţiativă. dovedesc că Tratatul de la Adrianopol şi Regulamen- tele Organice nu reprezintă începutul unei noi societăţi.BI TARILOR BOMÎH¼ C8 CCIMTE a format obiectul unui raport general. «SGHReLe ) D¼UMITÎNtM!-S£ PR£CJS HOTARa TARII Pt TrtL" VEOKL DKWAmi Geneza lor. 1/13 ianuarie. Domnul. să fluTONOMtt ADMINISTRA. amendate de Curtea protectoare. Minciaki. în mod esenţial.lL3BIIJTaTea K£GULSf1¼«T£LOR instrucţiunile speciale ale curţii de la ce se VOR Face IN TIMPBL awwiSTKWiei KMSC PEHTRH Petersburg. impusă încă la Akkerman. propunerile şi MCMe APROVIZIONĂRI POtTRM aKHJTA SAM P6HTRU COH- SFANTINOPOl. pentru Moldova. Adunarea nu a luat atitudine împotriva lui Mihail Sturdza. care deţinea puterea executivă. alcătuită din boieri favorabili domniei. era ales pe viaţă de Adunarea obştească extra- ordinară. TaHCia ReCUNOAŞTE V. TARI. precum şi cele mai multe dintre revendicările cuprinse în memoriile boiereşti. încercată şi de ërigore PR£V6D¼RI INfATORHTARILORRO(1Ϋ6 Chica. izbândească: elaborarea Regula. era departe de a putea limita excesele acesteia. conform procedurii stabilite. care Boemii VOR fi cONSTiTuncwaLt si PAMINTEM. între Prerogativele ei erau şi acelea de a elabora legile şi de a prezenta domnului rapoarte despre starea ţării. La acea dată. în cele din urmă. care $"  "  % LlKRT4T¼S C0MERT8I. este cunoscută: o anchetă  rusă după ocuparea Principatelor. dar să susţină unitatea celor două provincii româneşti. HM PtNTKii TARIlt ROfllSe. multe din dispoziţiile lor fuseseră deja puse în practică de generalul Kiseleff. cât. Regulamentele Organice (1831-1832). în anii 1829-1831. solicitată în ÄCererile norodului românesc". Acest principiu. pentru Ţara Românească şi. şi-a găsit o expresie mai apropiată de necesităţi. ëheorghe Bibescu fiind instalat. Puterea legislativă aparţinea unei Adunări obşteşti care. primii domni regulamentari au fost desemnaţi de Rusia ţaristă şi de Imperiul Otoman. avea. relativ îndelungată şi LA complexă. unde în forul le 9islativ s-a manifestat o puternică opoziţie faţă de puterea protectoare. Sf NICI SaUHORI memoriile boiereşti şi.ItttPOKRSl CCLOR TREI fHWLe (BfHILâ OttlKfiW tSKNU mentului Organic. toate la dispoziţia celor 0KGa«Z4Rea TARILOR ROMINC două comisii speciale de redactare. în 1842. erau adoptate de Adunări/e obşteşti extraordinare din Bucureşti şi laşi. doar târziu. pentru ambele PENTRU TARILE MOMÎMC KASIORGAWIW Principate. separarea puterilor în stat. Proiecte/e de Regulament. Contrar acestor reglementări. o mai u uuDCLA ADRIANOPOL ÎNCHEIAT INTKC RKSIâ SI TBRCTl1. în Moldova. respectiv. Spre deosebire de Ţara Românească. împlinirea unor deziderate pe care jocul de interese ale Marilor Puteri abia acum le recunoşteau. Astfel. desigur. sintezele consulilor imperiali de la ÎBRCIi NU M3I 4H ORCPTBL S3 CfiU» MIA TARILE RO- Bucureşti şi laşi. în mai şi octombrie 1831. a cărui Politică filo-ţaristă era cunoscută. oficial însă doar de la 1/13 iulie 1831. mai ales. 43 .

acum pentru prima oară arată. marii proprietari devin stăpâni asupra i treimi din moşie. Puterea oligarhică a boierimii şi imul clăcii au ridicat împotrivă. în agricultură.«. au devenit efectiv domni în ie. Dintr-un bun început. în sectorul nomiccel mai important. cu deosebire în chestiuni de reformă socială şi economică. precum şi de consolidarea autonomiei rii. a fost modernizat mul fiscal prin instituirea unei dări unice pe cap de familie. iar claca este constant majorată. în marea mişcare politică de la 1848. Spre deosebire de Al . Armata a fost reinstituită. ceea ce împiedică reluarea infinită a unei cauze o dată cu schim-i domnului. re le afectaseră grav resursele. categoriile pos- cilor şi scutelnicilor fiind desfiinţate. Totuşi. şi apăsătorul Äprotectorat" al Rusiei. toate ele dinamice ale societăţii româneşti. revizuirea sndicii civile. domnii regulamentari au acţionat constant în insul modernizării instituţiilor şi societăţii. vechiul ei 3m de privilegii. înlăturarea vechilor Drturi sociale şi a unor instituţii se desfăşura în condiţiile în care.--. a fost instituit bugetul şi lichidate vămi/e ne. s-au arătat interesaţi de îmbunătă- ea raporturilor dintre ţărani şi proprietari. sub incidenţa unei situaţii care nu mai aştepta tergiversări. Caracterizarea de ansamblu a acestei prime legi fundamentale a celor a ţări evidenţiază două elemente: pe de o parte. în pofida acestei situaţii. a lunarilor obşteşti. se îngăduia modernizarea 'etăţii româneşti. instanţa superioară. după obişnuita călătorie de învestitură la Constantinopol. Astfel. şi suportau consecinţele sociale ale aplicăm igulamentelor Organice: o activă rezistenţă a ţărănimii şi nemulţumirea cres- ndă a boierimii. de numele lui Alexandru ëhica (1834-1842) se leagă o activitate imarcabilă în domeniul judiciar (lichidarea proceselor restante. a luat decizii importante în plan nanciar şi judecătoresc. în domeniul administraţiei s-au creat departamentele. bastioane ale privilegiaţilor. noile căpetenii ale Principatelor s-au confruntat cu iri dificultăţi.Numiţi de puterea protectoare şi suzerană în ilie 1834. înaltul Divan Domnesc. şi adoptarea celei comerciale de inspiraţie franceză). Sistemul judecătoresc s-a reorganizat: tribunalele judeţene şi instanţele de au fost pentru prima oară constituite. s-a preocupat de dezvoltarea învăţământului şi a efec- lat un control eficace în problema veniturilor eclesiastice. nu prea părtate. Practicile moderne încep să înlo- că arbitrariul justiţiei medievale prin înfiinţarea corpului de avocaţi şi a iraturii. în fond. Acesta este motivul itru care. iar vechiul m al solidarităţii la bir s-a păstrat. ie alta. faţă de marea putere a aristocraţiei funciare. se consolida puterea politică şi economică a marii boierimi. ÄNedespărţita unire".. Alexandru ëhica şi h/lihail Sturdza. ëheorghe Bibescu (1842-1848). mijlocii şi mici. în vreme ce rmaşul său. Regulamentele Organice au at noi obstacole în calea progresului general. peste avantajele pe care le ofereau. se instituie ca preambulul fericit al adevăratei uniri. conferă autoritatea lu- ijudecat. şcolile organizate pe o bază naţională. boierii şi clerul continuau a fi exceptaţi de la impozite.to<. arhivele i câştigat dreptul la existenţă. Donc-vU rcg-jij. i adaugă permanenta imixtiune a puterii protectoare şi atitudinea cel mai Ieşea rigidă. Preluau conducerea ţărilor lor după lungi ani de ocupaţie străină.

domnii celor două ţări române şi-au concertat acţiunile. ori de unde ar fi provenit ele. puse în aplicare în anii 1831- 1832. inaugurând o guvernare prin decrete domneşti. după cum. în speranţa înfăptuirii. au 45 . hotărâtă în 1847 dar aplicată în chiar anul revoluţiei de la 1848. în multe situaţii măsurile adoptate fiind identice. a fost condamnat pentru felul în care a înţeles să-şi sporească averea. a unirii. foarte a 9reat de puterea protectoare. deschidea Perspectiva pieţei unice între cele două Principate. în egală măsură. Este astfel cunoscut că legile fundamentale. Recepţie la curtea domnitorului Gheorghe Bibescu ëhica. ëheorghe Bibescu a suspendat-o (1844).desfiinţarea vămii dintre Moldova şi Ţara Românească. recunoscut pentru relaţiile sale dificile cu Adunarea obştească. după ce fuseseră semnate de către Adunările obşteşti extraordinare. pentru atitudinea sa de extremă duritate faţă de acţiunile opoziţioniste. Peste meritele şi limitele lor. în politica externă a perioadei prepaşoptiste merită insistat asupra a două Momente semnificative: respingerea de către Adunarea obştească din Ţara Românească a articolului adiţional la Regulamentul Organic şi iniţiativa Äpartidei naţionale" muntene. pentru calităţile intelectuale şi simţul politic. ca timpurile în care a trăit şi a guvernat. o clipă mai devreme. Contradictoriu. a fost apreciat pentru spiritul său gospodăresc. Personalitatea cea mai interesantă a epocii regulamentare rămâne însă domnul moldovean Mihail Sturdza (1834-1849). condiţie esenţială pentru unirea politică de mai târziu. încoronarea unor asemenea iniţiative . care a oferit domnia acestei ţări lui Mihail Sturdza. pentru modul în care a încurajat corupţia şi venalitatea.

semnificativ initulată. energic. mare boier prahovean. pleacă la Constantinopol spre a cere i suzerane să cheme la ordine pe opozanţi. va lua naştere o ÄPartidă naţională" condusă. emisarul 'idei naţionale". Sturdza înţelegea că ersul unionist nu poate avea succes decât însoţit de o puternică presiune naţională asupra puterii protectoare şi a celei suzerane. în a doua jumătate a anului 1838. ÄActul de unire şi inde-'enţă"." Devenit consul al puterii protectoare la Bucureşti. cu acordul puterii suzerane. Ŷ era. cu toate adăugirile. în 1835. nfirmate de puterea suzerană abia în 1833. actorii autohtoni de decizie se pun însă greu în mişcare. iar consulul rus.e pregăteşte întâmpină. din rândurile . Varianta . Alexandru ëhica a plecat din ţară. Câmpineanu renunţa litiv la tron în schimbul angajamentului lui Mihail Sturdza că va obţine. Se impunea. A doua iniţiativă a ÄPartidei naţionale" muntene. de ia rea suzerană. ofensat. din se anunţa. de Ion Câmpi- i. /. Misiunile diplo- . în relaţii mai ise decât Al. la 21 iulie 1837 lucrările forului legislativ iuspendate. La 27 iunie 1836. baronul nann a insistat să se supună spre aprobare forului legislativ al ţării noul Regulamentului. în vederea unei redactări cuprinzătoare. de la început. 'da naţională" era învinsă iar dreptul de intervenţie al Rusiei ţariste rat. lui '// Sturdza. Äarticol adiţional". în ce priveşte unirea. a fost trimis la laşi cu mandat precis. se spera. După ce la 15 iulie 1837 area a respins Äarticolul adiţional". ameninţând cu represalii pe nesupuşi. era citit un Äînalt împărătesc firman". Deşi domnul Moldovei nu avea renumele unui liberal. care condamna lea din anul anterior. . să se pună capăt ilor boiereşti şi să fie anihilată preponderenţa ţaristă. ëhica cu puterile occidentale. La 9 mai 1838. Atunci s-a născut ideea de a oferi tronul celor două Principate. cu prilejul chiderii Adunării. reunite. Toate presiunile exercitate asupra acestuia şi a care i se alăturaseră s-au dovedit neputincioase. Domnul moldovean s-a arătat interesat de propunere. \şa a apărut articolul adiţional. astfel. Ion ëhica. torul cere Adunării să numească o comisie care să adauge textului vechi gulamentului legile noi. la 20 ianuarie 1839. într-un moment în care Rusia socotea oportun să le completeze potrivit intereselor sale în Principate. dominată de marea boierime. atât de puţin receptivă la iniţia- de reformă ale domnului. din afară şi Äde sus". o puternică opoziţie. explicit prezentată într-o raţie de principii. se arătase însă disponibilă pentru a afirma ui la autonomie politică. a convins că nu se putea realiza fără sprijinul Franţei şi Angliei. astfel formulat: Äîn viitor orice modificaţie ar facă Domnul la Regulamentul Organic nu se vor putea înfiinţa şi a se I n lucrare decât după o într-adins deslegare a înaltei Porţi şi cu primirea Rusiei. Unirea Principatelor şi desfiinţarea protectoratului rus. M. în absenţa sa. candidatură însă repede abandonată în lipsa imitaţii. că o parte dintre boieri sunt hotărâţi să-l jă domn pe Ion Câmpineanu. şi nici nu îmarcase în apărarea autonomiei ţării. Adunarea. tenţia declarată de a-şi îngriji sănătatea în străinătate.

a fost Ärăpit" de Imperiul Habsburgic în 1775! După 10 ani de ocupaţie militară.) şi Ferdinand V (1835-1848). cât şi printr-o consistentă exploatare a resurselor ei materiale şi umane. teritoriul din Norduf Moldovei a fost declarat provincie' auto- nomă a Casei de Austria. Cele mai importante decizii. nu au reuşit. într-un celebru memoriu. vechi pământ românesc. 1806 Francisc //renunţă la coroana ÄSfântului Imperiu Roman de naţiune germană. fără participare românească) şi prin raporturile acesteia cu ÄGuberniul" şi cu Curtea de la Viena. viaţa politică a Transilvaniei s-a desfăşurat în Dieta redeschisă în 1834 (evident. exasperat de orbirea cercurilor reacţionare care conduceau Transilvania. aici adoptate. conducerea revenind unui guvernator şi înalţilor funcţionari. care alăturat Moldovei cuprindea ţinutul Cernăuţilor şi o parte din cel al Sucevei. germanizarea şi catolicizarea devin armele principale ale guver- nării sprijinite pe autoputernicia poliţiei secrete şi cenzurii. 47 . fără succes. Ştefan Ludwig Roth. care hotăra separarea Bucovinei. în cea ce priveşte legea urbarială." Absolutismul habsburgic şi poziţia reacţionară a nemeşimii maghiare au ascuţit constant conflictele sociale şi naţionale din Transilvania. rămânând doar împărat al Austriei sub numele de Francisc I. Clasa politică rămâne nobilimea maghiară. Confruntat cu extin- derea valului de acţiuni sociale şi naţionale. subminată atât prin subordonarea ei politică (Dieta nu a mai fost convocată până în 1834. să se oficializeze limba maghiară şi o legiuire urbarială care nesocotea complet dreptul la pământ al ţărănimii iobage. căci noi avem deja o limbă a ţării. din 6 aug. dar cu deosebire în vremea cance- larului Metternich (1809-1848) revenirea la absolutism se produce în forţă. nici cea maghiară. când s-a încercat. deşi vehement antihasburgică. de certă orientare conser- vatoare. coordonaţi de cancelaria aulică de la Viena). Românii din Transilvania. au survenit în anii 1841-1843 şi mai apoi în 1847. sub domniile împăraţilor Franc/se II (1792-1806. Simion Bărnuţiu protesta împotriva înlocuirii limbii române cu limba maghiară în Biserica Greco-Catolică din Transilvania. ar fi exclamat: ÄNu cu argumente filosofice şi umanitare se pot convinge tiranii ci cu lancea ca Horea. Bariţiu a caracterizat-o drept Äo sterpitură născută dintr-un egoism orb lipsit de sentimente umanitare ca şi neţinând cont de adevăratele interese ale ţării". ë. această situaţie se va menţine până la 4 martie 1849 când. Centralizarea. Bucovina. Este şi situaţia Transilvaniei. I s-a alăturat învăţatul sas din Mediaş. Nu este nici limbă germană. matice întreprinse la Constantinopol şi mai apoi la Londra şi la Paris. ÄO tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă". ci este limba română". Prezent la dezbateri. Basarabia şi Dobroge J în perioa- da prepaşoptistă. Bucovina. Cu toate eforturile clasei politice autohtone şi " potriva patentei imperiale din 29 septembrie 1790. prin constituţia austriacă. de Ion Câmpineanu(în cursul anului 1839). în 1842. în aceste condiţii. care scria: Änu văd nevoia de a impune o limbă oficială ţării. guvernul habsburgic se vede obligat să intensifice apăsarea economică şi fiscală. Avram lancu. Şi într-un caz şi în celălalt opoziţia românească a fost deosebit de puternică. în 1786 a fost înglobată Galiţiei devenind 51 19-lea ei cerc administrativ. |n imperiul Habsburgic.

cu reşedinţa la Cernăuţi Dndenţa între autorităţi se purta în limba germană jtontătile habsburgice au urmărit să asimileze boierimea moldoveana din ia celei poloneze din Galiţia în consecinţă. un Institut Teologic şi eminar clerical. măsura 45 629. cu un rol eminent în lupta pentru afirmare naţională a românilor leni în întreg secolul al XIX-lea Casa şi moşia lor de la Cernauca au . dublat de un landant militar rus. sunt menţinute administraţia moldovenească şi întreaga legislaţie Ŷnoară In fruntea regiunii a fost numit un boier moldovean. prin împro- ma cu loturile aflate în folosinţă. lipovenii. dar şi un model de viaţă. incomparabil loare rutenii. o mare parte a proprietarilor s-a retras la laşi Intre cei rămaşi. funcţia de guvernator civil este 'ordonată unui locţiitor al ţarului După 1818.ntat un loc de refugiu pentru moldovenii izgoniţi din ţară pentru genle lor democratice. care a instituit proprietatea mică ţărănească (rusticală). subordonarea lui ui ortodox român După 1815. asemenea aceleia a Transilvaniei. evreu. în cuprinsul cărora se aflau cinci cetăţi. firesc. ţinuturile sunt. menţinut vreme de 7 ani. 17 târguri şi 685 de sate De nenea. imperiul Rus a păstrat în Basarabia vechea împărţire românească în nuturi. catolicizarea şcolii a avut grave repercusiuni asupra învă- ntului în limba naţională. întreţinerea şi. restaurat pnntr-o recunoaştere parţială abia la La 26 septembrie 1826 a fost înfiinţat. era aşezată în dinea Mitropoliei Ortodoxe sârbeşti de la Carlowitz (Karlowitz) Pnntr-un lament din 1786. organele de conducere auto . încredinţate. înfiinţarea. etnice şi . spre ducere unor boieri autohtoni Din 1816. implicit. de asemenea. şi cea mare boierească (domimcală) e supuse impozitului funciar Vechile obligaţii de dijmă şi robotă se vor ie însă până la 1848 Jnirea forţată cu Galiţia a înlesnit slavizarea progresivă a Bucovinei o dată runderea masivă în regiune a huţu/ilorş\ ucraimenilor Imperiul Habsburgic a recunoscut Biserica Ortodoxă şi credincioşii ei s-au bucura de exerciţiul liber al acestei religii Prin patenta imperială din 5 iulie Episcopia Bucovinei. bulgarii şi găgăuzii) Iniţial. ceea ce reprezenta 419 240 locuitori (urmează în procente. la Cernăuţi. pirea la Galiţia a avut importante consecinţe social-pohtice. care niază caracterul preponderent românesc al provinciei. tendinţele de suprimare a autonomiei Basarabiei de către enul Rus au devenit tot mai evidente. armenii. de multe ori elogiat de iporani Raporturile sociale au fost reglementate prin Ordonanţa imperială din 22 1787. greacă şi germană Basarabia fusese încorporată de Rusia ţaristă la capătul războiului ruso-oto- din 1806-1812. la ioc de frunte se aşază familia zaki. era afirmată obligativitatea amantului primar. grecii. după o statistică din 1817. cu limbile de predare latină.e Cancelaria aulică de la Viena a preluat prerogativele Consiliului aulic oi iar autoritatea guberniului de la Liov s-a extins şi asupra provinciei în căreia a fost aşezat un căpitan districtual. la 29 februarie 1828 a intrat în vi- ire noua organizare administrativă şi conducere a provinciei Basarabia încorporată ëuberniei Novorosnsk.9 km p şi. număra 83 848 de iu.

adresate Marilor Puteri. era apreciată de Ion lonescu de la Brad la 6 000. el n-a putut a Plica proiectele datorită opoziţiei marii boierimi sprijinită de forţe absolutiste externe Tot în deceniul trei. ţărmul Mării Negre şi în zonele păduroase din nordul şi sud-estul Dobrogei. din perspectiva căilor de urmat pentru modernizarea societăţii româneşti Conflictul intern dar şi cu susţinere internaţională. aportul cel m ai ridicat fund cel din Tran- silvania Nu fără temei s-a spus că. aici. ardelenii au făcut una dintre Äcele mai trainic e şi m ai s em nific ativ e d esc ălecă ri" Prezen ţa p ăs to rilor tra ns hum an ţi . fluxul demografic românesc s-a manifestat constant dinspre celelalte provincii istorice. şi a Äprotecţiei" exercitate asupra celor două Principate. explică condiţiile grele de existenţă ale locuitorilor pământului dintre Dunăre şi Mare Investigaţiile dobrogene ale lui Ion lonescu de la Brad. în cele 77 de articole ale sale statuau autonomia statului şi separarea Puterilor.I ŶŶ întregul răstimp cuprins între cele două revoluţii este caracterizat de lupta intensă dintre forţele politice.de persoane anual Cel din urm ă autor se arată im presionat şi de contribuţia lor la păstrarea naţionalităţii Ä prin intermediul lor cauza naţională poate să progreseze pretu- tindeni unde ei merg" H M. Imperiul Rus nu s-a putut extinde până la Carpaţi şi la Dunăre Astfel. pre- zentat spre sancţionare dom nitorului m oldovean lo mţă Sandu Sturdza. în care intra şi Bulgaria Invaziile repetate şi războaiele. de dinainte şi imediat după 1821. dar în strânsă legătură cu situaţia regiunii în întreaga prim ă jumătate a secolului al XIX-lea.m ocanii . limba rusă fund singura admisă în administraţie şi justiţie în pofida unei ocupaţii militare. ar fi s ervit d rep t b a ză legislativă Pentru guvernarea ţării Deşi domnitorul simpatiza cu Äcărvunarii". în toamna anului 1822 Puternic influenţat de Äspiritul veacului" şi de ideile revoluţiei franceze. implică practic întreaga lume românească aflată într-un moment de răscruce al existenţei sale Ansamblul memoriilor boiereşti. e drept ulterioare anului 1848. până în 1856. ei reprezintă o majoritate demografică şi în Deltă De-a lungul anilor. aşa-zisa Äconstituţie cărvunară". practic. întinse pe durata a 6 ani.cu d eos ebire a c elor din Ţara Bârs ei şi din partea Sibiului în Dobrogea. la proprietate şi la Petiţionare precum şi ale tiparului şi învăţăm ântului Dacă ar fi fost acceptat d e m a rea b oierim e şi d e c ătre Po a rtă. propunea un program din care nu lipseau ega- 49 . doar românii din Basarabia au fost expuşi deznaţionalizării şi pierderii treptate a identităţii şi asimilăm în marea masă a populaţiilor supuse slavismului Până la 1877. cei mai vechi dar şi cei mai stabili locuitori Aşezaţi cu deosebire p e malul Dunării. profesor la Şcoala de fa Sfântul Dava (1825-1832). Dobrogea s-a aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman După desfiinţarea raialelor (1829) ea a fost inclusă în noul paşalâc al Dunării. filosoful Iurfiinist Eufrosin Poteca. a condus la obţinerea domniei pământene Situaţia conjuncturală creată de evenim entele din 1822 a favorizat categoriile de rang inferior ale boierimii Ele elaborează proiectul sau.nom e erau suspendate. starea generală de nesiguranţă. pun în evidenţă preponderenţa românilor alături de otomani. principalele drepturi şi libertăţi cetă ţen e şti.

în Moldova. cuprinzătoare. în vederea con- Jrării Marilor Puteri vecine. la . Ţării Româneşti ¢  Dar cele mai semnificative acţiuni în direcţia naţională vor fi întreprinse de ui grupării reprezentând aceste interese în Adunarea obştească a Ţării lâneşti .e. o ÄSocietate revoluţionară secretă româno-polonă" condusă de Adolf d. în Tumultul luptei naţionale a cuprins treptat toate provinciile istorice locuite xnâni. un emigrant polonez. unirea federativă a Moldovei. La Sibiu. libertatea tiparului. în sudul Ţării Româneşti. Hârlău şi Herţa. Cinci ani mai târziu. conştiente de necesitatea modernizării societăţii româneşti şi recrutate ândurile boierimii şi tinerei burghezii li s-au adăugat cele ale maselor eşti nemulţumite de reglementările regulamentare: în primăvara anului . era descoperită ÄConjuraţia ederativă". în cuprinsul monarhiei habsburgice. Partida sa . Frgntaşii acţiunii naţionale din Transilvania. în Moldova. impozitul proporţional cu averea. Gheorghe Asachi Gheorghe Lazăr j la numirea în funcţii. care preconiza. Banat şi Românească militau pentru Ärepublică românească.a ela- it două documente de incontestabilă semnificaţie: ÄActul de unire şi ‡pendenţă" (13 noiembrie 1838) şi ÄOsăbitul act de numire a suveranului anilor" (17 noiembrie 1838). la Săbăoani. era descoperită.frecvent numită Änaţională" .Ion Câmpineanu. a comisului Leonte Radu. când tunurile armatei de aţie au ucis peste 300 de răsculaţi şi la Islaz. la 1839. aşezată parte şi alta a Carpaţilor". Semnatarii primului text contestă legalitatea . I astfel preconizat ar fi fost o republică burgheză Eforturilor forţelor .

şi. Bălcescu este prezent în Banat şi în Transilvania. au loc la Mânjina. Unitate mai întâi în idei şi în 51 . Äbalaurul care trebuie Privit". pentru Unirea Principatelor. pe principiul Ädomniei democratice". programul agrar prefigura o lungă dezbatere teoretică. la laşi. în 1845. Äcomplotiştii" au fost anchetaţi de domnitorul Alexandru ëhica. în faţa studenţilor români aflaţi la Paris. de asemenea. la 1 ianuarie 1847. Vaillant. judecaţi şi condamnaţi în primăvara anului 1841. ÄOsăbitul act" prezintă prerogativele excepţionale ale domnului pe durata războiului de independenţă. cu toată claritatea. organizată în 1843 de Nicolae Bălcescu.Regulamentelor şi a domniei în fiinţă şi denunţă legăturile de vasalitate faţă de Poartă. al cărei secretar avea să fie CA. foarte probabil. care se adresa lui Costache Filipescu îndemnându-l să lucreze pentru a pune bazele solide ale Unirii Äîntre două popoare mici care nu trebuie să formeze decât unul singur". Bălcescu. şi descoperirii. sinteza as piraţiilor întregului nostru popor: ÄŢinta noastră. se preconizau: lichidarea proprietăţii de tip feudal şi a relaţiilor servile. Un Comitet Patriotic. Astfel. pe care le-ar dori răscumpărate printr-o contribuţie generală. o alta la laşi.Asociaţiei patriotice". Băl- cescu formula. Rosetti. Äpartida revolu- ţionară îşi mărgineşte lucrarea la propaganda tainică şi pe faţă a ideilor. în egală măsură. mişcarea din 1840 avea să renască sub înfăţişarea societăţii secrete ÄFrăţia". a celor capabili să-şi asume programul social şi naţional al acelui timp. desfiinţarea statului Äciocoiesc" şi constituirea altuia nou. coordona activitatea de la Bucureşti. deci. s- au aflat D. sub influenţa ideologiei revoluţiei franceze. După eşecul de la începutul deceniului. Anii premergători anului 1848 sunt destinaţi. Se urmărea astfel. avea să scrie N. Fructuoase contacte între tinerii despărţiţi de Milcov. Descoperiţi. obiectivul major al viitoarei revoluţii. în toate ţinuturile româneşti. socotesc că nu Poate fi alta decât Unitatea Naţională a Românilor. Filipescu. organizată de o societate secretă în conducerea căreia. Relativ repede şi-a constituit o filială la Paris. dar. Murguşi J. statornică o dată pentru totdeauna în raport cu valoarea pământului cedat de veci". se solicită drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.. domnilor. Scopul acţiunii. E. Obiective. în fine. Äo rentă în bani în locul rentei în muncă obligatorie.A. în rândurile căruia se numărau mulţi tineri. Ion ëhica şi CA. completate cu votul universal si rezolvarea problemei agrare prin abolirea clăcii şi instituirea libertăţii în învoielile dintre ţărani şi proprietari. Ei se pronunţă. ÄSocietatea studenţilor români". în cea ce priveşte obiectivele sociale. de la început. înfrântă şi suprimată o dată cu arestarea organizatorilor. Christian Teii. în 1845. cu scrieri literare şi caută a pregăti revoluţia viitoare şi a formula sinteza ei". sub înfăţişarea . în partea a doua. în 1845 şi 1846. încununată în 1864 cu Älegea rurală" a lui Cuza şi Kogălniceanu: emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor cu loturile în folosinţă. consolidarea autonomiei şi chiar Äo anumită situaţie de independenţă". extinsă şi asupra Moldovei şi Transilvaniei era Äde a realiza întru totul dorinţele şi trebuinţele poporului". în egală măsură.. în schimbul unei despăgubiri. iar în anul următor. Rosetti. unor intense căutări teoretice. naţionale şi sociale au călăuzit şi mişcarea din 1840. la conacul lui Costache Negri.

trebuie să ţintească toate noastre. cunoaşteţi că sunteţi fraţi şi aceasta e atea".. care să aducă apoi cu vremea unitatea politică.. se vădeşte limpede în această itre patriotismul latin al moldo-vlahilor şi intrigile greco-ruse. stuala situaţie a românismului. românismul uieşte şi prosperă. stăpâneşte Buc ovina. Basarabia. .. Transilvania... toţi fraţi. Identificaţi principalele forme de luptă ale românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină în perioada prepaşoptistă.. importante şi însufleţitoare. slab înconjurat de turci. ca şi întreaga sa istorie. iMĂ: Prezentaţi statutul politico-juridic al Principatelor Române între 1822-1841 faţă de puterea protectoare şi cea suzerană. Prost slujit de oamenii pe care a putere.nte. persecutat cu înverşunare de greci şi ruşi. vorbitori ai unei limbi păstrate ni şi veacuri. lubiţi-vă şi apăraţi-vă unul pe altul. în ciuda maghiarilor. el domneşte în Moldo-Valahia. DES PREZdespre Moldo-Valahia şi mişcarea românească. în pofida ruşilor şi a stabilit între toate âne o legătură de idei şi interese nu mai puţin puternice decât cea de sânge"." BARIŢIU despre naţionalitate unirea şi uniunea naţională sunt bunuri mari. Care a fost contribuţia Regulamentelor Organice la opera de modernizare a Principatelor Române? . care nu cer mai it voinţa tare de a fi şi a rămâne un singur popor. Ungaria ia.. Caracterizaţi dezbaterea în jurul articolului adiţional şi ecoul ei în plan politic.. La crearea acestei ităti. la o reformare socială a românilor.

într-un moment de acutizare a crizei interne. accentuarea contradicţiilor sociale. acutizarea problemei agrare şi necesitatea rezolvării sale. revoluţia paşoptistă din Principate a constituit veriga cea mai înaintată din sud-estul Europei. necesitatea soluţionării problemei naţionale prin făurirea unui singur stat românesc în cadrul fostei Dacii. cauzele revoluţiei. Acestea au reflectat dorinţele românilor. vizibile încă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. dar aspectul naţional transpare din însăşi esenţa revoluţiei. Caracterul modern reiese din modalitatea de conducere şi din practica politică. în direcţia dezvoltării moderne. politice şi naţionale ce se ridicau în faţa popoarelor. în condiţiile raporturilor încordate între puterea suzerană şi puterea protectoare. în acord cu nivelul de dezvoltare istorică. idealurile revoluţiei din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. pe o treaptă superioară. au exprimat noile cerinţe. şi au lăsat să se întrevadă aspecte ideologice şi politice noi. Ea s-a caracterizat printr-un profund democratism reflectat în ideologia tuturor românilor . REVOLTA SOCIALĂ SI PREMISELE EL. din Prevederile principalelor documente programatice care au fost rezultatul acţiunii <. MIŞCAREA DE REGENERARE NAŢIONALĂ SI SOCIALĂ DE LA 1848-1849 . 53 . Revolta socială şi premisele ei. pregătit de marile transformări din structura societăţii europene din prima jumătate a secolului al XIX-lea. care au dat un gir democratic documentelor programatice. La baza sa s-au aflat progresele acumulate de societatea din Ţările Române. în ansamblul lor. acţiunea revoluţionară s-a profilat drept unica modalitate de rezolvare a marilor probleme social-economice. revoluţia din 1848-1849 a continuat.daco-românismul . Pentru Nicolae Bălcescu. . Un element specific al revo- luţiei române este cel legat de organizarea marilor adunări populare cu ca- racter plebiscitar. momentul revoluţiei de la 1848 a constituit Äo revoluţie demo- cratică şi socială". Revoluţia de la 1848-f849 îşi află cauzele în: gradul de dezvoltare a societăţii în general. Anul 1848 a fost un an "revoluţionar.şi în întreaga activitate revoluţionară. DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI (ÎNCEPUTURILE EL). Revoluţia a inaugurat o etapă nouă în dezvoltarea lumii modeme.i deciziei boierimii liberale. PROGRAMUL NAŢIONAL INTRE MINIMAL ŞI MAXIMAL. CAUZELE REVOLUŢIEI. cerinţa rezolvării favorabile şi impunerii unui statut internaţional deosebit Ţărilor Române. Fiind expresia elocventă a tendinţei permanente şi tot mai accentuate de modernizare în societatea românească. Ca o cerinţă primordială a propăşirii istorice a românilor. Cauzele sunt reflectate şi mai pregnant în situaţia de exploatare naţională a românilor din Transilvania.

Vărsând Mureş Leontmeşti P v Comrat r ""  "  Comloşu Mare ecuci Cahul 15/27 IX. Rodna ‡v .V ‡‡‡:..liugoj Caransebeş . Vrsacl Aninaj :ea .. _  Petroşani o»OBraşo\/V/i9-.. ~« Centre de activitate ale Strehaia revoluţionarilor maghiari si secui Cernavodă  $    g Tabăra militară a lui Gh. .Ŷ' \ > Năsăud Vatra Dornei \ Oradea ® Zalău S To a Topliţa \ oTg.Vs. Racc Baia...Gheorg ""-‡4 Orşova Tumu Seven'n.ia 4T ._ Râmn. ue revoluţionare maghiare şi f\Târgu Lăpuş secuieşti ||.XI.. ..Lăpuşnei i Tiraspol Salonta '"" in Tighina Gheorghieni. - BELGRAD 'Râureni ‡ -d AramăTârgovişte Sf...VUo' Câmpulung ?<>< ____ . Magheru Constanţa Forţe habsburgice Timişoara Punghina/ ›. .c~u Vâlcea Racovjta Ź " '% ! RFirBin ur«v.». .-. M . I Adunări populare Mişcări ţărăneşti Ź Forţe Baia Mare vişeu. 12/24.Râmnicu I²'-.Jârgu Jiu -.1848 îBolgrad Jimbolia { ŶjSf Ghebrghe Timişoara ®.

.! Centre de rezistenţă ale trupelor BăileŞti'-. : V i! ' 6 n au u va iiu -Ŷ - imperiale Intervenţia ţaristă Vidin ‡ ² »* oiiisua Calafat '"'Segarcea A * Ä N Ź Giurgiu Turtucaia ‡A & Alexandria Rusciuc - Lom Islaz o Turnu Măgurele ' Bazargic  .

.

    & 

  &    ›      Balac _

Rolul executoriu în revoluţie l-a jucat întreaga naţiune română, boierimea
liberală, întreprinzătorii, meseriaşii, lucrătorii şi marea masă a ţărănimii. Un ele-
ment fundamental al revoluţiei române provine, astfel, din participarea ţărănimii,
în proporţie de masă, la acţiunile revoluţiei.
Specificul unitar al istoriei naţionale s-a manifestat, şi de această dată, în
mod plenar. Unitatea revoluţiei şi-a avut originea în: similitudinea condiţiilor
istorice de desfăşurare, registrul ideologic şi programatic comun, colaborarea
permanentă a liderilor revoluţiei, prezenţa aceloraşi forţe sociale participante.
Acestea nu au estompat însă unele aspecte cu caracter particular, determinate
de natura regimului politic din provincii şi de raporturile cu marile imperii vecine.
Izvorâtă din cauze interne, revoluţia paşoptistă a urmărit, între altele, înlă-
turarea servitutilor feudale şi împroprietărirea ţăranilor, asigurarea de drepturi şi
libertăţi democratice, unitatea şi independenţa naţională. între programul de
acţiune imediată şi cel de perspectivă, tactica revoluţionară a impus deseori, în
funcţie de conjunctura istorică, ţeluri şi forme mascate de manifestare în propa-
garea programului naţional, şi în poziţia faţă de imperiile vecine. Necesitatea
unirii Moldovei cu Ţara Românească mai întâi, ca nucleu al viitorului stat unitar
român, era acceptată chiar şi de transilvăneni. Astfel, în Transilvania, unde
sarcinile sociale şi naţionale s-au împletit strâns, în faţa politicii profund
antiromâneşti a nobilimii maghiare, care urmărea, practic, anihilarea elementului
autohton, liderii naţiunii române, prin programul lor politic, s-au apropiat de
Habsburgi (Äalegerea răului ţel mai mic"), au acceptat să colaboreze cu
Habsburgii. Aşadar, revoluţia a reprezentat un moment important în dezvoltarea
şi afirmarea naţiunii române şi a conştiinţei sale proprii.
Desfăşurarea revoluţiei (începuturile ei). Programul naţional între
n
minimal şi maximal. primăvara anului 1848, tensiunea socială'şi politică a
crescut în condiţiile izbucnirii revoluţiei europene. Datorită condiţiilor istorice
concrete, programul naţional al revoluţiei române a evoluat între minimal- reafir-
marea statutului particular al Principatelor în plan internaţional şi în raporturile cu
Poarta Otomană - şi maximal- constituirea statului naţional român, idee pentru
care au militat conducătorii revoluţionari din întreg spaţiul românesc. Principatele
Române au fost cuprinse, la începutul lunii martie, de numeroase agitaţii
revoluţionare. în aprilie 1848 se desfăşurau consfătuiri ale membrilor societăţii
revoluţionare ÄFrăţia" m Ţara Românească. Un loc important în rândul docu-
mentelor programatice l-a ocupat broşura ÄCe sunt meseriaşii", care se pronunţa
pentru aplicarea unor reforme cu caracter modern. în Ţara Românească se
constituia un Comitet Revoluţionar se preconizau drept centre ale unei mari
acţiuni politice localităţile Bucureşti, Telega, Islaz şi Ocnele Mari.
într-o atare conjunctură, Rusia ţaristă continua să-şi manifeste tendinţele
de expansiune în zona Dunării de Jos şi era foarte neliniştită faţă de orice
posibilă acţiune revoluţionară. într-o scrisoare din martie 1848, către domnitorul
ëheorghe Bibescu, generalul Pavel Kiseleff arăta că guvernul imperial rus lua
act cu nelinişte de agitaţiile revoluţionare din Ţara Românească, în timp ce, la 28
martie, cancelarul Rusiei, Nesselrode, a înaintat o notă diplomatică în care
amintea că ţarul Nicolae I nu admitea slăbirea controlului Rusiei, în calitate de
putere protectoare, asupra Moldovei şi Ţării Româneşti.

55

între timp, noi acţiuni revolu-
ţionare erau înregistrate în Bucovina şi
în Transilvania. în martie 1848, la
Cernăuţi se organizau gărzi naţionale
şi lua fiinţă un Comitet de acţiune în
rândul căruia activau fraţii Hurmuzaki.
în Transilvania situaţia era mult mai
complicată. Revoluţia maghiară, în
frunte cu Lajos Kossuth, urmărea
reconstituirea regatului medieval al .
Ungariei, în care să existe o Änaţiune
unică" şi un stat Äindivizibil". încă din
martie, în Transilvania se constituiau,
de către maghiari, Ägărzi naţionale"
îndreptate împotriva mişcărilor ţără-
neşti, ale românilor în general; românii
şi Transilvania erau excluşi de la re-
zolvarea problemei agrare, un obiectiv
prioritar al revoluţiei maghiare.
Tot în martie, prin hotărârea
Dietei de la Pojon, Transilvania şi Par-
Vasile Alecsandri tium-ul au fost anexate la Ungaria, contrar voinţei
naţiunii române. Se impunea deci,
din partea românilor,
sa unui program de acţiune politică şi social-naţională imediată. Pe
inie se înscriu documentele redactate, sub impulsul lui Eftimie Murgu, la
cele alcătuite de tinerii Avram lancuşl Alexandru Papiu-llarian la Târgu-
jna din cerinţele fundmentale fiind rezolvarea problemei naţionale.
Bărnuţiu publica documentul intitulat ÄProvocaţiune", în care era
în mod categoric, ideea anexării Transilvaniei la Ungaria. în aprilie, -
a intensificat în condiţiile în care mişcările ţărăneşti cuprindeau Munţii
Banatul şi zonele secuilor. Autorităţile din Transilvania au intervenit
isuri împotriva românilor, printre ai căror lideri erau menţionaţi Avram
oan Buteanu.
Moldova, opoziţia faţă de politica domnitorului Mihail Sturdza s-a
at, la 27 martie/7 aprilie, într-o Adunare populară desfăşurată la Hotelul
rg din laşi. Adunarea a fost condusă de ërigore Cuza. Protestând
gimului lui Mihail Sturdza, Adunarea, ce cuprindea reprezentanţi ai
irţelor sociale şi politice, a numit o comisie care să redacteze un
de revendicări. Un rol important în elaborarea sa l-a avut Vasile
n, documentul, ÄPetiţiunea-proclamaţiune", aparţinând boierilor şi
moldoveni. El cuprindea 35 de puncte şi avea, aparent, un caracter
încercând să se păstreze în limitele legalităţii politice datorită temerii de
Rus; de aceea, la primul punct se proclama ÄSfânta păzire a
untului Organic în tot cuprinsul său şi fără nici o răstălmăcire", Aceasta
iur, o prevedere ce urma să atenueze o posibilă reacţie a Rusiei ţariste, ii
moderat reiese şi din abordarea problemei agrare, solicitându-se doar

Ägrabnica îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni". Erau prevăzute şi revendicări
cu caracter democratic, modern, precum eliberarea deţinuţilor politici, o reformă
a sistemului de învăţământ, siguranţa persoanei, desfiinţarea cenzurii.
Mihail Sturdza a respins însă ÄPetiţia". Domnitorul a trecut la arestări în
rândul liderilor revoluţiei. 13 dintre ei erau duşi în arest, în Imperiul Otoman, dar,
la Brăila, 6 dintre ei au fugit de sub escortă şi s-au refugiat la consulatul englez
de unde, apoi, au trecut în Banat şi în Transilvania, unii dintre lideri elaborând şi
planuri pentru o acţiune militară în Moldova. Reprimarea revoluţiei din Moldova
de către Mihail Sturdza a generat exilul revoluţionarilor români ce a cuprins
participanţi din toate provinciile.
în primăvara anului 1848, situaţia s-a agravat în Transilvania după ce aceasta
a fost anexată cu forţa la Ungaria. Guvernatorul Telekia trecut imediat la măsuri dure
împotriva românilor şi a conducătorilor lor. Se punea, practic, problema supravieţuirii
naţiunii române din Transilvania. în această situaţie gravă s-a hotărât, la 30 aprilie,
într-o primă adunare politică a românilor transilvăneni pe Câmpia Libertăţii,
organizarea la Blaj, cu începere din 3/15 mai, a unei Mari Adunări Naţionale.
Deschisă la data stabilită, Adunarea a demonstrat excepţionala solidaritate
a naţiunii române şi forţa sa de acţiune politică. S-a pus în lumină caracterul
profund radical al revoluţiei din această provincie românească, confruntată cu
atât de dificile probleme politice. Au participat peste 40 de mii de oameni, în
marea lor majoritate ţărani şi tineri intelectuali, ridicaţi din rândul ţărănimii şi le-
gaţi de masele populare.Ea a«realizat unitatea între ţărănime şi tineretul studios,
din rândul căruia se vor recruta tribunii revoluţionari. Adunarea a fost bine
organizată, având un caracter reprezentativ şi naţional. La conducerea sa s-au
aflat doi preşedinţi, doi vicepreşedinţi şi zece secretari. în conformitate cu
una din lozincile adunării - ÄNoi vrem să ne unim cu ţara" - la Adunare au
participat revoluţionari din Moldova, Alecu Russo, Alexandru loan Cuza,
N. lonescu, ş.a., reprezentanţi ai Comitetului Revoluţionar din Ţara Româ-
nească, Dimitrie Brătianu şi transilvăneni stabiliţi în Ţara Românească, precum
August Treboniu Laurian şi Ion Maiorescu. La 14 mai, Simion Bărnuţiu a rostit
un discurs în cadrul unei consfătuiri a fruntaşilor revoluţiei, în catedrala de la
Blaj. El a cerut ca Adunarea să proclame deplina libertate şi independenţă a
naţiunii române.
Adunarea a votat, în unanimitate,documentul intitulat ÄPetiţiunea Naţio-
nală". Se revendicau independenţa Änaţională" a românilor din Transilvania,
desfiinţarea iobăgiei fără nici o despăgubire din partea ţăranilor, constitui-
rea unei gărzi naţionale româneşti, libertatea persoanei, a cuvântului şi
întrunirilor. Din motive tactice, Adunarea a exprimat fidelitatea naţiunii române
faţă de împăratul de la Viena şi dinastia conducătoare. De asemenea, locul
desfăşurării istoricei Adunări a căpătat denumirea de Câmpia Libertăţii.
Adunarea a decis ca programul revoluţiei să fie prezentat de două delegaţii -
una la Viena şi alta la Cluj. A fost ales un Comitet Naţional Român (Permanent),
cu sediul la Sibiu, sub pre;edinţia lui Andrei Şaguna. Adevăratul conducător era
.însă Simion Bărnuţiu.
în Bucovina, s-a desfăşurat, la 20 mai 1848, o Adunare populară condusă
de fudoxiu Hurmuzaki. Ideile dezbătute aici au fost preluate, în vara aceluiaşi

57

Simion Bărnuţiu Gheorghe Bariţiu

i, în documentul intitulat ÄPetiţia ţării". Aceasta cerea autonomia Bucovinei şi a
isencn Ortodoxe, libertatea comerţului, deplina egalitate în faţa legii.
Adunarea de la Blaj, din mai 1848, a avut meritul istoric de a fi contribuit,
i mod decisiv, la desăvârşirea programului revoluţionar comun al tuturor
Dmânilor. Sub influenţa hotărârilor adunării, revoluţionarii moldoveni reuniţi la
raşov, la 24 mai 1848, au redactat un legământ intitulat ÄPrinţipii/e noastre
entru reformarea patriei". Se cereau desfiinţarea clăcii (boierescului) şi împro-
rietărirea ţăranilor fără despăgubire, asigurarea libertăţii persoanei şi a egalităţii
i faţa legilor. Prevederea cea mai importantă era cea privitoare la unirea
/loldovei şi a Ţării Româneşti Äîntr-un singur stat neatârnat, românesc".
temarcăm astfel că, formulate într-o conjunctură istorică specifică, revendicările
omâneşti nu puneau în discuţie echilibrul de forţe stabilit între marile imperii, în
Europa de sud-est. în acelaşi timp însă, idealul naţional românesc era sprijinit şi
)ropagat, în continuare, pe toate căile. în condiţiile regimului opresiv din
Moldova şi Ţara Românească Äëazeta de Transilvania" reprezenta organul de
)resă principal al revoluţiei româneşti.

NICOLAE BĂLCESCU despre istoria naţională
ÄSă deschidem Istoria, cartea de mărturie a veacurilor şi luminaţi de filosofia ei, vom vedea
că de 18 veacuri naţiunea română n-a vegetat, n-a stat pe loc, ci a mers înainte transformându-se şi
luptându-se neîncetat pentru triumful binelui asupra răului, a spiritului asupra materiei, al drefltului

58

asupra silei, pentru realisarea, atât în sânul său cât şi în omenire, a dreptăţii şi frăţiei, aceste două
temelii a ordinei absolute, perfecte a ordinei dumnezeieşti".

NICOLAE BĂL CESCU cu privire la caracterul revoluţiei române din 1848-1849.

ÄRevoluţia română de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi viitor, fără
altă causă decât voinţa întâmplătoare a unei minorităţi sau mişcarea generală europeană. Revoluţia
generală fu ocasia iar nu causa revoluţiei române. Causa ei se pierde în zilele veacurilor. Uneltitoni
ei sunt 18 veacuri de trude, suferinţe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi.
Revoluţia de la 1848 căuta a reîntregi pe român numai în drepturile sale de om şi de
cetăţean, fără a căuta a-! reîntregi în drepturile sale de naţie. într-aceasta ea se mărgini a cere ca
Turcia să respecte vechile capitulaţii recunoscute şi întărite şi prin tratatul de la Adnanopol şi
Hatişeriful de la 1834. Ea ceru asemenea ca Rusia să-şi păzească tractatele, care recunosc
autonomia şi independenţa administrativă a terii şi nesihrea pământului ei, şi să se mărginească în
rolul ei de chezaşă fără a se amesteca în treburile din lăuntru ale ţeni usurpând titlul şi rolul de
protectoare Revoluţia de la 1848 nu era dar în drept împotrivitoare nici Porţii nici Rusiei, devreme
ce se mărginea a cere păzirea tractatelor fără a proclama un drept nou. Românii, în buna credinţă a
lor socoteau că aceste Puteri vor fi gata a păzi sfinţenia tractatelor, şi nu vor putea a le tăgădui
reformarea legiuirilor potrivit dreptului lor de autonomie".

TEMĂ:

1. Caracterizaţi revoluţia română paşoptistă.
2. Prezentaţi raporturile dintre revoluţia română şi cea maghiară, în 1848.
3. Prin ce se remarcă radicalismul ÄPetiţiunii Naţionale" de la Blaj?

MERSUL REVOLUŢIEI ÎN PROVINCIILE ROMÂNEŞTI.
(MAI-SEPTEMBRIE 1848).

- PROGRAMUL DE LA CERNĂUŢI.
- EVENIMENTELE DIN TRANSILVANIA SI ACTIVITATEA GUVERNULUI DIN
ŢARA ROMÂNEASCĂ (IUNIE-SEPTEMBRIE 1848).

Programul de la Cernăuţi. în Ţara Românească, politica domnitorului
eorghe Bibescu nu a putut preîntâmpina izbucnirea revoluţiei. în aprilie 1848,
nitetul Revoluţionar, compus din St. ëolescu, Ion Heliade Rădulescu, Christian
'/, a inclus şi pe fraţii Ion şi Dimitrie Brătianu. Aceasta a semnificat întărirea
pului revoluţionarilor români şi constituirea unui nucleu de conducere al
oluţiei. Revoluţia din Ţara Românească era văzută ca o urmare firească a
jnimentelor din toate celelalte provincii. Nicolae Bălcescu, Alexandru C. ëo-
cuşi C. A. Rosettim avut rolul principal în organizarea acţiunii revoluţionare.
A fost elaborat un program revoluţionar în care se insista asupra respon-
Dilităţii ministeriale, libertăţii de exprimare, alegerii unui domn responsabil,
ntru secularizarea averilor Bisericii, eliberarea şi împroprietărirea ţăranilor prin
spăgubire. Programul era expresia compromisului între forţele şi curentele
/oluţionare. El nu a vizat, din considerente de tactică şi de strategie politică, în
)d deschis, problema raporturilor cu Poarta otomană (deşi articolul 1 din
oclamaţia de la Islaz se pronunţa pentru un statut deosebit al raporturilor cu
periul Otoman), unitatea şi independenţa naţională, mai ales că Poarta şi
isia numiseră comisari cu misiuni de informare în Ţările Române, iar în
isarabia erau semnalate concentrări de forţe militare ţariste.
Şi în celelaltare provincii româneşti aflate sub opresiunea străină au avut
; mari adunări plebiscitare. La 20 mai 1848, la Cernăuţi, în prezenţa unor
prezentanţi de frunte ai clerului, boierimii, şi fruntaşilor ţărănimii, după
îzbateri susţinute, au fost adoptate 12 dorinţe, între care, la loc de frunte, se
Iau separarea Bucovinei de Galiţia, conservarea naţionalităţii române şi
earea de şcoli naţionale, autonomia provincială, defiinţarea clăcii şi a dijmei,
îsfacerea de Mitropolia Ortodoxă de la Karlowitz şi alegerea episcopului de
ătre un Congres bisericesc alcătuit din clerici şi mireni. La 15/27 iunie 1848, la
jgoj, în Banat, sub preşedinţia lui Eftimie Murgu, o Adunare de 12 000 de
ameni a decretat, între altele, respectarea naţionalităţii româneşti, oficializarea
nbii române, înarmarea poporului Ädupă putinţă în răstimp de 6 zile cu
sfensive, iar după ce se va arma de către stat, atunci să păşească ofensive".
Evenimentele din. Transilvania şi activitatea guvernului Jtn Ta '
omânească (iunie-septembrie 1848). In Ţara Românească, revoluţia trebuia
ă izbucnească în mai multe centre deodată pentru a nu permite domnitorului

ëheorghe Bibescu să acţioneze pentru
înăbuşirea ei. Revoluţia s-a declanşat
însă, datorită măsurilor autorităţilor,
mai întâi în Oltenia, la Islaz, la 9/21
iunie, şi apoi în Bucureşti, la 11/23
iunie 1848. La Islaz s-a format primul
guvern revoluţionar, din care făceau
parte Ion Heliade Rădulescu, Ştefan
ëolescu, Radu Şapcă, Christian Teii,
Nicolae Pleşoianu. Tot aici s-a dat ci-
tire unei Proclamaţii ce cuprindea pro-
gramul aprobat ulterior, sub presiunea
maselor, la 11/23 iunie, de către
ëheorghe Bibescu. în zilele următoare,
consulul general al Rusiei a protestat
faţă de acest act şi a părăsit Capitala.
Aceasta l-a determinat pe ëheorghe
Bibescu să abdice şi să plece grăbit
din ţară. S-a constituit, astfel, un nou
guvern provizoriu în care intrau Ion
Heliade Rădulescu, ëheorghe Ma- Nicolae Bălcescu
gheru, Alexandru ë. ëolescu, C. A.
Rosetti, Nicolae Bălcescu. şi alţii.

Eliberarea deţinuţilor politici, la 11 iunie 1848, la Bucureşti,
de către un grup de revoluţionari

61

în ceea ce priveşte problema agrară. lipsită de re. i recunoaşterea sa de către puterile europene. August Treboniu Laurian îi propunea lui Nicolae Bălcescu izarea. Discuţiile. a uşura obţinerea recunoaşterii noului guvern de către Rusia au fost în guvern colonelul Ion Odobescu şi Mitropolitul Neofit. în ÄProiectul de constituţie pentru wa". acţiuni menite să restaureze vechiul guvern. reprezentate de coloneii I. s-au adoptat steagul tricolor şi lozinca ÄDreptate şi frăţie". în care era subliniată ideea deplinei unităţi naţionale. Comisia etăţii. a Rusiei şi a Imperiului an. egalitatea în faţa legit. au fost iti deţinuţii politici. hotărât. Pentru aceasta au ?urat o bogată activitate diplomatică Ion ëhica la Constantinopol. au organizat. în gazeta "ui român" dm Bucureşti. al cărei vicepreşedinte era Ion lonescu de la Brad. La 31 iulie 1848. apărea manifestul intitulat ÄCătre fraţii noştri din va". Erau cuprinse. ulterior. pentru rezolvarea ei prin împroprietărirea or. deseori. Demn de remarcat este irea Moldovei cu Ţara Românească era considerată Ächeta bolţii fără de i-ar prăbuşi întreg edificiul naţional". de către Mihail Kogălniceanp. La 21 iulie' 1848 a fost constituită Comisia Proprietăţii. care se profila. Suvernul revoluţionar din Ţara Românească a acţionat. pe Câmpia de la Filaret masele populare IUS jurământul prin care îşi exprimau adeziunea la programul revoluţiei. printr-o notă diplomatică. a unui Congres al tuturor românilor. nsabilitatea ministerială. şi-a deschis le la 9/21 august 1848. s-a la organizarea forţelor armate. ëolescu. S-au remarcat în această activitate febrilă e Bălcescu şi Alexandru ë. în acelaşi timp. atât de semnificativ intitulat. . obiectivul unităţii naţionale a iereu prezent în toate acţiunile revoluţionare. fără a a problema pentru care fusese creată. amul. Ion Maiorescu la furt. au fost abolite rangurile şti. au privit eţele de pământ ce trebuiau acordate şi despăgubirile pentru marii stări agricoli. Dimitrie Brătianu la Pesta. La 15/27 iunie. cunoscute ele- conservatoare. Nicolae seu s-a pronunţat. Ea a ţinut opt şedinţe de lucru. Buvernul provizoriu a dus însă o politică prudentă şi. Odobescu omon şi de către Mitropolitul Neofit. încât forţele contrarevoluţionare. desfiinţarea privilegiilor. la Cernăuţi. ëolescu la Paris. la Bucureşti. Ele au fost dejucate însă târârea maselor populare. din considerente tactice. Succesiunea evenimentelor din Transilvania şi Ţara nească a însufleţit. ÄDorinţe/e partidei naţionale în Moldova" derile sale au fost dezvoltate. la 19 şi respectiv la ie. Activitatea diplomatică desfăşurată de revoluţionarii români în capitalele ene urmărea să evite o intervenţie militară. Rusia a imnat violent revoluţia română şi a acuzat pe români că doresc să se Ŷcă într-un singur stat. care au căpătat un caracter steril. ndru ë. fiind formată din entanţi ai ţăranilor clăcaşi şi ai marilor proprietari agricoli desemnaţi în rile judeţene. a fost organizat corpul comisarilor de propagandă. Comisia Proprietăţii a fost desfiinţată la 31 august. din nou. a persoanei. Suvernul revoluţionar din Ţara Românească a încercat să aplice unele Ieri ale Proclamaţiei de la Islaz. Deşi ascuns. La 12 iunie 1848. Peste numai o nană. elemente de bază ale viitorului stat român modern etatea întrunirilor şi a cuvântului. mişcarea românească din Moldova. Astfel. In august 1848 a fost redactat. aici.

p entru a învrăjbi revoluţia română şi cea maghiară împăratul de la Viena a sancţionat anexarea Transilvaniei la Ungaria. încă o dată. autorităţile maghiare din Transilvania erau 63 . conflictele social-politice s-au acutizat. din Ţara Românească în Transilvania. voinţa naţională a românilor. Era încălcată. Fruntaşi ai revoluţiei române de la 1848. în vara anului 1848. în acelaşi timp.

ceea ce a provocat o puternică a populaţiei româneşti. o caricatură a arului rus. la 6/18 septembrie 1848. în persoana lui Fuad ce avea ordinul să pătrundă cu armata în Bucureşti. A fost numit un nou comisar. Pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de intervenţia militară a Jlui Otoman. Ea nu a fost recunoscută însă de ultan. Programul revoluţionar a unele modificări şi a fost supus aprobării Porţii. de asemenea. în cadrul unei mari Adunări. S-au reluat contactele oua conducere şi consulii puterilor străine. La 21 mai/2 iunie 1848 a avut loc masacru/ de la unde au fost împuşcaţi 12 ţărani români. pentru a restabili i. copii ale Regulamentului Organic şi ale Arhondologiei :a rangurilor boiereşti). sub presiunea Rusiei. au fost la Bucureşti. în ciuda protestului populaţiei româneşti ui provizoriu a fost înlocuit de o Locotenentă domneascăformată din Ion 3 Rădulescu. Ţara Românească. La 13/25 septembrie. A fost spânzurată. Imperiul Otoman a intervenit i militare pentru a restabili regimul Regulamentului Organic. tusia a considerat atitudinea lui Suieiman Paşa mult prea moderată şi a ilocuirea sa grabnică. şi dărâmat monumentul care-l reprezenta vel Kiseleff. în condiţiile în care trupele otomane . După numeroase tratative. Arderea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei Î de trupele imperiale. La 31 uhe n Corp expeditionar otoman conclus de Suieiman Paşa a trecut Dunărea giu. Christian Teii şi Nicoiae ëoiescu. generalul Duhamel. iar o delegaţie în frunte cu ëoiescu şi Nicoiae Băicescu a fost trimisă la Constantinopol pentru a recunoaşterea oficială din partea Porţii.

cu acelaşi patriotism care aţi arătat ieri la 11 iunie. 3. Bucureştiul a fost însă ocupat de către forţele otomane şi peste 200 de fruntaşi erau arestaţi. mai multe mii de ţărani şi locuitori ai oraşului au format un veritabil zid viu pentru a opri intervenţia străină. trebuie să ştim a păstra cerescul dar.pătrundeau în Bucureşti. Pe Dealul Spirita avut loc o ciocnire între soldaţii otomani şi o unitate de pompieri români'condusă de PavelZăgănescu. curat şi nepătat ca un sfânt dar dumnezeiesc. Ce reprezintă ziua de 13 septembrie 1848? . cifrată la 30 000 de soldaţi. Acum." TEMĂ: 1. sub comanda generalului ëheorghe Magheru. în timp ce în Oltenia se preconiza o ultimă rezistenţă a forţelor revoluţionare. iar cele ţariste înaintau dinspre Focşani.. România iubită. ziua aşteptată cu atâta înfocare. fraţi români. a fost adunată la Râureni. lată aurora libertăţii. în noile condiţii politice. Bucuraţi-vă fraţi. din 13 iunie 1848 ÄFraţi români din toate clasele. care de atâtea veacuri gemea subt robie. Fuad Paşa şi generalul Duhamel anunţând reintroducerea sistemului regulamentar. ziua în care v-aţi arătat vrednici de strămoşii voştri. Ceea ce dar trebuie făcut mai nainte este organizaţia unei guardii naţionale spre păstrarea liniştii şi bunei orânduieli. trebuie să ne arătăm şi vrednici de dânsa. cu aceeaşi înţelepciune. pentru a lupta împotriva ocupanţilor străini. iată ziua fericită.. nici o picătură de sânge n-a curs şi am dobândit cerescul dar al libertăţii. Articolul ÄTrăiască România liberă". O armată populară. trebuie să ne purtăm şi de acum înainte. Care au fost principalele măsuri adoptate de guvernul revoluţionar muntean în 1848? 2 Prezentaţi activitatea Comisiei Proprietăţii. Tot românul îşi va vărsa cu bucurie cea mai după urmă picătură de sânge pentru patria sa şi nici o putere omenească nu ne va putea răpi cerescul dar ce am dobândit. ziua de mult dorită. Da. Tulburările şi agitaţiile ţărăneşti au continuat. vrednici de numele de român. a rupt lanţurile ruşinoase şi a arătat lumii întregi că în vinele copiilor ei curge încă sânge de roman. nu e destul că am dobândit libertatea. Trăiască România. ea a fost însă dizolvată.

La 4 martie 1849 s-a publicat la Viena o constituţie imperială prin care se restabilea autonomia Transilvaniei şi se şa existenţa naţională a românilor. în Transilvania. îa urmare a celei de-a treia adunări de la Blaj s-a trecut la organizarea $ şi militară a Transilvaniei pe baze noi. In aceste condiţii. de asemenea. . idunarea a votat o Rezoluţie în care protesta împotriva Äuniunii" Tran- 3i cu Ungaria şi cerea abolirea regimului. românii l-au ales pe cel mai puţin periculos. Politica reacţionară a guvernului maghiar. Puşi în faţa a doi ni. SFÂRŞITUL REVOLUŢIEI. la care ticipat ţăranii români organizaţi militar de către Avram lancu. A treia re Naţională a românilor de la Blaj s-a transformat însă într-o veritabilă militară ţărănească. comisarul Nicolae Va6 a t Comitetul Naţional Român (Permanent). Transilvania a devenit românismului. şi aici. a generat. Acesta a condus o puternică ofensivă a armatei maghiare . în condiţiile i Transilvaniei la Ungaria. unile de la Oradea. i septembrie 1848 a avut loc a treia Adunare Populară de la Blaj. un veritabil război pentru ile naţionale ale românilor. CONTINUAREA REVOLUŢIEI DE LA 1848 ÎN TRANSILVANIA .IMPORTANŢA REVOLUŢIEI. şi a intensificat jnile împotriva ţăranilor români. szistenţa românească din Munţii Apuseni. de la Sibiu.colaborării pe bază de deplină egalitate cu ungurii. s nobiliare maghiare au fost dezarmate. Arad. Sfârşitul revoluţiei. guvernul revoluţionar maghiar a făcut apel la generalul sz losef Bem. precum cel de la Mihalţ. hotărârea de a lupta alături'de români. Unii ţărani saşi şi secui şi-au îstat. românii nu au abdicat niciodat㠇rincipiul. în 'ania. fiecăreia corespunzându-i câte o legiune. în acelaşi timp. cu care >-a definitivat programul acesteia. existenţa lor naţională. Provincia a fost împărţită în 15 turi. care i-a urmat. S-a constituit Comitetul ia/ cu sediul la Sibiu şi care avea rolul unui veritabil guvern românesc. lupta revoluţionară s-a radicalizat în vara anului 1848. Aceştia luaseră armele în condiţiile regimului de ' introdus de autorităţile maghiare . La 9 ianuarie a avut loc Adunarea de la Sibiu a conducătorilor revoluţiei române.REZISTENŢA ROMÂNEASCĂ DIN MUNŢII APUSENI. între revoluţia maghiară şi i de la Viena ei au ales-o pe ultima deoarece. în condiţiile srii revoluţiei în Moldova şi în Ţara Românească. |ic.masacre. cel puţin aceasta accepta. din Bihor şi Făgăraş. formarea unui corp militar > de Lajos Csan6şl trimis împotriva românilor. saşii şi secuii.

s-a organizat o veritabilă ÄŢară" românească. în împrejurări tragice a pierit şi deputatul loan Dragoş. de către moţi. Zona Munţilor Apuseni a continuat însă să se afle sub controlul românilor. în frunte cu loan Axente Sever. loan Dragoş s-a pronunţat. sincer. în primăvara anului 1849. fruntaşi revoluţionari. în afară doar de zona Munţilor Apuseni. cel puţin pentru maghiari. cauza generală a românilor în faţa a peste 21 000 soldaţi unguri conduşi de ofiţeri de carieră. de trădare. pentru înţelegerea dintre revoluţionarii români şi maghiari. pentru cele şapte judeţe din Partium. au susţinut necesitatea de a se ajunge la 67 . acuzat. în condiţii deosebit de grele. S-au organizat legiuni româneşti. Ätribunalele de sânge". în timpul tratativelor însă. S-au organizat. în Munţii Apuseni se apăra. Avram lancu a acceptat ideea tratativelor propuse de Lajos Kossuth prin intermediul deputatului român loan Dragoş. dar i-a lipsit clarviziunea politică. Stephan Lud±ig-Roth Gabor Aron . Aici. în Dieta Ungariei. să cucerească o mare parte a Transilvaniei. Prima legiune a fost cea a Blajului. trupele maghiare au atacat pe neaşteptate iar prefecţii Ion Buteanu şi loan Dobra au căzut la datorie. într-un spirit democratic.fruntaş al secuilor ‡prin care a reuşit. Sub conducerea sa au fost respinse toate încercările forţelor militare maghiare de a pătrunde în munţi. Rolul conducător l-a avut Avram lancu. s-a introdus starea de asediu. deputat. de fapt. fa încheierea unui armistiţiu şi folosirea forţelor disponibile contra Austriei. Mii de ţărani români au căzut victime acestei represiuni furibunde. Ele urmau însă să ducă. El s-a dovedit un strălucit conducător militar şi un important om politic. După înfrângerea revoluţiei din Ţara Românească. care era supranumit şi ÄCraiul munţilor". sub conducerea comisarului Lajos Csan6. au fost urmăriţi conducătorii revoluţiei române. ca Nicolae Bă/cescuşi Cezar Bol/iac. Pe teritoriul cucerit nobilimea maghiară a dezlănţuit o cruntă represiune împotriva ţăranilor români.

Sub presiunea iminentă a trupelor ţariste. în np. Conflictul dintre revoluţia }\ cea maghiară. ecembrie 1848 a devenit împărat. Imperiul Habsburgic. Tratativele s-au desfăşurat la între Nicblae Bălcescu şi Lajos Kossuth. politica duplicitară a Habsburgilor ca şi intervenţia . prezenţa românilor în atia de stat. se recunoşteau dreptul românilor de a-şi folosi propria limbă listratie. /ederile sale consemnau însă o stare deja existentă de câteva luni în iia.între conducătorii revoluţiei române şi ai celei maghiare. Totodată. independenţa Bisericii Ortodoxe. Toate acestea au intervenit însă mult prea târziu. aflat într-o >arte dificilă. în vara lui 1849 vperiale au declanşat o ofensivă în Transilvania. guvernul maghiar a acceptat să desfăşoare tratative cu orii revoluţiei române din Transilvania. pentru a mpotriva duşmanului comun. el a luat sfârşit revoluţia din Transilvania. guvernul maghiar a acceptat să semneze. la Viena.2/14 iulie >eghedin! un document intitulat ÄProiectul de pacificare". Avram lancu în fruntea oştilor sale.' în noua' lege a naţionalităţilor. La jst 1849 armata maghiară a capitulat la Şina. concomitent cu ea trupelor ţariste în provincie. au fost acordate unele drepturi politice românilor. votată în iulie 1849 de către tul maghiar. s-a semnat un tratat pentru formarea unei legiuni i. prin eforturile lui Bălcescu s-a obţinut neutralitatea lui Avram lancu din Transilvania.răină i-au grăbit sfârşitul. în Munţii Apuseni . Franz losif. Astfel. Acesta a cerut usiei ţariste pentru înăbuşirea revoluţiilor din Imperiu. în faţa acestui pericol. la.

astfel. de lupta susţinută a naţiunii pentru 69 . a fost dominată. Programul revoluţiei a cu- prins. raporturile de forţe între marile imperii. Conjunctura inter- ‡naţională. Trăsătura esenţială a revoluţiei. Revoluţia a deschis drum larg marilor mutaţii în sensul adâncirii procesului de modernizare şi de renaştere naţională în Principate. Re- voluţia a adus însă doar modificări şi aprecieri de tactică în problemele politice şi agrară. trecând peste o bogată moştenire culturală şi ideologică. Revoluţia a elaborat şi a desăvârşit programul de construcţie a României moderne. până la Marea Unire din 1918. practic. Intervenţia militară a marilor imperii vecine şi înfrângerea. a revoluţiei au demonstrat că. ale omului. în acel moment. Revo- luţia română din 1848-1849 a constituit piatra unghiulară a epocii moderne în istoria naţională. a determinat o anumită atitudine politică a forţelor revoluţionare . compromisul de acţiune în Ţara Românească.aceea de a cointeresa boierimea în reformarea societăţii. a fost deplina solidaritate naţională reliefată de r programele revoluţionare şi marile adunări populare. ca şi situaţia politică şi socială la nivelul fiecărei provincii Avram lancu vorbeşte poporului răsculat româneşti au imprimat anumite trăsături procesului revoluţionar . Un rol semnificativ în acest sens l-au jucat masele populare. de sorginte modernă. ea a fost rezultatul procesului de evoluţie firească a societăţii ro- mâneşti. de fapt. colaborarea a numeroase forţe social-politice a permis anihilarea temporară şi parţială a forţelor contrarevoluţionare. Toată istoria modernă a românilor. perfect legat de realităţile naţionale. până la un punct. radicalism în Transilvania.unitatea şi emanciparea naţională.moderaţie şi prudenţă în Moldova. nu erau create condiţiile constituim unui stat naţional românesc suveran şi independent. în lupta pentru îndeplinirea unor largi obiective cu caracter naţional. Toto- dată. la jumăta- tea secolului al XIX-lea. pe baza propriilor lor forţe. aşadar. s-a probat capacitatea românilor de a-şi croi drumul în istorie. stadiul de dezvoltare istorică a Ţărilor Române. elementele fundamentale ale statului modern. succesul revoluţiei în Ţara Românească. interesele lor specifice faţă de Principate. rezolvarea pro- blemei agrare. lfV spc"tanţa revoluţie. asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. toate marile probleme ale epocii . Acestea erau. în acelaşi timp. Aceasta explică.

k ezentaţi rezistenţa naţională a românilor în Munţii Apuseni (1848-1849). IuiAiexandru ë. potrivit actualelor tendinţe ale ideilor în toată Europa şi mai ales ni. împroprietărindu-l. şi în plus problema n-am făcut o revoluţie nici împotriva turcilor. Problema unităţii a făcut mari progrese şi s-a simplificat Unirea Valahiei şi a Moldovei este un fapt împlinit pentru toată lumea. Odată revoluţia realizată ne mai rămâneau de făcut alte două revoluţii: o itru unitate naţională şi. Revoluţia democratică şi socială va sluji i drept mijloc decât drept scop. ea se va face într-una din unităţile naţionale. totul acelaşi cu cel din 1821 având în minus problema fanarioţilor. Este deci evident. larea trimisă de Nicolae Bălcescu. ëoiescu trebuia să fie programul revoluţiei din 1848? El era dezvoltarea progresivă a revoluţiei era organizarea democraţiei şi eliberarea ţăranului. chiar şi pentru u poate să nu se realizeze neîntârziat. Românii din Austria. cer toţi şi cu multă insistenţă să se constituie într-un singur jne de 3 milioane şi jumătate şi până la urmă vor obţine". chiar şi în Regulament. jrogramului paşoptist. din Paris.i a celei pentru independenţă. nici împotriva ruşilor. ă o revoluţie democratică şi socială. pentru toţi cei care seamnă progres şi dezvoltare istorică. în vederea îndeplinirii revoluţiei pentru unitate . Acesta a fost scopul nostru şi programul din 1848. ca în felul acesta reintre în plenitudinea drepturilor sale naturale. ire a fost semnificaţia Proiectului de pacificare de la Seghedin (1849)? straţi importanţa istorică a revoluţiei de la 1848-1849 în Ţările Române. că revoluţia care va deveni nu se va mai mărgini sratică şi socială şi că. care ne-a fost recunoscut de cele două puteri. Dreptul nostru de a e era dreptul nostru de autonomie. la 4 martie 1850. . deşi np în timp. Noi am cerut respectarea lui fără să vrem să ne tratate. într-un cuvânt. pentru independenţă naţională. bazându-se pe constituţia şi pe promisiunile făcute. mai târziu.

-14 dec. 28 iul. . 21 mai .Bătălia de la Drăgăşani. 6 au g . 30 mart. 16 m art.Mic a boierime în independenţa Greciei. -Grigore al IV-lea Ghica construieşte 1822 12 ian. 7 mart. . Este executat de către eterişti la Târgovişte (27 mai). .Proclamarea domniilor pământene în Moldova şi Ţara independenţei Ecuadorului şi Braziliei.Habsburgii restabilesc Ţânţăreni.Restabilirea grecilor. - Negocieri ale lui Tudor cu paş ii otomani de la Dunăre pentru a evita intervenţia Porţii. 'i 21 mart. -mai-sept. Trupele austriece înfrâng insurecţia din Reprezentanţi ai marii boierimi muntene Piemont. 7 iun. 23 ->! Leibach însărcinează Austria să intervină în ian. .B i mb aş a S a va ş i un g ru p d e arnăuţi sunt măcelăriţi la Bucureşti de către otomani. 23 începutul revoltei grecilor în Peloponez.Tudor Vladimirescu părăseşte 1821 12 mai . 22 febr. insula Sfânta Elena. . .Congresul de la Epidaur proclamă Palatul Ghica-Tei apr.în urma dezavuării Eteriei de către Rusia. . 1821-1848 (tabel recapitulativ) Principatele Române şi Transilvania Anul Situaţia internaţională 1 2 3 18-19 ian. - Tudor Vladimirescu. 8 april.Tudor se retrage către Oltenia. 1 mai . . = . 28 febr.Rusia c ondamnă revoluţia lui împotriva stăpânirii otomane.Arestarea lui Tudor în tabăra de la Goleşti. 4-28 febr.Proclamaţia de la Padeş.Tudor intră în Bucureşti.Mas acrul din frunte cu loniţă Tăutul alcătuieşte Chios s ăvârş it de otomani împotriva Constituţia Cărvunarilor. Ipsilanti se retrage la Târgovişte. . - Proc lam aţia lui T udor de l a Bolintin.Congresul Sfintei Alianţe de la Verona dă mandat Franţei să intervină în Spania pentru a sprijini pe Ferdinand al VII contra forţelor revo- luţionare. 25 mart. .Congresul Sfintei Alianţe de la Bucureştiul şi se îndreaptă spre Oltenia. febr. 3 apr. . . -apr. -. România în context internaţional. 1 iul. . oct. . 20 Românească. 15 mai . . 5 mai . apr. . - Moldova şi încep înaintarea în Principate. . Italia pentru reprimarea mişcării carbo- Tabăra lui Tudor Vladimirescu de la narilor.Moartea lui Napoleon I în se retrag la Braşov.întâlnire între Tudor Vladi-' mirescu şi Alexandru Ipsilanti.Eteriştii trec Prutul în Regatul celor două Sicilii. Proclamarea independenţei Perului. .Otomanii pătrund în Principate.

tant al marii boierimi din Moldova. 2 dec.Adunarea Obştească şi Rusia se decid să intervină în de la lucureşti protestează contra hotărârii conflictul din Grecia. . aug. oct. apr. - Anaforeaua boierimii pentru ronomiile Reintroducerea cenzurii în Franţa. . - seşte pentru prima dată termenul de Spania recunoaşte independenţa statelor tservator. Franţa boierimi. . .Moartea ţarului Rusiei Alexandru I. în Grecia.-ÄDoctrina" Monroe. - Moldovei consolidează puterea larii Convenţia de la Londra.-nov. Răscoală în Oltenia condusă de Ghiţă Ŷ 1826 . - Akkerman. 14/26 apr.-2/14 sept. ultima Semnarea convenţiei ruso-omane de la sa posesiune în America de Sud.Iezuiţii sunt excluşi din învăţământul a Moldovei. 29 mai - Sultanul Mehmet Aii al Egiptului desfiinţează corpul de ieniceri şi reorganizează forţele armate după model european. 20 administraţia nănăstirilor închinate.Mica boierime din Moldova Byron (George Gordon-1788-1824) la prezintă Adunarea Obştească un Missolonghi.Generalul rus Pavel Australia de Vest. . r. .Ac ordarea de drepturi pentru Adrianopol (Edirne) între Rusia şi Imperiul britanicii de rit catolic.Otomanii cuceresc Atena. t? 22 apr. . > sept. . Principatele sunt franceză în Moreea. . . .Tulburări populare în Franţa. - jţui şi Simion Mehedinţeanu. 2/14 sept. Otomanii cuceresc Missotonghi.învăţământul particular în Franţa intră sub nge Porţii în legătură cu loniţă Sandu controlul clerului.Moartea lordului irdza. ian. .Epidemie de ciumă în Muntenia şi o parte 1828 iun. Ferdinand al VII este restabilit pe tron. secundar din Franţa. . 7 dec.Mişcarea decembristă din Rusia. 14 sept. . Mihail Sturdza. .Anglia anexează Otoman. 1827 iun. latino-americane.Tratatul de Dmitrievici Kiseleff (1788-1872) este numit pace de la Adrianopol pune capăt războiului preşedinte al Divanurilor Moldovei şi Ţării ruso-otoman. 1825 apr.Uniunea vamală între ocupate de către armatele ţariste şi Rusia şi Hessa. 1 2 3 tr-un memoriu. . repre.Semnarea păcii de la 1829 5 mart.Expediţie Războiul ruso-otoman. Spania abandonează portul Callao. Este urmat la tron de către Nicolae I.Expediţie militară franceză în Spania.Bătălia de la Navarino (Grecia). înfiinţarea ÄSocietăţii literare".Incidente în Porţii le a restitui călugărilor greci relaţiile dintre Franţa şi beiul de Alger. . nfiinţarea Conservatorului din Cluj.Legi în favoarea foştilor emigranţi în perioada revoluţiei din Franţa. 1 dec./7 oct. *2 . . 1823 . Româneşti (până în 1834). 19 apr. . 25 aug. 24 iun. . - Independenţa Uruguayului. se instituie o administraţie militară rusă în frunte cu Dontele Pahlen. Anglia. 7/19 nov.Mica boierime din Moldova se 1824 . . 6 iul. oct. . dec. proiect de orme.

- Constituirea uniunii vamale Zollverein în Germania. . 21- Moldova.Poarta numeşte. Este o guvernare constituţională. modificarea ÄConstituţia". -îşi Publicarea. care Târgu-Jiu.Adoptarea 24 nov. .Poarta cedează Siria către Egipt prin de navigaţie sub pavilion propriu. de la Lugoj. 1832 25 f ebr. 1 2 3 . - Principate.Tratatul de la Unkiar- Bucureşti. 25 iul. 13- ancorează la Constantinopol. începe mart. . - naţională.Expediţie franceză în Algeria.Anglia proclamă libertatea sclavilor. noi domni în Principate - Mihail Sturdza în Moldova şi Alexandru Ghica în Ţara Românească. 22 -începutul aşezării burilor în Africa de Sud. 14 apr. ÄMonarhia din iulie" (familia d'Orleans). . -Otto de Bavaria este proclamat rege al Greciei (Otto I).Răscoală ţărănească în Război între Imperiul Otoman şi Egipt. 25 Divanurile de la laş i şi Bucureş ti aprobă aug. 29 nov. 30 Bourbonii sunt înlăturaţi. .ÄCele trei zile delimitare a graniţei Dunării. .Fostele glorioas e" la Paris.începutul războiului Constituirea ÄSocietăţii filarmonice" din civil în Spania. . 29 mart.Epidemie de holeră în Principate. nucleu al armatei moderne. 20 dec . -Recensământ general al populaţiei din 1831 7 febr. 27-29 iul . borare a Regulamentelor Organice. apr. . .Polonia devine o provincie a Imperiului Rusiei. .Primul vas românesc construit la Giurgiu 1834 9-13 apr. Varşovia. . mart. . .Revoluţie la armatei.Tulburări populare la Lyon. . . . - Tulburări republicane în Franţa. tratatul de la Kutahya. suprimarea îşi desfăşoară lucrările Comisia de libertăţii presei. mai-oct. . iul. 11/23 febr. în Franţa. . *3 . soldaţii din trupele habsbur-gice. a Ordonanţelor începe activitatea societatea secretă privind dizolvarea Camerelor. . -Poarta recunoaşte Principatelor dreptul 1833 mai .Insurecţie republicană la Ciocniri între studenţii de la Cluj şi Paris.Trupele ţariste pătrund în Polonia.Insurecţia din Belgia contra proiectul de lege privind organizarea dominaţiei olandeze.la fiinţă în Principate miliţia este ocupată militar.înc heierea lucrărilor de ela.-8 oct. cu acordul Rusiei. .Revolta ţesătorilor din Lyon. lskelesi între Imperiul Otoman şi Rusia.Conferinţa internaţională de la Londra garantează independenţa şi Äveşnica neutralitate" a Belgiei. . . un. lupte pe baricade. . sistemului electoral./3 apr.înfiinţarea manufacturii de ceramică de la 1830 iul. raiale otomane revin Principatelor. -Ia naştere societatea secretă revoluţionară condusă de polonezul Adolf David. Regulamentelor Organic e în Moldova ş i în Ţ ara Românească.

dar sunt sprijine Poarta contra Egiptului . conform căruia orice constituţională se putea realiza :ordul Rusiei şi al Porţii. staţi secrete condusă de boierul începe primul Ärăzboi al opiului". . -Prin tratatul de la Londra Mehmet Aii controlează Egiptul şi Sudanul. . - Mică) Filipescu. - Transilvania. prima maşină n 1838 12 febr. 18 oct.Olanda recunoaşte independenţa Belgiei - comisul Leonte Radu. istituirea.încercarea lui Ludovic Napoleon de a prelua puterea în Franţa.Anglia declară război Chinei. - Independenţa Texasului. ia Confederativă din Moldova e 1839 . . -Guvernarea autoritară a revoluţionar lui Rosas în Argentina.Convenţia de la Londra stabileşte Principate. . ăţătura poporului român".Tratat între Franţa şi Haiti. .-14 dec. 1836 17 febr.Inaugurarea cursurilor Mihăilene de la laşi. Sub presiunea Depunerea unei petiţii de către lucrătorii Porţii. . regimul navigaţiei prin strâmtoriie Bosfor şi Dardanele. .apătă statutul de porto-franco. Adunarea i a Ţării din Birmingham (Anglia) în care se solicitau Româneşti votează Adiţional. încheierea unei convenţii între Ţara Românească cu privire la - nerţului şi extrădarea fugarilor. 1 2 3 primele experienţe cu maşini 1835 28 iul-Atentat c ontra lui Louis Philippe PanteJimon. . 1839-1842- Constituirea de către studenţii Război între India şi Afganistan. drepturi sociale şi politice. 1837 -începutul domniei reginei Victoria în ‡ecunoaşte vaselor muntene şi Î Anglia. . în Ţara Românească. care se rupe de Mexic.Aducerea de per insula Sfânta Elena şi depunerea la Paris a rămăşiţelor pământeşti ale lui Napoleon Bonaparte. 1839-1851- aţi la studii la Paris a ÄSocietăţii Război între Argentina şi Uruguay. Prusia şi Rusia se decid să ă un program politic. i . Conducătorii săi Anglia. ă la Paris ÄCercul regele Franţei. Agitaţii republicane la Paris.Sultanul otoman recunoaşte lui Mehmed Ah guvernarea ereditară în Egipt.Anglia i condamnaţi la pedepse grele ocupă Noua Zeelandă. 15 iul. bazele unor noi stabilimente în 1841 13 iul. austriece şi prusace. 29/30 oct.CraGovia (Polonia) este ocupată de trupele ruse. . dreptul de a naviga pe Marea uncţiune. la Zlatna. Austria. a 1840 4 apr.

cantoanele catolice şi cele protestante. limba maghiară în locul celei capăt Ärăzboiului opiului".întâlnirea de la castelul Windsor ciparea ţiganilor statului. -Texasul este cultivarea rapiţei pentru fabricarea uleiului. 1844 12 sept.. .Acord prin care piaţa Chinei este Consistonul de la Blaj cere deschisă comerţului european. . la Paris. 1845 . - Episcopului loan Lemeny (1780-1861) să Intensificarea luptei pentru unitatea facă demersuri Ja Viena pentru neaplicarea naţională a Italiei.Arestarea Ecaterinei Varga.Cracovia este anexată .Asociaţiei literare a României".Dieta maghiară votează un proiect de 1842 . -înfiinţarea ÄAsociaţiei patriotice" din Moldova.Intră în funcţiune. *5 . .A. 14 febr.Eşecul pătrunderii englezilor în Afga- lege prin care urma să se introducă. .Sesiune a Dietei Transilvaniei care Imperiului Habsburgic.Tratat decret asemănător este dat în Moldova de comercial între Franţa şi China.Poarta îl revocă pe Alexandru Ghica ca domn al Ţării Româneşti. -Se introduce. . 20 dec. .La Tunari funcţionează prima ţesătone 1843 . la Reşiţa. 24 oct.U.Independenţa Liberiei. în justiţie şi administraţie. în şcoală şi biserică. nov. . . între de pe domeniul Zlatnei. .Mare foamete în Irlanda.Gheorghe Bibescu (1805-1873) este ales domn al Ţării Româneşti. votează un nou urbariu (lege agrară) defavorabil ţăranilor iobagi. . 2/14 dec. 7 oct. a Angliei şi Louis publice şi ai mănăstirilor închinate. şi a celei române. nov. reunit cu Statele Unite ale Americii. către Mihail Sturdza (1795-1884). primele 1846 .Anglia anexează noi teritorii în India. . . 1847 Texasului. iul. -Gheorghe Bibescu decretează eman.Se descoperă aur ducătoarea acţiunilor de protest a moţilor în California. . - Se pun bazele. şi Mexic în legătură cu stăpânirea unui important sistem de drumuri. -în liberului schimb. regele Franţei.Marea Britanie adoptă politica economică a laminoare acţionate de maşini cu aburi. în mod nistan. . ian. în Elveţia. con. Un Philippe.Conflict. 15 f ebr. legii cu privire la folosirea limbii maghiare votată de dieta de la Pressburg.Tratatul de la Nankin pune progresiv. 1 2 3 . autorităţilor între regina Victoria.Se înfiinţează societatea secretă ÄFrăţia". .Se desfăşoară mişcarea naţională din Banat condusă de Eftimie Murgu. 1847 . 27 mecanică din Ţara Românească. 11 nov. ale ÄSocietăţii studenţilor români". în Ţara Românească. latine. -începutul războiului între Ţara Românească începe construirea S. 29 apr.Fondarea la Bucureşti a .

începutul ostilităţilor militare între ocupă Habsburgi şi trupele revoluţionare maghiare. drepturilor lor. . etiţiunea-proclamaţiune".Crearea atelierelor naţionale în 3 apr.Piemontul declară război care românii din Transilvania naţi Imperiului Habsburgic.Adunarea de la Islaz. .Se reuneşte la Paris Adunarea 'etiţia naţională".Lupte de baricadă la Paris. apr.Habsburgii înfrâng la Custozza naţia de la Islaz". Veneţia.Proclamarea republicii în Franţa. >r .Dieta de l a Cluj în Cehia.Revoluţionarii 18 mai . executive. .1852-1870) lă ale românilor. Proc l am aţ i a lui Si mi on jrin 24 febr. . . icre asupra populaţiei româneşti din vania. nai . . ttră în vigoare o convenţie între 1848 12 ian. Deschiderea lucrărilor moldoveni la Braşov redactează Parlamentului de la Frankfurt. 27 febr. voteaz ă. Ŷi ale românilor din Naţională a Franţei.A treia Adunare ală de la Blaj. - arii.Revoluţii la Viena.Marea Adunare Naţională în Italia. ui. . /"IO iul.Introducerea votului universal în revoluţionară în Ţara Româ. mart.Prima adunare politică a Milano. Se 4 mai . . . .Formarea unui guvern 2 dec. înlăturarea ÄMonarhiei din iulie". anexarea Generalul Cavaignac devine şef al puterii aniei la Ungaria. Banat. Se adoptă 25 iul. . . . . Se Franţa.Instaurarea unui guvern provizoriu patriei". cu capăt războiului dintre Mexic şi S. să se ridice la luptă pentru 25 febr. Câmpia Libertăţii de la Blaj. - şi Moldova cu privire la Tratatul de la Guadelupa Hidalgo pune a vămii între cele două ţări. sască. tai . .Lupte pe baricade la Paris. iun. 5 mart . Miinchen.Adunarea de la laşi. . . 22-28 iun. îrt. trece Dunărea la '9 aug. 2 febr. 6/28 sept. ÄPrinţipiile Dentru reformarea 29 mai . de la Blaj. Berlin. . 22-24 t.Nobilimea maghiară cere febr.Trupele ţariste 7 dec. regele Piemontului. abdică. - Transilvaniei la Ungaria.Notă a guvernului ţarist prin 10 dec.U. (Italia) pe Carol Albert.Ludovic Bonaparte (viitorul au dezavuate tendinţele de unitate împărat Napoleon al lII . . ilegaţie munteană duce tratative la Se publică la Cernăuţi ÄDorinţele II Naţionale dinMoldova". .Formarea Locotenentei şti în Ţara Românească. .Revoluţie la Palermo. . Franţa. Constituţii noi în statele italiene. )rp militar otoman este ales preşedinte al Franţei.  .A. voinţei românilor. îi succede Franz losef (Francisc te ale puterii revâluţionare în Ţara losif) (1848-1916).Stabilirea de guverne revoluţionare i mai .împăratul habsburg Ferdinand I iu la Bucureşti.

dec. până în martie 1849. 25 sept. . 1 2 3 13/25 sept. 20 febr./4 mart. condusă de Avram lancu.Otomanii forţează intrarea în ‡ Bucureşti în ciuda rezistenţei populare. . . .24 apr. 22 apr./7 oct. - Rezistenţa moţilor din Apuseni.Exilarea conduc ătorilor revoluţiei din Ţara Românească. care este ocupată.Tratative între Avram lancu şi loan Dragoş. cu excepţia zonei Munţilor Apuseni.Constituţia imperială din 1849 1849 recunoaşte o autonomie limitată Transilvaniei.-4 mai .-6 mai . - începe ofensiva maghiară în Transilvania.

î(#. Atacuri ale trupelor ‡'‡" Rădăuţi Râbniţa ruse în 1853-1854 Cărei Satu Mare Botoşani Atacuri şi mişcări ale Valea lui Mihai Baia Mare Viseul de Sus trupelor otomane în JTăsnad Orhei 1853-1854 Marghita (3 rWăsăud Manifestaţii ţărăneşti în favoarea alegerii lui D Alexandru I.. Darabani Conspiraţia antihabsburgică Halmeu Sighet . Cuza în Oradea Zalău .‡'.s Mişcări ale lucratorilor [[] Hust Soroca Organizaţii muncitoreşti ŶŶV.

VIH."VexvVoţu ocupare Corabia Turnu Măgurele Rusciuc Mangalia Nioopole Ba/c/c Bazargic .1 8 5 3 V Sulina : BELGRAD Râmnicu Vâlcea Ar oviste Ploieşti Ocupaţie austriaca v Moldova Veche Târgu .IX.1854 n v J Ali»aeri ‡ */19 IX 185* . Cuza ales ca domnitor: Lugoj Chilia Nouă " Buziaş I.ŞerpildF- Ciacova ' Caransebeş Oraviţa f mna r te ă H â m p in a V I. v. I.VH.X. Cuza ales ca domnitor: w în teritoriile româneşi. Sântana gCâmpehij? Turzii ' Anulate: Aiud Miercurea Ciuc P&k 12A24./12. Zlatna Blaj Comrat Lipova i Alba lulia Tg.1855 Huşi { ) Alegeri: */19.Gheorgrvţ Orşova Turnu Sevenn   Targovişte vill.i854-VII.185* Kikinda Timişoara Tatarbunar 3 Deva «r Divan Ad-hoc : 22. .IX. V Ai> > Al. Tara Românească 8 * * › Gheorghieni vM.185* Leova " ' . ‡ Silistra Giurgiu Turtucaia.185* Jimbolia Orăstie .185* unioniste p Ecoul Unirii Drăgăs Slatina BUC uREsfi / Al.1854- XII. I.OcnaV£S'No| alegeri.  Caracal centre ale luptei pentru Calafat O Lom Olteniţa  !'   " ' T . ani aflate sub ocupaţia străină. ix.185* Nădlac Arad Cetatea Albă '. Jiu /    Babadag sf. laşi Centrele principale ale mişcării v ƒ Divan Ad-hoc: V ‡ 20./4. \ .X. .

PERIOADA POSTPAŞOPTISTĂ (1848-1856) Şl
>DECENIUL RESTRUCTURĂRII NAŢIONALE"
(1856-1866)

-CONVENŢIA DE LA BALTA LIM AN SI ACTIVITATEA EMIGRAŢIEI ROM ÂNE
(1849-1856).
- PROBLEMA ROMÂNEASCĂ, PROBLEMĂ EUROPEANĂ.
- ADUNĂRILE AD-HOC (185*).
- CONFERINŢA SI CONVENŢIA DE LA PARIS (1858).
- DUBLA ALEGERE A LUI AL. IOAN CUZA.

Convenţia de la Balta Liman şi activitatea emigraţiei române (1849--
1856). înăbuşirea revoluţiei, reinstaurarea domniilor regulamentare nu au pus
capăt mişcărilor sociale care vor continua, în ambele Principate, până la jumăta-
tea anului 1849. în vederea reprimării acestor acţiuni, a fost folosită forţa armată,
s-au constituit comisii speciale pentru urmărirea $i anchetarea celor implicaţi în
acţiunile politice ale anului anterior. A fost astfel instituită o înaltă curte crimina-
listică, la 18 aprilie 1849, pentru judecarea celor arestaţi, şi s-a interzis, printr-un '
firman al sultanului, intrarea în ţară a unui număr de 34 de revoluţionari.
Plecaţi din cele două Principate, exilaţii români s-au împrăştiat în întreaga
Europă: Paris, Viena, Londra, Constantinopol, Triest sau Brussa. ÄEi îşi asumau
o sarcină de mare responsabilitate - aceea de a călăuzi poporul la luptă, în
ceasul deşteptării".
Dar cele două puteri, suverană şi Äprotectoare", în dezacord cu interesele
poporului român dar arogându-şi dreptul de a dispune de soarta acestuia,
încheiau la Balta Liman - în primăvara anului 1849 - o Convenţie, valabilă pe
termen de şapte ani, care ştirbea grav suveranitatea Principatelor.
în cuprinsul ei se modificau substanţial unele prevederi ale Regulamentelor
Organice, hotărându-se: domnitorii celor două ţări române, consideraţi înalţi
funcţionari ai Imperiului Otoman, erau numiţi direct de sultan, cu acordul puterii
«protectoare" (Rusia) pe timp de şapte ani; Adunările obşteşti ordinare şi extra-
ordinare se suspendau, locul lor fiind luat de Consilii sau Divanuri ad-hoc, formate
din boierii cei mai notabili şi mai demni de încredere. Staţionarea în Principate a
25 000 - 30 000 de soldaţi pentru fiecare din cele două ţări, până la Ärestabilirea
liniştei", era prelungită. în baza Convenţiei, au fost numiţi domni pe perioadă stabi-
lită: Bartiu Ştirbe6, în Ţara Românească, şi ërigore Alexandru ëhica, în Moldova.
împotriva celor decise la Balta-Liman, emigraţia română a adresat
un protest Adunării Naţionale a republicii franceze şi, din iniţiativa lui CA.
Rosetti, s-a constituit la Paris, la începutul lunii iunie 1849, Comitetul Demo-
cratic Român.

79

în aceeaşi direcţie, Nicolae Bălcescu sosea în capitala Franţei pentru a
concentra activitatea emigraţiei revoluţionare române.
Grupată în jurul revistei ÄRomânia viitoare", emigraţia română considera
revoluţia europeană generală drept singura cale pentru înfăptuirea statului
naţional român. Pentru pregătirea ei, în iulie 1850, la Londra, a fost constituit
Comitetul Democratic European condus de ëiuseppe Mazzini. Organizarea
revoluţiei române era încredinţată unui Comitet cu sediul la Paris, deviza ei fiind:
Dreptate! Frăţie! Unitate!. Foile volante răspândite în Moldova, Ţara Româ-
nească şi Transilvania conţineau apeluri la unitate şi proclamaţii revoluţionare.
Data de 13 iunie, a noii revoluţii, se estima a coincide cu expirarea mandatului
preşedintelui francez Ludovic Bonaparte când, din Franţa, revoluţia urma să se
extindă în toată Europa.
Dar, desfăşurarea evenimentelor a luat un alt curs. La 2 decembrie 1851,
printr-o lovitură de stat, acesta s-a proclamat preşedinte pe viaţă şi apoi împărat
sub numele de Napoleon al ///-/ea. Curtea de la Viena abroga, la 31 decembrie
1851, constituţia promulgată la 4 martie t849. Nu peste mult timp, la Palermo, se
stingea din viaţă, la 28 noiembrie 1852, Nicolae Bălcescu.
în fine, declanşarea în cursul anului 1853 a conflictului armat între Imperiile
Rus şi Otoman, îndeobşte numit al Crimeii, a avut importante consecinţe pe plan
european. Imperiul Otoman era sprijinit de Franţa şi Anglia. înfrângerea ţarului a
creat perspectiva unui nou echilibru european, care să îngăduie abordarea
problemei româneşti ca problemă europeană. Este, în această direcţie, meritul
marilor personalităţi paşoptiste care au acţionat concertat, atât în ţară cât şi în
străinătate, în sensul unei noi tactici de luptă. Cum o nouă revoluţie europeană,
nu se mai putea realiza, rămânea ca fiecare dintre popoarele oprimate să îşi
aleagă, singur, calea spre unitate şi dezrobire.
începutul Războiului Crimeii a transformat Ţările Române în teatrul de
desfăşurare a unor mari operaţiuni militare urmate de perioade lungi de
ocupaţie. Trupele ruse, sosite aici în iunie 1853, erau obligate să părăsească
Principatele, între aprilie-septembrie 1854, pentru a fi înlocuite cu trupe otomane
şi austriece, acestea din urmă prelungindu-şi şederea până la 30 martie 1857.
. Ŷ Atâta vreme cât propa-
ganda prounionistă era stânjenită în Principate, emigraţia politică română şi-a
concentrat toate eforturile pentru captarea interesului diplomaţiei europene şi a
opiniei publice internaţionale.
încă din fazele preliminare ale Congresului de la Paris, din 1856, repre-
zentantul Franţei a abordat problema unirii celor două Principate. Noul stat ar fi
format o barieră naturală în calea expansiunii Rusiei ţariste şi ar fi apărat, în
acelaşi timp, integritatea Imperiului Otoman.
La aproape un an de la retragerea trupelor ţariste din Ţările Române cei
doi domni îşi recuperau tronurile la sfârşitul lunii septembrie 1854: Barbu Ştirbe6,
în Ţara Românească, a manifestat o atitudine defavorabilă mişcării unioniste,
sperând să obţină o nouă candidatură la tron. în Moldova însă, ërigore
Alexandru ëhica a înlesnit editarea unor publicaţii ca ÄRomânia literară" şi
ÄSteaua Dunării", cu rol important în pregătirea spiritelor pentru Unire, în
formarea conştiinţei naţionale.
în acelaşi timp, s-a militat pentru conştientizarea opiniei publice şi atra-
gerea unor personalităţi europene precum împăratul Napoleon al ///-/ea, contele

80

ialewski, ministrul de externe al Franţei, premierul englez Palmerston. Porţii
otomane i-au fost trimise repetate memorii de protest în care erau înfăţişate
realităţile româneşti şi dorinţa unanimă de înfăptuire a statului naţional. Au fost
antrenate în sprijinul acestei idei şi spiritele alese ale vieţii publice şi culturale
europene, între care s-au remarcat Jules Michelet, Edgar Quinet, J.A. Vaillantş\
mulţi alţii, care au pledat cu căldură pentru cauza noastră.
Publicaţiile presei europene a timpului ilustrează solidaritatea opiniei
publice cu cauza nobilă a poporului român. Astfel, când Congresul de Pace de la
Paris şi-a început lucrările, problema românească avea deja anvergură
europeană. Reprezentanţii Marilor Puteri s-au pronunţat însă în conformitate cu
interesele lor. Astfel, Franţa a cerut înfăptuirea Unirii sub un principe străin;
Rusia a susţinut-o, dar cu dorinţa dezbinării concertului european, iar Prusia şi
Sardinia, din raţiuni care priveau propriile lor obiective politice; Anglia nu s-a
pronunţat, lăsând problema deschisă. împotriva Unirii au fost, de la început, din
motive lesne de înţeles, Poarta şi Austria. Ca urmare, la sugestia puterilor
favorabile Unirii, Congresul a hotărât ca statutul Principatelor să fie stabilit prin
consultarea locuitorilor din cele două ţări. Poarta trebuia să se îngrijească de
convocarea, în cele două Principate, a unor Adunări ad-hoc care urmau să
exprime voinţa românilor în chestiunea Unirii, nici una dintre puteri neavând
dreptul să intervină cu forţa armată decât în urma unui acord general între ele.
în continuare, prin Tratatul de Pace încheiat la Paris, la 30 Martie 1856,
Principatele române rămâneau sub suzeranitatea Porţii, dar treceau, totodată,
sub garanţia colectivă a Puterilor semnatare; se stabilea libertatea de navigaţie
pe Dunăre şi se hotăra crearea unei noi Comisii permanente, alcătuită din
reprezentanţii statelor riverane; se înapoiau Moldovei cele trei judeţe din sudul
Basarabiei: Cahul, Ismail şi Bolgrad, ce au constituit, timp de douăzeci de ani,
un permanent subiect de animozitate între Rusia ţaristă şi Principate. Se
statua întrunirea la Bucureşti a unei Comisii alcătuite din reprezentanţii celor
şapte Mari Puteri pentru a cerceta starea internă a ţării şi a face propuneri care
priveau reorganizarea lor.
Adunările ad-hoc (185*). Anii 1853-1858 s-au arătat hotărâtori şi în plan
intern. Paşoptiştilor moldoveni, cărora li se interzisese de către domn să susţină
cauza statului naţional român, li se vor adăuga şi cei munteni reîntorşi, masiv, în
ţară, spre sfârşitul domniei lui Barbu Ştirbe6.
în ambele Principate, conducătorii mişcării unioniste s-au organizat în câte
o formaţie politică denumită ÄPartida naţională". După ce în Moldova şi în Ţara
Românească s-au format Comitete ale Unirii, în primele luni ale anului 1857 s-a
constituit un Comitet central al Unirii, care a făcut o largă popularizare
programului politic naţional: autonomia şi neutralitatea Principatelor, unirea, prinţ
străin, guvern reprezentativ şi o singură Adunare, în care să fie reprezentate
interesele tuturor forţelor social-politice ale societăţii.
La expirarea mandatului de domnie a lui ërigore Al. ëhica şi a lui Barbu
Ştirbe6, Poarta a desemnat drept caimacami (locţiitori de domni) pe Teodor Ba/ş
şi apoi pe Nicolae Vogoride, în Moldova, şi pe Alexandru ëhica, în Ţara
Românească.
Alegerile pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei au fost falsificate de
caimacamul N. Vogoride, cu sprijinul direct al consulului Austriei la laşi. în

=

omisia internaţională trimisă în 185*, ftvPrincipatele Române, pentru a se informa în
legătură cu dorinţele românilor.

îxtul reacţiei stârnite de această situaţie, demisia pârcălabului de ëalaţi,
andru loan Cuza, a reprezentat un act cu puternic răsunet intern şi
laţional. Puterile favorabile Unirii au rupt relaţiile diplomatice cu Poarta.
Ierna românească era pe punctul de a provoca un conflict european. Pentru
evita această situaţie era necesară intervenţia Angliei care, după Congresul
Paris, se arătase potrivnică Unirii.
în august 1857, împăratul Napoleon al lII şi regina Victoria a Angliei
întâlnit la Osborne. S-a ajuns la un compromis, în virtutea căruia Anglia
imţea la anularea alegerilor falsificate; în schimb, Franţa renunţa să
'ne Unirea deplină a Principatelor sub un principe străin şi se declara doar
ru o simplă unire legislativă. Poarta a fost nevoită să accepte noua
uitare care a asigurat victoria deplină a unioniştîlor în ambele Principate.
Lucrările Adunărilor s-au deschis în septembrie 1857. Pentru prima oară
aleşi şi deputaţi ţărani, chiar dacă ei se aflau în minoritate în raport cu
'ii. Pentru prima oară în istoria ţării, toate forţele sociale şi politice erau
nate să se pronunţe într-o chestiune crucială pentru viitorul României. în
i de 7-8 octombrie/19-20 octombrie, Adunările ad-hoc ale Moldovei şi Ţării
lâneşti au votat Rezoluţii asemănătoare, exprimând, unanim, voinţa lor de
i. Celelalte dorinţe erau neutralitatea, autonomia, prinţul străin şi Adunarea
îzentativă. Prezenţa deputaţilor pontaşi a adus în discuţie desfiinţarea clăcii
iproprietărirea. Cum în rândul ÄPartidei Naţionale"se aflau şi numeroşi mari
rietari funciari, al căror vot favorabil unirii era foarte necesar, rezolvarea

acestor din urmă cereri a fost amânată. Adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti s-a
pronunţat pentru aceleaşi deziderate.
Conferinţa şi Convenţia de la Paris C\858).Cerer/ie celor două Adunări,
cuprinse într-un Raport al comisarilor puterilor europene, au fost înaintate
reprezentanţilor puterilor garante întrunite în Conferinţa de la Paris, din 10/22
mai -7/19 august. înţelegerile asupra celor convenite au fost incluse într-o
Convenţie care cuprindea statutul internaţional şi principiile de organizare
înternă a Principatelor. Fără să ţină seama de dorinţele formulate în Rezoluţiile
Adunărilor ad-hoc, acest document oferea românilor o unire trunchiată.
Statul astfel rezultat urma a se numi Principatele Unite ale Moldovei şi
Valahiei, dar cu excepţia a două instituţii cu adevărat unice - Comisia centrală şi
înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, cele mai înalte foruri legislative şi juridice,
ambele cu reşedinţa la Focşani, în cele două ţări ar fi trebuit să funcţioneze domni,
adunări şi guverne separate. Spre a fi cât mai aproape de adevăr, este necesar să
spunem că textul Convenţiei nici nu încuraja dar nici nu descuraja ÄPartida
Naţională"'din cele două ţări în aspiraţia ei spre Unire, întrucât nicăieri nu se stipula
că domnii aleşi în cele două Principate trebuiau să fie persoane separate. Era
astfel deschisă calea unei acţiuni îndrăzneţe, care ne-ar fi putut deschide
perspectiva imediată a atât de doritei uniri depline: alegerea aceluiaşi domn atât la
laşi, cât şi la Bucureşti.
Convenţia de la Paris stipula b serie de principii importante, precum abolirea
privilegiilor şi a monopolurilor, şi obliga la statornicirea raporturilor dintre proprietari
şi ţărani pe baze noi, modeme. Legea electoralăprevedea însă un cens ridicat.
Cu plusurile şi minusurile sale, actul constituţional adoptat la Paris a
reprezentat un cadru propice înfăptuirii unităţii naţionale româneşti; nu degeaba
Vasile Boerescu afirma că Ädepinde de noi dacă vom şti să înfăptuim unirea".
ÄEuropa ne-a ajutat", rostea acelaşi om politic, Ärămâne să ne ajutăm noi înşine".
Conform Convenţiei de la Paris, au fost numiţi trei caimacami în fiecare din
cele două ţări, care aveau misiunea de a pregăti şi efectua alegerile pentru
adunările elective.
Dubla alegere a lui Alexandru loan Cuza. în Adunarea electivă a
Moldovei, ÄPartida Naţională" m a prezentat, de la început, un candidat pe care
să-l opună grupărilor conservatoare care aveau de ales între Mihai Sturdza,
fostul domn regulamentar, şi ërigore Sturdza, fiul acestuia. în cele din urmă, la
3/15 ianuarie 1859, aceasta a propus pe Alexandru loan Cuza, care a fost ales
domn cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi (5/17 ianuarie 1859).
întrucât în textul Convenţiei nu se stipula ca domnii aleşi în cele două
Principate să fie persoane separate; conducătorii luptei naţionale au decis ca
alesul Moldovei să fie desemnat şi în Ţara Românească, iar Europa să fie pusă
în faţa faptului împlinit. De altfel, o delegaţie moldovenească, care s-a oprit la
Bucureşti în drum spre Constantinopol, unde trebuia să comunice înscăunarea
lui Al. I. Cuza, nu a fost străină de aceste planuri. La 17 ianuarie 1859 ziarul
ÄRomânul"consemna că Änici o putere omenească nu va putea în viitor despărţi
ceea ce Dumnezeu a unit pentru eternitate".
Adunarea electivă a Ţării Româneşti era însă dominată de conservatori,
care deţineau 46 din cele 72 mandate; de aceea, victoria cauzei naţionale nu era
posibilă fără intervenţia maselor, singurele în măsură să producă un dezno-
dământ fericit.

83

Adunarea electivă a Moldovei

în această situaţie, liberalii radicali au iniţiat, prin intermediul tribunilor, o
ie agitaţie în rândul populaţiei Capitalei şi al ţăranilor din împrejurimi. O mulţime
de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării în acele zile istorice. Unul
dintre tribuni, I.ë. Valentineanu, nota că poporul era gata Äsă năvălească în
Cameră şi să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei".

Adunarea electivă a Ţării Româneşti
84

V -Jfc

Proclamarea unirii, în 1859

într-o şedinţă secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la
24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în
unanimitate.
Entuziasmul s-a transmis şi poporului. în mod firesc, în Capitală şi apoi în
întreaga ţară, victoria forţelor naţionale a provocat o explozie de satisfacţie
Unanimă a fost şi în străinătate opinia, potrivit căreia, ziua de 24 ianuarie este o
J expresie a Ävoinţei puternice de unire" a românilor, cum s-a exprimat contele ia-
lewski, ministrul de externe al Franţei. L Kossuth scria: Äun astfel de spirit e
necesar ca un popor să întemeieze o patrie sau, dacă a pierdut-o, să şi-o
recâştige".
Perspectiva celor aproape 140 de ani, care au trecut de la evenimen-
tele din 1859, confirmă, în egală măsură, patriotismul, dar şi remarcabila
abilitate a oamenilor politici ai timpului, care au ştiut, printr-o acţiune îndrăz-
neaţă, să pună Marile Puteri Äîn faţa faptului împlinit" şi să depăşească obsta-
colele pe care interesele contradictorii ale acestora le aşezau în cale i
Unirii. De asemenea, ca în atâtea rânduri în istoria ulterioară a ţării, deci?ia
finală s-a datorat excepţionalei abnegaţii pe care naţiunea română a
arătat-o acestei cauze. Presiunea populară de la Bucureşti, din istoricele zile
de 22-24 ianuarie 1859, legitima o mare aspiraţie şi-i dădea trăinicia
eternităţii.

85

Rezoluţia în 5 puncte a Adunării ad-hoc a Moldovei, citită luni, 7 octombrie 1857, în a şaptea
Hnţă publică.
.. cele dintâi, cele mai mari, mai generale şi mai naţionale dorinţe ale ţării sunt:
1 Respectarea drepturilor principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor, în cuprinderea vechilor
)itulaţii încheiate cu înalta Poartă...
2. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România.
3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare de ale Europei şi ai
ei moştenitori să fie crescuţi în religia ţării.
4. Neutralitatea pământului Pricipatelor.
5. Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti adunări în care să fie reprezentate toate
tresele naţiei.
Toate acestea sub garanţie colectivă a puterilor care au subscris Tratatul de la Paris".

A.D. XENOPOL despre Convenţia de la Paris '
ÄAceastă convenţie este o lucrare foarte stranie, o silinţă supremă a combinaţiei diplomatice,
re totdeauna a căutat să domine prin idei, adeseori prin cuvinte, interesele reale şi puternice ale
sţii. Ea este un amestec hibrid şi nefiresc de unire şi despărţire, cu care caută să se împace
eresele deosebite ale puterilor (europene) pe capul poporului român. Necontenit i se arată unirea,
r i se pun stăvili pentru ca ea să nu se realizeze"...

TEMĂ:

1. Care a fost semnificaţia luptei emigraţiei revoluţionare după 1848?
2. Prezentaţi poziţia Marilor Puteri europene faţă de problema românească.
3. Ilustraţi politica Äfaptului împlinit" practicată de români, prin raportare la hotărârile
Congresului (1856) şi, respectiv, Conferinţei de la Paris (1858).

legea comunală. unificarea unor instituţii până atunci separate trebuia să avertizeze că ţara e dispusă să-şi ia soarta în propriile mâini şi că actul de la 24 ianuarie este ireversibil. LOVITURA DE STAT DIN 2 MA11864. acesta a considerat că îi mai rămânea de înfăptuit doar. Cuza â acţionat în sensul voinţei Adunărilor ad-hoc. pretutindeni unde trăiau români. constituită din personalităţi politice care acţionaseră pentru Unire şi dubla alegere a lui Alexandru I. -GUVERNUL MtHAIL KOGĂLNICEANU (1863-1865). Domnul nu avea de ales. între anii 1859-1862. legea rurală. nu putea în nici un fel să ascundă situaţia complexă în care se găsea noul stat. liberale.Cuza. Alexandru I. din 1 octombrie 1865. LEGEA RURALĂ. DOUĂ FORŢE OPUSE ÎN OPERA DE EDIFICARE A ROMÂNIEI MODERNE. dar pe care acesta nu le cointeresase în marea sa operă politică. Alexandru I. de la începutul lui decembrie. Cuza. reformele nu puteau fi impuse decât printr-un act de autoritate pe care Alexandru I. Convins fiind că peste obstacole de tot felul Principatele vor obţine în cele din urmă statutul solicitat. Odată unirea deplin recunoscută. legea electorală. arătau clar că domnul Unirii îşi îndeplinise misiunea. Uriaşul entuziasm stârnit de dubla alegere a lui Alexandru I. el a declanşat o campanie diplomatică energică pentru recunoaşterea de către Marile Puteri.1861). 87 . şi mesajul pentru cele două camere ale Parlamentului. Cuza nu ezita să-l înfăptuiască. Dar luptătorii de la 1848 se vor găsi acum pe poziţii diferite. în plan internaţional. legea instrucţiunii. şi pentru unirea deplină. De la începutul domniei sale. eforturile sale s-au îndreptat spre înfăptuirea marelui program de reforme care va edifica'România modernă. Scrisoarea pentru Napoleon al ///-/ea. pentru a pune în practică integral hotărârile Adunărilor din 1857. Opoziţia marilor proprietari (temători de a-şi pierde o dată cu pământul şi puterea politică) se alătură celei Äroşii". chiar dacă numai pe durata domniei şi vieţii lui Cuza. legea organizării armatei ş\ Codurile civil şi penal au devenit realitate. a faptului împlinit la 24 ianuarie 1859. După ce secularizarea averilor mănăstireşti. Cuza nu s-a temut să grăbească momentul aşteptat. respinse de Adunarea electivă. instalarea prinţului străin. DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CU ZA (1859-1866) -ACŢIUNEA POLITICĂ SI LUPTA DIPLOMATICĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA UNIRII DEPUNE (1859 . -DOMNUL SI ADUNAREA ELECTIVĂ. adică a dublei alegeri. SECULARIZAREA AVERI- LOR MĂNĂSTIREŞTI.

După . Misiuni speciale. Alexandru I. Imperiul Otoman şi Austria însă tergiversau.25 aug. la 26 martie/7 aprilie . conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Impusă sub o puternică presiune populară./6 sept. Rusia. Situaţia creată în cele două Principate urma să facă. La 20 aprilie. Cuza. care se deschidea la Paris. între Ploieşti şi Câmpina. Alexandru I. capitala tuturor românilor. armata moldo-munteană era concentrată spre a face faţă oricărei situaţii. obiectul unei noi Conferinţe internaţionale. au vizitat capitalele Marilor Puteri garante şi au reuşit să câştige sprijin pentru cauza românească. cu deosebire la Bucureşti. mai mult. peste numai câţiva ani. Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului naţional român unitar. la Floreşti. Cuza răspunse energic. Cuza îşi dădea seama că Principatele aveau să rezolve grele şi complicate probleme. ce avea să devină. alegerea ca domn al Ţării Româneşti a lui Alexandru loan Cuza avea să-şi găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului naţiunii în capitala munteană. se află că se punea la cale o intervenţie militară peste Dunăre. cea mai stringentă fiind recunoaşterea internaţională a alegerilor Faptul împlinit la 24 ianuarie 1O59 era considerat de Poartă şi de Austria drept o încălcare a Convenţiei de la Paris. Dar odată încheiate manifestările prilejuite de dubla alegere. încă în a doua şedinţă a Conferinţei (1/13 aprilie) Franţa. Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere. de altfel. Stema reunită a Moldovei Alexandru loan Cuza şi Ţării Româneşti Acţiunea politică internă şi lupta diplomatică pentru recunoaşterea Unirii depline (1859-1861). Anglia.

la început cu 4 facultăţi: drept. drept unic reprezentant al celor două ţări Unificarea armatei începea cu deplasări de iwiităţi militare moldovene. pe respectarea neştirbită a autonomiei ţării nou-constituite. electivă şi promulgate de domn doar cele referitoare la Curtea de Casaţie şi la domeniul funciar (care traducea în fapt principiul egalităţii fiscale). în sensul unei acţiuni comune în Transilvania şi Ungaria. Austria. instrucţia. recunoscut chiar de către Poartă. apoi Rusia. Astfel împlinită recunoaşterea situaţiei de fapt. la laşi. iar Poarta va fi obligată. la Bucureşti şi muntene. a trebuit să accepte că legile statului român sunt valabile şi pentru locuitorii cezaro-crăieşti aflaţi aici cu afaceri. fn serviciul telegrafului moldovean şi muntean este numit Cezar Librecht inspector general. obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. . administraţia şi intendenţa au fost aşezate sub o singură autoritate. Italia şi Prusia erau de acord cu unirea deplină. să renunţe la paşapoartele sale solicitaîe călătorilor români. în a 3-a şedinţă a Conferinţei de la Paris (25 august/7 septembrie). Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat. trebuia să elaboreze legile. Franţa. în cei trei ani de activitate (1859. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie). vehement duşmănoasă. cu Costache Negri. în trecut. Cuza aştepta hotărârea Conferinţei de la Constantinopol 89 . o dată cu Austria. în mai multe situaţii supuşii Imperiului fiind reţinuţi pentru că au produs diverse neorânduieli. Fără a aştepta verdictul altor reuniuni internaţionale. Cooperarea statului român cu emigraţia revoluţionară maghiară. în vara anului 1860. nu fără dificultăţi. care vroiau să rămână în Principate sau să tranziteze spre alte regiuni. nu a dat rezultatele aşteptate întrucât a fost mereu condiţionată de buna înţelegere a conducătorilor unguri cu cei ai românilor de peste munţi.1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea. Cuza. cât şi cu cel Habsburgic. La Focşani. îl determină pe domn să ordone închiderea taberei de la Floreşti{\ 1 septembrie 1859).a fost numită în funcţia de ministru de război în ambele ţări. filosofie (litere). Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care jucaseră. oferindu-li- se la plecare chiar mijloacele necesare. comune celor două ţări. potrivit Convenţiei de la Paris. îşi începuse activitatea Comisia Centrală care. alte ameninţări. să recunoască. domnul a inaugurat Universitatea din laşi. în cursul anului 1860. Desigur. remediind din mers consecinţele hotărârilor adoptate prin Convenţia de la Paris. iar aceeaşi persoană . încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. sunt protejaţi de guvern şi de domn în spiritul dreptului la azil politic. în anii Äprotec- toratului") au fost bazate. Maghiarii şi polonezii. statele majore. tabăra de la Floreşti s-a bucurat de o comandă unică. Este sarcina pe care domnia şi sfetnicii apropiaţi ai acesteia au reuşit s-o încheie cu succes la capătul a doi ani de insistente negocieri diplomatice şi de hotărâtă acţiune internă. La 26 octombrie/7 noiembrie 1860. Alexandru I. Alexandru I. Astfel. la rândul ei. sub presiunea celorlalte puteri garante. prezenţa militarilor otomani va fi categoric interzisă. atât în relaţiile cu Imperiul Otoman. Poarta a acceptat oficial. dubla alegere. impusă la 24 ianuarie. Detensionarea situaţiei. ştiinţe şi teologie.generalul Ion Emanoil Florescu. un rol important în viaţa Principatelor (Rusia.

să dea ţăranilor sentimentul că au o patrie. puterile garante au aderat la Unirea Principatelor. constituit exclusiv din vânzarea sau închirierea unor loturi pe moşiile statului sau ale instituţiilor publice. în majoritate. Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renunţat la condiţiile anterior solicitate. deci. Ŷ Domnul şi Adunarea electivă. _. Cum era de aşteptat. împroprietărirea ţăranilor pe loturile pe care le lucrau şi se acordau doar câte trei pogoane pentru fiecare cap de familie.convocată în acest scop.. două forţe opuse In opera de edificare a României modeme. inacceptabile. aşa cum se ceruse încă la 1848. O nouă lege electorală. programul de reforme era. ..dar şi un motiv de puternică nemulţumire populară întrucât cu o asemenea conducere a afacerilor publice. în ţară. care să restituie poporului român venitul unui sfert din suprafaţa ţării sale.Rusia. care a operat 200 de arestări. în drum au maltratat mai mulţi arendaşi şi un subprefect. Alexandru loan Cuza afirma că Äînalta Poartă şi toate. în capitală însă sătenii sunt opriţi de armată. în cazul unor noi încălcări ale Convenţiei de la Paris. Fermitatea lui Alexandru I. împotriva unui curent de opinie foarte larg guvernul Barbu Catargiu refuză să ia în discuţie o nouă lege electorală şi pune pe masa Adunării vechiul proiect de lege rurală. încă din prima şedinţă Poarta a cerut dreptul de intervenţie în Principate. îşi aşteptau înfăptuirea. care lăsa practic neatinse bazele marii proprietăţi funciare. Toată această excepţională operă juridică . iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza.desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea . Era şi convingerea lui Mircea Mălăieru. prin care să se asigure accesul neîngrădit la învăţătură tuturor copiilor ţării şi. din mari proprietari şi cu un guvern unic care avea în frunte un remarcabil bărbat de stat. convins că Unirea deplină a fost recunoscută. obstrucţionat. elaborat de Comisia Centrală încă în 1860. a întreprinzătorilor în primul rând. reacţia energică aXamerelor şi a guver- nelor. Nu se prevedea. legea instrucţiunii. conservatorul Barbu Catargiu. 3/15 decembrie 1861. nu în ultimul rând. Era o probă de mare abilitate pentru domn. care menaja astfel susceptibilităţile Marilor Puteri autocrate .. poziţia intransigentă a lui C. la viaţa politică.fără precedent în trecut - trebuia realizată cu o Adunare alcătuită. a antrenat un grup de ţărani din Ilfov şi Prahova să meargă la Bucureşti Äsă scape de boierii care-l împiedică pe Vodă să facă dreptate". Unirea va fi aşa precum România o va simţi şi o va dori". Negri. reprezentant al ţăranilor în Adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti care.. care să sporească accesul forţelor productive. La capătul Conferinţei. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat. Cu o zi înainte. Cuza. sprijinit de liberalii radicali.. o lege a secularizării averilor mănăstireşti. domnul afirma că sunt de aşteptat mari complicaţii interne şi că îşi declină răspunderea. într-o scrisoare către C. Poarta şi Austria . Recunoaşterea internaţională a dublei alegeri şi a Unirii de- pline deschidea perspectiva înfăptuirii României modeme. din aşa-zisul pământ comunal.~ _ -  . dar în condiţii considerate. o lege rurală al cărei conţinut principal . . Negri şi atitudinea favorabilă a majorităţii Marilor Puteri garante şi-au făcut în cele din urmă efectul. din start. Austria păstrându-şi vechea poziţie.

prinţul Mihail Obrenovici a dăruit lui Alexandru I. Panu care îl acuza pe Alexandru I. la 22 ianuarie 1863. de a fi solicitat Marilor Puteri o nouă lege 91 . moartea sa a însemnat sfârşitul legii rurale dorite de majoritatea conservatoare din Adunare. Invocând Convenţia de la Paris. Kogălniceanu deschidea discuţia în jurul proiectatei legi. în Adunare. care se temea de o reformă agrară după proiectul lui M. De provenienţă rusească. deşi adoptată la 26 iunie. pe care nu sunt chriaşi şi asupra căruia au un drept de folosinţă. Kogăl- niceanu stânga radicală. Kretzulescu (24 iunie/6 iulie 1862- 11/23 octombrie 1863). între dreapta conservatoare. Kogălniceanu. Nu degeaba. pentru realizarea integrală a hotărârilor Adunărilor ad-hoc din 1857. Apelul patetic. nemulţumită de prudenţa domnului şi de reţinerea sa în a o solicita la putere. era îndepărtarea lui Alexandru I.o capodoperă a oratoriei politice româneşti . săbii). au hotărât că singura cale spre a se adopta legea atât de dorită de ţărani este apelul la mase. care susţinuseră consecvent poziţia lui M. în favoarea ţărănimii. împotriva marilor realizări ale domnului. în noiembrie-decembrie 1862. mai mult sau mai puţin făţiş declarat. Cuza de a nu fi respectat Constituţia. în această atmosferă tensionată. care. condus de doctorul N. Indiferent de raţiunile care au determinat-o. o alianţă. Un bun prilej pentru opozanţii domnului l-au constituit discuţiile la mesajul său. vorbitorul afirma că prin adoptarea proiectului supus dezbaterii. din finalul cuvântării. ambalate în 500 de care de transport (63 000 puşti cu baionete. de la Bolgrad (Moldova) şi până la Crivina. Cuza o splendidă spadă împodobită cu pietre scumpe. împotriva protestelor Porţii. care cerea reglementarea pe baze noi a raporturilor dintre' ţărani şi proprietari. cu un text elaborat de A. imposibilă altfel. a continuat opera de unificare administrativă (cu serviciile sanitare din cele două ţări). care stabilea împroprie- tărirea cu loturile în folosinţă. domnul şi gu- vernul au protejat tranzitul armelor sârbeşti pe teritoriul ţării. pe a cărei muncă s-a aşezat averea boierească şi fără a cărei faptă ţara nu ar putea fi apărată. pe a cărei lamă de oţel a fost gravată inscripţia ÄAmico certo in re incerta". erau destinate să întărească potenţialul militar al statului vecin cu care tânăra Românie întreţinea relaţii excelente. După un schimb de replici între Barbu Catarg/u şi M. contraproiectul propus de acesta. de teama firească a unei răscoale populare. în ianuarie 1863 se constituia. nu a fost luat în considerare de deputaţi. Printr-un magistral discurs. pe Dunăre. Cuza şi întronarea prinţului străin. primii vor fi definitiv spoliaţi de pământul pe care-l lucrează. începute în Cameră. Noul guvern. Scopul. puţină vreme după ce în amiaza zilei de 23 iunie 1862 primul ministru Barbu Catargiu se arăta gata să apere pacea internă cu orice preţ (Ävoi prefera moartea înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării"). rostit la 6 iunie 1862 . 30 000 pistoale. nu a fost promulgată de domn. Liberalii radicali. este respins de Adunare.M. A fost reorganizată Şcoala de silvicultură ş\ s-a instituit Direcţia ëenerală a Andivelor Statului. Kogălniceanu. între care recunoaşterea interna- ţională a Unirii şi politica sa fermă de apărare şi consolidare a autonomiei ţării. 10 000 carabine. după ce scandalul diplomatic prilejuit de acest eveniment s-a încheiat. zilele lui au fost curmate într-un atentat al cărui mister persistă până azi.

Din ce în ce mai hotărât să acţio- neze .era şi sfătuit în acest sens de mulţi dintre apropiaţii săi . exandru I. în Muntenia. făcându-se auzite şi voci de completă şi energică autoacuzare: ÄCe-am făcut noi toţi până acum ca să punem (ţara) pe calea progresului? Ne-am sfâşiat între noi prin lupte şi intrigi de partid şi am sacrificat înteresele cele mai vitale ale ţării în setea răzbunărilor personale". Secularizarea averilor mănăstireşti.16%. Kogălniceanu. în text erau cuprinse mai întâi averile aşa-ziselor mănăstiri închinate. a proiectului de constituţie Jtoritarăa lui Alexandru I. Practic. în schimb. la 2 martie Camera dădea un vot de blam cabi- netului şi. Criticile au alunecat apoi spre miniştrii săi. adică a noua parte din teritoriul naţional. Publicarea imprudentă. un sfert din bogăţia ţării aarţinea clerului. prin care se pronunţa pentru un regim nou. Cuza a provocat. la 27 iunie 1863. Prezentat ambasadorilor igliei şi Franţei şi ministrului de externe otoman. lui M. ivrtura de stat din 2/14 mai 1864. dezbaterea şi adoptarea legii secularizării averilor mănăstireşti a dovedit a fi o bună ocazie de a reuni pe deputaţi în jurul unei acţiuni de multă eme aşteptată. 12. Cuza mai încearcă o dată lupta constituţională. iar în Moldova. indirect. încredinţând inducerea guvernului-. în fapt. lui Alexandru I. a cărui iergie şi capacitate politică erau o garanţie că marile reforme puteau să ceapă. Legea rurală. rezultă pentru cele suă ţări române 25. . Cuza a adresat Porţii un memoriu. electorală şi de a fi tolerat starea precară a finanţelor ţării. Kogălniceanu în favoarea guvernului şi a domnului. puse 3 ctitorii lor sub ascultarea Patriarhiilor Orientului pentru a le asigura o mai jnă gospodărire şi un prestigiu sporit.6% din' suprafaţa agricolă.Alexandru I. daugând şi suprafeţele deţinute de mănăstirile pământene. o vie nemulţumire în rândul opozi- ii. Auspiciile sub care şi-a început activitatea noul cabinet păreau să nu fie de in augur. aceste bunuri reprezentau 1. Cuza. Deşi lovitura de forţă era aproape hotărâtă. Guvernul Mihail Kogălniceanu (12/24 octombrie 1863-26 ianua- s/* februarie 1865). memoriul devenea. la 12/24 octombrie 1863. de Mihail Kogălniceanu autoritate şi dreptate. proiect de constituţie care acorda domnului întreaga autoritate în stat ilie-august 1863).14%. Pentru aceasta ar fi fost necesară o nouă lege jctorală care să limiteze puterea corpului legislativ. într-un ziar străin. în pofida unei intervenţii argumentate a lui M. iar din aceasta o parte importantă era destinată a servi tereselor străine tării.

la 2/14 mai 1864. printr-o lovitură de stat. Cu excepţia Franţei. eu nu sunt principele românilor. Domnul preciza că toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale statului. Adunarea. celelalte Mari Puteri garante. a fost înfiinţat Consiliul de Stat. pentru construcţia unei şcoli laice şi a unui spital la Constantinopol. egal cu 4 pogoane. foarte sensibilă când era vorba de venituri care i se Äcuveneau". încă în urmă cu doi ani. contra unei despăgubiri ce urma a se plăti în şapte ani cu dobândă de 8%. 93 . devenise inevitabilă mai cu seamă după publicarea sa care a provocat o vie efervescenţă la sate. în sprijinul celor expropriaţi aflându-se Poarta. a convenit asupra unei despăgubiri pe care mănăstirile au refuzat s-o primească. Conferinţa ambasadorilor de la Constantinopol. Alexandru I. Äprotectoarea" tuturor ortodocşilor din Imperiul Otoman. reînnoind oferta de despăgubire. cu o majoritate foarte largă. ca de obicei. Teama de adoptare a legii rurale în varianta guvernamentală şi de o nouă lege electorală care tocmai urma să fie discutată. care însă nu au fost sancţionate. Kogălniceanu. Dezbaterea proiectului de lege rurală propus de Kogălniceanu. a fost votată la 25 decembrie 1863. căruia îi explica raţiunea secularizării. în aceste condiţii. care a avut. Cuza i-a scris: Äîn această chestiune. Cele patru luni care separă adoptarea legii secularizării de lovitura de stat din 2 mai 1864 au fost caracterizate printr-o fecundă activitate legislativă: a fost înfiinţată. ca şi sprijnul popular pentru înfăptuirea ei erau de la sine înţelese. era adoptată hotărârea pentru realizarea unui împrumut extern contractat la Londra cu Banca Stern. Pentru Alexandru I. într-un mesaj către ministrul de externe otoman. se adoptă legile contabilităţii. în dorinţa de a asigura călugărilor greci o recompensă convenabilă. urmat de legea organizării judecătoreşti. cu deosebire Rusia. Primul ministru îşi prezintă demisia care nu este acceptată. Cuza a dizolvat. sunt România însăşi". deschisă. Austria şi Poarta. la 23 martie 1864. veniturile lor aparţinând bugetului. Casa de Conturi pentru verificarea actelor financiare ale statului. în vreme ce majoritatea conservatoare se pronunţa pentru împroprietărirea cu un lot. Alteţă. care va avea rolul său în noile structuri de putere. acelaşi pentru toţi. Cuza şi Mihail Kogălniceanu au grăbit dezbaterea şi adop- tarea legii care. în discuţiile care au urmat. împroprietărirea în funcţie de numărul de vite sau de puterea economică a ţăranilor. şi Rusia. au protestat. Alexandru I. desiguf. Guvernul susţinea desfiinţarea clăcii. Kogălniceanu s-a arătat inflexibil în ches- tiunea împroprietăririi cu loturile legiuite. au determinat votul de blam împotriva cabinetului lui M. M. Spre a se evita alte com- plicaţii. în schimbul unei despăgubiri eşalonate pe 20 de ani cu dobândă de 5%. reunită în cele din urmă. Toi după exemplul francez. legea comunală şi. au fost votate legea organizării puterii armate şi legea instrucţiunii. codul penal ş\ de procedură penală. Lupta parlamentară s-a declanşat pe 13/25 aprilie 1864. dar problema despăgubirii a lăsat-o . o atitudine favorabilă. Alexandru I. după model francez. după lovitura de stat. Cuza însă necesitatea acestei fegi. încă de la sfârşitul lunii iulie 1863 se oferise drept despăgubire călugărilor greci o importantă sumă de bani la care se adăuga o alta separat. Oferta statului român fusese însă respinsă.

cu faţa sa plăcută. aspectul său tineresc: expresia calmă şi hotărâtă a fizionomiei sale încântă mulţimea. sinceritatea. să ne angajăm pe adevărata cale a progresului.. care îl privea sărbătoreşte şi se îmbulzea în urma sa. din ceea ce cred eu.. Cuza şi ÄAdunare". foarte devotat principiului de ordine.. una dintre calităţile cele mai rare şi în consecinţă cea mai preţioasă în această ţară. în acelaşi timp. că nu vom fi prada acelui care se va ridica spre a ne înghiţi. . Am găsit la el de asemenea bunul simţ şi modestia. de a şti să ne dăm cele mai bune legi şi să întărim ordinea socială şi morală..." * La 17 februarie 1859 consulul francez la Bucureşti.. BSclard. în sfârşit depinde ' de noi dacă vom şti să înfăptuim Unirea. Colonelul Cuza are. Ar fi omul nou pe care îl cere situaţia sa nouă. VASILE BOERESCU scria în ÄNaţionalul" din 14/28 august 1858: ÄPuterile europene ne-au dat garanţia lor. sub nici o formă ameţit de un succes neaşteptat. Depinde de noi." * TEMĂ: . Colonelul Cuza este vădit progresist dar este.Ilustraţi raporturile care s-au stabilit între principele Alexandru I. dacă vom şti să păstrăm drepturile strămoşilor noştri. certitudinea că noi vom exista în viitor. demnitarul străin remarcă Äun om cinstit plin de dragoste pentru ţara sa.. raporta la Paris: ÄNoul domnitor. însă restul nu depinde-decât de noi.." La o a doua întâlnire. foarte hotărât să pună în practică Unirea şi ideiile sale de reformă şi de progres.

Statutul sporea considerabil prerogativele domnului care câştiga iniţiativa legislativă. erau pe rând suprimate. Cuza a explicat motivele care l-au îndemnat spre această acţiune: în primul rând. Marile Puteri garante au exprimat reacţii negative faţă de lovitura de stat. în egală măsură. Iniţial. Legea electorală făcea să crească însă considerabil numărul alegătorilor. neîmpăcata opoziţie întâlnită în Adunare. era înfiinţată Universitatea din Bucureşti (iulie 1864) iniţial cu facultăţi de drept.primari. Domnia autoritară a iui Alexandru loan Cuza. -ANII 1865-1866. printr-un plebiscit. -ROLUL ISTORIC AL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI AL GENERAŢIEI PAŞOPTISTE ÎN ÎNFĂPTUIREA UNIRII SI A ROMÂNIEI MODERNE. ocazie în care s-a bucurat din nou de o primire deosebită. ştiinţe şi litere. drepturile Adunării.DOMNIA AUTORITARĂ A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA. care votau prin delegaţie. în principal de două categorii . După plebiscit. ca expresie a puterii autoritare. dreptul de a numi un sfert din membrii Senatului. departajaţi prin posibilităţiile censitare. codul civil. legea rurală. Desfăşurat între 10/22 . dar scădea. Alexandru I. nu fusese promulgată de Alexandru I. Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris (în fapt o nouă Constituţie) şi o nouă lege electorală. consemnate în acordul din 28 iunie 1864. cu excepţia Franţei. LEGEA INSTRUCŢIUNII. care. a şi desfăşurat trei zile discuţii complicate cu repre- zentanţii puterilor care îi erau ostile. Cuza a făcut o călătorie diplomatică la Constantinopol. se arătau întru totul favorabile României. plebiscitul a confirmat regimul autoritar. un important număr de periodice. După evenimentele din 2 mai 1864 Alexandru I. reforma electoratului avantaja cu deo- sebire burghezia în formare. 95 . fegea instrucţiunii. LEGEA RURALĂ. şi direcţi. deci.se putea citi într-un ziar franco-belgian care exprima însă punctul de vedere al Imperiului Rus. rezultatele. deşi votată de Adunarea dizolvată în mai. Erau supuse. EPOCA MARILOR REFORME . în acelaşi timp. la jumătatea lui iunie 1864. MARILE REFORME: LEGEA ELECTORALĂ. peste 682 000 vontanţi pronunţându-se afirmativ. Marile reforme: legea electorală. CODUL CIVIL. DECLINUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI ÎNDEPĂRTAREA SA. dar.Corp Ponderator -şi pe preşedintele Camerei. editate de CA. aprobării poporului. dreptul de a primi petiţii îl avea numai Senatul. Cuza. al cărei regulament era alcătuit de guvern.14/26 mai 1864. între care ÄRomânul" şi ÄLibertatea". Elaborarea legilor cădea în seama Consiliului de Stat. ÄEste imposibil să-şi bată joc cineva de tratatele şi deciziile Europei cu mai multă lipsă de jenă decât prinţul Cuza" . înainte de aprobarea legii instrucţiunii. Alexandru I. Cuza se întorcea la Bucureşti cu recunoaşterea clară a autonomiei ţării. LA 11 FEBRUARIE 1866. care l- a împiedicat să înfăptuiască reformele cerute de propăşirea României. Rosetti.

Nu a fost alcătuit regulament clar.43 ha) şi 40 de prăjini (o prăjină = 179. altele: ÄDe astăzi voi sunteţi stăpâni pe braţele voastre. în două şedinţe plenare ale Con- lui de Stat cu participarea domnului şi a guvernului. proprietarii şi arendaşii nu au vrut să angajeze stalurile necesare progresului agriculturii şi n-au putut face faţă dificultăţilor >mentului. Cum şi împărţirea pământului stagna. deschis :ă la începutul secolului. carele de lemne şi alte asemenea sarcini datorate stăpânilor de moşii în ură sau în bani. Abia după 1867 hcrurile s-au schimbat radical. 5 falei (o falcie = 1. cu dobândă de 12%.02m2) ilci şi 2 falei şi 40 de prăjini . destinat iniţial despăgubirilor solicitate de legea cularizării. pentru ia redactare. anul 1865 a însemnat sub aspectul iducţiei un regres faţă de anii anteriori. . au valorificat mai bine pământul. însoţită de o Proclamaţie (14/26 august 1864) în care se putea citi. dijma. . pe de alta -. Consiliul de Stat odată numit îşi putea începe lucrarea cu liul proiect neadoptat al legii rurale pe care l-a încredinţat unei comisii. contra- oarea să echivaleze cu aceea a pământului acordat. a fost astfel mult înlesnit. Marile greutăţi suportate de zile de ţărănime pentru plata acestei datorii ar fi fost mult diminuate de o ti'tutie de credit pentru ţărani pe care Alexandru I. respectiv 4 pogoane şi 15 pră-în Moldova. Cuza. răscumpărarea a avut în vedere claca şi slalte obligaţii. voi aveţi o părticică de îânt proprietate şi moşie a voastră. la acoperirea întegrală a sumei. Pe ansamblu. în mai toate judeţele. proprietarii de moşii. 7 pogoane (1 po-i 2 = 0. şi nu putea fi înstrăinat 30 de ani. dacă împrejurările i-ar igăduit-o. casa Stern şi Banca Otomană' acordau ţării noastre primul <prumut. s-a lucrat prin circulare redactate. au rămas ărani neîmproprietăriţi. au fost şi mulţi săteni care nu efectuat muncile agricole. măsurătorile Äpământurilor legiuite" s-au ut cu greutate. La august 1864. Din sporul de producţie - e a determinat şi importante creşteri ale exportului s-au putut face acumulări "nnificative . Lipsiţi de clacă.p=irte întrebuinţate' pentru achiziţia de maşini agricole. La 14 iulie 1864.82m ). consecinţele imediate ale reformei au fost .50 ha) şi 11 prăjini (o prăjină = 208. parte ntru creşterea investiţiilor interne. s-au săvârşit abuzuri şi. pe de o parte. după cum urmează: cei cu 11 pogoane. guvernul Kogălniceanu a obţinut un alt succes notabil. acum aptaţi noii situaţii. Pământul acordat ţăranilor nu trebuia să depăşească 2/3 din suprafaţa şiei expropriate. podvezile. de regulă. ar fi constituit-o. se constituiau el trei categorii.jative. fiind puţini ingineri-topografi. pentru ca de fapt. zilele de me- let. Aşa cum explicit susţine legea. fără a socoti pădurile. de astăzi voi aveţi o patrie de iubit şi apărat" Textul prevedea ca sătenii din Muntenia să primească pământ în funcţie de 3rea lor economică exprimată în numărul de vite posedat.ceva mai mult. fără îndoială. Aplicarea legii rurale a întâmpinat o mulţime de dificultăţi. de primul îistru. La 11/23 şi 12/24 august 1864. în acelaşi timp. respectiv 2 falei şi prăjini. în fine. Din punct de vedere economic. legea rurală a primit formu- a definitivă. ambele categorii de >prietan . în cele din urmă finanţării instituţiilor României moderne. Se rfiintau pentru totdeauna claca (boierescul). Drumul spre societatea modernă. pentru ca în rele trei judeţe din Iul Basarabiei să se ajungă la 6 falei şi 30 de prăjini. Răscumpărarea acestor îndatoriri era eşalonată pe 15 ani şi plătea diferenţiat pentru fiecare categorie de beneficiari.sătenii.

Năsâud . Tg.Şerpilo Câmpulung Brăila Ŷ* Caransebeş Resita Sulina Tulcea *" ² Râmnicu Vâlcea 1849 . . Piatra Neamţ Oradea Ui7 Gherla  I Asociaţii corale româneşti I   Tiraspol Asociaţii corale săteşti /Salonta A Vci ui 18 49 N6u AG h eor gh i e ni eiuş ."ploieşti Sf..Darabani AŞcoli normale Uf <.Lăpuşnei Tignina' Brad Husi ‡ LEGE ŞCOLARĂ 1850 Căuşani Bacau Nucet Turda /'/> JârguMureş ( ( Abrud REGLEMENTARE LeOva ŞCOLARĂ Nădîac Bârlad Comrat Arad Brad Blaj Mediaş Alba Kikmda Jimbolia Cetatea Albă Tatarbunar lulia Lugoj Braşov ©olgrad ii h J" Timişoara 1861 Haţeg Predeal Chilia Nouă 1868 =  smail I. Va t r aD o r p n a ţ c an i teatrală maghiară ' ure-. "¥)almeu -Af . Dorohoi _ Sighet SatuMare ' f£S . źActivitate Valea lui Mihai   teatrală germană Activitate Zalău. J..Gheorghe BELGRAD Piteşti O M ' li Filiaşi " Slatina Târgu Jiu Severin . *.=  f Facultăţi Institute şi şcoli speciale Gimnazii şi licee româneşti în Transilvania v . . _ Rădăuţi Cărei ' VişeulBotoşani de Sus Bălţi Ba a Muzee şi biblioteci Activitate Debrecen i Mare Suceava Orhei teatrală române. o ijv tn g r i Ú ?  Cernăuţi ®  .

..--------.. culturale şi Nicopole Zimnicea academice Măgurele Mangalia 0 i Periodice de cultură ştiinţifice ‡jj  Ŷ!Ŷ!Ŷ-------.... Centre de presă politică românească Centre de presă politică românească şi germană 4 BUCUREŞTI ernavodă Centre de presă politică germană Centre de presă Calafat Craiova Giurgiu Turtucaia Călăraşi   Constanţa politică maghiară | Apariţia unor organe de presa Caracal Turnu "Lom Rusciuc Olteniţa t Ŷiilistra muncitoreşti Asociaţii ştiinţifice.. ~ ...... Ŷ - - ~ Dezvoltarea culturala între .

era un alt semn ansolidării treptate a statului naţional şi al aspiraţiei sale spre independenţă. Cuza a primit-o imediat. care. o greşeală politică. o îă de animozităţi personale cu membri ai guvernului sau persoane apropiate inului. Cuza în înfăptuirea politicii de reforme a statului. pe j Alexandru I. Rămâneau nerealizate. Cuza şi M. Codul civil. Cuza. astă măsură. Cuza se arătase foarte insistent. Cuza a primului dintre fiii naturali. erau decretate legea instrucţiunii (25 noiem- H decembrie). era înfiinţată Şcoala de uri şi şosele. legea introducerii dmului de unităţi şi măsuri metrice (septembrie). Stabilizarea temporară a situaţiei politice şi-a arătat. pe teritoriul naţional aveau )t de circulaţie monedele ţărilor vecine. totul culminând cu demisia primului ministru la 26 ianuarie 1865. fiind alertată de adoptarea de către Alexandru I. mai multe ecte pentru care Alexandru I. într-o componenţă mult schimbată faţă de cea precedentă. ambele obligatorii. a declanşat o nouă campanie împotriva dom- ii. deschis la 18 decembrie 1864. fie convins că forţa reală a opoziţiei este neînsemnată. a căror atitudine nu mai sa fi în nici într-un fel ostilă domnului şi guvernului său. opoziţia. pentru o rtă perioadă. ândul colaboratorilor săi nu se găsea nici o altă personalitate de talia lectuală şi politică a fostului său prim sfetnic. se va reuşi pentru ia oară votarea anticipată a bugetului pe anul următor. Era. instrucţiunea de 4 ani devenea gratuită şi obligatorie. în această situaţie. a provocat o mare emoţie la Constantinopol. irui model fuseseră precedentele napoleonian şi cel italian. semn. în august-septembrie 1864. fusese rău rpretat în anturajul principelui. că ar dori să devină rege şi să instituie o istie. Fie rău informat. cât şi în relaţiile noastre externe. statul i câştigat dreptul de a acorda decoraţii şi alte distincţii şi nu s-a putut institui îeda naţională. Este de remarcat că în România. opoziţiei Porţii. în primul rând. s două camere au votat legea privind numirea de către domn a mitropoli- şi episcopilor. S-au adăugat. esul său personal n-a putut fi trecut cu vederea. leul fiind o valoare de calcul şi nu un imn financiar specific. Turneul nfal al primului ministru-în Oltenia. Kogălniceanu. Oarecum împotriva cursului pe care viaţa politică românească îl luase în lăvara anului anterior. Fapt cu totul excepţional. a coincis şi cu jriorarea raporturilor dintre Alexandru I. Organizarea alegerilor locale şi mai cu seamă a alegerilor de deputaţi tru noua Cameră (24-25 noiembrie 1864) au confirmat succesul deosebit al ptilor politicii autoritare a lui Alexandru I. cu caracter de autocefalie pentru Biserica Română. Până la sfârşitul anului 1864 era adoptată. Ä Din păcate. Deşi pretutindeni M. Declinul domniei lui Cuza şî îndepărtarea sa. firesc. introducea căsă-i şi divorţul civil. incontestabil. între altele. Astfel. romanatul. efectele atât înăuntrul ţării. ia 11 uarie 1866. între primele din Europa. şi crea posibilitatea împământenirii tate prin acordarea de drepturi politice locuitorilor evrei ai ţării. în fine. în timp. Noua Cameră. instalarea noilor corpuri legislative. Kogălniceanu a subliniat iţele lui Alexandru I. care îngăduise înfăptuirea noi legi electorale şi a legii rurale paralel cu continuarea programului de rme. . Anii 1885-1866. legea organizării armatei (27 noiembrie/9 decembrie) şi se ptă codul civil (16 decembrie). în opinia unora. datorită. lipsită de posibilitatea de a se exprima par- entar sau în presa din ţară.

pronunţându-se pentru apărarea ţării pe temeiul drepturilor pe care aceasta şi Ie-a câştigat în ultimii ani. în Germania. care sprijinise constant toate demersurile anterioare ale ţării noastre spre unitate şi progres. că s-a dorit răsturnarea prin forţă a domnului în absenţa sa. orchestrate din umbră de vechii adversari ai lui Alexandru I. Din nefericire. expresie a voinţei statornice de unire. Pretextul evenimentelor sângeroase care urmară l-a constituit o ordonanţă a Primăriei bucureştene prin care precupeţii de fructe şi legume erau obligaţi să închirieze gherete spre a face comerţ. de observatorii străini aflaţi întâmplător la Bucureşti. cu concursul celor care se adună în asemenea situaţii pentru jaf şi distrugere. totuşi. îndoita lui alegere. domnul s-a retras o perioadă din viaţa publică. ministrul de interne. de altfel. Lui Fuad Paşa însă principele i-a răspuns. re- întors în ţară de urgenţă. Cuza îşi descumpăni toţi susţinătorii prin afirmarea clară a dorinţei sale de a nu împiedica ascensiunea spre tron a unui prinţ străin. 99 .conservatori şi burghezia liberal-radicală . care n-aveau asupra lor arme de foc. l-au îngrijorat pe Alexandru I. că incidentele din 15 august 1865 erau efectul unei nemulţumiri generale. ulterior eliberaţi din lipsă de probe. în mesajul adresat Parlamentului la deschiderea noii sale sesiuni. intrară în localul Primăriei şi incen- diară arhiva.pentru a acţiona. din rândurile devastatorilor. cu multă seninătate. a ezitat să vină imediat la Bucureşti. fapt sesizat. Alexandru I. parcă mini- malizând importanţa celor petrecute. la care el poate oricând renunţa. părând să nu acorde tulburărilor nici o însemnătate. Organizarea unor tulburări discredita însă pe deţinătorul tronului şi putea grăbi îndepărtarea sa prin jocul concertat al Marilor Puteri. Intervenţia forţelor de ordine a fost promptă. Din rândurile ei răzbate intenţia de a părăsi tronul. la 10 noiembrie 1865. Reacţia internaţională puternic defavorabilă. aceiaşi termeni prin care marele vizir Fuad Paşa se adresase domnului. Deşi părea că situaţia reintră în normal. generalul Florescu. Acum se profilează foarte vizibil o răcire a relaţiilor cu Franţa. de altfel. dar mai cu seamă atitudinea Franţei. în ziua de 15 august 1865. E greu de crezut. mai sus-numiţii devastară piaţa şi. în semn de protest. al cărei ministru de externe notifica. Incidentele din 15august 1865 par a fi fost. E ceea ce probabil aşteptau opoziţioniştii . agentului României. dacă nu se mai află la înălţimea misiunii sale şi dacă Franţa nu îl mai sprijină. S-a tras şi. cu puţină vreme înainte. Erau poate. întâmplător. a cerut trupei ca răzmeriţa să fie imediat oprită. Seara au fost arestaţi mai mulţi lideri marcanţi ai liberal-radicalilor. la 5/17 decembrie 1865. Cuza. datorită dezordinei financiare şi a modului defectuos de aplicare a legii rurale. Alexandru I. Cuza care incontestabil au pregătit atmosfera prielnică unei asemenea dezlănţuiri. vânzarea ambulantă fiind interzisă. în această împrejurare va adresa el cunoscuta scrisoare din 1 octombrie 1865 împăratului Napoleon al lII. acţiunea din 15 august a determinat numeroase complicaţii în raporturile României cu Marile Puteri garante. Cuza. plecând la un tratament balnear la Ems. era considerată doar ca un depozit sacru. deci. au căzut 20 de morţi şi mulţi răniţi. în acele zile.

inclusiv şeful gărzii palatului domnesc. în dimineaţa rece a zilei de 11 uarie 1866. xandru I. Alexandru I.. a ari comerţul. Cu complicitatea trupelor de pază. la anuarie 1866 Alexandru I. se îmbina cu atacurile la persoana lui Alexandru I. a lărgi porturile. Cuza a schimbat titularii ministerelor de război şi iterne. a împodobi şi a sănătăţi oraşele. lăstarea generală nu se putea clădi Äfără a întemeia creditul public. trupele unui regiment de linie şi două baterii de artilerie s-au eptat spre palat.. la proprietate şi la rucţie.. Cuza a fost prevenit că impotriva sa se pregăteşte un complot. Senatul şi Camera oroclamat ca domn pe Filip de Flandra. pe la orele 7. za la adresa domnului . zilele de 24 larie (aniversarea Unirii) şi 8 februarie (7 ani de la intrarea lui Alexandru I. în aceeaşi zi. Cuza să-şi semneze propria icare. cu alţi participanţi. conflictul mai vechi între puterea executivă şi legislativă. a întinde linii de drumuri de fier. doi generali care îi erau foarte devotaţi. Äconform dorinţei naţiunii". care se pregătea să-şi urmeze tinul în exil. din casa domnitoare belgiană. Cuza. a avut tăria de caracter necesară spre a rosti la plecare: ÄSă dea nnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine! Să trăiască nânia!". formulare. Ŷa în Capitală) au trecut în linişte. se înconjurase de o arilă. Cuza a încurajat forţele de opoziţie. Deşi în Bucureşti se ştia că se aşteaptă o lovitură de stat. a face poduri. era de consolidat statul naţional a înfăptuit printr-o politică de eficace autonomie şi de chibzuită aşezare pe mul independenţei depline. Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza şi a! generaţiei paşoptiste in iptuirea Unirii şi a României moderne.nesocotindu-se motivele reale ce o determinaseră - a neglijat situaţia finaciară a ţării şi care. Cuza este de a fi acţionat energic.. în astă situaţie el a dat numai ordinul de a se dubla garda palatului. de circumstanţă. Opera sa politică trebuie măsurată dimensiunea epocii căreia el şi poporul român i-au dat viaţă şi în care totul de înfăptuit: o largă reformă care să asigure dreptul la vot. a volta toate stabilimentele publice". firesc. în seara zilei de 10 februarie. mesajul lui Alexandru I. nci când misiunea sa s-a încheiat. Meritul Incontestabil al lui Alexandru I.. Prin promisiuni de avansare şi prin relaţii de familie au fost atraşi mulţi ofiţeri. pentru categoriile sociale în trecut defavorizate. Parcă pentru a încuraja în ultima clipă pe cei care doreau să-l răstoarne. a încuraja industria. a cărui viaţă onală era de mult subiect de comentarii şi bârfe. o Locotenentă domnească şi un guvern prezidat de Ion ca preluau puterea pe durata vacanţei tronului. fără a şti că ă şi aceasta fusese câştigată de complotişti. în continuarea ei. din păcate. Totodată. Desigur. Pe fondul acestei acţiuni susţinute de defăimare s-a organizat complotul 11 februarie 1866. Semne premonitorii se vădeau şi în cele două Camere 3 renăştea. maiorul Lecca. să se retragă spre a lăsa succesorilor săi . Cuza. Acesta \ n-a acceptat coroana. de a fi împlinit >mnele fundamentale solicitate de modernizarea României şi de a fi înţeles. Ulterior. în isul înfăptuirii programului unionist al Adunărilor ad-hoc. mai mulţi ofiţeri şi civili pătruns în clădire şi l-au silit pe Alexandru I. a des- ie drumuri.

TEMA: 1.. ** Din declaraţia lui Al. 2. fie alături de dumneavoastră. la 5/17 decembrie 1865. istoricul francez Paul Henr6 afirmă: ÄIndependenţa în special şi unirea la tronul moldo-valah a provinciilor româneşti iridente... Fie în capul ţării.posibilitatea de a realiza integral aspiraţiile poporului român: independenţa şi unitatea deplină. Prezentaţi personalitatea lui Alexandru loan Cuza în calitate de ctitor al României moderne.că eu n-aş vrea o putere care nu s-ar întemeia decât pe forţă. într-o carte apărută la Paris. Care au fost raporturile dintre principe şi forţele politice interne? 4. 3. loan Cuza. în 1930. fără altă ţintă decât voinţa naţională şi marile interese ale României. între 1859 şi 1866? .. Niciodată persoana mea nu va fi nici o împiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic la a cărui aşezare am fost fericit a contribui". eu voi fi întotdeauna cu ţara. nu puteau fi luate în considerare decât după răsturnarea completă a statutului Principatelor şi numai un străin putea să aibă îndrăzneala şi ajutoarele diplomatice necesare pentru a gândi în mod serios la aceasta". Care a fost ecoul ideii Äprincipelui străin" în România. pentru ţară. la deschiderea Corpurilor legiuitoare ÄFiţi convinşi . Comentaţi opera sa reformatoare şi implicaţiile sale sociale şi politice.

din punct de vedere adminis- şase districte militare. iroarea contrarevoluţionară s-a bazat pe un puternic aparat de coh- Ŷe: armata. ar-s. integrarea cât mai deplină a Transilvaniei în cadrul structurii ji. Prin aceasta se urmărea. unite. coordonat de I de interne. într-un climat de teroare ne contrarevoluţionară. în condiţiile specifice de la jumătatea ji al XIX-lea. în forme specifice. în cadrul înfăptuirii unei cen- excesive. în aracterului său radical şi a implicării masive a maselor populare. din ce în ce mai vizibile în domeniul lic. în cadrul statului naţional. în 1859. s-a instalat în Imperiul Habsburgic regimul neoabsolutist. pentru işterea drepturilor sale politice şi intensificarea legăturilor cu Moldova şi imânească. a respectării Bisericii Ortodoxe. social-politic. . Provincia a fost reorganizată. reintroducerea cenzurii. peste graniţele politice artificiale. El s-a sprijinit pe o centralizare excesivă. . conduse de câte un comandani militar asistat onsilier civil. în lupta pentru apărarea ovarea limbii şi culturii naţionale. noile condiţii istorice de după 1848 au continuat. ansilvania a devenit direct dependentă de împăratul de la Viena şi a fost i de un guvernator militar ce-şi avea sediul la Sibiu.ROMÂNIA MODERNĂ SI PROBLEMA NAŢIONALĂ ÎN TERITORIILE ROMÂNEŞTI AFLATE SUB STĂPÂNIREA STRĂINA (1848-186*) . BUCOVINA. a fost j| disensiunilor cu revoluţia maghiară şi al intervenţiei militare ţariste şi gice. BASARABIA. TRANSILVANIA. şi > prin intermediul Bisericii. Friedrich von iste/n. . 3 fundalul unor vaste transformări. manifestările naţionale ale populaţiei roma- . Printre aceştia.» - înfrângerea revoluţiei de la 1848-1849 în Transilvania. cultural şi ideologic. după revoluţia din 1848-1849 s-a profilul naţiunii române şi conştiinţa specifică ei. s-a consolidat spiritul de solidaritate naţională şi de ţă al populaţiei româneşti din vatra fostei Dacii. introducerea limbii germane drept limbă oficială şi presiuni npunerea religiei catolice. baronul Alexander von Bach. DOBROGEA. ăm pe Ludwig iohlegemuth. în condiţiile unui regim de ocupaţie militară. Ea a fost urmată de un val de reacţionarism şi de reintroducerea Ji absolutist. Karl von Schwartzenberg. mult înăsprită şi suspendarea presei.

nesocotite: limba oficială era germana. care a solicitat anularea legilor defavorabile naţiunii române. la Sibiu. în acelaşi timp. un regim de guvernare liberal. Prin aceasta. Aici au fost votate legea cu privire la egala îndreptăţire a naţiunii române şi a confe- siunilor sale cu celelalte naţiuni din Transilvania. în special. conducătorii români. Episcopia Äuniţilor" de la Blaj a fost ridicată. De aceea au intervenit unele modificări ale politicii imperiale. Contrar voinţei naţionale. către realizarea unităţii tuturor românilor aflaţi sub stăpânirea monarhiei austriece. s-au înscris pe calea unor reforme menite să adapteze edificiul social-economic al Imperiului la noile realităţi istorice. care a fost tolerată. după 1848-1849. Eftimie Murgu a fost arestat şi con- damnat la moarte. Andrei Şaguna numit. la 18 noiembrie 1849. la rangul de Mitropolie. din 1863-1864. în 1861. fruntaşii români au avut de suferit de pe urma activităţii lor revoluţionare. Toate acestea au impus factorilor de decizie de la Viena să instaureze. iar apoi i s-a comutat pedeapsa la ani grei de închisoare. ca Asocia- ţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului (ASTRA). drepturile naţionale ale românilor erau. drepturile şi căile de răscum- părare a obligaţiilor jelerilor. Regimul liberalse încadrează între anii 1861-1867. în ianuarie 1861 s-a reunit. pentru Transilvania. deschizându-se drum larg relaţiilor moderne în agricul- tură. Urmând unor memorii către împărat. Desigur. în Transilvania. Pornită pe calea unor concesii . el a determinat o puternică efervescenţă politică. Astfel. Din punct de vedere administrativ. la 18 şi 19 noiembrie 1860 a avut loc. numite Voivodina sârbă şi Banatul timişan. Cerinţa fundamentală era asigu- rarea egalităţii politice a naţiunii române cu celelalte naţiuni din provincie. Lupta populaţiei româneşti către o reală liberalizare a regimului politic a aflat expresia sa cea mai însemnată în cadrul lucrărilor Dietei de la Sibiu. încă o dată. neşti îndreptate. Doar după numeroase eforturi ale românilor. Criza monarhiei habsburgice s-a adâncit după războiul din 1859 cu Franţa.activitatea Dietei. iar provincia era condusă de un general austriac. Astfel. Mitropolit al românilor . alături de cea maghiară şi germană. au fost fixate raporturile între ţărani şi proprietari. Lupta culturală era susţinută de o serie de asociaţii şi societăţi. o Conferinţă a 103 . Curtea austriacă a continuat însă politica duplicitară menită să ţină în frâu pe toţi supuşii săi încât. pentru Crişana şi Banat. în 1865. au întrerupt orice contacte cu aceasta. ca şi o lege prin care limba română era recunoscută drept limbă oficială în Transilvania. Curtea de la Viena a decis înfiinţarea unor provincii noi. o Conferinţă a mişcării naţionale româneşti. în faţa acţiunilor manifeste ale nobilimii maghiare de a anexa Banatul la Ungaria. în 1854. Transilvania a ocupat un loc important în planurile de luptă ale fruntaşilor români aflaţi în emigraţie. în Banat. iar acestea în cercuri. Banatul a fost împărţit în cinci districte.Curtea de la Viena a sancţionat legile din 1863-1864. la Timişoara. şi 21 iunie 1854. Patentele din 2 martie 1853. S-au adăugat intensificarea mişcării naţionale a popoarelor subjugate şi formarea statului unitar român. s-a reglementat regimul de proprietate asupra pădurilor şi păşunilor. după revoluţia din 1848. Avram lancu şi Alexandru Pap/u //arian. regimul neoabsolutist nu a izbutit să rezolve gravele probleme dezvăluite de revoluţia din 1848-1849.

rcarea contribuţiunilor şi a taxelor ce se află în fiinţă. în 1867 limba română a fost interzisă.. dorinţe şi interese comune tuturor lor şi terilor noastre. în care s-a solicitat respectarea autonomiei ului şi garantarea statutului său juridic particular. iă şi slovacă. la 27 decembrie 1860 Habsburgii au decretat iorarea Banatului la Ungaria.. aflat în a subordonare a Imperiului Habsburgic. din iile aflate sub dominaţia străină. . La acţiunile revoluţionare din 1848 au participat şi unii zentanţi ai românilor din Dobrogea. telegrafelor şi ale drumurilor de fer. despre modul. ÄDeşteptarea Bucovinei".în viitor au se fie pertractate şi decise în înţeles uţional şi cu senatul imperial. a continuat politica de itionalizare a românilor şi s-a intensificat colonizarea cu populaţie germană. în provincie. mai vârtos urcarea preţului sarei şi . în cadrul vi de rusificare forţată a românilor. în emigraţie. adunate în mod legal. din 1856. Toate agendele legislaţiunii. pe toate căile. Bucovina a devenit Ducat. de a le schimba şi şterge. tatea şi ordinea datorinţelor militare. pentru rărea deplinei sale unităţi şi libertăţi.1. se va esercita de către noi şi urmaşii lumai cu conlucrarea dietelor. cum rezultă >respondenţa vremii şi din numeroaselş rapoarte oficiate. Evoluţia evenimentelor din cadrul mişcării naţionale a românilor. cari se reduc la drepturi. asemenea şi repartarea de contribuţiuni noue şi de imposite. Manifestul imperial din 20 octombrie 1860 . Au activat în acest sens fraţii uzak/şi organe de presă ca: ÄBucovina". organizarea sa ca un nat românesc. la jumătatea secolului al XIX-lea. a crescut în intensitate după revoluţia de la 1848. 2. despre vămi şi i comerciale. Contribuia la aceasta atât poziţia sa strategică. După înfrângerea revoluţiei. Provincia românească dintre Dunăre şi a Neagră s-a aflat în atenţia fruntaşilor români atât în perioada revoluţiei. bani şi credit. M Basarabia a fost proclamată gubernie a Imperiului rus. rii naţionale româneşti. în acelaşi an a t la Chişinău ziarul ÄRomânul". folosirea limbii române ca limbă oficială. respectiv cu a senatului imperial. despre basele fundamentale ale unei bănci de note de stat. Lupta naţională a românilor din Basarabia. Dreptul de a da legi. Äëazeta /inei". teritoriu aflat sub nire ţaristă. în principal. pentru impunerea limbii proprii ntru recunoaşterea Bisericii Ortodoxe. cât şi climatul eranţă practicat de otomani. Unirea din 1859 a exercitat o influenţă îbită asupra românilor din Basarabia. în toate şcolile din Basarabia introducându-se obligativitatea limbii ruse. iar peste un deceniu o revistă cu acelaşi La era condusă de reprezentanţi ai tineretului basarabean ce aveau legături nanii de pe celălalt mal al Prutului. a nstrat că naţiunea română era decisă să lupte. legislaţiunea )are la principiile regularii poştelor. Cu toate acestea. Românii au luptat. anume: legislaţiunea despre monetărie. respectarea ii române. în ib. în vreme ce Rusia ţaristă dorea să se eze de prevederile Congresului de Pace de la Paris. la care vor trimite numărul membrilor stabilit de noi.

numai cu învoirea senatului are să se dispune. după 1848. Tot aşa şi conversiunea datoriilor de stat esistente şi vinderea. cum şi censurarea bilanţurilor socotelilor se sta şi a resultatelor administraţiunei anuale a finanţelor. . ear' în celelate regate şi teri ale noastre. schimbarea sau îndatorirea proprietăţii nemişcătoare de stat. se vor rezolva în mod constituţional în şi cu respectivele diete. .luarea de împrumuturi noue în conformitate cu decretul nostru din 17 iulie 1860. 3. în înţelesul şi în conformitate cu statutele provinciale". necuprinse în punctele precedente.are se se facă cu conlucrarea senatului imperial. anume: în regatele şi ţerile aparţinetoare la coroana ungurească în înţelesul constituţiunilor lor de mai nainte. . TEMA: -Ilustraţi formele şi conţinutul luptei naţionale a românilor din teritoriile aflate sub dominaţie străină. Toate celelalte obiecte de legislaţiune. în fine esaminarea şi votarea bodgetului de spese de stat pentru anul viitor.

din /ara anului 1859. Prin tratate internaţionale. ei prevăd. la începutul secolului al KlX-lea. în această privinţă.C. . Cuza Vodă. PRINŢUL STRĂIN SI REGIMUL POLITIC ÎNTEMEIAT PE CONSTITUŢIA DIN 1866 . impun Ŷeformularea revendicării referitoare la desemnarea domnitorului dintre aersonalităţile politice ale unuia din statele democratice de pe continent. Intervenţiile Imperiului Otoman şi ale Rusiei. Repetatele ocupaţii nilitare ţariste. la cunoscutele Ädorinţe" din cele două Divanuri ad-hoc: deplina autonomie a ambelor Principate.elor două principii cunoscute: electiv şi ereditar. că un asemenea şef de stat ar deveni un Äinstrument în mâna Turciei sau Rusiei". Reamintim. în conjunctura externă. mulţi din vechile familii domneşti. dezbătut la Focşani. GENEZĂ. Concomitent. unirea acestora Äîntr-un singur stat cu numele ie România". de a se înscrie intr-unproiect de constituţie.sunt încoronaţi potrivit . în . datorită cărora se ajunge la dubla alegere a lui Alexandru I. ideea Unirii depline cu un prinţ străin. LA PRINŢUL STRĂIN. Susţinerea domnitorului Unirii este considerată Äo necesitate naţională" chiar de către Äradicalii" I. Dimitrie Cantemir şi alţi voievozi obţin recunoaşterea domniei sreditare pentru familiile lor.  . De-a lungul veacurilor amintite.DE LA DOMNUL PĂMÂNTEAN. Brătianuş\ CA. ales dintr-o dinastie europeană". câte un domn în fiecare ţară. în mod deosebit cea din prima parte a războiului Crimeii. Poarta fixează la şapte ani durata domniei. Aceştia se opun încercării unor mari boieri. memoriul prin care.PRELIMINARIILE SI SEMNIFICAŢIA ZILEI DE 10 MAI 1866.Convenţia de la Paris. termen nenţionat oficial şi după reinstaurarea domnilor pământeni. . Rosetti. se dă de înţeles în paginile ziarului ÄRomânul". Alături de Biserică ea constituie principala instituţie din secolele al XIV-lea .Basarabii şi Muşatinii . Ädescălecătorii" statelor româneşti şi urmaşii lor.al XIX-lea. determină pe marii boieri să se gândească a varianta încoronării unui suveran apusean. vlihai Viteazul. De la domnul pământean. ntre altele. Triumfă însă punctul de vedere al jnioniştilor români. boierii olteni propun candidatura marelui duce de Toscana la tronul Ţării Româneşti. Se ajunge. mai ales spre sfârşitul Äsecolului fanariot". privind Principatele Unite Moldova şi Valahia". Reprezentanţii celor şapte Mari Puteri nu respectă aceste opţiuni. la prinţul străin.PRIMA CONSTITUŢIE INTERNĂ ROMÂNEASCĂ. cu drept de moştenire la tron. astfel. PRINCIPII. SISTEM ELECTORAL. condus de un Äprincipe străin. Domnia reprezintă o creaţie politică românească.

faptul că Poarta recunoscuse deplina unire politico-administrativă numai pentru timpul cât trăieşte el. Leopold 107 . deci. Sturdza şi ë. a conservatorilor şi liberalilor. a unei ample reforme agrare. Regretabil este modul în care ea are loc. Äconvingerea că instalarea unei dinastii străine devenise un -obiectiv important". Urmează lovitura de stat de la 2 mai 1864. dispreţuind (. opoziţioniştii conservatori şi liberali semnează un Älegământ": domnitorul să fie silit să abdice. este desemnat scriitorul şi economistul Ion ëhica. pe fratele regelui Belgiei. Barbu Catargiu. în acelaşi timp. Anastase Panu. în iunie 1865. dar şi de conservatorul ër. Se formează imediat o Locotenentă domnească şi un guvern provizoriu. Reprezentantul conservatorilor nu se angajează în acest sens. la prânz. peste voinţa corpului legislativ". I. Are în vedere. în mod deschis. După integrarea administrativă de la 24 ianuarie 1862. sprijinit de un alt liberal.) îngrădirea tendinţei de guvernare personală.) autorităţile guvernamentale". venalitatea şi abuzurile de putere sunt practicate făţiş şi în magistratură. el semnează un amendament la proiectul de adresă la mesajul tronului. La erodarea tronului lui Alexandru I. cât şi într-o corespondenţă către împăratul Napoleon al ///-/ea. care reprezintă începutul luptei comune. Cuza a celei mai puternice grupări aparţinând curentului politic liberal. Astfel.. Brătianu îşi exprimă. Din 1863. alcătuirea guver- nului condus de către un fruntaş conservator. unor oameni politici şi de cultură moldoveni şi munteni. cum apreciază un urmaş al lui Eugeniu Carada.. conservatorii ër. Conducătorul noului guvern propune convocarea urgentă a Parlamentului. După îndepărtarea lui Mihail Kogălniceanu. Cuza însuşi constată că regimul guvernării personale nu are succes. Aşadar. De asemenea. în 1865. Ştirbei. Alexandru I. Bibescu Basarab-Brâncoveanu. Celelalte ministere sunt repartizate. domnitorul Unirii declară că Äsingurul mijloc de a elibera România de marasmul politic în care se zbătea era acordarea unui principe străin ereditar". eventual chiar printr-o acţiune armată (armele erau deja procurate). Camera şi Senatul se reunesc. în Adunarea Legislativă de la Bucureşti.. aceasta preia Äfrânele administraţiei. tot Äprin toate mijloacele". împreună cu alţi 30 de deputaţi. atât în Cameră. Prim-ministru şi ministru de externe. datat 22 ianuarie 1863. câteva luni mai târziu. detronarea lui Cuza nu reprezintă o surpriză. îşi exprimă ideea renunţării la tron. reprezentanţii coaliţiei acţionează şi în străinătate.B. Acesta din urmă. acest membru al familiei imperiale franceze condiţionează însă încoronarea de adoptarea. printre care liberalii Ion ëhica şi Ştefan Colescu. sub numele de Filip I. în Äcaz de vacanţă a tronului". în proporţie egală. Ei urmăresc Ädobândirea asentimentului Franţei la detronarea lui Cuza". M.C. urme a se acţiona pentru Äalegerea unui principe dintr-una din familiile domnitoare din Occident".. obţine consimţământul prinţului Napoleon de a ocupa tronul României (aprilie 1864). în aceeaşi zi. duce la înde- părtarea de persoana lui Alexandru I. pentru Äapărarea regimului constituţional şi (. proclamând ca domnitor al României. De această prevedere restrictivă ţin cont şi opozanţii săi. în pofida istoricei sale opere reformatoare. Cuza contribuie însăşi camarila din jurul domnitorului.

Preiiminaniie <. în România continua activitatea pentru consolidarea statului naţional. axe în vedere Äguardia orăşenească". pentru că un stat român. Autorităţile de la Bucureşti nu fac public acest refuz. vechiul organ legislativ este dizolvat. ardeleni. Pentru aceasta.. trimis special al autorităţilor de la Bucureşti. Lucrările acesteia încep la 10 martie 1866 şi se vor desfăşura timp de peste o lună. înfiin- ţarea celui mai înalt for culturaî-ştiinţific al statului naţional.. semnificaţia zilei de 10 Mai =866. în ziua următoare. Ultima cere. Pentru discutarea problemei Principatelor Unite este convocată Conferinţa de la Paris a celor şapte puteri europene. în acel moment. fără a da explicaţii. ei comunică în ţară numele noului candidat la tronul României - principele german Caro/de Hohenzollern . care refuză tronul românesc (la 25 februarie 1866). revocarea Protocolului din 6 septembrie 1859. Cum ducele de Flandra refuzase tronul României. în acest timp.C. menită Äa proveghea la paza ordinei" în toate centrele urbane. prin care Imperiile Otoman şi Habsburgic recunoscuseră dubla alegere a lui Alexandru I. Reacţionează prompt şi vehement Austria. fără învoirea căruia Änu putea să facă un pas atât de important". întrucât din el încă mai făceau parte cunoscuţi colaboratori ai domnitorului detronat. la 26 februarie 1866. până nu au garanţia urîei alte candidaturi care să concretizeze programul unionist din 1857. elaborarea gramaticii şi a dicţionarului limbii române. în faţa unui fapt împlinit al românilor. care se văd. politicienii români încearcă să obţină acordul tacit al lui Napoleon al ///-/ea. Rusia. iar majoritatea participanţilor la întrunirea din capitala Franţei sprijină punctul de vedere otoman. hotărâtoare urmând a fi cunoaşterea atitudinii oficiale a Franţei şi. Totodată. Demersurile lor se dovedesc rodnice. Sultanul Abdul-Azizînsuşi se opune. în perspectivă independent şi unitar. Brătianu. mai ales.C. pe lângă titularul agenţiei diplomatice române. Brătianu merge la Dusseldorf. respectiv Societatea Literară Română. Poarta cere desfacerea neîntârziată a Unirii Principatelor.   . Aceasta este acceptată în principiu. devenea o barieră în calea expansiunii habsburgice şi ţariste spre Balcani. prin Legea pentru tocmeli de lucrări agricole şi pentru executarea lor. creată prin transformarea filialei din Bucureşti a ÄBăncii Imperiului Otoman". Alături de moldoveni şi munteni. Un alt decret al Locotenentei domneştiprevede. la Paris acţionează şi I. iarăşi. Ion Bă/ăceanu. Cuza nelinişteşte puterile garante. ambele cu aceeaşi dată. trimisul român comunică gazdelor că. în legătură cu prinţul străin.''la 13 aprilie 1866. 25 martie 1866. în ziua de 31 martie 1866. a regelui Prusiei. Poarta. basarabeni şi macedoneni sunt reuniţi pentru a pregăti determinarea ortografiei.Sigmaringen. în aceeaşi zi de 30 martie 1866. bucovineni. Nemulţumirea Curţii suzerane creşte după ce. Un decret din 29 martie 1866. Cuza. După votarea acestui act normativ. al //-/ea (1865-1909). începe să funcţioneze Banca României. prinţul Carol. Prin două telegrame diferite. cu capital preponderent britanic. în urma unui Äaviz al împăratului Na- poleon. I. este oficializată folosirea aparatului de stat în organizarea şi desfăşurarea campaniilor agricole. promulgat de Locotenenta domnească. Asemănător procedează celelalte două imperii vecine. Detronarea lui Alexandru I. Locotenenta domnească a României are de gând să propună poporului alegerea ca domn pe al doilea fiu" al demnitarului german. De la Paris. la 1 martie 1866.

astfel. Trupe otomane sunt concentrate la sud de Dunăre şi ameninţă cu Äinvadarea României spre a restabili [chipurile]. Peste trei zile. Brătianuşi I. în continuare.Sigmaringen. inclusiv cei devotaţi lui Alexandru I. Oamenii de spirit şi de acţiune ai vremii. prinţul comunica tatălui său Ähotărârea nestrămutată de a primi coroana României şi de a pleca. ambasadorii puterilor garante.se conving că păstrarea şi întărirea Unirii pot fi garantate numai prin alegerea unui principe străin. în aceste condiţii. Conferinţa puterilor garante a respins alegerea prinţului străin pe tronul României. Convocaţi la Bucureşti. ce se va desfăşura timp de şase zile. Iniţiativa cea mai însemnată a autorităţilor provizorii de la Bucureşti este însă aceea privind plebiscitul pentru alegerea ca domn al României a prinţului Caro/ de Hohenzollern . însă. atât cea desfăşurată de demnitarii români. cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin Äda" sau Änu" în legătură cu alegerea lui Carol. în cazul menţinerii Unirii. noii aleşi în forul legislativ al ţării Äproclamă solemn şi pentru ultima oară voinţa nestrămutată a 109 . autorităţile de la Bucureşti răspund prin mobilizarea armatei (peste 40. în ziua de 16 aprilie 1866. în celelalte zile ale plebiscitului. în a doua zi de desfăşurare a plebiscitului. C. Autorităţile anihilează cu uşurinţă această mişcare separatistă.1859 încearcă subminarea acţiunii oficiale. Cu prilejul acestei consultări prealabile. Cuza. câteva sute de persoane. în ziua de 8 mai. Cu toate acestea. la un efectiv egal cu cel al soldaţilor otomani încartiruiţi peste fluviu. manifestările de simpatie şi de recunoştinţă faţă de ultimul domnitor pământean nu încetează. La rândul lor. Se ajunge. depăşit de evenimente. Ca însemnătate. ordinea de lucruri legală". Poarta acuză guvernul român de Äîncălcare a tratatelor". în ziua de 8/20 aprilie 1866 se încheie plebiscitul. a unui corp de 10.poetul Vasile Alecsandri. ei Äaleg" chiar un Ädomn" al Moldovei. stimulate şi susţinute de diplomaţia ţaristă. manifestă pe străzile oraşului laşi cerând desprinderea de ÄValahia". Acestea vor evolua însă în favoarea Äfaptului împlinit". cu o majoritate simplă. /. între 21 şi 29 aprilie. în prim-plan trece activitatea diplomatică. comunică autorităţilor din Bucureşti că. Äareopagul" european dovedindu-se. în contra voinţei Conferinţei de la Paris. în plus. la 3/15 aprilie 1866. este acceptată deplasarea neîntârziată a prinţului Carol spre Bucureşti. întruniţi la Paris. direct la Bucureşti". Plebiscitul începe la 2/14 aprilie 1866. cât şi aceea la care participă însuşi viitorul conducător al statului naţional român modern. venind din capitala Franţei. au loc alegeri pentru Adunarea Constituantă. Succesul este evident: 685 965 de voturi sunt favorabile şi numai 224 contrare înscăunării principelui Carol (numărul abţinerilor era de 124 837). separatiştii de la 1857 .000 de ostaşi) şi organizarea. în ziua de 28 aprilie/10 mai 1866. după o Äconferinţă lungă la prinţul Carol-Anton". După anunţarea organizării plebiscitului de către noile autorităţi politice româneşti. trebuie ales un nou domn pământean. Bălăceanu sosesc iarăşi la Diisseldorf. generalul Carol Davilla şi alţii . în frunte cu generalul paşoptist ëheorghe Magheru.000 ele voluntari. Astfel. între timp. Cinci zile mai târziu. încă o dată. La 20 aprilie -2 mai 1866. Nicolae Roznoveanu. aceeaşi hotărâre este adusă la cunoştinţa regelui şi cancelarului Prusiei. Episodul este totuşi plin de învăţăminte.

>.

.

  r    ! = .

în frunte cu primarul acesteia Dimitrie Brătianu. cortegiul domnesc este întâmpinat. Plecarea din Goleşti. venind Ädirect de la Paris fără nici o întrerupere" - I. având în fruntea sa pe Carol I din dinastia de Hohenzollern . == . care străbate Podul Mogoşoaiei şi urcă pe dealul Mitropoliei. determinând pe prinţ să respecte planul iniţial de călătorie.C. către Bucureşti. Carol a scris regelui Prusiei o epistolă de recunoştinţă şi cererea de demisie din armată. Piteşti şi Goleşti unde semnează primul său act oficial intern ca domnitor român. la un ceas după ce pasagerii se instalează pe un vapor. în ziua când el va păşi pe teritoriul Austriei. de 30 000 de locuitori ai Capitalei. Pe drumul spre Bucureşti prinţul se opreşte la Slatina. Este vorba despre graţierea Mitropolitului Moldovei. pe traseul cel mai scurt. ambele datate din Salzburg şi urmând a fi depuse la poştă. Se constituie un nou alai. în strigăte de ÄUra". 14 mesaje ale locuitorilor principalelor oraşe din Moldova. Această declaraţie este adoptată cu 109 voturi dintre cele 115 exprimate (nici un vot contra. care participase la mişcarea separat/stă din 3/15 aprilie. pentru asigurarea succesului deplin al acţiunii secrete. Muntenia şi Oltenia ajung la Duselldorf. soseşte - Äcu totul pe neaşteptate".Sigmaringen".= României de a rămâne una şi nedespărţită. spre Bucureşti. Imediat. în apropiere de Băneasa. doar şase abţineri). are loc în primele ore ale zilei de 10/22 mai. prin telegraf. Duminică 8/20 mai 1866. înştiinţat despre prezenţa prinţului. se va preface că nu-l cunoaşte'pe Carol. Brătianu. Caro/Întreprinde un drum lung cu multe peripeţii. pe Dunăre. de la laşi. comunică însoţitorilor acestuia că. de părinţi. Calinic Mic/eseu.

Emanoil Costache Epureanu. Pe masa din faţa acestui tron. Mitropolitul primat aşază Crucea şi  . îl invită la Ätronul princiar ridicat pe tribună". de cei trei locotenenţi domneşti şi de întreg guvernul. se deplasează spre sala de şedinţe a Parlamentului. Guvernul României la 10 Mai 1866 După Te-Deum. în prezenţa deputaţilor celor 33 de districte ale ţării. preşedintele Adunării. însoţit de Mitropolitul primat. Carol.

a dreptului de veto. dar guvernele celor şapte Mari Puteri interzic emisarilor lor din capitala României să întreţină relaţii cu guvernul lui Carol. tot în limba română: ÄJur!". Abia sosit la Bucureşti. Cu mâna pe Evanghelie.) şi a domni ca domn constituţional!". încă în aprilie 1866. Constituţia a fost structurată pe 8 titluri. semn că. în rândul Marilor Puteri garante. un rol important. Carol a cerut unul absolut. cât şi pe liberali şi. După ce la 3 iulie s-a adoptat articolul 7 care condiţiona cetăţenia română de apartenenţa la creştinism.Evanghelia. acceptate de reprezentanţa naţională. 112 . o activitate militară minimă. conflictul se stinge şi că nu era prea departe momentul intrării sale în legalitate. principele se şi văzu obligat să ordone. neînţelegerile ajungeau până la prinţ. Peste o lună. Dacă presiunile internaţionale jucaseră. iar şase zile mai târziu. a păzi religiunea românilor. împăratul Napoleon al ///-/ea s-a declarat plăcut impresionat. în vreme ce. când i s-a oferit doar un drept de veto condiţionate subscrierea legii. Fapul împlinit la 10/22 mai 1866 a stârnit iniţial reacţii complexe. doar Austria s-a arătat de acord Äîn principiu". Situaţia ex- cepţională în care se afla ţara cerea un sacrificiu . în fruntea căruia se afla Lascăr Catargiu. . principii. pe malul opus. când Rusia a propus o misiune de anchetă otomană în Principate. să dea trăinicie noilor opţiuni politice. noua lege fundamentală a statului era adoptată de Adunare (29 iunie/11 iulie) şi promulgată de Carol (1/13 iulie 1866).. de la Paris. Colonelul Nicolae Haralambie citeşte jurământul în limba română: ÄJur a fi credincios legilor ţării. Carol inspectează trupele de la Giurgiu şi constată. La 27 iunie 1866 rămăseseră doar patru probleme nerezolvate: chestia Senatului. totuşi.. din nou. Izolarea ţării pare deplină. firesc. precum şi integritatea teritoriului (. eneză. imediat. treptat. La 16 iunie s-a pronunţat ferm pentru menţinerea Senatului. care. şi decizia internă de a statua rapid un regim politic şi o structură instituţionalizată. iar la 8 iulie se acorda prinţului dreptul absolut de veto. remarcabilă a fost. Adunarea Constituantă îşi începea dezbaterile în vederea adoptării unei legi fundamentale a statului. avea în componenţa sa atât pe conserva- tori. oricât de ascunse. La 4 iunie 1866. în noul for legislativ cele două forţe majore ale ţării se întâlneanu şi. Napoleon al ///-/ea se angajează să obţină recunoaşterea noului domn din partea Porţii. încă de la început el a ţinut să-şi impună punctul de vedere. momentul de vârf al crizei. cea evreiască şi a succesiunii colaterale la tron.guvernul constituit de prinţ. sistem elec- ora ' Aleasă. Carol rosteşte. mobilizarea şi să protesteze energic împotriva intenţiilor otomanilor. ministrul său de externe a considerat înscăunarea lui Carol un afront adus Conferinţei din aprilie. în vara anului 1866. ca de obicei. treptat dezamorsată de neînţelegerile dintre puteri şi de atitudinea fermă a domnitorului şi a guvernului său. negative. Nu era avizată intervenţia militară. împotriva atitudinii rigide a Imperiului Otoman ce-şi menţine ameninţările. în a doua jumătate a lui iulie. Poarta se arăta hotărâtă să ocupe Principatele. Este. Iritată. La 27 mai Safet-paşa a depus pe masa Conferinţei de la Paris un memoriu împotriva venirii în ţară a lui Carol. Din Constantinopol au venit însă semnale alarmante.

pe capitole şi acestea din urmă pe secţiuni. a Convenţiei de la Paris şi a Statutului dezvoltător societatea românească făcea un pas mai de- parte pe drumul modernizării principalelor sale instituţii. cu dreptul de a se reînnoi pe jumătate la mijlocul mandatului) care îşi încep de regulă sesiunea. calitate în care conferă gradele militare. De asemenea. la 15 noiembrie. declara sacră şi inviolabilă proprietatea. dar statua. la prerogativele Domnului şi ale miniştilor. Potrivit legii fundamentale. aproape absolută. Amnistia. România (prima oară numită oficial astfel) este un stat de tip monarhic constituţional. a cuvântului scris. în continuarea Regulamentelor Organice. Constituţia era completată cu o lege electorală care promova exclusiv interesele acestor forţe sociale şi politice. cu miniştrii. cu durata de 3 luni. la celelalte puteri în stat (judecătorească. conţinutul ei se referă la teritoriul României şi la drepturile românilor. numeşte sau confirmă în toate funcţiile publice. de a încheia tratate şi convenţii. Astfel. Constituţia din 1866 reprezenta un act viguros de independenţă. în cele din urmă recunoscut ca atare de comunitatea  . de răspuns la mesajul tronului. între prerogativele Adunării Deputaţilor (Camerei) se număra dreptul de autocon- ducere. Äsepararea puterilor în stat". în nici un fel îngrădită de cenzură sau de cauţiune. se proclamau o sumă de principii de drept impuse de revoluţia franceză: Älibertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţeanului". graţierea. armata etc). proclamat regat prin modificările aduse Constituţiei. Pe lângă drepturile în materie legislativă. Äsuveranitatea naţională". la rândul lor. Prerogativele sale erau foarte largi. şeful statului convoacă. de interpelare (a execu- tivului ministerial în orice chestiune). Reprezentanţa Naţională cuprindea două adunări: Camera şi Senatul. dreptul de a declara război. Promulgarea de domn fără a ţine cont de suzeranitatea otomană sau de garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri. care are în Domn pe şeful statului. de a conferi decoraţii. Atribuţia specială a Camerei este cea referitoare la dezbaterea şi adoptarea bugetului. precum cel la azil politic şi la libertatea. amână şi dizolvă Adunarea Deputaţilor şi Senatul (alese una pentru 4 ani. în ansamblu. Domnul beneficiază şi de drepturi executive. de legiferare. Rezultă deci implicarea domniei în toate structurile de putere ale statului - în exercitarea celei legislative împreună cu Adunările şi a celei executive. aşezării lor în concor- danţă cu marile transformări politice petrecute în Europa la începutul secolului al XJX-lea. Deşi puterea judecătorească este încredinţată judecătorilor iar instanţa cea mai înaltă este Curtea de Casaţie. Äresponsa- bilitatea miniştrilor". între altele. de a bate monedă îi aparţineau de asemenea. iniţiază orice proiect de lege (prin miniştrii săi) pe care o sancţionează (îşi dă acordul) şi o promulgă (ordonă executarea după adoptare). toate hotărârile tribunalelor se execută în numele Domnului. este capul puterii armate. Având drept model Constituţia belgiană. drepturi rar întâlnite în alte legi fundamentale ale timpului. Expresie a unui compromis politic între marii proprietari funciari şi burghezia liberală. cealaltă pentru 8 ani. El numeşte şi revocă miniştrii. în 1884.împărţite. la puterile în stat şi la reprezentanţa naţională.

am părăsit fără a ezita patria şi familia pentru a răspunde chemării acestui popor. Punând piciorul pe acest pământ sfânt am devenit român. Sper câ îmi va fi dat să le duc până la capăt.. Clasa politică. o ştiu. domnia străină s-a dovedit. renunţând la vechea anarhică luptă pentru putere." Vlad ëeorgescu despre domnia lui Carol I: ÄDomnia lui Carol I (1866-1914) a debutat prin unanima adoptare de către Parlament..internaţională. a fi într-adevăr factorul de stabilitate pe care şi-l dorise partida naţională de la ?802. Acceptarea plebiscitului îmi impune. un devotament fără margini pentru noua mea patrie. Precizaţi contextul istoric al instaurării domniei lui Carol I 2. voinţa fermă de a face binele. din acest punct de vedere. încă puţin numeroasă. dominată de câteva puternice per- sonalităţi. mari datorii. intenţii curate. Vă aduc pentru asta inima mea loială... a unei noi Constituţii. Răspunsul lui Carol I la cuvântarea preşedintelui Camerei. s-a adaptat fără aparentă greutate noilor reguli ale jocului. Care a fost caracterul Constituţiei din 1866? . societatea românească îşi structura instituţiile şi afirma un cadru de existenţă statală a cărui viabilitate se va menţine până în ceasul desăvârşirii unirii naţionale. la 10 mai 1866: ÄAles spontan de naţiune Prinţ al României. care mi-a încredinţat destinele sale. Potrivit ei." TEMĂ: 1.

cum vom vedea. în primul rând redistribuirea fondului funciar şi consolidarea proprietăţii ţărăneşti. când s-a cerut sechestrarea şi scoaterea la mezat a averii lui Alexandru I. Membrii acestei grupări liberale continuă. înaintea ţării şi înaintea istoriei iau responsabilitatea tuturor faptelor bune şi rele comise în timpul când am avut onoarea de a fi ministrul fostului domnitor Alexandru loan I".A. cât pentru mine.împreună cu foşti revoluţionari de la 1848. M. Cuza. şi vechi unionişti . Fracţiunea liberă şi independentă se născuse în ultimii ani de domnie a lui Alexandru I. în octombrie 1866. de fapt. ÄModeraţii" se strâng însă şi în preajma lui Vasile Boerescu. în frunte cu /. Cât priveşte gruparea condusă de /. acest renumit ctitor al României moderne sub domnia lui Alexandru I. numită şi Äpartidul profesorilor din laşi". Cuza este îndepărtat vremelnic dinforul legislativ al ţării şi din viaţa politică. Brătianu şi C. PLURIPARTITISM SI RESPONSABILITATE GUVERNA- MENTALĂ ÎN PERSPECTIVA INDEPENDENŢEI DE STAT . în aplauzele majorităţii deputaţilor: ÄEu. . ëhica. cea mai cunoscută fiind. Restrânsă numeri- ceşte. o dată cu reintrarea sa în Parlament.PARTIDUL NAŢ1ONAL-UBERÂL LA ÎNCEPUTUL ACTIVITĂŢII SALE. ideile lui Simion Bărnuţiu. apropiindu-se de conservatori.Rosetti. ‡ Principala grupare liberală era cea de orientare Äradicală". decedat în 1864. în unele momente.MAREA GUVERNARE CONSERVATOARE (1871-1876) . Considerat Äomul de la 2 mai" (1864). Va reîncepe o carieră politică. înaintea Adunării. această apropiere duce la constituirea unor noi guverne Ämixte" (conservatori-liberali). coaliţia întemeiată pe Ätratatul" de la hotelul Ä Concordia ".se va îndepărta treptat de liberali. Cuza.GRUPĂRI Şi GUVERNE ÎN ANII 1867-1871. 115 . adâncirea reformelor social-economice. C.* dar cu o mare influenţă în rândul intelectualităţii din Moldova. La făurirea instituţiilor politice din 1866 nu-şi aduc contribuţia nici liberalii grupaţi în jurul lui Mihail Kogălniceanu. principiul suveranităţii poporului să fie concretizat prin participarea largă la viaţa politică. Kogălniceanu a declarat. Altele asemenea se conturează în jurul lui Mihail Kogălniceanu sau Nicolae lonescu. Alianţe se formează chiar între liberali. ea nu este singura de orientare Ämoderată"printre fracţiunile liberale. ëruparea liberală din jurul lui Mihail Kogălniceanu. la fel de strălucită ca şi cea anterioară. Fracţiunea liberă şi independentă condusă de profesorul universitar Nicolae lonescu. şi anume: respectul faţă de tradiţiile naţionale ale poporului român. La 21 martie 1867. care .

la 22 septembrie 1866. Crişana. Posibilă. Dezbaterile parlamentare din cadrul noii legislaturi consolidează. profesorii şi studenţii. Rolul liberalilor Äradicali" crescuse în timpul evenimentelor legate de înscăunarea principelui Carol I. Elementele sociale Äinvitate" la aceste acţiuni sunt cu precădere comercianţii şi Äindustriaşii".au avut totdeauna Äexistenţa lor proprie". reprezintă . în modul cel mai coerent şi mai hotărât se manifestă Äroşii"conduşi de I. pe această bază. Brătianu şi CA. Când autonomia Transilvaniei este anulată. ëruparea liberal-radicală condusă de I. Rosetti.pentru liberalii radicali . Pont şi Carpaţi. Au fost atraşi. pe măsură ce timpul estompează vechile contradicţii şi confirmă schimbările interne de la 1866. chiar Äservitorii şi rândaşii cei 116 . stratul de mijloc al populaţiei urbane. Ion Ghica Rosetti. Pentru aceasta. Dintre orientările liberale. El reaminteşte că românii reprezintă majoritatea locuitorilor întinsului spaţiu geografic de la Dunăre. aşadar. de asemenea. la 17 februarie 1867.principalul mijloc de presiune asupra guvernelor de altă culoare şi chiar asupra principelui Carol. ziarul ÄRomânul"anunţă crearea unui nou mijloc de propagandă politică. de fapt. de edificarea sistemului politic al monarhiei constituţionale şi al regimului parlamentar. M. a acordului privind crearea statului dualist Austro-Ungaria. ci şi din Banat. Negocieri cu aceştia iniţiază şi liberalii Äroşii". de la tribuna Parlamentului României. Nu au lipsit tăbăcii şi tutungiii. De altfel. reprezentanţii acestei societăţi se deplasează Äîn toate judeţele şi chiar în toate satele". că numeroşi români trăiesc în Peninsula Balcanică. Bucovina. totodată. care făcuseră din România o breşă democratică în Europa de Răsărit şi de Sud-Est. precum şi ucenicii din prăvălii.inclusiv cel din interioul arcului carpatic . meşteşugarii şi negustorii. Aidoma comisarilor revoluţionari de la 1848. Ko-gălniceanu argumentează că Principatele . liberalii-radicalisunt primii care Äîncearcă să alcătuiască un mare partid". pentru ca Äfiecare român să cunoască drepturile sale de om şi de cetăţean". avocaţii şi medicii. grupaţi în jurul său. chiar elevii şcolilor secundare. marele om politic propune Camerelor reunite o moţiune în care Äsă se reînnoiască sentimentele României de înfrăţire şi de conaţionalitate" cu românii de pretutindeni. îndeosebi în Macedonia.C. Brătianu şi CA. noua orientare tactică se va dovedi necesară în condiţiile externe generate de încheierea. prestigiul politic al lui M. Conştienţi de locul lor istoric. ÄSocietatea Amicilor Constituţiunii". deci nu numai din Transilvania. Maramureş. alături de care participă băcanii şi calfele.C. Ko-gălniceanu şi al liberalilor Äcuzişti" de odinioară. dintre toate forţele politice ale vremii. Basarabia şi Dobrogea.

Papiu l/arian. Astfel. prezidate . Candiano-Popescu. a unui guvern stabil. Regruparea liberală de la începutul anului 1867. cu intrare în vigoare de la 1/13 ianuarie 1868. A fost promulgată astfel. Kogălniceanuşi cea condusă tle I. Urmează trei cabinete ale coaliţiei liberale amintite. numai cu sprijinul amintitului guvern. prin reprezentanţii lor în Cameră şi Senat. cele două grupări liberale dau. Äpartidul roşu" le promite Äabolirea sărăciei şi suferinţei". Rosettise reunesc Äpe o platformă comună". se concretizează o iniţiativă mai veche a lui Aaron Florian. în urma ceremonialului dinastic de la Pesta. mai ales.succesiv . la 22 aprilie/4 mai 1867. încă din primele zile ale anului 1867. în esenţă. adoptată în toamna anului 1866. unde organizează Äcomitete secrete" ş\ se declară solidari cu românii din teritoriile aflate sub ocupaţie străină. Odată coalizate. întemeiat pe instituţiuni egalitare şi liberale. privind înfiinţarea la Bucureşti a Societăţii ÄTransilvania". înţelegerea de la ÄConcordia". Kretzulescu (între 13 martie şi 7 august 1867). aceasta urmărea instituirea. ëhica prin ideile şi. I. la 15 mai 1867. s-a acordat sprijin revoluţionarilor bulgari. cum consideră conservatorii criticaţi de Al. care reprezintă Ästrada". Tuturor acestora. Coalizarea acestora este favorizată şi de nemul- ţumirile provocate de /. în prim-planul activităţii externe a cabinetului s-a aflat însă preocuparea pentru sprijinirea mişcării de emancipare politică şi culturală a românilor din afara graniţelor statului naţional modern. în ziua de 13 martie 1867 îşi începe guvernarea primul cabinet de coaliţie liberală a cărui orientare politică este stabilită de I. noua societate îşi propune drept scop Ästrângerea legăturilor de frăţie între junimea studioasă din toate părţile României". înţelegerea propriu-zisă s-a încheiat la hotelul ÄConcordia" din Bucureşti. cu pri- lejul respingerii unei noi încercări de invalidare parlamentară a lui M. Condusă de ultimul cărturar menţionat. un vot de blam guvernului condus de Ion ëhica. mai desculţi şi mai hărtăniţi". ÄRadicalii munteni''îşi propun însă extinderea activităţii şi în Moldova.C. Au continuat preocupările pentru modernizarea armatei României.C. A. Kogăl- niceanu.13 mai 1868) şi Nicolae ëo/escu(6e la 1/13 mai până la 16/28 noiembrie 1868). Colaborarea pan-românească era strict necesară în condiţiile aplicării pactului dualist din 17 februarie 1867.de CA. sediul radicalilor. publicată în ÄRomânul"6\n 10 martie 1867.C. Acesta demisionează la 3 martie 1867. Brătianu. Brătianu ş\ CA. Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale. Laurian şi Al. Ştefan ëolescu{i august 1867 . prin instituţiuni democratice. 117 . care şi-au instruit unităţile de voluntari pe teritoriul românesc. Pe baza înţelegerii de la ÄConcordia". Prin poziţia conciliatoare. Astfel. Obiectivul acesta este formulat în Declaraţia deputaţilor care reprezintă mai multe grupări liberale din Adunarea legislativă. Frânte losif. de modul său de guvernare. la 8 iunie. gruparea lui M. în România. se încorona rege al Ungariei şi sancţiona legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria. acest obiectiv dirijează întreaga activitate internă. împăratul Austriei. în acelaşi an. Brătianu oferă posibilitatea începerii negocierilor dintre cele mai importante grupări liberale. Deşi aparent nu este vizată independenţa.T.

'eu şi c/r.ia zile mai târziu. promulgată la 11 aprilie 1868. La 7 decembrie 1867 intră >are prima Convenţie poştală încheiată cu Rusia şi. al treilea cabinet care guvernează pe baza înţelegerii de la ÄConcordia" îpe activitatea în ziua de 13 mai 1868. fruntaşi radicali . Prim-ministru este nnat Ştefan ëolescu. ceea ce domnul va face la 16/28 noiembrie când . printre românii ardeleni. astfel. cel mai înalt forum ştiinţific al iii să se numească Societatea Academică Română. îşi începe efectiv activitatea ra de Comerţ şi Industrie (februarie 1868) şi este adoptată Legea vcţiilor de şosele. Operă a colonelului ëheorghe Adrian. Caro/ Davila . în consecinţă. el solicită iul locuitorilor României pentru o Äcampanie antihabsburgică". la 13 august 1867 s-au reunit membrii Societăţii Literare )ne. la 17 august 1867. C. este semnat un Tratat de alianţă între România şi Serbia. Noul executiv se arătă preocupat în mod deosebit de asigurarea cadrului itiv necesar perfecţionării infrastructurii statului naţional. a acordat prioritate activităţii Äpentru eliberarea limbii laie". După >rbiri şi consultări în Transilvania cu liderii mişcării naţionale este arestat la fiind eliberat la insistenţele lui Ion. motiv pentru care acestea srcitat presiuni asupra principelui Caro/1. A fost adoptată hotărârea ca. începea guvernarea celui de-al doilea 3t liberal'care are la bază înţelegerea de la ÄConcordia". la 3şti.nt ar pieri". Brătianu. la 2 februarie 1868. Alertată că urmărit realizarea unei alianţe militare Poarta a protestat. apoi corpul dorobanţilor şi corpul grănicerilor. în aceste condiţii. ceea ce a atras i lui Otto von Bismarck: ÄStatul care ar face imprudenţa să provoace război . în vederea înlocuirii guvernului reni de la ÄCocordia". Prin ziarul ÄPerseverenţa". privind egala ptătire a naţiunii române şi oficializarea limbii române. declanşarea unei insurecţii Äpentru eliberarea perfectă a patriei ie" nu este posibilă în vara anului 1867. acest act legislativ a stabilit o structură militară complexă: i permanentă şi rezerva ei. care activase în guvernele revoluţionare de Ia 1848 şi lase un guvern al Ţării Româneşti în 1861. Crişana. i. Pentru cunoaşterea de sptrit create. Al. în continuare. :. garda orăşenească şi Ägloatele". La ii său.B. Aşadar. Dondus de generalul Nicolae ëolescu.P. Candiano-Popescu susţine cu ardoare ideea unei insurecţii j eliberarea provinciei amintite. Realizarea sa cea mai însemnată rămâne ÄLegea privind organizarea armate" (29 iulie 1868). fost locotenent domnesc la 1848 şi 6. Bucovina. Prima şedinţă este pentru 18 august 1867. în care coaliţia liberalilor obţine o tate covârşitoare în Camera Deputaţilor. Astfel. Consolidarea armatei naţionale nu a imită favorabil de conducerile imperiilor vecine. Astfel. Guvernul de la Bucureşti a înţeles >ta şi. Basarabia. dar şi din Transilvania.întreprind călătorii de informare în Transilvania. Consolidarea autonomiei şi a prestigiului extern al statului naţional român n. manifestarea independenţei economice a acestuia au reprezentat alte ive ale guvernului prezidat de Ştefan ëolescu. după i/e parlamentare din decembrie 1867. români şi aromâni din statul naţional modem. revolu- de la 1848. Macedonia. el abrogă legile adoptate de Dieta sibiană.

Cel puţin aşa crede şi scrie tatăl domnitorului Carol. care produce. Toţi vor fi însă achitaţi. ë. la o ordine perfectă". în privinţa viitorului statului naţional român. având în frunte pe Ion ëhica. O dată cu guvernul prezidat de Manolache Costache Epureanu era vizat şi domnitorul. ër. ventilaseră şi în anul acesta ideea de a se face iarăşi două Principate. dar nici măcar Unirea Principatelor nu va rămâne câştigată. I. Foarte stimat în străinătate.C. Proclamarea.simpatia profundă şi recunoştinţa necon- diţionată faţă de Napoleon al lII. în grabă şi fără nici un suport real. Ploieşti şi Focşani. a detronării lui Carol a compromis pe şefii Äroşiilor". (orga. Boerescu (ministru de justiţie). pentru a readuce ţara la o viaţă politică normală. cu unul liberal. Planul întocmit de acesta prevedea izbucnirea unei insurecţii simultane în Bucureşti. este instituit un guvern de coaliţie între conservatori şi liberalii moderaţi'din jurul lui M. Epureanu. care au fost arestaţi. noul prim-ministru era considerat de domnitor un om de stat Äcult" şi un Äadministrator energic". ci şi din cauza afirmaţiilor reprezentanţilor Rusiei. Cuza. C. ëolescu. Carol I înlocuieşte cabinetul de nuanţă conservatoare. Kogălniceanu (devenit ministru de interne) şi al lui V. Prinţul AM ëorceakov. guvernul condus de M. Războiul franco-prusian a oferit liberalilor radicali prilejul de a manifesta - prin presă şi în întruniri politice . La 20 aprilie/2 mai 1870 se constituie guvernul prezidat de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu. ulterior. în 30 decembrie 1870. Kogălniceanu) s-au pronunţat şi asupra problemelor de politică internă. în această situaţie s-a desfăşurat mişcarea din Ploieşti. Tocmai această ultimă virtute îl  . ci cred că nu numai dinastia nu se va păstra. Prim-ministru era Dimitrie ëhica. această grupare politică dar şi unii liberali-moderaţi (conduşi de N. Consecvent preocupării sale pentru asigurarea alternativei guvernamentale. după o întrerupere de aproape trei ani. Pregătirile au fost încredinţate unui conspirator din ultimii ani ai domniei lui Alexandru I. care contribuise în mod hotărâtor la crearea cadrului internaţional favorabil edificării statului naţional român. Craiova. condus de M.C. între 2 februarie şi 20 aprilie 1870 a funcţionat guvernul prezidat de Al. Äridicola republică de câteva ceasuri a lui Candiano-Popescu". lonescu sau M. într-un discurs public. Agitaţiile antidinastice încetează pe măsură ce armatele franceze sunt înfrânte de cele germane. de un juriu special constituit pentru depăşirea firească a unei crize inerente într-o epocă de pluralism politic. noul şef de guvern era apreciat de Carol l pentru orientarea sa moderată. Preşedinte al Constituantei din 1866. Eugen/u Carada. Mai mult. şeful diplomaţiei ruse din anii 1856-1882 Äar fi spus unui francez şi unui ceh cam aşa: nu cred că România să aibă vreun viitor cu bărbaţii care se joacă de-a patrioţii. la 20 august 1870. Al Lahovari) şi ÄJunimea" de la laşi (Petre P. S-ar fi pregătit chiar o răscoală pentru a se da un prilej de intervenţie Porţii. îngrijorat nu numai datorită celor întâmplate în România. Brătianu a invitat mulţimea la o acţiune contra puterii executive. iniţial printre liberalii moldoveni. apoi în cadrul curentului politic conservator de la nivelul întregii ţări. după cum scria N. Cantacuzino. de altminteri. în acest context. Alcătuit din tineri oameni politici grupaţi în ÄJuna dreaptă" de la - Bucureşti (ë. Epureanu părea a asigura Äo stare de lucruri stabilă". care revine în fruntea Consiliului de Miniştri. Carp).

împotriva unor fruntaşi politici care legau dezamăgirea lui Carol de ?erea Stroussberg. faţă de tatu/ de la Paris din 1856. în privinţa afacerii Stroussberg. M. care somaseră anterior. Brătianu. M. pentru solidarea autonomiei statului naţional român şi afirmarea suveranităţii stuia în perspectiva independenţei şi unităţii tuturor românilor. Nicolae Blaremberg. La 10/22 martie 1871 a avut loc Äprovocarea" din Jurul să/ii S/ătineanu. Forţele Ite au pus la cale o contramanifestaţie. de la tribuna Parlamentului. ëhica. nu există aţie liberală şi parlamentară. opozant cândva ai lui Alexandru I. Două zile mai târziu. cât şi în afara graniţelor naţionale. cu Äconsecinţe fatale" pentru statul onal. spunea că dacă scrisoarea publicată în . guvernul condus de Ion ëhica a fost înlocuit cu un cabinet - idat de Lascăr Catargiu. mai cu seamă în nentele de astăzi. atât în riorul. lonescu şi Kogălniceanu . Adresată unui intim al iliei sale. Rosetti au recomandat redactorilor a ÄRomânu/"să nu participe la această acţiune. La 24 ianuarie 1871. ëhica să solicite măsuri legale pentru protejarea intereselor ţării.23 martie 1871). Astfel. toţi conducătorii principalelor grupări liberale - ptă aceeaşi atitudine intransigentă. N. ra şi. o perioadă de peste patru ani (13 tie 1867 . Se încheie. Kogălniceanu Iară că detronarea principelui Äar putea să aducă. Scrisorile respective au produs Äo colosală mişcare în Bucureşti şi în toată ". datorită căruia epistola apare în gazeta Augsburger Zeitung. la 23 noiembrie 1870. I. chipurile. primul-ministru depune pe masa forului legiuitor arul afacerii Stroussberg. îspondenţa reia ideea renunţării la tronul unui stat unde. Brătianu sena că părăsirea tronului României de către ol I constituie Äo nesocotită propunere". Şeful statului român întreba. Dezaprobarea stor acţiuni se resimte nu întâmplător. Din nefericire.aduce pe Ion ëhica în conflict cu cercurile care îl sprijină pe Carol I. I. Carol /fiind sfătuit de Marile Puteri că sa conservatoare e cea mai solidă". în Cameră. . C. aşadar. astfel. Prima reprezintă răspunsul principelui e puterile garante. Aici st organizată aniversarea zilei de naştere a împăratului ëermaniei. Brătianu şi CA. respectiv. multe pericole asupra ţărei". Este vorba despre implicaţiile pe care le are în nânia falimentul acestui consorţiu. Äce ar crede" ducătorii Marilor Puteri europene Ädacă el s-ar retrage fiindcă situaţia în ţară şa încât silinţele lui se pierd în zadar şi el se uzează fără nici un folos". atunci autorul ei este Äun dezertor. I.C.a germană este adevărată. să nu încerce schimbări în statutul lor extern. de fapt. jponsabilitatea sa. atât nânia. dezbaterile imediat începute au coincis cu publicarea a două 'sori expediate în străinătate de Carol I.utabile sunt şi aprecierile dintr-o a doua scrisoare. Kogălniceanu. un trădător de ie. atribuită Äpartidului roşu" din nânia. în care patru guverne de coaliţie liberală şi trei 9rne ale unor coaliţii între liberali şi conservatori acţionează pentru /oltarea instituţiilor democratice întemeiate pe Constituţia din 1866. Dimpotrivă. cum se ajunge la mativa guvernamentală din 11/23 martie 1871. cât şi Serbia. provocat de războiul franco-prusian. L C. A doua zi. căci pregăteşte anexiunea Principatelor sau suprimarea Unirii". ca administrator central al avuţiei ţării. deci. /. . îl determină.aşadar. înţelegem.

lupta . Pe aceeaşi direcţie de acţiune se înscrie şi noua lege a armatei. Liderul politic al acestor grupări va fi Lascăr Catargiu. în această direcţie s-a înscris. Evenimentele au avut următoarea desfăşurare: în ziua de 23 martie 1871. această mişcare politică are rădăcinile în acţiunea reformatoare de la începutul secolului al XIX-lea şi se conturează tot mai evident în activitatea pentru reorganizarea paşnică a societăţii româneşti după anul 1870. Em. Florescu. separat de Poartă. la jumătatea deceniului opt al secolului al XIX-lea. Prin preluarea nemijlocită a conducerii ministerului de interne şi numirea. cum sunt nemulţumirile stârnite de unele modificări aduse legii tocmelilor agricole. Sturdza.tot pe cale diplomatică desfăşurată - pentru dobândirea dreptului de a încheia tratate. Carol convoacă Locotenenta domnească din 1866 pentru a-i remite demisia. de politica liberului schimb în detrimentul protectionismuiui economic sau de unele iniţiative privind restructurarea regimului politic. Prinţul acceptă să nu abdice.se va constitui noul cabinet. care.conservatoare . Amândoi Äîl conjură" pe principe să renunţe la demisie.Äpentru caz de nevoie" . Marea guvernare conservatoare (18*1-18*6). acţiunea diplomatică pentru proclamarea independenţei de stat în 1873. Prezidată de Lascăr Catarg/u. trebuie raportată. legea învoielilor agricole. cu condiţia constituirii unui Äguvern care să voteze bugetul şi să rezolve problema concesionării căilor ferate". nu lipsesc aspectele contradictorii. consolidarea monarhiei constituţionale. după o prealabilă coalizare a diferitelor grupăride aceeaşi orientare politică . întemeierea societăţilor de asigurare. Ämânu militari". Aceştia au temperat ritmul dezvoltării şi au luat măsuri care să le consolideze poziţiile. chiar în noaptea de 23 spre 24 martie. mani- festarea independenţei economice prin convenţii comerciale şi de navigaţie încheiate cu Austro-Ungaria şi Rusia. a generalului /. liniştea în Bucureşti. opusă celei elaborate de liberalii-radicali.un decret de dizolvare a Parlamentului. Lascăr Catargiu se angaja să formeze un asemena cabinet şi îl rugă pe Carol să emită . prin introducerea clauzei. Cuprinzând îndeosebi mari proprietari de pământ şi Äoameni luminaţi" la şcolile superioare din Germania. în anul 1872. 121 . căci coaliţia conservatoare acum constituită va închega şi cel de-al doilea partid reprezentativ pentru pluralismul politic românesc . întrucât generalul Nicolae Haralambie lipsea din Bucureşti. şi organizarea creditului funciar rural (în 1873). totodată. primul ministru a restabilit. marea guvernare prezidată de Lascăr Cartagiu constituie o etapă însemnată în istoria modernă a României. în fruntea departamentului de război. prin Dimitrie A. permitea proprietarilor să folosească forţa armată împotriva ţăranilor care nu-şi respectau contractele încheiate. Victoria conservatoare din martie 1871 a îngăduit marilor proprietari funciari să-şi consolideze poziţiile economice şi politice şi să-şi păstreze o puternică influenţă în viaţa politică a ţării până la primul război mondial. deoarece în Cameră majoritatea aparţinea liberalilor. Vin numai Lascăr Cartagiuşi Nicolae ëolescu. construirea creditului rural şi a celui urban. şi la ceea ce s-a realizat în timpul ei: dezvoltarea proprietăţii funciare. Primul program al Partidului Conservator datează din anul 1880. La 11/23 martie 1871. Evident.cel conservator*. extinderea reţelei naţionale de comunicaţii. în ansamblu.

lipsit de autoritatea necesară adoptării unor măsuri necesare în condiţiile crizei orientale. totuşi.reditul urban. în cursul căreia îşi va cuceri şi consolida independenţa. ëuvernul conservator a ajuns la o înţelegere cu Societatea drumurilor de Ier din România. reducerea sarcinilor fiscale şi a cheltuielilor politice. prin care se profită însă. guvernul conservator a fost silit să cedeze frânele puterii coaliţiei de la Mazar Paşa. Astfel. aducând grave prejudicii economiei româneşti. curând. în parte. TIMOTEI C/PAR/U. cu ocazia inaugurării Societăţii literare . cunoscut sub numele de Mazar. Partidul Naţional-Liberai sa începutul activităţii sak\ |n timpul guvernării conservatoare. în programul ei intra o politică externă de Dace şi de respectare a tratatelor. reorganizarea armatei. de către ţările . A fost continuată construirea reţelei je căi ferate.are făceau parte din Alianţa celor trei împăraţi (Rusia. pentru eliberarea de sub tutela impusă de egimul de suzeranitate şi de cel al garanţiei colective. grupările liberale s-au constituit în Coaliţia de la Mazar Paşa [după numele englezului Lakeman. în anumite limite. nenită să fntărească proprietatea moşierească. care servise in armata otomană şi în casele căruia au avut loc întrunirile politice din care se /a naşte Partidul Naţional Liberal). conservatorii erau de acord cu protejarea îconomiei şi a industriei naţionale. au fost încheiate o Convenţia comercială pe termen de 10 ani cu \ustro-Ungaria şi un act similar cu Rusia. un câştig în plan politic. Ţara noastră intra fntr-o nouă etapă a istoriei sale. Chiar dacă unele acţiuni comerciale erau dezavantajoase. împroprietărirea însurăţeilor. fiind un pas spre independenţă. île reprezentau. cerinţele bancherilor germani care pre- uaseră afacerile consorţiului Stroussberg. Austro-Ungaria şi Sermania) de poziţia strategică favorabilă a României. şr . care va inaugura lunga guvernare liberală în istoria modernă a României. satisfăcând. Incapabil să facă faţă situaţiei interne. căreia i s-a adăugat.

à  .

. 122 . de astăzi îşi începe lucrările sale.   à la 1 august 1867 ÄSocietatea literară... 2. pentru ca să figureze (cu) toată demnitatea între şi lângă surorile ei de origine latină. fundată din libertatea unui guvern român patriotic. Ea nu are misiune şi scopuri politice. Precizaţi deosebirile dintre guvernările conservatoare şi cele liberale. (Această societate) va îngriji pentru conservarea unităţii limbii româneşti în toate provinciile locuite de români.. Ea îi va reda forma curat naţională română. ea va face toţi paşii cuveniţi pentru a ocupa această poziţiune în demnitate. Simţul naţional s-a deşteptat în toată românimea." TEMĂ: 1.. Naţiunea română a venit la cunoştinţa poziţiunii care i se cuvine între naţiunile Europei. Prezentaţi contextul constituirii Partidului Naţional Liberal şi a Partidului Conservator... ..

-Răscoală ţărănească în Herţegovina (1852-1853).Se constituie la Paris ÄAsociaţia 1849 Română pentru conducerea emigraţiei" din conducerea căreia făceau parte: Ion Ghica. revista ÄRomânia viitoare". . se solicita evacuarea trupelor ruso-oto- mane de ocupaţie şi amnistie pentru revoluţionarii exilaţi. . . 11 plebiscit.  . ian. .Cancelaria imperială de la Viena ridică Episcopia de la Blaj la rang de Mitropolie.Relaţiile agrare sunt reglementate printr-o 1851 2 dec .Nicolae Bălcescu întemeiază la Lon.Instituirea teritoriului vamal unic a dra un Comitet Revoluţionar internaţional. CA.Prusia la 5/17 ian. .iul.Alexander Bach invitaţia de a-l întâlni. . Imperiului Habsburgic. .se întâlneşte cu lordul Pal. Dimitrie Brătianu. 3 iul. . Avram lancu refuză Piemontului (1852-1861). Nicolae Bălcescu. 31 dec. iun. România în context internaţional.Cele două gativelor funcţiei supreme în stat.România Data Situaţia politică internaţională 1 2 3 2 dec. între 1849-18*6 (tabel recapitulativ) Principatele Unite .Dimitrie Brătianu semnează ade- ziunea emigraţiei române la Comitetul Central Democratic European de la Londra. devine ministru de externe al Imperiului Habsburgic (1852-1859). acceptă refacerea Confederaţiei germane merston şi îi prezintă un memoriu în care (acordul austro-prusian de la Olmiitz). . Rosetti. .împăratul Austriei Franz losif 1852 -Camillo Cavour devine prim-ministru al vizitează Transilvania. . Gheorghe Magheru. . - ţări române participă la expoziţia Lovitura de stat este acceptată prin comercială de industrie şi comerţ. 1850 1 oct.Apare la laşi publicaţia ÄZimbrul". Napoleon Bonaparte. prelungirea manda- nească. . sept. .Este suspendată Constituţia habsburgică din martie 1849. la Paris.Apare la Paris ziarul tului prezidenţial cu 10 ani şi a prero- ÄJunimea română". 21 dec. . mai-oct. 29 nov.Lovitura d e s tat a lui Ludovic nouă legislaţie în Moldova şi Ţara Româ. iar la 8/20 septembrie. mai-iun. . 12 dec.

Memorii adresate de români Franţei. protectoratul rusesc se vor alătura. STEG. iar în 1855 Piemontul (Războiul act . ( Războiul Crimen determină regruparea Angliei şi Imperiului Otoman. Anglia şi asupra Ţărilor Române Franţa. cu rol toarte reglementeze conflictul Crimen între altele. îndepărta trupele ruse din Principate şi de a silvania restabili administraţia 3/18 aug . Crişana şi 1/12 mai .Convenţia de la Boiacikoy 3/21 iun . prevede obligaţia Habsburgilor de a glementarea raporturilor agrare în Tran. în martie 1854.în Franţa are loc un plebiscist cu 3ălcescu privire la forma de guvernământ Majo- ritatea aprobă transformarea Republicii în Monarhie 2 dec .Trupele austriece pătrund în 20 nov 12 dec . trupele din Principate sept 1854. societate un memoriu în baza căruia urma să se austriacă de căi ferate. important în exploatarea resurselor se cerea abolirea protectoratului miniere din Transilvania exclusiv al Imperiului Otoman asupra Principatelor şi înlocuirea sa cu o garanţie colectivă a Marilor Puteri . când trupele străine se retrag şi 4/16 oct . în care se politică a Marilor Puteri alături de Poartă solicită sprijinul pentru înlăturarea trupelor împotriva Rusiei străine şi ÄUnirea celor două Principate.Domnii Convenţiei de la Balta Liman r (( se retrag la Viena Generalul rus Andrei de Budberg este numit comisar extraordinar Dentru Principate . 1 29 nov .Este semnat tratatul anglo- rmcipate inaugurând o ocupaţie care va franco-austnac Austria urma să apere Jura până în martie 1857 sept . Franţa şi Anglia prezintă Rusiei înfiinţează.Se . garanţia colectivă a Marilor Piemontul intră în războiul Crimen uten şi principe străin 124 . Rusiei Ŷanitatea Portn.Barbu Principatele de o nouă invazie 'rusă Ştirbei şi Gngore Alexandru 3hica se Reglementarea situaţiei Principatelor intră reîntorc în tară spre a-şi exercita în atenţia unei comisii europene 16/28 dec Drerogativele domneşti tec .Patenta imperială Milano m problema agrară în Banat. cu 12 mart . Nicolae 21 nov .Poarta declară război Rusiei I ncetează.Ruperea relaţiilor diplomatice Maramureş între Rusia şi Poartă.Austria. o nouă fază a ÄCrizei 14/26 iun După ce anunţase că Rusia este Orientale" silită să ocupe preventiv Tarile Române. la 27 s ept/9oct .Ludovic Napoleon Bonaparte se proclamă împărat cu numele de Napoleon al lII .Moare în exil.Ion Brătianu înaintează lui Napoleon al 1853 . de facto.Patenta imperială privind re.Agitaţie politică în problema Principatelor 1855 26 ian Tratat franco-piemontez împotriva .Emigraţia română cere unirea sub suze. la Palermo.Răscoală antihabsburgică la 18 febr/2 mart .Se semnează tratatul de alianţă Denficiul dreptului lor de autonomie şi sub anglo-franco-otoman jn singur principe" 2/14 iun . la Paris.Cu sprijinul Angliei şi al 21 iun /3 iul trupele ţariste trec Prutul Franţei sultanul cere tarului să-şi retragă Ocupaţia militară durează până în aug.Uniunea vamală germană este reînnoită (II un memoriu în c are îi s olicită s ă pe 12 ani susţină Unirea Principatelor 6 febr .

germane 1857-1858 .Protoc olul cu privire la pace prin care Principatele române rămân organizarea internă a Principatelor adop- sub suzeranitatea Portn. care desfăşoară o activitate pro. neutralizarea Mării Negre. în schimbul unirii Lombardiei ÄUnirea". în Moldova.23 mai /4 iun .Marile Puteri protestează la Poartă Comitetului Central al Unirii de la Bucureşti împotriva falsificăm alegerilor pentru -Se instalează. construită la Hamburg . Acordul confidenţial de la Osborne. între Este introdus la Bucureşti iluminatul cu Anglia şi Franţa.Constituirea Societăţii Habsburgi.Conferinţa de ÄRomânia literară". sub redacţia lui Vasile pac e de la Viena Se cere unirea Prin- Alecsandn 3/15 martie-23 mai/4 iun cipatelor sub un principe străin Rusia cere Conferinţa de pace de la Viena Pentru o consultare electorală populară Austria şi prima dată un for european recunoaşte Poarta se declară împotriva Unirii 4/16 dec importanta europeană a problemei . 1 2 3 1/13 ian . de către caimacamul Nicolae Vogonde După noi alegeri unioniştii domină. Adunările ad-hoc ( .Congres ul de Pace de la Paris domnilor numiţi în urma Convenţiei de Tănle Române intră sub garanţia Marilor la Balta Liman Sunt numiţi în calitate de Puteri caimacami Alexandru Ghica în Tara Românească şi Teodor Balş în Moldova Firman al Portn cu privire la modul de 1857 1857-1859 .Alegerile pentru Adunările ad-hoc sunt de reorganizare a Principatelor falsificate.Sosesc la al II al Rusiei în vederea înfăptuirii Bucureşti comisani Marilor Puteri în reformei agrare 7/19 iun . lângă Ploieşti.Expiră mandatul mart . din punct de vedere numeric.Se s emnează tratatul de 1856 30 ian/11 f ebr .Criza economică în statele alegere al Adunărilor ad-hoc 6/18 febr . şi Veneţiei cu Piemontul t3/25 f ebr-18/30 unionistă 17/29 iul . libertatea navigaţiei pe Dunăre. cu privire la statutul petrol lampant un -iul .Proiectul Cavour cu erau cunoscute cerinţele românilor 25 privire la cedarea Principatelor către mai/6 iun . prima Adunarea ad-hoc a Moldovei 28 iul /9 aug - rafinărie din tară.3/15 dec Apare la laşi 1855 3/15 mart . Hertegovina Rescnptul tarului Alexandru condus de C A Rosetti mart .Austria adres ează Rusiei un ultimatum româneşti în care îi cere cedarea unei părti din Basarabia. abolirea protectoratului exclusiv asupra Principa- telor Rusia acceptă acestea drept bază pentru preliminariile păcii 18/30 mart .Ambas adorul ultimii revoluţionari exilaţi la 1848 7/19 iul Franţei la Poartă alcătuieşte un proiect .începutul celei de-a Principatelor urma să fie hotărâtă de o doua epoci a Tanzimatului în Imperiul Conferinţă a puterilor garante după ce Otoman febr -mart .Constituirea .Tratative între legătură cu misiunea de informare privind Marile Puteri europene cu privire la alegerile Adunărilor ad-hoc şi doleanţele frontiera dintre Rusia şi Poartă 16 iul /28 iul românilor 3/15 mart .Se întorc în tară Principatelor 3 nov .Răscoală în Apariţia ziarului unionist ÄConcordia". iar protectoratul tat la Constantmopol Se încearcă res- Rusiei este înlocuit cu garanţia colectivă a trângerea autonomiei Moldovei şi Tării Marilor Puteri Viitoarea organizare a Româneşti 18 febr .

1 Italiene. în Serbia. 7:.Domnia lui Milos Obrenovici eri cu privire la desăvârşirea unirii.Revoluţionarii români prezintă.Atentatul lui Felice Orsini ./6 sept.apitalele Marilor Puteri. 3 dec. . cea de la Paris.-17/29 mart. 16 sept. -aug.încep alegerile pentru Franţa şi Piemont.-4 iul. 27 dec./5 febr. în marea de la Bucureşti.Mihail Kogălniceanu. 22 mai.Constantin T ănas e cere. 0 oct. 10 nov. ./6 sept .a. la Bucu-:i. acordarea drep-i. .Răscoala populară în statele xandru loan Cuza la laşi şi Bucureşti. prezintă Rezoluţiile Adunărilor ad-hoc. .Negocieri Austria şi Piemont.-iul.Război între Franţa. '. - Jalba deputaţilor pontaşi din marea Moldovei. mart.. de a participa la adop-sa celor mai importante legi. şi ieralul Klapka cu privire la sprijinirea .0 delegaţie moldoveana pleacă aliată cu Piemontul.Vizit a lui xandru loan Cuza la Constantinopol. oct.Dubla alegere a lui 1859 apr. . aug. 8/20 oct. . . 1858 14 ian. idusă de loan (lancu) Alecsandri. 10 dec. 22 mai -7/19 aug./7 apr. .Memoriul lui Cuza destinat Marilor 1860 1860-1868 . .Alegerile pentru Adunarea ad-a 1857 Ţării Româneşti. şi Austria. hotărârile Adu. pentru ţărani. . ² Anexarea Banatului la garia. ian.Conferinţa la Paris a puterilor garante recunoaşte ila alegere a lui Cuza.Convenţia de la Convenţie cu privire la anizarea Paris.Punerea bazelor ficarea vămilor Principatelor. 25 mart. . - ÄDiploma din octombrie" a lui înz losif pune bazele unui sistem istituţional de guvernare (până în 1867). .-25 aug. 20 iul./7 nov.ei naţionale a românilor.Constituirea sete la laşi între Alexandru loan Cuza Uniunii naţionale germane. . 3 oct. desemnarea jnărilor elective în Principate. . . Äregimului liberal" în Imperiul Habsburgic. . 7/19 aug.. . - 5/17 oc t. - Poartă pentru a obţine investitura lui Tratatul de pace de la Ziirich între Franţa. .Conf erinţa de la Timi-ira revendică autonomia Banatului şi anizarea sa într-un ÄCăpitănat român". aşi şi Constantin Kretzulescu. . - Debutează activitatea Comi-Centrale de la Focşani. 1 2 3 3 oct. . . - ilor ad-hoc.Se instituie prima agenţie lomatică a României. împotriva lui Napoleon al lII. s ept/ 7 oc t.Inaugurarea Universităţii laşi. .Tratatul de alianţă între Principatelor. 8/20 oct. 24 ian. 1 nov. 718-19 nov. 29 apr. . întâlnirea de la Plombieres între Napoleon Conferinţa Marilor eri elaborează o al lII şi Cavour. .

A.A./3 febr. 24 ian. 1 febr.U. - Adunarea votează proiectul de lege rurală propus de Comisia Centrală de la Focşani. 17 mart.Mihail preşedinte al Consiliului de Miniştri al Kogălniceanu cere. . Poloniei. la Torino. . 1861- petenţele organelor de conducere.Domnia sultanului Abdul Azi2 cere. într-un mes aj adresat camerelor. .Conferinţa de la reuneşte. . 25 mai . 2 4 aor ./4 1867 . 7/19 apr-11/23 apr. febr. 127 . . .Parlamentul României proclamă sept. este ales rege al Italiei (1861-1878). ASTRA. promulgată de Dietă la 30 mai 1864.Legea privind Centrală. Austria. nov.Victor Emanuel al II autonomia provinciilor şi fixează com. t 8/20 ian. . . . într-un discurs Prusiei. 11/23 iun. împăratul Franz losif semnează legea la 26 oct.apr./5 febr.Eliberarea negrilor din scalvie în Unirea şi stabileşte Bucureştiul drept S.A./dec. Prinţul George de Glucksburg legea pentru limba oficială a este ales rege al Greciei (1863-1913). .Se constituie folosirii limbii române alături de maghiară şi primul Parlament în Austria. nov.Convenţie între Anglia şi S. 3/15 iul.U. 22 Mexic. la Sibiu.Ducatele Lauemburg şi Congresul românilor de la Sibiu deleagă Schleswig intră în componenţa Danemarcei. .Constituirea la laşi a'ÄJunimii" condusă 1863 ian. . în numele românilor. 22 ian. primul Parlament al Alba-lulia cu privire la situaţia Transilvaniei.30 oct.Conferinţa de la Sibiu 1861 1861-1876 . că unirea e înfăptuită. . Prusia şi Danemarca. . - împăratului cererile românilor. 11/12 febr. . privind interzicerea comerţului cu sclavi.Intervenţia lui Napoleon al lIIîn nov. . 19 febr.Este asasinat în condiţii neelucidate Barbu Catargiu. Italiei unificate. - pe Mitropolitul Andrei Şaguna să prezinte Lupte decisive în războiul civil din S.Patenta imperială recunoaşte Rusia. 1 2 3 1/13 ian. prezidat de Barbu Catargiu./4 dec. recunoaşterea în Imperiul Otoman.²4/16 ian. . 13/25 febr. .la naştere. Congresul german de la Frankfurt 1*/29 oct.Expansiunea Rusiei în Asia puterii armate.U. Războiul între 1 constituirea Consiliului de Stat. - Are loc tranzitul armelor sârbeşti prin România în ciuda protestelor Marilor Puteri. . Legea comunală.Poarta recunoaşte unirea pe durata domniei lui Cuza.. 12/24 febr.Răscoala de eliberare a de Titu Maiorescu.Cuza anunţă.Otto von Bismarck devine capitală a ţării. . 23 oct. ./7 nov.Legea pentru organizarea 1864 1864-1865 . .Dieta Transilvaniei votează am Main. rezolvarea problemei agrare.Abolirea iobăgiei în 26 febr. Se germană. 30 mart. 3/15 dec. 22 . Cuza refuză însă să îl aprobe. parlamentar.. Transilvaniei şi Äegala îndreptăţire a naţiunii române şi a confesiunilor sale".Primul guvern al României 1862 7 apr.

 ap r .Constituirea la Londra a e un proiect de lege agrară.K og ăl n ic ean u d ep u n e î n 28 sept . iar la p" .

(    › . 8 nov . .Dieta Transilvaniei voteaz ă t ar e a au t on om i ei pr o vi nc i ei ş i ea" cu Ungaria febr .A doua vizită a :a la Poartă Se recunoaşte deplina mie a României aug .8/20 iun .Este promulgată legea rurală it/12 oct . p jpr unul de reformă electorală i a i . 24 mart . Codul legea asupra instrucţiunii I /8 aug .Răscoala antiotomană în formarea Locotenentei domneşti Creta br/10 mart .dez voltător ' al lui JI o Otoman nouă lege electorală Noile acte îentale sunt adoptate pnn plebiscit protestează împotriva acestui act /5 iun .Asasinarea peşedintelui S U A i de la Cluj Abraham Lincoln . la Florenţa Mişcare împotriva lui Cuza .Anglia retrocedează Greciei împăratul Franz losif desfiinţează insulele Ionice de la Sibiu şi hotărăşte convocarea 14 apr .România aderă la  ( Capitala Italiei este transferată de la Torino ntia telegrafică de la Paris jg .Abdicarea lui Alexandru loan  1866-1868 .Sunt înfiinţate Camerele iert Sunt promulgate Codul penal.23 mart/4 iun .Reforma administrativă în Imperiul Statutul .

ca domn.Se constituie Confederaţia pr .8/20 apr . a lui Carol de 23 aug .Rusia vinde S U A peninsula febr .Franz losif sancţionează rea Transilvaniei la Ungaria .Franz losif se încoronează rege al tă Ungariei Ungariei r/4 mai .Legea pentru înfiinţarea 22 deG Promulgarea Constituţiei dualis- ou sistem monetar mului austro-ungar ÎI /8 iun .¢"  "  inta de la Paris discută problema Prusia şi Italia latelor române 18 aug .Plebiscitul cu privire Germană de Nord gerea.Tratat între Austria şi Italia la iul .Prinţul Carol este proclamat Germaniei al României 13 oct .Este promulgată o nouă Viena tutie a tării 11 aug .Mişcarea separatistă de la laşi 20 sept .Acord austro-ungar privind Alaska a statului dualist Transilvania este 8 iun .Tratatul de pace de la Praga între zollern Prusia şi Austria pr .Noi principate se alipesc mai .Promulgarea unei noi legi -ale iia participă la expoziţia universală 3   Formarea dualismului austro-ungar 30 ans mart .

Participarea României la expo.Tratatul de pace între Franţa şi P 400 de ani de la îarn isr> a mănăstirii utna Germania de la Frankfurt 2/14 îebr .1 8 Roman-Bucureşti ian 1871 .ct Este inaugurată calea ferată Bucureşti-Giurgiu Instabilitate guvernamentală în România 24 1870 14 iul .Comuna din Paris 16 conservatoare a lui Lascar Catarg u apr .Roma devine II/23 mart .26 Statului 8/20 aug .Legea creditului funciar român 1873 .mai .Fondarea Partidului 1869 National al românilor din Banat şi Ungaria 23-24 febr /7-8 mart .Se fonde -a Societatea dru.întră în funcţiune calea ferată treia republici în Fran'a 19 sept 1 8 7 0 . pretextul febr -8 mart Se inaugurează Monetăna războiului între Franţa şi Prusia 19 iul .Proclamarea Imperiului German în dosartl afacerii Stroussberg 10/22 mart frunte cu Wilhelm I 26 ian .Roma se uneşte cu italia unificată 16 nov - Amedeo de Savoia fiul regelui Italiei.Pronunciamentul de la Biaj 1868 1868-1889 . pornind din putem armate 7 dec . 1872 murilor de fier din RomJI ia .Convenţia de antigermană la Bucureşti * 11/23 mart . Austro-Ungana şi Rusia (Alianţa celor într-o şedinţă de guvern se dezbate trei împăraţi) problema independentei de stat a ţării 129 . Franţa şi Rusia 19'31 o. 1 2 3 3/15 mai . care preia drep.Constituţia Imperiului German 10 mai 14/26 aug .Inaugurarea Gării de Nord din Bucureşti 12 oct înfiinţarea Universităţii d>n OUJ 6/18 apr .Războiul dintre Franţa şi antidinastică de la Ploieşti 27 dec '8 ian Prusia 4 sept .Domnia lui Milan al IV-lea în contestă anexarea Transilvaniei la Ungaria Serbia 6/18 iul .Guvernul depune în Parlament 1871 18 ian . la Londra cu privire .Vizite ale lui Carol I în Austro- Ungana.Aniversarea a .Modificarea legii tocmelilor agricole 13/25 sept .Detaşamente 17/29 iul .Fondarea Partidului National Român din Transilvania aug -oct .Parlamentul România.Criza economică (1873-1879) 23 oct - mai -nov . ş declanşează răscoala maghiar promulga legea cu privire la bulgarilor anexarea Transilvaniei la Ungana 26 ian /7 febr .Proclamarea celei de-a 1871 .Legea pentru organizarea bulgare trec Dunărea.Marea guvernare Dardanele mart .15'27 eug .Puternică manifestaţie capitala Italiei ‡13 mart . W ilhelm I se raliază înţelegerii dintre ziţia universală de la Viena 13/25 mai .a strâmtorile Bosfor şi 4/16 apr 1876 . este ales rege al Spaniei (1870-1873) 12/24 ian .Asediul Parisului de către armatele prusace 19/20 sept . ‡ turile şi datoriile conso'tiu'ui Stroussberg 7/19 apr .Mişcarea febr 1871 .Telegrama de la Ems.

3 aug.Se dă în folosinţă calea ferată - Ungheni. Ion C. ce aparţinea e între România şi Austro-Ungaria. aug. Marilor Puteri de la Cons taniinopol Brătianu cu Franz încearcă rezolvarea crizei orientale. .încheierea Convenţiei 1874 21 febr.Abdul Hamid devine sultan al formează un guvern Ŷal în frunte cu Imperiului Otoman.Conferinţa la Sibiu şi /orbirile lui Ion C./5 aug. .Parlamentul maghiar votează un amblu de legi electorale c are s-au cat şi în Transilvania. . tar-Paşa".Mihail 30 iun. . Brătianu.Se 31 aug.Vizita 11/23 dec-8/20 ian.Acord secret semnat la Reichstadt solicită recunoaşterea ividualităţii între Rusia şi Austro-Ungaria.Tratativele âno-ruse de la Livadia. '3 dec .Marea Britanie cumpără acţiunile 12 iun./9 sept.Serbia şi Muntenegru declară Kogălniceanu trimite ilor Puteri o război Porţii. 4 nov . . . -mart. . . Egiptului. T) . . >8 iun. . nov.Formarea Äcoaliţiei de la 1875 febr.Convenţia comercială între 1876 -Se desf ăş oară răsc oala bulgarilor nânia şi Rusia recunoaşte de facto împotriva dominaţiei otomane. icţia căii ferate Ploieşti-Predeal-Timiş- şov. Disraeli în Anglia. .22 apr.Semnarea Convenţiei comer. .Noua Constituţie otomană 5idera România o Äprovincie privi- îtă". jpendenţa României. ./11-12 oct. . notă circulară şi un noriu prin care 8 iul. >7 mart. Aceasta atrage un protest violent" Jtorităţilor române (22-23 dec/3-4 ian. iul. 1 mai/12 iun. . 30 sept. statului român". Companiei Canalului de Suez. . .Guvernul Benjamin îâno-austro-ungare cu privire la con. 1877 .Răscoale în Bosnia şi Herţegovina. .

PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI DE STAT. La jumătatea secolului trecut România pornise în chip hotărât pe un drum propriu. Dorind a sensibiliza opinia publică internaţională despre rolul deosebit al ţării noastre în relaţiile internaţionale. astfef. Dar ele trebuiau înlăturate total pentru a conferi ţării un statut internaţional de sine stătător. La aceasta contribuiseră lichidarea jurisdicţiei consulare. multe năzuinţe erau legate de cucerirea independenţei. -PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA RĂZBOIUL DIN 18**-18*8. între 1871 şi 1876. în mod deschis. în 1874 apărea lucrarea lui Vasile Boerescu. rezolvarea Ächestiunii ţărăneşti". în acelaşi timp. şi anume îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. ÎNRĂUTĂŢIREA RELApiLOR ROMÂNO-RUSE. în continuare. Vasile Boerescu sau ëheorghe Costaforu au apreciat. încercarea de a se pune bazele unui sistem naţional de credit. dezvoltarea industriei şi adoptarea unor măsuri protecţioniste. CONSFINŢIREA INDEPENDENŢEI PE CÂMPURILE DE LUPTĂ DIN PENINSULA BALCANICĂ. Lascăr Catarg/u considera că doar o apropiere de Germania. sub garanţia Marilor Puteri. Ele oscilau între război (cercurile radicale) şi calea diplomatică (cercurile monarhice). Austro-Ungaria şi Rusia putea aduce independenţa ţării noastre. Noile condiţii ale luptei pentru independenţă în a doua jumătate a secolului al XIX-'lea Făurirea statului naţional român în 1859. Constituţia din 1866. România a încheiat  . Cea din urmă era susţinută de unii liberali moderaţi ş\ marii proprietari funciari. putea crea condiţiile pentru a se conferi României statutul de neutralitate şi independenţă. La 27 aprilie/3 mai 1873 Caro/ /a pus în discuţia guvernului. ÄDrepturile românilor bazate pe tratate". Graţie politicii Äprin noi înşine"'legăturile României cu Poarta erau aproape simbolice. -TRATATELE DE PACE DIN 18*8 SI IMPORTANŢA LOR PENTRU ROMÂNIA. că războiul din 1870-1871. şi reformele ce i-au urmat pe direcţia modernizării au constituit temelia cuceririi independenţei. dintre Franţa şi Prusia. la jumătatea secolului trecut. CUCERIREA INDEPENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI -NOILE CONDIŢII ALE LUPTEI PENTRU INDEPENDENŢĂ ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. - CARACTERUL NAŢIONAL SI POPULAR AL RĂZBOIULUI PENTRU CUCERIREA INDEPENDENŢEI. ANTECEDENTE Şl URMĂRI. prin unirea Munteniei cu Moldova sub sceptrul lui Alexandru loan Cuza. problema independenţei de stat. Aceasta a rămas. deschiderea primelor agenţii diplomatice ale României în străinătate. în cercurile politice exista o unanimitate de păreri în favoarea obţinerii independenţei. ţelul major al românilor din toate provinciile. -9 MAI 18** . în privinţa metodelor preconizate pentru împlinirea acestui scop s-au conturat însă diferenţe sensibile de opinii între diferitele forţe sociale şi politice.

Anglia. Acesta a emis. ce s-au transformat apoi în mişcări naţionale de eliberare de sub jminatie străină. S-a mai decis itonomia Bulgariei şi preluarea de către Serbia şi Muntenegru a unor teritorii (ţinute de Poartă. Serbia şi Muntenegru au declarat război Imperiului Otoman. expansiunea în Balcani şi către râmtorile Bosfor şi Dardanele. o nouă notă diplomatică \n care solicita recunoaşterea. în 1875 se redeschidea ÄProblema Orientală". a activat în omânia un Comitet Revoluţionar bulgar ce a pregătit răscoala din 1876. o întâlnire între Franz losif. Brătianuşi MihailKogălniceanuau continuat eforturile diplomatice pentru obţine recunoaşterea neutralităţii teritoriului românesc. Activitatea diplomatică s-a intensificat cepând cu primăvara anului 1876. Franţa. fixarea hotarului cu Poarta pe taivegul Dunării. De fapt. ce retrocedau ţării noastre cele trei judeţe din idul Basarabiei. de către Europa. practic. la rândul său. au izbucnit în 1875 în Bosnia şi Herţegovina. în noua conjunctură internaţională România putea acţiona în îderea modificării poziţiei sale internaţionale. Italia şi a participat la Expoziţia Internaţională de la Viena. Puternice răscoale anti- omane. în condiţiile în care Poarta tindea tot mai mult să considere România. La 4/16 ianuarie 1876 a fost emisă de către primul ministru Lascăr Catargiu notă diplomatică adresată reprezentanţilor diplomatici ai României în răinătate. sub haina sprijinirii Äfraţilor ortodocşi". Austro-Ungaria. C. Acestea -.elaşi timp. telegrafice şi poştale cu state ca Serbia. ţarul Rusiei. La 26 iunie/8 iulie 1876 a avut loc la Reichstadt. la 16/28 iunie 576. Rusia se pregătea de război. integritatea teritoriului iu. Exista primejdia ca Rusia să profite de situaţie pentru a anula clauzele - atatului de la Paris din 1856. ea continua să urmă- ască. iar în 1876 în ulgariâ. tinzând către un conflict deschis tre Rusia şi Imperiul Otoman. Astfel. neutralităţii şi s-a străduit să evite transformarea teritoriului său în teatru de zboi. în jndiţiile în care acesta din urmă trecuse la reprimarea sălbatică a luptei îtioriale a popoarelor supuse.hivalau. Astfel. Opinia publică din ţara noastră a urmărit cu uită simpatie şi a sprijinit lupta popoarelor din Balcani. încheierea de convenţii cu Poarta în plan economic şi juridic. Generalizarea conflictului din glcani şi implicaţiile sale pentru ţara noastră au fost dezbătute pe larg de către ctorii de decizie de la Bucureşti. Boem/a. la 20 iulie/1 august 1876 şi 24 ie/3 august 1876 au fost transmise şi alte note diplomatice în care guvernul mân îşi manifesta solidaritatea cu poporul bulgar. şi Alexandru II. la rândul său. iar Rusia căpăta libertate de acţiune în Balcani. întru a veni în ajutorul populaţiilor balcanice. România a adoptat tactica expectativei. Aceasta a constituit prologul războiului cu Imperiul Otoman. usia. în care se sublinia că România adoptă tactica neutralităţii şi era )tărâtă să-şi apere integritatea teritorială. cu independenţa ţării. recunoaşterea paşaportului mânesc. a dividualităţii statului român şi a numelui de România. o dată cu formarea unui nou cabinet dintre prezentanţii coaliţiei de la Mazar-Paşa. S-a hotărât că Austro-Ungaria urma să preia Bosnia şi srţegovina. Criza orientală s-a agravat mult în 1876. Ulterior.onventii comerciale. n. alături de alte zone din . împăratul Austro-Ungariei. în . şi în care portofoliul externelor era îţinut de Mihail Kogălniceanu. Brătianu. condamna represiunile omane şi anunţa că era gata să apere fruntariile ţârii. La 24 iulie/3 august 1876 a format un nou guvern condus de Ion C.

ţarul Alexandru . prin conferinţele internaţionale de ia Constantinopol (1876-1877) şi Londra (1877). Pentru a menţine raporturile cu autorităţile române urmau să fie numiţi comisari. Unităţile militare au fost dispuse în sudul ţării pentru a preven orice incursiune otomană peste Dunăre. asigurându-se de neutralitatea celei din urmă. o mediaţie a Marilor Puteri în conflictul balcanic. mare- şalul Curţii. urmând c« Bucureştiul să fie ocolit. Forţele armate române numărau în total 120 000 oameni. convorbiri între o delegaţie română . cancelarul ëorceacov şi Miliutin. Rusia a cerut României să semneze Con ventia privind trecerea trupelor sale pe teritoriul ţării noastre în drum spre teatru balcanic de operaţii militare. Discuţiile au continuat în noiembrie 1876 la Bucureşti. Delegaţii români au arătat că ţara noastră nu mai putea accepta să fie un simplu teritoriu ocupat. fa 4/16 aprilie 1877 s-c semnat la Bucureşti. ministru de război. adjutantul lui Caro/ I . Cum un conflict ruso-otoman putea avea ca teatru de desfăşurare spaţiul românesc. ceea ce stârnit numeroase proteste ia Bucureşti. Evenimentele s-au precipitat prin semnarea Convenţiei secrete de la Budapesta din 3/15 ianuarie 1877.ion C. în acelaşi timp. în august 1876 premierul român l-a salutat la Sibiu pe Franz /osifşi l-a asigurat de Äamiciţia" ţării noastre. prin care. Antecedente şi urmări. de un acord cu România.C. Noua constituţie otomană din 11/23 decembrie 1876 menţiona însă România ca o Äprovincie privilegiată" a Imperiului. Brătianu. Convenţia a reprezentat un moment important pe calea afirmării de sine stătătoare a României. al //-/ea. I. Singurov. Convenţia ce reglementa tranzitul trupelor ruse prin ţarc noastră. între timp s-a încercat. După multe tratative. perfect interesată.proclamarea independenţei de stat. de către Mihail Kogălniceanu şi agentul diplomatic rus baronul Dimitrie Stuart. colonelul ëheorghe Slăniceanu. important om politic şi de stat. A fost decretată mobilizarea armatei şi < gărzii civice. S-au organizat noi regimente de dorobanţi baterii de artilerie. în tară şi străinătate. Peninsula Balcanică. Rusia căpăta mână liberă pentru războiul cu Poarta.şi una rusă . din car< 58 000 reprezentau forţa operativă. deci. urmărindu-se semnarea unei convenţii între cele două ţări. în timp ce tabăra Äneutra/işti/or"desfăşura. Calea armelor rămânea. Rusia s-a obligat să respecte şi să menţină integritatea României Ädrepturile politice ale statului român aşa cum rezultă din legile interioare tratatele existente". o puternică propagandă prin intermediul unor politicieni ce agitau spectrul pericolului rusesc. Cheltuielile legate de trecerea trupelor urmau să fie suportate de Rusia. singura modalitate eficientă pentru obţinerea independenţei de stat a ţârii noastre. . România a continuat să insiste şi aici în vederea obţinerii unor garanţii speciale din partea Marilor Puteri europene. 9 Mai 18** . în Crimeea. între Rusia şi Austro-Ungaria. Traseul trupelor ruse a fost fixat în detaliu. Văcărescu. T. în primăvara anului 1877. şi ea. Brătianu s-a orientat către tratative directe cu Rusia. s-au luat măsuri dt organizare a apărării de către România. provincie turcească. în 1876 au avut loc la reşedinţa de vară a ţarului de la Livadia. ministrul de război .în cadrul cărora s-a abordat problema trecerii trupelor ruse pe teritoriul românesc în drum spre Balcani.

6 .

 .

.

.

 .

.

.

  ".

Nşamţ r  OH Oradea Ued % R QBeiuş ' O C l u j &>‡* \Piatra Neamh Roi Dej Q O Bistriţa Leova Gherla Comrat /' Cetatea Albă V eheorghieni Tu r d a N r .Târgu Mur ş "7 Bacău» Tatarounar jercurea Cl Câmpen. Chiha Nouă OAIbalulia Sf Gheorghe / + .v««  Qrhei de concentrare şi Moldovenesc  atacuri ale trupelor -""" Zalău C' ăsăudO RodnaQ   ) otomane  (* p  Dej . O LVANIA M OZarand Bolgrad Nădlac AradO' Bradul Zlatna QB\a\ ' Sighişoara TgvOcna U . QVatra Dornei Tg. a trupelor ruse Zone Cărei Baia Mare ‡‡»»-Ŷ.

IV.V1I independenţă înfiinţate în Transilvania si Bucovina Războiul pentru cucerirea independenţei de stat a României 1877²1878 . TimişoaraO i O BraşoX / Focşani * Sulma Şf C./5.XI.IV. V.18** ü   UOrşovâ. Tumu Severin Război: 26.Gheorghe DevaQ Qorăştie O Sibiu " O Făgăraş ' O Lu9 J O Haţeg O Caransebeş \Râmnicu \ Oraviţa Târgu Jiu Sărat 10/22. V11877 Constanţa BELGRAD li Mobilizare: 6/18.XI.V. .XII.-23. Mangalia 16/28.18** T tative  româno-ruse . Sf.V.1877 O Centre de sprijinire a războiului de Belogradcik 16/28.1876 #› PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI: 9/21 .18** rrff²-lŒ Teritoriu retrocedat Rusiei prin iilJjllXIll tratatele de la San Stefano şi Berlin Teritoriu realipit României ‡² - (Dobrogea) prin aceleaşi tratate ./8.

înaintarea s-a lovit de o puternică rezistenţă otomană la Plevna. a început înaintarea pe trei direcţii. Giurgiu şi au atacat ţărmul românesc cu bande înarmate ale cerchezilor şi başbuzicilor. ce controla direcţiile Nicopole . în capitalele europene gestul României a fost interpretat însă în chip diferit. aflându-se într-o poziţie strategică. Bucurându-se de o uriaşă adeziune populară. Biala-Rusciuc. Anglia şi Austro-Ungana anunţând că se vor pronunţa la finele războiului. moţiuni prin care se cereau ruperea legăturilor de dependenţă faţă de Imperiul Otoman. că ţara dorea să se rupă de orice legătură cu Poarta.Constantinopol şi Vidin . Corabia. Proclamarea independenţei de stat a fost apogeul unei politici bine pregătite în toate detaliile sale. Un curent tot mai insistent de opinie în rândul oamenilor politici şi a maselor populare se pronunţa pentru proclamarea independenţei. pe seama ei. La 12/24 aprilie 1877 Rusia a declarat război Porţii şi a început trecerea Prutului. şi anume Nicopole. Primele încercări ale guvernului român de a coopera militar cu Rusia au fost respinse. Mihail Kogălniceanu a răspuns în numele guvernului printr-un discurs memorabil. Târnovo-Şipka-Stara Zagora. Situaţia militară. Consfinţirea inde- pendentei pe câmpurile de luptă din Peninsula Balcanică Independenţa fiind proclamată trebuia consfinţită pe câmpul de luptă şi impusă spre recunoaşterea Europei. în mod hotărât. Plevna constituia cheia operaţiilor în Balcani. căci se aprecia. Printr-o moţiune votată de Parlament a fost proclamată independenţa. linia fluviului a fost apărată de armata română. mai ales că intenţiona să obţină. între Giurgiu şi Zimnicea. Participarea României la războiul din 18**-18*8. Totodată. că armata ţaristă putea înfrânge prin efortul propriu pe otomani. noi achiziţii teritoriale. bine înarmaţi.Târno6o. în ambele sale Camere. Primele asalturi ruseşti au fost respinse cu pierderi mari. Rusia a acceptat independenţa ca un fapt împlinit. ea nedorind să împartă cu altcineva roadele victoriei pe care o credea foarte apropiată şi nici să vadă România la masa trativelor de pace. Luând act de noile realităţi. otomanii au bombardat localităţile Calafat. Armata rusă s-a concentrat la Dunăre. Comandantul fortăreţei era Osman Paşa. în care a declarat. a determinat comandamentul ţarist să solicite ( . deşi nedeclarată oficial. Poarta a acuzat România de Ärebeliune". în funcţie de interesele particulare ale statelor respective. declararea stării de război între ţara noastră şi Poartă şi apărarea integrităţii statului român. La Dunăre s-a instaurat astfel. Până la sosirea forţelor ţariste la Dunăre. La 29-30 aprilie/11-12 mai 1877 Parlamentul a votat. Românii au ripostat bombardând Vidinul şi Turtucaia. Ulterior. ce devenea critică pe frontul balcanic. Bechet. năzuinţă seculară a tuturor românilor. Islaz. La 14- 15/26-27 iunie 1877 ea a trecut fluviul cu sprijinul artileriei. ea a fost expresia voinţei întregului popor român. care adăpostea 50 000 soldaţi şi ofiţeri otomani. Aceasta reprezenta un complex de fortificaţii format din redute. fiind salutată cu entuziasm. Prusia. Italia a manifestai simpatie. o stare de război între România şi Poartă. de către experţii ruşi. date fiind şi antecedentele luptei sale pentru unitate naţională. s-a decis ca tributul datorat Porţii să fie destinat necesităţilor armatei. La interpelarea lui Nicolae Fleva din 9/21 mai 1877. infanteriei'şi a vaselor româneşti de pe Dunăre. Ea era o nouă expresie a politicii româneşti de a pune Europa în faţa faptului împlinit.

în calitate de comandant al ui din Balcani. între Jiu şi Corabia demonstraţiunea aceasta este absolut necesară i înlesnirea mişcărilor mele". demonstratiune şi dacă-i posibil să treci Dunărea cu armata după cum ti. printr-un uriaş efort naţional. La Plevna au acţionat. _a 19/31 iulie 1877 marele duce Nicolae. iţii şi foarte multe donaţii şi contribuţii militare. rsul armatei române. a trimis o telegramă principelui Carol I în care se spunea 'urcii îngrămădind cele mai mari trupe la Plevna ne nimicesc. România a hotărât să acorde Rusiei sprijin militar. fiind reorganizată în Armata de operaţii şi Corpul de observaţie. principelui Carol al României . Deşi nu exista o convenţie militară între cele state. Rog să faci e. în imp. din rândul armatei române. Forţele româno-ruse au fost puse la 3 sub comanda lui Carol. După noi apeluri imandamentului ţarist au fost trimise în Balcani Diviziile II şi III române. 38 000 ii şi 108 tunuri. asistat de generalul rus Zotovşl generalul român ndru Cernat. la 19/31 iulie 18**. Armata română a căpătat o nouă ordine :boi. s-au făcut comenzi de armament în străinătate. Bazele cooperării 10- ruse au fost convenite în întâlnirile lui Carol leu ţarul Alexandru al II rele duce Nicolae din august 1877. Se adăugau oprirea trupelor ruse la Şipka şi gerile de pe teatrul militar din Caucaz. ama marelui duce Nicolae adresată. Au Dtate noi credite militare.

ca ÄDer Osten". Au căzut atunci eroic.Belogradcik. după lupte înverşunate preluând controlul şi asupra redutei Rahova. ÄNeues Freie Presse" şi altele. au înaintat pe direcţia Sofia -'Filipopol . de ziua de naştere a ţarului. în ianuarie 1878.Adrianopole. ajungând aproape de Constantinopol. la datorie. Spiritul de sacrificiu. ce controla căile de acces spre Serbia şi Sofia. Forţele armate române controlau în cadrul încercuirii două sectoare. în sfârşit. de cercurile militare şi politice Numeroase articole de presă în ziare de peste hotare. Au căzut în luptă 10 000 oameni - Cucerirea redutei Grivita  . Grivita II şi Opanezul. Semnarea armistiţiului a găsit aici armata română. curajul şi eroismul soldaţilor şi ofiţerilor români au fost larg apreciate de către opinia publică internaţională. totodată. în octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. Erau capturaţi. Participând la războiul din 1877-1878 România şi-a consfinţit inde- pendenţa pe câmpurile de bătălie. 45 000 soldaţi otomani. ÄFremdenblatt". Erau ocupate. Vidinul era încercuit. Ostaşii români au luptat în zona Vidin . au subliniat eficacitatea participării ţării noastre la operaţiunile militare. ÄLe Messager de Vienne". iar dintre ele ërivita la fost şi singura păstrată de către unităţile româneşti. Noi încercări de a cuceri ërivita //au avut loc în septembrie şi în octombrie 1877. Din 14 redute doar trei au fost cucerite. iar ruşii. în urma unor puternice încleştări. ÄLe bien publique". după ce au trecut Munţii Balcani. dar fiind înfrânt şi rănit s-a predat colonelului M. maiorul ëeorge Şonţu şi căpitanul Valter Mărăcineanu. astfel. La 28 noiembrie Osman Paşa a încercat să spargă încercuirea. a avut loc un asalt general asupra Plevnei. La 30 august/11 septembrie 1877. dintre care 2 500 ofiţeri. Cristodulo Cerchez. După capitularea Plevnei Armata română a acţionat în nord-vestul Peninsulei Balcanice.

întâlnirea dintre marele duce Nicolae. Carol Pop de Szathmar6şi alţii. principele Carol SI Osman Paşa după capitularea Plevnei morţi şi răniţi. condus de Natalia Hurmuzaki. Independenţa de stat a polarizat o solidaritate organică a populaţiei din toate provinciile româneşti. Sava Henţia. Caracterul naţional şi popular al războiului pentru cucerirea indepen- denţei. căpitanul Moise ërozaş. Efortul financiar al României în război s-a cifrat la 100 milioane lei. din Bucovina. Formele sale de manifestare au fost diverse Voluntari din întreag teritoriul românesc s-au înrolat şi au luptat în război. Principele Carol a fost decorat de ţarul Rusiei cu ordinul ÄSfântul Gheorghe" şi ordinul ÄSfântul Andrei" cu spade. s-au distins în conducerea luptelor şi în desfăşurarea lor generalii Alexandru Cernat. s-a organizat şi a funcţionat eficient. condus de ludita Măcelariu. O dată cu primele contacte diplomatice în vederea păcii. It. Cercurile intelectualităţii şi-au manifestat solidaritatea cu cauza independenţei naţionale. Ion Cotruţ. maiorul Teodor Văcărescu. sub conducerea dr. ëeorge Lupu. Mihail C. Astfel s-au impus Vasile Alecsandri. S-au făcut importante rechiziţii şi contribuţii în alimente. furaje şi vite. Carol Davila. Ciprian Porumbescu. s-au organizat ambulanţe şi spitale. serviciul sanitar al armatei sprijinit şi de studenţii medidnişti veniţi pe front ca voluntari. Eduard Caudella. Theodor Aman. Nicolae ërigorescu. Tratatele de pace din 1878 ş* importata lor pentru Komânm înrăutăţirea relaţiilor româno-ruse. Totodată. precum cel de la Sibiu. oglindind în creaţia artistică numeroase aspecte ale războiului. S-au oferit numeroase donaţii şi daruri ce au totalizat 10 milioane lei. Cerchez. România a acţionat pentru: recunoaşterea suveranităţii şi inte- 138 . în sprijinul efortului de război au acţionat şi comitetele de femei. col. de la laşi. ëeorge Mânu.a. condus de Măria Rosetti Roznovanu.

diplomaţia rusă făcuse o serie de presiuni la Bucureşti. Rusia tratând direct cu Poarta. în ianuarie 1878. în tratativele de la San Stefano (lanuarie-februane 1878). Tratatul de pace din 19 februarie/3 martie 1878 a prevăzut creşterea deosebită a influenţei Rusiei în Balcani. Aşadar. Participanţii la Congresul de Pace de la Berlin din 1878 grităţii teritoriale. Rusia anunţase deja că dorea să schimbe Dobrogea pe cele trei judeţe din sudul Basarabiei. nti a fost acceptat la discuţii. în acest sens. retrocedarea gurilor Dunării şi obţinerea unor despăgubiri de război. ceea ce a atras. protestul Parlamentului României. reprezentantul României. colonelul Eraclie Arion. s-a organizat Marele Principat al 139 .

S-au adăugat. Se deschidea. dar. la rândul său. Batum.Ca hui. încălcarea înţelegerilor anterioare cu România şi în principal a Convenţiei de la 4 aprilie 1877. Mihail Kogălniceanu şi Ion C. privind acordarea cetăţeniei locuitorilor străini. S-a recunoscut independenţa României. în care staţionau încă trupe ruse ce aveau dreptul să menţină. o încălcare flagrantă a suveranităţii naţionale. Rusia a smuls din nou României cele trei judeţe din sudul Basarabiei. S-a recunoscut independenţa Serbiei şi României. reprezentanţii săi. nemuiţumită faţă de politica de forţă a Rusiei. Anglia şi. Anglia prelua insula Cipru. Faţă de această situaţie. Brătianu. Ea era legată de modificarea unor prevederi ale Constituţiei din 1866. Generalul Drenteln a fost numit comandant al trupelor de ocupaţie. de fapt. de ameninţările pe care aceasta le profera privind unele posibile noi anexiuni. la aceasta tendinţele manifestate de către Rusia. calea recunoaşterii independenţei de stat a României. în schimbul unei părţi din iespăgubirea de război. de a impune României noi cesiuni teritoriale. încercând o politică de forţă. Ardahan. Poziţia Rusiei la tratativele de pace a constituit. După îndelungate şi repetate cereri. ëermania au legat recunoaşterea de către ele a independenţei României de răscumpărarea de către guvernul român a acţiunilor fostei societăţi a drumurilor de fier din România In septembrie 1878 s-a încheiat o Convenţie între statul român şi bancherii germani. în perioada dintre San Stefano şi Berlin. Poarta să-i cedeze Dobrogea pe care ea o schimba cu :ele trei judeţe din sudul Basarabiei . în numele Äapărării" echilibrului de orte european. în schimbul său. acordarea unor indemnizaţii pentru efortu! de război. din 1877. dar în mod condiţionat. Rusia a cerut ca. Strâmtorile Bosfor şi Dardanele erau ieschise circulaţiei tuturor navelor. au expus joleanţele ţării noastre. vflarile Puteri au impus. astfel. Consolidarea puterii Rusiei a trezit ostilitatea Angliei şi Austro-Ungariei. legătura cu ţara. lulgariei. iar la sud de Munţii Balcani s-a constituit Rumelia Orientală. Ismail şi Bolgrad. în special. în cadrul Congresului ie la Berlin prezidat de cancelarul german Otto von Bismarck. nu şi Äascultaţi". S-a prevăzut independenţa Serbiei şi Muntenegrului. Ei au pledat pentru Ŷecunoaşterea independenţei şi integrităţii naţionale. pentru o mai clară jelimitare a Äcompensaţiilor" ce le reveneau. în 1878 au avut loc noi tratative de pace. prin care se rezolva acest litigiu. România nu a fost acceptată nici de această dată ca parte la discuţii. prin îomânia. Astfel. fiind doar Äauziţi". reluarea negocierilor de pace. Articolele 47-53 au privit ţara noastră. Regimente de cazaci staţionau la Băneasa şi controlau căile de acces spre Bucureşti. lutonomia Bosniei şi Herţegovmei. în aprilie 1878. România era. astfel. România şi-a concentrat forţele militare în Oltenia şi pregătea apărarea  . Divizia XI infanterie a primit chiar ordinul să ocupe capitala ţării. Bulgaria a fost redusă teritorial la spaţiul dintre Dunăre şi Munţii Balcani ş\ pusă sub suzeranitatea Porţii. Rusia a dislocat noi trupe pe teritoriul României. Bosnia şi Herţegovina au trecut sub administraţia Austro-Ungariei. garantarea neutralităţii ţării. Rusia ocupă Kara. Dobrogea şi Delta Dunării au intrat în componenţa statului român. hotărârile Congresului s-au înscris în acelaşi cadru politic în care Marile Puteri decideau pe seama statelor mici. Cu toate că s-a apreciat de Dătre unii diplomaţi participanţi efortul armatei române şi dăruirea repre- zentanţilor români.

şi când nimic nu se poate asigura despre consecinţele acestei teribile convulsium pentru Peninsula Balcanică. In rândul a numeroşi oameni politici de Bucureşti au început să se manifeste puternice resentimente faţă de Rusia. când câmpiile şi holdele noastre sunt pustiite şi arse. care era văzută drept principalul inamic al României. uă soartă care nu este conformă nici cu drepturile. când. în 18*8 pe linia Piteşti-Târgovişte. când oraşele şi satele noastre deschise. incendiate şi jefuite. Intrarea armatei române în Dobrogea. Ingerinţele Rusiei. sunt nu ocupate ca puncte strategice. în circulara sea către puteri. ca şi ameninţările sale au dus la încordarea relaţiilor româno-ruse. deară dzilnic bombardate. de fapt. Ea a anunţat. nici chiar trupe româneşti. Ulterior trupele ruse au fost retrase. însă a încetat orice speranţă că turmentele de peste Dunăre se pot potoli pe cale diplomatică. nici cu dorinţele noastre. prin capriciul urgiei seale. ne croeşte. din teribila crisă politică şi socială pe care o străbate. Brătianu din 10 mai 1877 ÄCând. temelia Marii Uniri din 1918. că era gata să se apere în faţa oricărui pericol extern. Discursul lui Ion C. unde nu erau nici trupe rusesci. Cucerirea independenţei de stat a Românişi a marcat astfel un moment important pe calea realizării deplinei unităţi naţionale. în aceiaşi timp. înainte chiar de a fi sigură că va eşi victorioasă din acest resbel. când resbelul între Rusia şi Turcia a isbucmt. fiind. Turcia. când santinelele noastre de-a lungul Dunărei 141 . prin faptul tratăriei agintului nostru de la Constantinopoli ca un simplu funcţionar otoman. când programa din acea circulară este deja pusă în esecutare.

de front. caută să urce Dealul Tablei. că politica noastră este numai uă politică de nversatiune şi că deacă ne deslipim astădzi cu totul şi pentru totdeuna de Turcia este ca să nu 31 resimţim efectele convulsiunilor sale. spre a salva individualitatea politică a Statului Român Trecutul nostru. în virtutea titlurilor sale seculare. deacă ne vedem siliţi astădzi a lupta. până la cam optzeci metri de ea. o indemnizaţie. cade şi dânsul av rănit în sfârşit. vedem patria astră ameninţată de toate ororile. este ca să răspundem agresiunilor ei. în proporţie cu forţele militare pe care Ie-a pus în linie. ale trucilor se răresc din cauza lipsei de muniţii Infanteria astră făcând o ocolire spre dreapta. Rusia şi Austria. cari ar putea ne în pericol esistenţa noastră chiar în marginile deară ale României actuale. acelaş simţământ de jdintă şi de înţelepciune. bateriile Borănescu şi Calinderu buiau de credeai că se sparge cerul Poziţiile turceşti dominau Comandantul turc. întunericul se lasă. încet. asigura deja toate Puterile Garante asupra opului ce urmărim. ntământul de conservatiune însuşi ne mterdzice orice alte aspiraţiunui aventuroase. dar cade mort împreună cu credinciosul său câine. care. optarea cărora. România. în ma în care s-ar aprecia a fi mai practică 5 Independenta sa să fie definitiv consacrată şi teritoriul să fie neutralizat  . între două mari puteri şi puternice Imperii. aşa cum aceste drepturi şi interese fost recunoscute de Tratatul de la Paris 1 NICI O parte a actualului teritoriu să nu fie detaşată de România 2 Pământul românesc să nu fie supus unui drept de trecere în folosul armatelor ruse 3 Principatul. ne învălue. cu cele 2 tunuri j lui. focurile încetează şi rămânem pe ziţn Turcii. făcea faţă la focurile tunurilor noastre care erau aşezate cam în jurul Rahovei. unde era şi bateriile călăreţe ale noastre Bateria căpit(an) Virgil Hepites şi cele ruseşti divizia de cavalerie Meyerdorf şi brigada de roşiori Din ce în ce focul se înteţeşte. când într-un cuvânt. ne impune astăzi datoria de a ne ndica cu II de a tine pept pericolului. răspunzând totodată nevoilor şi dorinţelor legitime ale ţării. în avântul său ostăşesc îndemnând rezerva să înainteze. împlântă . Măria Ta. văzând că nu mai pot avea nici o scăpare încearcă cu îndrăzneala deznădejdii cel din Tiă mijloc care le mai rămânea. şi să facem astfel ca ele să nu mai poată repeţi în viitor Puterile se vor convmge că. să intre în posesia insulelor şi gurilor Dunăni. îşi ia libertatea de a supune plenipotenţiarilor Marilor Puteri punctele următoare. încet. a putut. şi mai ales ternicilor noştri vecini. când Tratatul de la San Stefano este obiectul dezbaterilor Europei. infanteria. aici a fost ucis locotenentul Radovici i infanterie şi rănit subîocot(enentul) Spiroiu Atunci ne dă ordin de a se ataca reduta principală. credem. ia comanda iiorul Maldărescu. prin bsemnatii. atacă întăririle stângi ale turcilor. până aproape râul Schit. focurile artilerie continuă tot cu putere la noi. nu ar fi decât nsacrarea drepturilor sale şi garantarea intereselor europene. mvasiunile sălbatice din secolele trecute. şi a lupta până la estreme ntru apărarea drepturilor şi independentei noastre" Din amintirile unui participant la luptele de la Rahova ÄNu mai ţin minte pe la ce oră a început focul artileriei. credem că nu vom dementa de solitudinea şi jtectiunea Puterilor Garante. dar sunt opriţi de focurile infanteriei vrăjmaşe. care ne-a condus totdauna. de sunt opriţi de salvele înspăimântătoare ale vrăjmaşului.olorul nostru şi urmăreşte duşmanul spre reduta principală. când muncitorii sunt răpiţi de la plugul lor şi duşi în sie împreună cu femeile şi copiii lor ca în timpul Iu Mahomet II. în evenimentele presenţi le vor dovedi la toate. iiorul Giurescu esecută ordinul. le punem uă stavilă puternică.nt ucise şi ciopârtite în modul cel mai barbar. deacă luam armele. care de fapt şi de spt public european este patrimoniul nostru. puşi precum suntem. ia la asalt o redută. lusiv insula Şerpilor 4 El să primească. pe Jnci. adică o ieşire cu arme şi bagaje în zorii zilei de a doua zi" Memonu al delegaţiei române prezentat la 12/24 iunie 1878 la Congresul de pace de la Berlin Azi. faptele noastre.

Congresul satisfăcându-le. Preşedintele Consiliului de Miniştri M KOGĂLNICEANU. cu privire la România? . de civilizaţie şi de progres Interesul special al naţiunuii române este în completă armonie cu interesul general al Europei Având în vedere situaţia sa geografică. al cărui principiu i-a fost asigurat prin actul european din 1856' Plenipotenţiarii României (Semnat) I C BRĂŢIANU. în perioada 1876- 1877 3 Care au fost hotărârile Congresului de Pace de la Berlin. din 1878. simţind ce măsură s-ar compromite un viitor în care nu numai ea este interesată dacă i s-ar lua malul cel mai important al Dunării şi dacă ar fi separată de mare. Ministru al Afacerilor Străine TEMĂ 1 Care au fost principalele căi pentru obţinerea independentei de stat a României? 2 Precizaţi raporturile româno-ruse şi poziţia internaţională a României. ea tine neapărat să păstreze integritatea actuală a teritoriului său şi cutează să spere că tratatul de la Berlin. care urmează să-l substituie pe cel de la Paris. scopul său este liniştea şi pacea în Orient Fund pătrunsă de această convingere. Aceste cereri nu ies pentru că nu depăşesc din domeniul dreptului şi al echităţii. va preciza în favoarea sa garanţia de drept public. ar da României poziţia recunoscătoare a unui Stat în măsură să ducă mai departe opera sa de ordine.

ca etre S. Aure/ian.se sheiase procesul de înzestrare cu maşini. încă. ceea ce a dus la evidente sorientări în cadrul economiei.el se la într-o etapă incipientă. B. Locul prioritar în industrie era deţinut de industria petrolieră. insuficientă. alimentară. o pondere importantă. ind susţinute însă de un credit financiar incipient. România continua să se afle. ÎARACTERISTICILE DEZVOLTĂRII SOCIAL-ECONOMICE A ROMÂNIEI LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA Şl ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA ' -STADIUL DE DEZVOLTARE A ROM ÂNIEI LA CUM PĂNA SECOLELOR AL XIX-LEA-AL XX-LEA. Industria a apătat însă. :onfruntată cu penetraţia capitalului străin şi cu predominarea agriculturii în msamblul economiei. De aceea jricultura a continuat să reprezinte ramura principală a economiei. în mod treptat. Alexandru D. ixti/ă şi metalurgică. revoluţia industrială fiind însă abia la :eputurile ei. în ţara noastră. în economie şi-a afirmat. în unele ramuri . Concentrarea a avut loc în pecial în industria petrolieră.EVOLUŢIILE DIN CADRUL PRINCIPALELOR RAMURI ECONOMICE. St"**4"!.TENDINŢE DE MODIFICARE ÎN STRUCTURA SOCIALĂ. Unele crize. Dtodată. 1912-1913. economişti. în prima tă a dezvoltării societăţii industriale. Dionisie Pop Marţian. influenţa şi libera concurenţă. Xenopol. . Ele sprezentau de fapt înţelegeri de monopol. CA. dar în altele . Domina încă producţia întreprinderilor mici şi lijlocii.'! de dp?vr!*are a României la cumpăna secolelor al XIX-lea-al i-\es România s-a numărat printre statele europene care au înregistrat ritmuri site de modernizare. au lovit principalele muri economice.industria alimentară. inclusiv cele organizate pe baze maşiniste. în 1914 jncţionau în Vechiul Regat 182 societăţi anonime. precum cele din 1907. foarte clar. dar şi în cea alimentară şi forestieră. în această îrioadă. Urmând linia )olitică denumită Äprin noi înşine". Nivelul operaţiilor financiare era redus în comparaţie cu cel I statelor vest-europene. Hasdeu. raportul dintre naţional universal. Seorge Bariţiu. Rosetti. industria se impunea să fie încurajată. punându:se în lumină. Deşi lipsită de capitalul intern. au 144 . transporturi . atât în Vechiul Regat cât şi în Transilvania. ce au iuat forma convenţiilor simple a artelurilor şi vizau în special desfacerea a câte unui produs pe piaţa internă. în această perioada. Dezvoltarea economiei pe baza importului de maşini a utilizării de capital străin au făcut ca înzestrarea tehnică să fie. forestieră. oameni de cultură şi politicieni. ce s-au tradus în constituirea societăţilor anonime pe acţiuni. .industria textilă .P. forţa tehnică şi de muncă iniţiată. ceea ce s-a repercutat asupra nivelului de ogres. Au apărut şi s-au manifestat şi în ţara noastră forme de concentrare ale roducţiei.

România a cunoscut. iar în 1912 la 7 234 920 de locuitori. la laşi. Roman. oraşele Cluj. în condiţiile unui stadiu specific de dezvoltare. iar în anul următor a celei a zahărului. Turnu Severin. Timişoara. forestieră. Galaţi. în Vechiul Regat lucrau. în 1881 s-a promulgat legea privind încurajarea industriei hârtiei. în 1886 s-a votat un nou tarif vamal. Dar pe seama sărăcirii populaţiei rurale. susţinut necesitatea încurajării industriei printr-un ansamblu de măsuri pro- tecţioniste. o consolidare a capacităţii sale economice. petrolieră şi metalurgică. mai ales. în Tran- silvania. între 1-5. Progresul economic a permis unele realizări notabile: s-au amenajat docurile şi antrepozitele de la Brăila şi ëalaţi. din partea statului. podul de la Cernavodă (1890-1895). ca: fabrica de chibrituri din Bucureşti (1879). importante centre industriale erau în Valea Jiului. întreprinderile se concentrau. în aceeaşi perioadă. politică şi culturală. s-a amenajat canalul Sulina (1894). scutiri de impozite şi de taxe vamale la importul de maşini. Toate acestea au avut şi consecinţe semnificative în plan social prin creşterea numărului lucrătorilor industriali şi gruparea lor în marile întreprinderi. a industrializării. marea majoritate locuiau la sate şi mai puţini la oraşe. România a cunoscut. treptat. şi o nouă lege. reduceri de taxe la transportul feroviar şi. iar în 1906 s-a aplicat un nou tarif vamalpentru a consolida cadrul legislaţiei protecţioniste. dintre 145 . în Bucureşti. îmbunătăţită. Arad. ca şi a concentrării lor în mari gospodării. aceştia fiind reprezentaţi de conservatorii-junimişti. în această perioadă sunt menţionate 71 de oraşe. în condiţiile divizării loturilor de pământ. totodată. între 1913-1914. Ideea era reluată de curentul Äsămănă- torismului" al lui Nicolae /orga. au avut loc zborurile lui Aurel Vlaicu şi Traian Vuia. şi. în acelaşi timp. s-au edificat centura de apărare a Bucureştiului şi linia fortificată Focşani-Nămoloasa-ëalaţi. Din aceştia. în 1899 Vechiul Regat număra 5 956' 690 de locuitori pentru ca în 1906 să se ajungă la 6 585 534 de locuitori. linia ferată Buzău- Mărăşeşti C\88-\). popularizată. în februarie 1912 s-a publicat. în anul 1887 s-a publicat legea de încurajare a industriei: conform prevederilor sale o întreprindere cu un capital de 50 000 de lei şi cel puţin 25 de lucrători primea. pe Valea Prahovei. şi numărul locuitorilor de la oraşe. la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Principalele măsuri legislative care au urmărit încurajarea industriei autohtone s-au referit la industria alimentară. de marii proprietari agricoli. hectare teren. s-a început şi finalizat construcţia unor obiective economice. pentru amplasarea clădirii. în folosinţă gratuită pe 90 de ani. în Transilvania. 263 629 lucrători industriali. re în ‡ tur? Pe fondul general al dezvoltării societăţii moderne s-au produs importante mutaţii în plan social. a crescut. în acelaşi sens. Aşadar. în Vechiul Regat. Necesitatea unui regim protecţionist şi a încu- rajării industriei a fost grăbită şi de efectele dezastruoase ale convenţiei comer- ciale din 1875 cu Austro-Ungaria. o creştere demografică care a influenţat evoluţia social-economică. erau înregistraţi 212 300 lucrători. în industria extractivă şi prelucrătoare. în perioada de care ne ocupăm. pentru încurajarea industriei. Prin aceasta era combătută teoria privind România ca ţară emina- mente agrară. Ritmul construirii de întreprinderi a sporit considerabil în aceste condiţii la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Tatarbunar In s titu ţii u j.Oravita Târgu Jiu \ ' Ocnele Mari Piteşti Babadag Sf. u a re cu Galaţi Ren: Chilia Nouă Brăila / / l % n in a R mnicu Vâlcea iulina 1 V~. Halmeu  Ŷ Extracţii de cărbuni Satu Mare Sare ‡ Vidm Cărei Minereuri de fier Metale preţioase şi neferoase | Industria Orhei % metalurgică /Şjmleul Silvaniei Călăraşi Industria materialelor w C3 Chişinău de construcţie Oradea" Tiraspol Industria chimică Tighina \ Salonta Huedin Beiuş Leova È Cherestea Comrat Cetatea Albă à Fabrică de hârtie Industria textilă Cahul r à Industria alimentară ş t Bolgrad .~ Balcic . A BELGRAD Moldova Orsova Turnu Severin Drăgăşanj \ Veche Uorho ' ' Filiaşi Slatina Cernavodă Constanţa Mangalia ù Bazargio _.Gheorghe.

B a c sBistriţa ă u f V a R s o l d u n i a T â . _ Ca r a c a l J Olteni?' ' Slobozia ă r Turtucaia Silistra Giurgiu Feteşti d Jjbou ă Rusciuc Zalău Dej Calafat u ţ Ocna Dejului Topliţa " ‡% Piatra Neamţ L i /' ' 6 . urnu Măgurele d Huşi . en.Tecuci Focşani Mare l / Ş t i i Mizil » r Ploieşti e c e Târgovişte t  = = =      $      ù n R r=n Craiova . e _ Nicopole e c o n n m fc r a R o m â n ie i ( 1 8 7 S ² 1 9 1 4 ) S _ u ' Târgu Lăpus' . r n F ă ă v .J Sighet Dorohoi Bârlaa "e-Bâîti \ Slănic \ ' Şugatag Baia Botoşani C. Miercurea Oue Moineg . Bicaz /Roman o V / m i v. t e firgu Mureş s / e Ţ u l .

lucrătorii   . cel al lucrătorilor industriali sau muncitorilor. Ele au ştiut. investind în industrie şi chiar în sistemul bancar. Evoluţia pe linia modernă şi necesităţile de organizare juridică şi administrativă au dus şi la construirea unui grup social de mijloc. Burghezia. al revoluţiei industriale. atunci când avantajele lor erau puse în primejdie. ea a început să cumpere o serie de proprietăţi agricole ca urmare a vânzării unor terenuri din fondurile statului. ţărănimea sărăcită. laşi cu 77 759 de locuitori. şi Canada. Ploieşti cu 45 107 de locuitori. ca orientare politică şi chiar în sistemul bancar. Marii propietari funciari constituiau un grup social eterogen.A. în acelaşi timp. s-a născut şi a evoluat un grup social important. astfel. reprezentat de avocaţi şi învăţători.uneori falsificate în mod voit de oficialităţile de la Budapesta . Craiova şi Brăila. austrieci. francezi. iar în ţara noastră s-au aşezat locuitori din Peninsula Balcanică. un fenomen de apropiere şi interferenţă.recunoşteau că românii reprezentau marea majoritate a populaţiei. profesând liberalismul. chiar şi statisticile maghiare . nu doar o ţară de emigranţi. din care s-au recrutat mulţi dintre oamenii politici ai epocii. Ei proveneau din meşteşugarii ruinaţi. angajaţi în diferite activităţi economice. Din Transilvania. De asemenea. astfel. şi-a consolidat poziţiile economice şi politice. a avut loc şi creşterea numărului de funcţionari. în plan social. Totodată. drept efect direct. în Transilvania. Ei se apropiau de interesele burgheziei sau proprietarilor industriali. germani. între cele două grupuri a avut loc.U. Podul de la Cernavodă care Bucureşti cu 276 178 de locuitori. Totodată. ci şi de imigranţi. au plecat în această perioadă numeroşi români care s-au aşezat în S. România era. Aşezări urbane importante erau şi Galaţi. să treacă întotdeauna peste poziţiile de partid.

ca Atelierele C. în timp ce 884 638 ţărani români cultivau circa 60.F. în 1913 s-au produs în Vechiul *egat 30 milioane hectolitri de grâu. Au avut loc dezbateri. Arsenalul Armatei. fabricile de zahăr din Roman şi Mărăşeşti. Răspândirea sistemului arenzi/or . crescute pe fâneţe şi ogoarele disponibile. Restul era destinat cultivării legumelor şi lantelor industriale. cu un nivel foarte scăzut al cistenţei cotidiene. Accentuarea diferenţierii socio-economice la sate a dus. pe de altă parte.în muncă şi produse. predomina. ceea ce afecta potenţialul lor de muncă. Agricultura a ontinuat să joace un rol dominant în economia ţării. Braşov . întreprinderile din Cluj. Pe ansamblu.02% din lământ. Timişoara. de asemenea larea proprietate. în ceea ce priveşte jrganizarea producţiei şi muncii. Problema agrară. Agricultura a avut astfel un caracter unilateral. fabrica ëoetz din ëalaţi. existând puternice decalaje între ramurile industriale. cerealier. Aproximativ 80% din totalul ţărănimii nu poseda însă ământ suficient necesităţilor sale. Gospodăriile ţăranilor. Media >roducţiei la hectar s-a plasat la cote relativ înalte. astfel. Evoluţiile din cadrul principalelor ramuri economice. 70% din rănime era constituită din cea săracă şi mijlocie. a complicat sistemul 'eiaţiilor în agricultură şi a constituit o nouă povară pentru ţărani. ieoarece proprietarii preferau să intensifice ritmul muncii ţărănimii decât să se oreocupe de înzestrarea cu maşini. agricultura a fost martora coexistenţei elementelor şi formelor vechi cu cele noi. progresul fiind inegal însă. s-au născut curente leiogice aferente problematicii în discuţie. suprafaţa arabilă îăsura peste 10 milioane pogoane de pământ. Ţărănimea a continuat să reprezinte pătura socială cea mai însemnată societate. 50% in suprafaţa arabilă a ţării. de cele mai multe ori slabe din punct de vedere sconomic.. se menţineau prin forţa de muncă proprie şi cu sprijinul puţinelor inimale de hrană şi pentru tracţiune. La începutul secolului nostru 62% din marile proprietăţi din Moldova se aflau date în arendă. In Transilvania. adică necesitatea ameliorării situaţiei ţăranilor. fabricile Vulcan. o dată cu aplicarea legislaţiei protecţioniste. Ritmul dezvoltării industriei s-a reflectat în creşterea numărului de întreprinderi.R. în 1902. Sistemul învoielilor agricole constituia baza relaţiilor agrare. pe de o parte consolidarea unei ţărănimi înstărite.a. precum şi repartiţia roadelor sale. Cea mai mare parte a suprafeţei ra ocupată cu cultura cerealelor. în jurul anului 1900. Au funcţionat unele întreprinderi cu un ridicat potenţial economic. în România se aflau 500 000 de uncitori. în 1912. dar ele se încheiau în condiţii aneroase pentru ţărani. în 1900. numărul plugurilor moderne ii cel al batozelor cu aburi. Legislaţia agrară a fost însă din ăcate insuficientă. Reşiţa. A sporit. în acelaşi timp. tominând marea proprietate funciară care reprezenta. a constituit o problemă dintre cele mai importante în ata tării. Se utilizau unele îngrăşăminte şi seminţe. Dezvoltarea industriei şi consolidarea sa în urma revoluţiei industriale au avut importante consecinţe în România. centrul industrial reprezentat 148 . iar repartiţia Ŷopri'etătii era nedreaptă. în agricultură capitalismul s-a dezvoltat lent.98% din foprietăţile agricole. munca la tarla. Lem'aitre-iolf din Bucureşti. în timp ce. > la căile ferate. în jnditiile în care agricultura rămânea principala ramură economică. s-au sugerat soluţii. în acord cu importanţa pe care o avea agricultura în economia jtională. în primul deceniu al secolului nostru se constată un ritm mai rapid de nzestrare cu maşini şi utilaje agricole. 6 963 mari proprietari funciari deţineau 38.

Reunirea Dobrogei la patria mamă şi creşterea importanţei Dunării ca o cale comercială de acces către Europa Centrală u determinat statul român să ia măsuri pentru protejarea navigaţiei fluviah şi maritime. în Transilvania. industria materialelor de construcţii a înregistrat sporuri notabile. alcoolului şi zahărului. iar peste doi ani Timişoara a fost primul oraş din Europa unde s-a introdus iluminatul electric al străzilor. Un rol important l-a jucat industria petroliferă. O dezvoltare susţinută a cunoscut industria morăritului. Moara Asan de bazinul carbonifer al Văii Jiului. 26 922 km. unitate de seamă a industriei textile. în 1910. Sistemul de transport şi comunicaţii a cunoscut şi el semnele modernizării. Dacă în 1870 se extrăgeau 120 000 tone de petrol. deschizându-se întreprinderile de la Bucureşti. în condiţiile creşterii numărului de construcţii urbane. Galaţi şi Brăila au devenit centre ale comerţului cu cherestea şi cereale. Brăila. S-a organizat şi dezvoltat industria hârtiei. După 1878 au fost răscumpărate pe mari sume de bani de la companiile străine importante porţiuni de căi ferate. insuficienţa capitalului şi a marilor întreprinderi autohtone. a căpăfat importanţă industria extractivă şi metalurgică ilustrată prin intreprinderile societăţii STEë. La sfârşitul secolului al XIX-lea reţeaua de cale ferată măsura 7 140 km. în 1885 a luat fiinţă fabrica de postav de la Buhuşi. S-au întreprins lucrări de modernizare în porturile de la Dunăre şi la Marea Neagră şi s-a tăiat canalul navigabil de la Porţile de Fier. A sporit totodată reţeaua de şosele pietruite ce număra. aceasta s-a izbit de concurenţa produselor străine. lipsa unei industrii proprii care să furnizeze utilajul industrial. uzinele siderurgice de la Hunedoara. Comarnic. în 1882 s-a introdus la Bucureşti iluminatul electric. La sfârşitul secolului trecut funcţionau în România 87 de rafinării. în ciuda progreselor din domeniul industriei. unde. în 1890 s-a fondat Navigaţia Fluvială Română. în 1913 producţia a atins nivelul de 1 847 875 tone. a intrat în funcţionare primul furnal. în 1884. Dar. reprezentată de fabricile din Buşteni şi Letea. Inaugurarea cablului submarin Constanţa-Constantmopol 149 .

U. Austro-Ungana a fost. dar şi o lărgire a ariei geografice a Jrtenerilor potenţiali. ceea ce a dus la nsolidarea pieţei interne. Până la 1900 s-au înfiinţat 24 de bănci. Numeroase bănci s-au constituit cu participarea capitalului străin. A sporit mult. în anul 1900. Banca ëenerală mână. Banca Comercială Română. unde. Banca a fost o instituţie de circulaţie. urmare a intensificării ivităţii sistemului de credit. în ultimii ani ai secolului al XIX-lea în deplină legătură cu tăierea canalului de Suez şi redimensionarea rolului ii Mediterane. casele de credit agricole. cu grave efecte mai ales în lumea telor. o versificare a produselor de schimb. veneau în âmpinarea cerinţelor proprietarilor funciari. Cu toate acestea. Un proces de concentrare a avut loc şi în lumea bancară din ţara astră. Canada şi S. scont şi emisiune netară. cum Banca Marmorosch Blank. s-a desfăşurat lupta pentru jrea unui sistem naţional financiar şi introducerea unei monede proprii. Unele tituţii financiare. România era al patrulea exportator de grâu în me după Rusia. ce au îstituit baza puterii burgheziei naţionale. în 1913. petrolul. iasta s-a activizat după cucerirea în 1878 a independenţei de stat a nâniei. Expresie a intensificării dezvoltării economice. Principalele produse de export erau cerealele. Un rol important au avut şi băncile româneşti din Transilvania. Se constată însă. proces mult uşurat de progresele în industrie şi msporturi. Banca Comerţului din liova. 9 bănci deţineau 824 500 000 lei. multe cu capital românesc itre care amintim Banca Agricolă din Bucureşti. pieile. până în 1900 a ntinuat să funcţioneze sistemul cămătăriei. odusele forestiere. Automobil ce a circulat pe străzile Bucureştiului. alături 50 . Fondarea Băncii Naţionale a României a marcat realizarea sistemului credit naţional. Balanţa de plăţi a ţării a înregistrat până către sfârşitul secolului al X-lea importante deficite. volumul schimburilor. ca de exemplu. s-a deschis la Bucureşti Bursa de valori. Până la 1914. după anul 1900. vitele.A. în 1881. de asemenea.

............ înlesnirile şi foloasele arătate în legea de faţă........ Statul acordă fabricelor în fiinţă sau care se yor înfiinţa.................. 4 370    3 Galaţi................................................................. 2 991 =   6 Brăila ............ Olanda........ 151 ........................................................................................ 1 379  = 11 Bârlad .............. în România... Fiind atras de bogăţia de materii prime....... american............................... ia începutul secolului al XX-lea Total Nr................................... fie de o persoană........... în ordine...... a aflat în stat un puternic instrument de realizare a unor obiective de interes general........... Cu precădere.. capitalul străin s-a confruntat cu politica organizată şi conştientă a statului român... Un capitol important al vieţii social-economice din această perioadă îl reprezintă şi pătrunderea capitalului străin......... 1 731  == = 9 Botoşani ................... 1 805  == 8 T. Ä ............................ care în spiritul politicii promovată cu asiduitate în epoca modernă...... 1 316  = 12 Roman ... 25 669 = === 2 laşi............................ locul său fiind luat ulterior de către Germania.......................................de Anglia şi Franţa............................ După adoptarea legii minelor d\n 1895.............. care iniţiaseră unele contribuţii la rafinăriile companiilor Astra.......... cel anglo-olandez....... care era a doua ţară producătoare de petrol de pe continentul european............................ Severin ... El s-a aflat în legătură cu procesul de industrializare şi repartiţia venitului naţional......... pregătind terenul desăvârşirii unităţii naţionale...... în scopuri productive................... a zahărului..... german.............. O statistică privind numărul de lucrători şi întreprinderi industriale în Vechiul Regat.. Oraşele fabrici meseriaşi lucrători 1 Bucureşti ... Äprin noi înşine"... forestieră. a protejat economia naţională şi capitalul autohton.... capitalul străin din această ramură provenea din Germania. 4 149  == 4 Ploieşti .... în anul 1914................ el a fost investit în indus- tria petrolieră............................. Capitalul străin a pătruns în economia românească pe calea investiţiilor directe şi a împrumuturilor acordate statului................................A.. 3 553 =  5 Craiova ............................... încă insuficient......... dacă vor îndeplini condiţiunile ei....... capitalul străin a primit cale liberă în economia naţională....................... 1 724 = 10 Piatra ........ în 1900.... unul din cei mai importanţi parteneri comerciali ai României...................... fie de societăţi........................... capitalul cel mai important era.............. El a vizat industria petrolieră...... pornit pe drumul deplinei modernizări.................. Anglia........ Steaua României...... Româno-Americană....... S..................... 2 941  = 7 Focşani..U..................... Ansamblul social-economic românesc.................................................................... dar nu a depăşit vreodată 50% din valoarea întregului capital..... 1 031   Din legea pentru încurajarea industriei naţionale din 1912 Ä1..................

se vor bucura timp de 30 de ani de următoarele foloase a) Vânzarea de către stat judeţe sau comune a terenului necesar pentru fabrici . . sau în cazul când comuna ilă. urma regulile acesteia ' TEMĂ 1 Caracterizaţi stadiul dezvoltăm economice a României (1878-1914) 2 Menţionaţi obiectivele economice mai importante construite în România la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XX-lea 3 Care au fost consecinţele sociale ale dezvoltării economice a României? . ar deveni urbană Despre nivelul de dezvoltare al economiei româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea şi dputul secolului XX . în afară de . în raza căreia terenul cedat Äprin închidere se găseşte situat. în circulaţie însă era maximum de tehnică şi minimum de tradiţie Nu întâmplător deci spre ulatie se îndreptau manie investiţii. în agricultură omul rămânea prevalent şi tehnica era atunci )ă în comerţ tradiţia juca un rol mai mare decât tehnica. comerţ agricultură Era ordinea jului de tehnicitate Cu alte cuvinte. de cel puţin 5 cai putere 3 Industriile cari îşi trag materia primă din agricultură. industrie.onalul tehnic şi administrativ întrebuinţează sau 20 lucrători sau maşini mişcate de orice fel de or. sau dintr-un derivat al agriculturii. în industrie cele două elemente se mau.până la 5 tare .La sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul celui următor cele patru sectoare ale oricărei vieţi nomice moderne aveau următoarea ordine circulaţie. cazul când au dobândit naturalizarea. sau solul şi subsolul ţării. intrată în modernitate. 2 Se consideră ca fabrică oricare aşezământ sau întreprindere industrială care. totul şi dm credinţa că tehnica era temelia progresului şi aceul relelor universale România.din pământurile rurale ce le aparţin Străinilor li se vor conceda asemenea terenuri Äprin închiriere' pe 90 ani cu obligaţiunea de a umpăra în deplină proprietate.

m' ' laşi ZaJa U D e) A BBec leanBis triţa Târgu Frumos Chismău A Tiraspoi Tighina> Piatra Neamţ Roman . i.Ŷ i aoouu* i »JI_H ia 6  s ‡ ‡ Şimleu[ Silvamei A Vatra Dornei " <-. muncitorească si socialistă _*12Eilhoinana 1881 Unificarea Partidului National uin Transilvania Timişoara Principalele centre ale presei Ŷ Principalele uentre ae mvâtâmant Universităţi £% 1894 Procesul Roman din Transilvania si părţile ale burqheze germane din Transilvania românilor am Transilvania W Memorandumului apusene Llcee lr ‡ ( Agitaţii populare provocate Licee având si clase A SI9 nnazn fără Societatea pentru   cultura romaneşti * de procesul Memorandumul l. 'H uşi Toplita Vaslui Leova Bacău . 1911 914 REGAT 14/261111881 Turnu Severin  Drăgăsam REVIZUIRI   Craiova O Caracal Vldin Calafat Alexandria v  Turnu Măgurele Giurgiu '*> › 'v£' 6  Demonstraţii Principalele centre aie Nicopole Aqitatu si răscoale antifiscale Cluj Principalele centre ale presei D Centre în care apare 8 G A octombrie noiembrie 190CJpresei burgheze maghiare 12 14 V presă I²aAcademia antiguvernamentale Dld) burgheze romane» i oma " . ŶÄ Ä. II . " CONPERINTE P N R Ŷ*. Bârlad  * Ŷ*» Mediaş 1891 Cahul jatarbunar UUVIMLEGEA LUI APPONY 1?07 Deva--------. Cernăuţi Hust Darabani Soroca Dorohoi Sighet otoşani Bălti * B8*k Debrecen Cărei Vişeul de Sus Baia Mare Cavmc Borşa Câmpulung Târgu Lăpus Moldovenesc \ Marghita NăsăudB Rodna Făjticeni Orhei Paşcani Călăraşi *'.1876 1888 l › iaea isgT 895-1899 oieşti Constanta 1899 190 : 1905 1907 1901 1905 1907 19 1 Mangalia. Tecuci Bolgrad 1MT 18M 1992 PASVISM IUI 1805 LEGIFocşani AGRARE ACTIVISM 1903 G 1908-1909 Brăila heorghe ‡ » LEGI ŞCOLARE Sulma Sf Braş ov _j £ ÎNVĂŢĂMÂNTUL g C Tu|cea A Predeal \ / N Curtea câmpulung de Argeş PROFb&IONAL » gr Gheorghe- câmpma ÎNVĂTĂMÂNTUlg 3 SECUNDAR 2H Târgoviste ÎNVĂŢĂM ÂNTUL1886..mhg riB nreriara rnmana .Jl LEQI ŞCOLARE Comrat Cetatea Albă. ‡ Tîrgu LEGILE LUI TERFORT La '«S*>. m peni. ÄÄ CONSER VATORI tJ BERAU P ELEMENTAR 1B93 1896 . l /. IUIZ. ‡ ‡ Ŷ Blaj Mureş 1 8 79 1883 LEGEA GRĂDINIŢELOR.

. mai ales. tre cele două tabere s-a desfăşurat o luptă acerbă pentru controlul puterii >litice.ACTIVITATEA GUVERNAMENTALĂ. însă. nelipsite însă de constituirea unor sidenţe şi fluctuaţii ale oamenilor politici. Menţinerea votului nzitar a fost o piedică de seamă pe drumul către o evoluţie democratică. în funcţie de căile pe care le considerau >portune. din perspectiva evoluţiei ulterioare. Cucerirea independenţei a deschis drum larg procesului de modernizare şi consolidare a sistemului politic instituţional în România. smocratizarea societăţii româneşti a avut loc însă lent. ea fiind o modalitate specifică de a menţine echilibrul politic în aza regimului întemeiat pe Constituţia din 1866. şi s-a cristalizat în politica Äpaşilor mărunţi" 'conservatori) şi respectiv Äprin noi înşine" (liberalii). dar a fost prudentă faţă Î tendinţa de radicalizare a cadrului pohtic-democratic. Principalele instituţii ale atului modem român au căpătat forma definitivă pentru sfârşitul secolului al IX-lea.PC -). puterea. s-a centrat. o profesiune şi cu excepţia câtorva incidente minore iu s-au manifestat violenţe în viaţa politică din această perioadă. Orientarea liberală a criticat vechiul regim politic. acceptată ca măsură de prevedere a unei posibile anipulări a votului omului neinstruit politic. S-au pus bazele principalelor partide politice (Partidul Naţional Liberal PNL .şi Partidul Conservator . Puterea politică era gestionată de marii proprietari industriali (liberali) şi nciari (conservatori). Prin alter- anţa la putere a Partidului Naţional Liberal şi a celui Conservator. VIAŢA POLITICĂ ÎN ROMÂNIA (18*8-1914) -TRĂSĂTURILE GENERALE ALE REGIMULUI POLITIC. în 1895 s-a inaugurat rotativa uvernamentală. atunci de urmat. . Ea urmărea modernizarea teplină a ţării şi adoptarea modelului occidental de dezvoltare. regele şi-a ăstrat rolul de arbitru în viaţa politică şi nu a permis vreunei formaţiuni politice ă-şi sporească. Acceptarea ideii de eformă sau înnoire s-a făcut greu. în litele inerente epocii. s-au definit instituţiile statului modern. generată de evoluţiile intense. Deoarece influenţa celor din urmă era precumpănitoare. Politica nu a Jevenit. s-a acţionat pentru statuarea unor politici şi a unei vieţi politice moderne. Nu a lipsit. instabilitatea guvernamentală. modalitate care s-a impus în eisajul guvernării din România. căci limitele reformei rare din 1864 au dat naştere unor grave probleme sociale. Trăsăturile generale aie regimului politic Sistemul vieţii politice a avuţia ză un regim democratic instaurat prin legea fundamentală din 1866.MONARHIA. pe tărâmul 154 . A fost o epocă n care s-a fundamentat spiritul civic. nici instabilitatea uvernamentală. în mod nemăsurat. până către 1918. PARLAMENTUL SI PARTIDELE ÎN SISTEMUL VIEŢII POLITICE.

la 14 martie 1881 disputelor teoretice legate de căile dezvoltării economice.    Proclamarea României ca regat. pentru puterea politică. ale recunoaşterii independenţei. Principalele forţe politice interne au acţionat pentru ca regele să-şi exercite prerogativele în limitele impuse de actul din Sfinţirea coroanelor regale la Mitropolie. la 10 mai 1881 (( . Monarhia. instituţia par- lamentară şi partidele politice. Parlamentul şi partidele în sistemul vieţii politice. ale unei organizări instituţionale moderne şi nu neapărat. Sistemul constituţional a articulat într-o modalitate originală Monarhia. şi singular.

Regele Carol I Regina Elisabeta Castelul Peleş din Sinaia .

. iar în 1884 Parlamentul a votat legea pentru înfiinţarea Domeniilor Coroanei. în acelaşi timp el a fost ţinta unor manifestări republicane şi antidinastice. Aceasta s-a realizat la 14 martie 1881. Carol I a dus o viaţă exemplară. Nu a opus rezistenţă semnării legilor conforme cadrului constituţional. cu însemnătatea şi cu puterea dobândită şi manifestată prin acte neîndoielnice. Brătianu. reşedinţa familiei regale. publicişti. ea preocupandu-se mai mult de încurajarea culturii. în 1887. în unele ziare şi reviste. ÄDrepturile Omului". D. ca Adevărul". Sturza. Ion I. ci pentru mărirea ţării mele primesc titlul. la 10/22 mai 1881 Carol'şi soţia sa. de a se proclama regat. guvernele europene au recunoscut noul titlu oficial. au fost încoronaţi. în lipsa unor moştenitori direcţi.. afirmarea unui nou statut internaţional pentru România. în problema naţională. Noua titulatură era în acord cu situaţia de absolută independenţă a ţării. Reginei Elisabeta i-a interzis orice amestec în viaţa politică. Tendinţele de autori- tarism manifestate uneori de rege nu au putut nega cadrul parlamentar şi regimul democratic din ţara noastră. în special. ca Ion C. modest. Gheorghe Panu La 9/21 septembrie 1878 s-a decis ca principele Carol să poarte titlul de Alteţă Regală. A apreciat pe unii oameni politici. Brătianu. ëheorghe Panu a publicat pamfletul ÄOmul periculos". Ferdinand de Hohenzollern. Regele a declarat că: ÄRomânia a crezut că este necesar şi conform cu întinderea. ÄLupta". ceea ce a semnificat întărirea prestigiului său. De asemenea. în mod deschis. Carol/nu a putut lua poziţie mereu favorabilă. Moştenitor a fost proclamat. nepotul de frate al lui Carol şi care a sosit în România.C. 1866. Deşi a sus- ţinut întotdeauna lupta naţională a româ- nilor de peste munţi. Fiind un rege constituţional. precum ( . ci doar să se alinieze poziţiei guvernului. în urma unor festivităţi. Consolidarea poziţiei internaţionale a ţării noastre după cucerirea independenţei de stat a permis proclamarea României ca regat. rigid Şi dorind peste tot ordine."Px'm Äpactul de familie" din 18 mai 1881 s-a reglementat şi succesiunea la tron. Carol I a acţionat ca un factor de mediere în viaţa politică. Nu doar pentru mine personal. A fost un om simplu. el a patronat vasta operă de modernizare a statului român pornit pe drumul deplinei unităţi naţionale. Ehsabeta de Wfeo poeta Carmen S6lva). ÄFacla". Ulterior. dar şi.A. Gratie priceperii şi personalităţii oneste şi integre a regelui. instituţia mo- narhică a ştiut să lupte eficient pentru menţinerea şi funcţionarea normală a sistemului politic şi s-a impus unor oameni politici de prestigiu. după votul din parlament. La 20/22 august 1875 s-a pus piatra de temelie a Castelului Peleş...

Cocea. o ine a grupărilor liberale ce publica ziarul ÄAlegătorul liber". menţinerea şi consolidarea independenţei naţionale. Parlamentul a devenit cadrul unor importante dezbateri. conducerea PNL a fost exercitată de I. ce au vizat direcţiile de dezvoltare ale ţării.D. în principal. N. Centrul său de ire a fost asigurat. Alexandru Beldiman. Anton Bacalbaşa au des- făşurat o virulentă campanie antimo- narhică. respectiv. la început. Sturdza. să apere inte- ?/e naţionale ale românilor de pretutindeni. de Dimitrie A. Ca o ilustrare a caracterului democratic al regimului politic din România manifestat pluralismul politic. în condiţiile părţirii politice dintre cei doi conducători.C. perfecţionarea cadrului legislativ. Brătianu când se formula răspunsul Corpurilor legiuitoare la mesaj şi udoptau măsuri legislative. 72 de proiecte de legi. pronunţat în luna noiembrie. susţinerea mişcării naţionale a românilor din provinciile aflate sub dominaţia străină. Ion C. să încurajeze economia naţională. La menţinerea şi perfecţionarea cadrului democratic a contribuit şi Par- lamentul. în primele 3 luni. Parlamentul a votat. şi me Partidul Naţional Liberal'şi Partidul Conservator. încurajarea economiei. în 1875 coaliţia de la Mazar-Paşa. fiind supusă constrângerilor votului cenzitar. Principalele partide politice au urmărit apă- a libertăţilor democratice înscrise în Constituţia din 1866. Politica partidelor de guvernământ s-a străduit. Din ct de vedere economic el se sprijinea. Partidul Naţional Liberal iprezentat' interesele burgheziei mici şi a marilor proprietari industriali. adeptul unei guvernări de iă forte. Constantin Miile. din cauza opiniilor divergente pra căilor de dezvoltare a ţării. irotejeze capitalul autohton în faţa pătrunderii celui străin. dar participarea la viaţa politică avea totuşi un caracter restrâns. Astfel. Rosettişi grupul politic pe care aceştia l-au format. Alegerile au fost organizate la anumite intervale. în principal cele vizând activitatea juridică. S-a manifestat totodată tendinţa de modificare a r legi votate anterior. legat de marii . în această perioadă s-au cristalizat principalele formaţiuni politice. menite să consacre noua situaţie a ţării în urma îririi independenţei de stat. pe zestrea industrială şi îmul bancar. CA. Dezbaterile începeau în cadru! forului legislativ cu mesajul tronului. Toate parti- ? politice s-au preocupat de adoptarea unei strategii favorabile dezvoltării nâniei. totodată. Brătianu. Ele se prelungeau până în luna martie a anului următor şi chiar spre vară. după 1892. de Ion C. tianu şi. în 1879. La originea lui s-a aflat.

el a trecut la conservatori. elemente ale burgheziei comerciale şi bancare. o importantă campanie antimonarhică şi republicană. între alţii. chiar la individualizarea unor grupări. reprezentant al curentului popora- 1 nismului şi pe aşa-zişii Ägeneroşi . conduşi de CA. ce corespundeau stadiului şi necesităţilor de dezvoltare a ţării. alături de unii membrii ai Fracţiunii. Liderul său a desfăşurat. Organul său de presă era ÄSteaua României". în sistemul rotativei guvernamentale. Pe poziţii separate. partidul şi-a consolidat prestigiul o dată cu conturarea la conducerea sa a unei grupări de oameni politici tineri în frunte cu Ion I. descentralizarea administraţiei. La conducere 159 .C. ëheorghe Panu. programul partidului a prevăzut idei progresiste. şi pe Constantin Stere. Acesta a atacat politica liberalilor în unele probleme social-economice. ce publica ziarul ÄLupta". în 1897 s-a constituit gruparea drapelistă (organul de presă se intitula ÄDrapelul"). şi ei. votul având în continuare un caracter restrictiv. multe din măsurile guvernelor liberale au prevăzut protejarea economiei naţionale şi încurajarea sistemului bancar. condusă de P. In cele din urmă. El a grupat marii pro- prietari funciari. După 1890. Oricum însă. în 1878 s-a desprins Partidul Liberai Moderatcondus de Vasile Contaşi ërigore Cobălcescu. a pus bazele Partidului Radical. expresie a încercării de lărgire a obiectivelor liberalismului. în rândurile partidului s-au manifestat unele tendinţe şi frământări politice care au dus. unii intelectuali. alături de liberali. dar nu rupţi de rândurile partidului s-au plasat liberal- radicalii. sprijin în plan politic. Unul din membrii săi. el a rămas la nivelul declarativ al unor principii generoase ca: respectarea legii.S. liberalii au manifestat unele rezerve. ce s-a alăturat apoi conservatorilor în lupta contra Partidului Naţional Liberal. burghezia a luptat pentru modificarea sistemului colegiilor electorale. în noul program adoptat în 1913 liberalii au lansat propunerea efectuării a două reforme fundamentale: electorală şi agrară. pentru modernizarea statului român. de asemenea. Brătianu. ce părăsiseră partidul socialist. în timpul guvernării sale s-a adoptat legea repaosului duminical. în lupta pentru egalitate în cursa pentru puterea politică. proprietari agricoli. în general. Unii oameni politici au trecut în alte partide. au constituit Partidul Liberal Conservator. în 1886 s-au desprins tinerii liberali în frunte cu Nicolae Fleva. introducerea votului universal. a fost Partidul Conservator. în 1880 s-a format Fracţiunea Liberală şi Independentă. adoptarea unei legislaţii eficiente a muncii. în acelaşi an ërigore Vernescu a părăsit rândurile partidului împreună cu Liberalii Sinceri. Faţă de abordarea problemei agrare. propunând drept soluţie constituirea Casei Rurale. Aceasta s-a sprijinit. realizarea unei reforme agrare radicale. Nu a fost însă vorba despre o modificare de substanţă. Aceştia au insistat pentru asigurarea libertăţii presei. în 1884 Constituţia a fost modi- ficată în sensul reducerii numărului colegiilor de la patru la trei. Prin aceasta marii proprietari industriali au găsit. -a constituit în 1880. El cerea introducerea impozitului progresiv. în condiţiiile unor frământări în viaţa politică. Aceştia. Rosetti. lărgirea dreptului de vot prin constituirea unui singur colegiu de alegători. Aure/ian. de cele mai multe ori. angrenat. reforma forţelor armate. o nouă reformă agrară. alţii au fost atraşi din rândul formaţiunilor neliberale. dar. uneori. Celălalt partid politic de seamă.

urentul poporanismului. Merită să fie menţionată şi ascensiunea iscării popularizate de Spini Haret. Organul său de presă a fost ziarul ÄTimpul". anul 1910. în 7 conservatorii s-au unit cu junimiştii. în plan gic. mai ales din lumea rurală. susţinând calea graduală a asului. şat înfăptuirii deplinei unităţi naţionale. dar soluţia nu a fost viabilă decât pentru scurt timp. <cepţia petrolului. frământările din idul conservatorilor s-au adâncit. care erau de fapt asociaţii de chiziţie în comun a unor terenuri agricole. Lascâr Catargiu. ÄEmanciparea". guvernul conservator aflat la ucere a propus o lege pentru vânzarea către ţărani a unor proprietăţi ale lui. Printr-o propagandă abilă. în publicaţii. ca: ÄRomânia viitoare". Ei au propus unele transformări de rafaţă în cadrul societăţii. ërigore cuzino zis şi Nababul. având ritoriu doar o organizare de cluburi. Ascendentul ideilor socialiste n ţara noastră şi-a aflat fundamentul în ÎP. ministru al instrucţiunii publice. prin care toate bogăţiile naturale. apoi şi de Ion Mihalache. Manolache Costache Epureanu. încercarea a fost reluată.eputul secolului al XX-lea a fost agitaţia în jurul constituirii unui partid rănesc. Din Partidul Conservator s-au desprins unele grupări politice. Pentru îmbunătăţirea situaţiei ţărănimii. la care au iderat numeroşi intelectuali. în 1882. la început. Un fenomen important în viaţa politică de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi . Pe această linie. Totuşi. Ea a grupat în principal lucrătorii industriali. orientare politică de esenţă democratică. iar Petre P. ÄRevista socială". Cea a lui Nicolae Filipescu a fuzionat cu partidul lui Take lonescu a format Partidul Conservator Naţionalist. conform cu tradiţiile istorice. iar mai târziu. ÄContemporanul". instituirea de bănci populare şi obşti săteşti. Constantin Dobrescu-Argeş. în anii neutralităţii.C Cuza au fondat Partidul Naţional Democrat. conservatorii ineau doar Äsoluţii morale". alescu. s-au plasat junimiştii juşi de Petre P. Carp şi Titu Maiorescu.seşi condiţiile concrete istorice de dezvoltare. ijată de Nicolae Filipescu şi alta progermană în frunte cu Alexandru irghiloman. Acesta şi-a ropus regenerarea lumii satelor prin activizarea corpului de învăţători. legea minelor. Luptând pentru menţinerea privilegiilor onservatorii au acceptat înnoirea doar în măsura în care ea răspundea sselor lor politice. Carp a devenit preşedinte artidului. în 1908 Take eseu a părăsit rândurile conservatorilor şi a format Partidul Conservator rnocraţ. în 1889. al căror număr a crescut o iată cu intensificarea ritmului de industrializare. iflat. Apropiaţi conservatorilor. conservatorii au fost adepţii concepţiei junimiste care s-a tradus în atea politică în tactica Äpaşilor mărunţi". a apropierii de roblematica lumii satelor şi rezolvării gravelor sale dificultăţi. de profesie învăţător. concretizate apoi în propunerea menţinerii pe cale a marii proprietăţi. a fondat artida Ţărănescă a cărui program dezvolta unele idei ale conservatorilor şi dicalilor. Din 1899 preşedinte al partidului a fost vre ëheorghe Cantacuzino. S-au conturat o fracţiune proantantistă. Partidul nu a dispus nicicând de o unitate politică şi organizatorică. de Vasile Kogălniceanu şi Al. Un rol impci tant în viaţa social-politică a României l-a jucat şi mişcarea socialistă. mai târziu. s-a desfăşurat cu inten- . s-a plasat şi . au trecut în proprietatea statului. Nicolae lorga şi A. ce s-a pronunţat pentru mărirea ritmului de modernizare a României. în acord cu principiile teoriei Äformei fără fond". în 1895.

Constantin Miile. răscumpărarea marilor proprietăţi şi arendarea lor ţăranilor prin intermediul comunelor rurale. răscumpărarea treptată a marilor proprietăţi agricole. s-a constituit Comisia ëenerală a Sindicatelor din România. Partidul s-a dezorganizat.să dispună de un partid politic. şi apoi cluburile muncitoreşti. necesitatea introducerii votului universal. în 1906. socialiştii şi-au exprimat soli- daritatea cu mişcările ţărănimii şi au susţinut revendicările acesteia. De asemenea. ei au propus exproprierea şi desfiinţarea marii proprietăţi.sitate. denumiţi Ägeneroşi". izvorâtă de plasarea multora din liderii săi. ca for de conducere şi luptă politică. Astfel. Vasile ëh. loan Nădejde. în 1893 s-a izbutit închegarea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România. în jurul anului 1899. şi anume: introducerea votului universal. au propus soluţii în vederea Propăşirii culturii naţionale. ei au sprijinit Permanent lupta naţională din provinciile aflate sub stăpânire străină. Ion Nădejde la colegiul II. astfel. La începutul secolului al XX-lea mişcarea socialistă s-a implicat în desfăşurarea vieţii social-economice şi politice a ţării manifestându-şi poziţia fdtă de problemele dezvoltării României. socialiştii au participat la alegerile parlamentare reuşind să trimită în forul legislativ al ţării pe primii doi deputaţi socialişti. între alţii. garantarea drepturilor politice şi economice ale muncitorilor. Äînarmarea poporului". în cele şase congrese dintre 1893 şi 1899. pe poziţii strict teoretice şi rupte de multe din problemele concrete cu care muncitorii se confruntau. de laşi. în spiritul organizării politice a lucrătorilor industriali au activat cercurile socialiste. Morţun la colegiul III. o criză de putere. partidul muncitorilor a luat denumirea Partidul Social Democrat din România. în anul următor. Totodată. în 1886 a publicat articolul ÄCe vor socialiştii români". Morţun. Astfel. lonescu. Ele au grupat intelectuali ca: Zamfir Arbore. în 1910. Prin activitatea în lumea satelor. primul program al mişcării socialiste din România. locul central în coordonarea mişcării socialiste l-a preluat Cercul România Muncitoare. în 1888. au protestat contra războiului şi implicaţiilor sale. în 1901. cu prilejul conferinţei socialiste de la Galaţi s-au pus bazele Uniunii Socialiste din România. ei s-au manifestat în mod activ în cadrul Congreselor internaţionalei a ll-a. Ca o soluţie. pe măsura creşterii numerice şi a importanţei sindicatelor. Cel din urmă a formulat unele cereri pentru care trebuiau să militeze socialiştii. La conducerea partidului s-au aflat. lucrătorii industriali din Vechiul Regat au ajuns. Partidul a susţinut. ea s-a pronunţat pentru indus- trializarea ţării şi a combătut teoria privind caracterul Äeminamente agrar" al economiei. Orga- nul său de presă a fost gazeta ÄLumea Nouă". în marea lor majoritate intelectuali. Al. La conducerea sa a avut loc însă. în ultimele decenii ale secolului trecut o vastă activitate de căutări teoretice pentru elaborarea unui program politic propriu pentru constituirea unui organism politic socialist. cu prilejul reorganizării. autonomia comunală. Aceasta a determinat trecerea unora dintre conducătorii partidului. ca organizaţii profesionale ale muncitorilor. Radovici. 161 . Ion şi Sofia Nădejde. ce semnifica o organizaţie centralizată la scara Vechiului Regat. după 1887 cercurile muncitoreşti. Constantin Miile. A. de Roman şi Vasile ëh. for central de coordonare a mişcărilor social-politice. în acest sens se înscriu contribuţiile doctorului Russel şi ale lui Constantin Dobrogeanu-ëherea. în rândurile liberalilor.

deşi numărul colegiilor electorale a fost redus la trei. prin care regele imilia sa au fost înzestraţi cu 12 proprietăţi care aveau suprafaţa de 118 286 tare teren arabil şi păduri în 1885. violenţele verbale. bogăţiile naturale. guvernarea conservatoare s-a confruntat cu esitatea unor noi împrumuturi externe. 1883) De asemenea. afacerea Hall/er. s-a adoptat legea contra inilor. în vederea 'ihru mişcării socialiste şi a propagandei sale. a învăţă- îtului (1878. statutul clerului în 5. Biserica Ortodoxă Română şi-a proclamat ocefalia faţă de Patriarhia ecumenică de la Constantinopol fapt cu implicaţii itive asupra suveranităţii naţionale în 1888. organizarea comunelor (1878. crizele de guvern. ale urmărilor mişcăm memorandiste şi susţinem mişcăm de eliberare onală între 1899-1901. prin care şase democraţi ruşi au fost expulzaţi la insistenţele emului ţarist O vastă activitate politică s-a desfăşurat în jurul modificăm Constituţiei din '6 în 1884. s-a obţinut recunoaşterea internaţională a jpendenţei şi s-a reglementat succesiunea la tron în 1881. că se impuneau introducerea votului /ersal. afacerile politice. urmările unor răscoale ţărăneşti l-au urmat >utere. Parlamentul adopta legea minelor. a armatei (1878. însă. întărirea legăturilor cu românii de peste munţi irajarea economiei. baterile furtunoase Prin aplicarea rotativei guvernamentale. liberalii au arnat alternativ cu conservatorii O dată cu câştigarea independenţei de stat a României. s-a menţinut ii cenzitar în acelaşi an. gradul său de cuprindere a rezolvat această cerinţă primordială pentru progresul României în 1913. în timpul ernăni liberale din 1876-1888 s-a trecut la materializarea programului de iermzare a societăţii Astfel. în programul electoral. care reglementa exploatarea bogăţiilor solului şi introducea măsuri privind ocrotirea socială ëuvernarea liberală 're 1895 şi 1899 s-a desfăşurat sub semnul dificultăţilor legate de problema tării. liderul liberal Ion IC Brătianu a pus însă amânarea dezbaterilor până la terminarea războiului . responsabilitatea ministerială 8). raln au anunţat. menţinerea şi funcţionarea cadrului democratic Nu au t. 1882). legată de lucrările de ternizare ale portului Constanţa. până în 1895. s-a votat legea Domeniilor Regale. au fost adoptate legi cu caracter economic ind rezolvarea urmărilor afacerii Stroussberg. Activitatea guvernamentală Guvernele aflate la conducerea ţării în astă perioadă s-au preocupat de adoptarea de măsuri privind consolidarea jiui naţional român. nici insinuările. Äopoziţia unită" a dus la căderea guvernului liberal. expropierea marilor proprietăţi agricole şi împropietănrea ţăranilor în 4 Parlamentul a luat în dezbatere proiectele de reformare şi modificare în st sens a Constituţiei în luna decembrie. 1883). la conducerea ţării s-au aflat conservatorii şi junimiştii Au votate legi privind problema agrară. între 1901 şi 1904 liberalii care au adoptat legea mesenilor (legea sir) (1902) şi legea băncilor populare (1903) Răscoala din 1907 a determinat o gravă criză în societatea românească ) semnul său s-au desfăşurat guvernările conservatoare (1905-1907) şi rală (1907-1910) Se impuneau de urgenţă măsuri politice menite să rezolve blema agrară în ciuda unei legislaţii agrare bogate. moment din Î.

dar ascunzând oricărui o umanitate adesea rănită care a isprăvit mut pe patul tuturor mucenicilor VASILE KOëĂLNICEANU Către săteni Chestiunea ţărănească este cea mai însemnată în tara noastră întreg viitorul neamului românesc atârnă de ea pentru că cei mai mulţi locuitori . ţăranul e lipsit de drepturi politice. Viaţa politică a fost oglinda fidelă a consolidăm statului român aflat pe drumul deplinei modernizări S-a făurit o democraţie parlamentară care a favorizat fructuoase dezbateri de idei în jurul problemelor cardinale ale României moderne NICOLAEIORCA despre personalitatea regelui Carol I Simplu sever rege timid fată de oameni mândru fata de misiunea lui regală ferit de tot ce e faţadă şi zgomot şi apărând numai ca zeul monarhiei la ceasurile mari când un gest al lui hotarea împrejurările singuratic şi păzit de orice prietenie închis în cămăruţa de fier a conştiinţei sale personificare a tradiţiei de suveranitatea integrabilă şi inabordabila jucând din doua partide ca să nu se tulbure tara şi în fond cel mai sensibil dintre oameni.sunt plugari şi tara noastră trăieşte mai numai din ceea ce produce munca acestor plugari Cei mai mulţi ţărani nu au pământ sau îl au într-o întindere mică învoielile agricole au ajuns înfricoşător de apăsătoare şi neomeneşti. între 1878-191$?   . el nu valorează la fel cu ceilalţi locuitori nu are şcoli atât cât îi trebuie nu are învăţătura agricolă pentru a şti cum să se folosească mai bine de munca şi de pământul lui nu trăieşte ca lumea fiindcă nu are case cumsecade nu cunoaşte măsurile ce trebuie să ia tot omul pentru a se feri de boli şi chiar de le-ar cunoaşte n-ar avea mijloace ca să tie seamă de ele cu un cuvânt întreaga lui viată este aşezată pe o temelie şubredă şi are neapărată nevoie de îndreptare Drept aceasta ne-am adunat câţiva prieteni sinceri ai ţărănimii şi ne-am gândit cu multă şi mai mare îngrijire la nevoile şi chipurile de îndreptare ale acestei stan de lucruri Despre conservatorism în viata politică din România la cumpăna secolelor al XIX-lea-a! XX-lea De la teoria imobilismului social promovată de boierimea ultraconservatoare de la începutul secolului al XIX-lea ca o primă şi necontrolată reacţie contra pătrunderii principiilor liberale ale revoluţiei franceze se ajunge la teoria evolutiomsmului sub directa înrâurire a filozofiei engleze şi germane îmbrăţişată la început doar de câţiva conservatori moderaţi personalităţi proeminente ale vietn publice.aproape 5 milioane . teoria evolutionismului devine dominantă prin aportul considerabil al junimismului literar apoi cel politic care conferă putere de rezistentă şi combativitate contra afirmării tot mai accentuate a principiilor liberal-democratice Comparativ cu iraţionalismul şi intransigenta fostei caste politice privilegiate din timpul vechiului regim raţionalismul întemeiat pe rezistentă şi concesii alternative necesare supravieţuim clasei latifundiarilor conservatorii determină coalizarea grupărilor Şi constituirea unui organism politic modern capabil să înfrunte adversităţile şi să apere interesele acestei clase în condiţiile unor lupte politice deschise care antrenau într-o lungă măsură opinia publică TEMĂ 1 Explicaţi funcţionarea rotativei guvernamentale 2 Caracterizaţi personalitatea regelui Carol I 3 Care au fost principalele trasaturi ale regimului politic din România.

în 1890 47. la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.2 milioane de locuitori.20%. în 1902. a fost ctul culminant al unei politici ce şi-a propus întreruperea. adică în 67. Deşi. . . politic şi moral şi s-a bucurat de simpatia opiniei tlice şi a cercurilor politice conducătoare din Vechiul Regat. împrejurările istorice nu au permis în 1859 realizarea Marii Uniri. în mod absurd. nsificarea şi activizarea luptei de eliberare a românilor aflaţi sub dominaţie ină. adoptarea de noi tactici şi strategii. Conform îstora. Tendinţele autonomiste manifestate în Imperiul Habsburgic după 1866.DOBROGEA.A. . Transilvania număra 5. eptată către unitatea statală deplină. din 4 597 de comune din Transilvania nanii dominau numeric în 2 971. .U. adică ngerea laolaltă a tututror teritoriilor româneşti. în 1900 20% iar în 1910 46. )rdonată şi gândită în principal de la Bucureşti. elaborarea unor importante umente programatice. a i unităţi fireşti peste graniţe impuse artificial. în 1900. lânii au reprezentat marea majoritate a populaţiei provinciei. Unirea Moldovei cu Ţara lânească a constituit prima etapă pe drumul edificării României moderne şi a irminat. în perioada la care ne îrim cea mai importantă provincie cu populaţie românească aflată sub ninaţie străină. Obiectivul său central a rămas însă Unirea cu Ţara. în pofida falsificării unor date. lupta românilor pentru unitate onală a fost sprijinită. o tă cu reintroducerea regimului liberal de guvernare. în urma instituirii dualismului.98%. în 1880 ei reprezentau 47. Conferinţa naţională a românilor i Banata propus unirea Banatului cu Transilvania şi autonomia sa faţă de Ungaria.BUCOVINA. Transilvania. Mişcarea de eliberare naţională. Anexarea Transilvaniei la Ungaria.4% dintre acestea. lupta pentru menţinerea limbii isericii proprii. în toate ensămintele efectuate de autorităţile maghiare.Transilvania a continuat să reprezinte.BASARABIA. s-a desfăşurat în condiţii şi forme )sebite: intensificarea luptei politice şi culturale.44% din populaţie. Scăderea ‡centului se explică şi prin treceri de locuitori în Vechiul Regat sau prin irgrarea în S. ROMÂNII DIN AFARA STATULUI NATIONAL SI LUPTA LOR PENTRU EMANCIPARE tf 86*-1914) -TRANSILVANIA. şi Canada. accentuarea crizei monar- i după înfrângerile din 1859-1866 în războaiele cu Franţa şi Prusia au decis Ŷcurile oficiale de la Viena să intensifice tentativele de apropiere de reprezentanţii bilimii maghiare pentru a salva Imperiul de la dezmembrare şi a menţine stăpâ- ea asupra popoarelor subjugate. în 1860.

în Dieta Ungariei în anul următor Banatul a fost încorporat Ungariei. astfel. Franz losif. practic. act decis contra voinţei românilor. Ea a utilizat forme ample ale luptei pentru libertate naţională. devenit împărat al Austriei ş\ rege apostolic al Ungariei. prin hotărârea din 18 decembrie 1866 a Dietei de la Cluj. o Convenţie vamală. asupra unui corp politic. în acelaşi an. Au contribuit la aceasta şi hotărârile din 1861 ale Conferinţei naţionale a românilor de la Sibiu. în cele două capitale . încercând să păstreze indivizibilitatea statului maghiar. Ädizolvaţi" în cadrul aşa-zisei naţiuni politice. Potrivit pactului din 1867 Imperiul a fost împărţit între Austria şi Ungaria. iar singura limbă oficială era maghiara. de asemenea. întărită de rezolvarea în comun a problemelor politicii externe. aflată în plin proces de dezvoltare economică. de o uniune personală. Putem afirma că. ceea ce a trezit puternice nemul- ţumiri din partea populaţiei româneşti.Viena şi Budapesta . financiare şi militare. miza încheierii pactului dualist a fost anexarea Transilvaniei. Românii erau. Deputaţi români în 1861. a Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român (Astra). Ungaria a reintrat practic. legile Dietei de la Sibiu şi constituirea.problemele de ordin legislativ. cercurile conducătoare maghiare au desfăşurat o politică furibundă de integrare totală şi efectivă a Transilvaniei în structurile Ungariei. s-a încheiat. la Ungaria. etnic şi economic foarte eterogen. Două delegaţii urmau să rezolve alternativ. a fost repusă în drepturi Constituţia maghiară din 1848. In acest mod. pe care guvernul de la Budapesta îl revendica de la regatul Sfântului Ştefan.  ( . Era vorba. sub masca refacerii himerice a regatului Sfântului Ştefan. în posesia unor drepturi ce i-au conferit un statut de preeminenţă în cadrul monarhiei dualiste şi pe care a căutat mereu să îl lărgească. amândouă supuse aceluiaşi suveran.

au fost anulate toate drepturile şi libertăţile politice ale populaţiei româneşti. ziarele ÄRomânul"ş\ ÄPerseverenţa". a fost supusă maghiarizării toată administraţia de stat. după 1867. pentru păstrarea limbii române. Societatea ÄIredenta română". din 26 de şcoli existente în învăţământul mediu. legea electorală (1874). ÄTelegraful român"ş\ Äëazeta Transilvania". Rosettis-a format. sub pretextul Äatentatului la ordinea de stat". legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor. Acţionarea în judecată a autorilor săi şi a ‡r ziarişti a dezlănţuit o vie agitaţie atât în Transilvania. o vastă mişcare petiţionară şi oresăm favoarea drepturilor naţionale srmântul lui Avram lancu sub gorunul româneşti. S-a desfăşurat. legea învă- ţământului (1868). Aceasta a reprezentat prima acţiune de răsunet a românilor împotriva dualismului. fiind frecventate de 840 de elevi. Conturarea unor curente politice distincte şi ulterior a partidelor itice române din Transilvania a marcat un nou moment în intensificarea . ca: legea uniunii. s-a introdus în mod obligatoriu limba maghiară în învăţământ. înlăturarea regimului dualist tro- ungar a constituit principalul obiectiv al luptei naţionale a populaţiei lâneşti. Alături de Astra a activat. Ea a urmărit să determine o răscoală a >ulaţiei româneşti din Transilvania. încă la 31 decembrie 1866 ëeorge Bar/ţiu şi Ion Raţiu au înaintat aratului un memoriu în care i-au cerut să nu sancţioneze anexarea Transil- iei la Ungaria. inclusiv în cel primar. Din iniţiativa lui \. orice revendicări cu caracter naţional. între alte societăţi culturale amintim mânia Jună. la Budapesta. naţiunea maghiară a fost proclamată Äunitară şi indivizibilă". au fost respinse. Societatea Transilvania condusă de Alexandru Papiu-llarian. doar nctionau cu predare în limba română. le au luat poziţie. Deoarece periclita fiinţa naţiunii române. S-a solicitat recunoaşterea autonomiei Transilvaniei. în mai 1868. de asemenea. lege Trefort (1879). în rândul mijloacelor de luptă s-au înscris şi societăţile culturale ce au renatun număr mare de oameni în activitatea pentru susţinerea revendicărilor lonale. cât şi la Bucureşti. s-a îngrădit drastic accesul românilor la viaţa politică. S-a acordat o nţie deosebită organizării şi conducerii luptei politice a românilor împotriva imului dualist. a legilor ate de Dieta de la Sibiu în 1863-1864 şi organizarea unui nou for legislativ pe a unei Äreprezentaţiuni populare". şi Societatea Petru Maior. Astfel. care şi-a luat nele apoi de Societatea Carpaţi. Ea a culminat cu Pronun-ventul lui Horea prezentat la Blaj. în 1870. Printr-o serie de măsuri legislative cu caracter discriminatoriu. între altele. la Bucureşti. la Viena. El a fost redactat de ëeorge iţiu şi reprodus în publicaţiile ÄFederaţiunea". Ungaria a agravat la maximum situaţia românilor din Transilvania.

El lupta pentru respectarea autonomiei Transilvaniei. Eugen Br te şi alţii. de către Partidul Naţional Român. organizarea de comitete pentru colectarea de' ofrande şi contribuţii. vasile Lucaciu. contra exploatării naţionale a românilor. activizarea mişcării culturale.a. o dată în plus. Partidul refuza să accepte dualismul austro-ungar şi anexarea Transilvaniei la Ungaria. care a promovat politica participării la viaţa parlamentară. în Conferinţa de la Sibiu s-a constituit Partidul Naţional Unitar al Românilor din Transilvania. Prin campania de presă. V. în 1892 s-a constituit. Ea a suplinit prin conferinţe. /uliu Coroianu. intensificarea activităţii în domeniul social- economic şi cultural. individualităţii şi statutului istoric particular al Transilvaniei. propunând în schimb. între fruntaşii mişcării româneşti c»n Transilvania menţionăm. tipărirea de cărţi şi organe de presă. la finele secolului al XIX-lea. ce erau denumite tribunişti. Urechia. între alţii de Ion Raţiu. împreună cu partidele naţionale ale slovacilor şi sârbilor. în rândul organelor de presă cu o largă audienţă între români s-a numărat şi ÄTribuna". Liga a deschis secţii la Berlin. intervenţia oficială a guvernului de la Bucureşti în favoarea locuitorilor români de peste munţi. purtând motto-ul ÄSoarele pentru toţi românii la Bucureşti răsare". de fapt. Prevederile documentelor lor programatice au fost convergente în ceea ce priveşte necesitatea recunoaşterii autonomiei. 167 . punctul de vedere al tuturor românilor pe fondul unei uriaşe efervescenţe revoluţionare. Un moment semnificativ în cronica zbuciumată a luptei naţionale l-a reprezentat. Un rol important a avut şi Memorialul re- dactat în 1882 de ëeorge Bariţiu. în jurul său s-au grupat elementele tinere ale Partidului Naţional Român. Moroianu. la Bucureşti. în 1884. Miinchen. Congresul Naţionalităţilor din Austro-Ungaria. pe Vincenţiu Babeş. Banat şi Ungaria. fondarea Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor. asile Lucaciu. al cărui prim număr a ieşit de sub tipar la Sibiu. De la cele două curente. La începutul secolului al XX-lea activau sub egida sa Take lonescu. ce a adoptat ca tactică Äpasivismul" în sprijinul luptei naţionale. susţinut de Ägrupul" din jurul Mitropolitului Andrei Şaguna. spiritul de unitate al populaţiei româneşti. şi Äpas/Vist" reprezentat. acţiunilor pentru impunerea drepturilor naţionale.A. i/ie Măcelariu. ë. Apogeul orientării pasiviste s-a concretizat între 1881-1895 în mişcarea memorand/stă. congrese. Paris. Aceasta a constituit un moment important pe calea organizării politice a luptei românilor. ş. La 12-14 mai 1881. s-a ajuns la constituirea Partidului Naţional al Românilor din Banat şi Ungaria (26 ianuarie/ 7 februarie 1869) condus de Alexandru Mocioni ş\ a Partidului Naţional al Românilor din Transilvania (23-24 februarie/ 7-8 martie 1869) condus de Ilie Măcelariu. antrenarea tuturor mijloacelor împotriva poli- ticii maghiare de deznaţionalizare a românilor ardeleni. democratizarea vieţii politice. Ion Ratiu. şi care susţinea neparticiparea la viata politică. pentru folosirea limbii române în armată şi justiţie. ce a ex- primat. în 1890. Lupta României pentru câştigarea independenţei de stat a generat în rândul românilor din dubla monarhie o impresionantă mişcare de solidaritate naţională. desfiinţate apoi de guvernul maghiar. adică activist". Bruxelles. ce a fost deservită în principal de studenţii români aflaţi la studii în Imperiu. Octavian ëoga. ëheorghe Pop de Băse'şti. înrolarea de voluntari în armata română s-a demonstrat. ëeorge Bariţiu.

sub presiunea opiniei publice. Septimiu Albani ş\ luliu Coroianu Memorandumul a fost depus la Viena de către o delegaţie formată din 300 ersoane. întruniri de protest în multe alte state ale Europei s-au publicat lucrări şi articole de presă încât. au avut loc numeroase demonstraţii. meseriaşi Documentul a reprezentat un virulent act de acuzare la adresa regimului dualist austro-ungar şi a Vasile Lucaciu urmărilor politicii sale pentru români F dezvăluit regimul de exploatare n 'Oi<ală la care erau supuşi românii şi a cerut. recunoaşterea lor ca naţionalitate. ceea ce a stârnit o furtună de proteste nu doar în Transilvania. unde. totodată. Vasile Lucaciu. Fruntaşii mişcării memorandiste norandumul românilor din Transilvania şi Ungaria a fost înaintat în 1892 n de la Viena sub egida Partidului Naţional Român El a fost în prealabil Litat cu fruntaşii politici de la Bucureşti şi semnat de Ion Rapu. într-un proces desfăşurat la Cluj. în marile oraşe. sub pretextul unui Äatentat contra statului ungar". Eugen Brote. intelectuali. condamnaţi la ani de temniţă. ci şi în Vechiul Regat. ëeorge Pop lăseşti. care însă l-a respins Li-dern românilor au fost implicaţi de către oficialităţile maghiare. în . precum şi acordarea drepturilor lor fireşti împăratul a refuzat primirea documentului şi l-a trimis guvernului de la Budapesta.

1883 Bacău Roman i .Paşcani n v d Oradea " 1860: LEGEA Dej « §fBistrita o Tg Neamţ NAŢIONALITĂŢILOR u m LEGEA u  18*2: LEGEA PRESEI ÎNVĂŢĂMÂNTUL Ŷ B husi l Al 18*4 : LEGEA ELECTORALĂ UI fe>Mo?flcărl' u  190*: LEGEA APPONY 1 8*9.gCâmpeni Târnăveni Piatra Neamţ Ţ2 : LEGEA Abru Blaj Med|aş PRESEI Cluj P 5 V \ 1894 Reghin 18*2-18*6 p Târgu Mureş { Focşani r Miercurea Ciuc Galaţi Făgăraş Sf Gheorghe A Brăila g i Râmnicu t 18S2MEMOF *-ŶŶ' ll Sărat a 0 ) Urziceni Hârsova Slobozia \ BUCUREŞTI Fetestl CemavQdă Vldele Olteniţa Călăraşi Constanta PCaracal Adamclisi r b|listra Alexandria Giurgiu Turtucaia e Turnu d Măgurele Rusciuc Mangalia e Nicopole Zimnicea Bazargic a l ţ v Câmpulung i lâmnicu Vâlcea Câmpina \ i Târ viste 3 Ploieşti ţ Moldova Veche ă Turnu Severm r ă -. > Filiasi n \> e Craiova ş . ii arp . Târgu Lapus Moldovenesc / o ' r Marghita Năsăud a ŞimleulSilvaniei Becleang||# _ . Rădăuţi M bătu Mare raşov| Cele mai importante centre Cărei ale e V|Seu| de Sus Botoşani presei politice româneşti Baia Mare Borsa Tăsnad m Câmpulung Valea lui Minai . Q Pronunciamentul de la Blaj şi \ Miercurea Crearea Partidului National Român alte memorii politice de protesft ( în Transilvania Agitaţii provocate de Procesul \ / T>Cernăuti Timişoara Crearea Partidului Naţional Român ~ Darabani Pr u t Vidin Calafat în Banat  Conferinţe ale Partidelor 6S Halmeu Sighet Şiret Dorohoi Naţionale Române f catl .

ti în sprijinul \ memorandistilor (1894) \ Mediaş Adoptarea unor programe politice ale saşilor   Soroca V* I Dumbrăveni > Bălţi V . Orhei ‡ la si Miclăusani Chismău V Tighina Tiraspol Tg Lăpusnei U \ .

H u şi < Săusani Leova Comrat Cetatea Albă Tatarbunar Cahul Bolgrad Chilia Nouă Reni Ismail | Şerpilor Isaccea _ -Œ T u l c e a uhna Babadag Sf Gheorghe ârlad Balcic .

ce au msfinţit folosirea limbii maghiare până şi în şcolile confesionale ale iţionalităţior. între 1908 şi 1910 au fost închise 420 de şcoli. Nicolae Şerban. adeziunea Ro- mâniei la Puterile Centrale. periculoase. ce a îmbrăţişat şi linia luptei naţionale. şi Alexandru Vaida-Voevod s-au raliat concepţiilor 'deraliste cultivate în jurul arhiducelui Francisc Ferdinand. irsonalităţi ale culturii româneşti. privind maghiarizarea denumirii localităţilor şi legile Appon6.d\n !96. Ion <ca Caragiale. Ar/st/ţa Romanescu. precum Aurel Vlad. Franz /os/f a acceptat aceasta dorind să obţină. în timp ce Octavian ëoga şi asi/e Lucaciu au susţinut. autorul lucrării ÄStatele nite ale Austriei Mari". în majorita- tea cererilor. între 70 . jubileul regal (1906). Ştefan Cicio-Pop. ca Nicolae /orga. în 1905 s-a organizat o ecţ/e română a partidului. pe platforma luptei pentru emancipare naţională. a Partidului Naţional Român. Ştefan Cicio-Pop. loan Russu-Şirianu. Ştefan Cicio-Pop Alexandru Vaida-Voie-vod. o dată cu afirmarea unor noi conducători ai mişcării de emancipare naţională. mai întâi autonomia şi apoi dreptul locuitorilor din Transilvania de a-şi decide singuri soarta. -a intensificat apropierea. fruntaşii mişcării naţio- nale româneşti au fost graţiaţi. După ce în 1890 s-a constituit Partidul dcial- Democrat din Ungaria. în 1905 Academia Română a cernat premiul naţional de poezie lui Octavian ëoga. Popovici. în condiţiile de la începutul se- colului al XX-lea. Vasile Lucaciu. Manifestările legate de memorarea morţii lui Ştefan cel Mare (1904). făcând să rămână vie imaginea luptei pentru libertate şi independenţă. Socialiştii imani din Transilvania au întreţinut legături cu cei din Vechiul'Regat. vizând. Vasile Damian. iar unii fruntaşi politici ca Aurel C. Vasile ëoldiş. Äactivismul"a redevenit din 1905 politica oficială a mişcării na- ţionale româneşti. unirea cu România. lu/iu Maniu era ai rezervat. după reuniunea din 1908. aniversarea 1 800 ani de la cucerirea Daciei de către romani (1905) au mobilizat naţiunea mână. prin legea Banff6. cu prilejul unui congres. Cu recădere. ce a îmbrăcat forme noi. în 1903 o elegaţie condusă de Constantin Miile s-a aflat în Transilvania şi Banat. în plan politic. final şi după intervenţia personală a regelui Caro/I. în mod deschis. Legăturile cu românii din Vechiul Regat au continuat cu intensitate. s-au afirmat şi alte tactici de luptă. în continuare. Lupta naţională a românilor s-a intensificat odată cu politica de ma- liarizare care a înregistrat noi momente. în 1910 activau în parlamentul de la Budapesta 5 deputaţi români: Teodor Mihail. Totodată. Octavian ëoga. de la Arad. o iportanţă deosebită în această perioadă a avut-o şi colaborarea cu mişcarea xialistă. au vizitat Transilvania şi Bucovina.

Ţarismul a desfăşurat intens o politică de colonizare cu populaţie slavă. în perioada ce a urmat. S-a deschis. autonomia sa fiind practic desfiinţată. La capătul perioadei. mereu. găgăuzi. în 1890. provincia avea o suprafaţă de 45 630 km şi o populaţie de 482 630 de locuitori. restul erau ruteni. dintre care 86. lipoveni. ucraineană. introducerea instituţiilor corespunzătoare. armeni. ca toate cărţile vechi bisericeşti să fie strânse din sate şi trimise la Arhiepiscopia din Chişinău. Pentru a atrage boierimea locală. guvernul Kaiserului fiind tot mai nemulţumit de deplasarea spre Antantă a României. S-a decis. dar solicitarea i-a fost respinsă. greci. în 1818 regiunea a primit statutul de regiune de graniţă (oblastie). ireversibilă. unirea Moldovei cu Muntenia. şi a dorinţei unor cercuri politice maghiare de a adânci unele disensiuni din sânul burgheziei române din Transilvania. care a constituit o lovitură grea dată autonomiei acestei provincii româneşti. limba rusă devenind obligatorie. fapt ce a determinat autorităţile ţariste să impună întreruperea oricăror legături cu Ţara. de asemenea. astfel. Marile evenimente din România. Biserică şi şcoală. în alte zone ale Rusiei. evrei. limba română a fost interzisă în toate şcolile din Basarabia. date fiind numeroasele cirezi de vite şi cantităţile mari de cereale ce se obţineau aici. s-au luat măsuri de distribuire. au avut un ecou puternic în rândul populaţiei româneşti dintre Prut şi Nistru. S-a elaborat Regulamentul statului Basarabiei. ' *f Basarabia. în 1867. Statutul de gubernie a semnificat aplicarea legilor ruse. în 1817. autorităţile ţariste erau nemulţumite de menţinerea şi "afirmarea specificului  . iar centrul său a fost stabilit la Chişinău. în Moldova. unde multe din ele au fost distruse. şi anume revoluţia din 1848-1849. s-a acceptat menţinerea unor elemente de autonomie specifice provinciilor de margine ale Imperiului. Ea constituia o zonă cu importanţă economică. mişcarea naţională şi cea socialistă. iar în 1862 boierul Cristi cerea permisiunea de a deschide o tipografie. astfel. Până în 1828 teritoriul a fost condus de un guvernator militar ce colabora cu un sfat boieresc. obligativitatea folosirii limbii ruse şi a alfabetului chirilic în administraţie. care însă au eşuat datorită poziţiei Budapestei. Teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat de Rusia In urma războiului ruso-turc din 1806-1812 încheiat cu pacea de la Bucureşti din 1812. un exod de populaţie peste Prut. După 1828. în administraţie s-a desfăşurat un proces de rusificare din ce în ce mai intens. în ciuda unui control militar ţarist efectiv. între 1910-1914 reprezentanţi ai guvernului maghiar au purtat tratative cu unii conducători români. principala formă a luptei naţionale a devenit lupta pentru păstrarea limbii române. măsurile de integrare forţată a Basarabiei în cadrul Rusiei s-au accelerat. a unor pământuri. în Basarabia. ce a generat protestul populaţiei româneşti. ea a devenit o simplă provincie (gubernie) în cadrul Imperiului Romanovilor. Cu toate acestea. şi proclamarea sa drept nobilime ereditară. în condiţiile unor presiuni ale Germaniei la Budapesta. intensificând politica de rusificare a populaţiei româneşti. către aceasta. fiind guvernată autocratic. drumul politicii de deznaţionalizare. datorită asupririi naţionale s-a desfăşurat. poloneză şi chiar germană adusă din zonele Mării Baltice. Calea luptei revolu- ţionare către autodeterminarea românilor a devenit.7% erau români. bulgari. în 1848 s-a publicat gazeta ÄRomânul". între 1828 şi 1871. Totuşi. în campania de rusificare s-a remarcat Episcopul Pavel Lebedev.

în 1871. a fost alipită ëaliţiei. Societăţile unimea"ş\ ÄDacia". căci 19. cei mai numeroşi. oricum. poloni. ce a contribuit. organism conducător al luptei pentru drepturi naţionaJe şi sociale a manilor. 1848 populaţia Bucovinei a numărat 377 571 locuitori. în anii mişcării memorandiste a luat naştere. 67. prevăzută a fi respectată prin Convenţia de la 4 aprilie 1877. în 1862. în ciuda represiunii. armeni. dar. A reuşit aceasta însă doar încălcând integritatea teritorială României. de către ibsburgi. Biserică şi administraţie. ruteni.4%. judeţele din sudul sarabiei.ulet. % ruşi. doar 47. intelimon Halipa. din care 209 293 mâni şi 108 907 ucraineni. vietatea ÄConcordia". folosirea limbii române în oală. în 1849 ea a devenit ducat aflat sub directa vernare a împăratului de la Viena.au fost retrocedate Moldovei. în martie 1892 s-a constituit Partidul Naţional Român km jcovina. Vasile Stroescu şi alţii. astfel că ţarul Alexandru al lII a cerut /ernatorului Baiiuşkov să cerceteze cauzele ineficientei procesului de ificare. organizate de un comitet din . germană. ca rezistat al rusificării. Mai activau. care au format.8% evrei. Q 8ucovir-< Anexată în 1775. în 1883 s-a ganizat Societatea Şcoala Română. Organizarea partidelor politice a avut un rol important şi în lupta naţională n Bucovina. de asemenea.6% erau ruteni şi ucrainieni. lucru jvat şi de recensăminte. Politica de deznaţionalizare forţată a nanilor practicată de Habsburgi a vizat în special Biserica şi şcoala. să anuleze prevederile Tratatului de 3 aris în acest sens. precum Ion - . După revoluţia din 1905-1907 în \sarabia s-au afirmat trei grupări. Ea a fost condusă de o pleiadă de intelectuali. şi anume gruparea radicală a studenţilor. Partidul Moldovenesc Democrat. Restul populaţiei era reprezentată de germani. dar şi între România şi Rusia. de asemenea. Dacă. iar în 1897. Ion Pelivan. în 1900. s-a produs şi iscreşterea treptată a populaţiei româneşti şi ascendentul populaţiei ucrainene. Bucovina s-a aflat. Dicescu. unde a st interzisă folosirea limbii române şi au fost facilitate mari imigrări de populaţie raineană. Alexandru Nour. 229 018 erau români 297 798 ucraineni. în ciuda politicii de naţionalizare. -Cahul. în cele din urmă. 4%. \\ târziu. cea ntelectualilor. în 1834 ei reprezentau 86% din populaţie. iar apoi. ional al populaţiei româneşti. la răspândirea ideologiei ico-româniste. un mare rol. Românii au continuat. slovacă. ruteană. aghiari. după 90. populaţia românească a ntinuat să militeze pentru emanciparea naţională. Ismail şi Bolgrad. ce-şi propunea să lupte pentru respectarea autonomiei individualităţii teritoriului românesc. din 1871. Emanoil ëavriliţă. wgresul de la Berlin din anul 1878 a acceptat ca Rusia să încorporeze reaga provincie românească dintre Prut şi Nistru. în urma unor rapturi teritoriale. în 1856. pe diferite căi.6% dintre uito'ri. la Cernăuţi. să reprezinte. Lupta culturală a jucat. sub ocupaţie militară. Problema Basarabiei a fost subiect de discuţie între irile Puteri. La începutul secolului al XX-lea mişcarea naţională a populaţiei româneşti ? intensificat. La Chişinău s-a format şi a activat ocietatea moldovenească pentru răspândirea culturii naţionale" şi a fost blicat ziarul ÄBasarabia". contingentul etnic cel mai important din Basarabia. Constantin Stere. din 730 195 locuitori. iar 11. astfel. până în 77 guvernul ţarist a căutat. până în 1786. Serbările de la Putna. cea a boierilor moldoveniconduşi de P.

Äëazeta Bucovinei". Mihai Eminescu. idealul luptei sociale şi naţionale. Eminescu afirma că.". a unui secol de la răpirea provinciei româneşti. români din toate provinciile au luat parte la comemorarea a patru secole de la moartea lui Ştefan cel Mare (1904) şi la jubileul regal (1906). Eudoxiu Hurmuzaki.. Până în secolul al XVIII-lea ea a constituit o provincie de margine cu rol ofensiv.. A. iar peste doi ani a unui secol de la asasinarea lui ërigore al ///-/ea ëhica. La Putna au participat Dimitrie Onciul. după aceasta. într-o largă măsură la redeşteptarea poporului român. ea a fost supusă mult timp administraţiei de cult a Mitropoliei Proilavonuiui.. Sbiera. ÄJunimea literară". a interpretat ÄHora Daciei întregi". la laşi şi în străinătate. Alături de legislaţia otomană a continuat să se manifeste Äobiceiul  . mereu.ă Palatul Mitropoliei din Cernăuţi care au făcut parte loan Slavici. La începutul secolului nostru. românii au putut folosi. * J. în slujba idealurilor lor. Nicolae Filipescu. în acelaşi sens. ulterior devenit defensiv. Spaţiul dobrogean a urmat un drum propriu. iar studenţii. vor contribui. Ion Şendrea. > '  e u -s a . condusă de fraţii Hurmuzaki. ÄPatria". Xenopol. iar lupta antiotomană a voievozilor români a suscitat. la Universitatea germană din Cernăuţi. în 1875 s-a inaugurat. ce a permis supravieţuirea populaţiei româneşti.D.. Din punct de vedere religios. s-au înscris şi întreaga activitate a lui Âron Pumnul..prin grija lui Ion ëh. au reliefat voinţa naţională a românilor. o catedră de limbă şi literatură română. Dobrogea nu a fost integrată total structurilor Imperiului Otoman. la acţiunile întreprinse la Putna şi Bucureşti. Urmare a luptei susţinute. comemorarea în 1875. a votului universal. campania de presă din ziarele ÄBucovina". şi la care au luat parte peste 3 000 români. Äprin această manifestaţie s-a ridicat simţul naţional. membru al societăţii Arboroasa. hotărârile guvernului de la Viena privind lărgirea reţelei şcolare şi introducerea. 9> Dcbrogea. în acelaşi timp. în 1907. Cu acelaşi prilej compozitorul Ciprian Porumbescu.

administrativ şi militar al unu s-a aflat. ci şi în oraşe Centrul politic. la cesul liderilor mişcării memorandiste din 1894 la Cluj Onorabilă Curte Domnilor juraţi Memorandumul pentru a cărui publicare şi răspândii e suntem traşi ca nişte făcători de rele ntea acestei bare judecatoresci nu cuprinde precum v-ati putJt convinge. în conformitate cu interesele numeroşi oşteni spahii. în secolul al XIX-lea. preşedintele Partidului National Român din Transilvania. decât gravaminele loruiui român care ne-a trimis pe noi ca sa cerem scutul Tronului pentru drepturile lui nesocotite ălcate în picioare r Ceea ce ne-a silit pe noi şi pe întregul popor român ca să facem acest deme s este faptul că t legislatiunea cât şi guvernul ne-a adus la convingerea nestrămutata că în fata lor pentru noi ba de dreptate nu poate fi în zadar au fost toate promisiunile ce s-au dat în repetite rânduri pentru respectarea ptunlor noastre naţionale în zadar am încercat toate formele şi mijloacele legaie în zadar ne-am ns la toţi factorii competenţi ai statului Esclusivismul de rasa a declarat războiu de esterminare limbei şi naţionalităţii noastre Nu ne mai rămăsese doar decât acesta singură cale a apelului la factorul suprem al statului a opiniunea publica a lumii civilisate Fata de acest act care nu conţine decât curatul adevăr şi este icoana credincioasă a erintelor şi nedreptăţilor seculare ce le îndură poporul român din Transilvania şi Ungaria trebuia i egimul ori sa se desvinovateasca ori să-şi rasbune . expresie a unei idantăţi naţionale organice Din cuvântul lui Ion Ratiu. fund întreţinută de comunităţile locale tatul român N/fon Bălăşescu a fondat circa 25 şcoli. iar în secolul al XIX-lea tătari şi cerchezi. la Babadag După 1848 se constată o ngere a legăturilor cu românii din Vechiul Regat Biserica şi şcoala au rămas. cu prilejul unim Dobrogei cu România. dar menţinerea a cinci sisteme de proprietate implicat mult statutul proprietăţii agricole Populaţia românească a continuat să vieţuiască în comunităţi proprii nu r în mediul rural. e de azi înainte sunt concetăţenii noştri" La sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX. şcoala dobrogeană a devenit o armă de ă pentru păstrarea spiritului românesc. este menţionată starostia mocanilor a Hârşova Poarta a colonizat în Dobrogea. continuare. ca fraţi ai locuitorilor. românii şi-au demonstrat. se spunea că Äveţi rge în Dobrogea nu în calitate de cuceritori. la 14 noiembrie 1878. în secolul al XIX-lea. are i-a înzestrat cu pământ Mari suprafeţe funciare s-au aflat în proprietatea 7ămmtelor religioase otomane. pe căi şi cu mijloace diferite. Untului" De pildă. dintre care cea de la oea a fost sprijinită financiar direct de către guvernul de la Bucureşti igresul de la Berlin din 1878 a recunoscut dreptul istoric al României asupra )rogei într-o proclamaţie adresată armatei. de icipele Carol. ieniceri. ci amici. lupta populaţiei provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină a fost rodul colaborăm iror forţelor social-politice de pe ambele versante ale Carpaţilor Animaţi de aiul unim. principalele instituţii în luptă pentru drepturi naţionale Cu cursul şi al unor cărturari ardeleni. dorinţa nă de a trăi şi crea în limitele aceluiaşi stat naţional.

Desvinovătirea nu era cu putinţă a ales calea răsbunarei Ne-a împiedicat sa ajungem la Tron şi acum ne supune judecăţii acelora contra cărora ne-am plâns Ceea ce se discuta aici domnilor este însăşi esistenta poporului român Esistenta unui popor însă nu se discută se afirma De aceea nu ne e în gând să venim înaintea d-voastră să dovedim că avem dreptul la esistenta fntr-o asemenea cestiune nu ne putem apăra în fata d-voastră nu putem decât să acusam în fata lumei civilisate sistemul asupritor care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai scump 1 legea şi limba De aceea nu mai suntem aici acusati suntem acusaton Procesul Cârtii de Aur ÄProcurorul reqesc din Cluj a ridicat deci acuză în contra autorului Cârtii de aur pentru agitaţie şi atâtare şi a cerut iar Tribunalul regesc din Cluj a ordonat confiscarea volumului prim din Cartea de aur S au confiscat toate exemplarele din acest volum pe cari jgdele de instrucţie din Sibiu Ie-a găsit în locuinţa autorului cartn şi s a confiscat cartea şi de la abonaţii cari o primiseră prin poştă în actul de acuzare erau trecute apoi pasage'e din carte în cari s-a împiedicat puterea executiva a statului şi cari erau toate scoase din vorbirea lui Simeon Bărnutiu rostita în catedrala din Blaj din 2/14 mai 1848 am proclamatiunea lui tot de la 1848 şi din alte documente istorice din acel an ori din altn apropiaţi şi se spunea ca păcatul cărtn e acela că e scrisă româneşte cu menirea de a fi răspândita printre romani Procesul Cărtn de aur a fost de mare însemnătate de însemnătate egală cu al Republicei şi al Memorandului cu deosebirea că aceste două au fost intentate prezentului poporului român din statul ungar iar Cartea de aur a fost dată în judecata prntru trecutul poporului nostru Nu cartea nu autorul ci trecutul frumosul trecut al poporului român din patria aceasta a fost tras la bara judecătoreasca Consulul Turciei la laşi Selim ëurdji la 20 mai 1908 despre idealul unităţii naţionale la românii din Bucovina Vizitele în grup ale românilor din Bucovina şi Transilvania aveau până acum aparenta unor iniţiative particulare guvernul român caută în mod riguros să nu trezească deloc susceptibilitatea vecinilor sai austro-ungan dar pe măsură ce aceste vizite devin mai frecvente menajamentele guvernului (român) tind de asemenea să slăbească Astfel la 19 curent vs invitaţi de primăria laşului 700 de bucovineni aparţinând tuturor claselor populaţiei au fost timp de trei zile oaspeţii moldovenilor toate toasturile lor au fost pentru Bucovina şi Transilvania nici un cuvânt peitru împăratul rege De altfel opinia publică interpretează aceste manifestaţii ca un prim pas către unire Orice român care trece prin şcoala învata că Bucovina Transilvania şi Basarabia sunt provincii detaşate din regatul român şi că mai devreme sau mai târziu ele vor trebui să revină la patria mamă Ziarul Drug din Chişmău despre intensificarea luptei culturale a românilor din Basarabia S-a format un cerc al cărui scop tinde la deschiderea de şcoli româneşti în Basarabia predarea limbii româneşti dezvoltarea gustului pentru literatura romanească într-un cuvânt s-a făcut primul pas care fatal va duce la antagonism Şi desigur majoritatea va prefera să înveţe în limba maternă în cea românească Deci înstrăinarea de Rusia e inevitabilă TEMĂ 1 Care a fost statutul politic al Transilvaniei în cadrul regimului dualist austro-ungar? 2 Reliefaţi importanta istorică a mişcăm memorandlste 3 înfăţişaţi cai şi metode utilizate în lupta naţională de către românii aflaţi sub stăpânire străină ( .

MIŞCĂRI SOCIALE LA CUMPĂNA SECOLELOR
ALXIX-LEA-ALXX-LEA

- PROBLEMA AGRARĂ ÎN ROMÂNIA LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA Şl
ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX.
- FRĂMÂNTĂRI SI RĂSCOALE ŢĂRĂNEŞTI (1888-190*).
- RĂSCOALA DIN 190* SI CONSECINŢELE SALE ÎN VIAŢA SOCIAL-POLIT1CA A
ROMÂNIEI.
-ACŢIUNI SOCIALE ALE LUCRĂTORILOR INDUSTRIALI.

Problema agrară în RomSn >a sfârşitul secolului a! XIX-Iea şi
eputul secolului XX. Predominarea agriculturii în ansamblul economiei
ionale şi afirmarea deschisă a neajunsurilor multiple din cadrul său a generat
societate o veritabilă problemă agrară, care după anul 1878, a urmat o
jlutie lentă, către o soluţie impusă de realităţile din lumea satului românesc,
ntrîi această perioadă, ea s-a constituit, alături de problema electorală, ca un
iectiv major al vieţii social-politice din România. Pentru rezolvarea sa grabnică
iu pronunţat, între alţii, Vasile Kogălniceanu, Constantin ëaroflid, Spiru Haret,
du Rosetti, Constantin Dobrogeanu-ëherea. Repartiţia injustă a fondului
iciar, în condiţiile în care reforma agrară din august 1864 nu a rezolvat
>blema agrară, fiind şi incompletă, iar România se plasa, la sfârşitul secolului
cut, pe locul patru în lume în ceea ce priveşte exportul de cereale, a făcut ca
jaţia ţărănimii, principalul producător economic, să se agraveze permanent.
După unele date, în 1905, 91,9% din populaţia Vechiului Regat trăia la sate
7 790 de mari proprietari funciari posedau o dată şi jumătate mai mult pământ
cât 957 287 gospodării ţărăneşti luate la un loc. Marea proprietate funciară era
ţinută, între alţii, de bogaţi proprietari funciari, ca ëheorghe ër. Cantacuzino,
isarab Brâncovenu, Dinu Mihail. O statistică din 1903 menţiona că 300 000 de
nilii ţărăneşti nu aveau deloc pământ, iar 423 403 de familii aveau până la trei
ctare. Şi această integritate a tins mereu să se agraveze. Repartiţia proprietăţii
rare în jurul anului 1907 reiese din tabelul de mai jos.

REPARTIŢIA PROPRIETĂŢILOR FUNCIARE ÎN ROMÂNIA ÎN A DOUA
IMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
Nr. de hectare % din suprafaţa cultivată
până în 10 hectare 40,29 %
10-50 ha 8,89 %
50-100 ha 2,13%
100-500 ha 10,43%
peste 500 ha 38,26 %

LEëENDA .
7Z\ ëospodării ţărăneşti 3
wj cu întindere medie de 1 Ha
Pământ cultivat'
t
1
Gospodării ţărăneşti ‡*w cu 0,*5 mii ha. m
întindere medie de 7 ha Şiret i
Pământ urbarial:
67 000 ha. Rădăuţi i
=3= Gospodării ţărăneşti
~ ~ cu întindere medie de 19 ha .

h
Clăcaşi: a.
BELGR/v'- aprox 940
000 ha.

Salonta HuedîrK,
J*> >" Pământ cultivat'
0,78 mii. ha.
Pământ urbarial
90 000 ha.
Halmeu
.,Ä ,, Arad Ŷ ....... ² A1 o,
Nadlac \_a -(848 Abrud Satu Mare Ä_Ä«»_
Cărei _______ . La1848
Vişeul de Sus
Pământ cultivat: Moldovenesc
2 3mil ha
Jimbolia -
v_ _ Ţărani:
aprox 4,4 mii. ha
Marea proprietate.:
Pământ aprox. 4,2
iurbarial. 0,7 Proprie m
mii. ha. v
u/ iMăntari : i
Ŷ '² r 1,4 mi/, ha. >iS v i
11848
Proprietari în folosinţă directă ' "" .
Orşova ‡ . \642 000 ha
h
a Oradea
Stratificata
ţărănimii
p fţ
2 ,4
mil ha
1,96 : -


"Proprietari şi stat
- Stratificarea 7 O/V§I!'
61 mil ha
marilor proprietafri ji| |j
rf La 1860
firi:
(Principatele Unite)t

" ! Orhei Sf.Gheorghe
Călăraşi Chişinău
Soroca TgLăpuşnei T|gn|na Huşi
D Leova Tirasi

umbr Comrat
Cetatea Albă
ăveni Bolgrad
ş Cahul Tatarbunar
Chilia Nouă Ismail
Bălti
Ţărani I.Şerpilor Suiina
Tulcea
30% mii.
ha.
, Craiova - ____________________ După 1864 Xonstanţ
La 1860 ? ...
Proprietari mici, întindere medie Vidm ) " ) (Ţara Românească) 5" Silistra
a proprietăţii 114 ha
f*?* : a
Proprietari mijlocii, întindere
Giurgiu
medie a proprietăţii 486 ha
Calafat Rusciuc
Bazargic
Mari proprietari, întindere iwi ‡Ŷ Ŷ Turnu Măgyrek Mangalia
Balcic
a proprietăţii, peste 2 000 ha Nicopole

Principalul defect al legii agrare din 1864, în ciuda măsurilor luate între
şi 1886, a fost că ţăranii primeau prea puţin pământ. Cu toate eforturile de
re a bazei tehnice a agriculturii, unii mari proprietari au preferat să se
ze, în continuare, pe intensificarea muncii ţăranilor. De aceea, cei din urmă
siliţi să încheie învoieli suplimentare, care până în 1882 au fost îndeplinite
od silit, de multe ori, prin apelul la dorobanţi. Sistemul de învoieli agricole
ivantajâ, astfel, masiv pe ţărani, supuşi unui regim de muncă tot mai intens.
.ractele agricole s-au menţinut şi la sfârşitul secolului al XIX-lea. La
varea situaţiei ţărănimii a contribuit şi dezvoltarea sistemului arendăşiei, ca
ntermediar între ţăran şi proprietar, printre cele mai răspândite din Europa
ei epoci. In 1907, din 180 mari proprietari funciari doar 40 preferau să nu-şi
ideze pământul. S-a ajuns chiar la constituirea unor trusturi arendăşeşti,
;um cel al fraţilor Fischer-Justin, Costiner, Mirică, Pappiu, care, în 1905,
neau venituri uriaşe din exploatarea unor suprafeţe ce însemnau 159 399 ha.
‡n arabil. Deoarece unii contemporani au supralicitat caracterul antisemit al
cărilor ţărănimii, menţionăm că, în jurul lui 1907 44% din arendaşi erau
îâni, 43% evrei, iar 13% străini.
Starea de sărăcie a ţărănimii a fost adâncită şi de marile diferenţe dintre
ani privind numărul de vite de tracţiune şi hrană. Lumea satelor se confrunta
grave probleme economice, sociale şi sanitare, pe care statul, în ciuda unor
rturi, a fost incapabil să le rezolve. Majoritatea ţărănimii se afla la discreţia
Tiătarilor, fiind apăsată de dobânzi uriaşe percepute în schimbul împru-
iturilor. S-au adăugat, totodată, numeroase boli, regimul de subalimentaţie,
ndiţiile grele de viaţă, toate grevând dureros asupra situaţiei ţărănimii. Politica
vernamentală a vizat, până la răscoala din 1907, doar soluţii paleative la o
ablemă atât de acută în societatea românească. S-au urmărit, aşadar,
întinerea marii proprietăţi agricole şi întărirea celei mici. Se dorea rezolvarea
oblemei agrare doar prin vânzarea pământului din domeniile statului şi
;6ordarea de credite către ţărănime.
Frământări şi răscoale ţărăneşti (1888-1907). Frământările şi agitaţiile
rănimii, al căror punct culminant l-au reprezentat răscoalele, au pus în lumină
ontradictiile din sânul societăţii româneşti în pragul secolului al XX-lea şi au
onstituit forme de acţiune specifică în viaţa satului.
în martie 1888, pe fondul luptei contra guvernului, s-a răspândit în
luntenia zvonul că guvernul a decis împroprietărirea ţăranilor, dar marii
roprietari funciari au convins pe primari să nu înfăptuiască aceasta, element
are a constituit pretextul nemulţumirii ţăranilor. La 22 martie /3 aprilie 1888,
‡refectu! de Ialomiţa s-a îndreptat spre Urziceni, unde se strânseseră mari mase
le ţărani, pentru a-i linişti, dar nu a reuşit. Răscoala s-a extins, în luna aprilie
I888, în judeţele Prahova, Vlaşca, ëorj, Mehedinţi, Ilfov, Vaslui, Roman, Tecuci,
Suceava, Neamţ. Printre localităţile ce au devenit focare ale răscoalei au fost
Lipia Bo/dani (jud. Ilfov) şi Dumbrăveni §\\6 Botoşani). Ţăranii au ars conace, au
distrus registrele de proprietate, s-au răfuit cu reprezentanţii administraţiei de
stat, au trecut la împărţirea rezervelor de cereale, în principal de porumb. Cete
de ţărani au încercat să pătrundă în oraşe ca Galaţi şi Mizii. Autorităţile au trecut
la reprimarea răscoalei. Mulţi ţărani au fost ucişi sau răniţi, iar peste 3 000 au
fost arestaţi.

S Q h et
/ LEëENDA /Tx.SatuMare '
‡ Răscoala din 1888 Cărei J
w Ŷ sMişcân
Mişcăriţărăneşti
ţărăneşti în
şi 1893-1894 Baia Mare
A şi 1898-18 99
Mişcări ţărăneşti înînTransilvania
greve de seceriş Hust Darabani
OM Târgu Lapuş 1
Transilvania
până la 1900între 1900- ‡ \nur>onv pm
Halmeu
6//
'
1914, de seceriş în Transilvania
/ 6 , Greve
până la 1900 Oradea ( /Sălaci
Şiret Ä Dorohor Rădăuţi
w, V i ş e u l d e S u s u u i o u w ‡-
ftţS..
w us
"*- $
'Valea lui Mihai²'
Cefa
Salonta Marghita
Negre ni Aleşd t>ej Orhei
Huedin Călăraşi" 
C|U1 Miclâuşan
GheorghienP '.Ch,şinlu
J Târ u
Turda 9 Mureş ‡> Tighma Tiraspoi
.s" ~ j«sSangeorgi w
N
Tq.Lăpuşnei
Câmpeni o , H ,'
Semlac '" de Pădure
Brad Abrud
 

;
-vVHUS' ' ' Câuşao i
>- .
ź 6 Ŷ» Comrat '
Alba lulia'
Sebeş' Orăştie T- /Bârlaa Cetatea Aibă.
Jimbolia $ !
Lugoj       ; à
Cahul Tatarbunar }&ëS&
Haţeg Caransebeş -
petroşani ) Bolgraa
Nouă e
Bala de Arama I.Şerpilor
BELGRAD ' Târgu Jiu fsulma
Moldova Veche ‡ f
Flt şl
Turnu Severin. ,> Sf.Gheorghe
RĂSCOALA DIN 1907
‡ Principalele localităţi răsculaţi
o Localităţi în care au avut loc acţiuni' de solidaritate ale
ƑCraiova
muncitorilor şi ţăranilor Cernavodă
n Localităţi în care au avut loc ciocniri Vidin Caracal Constanţa
între răsculaţi şi unităţile represoare
A. Localităţi bombardate de unităţile represoare
Lom Ţurnu Măgurele-*
ZimniceaL-l Mangalia
Ƈ Reşedinţe de judeţ şi alte centre

BazargiC
Balcic

a bunelor intenţii. v Răscoala d<n 190? şi vo-'-ih i. Demn de subliniat este şi faptul că. Vlaşca.. Boto- li). Dorohoi şi laşi. în unele cazuri. prin rmediul cluburilor sale la sate. Răscoala s-a extins ulterior în ntenia şi Oltenia . Ţărănimea a utilizat. Silit de agitaţiile ţărăneşti guvernul a propus Parlamentului unele măsuri înd vânzarea unor moşii ale statutului către ţărani. încercând. Bacău. pe o mare moşie a trustului fraţilor Fischer. astfel. în condiţiile agravării problemei gre. Buzău.jud. dar în esenţă legislaţia agrară a rămas limbată. După anul 1900. al cărui apogeu a t atins în Moldova între 5 şi 10 martie 1907. dar administratorul a refuzat. pătrunderea ideilor socialiste şi în lumea ilă. a reprezentat un puternic focar de răscoală. Primele ciocniri forţele de represiune au determinat intensificarea răscoalei. şi mai ales satul Băileşti. în anii 1888-1889 noi agitaţii ţărăneşti au fost înregistrate în iţele laşi. Prahova.> socia!-poîitrcă a «mâniei. Aceasta a generat răscoale în judeţele Vaslui. Ilfov. precum întocmirea de petiţii. Dolj. Dolj. în cadrul unei mişcări spontane. 0 .Răscoala din 1907 a constituit apogeul mişcărilor sociale de la finele >cii modeme. S-a încercat de către ani forţarea barierelor oraşelor şi pătrunderea în centrele urbane: precum rabia. Cel din nă. Unii au lansat zvonul că răscoala s-a reptat contra arendaşilor evrei. Ilfov. Tutova. în rina anului 1893 şi în anul următor. Dezvăluind un registru mai larg al nemulţumirilor sociale. obligaţiile financiare ale ţăranilor au sporit mult. Ea s-a desfăşurat. a politicii deseori itropice a guvernelor. drept pentru care a t bătut şi alungat. irindere şi caracter exploziv fără precedent.a un veritabil război ţărănesc. documentele menţionează unii lideri locali ai ţăranilor numiţi şi Ästudenţi". Circa 230 de cluburi au fost formate în Câmpia Munteniei. distrugerea registrelor de proprietate. Râmnicu Sărat. Unii contemporani au întrevăzut . în 1899 răs- lele au cuprins şi alte judeţe. cârciumari şi ndaşi. ce s-a remarcat printr-o amploare. intensitate. Giurgiu. Au fost alungaţi proprietari. ce a impus cu stringenţă necesitatea rezolvării blemei agrare. modificarea unor /ederi ale legii tocmelilor agricole. Agitaţia a cuprins repede numeroase sate şi comune din dul Moldovei . Roman. icarea conacelor marilor proprietari. unele grupând 3 de membri. introducerea unui impozit pe turile spirtoase a trezit numeroase nemulţumiri în lumea satelor. dar desfăşurarea evenimentelor ulterioare a efat falsitatea acestei afirmaţii. între şi 15 martie 1907 răscoala a atins apogeul în sudul ţării. >ţeSc sale In V>-H. în urma unor noi legi date de guvernul servator. grad de violenţă. Răscoala a izbucnit la 8/21 februarie 1907 în satul Flămânzi (jud. Romanaţi. Vâlcea. Dolj.jud. Vlaşca. Ţăranii au cerut încheierea )r învoieli mai lesnicioase. Vaslui. a transformării sale într-un indiciu în funcţie de care urma să se decidă Ŷctia progresului societăţii româneşti. Teleorman. Botoşani. diverse forme de ită. la începutul secolului nostru mişcarea ia/istă s-a implicat mai mult în abordarea problemei agrare. Solicitările ţărănimii erau concentrate în formula: ÄNoi vrem mântl". pentru a împiedica deplasarea forţelor de )resiune. s-au devastat conacele şi sediile administraţiei locale. încercarea de a ridica unele fortificaţii. Mehedinţi. dar fără un efect concret. trugerea liniilor de comunicaţie.

Au luat poziţie. alături de o susţinută campanie de prec. Radu Rosettişi alţii. Constantin Dobrogeanu-ëherea. Austro-Ungaria. prim-ministru fiind DA. Ion Luca Caragiale. Sturdza. Vieru şi Hodivoaia. Numărul victimelor este dificil de precizat cu exactitate.C. Bulgaria. pe care l-a sprijinit însă. protestând contra intervenţiei violente a forţelor de represiune. Brătianu menţiona în Parlament numărul de 419 ţărani ucişi. Demian numeroşi lucrători industriali şi-au manifestat pe diferite căi solidaritatea cu răsculaţii la Galaţi. Litografie de A. Bă/ieşti. prin Mihail ëheorghiu-Bujor. Canada. totodată. Regele Caro/1 declara ministrului Angliei la Bucureşti că era vorba de Ämai multe mii". . Basarabia). alţii urmăriţi în justiţie şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Ei au subliniat. şi a criticat reprimarea 181 . dădeau cifra de 12-13 000 de victime. ce au recurs la unităţile militare. S-a folosit artileria pentru Äpacificarea" unor sate. Ziarele patronate de Constantin Miile. . Guvernul a reprimat violent răscoala. Paşcani.ă a socialiştilor. Ion I. Brăila. şi de aceea se impunr ‡ rezolvarea neîntârziată a Ächestiunii ţărăneşti". Numeroşi ţărani au fost ucişi. Intensitatea răscoalei a determinat r' icţia autorităţilor. precum şi un re ou deosebit în presa din Serbia. numeroşi intelectuali. La 12/25 martie 1907 guvernul conservator a demisionat şi a lăsat locul unuia liberal. Germania. că guvernul avea o responsabilitate deosebită pentru soarta ţărănimii şi a ţării în general.Adevărul" şi ÄDimineaţa". :tf»   La asaltul conacelor. ca Nicoale /orga. Alexandru Vlahuţă. Bucovina. Constantin Stere.are a înfăţişat cititorilor situaţia ţărănimii din România. Valea Prahovei. Răscoala a avut o audienţă deosebită în provinciile româneşti aflate ' b dominaţie străină (Transilvania. precum la Stăneşti.

ntă a mişcăm sociale Austro-Ungaria şi-a manifestat chiar Äîngrijorarea" faţa /enimentele din România şi repercusiunile lor posibile asupra românilor din silvania Răscoala a fost menţionată şi în lucrările Congresului din 1907 de uttgarta\ Internaţionalei a ll-a Răscoala din 1907 a determinat impunerea fermă în opinia publică din ânia a problemei agrare şi a tras un semnal de alarmă în legătură cu adictnle din ţara noastră şi necesitatea adoptăm unor măsuri eficiente drnele ce s-au succedat la conducerea ţării au adoptat noi măsuri în cadrul latiei agrare Astfel. cea privind judecătoriile de ocoale. pentru hrana copiilor. lucrătorii industriali J exprimat solidaritatea cu lupta ţărănimii. de ărei rezolvare depindea însăşi evoluţia ţării în climatul de puternică /escenţă social-pohtică de la începutul secolului nostru în România. aceştia au mizat acţiuni de luptă specifice nivelului lor de dezvoltare Grevele s-au jlţit şi au căpătat amploare şi durată La sfârşitul secolului trecut. şi nu-şi poate cultiva. aflată. Ierna agrară a continuat să rămână o preocupare a vieţii politice interne. în principal. între 1907-1909 s-au adoptat legea pentru învoirile - . care se contura în lume Pe fondul progresului în structura social-economică a ţării contradicţiile ale au evoluat. agrare şi electorale. Valea Prahovei Trăind şi cind în condiţii dificile. chiar când acei care le posedă ar voi a le arenda. Ŷghe şi transporta recolta de la distante considerabile . care a afectat. legea pentru constituirea obştilor ţărăneşti de arendare în a unei legislaţii agrare. ale muncitorilor tipografi din laşi şi ureşti (1886. ale ceferiştilor din Galaţi şi Bucureşti (1888) Orga- rea unor formaţiuni politice ale socialiştilor şi ale sindicatelor a determinat o iă nouă în lupta pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă între 2 şi 1906 au avut loc 580 acţiuni greviste în acelaşi timp. ce urmau să rezolve litigiile între ii şi proprietari. legea de modificare a unor eden privind băncile populare. pot fi iţite grevele căruţaşilor din Brăila (1884). a determinat afirmarea lucrătorilor industriali. sub semnul isificărn revoluţiei industriale. necesitatea înfăptuim unei reforme agrare şi electorale Acţiuni sociale ale Sucrătoriior industriali. rezolvarea lor fiind avută în vedere de toate echipele ernamentale ca o soluţie pentru propăşirea ţării ** * Din raportuldin 7 februarie 1906 al procurorului general N Leonescu către ministrul justiţiei Este absolut imposibil locuitorilor din comuna Fălciu ca să arendeze pământ pentru hrană aş pe alte moşii. porturile dunărene.' mărginirea dreptului de a avea proprietăţi în arenda. au luat cunoştinţă de poziţia îărn sociale faţă de rezolvarea problemei naţionale. centraţi în zone ca Bucureşti. 1887). rezultat al realizăm revoluţiei industriale. poziţiile conservatorilor. legi privind înfiinţarea Casei i/e. fiindcă nu-şi poate îndepărta pe care trebuie să o aibă pe fiecare zi acasă. liberalii ustinut. trecerea în netatea statului a unor terenuri agricole. faţă . ce a înlesnit unele împrumuturi acordate iilor. ce a stabilit un plafon maxim de arendă.onflictul militar.ole. după 1913. de altfel. Progresul economiei româ- 1 după cucerirea independenţei de stat.

e opriră asupra mea 6 Instrucţia începuse în tot cuprinsul ţării Şefii armatei instruiau.energie . a dat la 17 martie Diviziei a ll-a ordinul . ordinele ministrului de Război rezumându-l astfel . crezând. sau cel puţin o parte din vină o am eu Dintru întâi nimeni nu s-a gândit la mine La izbucnirea revoltei eram liniştit. 1 Călăraşi suna astfel Vă ordon să reprimaţi în mod exemplar distrugând totul şi împuşcând pe capii răzvrătiţilor. în martie şi aprilie opinia publică. preconcepută cu care porniseră toţi la cercetare era că ne aflăm în fata unei revoluţii organizate Trebuia să se afle organizaţia Constatarea aceasta este adevărată. 2 călăraşi şi batalionul Cantemir 12. un caracter deosebit d»sângeros lată câteva din aceste ordine Generalul Gigârtu. pentru că astfel să se poată preîntimpina nemulţumirile şi răscoalele săteşti Articolul Apărarea mea de Vas/Ie Kogălmceanu Răscoalele ţărăneşti din martie 1907 au avut de urmare firească o întinsă cercetare judiciară şi administrativă pentru aflarea autorilor răscoalei La început. să ordone tuturor detaşamentelor ca 183 . regimentelor 1. vă rugăm domnule ministru ca în lipsa unui text de lege care să le impuie tuturor arendaşilor şi proprietarilor ca să dea o câtime de pământ pentru o hrană şi păşunat locuitorilor care au trebuinţă. comandantul diviziei a ll-a de la Craiova cerea în 14 martie prefectului de Dolj să se aducă la cunoştinţa autorităţilor şi locuitorilor chiar din locurile nerăzvrătite. Slatina. încheierea este că răscoalele ţărăneşti din 1907 nu se datorează instigatiunilor vreunei orgamzatium criminale ci stărei economice şi culturale a ţăranilor (subl în text) Constatarea aceasta priveşte întreaga tară şi nu eu sunt acela care o fac. şi vor săvârşi delicte şi crime constrânşi de nevoi în urma celor raportate.foc în carne Prinderea capetelor agitatoare în aceeaşi zi ordinul nr 11 687 ulterior primul emis de acelaşi general regimentelor Rovine nr 26 9 Artilerie. de la bun început acestei acţiuni. Caracal regimentelor 2. 1 2 cavalerie. 1. că trupa are ordin să tragă atât cu armele cât şi cu tunurile '(Subl în text) într-o circulară din 16 martie către prefecţii de judeţe ministrul de interne I I C Brătianu atrăgea atenţia asupra absolutei necesităţi de a reprima chiar din primul moment în modul cel mai energic La 16 martie generalul Gigârtu reamintea garnizoanelor Râmmcu Vâlcea. fund încă sub impresiunea zguduitoare a revoltelor. credea că ţăranii s-au răsculat împinşi de instigatori sau de vreo orgamzatiune revoluţionară care lucra la sate în atmosfera aceasta încărcată a început să nască. că orice măsuri se vor lua şi orice sfaturi se vor da locuitorilor lipsiţi absolut de pământ pentru hrană şi păşune vor rămâne ineficace în fata marei mizerii produse prin refuzul arendaşilor de a ie da pământ fie pe bani fie pe muncă. care trecuseră graniţa şi dădeau vina pe seama străinilor. comandantul acestei divizii. 19.ca în 48 de ore răscoala să înceteze' El cerea generalului Gigârtu. 5 vânători. Am pus în vedere atât inspectorului comunal cât şi ajutorului de primar Gh Grancea ca sa ia toate măsurile de a preveni în caz când locuitorii comunei Fălciu ar voi ca să atace proprietăţile vecine. fără a vă mulţumi făcând numai prizonieri Nemulţumit de rezultatul acţiunilor de reprimare comandantul Corpului 1 de armată generalul Năsturel. ca atâţia altn că nu e vorba decât de izbucnire. a unei nemulţumiri locale Era însă scânteia care căzuse într-un butoi cu dinamită întreaga tară luă foc Atunci bănuielile care rătăciseră câteva zile de colo în colo. să pnnză încetul cu încetul şi apoi să ia trup definitiv acuzarea că vina. şi să încunoştimteze de urgentă parchetul Mi-e teamă domnule ministru. 3.energice . ca să luaţi măsuri de a se îndrepta această stare de lucruri din partea arendaşilor şi proprietarilor. s. ci actele judecătoreşti oficiale ' Cu privire la reprimarea răscoalei din 1907 în privinţa modului în care trebuia executată reprimarea răscoalei trebuia spus că Ministerul de interne şi cel de război au emis ordine dintre cele mai . 26 infanterie. prin care au imprimat. 9 artilerie batalionul 1. este adevărul sfânt Astfel actele de acuzare ale parchetelor ar menţiona numele instigatorilor Imediat pe aceste acte. agenţii administrativi instruiau membrii justiţiei mstruiau Ideea fixă.

Cerem ca. Demonstraţi caracterul rădicai ai răscoalei ţărăneşti din 1907. care ne învrăjbeşte şi ne maltratează jceşte. să se plătească supliment după preţul zilei. repaosul să -. cât şi gradului psire morală a lucrătorilor şi lucrătoarelor. din împrejurări când un lucrător sau lucrătoare a întârziat 5-10 minute să fie 3 a-şi continua lucrul. aducând injurii legilor ţării. eparaţii. să nu o împiedice de a incendia casele lor". . 6.. Cerem plata zilelor în intregral cât vom sta în grevă. târgul fiind închis legal. (a de Comerţ. 4. 3 A nu fi concediat din lucru nici un lucrător sau lucrătoare din cei aflaţi actualmente în grevă n de un an de zile. Lucrătorilor să nu li se aplice amenda sub nici o formă. cuvinte imorale şi josnice chiar pentru onoarea personalului superic al moarei. fie mai întâi judecată fapta lucrătorului printr-o comisie compusă din 5 lucrători şi doi din rialul superior al moarei. Care a fost statutul problemei agrare în «omânia. şi în special din acei ce vin ca reprezentanţi la aducerea la îndeplinire a Ŷjicărilor cerute de noi. lu-rătoni să fie adică cu toţii să fie asiguraţi cu 6 zile de lucru pe săptămână. dl. Memoriu de revendicări al lucrătorilor de la moara ÄSteaua" din ëalaţi în timpul grevei >/<?1. director al fabricii şi secretarul Comisiei Generale a Sindicatelor din ţară şi din onor. 5. Orele de lucru să fie de la 12 la 10 ore pe zi. 11. 2. pentru echilibrarea -liei între lucrători şi personalul superior al moarei. a nu se mai . semnat de 5 delegaţi lucrători la ş. 10. când moara are nevoie a sta vreo zi pentru difer. ijstrator al moarei. Cerem ca toţi lucrătorii şi lucrătoarele să fie respectaţi tio personalul superior. la cumpăna secolelor al XIX-lea . fiind expresia sinceră a noastră.. Cerem ca.al XX-lea. ta să nu împiedice trupa de a ucide pe făptuitori. 9. iar cele două ore de lucru până la schimb. Cerem înlocuirea d-lui administrator al moarei. 12." TEMĂ: 1. bunul mers al moarei. Cerem ca plata să se facă pentru partida de zi să se facă la orele 5 seara ca toţi să ne i face târguiala. 2. asemenea şi a subşefului morar. Mărirea salariilor tuturor categoriilor de lucrători cu 30 la sută pe zi. Plata să se facă în argint şi bilete de bancă. Facerea unui act de învoială între noi şi direcţia fabricii. Cerem ca nici un lucrător să nu fie amendat pentru diferite ambiţiuni personale ale şefilor. ci numai o morală cuviincioasă. nd în localităţile răsculate şi ajungând poate după consumarea crimei de către răsculaţi.ă de duminică dimineaţa şi până luni dimineaţa. greva fiind provoc ată de dl. iar nu în i cu bani de nichel. Respectarea repaosului duminical în întregime pentru reculegere de forţe. 8. 7. găsindu-se lipsă în ele.

MIŞCAREA ARTISTICĂ. în perioada 1878-1918. Alţii au continuat să trăiască şi să activeze în provinciile natale. SOCIETĂŢI SI ASOCIAŢII CULTURALE.oriaţiî culttvaie. dar au păstrat o strânsă legătură cu România. O serie de personalităţi de primă mărime ale vieţii culturale din perioada interbelică îşi încep acum activitatea. . CULTURA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA . Trăsături generale. Astfel. . geologia (ëregoriu Ştefănescu). cu misiunea de a stabili ortografia. Bogdan Petriceicu Hasdeu.numele în ÄSocietatea Academică Română". ilustrat un fenomen de osmoză culturală. încă de la sesiunea inaugurală . Perioada dintre 1878-1918 a constituit. TRĂSĂTURI GENERALE. astfel. Este cazul lui Vasile Alecsandri. ÎNVĂŢĂMÂNTUL. admiţând între membrii săi oameni de ştiinţă de prestigiu din domenii ca: medicina (Nicolae Kretzulescu). ea şi-a modificat. iar începând din 1872 a ajuns să-şi lărgească domeniul de compe- tenţe. . Constituită în 1866 ca ÄSocietatea literară română'. Societă?' şi a . Aurel/ansi loan ëhica). viaţa culturală a românilor a beneficiat de o relativă coeziune. Era. în egală măsură. gramatica şi dicţionarul limbii române. savantul Henri Coandă. Vechiul Regat a constituit. în plan cultural. o continuare a celei precedente. scriitorii Mihail Sadoveanu şi Tudor Arghezi. compozitorul ëeorge Enescuşi alţii. Alexandru Odobescu. Un element de coeziune a spiritului creator din întregul spaţiu românesc. în mai 1879 a adoptat 185 . Mihail Kogălniceanu. Theodor Aman şi ëheorghe Tattarescu. cu adânci rădăcini în tradiţia istorică a poporului nostru. această perioadă reprezintă un preambul în evoluţia culturală care avea să se desăvârşească după Marea Unire. Fătu). într-o perioadă de profunde mutaţii social-politice. atât prin linia dominantă a preocupărilor cât şi prin personalităţile care o ilustrează. artiştii plastici Constantin Brâncuşi. ştiinţele naturale (A. Basarabia şi Bucovina s-au stabilit şi au creat la sud şi la răsărit de Carpaţi. îl reprezenta Academia. l tiîuţiiie de cultură. ca de exemplu: istoricul Nicolae lorga.august 1867 . de definire a matricei proprii spiritualităţii româneşti moderne. ëheorghe Petraşcu şi Theodor Pallad6. această perioadă reprezintă o punte de cristalizări şi împliniri între generaţia paşoptistă şi cultura primei jumătăţi a secolului al XX-lea. Ion ëhica. centrul în jurul căruia au gravitat forţele creatoare din provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină. economia (Petre S. Deşi lipsită de cadrul unui stat pe deplin unitar. INSTITUŢIILE DE CULTURĂ. Oamenii de cultură din Transilvania.

.

 % " .

› ü.

& tulatura de ÄAcademia Română". chimiştii Petru Poni şi Nicolae Tec/u. reflectând astfel progresele ştiinţei româneşti în acea epocă. Cantacuzino româneşti de hidrobiologie şi ihtiologie şi al  . Baca/og/u. cu merite deosebite în diferitele ramuri ale ştiinţei: matematicienii Spiru Haret. bota nistul Florian Porcius. limbii şi istoriei naţionale. numeroşi re prezentanţi ai medicinei şi biologiei pre cum: ërigore Antipa. geologii Ludovic Mrazec. istorică şi ştiinţifică. dar o dată cu liversificarea disciplinelor ştiinţifice reprezentate. Cobă/cescu. i s-au alăturat personalităţi mai tinere. cea din urmă secţie a tins să câştige o pondere tot mai însemnată în ca- drul Academiei. în tructura sa s-au menţinut trei secţii: literatură. Primei generaţii de savanţi români - fizicianul şi matematicianul E. ce avea drept obiectiv principal promovarea culturii. Simionescu şi ëh. Munteanu-Murgoci. întemeietorul şcolii dr. proiectant şi constructor al podului de peste Dunăre de la Cernavodă. ştiinţelor şi frumoaselor arte". I. geologul şi paleontologul ër. geograful Simion Mehedinţi. loan c. David Ema- nuel. a literelor. inginerul Anghel Salign6. agronomul şi econo mistul Ion lonescu de la Brad . Dimitrie Pompeiu şi ëheorghe Ţiţeica.

ë. Ion Luca Caragiaie. Emil Racoviţă. A. Hasdeu. Thoma lonescu. Onciul. nu au ocupat în timpul vieţii fotoliile de academicieni care li s-ar fi cuvenit pentru valoarea operei lor. C. Al. fondator al ërădinii Botanice din Bucureşti. iar mai târziu /.P. Levaditi. Şt. ë.D. Dacă secţiunea ştiinţifică a Academiei Române s-a bucurat de o com- ponenţă atât de prestigioasă. nu mai puţin ilustre sunt şi numele academicienilor din celelalte secţii: B. fondatorul în 1920 al Institutului de Speologie din Cluj. Coşbuc. D. Odobescu. Delavrancea. Vasile Alecsandri. Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Bucureşti. L. /orga. Xenopol. Marinescu. creatorul şcolii româneşti de antropologie. Bogdan.A. Voinov. Re-breanu. Kogălni-ceanu. D. Titu Maiorescu. Francisc Rainer. Sadoveanu. C. Istrati. B. August Treboniu Laurian. Dirnitrie Brândză. V. la secţia literară. Nu se poate totuşi să nu observăm şi câteva Äabsenţe" ilustre din rândul academicienilor. Ion Creangă. ëh. M. Nici premierele mondiale realizate în  . N. C. Urechia. Marii scriitori clasici. V. Bar'iţiu. M. Negruzzi. la secţia istorică. Pârvan. Victor Babeş. Minai Eminescu. Slavici. Timotei Ci-pariu. Ion Cantacuzmo. I.

Societatea Filarmonică Română (Bucureşti. Societatea culturală ÄAteneul Român" (Bucureşti. 1872) au activat importante asociaţii culturale ce au susţinut idealurile deplinei libertăţi şi unităţi naţionale. Menţionăm astfel. Societatea pentru răspândirea gustului artistic în România ÄIleana" (Bucureşti. Alături de Societatea ÄJunimea' (laşi. Societatea de filosofie (Bucureşti. peste mai multe decenii de la construirea primului avion cu reacţie. 1909). 1897). atât din Vechiul Regat. lorga" '(Vălenii de Munte. Alte societăţi şi-au propus obiective limitate. literar. 1912). Societatea pentru fond de teatru român (Deva. Liga ÄDeşteptarea" (Bucureşti. 1895). 1897). Un fenomen caracteristic pentru cultura română în această perioadă îl reprezintă şi apariţia unui mare număr de societăţi şi asociaţii culturale cu profil istoric. Astfel au activat între altele Societatea de Arhitectură (Bucureşti. Societatea amicilor de Belle Arte (Bucureşti. în pofida acestor omisiuni. 1865). Asociaţia 187 . 1868). Asociaţia ÄFrăţia bunilor români" (Bucureşti. Societatea ÄTinerimea artistică" (Bucureşti. domeniul aviaţiei de Traian Vuia şi Henri Coandă nu au fost răsplătite cu titluri academice. 1863). cât şi din provinciile aflate sub administraţia străină. 1906). 1891). Academia Română reprezenta forul în jurul căruia s-au grupat cele mai importante forţe creatoare ale poporului român. Universitatea populară ÄN. artistic. Societatea scriitorilor români (Bucureşti. Ele ilustrează efervescenţa culturală care defineşte deceniile din preajma anului 1900. marcând o tendinţă de specializare în cultură. 1908). 1901). 1870). decât în cazul celui din urmă. Amicii literaturii şi artei române (Bucureşti.

în acelaşi timp. ce poartă numele de junimism.ne putem crea o imagine a bogăţiei şi diver sităţii care au caracterizat preocupările culturale ale societăţii româneşti între războiul de independenţă şi Marea Unire. ea a j ucat un rol de- Aurel Vlaicu ‡ CISIV în afirmarea lui M. So cietatea ÄArta Română"(laşi. Junimea" ocupă o poziţie privilegiată în ierarhia asociaţiilor şi so cietăţi/or cu/tura/e. 1917). jsofice şi politice. Eminescu. Dacă avem în vedere şi existenţa unui număr mare de asociaţii vizând obiective sociale şi politice (Liga Votului Universal) sau naţionale (ÄArcăşiile"\n Bucovina) şi luăm în consideraţie şi spectaculoasa dezvol tare a presei . a valorilor tradiţionale şi deschiderea către cultura . explicabilă prin Mihai Eminescu Ion Luca Caragiale 88 . I. Pentru meritul de a fi grupat în jurul său pe cei care vor deveni Äclasicii litera turii române". El s-a pronunţat şi a susţinut omovarea. han Slavici şi Ion Luca Cara- ale. în jurul acestei societăţi s-a definit un interesant complex de idei estetice. cu o afinitate specială faţă de cultura germană.cidentală. 1917). Creangă. Avându-I în fruntea sa A pe T it u Maiorescu.peste 2 700 de periodice apărute doar în perioada 1907-1918 . profesorilor universitari (laşi.

lumea academică coincide. cu repercusiuni şi dincolo de domeniul strict al esteticului: ÄSămănătorul". a continuat să funcţioneze învăţământul particular. obiceiul trimiterii unor tineri la studii în străinătate. Principala tribună de manifestare a ideilor acestei societăţi au constituit-o ÄConvorbirile literare". în opera de modernizare a sistemului de învăţământ din România un rol important l-a jucat matematicianul. cu aceea universitară. precum şi cel confesional. se formaseră nu numai Titu Maiorescu.aflate sub stăpânire străină. în cadrul său. Nivelul ridicat de cunoaştere şi cercetare se explică nu numai prin talentul şi entuziasmul corpului profesoral. condusă de Alexandru Macedonski. a dat o nouă orientare Şcolilor de stat din România. însă. învăţământul. promovată de Spiru Haret. Carol Davila şi N. adesea după absolvirea unei facultăţi în ţară. obiectivul principal a fost apărarea şcolilor cu predare în limba naţională. susţinător al Äartei cu tendinţă". iar din punct de vedere politic adept al social-democraţiei. Reforma învăţământului. Polemica de idei s-a purtat preponderent pe tărâmul esteticului. nu toţi elevii înscrişi în clasa I terminau patru clase. în Transilvania şi în Bucovina  . Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică. Condiţiile obiective ale dezvoltării social-economice. ci şi prin temeinica sa pregătire în reputate centre universitare ale Europei. prin care învăţământul primar a devenit obligatoriu şi gratuit.faptul că. ce a îndeplinit de mai multe ori funcţia de ministru al instrucţiunii publice. Concomitent. se va menţine şi în continuare. care completau imaginea învăţământului superior românesc situat la cote valorice ridicate.Şcolile de Arte Frumoase din Bucureşti şi laşi. Kretzulescu). ÄLiteratorul" promovând curentul parnasianismului şi simbolismului. în ceea ce îi priveşte pe românii din provincii!'. în mare măsură. însă. Estetica maioresciană a avut un adversar şi în persoana lui Constantin Dobrogeanu-ëherea. în perioada de care ne ocupăm. Prin activitatea sa el a reorganizat pe baze moderne învăţământul de toate gradele şi a iniţiat prima acţiune culturală şi politică de proporţii a învăţător/mii române din med/uf sătesc. astronomul şi pedagogul Spiru Haret. în special. în realitate. respectiv. au focalizat viaţa culturală şi ştiinţifică a ţării Se adăugau Facultatea de Medicină (iniţiatori dr. alte două publicaţii au devenit purtătoare de cuvânt ale unor noi curente literare. O premisă importantă pentru facilitarea accesului la învă- ţământ a reprezentat-o legea din 1864. De altfel. în acest scop sunt atribuite burse de studii în străinătate. în primii ani ai secolului XX. precum şi şcolile superioare cu profil artistic . ci şi mulţi alţi reprezentanţi de vârf ai intelectualităţii române din epocă. Curentele născute în jurul celor două reviste au fost sămănătorismul ş\ poporanismul. iniţiat de Spiru Haret. prin care s-au făcut cunoscute. Ideile sale se fac cunoscute prin paginile revistei ÄContemporanul". ÄViaţa Româ- nească". ideile lui Constantin Stere şi ëarabet Ibrăileanu. un anumit imobilism şi o oarecare inerţie la nivelul mentalităţilor au determinat menţinerea unui procent însemnat de analfabeţi. din laşi (fondată în 1860) şi din Bucureşti (înfiinţată în 1864). mulţumită cărora poarta marilor universităţi se deschide pentru tinerii români proveniţi din aproape toate păturile sociale. Reacţia împotriva poziţiilor junimiste s-a cristalizat în jurul revistei ÄLiteratorul". şi. Cele două universităţi.

Faptul că primul preşedinte al Astreiesle ales Andrei Şaguna. este abandonată )entru a face loc unor direcţii de dezvoltare divergente. sub influenţa revoluţiei ruse din 1905. pictura. Ea a continuat să susţină. ca stil. Dramatica iituaţie culturală a românilor basarabeni era întreţinută şi agravată şi de vigilenţa :u care autorităţile ruse vegheau să nu pătrundă nici un fel de cărţi sau periodice n bibliotecile basarabene din România pentru a putea. a devenit şi Mitropolit al românilor ortodocşi din Ungaria şi din 'ransilvania. vechea tentaţie. muzica şi teatrul trec şi ele printr-un proces de iefinire a marilor direcţii care vor reliefa specificul naţional în cadrul fiecăreia şi otodată cunosc capodopere ale creaţiei artistice. când folosirea limbii române în orice fel de şcoală a fost nterzisă. în perioada care a urmat războiului de independenţă. şcoala omânească. în 1864. Chiar şi atunci când. aruncă o lumină semnificativă asupra implicării Bisericii în prijinirea învăţământului şi cultivarea valorilor naţionale din Transilvania. în arhitectură. acest drept era acordat liferitelor grupări etnice minoritare. valabil pentru ambele mari confesiuni - irtodoxă şi greco-catolică . pe diferite căi. cel are.cărora le aparţineau românii transilvăneni. a clasicismului. arhitectura. sculptura. s-a ecunoscut dreptul la învăţământ în limba maternă. Activitatea Astreia constituit un imbold pentru afirmarea laţiu'nii române din Transilvania. Mult mai dramatică se prezenta situaţia învăţământului pentru românii din Basarabia. dar se simţea lipsa ivăţământuiui superior. să-şi ducă la îndeplinire acţiunea de deznaţionalizare a românilor. fapt .are reprezintă un adevăr general. prin totala izolare :ulturală. de nivel primar şi mediu. George Coşbuc Bogdan Petriceicu Hasdeu Ŷxistau unele şcoli româneşti. Politica de deznaţionalizare a populaţiei majoritare româneşti a atins ipogeui după 1867. nu însă şi majorităţii româneşti. nevoia de a construi mari I90 .

în clădiri aparţinând stilului neo-românesc. Aceasta este satis- făcută de eclectismul specific şcolii franceze. C. ëheorghe Tattarescu şi Caro/ Storck. degajând o viziune stilizată a volumelor. Petraşcu. ilustrat prin edificii ca Atheneul Român sau Cercul Militar din Bucureşti. epoca de care ne ocupăm reprezintă momentul unei predări de ştafetă între generaţii. primită cu reticenţa de publicul format şi educat artistic în spiritul curentului academismului. ëh. generaţia lui Nicolae ërigorescu. care să dea prestanţă oraşelor româneşti. fondatori ai Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti şi ëheorghe Panaiteanu. Brâncuşi. Paciurea. în sculptură. ctitor al şcolii similare din laşi. Fritz Storck. Stahise apropie mult de tradiţiile artei plastice germane. îşi încheie activitatea. a fost. Preocuparea arhitecţilor de a îmbina elementul nou cu cel autohton s-a finalizat prin opera arhitectului Ion Mincu şi a elevilor săi. Opera lui Constantin Brâncuşi. în schimb. Pentru pictură şi sculptură. pentru început. Th. D. Verona. Vermont. Cuţescu-Storck. Theodor Aman. apoi Ion Andreescu şi Ştefan Luchian înnoiesc limbajul plastic realizând o mai mare apropiere faţă de pictura franceză a şcolii de la Barbizonş\ a curentului impresionist. Activitatea 191 . Carol Storck. Pallad6. CD. Se afirmă nume noi ca: A. La laşi. N. Ion ëeorgescuşi Ştefan Valbudea preiau ştafeta de la dascălul lor. pentru a o preda unei generaţii mai tinere: C. Primii ani ai secolului XX au marcat şi deschiderea artei româneşti către universul de idei şi forme ale curentului modernist. încercare de continuare a repertoriului de forme arhitecturale consasrat de epoca brâncovenească. Palatul Culturii din laşi edificii publice.

Palatul Poştei şi Telegrafului din Bucureşti Ateneul Român .

precum Palatul Artelor. unde cei mai mulţi îşi desăvârşesc studiile. Regele Carol I. ca urmare a voinţei testamentare a suveranului. Acum au luat naştere colecţii şi muzee dintre cele mai importante în România. un bun al poporului român. şi pe alt plan. doar în stadiul de proiect. în cadrul său. cât şi mărturii artistice ale civilizaţiei româneşti medievale. el însuşi având studii de istoria artei. Mai aproape de realizare se află proiectul altei instituţii de interes naţional. Ideea unui muzeu de artă. donată ulterior statului. deşi un fond de opere ale artiştilor români începe să se strângă pentru viitoarea Pinacotecă Naţională. regina poetă şi protectoare a artelor. în această epocă. Fr. Tot gustului său şi al reginei Elisabeta (Carmen Sylva) i se datorează construirea - între 1873-1383 . din 1914. însă. Cu acest prilej se amenajează în Capitală Parcul Carol şi se construiesc. devenit. realizând astfel paşi spre recunoaşterea artei româneşti în cercurile internaţionale. şi-a format o celebră colecţie de tablouri. Pădurea.a CasteluluiPe/eş. Este vorba despre Muzeul naţional de artă veche românească. ilustrare a unei legende scrise de Carmen S6lva. Un eveniment de excepţie îl constituie Expoziţia Jubiliară organizată la Bucureşti în 1906 pentru a marca festiv împlinirea a 40 de ani de la suirea pe tron a lui Caro/ I. Storck şi Filip Marin sculptează ansamblul de factură romantică format din doi giganţi şi Frumoasa Adormită. pentru care istoricul de artă Alexandru 193 . construit de Anastase Simu pentru a-i adăposti bogata colecţie de pictură şi sculptură. iniţiat şi susţinut de stat. se află. interesul pentru artă se manifestă. Unii artişti expun şi în străinătate. Nicolae Grigorescu Theodor Aman expoziţională capătă un caracter ritmic. nu- meroase edificii. destinat să cuprindă atât obiecte de artă populară. în 1910 ia fiinţă la Bucureşti primul muzeu de artă. Tot cu acest prilej D. iar spaţiile pentru amenajarea ei sunt prevăzute în Palatul Atheneului.

gara-Samurcaş a colecţionat un fond de mai multe mii de exponate. şi noile contingente de ictori. Printre publicaţiile comisiei se numără şi amplele iertorii de monumente bisericeşti medievale din România.eastă direcţie s-au impus. Elena ?cu/ută-Voronca. dirijor şi compozitor. atingând cote valorice superlative. iar itectul Nicolae ëhika-Budeşti a construit o aripă a viitorului sediu din . chiar şi celui internaţional. Din acelaşi interes pentru valorile culturii vechi. beneficiind . Viaţa culturală românească din perioada 1877-1918 se prezintă. a luat fiinţă Comisia wumentelor Istorice. în repertoriu. pentru monumentul de la Adamclisi (Tropaeum Traiani)ş\. a constituit un început condus în mod ferm de o generaţie de oameni de cultură. Dtntre compozitori se afirmă Ciprian Porumbescu. Haricleea Darclâe. ca jn fenomen complex.t continuată de Artur ëorovei. Constantin Nottara. în cadrul său s-au ructificat roadele unei activităţi începută încă anterior anului 1848 şi în care cultura română s-a aliniat celei europene.ureşti (actualul Muzeu al Ţăranului Român). director al Conservatorului din Bucureşti. Mihail Pascal/6. Ştefan Iulian. a . Aristizza lomanescu. referitor la civilizaţia geto-dacă. La laşi. contribuţiile lui ëheorghe Dima şi n Vidu. cu precădere. Alfons Castaldi. Eduard 'aude/la. Lazăr Şăineanu. Simion Florea Marian. ina de A/o/ysunt două dintre vocile celebre ale României. Imaginea vieţii culturale a epocii de după cucerirea independenţei ar fi icompletă fără o menţiune a rolului tot mai important pe care şi-l asumă arta framatică. isile Pârvan. în legătură cu tezaurul de la Pietroasa. lşş\ Nicolae ëhika-Budeşti.P. în strânsă legătură cu teatrul dramatic a luat îaştere şi teatrul liric. repertorierea şi taurarea monumentelor. printre care menţionăm pe ërigore Manolescu. realizate de ëh. Toci/eseu. ërigore cilescu. Principalele instituţii culturale s-au aflat acum în perioada de organizare care. ër. cu care colaborează. ste epoca în care se organizează Filarmonica şi Opera (teatrul liric). organism specializat în studierea. precum şi studii privitoare la textele culese. Alexandru Flechtenmacher îşi asociază numele în Decial cu acela al poetului Vasile Alecsandri. Teatrul naţional se afla la momentul de răscruce dintre vechea leneraţie. astfel. la dezvoltarea căruia un rol important l-a avut Eduard iachmann. Viaţa muzicală a fost bogată în manifestări aparţinând diferitelor genuri. Câteva îrsonalităţi se impun publicului. care reprezintă şi una din sursele de spiraţie pentru compozitori. care şi-a uimit maeştrii prin precocitate şi o strălucită arieră internaţională ca interpret. aplaudate pe mari . îavriil Musicescu îmbină activitatea componistică cu cea pedagogică. Hasdeua . mai târziu. clasicii literaturii universale ilternează cu dramaturgii români. în . care au publicat importante culegeri de clor. Preocupărilor pentru cunoaşterea trecutului istoric tional le datorăm şi cele dintâi studii de arheologie românească pe care Ie-a îlizat Alexandru Odobescu. Tot în această perioadă. reprezentată de Matei Mi/Io. Fără idoială însă că marele eveniment al istoriei muzicii româneşti este apariţia inărului ëeorge Enescu.ene ale Europei. tivitatea de pionierat în acest domeniu a lui Vasile Alecsandri ş\ B. nu lipsită de unele ezitări. Preocupări similare s-au anifestat şi în privinţa muzicii populare. în special pentru cei atraşi de creaţia corală.eput o activitate sistematică de culegere şi interpretare ştiinţifică a folclorului.

. cântecele. în scurt toate formele de mişcare spirituală ale poporului. Cercurile literare şi ştiinţifice studiară cu stăruinţă poeziile. NICOLAE /ORëA despre interesul acordat ţăranului român ." TEMĂ: 1. Caracterizaţi direcţiile principale de dezvoltare ale învăţământului românesc.. legendele.de o formaţie solidă şi animaţi de un patriotism autentic. el este chipul cu care ne întrupăm pentru alte neamuri. Specificul naţional e totuna cu sufletul neamului. într-un moment în care aspiraţiile către unire atingeau apogeul... în mod programatic. care e în fiecare dintre noi. el ne dă continuitatea şi durata istorică. poveştile.. România independentă devenea astfel şi centrul către care convergeau forţele creatoare din întregul spaţiu locuit de români.. pregătind actul din 1918. Afirmarea specificului naţional în cultură a fost unul din obiectivele urmărite cu consecvenţă fără a fi însă şi formulat ca atare. între anii 1878 şi 1914. 2. portul. Care au fost contribuţiile majore ale mişcării artistice la afirmarea culturii după cucerirea independenţei? ." CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU despre specificul naţional . şi cu toate acestea este în afară de noi: noi îi împrumutăm viaţa organică.. Cercurile conducătoare dădeau mai multă atenţie ca înainte ţăranului.

I. în aecial. în sud-estul său. Grecia. au avut loc numeroase contacte diplomatice legate de dicarea ţării la rangul de Regat. încă în toamna lui 1878. PERIOADA NEUTRALITĂŢII SI SEMNIFICAŢIA SA. J/7 Chica. în 1880 I. P. Boerescu. apoi.P. V. pe drumul afirmării intereselor aţionale. ea ebuia să se integreze structurilor europene de pe o nouă poziţie . DA. Brătianu. precum MihailKogălniceanu. . legate mai ales de Dordarea cetăţeniei evreilor şi de rezolvarea urmărilor afacerii Stroussberg. pe de altă parte. Bucureştiul a devenit. -PACEA DE LA BUCUREŞTI (24 APRILIE/* MAI 1918). nepotul de frate al lui 36 .CAMPANIA DIN VARA ANULUI 191* SI URMĂRILE SALE. Imperiul Otoman. REINTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI SI PARTICIPAREA SA LA VICTORIE.C. între iii 1878-1880 Anglia. Caro/ la luat titlul de Iteţă Regală. în atare condiţii. Cu acest prilej a fost abordată şi problema sgatului şi s-a reglementat. Conform ărerii unor diplomaţi străini. -ROMÂNIA SI DEBUTUL PRIMEI CONFLAGRAŢII MONDIALE. succesiunea la tronul ţării. n centru cu o bogată activitate diplomatică. Diplomaţia românească la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul ocolului al XX-lea. El a semnificat un prim as către modificarea statutului politic internaţional al ţării. în lipsa ascendenţilor direcţi. în perioada de care ne ocupăm. k OCUPAŢIA MILITARĂ A PUTERILOR CENTRALE. în acelaşi timp. omânia a trebuit să ţină seama de noul echilibru de forţe creat în Europa şi.şi să-şi făurească modalităţi proprii de afirmare care să-i asigure 9zvoltarea.cea de stat de ne stătător. Aceasta. RĂZBOIUL PENTRU REÎNTREGIREA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI -DIPLOM AŢIA ROM ÂNEASCĂ LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA Şl ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA. Brătianu Carol I au făcut vizite în Germania. OPERAŢIILE MILITARE DIN ANUL 1916. Au contribuit la aceasta diplomaţi străluciţi. Germania au recunoscut independenţa de stat a României. Olanda. cu n câmp de acţiune lărgit şi în care s-a manifestat o colaborare între toate partidele alitice. un obiectiv central al guvernului român a fost cunoaşterea în plan extern a independenţei şi a transformărilor ce i-au urmat în tatutul politic al ţării. După numeroase demersuri diplomatice. ustro- Ungaria. Imperiului Otoman şi Austro-Ungariei. Rusia. ţara noastră a desfăşurat o politică externă activă. tronul să revină prinţului Ferdinand. Äo veritabilă trambulină pentru mbasadori". Sturdza şi alţii. deoarece ocupa o poziţie rategioă în Peninsula Balcanică. pe de o parte. -INTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI. iar. Imediat după 1878. Dupâ recunoaşterea internaţională a independenţei de stat. acesta fiind recunoscut în anul următor. acolo unde se ciocneau interesele economice şi olitice ale Rusiei. dincolo de micile interese partizane. Franţa. Carp.C. Italia. S-a stabilit ca.

supuşi unei intense deznaţionalizări după înfăptuirea dualismului din 1867. Iniţiativa a venit din partea cancelarului german Otto von Bismarckcare. în 1883. guvernul român a continuat să-şi manifeste interesul pentru sprijinirea locuitorilor de origine română din zona Balcanilor. în 1881. în 1882. Parlamentul a votat transformarea României în Regat. l-a urmat vizita primului ministru I. după încălcarea de către Rusia a Convenţiei din 4 aprilie 1877 şi ocuparea judeţelor din sudul Basarabiei. în cadrul convorbirilor. singură.Carol. în 1878. România a izbutit. cel puţin în sud-estul său.C. Ea a fost reînnoită. Austro-Ungaria şi Italia. raportul de forţe în Balcani a suferit importante modificări o dată cu reorientarea Serbiei şi Bulgariei spre Rusia. să ameninţe România cu ocuparea. s-a şi exprimat în acest sens. adică provinciile aflate sub dominaţie străină. avusese loc la laşi. astfel. pentru moment. pe fondul înrăutăţirii grave a relaţiilor româno-ruse. în acelaşi timp. Alianţa între România şi Puterile Centrale s-a semnat în 1883 şi a fost un act cu caracter secret fiind cunoscut doar de rege şi de către unii oameni politici. s-a ajuns la incidentul între trupele române şi ruse de la Arab Tabia. în 1880. formată din Germania. nu mai reprezenta. Austro-Ungaria şi-a intensificat penetraţia în Peninsula Balcanică şi a ocupat un loc important în Comisia Dunării. de mutaţii semnificative. preocuparea sa de a domina Comisia. în legătură cu delimitarea frontierei de sud a Dobrogei. ca şi obligaţia de a se ajuta în cazul în care vreo parte contractantă era atacată. România îşi decidea. soarta în istorie. în anul următor. Alianţa a avut un caracter pur defensiv. mai precis din Munţii Pindului ş\ de pe Valea Timocului. să iasă din 197 .expresie a politicii independente a României şi a faptului că alianţa nu însemna renunţarea la o politică proprie a guvernului de la Bucureşti - cererea de a nu permite pe teritoriul său acţiuni îndreptate contra dublei monarhii. în ultimii ani ai secolului trecut. premierul român a respins însă în mod hotărât . regele Carol I a făcut vizite în Germania şi Austro-Ungaria. S-au adăugat originea germană a dinastiei din România şi unele interese economice ale cercurilor conducătoare din ţara noastră în relaţiile cu Germania. Acesta s-a căsătorit în 1892 cu principesa Măria de Edinburgh. ceea ce a grăbit apropierea României de Puterile Centrale. Acestea au impus României. Franţa. permanentele fricţiuni legate de situaţia românilor din Transilvania. Brătianu în aceleaşi ţări. o forţă politico-diplomatică în Europa. de cîteva ori. La 14/26 martie 1881. să se îndrepte spre o alianţă diplomatică cu Puterile Centrale (Tripla Alianţă). în acest mod. Chiar cu un an înainte. Rusia şi-a întărit poziţiile în Bulgaria şi a încercat. ca şi consecinţele convenţiei comerciale din 1875 au dus la înrăutăţirea relaţiilor româno-austro-ungare. punând încă o dată Europa în faţa faptului împlinit. ţara noastră întreţinea relaţii diplomatice cu 18 state ale lumii. cu prilejul dezvelirii unei statui a lui Ştefan cel Mare. în anii următori. tot mai mult izolată diplomatic după 1878. un incident ce agravase relaţiile între Viena şi Bucureşti: senatorul Petre ërădişteanu declarase atunci că speră ca regele Carol să recapete Äpietrele preţioase" ce lipseau încă de la coroana voievodului moldovean. înfrântă catastrofal în urma războiului din 1870-1871 cu Prusia. specificându-se angajamentul părţilor de a nu adera la alianţe potrivnice vreunuia din membri. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea scena politică a continentului nostru a fost marcată. nepoata reginei Victoria a Angliei.

în principal.constituită de Franţa. iar atunci când condiţiile au permis-o. rea în care fusese împinsă şi a obţinut unele garanţii de securitate. Pentru unii politicieni. în ciuda unui curent de opinie tot mai ivorabil lor în cercurile politice româneşti. uriaşa adeziune a opiniei publice şi a tuturor cercurilor politice din hiul Regat la prevederile documentului înaintat lui Franz losif m 1892. Se spera ca aceasta să sprijine unirea isilvaniei şi Bucovinei cu România. Tot mai multe evenimente politice şi nomice atestă acest proces. Brătianu. în pragul conflagraţiei mondiale. De fapt. de Paul Deschanel. Ea s-a prelungit până către 1914. jaria dorea să-şi sporească teritoriul pe seama Imperiului Otoman. date fiind intensificarea exploatării naţionale a anilor ardeleni. în mod tat şi greu de surprins de cei neavizaţi. Trebuie menţionat şi faptul că. Anglia şi Rusia. şi de către primarul Parisului. să menţină ureştiul în orbita Puterilor Centrale. în special în industria petrolieră. Cel din urmă eveniment a întuat contradicţiile în această zonă a continentului. prin aceasta ând în pericol statu-quo-u\ balcanic. inilor din Transilvania. momentele de încordare între ureşti şi Viena au continuat. . Bulgaria şi-a manifestat dorinţa de a îngloba noi teritorii. De asemenea. totuşi. asemenea. când a anexat Bosnia şi Herţegovina. alianţa nu a semnificat nici un moment abandonarea sprijinirii luptei. Se spera că aceasta din urmă va veni la Viena şi Budapesta pentru a îmbunătăţi situaţia românilor ardeleni. aceasta pe fondul compli- situaţiei din Balcani şi al conturării celei de-a doua alianţe politico-diplomatice Europa . în special apropierea Austro-Ungariei de Bulgaria şi terea agresivităţii sale după 1908. să susţină interesele jnale. şi-a modelat activitatea pe lângă Puterile Centrale. regimul navigaţiei pe Dunăre. fost preşedinte al iţei. în 1909. tratatul avea )rtantă prin prezenţa Germaniei în alianţă. au impus cercurilor ale de la Bucureşti ca. La începutul secolului al XX-lea România s-a afirmat în sud-estul Europei in factor de stabilitate politică. Ion I. au sporit investiţiile de ital din statele Antantei. >olitica externă. Diplomaţia austro-ungară şi cea germană au căutat. tensiunile economice. s-a Ŷânt şi asupra situaţiei românilor din Transilvania. iar la împlinirea a 70 de regele Carol /a fost numit feldmareşal al armatei germane. moştenitorii tronului din mania şi Austro-Ungaria au vizitat capitala României. ci chiar o consolidare a statutului internaţional al ţării regătirea deplinei unităţi naţionale. către Antantă. în ciuda alianţei cu Viena. românii au intrat în i pentru eliberarea fraţilor lor de peste munţi. cipesa Măria. dat fiind şi faptul că enţiile Rusiei faţă de strâmtorile Bosfor şi Dardanele au fost ignorate la Viena. alţi politicieni au tatonat însă terenul pentru o reorientare tacită. Noua situaţie sud-estul Europei. o detaşare a ţării noastre de Puterile trale. după 1883. clauzele militare ale acordului nu au fost nicicând aplicate. Puternicul ecou al acţiunii lorandiste. în aşi timp. în aceste condiţii s-a produs. Politica externă a încercat să corespundă pe in şi să urmărească realizarea intereselor naţionale. în anii 1910-1911 România a fost vizitată de uni militare din Anglia şi Rusia.C. Ŷesie a conjuncturii internaţionale. însuşi regele Caro/1 a avertizat Germania că nu putea să se opună deratelor naţiunii române. precum şi războiul vamal dintre anii 5- 1891. lânia a urmărit. menţinerea statu-quo-uM în Peninsula Balcanică î acest sens. icarea liderilor memorandişti în procesul de la Cluj.Antanta (Tripla înţelegere) .

Aceasta a adâncit şi mai mult ruptura între România şi Tripla Alianţă. la 1/14 iunie 1914. deopotrivă responsabile de izbucnirea conflictului.) în aceste condiţii. a semnat armistiţiul. şi von Bussche. guvernul de la Sofia a acţionat permanent sub instigarea Vienei pentru revizuirea sa. iar România.Turtucaia. Pe de o parte. Vizita ţarului Nicolae al //-/ea şi a familiei sale la Constanţa. ceea ce arată interesele distincte ale Marilor Puteri. Războaiele balcanice din 1912-1913 au demonstrat însă.. Primul război mondial (1914-1918) a reprezentat apogeul confruntării între Marile Puteri pentru dominaţie economică şi politică şi reîmpărţirea lumii în sfere de influenţe. se poate spune.. totuşi. Nicolae /orga scria că . că se începe războiul împotriva voinţei austriece". însoţit de ministrul de externe Sazonov. reorientarea politicii externe a guvernului român. când situaţia din Peninsula Balcanică se complicase la maximum şi tindea să se modifice.. în acest sens. Puterile Centrale se străduiau să menţină România în alianţă. Poarta a fost înfrântă şi. din partea Germaniei. în mod clar. şi să se încheie pacea de la Londra. mai ales prin prisma intervenţiei Marilor Puteri. La 10 iunie 1913 Bulgaria.. Tratativele pentru pace s-au desfăşurat la Londra. după Conferinţa internaţională a ambasadorilor şi ÄProtocolul" de la Moscova. statele balcanice - Serbia. România şi debutui primei conflagraţii mondiale. la 3 decembrie 1912. discuţiile cu regele Caro//şi premierul Ion I. şi semnificaţia sa. în 1913-1914 au fost acreditaţi la Bucureşti noi ambasadori. Bulgaria a fost silită să capituleze. ceea ce era o recunoaştere a rolului ţării noastre. Discuţiile pentru pace s-au desfăşurat la Bucureşti. ( începea al doilea război balcanic. dar a privit cu îngrijorare războiul.C. chiar personalităţi marcante de la Berlin şi Viena au recunoscut că România era practic pierdută pentru Puterile Centrale. în 1912. a atacat pe foştii aliaţi. România a decretat mobilizarea.. Tratatul de Pace a restabilit pacea în Balcani doar aparent. Pacea de la Bucureşti din 10 august 1913 a prevăzut cedarea de către Bulgaria a unei părţi din Macedonia către Serbia şi a sudului aceleiaşi provincii către Grecia. nemulţumită de rezultatele tratativelor de pace. sudul Dobrogei. România şi-a proclamat neutralitatea faţă de primul conflict balcanic. importantă figură a politicii Austro-Ungariei. Imperiul Otoman a primit o parte din răsăritul Traciei cu oraşul Adrianopole (Edirne). Datorită Porţii discuţiile au fost întrerupte.. în zonă. căci în ciuda politicii Bucureştiului de a-l menţine. în vara anului 1914 România ocupa o poziţie importantă. Bulgaria urmăreau realizarea unităţii naţionale prin recucerirea unor teritorii aflate încă sub stăpânirea Imperiului Otoman.  . Brătianu au reconfirmat însă noua orientare în politica externă a României. Teama unei generalizări a conflictului a făcut ca Marile Puteri să intervină. Trupele române au trecut Dunărea şi au înaintat în Bulgaria. S-au confruntat Puterile Centrale şi Antanta. ambele tabere beligerante fiind dispuse să-i câştige concursul. importante probleme nerezolvate. Perioada neutralităţi. până la linia Ecrane . Toţi contemporanii au fost de acord că aceasta a semnificat în fapt ruperea legăturilor cu Puterile Centrale şi în mod deosebit cu Austro-Ungaria. dar între aliaţii balcanici existau încă multe neînţelegeri. iar la 3 februarie 1913 conflictul a reizbucnit. Treptat. lăsând. Grecia. că peste Dunăre se discută chestiunea Ardealului. şi anume Ottokar Czernin. tocmai în pragul războiului mondial.

Pregătindu-se permanent de intrarea în război. el a amânat tot mai mult jst moment. reticent în faţa unor astfel de demersuri. Membrii marcanţi ai Partidului Conservator mocrat şi ai Partidului Conservator. în 3 următoare. în februarie 1916 a murit şi soţia sa. România şi Italia au căzut de acord. I. în sânul opiniei publice româneşti şi al principalelor partide Utice au continuat frământările în legătură cu posibilitatea intrării României în 'boi şi împlinirea idealului deplinei unităţi naţionale. Ion IC. consultată în legătură cu mersul războiului şi nu putea fi invocat nici un motiv război. în negocierile secrete cu Antanta. la acel moment. Ion . Rusia a recunoscut drepturile istorice ale României jpra Transilvaniei şi a Bucovinei. La 27 septembrie/10 octombrie 1914 Caro/ /a decedat şi a fost înmor- ntat la Curtea de Argeş. în septembrie 1914 au t încheiate de către România acorduri cu Rusia şi Italia în schimbul unei jtralităţi binevoitoare. au intrat în flict. declarându-şi reciproc război. între 1914-1916 ţara noastră a fost neutră faţă de conflictul mondial. Soarta tării a fost decisă de Consiliul de Coroană de la Sinaia din 21 iulie/3 iust 1914' în faţa unei situaţii grave bătrânul rege Caro/ I trebuia să se isulte cu forţele politice din ţară. căruia i-au căzut ime moştenitorul tronului austro-ungar. continuare. Totodată. Curentul dominant a fost . diplomaţii Puterilor Centrale şi Antantei se străduiau să obţină colaborarea itară a României.N. Lahovar6.dinand. pericolul / ce ameninţa România. care mitea sprijinirea luptei pentru desăvârşirea unităţii teritorial-naţionale. Brătianu şi membrii 'ernului. când forţele politice propuneau soluţii diverse. La Consiliu au luat parte regele. şi soţia sa. La 28 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo. Francisc Ferdinand. De partea sa situat doar liderul conservator Petre P Carp. ëuvernul Tisza s-a arătat însă. era cea mai puţin riscantă. prinţul . Brătianu a dorit să obţină toate garanţiile pentru existenţa de sine stătătoare arii. - un climat politic foarte agitat. să nu renunţe la neutralitate decât în urma unui preaviz de opt zile. că mânia va ceda fiind ameninţată de Bulgaria şi Imperiul Otoman. Tisza credea. Brătianu a manifestat o deosebită ponsabilitate faţă de destinele ţării. primul ministru Ion IC. astfel. Acesta se plasase pe poziţii antantofile d influenţat în acest sens şi de soţia sa. Depărtarea tot mai evidentă a României de Puterile Centrale l-a determinat împăratul Germaniei. după ce Austro-Ungaria i-a declarat război Serbiei. rol a fost urmat la tron de Ferdinand I. A fost adoptată ultima jtie. au susţinut necesitatea expectativei late care. principalii oameni politici. în îlaşi an. ce a invocat. în comunicatul oficial s-a precizat că România nu fusese nici prevenită. regina Măria. din nou. u pronunţat însă pentru neutralitatea armată. regina Elisabeta. principalii componenţi ai alianţelor mili-i Atât Antanta cât şi Puterile Centrale au făcut presiuni la Bucureşti pentru a tiga alianţa României şi intrarea sa imediată în război. dar şi presiunile la Budapesta pentru a obţine Dunătăţirea situaţiei românilor din Transilvania. Regele a prezentat tratatul de alianţă cu erile Centrale şi a cerut intrarea în război alături de aliaţii săi. să continue eforturile pentru nţinerea alianţei la Bucureşti. iilhelm al //-/ea. ca şi Alexandru Marghiloman. pentru a se pregăti în vederea obţinerii unui succes militar. precum / ërădişteanu.

în perioada neutralităţii situaţia economică a ţării s-a înrăutăţit. Pe linia susţinerii intereselor Puterilor Centrale s-au plasat. Erau la mijloc importante rezerve petroliere şi producţia de cereale a ţării. Alexandru Marghiloman. taberele beligerante s-au înfruntat în România şi în plan economic. V. Petre P. Mai întâi. în conformitate cu aprecierile Internaţionalei a ll-a. Prin numeroase întruniri. Carp. Octavian ëoga. Antanta a 201 . dar aceasta nu a semnificat însă că aceşti oameni politici nu susţineau şi idealul unităţii naţionale. conferinţe. socialiştii români au susţinut aceleaşi idei.demonstraţii. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. organizaţie condusă de Nicolae Filipescu şi care cuprindea pe conservatorii antantofili. Mai apoi. Arion. îl considerau Äimperialist". articole de presă. ce ar fi întărit potenţialul uneia sau alteia din taberele aflate în război.printre altele Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor. intervenţii diplomatice . Constantin Stere. după intrarea Imperiului Otoman în război de partea Puterilor Centrale. pe diferite căi . Se aprecia că desăvârşirea unităţii statale a României se putea desfăşura doar prin Äsocialism şi revoluţie". precum şi pe plan internaţional. Acţionau de pe aceste poziţii. închiderea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele. Congresul extraordinar din 1914 al Partidului Social-Democrat a cerut adoptarea unei politici de neutralitate. Lupu Costake. Mişcarea socialistă din România s-a opus însă participării la război pe care. mitinguri şi demonstraţii. Acţiunea Naţio- nală. în vederea continuării înzestrării armatei române cu armament modern. Nicolae /orga. Regele Ferdinand Regina Măria acela care se pronunţa pentru intrarea în luptă alături de Antantă. a dus la reducerea volumului comerţului Ŷromânesc. în conducerea căreia se aflau Vasile Lucaciu. pornind de la propriile convingeri politice. ce promisese întregul sprijin pentru unirea teritoriilor locuite de românii din Imperiul Austro-Un- gar cu România.

ntanta era gata să accepte drepturile legitime ale românilor asupra 'ansilvaniei. au avut loc numeroase tratative cu Antanta Bucureşti. de la propriile interese. Situaţia s-a complicat în 1915 pentru omânia. Convorbirile care au urmat s-au purtat sub presiunea îrmanentă a Franţei şi Angliei. Austro-Ungaria propunea unirea tuturor românilor într-un singur stat. Ele au avut un iracter secret. Tratativele cu Antanta au intrat în vara anului )16 în faza finală. Brătianu amânând mereu intrarea în zboi pentru a găsi momentul oportun.ordat unele credite. Convenţia politică prevedea ca România să declare război Jstro- Unganei. mai ales.V.C. Banatului şi Bucovinei. Alekseev. Antanta se obliga să susţină desăvârşirea lităţn naţionale a ţării noastre pornind. Antanta s-a )2 . căci presiunile sale la Bucureşti s-au înmulţit peste măsură jpă îndelungi discuţii. şi generalul Joseph Joffre. Pe fondul unor victorii ale Triplei Alianţe din vara lui 1915. şeful Marelui Stat f ajorrus. Operaţiunile militare din gnu! 1916. comandantul şef trupelor franceze. între anii 1915-1916. încă din 314. Intrarea României în război. în vara anului 1916. căci doar cu aceasta din urmă avea probleme. deci. s-au făcut comenzi de armament în străinătate şi s-au treprins. 2  ›2 L nânla a declarat războii    tiarei patrii a amMJtaretarei ştiri ii astft r 2 Ziarul «Universul» anunţând intrarea României în război . şi anume o Convenţie politică ş\ una militară. au cerut României să intre în război. Äacum ori niciodată". Paris. Ion I. Petersburg. multe influenţate de desfăşurarea seraţiunilor militare. unele rechiziţii. o dată cu intrarea în război a Bulgariei de partea Puterilor Centrale oarta acţiona în acest sens încă din 1914. generalul M. Ocu- aţia militară a Puterilor Centrale. la 4/17 august s-au semnat documentele colaborării Dmâniei cu Antanta. dar tegrat imperiului său. Londra. de asemenea.

Jir " Aliniamentul frontului la 12 XI. 1916 Aliniamentul frontului la 24 X11916 Linia frontului la 31 XI11916 (după retragerea în Moldova) Năsăud r ARMATA 2 Armate române v paşcani \ Beclean ARMATA 6 Armate ruse Ŷ "f r * In a m i c u l A 2 române ² ' d e la Mărăşti AUSTRO-UNGAR/ O Respingerea ofensivei germaneM» în Târgu Mureş vara anului 1917 (Mărăsti. Oituz) Abrud Lipovâ Lugoj Caransebeş *%.«pu! KUHiVfc ) Ş $ €  › CL Craiova Rezistenţă împotriva războiului x s./ / JState din coaliţia Antantei \State din coaliţia Puterilor Centrale .Aliniamentul frontului în momentul oprim ofensivei române în Transilvania -T. '\— .Ide armatele Puterilor Centrale \ * l_ o m i ---------. Râmnicu ţ A. | (1914-1918) \Vidin C alafat J I T eritoriu rom ân c otropit în anul 1916 \ I ---------.1Teritoriu răpit României prin pacea I______ Ide la Buftea-Bucureşti (1918) Ŷ «-‡Ŷ² --Frontierele României după pacea de la Bucureşti .1 ' Vâlcea ( Plte {l .

Comrai \ li ARMATA 2 l.r .Gheorghs Câmpina t .iro 8 Bacău Ŷ. \ Bârlad. ARMATA DE NORD ) Leova .Şerpiloi A2  Sulina Sf.

Turtucaia iu M angalia Nicopole "~-² ABMATA 3 BULGARA \ 0 Bazargic Balcic România în perioada războiului pentru reîntregire naţionala . Ploieşti \ ARMATA 1 .ţa '. HârşovaC ARMATA DJ 44 : OBR r MANEVRĂ -.g ? GEA " "f=#= * Sv BU C U fflgîi F eteşti-' / "'"" r . TRUPE RUSE =' <.3 ' -"V Constenţa ' ' "~~ Alexandria.PEE E ff~r O lte n . f GP de .

mergând pe Dunăre şi ajungând la Marea Neagră. conduse de generalul francez Sarrail. România urma să participe la Conferinţa de Pace în condiţii de egalitate cu celelalte părţi semnatare. Convenţia militară a stipulat ajutorul militar al Antantei pentru ţara noastră. Carp. . . Multe din prevederile Con- /enţiei militare cu Antanta nu au fost însă respeptate de către aceasta. Ion I. ministrul Edgar Mavrocordat a înmânat la Viena nota de război \ României. au fost afectate frontului din Transilvania. Top/iţa şi a pătruns n zona secuiască. cât numărau forţele armate române. cu muniţii şi armament în cantitate de 300 de tone zilnic. şeful Marelui Cartier General austro-germani. României - a fost impusă intrarea în război într-un moment cu totul nefavorabil. La 1 septembrie 1916. unde a cucerit Braşovul. de ase- menea. iar rfensiva română nu a fost susţinută de aliaţi nici în Galiţia şi nici în Dobrogea.eea ce a dus la oprirea ei. cele mai nulte efective. Prin intrarea îulgariei în război contra ţării noastre s-a format un front uriaş pornind de la arpaţi. La 14/27 august 1916 a fost convocat Consiliul de Coroană sub preşe- linţia regelui Ferdinand. Armata română trebuia aprovizionată. forţele germa- =  . Toţi >articipanţii s-au declarat de acord şi au votat în acest sens. Trupele române au fost întâmpinate cu bucurie de locuitori. iar trupele aliate de la Salonic. două treimi. Brătianu a prezentat rezultatul înţelegerilor cu Antanta şi a cerut intrarea ţării în război alături de această alianţă de forţe. prin porturile ruse. ce continuau să susţină politica de expectativă.000 soldaţi şi ofiţeri. în cadrul său. şi mult mai >uţine celui din Dobrogea. obligat să respecte integritatea terito- rială a ţării. în noaptea de 14/15 august 1916 armata română a recut Munţii Carpaţi în Transilvania. aspiraţia legitimă a României pentru Unirea cu Transilvania şi Bucovina. fiind cerută ie Antantă datorită situaţiei sale precare pe fronturile europene.C. Concomi- tent. în ziua decretării mobilizării ge- nerale un tren cu muniţii trebuia să se afle la graniţa ţării. n aceeaşi seară. România se obliga să intre în război la 15/28 august 1916 împotriva Austro-Ungariei. începea astfel războiul pentu reîntregirea naţională a României. S-a recunoscut.e aşteptau eliberarea de sub dominaţia străină. din cei >este 800. cu excepţia lui Titu iaiorescuş'i a lui Petre P. trebuiau să declanşeze o ofensivă pentru a reţine pe Generalul Constantin Prezan. armata rusă trebuia să desfă- şoare mari operaţii în ëaliţia şi Buco- vina şi să participe la apărarea Dobro- gei contra vreunui atac al Bulgariei.

pe crestele Carpaţ/ior şi în trecători. Presate de ‡a nord şi de la sud. Concomitent. în Banat. generalul Eremia ërigorescu a câştigat lupta pentru trecători/e Moldovei. Până la sfârşitul lunii octombrie 1916 s-au dus lupte grele în Dobrogea. Pictură de D. Concentrând numeroase trupe şi o tehnică superioară de război. unităţile militare române au susţinut bătălia de la Argeş-Neajlov care a dus la pierderea Bucureştiului. armata şi unii locuitori s-au retras în Moldova. Marele Cartier ëeneral român condus de generalul Constantin Prezan. la 23 noiembrie/6 decembrie 1916 Mackensen intrând în Capitală. trupele Puterilor Centrale au rupt însă după lupte înverşunate. -teritoriu ce a devenit centrul rezistenţei 205 . au fost nevoiţi să cedeze şi să se retragă cu grele pierderi. Luptele de la Cerna. ëuvernul. Sub lozinca ÄPe aici nu se trece". unde românii. ceea ce a eşuat datorită declanşării ofensivei Austro-Ungariei şi a ëermaniei în Transilvania. Mackensen a forţat şi trecut Dunărea pe la Zimnicea. trupele române au oprit pătrunderea trupelor germane şi austro-ungare din această direcţie pe teritoriul ţării. ce a trebuit evacuată. din 1916. ce a căpătat în anul următor valoare de simbol. apărarea la trecătoarea Jiului şi s-au revărsat în Muntenia şi Oltenia. lipsiţi de cooperarea eficientă a ruşilor. în schimb. Stoica no-bulgaro-otomane conduse de Mackensen au forţat Dunărea şi au provocat românilor înfrângerea de la Turtucaia. a decis să contracareze în chip fulgerător prin trecerea unor unităţi peste Dunăre şi încercuirea inamicului. sub coordonarea generalului Eric von Falkenha6n. autorităţile. în luptele de la Jiu s-a remarcat Ecaterina Teodoroiu.

prin care anunţa instaurarea ocupaţiei germane T a >06 k . Ecaterina Teodoroiu Generalul Eremia Grigorescu Ordonanţa lui Mackensen către populaţia Bucureştiului.

cereale. tezaurul naţional ce cuprindea arhivele. în general. valon mari. în care au intrat şi unii conservatori în frunte cu Take lonescu. cumpărat din străinătate. mari cantităţi de petrol şi produse pe. valută.cea electorală şi agrară. regele Ferdinand a promis solemn înfăptuirea a două mari reforme . ca şi misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Berthelot. româneşti. La Bucureşti au rămas unii membri marcanţi ai Partidului Conservator (Alexandru Marghiloman. Pe teritoriul ocupat de Puterile Centrale. s-a organizat un regim de ocupaţie militară. în vara aceluiaşi an. conform unor statistici au fost sustrase din ţara noastră.a. spre păstrare. Regina Măria a organizat sub patronajul său Crucea Roşie. orice colaborare cu autorităţile de ocupaţie. se impuneau unele reforme de structură. lingouri de aur. pe văile Suşiţei. în ciuda unei atari situaţii. Tifosul exantematic a făcut ravagii afectând peste 30 000 de oameni. obiecte ale Mitropoliei Ungro- Vlahiei. Bogăţiile solului şi sub- solului au fost exploatate în folosul Germaniei şi Austro-Ungariei. A contribuit la aceasta şi înzestrarea cu armament modern. militari. lucrători industriali. obiectivul principal al autorităţilor militare româneşti. tezaurul Casei Regale. unde ţarismul fusese înlăturat. ce au reunit pe ţărani. dată fiind şi situaţia din Rusia. în aceste condiţii foarte grele pentru ţară. sabotaje. Petre P. La laşi s-a organizat un guvern naţional. Parlamentul reunit la laşi a decis modificarea constituţiei pentru a oferi temei legal reformelor preconizate. în lunile martie-aprilie 1917. Printr-un uriaş efort militar s-a refăcut o forţă militară ce grupa 460 000 de soldaţi şi ofiţeri. Frontul s-a stabilizat în sudul Moldovei. Deşi mulţi erau plasaţi pe poziţii germanofile. ei au refuzat. Carp. Pentru a mobiliza poporul la apărarea ţării. iar Capitală a ţării a fost considerat oraşul laşi. Titu Maiorescu. S-a iniţiat reprimarea oricărei forme de rezistenţă a populaţiei locale. de condiţiile precare de igienă şi de asprimea iernii. după campania din 1916. guvernul român a acceptat să depună în Rusia. Valoarea totală a pagubelor provo- cate de ocupanţii României se cifrează la Generalul Alexandru Averescu aproape 18 miliarde lei aur. Theodor Rosetti). prin jaful Puterilor Centrale. Refugiul în Moldova şi continuarea rezistenţei au fost grevate de numeroşii răniţi şi bolnavi. intelectuali. Campania din vara anului 1917 şt urmările s?Je Apărarea ultimului teritoriu unde mai pulsa încă fiinţa statului român era. Putnei şi Şiretului. dar. între decembrie 1916 şi noiembrie 1918. materiale de construcţii ş. s-au desfăşurat acte de protest. pentru a alina suferinţele răniţilor şi 207 . ce însemna o mare parte din teritoriul ţării.- troliere.

dinspre sud. Prinsă ca într-un cleşte. şi o ofen- ivă la Oituz. Puterile Centrale se pregăteau în schimb să scoată Româ- 1a din război pnntr-un atac combinat al lui Mackensen. armata română ar fi trebuit să capituleze. în vara anului 1917 s-au desfăşurat luptele de la Mărăşti. Planul românesc de acţiune urmărea să declanşeze ofensiva în ectorul Nămoloasa. Generalul Berthelot îmbrăţişează pe ofiţerii români decoraţi le celor bolnavi. Mărăşeşti şi lituz. Rezistenta eroică a Armatei a ll-a Române conduse de generalul Mausoleul de la Mărăşeşti >08 .

. ceea ce a adâncit pericolul conflictelor între unităţile ruse de pe teritoriul Moldovei. S-a remarcat rezistenţa deosebită a Regimentului 32 ÄMircea" şi iscusinţa militară a generalului Eremia ëngorescu. 209 . a oprit şi înaintarea Puterilor Centrale spre Rusia.Mărăşeşti - Adjud. Deşi România era victorioasă pe front'. dar. între 24 iulie/6 august şi 24 august/3 septembrie 1917. totodată. ostili bolşevismului. s-au atacat depozitele de armament şi alimente. In toamna anului 1917 frământările din Rusia s-au repercutat şi în rândurile trupelor din Moldova. Constantin Kiritescu nota că Äzilnic se produceau tot felul de provocări la adresa românilor". Inamicul a izbutit doar o pătrundere de câţiva kilometri. s-a încercat dezarmarea unor ofiţeri români. unde anarhia şi tulburările reprezentau o ameninţare la adresa stabilităţii României. După lupte îndârjite. 1916 Alexandru Averescu a determinat pe Mackensensă schimbe direcţia de ofensivă a trupelor austro-germane dintre Şiret şi Carpaţi spre Focşani . Unii ofiţeri ruşi. La jumătatea lunii august s-au prăbuşit şi ultimele încercări de a străpunge apărarea românească la Oituz. au rămas însă fideli ţarului Nicolae al II. România era singură şi înconj6rată de duşmani. legate de căderea guvernului Kerenski şi de lovitura de stat bolşevică de la Petrograd (25 octombrie/7 noiembrie 1917). Auavut loc demonstraţii. în noile condiţii. armata germană a bătut în retragere. resimţite încă în timpul bătăliei de la Mărăşeşti. Rezistenţa eroică a armatei române în Moldova a salvat statul român. situaţia sa s-a înrăutăţit o dată cu adâncirea agitaţiilor politice din Rusia. care a modificat complet soarta Rusiei. Inspecţie la o unitate pe frontul de la Oituz.

Cu acest prilej a fost confiscat şi tezaurul României. coman- tul trupelor ruse din România. trupele române rvenind pentru a linişti situaţia. A doua zi. iaşi. O parte a fost readus în ţară în 1935. Consiliul de Coroană din 19 noiembrie/2 decembrie 1917 a decis con- area războiului cu Puterile Centrale. guvernul condus de Lenin a onat la 3 decembrie 1917 arestarea reprezentantului român la Petrograd. Drept urmare. precum şi incidente la Galaţi. din 18 februarie/3 martie 1918. între timp au continuat în Moldova agitaţiile bolşevice. şi pe români. ruperea legăturilor diplomatice România. deşi victorioasă pe front. o alta în 1956. El nu a modificat însă cu nimic orientarea politică a guvernului român. însă cea mai re parte a rămas. Aceasta a impus nâniei dezarmarea unităţilor militare ruse şi neutralizarea lor. istantin Diamand6. între lunile decembrie 1917 şi mai 1918 au avut loc ivorbiri pentru încheierea păcii între România şi Puterile Centrale. în Uniunea Sovietică. contra voinţei lor. Pacea de la Brest-Litovsk. generalul Scerbacev. La 26 noiembrie/9 decembrie 1917 vânia a fost silită. în august 191*. până astăzi. depus din 7 în Rusia. între Rusia 'ietică şi Puterile Centrale şi intrarea trupelor germane în Ucraina au lăsat mânia total descoperită în faţa Puterilor Centrale şi înconjurată din toate Iile de duşmani. Au avut loc jafuri şi rugeri. Paşcani. pe frontul din Moldova . să încheie armistiţiul cu Puterile itrale. iar la 13/26 ianuarie 1918. sta s-a străduit să demonstreze Antantei că armistiţiul nu a anulat situaţia îrioară şi că ţara noastră dorea ferm menţinerea alianţei din 1916. în cadrul egele Ferdinand I şi comandanţii militari români. a propus germanilor încheierea unui armistiţiu. licând.

Supusă unor presiuni extraordinare. controlul german asupra economiei româneşti. Austro-Ungaria a cerut. condus de Alexandru Marghiloman. desigur. prin glasul lui Ottokar Czernin. care i-a cerut în mod ultimativ încheierea păcii. Dobrogea era ocupată de Puterile Centrale. aceea a încheierii unei păci. oricât de grea ar fi fost. la 25 ianuarie/7 februarie 1918 România primea un ultimatum din partea Puterilor Centrale în vederea încheierii grabnice a păcii. Ea a fost deosebit de grea pentru ţara noastră. unde a fost dezbătută soarta ţării. Pacea cu Centralii a fost. La finele lunii februarie 1918 guvernul Averescu a demisionat şi s-a constituit un alt cabinet. între 17 februarie/2 martie şi 19 februarie/4 martie 1918 s-au desfăşurat la laşi mai multe şedinţe ale Consiliului de Coroană.lor. de asemenea. rezultatul unei anume conjuncturi economice Atacul de la Cireşoaia  . devenit între timp ministru de externe al dublei monarhii.C. Armata română urma să fie demobilizată. permitea supravieţuirea României După unele preliminări la Buftea. care. iar accesul României la Marea Neagră era permis doar de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa. Austro-Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul crestelor Carpaţilor. în februarie 1918 regele Ferdinand s-a întâlnit la Răcăciuni cu Czernin. Brătianua demisionat şi s-a format un nou guvern condus de Alexandru Averescu. la 24 aprilie/7 mai 1918. în astfel de împrejurări. înlăturarea regelui Ferdinand de pe tronul României. ëuvernul Marghiloman a acceptat o misiune foarte grea. Surplusurile de petrol şi cereale ale ţării au fost preluate de către Germania şi s-a prevăzut. România trebuia să aleagă între o pace umilitoare şi ocuparea de către duşmani a întregului teritoriu al ţării. Ion I. s-a semnat Pacea de la Bucureşti.

12 . luptând pentru împlinirea deplinei unităţi naţionale La 18 noiembrie/1 cembne 1918 Bucureştiul eliberat a primit pe suverani şi autorităţile centrale Participarea României la războiul mondial. accentuând. desăvârşirea unităţii naţionale Victoriile Antantei din vara anului 1918 au creat condiţii favorabile reintrăm 1/ noastre în război şi continuăm luptei pentru eliberare naţională în rtembrie 1918 Bulgaria a fost înfrântă decisiv de trupele Antantei La 24 ombne/6 noiembrie 1918 guvernul Marghiloman a demisionat şi a fost înlocuit un altul sub preşedinţia generalului Constantin Coandă Acesta a proclamat ibilizarea generală şi a cerut trupelor germane să părăsească ţara Trupele tantei treceau Dunărea pătrunzând în România Ţara noastră a declarat boi Germaniei şi a anunţat că pacea de la Bucureşti este un act nul şi avenit Trupele române au intrat pe teritoriul deţinut vremelnic de inamic mstitiul cu Germania (11 noiembrie 1918) a aflat astfel România în tabăra tantei. dreptul său la unitatea naţională şi zvoltare de sine stătătoare ** * Regele Carol I într-o discuţie cu Take lonescu. nu a fost mânată de un gând de cucerire şi nu a urmărit în nici un fel achiziţii teritoriale :este asigurări nu s-au realizat Astăzi noi ne găsim în fata situaţiei de fapt de unde pot ieşi mari transformări teritoriale şi himbări politice de natură a constitui o gravă ameninţare pentru securitatea şi viitorul României pera de pace pe care România. în itinuare. o politică de opresiune fată de celelalte rase Nu putem să ne dezinteresăm de arta a trei milioane de români din Transilvania şi Banat Dacă se încearcă să fie deznaţionalizaţi. iditice Deşi ratificată de Parlamentul de la laşi. ţara noastră urmărind. de natură militară. departe a uita legăturile de sânge ire unesc populaţiile din Regat şi românii supuşi ai Monarhiei Austro-Unganei a văzut în porturile de prietenie şi alianţă care s-au stabilit între cele trei mari Puteri o garanţie preţioasă sntru liniştea sa internă. o necesitate de moment. declarând război jrbiei. ca şi pentru îmbunătăţirea soartei românilor din Austro-Ungana De fapt ermama şi Italia care au reconstituit statele lor pe baza principiului naţionalităţii nu puteau să nu cunoască legitimitatea bazei pe care se aşeza propria lor existenţă Cât priveşte Austro-Ungana. spre relaţiile între România şi Austro-Ungana ÄNu în Macedonia. România va consfinţi. astfel. ca urmare a unei declaraţii de război sută în afara voinţei sale şi contrarie intereselor sale a fost adoptată în primul rând în urma igurănlor date la început de către Guvernul Imperial şi regal. 299 000 grav răniţi şi 116 000 prizonieri u dispăruţi. pe diferite căi. fidelă spiritului Triplei Alianţe. i nu vom rămâne indiferenţi şi impasibili ' Declaraţia de război a României adresată la 14 august 1916 Austro-Unganei ÄNeutralitatea pe care Guvernul regal şi-a impus-o. a urmărit rmanent idealul Mani Uniri şi a pus din nou Europa în faţa faptului împlinit Cu îţul unor mari jertfe 339 117 morţi. între anii 1916-1918. suferind din ce în ce mai mult influenţa naţionalismului maghiar să nu a. România. a încercat să o îndeplinească a fost cută astfel sterilă chiar de către cei care erau chemaţi să o sprijine şi să o apere Aderând în 1883 la grupul de Puteri Centrale. că Monarhia. guvernul român a încercat să ivingă diplomaţia Antantei că pacea nu semnifica o reonentare a politicii sale. ea nu a fost promulgată de ele Ferdinand De asemenea. ci la Viena şi la Pesta este pericolul situaţiei actuale Avem motive să ne nem că guvernul ungar. consemnată de diplomatul francez Henr6.

rezistentă atât de preţioasă pentru cauza aliată .ea a găsit în relaţiile prieteneşti care s-au stabilit între ea şi Regatul României asigurănle pentru liniştea sa atât în interior cât şi la frontierele noastre comune ameninţate. în condiţii de dificultate excepţionale sunt un exemplu magnific al forţei pe care libertatea o dă unui popor liber ' TEMĂ 1 Care au fost principalele obiective ale diplomaţiei româneşti după anul 1878? 2 Prezentaţi cauzele aderării României la alianţa Puterilor Centrale 3 Precizaţi conţinutul raporturilor româno-ruse între 1917 şi 1918 . ameninţând în fiecare moment de a turbura bunele raporturi între cele două state Speranţa pe care noi ne-am făcut-o din acest punct de vedere de mai mult de treizeci de ani românii din Monarhie nu numai că n-au văzut niciodată introducându-se o reformă de natură a le da chiar o aparentă satisfacţie. dimpotrivă. trataţi ca o rasă inferioară şi condamnaţi să sufere opresiunea din partea unui element străin care nu constituie decât o minoritate în mijlocul diverselor naţionalităţi din care se compune Statul Austro-Ungar Toate nedreptăţile suferite de fratu noştri au întreţinut între tara noastră şi Monarhie un element continuu de animozitate pe care Guvernele Regatului nu au ajuns să-l potolească decât cu preţul unor mari dificultăţi şi numeroase sacrificii " Primul ministru britanic Uo6d ëeorge despre eroismul armatei române în vara anului 1917 .pe care această armată o opune în acest moment inamicului. Reconstituirea armatei române şi rezistenta dârză . ei au fost. dar. căci ea nu putea să nu ştie la ce punct nemulţumirile populaţiei româneşti se răsfrângeau la noi.

Bechet Olte.Deschiderea Expoziţiei Universale sbr/3 mart .Semnarea la Bucureşti a Con.Foamete în China ine care ia poziţie de apărare la 12 apr .Lupte grele ale armatei ro- 3.Tratatul de Pace dintre il.Tratatul de pac e dintre de la Paris a şi Imperiul Otoman de la San Ste.Rusia declară război Imperiului ire Otoman ipr/3 mai .Congresul de Pace de la .Al doilea război dintre India şi Afganistan n recunoaşte independenta României (1878-1880) sept .Armata română ocupă Smâr. Armata rusă forţează trecerea srn 1 iul . poziţie cheie în apărarea Vidinului 7 Rusia şi Imperiul Otoman de la San ian . Calafat. 1878 19 febr/3 mart . alături de cea rusă la Plevana ov /10 dec .Legea privind noile ranguri rriâtice ale reprezentanţilor români în nătate . 15 iun-14 iul .România preia administraţia ogei . erarea armatei române pe frontul din am -nov . prin- telegramă adresată principelui Carol.Regina Victoria (1837-1901) se ei româno-ruse proclamă împărăteasă a Indiei . Vidinul mai - Proclamarea independentei de a României 3 mai .Anularea tributului simbolic al âniei către Imperiul Otoman .Rusia recunoaşte independenta Ro- ei 3 nov .Congresul de pac e de la Berlin m . 18**-191* România Anul Situaţia internaţională 1 2 3 apr .26 apr/8 mai ..Capitularea Plevnei 4 ian . Mobilizarea generală a armatul . coman- suprem al trupelor ruse.Marele duce Nicolae.Poarta . 1877 1 ian.Artileria română bombardează Stefano iul de pe ambele maluri ale Dunării 1 mai . România în context internaţional.14 iul . trupe în Cipru şi Călăraşi Artileria română bombar- ă drept răspuns.Anglia anexează Transvaalul şi trimite jardează Brăila. cere.

Olanda.Legea privind cesiunea căilor ferate către statul român.Germania şi Imperiul Habsburgic sem- României în străinătate 27-28 febr/11-12 nează o alianţă defensivă -Atentate ale mart . ce prevede obligativitatea învăţării limbii maghiare în toate şcolile elementare din Ungaria . adeptul unei guvernări Carol I (1839-1914) se încoronează rege absolutiste 30 mart/11 apr .începe construirea uzinelor siderurgice de  -Anglia intervine în Egipt pentru a-şi la Hunedoara instaura stăpânirea Se introduce iluminatul electnc în Bucureşti .Parlamentul maghiar votează legea Trefort.Răscumpărarea de către stat a Italia căii ferate Cernavodă-Constanta ( . Brazilia 6 iul .Legi de încurajare a industriei Se  13 mart .  i -înfiinţarea de noi agenţii diplomatice ale  .Gheorghe Vernescu (1833-1899) şi naţională a Franţei adepţii săi .Legea privind înfiinţarea Academiei Române 22 mai . Elveţia.2/14 mai . 1/13 iul . Alexandru al lII.Franţa trimite trupe în Tunisia Carp în Parlament marchează începutul . nepot de frate al regelui Carol I.Un discurs al lui PP .Decret prin care 14 iulie devine ziua ian .Tarul Alexandru al II este ucis înfiinţează Bursa din Bucureşti 14/26 mart . începe expansiunea colonială a Italiei în Apare la Sibiu ÄMemorialul explicativ Somalia şi Entreea redactat de George Bantiu (1812-1893) 20 mai . acestea aparţinând Societăţii acţionarilor febr - Fondarea Partidului Conservator 9/21 mart . Austro-Ungana.liberalii sinceri'. într-un atentat îi succede la tron România se proclamă regat 10/22 mai .Conferinţa de la Sibiu dec ide unific area Partidului National Român din Banat şi Ungaria cu cel din Transilvania într-un singur partid cu numele de Partidul National Român din Transilvania .Reorganizarea serviciilor poştale româ.la naştere prima direcţie a CFR-ului 17/29 apr .Camerele votează moţiuni cu nihihştilor ruşi împotriva tarului privire la oportunitatea revizuirii articolului Alexandru al II 7 din Constituţie 30 mart . .Grecia ocupă Tesaha şi o parte din Epir grupării junimiste .Abolirea sclaviei în Cuba -Se stabilesc relaţii diplomatice între Ro.  începutul mişcării sioniste în Palestina neşti .Este reconfirmată independenta Trans- 7/19 apr .Legea pentru tocmelile agricole Centrale) din Germania.Formarea Triplei Alianţe (Puterile 14/26 mai .Legea pentru organizarea Dobrogei 11/23 apr ..Franţa ocupă insule în Oceanul Pacific mânia şi S U A . părăsesc Par- tidul Liberal 29 ian/10 febr .Legea privind înfiinţarea Băncii Naţionale a României Primul său director a fost Teodor Mehedinteanu 21 nov /3 dec - Pnntal Ferdinand. este declarat moştenitor prezumtiv al tronului României .Legea asupra străinilor 30 vaalului apr/12 mai .

Formarea ÄOpoziţiei Unite" care îşi ropune să înlăture guvernul I C Brătianu să preia puterea România semnează tratate comerciale cu 1886 . la are aderă apoi şi Germania Alianţa omâniei cu Puterile Centrale Legi pentru încurajarea economiei lart .Revolta mahdistă din Sudan împotriva Patriarhia din Constantinopol recunoaşte dominaţiei engleze utocefalia Bisericii Ortodoxe Române 0 mai/1 iun . -Are loc expansiunea colonială a Franţei ale a României în Indochina Proteste ale românilor din Transilvania 14 mart .Val de greve în S U A reprimate de rotectiomst către autorităţi 28 oct .Inaugurarea căii ferate Montreal-Van- Ivetia şi Rusia couver în Canada 7/29 mai .ă iJe luptă politică 3/22 mai . prin modificarea Constituţiei în ei colegii 0/22 iun . 18 iun .26 febr 1885 .Denunţarea de către omânia a Convenţiei comerciale cu ustro-Ungana din 1875 ov .Moartea lui Karl Marx (1818² )tă de politica de maghiarizare forţată 0 1883) la Londra mart .Se adoptă un nou tarif vamal 1 mai .Camerunul devine protectorat german Se constituie Partidul LiberaS Con.Tratat de alianţă între Germania şi .Paul Kruger este ales preşedinte al ire la Bucureşti Transvaalului începe construcţia clădim Băncii Natlo.România semnează în secret n tratat de alianţă cu Austro-Ungana. .RUŞII înaintează în Afganistan oman din Bucureşti.Semnarea tratatului de la Londra u 26/27 aug .Legea monopolului Victoria în Anglia itunului .Marea erupţie a vulcanului privire la extinderea prerogativelor Krakatoa din Indonezia omisiei Europene a Dunării până la Brăila 8/30 oct .Rumelia Orientală se uneşte cu Bulgaria 888 .Conferinţa idusthale colonială de la Berlin în problema Africii Debutează lucrările la edificiul Ateneului .Apare ziarul ÄTribuna" El este Sud ditatpânăîn 1903 /21 iun . 1883 .Legea privind crearea Dome- nlor Coroanei din proprietăţile statului Se pun bazele unor noi întreprinderi 1885 15 nov 1884 . Rusia Cea din urmă îşi ia angajamentul de Promulgarea codului comercial a rămâne neutră în cazul unui atac francez României asupra Germaniei 16 . = înfiinţarea primei linii telefonice particu.Jubileul de 50 de am de domnie a reginei 8 febr/12 mart .Reformă electorală în Marea Bntanie ervator -începe exploatarea aurului în Africa de 4/26 apr .Legea electorală împarte corpul lectoral.Partidul National Român din Bulgariei ransilvania adoptă Äpasivismul' drept tac. 1884 .Ferdinand de Saxa-Coburg devine rege al mart .Inaugurarea Statuii Libertăţii de la New York Secetă cumplită în România 1887 . ele durează până în .

Cancelarul Germaniei.Se armenilor de către otomani. Fredenc Galaţi mart -iun .Răscoale ţărăneşti în al lII care nu domneşte decât câteva luni judeţele din Muntenia şi Moldova iul . Otto von fluvială română' 9/21 oct .Afacerea Boulanger în Franţa -începe contra politicii de maghiarizare 21 mai/2 iun construcţia căii ferate transsibe-neneîn .Statul răscumpără căile ferate de la 1889 -începutul erei Meiji (Era Reformelor) în concesionari 7/19 apr . care durează constituie.Depunerea Memoran- dumului laMena .Flota franceză vizitează Partidului National Liberal.Navigaţia 1890 mart . demisionează.Legea privind Japonia 6 mai-6 nov .încep Bismarck (1815-1898).Proteste ale românilor din Transilvania 1891 . . fiind lucrările pentru construirea.Greva Moartea lui W ilhelm I împăratul lucrătorilor de la atelierele C F R din Germaniei Este urmat de fiul său.Expansiunea inginerul Anghel Saligny.Dimitne A Sturdza (1833-1914) este ales preşedinte al 1892 . de către în dezacord cu Wilhelm al II .Prima îi urmează la tron W ilhelm al II (iun) 29 grevă generală a tipografilor din Bucureşti oct .Liga pentru până în 1918 unitatea culturală a tuturor românilor' .Proclamarea republicii în (etalon-aur) Brazilia apr .Dimitne C Brătianu devine şef al Rusia 23 iul . a podului de la Franţei în Africa -începutul masacrării Feteşti-Cernavodă 17/29 dec .Egiptul este ocupat de către decide alcătuirea unui Memorandum al trupele engleze . în condiţiile portul Kronstadt baza flotei ruse mortn fratelui său.Atentate teroriste ale românilor către împăratul f ranz losif 28 nihiliştilor în Franţa mai/9 iun .Expoziţia vânzarea către tărâm a unei părţi din internaţională de la Paris Inaugurarea moşule statului şi răscumpărarea turnului Eiffel mai .Se formează serviciul .Convenţia de la Constantinopol proclamă libertatea navigaţiei prin Canalul de Suez ian .Conferinţa germană .Legea privind Paris decide sărbătorirea zilei de 1 Mai drept introducerea sistemului monometalist zi a muncii .Se edifică Foişorul de Foc din -Africa de Sud-Vest devine colonie Bucureşti 8/20 ian -9/21 ian .Congresul socialist de la embaticunlor 29 mai/10 iun .Legea de încurajare a industriei 15/27 iun .Formarea unui partid socialist în de la Sibiu a Partidului National Român Polonia .Legea pentru alegerile consiliilor comunale -Anghel Saligny ridică silozurile de la 1888 -Abolirea sclaviei în Brazilia 9 mart - Brăila şi Galaţi 30 ian /8 febr . Ion C Brătianu 1892-1893 . 1 2 3 12/24 mai . la Bucureşti.

Se austriacă şantierul naval de la Turnu desăvârşeşte construcţia Canalului de la Sevenn Corint  . Partidului National Liberal 13/25 iul - Prelungirea tratatului de alianţă cu Puterile Centrale .Statul român cumpără de la o societate 1893 .Expoziţia universală de la Chicago .

care creează cinci premii - intă cu Puterile Centrale s ept . fizică.Moartea tarului Alexandru al lII al izile Bucureştiului Rusiei îi urmează la tron Nicolae al II e înfiinţează Serviciul Maritim Român 1895 .înfrângerea trupelor italiene la nffy privind maghiarizarea numelor Adua.Legea maximului" (înăsprirea mului fiscal) apr/7 mai-13/25 mai .Reînnoirea tratatului de (1833-1896).Formarea Partidului Socialist din Rusia ania . dec .Insula Hawai este anexată de către S U A apr/28 mai .Continuă expansiunea colonială britanică lumeroase manifestări de solidaritate cu în Africa ta românilor din provinciile ocupate 27 nov .Franz pace.Legea privind organi. spaniole ntează exploatarea petrolului .Expansiunea colonială a Germaniei se ieral intensifică în Extremul Orient ncercăn de constituire a unui Partid rănesc 18 mart .Inaugurarea podului de la rnavodă .Guvernul maghiar interzice activi.începutul afacerii Dreyfus în Franţa 1 dec .Foamete în Cuba 5-9 oct .Testamentul lui Alfred Nobel 30 sept . în Etiopia alrtătilor din Transilvania .Protectorat britanic în Uganda diştilor de la Cluj .Creta se uneşte cu Grecia -Vizita împăratului Germaniei. 1894 .. .S U A ocupă Puerto Rico armei militare . literatură.Legea clerului mirean 5 iul .Insurecţia cubaneză contra stăpânim apr/13 mai . chimie. .Legea repaosului duminical Ridicarea de noi întreprinderi şi 1898 .O n ou ă l eg e a t oc m eli l or cole nai/10 iun .Războiul dintre Spania şi S U A fondarea noi bănci .Madagascarul devine colonie franceză .Britanicii ocupă Sudanul . W ilhelm al II.începutul războiului dintre Anglia irea învăţământului profesional şi bun 18 . în Orientul Apropiat la sfârşit amenajarea canalului de la  mai-iul .  l -apr .Primul tramvai electric pe 1 nov .Legea minelor regle.Constituirea Partidului Social-De.Conferinţa internaţională de la >rtile de Fier Haga mart/12 apr . cu stăpânirea Coreu Ŷa Partidului National Român din Tran.mart .Război între China şi Japonia în legătură iul .Legea privind organizarea .încheierea unei Convenţii militare rat al Muncitorilor din România secrete între Franţa şi Rusia '3 m ai .Procesul memo. medicină losif gratiază pe me- randişti sept-1 oct .Vizita tarului Nicolae al II în Franţa .Proteste împotriva proiectului Legii  1 mart .începutul mişcării Junilor turci Regrupări în cadrul Pandului National 1897 . 12 oct .

Legea generală a   31 mai .începutul unei puternice   .Poarta acordă Germaniei dreptul de a săteşti şi a Casei lor Centrale Disensiuni în construi calea ferată de la Constantinopol Partidul National Liberal la Golful Persic 2 nov . Conservator oct-nov . Rusia Anglia) iun .Răscoala boxerilor (I-He-Tuan) în China .Cutremur devastator la San Prihna c onf erinţă generală a cercurilor Francisco .oct .Adunarea populară de la Lugoj uniunea dintre Suedia şi Norvegia decide măsuri importante în lupta naţională a românilor din Banat -Aniversarea jubileului regal (40 de ani de 1906 16 ian -7 apr .criză economică în România Bntanie iul .Reintrarea junimiştilor în Partidul .A doua .Se înfiinţează banca Marmorosch-Blank 1905 22 ian .Duminica sângeroasă de la 10/23 ian . 1904 -începe războiul ruso-japonez terminat cu Greve şi mişcări ţărăneşti în dezastrul flotei ţariste de la Tushima (27 Transilvania mai 1905) 9/22 mai . 18/19 apr .România Muncitoare 8/21 febr .Moartea reginei Victoria a Angliei l-a urmat la tron Eduard al VII 23 febr/18 mart .Legea pentru organizarea Tratat naval între Japonia şi Anglia meseriilor ( Legea Missir) apr .Se (Spania) recunoaşte drepturile Franţei în deschide Expoziţia generală română din Maroc au Dealul Filaretului din Bucureşti 9 .S U A preia controlul asupra Canalului Panama .Conferinţa de la Sibiu a Petersburg Partidului National Român decide adop.Primul anuar statistic al României apr . 1 Primul automobil pe străzile Bucureştiului  . 31 mart .Acord anglo-rus Se pun bazele Antantei răscoale ţărăneşti în nordul Moldovei febr (Franţa.Legea pentru reglementarea şi consolidarea dreptului de a exploata pe- trolul pe proprietăţile particulare .Tratatul de la Karlstadt desface 5 nov .Vizita lui W ilhelm al II la tarea .Conferinţa de la Algeciras domnie a regelui Carol I) 6'19 iun .Reînnoirea alianţei cu Puterile Centrale 29 mart /11 apr .Mişcări ţărăneşti în judeţele din conferinţă internaţională de la Haga Moldova Apogeul răscoalei în Moldova (6/19 mart -9/22 mart) 219 .activismului' ca o nouă tactică de Tanger în Maroc luptă 7 iun .Gheorghe Pop de Băseşti (1835- 1919) este ales preşedinte al Partidului National Român din Transilvania 4/17 apr .Fondarea Partidului Laburist din Marea 1900-1903 .Tratatul de pace de la Pretoria pensiilor pune capăt războiului între Anglia şi bun - 5/18 mart .Legea băncilor populare   .Răscoale ţărăneşti în judeţele din Muntenia şi Moldova 1901 -Constituirea Partidului Socialist din Franţa 22 ian .

Jubileul de 20 de ani de 1911 .Sultanul Abdul Hamid al II edinte al Partidului National Liberal ima cedează tronul fratelui său Mehmed al sală de cinema la Bucureşti dec/1 ian V-lea 6 apr .15/28 .România se declară neutră de primul război balcanic :epe construcţia conductei petroliere 1913 .Legea Casei Rurale 5 apr Austro-Ungana anexează Bosnia şi . traversează pentru prima dată Canalul Congresul de reconstituire S D R Mânecii cu un aeroplan apr .Se constituie Partidul Conser-r 1908 24 iul .Ion IC Brătianu este ales 1909 apr .Repnmarea sângeroasă a răscoalei rlamentul maghiar votează legile anyi vizând desfiinţarea şcolilor confe- ale româneşti iul Constituirea Uniunii Socialiste din iama jec . atinge Polul Nord 25 iul .Legea contra trusturilor dăşeşti Hertegovina 5 oct .Bulgaria îşi proclamă independenţa 4 ian . Eduard al ian analizează situaţia românilor din VII Este urmat la tron de George al V- isilvama .Legea pentru începutul războaielor balcanice - trecerea în netatea statului a moşiilor Introducerea votului universal în Italia cu caracter utilitate publică deţinute de persoane ice . a republicii conduse de Sun-Yat-Sen eve muncitoreşti pe Valea Prahovei 7 1912 14/15 apr . impun o nouă Constituţie -Criza Bosniacă 1922) apr .Formarea Uniunii Sud-Afncane încearc ă s ă jnatătească sistemul 22 aug . 1 2 3 .Tulburări ţărăneşti în judeţele din lenia şi Oltenia Apogeul răscoalei în tenia şi Oltenia (12/25 mart .Proclamarea.Legea pentru încurajarea chebotului .Titanic" în Oceanul Atlantic oct - stnei 1 mart .0 nouă lege s anitară lea 31 mai .Japonia anexează Coreea 5 oct - asigurărilor medi-şi starea de salubritate Portugalia se proclamă republică a oraşelor 30 aug . în China.Reorganizarea idului Social.Conferinţa Partidului National 1910 6 apr .ÄJunii turci' preiau puterea şi Democrat condus de Take lonescu 8.0 nouă lege privind tocmelile .Al doilea război balcanic îpina-Constanţa .Moartea regelui Angliei.Naufragiul dezastruos al pa- febr .Louis Blenot Democrat din România febr 1910 .Grevă generală în Transilvania ept /9 oct .ole febr .Americ anul Robert Peary 1919 .Războiul dintre Italia şi Turcia 14 dec - 'itate a Ligii pentru unitatea culturală a Norvegianul Roald Amundsen ajunge la or românilor Polul Sud 30 dec .

Conferinţa socialistă de la ofensiva armatei române în Transilvania Kienthal -Bătălia navală între Germania şi aug -sept .Lupte pe 14/27 aug .Grevă generală în Valea Jiului 1916 21 febr-15 dec .Victoria flotei britanice în Marea antantiste Nordului Lupte în zona Canalului de Suez - Italia aderă la Antantă .Se reînnoieşte alianţa cu (apartheid) în Africa de Sud Puterile Centrale 27 iun /10 iul .Inaugurarea canalului Panama - privire la situaţia românilor din Ungaria 5/18 Primele legi ale segregaţiei rasiale febr .Bulgaria se alătură Puterilor Centrale aug -sept .Lupte în Dobrogea cu forţele Anglia din largul coastelor lutlandei 21 nov Qermano-bulgaro-otomane 12/25 sept .Consiliul de Coroană de la Sinaia aug .Ofensiva austro-germană în Polonia şi Lituania 23- 26 aug .Invazia germană în Belgia 26-30 aug decide neutralitatea armată a .România declară război fronturile din Europa de Răsărit şi Orientul Austrc-Unganei 15/28 aug .Conferinţa socialistă de la Zimmerwald 5 oct .Marina Marghiloman (1854-1925) devine austro-ungară bombardează Belgradul 3 preşedintele Partidului Conservator 21 iul /3 aug .Bătălia din trec ătonle Car- patilor oct .Moartea împăratului Austro-Un-ganei.Rusia semnează cu România o convenţie secretă .Frontul românesc din Dobrogea este străpuns  . Bucureştiul este bombardat de către Franz losif îi urmează la tron Carol I de aviaţia inamică sept .Atentatul de la Sarajevo Pretextul condus de Ion I C Brătianu apr -Alexandru primului război mondial 29 iul . 1 2 3 ian -febr .Agitaţii politice ale grupărilor 1915 ian .Bătălia de la Verdun iun - 4/17 aug .Bătălia de la Sibiu Habsburg 30 dec .începe Apropiat .Eşecul debarcăm forţelor Antantei la Salonic mai-iul .Proclamarea independentei Al- şi fruntaşii Partidului National Român.Germania declară război Franţei 4 aug .Tratative între guvernul maghiar 29 iul . cu baniei .Se formează un guvern liberal 1914 28 iun . .România declară război Bulgariei în al doilea război balcanic 16/29 iul-28 iul/10 aug - Conferinţa de Pace de la Bucureşti pune capăt celui de-al doilea război balcanic 4/17 ian .Asasinarea lui Rasputin Armata română este nevoită să se retragă în Rusia sept-nov .Bătălia de pe râul Marna României 18 sept/1 oct .Moartea regelui Carol I îi urmează la tron Ferdmand mart-apr .România semnează un Tratat Ofensiva armatelor ruse conduse de politic şi o Convenţie militară cu Antanta generalul Brusilov în Gahtia .înfrângerea ruşilor de către germani la României începe perioada neutralităţii Tanenberg sept .

. 1 2 3 6/29 nov. . demoralizarea trupelor ruse. 720 ian. pace între beligeranţi. .Bătălia de pe ‡ \rgeş-Neajlov.Bătălia de la )ituz. - 'ransilvania. . jn. 9/24 iul. !0 nov.S. începuturile regimului comunist aug. - Autorităţile centrale lărăsesc Bucureştiul şi se retrag la laşi.-aug.Lovitura de stat bolşevică de la aug. -Convorbiri separate de Proclamaţia regelui Fer-inand către ţărani. Pralea. '3 nov. . 3 rrurt. în Rusia. . Agitaţii bolşevice în Moldova. . aşin şi pe Şiret.Germania anunţă războiul sub- Jational al românilor emigraţi din marin total. Ŷ Lupte grele cu forţele germane şi lustro-ungare la Râmnicu Sărat. - Armistiţiul de la Focşani ître România şi Puterile Centrale. 19 iul. 6 aug.Se înfiinţează la laşi Comitetul 1917 31 ian./13 dec. . Bătălia Flandrei.-20 nov./3 dec./8 Petrograd. Dezastrul armatei italiene la Caporetto.Formarea . 4 iul. . intră în 7 mai/9 iun.A. 6 iul. mart.Sos esc la laşi primele război de partea Antantei. .Greve şi demonstraţii în guvernului Kerenski în Rusia 24 oct./6 dec. 7 Bătălia de la lărăşti. - Trupele Puterilor Centrale icupă Bucureştiul. . - atalioane de voluntari transilvăneni. ./9 dec. 31 iul-6 nov.Bătălia de la lărăşeşti./1 aug.U./6 aug.Ţarul Nicolae al II este wstro-Ungaria.-9/22 aug. 6 nov./5 apr.-6/19 nov. . silit să abdice.

. Ca for coordonator al său a fost format Consiliul Directorilor. imperiile multinaţionale. durabilitatea sentimentului naţional şi convingerea că se apropia ziua înfăptuirii marelui act al unirii tuturor românilor. Aceştia au hotărât. odată cu proclamarea. în vara anului 1916. BUCOVINEI SI TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA . ce a coordonat mişcarea de eliberare "aţională. prima provincie care s-a unit cu pa-tria- mamă a fost Basarabia. ziarul ÄCuvântMoldovenesc". Deplasarea armatei române în provincii s-a făcut doar la chemarea organelor reprezentative ale populaţiei româneşti şi numai atunci când hotărârea unanim aprobată a populaţiei majoritare a fost pusă în pericol de vreo posibilă intervenţie armată străină. în ciuda impunerii păcii umilitoare de la Bucureşti din 1918. din 25 septembrie/8 octombrie 1917. Luptele din anii 1916-1917 au pus în lumină. prin retragerea armatei şi autorităţilor. DESĂVÂRŞIREA UNITĂŢII NAŢIONALE A STATULUI ROMÂN . Bucovinei şi Transilvaniei cu România . Unirea Basarabiei. Contextul intern şi internaţional. s-a desfăşurat lupta românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină pentru libertate naţională. intrarea României în războiul mondial. principiului autodeterminării până la despărţirea de statul multinaţional în care au fost înglobate. cu multă putere. într-un cadru democratic reprezentat de adunările populare şi printr-o consultare largă a maselor populare. şi în primul rând Austro-Ungaria. s-a constituit un organ reprezentativ numit Sfatul ţării. alături de Antantă. . şi a prezenţei trupelor străine pe o mare parte a teritoriului naţional.UNIREA BASARABIEI. în condiţiile în care. să se unească cu Ţara. la Chişinău. s-au prăbuşit sub acţiunea unui avânt revoluţionar de proporţii. în 1917 s-a constituit în provincie Partidul Naţional Moldovean. în 1918. continua să existe ca stat de sine stătător. redusă teritorial la Moldova. Paralel cu lupta politico-diplomatică şi militară a României pentru supravieţuire. pe fronturile de luptă Puterile Centrale înregistrau înfrângeri categorice.CONTEXTUL INTERN SI INTERNAŢIONAL.IMPORTANŢA ISTORICA A MARII UNIRII DIN 1918. în acelaşi an a apărut. popoarele aflate sub dominaţie străină dorind să-şi decidă singure soarta. străvechi teritorii locuite de români. Acesta a 223 . România.act cu caracter democratic şi plebiscitar. Se încheia. Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău. a urmărit realizarea deplinei unităţi naţionale prin unirea cu Vechiul Regat a Transilvaniei şi Bucovinei. Aceasta a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus. un proces legic prin care românii s-au reunit în limitele unuia şi aceluiaşi stat naţional. astfel.ACT CU CARACTER DEMOCRATIC SI PLEBISCITAR.

< \j r Drăgăşani < w /' ' ? Ş _ . Reşiţa . ---------.. curtea câmpinaU Cefnavodă J1. . BUCUREŞTI "tCraiova Caracal "  Salcie Alexandria T R ă s c o a le ţă r ă n e ş ti Turnu Măgurele G iurgiu v \_ u # Rusciuc Nicopole N r t ucaia # 1918 Răscoale ale soldaţilor români din armata Austro-Ungară FComitetul Manifestări ale maselor pentru unire Oradea executiv al P N R proclamă dreptul la autodeterminare ‡‡v.' 11 31063 Câmpulung Feteşti Călăraşi «f OraviţaBai/deAram㠌 .ŢârSu iBeclean n Aigi8 ţZ a l a U De Oradea > Piatra Neamţ ' Bistriţa ' n __________________________________________________________________________________________________ Topliţa -‡*> Roman \ la şi Reghin N Bicazv \ Huedin  Targu Mureş . .XU918 6 Targu Jiu de Argeş \|\ Ploieşti . Salonta .1918 Caransebeş -.i9i8 Mediaş raQl i A ².XI. Moldov Lapuş / Si l vani ei Ŷ Năsăud X pascanj .1918 Beiuş Turda  fântâna Nucet Câmpia Turzii /bantana Câmpeni Blaj :i. Constanta Silistra BELGRAD L Mehadia Piteşti Ţârgoviste ' "L. Orşova Tumu Severjn 3 . Satu Mare v  r d s Suceava i C nic Baia Mare P 1 a Câmpulung m anzi Botoşani J Cărei C |X Câmpul meşe " Fălticeni Tiraspol ffiRodna Marghita Şjm| . P1918 ofJ 31X191Ş MiSISorăştie irghe Lu \ Timişoara 9i 1.XI. Deva V. C3Demonstratu penlru Dace L a n s a r e a m a m f e s tu i u i lu i A m o s F i a n o ti 1 X I 1 9 1 8 C o n s i lii m i li ta r e r S e d i u l C o n s tit u i m N a tic .

.

Lupta naţională s-a radicalizat în provincie. în aceste condiţii. în provincie. Desfăşurarea primei conflagraţii mondiale a adâncit şi criza de structură a regimului dualist austro-ungar şi a impus rezolvarea situaţiei provinciilor locuite de către români. despre unirea Basarabiei cu România anunţat autonomia Basarabiei. «SSîfOtJiOI MUfKH UNIREA i .a adoptat. ‡‡ -O r ' «Be «f « M«f »f Ţ i r l i . Republica Moldovenească şi-a proclamat. în ianuarie 1918 şi-a proclamat independenţa Ucraina. Tulburările provocate de bolşevici în Moldova. independenţa. cu majoritate de voturi. în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Preşedinte al său a fost ales loan Inculeţ. Sfatul ţării.138 deputaţi . prin refugiu. Bucovina a fost teatru de război. au creat noi agitaţii în Basarabia. care a pătruns. Bucovina şi Transilvania. relaţiile diplomatice cu România. în condiţiile primejdiei reprezentate de pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia. care cuprindea reprezen- tanţi ai tuturor naţionalităţilor . La 27 martie/9 aprilie 1918. şi anume. La 13/26 ianuarîe 1918. la rândul său. pericolul întreruperii legăturilor între gu- vernul de la laşi şi serviciile româneşti dislocate. din 30 martie 1918. Totodată. ea a constituit un subiect al planurilor Vienei în încercarea de reorganizare a Imperiului pe baze federale. t S m i T«k$. fîef t tenul -Mmîku»iu -La J > Ziarul ÄTribuna". în condiţiile destrămării unităţilor militare ruse o dată cu lovitura de stat bolşevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917. hotărârea Şasarabie/'de a se uni cu România. în condiţiile înfrângerilor suferite de Puterile Centrale. Consiliul Directorilor a cerut sprijinul armatei române. ceea ce a agravat suferinţele locuitorilor săi. guvernul Rusiei sovietice a întrerupt. numeroşi tineri fiind înrolaţi în armata austro-ungară. la 4 februarie 1918. prin urmare. 225 . în sudul Rusiei. Complet izolată.% .

voinţa de a se uni cu Ţara. S-a ales un Comitet Executiv şi un Consiliu Naţional. 26 . olonezilor. La propunerea lui lancu Flondor. cu o majoritate zdrobitoare. s-a jnvoca't. o Adunare a sprezentanţilor populaţiei româneşti din provincie. în timp ce craina ridica pretenţii de stăpânire asupra provinciei româneşti şi ameninţa cu terventia armată. Ni»t«r. în aceste condiţii. care a prezidat lucrările :ongresului. ca o ultimă soluţie de salvare. Populaţia românească şi-a manifestat astfel. acum. practic. Ziarul >Glasul Bucovinei". CMmalmare **«1«* IfcWKto* «hi mMtfMut à à Mult*-* KBMI. Äunirea necondiţionată. Aceasta a decis unirea ucovinei cu teritoriile locuite de români. din 29 noiembrie 1918. Situaţia românilor din Bucovina s-a înrăutăţit în toamna anului 1918 când ustro-Ungaria. şi anume. Lider politic a ist ales lancu Flondor. ". s-au înrolat în detaşamentele de voluntari care susţineau lupta pentru litate naţională. Românii constituiau marea majoritate a articipanţilor. I. Se vehicula teza anexării de către absburgi. din Austro-Ungaria. Intervenţia trupelor ucrainene l-a eterminat însă pe Flondor să ceară sprijinul armatei române. se prăbuşise.ongresul ëeneral al Bucovinei. umeroşi ostaşi români din fosta armată austro-ungară. la 14/27 octombrie 1918. căzuţi prizonieri în usia. al reprezentanţilor românilor. i. practic răbuşită. La 27 mai/8 iunie 1917 a sosit la laşi primul detaşament de jluntari transilvăneni şi bucovineni. entru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu regatul României". Din iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi lancu Flondor. liberă de rice ingerinţă. s-a votat. a avut loc la Cernăuţi. în atari împrejurări. a Bucovinei la Galiţia. germanilor. teprezentanţri celorlalte populaţii au recunoscut şi acceptat hotărârea jmânilor. despre unirea Bucovinei cu România QlasulBucovinei *» * -. rutenilor. la 15/28 noiembrie 1918.

pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice. în condiţiile înfrângerilor de pe front şi a adâncirii crizei dualismului austro-ungar s-au produs. a fost suspendată presa românească. decis. s- a desfăşurat în Transilvania un puternic proces revoluţionar. în vara lui 1916. la 29 septembrie/12 octombrie 1918. la care au participat din partea românilor Simion Mândrescu. s-a trecut la arestarea unor lideri politici. în aceste condiţii grele au avut loc. Suedia. cu colaborarea tuturor forţelor sociale reprezentând populaţia românească. La 3 octombrie 1918 s-a constituit la Paris. S. S-au făcut rechiziţii. dr. împăratul Caro//a făcut ultima încercare de a salva monarhia aflată în plină dezagregare. la finele anului 1917 şi în 1918. o declaraţie ce proclama Äindependenţa naţiunii române" din cadrul dublei monarhii. în toamna anului 1918. Treptat. Vasile Lucaciu. Nicolae Lupu. Au acţionat în acest sens. V. continuarea luptei comune a popoarelor asuprite din dubla monarhie. în care propunea federalizarea Austro-Ungariei. s-au făcut intervenţii în parlamente. numeroase acţiuni pentru pace. la Cluj. în acelaşi timp. de asemenea. La 1 octombrie 1917 a reapărut ziarul ÄAdevărul". care publica ziarul ÄLa Roumanie". autorităţile maghiare au dezlănţuit o campanie de reprimare a mişcării naţionale româneşti. Numeroşi tineri au căutat să se înroleze în armata română. Şi-a reluat. S-au publicat articole de presă şi cărţi. loan Ursu. La 3/16 octombrie 1918. şi Marea Britanie. o vastă propagandă pentru susţinerea cauzei unităţii tuturor românilor. sub preşedinţia lui Take lonescu. încă. mulţi oameni politici occidentali..ë. s-au obţinut audienţe pe lângă mari oameni politici. în ciuda interdicţiilor pronunţate de guvernul Tisza. în ianuarie şi în iunie 1918 au avut loc. între 1916 şi 1918. Stoica. Intrarea trupelor române în Transilvania. pentru realizarea unirii cu România. în întreg Imperiul. s-a desfăşurat în străinătate. deputatul român Alexandru Vaida-Voevqd a citit în parlamentul maghiar Declaraţia de independenţă a populaţiei româneşti din Transilvania S du desfăşurat. a fost salutată cu entuziasm de către români. Drăghicescu. lupta pentru realizarea unirii cu patria-mamă a tins să se radicalizeze o dată cu debutul primei conflagraţii mondiale. Comitetul său executiv reunit la Oradea a adoptat.U. demonstraţii de stradă şi agitaţii în unităţile militare. S-a. Mironescu. Congresul popoarelor asuprite din Imperiul Austro-Ungar. După retragerea unităţilor militare. El a lansat manifestul ÄCătre popoare/e mele credincioase". în Transilvania. care cereau menţinerea Austro-Ungariei. internări în lagăre. în S. iar Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor a desfăşurat o vie activitate în sprijinul idealului naţional. activitatea Partidul Naţional Român. La 8 aprilie 1918 a avut loc la Roma. Consiliul Naţional al Unităţii Româneşti. au fost închise şi desfiinţate şcoli confesionale şi elementare ale românilor. puterea locală a fost preluată de Consiliile româneşti.U. urmare a necesităţilor campaniei de la sudul Dunării. Take lonescu. Braşov. Constantin Angelescu. Contactele cu cercurile oficiale de la Bucureşti s-au intensificat.A. astfel. D. pe diferite căi. între alţii. ë. denumite Sfaturi] care au dispus de sprijinul militar al populaţiei româneşti prin intermediul 227 . deoarece mai existau. Oradea. Drept răspuns. în condiţiile prăbuşirii structurilor puterii imperiale. Simion Mândrescu. în acelaşi timp. Anglia. Timişoara.A. au fost reluate şi intensificate contactele cu Partidul Social Democrat. Mulţi români au fost înrolaţi cu forţa în armata austro-ungară. astfel. au avut loc conferinţe şi manifestaţii. puternice greve generale. pe Valea Jiului. acţiuni sociale şi de protest. în Franţa. Italia.

Ştefan Cicio-Pop. Consiliul Naţional Român Centrala anunţat uvernul de la Budapesta că a preluat puterea deplină în Transilvania. Ele au eşuat însă datorită poziţiei reticente a elegaţiei conduse de Kârol6i. losif Renoiu. Ele au organizat rezistenţa împotriva oricăror provocări ale jstelor autorităţi maghiare. s-a hotărât să se supună aprobării populare documentele unităţii naţionale în cadrul unei mari adunări. la Alba-lulia. La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român Central (C. Trecându-se la preluarea puterii administrative şi olitice locale în Transilvania.N. de la Alba-lulia >8 . Enea Jrapini. losif Jumanca. 1918.) din care au făcut parte şase sprezentanţi ai Partidului Naţional Român . într-o atmosferă de puternic entuziasm popular. Vasile ëoldiş. Aurel ''Iad. el a luat denumirea de Marele Sfat al Naţiunii din Transilvania şi Ingaria.R.Teodor Mihal6. Marea Adunare Naţională a proclamat unirea Äacelor români şi a tuturor ?ritorii/or locuite de dânşii cu România". Tiron A/bani. Ea a reunit peste 1 228 delegaţi aleşi şi peste 100 000 oameni veniţi din >ate colţurile Transilvaniei pentru a consfinţi. A. în mod liber de orice constrângere. Ulterior. La 9/22 noiembrie. Alexandru Vaida-Voevod.lărzilor româneşti. Basil Surdu. Lazăr-ş\ şase ai Partidului locial Democrat . între 13- 5 noiembrie 1918 au avut loc.loan Flueraş. la Arad. El a avut sediul la Arad şi a devenit organul central al jptei românilor pentru unire. Adunarea naţională de la Alba-lulia a avut loc la 18 noiembrie/1 decembrie 918. tratative între reprezentanţii Consiliului /ationa/ş'i cei ai guvernului Tisza. prin glasul lui Vasile ëoldiş. Rezoluţia Unirii prevedea înfăptuirea Marea Adunare Naţională. otărârea de unire cu patria-mamă. din 1 Decembrie 1918. Adunarea a fost deschisă de ëheorghe Pop e Băseşti.

condus de ëheorghe Pop de Băseşti. şi Consiliul Dirigent. A doua zi s-au ales organele provizorii ale puterii de stat. prezidat de luliu Maniu şi format din 15 membri. Marele Sfat Naţional care a jucat rol de for legislativ. din 20 noiembrie/3 decembrie 1918 1LH-IULIJ    . prin votul maselor. r luliu Maniu Vasile Goldiş unui regim democratic în România. înfăptuirea Marii Uniri. Ediţia specială a ziarului «Alba lulia ». şi anume. Actul de la Alba-lulia a consfinţit pe vecie.

.

.

&.

.

 &.

   2  .

    ü  !"#  2     $.

-"".   2  % &'''' ' ". %  " / &- ( * * * ‡ * » Ŷ " Ŷ * ‡ ‡ IV * M .« in i # 4 229 .

Ne trezim uşuraţi la înştiinţa faptului că nu mai suntem forţaţi să fim stâlpii asupririi.. La 8 nuarie 1919. ifrângând forţele maghiare. permanentele ameninţări proferate de Bela un la adresa României reîntregite. armata română. în acelaşi sens. 30 . Congresul şvabilor de la Timişoara (august 1919)... în august 1919. o forţă acum eliberată pe ruinele monarhiei. la Mediaş. actul de la decembrie 1918. Poziţia cercurilor democratice maghiare fusese «primată încă de la finele anului 1918. După o ofensivă în Transilvania şi pe Tisa. a pătruns în Budapesta. Delegaţia venită din Transilvania să predea regelui Ferdinand actul marii unirii din 1918 Unirea a fost salutată şi recunoscută de naţionalităţile din Transilvania. Refuzul autorităţilor maghiare de a recunoaşte însă hotărârea de lire a românilor şi Consiliul DÎrigent.". ca şi atacurile armatei maghiare împotriva imanilor din Transilvania.Şi noi ne considerăm o apune reînnoită. s-au pronunţat reprezentanţii populaţiei evreieşti înuarie 1919). Consiliul Naţional 'agh/ar de la Târgu Mureş. Comitetul Central Săsesc a recunoscut. într-un manifest din 3 noiembrie 1918 se Jblinia că: ÄFaţă de naţiunile surori nu avem nici o pretenţie. Să trăim unul lângă 'tul în pace. au impus participarea armatei române la campania din 919.

la recensământul din 1930. au contribuit la edificarea ei o generaţie importantă de oameni politici precum: regele Ferdinand. aşadar. Ion Inculeţ. A avut loc integrarea deplină. un progres economic real şi eficient. reţeaua căilor ferate . rod al acţiunii românilor înşişi.u n s i n gu r stat a tuturor românilor s-a realizat.în acelaşi timp.i. ca expresie a voinţei populare într-un context favorabil. Ionel Brătianu. Marea Unire din 1918 a încununat aspiraţiile de veacuri ale românilor de a vieţui într-un singur stat. în noul cadru istoric de după anul 1918 s-a accelerat ritmul de dezvoltare şi modernizare al societăţii româneşti. De asemenea.» . mai ales din gospodăriile proprii. suprafaţa acoperită cu păduri . Ion Nistor. trăia relativ greu. . Tratatele de pace din 1919-1920 au recunoscut de jure o situaţie deja existentă. iar Bucureştiul 231 . a noilor teritorii unite cu patria-mamă. Au marcat creşteri importante. la 18 052 896 locuitori. mutaţii în ceea ce priveşte echilibrul social de forţe. Ea a fost rodul luptei tuturor forţelor şi categoriilor sociale interne. S-a creat astfel.3 milioane ha.5 milioane ha la 7. .<-<ni<> l i t . suprafaţa arabilă-de la 6. o lume a contrastelor. ce reprezenta majoritatea Populaţiei.de la 4300 km la 11 000 km. după reformele din 1921-1923. Nicolae lorga şi mulţi alţii. între altele.6 milioane ha. social-economică §\ politică. Airtff «n-. în 1919 iV. Suprafaţa ţării a sporit de la 137 000 km2 la 295 049 km2.6 milioane ha la 14.if.de la 2. s-a tradus prin lărgirea masivă a cadrului vieţii social- politice. intrată într-o nouă etapă a evoluţiei sale.f f . Modificarea fundamentală a structurii instituţionale şi economice. înainte de 1918.ir un Un ir e a d i n 1 91 8 î n tr . Take lonescu. ceea ce a conferit trăinicie statului naţional. S-a făurit. aplicarea unui program democratic de propăşire a ţării. luliu Maniu. Trupele române la Budapesta. populaţia de la'7 250 000 locuitori.un cadru favorabil dezvoltării societăţii româneşti. Tn care ţărănimea.

sub loviturile de forţă ale puterilor totalitare. igative. promovată de regele Caro/ al II. în vara anului 1940. area Neagră şi vechile graniţe cu Austria. contra politicii de revizuire a tratatelor de pace. foarte rar. Nistru. în sensul menţinerii păcii şi securităţii iropene. marcate de ascensiunea fascismului. violenţa. au avut loc conflicte 'dale. Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia). cu efecte. ruptă acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei oldove. Pe plan internaţional. Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România. a oricărui atentat la Iresa statu-quo-u\u\ teritorial. arivismul şi. România s-a afirmat ca un factor cu iniţiativă olomatică. în hotarele dintre Prut. aliniat standardelor urbanismului internaţional. Degradarea poziţiilor forteior conducătoare a făcut loc manifestărilor de tremă stângă şi dreaptă în societate. a tendinţei itre autoritarism. la 27 martiel9 aprilie 1918 Äîn numele poporului Basarabiei. într-un cadru general de evoluţie a întregii societăţi au apărut şi fenomene <i. un oraş idem. precum corupţia. principala capitală din sud-estul Europei. . cu o conduită exemplară. Dunăre. din perspectivă istorică. România Mare s-a îzmembrat. Arcul de triumf din Bucureşti devenit ÄMicul Paris". îmocraţia făcând loc regimurilor totalitare. în noile condiţii internaţionale din deceniul al itrulea al secolului nostru.

se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan. în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam. Putna şi Suceviţa. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămân în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul Român. secret şi direct. 10. că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea. ales pe viitor prin vot universal. precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei. Colacin şi Nistru. oraşe. Respectul drepturilor minorităţilor din Basarabia. Congresul general al Bucovinei. de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România. şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială. având un Sfat al Ţării (Dietă). constată că ceasul acesta mare a supat! Astăzi. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste şi sate. 9. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia. joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi. iar pe viitor luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei din Parlamentul Român. ac este hotărâri s e vor recunoaşte de Guvernul Român. că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava. se vor face pe baza votului universal. tăiată prin graniţe nelegiuite. din şcoală şi chiar din biserică. iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern. că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor. pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor. 2. isgonirea limbei lor din viaţa publică. în numele Suveranităţii naţionale. 4. de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. pnn Organul său împlinitor. secret şi direct. care în jurul ei s-a închegat ca stat. c) Numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale. consideră că: de la fundarea Principatelor Române. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri Român. Recrutarea Armatei se va face în principiu pe baze teritoriale. zemstve şi Parlament. b) Controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor. 6. 233 . aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi. că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări. egal. Bucovina. a adunărilor şi toate libertăţile obştei vor fi garantate prin Constituţie. 5. a credinţei. Libertatea personală. cu regatul României". Competenţa Sfatului Ţării este: a) Votarea bugetelor locale. libertatea tiparului. slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite. care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate. egal. care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor. umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne. Această unire se face pe următoarele baze: 1. direct şi secret. 3. a cuvântului. întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare. la 1928 noiembrie 1918 ÄCongresul General al Bucovinei întrunit azi.. 8. când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit. gropniţele domneşti de la Rădăuţi. ca un organ împlinitor şi administraţia proprie. dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii. numai după ce vor lua parte la lucrările minorităţilor din Basarabia. Sfatul Ţării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare după nevoile şi cererile norodului. 7. a făcut pururea parte din Moldova.. acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării. Hotărâm: Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş. egal. . că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei acârmuiri străine." Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România. şi că moştenirea lor străbună. cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă căire regatul României. Drept aceea Noi. că fii acestei ţări. şi toate neamurile îndătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine. aleşi pe baza votului universal. şi că au nutrit vecinie credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar.

Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat National Român care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte Naţiunea Română. şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la cunoştinţă tuturor acelor naţiuni VII Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea Naţiunii Române VIII Adunarea Naţională dă expresie mulţumim şi admiratiunn sale tuturor puterilor aliate care. jugoslavă. polonă şi ruteană. ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român Adunarea vlatională proclamă următoarele 1 Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare Fiecare popor se va instrui administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său ? i fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea tării în jroportie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc 2 Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat 3 înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vietn publice y/otul obştesc direct egal secret pe comune în mod proporţional pentru ambele sexe în vârstă de 21 de am. oricând şi pretutindeni fată de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispozitiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii TEMĂ 1 Prezentaţi împrejurările unim Basarabiei cu România în anul 1918 2 Ce rol a jucat Bucovina în anul 1918 în planurile Habsburgilor? 3 Ilustraţi caracterul plebiscitar al unim Transilvaniei cu România. în anul 1918 4 Care a fost semnificaţia istorică a Marii Uniri' . la reprezentarea în comune judeţe ori parlament 4 Desăvârşită libertate de presă asociere şi întrunire libera propagandă a tuturor gândurilor Dmeneşti 5 Reforma agrară radicală Se va face conscnerea tuturor proprietăţilor în special a proprietăţilor mari în baza acestei sonscneri desfiinţând fidel comisurile în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător păşune pădure) cel puţin atât cât o poate munci el cu familia lui Principiul conducător al acestei politici agrare este pe de o parte promovarea nivelăm sociale pe de altă parte potenţarea productiunn 6 Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus IV Adunarea naţională dă expresie voinţei sale ca congresul de pace să înfăptuiască comu nitatea naţiunilor libere în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici deopotrivă iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale V Românii adunaţi în această Adunare naţională salută pe fratn lor din Bucovina scăpaţi de |ugul monarhiei austro-ungare şi umti cu tara-mamă România VI Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aci în monarhia austro-ungară anume naţiunile ceho-slovacă austro-germană. Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba-lulia de la 18 noiembneU decembrie 1918 I ADUNAREA NAŢIONALĂ A TUTUROR ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA BANAT SI FARA UNGUREASCĂ adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-lulia în 1 DECEMBRIE 1918 DECRETEAZĂ UNIREA ACELOR ROMÂNI SI A TUTUROR TERITORIILOR LOCUITE DE 5ÂNŞII CU ROMÂNIA Adunarea Naţională proclama îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii omâne la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş Tisa şi Dunăre II ADUNAREA NAŢIONALĂ rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la ntrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal III în legătură cu aceasta. prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civihzatiunea din ghearele barbariei IX Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania Banat şi Tara Ungurească.

prin dezvoltarea industriei proprii. colaborarea avantajoasă cu capitalul străin După războiul de reîntregire naţională şi distrugerile provocate de desfăşurarea acestuia. a fost nevoită să importe grâu pentru populaţie în 1918. falimentul a numeroase bănci Salariile şi 235 . contractarea de noi împrumuturi externe. DEZBATEREA DE IDEI ÎN JURUL PROBLEMATICII EVOLUŢIEI ECONOMICE. se pot deosebi câteva etape de dezvoltare 1 1919- 1928. apăsat de inflaţie şi circulaţia mai multor monede Ca urmare a unor eforturi susţinute situaţia economică s-a îmbunătăţit însă după 1924 Criza economică din 1929 . Caracteristicile generale ale vieţii economice. 3 1934 . de pjldă. producţia economică a României a reprezentat circa 20-25% din cea înregistrată în anul 1913 Şi alţi indicatori argumentează situaţia grea a economiei naţionale în 1919. căci România. etapa crizei economice. etapa refacem economice şi a accelerării dezvoltăm sale în condiţiile consolidam statului naţional unitar. scăderea preturilor materiilor prime. ducând '3 închiderea a numeroase întreprinderi.1933 s-a repercutat negativ asupra ansam- blului economiei româneşti. DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ . refacerea economică s-a impus ca o cerinţă de seamă Aceasta în condiţiile în care. în evoluţia eeonomică a României. -POZIŢIA CAPITALULUI STRĂIN.PRINCIPALELE RAMURI ALE ECONOMIEI SI TENDINŢELE MANIFESTATE ÎN CADRUL LOR. în 1919. rolul statului în economie.CARACTERISTICILE GENERALE ALE VIEŢII ECONOMICE. 2 1929-1933.1940 etapa unui susţinut progres economic pe seama comenzilor de stat şi a necesităţilor de apărare a tării Pe fondul progresului economic s-au conturat câteva direcţii primordiale. . Dezbaterea de idei în jurul problematicii evoluţiei economice. reieşite din statutul agriculturii în ansamblul economiei. în condiţiile specifice de dezvoltare a ţării noastre Primele semne au apărut încă de la finele anului 1928 Dezorganizarea economica a avut în România' unele trăsături specifice. care fusese un tradiţional expor- tator de cereale. extracţia de petrol a reprezentat doar 47% din cuantumul anului 1913 într-o situaţie foarte grea se afla şi sistemul financiar. presiunea capitalului străin. o politică protecţionistă. intre anii 1918-1940. ROLUL STATULUI ÎN MODERNIZAREA ECONOMIEI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. agricultura a înregistrat un puternic regres. şi anume modernizarea. scăderea masivă a producţiei şt a Puterii de cumpărare a populaţiei. repercursiunile sale asupra maselor populare Criza a cuprins toate ramurile economice.

.

143 000 tone zahăr. Industria contribuia cu 30. România avea un venit naţional pe locuitor de 110 dolari S. strict. un stat exportator de materii prime şi importator de utilaje industriale.şi de cărbune .de la peste 3 000 000 tone (1929) la 1 500 000 tone (1933). 280 000 tone oţel.. electrotehnice.8% la crearea venitului naţional în acelaşi an s-au extras. Reduceri notabile sunt consemnate la producţia de fontă-de la 72 000 tone (1929) la 2 000 tone (1933). între altele. 236 . România nu a mai fost. Bulgaria. locul doi 'in Europa la gaze naturale şi aur. 238 000 tone cărbune. Apogeul crizei a fost atins în anul 1932. astfel. înaintea Ungarie* - (126. textile. când erau înregistraţi. încurajarea unor ramuri şi subramuri noi au determinat. . România fiind plasată. în România. 300 000 şomeri. Reorganizarea economiei.5%) şi Poloniei (118%)'. a Corpului Superior de Control . după 1934. Ungaria. inclusiv pe baza unor măsuri instituţionale-fondarea Ministerului Economiei Naţionale şi înzestrăm Armatei. S-au întreprins. Panică în faţa unei bănci declarată falimentară. 2114 milioane metri cubi gaze naturale. în acest an. Ţara noastră a ocupat locul şase în lume şi întâi în Europa la producţia de petrol. Anul 1938 ocupă o poziţie centrală în istoria economiei naţionale. După 1938. măsuri pentru creş- terea participării statului la finanţarea industriei chimice. Iugoslavia. 6 500 000 tone petrol. Volumul producţiei industriei a coborât cu 50%. 140 000 tone minereu de fier. o nouă etapă de dezvoltare a economiei. comenzile de stat. iar investiţiile au fost reduse drastic. ca Turcia. fiind momentul de vârf al perioadei interbelice. Polonia. în 1931 pensiile au scăzut sau nu au fost plătite deloc. locul patru în Europa la grâu.A.investiţiile de capital. superior celui al unor state. Indicele producţiei industriale a fost de 133%. totodată.U. ërecia.

în timp ce întreprinderi.5%. ëalaţi-Brăila. a fost inegală. Max Auschnitt. în sensul atenuării ponderii sectorului agricol în favoarea celui industrial. Baia Mare-Satu Mare. (Dictatul de la Viena). un caracter agrar-industrial. bancheri şi oameni de afaceri.1923) Un rol semnificativ în dezvoltarea economiei l-au avut industriaşi. dezvoltarea sa economică. Hunedoara-Arad.R. Repartiţia în Plan teritorial a zonelor industriale. Malaxa sau Reşiţa au dispus de un nivel de înzestrare tehnică comparabil cu standardele de pe plan mondial. în perioada interbelică. ţara noastră a continuat să rămână un stat importator de utilaje şi maşini industriale. ca Nicolae Malaxa. căci. precum I'. Kaufman.Timişoara-Reşiţa. şi impunerea recunoaşterii rapturilor teritoriale României . printre cele mai ridicate din Europa interbelică.Turda-Cluj. într-o mare măsură. teritoriul dintre Prut şi Nistru. Situaţia internaţională gravă. pe parcursul evoluţiei sale a cunoscut unele modificări. O. Braşov. marea majoritate a întreprinderilor a rămas deficitară din punct de vedere tehnologic. Braşov-Mediaş-Sibiu. ca şi înzestrarea lor tehnică.au afectat masiv unitatea firească a statului naţional român. economia României a avut.A. Cele mai puternic industrializate arii geografice au fost Bucureşti-Ploieşti-Valea Prahovei.3 . Ion ëigurtu. grupaţi în jurul regelui Caro/ al //-/ea. Bacâu-Piatra Neamţ.Molotov) şi Ca- drilaterul . Uzinele Reşiţa (1920 . din vara anului 1940. care. Indice de seamă al nivelului de dezvoltare al economiei. un atribut important al evoluţiei economiei în anii 1918. gradul de înzestrare tehnică nu a fost uniform.5. Basarabia (pe baza pactului Ribbentrop . Agricultura nu a mai avut însă rolul decisiv în economie. astfel.Nord-Vestul Transilvaniei. totodată. fără a schimba însă imaginea de ansamblu. Dumitru Mociorniţa. Dinamismul a fost. 237 .1940. Ritmul mediu de dezvoltare al industriei româneşti a fost de 5.

alături de regimul politic şi rolul luptei sociale. Äprin noi înşine". capitalul străin nu era exclus. pentru a fi mai bine controlat.ëh. Politica economică inspirată de acest curent. de Partidul Naţional Liberal. legea privind comercializarea şi controlul întreprinderilor economice ale statului(1924). Ştefan Zeletin. împrumuturile. ea a vizat ocrotirea economiei naţionale şi consolidarea puterii economice a burgheziei industriale şi financiare. Principalele sale instrumente de realizare au fosi societăţile mixte. Totodată. Prin aceasta. s- au adoptat o serie de măsuri legislative . în spiritul său. Uzinele Astra din Braşov Principalele preocupări teoretice privind calea de urmat în viitor de către societatea românească au polarizat o vastă dezbatere în perioada interbelică. Pe fondul expansiunii capitalului străin în România. I. ţărănismul sau agrarianismul şi marxismul. legea pentru stabilizarea monetară (1929). între 1922-1928. modernizare şi consolidarea independenţei politice. El a accentuat rolul industriei şi a întrevăzut o strânsă legătură între industrializare.legea pentru retragerea din circulaţie a coroanelor şi rublelor (1920). Victor Slăvescu. Vintilă Brătianu. că progresul României era legat de dezvoltarea industriei. de asemenea. Ea a vizat şi economia. între curentele de idei cu largă audienţă s-au împus neoliberalismul. ea a urmărit exploatarea bogăţiilor solului şi subsolului cu sprijinul primordial al capitalului autohton. legea minelor (1924). a fost susţinută. Ea a considerat. importurile de maşini şi unelte. ci doar limitat. Neoliberalismul a avut drept teoreticieni pe Mihai Manoilescu. Duca. Statul urma să joace un rol important prin elaborarea unor planuri de dezvoltare economică. 238 . supraevaluând însă capacitatea financiară a ţării.

prioritar. în mod oficial. Astfel. Ea s-a remarcat. cu precădere. în 1938. Marxismul. Au fost expropriate.fărâmiţare a proprietăţii ţărăneşti. între alţii. între cele două tipuri de capital urmând chiar să se instaureze o egalitate de tratament. între alţi. la aceasta. unitatea economică de bază devenind micul lot ţărănesc. un milion de ţărani erau conqplet lipsiţi de pământ. io Ramură economică importantă. de Constantin Stere. păduri. păşuni. în plan legislativ. prin caracterul său extensiv. S-au adăugat lipsa de capital şi a unor forme de creditare corespunzătoare a ţărănimii. asigurarea nece- sităţilor de hrană ale populaţiei. adică 66% din marea proprietate de peste 100 hectare. Deoarece se considera că România nu dispunea de capitalul necesar propăşirii economice. prin politica economică a Äporţilor deschise"'s-a încercat încurajarea capitalului străin. într-o măsură mai mică. a deschis calea către emanciparea economică a ţăranilor prin acordarea către aceştia a unui lot mic de pământ. Virgil Mad- gearu. continuarea procesului de. şi a înregistrat cote importante. structura agrară a ţării s-a modificat. Ţărănismul a fost teoretizat. un stat agrar. agricultura nu a încetat să preocupe guvernele din perioada interbelică. unei rezolvări a problemei agrare. la grâu şi porumb. ëheorghe Zâne. fâneţe.4 milioane de gospodării ţărăneşti. 239 . în aceste condiţii. Repartiţia inegală a proprietăţii funciare a generat acutizarea problemei agrare. şi el. reforma agrară din 1921. după 1932. Ion Mihalache şi a constituit ideologia micilor proprietari agricoli. inspirată de cea daneză şi practicată pe baza principiilor moderne. dar nu în dauna celui autohton. dar. greutăţile în aplicarea pe teren a prevederilor reformei. a argumentat. şi prin interesul pentru cu/tura intensivă a unor plante. Modificarea articolului 19 din Constituţie a deschis drum. care a trezit ostilitatea marilor monopoluri petroliere. pentru a asigura aprovizionarea populaţiei. exportul de cereale a fost restrâns. România se situa pe locul întâi în Europa la producţia globală de porumb şi pe locul patru în ceea ce priveşte grâul. în 1930-1931 valoarea datoriilor ţărăneşti depăşind de cinci ori valoarea pământului. Au beneficiat de această măsură 1. precedată de decretele-lege pentru expropriere. încât. Producţia de cereale a crescut însă de la 7 milioane tone în 1924 la 9 milioane tone în 1928. răscumpărarea foarte mare a terenurilor. Se aprecia că de progresul agriculturii depindeau aprovizionarea pieţii interne. în viziunea acestor teoreticieni. în care dezvoltarea industriei să fie subordonată progresului agriculturii. lipsa de inventar viu şi mecanizarea insuficientă. de până la 10 ha. din decembrie 1918. România urma să fie. caracterul activ al balanţei comerciale externe. Şerban Voineaş\ Lucreţiu Pătrăşcanu. Această politică a fost abandonată. proprietăţi agricole care au însemnat 5 812 200 hectare arabile. asupra căruia s-au aplecat. lipsa de inventar agricol. cu o productivitate scăzută însă. Legea minelor a fost dezbătută pe larg. aşadar. S-au adăugat. importanţa procesului de industrializare ce trebuia intensificat în România. mai ales ca urmare a aplicării principiului proprietăţii statului român asupra bogăţiilor subsolului. iar între 1918-1926.

a economiei. Necesităţile legate de refacerea economiei au impus mutaţii deosebite şi în industria metalurgică. Steaua Română . Economia românească în perioada interbelică a fost martora creşterii - oluluiindustriei. vânzarea silită a numeroase Dturi de pământ. ce au contribuit la demarajul economiei româneşti. între 1925-1927. la 3 000 000 tone. în 1938. Producţia de cărbune a crescut de la 2 500 000 tone. 240 . diferenţierea socială a ţărănimii s-a accentuat. Astra Română. Izbucnirea crizei economice din 1929-1933 a dus însă la scăderea pro- ducţiei industriale. alături de meserii. cea de ţiţei de la 1 900 000 tone. în industria petrolieră. Acestei probleme presante în viaţa social-economică au icercat să-i răspundă unele măsuri legislative. de introducerea unor culturi de plante ndustriale. ceea ce a generat. Româ-no- Americana. în 1928. După 1931. Concordia-Sirius. în 1924. ulterior. realizarea unor ferme model. La nivelul Droducţiei industriale a crescut ponderea industriei mari şi s-a diminuat corespunzător cea a industriei mici şi mijlocii.controlau 79% din producţia ţării. din 1932 şi 1933. în acelaşi an erau menţionate în ţară 5 732 de tractoare. Ea a fost favorizată de bogăţia de materii prime.3 milioane tone. când criza a atins apogeul în România. valoarea producţiei industriale a scăzut cu 50% în ansamblul economiei. exportul de cereale.Unirea. Singura ramură care a continuat să aibă creşteri de producţie a fost cea petrolieră. ivinelor şi porcinelor. cu excepţia exploatării petrolului. în aceste condiţii. Criza economică din 1929-1933 a determinat scăderea suprafeţei cultivate ‡i a preţului la produsele agricole. agate de folosirea Äprimelor de export". în 1928. de exemplu. Circa 10 000 întreprinderi de diverse categorii au fost declarate falimentare. deoarece preţul la ţiţei era în scădere. Petrolul Românesc. şi respectiv legea asanării datoriilor agricole. Progrese importante au fost înregistrate. în deceniul trei al secolului nostru. de măsurile legislative avantajoase. în 1927. de la 3 100 000 lei. 60 de rafinării. constituirea de monopoluri m ceea ce >riveşte aprovizionarea şi desfacerea produselor agricole în pofida unor legi. legea pentru încurajarea agriculturii (1937) egea pentru creditul agricol naţional'(1937) şi cea pentru administrarea Fondu/u. Creditul minier. de DOlitica oficială de credite. în 1928. pe fondul ntensificării transferului de proprietate. Ţărănimea a fost silită. legile de conversiune a datoriilor igricole. 7 mari societăţi petroliere . reprezentată de întreprinderi ca Malaxa şi Copşa Mică-Cugir. la 24 000 000 lei. Avându-se în vedere importanţa refacerii industriale şi încurajarea. să ontacteze noi datorii. ca: legea pentru lichidarea iatorii/or agricole şi urbane (1934). în 1926. creşterea numărului de şomeri. în general. exportul de produse petroliere a urcat de la 3 milioane tone la 5 milioane tone între 1929-1933. Concomitent. în 1932. în ansamblu. în România au funcţionat. în agricultura românească au apărut fenomene noi. Un rol important pe această direcţie l-a avut şi politica de investiţii a cărui nivel a crescut. ce iu urmărit progresul agriculturii în ansamblul ei. astfel. 37% din /aloarea totală a producţiei. în 1923. din icelaşi an. precum încurajarea învă- ământului agricol. la creşterea vitelor mari. /iticulturii (\ 939). şi a preţurilor la produsele agricole şi industriale. numai între 1918-1921 au fost emise 63 de acte normative. ce reprezenta. la 4.

fontă. care s-au remarcat prin performanţele lor deosebite în ceea ce priveşte viteza şi plafonul de zbor. tuburi de oţel. explozivi. transformatoare. a lemnului. Braşov. aparate radio. cabluri electrice. De asemenea. motoare electrice.tarife vamale. S-au produs locomotive. 95% din ţiţeiul extras era rafinat în ţară. Ploieşti. diversificarea producţiei prin apariţia unor produse noi. care producea articole de înalt nivel tehnic. ca aparate optice şi acustice. după 1934. Braşov erau fabricate avioane. Câmpia Turzii. negru de fum.R. autobuze. de asemenea. în mare măsură. precum becuri. România a posedat o importantă industrie constructoare de maşini. s-au înscris măsuri cu caracter protecţionist . unul dintre cele mai înalte nivele ale productivităţii muncii. Bucureşti. stătu/. Cluj. vagoane de toate tipurile. unde se produceau oţel şi laminate. Gura minei Lupeni şi spălătoria de cărbuni   . precum IAR-80. Industria siderurgică era concentrată în bazinul Hunedoarei. şi-a adus contribuţia la refacerea economiei. cauciuc sintetic. articole de menaj. Buşteni. destinate. în întreprinderi. ţevi. prin comenzile sale. a pielăriei şi textilă. Se produceau în România. tablă. Printre întreprinderile de profil menţionăm pe cele din Bucureşti. cosmetice. Industria chimică a cunoscut un progres remarcabil şi. Braşov. La I. finanţarea obiectivelor industriale. Sporuri semnificative s-au înregistrat în industria alimentară. apărării naţionale. ca cele din Făgăraş. Bacău. cazane cu abur. totodată. S-au pus bazele industriei electrotehnice.A. în lupta pentru depăşirea efectelor crizei economice. dar şi la Bucureşti. prime de export. scăderea importului de produse ce puteau fi fabricate în ţară. Cluj. Tâmăveni. IAR-81.

Forţa economică. ca de exemplu Tulcea-Babadag. şi altele. Fiind prin excelenţă monopoluri de distribuire şi nu de producţie. în 1921 s-a introdus transportul interurban cu autobuzul. Corabia. de întreprinderile mici şi mijlocii. aria de cuprindere şi dimensiunile economice ale monopolurilor au fost însă reduse. lemn. la nivelul unei ramuri a economiei naţionale. Pentru punerea lor în valoare şi pentru obţinerea independenţei energetice a ţării au fost realizate investiţii în maşini şi utilaje. S-au construit numeroase căi ferate. Oficiul de vânzare al hârtiei. Cele 66 societăţi industriale din România au reprezentat 46% din întregul capital industrial.petrol. Societatea distribuţiei de petrol. dotarea cu echipament modern a serviciilor de poştă şi telegraf. Ţara noastră era independentă din punct de vedere energetic. Pentru punerea în valoare a tuturor zonelor ţării şi stabilirea conexiunilor între ele. sare. printr-o reglementare adecvată. Sonde la Moreni Procesul de concentrare a producţieis-a manifestat în deceniul al patrulea şi a îmbrăcat forme specifice în România. minereuri neferoase. metale preţioase . România a dispus de importante resurse naturale . Brăila. Desfăşurarea luptelor din anii 1916-1918 a afectat grav şi reţeaua transporturilor. precum şi transportul prin conducte. ëalaţi. ele nu au avut un rol economic hotărâtor într-o economie dominată. cărbune. Printre acestea s-au numărat Sindicatul spirtului. petrolului şi de rafinare a celui din urmă. Sindicatul zahărului. s-au întreprins măsuri de refacere şi mărire a reţelei căilor ferate şi a celei de drumuri şi şosele. llva 242 . s-au făcut progrese în ceea ce priveşte tehnica de extracţie a cărbunelui. dând naştere monopolurilor.în exploatarea cărora s-au înregistrat cote ridicate. Chilia. Ismail. gaze naturale. Puterea instalată a crescut de la 372 000 kw în 1933 la 500 000 kw în 1937. de altfel. Foresta Română. Cartelul fabricilor de geam. fier. Trustul Titan-Nădrag-Călan. noi construcţii portuare la Constanţa.

a fost fondată fabrica IAR Braşov. Palatul Telefoanelor. Până în 1939. România s-a numărat printre primele state ce au folosit transportul aerian de călători pe rutele interne. împreună cu Franţa. în 1920 s-a creat. între 1936-1938 au fost modernizaţi peste 1 600 km şosele în Banat. în 1938. în 1927 şi-a inaugurat activitatea. 15 nave maritime. Dobrogea. în vederea extinderii sistemului poştal. Pentru stimularea producţiei aeronautice. CSA. legăturile aeriene ale României cu alte ţări au fost deservite şi de companiile Air France. la Bucureşti. prima centrală telefonică automată din ţara noastră. Locomotivă construită la Reşiţa Mică-Vatra Dornei. Cea mai mare parte a utilajului feroviar a provenit din producţia întreprinderilor Reşiţa şi Malaxa. Bucureşti-Cernăuţi. sub egida Societăţii Române de Radiodifuziune. La 1 noiembrie 1928 - au realizat şi primele emisiuni radiofonice. o Companie aviatică internaţională ce deservea traseul Paris-Bucureşti-lstanbul. Direcţia ëenerală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. Moldova şi Muntenia. în 1931 au fost asfaltate şi pietruite o serie de şosele ce legau Bucureştiul de alte oraşe. în 1925. în ceea ce priveşte sistemul de telefonie. în capitala ţării. în 1940 funcţionau în România 4 posturi de radioemisie şi trei 243 . Ala ÄL/tor/a". Ulterior. în 1925 s-a introdus monopolul de stat asupra instalării şi folosirii staţiilor de telefoane şi posturilor de radio. în 1930 s-au pus bazele primei companii aeriene române. v Flota română cuprindea. La baza organizării transportului aerian în România s-a aflat decretul din 1920 pentru fondarea Direcţiei Aviaţiei din Ministerul Comunicaţiilor. iar apoi Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţii pe Apă. între 1929 şi 1936. Organul său tutelar a fost. La 24 iunie 1926 s-a deschis primul traseu aerian naţional. Caransebeş-Reşiţa. Deutsche Lufthansa. LARES (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat). în s 1933 s-a construit. PLL Lot..

Dacă. comerţul a fost dominat de relaţiile cu Franţa şi Marea Britanie. Banca ëenerală a Ţării Româneşti. exportul a fost intensificat în dauna importului. cu precădere pe seama petrolului şi derivatelor sale. mai ales. în ciuda eforturilor guvernamentale de a menţine o balanţă comercială activă. Ponderea produselor agricole şi. valoarea comerţului românesc a crescut cu 110% în comparaţie cu anul 1913 şi s-au produs o serie de modificări şi în structura produselor furnizate la export. în general. în T924. în 1936. în timp ce aceea a produselor petroliere şi a lemnului a crescut. Alături de aceasta s-au impus Banca Românească. în 1924. deşi preţurile lor au scăzut masiv. Banca Română. volumul comercial cel mai ridicat din întreaga perioadă interbelică. Banca de Credit Român. Rolul cel mai important l-a jucat Banca Naţională a României care. de presă. România a cunoscut. Palatul Telefoanelor din Bucureşti agenţii. ca urmare a unor noi tarife vamale protecţioniste adoptate în faţa concurenţei mărfurilor străine. după 1933. Activitatea comercială a fost afectată de urmările primului război mondial. între anii 1918 şi 1929. dintre care cea mai importantă a fost RADOR (Agenţia Orient-Radio). Practicând şi un intens comerţ de tranzit. Stopată parţial. fenomenul inflaţionist a urmat. în 1925. Cu toate că s-au întreprins numeroase eforturi pentru lărgirea sistemului bancar şi reaşezarea leului într-o nouă paritate în raport cu aurul. Banca Marmorosch-Blank. a cerelelor a scăzut. inflaţia 244 . o curbă sinuoasă. Germania a început să se impună în schimburile cu România. controla 25 de bănci mici şi 52 de întreprinderi industriale. între 1919-1921 numărul societăţilor bancare a crescut de la 487 la 556. comerţul cunoscând o sensibilă înviorare abia după 1924. Banca Crissoveloni. cu toate că România a ocupat locul patru în lume.

în 1932 a fost lansat un împrumut de 75 milioane franci elveţieni pentru acoperirea în devize a leilor intraţi în circulaţie. Principalele surse de venituri financiare au fost impozitele indirecte. în sfârşit. la Banque de Paris et de Pa6s-Bas şi la alte bănci. nicicând stăvilit în mod eficace. Pentru garantarea rambursabilitătii saie s-a concesionat. de fapt. ritmuri noi începând cu anii crizei economice şi până în 1940. La 10 martie 1931 a fost negociat. bazată pe comerţ. împrumutul de dezvoltare cu un total de 53 milioane dolari S. Cu grele eforturi. o politică activă de devize. Cu toate acestea. Trei noi împrumuturi au fost contractate în 1930-1932. Procesul inflaţionist nu a putut fi. Prin toate acestea ă-a deschis calea către instaurarea unui control străin asupra finanţelor Româniej. la 1 iulie 1929. leul a rămas o monedă liber convertibilă şi care participa la operaţiunile bursiere din lume. datoriile externe ale României. ulterior.U. cu firma americană International Telephone and Telegraph Corporation şi a fost urmat de concesionarea. au fost reglementate la finele anului 1929. ţara noastră a vizat. în ianuarie 1933. pe zece ani. taxele de consum.A. După 1935. Deficitul bugetar a totalizat 11 miliarde lei între anii 1916-1922. confirmat. în România. în plan financiar. Primul a fost stabilit. în vederea stabilizării financiare a fost lansat. SUA.Banca Marmorosch Blank ‡a cunoscut. prin Planul de la ëeneva ce urma să reglementeze problema datoriilor sale externe. către Franţa. Belgia. Anglia. a reţelei telefonice. fabricarea chibriturilor către firma suedeză Svenska Tradsticke Aktiobolaget. impozitele pe cifra de afaceri. Äîmprumutul de stabilizare" la bănci din străinătate. ce a fost condiţionat de concesionarea către o societate suedeză a refacerii şi construcţiei de şosele. în 1930. Pe măsura creşterii rolului 245 .. în februarie 1929. Italia.

cel francez 15. prin direcţiile sale de dezvoltare din >erioada interbelică. Capitalul străin a provenit. Astfel. după 1938. în industria petrolului. cel ierman 0. cel american 10. România a fost atrasă în sfera 1e influenţă a ëermaniei. n special. în 1938.tatului în organizarea sistemului bancar. manganului. Sub presiunea Sermaniei. ponderea sa a diminuat.62%. extracţia şi prelucrarea ţiţeiului.e constituie societăţi mixte pentru exploatarea lemnului. care s-a reflectat şi în plan social-politic. :alcopiritei. >46 . El a vizat. ca şi a antrepozitejor germane. în principal. textilă. Datorită măsurilor legislative ce au reglementat riguros lătrunderea capitalului străin.10%. a asigurat o creştere i producţiei de bunuri. din 193* . în letrimentul celui englez şi francez. industria metalurgică. Aşadar. Pavilionul României la Expoziţia internaţională de la Paris.38%. ca un preţ al salvgardării fiinţei naţionale a României. a 3mnului. la 23 martie 939 s-a semnat Tratatul economic româno-german.21%. România urma să devină in hinterland agricol al Germaniei. capitalul englez reprezenta 20. economia românească. din reinvestirea mei părţi din beneficiile obţinute în exploatarea economiei româneşti. în spiritul Äcolaborării" economice urmau să . :el anglo-olandez 16. bauxitei. în general. Expansiunea. a capitalului german în sud-estul Europei. de la 82% a 37%. a fost resimţită şi în România. în ciuda unor discrepante între nivelele de dezvoltare ale liferitelor sale sectoare şi a faptului că nu au fost întotdeauna valorificate pe leplin condiţiile oferite de noul cadru de dezvoltare istoric.49%. bugetele au fost grevate şi de iheltuielile pentru apărare. Pe Dunăre trebuiau să se constituie zone libere în jurul instalaţiilor jortuare.

din perioada interbelica.şi central-europene 2 Care au fost efectele crizei economice din anii 1929-1933 pentru România 3 Marcaţi contribuţia principalelor curente social-politice.. pentru a obţine o dezvoltare şi pieţe avantajoase. în general. nivelul de dezvoltare al economiei româneşti în perioada interbelica şi comparaţi-l cu cel al altor state est . Teoria ţărănismului despre fundamentul economiei naţionale Aceasta era Ämica proprietate bazată pe muncă. Aşa încât factorul corelării celor două ramuri economice devenea un coeficient de importanţă majoră pentru însuşi realizarea procesului de dezvoltare şi modernizare economică ...". în perioada interbelică? . lucrată de proprietar şi familia sa. dar neexcluzând eventualele şi sporadicile concursun'de braţe ale semenilor. încât renunţarea la industrializare este pentru orice ţară renunţarea la orice viitor economic". Ce rol au avut monopolurile. MIHAIL MANOILESCU despre rolul industriei în cadrul economiei româneşti ÄProductivitatea industrială este atât de covârşitor mai mare decât productivitatea agriculturii. adică întinderea de pământ cultivabil potrivită capacităţii de muncă a plugarului şi a familiei sale. TEMĂ: 1 Caracterizaţi. acest domeniu întregistrând doar un progres moderat. intensitatea modernizării nu a fost egală în toate compartimentele productive Pe când industria fusese nevoită a proceda la ample modificări structurale.." Apreciere cu privire la evoluţia economică a României în perioada interbelică ÄAstfel încât.în problema dezvoltării industriale a României 4. în economia naţională. în agricultură modernizarea nu a fost spectaculară.

marea majoritate a întreprinzătorilor capitalişti era de origine străină - germană sau evreiască. iar 4. ţărănimea era numeroasă. 7.'Marea Unire din 1918 şi activitatea reformatoare de după aceasta au generat mutaţii semnificative.8% erau funcţionari. Număr de locuitori Suprafaţa ţării 2 1920 17 393 149 316 710 km 2 1930 18 025 896 316 710 km 2 1940 19 933 802 316 710 km 2 1941 13 551756 195198 km România a devenit un stat de mărime medie. < Structuri şi mutaţii în plan social în România interbelică.1% germani. elemente specifice ale structurii sociale. aflându-se. 0.3% ruşi. O statistică din 1930. în 1925.9% erau români.9% turci. 0. în procenf de 78. Restul. 2. Fiecare provincie unită cu patria-mamă. 0. dar activă din punct de vedere politic. în anul 1918. în vara anului 1940. sau Cernăuţi. Marea majoritate a populaţiei. La nivel social.9%.1% greci. a avut loc o creştere importantă a populaţiei ţării.9% maghiari.3% polonezi. 400 000 - locuitori fiecare. Ţărănimea se ocupa în special cu creşterea vitelor. de 21. 0. 0. ca Bucureşti. România a încetat să mai fie un stat de emigraţie.1%. grevată însă. 1. în acest context. Până în 1938. arată că 72.FACTORI IMPORTANŢI Al VIEŢII POLITICE. 0. în Basarabia.2% se ocupau de comerţ şi credit. a avut. Dintre aceştia. a fost adoptată o lege ce consfinţea libertatea emigrării. cu 630 000 locuitori. 9. a continuat să trăiască în lumea statelor. mai ales după ce.EVOLUŢIA VIEŢII SOCIAL-POLITICE ÎN ROMÂNIA (1918-1940) (I) -STRUCTURI SI MUTAŢII ÎN PLAN SOCIAL ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ. 3. era concentrată în oraşe. Conflicte sociale. Galaţi şi laşi cu cea.1% tătari.PARLAMENTUL SI MONARHIA . în Bucovina.3% dintre locuitori lucrau în agricultură.6% găgăuzi. s- au aşezat în România 28 580 cetăţeni străini şi au plecat 11 709 cetăţeni români. 4. iar intelectualitatea redusă.5% ţigani. 71. de pierderile teritoriale.4% în activităţi industriale. CONFLICTE SOCIALE. 4% evrei.3% sârbi şi croaţi. privind repartiţia forţei de muncă pe profesiuni. Anul .3% alte naţionalităţi.2% ruteni şi ucraineni. 2% bulgari. . 0. când au fost număraţi 18 025 896 locuitori. 4. Cel mai important recensământ al populaţiei s-a desfăşurat în anul 1930. Astfel. în 248 . pe locul 8 şi respectiv 10 între statele Europei. în ceea ce priveşte populaţia şi suprafaţa.

în plan politic. Alţii au investit sume mari în industrie şi sistemul bancar. concentraţi în jurul platformelor industriale din centrele urbane. subiectul celei mai largi reforme agrare din Europa răsăriteană. ei nemaiputând angrena un partid politic. De asemenea. în privinţa numărului de studenţi şi a gradului lor de pregătire. în acelaşi timp. Consolidându-şi poziţiile social-economice. este de reţinut şi gradul de pregătire profesională al acestora şi antrenarea lor în numeroase ramuri de vârf. Astfel. S-a repercutat greu asupra populaţiei şi creşterea numărului de şomeri. purtătoare ale progresului tehnic. 70 529 cu venitul mai mare de 1C 000 lei şi peste 300 000 cu venituri între 20 000 şi 40 000 iei. Ion ëigurtu. în jurul regelui Caro/ al //-/ea. Pe de altă parte. s-a conturat. Universitatea din Bucureşti s-a situat. într-o proporţie covârşitoare. de 200 000 lei pe an. a rolului şi importanţei burgheziei şi muncitorilor. O statistică din 1938 arată că în România trăiau 716 oa-neni cu un venit la nivelul milioanelor de lei. fiind. De asemenea. întreprinzătorii capitalişti au trasat linia de dezvoltare a societăţii româneşti după Marea Unire. evoluţia întreprinzătorilor capitalişti a fost legată şi de creşterea comenzilor statului. Poziţiile sale s-au consolidat în urma făuririi cadrului industrial al României Mari. pe poziţii progresiste. dominau burghezia mică. Acestea au contribuit la creşterea. tot mai interesat de apărarea ţării în faţa pericolului exfern. camarila regală dornică de a prelua controlul asupra întregului aparat de stat. după 1929. Procesul de dezintegrare politică a sporit. de Nicolae Malaxa. la începutul perioadei interbelice. continua să existe o pătură importantă a sărăcimii. industrială şi comercială. ca şi apăsarea impozitelor   . cea din România interbelică nu a fost lipsită de contraste în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă. ea s-a manifestat. Marii proprietari funciari şi-au pierdut importanţa social-politică. nivelul de salarizare. Precum orice societate în evoluţie. în cadrul căruia s-a conturat o pătură importantă a micilor proprietari agricoli şi o alta a lucrătorilor agricoli. muncă. Burghezia a jucat un rol important în plan economic şi politic. ca o categorie socială care a alimentat toate grupările şi partidele politice. Deşi s-a conturat un grup al burgheziei mari. la oraşe şi mai ales la sate. ea a cunoscut un proces de stratificare. trăind sub indicele minim de viaţă. cu precădere după reforma agrară din 1921. reprezentat. dar şi ţărănimea şi lucrătorii industriali. Nivelul mediu al venitului burgheziei româneşti a fost. funcţionau în România zeci de întreprinderi cu peste 1 000 de lucrători. Max Auschnitt. gradul de cultură. Kaufmann. Marea lor majoritate a părăsit agricultura sau a adoptat tehnica modernă de lucru. în ansamblul structurii sociale. categorii sociale între care s-a stabilit relaţia socială fundamentală în perioada interbelică. Intelectualitatea s-a plasat. în ţara noastră a dominat burghezia mică şi mijlocie. industriale şi bancare. evoluţia impetuoasă la nivel economic s-a tradus şi prin creşterea numerică a muncitorilor industriali. Ea a primit un spor considerabil prin antrenarea în viaţa social- politică a reprezentanţilor intelectualităţii din Transilvania. printre primele trei din lume. în acelaşi timp. Creşterea sa numerică şi calitativă a avut un suport deosebit în contribuţia decisivă a învăţământului superior şi secundar. După 1934. în 1938. Transilvania. în această perioadă. Ţărănimea a reprezentat principala forţă de muncă. între alţii. O.

pensionarii. Bucureşti şi Valea Prahovei (1932-1933). Rozvan'i. în aceste cazuri! şi la armată. greva generală din 1920. după cum a declarat în Parlament ministrul de interne. prioritar. falimentul unor bănci. închiderea de întreprinderi. cadrul politic democratic a fost deseori încălcat. în lumea satelor. creşterea numărului de şomeri.ë. 16 grav răniţi şi mulţi răniţi uşor. s-au desfăşurat grevele de la Lupeni (august 1929). După ce redresarea economică a început. din ordinul prefectului judeţului Hunedoara. ë. ceea ce s-a adăugat nemulţumirilor sociale. a cărei intervenţie. Griviţa din Bucureşti. în această perioadă. armata a deschis focul. în acelaşi timp. Istoria socială a perioadei interbelice a fost marcată de numeroase con- flicte de muncă. Demonstraţie studenţească în anii crizei economice r l k * -: *. atât în lumea satelor. căzând 22 morţi şi 100 răniţi. frământările au avut la bază tergiversarea aplicării reformei agrare din 1921.R. au fost grav afectate' de efectele crizei edono- mice (scăderea producţiei.F. introducerea Äcurbelor de sacrificiu") numeroase categorii socio-profesionale. provocată de grupuri de agitatori comunişti care au acţionat. La atelierele C. a dus la victime din rândul populaţiei civile (1933). Mironescu. La Lupeni. Autorităţile au recurs. Cu precădere. 3 morţi. în atari împrejurări. scăderea preţului produselor agricole. frământările sociale au devenit mai rare.între care greva lucră- torilor bucureşteni. cât şi în cea a oraşelor. grevele din anii crizei economice (1929-1933) . impactul fenomenului de camătă asupra ţăranilor. *Ƈ % 250 . salariaţii. raporturile dintre ţărani şi proprietarii agricoli. la 16 februarie 1933 s-au înregistrat în ciocnirile cu armata. invalizii de război.din decembrie 1918. a căror durată a tins să se mărească .în ciuda unei legislaţii sociale şi a muncii. orfanii. fiscale. din motive politice şi mai puţin din cauze economice şi sociale.

Parlamentul reprezenta puterea legislativă şi. Alexandru Lapedatu şi alţii. urmare a diversificării spectrului vieţii Politice. ce au prevăzut că puterea emană de la naţiune şi. Pompei. ce s-au concretizat în importante hotărâri asupra marilor probleme ale societăţii româneşti între cele două războaie mondiale. dezbaterile şi răspunsurile pe marginea Discursului Tronului. de către Partidul Naţional Liberal ş\ de Partidul Naţional . Parlamentul a găzduit ample dezbateri. era un organism de primă importanţă. consultările elec- torale. în ceea ce priveşte culoarea Politică a membrilor săi. că membrii Parlamentului reprezentau naţiunea. rostit la începutul fiecărei sesiuni a forului legislativ. dar şi de către alte partide. el era un for de control al activităţii executivului. Constituţia din 1923. Practica parlamentară cuprindea interpelările la adresa 9uyernului r. fiind format din Adunarea Deputaţilor şi Senat. Printre deţinătorii acestei demnităţi menţionăm pe Nicolae lorga. Având o structură bicamerală. Funcţia de preşedinte al Parlamentului reprezenta încununarea unei îndelungate activităţi social-politice şi culturale.între anii 1919 şi 1937 s-au formulat 12 000 interpelări . Parlamentul a fost dominat. Miniştrii erau responsabili pentru actele lor în faţa Parlamentului. dar. Duiliu Zamfirescu. evoluţia economică şi direcţiile sale primordiale. în cadrul regimului democratic. Totodată. D. organizarea admi- nistrativă. şi anume.votul de neîncredere acordat executivului. cu precădere. srănesc. Au activat în cadrul său reprezentanţii marii burghezii. La baza activităţii sale au stat articolele 33 şi 42 din Constituţia din 1923. Palatul Regal din Bucureşti în cadrul vieţii politice din România interbelică Parlamentul şi Monarhia au jucat un rol semnificativ. ( . respectiv. ratificarea tratatelor de pace după primul război mondial. invalidarea de mandate. progresul culturii şi altele.

Carol a reprezentat Curtea Regală a României la funeraliile reginei Alexandra a Angliei. La 15 octombrie 1922 a avut loc. sancţiona legile. Ion I. prin Constituţia din 1923. Consiliul de Coroană de la Sinaia a acceptat renunţarea la tron a lui Carol. Pimen al Ardealului. avocaţi. şi cu greu a fost convins atunci să accepte anularea actului. din dihastia Hohenzollern . Printre aceştia menţionăm pe ducele de York.C. România interbelică. prerogativele sale fiind stabilite prin Constituţia din 1923. Regele Ferdinand a primit coroana de la Mihail Pherekide. Orice act al suveranului trebuia însă contrasemnat de ministrul de resort. avea dreptul de a încheia acorduri şi a bate monedă. învăţători. 252 . ministrul Casei Regale. de fapt. ca să împlineşti visul unui neam. Sub guvernarea lui Ferdinand s-a transpus. Prinţul mai renunţase o dată la tron în 1918. Serviciul religios a fost asigurat de către Miron Cristea. a avut un ascendent deosebit asupra monarhiei pe care. Se împlinea. astf el. jurişti. Până în anul 1938 acestea. al Ţării Româneşti şi Moldovei". Ea a îmbrăcat forma con- stituţională. monarhia a devenit un instrument al partidelor politice.C. Carol a reconfirmat însă atitudinea sa. La festivităţile de la Alba-lulia şi Bucureşti. împodobindu-te cu titlurile lui Mihail Viteazul: domn al Ardealului. Vei fi cel mai mare voievod al ţării. preşedintele Adunării Deputaţilor şi şi-a aşezat-o singur pe cap. şi care a consfinţit. astfel. Brătianu. în perioada domniei lui Ferdinand I Întregitorul (1914-1927). Ulterior. La 28 decembrie 1925. şi profeţia lui Nicolae Filipescu. în 1925. ai celei mici şi mijlocii . reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Monarhia a avut în România un rol tradiţional. au fost prerogativele de care s-a bucurat Monarhia în România. Patriarhul României. exercita dreptul de graţiere. ele au sporit graţie politicii personale a lui Caro/ al //-/ea. principesa Beatrice de Bourbon. după ce se căsătorise în secret cu Ioana Măria Valentina sau Zizi Lambrino. Odată cu Criza dinastică şi mai ales în perioada Regenţei (1927-1930). numea şi revoca miniştrii. ceremonia de încoronare a lui Ferdinand şi a reginei Măria ca suverani ai României. în special. şi Episcopii Bălan şi. regina Elisabeta a ëreciei şi Măria a Iugoslaviei. în acord cu legea fundamentală a ţării şi Statutul Casei Regale din anul 1884. Apoi a încoronat-o pe regina Măria. care îi declarase regelui: ÄSire.Sigmaringen. S-a iscat. Brătianu şi Carol. era şeful forţelor armate. au luat parte reprezentanţi din 13 state ale lumii ca o nouă confirmare internaţională a Marii Uniri. a tutelat-o. regele Ferdinand. La 30 decembrie 1925. în faţa lui Hiott. prinţul a trimis o scrisoare tatălui său. o luptă pentru controlul puterii politice între Ion I. Ea a simbolizat actul unirii tuturor românilor sub sceptrul aceluiaşi monarh. care a făcut o ultimă încercare de a-l convinge să renunţe la gestul său. generalii Berthelot şi ie6gand. Premierul s-a folosit de temperamentul instabil şi aventuros al lui Carol pentru a-l denigra în ochii opiniei publice şi a regelui Ferdinand. şi respectiv al Moldovei. regele. la Catedrala Reîntregirii din Alba-lulia. prin care a renunţat la prerogativele de moştenitor al tronului şi a rămas în străinătate împreună cu Elena Lupescu. exercita puterea executivă. industriaşi. La 12 decembrie 1925. de fapt. Partidul Naţional Liberal şi. şeful acestuia. Criza a fost provocată de căt re prinţul moştenitor Carol. eşti trimisul lui Dumnezeu. conferea decoraţii. programul democratic ce a stat la baza desăvârşirii unităţii naţionale. la Milano.intelectuali.

la 6 mai 1928. prin includerea în cadrul său a reginei Măria. I 1 « * jt * * *> h ±f încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Măria la Alba-lulia. Filozoful Nichifor Crainic o caracteriza. astfel. broasca şi ştiuca". şi. urma să se organizeze un marş spre Bucureşti. abia la 10 noiembrie 1928 luliu Maniu a format guvernul. Lui Carol. sub autoritatea unei Regenţe. o mare adunare naponal-ţărănească la Alba-lulia. 253 . Minai. Criza dinastică 3 impietat asupra dezvoltării politice normale a statului român.L. De aici. totodată. fratele lui Caro/. la Sinaia.Brătianu. primul guvern naţional- ţărănesc din istoria români/or. a încercat să-şi subordoneze Regenţa. i s-a interzis ferm intrarea în România şi s-au prevăzut măsuri drastice contra acelora ce puneau în discuţie actul de la 4 ianuarie 1926. Iu/iu Maniu era. camerele reunite ale Parlamentului au luat act de hotărârea de renunţare la tron a prinţului Caro/ şi au proclamat succesor al regelui Ferdinand pe fiul lui Carol. Ea a fost folosită de Partidul Naţional Ţărănesc pentru a lovi şi răsturna pe liberali de la putere. Aceasta a fost alcătuită din prinţul Nicolae. în ziua următoare. Pe de o parte. Regenţa a fost completată cu Constantin Sărăţeanu. s-a desfăşurat în ţară o puternică agitaţie politică pe tema revenirii lui Carol la tron. ca despre Äracul. vorbind despre ea. ce urmau să fie înaintate Parlamentului şi care confirmau noua realitate de la conducerea ţării. Patriarhul Miron Cristea. devenit Carol Caraiman. un nou consiliu intim. Pe de altă parte. Triumful liberalilor asupra monarhiei era. la moartea celui din urmă. în 1922 La 3 ianuarie 1926. a aprobat proiectele de lege. s-a iniţiat. complet. ëheorghe Buzdugan. pe care a dorit să şi-o subordoneze prin intrarea în rândurile sale a lui Constantin Sărăţeanu. Astfel. şi Ion I. unde se zvonea că trebuia să sosească şi Carol. în 1927a murit Ferdinand. în 1929. dornic să intre în legătură cu Regenţa. Dar. P- N. pe neaşteptate. pentru a răsturna pe liberali şi a cuceri puterea.C. preşedintele Curţii de Casaţie.

oameni politici - Mihail Manoilescu. Nicolae ëatoski. încălcat în mod flagrant. Carol devenind un mare industriaş. principesa Elisabeta. /u/iu Maniu i-a cerut lui Carol ca. ** * PETRE ëHIAŢĂ despre scopul politicii prinţului Carol Äîncă în epoca exilului în Franţa. maiorul Victor Precup. cum îmi cunosc foarte bine ţara. Constantin (Puiu) Dumitrescu. 3. La 6 iunie 1930. între anii 1930-1934. Carol a rechemat-o. astfel. în acelaşi timp. au avut loc numeroase contacte între Caro/şl unii oameni politici din ţară. iar Äcamarila regală" s-a conturat ca un centru de putere. Carol a obţinut. Astfel s-a consumat Restauraţia car/istă.voi inaugura un sistem de conducere de mână forte şi. să se retragă la Balcic. Mircea Mihail. pe diferite căi. Ce a reprezentat camarila regală? . odată revenit în ţară. la 16 iunie 1930. De pe aceste poziţii. să întrerupă orice legătură cu Elena Lupescu şi să respecte prevederile Constituţiei din 1923. la 8 iunie 1930. Prezentaţi consecinţele perioadei Regenţei (1927-1930). Ilustraţi dinamica structurii sociale în România interbelică. de lipsa de autoritate şi prestigiu a Regenţei. în vara lui 1930. A urmat. îşi precizase în cercul prietenilor intimi punctul său de vedere în ipoteza restauraţiei. considerată Ägeniul rău" al regelui. el a încercat să impună guverne de Äuniune naţională". Deşi i s-a fixat o listă civilă. s-a intensificat propaganda în jurulreîntoarceriiîn ţară a lui Carol. Constantin Argetoianu. un grup de susţinători ai lui Carol . în Parlament. cred că voi găsi destule elemente ambiţioase.. Folosindu-se de adâncirea contradicţiilor din viaţa politică. S-a constituit. membri ai familiei regale . fostul suveran nutrind gândul revenirii în ţară.. Monarhul s-a înconjurat de un grup de militari şi oameni politici care i-au exploatat slăbiciunile pentru a se îmbogăţi peste noapte. 2. între anii 1934-1938. De asemenea. Carol a dezlănţuit lupta pentru cucerirea puterii şi pentru a guverna Ädeasupra" partidelor politice. financiari . generalul Ernest Baliff.colonelul Nicolae Tătăranu. militari .Elena Lupescu. ca o soluţie pentru rezolvarea crizei politice interne. recunoaşterea sa ca rege sub numele de Carol al //-/ea. Regina Măria a fost silită. pe Elena Lupescu.Alexandru Cretzianu. care se vor integra noii concepţii de guvernare. Ei au format Äcamarila regală"." TEMĂ: 1. regimul democratic fiind.Aristide Blank. pregătirea instaurării unui regim personal m care activitatea Parlamentului şi partidelor politice a fost drastic limitată.prinţul Nicolae. Dacă îmi reiau tronul - spunea el . Intrau în cadrul său şi unii diplomaţi . Deşi promisese să o ţină la distanţă de ţară. cuantumul său a crescut. Carol s-a reîntors în România. astfel.

iar organul său de presă era ÄSteagul". El era exponentul Proprietarilor agricoli interesaţi de aspectele noi ale dezvoltării economice. dacă în perioadele de criză şi recesiune economică: 1918² 1921. . între 17 decembrie 1921-17 ianuarie 1922. doar o lună de zile. Partidul Naţionalist-Democrat. Cuzaa dus la atragerea celui din urmă din partid. Astfel. Partidele conservatoare au dispărut după 1918 de pe scena istoriei. Rivalitatea dintre N. 1934-1937. altele reapărând în haine şi cu denumiri noi. Sistemul partidelor politice. unele dispărând. urmare a profundelor mutaţii social-economice de după Marea Unire. s-au produs importante regrupări de forţe politice. EXTREMA DREAPTĂ SI STÂNGĂ ÎN VIAŢA POLITICĂ A ROMÂNIEI. şi formarea Partidului Na- 255 . a continuat să activeze şi după 1918. El a grupat ‡Ŷfiica burghezie şi. Ele au exprimat interesele unor pături. în 1922 formaţiunea a fuzionat cu Partidul Naţional. S-a pronunţat în mod masiv pentru sprijinirea tronului. Fondat în 1908. care la alegerile din 1922 nu a obţinut nici un loc în Parlament. ce au avut o dinamică proprie. Rolul important l- au jucat partide ca Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc. în 1920. încercarea de a se adapta. ÎNFĂPTUIREA UNUI PROGRAM DEMOCRATIC. deoarece a primit vot de neîncredere în Parlament. condus de Nicolae lorga. în perioadele de stabilitate economică: 1922-1928. în 1919 şi-a schimbat denumirea în Partidul Democrat. în timp ce reforma agrară din 1921 şi introducerea votului universal au decis soarta partidului. acela de a ajunge prim-ministru. Tribuna sa de presă era ÄNeamul românesc". Extrema dreaptă şi stângă în viaţa politică a Rpmâniei. El era condus de Alexandru Marghiloman. după 1918. noilor realităţi politice şi economice nu a reuşit. Take lonescu şi-a văzut visul cu ochii. grupări şi forţe sociale. lorga şi A. 1929-1933 s-au manifestat un număr mare de partide. Partidul Conservator-Democrat exa condus de către Take lonescu. fiind prezente în toate etapele regimului politic intern. Nu au lipsit manifestările de extremă dreaptă şi stângă. iar tribuna sa de presă era ziarul ÄRomânimea". Conservatorii au fost însă afectaţi de reforma agrară din 1921 cu consecinţele sale social-economice şi de faptul că nu posedau organizaţii la scara întregii ţări. intelectualitatea democrată.C. Sistemul formaţiunilor politice s-a remarcat în România 'interbelică printr-o complexitate deosebită. în general. în general. Partidul Conservator Progresist reprezenta interesele marilor proprietari funciari. viaţa politică internă a evoluat în limitele centrului democratic.EVOLUŢII ÎN PLAN POLITIC. cu toate că. Evoluţia economică şi socială a influenţat însă şi mişcările partidelor politice. EVOLUŢIA VIEŢII SOCIAL-POLITICE ÎN ROMÂNIA (1918-1940) (II) -SISTEM UL PARTIDELOR POLITICE.

a mai importantă a avut loc în 1932. unificare netară. în 1923. formaţiunea a promovat politică de centru-dreapta. condus de Ion Inculet.'a permanenta naţionala si c«»rtetMl exuntiv ţărănist m wtat wirta - convocarea coogrttelor trtriortiiwrt ptrtru ratificări * C NATIONAL LA CLUBUL TĂRANE- 56 . ~ i. ce a pus bazele Partidului Naţional Agrar. acesta a întreprins o ? agitaţie în lumea satelor. în 1918 s-a constituit şi Partidul Ţărănesc.C. Plasându-se pe poziţii democratice. Afişând un program în general contradictoriu. Liderul său era 'xandru Averescu. primul buget al României întregite. Printre liderii săi pot fi amintiţi Constantin Stere. lalist-Democrat Creştin. Virgil Madgearu.. mtelimon Halippa. în 1925. prin desprinderea grupării conduse de ‡tavian ëoga." 3 L a i a Lei: îeapartidelor naţional jljărinesc afost hotărî . Printre formaţiunile importante din această perioadă s-au numărat şi cele i provinciile unite în 1918 cu România. Fondatorul său a fost învăţătorul Ion halache. Din cadrul partidului s-au desprins o serie de dizidente. îşi expunea ideile prin irul ÄTara Nouă" şi apoi ÄAurora". în 1920 a devenit primul partid care avea adepţi la nivelul întregii i ëuvernul Averescu (1920-1921) a adoptat o serie de măsuri importante itru dezvoltarea României. reforma financiară. şi anume legile de reformă agrară. la fuziunea cu resturile Partidului nservator Progresist. în 1935 a fuzionat cu Liga Apărării Naţionale eştine. A. şi anume Partidul Ţărănesc din isarabia. Partidul Democrat al Unirii din Bucovina. numit în 1930 mareşal al României. învăţători. în ziarul Adevărul  ü  «tari M SutiMnt sz» * llnisstl |uviriBl_ai erai* a locuri* sosirea d-lai gen t»«r*ţ Jta. Cuza a format Liga Apărării Naţionale iştine. El a fost exponentul păturii itărite de la sate . formând Partidul Naţional Creştin. Constituirea PNŢ. w ti tei $i nit m eat* n fc tac'. Ziarul său era ÄŢara astră". Organul de presă era dreptarea". în aprilie 1918 s-a constituit la laşi Liga Poporului.preoţi. ţărani înstăriţi. Frământările interiorul partidului au dus.

Partidul Popular Şvăbesc. în formarea Partidului Naţional Ţără- nesc. Partidele care au articulat în jurul lor cele mai importante desfăşurări de forţe au fost Ion I.N. Brătianu a influenţat mult Casa Regală şi s-a folosit.N. în 1930 s-a desprins gruparea lui Constantin 257 . iar societatea urma să se organizeze pe baza Äarmoniei" şi Äechilibrului" social. Uniunea Maghiară. în perioada crizei dinastice. abia în 1926. Vasile ëoldiş. Partidul a dezvoltat teoria liberalismului politic. ataşat Äprincipiului dinastic". de la Alba-lulia. cu sprijinul unor cadre tinere a format P. Tribuna sa politică era ziarul ÄPatria".L. ëh.N. Brătianu. deşi într-o proporţie mult mai mică. Marea majoritate a capitalului liberal era plasat în industrie. Partidul ëerman.N. Duca.C. a făurit ansamblul de măsuri legislative care. au dat substanţă structurii instituţional-democratice a României moderne.L.-ëheorghe Brătianu. la 16 noiembrie 1936. Uniunea Evreilor. Adolf Hitler. Abia în urma audienţei la rege. inclusiv. între anii 1924- 1926 P. Baza sa ideologică şi programatică a repre- zentat-o Declaraţia din 1 decembrie 1918. Moartea lui Ion I.L. iniţial. a reprezentat interesele burgheziei industriale şi financiare. P. a susţinut ideea reformei electorale şi agrare. Conducătorul partidului a fost şi primul şef al Uf iui partid politic din ţara noastră primit în audienţă. noua situaţie politică. concretizate. şi unul dintre cei mai de seamă oameni politici români.având în frunte pe Ion Nistor. care lovea astfel în forţa partidului. a dus tratative cu Partidul Ţărănesc. chiar şi în agricultură. a lui Vintilă Brătianu.de fapt. care susţinea că burghezia juca rolul de conducere. La conducerea sa s-au succedat Ion I. Vint/iă Brătianu. de către cancelarul german. I.C. din 9 iulie 1930. Brătianu. P. Brătianu Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc. care a dat numele său perioadei dintre 1918-1927 . partidul a acceptat. s-a reorganizat. de dificultăţile prin care trecea aceasta.decada brătienistă. în mai 1930. Brătianu. a dat însă o grea lovitură partidului. şi Par- tidul Naţional Român din Transilvania.R.N. Ion I.C. Acesta a respins. Expresie a caracterului demo- cratic al regimului politic din România. sistemul bancar şi comerţ. Partidul Evreiesc. Fiind cel mai important partid după 1918. în 1927. Alexandru Vaida-Voevod.C. în perioada interbelică au activat şi unele partide şi formaţiuni ale minorităţilor naţionale. Constantin (Dinu) I. grupate în jurul constituţiei din 1923. Ştefan Ciceo-Pop.C. P.L. ëheorghe Brătianu. Restauraţia car/istă. ale căror poziţii economice şi politice s-au consolidat mult după Marea Unire. încurajat de rege. Dintre conducători menţionăm pe luliu Maniu. de fecto. dar a continuat să fie marcat de sciziune. precum Partidul Maghiar.

L. cadru de seamă în conducerea Partidului Ţărănesc. Numirea în 1933 de către Carol al II. deruta şi disensiunile din viaţa politică. care peste doi ani a format Uniunea Agrară. şef al partidului a fost ales. a dus la accentuarea divergenţelor între cei doi oameni politici.N. Duca. politicii regale. a lui Alexandru Vaida-Voevod'ca prim-ministru în locul lui luliu Maniu. spre centru-dreapta.C. ci pe ëheorghe Tătărescu. a fost ales /. la 10 octombrie 1926.N. în decembrie 1930. prin fuziunea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc. - de fapt. încălcând uzanţele parlamentare şi adâncind. fiind părăsit mai ales de elementele din aripa stângă. astfel. preşedinte al P. din nou contra uzanţelor parlamentare. membru al Ätinerilor" liberali. ce deţinea şefia partidului. dar s-a deplasat. Acesta a dus o politică angajată în sprijinul lui Carol. care a luptat pentru refacerea organizaţiilor judeţene şi a prestigiului partidului. în 1938. Partidul a guvernat ţara în anii crizei economice din anii 1929-1933 şi s-a confruntat cu grave probleme. la 29 decembrie 1933. treptat. Una dintre condiţiile de bază ale fuziunii a fost înlăturarea lui Constantin Stere. Duca Argetoianu. Partidul grupa reprezentanţi ai burgheziei mici şi mijlocii. Ziarul său era ÄDreptatea". Georghe Brătianu a acceptat fuziunea cu partidul lui Dinu Brătianu. Brătianu. în septembrie 1933 a fost ales preşedinte al P. ëh. Preşedinte a fost ales luliu Maniu. Ion 258 .Ţ. Constantin (Dinu) I. pusă în slujba politicii lui Carol al II.N. Partidul nu a fost scutit de frământări interne şi sciziuni. Noua formaţiune politică a promovat o politică democratică. în 1934.L. Partidul Naţional Ţărănesc s-a format. Gh. regele l-a numit prim-ministru nu pe preşedintele P. care se pregătea să-şi instaureze regimul personal. Guvernul condus de I. în alegerile din 1937 partidul a obţinut rezultate slabe. ceea ce slujea. Deoarece acesta a fost asasinat de către legionari la Sinaia.

în noiembrie 1918. conferinţa partidelor socialiste din România. Federaţia Partidelor Socialiste din România. nu a obţinut rezultate deosebite. în perioada interbelică. şi anume: una. tactică şi strategie. Corne/iu Zelea Codreanu. intitulat apoi. în iunie 1921. în care activa dr. iar ca for de conducere al mişcării socialiste s-a format un Consiliu ëeneral. ca şi Dinu Brătianu. în cadrul şedinţei. în cadrul parti dului s-au conturat. Iu/iu Maniu a revenit la con- ducerea partidului. dar s-a mărginit la unele memorii şi declaraţii politice. era gata să colaboreze şi cu ëarda de Fier. care se apropia de poziţiile regelui. au dus însă la 0 frământări în cadrul partidului. constituindu-se Partidul Socialist Unitar. Existenţa organizaţiilor de tineret şi de femei. Mihail Chelmegeanu. Nicolae Lupu. în mai 1919 a avut loc. acesta s-a unificat cu Partidul Socialist din România (C. P. provocate de plecă rile lui Dem Dobrescu şi Alexandru I Vaida-Voevod din P. în 1932. deşi a semnat cu liderul legionarilor. la Bucureşti. Deosebirile de concepţie politică. şi a treia. Partidul Socialist Independent. se produceau însă noi rupturi. a doua reprezentată de Iu/iu Maniu. care s-a manifestat în viaţa politică a ţării drept partidul muncitorilor industriali. între socialişti şi elementele de extremă stângă. în 1935 s-a publicat un nou program politic. faţă de instaurarea monarhiei autoritare a lui Caro/ al //-/ea. o veritabilă rivalitate pentru 259 . Reprezentanţii care s- au retras din Consiliu. inclusiv a partidelor din regiunile unite cu patria-mamă. un pact de Äneagresiune electorală". în anul următor. din 1917. au format. Popovici). ca Mihail Ralea. în 1928 s-a desprins din rândurile sale grupare care a pus bazele Partidului Socialist al Muncitorilor din România. care şi-au propus revigo rarea partidului. se pronunţa pentru intransigenţă fată de extrema dreaptă în viaţa politică a ţării. pentru a i se opune. Mihalache. a protestat. după 1938. prin numeroase frământări. Şedinţa acestuia din 30 ianuarie .Ţ. a generat.N.3 februarie 1921 a hotărât soarta stângii în ţara noastră. cerând intensificarea luptei pentru menţinerea regimului democratic. a sindicatelor. Iu/iu Maniu. în care Armând virgii Madgeam Călinescu. La alegerile din 20 decembrie 1937. generate de tendinţa unor lideri de a acţiona sub influen- ţa revoluţiei bolşevice din Rusia. ce aprecia că pericolul principal era politica auto ritară carlistă şi de aceea. Mişcarea socialistă din România a trecut. al cărui scop era edificarea Ästatului naţional ţărănesc" în România. în urma demisiei lui Ion Mihalache. în acelaşi an. trei aripi. în 1927 s-a constituit Partidul Social- Democrat. Partidul So-cial- Democrat din România a adoptat denumirea de Partidul Socialist. în 1937. astfel.N. iar la conducere au fost nu mite cadre tinere.Ţ.

în aprilie 1930.D.au însoţit evoluţia social-economică şi ilitică a României în epoca interbelică într-un spectru foarte larg. Prin ziarele ÄBuna Vestire". ţăranilor. Pericolul reprezentat de acesta organizaţie pentru viitorul ţării a determinat e primul ministru.N. ca generalul ëheorghe (Zizi) Cantacuzino-ërăniceru.C. cu excepţia unor elemente defavorizate . ea s-a remarcat pnntr-o teorie îriculoasă şi nocivă pentru tineret . pe poziţii de dreapta. pentru instaurarea unei dictaturi şi a unei politici de igregaţie rasială. Blocul imocratic. sntru reorganizarea Parlamentului.onomic sau compromise politic. în stânga vieţii politice Tiâneşti au acţionat şi o serie de organizaţii politice. a fuziona cu Partidul Naţional Agrar. în 1923. socialiştii acţionat împotriva creşterii pericolului fascist pe diferite căi. Constatin Manciu. Ea a prezentat.C. a ales. Duca. onducătorul său se numea Äcăpitan". o nouă conducere. ca: Frontul Plugarilor.dreaptă şi stângă . Bruxelles şi în alte localităţi. Patronajele Populare. iar membrii săi legionari.A. xiliare ale politicii comuniştilor.). Ele şi-au aflat adele. Legiunea Arhanghelul Mihaii. a făcut apologia crimei. al cărei ziar era .A. "ganizaţia s-a intitulat ëarda de Fier. Älăncierii". ritrolul lor. în decembrie 1933 orga- zaţia număra. Lothar Rădăceanu. ingnta tribunalului. mai ales că marea majoritate a sindicatelor s-a aflat sub influenţa S. la laşi. Totodată. în octombrie 1924. Ea dispunea de o ganizaţie paramilitară. printr-un jurnal al Consilului de Miniştri din 9 60 . Aceasta lupta contra partidelor politice. la congresul din îie 1933. Instaurarea la putere a dictaturii fasciste în ëermania. ca. a promovat ura. loan ueraş. apoi. de cele mai multe ori în străinătate .fără a spune de o aderenţă largă în ţară. ce viza exterminarea populaţiei evreieşti. şi mai ales al preoţilor. multe devenite. participarea la reuniuni antifasciste internaţionale între 1934 1939 la Paris. cu pronunţată tentă atidemocratică şi itisemită. a ucis. Constantin Titel Petrescu ş\ alţii. studenţilor. căruia i-au şi căzut ctimă unii oameni politici. campanii de presă. A.teoria Äpurificării prin moarte". Madoszul.S. care a continuat să se manifeste deosebit de activ.C. Cuzaa fondat Liga Apărării Naţionale reştine (L. un program ecclectic. în 1927. Jepţi ai cultului morţii şi demagogi înfocaţi. P. ÄAxa". pentru alianţa ţării noastre cu Italia fascistă. Moţa. conform unor aprecieri ale contemporanilor.N. s-a conturat o grupare indusă de Cornel/uZelea Codreanu. şi el. ÄSfarmă Piatră". Ion I. C 'apanace. Acesta. Arma lor principală era terorismul politic. /. intoleranţa. condus de Octavian ëoga. precum: iblicarea de documente programatice. în care s-au remarcat losif Jumanca. care a :acerbat misticismul. demonstraţii şi tiuni antifasciste. pe prefectul poliţiei. Extremele . rămas în )ntinuare. Membrii săi au fost cruţaţi din rândul micii burghezii. sub conducerea unor aliticieni.corporatismul italian . ancentrând mai multe grupări politice. şi ectrul influenţei sale au pus problema adaptării tacticii de luptă a mişcării <cia/iste din România la noile realităţi politice. ëh. în anul 1933.D. Codreanu pus bazele unei noi organizaţii fasciste. ea a ispândit o politică xenofobă şi foarte periculoasă. în cadrul L. La extrema dreaptă a vieţii politice s-a aflat mişcarea legionară. 28 000 membri şi rimea stipendii din partea Germaniei şi latliei. crătorilor ruinaţi. membrii săi au acţionat împotriva gimului democratic. ÄCuvântul".Apărarea Naţională".

.



›
Asasinarea prtmilii miilsfn I. fi. iica

Ecoul în presă al asasinării primului ministru I.Gh. Duca, în
1933, de către legionari

decembrie 1933, să interzică ëarda de Fier. Drept răspuns , la 29 decembrie
1933, pe peronul gării din Sinaia, trei legionari l-au ucis pe primul ministru. în
decembrie 1934 organizaţia a reapărut sub numele de Partidul Totul pentru
Ţară, condus de generalul Cantacuzino-ërăniceru. în 1935, o grupare condusă
de Mihail Stelescu a părăsit formaţiunea mai sus amintită şi a format Cruciada
Românismului. Conducătorul său a fost însă ulterior măcelărit de legionari, sub
acuzaţia de Ätrădare" a idealurilor organizaţiei.
Unii reprezentanţi ai cercurilor conducătoare, regele Carol al II însuşi, au
tratat cu legionarii în speranţa că-i vor putea folosi ca masă de manevră şi chiar
subordona. în acest sens, s-a permis ţinerea lucrărilor Congresului studenţilor
legionari din 2-5 aprilie 1936 de la Târgu-Mureş, unde însă s-au constituit
Äechipele morţii" ş\ Äliste" pe care au fost înscrise nume ale unor personalităţi ale
epocii ce trebuiau lichidate - dr. Nicolae Lupu, Victor lamandi, Elena Lupescu,
Armând Călinescu, Virgil Madgearu. La alegerile din 20 decembrie 1937 partidul
legionar s-a situat pe locul al treilea. La începutul regimului de guvernare
personală a lui Carol al, II organizaţia s-a autodizolvat, Corne/iu Zelea
Codreanuş\ conducători importanţi ai săi fiind închişi. în noiembrie 1938, Comeliu
Zelea Codreanuşi 12 legionari au fost surprimati, din ordinul regelui. împrejurările
legate de lipsa de sprijin politic şi social pentru regimul carlist, criza sa de
autoritate, presiunile Germaniei hitlenste, izolarea politico-diplomatică a ţării, l-au
determinat pe Carol al II, în vara anului 1940, la o reconciliere cu legionarii.

261

în extrema stângă a vieţii politice interbelice s-au aflat comuniştii. De fapt,
idul Comunist din România a acţionat ca secţie a Cominternului. în 1920, în
ui Partidului Socialist a existat o confruntare între opinia constituirii unui
d comunist şi afilierea la Comintern şi cea a unificării întregii mişcări
citoreşti şi apoi afilierea sa la forul mai sus menţionat. în toamna lui 1920, o
gatie a socialiştilor români a vizitat Rusia Sovietică, unde a discutat condiţiile
fii la organismul comunist mondial. Neacceptarea lor de către losif
anca, loan Flueraş, ë. ërigorovici a dus ulterior la excluderea lor din
jucerea socialistă sub presiunea elementelor stângiste. La 8 mai 1921,
lentele de extremă stânga din Partidul Socialist au pus bazele Partidului
nunist. Partidul Socialist s-a disociat de acesta. Autorităţile, conştiente de
;O| UI reprezentat de noua organizaţie, au intervenit şi au arestat pe unii
cipanţi la Congresul de constituire. în 1922 a avut loc, totuşi, la Ploieşti,
greşul al II, la care au participat 34 delegaţi.
în anul următor, comuniştii români au adoptat şi susţinut teza cominter-
i, dezvoltată de Buharin, privind dreptul popoarelor la autodeterminare,
gând până la despărţirea de stat. Astfel, România era considerată Äun stat
inational", creaţie a Äimperialismului apusean". Aceasta, mai ales, datorită
jlui că Rusia Sovietică nu a acceptat pacea de la Versailles. Comuniştii
ionizau dezmembrarea statului naţional unitar român. Orientarea antina-
ală a partidului, instigarea, cu sprijin sovietic, la tulburări în Basarabia, în
4, la Tatar-Bunar, Cişmelele, Nicolaevsca, Nerusai, ëa/i/eşti, au grăbit
aterea în afara legii a comuniştilor. Ea s-a realizat prin ordonanţele Corpului
mată din 5 aprilie şi respectiv 23 iulie 1924. Legea persoane/or Juridice, din 6
uarie 1924 şi legea pentru reprimarea unor infracţiuni contra liniştii publice,
19 decembrie 1924 au legiferat măsurile contra comuniştilor. Comuniştii au
anat, astfel, în ilegalitate, până în august 1944.
Fără o legitimitate istorică în ţara noastră, comuniştii au dezvoltat o grupare
emistă şi conspirativă. în 1923 ea număra, după unele date, circa 2 000 de
nbri, pentru a ajunge, între 1941-1944, la sub 1 000 de adepţi. Ei au
novat, sub impactul obedienţei faţă de linia cominternistă, teorii care au
travenit total intereselor naţionale, pronunţându-se pentru lichidarea
nâniei Mari. în majoritatea documentelor congreselor comuniste, România a
tinuat să fie etichetată drept Äun stat imperialist şi multinaţional", o Ätemniţă a
oarelor". Respectând întru totul linia deciziilor Cominternului, ce-şi propusese
rugerea României, comuniştii şi-au stabilit drept obiectiv principal cucerirea
?rii politice. Pentru aceasta, datorită statutului lor marginal în viaţa politică, ei
trebuit să accepte unele compromisuri de moment, să se strecoare către
ui piramidei politice în spatele unor alianţe. La nivelul conducerii centrale,
idul comunist d fost coordonat de ëheorghe Cristescu (1921-1924),Elek
i/os (1924-1928), Vitali Holostenko (1928-1931), Alexandru Ştefanski (1931-
5), Boris Ştefanov (1935-1938), Ştefan Foriş (1940-1944). Se remarcă
ui că majoritatea dintre aceştia nu erau români, fiind impuşi printr-o dispoziţie
loscovei. Conducerea s-a aflat, totodată, mereu, sub presiunea mai multor
tre de conducere - din ţară, de la Berlin, Praga şi Moscova.
Partidul s-a confruntat cu existenţa şi activitatea paralelă a două fracţiuni,
anume: cea din interior (Lucreţiu Pătrăşcanu, Bela Brainer, Alexandru

Sencovici) şi cea din exterior (Lenuţa Filipovici, Alexandru Ştefanski, Vanda
Nikolski, Eugen lacobovici). în special Ana Pauker a acţionat pentru a reface
gruparea din exterior a comuniştilor români, pe care a şi pus-o la dispoziţia lui
Sta/in. Unii lideri ai săi au pierit însă în U.R.S.S., în perioada epurărilor staliniste.
Printre aceştia s-au numărat Alexandru Dobrogeanu-ëherea, Eugen Rozvan,
Ecaterina Arbore, Timotei Marin, Ion Dicescu, Marcel Pauker, David Fabian,
Pavel Tcacenko ş.a. Salutând pactul germano-sovietic din 1939, comuniştii
români nu au părăsit nicicând obiectivul primordial al acţiunii lor, şi, în 1939, s-au
aliniat instrucţiunilor Cominternului, care cereau ca dificultăţile ivite în urma înce-
perii războiului mondial să fie folosite pentru declanşarea unei Ärevoluţiisociale".
Evoluţii în pian politic. înfăptuirea unui prograrr» democratic. între anii
1918-1940 s-au succedat în România 38 de guverne conduse, între alţii, de
Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman, Constantin Coandă, Ion I.C.
Brătianu, Arthur Văitoianu, Alexandru Vaida-Voevod, Take lonescu, Vintilă
Brătianu, Iu/iu Maniu, Nicolae /orga, Constantin Argetoianu, I. ëh. Duca,
ëheorghe Tătărăscu, Armând Călinescu. Perioadele de stabilitate au alternat cu
cele de instabilitate în plan politic, expresie a transformărilor în viaţa social-eco-
nomică. Echipele guvernamentale s-au străduit să asigure României o structură
instituţională adecvată noilor cerinţe ale progresului.
Astfel, după ce în 1917, prin modificarea articolelor 57 şi 67 din Constituţie,
Parlamentul a deschis calea unei reforme electorale, la 16 decembrie 1918 s-a
publicat decretul-lege privind votul universal direct şi secret pentru toţi locuitorii,
începând cu vârsta de 21 de ani. Nu era, totuşi, permisă participarea la vot a
femeilor, magistraţilor şi ofiţerilor. Cu toate aceste limite, introducerea votului
universal, ce-l înlocuia pe cel cenzitar, a dus la o importantă deschidere în cadrul
vieţii social-politice. Totodată, el a favorizat pe întreprinzătorii mici şi mijlocii.
Primele alegeri parlamentare pe baza votului universal au avut loc, în România,
în 1919. Ele au dus la formarea primului parlament al României care cuprindea
568 de deputaţi, adică cel mai mare număr de membri de până atunci. Prin
aceasta, rotativa guvernamentală a fost înlăturată; menţionăm că printre deputaţi
s-au numărat şi socialişti. La 29 decembrie 1919, Parlamentul a votat legile prin
care se ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România. în
acelaşi an s-a hotărât introducerea calendarului gregorian. Astfel, ziua de 1
aprilie 1919 stil vechi a devenit 14 aprilie 1919 stil nou. în 1925, la insistenţele
guvernului român, Patriarhia de la Constantinopol a acceptat să recunoască
Patriarhia Română, condusă de Miron Cristea, Episcop de Caransebeş.
S-au adoptat, totodată, importante măsuri în vederea relansării economice.
S-a încercat, mai întâi, a se pune ordine în circulaţia monetară. în ianuarie 1919
s-a trecut la ştampilarea bancnotelor care circulau paralel cu leul emis de Banca
Naţională a României, şi anume rubla Lvov, rubla Romanov, coroana aus-tro-
ungară. în" anul următor s-a efectuat unificarea monetară, ce a pregătit
reforma financiară, elaborată'în 1921 de către Nicolae Titulescu. Cea din urmă a
prevăzut un sistem unitar de impozite şi un minimum de venit neimpozabil. S-au
întreprins măsuri pentru desfiinţarea barierelor vamale între Vechiul Regat şi
provinciile unite cu Ţara.
O preocupare deosebită în activitatea guvernamentală a constituit-o
realizarea unui reforme agrare şi rezolvarea, pe această cale, a unei probleme

 



Primul guvern al României întregite, după Marea Unire din 1918

Constituţia din 1923
cruciale pentru dezvoltarea so-cial-
economică a României. La 15
decembrie 1918 s-a emis decre-tul-
lege pentru exproprierea marilor
CONSTITUriUNI-: proprietăţi rurale din Regat, care viza
peste 2 milioane ha din Transilvania,
Bucovina şi Basarabia din pro-
prietăţile particulare, ale supuşilor
statelor străine, absenteiştilor, Casei
Rurale, Coroanei. Un nou decret, din
27 decembrie 1918, a fixat condiţiile
de expropriere. Acte legislative spe-
ciale, din anii 1919-1920, au vizat
aplicarea reformei agrare în pro-
vincii. Legea propriu-zisă de reformă
agrară, din 1921, a asigurat redis-
tribuirea proprietăţii agrare în fa-
voarea ţărănimii.
11 ri Cel mai important act legislativ,
Dwpre ter> care a stat la baza edificiului politic şi
instituţional al României, a fost Con-
stituţia din 28 martie 1923. O con-
stituţie nouă era cerută imperios de
transformările apărute în societa-
tea românească după Marea Unire.

După numeroase dezbateri în opinia publică ea a fost inspirată de liberalii
veniţi la putere în 1922 Prin prevederile sale, a fost un act fundamental cu un
pronunţat caracter,, democratic, care a stat la baza dezvoltării ţării până în anul
1938. După 23 august 1944 ea a fost repusă, parţial, în vigoare.
Ea a prevăzut caracterul naţional şi unitar al statului român. Au fost
înscrise, totodată, principalele drepturi şi libertăţi cetăţeneşti - egalitatea
tuturor cetăţenilor în faţa legii, libertatea presei, a întrunirilor, dreptul la muncă,
învăţătură, asociere. Proprietatea particulară a fost garantată de stat,
îndeplinind şi Äo funcţie socială". Statul putea interveni In raporturile dintre
factorii economici şi se admitea dreptul său de expropriere în cazuri de
Äutilitate publică". în acelaşi sens, legea fundamentală a ţării a înscris şi
principiul naţionalizării bogăţiilor subsolului. în plan politic, s-a prevăzut votul
universal, însă cu limitele prevăzute încă în decretul din 14 decembrie 1918.
Era menţionat principiul separării puterilor in stat. Astfel, Parlamentul, format
din Adunarea Deputaţilor şi Senat, avea atribuţii sporite şi exercita puterea
legislativă. Regele, ca reprezentant al Monarhiei constituţionale, şi guvernul
acţionau pentru îndeplinirea sarcinilor puterii executive. Puterea jude-
cătorească era încredinţată înaltei Curţi de Casaţie. De asemenea, în-
văţământul primar era declarat obligatoriu. Multe din prevederile Constituţiei nu
au avut însă garanţii practice de aplicare şi, deseori au fost eludate. Ea a
reprezentat, totuşi, un progres pe calea consolidării regimului democratic din
România. Alături de alte măsuri legislative, ea a conturat cadrul evoluţiei
României interbelice.
în vederea organizării teritoriului ţării la nivel local, \a 14 iunie 1925 s-a
publicat legea pentru unificarea teritoriului Legea a definitivat procesul
organizării administtative unitare a ţării, contribuind la integrarea deplină a
teritoriilor nou unite cu Ţara. România era împărţită, astfel, în judeţe, conduse de
prefecţi, acestea în plăşi, conduse de pretori şi, cele din urmă, în comune
urbane, reşedinţe de municipii sau ne reşedinţe de municipii, comune rurale şi
sate conduse de primari.
Ascendentul deosebit al liberalilor intre anii 1922-1928 s-a tradus şi prin
publicarea unei noi legi electorale. La 27 martie 1926 s-a publicat legea
«primei electorale". Potrivit prevederilor sale, partidul care obţinea 40% din
totalul voturilor primea 50% din locurile din Parlament. Repartizarea
mandatelor se făcea astfel: din numărul total de mandate pe ţara se scădeau
mai întâi cele atribuite grupărilor minoritare în zonele în care acestea dominau,
chiar dacă nu întruniseră minim 2%. Mandatele rămase se împărţeau între
Partidul victorios în alegeri, ce, lua 50%, iar restul între toate partidele
Participante la alegeri, inclusiv, din nou, cel victorios, conform numărului de
v
oturi. Legea era astfel, în esenţa sa, în contradicţie cu Constituţia din 1923,
c
ăci favoriza un singur partid politic.
Criza economică din anii 1929-1933, deşi s-a repercutat violent asupra
s
ocietăţii româneşti, a determinat numeroase eforturi din partea executivului

265

pentru a-i limita efectele Astfel, s-au publicat şi pus în aplicare, în 1931, legea
pentru suspendarea execuţiilor silite, mai ales în rândurile ţăranilor, iar în 1932,
legea conversiunii datoriilor agricole, prin care statul a preluat o parte a datoriei
ţăranilor. în acelaşi timp, s-au făcut unele afaceri, precum, în martie 1933,
afacerea Skoda, prin care statul român a fost dezavantajat în plan economic
în plan cultural sunt demne de menţionat legile privind dezvoltarea în-
văţământului - în 1924, cea privind învăţământul primar, iar în 1928, cea
privindu-l pe cel secundar
După anul 1934, statul român s-a angajat pe linia protejării economiei
naţionale şi a devenit primul acţionar S-au adoptat unele măsuri privind
încurajarea întreprinderilor, controlul activităţii unor carteluri, măsuri de lichi-
dare şi reeşalonare a datoriei publice şi ţărăneşti în acelaşi timp însă, guver-
nele au devenit, treptat, instrumente în mâna tui Carol al II, tot mai interesat în
instaurarea propriului său regim politic, sacrificând partidele politice şi
activitatea lor parlamentară. Se deschidea drumul către regimurile autoritare în
România.

GRIGORE GAFENCU despre Parlamentul României în anul 1931

Äîn noul parlament au intrat toate partidele Majoritatea e slabă, numenceşte şi politiceşte
Legea electorală a salvat guvernul şi i-a dat tot ce nu i-au dat alegătorii în rândurile majorităţii, mulţi
politicieni oportunişti, clienţi ai tuturor cluburilor politice, de asemenea, mulţi Äcivili" , oameni
cumsecade şi nepregătiţi, clienţi ai cluburilor selecte"

Proiectul de operaţie al comuniştilor din România aprobat la 8 august 1924 de Commtern

ÄDe acord şi împreună cu secţia comunistă balcanică, cu participarea reprezentanţilor
comunişti de seamă, sub preşedinţia secretarului general Kolarov, în ziua de 8 august, la
sediul Cominternului s-a aprobat următorul plan de acţiune în România, aplicabil în prima
jumătate a lunii septembrie a c
Ca principiu, s-a admis ca în toate acţiunile ce vor avea loc în statele din Balcani, Uniunea
Sovietică să nu participe oficial Ajutorul efectiv, cu oameni şi mijloace materiale, este dat numai de
către comuniştii grupaţi în centre, care-şi iau asupră-şi responsabilitatea pentru ei
Planul se reduce la următoarele acţiuni
întreaga Românie este împărţită în cinci zone
Prima zonă, sau cea de Nord, cuprinde raionul Bucovina, în care, drept focare de
propagandă şi centre pentru viitoarea revoluţie se indică Cernăuţi, Comeanca, Berlina, Parcam, cu
direcţia generală spre laşi Ca punct central de operaţie apare Comeanca, întrucât grupul de acolo
are îndatorirea să azvârle în aer podul de pe lima ferată Cernăuti-Paşcani fapt datorită căruia
Bucovina va rămâne izolată de restul tării
A doua zonă e Basarabia propnu-zisă în raionul Basarabia nu se presupune nici Q
acţiune de seamă Numai la sud, aproape de vărsarea Nistrului, -până la gura Dunării, va trebui să

266

aibă loc partea principală a revoluţiei Drept căi de operaţii apar Tusla, Tatar-Bunar, Vâlcov şi
L
Dartol
în acest punct sunt pregătite de mai înainte depozite de munitiuni şi ele apar ca puncte de
Jreuniune ale prietenilor organizaţi, care odată uniţi cu Terente, trebuie să înainteze spre Galaţi,
Ŷ cu scopul de a-l ocupa Detaşamentul de ajutor din teritoriul sovietic urmează să treacă graniţa în
raionul Olăneşti-Budak-Tusla
A treia zonă, Sud-Răsănt, cuprinde Dobrogea românească şi întreaga Silistra Ca centru
al revoluţiei este indicat Călăraşi-Sihstra-Mânăstirea în aceste puncte se concentrează
detaşamente revoltate care, din raionul Călăraşi-Sihstra-Oltenita, urmează să facă demonstraţie
la Budeşti, cu scopul de a ameninţa Bucureştiul în acest raion, acţiunea principală va fi
desfăşurată la răsărit de Feteşti, unde trebuie să se rupă calea ferată şi să se mineze podul de
pe Dunăre care ar avea ca urmare izolarea ţinutului de pe lângă Marea Neagră de România
A patra zonă cuprinde raionul Banat şi Ungaria de răsărit Ca centru se indica Lugoj, Piski
(Simeria), Caransebeş AICI nu este de presupus o revoluţie pe faţă, întrucât acest raion nu prezintă
vreo importanţă strategică Centrul operativ se sprijină pe iredentiştn unguri, dându-şi
consimţământul lor la un atac comun, dar urmărind numai interesele lor naţionale
Tot astfel şi în zona a cincea, care cuprindea partea de nord, Ungaria răsăriteană şi
Transilvania, cu centrul la Cluj, Dej şi Oradea A ICI pot avea loc numai demonstraţii,
desfăşurându-se numai acţiuni mici cu detaşamente de lucrători şi ţărani
Conducerea generală a revoluţiei, Comitetul Executiv o încredinţează treimii (troicii)
speciale, compusă din tovarăşii Bădulescu, Goldstem şi Kalifarski
Aceasta trebuie să înceapă între 10-15 septembrie Atacurile cele mai îndârjite trebuie să
aibă loc în prima zonă, pentru ca reuşita lor acolo să atragă atenţia tovarăşilor din Gahţia în chipul
acesta, reuşita din Bucovina să fie semnalul pentru revoluţia din Gahţia unde terenul este deja
pregătit în proporţii destul de mari
Răscoala din zonele a întâia, a patra şi a cincea trebuie să înceapă la o săptămână după
desfăşurarea revoluţiei în zona a doua şi a treia"

TEMĂ

1 Subţiaţi importanţa Constituţiei din 1923
2 Care a fost politica regelui Carol al II fată de partidele politice?
3 Sesizaţi asemănările şi deosebirile dintre cele două extreme în viaţa politică din România
interbelică

267

V> "Ploieşl llMBOVITA IALOMIŢA JCURE9TI \lFOV  á       0  › p . Sigh4 Moldovenesc. s/tl*' CARA$' 'Tîrgu fu Uurnu SPvjBlin 0> 3 ¼?H.pă]ţ p 'CV. lisinau BIHOR Tighlna*  u  Tîrgu Mu'r Bi ARA 1 Miercurea Ciuc Cetatea Alba D |d "rfHNAVA J MIŞ-ŢORONTAL\ & "   4«4 SiZi «Timiş 3) k /V£Ol HKAT ‡Oravil -*» jng {PRAHOVA TULCEA . J6/6.""1ÔJeamţ  u ‡ \ N»horJiarT " I ' \ROA1AW_7C.

Duca. Viaţa politică în România. ianu (1930). ÄPatria" Fuzionează în 1926 cu Român din Tran. A. xandru Vaida-Vo. I beral . ÄŢara nouă" Constantin Stere. ÄŢara Fuzionează în 1935 cu Agrar loan Lupaş. Gheorghe ‡ Gh.Partidul Naţional Ion I C. Frontul Românesc (1935) - Alexandru Vaida- Voevod 269 . formând Partidul Na- diş. Partidul Ţără- nesc Democrat - Dem Dobrescu.Dem Do- Vaida-Voevod.Doctor Ni- colae Lupu. Constantin Argeto- Gheorghe Tătă.Partidul National V luliu Maniu. Brătianu. . ÄViitorul" Partidul National Li- Liberal Vintilă Brătianu. .Partidul Conservator Partidul Take lonescu ÄRomânimea" Fuzionează în 1922 Democrat Democrat cu Partidul Naţional . Cuza nal-Creştine . brescu (1935).Gngore lu- nian. Constantin (Dinu) Uniunea Agrară - Brătianu.Partidul Conser. Silviu noastră" Liga Apărării Na-ţional- Dragomir Creştme formând Partidul National Creştin. 1918-1940 (Tabel recapitulativ) Denumirea partidului Denumirea Conducători Organe de Reorganizări nouă presă 1 2 3 4 5 . Partidul Ţărănesc silvania evod. Vasile Gol.Partidul National luliu Maniu. Ciceo-Pop .Partidul Naţional Octavian Goga. Gheorghe Brătianu . Brătianu (1930). Alexandru ţional Ţărănesc. Ale.Partidul Ţărănesc Ion Mihalache. ÄAurora" Virgil Madgearu . Partidul Alexandru ÄSteagul" vator Conservator Marghiloman Progresist . Par- tidul National Ţără- nesc .C. ÄDreptatea" Comitetele cetăţe- Ţărănesc Alexandru neşti . răscu.Partidul Naţionalist Nicolae lorga ÄNeamul Democrat Românesc" .Liga Poporului Alexandru Äîndreptarea" Fuzionează cu Partidul Averescu Conservator Progresist.Liga Apărării Naţio. Par- Ion Mihalache tidul Radical Ţără- nesc .

Corneliu Zelea ÄPământ ghelul Mihail Codreanu strămoşesc" . mânia (1921).Partidul Totul pentru Ion. Cantacuzino- Grăniceru .Garda de Fier Corneliu Zelea ÄCuvântul" ² Codreanu ÄAxa" ÄBuna Vestire" . Partidul So- cialist Independent (1932) fuzionează cu Partidul Socialist din România (Constantin Popovic i) f ormând Partidul Socialist Unitar. Cruciada Românis- Ţară Papanace. C.Mihai Ste- Gheorghe lescu(1935). Gen. Partidul ceanu. C-Titel Social Democrat Petrescu.Legiunea Arhan. mului .Partidul Social Partidul Ilie Moscovici. Partidul Comunist din Gheorghe în il eg alit at e din România Cristescu 1924. C. losif (1927). Nouă" Socialiste din Ro- România Lothar Rădă. Ugron Istvan. Partidul So- Jumanca cialist al Muncitorilor (1928). 1 2 3 4 5 . Elek Koblos Vitali Holostenko Alexander Danieluk Stepanski Boris Stefanov Ştefan Foriş .Partidul Ţărănesc Ion Inculeţ din Basarabia Pan Halippa Partidul Democrat al Ion Nistor Unirii din Bucovina Partidul Maghiar loszika Samuel. ÄLumea Federaţia Partidelor Democrat din Socialist loan Flueraş. Hans Otto Roth Partidul Popular Şvă- besc Uniunea Evreilor Partidul Evreilor 270 . Moţa. Bethlen Gyorgy Uniunea Maghiară Bethlen Gyorgy Partidul German Rudolf Brandsch.

o serie de probleme. pe baze noi. La 19 noiembrie 1919. NICOLAE TITULESCU SI POLITICA SECURITĂŢII COLECTIVE. între principalii beneficiari ai victoriei aveau să se manifeste multe neînţelegeri. iilson.' Nu mai poate surprinde. Delegaţia noastră a protestat deschis împotriva modului în care a fost elaborat tratatul cu Germania (exclusiv de către cei Äpatru mari") şi a ameninţat că dacă situaţia se va repeta se va retrage de la masa tratativelor. Statutul oarecum asemănător atribuit Germaniei . La sfârşitul primului război mondial. PRINCIPA LELE SALE OPŢIUNI ÎN POLITICA EXTERNĂ.NOUL CADRU TERITORIAL AL ROMÂNIEI DUPĂ MAREA UNIRE.ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ÎN PERIOADA ANILOR 1930-1936. Franţa. încă din primii ani ai 271 à . de la început. a creat.SITUAŢIA POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. . ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE INTERNATIONALE. Din păcate. . . implicit. . a tratatului cu Germania. conferinţa de pace desfăşurată la Paris şi-a asumat răspunderea de a organiza. astfel. şi în timpul conferinţei şi mai cu seamă ulterior. ÎN PERIOADA INTERBELICA . Japonia) s-au arătat de acord cu propunerile preşedintelui i. din 1922 . în plus. SUA refuzau. Principalele puteri învingătoare (Anglia. S-a născut astfel Societatea Naţiunilor. SUA. absenţa lor din marea organizaţie pacifistă internaţională va avea grave consecinţe. .ţară învinsă -şi Rusiei Sovietice . astfel. Dacă putea fi considerată încheiată constituirea sistemului politic de la Paris-Versailles o dată cu semnarea celui de-al doilea tratat cu Turcia (1923). pacea atât de greu obţinută. a şi făcut. -ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE POLITICE INTERNAŢIONALE ÎN ANII PREMER- GĂTORI DECLANŞĂRII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (1936-1939).RELAŢIILE ROMÂNIEI CU VECINII SĂI ÎN ANII 1918-1940. cu grave consecinţe pentru pacea mondială.ROMÂNIA LA CONGRESUL DE PACE DE LA PARIS-VERSAILLES. între care şi România. modul în care au fost tratate Ämicile puteri".RQMÂNIA ÎN RELAŢIILE POLITICE INTERNAŢIONALE ÎN ANII 1920-1930. Congresul american a respins ratificarea tratatului cu privire la constituirea Societăţii Naţiunilor ş\.le va apropia. Situaţia politică internaţională în perioada interbelică. Mai grav era că. ceea ce. în cele din urmă. că cele două state au cooperat. să susţină procesul de reaşezare politică în Europa. iar pe ruinele imperiului Austro-Ungar s-au întemeiat state naţionale. înainte încă de această dată se produseseră semnificative polarizări în viaţa politică internaţională care primejduiau grav opera politică săvârşită în capitala Franţei. MICA ÎNŢELEGERE.devenită între timp URSS.

în multiple domenii. Astfel. Replica diplomaţilor acestor state. care a fost imediat extins şi la Ucraina. practic. precum ÄPactul Briand-Kellogg" (27 august 1928). Cei şase ani care separă lumea de instalarea puterii fasciste în Germania au fost caracterizaţi. şi ansambW acordurilor economice şi politice sovieto-germane din primăvara anului 1926 puneau în evidenţă prăpastia dintre blocul Marilor Puteri europene. După ce la 9 iunie 1932 au fost anulate. dar formale acţiuni pacifiste de interes general. a fost participarea acestora la un sistem de tratate şi acorduri regionale de securitate. inclusiv. era semnat un Tratat de colaborare. s-au consumat splendide.. relaţiile franco-engleze au fost. nu în ultimul rând. înainte chiar ca ratificarea acestui tratat să fi fost făcută de toţi semnatarii săi. al României. şi ÄProtocolul de la Moscova". de adâncirea prăpastiei dintre vorbele şi faptele Marilor Puteri. învingătoare sau învinse. fireşte. Astfel. toate datoriile de război germane. Franţa. ÄPactul de garanţii renan" semnat la Locarno. în dificila chestiune a reparaţiilor germane. care se obligau să-l pună în aplicare imediat. deci. reînnoit în 1926) şi îngăduia acestei ţări să-şi refacă potenţialul militar şi să continue. iar ÄP/anul Dawes". adoptat la 16 august 1924. 1923-31 iulie 1925) părea a da câştig de cauză Franţei. la 9 februarie 1929. deceniului trei. din ce în ce mai conştiente de minima implicare a Franţei în apărarea independenţei şi suveranităţii lor sau de slăbiciunea Societăţii Naţiunilor. sublinia puternicul cerc de interese anglo-american în refacerea economică a principalei puteri învinse în primul război mondial. în special în direcţia revizuirii tratatelor de pace. la 1 decembrie 1925. la 16 aprilie 1922. la Rapallo. în ceea ce priveşte tabăra puterilor învingătoare. Marile Puteri au dus fată de Germania politica de Äappeasement" (liniştire) sau conciliatorism al căror preţ a fost izolarea politică a statelor interesate în conservarea statu-quo- ului lor teritorial. Pacea părea înstăpânită pe o lungă axă teritorială. fapt ce a avut grave urmări asupra ţărilor din răsăritul Europei şi. Georgia. asupra României. curând devenite obiect de negociere în împărţirea sferelor de influenţă şi putere. de la Marea Baltică la Marea Negră. Anii 1922-1926 au produs noi şi semnificative mutaţii în planul relaţiilor internaţionale. URSS prelungea Tratatul sovieto-german (1922. politica revanşardă şi revizionistă. prin care războiul era interzis ca instrument de reglementare a intereselor naţionale (63 de state participante). Era un prim şi un semnificativ succes al forţelor revizioniste. iar ÄConferinţa internaţională te la Geneva pentru dezarmare''(2 februarie 1932 - 11 iunie 1935) nu se abătea de la regula mai sus numită. dar şi completa indiferenţă faţă de soarta naţiunilor din estul Europei. susţinută 272 . dispuse să-şi facă reciproc concesii. dominate de neîncredere reciprocă şi în niciuna din chestiunile vitale ale asigurării păcii şi securităţii europene nu s-a putut ajunge la o cooperare loială între ceie două Mari Puteri. Azerbaidjan şi Armenia şi care cuprindea şi o serie de anexe secrete. adoptarea ÄPlanului Young" (\\ august 1929) reducea reparaţiile germane cu 20%. mereu însă în direcţia eludării sistemului versaillez. semnat de vecinii europeni ai URSS. de la începutul perioadei interbelice. astfel. Ocuparea Ruhrului (11 ian. între timp. dar ce valoare aveau aceste angajamente atâta vreme cât printr-un alt protocol (24 iunie 1931).

aderă şi Italia. constiţuindu-se ÄAxa Beriin-Roma-Tochio") şi. preve- derile ÄPactului Briand-Kellogg". Franţa. Anglia şi Italia . URSS s-a folosit imediat de succesul primei mari acţiunui agresive întreprinse de Hitler şi a renunţat. Polonia. a acestora. Afganistan.Franţa. SUA şi Germania afirmau nevoia unei depline egalităţi. după ianuarie 1933. se pronunţa pentru o dezarmare progresivă. de fapt. România. Anul 1936 avea să marcheze turnanta decisivă spre război. Persia. între Germania şi Japonia. concluzia că. Acestea se adăugau Tratatului de neagresiune sovieto-polon. Hitler îşi expusese doctrina în ÄMein Kampf încă în 1926). totuşi. la 3-5 iulie 1933. ca un succes semnarea la Londra. la 15 iulie 1933. în contextul eşecului Conferinţei de dezarmare (1935) se poate aprecia. a iniţiat seria Tratatelor de asistenţă mutuală cu URSS la care au fost invitate Cehoslovacia şi România. în fond. Se poate lesne înţelege că ansamblul actelor politice săvârşite de Hitler. subordonată securităţii.S. fiind tacit înlocuite cu revizuirea. la care. Ansamblul acestor tratate. a tuturor Marilor Puteri. SUA. conştientă de fragilitatea păcii europene. cehoslovaco-sovietic . ulterior.S. a ÄConvenţiilor de definire a agresiunii". La rândul lor. mai târziu. în vreme ce Anglia. departe de a fi rezultatul exclusiv al celor Şapte ani care l-au precedat. în răsăritul Europei. în locul dezarmării s-a ajuns la înarmare. în fapt. Făcându-se parcă a nu înţelege adevărata natură a nazismului. în materie de armament. care reluau.16 mai 1935). 273 . Estonia. trei dintre garanţii păcii mondiale . desigur. între U. (deşi. nu făcea altceva decât să valorifice împrejurările favorizante care se născuseră înainte de preluarea puterii de către nazişti: dezbinarea dintre Marile Puteri europene cât şi.R. ÄPactul Anticomintern"(semnat la Berlin. (Tratatul franco-sovietic . ëermania a denunţat tratatul de la Locarno (7 martie 1936) şi a v ocupat zona demilitarizată renană. la condamnarea agresiunii germane în centrul continentului. s-au dovedit. împreună cu Germania. ÄTratatul Ribbentrop-Molotov" (23 august 1939) vor arunca omenirea în cel de-al doilea război mondial. la 25 noiembrie. Ocuparea Austriei (11-12 martie 1938- ÄAnschluss-ul") şi ÄAcordul de la Munchen" (29-30 septembrie 1938) vor consolida poziţiile revizionismului. pe 25 iulie 1932. la 11 decembrie 1932.2 mai 1935. Anglia şi Franţa au continuat politica conciliatorismului. Cehoslovacia. (având la bază respectarea tratatelor). ÄPactul de înţelegere şi colaborare a celor patru puteri''care instituia un directoriu Äal celor patru" (cu Germania) asupra problemelor europene.. Germania şi Franţa). greu de transpus în viaţă. Finlanda. încurajată de ezitările Franţei. în acelaşi timp. în 6 noiembrie 1937. pacea şi securitatea. Italia. în cele din urmă. Iugoslavia. semnate la Moscova. arătându-se dispuse să facă jocul Germaniei în răsăritul Europei cu preţul sacrificării independenţei acelor state pe care se obligaseră să le susţină în cadrul sistemului politic versaillez. acest principiu îşi găsea recunoaşterea internaţională aşteptată. Letonia. indiferenţa lor suverană faţă de soarta statelor naţionale din partea răsăriteană şi sudică a Europei. Turcia. şi de România. declanşat la 1 septembrie 1939. treptat. conflictul mondial. Lituania şi. fără participarea celorlalte state. Se impune deci. Prin ÄDeclaraţia celor cinci puteri" (Anglia.semnau.

unilateral. Politica externă a României în perioada interbelică a avut drept obiectiv prioritar recunoaşterea de către Marile Puteri şi comunitatea internaţională a unităţii naţionale româneşti. îşi are cauzele în modul în care Marile Puteri au înţeles să separe două probleme indisolubil legate una de cealaltă: echilibrul de putere în vestul Europei şi raportul vestului cu estul continentului. în vreme ce celălalt era aşezat în tabăra forţelor revizioniste încă dinainte ca primul război mondial să se fi încheiat.şi multilaterale alcătuite din state care desfăşurau o puternică acţiune antirevizionistă şi de apărare fermă a statu-quo-ului impus de Conferinţa de Pace de la Paris. cu care relaţiile. chestiunea Basarabiei a alimentat puternice tensiuni între cele două state cu atât mai mult cu cât regimul de la Moscova nu a recunoscut niciodată şi în nici o formă drepturile noastre legitime 274 . celelalte şi-au găsit. de cea iugoslavă (un regat). De la naţional prin regional spre universal. Reia > . locul statelor autocrate a fost luat de federaţia sovietică şi cehoslovacă (ambele republici). de Polonia republicană. implicit a vecinilor. Partajarea acestuia din urmă şi abandonarea naţiunilor mijlocii şi mici însemnau nu numai trădarea spiritului politic care prezidase pacea mondială după războiul încheiat în 1918. acum. Ungaria şi Bulgaria. ţările vecine alcătuind. prin raportare directă la România. asemenea României. la fruntariile sale. în principal. principalele sale opţiuni "Ŷ'‡ Ŷ'-''tir? externă. Consiliul Comisarilor poporului din Petrograd a hotărât. într-un sens mai larg. de regulă foarte bune. 2 în 1918.~ ‡<-‡‡ -u vecinii săi. iată lozinca României peste graniţă". dar ele au adus şi grave prejudicii echilibrului global. ruperea relaţiilor diplomatice cu România. Dacă la începutul secolului al XX-lea era înconjurată de marile Imperii. rus şi dualist'austro-ungar. în anii 1918-1940. s-au concretizat în acorduri bi. configuraţia frontierelor.. mai mult decât dublul întinderii sale de dinainte de război. fiind însă radical schimbată. drumul politicii externe româneşti a mers Äde la coordonarea progresivă a acţiunii noastre cu aceea a statelor cu interes comun până la integrarea ei în grupuri internaţionale din ce în ce mai mari. din 1934. 1920). Cu acest prile} s-a afirmat: Äfondul român de aur care se găseşte la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia română. în preajma unirii Basarabiei cu România. Iugoslavia şi Polonia. cu consecinţe dramatice şi în prezent. prin aderarea ţării noastre la alianţe bi. treptat. România Mare măsura 295 049 km . Primul grup de state se născuse. itorial al Re a'Unire. apărarea neştirbită a integrităţii teritoariale şi a suveranităţii sale. la sfârşitul primului război mondial şi apăra ferm sistemul politic de la Versailles. şi alta în care au intrat Rusia sovietică (URSS după 1922). două grupe distincte: una compusă din Cehoslovacia. la 13/26 ianuarie 1918.şi multilaterale. atât avantajele cât şi dezavantajele acestei noi situaţii. precum şi de regatele maghiar şi bulgar (primul însă doar cu regent). 1919-21 ian. de la bun început. Guvernul sovietelor îşi asumă răspunderea de a conserva acest fond şi a-l remite în mâinile poporului român". Dacă primul obiectiv a fost atins în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris (18 ian. Adăugată problemei tezaurului. precum şi de regatul Bulgariei. Se pot constata. rezolvarea. potrivit unei formulări a lui Nicoale Titulescu.

asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru. la iniţiativa părţii maghiare. împreună cu trupele cehoslovace. Contraofensiva română declanşată la 24 iulie se încheia cu ocuparea capitalei ungare. în care s-a afirmat răspicat că din formulările sale vor lipsi următorii termeni: 1) integritate. Poziţia ei ferm exprimată era net potrivnică recunoaşterii hotărârii Adunării Naţionale din 1 Decembrie 1918. 3) suveranitate. 2) inviolabilitate. iar la 11 şi 13 iunie 1919 Conferinţa de Pace a reglementat frontiera dintre cele două ţări. Cehoslovacia şi Iugoslavia). care va hotărî noile graniţe politice. Deschiderea lucrărilor Conferinţei de Pace de la Paris (1919) 275 . După lupte grele. Declaraţia imediată a guvernului de la Bucureşti sublinia că s-a avut în vedere numai asigurarea graniţei noastre apusene. aceasta s-a arătat de la început refractară semnării Tratatului de pace. Deşi ministrul de externe maghiar Bela Kun a recunoscut justeţea drepturilor româneşti asupra Transilvaniei. zădărnicea o posibilă joncţiune ungaro- sovietică. în ce priveşte Ungaria. la 16-18 aprilie 1919 armata română atingea Tisa şi. dar pentru menţinerea Ungariei milenare (cu teritorii din România. în acest sens. în momentul stabilizării situaţiei politice a acestei ţări trupele române s- au retras (14 noiembrie 1919-20 martie 1920). parte din trupul ţării. semnificativă este poziţia delegaţiei'sovietice la negocierile de la Riga. la 4 august 1919. la 13 ianuarie 1932. nu a putut fi evitat un nou atac maghiar în perioada 20-23 iulie 1919 materializat într-o ofensivă a trupelor ungare pe Tisa. Proclamarea la 21 martie 1919 a Republicii Sovietice a Sfaturilor la Budapesta a condus aproape imediat la declanşarea ostilităţilor. La 6/19 martie 1919 Comitetul militar interaliat de la Paris a cerut tru- pelor maghiare din Transilvania să se retragă pe linia de demarcaţie Satu Mare- Oradea-Arad până la încheierea păcii. locuit din vechime de o populaţie majoritar românească. când s-a pus pentru prima oară problema unui tratat de neagresiune cu România.

Erau recunoscute. România la Congresul de Pace de la Paris-Versailfes. factorul sovietic. care conţinea clauze inacceptabile pentru ţara noastră. Lupta decisivă pentru recunoaşterea drepturilor noastre istorice asupra Transilvaniei s-a desfăşurat la Londra. Aceste clauze au stârnit. a Tratatului de la Saint-Germain en Loye între Puterile Aliate şi Austria. delegaţia română va semna Tratatul de Pace de la Versailles între Puterile Aliate şi ëermania. Ärăzboiul notelor ultimative" adresate României a mers până la ameninţarea că. cu Germania la 28 iunie 1919. Abia la 10 decembrie 1919 sub guvernarea ÄBlocului parlamentar" prezidat de Alexandru Vai-da- Voevod. precum şi frontiera româno-bulgară din 1913. de asemenea. vreme de cinci ani. cărora li s-au adăugat altele prilejuite de stabilirea frontierelor României cu Iugoslavia şi Ungaria (11 şi 13 iunie 1919). între 3-8 martie 1920. la propunerea preşedintelui american Wilson. când delegaţia română condusă de Al-Vaida- Voevod a reuşit să convingă membrii Consiliului Suprem de justeţea poziţiei noastre. hotarul dintre cele două state rămânând cel fixat în 1913. unirea Bucovinei cu România. pe 10 septembrie şi-a dat demisia de la conducerea guvernului. Concurenţa franco-britanică pentru hegemonie în Europa a ajutat direct şi indirect politica de refacere a militarismului german şi de pregătire a războiului de revanşă. mai târziu.C. încă la 30 mai 1919 ÄConsiliul celor patru" a prezentat un rezumat al Tratatului de pace cu Austria. După semnarea la 10 septembrie 1919. pentru a nu semna fără discuţii şi fără rezerve Tratatul cu Austria. factorul reprezentat de tratatele de pace şi problema reparaţiilor. nemulţumiri. Textul definitiv al Tratatului. Tratatul minorităţilor. Pentru că punctul de vedere al delegaţiei noastre nu a fost respectat. astfel. Brătianu a părăsit negocierile de pace şi. între cei 36 de membri fondatori se număra şi România. statutul Societăţii Naţiunilor. a fost semnat la 4 iunie 1920. deplina şi întreaga ocrotire a vieţii şi deplina exercitare a libertăţilor cetăţeneşti. în felul acesta. stipulând 276 I . Brătianua afirmat că. Se prevedea. la Trianon. O mai lungă istorie a avut Tratatul cu Ungaria. ni se impune să abdicăm de la apărarea suveranităţii noastre de stat independent. la aceeaşi dată. în Europa centrală şi sud-estică. a tranzitului de mărfuri pe teritoriul nostru şi acoperirea unei sume cu titlu de reparaţii în contul teritoriilor eliberate de sub dominaţia austro-ungară. Tratatul de Pace cu Bulgaria. era semnat tratatul cu Austria şi. Deşi i-a cunoscut conţinutul cu numai cinci minute înainte. Faţă de asemenea practici Ion I. minorităţile naţionale beneficiau de protecţia specială a Marilor Puteri. deplina libertate. şi de România. fireşte.I. limbă. Astfel. naţionalitate. în funcţie de factorul german. rasă sau religie. care va juca un rol eminent în viaţa acestei organizaţii. dacă nu va reveni în opt zile la masa tratativelor îi va fi'retras dreptul de a participa la conferinţă. fără deosebire de origine. după lungi negocieri. I. Avertismentul său nu a fost însă luat în considerare. la Neuilly-sur-Seine. tot atunci semnat. înmânat delegaţiei maghiare la 6 mai 1920.C. acorda tuturor locuitorilor. singurele care puteau să decidă Ämăsurile pe care le vor crede necesare" în sprijinul lor. Poziţia Marii Britanii şi a Franţei faţă de marile probleme ce priveau România s-a definit în perioada imediat postbelică în funcţie de interesele economico-politico-strategice urmărite. La 28 aprilie 1919 era adoptat.

tratatele semnate cu tara noastră în anii 1919-1920 au reprezentat recunoaşterea internaţională a statului unitar român. a fost semnat la 10 august 1920. ultimul din cele cinci. prin revenirea pe tron a ultimului "împărat Carolde Habsburg. rmaiiiie poetice «internaţionale . şi dr. prin care se preconiza refacerea vechii monarhii dualiste. din 28 octombrie 1920. va fi finalizat un nou acord cu această ţară. în cadrul Conferinţei de la Lausanne.n anii «y O-'niJi. România în. datorită clauzelor sale considerate înrobitoare. 277 . nu a fost aplicat niciodată. Franţa. atât pe timp de pace cât şi în timp de război. partea română fiind reprezentată prin Nicolae Titulescu. Cu toate imperfecţiunile care rezultau din politica de forţă şi dictat. Palatul Sturdza din Bucureşti. Abia la 24 iulie 1923. între acestea este cunoscut proiectul eşuat al ÄConfederaţiei danubiene". Tratatul cu Turcia. loan Cantacuzino. care finalizase negocierile. şi refacerea în fapt a Ungariei milenare. lansat de Ungaria. Sistemul politic de la Versailles a fost completat pentru România cu Tratatul dtrla Paris. care au determinat o puternică reacţie naţională. căruia i s-a adăugat şi o nouă Convenţie a strâmtorilor. la Sevres. oferindu-i teoretic şi garanţiile necesare pentru menţinerea şi consolidarea sa. Italia şi Japonia) recunoşteau unirea Basarabiei cu România. în text se specifică: ÄUngaria renunţă în favoarea României la toate drepturile şi titlurile fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei". cea din urmă semnată şi de România. Poltica externă a României în deceniul al treilea a fost marcată de tendinţa revizuirii tratatelor semnate cu ţările învinse. prin care patru din cele cinci Mari Puteri învingătoare (Anglia. iic? înţelegere.. sediu al Ministerului de Externe în perioada interbelică libertatea de navigaţie pentru vasele comerciale şi de război.

în septembrie 1921 un act similar între :ehoslovacia şi Polonia desăvârşea acţiunea. deşi pe arcurs au fost unele semne încurajatoare. trativele româno-sovietice de la Viena. ceea ce l-a determinat pe Ion I. la Varşovia. în egală măsură ameninţate. pe o largă platformă ritirevizionistă. din februarie 1924. noul organism reprezenta cea mai sigură aranţie a păcii şi securităţii în această parte a Europei iar Ungaria era escurajată în tendinţeje ei revizioniste. în acelaşi timp. la 22 aprilie 1921 şi 7 iunie 1921. Punctul de vede al delegaţiei sovietice coincidea. Deschise fiind tratativele la 25 martie 1924. Diplomatul român arăta că rganizaţia este deschisă şi Austriei şi Ungariei. tensiunea dintre cele două state atinsese. Brătianusă facă. în replică. propunerile sovietice au fost respinse ntrucât puneau în discuţie tratatele de pace. până la identitate. ie de altă parte. în sensul reluării raporturilor diplomatice. România n-a putut rezolva contenciosul ei cu Uniunea Sovietică. pentru că unirea Basarabiei cu ara a rezolvat toate litigiile cu acest stat. în eventualitatea că ar fi orit să se încadreze Midi înţelegeri. de la )desa şi Haga. La începutul anului 1920 guvernul 3mân a declarat că nu va ataca Rusia Sovietică. ulterior. Conferinţa s-a întrerupt. Faptul nu era ntâmplător: în zilele următoare urmau să se desfăşoare. ecunoaşterea URSS de către o serie de state din Europa şi America reprezenta i presiune indirectă asupra României. încă în august 1920 se ajunsese între cele trei ţări la un acord 3 principiu. Cehoslovacia şi Iugoslavia. în 1922 România a manifestat o ititudine favorabilă URSS la conferinţele internaţionale de la Geneva. România. La începutul deceniului trei. = . Reprezentantul român a arătat că eluarea relaţiilor reciproce este condiţionată de recunoaşterea frontierelor răsări- ene. prin organele de >resă ale sale. la Bucureşti. a Poloniei şi Greciei. şeful delegaţiei sovietice a afirmat că guvernul său ţine seama nu- nai de dreptul la autodeterminare al popoarelor şi a propus un plebiscit în Basarabia. i-au ispuns prompt. întârziat doar de speranţa cooptării. privitoare la problemele economice. drumul îi era deschis. cu eza impusă de conducerea Internaţionalei a lll-a Partidului Comunist din România. în sfârşit. partea omână arătându-şi însă disponibilitatea pentru noi contacte. o scurtă vizită în Basarabia. Pe de o parte. la începutul inului. însă. în septembrie-noiembrie 1920. ând erau definitivate convenţiile de alianţă defensivă româno-cehoslovacă şi omâno-iugoslavă. cât şi în cea a nei eventuale alianţe a acesteia cu Rusia sovietică. Anul 1924 s-a caracterizat prin evoluţii contradictorii. Reînnoite la 2 aprilie. ocazie cu care el a precizat că reconizata alianţă în cinci va fi o barieră atât în calea Germaniei. la Praga. la 3 martie 1921. Londra şi. în a loua săptămână a lunii martie. pe care acesta a popularizat-o. cote foarte înalte. după îndelungi discuţii :ontradictorii.C. Mica înţelegere se va forma la scurt timp. Reacţia favorabilă în capitalele franceză şi engleză a contracarat ÄConfede- jtia danubiană" şi a asigurat succesul forţelor care se opuneau revizuirii tratatelor. punctele de vedere ale celor louă delegaţii au devenit publice la 28 martie. Take lonescu va face o călătorie diplo- latică la Paris. După contactele de la Copenhaga Februarie 1920) şi Varşovia (octombrie 1921). dar s-a convenit ca alianţa să fie com- letată cu un tratat polono-român semnat de altfel. a Varşovia nu s-a ajuns la o înţelegere.

Parlamentul României a hotărât ilegalizarea P. România şi Polonia reînnoiau mai vechiul lor acord din 1921. şi trupe ale armatei române. R.S.S. subordonată R. înfruntări sângeroase între forţe infiltrate din U.R. ţara noastră a semnat Tratatul de amiciţie cu Franţa. La 8 august 1924 era alcătuit din iniţiativa Internaţionalei Comuniste planul de declanşare al operaţiilor Ärevoluţionare" în România. dublate de simpatizanţi de la faţa locului. independenţa lor politică. al cărei lider. prin care se angajau să păstreze. în această zonă se vor desfăşura. Spre sfârşitul deceniului trei România a desfăşurat o activitate remarcabilă în cadrul Societăţii Naţiunilor.. a Republicii Autonome Sovietice Moldoveneşti.R. Sub presiunea noilor înţelegeri româno-polone (de altfel. având 'drept centru sudul Basarabiei şi Tatar-Bun'arul. a fost marele diplomat român Nicolae Titulescu şi a acţionat pentru dezamorsarea treptată a conflictului Consiliul permanent * al Micii înţelegeri  . Cefdoi parteneri îşi propuneau ajutor în eventualitatea că securitatea unuia din ei ar fi fost primejduită.S. în zilele de 12-17 septembrie 1924.S.C. C. autoritar în epocă. la 16 septembrie 1926 era semnat la Roma Pactul de amiciţie şi colaborare cordială româno-italian. Parlamentul de la Bucureşti a suspendat activitatea P. Ca urmare a acestei politici antinaţionale îndreptată împotriva Marii Uniri. Un capitol aparte în consolidarea unităţii şi integrităţii noastre naţionale îl reprezintă tratatele semnate de România în cursul anului 1926.. în contextul acestor evenimente. în sfârşit. prin care ni se garanta sprijinul în cazul unei conflagraţii generale. după aproape 2 ani de negocieri. la 12 octombrie 1924. tratatul a fost denunţat de guvernul lui Mussolini în 1934. în stânga Nistrului. Ucrainene. Cum speranţele Italiei de a încorpora România în sfera hegemoniei sale economice nu s-au realizat. Importanţa acestui act politic nu trebuie însă supraestimată. contra oricărei agresiuni. Consecinţele imediate ale eşecului sovietic au fost constituirea. într-un moment în care Anglia şi Franţa se arătau din ce în ce mai puţin interesate să garanteze echilibrul politic al Europei răsăritene. care susţinuse făţiş dezmembrarea României. care s-au soldat cu morţi şi răniţi. reînnoite în 1931).

Completarea sistemului de alianţe al Micii înţelegeri cu înţelegerea i/canică îşi câştiga întreaga sa relevanţă dacă România şi-ar fi normalizat Dorturile politice cu URSS. şi semnat la Atena. iată cele patru coloana ale templului pe care m ridicat astăzi păcii".S. siunea Consiliului Permanent al Micii înţelegeri desfăşurată la Zagreb. Textul documentelor fusese elaborat de N. în contextul înrăutăţirii climatului politic internaţional în toamna anului 1933.Dri ai pactului. ci cu ganizarea păcii".se fi consultat cu ceilalţi rr"T. Titulescu. iţiată de Societatea Naţiunilor(1932-1935).R. a sporit numărul regimurilor politice dictatoriale şi rtremiste. a cunoscutelor convenţii . cu toate teribilele ale consecinţe. Conceput iniţial ca un tratat în ici (şi cu Bulgaria. Roadele acestor negocieri vor fi cuprinse într-o mai lungă serie de tratate căror corolar va fi Pactul înţelegerii Balcanice. asociaţia. de niştrii de externe ai României. integrarea. România în relaţiile internaţionale.ntru definirea agresiunii. la 9 februarie 1934. Raporturile de amiciţie şi ianţă între participanţii la acest sistem de tratate primeau o bază organizatorică abilă prin unificarea politicii lor generale. nistrul român de externe.în legătură cu noul pact de organizare a Micii înţelegeri. adoptat la 5 februarie 1933. desigur în condiţiile respectării intereselor noastre ţionale. Titulescu . zilele de 2-4 februarie 1934. >ea ce a determinat o puternică nelinişte în ţările Europei centrale şi sud-estice. Anii de la începutul sceniului patru au adus importante şi semnificative mutaţii în planul vieţii xinomice şi politice pe continentul european. acordul prevedea obligaţia fiecărei părţi de a nu reprinde nimic fără a. în timp.S. Titulescu. în perioada aniior 1930-1936. icolae Titulescu şi politica securităţii colective. Ankara şi ena. Menit să nsolideze pacea în Balcani. declara N. în octombrie-noiembrie el va vizita succesiv Belgradul. la Geneva. în contextul ei. care însă a declinat oferta).din 1932 ministru de externe al omâniei . într-o Mare Putere care a acţionat constant întru menţinerea statu-quo-ului teritorial în spiritul tratatelor de la Versailles. Participarea României la Conferinţa internaţională pentru dezarmare. actul a fost redactat la Belgrad. de cele trei ţări membre. S-a dezvoltat. ÄSecuritatea. r actele echivalau cu un veritabil pact de neagresiune între URSS şi o seamă itre vecinii săi asiatici şi europeni. Mica ţelegere s-a transformat.j U. ÄCând pacea este ameninţată nu se răspunde cu războiul. s-a încheiat cu un singur rezultat incret: semnarea la Londra. Preluarea puterii în Germania de către partidul nazist condus de Adolf itier a fost imediat însoţită de afirmarea revizionismului ca politică oficială de stat. în zilele de 3-5 iulie 1933. la 22 0 . cea mai puternică criză economică din câte cunoscuse până unei istoria şi. avea să spună N. Iugoslaviei. Sofia. După semnarea Convenţii/or de definire a agresiunii de la Londra. Rămâne încă de stabilit în ce măsură angajarea noastră foarte Dtărâtă alături de blocul antirevizionist ne-a adus avantaje sau prejudicii atâta eme cât politica reală a democraţiilor occidentale faţă de ţările din centrul şi isăritul Europei nu a fost totdeauna percepută aici la adevăratele ei dimensiuni. elegerea. Datorită acestei organizări. împreună cu alţi reprezentanţi ai statelor balcanice a (sfăşurat o susţinută activitate pentru extinderea frontului antirevizionist. dar semnificaţia convenţiilor ar fi crescut în iportanţă dacă Franţa sau Anglia i s-ar fi alăturat. Greciei şi Turciei.

în perioada anilor 1934-1936. Semnarea înţelegerii Balcanice. s-a cerut ca problema Basarabiei să | fie considerată o chestiune litigioasă între cele două ţări. în 1934 ianuarie 1934. poziţia I sovietică rămânând cea afirmată în 1932. în iulie 1935.S. 281 . Titulescu a ales prilejul oferit de conferinţa de la Montreaux. în mai 1934. regele Carol al II şi guvernul Tătărescu <t acordau ministrului nostru de externe depline împuterniciri. | în concepţia diplomaţiei noastre. pentru negocierea V unui pact de neagresiune cu U. aşteptata recunoaştere a integrităţii teritoriale româneşti. semnarea unui | pact de asistenţă româno-sovietică. N. după ce. ba mai mult. Schimbul de trimişi extraordinari s-a produs la începutul lui decembrie 1934. \. a reuşit să îmbunătăţească substanţial raporturile reciproce. ambele state definiseră | agresiunea şi teritoriul. ar fi însemnat un pas înainte pe calea consolidării ţ securităţiiîn această parte a Europei. anterior. însă. au definitivat acordul de principiu asupra restabilirii relaţiilor -reciproce. Este întru totul ţ lăudabilă abilitatea lui N. I după sine. însă. După tatonările de la Geneva.S. Titulescu şi Maxim Litvinov. un schimb de note diplomatice afirma că -cele două guverne îşi garantează reciproc respectul integral al suveranităţii şi îşi asigură mutual a6ţinerea de la orice amestec în treburile interne ale celuilalt. la Riga. a hotărât reluarea raporturilor diplomatice cu URSS atunci când condiţiile necesare vor fi întrunite. a devenit evident că \ nu este posibil ca partea sovietică să recunoască drepturile României asupra [Meritoriilor dintre Prut şi Nistru. La 9 iunie 1934.R. spre a-l discuta în amănunt. De la început. Titulescu care. I Deschiderea celor două ambasade la Moscova şi Bucureşti nu a adus. în acest context. ministrul de externe sovietic. din | septembrie 1935. împotriva ţ acestor obstacole. de altfel ca şi a Franţei. în iunie-iulie 1936. N.

a osemintelor lui Dimitrie Cantemir Cu o nouă împuternicire primită de la Bucureşti (14 iulie 1936) N. Readucerea la laşi. sub pretextul unei întâlnirea lui Nicolae Titulescu cu Maxim Litvinov. Titulescu ar fi dorit ca tratatul să fie semnat imediat. Nu după mult timp însă. dar ministrul de xterne sovietic a amânat pentru toamna acelui an. Titulescu negociat cu M. l Titulescu a fost îndepărtat din guvern (la 29 august 1936). în 1935. Litvinov bazele viitorului tratat. în 1936 !82 . care au fost consemnate într-un rotocol.

pe seama noilor state naţionale din Europa centrală şi sud-estică. la 7 ianuarie 1938. dar. în legătură cu demiterea lui Titulescu şi abandonarea pactului sovieto-român. şi Geneva. prin Äprimul dictat de la Viena". iar la 30 aprilie 1938. va vizita. existenţa. Istrate Micescu. l-a determinat pe regele Caro/ al II să 283 . România şi-a arătat dorinţa de a menţine. remanieri. pe de altă parte. în ianuarie 1938. la 16 noiembrie 1936. Desigur că. Franţei. După ce în zilele de 29-30 septembrie 1938. înlocuirea lui N. URSS nu mai putea fi interesată să recunoască intergritatea teritorială a unui stat cu un potenţial militar inferior.R. Rămâne însă cert că. după remilitarizarea Rhenanieişi sfârşitul firesc al acordurilor de la Locarno. în contextul declanşării crizei cehoslovace. credincioasă pactului ŶSocietăţii Naţiunilor şi alianţei cu democraţiile occidentale. între tratratul negociat de M. dezmembrarea Cehoslovaciei se agrava. URSS a refuzat să continue discuţiile. de altfel. Germaniei şi Italiei au cedat regiunea sudetă a Cehoslovaciei Reichului. primii miniştri ai Angliei. astfel. cunoscutul istoric şi om politic. Antonescu la conducerea Ministerului Afacerilor Străine nu a modificat însă poziţia României faţă de URSS. la Bucureşti se luau măsuri imperative împotriva organizaţiei extremiste de dreapta. chestiunea tratatului de asistenţă mutuală fiind astfel definitiv închisă. După ocuparea Austriei de către Germania (12 martie 1938). Datorita complexităţii situaţiei politice internaţionale. Situaţia internaţională îngrijorătoare a României. în decembrie 1937. factorii de decizie ai ţării noastre se opuneau categoric încorporării Ucrainei subcarpatice la Ungaria. ëheorghe Brătianu. România în relaţiile politice internaţionale. Preluarea puterii de către guvernul ëoga-Cuza. Noul prim ministru declara. România se va strădui să descurajeze tendinţele agresive ale Ungariei şi va întreprinde o intensă activitate diplomatică în sprijinul integrităţii Cehoslovaciei. Cu toate acestea. nefasta politică a concilia- torismului. Cehoslovacia şi Iugoslavia. partene- rele noastre din Mica înţelegere. nu a însemnat o modificare a politicii noastre externe. La 18 octombrie 1938.S. Cu Germania şi Italia se doreau tratative pentru încheierea unor noi acorduri comerciale.. sub presiunea Marilor Puteri revizioniste. în a doua jumătate a anului 1938. la 2 noiembrie 1938. E deci foarte posibil ca. ministru de externe în noul guvern. un terito- riu de 12 000 km2 cu o populaţie de un milion locuitori fiind încorporat Ungariei. în concordanţă cu această orientare. în anii premergători declanşării celui de-al doilea război mondial 1936-1939. erau ferm respinse ofertele Poloniei ca o parte a acestui teritoriu să fie anexat României întrucât era locuit de conaţionalii noştrii. dar presată de Germania fascistă spre concesii. va deschide seria contactelor cu AdolfHitler. Primele semne îngrijorătoare privind destructurarea statală a Europei centrale şi sud-estice. la Miinchen. Mica înţelegere s-a văzut nevoită să-şi încheie. ëarda de Fier. împotriva acestei situaţii România continua să rămână credincioasă vechilor ei aliaţi. au fost corect recepţionate la Bucureşti. consacrând. că România îşi va păstra fidelitatea faţă de Societatea Naţiunilor. Litvinov şi viziunea conducerii de stat sovietice în aceeaşi problemă să fi existat o mare diferenţă. în consecinţă.S. că relaţiile cu Franţa vor continua şi se va strânge prietenia cu Anglia. sediul organizaţiei mondiale. se pot face infinite speculaţii. practic. relaţii de bună vecinătate cu U. Titulescu cu V. era aprobată survolarea teritoriului românesc de către avioanele achiziţionate de Cehoslovacia din URSS. în continuare. în paralel a iniţiat norma- lizarea raporturilor sale cu Germania. ceea ce explică amânarea semnării.

A doua zi.suntem hotărâţi să ne apărăm hotarele şi neatârnarea". Vizita la Berlin a ministrului de Bxterne român. fapt ce a deteriorat imediat relaţiile româno-germane. confirmă opinia că. Caro/ al II se arăta interesat chiar de un pact de neagresiune cu URSS. încă la 11 august 1939. Retras pentru mai bine de o lună de la postul său. în numele guvernelor or. ërigoreëafencu (18-20 aprilie 1939). un acord Ŷeferitor la plăţile comerciale între Franţa şi ţara noastră. La 14 martie 1939 Slovacia şi proclama independenţa. dublarea exportului de produse jetrohere în schimbul unui import masiv de motoare. Vizita particulară în Germania a cuprins şi o convorbire cu \dolf Hitler \a Berghof (24 noiembrie). un protocol comercial ntre aceleaşi părţi. prim-miniştrii Angliei şi Franţei. în vreme ce trupele maghiare intrau în Ucraina jubcarpatică. cel puţin deocamdată. Aplicarea lui a întâmpinat însă numeroase ezistenţe guvernamentale şi a fost mult tărăgănată. Interesul României era acela de a obţine din partea lui Hitler. Hitler nu era interesat să sprijine revizionismul maghiar în schimbul prieteniei României. pun în evidenţă voinţa ţării noastre de a rămâne departe de conflictul mondial care se pregătea. în cel mai bun caz. în cursul căreia cancelarul Reichului a erut României să rupă legăturile cu Anglia şi Franţa şi să aducă la putere lartidul legionar. cele două ţări hotărau un demers comun pe lângă guvernele englez şi francez. i se răspundea că . ngrijorate de soarta statelor europene ameninţate de fascism. între altele. prilej pentru guvernul român . şi. în noaptea de 29-30 noiembrie 938 Corneliu Zelea Codreanu a fost împuşcat împreună cu alţi 13 membri ai ormatiunii sale politice. la 12 iunie 1939. Negociat fără nici un fel de condiţii jrealabile. La 21 martie 1939 guvernul român decretează mobilizarea. La 13 aprilie 1939. recunoaşterea frontierelor sau. nclusiv semnarea tratatului mai sus amintit. Urmau. în contextul situaţiei complicate în care se afla România. la 15 martie 1939. Iniţiativei Marii Britanii şi Franţei. în întrevederea dintre suveranul României şi preşedintele Turciei. 284 . după dispariţia Micii înţelegeri. ntreprindă vizite oficiale în Marea Brttanie (15-18 noiembrie 1938) şi Franţa 18-21 noiembrie). dădeau României şi Greciei asigurarea că dacă va fi întreprinsă o acţiune ce Dune în pericol independenţa lor Äcele două se angajează să le dea deîndată toată asistenţa care le stă în putere". aproape imediat. instalaţii industriale. împrejurare în :are se desfăşoară ultima fază a negocierilor economice româno-germane. un acord prin care guvernul britanic acordă garanţii Dentru sporirea exportului acestei ţări către România. fier şi Dţel. pe care l-ar fi dorit negociat de Ankara. Intensele contacte diplomatice. pe 20-21 martie 1939 guvernul român ordona concen- rarea preventivă de trupe în Transilvania. a integrităţii teritoriale. în faţa acestei situaţii şi a unui posibil îtac germano-maghiar. aproape imediat. în cazul unui atac. care prevedea. Replica regelui nu a întârziat. între timp. Puterile occidentale erau solicitate să nu mai admită Änoi schimbări în hotarele şi stările din Europa".ă reia. în noile condiţii. Praga fiind la rândul ei ocupată. ÄTratatul asupra promovării raporturilor economice"între cele două ăn va fi semnat la 23 martie 1939. tratativele economice între cele două ţări. în schimbul unor importante ivantaje. un angajament de espectare a statu-quo-ului teritorial. garanţiile democraţiilor occidentale au constituit un sprijin pentru întărirea poziţiei internaţionale a ţării noastre. cu vizibilă preocupare pentru menţinerea. criza cehoslovacă se apropia de final. ministrul Reichului la Jucureşti se va întoarce abia la 30 ianuarie 1939. Cehia era invadată de armatele jermane. care au inclus şi acţiuni de salvare a înţelegerii Balcanice.

cunoscut abia după 1945. România afirma. într-o lume partajată de interese con- tradictorii şi în preajma celei mai teribile catastrofe din întreaga sa istorie. pentru aceasta recunoaşterea frontierei este necesară. Semnarea tratatului germano-sovietic'Ya 23 august 1939. interesul manifestat de partea sovietică pentru Basarabia şi totalul dezinteres al celei germane faţă de aceste teritorii. Asistenţă mutuală în cadrul Societăţii Naţiunilor care să nu vizeze în mod special un stat. în viitorul cel mai apropiat. consolidarea înţelegerii' Balcanice. Äîn sfârşit Litvinov mi-a spus Ävă amintiţi condiţiile în care am reluat relaţiile noastre diplomatice? Vă era atât de teamă de ministrul rus în România încât mi-aţi pus întrebarea Şi dacă acest ministru intră în biroul meu şi îmi cere în mod paşnic Basarabia în virtutea articolului 19 din Pactul Societăţii Naţiunilor?" Am răspuns atunci «îl veţi da afară» România repet .şi-a schimbat politica externă Vrem ca potenţialul pe care îl reprezintă Basarabia să devină rus şi nu german De aceea ţin să vă comunic că vom încerca să reluăm Basarabia prin toate mijloacele juridice şi militare care ne vor fi posibile". se afirmă. ' TEMĂ 1 Care au fost principalele trăsături ale diplomaţiei româneşti în anii dintre cele două războaie mondiale? 2 Caracterizaţi relaţiile româno-sovietice în perioada interbelică 3 Care au fost cauzele înlăturării. oferindu-le ample asigurări asupra intenţiilor noastre paşnice. la Moscova. la 28 august 1939. ci în general orice agresor european -~ 2 Intrarea în acţiune a fiecăruia dintre ţări se va face numai când Franţa va fi intrat în acţiune 3.De la început. la vest de Nistru" * într-o scrisoare adresată regelui Carol al II după demiterea sa din funcţia de ministru de externe. trupele sovietice trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul român la est de Nistru. veţi declara că noi suntem gata să reluăm cu ei relaţii normale şi amicale. Guvernul regal al României recunoştea că trupele române nu vor putea trece niciodată Nistrul în URSS fără o cerere formală a guvernului sovietic 4 La cererea guvernului regal al României. a celui de-al doilea război mondial. Guvernul sovietic recunoaşte că în virtutea diferitelor obligaţii de asistenţă. la punctul trei. trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea guvernului regal al României. veţi insista asupra faptului că noi nu ne-am amestecat şi nu ne vom amesteca în afacerile interne ale Rusiei şi că noi. întotdeauna am refuzat să intervenim pentru a ajuta pe duşmanii ei. obiectivele esenţiale ale politicii sale externe: apărarea fermă a independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării. Nicolae Titulescu relatează unul din dialogurile sale cu N Litvinov la Talloires în vara 1937.în zadar spuneţi contrariul . a lui Nicolae Titulescu din guvern? 4 Prezentaţi situaţia diplomatică a României în anii 1938-1939 285 . trupele române trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul URSS. căci fără frontieră se pot obţine armistiţii. . Din instrucţiunile lui Ion C Brătianu pentru delegaţia română care urma să negocieze la Viena (martie-aprilie 1924) normalizarea raporturilor României cu URSS. instituia supremaţia celor două puteri asupra Europei sud-estice şi pregătea declanşarea. în 1936. respect faţă de toate angajamentele asumate. după cum la cererea guvernului URSS. dar că. destindere în raporturile cu Bulgaria şi Ungaria. dar nu relaţii normale între cele două tăn ' Textul pactului de asistenţă mutuală sovieto-român adoptat şi parafat în vara 1936 1. la fel cum. în protocolul adiţional secret.

la Sighet. civilizată şi. a căror permanentă întâlnire în arena parlamentară reprezenta. astfel. la ëherla. tot astfel varietatea direcţiilor culturale constituia o garanţie pentru nota de culoare şi de tumult care defineşte viaţa spirituală a României după 1918. o identitate definită prin efortul conjugat al generaţiilor de ctitori ai României moderne într-un proces izvorât. definită nu numai prin amploarea fenomenului cultural. după care intervine spiritul Änou". ci şi distrugere de valori. a început în ţara noastră şi din punct de vedere cultural o perioadă plină de efervescenţă. împiedicaţi să publice. cum era acela consfinţit prin Constituţia din 1923. Se atenta. Dunăre-Marea Neagră. în cele din urmă. Această bogăţie de tendinţe. ci şi în plan valoric descriptibilă ca un moment 286 . încă de la începutul secolului al XIX-lea. în sensul cel mai concret: mari opere interzise. DuPă încheierea războiului din 1916-1918 şi realizarea României rvîari. lucrări fundamentale îngropate în uitare. lăsa libertate de existenţă şi de exprimare unui larg spectru de orientări. nivelator. Caracteristicile generale. salutară pentru toţi partenerii de discuţii. până la temporara breşă impusă după al doilea război mondial. o confruntare loială. mari oameni de cultură distruşi moral şi fizic în universul concentraţionar. pentru fiecare dintre ele. în închisori de sinistru renume. la însăşi identitatea culturală a pbporului român. După cum în politică un regim democratic pluralist. inaccesibile marelui public. chiar atunci când ei se situau pe poziţii antagoniste. de iniţiative şi evenimente avea să-şi păstreze trăsăturile definitorii până către 1945. la A/ud. din dorul de legitimă situare în rândul celorlalte culturi europene şi edificat mai târziu fără întrerupere. creatori radiaţi din tezaurul omologat al culturii române. în interiorul acestui proces unic de definire a unei identităţi culturale româneşti. . -NAŢIONAL SI UNIVERSAL ÎN CULTURA ROMÂNĂ. al culturii importate din Uniunea Sovietică o dată cu dictatura comunistă căreia îi era aservită. VIZIUNEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ (1918-1948) (I) . Acest punct terminus al înfloritoarei noastre culturi interbelice avea să însemne nu numai uniformizarea la nivelul mediocru şi submediocru. caracterziată prin confruntarea liberă a unor curente de gândire şi a unor orientări stilistice diverse. condiţia păstrării unui spirit mereu treaz şi activ. perioada interbelică se constituie ca o etapă conturată.ALTE MODALITĂp DE AFIRMARE A SPECIFICULUI NAŢIONAL.CARACTERISTICI GENERALE. sau pe şantierul canalulu. ascunse prin fondurile secrete ale bibliotecilor. pe o traiectorie constant ascendentă. ISTORIOGRAFIA. compatibilă şi comparabilă cu alte mari culturi ale Europei moderne.

dar apar şi noi personalităţi. curent cristalizat în jurul revistei cu acelaşi nume. încă înaintea primului război mondial îşi afirmase interesul pentru problematica naţională în literatură. Puse provizoriu în paranteză de gânditorii secolului trecut. ce aducem original în cultura Europei şi care este obârşia acelor trăsături care ne singularizează. cum ne Nicolae lorga dife- renţiem de alte culturi europene?. în secolul al XIX-lea. în plină perioadă creatoare. adesea chiar polemizând. până unde merge înrudirea noastră spirituală cu alte naţiuni şi unde apare elementul caracteristic. Văzând în civilizaţia românească o continuatoare legitimă a Bizanţului (în ÄB6zance apres B6zance"). totuşi. fără îndoială. diferenţa specifică?. etnografie şi lingvistică. este căutarea unei identităţi bine precizate. Uneori. ca teoretician al sămănătorismului. italiană). şi inte- resul crescut pentru descoperirea şi punerea în valoare a specificului na- ţional. dornici să 287 . capătă amploare după împlinirea vechiului vis al unităţii naţionale. dominanta era dată de căutarea şi cultivarea acelor elemente care re- prezentau trăsături de unire între cul- tura română şi alte mari culturi (fran- ceză. căutătorii specificului naţional se situează în nedisimulată opoziţie unii faţă de alţii. materializându-se în creaţii care. cei mai apropiaţi unei asemenea preocupări sunt istoricii. ceea ce îi uneşte. Nicolae lorga repunea în circulaţie valori culturale care defineau una din componentele de bază ale culturii româneşti. "Bogdan Petriceicu Hasdeu în studii de istorie. literatură. cea mai vastă. cu greu se pot plasa sub acelaşi stindard. Generaţia interbelică ne-a lăsat o moştenire fundamentală în acest domeniu. Caracteristic perioadei interbelice este. politică. fără a ne izola totuşi?. într-o epocă în care istoriografia mondială manifesta un spor de interes pentru Imperiul roman de răsărit. nume con- sacrate dinaintea primului război mon- dial. în timp ce. prin ce ne distingem?. personalitate activă în istoriografie.uneori doar subînţelese - cărora le caută răspuns de pe diferite poziţii ideologice şi cu mijloace proprii diferitelor domenii ale creaţiei spirituale: cine suntem noi cu adevărat?. Nicolae Densuşianu în ÄDacia preistorică"). prin soluţiile diferite pe care le propun aceloraşi probleme. O operă reprezentativă şi. în prima jumătate a veacului nostru şi cu pre- cădere în perioada interbelică. oamenii de cultură români revin tot mai des la întrebări . Această problematică pe care o prefigurau câteva personalităţi active în deceniile precedente (Vasile Alecsandh ca folclorist. la prima vedere. de apogeu. germană. a creat-o Nicolae lorga (1871-1940). pentru cultura română. pe care a condus-o din 1903. publicistică. Desigur. în care se regăsesc.

impe- rial-bizantine. Compo- zitorul maghiar Băla Bartok (1881-1945) activează şi el. el nu a fost şi unicul căutător de resurse spirituale în tradiţia ortodoxă. înru dită cu această atitudine este şi reconsiderarea Ortodoxiei. studiile de iconografie bizantină şi românească veche ale istoricului de artă /. admiraţia faţă de geniul muzical al 288 . muzicieni. se distanţeze de ceea ce le părea medieval. Totuşi. ci şi ca sursă actuală.'ll-a ÄSăteasca". de asemenea.cărei îmbogăţire va contribui. picturile în stil neo-bi- zantin ale lui Constantin Petrescu (1871-1954). nucleu al primei fonoteci cu specific de folclor din România. istorici de artă şi artişti plastici. D. Petrescu (1884- 1970). indisociabilă de numele şi personalitatea lui Nichifor Crainic. compozitorul şi folcloristul Constantin Brăiloiu (1893-1958). Cer- cetările bizantinologului Nicolae Bă- nescu (1878-1971). de înnoire a trăirilor superioare. autor al binecu- noscutelor ÄRapsodii române". creaţii ca ÄOratoriul bizantin" a\ compozitorului Paul Constantinescu (1909-1963). D. deci anacronic. Nae lonescu. ci şi. al Suitei a . O altă formă de căutare a valorilor originare ale culturii române este detectabilă în interesul pentru etnografie şi folclor. prin creaţiile de vădită sorginte folclorică. la rândul său. în aceste domenii perioada interbelică a adus contribuţii dintre cele mai însemnate. şi nu numai de ei. privită nu numai ca leagăn al spiritualităţii româneşti. Pentru creaţia muzicală din epocă folclorul va fi una din principalele surse de inspiraţie. Este cunoscut faptul că. profesor de logică şi filosofie cu mare audienţă în rândul tinerilor studioşi din epocă. Alături de marele ëeorge Enescu (1881-1955). vie. toate constituie probe ale asumării ascendenţei sale. concomitent. Ştefănescu (1886-1981). constituie eşantionul gel mai la îndemână pentru ilustrarea Äortodoxismului" din cultura românească interbelică. de muzicologi. de către cultura româ- George Călinescu nească interbelică. la a . manifesta o atracţie aparte faţă de scrierile patristice. cele ale preotului şi muzicologului /. Receptiv la noutatea tehnică a Äfonogramei" (posibilitate de înregistrare şi redare a sunetelor). trăsăturile bizantine ale culturii româneşti con- stituie unul din motivele mereu reluate de istoriografii români ai veacului nostru. ëeorge Breazul (1887-1961) pune bazele ÄArhivei fonogramice". al ÄSonatei a lll-a pentru pian şi vioară". dar adesea contestat de Crainic. citându-l mai ales pe Origene. ca unul dintre cei mai pasionaţi culegători ai folclorului românesc. decisiv. Mişcarea de idei gravitând în jurul revistei Äëândirea". o întreagă generaţie de compozitori îşi exprimă.

Ca şi în cazul muzicii. Tiberiu Bre- diceanu sunt doar câţiva dintre muzi- cienii acestei generaţii. a societăţilor feminine. Marţian Negrea. intitulat ÄImages d'ethnographie roumaine". Nu vrem. problemă mult mai amplu tratată în cadrul stu- diului de istorie a literaturii române. ca şi în repetatele încercări Liviu Rebreanu de constituire a unui stil naţional în arhitectură. de asemenea în proliferarea. în special prin proza lui Liviu Rebreanu. ele au dus la apariţii eşalonate pe o scară de valori. în tematica rurală frecventă în pictura şi grafica vremii. mai mult sau mai puţin culturale.H. Mihail Jora. ëhika-Budeşti a construit edificiul din Bucureşti. După modelul său etnologul Romulus Vuia va organiza un muzeu similar la Cluj. într-o tonalitate proprie. în acest context. Mihai Pop. realizate cu grupuri de studenţi entuziaşti. . O altă personalitate de Primă mărime în etnografia românească interbelică este Tache Papahagi. desigur. în planul creaţiei artistice culte. Singura lor zonă de contact o constituie interesul comun . Äcitatul folcloric". în stil neo-românesc (astăzi Muzeul Ţăranului Român). Anii dintre cele două războaie aduc şi ei. Sabin Drăgoi. Acelaşi filon de disponibilitate su- fletească faţă de satul românesc îl întâlnim în preocupările sistematice de etnografie. H. un adevărat şef de şcoală. precum şi a mai multor culegeri de folclor. Romulus Vulcănescu etc). autorul acelui corpus de imagini. a condus cercetări sistematice pe teren. să stabilim nici o echivalenţă între fenomenele enumerate mai sus. Sămănătorismul stă martor a\ acestui interes. Binecunoscută este. cu rădăcini într-o pe- rioadă anterioară. rezervaţie de arhitectură Populară românească de excepţională valoare.pentru ţăranul român şi creaţiile sale. atracţia pentru universul rural In general. poporului român. în plan estetic. Sociologul Dimitrie ëuşti. prezentă în unele creaţii literare ale epocii. pentru care arhitectul N. şoseaua Kiseleff. cu acelaşi sens: de raportare la un arhetip cultural nu  . Stahl. interesul acordat culegerii de date despre arta şi arhitectura populară a fost dublat. de acum cu valoare istorică. Tzigara-Samurcaş (1927-1952) iniţiator al colecţiilor Muzeului naţional de artă veche românească. Tot lui Dimitrie ëuşti îi datorăm organizarea Muzeului Satului din Bucureşti. Unul dintre pionierii cercetărilor în domeniul artei populare a fost Al. din rândul cărora s-au ales viitoare vârfuri ale sociologiei şi etnografiei româneşti (Traian Herseni. ataşamentul literaturii române pentru tematica ţărănească. după cum îl putea folosi şi pe cel bizantin. ca motiv de inspiraţie. care încurajau confecţionarea şi purtarea costumelor naţionale în tot felul de ocazii festive. uneori până la exagerare. de un adevărat curent care folosea.

Paris 1937. moştenită probabil din pictura lui Ion Andreescu. operă a soţilor Ana şi Aurel Dimitrie Guşti Jiquidi. Aşa iau naştere Şcoala de Arhitectură (astăzi Institutul de Arhitectură ÄIon Mincu"din Bucureşti. Ea nu are. constituie nota distinctivă pentru această tentativă de reformulare stilistică. elev al arhitectului Ion Mincu şi ërigore Cerchez. Octav Băn- ci/ă. New York 1939) este întotdeauna apreciată şi răsplătită cu premii şi datorită tematicii de inspiraţie folclorică. adeseori. a plinului cu golul. cu motive tipic brâncoveneşti. medaliată la Paris în 1937. poate. Ministerul Lucrărilor Publice (astăzi Primăria Capitalei. sporadic. la Dimitrie ëhiaţă. ca mozaicul de sticlă şi broderia de mari dimensiuni (ÄFamilia Brâncovenilor"reia în această ultimă modalitate decorativă tipul de portret votiv de grup consacrat la sfârşitul secol. Efectele decora- tive nu mai apar diatr-o îmbelşugată ornamentaţie. ër. Sobrietatea şi bunul  . Nora Steriadi. Cerchez). a albului cu negrul.ului al XVII-lea de Pârvu Mutu Zugravul). aşa cum este cazul compoziţiei de mari dimensiuni ÄNuntă ţărănească". i se asociază chiar o anumită asprime. O altă artistă foarte activă. adaptează stilul tradiţional al picturii româneşti post-bizantine la tehnici inedite. ark Petre Antonescu). mai adecvată edificiilor de dimensiuni modeste (Vila Minovicipe şoseaua Bucureşti-Ploieşti. numai prestigios. ci rezultă din alternanţa lemnului cu zidăria. chiar mai frecvent decât în literatura epocii. pictoriţa O/ga ëreceanu. Casa Disescu de pe Calea Victoriei 196 din Bucureşti etc). Aurel Băeşu. în pictura românească interbelică tematica ţără- nească apare. Ca mii Ressu. Elementele de pietrărie traforată. Alte interpretări ale stilului post-bizantin ni le oferă. Petre Antonescu. de regulă. modelele din rândul ţăranilor sau din mediul de viaţă al acestora. ci şi încărcat cu o valoare simbolică. O altă generaţie de arhitecţi îşi propune elaborarea unui stil românesc. sculptorii Dimitrie Paciurea (Adormirea Maicii Domnului") şi Fritz Storck (Evanghelista Äëhiorgieff" din cimitirul Şerban Vodă din Bucureşti). Nicolae Tonitza sunt doar câţiva dintre pictorii care îşi aleg. luând ca punct de plecare elemente de arhitectură populară. Elaborarea unui stil românesc constituie un ideal pentru mai multe generaţii de creatori din acest domeniu. dim- potrivă. gândite iniţial pentru edificii de mici dimensiuni. la Ştefan Dumitrescu. nimic dulceag sau pitoresc. Prezenţa României la mari expoziţii internaţionale (Barcelona 1929. ridică la scară monumentală elemente de arhitectură brâncovenească. descins din aceeaşi filiaţie stilistică. de model primordial. arh. Nici arhitecţii nu rămân străini acestei tentaţii de întoarcere la sursele tradiţionale.

fauna fosilă cuaternară . fiecare. se cuvin enumerate şi câteva cazuri singulare. Interesul său a vizat atât civilizaţia geto-dacă (lucrări principale Äëetica". o răsfrângere către trecut. fie ele bizantine (de fapt.şi geologia pleistocenului). totodată. ortodoxe. ci şi reînvierea acestui tip de construcţie autohton. Constantin Daicoviciu . sau folclorice. domeniu tratat interdisciplinar (arheologie. ërigore Florescu. La laşi. luate în ansamblul lor. Moroşan enumera în toată diversitatea lor acele manifestări ale culturii româneşti interbelice. Pentru el. circumscrise domeniului istoric. desigur. îşi justifică încadrarea în acest capitol. Orest Tafrali (1876-1937) vădeşte aceeaşi pluralitate de disponibilităţi. paleontologie . post-bizantine). cât şi coloniile greceşti de la Pontul Euxin (săpături la Histria) şi legăturile lumii geto-dace cu Roma antică (organizează Şcoala română din Roma. Arheologii din generaţia următoare se dedică. 291 . aceasta este. A treia tentativă de definire a unui specific arhitectonic aparţine lui Constantin Joja. prin vocaţie. rezervat un loc privilegiat în această galerie de cercetători. acele construcţii cu geamlâc pe structură de lemn pe care incendiile. Moroşan (1902-1944) este un deschizător de drumuri în Preistoria din România. aceste cercetări au pus în evidenţă existenţa paleoliticului în Moldova. Vasile Pârvan (1882- 1927). Cel dintâi este istoriografia privitoare la Ţările Române în ansammblul ei. tipăreşte ÄEphemeris Dacoromâna"). Cantacuzino şi Henrieta Delavrancea. unei zone şi epoci distincte (Vladimir Dumitrescu . ÄDacia". Demersul arhitectului Joja vizează nu numai reabilitarea. care ilustrează tendinţa ei de reconsiderare a originilor. Nicolae N. deci nu numai studiile bizantine. fiind. gust caracterizează lucrările reali- zate în acest stil de arhitecţi ca ë M. Fireşte. ca istoric (bizantinolog) şi arheaolog. etalonul îl reprezintă ve- chea arhitectură orăşenească din 'Ţările Române. greu de subsumat vreuneia din cele trei direcţii enumerate anterior. ci preocupările pentru istoria pământului românesc. ÄCivilizaţiile străvechi în regiunile carpato-danubiene"). Istoriografia.epocă romană şi bizantină etc). şi primul român căruia îi datorăm o sinteză de istorie a artei universale. dar şi o anumită menta- litate răspândită în secolul trecut le- au distrus cu perseverenţă. Pentru a Nicolae N.civilizaţie dacică şi daco-romană. Alte modalităţi de afirmare a specificului naţional. Dobrogea şi în Nordul Basarabiei. arhitect care va persevera în această direcţie şi după cel de-al doilea război mondial. dublat şi de o viziune filozofică asupra istdriei. istoric şi arheolog.neolitic. are.

Pentru el. de semenea. psiholog. într-un alt mod. în cele din urmă. dar şi la Mircea E/iade se face simţită. i se alătură o nagine globală a universului şi a raportului său cu capacitatea de cunoaştere a mului. într-adevăr. cu nota sa de pesimism în considerarea specificului românesc. George Enescu Naţiona! şi universal tn cultura română. autor a numeroase studii şi a câtorva sinteze (ÄTradiţia istorică despre înte- meierea statelor româneşti". cel mai oncludent ilustrează această dualitate operele lui Mircea Vulcănescu şi Constantin Noica. firesc.  . îl aflăm la Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957). modelată spiritual sub înrâurirea filosofului şi )gicianului Nae lonescu (1890-1940) nu a rărrîas străină dublei tentaţii. susţinător cu temeinice argu- mente a unităţii şi autohtoniei popo- rului român. I. O asemănătoare pendulare între problematica naţională şi cea cu caracter e generalitate se mai regăseşte şi la alte personalităţi culturale ale epocii. prin a sa ÄIstoria unirii românilor". 'reocupările sale nu se limitează însă la acest aspect al cunoaşterii. la o xtindere a sferei de interes la scară planetară. sociolog şi filosof. Brătianu (1898- 1953). Un un exemplu ni-l oferă Lucian B/aga (1895-1961) în opera sa cu caracter Joretic. autorul unei concepţii filosofice. care îşi ledică o parte a operei încercării de definire a ceea ce el numea Äromânismul". Una din cele mai interesante personalităţi ale istoriografiei române interbelice este ëh. unde descrierii Äspaţiu/ui mioritic" din ÄTrilogia culturii". personalismul energetic. un model ropriu de interpretare a lumii. Un caz aparte îl constituie Emil Voran. din interesul prim. trezit de lumea miturilor şi redinţelor din România se dezvoltă. Un alt mod de a pune problema specificului naţional. a acelor ilemente care disting poporul român de celelalte popoare ale Europei. indo-europene. cercetarea originilor imediate. care îl situează şi în categoria personalităţilor iteresate de problematica general umană. specific. Interesul marcant pentru fenomene aparţinând istoriei econo- mice şi sociale îl situează în cercurile înnoitoare ale istoriografiei mondiale la acea dată. el fiind. ceeaşi chemare. a ăutării general-umanului şi specificului românesc deopotrivă. istoric şi om politic deopotrivă. eto-dace şi îndepărtate. în rândurile cărora s-a bucurat. ÄO enig- mă şi un miracol istoric: poporul ro- mân"). Nici generaţia mai tânără. în sfera aceloraşi preocupări pentru trecutul naţional se înscrie şi activitatea lui loan Lupaş{ 1880-1967). de recunoaştere şi prestigiu. pentru a ajunge.

opera teoretică a celui din urmă. Nicăieri nu se va găsi un intelectual chiar şi în cosmopolita Americă de Nord. Opera lui Eminescu. Pe tot globul oamenii poartă aceleaşi veştminte şi impresia superficială e de uniformitate. grăbi dezvoltarea naţiunii". Dar ochiul adânc va distinge stilul propriu. stors de străini şi chiar de ai săi. inspirator al civilizaţiei şi literaturii române moderne: ÄEl. venind din adâncimile vieţii naţionale însăşi. după ëeorge Călinescu. asupra muzicii. Ilustraţi aspectele esenţiale ale specificului naţional în cultura românească interbelică.. formează o puternică notă specifică. dar şi prin alte manifestări. inspiraţi când de folclorul naţional. acest popor de ţărani izbuti. ruralul a arătat că viitorul trebuie să se razime pe puternicii lui umeri. acest popor este inspiratorul civilizaţiei moderne. fiul unui arendaş. răzmiriţe. pe care nu şi-o acoperă. prin opera sa egal revendicată de patrimoniul spiritual românesc şi de cel universal. funcţionalistă. Grigorescu începuse făcând icoane pentru bisericile săteşti. exprimă această stare de spirit. ëeorge Enescu (1881-1955) şi Dimitrie Cuclin (1885-1980). Din cauza marelui concurs de grupuri alogene. războaie. Istoria literaturii române de la origini până in prezent: ÄDeşi este foarte firesc ca un popor aşa de unitar şi de vechi să aibă trăsătura lui diferenţială."într-un sistem filozofic original. Şi de altfel se face o eroare însemnată când se socoteşte că a fi personal înseamnă să te deosebeşti în totul de alţii. Alternanţa focarelor de interes între valorile naţionale şi cele universale nu este proprie doar creaţiilor te'oretice. în muzică. Nu numai prin munca sa necunoscută. Sculptorul Constantin Brâncuşi (1876-1957). Viaţa românilor din Ardeal nu se sprijinea atât pe talentul şi cunoştinţele clasei intelectualilor. să doboare tot ce i s-a pus în cale şi să menţină vitalitatea rasei. când de teme aparţinând culturii universale. Această declaraţie însăşi. poporul nostru a căpătat o silă de străin şi de venetic. 2. De aceea subiectele cu mişcări de gloată. în plus. nesocotit. a lui Goga.. deci şi culturaliceşte. el a dat naţiei şi pe primii din scriitori şi pe primii din artişti. ** * Despre specificul naţional. Enescu. în forma noastră de civilizaţie covârşeşte factorul colectiv.... Nicolae lorga. stă mărturie în acest sens. germanii idealişti. De notat. TEMĂ: 1. înglobând o viziune personală. Această literatură. Artiştii din diferite domenii o cunosc deopotrivă. răscoale.. Poporul. care se şi intuieşte îndată în latura ei inefabilă. semănând cu Nimeni a lui Odiseu. ruşii mistici. orientalii fatalişti nu vor să admită că sufleteşte. englezii pragmatici. El are o vie aspiraţie eugenică de puritate a rasei. care să afirme că el n-are nici o notă diferenţială. Românul este o fiinţă sociabilă. care dă României agricole toate bogăţiile ei. adevăratul eroism se găsea în masele ţărăneşti. punerea problemei notei specifice e primită de mulţi cu mare inimiciţie Cei care ştiu că francezii sunt raţionalişti. Cum se reflectă raportul dintre cultura naţională şi cea universală în perioada interbelică? 293 . batjocorit. trebuie cu necesitate să ne deosebim de alţii. I se pot alătura. izbutesc mai bine (vezi Rebreanu)".. prin energia sa neînvinsă.

ARTELE SPECTACOLULUI. De '94 .ovinescu. Ion \/linulescu. sub îndrumarea criticului Eugen . sau a lui Octavian ëoga. Deschideri spre cultura Europei. ëeorge Călinescu. bucurându-se. O mare parte a fenomenului cultural omânesc din perioada interbelică se situează dincolo de limitele identificării sau iunerii în valoare a specificului naţional. în literatură. începând să apară la scurt timp după terminarea războiului (1919). ci urna tuturor creaţiilor care îşi caută făgaşe proprii. itunci când ne referim la valorile literaturii interbelice.DESCHIDERI SPRE CULTURA EUROPEI. nu ne putem limita la cercul mai mult sau mai puţin fidel ÄSburătorului". un exemplu îl constituie. de înlocuire a ei cu noi forme culturale. //arie Voronca şi alţi scriitori. de o mai rapidă integrare în patrimoniul culturii Ŷuropene care. mişcările cele mai explicit angajate în ruperea de tradiţie. precum şi critici de primă mărime ca Tudor /ianu. E Lovinescu. Sburătorul" a fost o veritabilă pepinieră a valorilor literaturii interbelice. Cezar Petrescu. în cea mai mare parte. Dar. astfel. / . : ireşte. De obicei. de negare a icesteia şi. uneori. după cum orientarea opusă îşi găseşte o strălucită eprezentare în opera lui Mihail Sadoveanu. Anton io/ban. Diversitatea operelor icestor creatori ne prezintă ÄSburătorul" mai mult ca pe un mediu proprice afirmării alorilor decât ca pe un loc al experimentării sau aplicării unei anumite doctrine. care se pot cita în sprijinul ilustrării desprinderii de căutarea pecificului naţional. Vladimir Streinu. şi activitatea reatoare a câtorva scriitori de origine română care îşi redactează operele în limba Ŷanceză. )esigur că ele nu apar din nimic. activitatea din jurul evistei ÄSburătorul" şi al cenaclului său. de scriitorii principesa Martha Bibescu şi Pana/t /strat/. Tudor Arghezi. în acest sens. Aceasta nu înseamnă nici negarea sau onorarea lui programatică. dar nici nu-şi fac un obiectiv din conştientizarea au din afişarea ascendenţelor spirituale. Ion Barbu. Tot în perioada interbelică se plasează. Hortensia Papadat-Bengescu. Este vorba despre poetele Elena Văcărescu şi \nna de Noailles. prin conţinutul acestor opere. câţiva îşi pun explicit problema sincronismului cu nişcarea europeană de idei. fără a se preocupa de legarea tradiţiei. ëeorge Bacovia sunt nume dintre cele mai ‡roeminente. ia adesea contact cu valori ale imbianţei spirituale din România. substanţa anomenului de detaşare faţă de tradiţionalism nu o reprezintă avangardiştii. ci doar detaşarea a numeroase spirite creatoare faţă le o problematică oricum abundent ilustrată în cultura epocii. . Printre cei la care e manifestă această detaşare. VIZIUNEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ (II) . tot aşa cum nu se interesează nici de imitarea ei programatică. în paginile ale publicând Cam// Petrescu.MARILE SINTEZE SI MARII PRECURSORI. ei reprezintă ceea ce s-a numit Äavan- larda".

la care se asociază tendinţe suprarealiste. Mircea Eliade telor de avangardă rămâne unul restrâns. grupată în jurul revistei ÄContemporanul". impactul socio-cultural al curen. avea să se manifeste pe parcursul întregii perioade interbelice. mai predispus la receptarea for- melor tradiţionale ale culturii. Un loc aparte îl ocupă mişcarea de avangardă. Conturată din anii primului război mondial. când Tristan Tzara. ei reprezintă porţi deschise ale Europei către cultura română. şi a altor periodice cu apariţii de mai scurtă durată (ÄIntegral". această mişcare. participa la naşterea dadaismului la Zurich. ÄUnu". Ä75 HP"). originar din România. fără a cunoaşte totuşi o prea largă audienţă în rândurile publicului ro- mânesc. la fel ca şi în restul conti- nentului. dar şi cubiste. România interbe- lică se situează în pas cu experimentele culturale cele mai recente ale întregii Europe. în artele plastice. dar. Prin acţiunea culturală a avangardei. facturi stilistice şi tematice foarte deo- sebite. datorită lipsei de identificare cu gustul Piaţa Senatului din Bucureşti 295 .

dimpotrivă. nu fără iele concesii. Fenomenul /angardist este receptat în mod similar. autori Ion Jalea şi Cornel Medrea.a. expre- ioniste. ëh. Cecilia Cuţescu-Storck. îşi câştigă adepţi influenţând scisiv schimbările pe care perioada interbelică. Petraşcu. străjuit de patru Victorii înaripate. sunt nume de pictori din România iterbelică. IN. statuia Regelui Caro/1. monumentul Regelui 'erdinand. pot fi simple cruci sau obeliscuri !96 . un stil odată adoptat supravieţuieşte îndelung şi este dus până i ultimele lui consecinţe. Aşa se întâmplă în cazul pictorului Nicolae Dărăscu. cu imobile care. din Bucureşti. bazat pe o concepţie funcţional istă. în le cărui tablouri descoperim. în acelaşi timp. spre deosebire de Occidentul grăbit în schimbarea stilurilor în rtă. Jean Al. îl juce în aspectul oraşelor româneşti. cu astfel de construcţii (de exemplu blocul ARO . Explicaţia acestui fenomen ţine de rădăcinile mai îndepărtate ale culturii Dmâneşti. Oscar Han şi alţii. Hans Eder. dar şi prin structura sufletească.actualul nematograf ÄPatria" . formule impresioniste. în general. mai ales deceniul al patrulea. Alţi arhitecţi. vile antru una sau două familii. prin lodificări ale planului. de unde derivă termenul. îşi propune sistematic 3-i şocheze. Storck. monumente care. Este remea când oraşele ţării se îmbogăţesc cu o impresionantă zestre de statui şi lonumente. alternativ. fenomenul receptării modernismului se produce semănător cu acela din literatură. din Bucureşti. Fr. autor Oscar Han. Tonitza. Această epocă ne-a lăsat şi în domeniul artelor lastice o moştenire dintre cele mai bogate. uneori concomitent. este arhitectura. Eminescu de la laşi. indiferent dacă manifestările sale ivesc literatura sau artele. Prin formaţie.). dar mai ales datorită aspectului faţadelor. formulă care cunoaşte un relativ succes. şi la curente apărute în vest tocmai ca îacţii anti-impresioniste. preferă formula cubistă pentru imobile de dimensiuni mai mici. aici jbismul. Nag6 Albert. iculptura cunoaşte şi ea o reprezentare de prestigiu în acea perioadă.F. abandonat şi chiar combătut la începutul veacului nostru. ş. a reuşit să se afirme în mod mai durabil. losif Iser. Singurul domeniu în care modernismul. comandate artiştilor români sau străini (Monumentul Eroilor Aerului. mai ales în ranţa. Astfel impresionismul. şi de aceea fenomenul trebuie notat ca o simplă particularitate a icturii roTnâneşti interbelice. dar nici u-l refuză. reuşind să jcă treptat la înlocuirea casei tradiţionale orăşeneşti. iloc". C. ajontăţii consumatorilor de cultură. pe care. utor Lidia Kotzebue. statuile lui Constantin Brâncoveanu şi Mihail (ogălniceanu. să le zdruncine mentaliţile prea conformiste. Dărăscu. reprezintă couri ale arhitecturii cubiste. oricând posibil de alăturat unor valori europene ale timpului lor. în artele plastice. Brătianu. Steriadi. statuia lui Ion IC. Medrea. la noi dăinuie până spre mijlocul secolului al XX-lea. în România. Monumentul lui M. N. Monumentul Eroilor C. care constituise o noutate la sfârşitul secolului I XIX-lea. prin naeştri ca Brâncuşi. ca larcel lancu. patria sa. Totuşi. Arhitecţi cu o viziune modernă înzestrează centrul Bucureştiului şi alte Ŷaşe mari. de la caz la caz. în numeroase localităţi din ţară se ridică nonumente în amintirea localnicilor căzuţi în luptă în timpul primului război nondial. Th. cubiste. artiştii români nu îl caută. Acum se încetăţeneşte tipul de construcţie itial numit block-house. acum atât de răspândit. iar xponenţii săi aderă. :ustaţiu Stoenescu.operă a arhitectului Horia Creangă). Pallad6. autor lichard Hette.R. Ion Jalea. ei se asociază mai ine tendinţelor moderate care continuă să deţină supremaţia şi în restul uropei. autor van Mistrovic.

părăsind saloanele pentru pieţele publice.însoţite de plăci comemorative cu numele eroilor. în sculptură.H. personalitatea cea mai marcantă rămâne Constantin Brâncuşi. prin ansamblul monumental de la Tg. cuprinzând Coloana infinitului. încă din primii ani ai secolului al XX-lea. Revista ÄContemporanul" este. cea în jurul căreia se grupează spiritele cele mai înnoitoare. dedicate >Masa tăcerii" de Constantin Brâncuşi Constantin Brâncuşi   . Monumentul Corpului Didactic (dispărut). Asemenea literaturii. şi artele plastice cunosc. mai puţin cunoscute. dubla funcţie civică şi urbanistică. dar atestă. totodată. şi în acest caz. pe care sculptura şi-o asumă tot mai des. sau acelea. Numărul lor mare ne sugerează amploarea mişcării ' de întreţinere a cultului eroilor. de fapt. în perioada interbelică. fenomenul avangardei. Monumentul Eroilor Sanitari. sau pot fi statui de ostaşi ori reprezentări alegorice. început. în pictură. Jiu. autor Raffaello Romanelli. din această categorie fac parte şi Monumentul ëeniului (Leul). Max6) şi suprarealismul (Corne/iu Mihăilescu şi Victor Brauner). autor Spi-ridon ëeorgescu. de pe strada Silvestru şi din cartierul Dămăroaia. curentele moderniste pe care le găsim reprezentate sunt cubismul (Marcel lancu şi M. Poarta sărutuluiş\ Masa tăcerii. Monumentul Infanteriei (dispărut). Numai în Bucureşti.

la rândul său. Prin activitatea sa desfăşurată în Occident. dându-le sensuri simbolice. astfel. realizată de regizorul Jean ëeorgescu (cu protagonişti ca Al. el aduce o recunoaştere largă a valorilor culturii române. ëiugaru. Lucia Sturdza Bulandra sunt câteva din numele reprezentative ale scenei teatrale interbelice. Dinu Lipatti. la care se adaugă şi recent apărutul teatru radiofonic. şi ele. Petre Ştefănescu ëoangă. Ion Vasilescu. C/aude Romano fiind doar câţiva din cei mai populari compozitori de muzică uşoară. Artele spectacolului. îmbină preocuparea pentru compoziţie cu strălucita carieră de pianist. Chişinău. o epocă foarte prosperă în anii dintre cele două războaie. li se alătură. opereta. ca Elena Penescu-Liciu. reprezentanţi de prestigiu. aflată predominant sub semnul inspiraţiei folclorice. baletul. Cluj. şi ea. pentru genul revistei. în diferite ramuri ale disciplinelor umaniste.L. cultura română din perioada interbelică a însumat o bogată operă teoretică. pictor pe care stilizarea formelor îl împinge adesea dincolo de limita figurativului. adesea. Muzica populară interpretată de Măria Tănase sau de taraful lui ërigoraş Din/cu reuşeşte. în sfârşit. de concepţie. Caragiale ÄO noapte furtunoasă". cucerind auditoriul în turneele din Statele Unite. Alte genuri muzicale se afirmă. din tradiţiile căreia artistul îşi ia. revista. Aurel Storin. în acea epocă. Cernăuţi şi Craiova). In fiecare dintre aceste domenii. iar cel modern este ilustrat îndeosebi de Floria Capsali. Dinu Bădescu. Printre artele care cunosc o înflorire în perioada interbelică se numără şi acelea ale spectacolului: teatrul dramatic şi de comedie. Valentina Cretoiu. arta dirijorală cunoaşte şi ea succese prin mari şefi de orchestră. în timp ce Cella Delavrancea îşi împarte activitatea între concertele de pian şi vocaţia de prozator. Radu Beligan. Alţii. în domeniul artei abstracte. a cărui activitate de dirijor şi de violonist o completează pe cea componistică. originari din România. laşi. Incontestabilul apogeu valoric este atins prin opera lui ëeorge Enescu. Cea mai importantă realizare o constituie ecranizarea piesei lui I. a Operelor (Bucureşti şi Cluj). să reţină nu numai atenţia publicului românesc. se afirmă personalităţi de mare renume. Muzica românească traversează. Ionel Fernic. la rândul său. opera. O parte din aceste manifestări artistice sunt subvenţionate de stat. în deceniile interbelice. O altă personalitate a artei moderne din România este Hans Mattis-Teutsch. ca ëeorge ëeorgescu şi Ionel Per/ea. unele dintre ele cunoscute dincolo de hotarele ţării. Baletul clasic îşi are. Dar. Creaţia originală. Tot de această epocă sunt legate începuturile cinematografiei româneşti. Ea se ilustrează prin nume de mare prestigiu. duc faima ţării pe marile scene ale lumii (sopranele Florica Cristoforeanu şi Pia Ig6). ca şi activitatea de concerte a Filarmonicii. toate cinstirii eroilor războiului de reîntregire. motivele pe care le prelucrează. personalitatea inconfundabrlă a lui Constantin Tănase. ëeorge Vraca. ci şi să repurteze succese internaţionale. Pe scena Operei Române evoluează mari artişti lirici: Margareta Metaxa. este cazul Teatrelor Naţionale (din Bucureşti. ëeorge Demetru). Marile sinteze şi marii precursori. dincolo de aceste manifestări mai direct accesibile unui public numeros. Caracteristic este efortul de sinteză pe care îl 298 . Şerban Tassian. este reprezentată prin personalităţi pe care le-am amintit deja în legătură cu punerea în valoare a tezaurului tradiţiei naţionale.

Psihologice. îşi continuă activitatea. începută în perioara precedentă. al unor bilanţuri critice. constituie un element de referinţă în această nouă direcţie a esteticii secolului nostru. Liviu Rusu (1901-1985). Definirea unor sisteme proprii de gândire se mani- festase şi la generaţiile precedente. Dar. o regăsim. etice. Mihail Dragomirescu (1868-1942). Vocaţia pentru sinteză nu se rezumă însă la aceste studii ample cu caracter retrospectiv. După cum ne-o demonstrează exemplele citate. Un alt român stabilit în Franţa. în estetică şi istoria literară. Ştefan Lupaşcu (Lupasco) se face cunoscut prin volumele ÄLa ph6sique macroscopique et sa portee phi/osophique" şi ÄLes idees directrices d'une nouvelle philosophie des sciences". căutând răspunsuri globale şi originale la marile întrebări ale acestor domenii ale cunoaşterii. acum. Această vocaţie a sintezei duce mai departe o tendinţă  . Un demers care poate fi considerat de pionierat ştiinţific îl realizează Ştefan Odobleja cu a sa ÄPsihologie consonantistă". C. lucrări de referinţă în acest domeniu aflat abia la început de drum (ÄLşs R6thmes comme introduction ph6sique â l'esthetique"). Deseori contestat de generaţia imediat următoare.fac creatorii din diferite domenii. în tot mai multe domenii ale creaţiei teoretice. susţinător al autonomiei esteticului şi autor al unei teorii a capodoperei. adeseori precedând sinteza în opera aceluiaşi teoretician. el publică. marcând începutul unei opere pe care o va continua şi după al doilea război mondial. atenţiei cercurilor de specialişti din Occident prin operele lor teoretice în diferite domenii ale cercetării umaniste sau în zonele de interferenţă dintre sfera umanistă şi cea a ştiinţelor exacte. Bagdasar (ÄIstoria filosofiei româneşti"). publicată în 1931. Şerban Coculescu (1903-1959) matematician. Lucrarea sa. estetice. Profesorul de estetică de la Universitatea din Cluj. rites et r6thmes p6thagoriciens dans le developpement de la civilisation occidentale". ele ating adesea cote de valoare la nivelul european al vremii. în care prefigurează principii de bază ale ciberneticii. chiar şi atunci când studiile nu se încheagă într-un sistem original. atracţia sintezei se manifestă în cultura română într-un moment când exista certitudinea maturizării ei şi atingerii unui apogeu valoric. în afara numelor deja citate. al lui N. Călinescu (ÄIstoria literaturii române de la origini până în prezent"). poet şi estetician se afirmă ca unul din precursorii aplicării metodelor matematice în domeniul estetic. deşi demersurile analitice nu lipsesc nici ele. Stabilit în Franţa. că tocmai sintezele enumerate anterior au sensul unei retrospective. întâmplător. Contribution â une esthetique d6namique". el este repus pe un loc din fruntea ierarhiei esteticienilor români de către criticii tineri care văd în sistemul său semne ale unei gândiri de tip structuralist. îşi înscrie numele în aceeaşi categorie a pionierilor cercetărilor de estetică realizate cu mijloace matematice. al unei contemplări reflexive pe care cultura românească modernă şi-o dedică sie după mai bine de un secol de acumulări. pe care o expune în lucrarea sa ÄŞtiinţa literaturii". de asemenea. Matila ëh6ka. al lui Eugen Lovinescu (ÄIstoria civilizaţiei române moderne"). Alţi români se impun. nu este deci. Este cazul lui ëeorge . ÄLe Nombre d'Or. îşi susţine doctoratul la Sorbona cu teza principală ÄEssa6 sur la creation artistique. sub pseudonimul Pius Servien. Mulţi dintre ei ne apar confruntaţi cu tentaţia de a construi adevărate sisteme filozofice. Nu mai puţin importante sunt şi operele unor gânditori români a căror receptare internaţională nu a fost la fel de largă. al lui Tudor Vianu (Arta prozatorilor români").

ea poate fi. de concentrată gravitate. Negulescu (Äëeneza formelor culturii". chiar şi atunci când titlurile contrazic această caracterizare: D. de pildă. Constantin Rădulescu-Motru (ÄPersonalismul energetic". descoperite încă în sensul lor cel mai adânc. Activi şi ei în perioada interbelică. pictura lui Pătraşcu descoperă acele spaţii în care elementul se transformă în permanenţă. 1925). 1934). de drept. P. Roşea (ÄExistenţa tragică. dacă nu un fondator de şcoală. interpretată ca reflex al culturii ger- mane în al cărei spirit s-au formulat cei mai mulţi dintre aceşti beneficiari ai unor burse de studii în Germania sau Austria. ele aparţinând totuşi. Petraşcu a introdus în pictura modernă românească o direcţie ale cărei consecinţe nu au fost.D. I. publicul va lua cunoştinţă de ele abia în anii '80 ai secolului nostru. La graniţa dintre organic şi mineral. de asemenea. 1934-1936) reprezintă. Despre pictura lui ëh.. 1927). nimic din intimismul tradiţional al tablourilor cu acest subiect. Petraşcu este incontestabil. tocmai această tendinţă prezentă în cultura Eugen lonesco română interbelică. o viziune în care palpabilul şi misterul se însoţesc. al căror prestigiu în studiul filosofiei îl depăşea pe cel al Franţei către care se simţeau mai atraşi artiştii Şi literaţii. încercare de sinteză filosofică". fără a le încredinţa însă tiparului. obişnuitul devine viziune uimitoare a unei poezii cosmice lată. Eugeniu Spe- ranţia (ÄPsihologia gândirii". din ÄPictura românească in imagini": ÄPentru că. Structura acestei arte cuprinde. deopotrivă. Lu- cian B/aga (ÄTrilogia cunoaşterii' 1931-1934). Ion Petrovici (ÄTeoria noţiunilor"). înţelegeri ale străvechii arte româneşti şi ale picturii europene a secolului al XX-lea. Dan Bădărău (ÄEssa6 sur la penssee".D. 1934). într-o poezie tăcută.. incipient. Gânditorii formaţi la şcoala franceză manifestă. Essai d'une cosmogonie antropomorphique". un întemeietor de tradiţie artistică". epocii când au luat naştere. 1938). 1920) Tudor Vianu (ÄEstetica". interioarele înfăţişate de Petraşcu. aşa cum s-a observat. o înclinaţie către abordarea într-un spirit eseistic. 1922).P. prin lucrările citate. Alexandru Bogza şi Camil Petrescu'\ş\ construiesc adevărate sisteme filozofice. o descopeream încă la precedenta generaţie de cărturari români.Care a fost contribuţia artelor spectacolului la progresul culturii interbelice? 300 . Mircea Florian (ÄArta de a suferi". Petraşcu. lumea tablourilor lui evocă. o sinteză cutezătoare ale cărei înfăptuiri marchează în istoria artei româneşti un moment dintre cele mai semnificative. ëherea (ÄLe moix et le monde. poate. pe care. în schimb. TEMĂ: .

Desigur. survenită după războiul . de la pretenţioase expuneri de sisteme filozofice până la scrieri de popularizare. reprezintă nu numai semnul unei variate şi abundente Äoferte culturale". deloc omogenă. valorile de vârf. durabil al valorilor spirituale pe care Ie-a generat. ne vorbesc despre factorii obiectivi cu un rol în fenomenul de răspândire a culturii în diverse medii sociale. până la marile cotidiene citite în întreaga ţară. Totuşi. pregătit de desfăşurările anterioare din întreaga epocă modernă. al mândriei naţionale. demn de acest nume prin caracterul stabil. garantarea proprietăţii private sunt doar o parte din elementele de ordin juridic care au dus la apariţia şi consolidarea acestui sentiment. generat de formarea României mari.fără să o numească astfel. stimulaţi de iniţiativele lui Spiru Haret. Istoric. reforma agrară care. chiar dacă în conştiinţa publică se încetăţenesc. ci ne vorbesc şi despre Äcererea" existentă în acest domeniu. cum ar fi conştiinţa valorii individului. de pătrundere a culturii în toate straturile societăţii. de asemenea. în acelaşi timp. VIZIUNEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ (III) . şi efect al tot mai largului interes pentru "cultură. Din punct de vedere cultural. caracterizată ca momentul de explozie a culturii. se manifestă prin apariţia căminelor culturale la sate. între factorii culturalizatori care acţionează în epocă.' treptat. generaţia marilor clasici (Eminescu. într-o proporţie mereu crescândă. de la efemere apariţii de gazete locale. viza totalitatea românilor. Urr proces dirijat. libertatea cuvântului. care. de difuzare a ei în toate mediile sociale. Deloc neglijabilă în generarea acestui fenomen. Apariţia acestui fenomen îşi află suficiente argumente în plan istoric. în care notam obligativitatea învăţământului primar. TRĂSĂTURI GENERALE. de Ädemocratizare" pro-     gramatică a culturii. în care societatea românească îşi edifică . de asemenea.o adevărată cultură de mase.PRINCIPALELE INSTITUŢII DE CULTURĂ. larg răspândit. Toate aceste elemente. pentru perioada de după 1918. dar acum ia naştere un veritabil Äal doilea clasicism". mişcarea culturală la sate avându-i ca principali agenţi pe învăţătorii din mediul rural. dar. perioada din istoria României care debutează după înfăptuirea Marii Uniri din 1918 şi se încheie o dată cu instalarea regimului comunist a reprezentat un apogeu. . Bogata activitate editorială. cauză. care creşte o dată cu dobândirea prin lege a diferitelor libertăţi democratice. care stimulează şi antrenează forţe creatoare de diverse mărimi. iar în Transilvania activitatea ÄAstrei". numărul mare de traduceri de tot felul. şi alte motivaţii subiective.CULTURA DE MASE. în mod la fel de justificat. radioul începe şi el să-şi exercite funcţia specifică de factor cultural. este şi activitatea unui mare număr de asociaţii şi societăţi culturale. această perioadă istorică poate fi. Ei sunt însă secondaţi de motivaţii subiective. dar şi în domeniul psihologiei sociale. el a fost pregătit de perioada precedentă. votul universal. nu doar superlativele care constituie partea vizibilă a icebergului cultural românesc. sau chiar la foiletoane de mare tiraj. nicidecum însă prin opţiunea stilistică. indiferent de provenienţa socială sau gradul de instrucţie. esenţial pare a fi sentimentul. Creangă. Acestuia i se adaugă. începe să-şi facă simţite efectele şi cinematograful. După 1928. Abundenţa presei de tot felul. sumar trecute în revistă. uneori doar cu caracter ocazional. dintre care. câteodată de-a dreptul modernistă. cu precădere. Caragiale) îşi încheiase activitatea. cu forme specifice. şi fără nici o nuanţă propagandistică . Cultura de mase. Trăsături generale. în mediul sătesc a contribuit.

Liceele. în grupurile respective". această modă a generat. dacă sistematica includere a mediilor ţărăneşti în viaţa culturală constituie în principiu un factor de progres social. la amploare reţeaua şcolilor normale (pedagogice) şi şcolilor de arte şi meserii. oamenii de cultură şi-au făcut un obiectiv din studierea şi salvarea elementelor acestei culturi tradiţionale. Prin supralicitare. într-adevăr. independent de cel dintâi. Această preo- cupare. pornită dintr-un sentiment de responsabilitate faţă de o moştenire culturală străveche şi ameninţată cu dispariţia. cea mai palpabilă realizare a lor fiind apariţia Muzeului Satului din Bucureşti. a produs două rezultate princi- pale şi. Totalitatea acestor împrejurări obiective şi subiective au dus la procesul de democratizare a culturii care reprezintă una din caracteristicile perioadei interbelice. Intuind procesul de accelerată disoluţie la care era supusă tradiţia în contact cu civilizaţia modernă. un drept câştigat prin vitejie în lupta pentru cauza naţională. total diferite. a fost percepută de o mare parte a noilor împroprietăriţi. având de regulă secţii reale şi moderne (umaniste). O scurtă enumerare a principalelor instituţii de cultură. al doilea rezultat. în planul culturii. deja prefigurată în perioada precedentă. care făcea o regulă din purtarea costumului popular în diverse ocazii festive. Primul a fost organizarea unor studii sistematice de sociologie şi etnografie. Un alt proces care se intensifică în această epocă şi\x\ strânsă legătură cu fenomenul prezentat anterior este acela de acu/turaţie. efecte contrare celor preconizate: ea a dus la banalizarea şi vulgarizarea unor autentice valori etno-culturafe. Prin acest termen se defineşte Äcomplexul fenomenelor rezultate din contactul direct şi durabil între grupuri sociale având culturi diferite" şi Äschimbările ce au loc. Principalele instituţii de cultură. în reţeaua învăţământului de stat. învăţământul a cunoscut nu numai o dezvoltare. în cele din urmă. se înmulţesc specializările din şcolile profesionale. dar şi particular. de reîntregire. . unde bunele intenţii nu erau totdeauna dublate de discernământul şi competenţa necesare unui astfel de scop. ca o răsplată legitimă. ci şi o diversificare. de aici a luat amploare o adevărată modă. cum era şi firesc. este reprezentat de apariţia unor societăţi pentru cultivarea artei naţionale. nu se poate nega faptul că acelaşi proces reprezintă un început de înstrăinare faţă de valorile culturii tradiţionale ţărăneşti. mişcări şi iniţiative culturale se impune pentru conturarea cadrului în care s-a desfăşurat această componentă a istoriei româneşti în perioada cuprinsă între 1918-1948.

cea mai cunoscută fiind ÄBiblioteca pentru toţi". în mediul rural. este cel mai'cunoscut. ÄUniversul". garanta pentru temeinicia studiilor. Tot legat de învăţământul românesc interbelic. obţinută în urma unui dificil' examen susţinut la principalele materii de cultură generală. se cuvine amintit şi învăţământul în limbile minorităţilor naţionale. iau parte la această activitate editorială. tradiţie cu rădăcini în perioada istorică precedentă şi având ca scop depistarea şi stimularea celor mai dotaţi dintre elevii de liceu. există magazine de divertisment şi informare.N. Nu numai ideologic. reprezintă o garanţie de seriozitate şi calitate. figurând printre drepturile decurgând din Constituţia din 1923. Există reviste de cultură . diploma de bacalaureat. Numele unor periodice se identifică în conştiinţa publică cu personalitatea directorului. există publicaţii politice.).Ţ. sau a celui care reprezintă spiritul îndrumător al gazetei: Nicolae /orga la ÄNeamul Românesc". Pentru buna pregătire a armatei române ia fiinţă o reţea de licee militare şi şcoli de ofiţeri. cum sunt deja menţionatele periodice ale diferitelor partide. ÄCugetarea". a Institutului Teologic din Chişinău. cât şi traduceri din diferite limbi străine. Nae lonescula ÄCuvântul". de la ediţii de lux la ediţii populare.ÄAdevărul literar şi artistic". Diversitatea publicaţiilor este mare. ei formează intelectualitatea sătească. De asemenea.). este suficient un spirit întreprinzător pentru a iniţia o asemenea activitate. ca ÄRealitatea ilustrată". cotidian de informaţii. ci şi pentru adulţi. Probleme deosebite se ridică pentru organizarea învăţământului din provinciile unite în 1918. Este semnificativ faptul că în intervalul cuprins între 1920-1939 numărul celor implicaţi în această formă de învăţământ (profesori şi elevi) creşte de patru ori. ÄViitorul" (P.Şcoalelor". sunt şi reviste de specialitate 303 . ÄScrisul Românesc". ÄCurentul"(centru-dreapta) sau publicaţiile partidelor politice: ÄDreptatea" (P. ÄCasa. dar şi din punct de vedere al domeniilor de interes.L. Presa este şi ea obiectul unui proces de mare diversificare: numai în 5 ani (perioada 1919-1924) apar aproape 3400 de periodice. Ea a publicat de la clasici la contemporani atât din literatura română. unde se pornea de la o altă experienţă anterioară. publicaţiile diferă între ele. învăţătorii continuă să fie principalul element culturalizator nu numai pentru copii. centre universitare. Exemplul lui Nicolae /orga care a transformat Vălenii de Munte într-un focar de cultură este cel mai răsunător. Nu numai Bucureştiul sau câteva mari oraşe. îi urmează ziarele cu diferite orientări: ÄAdevărul"ş\ ÄDimineaţa" (centru-stânga). ÄUniversulliterar". se cuvine amintită tradiţia concursurilor şcolare. ÄCuvântul". pentru a avea o imagine completă a învăţământului din România perioadei 1918-1948. Äëândirea"etc.N. O importantă creştere o cunoaşte învăţământul primar. împreună cu preoţii şi cu notarii. dar nu singurul. Äîndreptarea" (Partidul Poporului). o mare răspândire nu cunosc decât ziarele şi revistele. organizate de ÄTinerimea Română". Cele mai importante edituri ale epocii rămân ÄCartea Românească". ÄFundaţia pentru literatură şi artă Regele Carol al II. ci uneori chiar centre urbane de mai mică importanţă îşi au editurile lor. Reţeaua de învăţământ superior se extinde prin înfiinţarea universităţilor româneşti din Cluj şi Cernăuţi. în directă corelaţie cu răspândirea culturii prin învăţământ se prezintă şi tabloul vieţii editoriale. principalul agent în lupta cu flagelul analfabetismului. Pamfil Şeicaru\a ÄCurentul". ÄViaţa Românească". Totuşi.

ultimele trei îşi întrerup activitate în 1935 în afara teatrelor susţinute de stat. Cluj. pătrunde cu greu. cât şi în turnee pe marile scene ale lumii. Producţiile prezentate sunt de regulă străine. totuşi. Pe lângă ÄNoapte furtunoasă" trecem în palmaresul filmului autohton şi premiul obţinut la Veneţia de documentarul lui Paul Călinescu despre Basarabia. şi el. în artele plastice factorul de legătură l-a constituit ÄSindicatul Artelor Frumoase". altele controversate. se diversifică emisiunile sale şi deci şi publicul căruia i se adresează De mare audienţă se bucură ÄTeatrul radiofonic". în schimb. precum şi în ştiinţele exacte. ele abordau genuri agreate de publicul de diverse categorii. în perioada interbelică o epocă de dezvoltare şi de îmbogăţire stilistică. Numărul lor era variabil. Timişoara şi Cluj este reprezentat un repertoriu destul de variat. creaţia autohtonă. Dacă reprezentanţii artei componistice sunt receptaţi de public cu oarecare reticenţe. laşi. având ca scop principal susţinerea intereselor de breaslă ale plasticienilor şi reprezentarea lor pe plan civic. printre pionierii ei în România fiind inginerul M. Cernăuţi şi Chişinău. au activat diferite grupări constituite pe criteriul afinităţilor estetice între care cele mai importante 304 . Confruntate cu dificultăţi financiare. Konteschweller. muzica şi artele plastice şi-au alcătuit în perioada 1918-1948 cadrele prpprii. la Bucureşti funcţionau şapte astfel de teatre. devenind efectiv ceea'ce este prin vocaţie: un factor deosebit de eficient în vehicularea informaţiei şi un agent de prim ordin în procesul de uniformizare culturală cu consecinţe unele apreciate unanim. acest nou element al vieţii culturale româneşti încetează a mai fi doar o noutate tehnică privită cu curiozitate. După Marea Unire funcţionează teatre la Bucureşti. începând cu secvenţele sistematic înregistrate pentru jurnalele de actualităţi care însoţeau reprezentanţiile din sălile de cinematograf. în paralel. O formă nouă de răspândire a informaţiilor o reprezintă radioul. acesta beneficiind de vocile celor mai importanţi actori ai vremii. arta interpretativă românească îşi continuă seria succeselor deja tradiţionale atât pe scenele din ţară. în afara repertoriului clasic universal şi a dramaturgiei naţionale. O dată cu mărirea numărului de abonaţi radio. Craiova. în care. O dată cu creşterea popularităţii radioului. Teatrul'\nsuş\ cunoaşte. Tănase. Teatrul liric cunoaşte şi el succese în perioada de care ne ocupăm Pe scena operelor din Bucureşti. după cum şi existenţa unora dintre ele era efemeră. gustul acestuia fund mai favorabil repertoriului clasic. în diferite domenii ale ştiinţelor umane sau ale naturii. adevărate cronici în imagini ale vieţii sociale şi politice în România interbelică. Activitatea de radiodifuziune "tş\ are începuturile în 1928. Cinematograful devine în această perioadă forma cea mai accesibilă şi cea mai populară. mizând pe umorul cu trimiteri la realitatea imediată prin care se caracterizau cupletele marelui comic. în 1940. există altele subvenţionate de diferite instituţii sau companii teatrale particulare. Mai puţin supuse unui proces de instituţionalizare. Mult mai consistentă este filmografia cu caracter documentar. Un succes constant l-a cunoscut trupa de revistă a lui C. predominând cantitativ cele americane. încă insuficient apreciată de marele public.

la 305 . Henri Coandă Gheorghe Marinescu sunt ÄTinerimea Artistică". V. fiinţează o revistă. Arghezi. înfiinţată în 1901 ca o asociaţie cu scopul înnoirii artelor plastice româneşti se dovedeşte cea mai longevivă dintre acestea. Orchestra Filarmonică. Bacovia. ÄFundaţiile Regale"cunosc un moment de maximă activitate sub domnia lui Carol al II. Observatorul de Astronomie Fizică de la Dubăsarii Vechi ş\ Muzeul ÄAl. continuându-şi munca de ridicare culturală a mediilor româneşti din Transilvania. să caracterizeze societatea românească şi în perioada 1918- 1948. Este impresionant bilanţul editorial al ÄFundaţiei pentru Literatură şi Artă Regele Carol II". Voiculescu. Brătianu". în colaborare cu alte organisme vizând scopuri asemănătoare. Având o tradiţie inaugurată încă de regele Carol I. când. sub acest generic. Un rol cultural important şi l-au asumat şi diferitele fundaţii. Virgil ëheorghiu. Oprescu. Institutul de Cercetări Ştiinţifice de la Cluj. axată pe promovarea valorilor naţionale din diferite domenii de creaţie prin tipărirea valorilor de vârf din diferite discipline artistice sau socio-umaniste: /V. poate cea mai prestigioasă publicaţie culturală din epocă. lorga. L. Ralea. E/iade. Perpessicius. de altfel. Emil Botta. care se adaptează treptat. cu precădere a ţărănimii. prin intermediul cadrelor didactice şi al clerului. La fel ÄAstra". St. Existenţa în număr mare a diverse asociaţii. ÄFundaţia Regele Ferdinand". ë. Cioculescu. Noica. continuă. unele având scopuri culturale. cum ar fi ÄFundaţiile Regale" ş\ ÄFundaţia IC. ÄFundaţia pentru Literatură şi Arte Frumoase Regele Carol II". Cartojan. Călinescu. Fundaţia ÄPrincipele Carol". N. Fundaţia ÄRegele Carol I". Sub aceleaşi auspicii au publicat. Blaga. ëoga etc. ëeorges" din Bucureşti. Mateiu Caragiale. Cioran.

lorga. Pârvan sunt dintre cei activi încă de la sfârşitul secolului trecut. adeseori diferite între ele până ia antagonism. nu în pas cu ea. Leonid(electrotehnică) şi mulţi alţii. lorga. de zootehnie. nume care s-au înscris. Zaharia Stancu. urmărind firul logic al unei dezvoltări interne mai mult decât raportarea la categoriile istorice. atât din demersurile întreprinse întru căutarea şi definirea surselor specificului naţional. etnice sau religioase. ele sunt. aşa cum se desfăşura ea la acea vreme pe plan mondial. începutul carierei lor. depăşind cadrul tradiţional al universităţilor. statisticii. Eugen Jebeleanu. Longinescu (chimie). beneficiază şi ele de institute de istorie naţională. Ceea ce unifică acest ansamblu atât de heteroclit în aparenţă este desprinderea definitivă. chimiei. istoriografiei. Fără a urmări. în filologie şi lingvistică tradiţiile sunt duse mai departe de OvidDensuşianu şi Sextil Puşcariu. sub conducerea sociologului Dimitrie ëuşti. în afara studiilor publicate. într-o epocă în care locul României în familia spiritualităţii europene constituia un adevăr de la sine înţeles. de igienă şi sănătate publică. prip intermediul unor tineri special pregătiţi pentru a-şi asuma răspunderi organizatorice în această direcţie. ëiurescu aparţine unei generaţii mai noi. Ca o concluzie generală. în istoria literară a deceniilor postbelice. cu naturaleţe. energiei. dezvoltând ideile lui Spiru Haretşi Nicolae lorga. Cercetarea ştiinţifică. integrarea culturală în mişcarea de idei. cât şi în toate creaţiile. Cel mai înalt for cultural a fost. Radu Boureanu. Personalităţile care o compuneau au avut contribuţii importante în dezvoltarea literaturii. I. artei. institute de cercetări în domeniile economiei. originar din Transilvania. Iau fiinţă institute de seruri şi vaccinuri. Aceleaşi fundaţii îi datorăm publicarea Bibliei în traducerea lui ëala ëalaction. Istoricii N. programatic. activitatea lor s-a concretizat şi în înfiinţarea Muzeului Satului din Bucureşti. cu precădere. se organizează independent de acestea. Cicerone Theodorescu. în sfârşit. Vintilă Mrhăilescu (geografie). istorie universală. Germanul Hermann Oberth. Ştefan/a Mărăcineanu şi Ştefan Procopiu (fizică). Ştiinţeje umaniste. Unele dintre cele mai marcante personalităţi îşi începuseră activitatea încă din perioada precedentă. ëeorge Lesnea. sunt şi ëh. deşi în mod diferit. o punere de acord cu gândirea contemporană din Occident. 306 . fiind un fapt împlinit şi resimţit ca atare. de mai vechiul complex al Äintrării în Europa". LazărEdeleanuipe\rodn\m\e). în timp ce CC. fizicii. se evidenţiază faptul că perioada interbelică se constituie ca un complex de aspecte. ci chiar parte a sa. ÄFundaţiile Regale''au organizat şi patronat mişcarea de ridicare culturală a satelor. V. Abandonarea acestui vechi complex răzbate deopotrivă. lingvisticii. precum şi a ştiinţelor naturii. Savanţi români cu contribuţii de seamă în perioada 1918-1948. Simionescu (geologie). M. studii bizantine şi studii sud-est europene. matematicii. în jurul unei instituţii educaţionale polivalente numită ÄCămin cultural". Academia Română. Drăghiceanu. în perioada 1918-1948. E/ie Radu (hidroconstrucţii). este considerat unui din părinţii aeronauticii. au fost trimise pentru a studia diferite zone etnografice ale ţării. în această perioadă. Alte echipe de tineri. D. un institut forestier şi altul pentru cultivarea tutunului. în special datorită activităţii lui N.

beneficiind de înlesniri materiale. O intensă şi febrilă activitate de turnee desfăşoară. altele ocazionale. a numărului de întreprinderi teatrale semioficiale sau particulare.Prezentaţi principalele instituţii de cultură şi rolul lor în perioada interbelică. actor de extremă dotare pentru acest gen de teatru. revistă. Gheorghe Storin. trupele maghiare. Mana Filotti. Banat. concomitent. unele slujind teatrul dramatic. Tony Bulandra. Mişu Fotino. Ion Manolescu. TEMĂ: . brăzdează ţara în lung şi în lat. Companiile dramatice şi teatrale particulare au adeseori în frunte actori de prestigiu ca Măria Ventura. unele de lungă existenţă. Muntenia. Marioara Voiculescu. care joacă în Transilvania. Despre ÄViaţa teatrală". Sufletul Teatrului de revistă de-a lungul a două decenii este Constantin Tănase. Ion lancovescu. din ÄIstoria Teatrului în România": ÄUn fenomen caracteristic acestei perioade este înmulţirea fără precedent. de reduceri ori scutiri de taxe atunci când îşi stabilesc itinerarii în noile provincii. Elvira Popescu. Lucia Sturdza-Bulandra. . germane. Oltenia. excelent organizator de trupă. artist de înalt spirit civic. comedia muzicală.  precum şi în Moldova. Vladimir Maximilian. Bucovina. Ansamblurile acestea. cupletist curajos. altele teatrul de divertisment. evreieşti.

'lbsen. Cerşetor".Facultatea de noasă".Vasile Alec. Ä0 noapte furtu. Vodă". . medicină din laşi. von Ranke. .L. ÄNora". ÄDaisy a lui Spiru Haret în lampa electrică.Grigore Tocilescu. . Twatn. . Koch . Macedonski.F.Ion Creangă.M. 1880 . 18*8-1938 (Tabel recapitulativ) ROMÂNIA EUROPA SI LUMEA Ştiinţe Arte Data Ştiinţe Arte 1 2 3 4 1878 -Teza de doctorat -T h. . publică. . opere: ÄEvreul cu gâscă" şi res- pectiv ÄDrumul mare". 1/13 iul. r tn a . . ÄFraţii Karamazov". . Edis on . peră stafilococul şi torul".I. principiile termo-di. ÄDespot Ŷ legea atracţiei şi ÄEvgheni Oneghin". .bacilul roul geologic. ÄPrinţ şi de poduri şi şosele ÄAmintiri din co. Rodin. Coloumb . . Progresul în cultură şi ştiinţă. . James. ÄIstoria universală". . Dostoievski.Şcoala naţională .Se înfiinţează Bi.L.L. -Al. -Ch. 1882 .. apare ÄContemporanul". sandri. dreescu expun streptococul. de la Bucureşti. Miller". Ceaikovski. Caragiale. -A. 1881' .R. ÄGândi- ÄDacia înainte de rescu şi Ion An. . pilărie". matematică: ÄAsu- pra invariabilităţii axelor mari ale or- bitelor planetare". ÄPoezii".Max Planck . I. la New York. 1879 -înfiinţarea Acade.H. respingerii sarcini- lor electrice. -H. romani".M.Nicolae Grigo. Pasteur desco.P.prima centrală electrică. miei Române. A. tuberculozei. ‡ namicii.

în Transilvania şi . Caragiale.E.N.pri- blică un tratat de ÄD-ale Carnava. .ÄFântâna 1888 . 1 2 3 4 . 1890 . 1885 -Victor Babeş pu.Statuia lui Şte. Xe. Gheorghe Lazăr cum Magnum Ro. ÄCălcătoresele" şi nopol. absolut. ÄNăpasta". W. Tolstoi. ÄIntro- fan cel Mare de ducere în ştiinţele la laşi.prima maternitate. -C. Ä0 scrisoare pier. Caragiale. -A. -bazele serologiei. ÄAven- cu.legile osmozei.L. 1889 . spiritului". ÄPoezii". Dilthey.ÄSocietatea ro. 1883 . . mul vaccin anti- bacteriologie.I.turbina de acţiu. . rea lui ÄEtymologi.L. Collodi. Haş. ale lui Toulouse din Dacia Traiană".Mihai Emines. dută".L.Statuia lui minări". . lului". Lautrec.Primul specta- c ol de op eră în limba română. mână pentru ştiinţe". ÄIlu- deu începe publica. ne cu vapori turile lui Pinocchio". . Xenopol. Äînvierea".anvelopa pneu. Degas şi G.maşina de calcu. ² I. trifazat. 1886 . Grande Jatte". .D.motorul asincron .Casa Lahovari. Caragiale. Ä0 duminică la ÄRevoluţia lui Horea fică. Nicolae Dens