You are on page 1of 419

Istoria

<titlu>

Românilor

MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

MIHAI MANEA BOGDAN TEODORESCU

De la 1821 până în 1989
Manual pentru clasa a XII-a

EDITU
RA
DIDAC
TICĂ SI
PEDAG
OGICĂ,
R.A. -
BUCUR
EŞTI
1996

Au colaborat la realizarea manualului:
Adrian Pascu, profesor, gr.l, Alina
loana-Şerbu, cercetător ştiinţific,
Dumitra Teodorescu, profesor, gr. I

›   
Prof. univ. dr. loan Scurtu
Prof univ Nichita Adăniloaie
Prof. Radu Homer
Prof. Minai Oproiu

Redactor, Prof. ëabrielStan
Tehnoredactor, Ancuţa Peţa
Coperta, Dumitru Şmalenic

p     


r  


    




   r



Tipărit sub comanda nr. 60077/42240
Regia Autonomă a Imprimeriilor
Imprimeria CORESI Bucureşti
Piaţa Presei Libere Nr.1
ROMÂNIA

INTRODUCERE
SECOLELE AL XIX-LEA ŞI AL XX-LEA ÎN DEVENIREA
ISTORIEI ROMÂNILOR

Manualul de faţă îl continuă pe cel pentru clasa a XI-a, elaborat în 1991 şi
editat un an mai târziu. Aşadar, după cunoaşterea preistoriei, protoistoriei,
antichităţii, evului mediu şi a tranziţiei spre modernizare a societăţii din spaţiul
carpato-danubiano-pontic, ne vom ocupa de modernitatea precum şi de con-
temporaneitatea devenirii istorice pe aceste meleaguri. Trimitem, astfel, la intro-
ducerea manualului precedent, care cuprinde, între altele, definirea cronologică
a structurilor (epoci, perioade, etape) corespunzătoare. Atragem atenţia însă că
această Ädefinire" are un caracter orientativ; reprezintă o variantă - încă discu-
tabilă- a periodizării istoriei românilor. De altfel, acelaşi lucru se întâmplă şi în
privinţa studierii istoriei românilor.
In introducerea de faţă, ne vom opri numai asupra semnificaţiilor pe care
secolele al XIX-lea şi al XX-lea le au în devenirea istorică a românilor.
începutul secolului al XIX-lea coincide cu noi incursiuni ale trupelor
otomane la nord de Dunăre. Trece numai o jumătate de deceniu şi urmează o
lungă ocupaţie militară ţaristă (1806-1812). Ea se încheia cu o nouă pierdere
teritorială. Pământul românesc dintre Nistru şi Prut este anexat Imperiului
Romanovilor.
în anul 1821, pentru ÄDreptate" şi ÄSlobozenie" Äcămaşa mort/Teste îmbră-
cată de Tudor Vladimirescu care piere însă asasinat de eterişti. Programul său
naţional şi social este împlinit de cei care suferă privaţiunile pricinuite de
ocupaţia otomană în anii 1821-1822. Sunt reinstaurate domniile pământene.
Din nefericire, sunt întrerupte de o nouă ocupaţie militară ţaristă (1824-1834), în
timpul căreia Rusia anexează Delta Dunării şi Insula Şerpilor, demon-
strând, totodată, la Săbăoani, unde sunt ucişi sute de săteni, ce înseamnă
Äprotectoratul" ei.
împotriva acestei noi forme de dominaţie străină, protectoratul rusesc, care
se adăugase exercitării suzeranităţii otomane, acţionează revoluţionarii de la
1848. Bucureştenii ucişi la 19 iunie şi 13 septembrie 1848 constituie, în această
privinţă, o eternă mărturie. După cum, la miazănoapte de Carpaţii Meridionali,
contra absolutismului habsburgic şi obtuzităţii nemeşeşti, vor avea aceeaşi
soartă conaţionalii lor Ion Buteanu şi Petru Dobra, precum şi înţeleptul teolog
sas Stephan Ludwig Roth. De cealaltă parte a baricadei, dar tot în numele unui
ideal romantic, îşi găseşte un prea timpuriu sfârşit poetul ungur Petofi Sândor.
întru dreaptă judecată, să reţinem numărul victimelor revoluţiei de la 1848-1849
în Transilvania, aşja cum este el publicat de periodicul ÄKronstădter Zeitung":
5411 români, 304 maghiari, 310 saşi, 93 de alte naţionalităţi.
Din toamna anului 1848 până în primăvara anului 1851, trupele otomane şi
ţariste nu părăsesc teritoriile de la est şi sud de Carpaţi. în interiorul arcului
carpatic, armatele habsburgice impun regimul politic neoabsolutist. Ostile Rusiei
revin în 1853-1854, când ocupă, ca Äzălog", Moldova şi Ţara Românească. Din
august 1854 şi până în martie 1857, întreg spaţiul românesc este ocupat de

La cunoscutele tactici . iar social-democraţia se pronunţă pentru reformarea societăţii româneşti din interiorul acesteia. Ulterior este proclamat Regatul (1881). bisericeşti. Apar noi instituţii administrative. Urmare proximă a înscăunării principelui Carol I. Nicolae Valter Mărăcineanu. respectiv.d. Din ea se naşte curentul naţionalist-democrat.poeţii Vasile Alecsandri şi Dimitrie Bolintineanu. . Unirea Moldovei cu Ţara Românească. fireşte. Are loc mişcarea memorandistă (1892-1894). cu prilejul aniversării unei jumătăţi de veac de la Revoluţia de la 1848.m. Brătianu îşi asumă răspunderea confirmării. Constantin Ene şi alţi zece mii de eroi (peste 4 000 de morţi şi aproape 6 000 de răniţi) plătesc Ätributul de sânge" la Griviţa. politice. sub dominaţie străină. la 10 Mai 1886. amplă operă reformatoare din timpul domniei lui Alexandru loan Cuza şi al guvernării lui Mihail Kogălniceanu. Acestea se desfăşoară sub egida partidelor naţionale ale românilor din Basarabia. Totodată.. militare. Smârdan. Pe acest fundal.a. asupra teritoriului fostului sangeac al Tulcei. Prin tratatele internaţionale (San Stefano şi Berlin. Zece ani mai târziu. se conturează ţărănismul. încă. Legea fundamentală a ţării. de învăţământ. liberalismul şi conservatorismul/junimismul se consolidează ca doctrine politice. la 24 ianuarie 1859. Exponenţii naţiunii române . Dimitrie ëiurescu.ei adaugă noi forme de acţiune. Forme de viaţă socială şi de cultură. Constantinopol şi Paris 1856). explicabile în contextul continental complex şi contradictoriu. moştenite de secole. contribuie. Transilvania şi din celelalte teritorii aflate. în 1898. 1878). sunt transformate din temelii. Concomitent. Bucovina. sunt readuse în prim-plan faptele şi ideile tribunilor de pe ÄCâmpul Libertăţii" (Blaj-Filaret). la edificarea României moderne. în mod hotărâtor.1855. Rahova. duc la întronarea dinastiei străine. ëeorge Şonţu. Ţara este înzestrată cu cel mai înalt for ştiinţific. a votului Camerei de la 9 Mai 1877. Afirmate deja prin cele două partide (Naţional-Liberal şi. României moderne îi sunt recunoscute deplina neatârnare ca stat şi suveranitatea sa asupra Dobrogei. sprijiniţi de istoricul Eudoxiu Hurmuzaki ori de marele industriaş şi bancher ëheorghe Simeon Şina . din alte izvoare. armatele Austriei. modificată în 1879 şi 1884. asupra Deltei Dunării şi Insulei Şerpilor.C. să facă din propria cauză o problemă de însemnătate europeană. Constituţia din acelaşi an încheie practic Ädeceniul restructurării naţionale" şi îl deschide pe cel care pregăteşte Äepopeea Independenţei". pe câmpul de luptă. Societatea Academică Română (1867) cuprinzând membri din toate teritoriile locuite de români.reuşesc ca. guvernul condus de I.Äactivismul" şi Äpasivismul de protestare". românii din afara graniţelor statului naţional modern continuă lupta pentru emancipare politică şi spirituală. pe temeiul justiţiei sociale şi al solidarităţii naţionale. juridice. confirmă pluralismul politic. artistice. Conservator) care asigură alternativa guvernamentală după instaurarea regimului monarhiei constituţional-parla- mentare. scriitorii Ion ëhica şi Costache Negri.opera lui Mihai Eminescudobândeşte durată infinită. Schimburi de atitudine şi de mentalitate. sănătate ş. Triumfă concepţiile privind protecţionismul economic şi încurajarea industriei naţionale. printr-o amplă activitate diplomatică (Viena .

îndemnând la o reconciliere din care rezultă prezenţa eroică a fiilor satelor în Războiul pentru Reîntregirea Naţională (1916-1919). precum şi toţi cei care. iar cele ale Rusiei. peste 800 000 de ostaşi participă la cele trei campanii de pe frontul românesc. lângă Paris. care la 27 Martie (st. frecvente sunt sintagmele Äsecolul raselor" şi Äsecolul individualismului". prin votul cărora Bucovina se uneşte cu România la 15/18 noiembrie. în 1906. este denumit Äsecolul romantic". SecolulXX. 1866 sau 1877-1878. ëhica: Äcel mai mare şi mai luminos dintre toate" veacurile istoriei milenare a românilor. Dionisie Bejan. stabilit la Paris chiar la începutul veacului. la Prut). Traian Vuia realizează primul zbor cu mijloace proprii de bord. Din acest punct de vedere însă. Prin evenimentele cruciale de la 1821-1822 şi 1848-1849. ultimul secol din mileniul doi al erei noastre cunoaşte. dr. secolul al XIX-lea rămâne aşa cum îl caracterizează i.) Ädecretează Unirea tuturor românilor din Transilvania. mai multe denumiri. a Privit chiar strict cronologic. . Prin opţiunea plebiscitară de la Alba-lulia. Marea Unire din 1918. mai ales după ce. epoca zilelor noastre). Banat şi Ţara Ungurească" cu Patria- Mamă. istoricul Ion Nistorşi alţi participanţi la Congresul ëenerai de la Cernăuţi. în această privinţă. este folosită adesea expresia Äsecolul roţii". există şi alte definiri ale veacului al XIX-lea: pentru spiritul său dominant. Din ea fac parte medicul Daniel Ciugureanu. în lume. profesorul de matematică Ion Inculeţ. Mitropolitul Vladimir Repta. el continuă până în 1918. din 1859. lorga în ziarul ÄNeamul Românesc". pe plan universal.n. ÄDumnezeu să-i ierte".v. acest veac întruneşte. 1 Decembrie 1918 marchează. Cavaler lancu Flondor. Tot în capitala Franţei. înscriindu-se definitiv în ceea ce avea să fie numit Äsecolul aviaţiei". sub sceptrul regelui Ferdinand. losif Jumanca. profesorul de istorie şi publicistul Vasile ëoldiş. cât priveşte infrastructura. este rodul unei generaţii de excepţie. Ţărani răsculaţi la 1907 sunt ucişi sau răniţi de armată. între alţi generali. secolul amintit depăşeşte cunoscuta limită cronologică finală (1900). trăsăturile afirmate de istoricul german Leopold von Ranke sub sintagma Äsecolul naţiunilor".) voteaz Unirea Basarabiei cu România. în istoria noastră naţională. Ämisteriosul şi plinul de omenie" Pantelimon Halippa. /uliu Maniu. şi la români. din ordinul autorităţilor presate şi de un factor extrem de periculos (armatele Austro-Ungariei ocupă poziţii de atac pe linia Carpaţilor. în ţară se înregistrează primul Äsemn de sânge" al veacului. 300 000 dintre ei jertfindu-şi viaţa pentru supremul ideal naţional. militantul octogenar ëheorghe Pop de Băseşti. Aidoma veacului care îl precede. astfel. din punct de vedere psiho-social. de Alexandru Averescu. Henri Coandă va realiza cel dintâi zbor experimental al unui avion cu reacţie inventat de el. România.C. între timp. este considerat Äsecolul artei noi". scrie N. Mobilizaţi de un guvern condus de Ion I. trecerea de la e Poca modernă la contemporaneitate (epoca de actualitate. rar se vorbeşte despre Äsecolul economiei politice". în istoria românilor. poporul român îl are ca ilustru reprezentant pe Constantin Brâncuşi. între altele. Brătianu şi comandaţi. toţi ceilalţi deputaţi din Sfatul Ţării de la Chişinău. Desigur. la 1 decembrie (st.

stat. . prin sovietizarea societăţii româneşti. încălcarea brutală a celor mai elementare drepturi şi libertăţi cetăţeneşti s-a însoţit cu marginalizarea valorilor naţionale şi preluarea unui model străin. în anul 1938 ţara noastră era cu totul independentă din punct de vedere energetic. O creştere economică. Realizărilor deosebite în plan politic. întreruptă doar de catastrofala criză din anii 1929- 1933. sub o puternică presiune internaţională care va acţiona vreme de aproape 50 de ani. expresie a politicii de forţă şi dictat promovate de Germania şi Uniunea Sovietică în Europa centrală şi sud-estică. Cedarea Basarabiei.de stânga. precum şi cu complicaţiile intervenite între Uniunea Sovietică şi Germania. biologul ëheorghe Palade . c Desăvârşirea' unităţii de'. muzicianul ëeorge Enescu. a condus însă. compromisul avantajos. Acum se formează în România mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii postbelice. în . în cele din urmă. reputatul istoric al religiilor Mircea E/iade. apoi a Transilvaniei nord-estice şi. pentru prima oară reunită în întregimea ei în margini teritoriale fireşti. împotriva intereselor româneşti. reforma politică (acordarea votului universal şi Constituţia din 1923) şi reforma socială (cu deosebire legea definitivă de înfăptuire a reformei agrare din 1921) statuau o monarhie constituţională cu deplina separare a puterilor în stat. nu mai puţin prestigioase. Conştientizarea sa era strâns legată de dreptul la proprietate acordat celui mai numeros electorat . România va aluneca pe panta unor regimuri autoritare şi dictatoriale. cel instalat în februarie 1938. la abolirea monarhiei şi instaurarea unei noi dictaturi. direct şi secret. urmă) şi de comunitatea internaţională.încă singurul român deţinător al Premiului Nobel. la capătul unei energice acţiuni diplomatice. dar şi drept consecinţă a unei nefaste politici care a căutat. Din păcate. Peste dificultăţile inerente începutului. a celor două judeţe din sudul Dobrogei a antrenat prăbuşirea lui Carol al II şi a deschis perspectiva dictaturii antonesciene. al cărei izvor era sufragiul universal egal. născut din dorinţa de a asigura ţării o situaţie cât mai bună în perspectiva unei victorii aliate. Animat de cele mai bune intenţii (între care refacerea unităţii de stat era cea mai importantă). recunoscută (în cele din. sculptorul Constantin Brâncuşi. cel mai propice cadru af propăşirii sale. Actul de la 23 August 1944. filosoful şi literatul Lucian Blaga. constant. mereu. realizând mai mereu contrariul. la lichidarea grabnică a democraţiei abia înfiripate. regimul politic al mareşalului Antonescu a fost confruntat cu consecinţele raporturilor de forţă dintre Marile Puteri în timpul războiului mondial.ţărănimea. Marile generaţii spirituale ale înfăptuirii Unirii se aflau într-o emulaţie fericită cu mai tinerii lor confraţi născuţi la începutul secolului XX. social şi economic li se adaugă cele culturale. a oferit României cei mai înalţi indici de dezvoltare. Primul dintre ele. s-a încheiat cu amputările teritoriale din vara 1940. se număra printre marile producătoare de cereale şi petrol din Europa şi din lume şi dezvolta o industrie prelucrătoare şi de maşini (aviaţie şi locomotive Diesel) în plin avânt. din această competiţie ivindu-se valori perene ale culturii universale. filosoful şi eseistul Emil Cioran sau dramaturgul de anvergură mondială Eugen lonesco. oferea naţiunii române. precum istoricul Nicolae /orga.

Un regim politic impus prin forţa unor înţelegeri. s-a prăbuşit ca un castel de cărti de joc. Când. €  ü  ‡îl' .-sub ochii uimiţi ai unui popor întreg.materii prime. alăturându-le celui mai rigid neostalinism în construcţia Änoii societăţi". în direcţia democraţiei şi progresului. reitera practicile absolutismului monarhic. o dată cu ieşirea din scenă a marionetelor. ceea ce a adâncit. ‘  . din care fusesem cu ostentaţie excluşi.. a devenit vizibilă nevoia unei deschideri şi când România a adoptat o politică externă mai puţin obedientă faţă de fosta U. de noua situaţie a beneficiat exclusiv un clan care. care se străduiau să-i dea consistenţă. consumatoare de . în care rolul priontar revenea unei industrii mare. în timp. á  1 Ŷn- flb . contradicţii şi a determinat conflicte practic imposibil de soluţionat.S.virtutea sa trebuiau create noi instituţii şi construită o economie întemeiată pe Un centralism excesiv. Uriaşa putere de cumpătare şi de toleranţă a românilor a atins limita în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. 1. la jumătatea deceniului şapte al acestui secol. în speranţa unei fireşti continuităţi şi reveniri româneşti pe marile itinerarU ale istoriei. din care n-au lipsit chiar manifestări independente.R.. dar necompetitivă.S. Nu fără convulsii şi tragice sfâşieri. evenimentele de acum aproape trei ani au deschis perspectiva unor transformări structurale.

HABITATUL SI POPULAŢIA. în primul rând. STRUCTURI. Demersurile ulterioare ale diplomaţilor francezi aduc numai o scurtă perioadă de linişte. . Din ultimul centru urban menţionat. trupele paşei de Vidin. în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Dudescu. Prin hatişeriful de la ëulhanei i septembrie 1802). . reprezentanţii lor se adresează lui Napoleon Bonaparte. de altfel. .ŢĂRILE ROMÂNE ÎN PRIMII ANI Al SECOLULUI AL XIX-LEA. solicitând protecţie Äîmpotriva tâlhăriilor turceşti". istoria oamenilor pământului de la Dunăre. . sociale.trecuseră munţii. Alexandru Şuţu (1801-1802). Ţările Române în primii ani ai secolului al XIX-lea. Ca urmare. Câmpineanu. în această perioadă. fiscale. Mănaf Ibrahim. îndeosebi a celui urban. Pasvan Oglu. domnul Moldovei. . al progresului economic şi al mobilităţii sociale. în dezvoltarea sa. distruge Tg. rezultatul principal al creşterii demografice din secolul al XVII-lea-al XVIII-lea. pradă Oltenia. progresul general al societăţii româneşti resimte şi influenţele negative ale unor factori externi. Craiova este arsă. . Obedeanu. CARPATO-OANUBIANO-PONTIC. Acesta este. La începutul secolului al XIX-lea însă. EXISTENŢA COTIDIANĂ. ëhica. . în iarna 1801/1802. la invaziile repetate ale armatelor străine. Jiu.Brâncoveanu.  HABITAT SI POPULAŢIE. Poarta reconfirmă Äprivilegiile" cuprinse în firmanele din 1774.STRUCTURA SOCIALĂ A POPULApEI ROMÂNEŞTI.CARACTERUL PREVALENT RURAL AL HABITATULUI.relativă.STRUCTURA ETNICĂ A POPULAŢIEI. culturale şi religioase specifice Ädespotismului luminat". însuşi M/hai Şuţu. IMIGRĂRI .a. părăseşte tronul.în Câmpia Dunării. . de la miazăzi de Carpaţi . numeroase familii de mari boieri. aghiotantul paşei amintite. refugiindu-se la Sibiu şi Braşov. Pont şi Carpaţi marchează. îndeplineşte şi funcţia de caimacam pentru principatul de la sud de Milcov. Panica provocată în rândurile populaţiei locale este cvasigenerală.AŞEZĂRI CU CARACTER URBAN SI SEMIURBAN. Ne gândim. Ştirbei ş.DATE PRIVIND STRUCTURA CONFESIONALĂ A LOCUITORILOR SPAŢIULUI. o însemnată etapă a habitatului uman. al cursului politic promovat de regimul austriac şi de cel otomano-fanariot. timp de câteva luni. aflat la a treia domnie în Ţara Românească. prin reformele administrative. ultima în anii 1801-1802.

de asemenea. Este rezultatul firesc al adaptării la complexitatea condiţiilor de viaţă oferite de teritoriul locuit (habitatul). anexarea Principatelor invadate. mazilirea domnilor este condiţionată de acordul comun al Rusiei şi Porţii. Războiul ruso-otoman (1806-1812) desfăşurat pe teritoriul locuit de români. pământ românesc pe care B. 1807) .Constantin Ipsilanti (1802-1806. apoi Tara Românească. numai ‡a familiile contribuabile. deşi la început anunţase că acţionează pentru apărarea religiei şi drepturilor românilor. totuşi. până la 1821: » 11 . Hasdeu îl defineşte a fi Äcu picioarele muiate în Marea Neagră şi cu fruntea umbrită de codrii Bucovinei". imediat. se impune să cunoaştem structurile acestui habitat şi pe cele ale populaţiei. Pe temeiul lor. nu mai surprinde faptul că. este recunoscută autonomia celor două ţări carpato-dună- ne. repartizarea acestora pe oraşe. sate. care îl convinge pe sultan să-i îndepărteze din scaun (12 august 1806). Pentru primele două decenii ale secolului al XIX-lea există mai multe izvoare de demografie istorică: inventare (catagrafii) eparhiale. astfel. în consecinţă. Alogenii şi cele câteva sute de aşezări întemeiate de aceştia nu pot schimba însă ponderea evidentă a românilor în ansamblul locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic. în acest context. Anterior expirării acestui termen. provoacă acestora mari pierderi umane şi materiale. Totuşi.a. fiind exclusă orice altă cerere de bani din partea curţii suzerane. putem cunoaşte cu aproximaţie structura etnică. Este vorba despre regiunea dintre Nistru şi Prut (Basarabia).spaţiul carpato-danubiano- pontic. Pe lângă mişcările tradiţionale ale populaţiei autohtone. 16 mai 1812) mulţumindu-se numai cu încorporarea unei părţi din Moldova. Datele conţinute sunt. n . Curtea de la Sankt-Petersburg pretinde.P. Multe dintre acestea însă au un caracter regional şi se referă. Mai mult. Cu rezervele de rigoare trebuie privit şi următorul tablou sinoptic privind Şezările rurale. au loc imigrări repetate. noii domni de la Bucu- reşti . colonizări iniţiate de către autorităţile de ocupaţie. confesională Şi socială a locuitorilor. târguri. aşadar. Noul rapt teritorial este urmat de schimbări demografice. semiurbane şi urbane din. respectiv emigrări în zone mai puţin expuse asupririi sociale şi naţionale. pe primul împărat al francezilor. incomplete. adesea. imixtiunile otomane în treburile lor interne fiind. recensăminte (conscripţii) fiscale.Este stabilit regimul obligaţiilor materiale ale ÄValahiei" şi Moldovei fată de Imperiul Otoman. Ţarul Alexandru I (1801-1825) invocă încălcarea hatişerifului sus-menţionat şi ordonă trupelor ruse să invadeze Moldova.şi laşi . care declanşează campania din Rusia. -‡ * . Totodată.adoptă o politică filo-rusă. diplomaţii lui Alexandru I încheie pace cu otomanii (Bucureşti. interzise.Alexandru Moruzi (1802-1806. Ei nemulţumesc. Presaţi de Napoleon I. Băştinaşii îşi păstrează obiceiurile. continuitatea caracterizându-le întreaga lor existenţă cotidiană.1783 şi 1791. 1807) . schiţe statistice ş. Durata domniei este fixată la şapte ani.

O asemenea trăsătură se explică prin făptui că economia însăşi are un pronunţat caracter agrar. în Basarabia. unde sunt atestate trei oraşe.55 446 98.89 DOBROGEA 316 * 25 2. în judeţul Ialomiţa ori la cazatele Ostrovşi Mangalia-. > STRUCTURA HABITATULUI GEOGBAF(CA din care. dar în comitatur Alba de Sus lipsesc asemenea structuri ale habitatului.430 98. cele din Banat şi Maramureş. în comitatul Alba de Jos sunt atestate patru oraşe şi zece târguri. Crasna. TOTAL AŞEZĂRI târguri şi oraşe _.22 745 98.05 ROMÂNEASCĂ 1455 2 1.11 685 96. cele două sangeacuri dobrogene (Silistra şi Tulcea). în comitatul Şătmar.45 TRANSILVANIA ŢARA 403 5.56 9 241 97.32 BUCOVINA CRIŞANA 707 7 5 7 24 3. Procentele cele mai semnificative sunt. Astfel. în comitatul Arad documentele confirmă existenţa unui singur Äoraş liber regesc".78 TOTAL GENERAL 9 484 243 2. Diferenţieri există însă chiar între subdiviziunile administrative ale acestor două entităţi istorico-geografice. figurează în izvoare demografice referitoare la comitatele Caraş< Chioar. comitatul care poartă numele amintitei entităţi istorico-geografice nordice. . Hunedoara şi Zarand. luate la un loc. în această privinţă. media pe întreg spaţiul amintit este depăşită de procentul înregistrat în cele cinci cercuri administrative din comitatul Bihor. Numai târguri. unde numărul aşezărilor rurale fireşte între anii 1815-1821. Procentul aşezărilor rurale diferă însă de la o entitate istorico-geografică la alta. în schimb. un izvor cartografic din 1817 confirm3 existenţa a 17 târguri şi 5 cetăţi.28 182 2 2. există . integrat Maramureşului încă din timpul Drăgoşeştilor.21 309 97.la începutul secolului al XIX-lea Ädouă oraşe libere regeşti" şi un Äoraş liber minier". Acest procent denotă caracterul prevalent rural al habitatului din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Datele aceluiaşi tablou sinoptic confirmă şi creşterea diferenţiată a numărului târgurilor. în cele 16 ţinuturi din Moldova ‡dintre Prut şi Carpaţi şi în Bucovina.72 1.11 779 1. Astfel. peste 97% reprezintă sate.44 .95 379 94.: Din cele aproape 9 500 aşezări atestate documentar în perioada care ne interesează. De asemenea.68 673 92. Maramureş.09 455 98. are numai Äcinci oraşe-târguri". dar şi un număr de târguri mai mare cu zece. aşezări rurale s număr % număr % * BANAT BASARABIA 729 56 22 7.79 MARAMUREŞ 460 63 34 1. numărul aşezărilor rurale scade în Transilvania.91 MOLDOVA 453 4. decât cel al aşezărilor cu caracter semiurban din comitatele Timiş şi Torontal.ENTITATEA * ISTORIC6. Spre 1826.89 2119 2 97. fără oraşe. în cele 17 judeţe din Muntenia. la scaunul Arieş.

comitate. ţinuturi ş. salpetru. o asemenea ! s i hstatistic ă pentru Banat. Creşterea numărului locuitorilor oraşelor redă mai convingător procesul de urbanizare. Fără îndoială. var. admirate de un conte francez în toate 'oraşele străbătute. îndeosebi horticolă (floricolă. Sighişoara. precum şi una pastorală.piele.se înregistrează. Nocrich.a. inclusiv Cernăuţi (5 743 locuitori în 1810). numai treî băi publice. printre ele. districtele Braşov şi Bistriţa.m.000 de locuitori. sticlă. Din punct de vedere juridic. Există statistici care redau numărul t . au sub zece mii de locuitori (cifră tipică pentru Europa Apuseană). pe ÄPământul Crăiesc" respectiv scaunele jOrăştie. au în preajmă ateliere metalurgice. lângă Mănăstirea Sf. în timp ce oraşul Bucureşti depăşise deja 30. numai trei sute sunt construite din piatră. Rupea. pomicolă) şi viticolă. potasă.' Ä. Printre vii şi Äfrumoase grădini". pentru oi. puţin peste 8% din numărul total al aşezărilor (276. sangeacuri. dintre care şise Äregeşti şi cinci oraşe-municipii). din care 253 "sate). Deocamdată.permite desprinderea clară a funcţiilor oraşului.000 şi 20. printre edificii ecleziastice sau laice.000 de locuitori avea oraşul laşi. de la acea dată. întâlnim însă numai în districtul Braşov (16. din cele şase mii de case. între 10. Majoritatea lor covârşitoare. şi case ţărăneşti (una chiar în centrul capitalei Ţării Româneşti. Peste această cifră. O populaţie mai mare de 20. Există.000 de locuitori au oraşele Cluj (circa 13. indicele concentrării populaţiei în oraşele şi târgurile Principatului respectiv este superior (9. adăposturi pentru vite.şi unele târguri .oraşele şi târgurile se deosebesc între ele şi prin numărul de locuitori.72%). împreună cu târgurile.).dobândesc numai un statut administrativ (reşedinţe de cazale. la 1820). centrele urbane reprezintă. cum vom vedea.000). lată. Pe măsură ce va fi promovată o viaţă intelectuală tot mai bogată şi o estetică arhitecturală proprie.66%) şi în scaunul Mediaş (25.d. bere. Cincu. unele oraşe şi târguri au statut de aşezări libere.9%). Miercurea Sibiu. Procente peste media continentală. de la Timişoara şi până la Bucureşti. de habitatul rural. districte. Ambele tipuri de habitat sunt depăşite numeric. Satu Mare (8 370) şi Timişoara (8 480). scaune. despre care scrie un călător străin. La laşi. Se constată că numărul târgurilor este mai mare decât cel al oraşelor.. totodată. unaoară. oraşele . legumicolă. hârtie. Numărul cşl mai mare de oraşe (11. altele. Gradul redus de urbanizare. spre exemplu. ca fenomen demografic petrecut pe aceste meleaguri . sedii ale breslelor şi companiilor comerciale sunt situate în preajma pieţelor centrale.anterior anului 1821 . ceară etc. se va ajunge la o structurare valorică a spaţiului urban. elemente care denotă o intensă activitate agricolă. în zona respectivă. copleşite chiar. Sava). manufacturi de postav.000 de locuitori. Sebeş. judeţe.ri' r conform structurii etnice a locuitorilor. Mediaş. Sibiu şi Braşov (ultimul depăşind 18. acesta reflectă dezvoltarea meşteşugurilor şi co- merţului. luptă însă pentru emancipare de sub stăpânirea marilor proprietari funciari. De asemenea. de tradiţie medievală ori baroc.11% în 1803). la cumpăna dintre veacurile al XVIII-lea şi e 13 . Faţă de procentul aşezărilor neagricole din Moldova (1.

075 2. Pentru anul următor. în anul 1817. totalizează. Basarabia şi Dobrogea 2. locuiesc anual între 2 900 şi 5 000 de mocani.438 ______ . din Imperiul Habsburgic-15. în ansamblul populaţiei spaţiului carpato-danubiano-pontic. evrei. este următoarea: TERITORIILE TOTAL LOCUITORI DIN CARE ROMÂNI Moldova şi Ţara Românească Banat. potrivit căreia. cazaci şi greci (câteva mii fiecare grup etnic). aşadar. datele sunt incomplete. în Bucovina existau următoarele procente privind numărul familiilor după structura lor etnică: familii de români . fiecare). Româno- ------------------------à sârbeşti germane sârbo- germane Aşezările după structurile 73. Isaccea. şi structura gospodăriilor din Basarabia. ruteni şi alţi ucrainieni. evrei-3.262. peste 94%. bulgari. Semnificativă este.955 639. la începutul secolului al XIX-lea. în aceeaşi ordine de idei. Transilvania şi Ţara Românească.202. anterior. Babadag. Sârbeşti Sârbo. datorită păstoritului transhumant. Crişana şi 2.048 3.0. Alături de români trăiesc turco-tătari (în număr aproximativ egal cu cel al românilor).7%. cele româneşti reprezentau.160 5. TOTAL GENERAL 6.8%. românii din Transilvania. provin numai din câteva cazale (Tulcea. în Dobrogea. veniţi cu oile din Moldova. unde sunt atestaţi în număr de aproape 18 000.8%. Hârşova şi Mangalia).77. populaţia din Ţara Românească este estimată la aproape 1 800 000 de locuitori. = . alte naţionalităţi . Pentru Dobrogea. circa 3/4 din localităţi cuprindeau populaţie românească.807. în cele 16 ţinuturi din Moldova sunt atestaţi.35% 3.91% 1.417.4%.826 640 530 482 Să reţinem că. peste 2 200 000 de locuitori. Româneşti Româno. Astfel.695.575. de exemplu.000 Cifră atestată în perioada istorică imediat următoare.56% 19.31% 1.87% Procentul din totalul aşezărilor bănăţene Din cele arătate rezultă că. ţigani-2%.0. Cele referitoare la români. şi armeni (între 800 şi 400 de suflete.130 2. Transilvania. luate în calcul.542" 759.3%. Să reţinem însă faptul că. ţigani. din totalul de 96 528 gospodării basarabene. împreună cu locuitorii de acelaşi neam din Banat.020 Maramureş Bucovina. Gospodăriile după ÄMoldoveneşti" Evreieşti Greceşti Armeneşti Bulgăreşti Şi structura etnică a (româneşti) găgăuze membrilor lor Numărul 91. în 1820. Macin. armeni . aproximativ 700 000 de locuitori români. în Banat. Crişana şi Maramureş. ponderea românilor.

deveniseră greco-catolici. în Moldova şi în c vina. câteva mii de musulmani. La Sibiu se menţine numai o Episcopie Ortodoxă. în frunte cu ëavriil Bănu- lescu-Bodoni (1746-1821). vin să întregească acest tablou al vieţii religioase. dar nu lipsită de contradicţii generate de dominaţia ? rtial... Comunităţi de catolici şi mozaici sunt prezente. Tot în scaunele secuieşti.. alogenii se vor integra unei vieţi P ijtjco-naţionale complexe. în majoritatea lor. în interiorul arcului carpatic. cu deosebire maghiari şi secui. la care se adaugă Äşi câteva comunităţi ungare de această religie". anterior. Pont şi Carpaţi aparţine. pentru a obţine egala îndreptăţire în faţa legilor. în continuare. în 1821. totodată. se arată că: Ämai numeroşi sunt adepţii religiei greco-neunite". Un număr însemnat de locuitori români este atestat. remarcăm coreligionarii ortodocşi de rit vechi. Cât priveşte religia romano-catolică. desigur. După numărul adepţilor.) cel mai important (. în Transilvania urmează religia evanghelico-lu- therană. aceasta are. religia mozaică are aproximativ 3 000 de prozeliţi dintre Äevreii ce trăiesc risipiţi prin Transilvania". Numărul acestora poate. 18 081 de adepţi. este întemeiată Mitropolia Basarabiei. îşi au credincioşii celelalte două religii reformate: calvină şi unitariană (sunt atestaţi 140 043 unitarieni). printr-un proces asemănător de emigrare. locuitori de alte 5' . Majoritatea confesiunilor amintite există şi în Dobrogea primelor două decenii e Vea cului al XIX-lea. confesiunii tradiţionale. respectiv ai Bisericii Ortodoxe Äcăreia îi aparţine aproape trei cincimi dintre români şi ţigani şi apoi toţi grecii. în Galiţia Slovacia.căror viaţă religioasă este coordonată de Mitropolia Ungro-Vlahiei şi de Mitropolia Moldovei. Sucevei). să se ridice la 800 000 de suflete. împreună cu ortodocşi din Banat (români şi sârbi).. de asemenea. Celelalte 2/5 ale populaţiei româneşti şi locuitori aparţinând diferitelor grupuri etnice creştine din Transilvania alcătuiesc adepţii confesiunii greco-catolice (uniţi cu Biserica Romei). Maramureş şi Transilvania (români. într-un izvor demografic publicat la Sibiu. şi românii ortodocşi din Bucovina. Episcopia acestora. în plus. împreună cu cele şase protopopiate ale sale (între care cele ale Ceremuşului. totodată. la începutul secolului al XIX-lea. de care Äţin.. cu puţine excepţii..) circa 250 000 de suflete". Majoritatea covârşitoare a populaţiei de la Dunărea de Jos. De asemenea. şi greci) sunt trecuţi în subordinea Scaunului mitropolitan de la Karlowitz. Potrivit aceluiaşi izvor. dar şi în comitatele Alba de Jos. Cluj etc. . Nistrului.4 milioane de locuitori autohtoni. De sub autoritatea Mitropolitului Moldovei au fost scoşi. a. când o parte dintre românii ar- deleni. armenii îşi organizează temeinic instituţiile religioase în Basarabia. care înregistrează Äsporul numărului (. Aceştia sunt îndeosebi români. saşii (.) datorită trecerii unor comune întregi" la această religie. îndeosebi Äbosniaci şi arnăuţi de 9lr|e slavă. în Mace- nia Pe văile Timocului şi Măritei sau la est de Nistru. referitor la anii 1786-1833. renegaţi". dacă nu şi mai mult". Mitropolia Ortodoxă care funcţiona la Alba-lulia fusese desfiinţată cu prilejul Uniaţiei. respectiv cea a credincioşilor creştini ortodocşi. Crişana. Prezentaţi de cazacii crosoviţi sau lipovenii colonizaţi între Dunăre şi Marea a grâ. se vor îndrepta spre spaţiul istorico-geografic românesc. de unde. cu re- şedinţa la Cernăuţi. Date privind structura confesională a locuitorilor spaţiului carpato-da- ubian» i-pontic. împreună cu cei 6 ste 5. cnjar ocupaţia) imperiilor absolute vecine.

.5% 87...... pe Pământul Crăiesc. redăm în tabelul de mai jos procentele care revin principalelor grupuri sociale în cadrul celor peste două milioane de români din Transilvania.... descendenţi din coloniile valahe sau vechi romane.................. armeneşti....9% 1. dar mai cu seamă evreieşti..A DEMJAN.......9% HISTORISCHE BESCHREIBUND (1780) despre locuitorii Bucovinei.. 17% în Ţara Românească şi Moldova. în timpurile precedente ei primiră o puternică sporire de coreligionari greceşti. De aceea întâlneşti în ţară multe familii ungureşti.................. statistic/an austriac................ mai precis de structura satelor menţionate în recensământul fiscal din 1803 (impropiu denumit Condica liuzilor): Sate domneşti Sate mănăstireşti Sate boiereşti Sate răzăşeşti 25 215 927 546 Pentru cunoaşterea locului în viaţa socială a diferitelor categorii de locuitori..... s-au aşezat aici..... ţăranii clăcaşi reprezintă cu puţin peste 70%.... Spre exemplu...... 59% . procentele oscilează..... .................13% 1% 0..................... transilvănene....... semnificativă este şi următoarea structură a familiilor româneşti din Bucovina: 4Ä Boieri Mazili Răzeşti Feţe Slujbaşi Meşteşugari şi Ţărani bisericeşti publici negustori iobagi 0....locuitorii cei mai vechi ai Bucovinei sunt deopotrivă cu locuitorii din Moldova turcească.....9% 2.......8% 0................. Spre exemplu....... iar cei biberi (moşnenii. Banat... Către sus-numiţii vechi locuitori s-au mai ataşat mulţi din ţările vecine..2% 2..2% în diferite regiuni însă.. Ţărani dependent' Ţărani liberi Orăşeni Mica nobilime Intelectuali 81.. răzeşii) aproape 30%....... .. Crişana şi Marafnureş...... 24% -orăşeni . care...........6 4....... refugiindu-se ici-colo. Limba obştească a ţării este limba moldovenească ce se compune dintr-o latinească stricată..3% 10. faţă de cifrele medii mai sus-menţionate............ J......... mai puţin ori mai mult........ Structura socială a populaţiei româf Izvoarele de demografie istorica oferă date semnificative şi în legătură cu structura socială a populaţiei româneşti din primele două decenii ale secolului ai XIX-lea..5% 5. religia şi limba obştească a regiunii.............ţărani dependenţi . despre structura etnică a populaţiei Transilvaniei la începutul secolului al XIX-lea (1804)........ţărani liberi . Ultima cifră este confirmată de repartiţia proprietăţii funciare dintre Carpaţi şi Nistru.. refugiaţi din Transilvania....... ele se reprezintă astfel: ..

de pildă lipseau vreo zi de la lucru fără voia domnului. . pe de altă parte la marginea aşezărilor ungureşti. înmulţirea populaţiei româneşti e TlailJ dsproporţinat de mare faţă de cea secuiască. TEMĂ: în ce constă semnificaţia cunoaşterii structurii confesionale a locuitorilor din spaţiul carpatc-danubiano-pontic? . românii ocupă necontestat în privinţa numărului.(. încât oriunde trăieşte atât de aceia ' |e ja locul îndată.. atunci îi ' uneau jos pe scaun şi le dădeau 10-20 beţe. ".. şi apoi îi puneau iarăşi la lucru".)" CHEORëHE MAIOR despre situaţia iobagilor. îl bătea Când bagii făceau greşeli nu tocmai mari. Când răsărea soarele îi puneau în lucru şi după ei stătea un pârcălab cu băţul în mână şi de s e întâmpla ca unul să nu lucreze ca celălalt sau să rămână ceva mai îndepărtat. maghiară şi săsească. pe de o parte în grupuri românu între gj me satele sau jumătate din populaţia acestora. locul cel dintâi. secuieşti şt săseşti. Ei sunt răspândiţi în întreaga tară.or se poate aprecia pe drept la 4/7 din întreaga populaţie.între naţiunile mai vechi.

LEGENDA îentre ale revoluţiei din 1821 Ŷ Moghilev ' V K tinerarii ale pandurilor şi arnăuţilor r    .

Cernavodă Principalele itinerarii "\ " ) 4/28. Nucet p p'› Vaşcau Băit£ T Sântana Nădlac 1843-46 : â Arad """' \Ş! : "Abryd (Ai r <ikinda Jimbolia g u Brad "'Albalulia Mediaş Rupea Sebes M Deva Orăstie " >Sf. cuair Sibiu ' FăgărasN r BU 0 L 9OJ e 184 2.182 slatina SloboijaX Q Feteşti . .. ' Turnu Severin heorghe v Ţînţăreni 4JH.1821 * J 83a-40 *" Călăraşi Medgidia ü ale detaşamentelor eteriste~\ " Craiova Caracal/ o Y.X" Silistra ostrov Cobadin Intrarea turcilor în Ţările Române Băileşti Segarcea Alexandria'Gjuraju Turtucaia y Agitaţii ţărăneşti în Transilvania Corabia Turnu Măgurele s     .Târgu Jiu ŒY_ eaJ>loiest -<. de sub comanda lui Tudor Soroca V <1V Retragerea lui Tudor din Bucureşti 6 Dorohoi Ripiceni Dumbrăvenii? - Şiret .:i| o ff " ' Curtea Slăpic " ' " Horezu de Argeş câmpina -" .i muJg. Adamclisi Constanţa Lupte cu turcii I Vidifv RUSII de Vec ţ6 1 . elev/ "" a Olteniţa'. l " I U Botoşani Vasilâu* ? Debrecen ' Satu Baia Mare ~ Cavnic Tăşnad Moldovenese Măgura á Valea lui Mihai Cehu Silvaniei Marghita Şimleul Rodna Silvaniei     Oradea zalău Dep Vatra Do'rnei Bistriţa M-rea culenii Vechi l 1 Secuo Tophţa €r  -STiraspol RĂSCOALA HOLEREI .' Râm LCI-r.Uapuşnei TolăDusnei Tjghina Deda ' ' Bi caz Reghin Gheorghieni Ŷ Nea . Gheorghe u Timişoara "unedoara.45 E FTIMIE M H ateT n S "*» *² Predeal Râ ' ş Ciacov a Bo cSM ană V   i Coz a Œlc* / Dognecea Reşiţa UM 23/25.11.5 sO.T BuZaU Bi BELGRAD ' M iercurea Ciu Tarnăveni Lipova Bolgrad Chilia'² Galaţi Brăila© I 1841-43 Isacce s m a il 9-1856 'usla Tul ~ Sulina Mehadia Baia\lp Arama Moldova Veche Orşova .

    .

  Zimnicea Nicopole Alk I Bazargic r    .

    ==   4   üü   .

   = =  p›p   .

din îndepărtatele colonii ale Spaniei şi Portugaliei.de Sud şi până în Rusia şi. atâta vreme puternică. printr-o exploatare crescândă a teritoriilor şi popoarelor af late încă sub. în tumultoasa Peninsulă Balcanică. iar imperiile absolutiste. mai târziu. Erodate de numeroase cauze interne şi externe. OAMENI. stăpânirea sa. dar şi de acţiunea militară a Imperiului Us . Declinul evident al marii împărăţii a sultanilor. din nou. Terenul pe care se mişcau era de mult pregătit într-alume a cărei ordine (cea veche. popoarelor abia ridicate din letargie. care se erija. PROGRAM. vaste teritorii în Europa centrală şi de est. din sudul iberic şi până în cel italian. precum şi dreptul la autodeterminare a popoarelor opri- mate. deja. a celor mai influente puteri politice ale continentului. era permanent împiedicată de instituţii şi o clasă politică = . societatea românească. Dar. acţiunea politică a popoarelor oprimate din -estul Europei se arată însă intens particularizată în funcţie atât de e zvoltarea lor istorică. Speranţa de "grabnică eliberare a acestora era s rans legată de presiunea diplomatică. _ TUDOR VLADIMIRESCU .CONTEXT INTERNAŢIONAL SI CAUZE ROMÂNEŞTI. în anii de la răscrucea veacurilor XVIII-lea Şi al XIX-lea. unitate şi afirmare naţională se arăta din ce în ce mai greu de stăvilit. cu deosebire. -TUDORŞIETERIA. p _ . erh'Ua asupra sa Pe toî' creŞtin'' subjugaţi de Poartă. structurile de putere ale Imperiului Otoman cedaseră marilor Imperii creştine. Ideile generoase ale marii revoluţii franceze.VIAŢA SI PERSONALITATEA. păreau a fi aproape de prăbuşire. . FAPTE. în spatele acestor reglementări se afla forţa. cât şi de statutul lor politico-juridic foarte diversificat. Unitară în aspiraţia ei spre erare naţională sau autonomie. aşa cum. vechile rânduieli. URMĂRI IMEDIATE SI DE PERSPECTIVĂ . se traducea. lovite de forţa geniului napoleonian. medievală) se destrăma progresiv. lungul şi sinuosul Congres de la Viena au impus. înfrângerea de la Waterloo. deşi 9atită să progreseze. acum reunită. NAŢIUNE SI ACŢIUNE LA 1821. restructurări politice interne şi afirmare naţională. Habsburgic şi Rus. Dar. Context internaţional şi cauze româneşti. în protectorul slavilor din Balcani. începutul secolului al XIX-lea s-a desfăşurat sub semnul activizării excepţionale a mişcării pentru libertate socială. care propovăduiau dreptatea şi egalitatea socială. din America. a capătul secolului de domnii fanariote.PROGRAMUL REVOLUŢIEI OE LA 1821. s-au răspândit în întreaga Europă. Legitimismul şi conservatorismul aveau să avertizeze naţiunile oprimate că marele ceas al dezrobirii lor nu sosise. voinţa de libertate.

de o stare permanentă de insecuritate şi instabilitate. păstra neatinse bazele unui sistem de extorcare fără egal în întreaga noastră istorie. între cei care s-au aliniat sub stindardul său s-au numărat grecii dar şi alţi balcanici. cadrul unei minime stabilităţi economice şi politice. Astfel. toate acestea. şi Codul napoleonian. politică şi de cultură întemeiată pe un sistem de valori din care n-au lipsit . Oltenia (1718-1739). pe atât de imprevizibil în cupiditatea sa. distrugerile şi ocupaţiile armatelor austriece şi ruseşti. fie cu acte de guvernare ale unor despoţi luminaţi de sorginte fanariotă. între altele. de regulă repede trecătoare. avea să explodeze. de risipa neîngrădită a resurselor în folosul unui opresor pe cât de lacom. părţi importante din pământul strămoşesc au devenit moneda de schimb a precautului echilibru de forţe între cele trei imperii. teoretic. la elaborarea unor reglementări care asigurau. într-o societate puternic perturbată. Sursele acestuia. adoptarea Codului Calimah (1817). cu întregul lor cortegiu de suferinţe. Puternicul conflict de interese între boierimea pământeană şi domnia străină. negociată de Imperiul Otoman cu un număr în creştere de solicitanţi- Abia spre 1821 se va ajunge la situaţia ca doar patru familii din Fanar să se 20 . care. mai mereu înfrântă.ortodoxismul conservator. S-a afirmat că fanariotismul a reprezentat Äo structură socială. a fost silită să le facă Rusiei ţariste. concesiile pe care Poarta. Jocul complicat de interese al acestora. în absenţa domnilor. inspirate din Codul civil austriac. în acelaşi timp. ale unor puteri imperiale. şi a Legiuirii Caragea. şi. dominată de venalitate şi corupţie. avem de-a face fie cu gesturi de bunăvoinţă. Nu ajungea că Poarta răpise treptat Principatelor dreptul de a promova o politică externă proprie! După jafurile. în lunga serie de memorii adresate de clasa politică autohtonă marilor imperii vecine. cu deosebire. chiar dacă. în Moldova. după numele penultimilor domni fanarioţi. respectiv răsăritul Moldovei istorice . tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) diminua monopolul comercial al Porţii şi asigura. a cărui miză a fost puterea în stat. boierimea autohtonă se vede sistematic împiedicată să se exprime politic. administrarea ţării. din 1811. Äërecizarea" domniei. treptele inferioare ale scării sociale continuau să suporte presiunea excesivă a unor factori de destructurare. treptat. Din nefericire. prin menţinerea domniilor fanariote. înscriau în modernitate legislaţia românească. diminuarea puterii vechii clase politice se petrecea concomitent cu aceea a ţării. interesate. era încredinţată unor Divane boiereşti au condus. dezvoltarea forţelor productive. în vreme de război. potenţial.au fost desprinse din trupul patriei. chiar românii. încercări de a aşeza în drepturile ei legea şi ordinea. nu în ultimul rând. Erau. în Ţara Românească (1818). cel mai teribil venind din partea Porţii. după 1780. tradiţionalismul anti-occi- dental şi legătura de credinţă faţă de Poartă". precum şi lungile perioade în care. Din păcate. în fond. sunt legate de natura însăşi a domniei. Pentru o scurtă vreme. iar hatişeriful din 1802 stabilea durata domniilor precum şi obligaţiile materiale ale celor două ţări faţă de puterea suzerană. pentru mai bine de un secol Bucovina (1775-1918) şi Basarabia (1812-1918) . La ea acasă.nordul şi. a marii proprietăţi funciare şi a Bisericii se vor produce.

000 piaştri. mazilii. fac însă o afacere şi mai bună. Toate comentariile. ceea ce explică sumele mari de bani aruncate pe capul acestora şi creşterea lor constantă. Se ştie că în 1818 erau 18. Deşi marile reforme de la jumătatea secolului al XVIII-lea au eliberat pe gram din serbie. îşi are preţul ei. Visteria statului se alimenta. Şuţu 300. După unele aprecieri. Ţările Române erau silite să satisfacă. o treaptă mai jos decât şeful finanţelor. dar câştigă cu 200 000 mai mult. din bir. Absolut revoltător era nu atât cuantumul total al acestor dări. cu 638. Cea mai mare parte a acestor venituri. relaţiile agrare tradiţionale au perpetuat până la Regulamentele rganice. în medie. inclusiv de boieri) intrau. cu 8. cât mai cu seamă modul cum erau repartizate. 6 familii de birnici solidari. erau mult mai mari decât cele datorate de ţărănimea clăcaşă sau de celelalte forţe productive în cadrul atât de puternic contestat al vechilor raporturi sociale. în medie. Mai mult de jumătate din populaţia ţării (boierii. în vârstă de peste 16 ani. precum şi scutelnicii şi posluşnicii.78% pe an. în total. toate solicitările puterii suzerane. vinăritul şi dijmăritul (pe stupi şi ramatori). Orice slujbă. sunt în sensul că aceste atât de apăsătoare şi nedrepte obligaţii datorate statului. Impozitele indirecte (vămile şi ocnele). Marele vistiernic oferă pentru locul său 300 000 piaştri. în preajma revoluţiei condusă de Tudor se acopereau cereri de aproape 6 milioane de lei. boierii au continuat să exploateze marile moşii prin Ta ia68 de loturi în folosint ă Pentru clăcaşi. decât circa 65 000 lei. ceea ce conduce la suma de 10 800 000 lei. ra Românească şi Moldova. peste cinci luni sunt înlocuiţi. pentru care a obţinut 20 milioane de piaştri. de la dregătorii divanului până la ultimul funcţionar. pe când haraciul nu reprezintă. Deşi tributul era stabilit la o sumă fixă. spătarul şi aga. devenit agent fiscal al opresorului străin.nu mai puţin de 820 de persoane la înscăunarea lui Alexandru Şuţu în 1819. dau lui Al. Cumpărarea lor costa sume enorme. reprezentanţii domnului în cele 17 judeţe. pentru 200 000 piaştri câştigă mai bine de dublu. Din 1783. clerul.ronstituie în ceea ce s-a numit Äun cartel pentru exploatarea Ţărilor Române" împărţind. In ansamblu. dreptul de a concura pentru cele două tronuri. inclusiv cele din epocă. exceptaţi pentru că prestau servicii boierilor) nu intrau în categoria contribuabililor. şi că în 74 de ani birul a crescut. precum şi văcăritul (plătit de două ori şi chiar trei ori pe an. rămânând suportabile atâta vreme cât marea 21 . ceea ce sporea numărul potenţial al familiarilor domnului (creditori şi rude) . doar între ele.000 lude care plăteau câte 600 de piaştri fiecare. 72%. un impozit personal achitat de întreaga populaţie masculină a ţării. de regulă. deci. la plată. succesorii plătesc aceeaşi sumă. în bună măsură împrumutaţi. oieritul. unitatea fiscală era ludea care cuprindea. de asemenea. între acestea. Cum se obţineau aceşti bani? Mai întâi prin venalitatea funcţiilor. Ispravnicii. impozabilii erau egali la număr cu scutiţii. mergea la Constantinopol. în cămara domnului. 3 milioane de piaştri va da M/ha// Şuţu. practic. cel puţin în a . obţinute frecvent prin mijloace de constrângere. obligaţiile acestora. neamurile. Recordul pare a fi deţinut de loan Caragea care a vândut 4 762 titluri de boierie. în schimb.

chiar dacă autorizaţiile se obţineau greu. Tudor Vladimirescu . clerici şi chiar mari boieri. întreaga structură socială a lumii româneşti de la începutul epocii moderne. Viena. Astfel. imunităţile. tătărăşenii din laşi (1819) sau târgoviştenii. suficiente documente îngăduie. aici. O situaţie oarecum similară înregistrează şi oraşul. să îmbogăţească investitorii şi ţara. la 1811. a produs mişcări frecvente al căror caracter social se îmbină cu cel antifanariot. be- neficiarul monopolului comercial. categorii intens productive precum meşteşugarii. Al. Mai târziu. iar afacerile. ai cărui locuitori ţărani erau trataţi de domnie ca simpli birnici. probabil. desfinţarea sistemului domniilor fanariote. totuşi. au fost mai mereu înlocuite cu un volum de muncă reciproc convenabil. Lipsea. spre 1818). prin bună învoială. slujbaşi de stat. implicit. în virtutea căreia atâtea aspiraţii particulare puteau da o rezultantă. în satul gorjan Vladimiri. era recâştigarea vechii autonomii şi. S-a născut într-o familie de moşneni. încătuşată de o societate încă patriarhală. se arăta în sensibilă creştere. stân- jenite de risipa resurselor. comună. pe nedrept. de multe ori convertit în bani (în Moldova de la 1 leu la 2 lei. a căror moşie a fost abuziv expropiată în folosul său de ultimul fanariot de la Bucureşti. într-o devălmăşie deplină. proprietate funciară nu s-a specializat în exportul de cereale. negustorii şi ţăranii de la margine. divizată în funcţie de avere şi poziţia în stat. Cele 12 zile de clacă. prin filieră turcească. Se întâlnesc. doreşte să-şi recapete vechile privilegii. Produse de lux ajungeau în Principate de la Constantinopol. al cărui nume îi va deveni patronimic. în Ţara Românească creşterea a urcat până la 1 leu.Viaţa şi personalitatea. Chiar dacă viaţa lui Tudor Vladimirescu nu este cunoscută în toate încheierile ei. o reconstituire. Şuţu. După Imperiul Otoman. ultimii preocupaţi mai mult de agricultură. necesară afacerilor sale. există o strânsă apropiere. deşi modest. între pandurii răzvrătiţi la 1814 pentru că li se suspendaseră. Aceste constatări dovedesc starea de tumult premergătoare marelui eveniment din 1821. statuate încă din vremea lui Constantin Mavrocordat. Indiferent de categoria socială din care provenea şi de nivelul pregătirii sale. în jurul anului 1780. împrejurări ulterioare arată a fi cunoscut şi germana. Forţele productive din lumea satului şi oraşului au propriile lor revendicări: pământul pe nedrept stăpânit de boieri să revină ţăranilor. Dar oprimarea oraşului. Instrucţia de început a primit-o în satul său. firesc naţională. să fie stăpână la ea acasă iar ţara reîntregită să-i aparţină. Soluţia. unde va deprinde scrisul şi cititul. Austria este al doilea mare partener. va învăţa Äcartea şi limba greceasă". care-l duceau mereu peste munţi. în casa boierului ëlogoveanu. burghezia se exprimă economic şi politic timid. din Rusia şi chiar din Anglia. desigur. Tudor a fost omul unor timpuri în schimbare şi întreaga sa viaţă arată o mare voinţă de a-şi 22 . Boierimea română. pricipalul obstacol aşezat în calea progresului general de dominaţia otomană. dintr-un total de 4 180 negustori cu prăvălii în Ţara Românească. Locuitorii săi înfăţi- şează. Totuşi. în care toate componentele structurii sociale a societăţii româneşti îşi arată nemulţumirea.marea majoritate erau români şi aveau un volum de afaceri care.

Biografia sa ar fi incompletă dacă am lipsi-o de episodul mal lungii sale şederi la Viena (iunie-decembrie 1814). a cunoscut viaţa obişnuită a oricărui funcţionar fanariot. cum arată diata sa din 1812. a deprins . şi să se fi gândit că. însoţit de câţiva asociaţi. Timpul cât s-a aflat în capitala Imperiului Habsburgic a fost folosit. la Rahova. toate. în scurtul răstimp i vieţii sale. misiune încununată de succes la capătul mai multor luni de aprigă înfruntare cu justiţia austriacă. Vătaf de plai la Cloşani. în preajma popei Stoica (viitorul cronicar bănăţean . co- mandant de panduri în războiul ruso-oto- man din 1806-1812. Elenco. militărie şi comerţ. într-o eiebră scrisoare. or c Vtedimirescu se arăta. fie pe cont propriu. peşte sărat şi cereale şi că rotunjise. din slujbe. ci mult a fost puţin a rămas". îndelung exersat în ţară. ëlogoveanu. La capătul ostilităţilor era înaintat în grad. u mijloacele de care dispune. . Să fi fost la renţ omul de casă al ëlogovenilor cu proiectele de dezmembrare ale ase ' Otomar1) vehiculate la Congresul european. el încheie: ÄSe sună că atunci cur eVa Ş' pentru locurile acelea. decedată acolo la 7 mai 1814. unul din apropiaţii consulului Pini la Bucureşti. un cr l' a strânge o avere şi a dobândi o r 7itie de prestigiu. de numai 40 de ani.cu. prilej de a citi istorie românească. a luptat dincolo de Dunăre. după 1806 până spre 1821 în mai multe rânduri.autodidact de excepţie . Soldat şi ofiţer în armata rusă. într-o luptă inegală cu hoţii şi trecătorii clandestini ai frontierei apropiate. de cele câteva săptămâni petrecute la Mehadia. trimisă în ţară la 28 iulie 1814. îşi găseşte aici o nouă confirmare. obţinea o importantă decoraţie şi Tudor Vladimirescu devenea sudit rus. fie împreună cu boierul Costache ëlogoveanu. cereale şi seu în Ardeal (1808). şi nu A nutine ori înfruntând umilinţa. o avere frumoasă pe care era interesat s-o sporească.t . Ştim că exporta vite.în primul rând. în mod egal. îl propul- sau printre cei direct interesaţi în trans- formarea lumii în care trăia. în viaţa civilă. la scurtă vreme. p pentru aceasta. pentru a clarifica succesiunea soţiei lui C. urmat. într-o menea împrejurare. f noştinţe militare cu care îşi va uimi apro- piaţii în 1821.Nicolae Stoica de Haţeg). care. interesat de pregătirea marelui ongres european de după prima cădere a lui Napoleon Bonaparte. va - e r c a să iasă din condiţia sa iniţială 'lin practicarea unor profesii şi însu- şirea unor slujbe. ar fi trebuit discutată şi chestiunea românească? . Dacă spiritul său de dreptate. Negotin şi Cladova. în lungi şi complicate procese. va intra în lumea afacerilor.

înfiinţată în 1814. căpetenia sârbilor. era chemat să li se alăture. Alexandru Ipsi/anti. pandurii. Sufletul acestei acţiuni era societatea secretă Eter/a. De la început s-a afirmat că în spatele întregii acţiuni se află Rusia. Contextul istoric în care s-au desfăşurat evenimentele din 1821 a aşezat faţă în faţă Äpartida naţională". puţin timp după moartea suspectă a ultimului domn fanariot. Unirea tuturor balcanicilor în lupta împotriva Porţii era scopul declarat al organizaţiei. de trei negustori greci. căruia împrejurările ulterioare aveau s'ă-i rezerve un destin de excepţie. interesată într-o mişcare generală antiotomană. cu trei dintre membrii marcanţi ai Comitetului de Oblăduire (însăr- cinat cu guvernarea provizorie a ţării până la numirea unui nou domn). ce se va dovedi ulterior absolut fantezist . planul său prevedea o răscoală în Pelopones la care însă a trebuit să renunţe când a aflat de efectivele otomane staţionate acolo. mulţumindu-se cu o diversiune la nord de Dunăre. Tudora fost parţial iniţiat în acţiunea militară pregătită de Eterie. Milos Obrenovici. unde fanarioţii. Eteria. imposibil de realizat altfel decât printr-o propagandă eficace în rândul popoarelor oprimate de Semilună. la Odessa. Tudor Vladimirescu ar fi dat semnalul unei insurecţii generale care s-ar fi întins în toată lumea greacă.prevedea ca ridicarea grecilor să fie precedată de o răscoală a sârbilor şi de o alta a bulgarilor. dispuneau de importante mijloace utile succesului mişcării. Rusia ţaristă. în Ţările Române. evenimentele anului 1821 se îndreptau spre un asemenea deznodământ şi un plan de război antiotoman. La începutul secolului al XIX-lea. acum elaborat. în cele din urmă. devenise clar că redobândirea autonomiei ţării era strâns legată de mişcările popoarelor oprimate din Balcani şi că succesul unei asemenea acţiuni era condiţionat de sprijinul militar al unei mari puteri. a devenit cunoscut la 19 ianuarie 1821.elaborat la Bucureşti. fiul fostului domnitor fanariot Constantin Ipsilanti. toţi trei membri ai Äpartidei naţionale". După ce la 1 octombrie 1820 Alexandru Ipsilanti era gata să dea semnalul acţiunii conaţionalilor săi. .relativ contradictorii . cu atât mai mult cu cât principalul sfetnic al ţarului era grecul Capodistria (Capo d'lstria). Fără a face parte din rândurile organizaţiei secrete greceşti.este cert că Tudora întruchipat calităţile şi limitele unui om al timpului său. Acordul încheiat de acesta cu căpitanii lordache şi Farmache prevedea colaborarea Äcu scopul de a ne elibera de jugul apăsător al barbarilor". alcătuită din boieri care doreau să înlăture domniile fanariote. Pe de altă parte. Acesta neputând fi adus în fruntea Eteriei datorită poziţiei sale în conducerea Imperiului Rus. evident antiotomane. Iniţial. uaor şi Eteria. în septembrie 1820 . la cererea lui. recunoscut în epocă drept comandant al unei forţe armate a ţării. nu s-au negociat înţelegeri. nu a avut loc o coordonare a planurilor de luptă pe poziţii riguros egale. Planul general. Este imposibil de crezut că între aceste trei forţe nu au existat contacte. şi Tudor. nu neapărat toţi eterişti. înţelegerea sa din 18 ianuarie 1821. a fost ales. mai cu seamă ultimele . îl însărcina. Ale- xandru Şuţu. (Frăţia sau Societatea prietenilor). trei săptămâni mai târziu el se răzgâdise şi era dispus să înceapă la nord de Dunăre. Äsă ridice norodul la arme". Fără a insista prea mult asupra trăsăturilor sale fizice şi psihice. De altfel. El era proclamat Epitrop general la 20 aprilie 1820 şi tot ce va întreprinde din acest ceas pare a confirma ajutorul ţarului.

Proclamaţia exprimă gândirea politică a mişcării naţionale la începutul revoluţiei. decât numai asupra boierilor. Äîmbrăcat cu cămaşa morţii". dar. Partea finală a textului cerea ţăranilor să Äjertfească binele şi averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri" dar să cruţe bunurile tuturor celorlalţi.participanţi la marea acţiune. exclusiv. menit să atragă atenţia asupra stărilor de lucruri din Principate. cu furci de fier şi cu lănci Adunării orânduite pentru binele şi folosul a toată ţara". e potolită printr-un arz trimis Porţii.. o incriminare la adresa boierilor greci şi români: Äridicarea noastră nu este pentru altceva. celebra JCrisoarea adresată acestuia. urma să afirme şi obiectivele specifice ale unei ' "ri naţionale româneşti. boierii participanţi se adresau Porţii negând orice participare S evenimentele care se pregăteau. din care fac parte şi textele mai sus amintite. pentru a scăpa neatinşi r sca . Tudor îşi asumă derea unei acţiuni militare care să faciliteze trecerea Dunării de către răspun eterjste şj trU e s ă' atragă sprijinul . Conţinutul acţiunii politice româneşti de 1821 este cuprins în programul revoluţiei alcătuit din textele cancelariei lui r /-(proclamaţii. în acelaşi timp. inclusiv ale rrjarilor proprietari Äfăgăduiţi" . iar eventuala reacţie a puterii suzerane. continua cu schimbul de scrisori dintre Tudor şi ÄComitetul de Oblăduire"numit şi n (3-4 februarie 1821).. documente oficiale sau scrisori personale) şi intervenţiile sale bale îndeobşte păstrate în memoria. mulţimile strânse sub stindardul ridicat în Oltenia urmau a constitui o armată. mereu dornică să intervină la orice tulburare în ţinuturile de la Dunăre. Acţiunea este legitimată prin voinţa lui Dumnezeu şi dorinţa prea puternicului împărat" (desigur sultanul) ca supuşii lui să trăiască bine. când a justificat asprimea cu care i-a pe vinovaţii jafurilor de la Beneşti. iar Ulagţma jefuitorilor?" 0 a ta foarte cunoscută apreciere. ' Prooramui revoluţiei de la 1321. dar rechemat la Bucureşti imediat ce acesta se Pregătea de acţiune. Tendinţa spre o răscoală generală împotriva boierilor este greu stăvilită de Tudor. din care se desprinde. iar nu vrăjmaşi ai patriei precum aţi fost până acum". în concepţia conducă- torilor revoluţiei. dar şi un corp reprezentativ care să conducă şi să legifereze . care ne-au mâncat dreptăţile noastre". Prudenţa domină însă mişcările răzvrătiţilor.Drept replică la acuzaţia că ar fi răzvrătit ţara el face nu tanL ' ar cum nu socotiţi dumneavoastră că Patrie se cheamă poporul. însăr- sa Sp _ r risipească trupa lui Tudor. Spre a-şi acoperi mişcările. în acelaşi pare sa Cln fi 'ntrat şi misiunea atribuită vornicului Nicolae Văcărescu.în interesul general. ocul politic stabilit la Bucureşti. la 11 februarie 1821. Tudor afirma că Ämişcarea sa nu . uneori infidelă. pentru că P (jg 0 armată S U proprie. 23 ianuarie 1821) adresată locuitorilor Tării Româneşti Äveri de ce neam veţi fi" justifică ridicarea la luptă prin dreptul de rezistentă la opresiune" care decurge din principiul suveranităţii poporului. Proclamaţia de la Padeş (Tismana. Tudor chema pe toţi cei ce vor Äa lucra binele" să se adauge cu arme. a contemporanilor şi apropiaţilor săi. este formulată afirmaţi j?'*ie a Patr/e/.Rusiei. un apel înflăcărat pentru o ridicare generală împotriva nedreptăţii şi asupririi. încă din acest ceas. Conducătorul revoluţiei le cere boierilor Äsă se facă noţi adevăraţi.

Ipsilanti primejduia şi acţiunea românească. este recunoscută suveranitatea poporului. la domeniul şcolar (instituţiile didactice sporeau pe seama episcopilor) şi la armată (se prevedea instituirea unei oştiri permanente cu 4 000 de panduri şi 200 arnăuţi. cât şi a aceleia care îl avea m r frunte pe Tudor. la laşi. atât dezavuarea acţiunii conduse de Alexandru Ipsilanti. ÄAdunarea norodului" reprezintă voinţa suverană în stat. urma a se continua cu o largă reformă. aflat la un Congres al Sfintei Alianţe. Cum astfel era aşezat pe baze noi atât statul. Posluşnicii şi scutelnicii erau desfiinţaţi: mărirea numărului contribuabililor ar fi trebuit . cuprinde totuşi principiile de bază ale unei n " ordini sociale. problema agrară. în acelaşi timp. mai întâi prin ambasadorul Stroganof la Constantinopol apoi de ţa însuşi. Tudor părăseşte tabăra de la Ţânţăreni şi se îndreaptă. spre capitala Ţării Tomâneşti aban- . Cel mai important document programatic al revoluţiei. este îndreptată împotriva boierilor". La vestea că aliaţii săi coborâră spre Dunăre. la rândul său. căci Äţara alta tarapana nu are. bine ştiut- de împroprietărire a ţăranilor şi desfiinţarea definitivă a clăcii. garanta pacea şi securitatea Moldovei şi. însoţitori ai domnului. fără a fi supraevaluat. Al. ci împotriva otomanilor." făceau. Refuzul declarat al Rusiei de a urma Eter/a în planurile ei aventuriste va modifica înţelegerile anterioare. Desfiinţarea vămilor interne era considerată o necesitate.să diminueze dările individuale. din care să fie îndepărtaţi grecii. pe socoteala mănăstirilor"). Astfel. Fără a desfiinţa birul. Accesul la dregătorii urma să se întemeieze pe merit: Äcaftane cu bani să înceteze cu totul a se mai face".. singura în măsură să acorde puterea şi să impună legea. în patru rate. extinsă de la justiţie la administraţie. cât şi relaţia dintre cetăţeni şi putere. la La6bach (Liubliana. spre a nu tulbura unitatea. acum atât de necesară împotriva opresorului străin. Firesc. oricum. Urma ca ruşii să ne ajute să redobândim cetăţile Ä<w care ne vor lăsa liberi să ne conducem după legile noastre". anunţa că. revoluţia de la 1821 nu a pus. sauÄnaţionalizarea" scaunelor arhiereşti. o Proclamaţie (28 februarie 1821) în care afirma obiectivele revoluţiei greceşti. în deplasarea de la laşi spre Bucureşti. în eventualitatea unei intervenţii otomane. dar devenit cunoscut în februarie 1821. Slovenia). Ädin porunc împăratului Alexandru". Tot ce nu s-a orânduit prin Äalegerea s' voinţa a tot norodul" urmează a se îndepărta. este ÄCererile norodului roma- nesc" care. Se cerea desfiinţarea privilegiilor boierimii şi obligaţia domnului numit de Poartă de a respecta voinţa tuturor celor pe care-i conduce. suportabilă fiscalitatea stabilind un impozit fix. Alexandru Ipsilanti trecea Prutul şi prezenta. împreuna cu cei 2 000 de ostaşi recrutaţi în Moldova. în sensul ei modern. elaborat probai anterior. Äo forţă teribilă le va pedepsi îndrăzneala" (adică Rusia). cu Äleafă uşoară". în sensul creşterii autonomiei merg şi acele reglementări care limitează la patru numărul dregătorilor greci. ÄCererile. în nici o formă. Uşurinţa cu care epitropul Eteriei a trădat participarea Imperiului Rus in evenimentele de la nord de Dunăre şi din Balcani a atras. într-o formulare înţeleasă repede de toţi.cel puţin teoretic . numai cu neguţătoria trăieşte". aproape imediat..

câşti f'ne' acordul cu "boierii patrioţi" (23 martie). în virtutea căruia Tudor a dreptul d8 rjoaij a exercita Ävremelnica stăpânire". Spre a preîntâmpina ocuparea capitalei de către eterişti. la 16 martie. în preajma Bucureştilor. de unde adresează o Proclamaţie (din Bolintin) locuitorilor oraşului spre a le anunţa intenţiile sale." lăsa loc. Va rămâne la margine de unde va aştepta trimişii Porţii spre a cerceta Äjalnica stare" a ţării spre a face dreptate şi orânduială bună. ţ' " întreprinse de Tudor era recunoscută şi de clasa Pe teme na e revolut' ' ţi nal. aic| . 27 . Älucrarea tuturora rnpreună după destoinicie'spre a câştiga din nou dreptăţile pierdute". tran-' atâtea rânduri. Mai mult ca oricând se cere unirea. de excesele trupei lui Al. Poporul s-a ridicat pentru Ädreptăţile folositoare la toată obştea" stricate în ultima vreme. pământul ţării într-un spaţiu al jafului şi al pustiirii. unde se afla tabăra sa. Jurământul lui Tudor Vladimirescu în faţa boierilor care susţineau cauza naţională. A doua Proclamaţie. Caracterul P onunţat social exprimat în Proclamaţia de la Padeş şi în ÄCereri. Se remarcă grija cu care sunt menajate susceptibilităţile Imperiului Otoman şi o anumită indecizie în ce priveşte direcţia ulterioară a mişcării. datată 20 martie 1821. 51 6 1 ă obiectivele ca în ' . unităţii naţionale. donată de boierii în panică. Din nou. întăreşte concluzia ante- atea ac un Politic".. conducătorul revoluţiei insistă asupra cauzelor care au determinat ridicarea sub arme: Äpierderea privilegiilor" noastre §! jafurile nesuferite. disperaţi de gestul Rusiei. de mânia vindicativă a ÄAdunăriinorodului". este comunicată de la Cotro- ceni. Tudor ajunge. Ipsilanti. Eteriei făceau iminent un atac otoman.. toate forţele interesate în realizarea programului ? " se uneau în faţa unei situaţii imprevizibile.

După unele surse. problema raporturilor rjjm cele două mişcări. care-l ridica mult peste gradul său de cultură. > în acelaşi timp. ÄHoţomanii de la Ada-Kaleh au prăpădit lumea de pe la noi şi de la mine şi de la dumneavoastră au luat toate bucatele şi tot ce au găsit. Älată însuşirile pe care Tudor le putea pune în serviciul misiunii ce avea să-i fie încredinţat un spirit natural. revoluţi de la 1821 relevă complexitatea unei lumi în schimbare.. Care au fost raporturile dintre Tudor şi Eterie? 3. Vladimirescu. el s-ar fi exprimat clar: ÄScopul d neavoastră este contrar celui urmărit de mine".jertfa primordială pe care acele timpuri au aşezat-o |a temelia noii societăţi. i-ar fi puy rezista cu şanse de succes.Tudor va tranşa. invitându-l să treacă Dunăr a spre a evita o nenorocire.asemeni marilor figuri legendare ale istoriei noastre . încă învăluită în mister şi supusă unor interpretări contradictorii. pagubele ce i-au fost pricinuite de tulburările din Oltenia. După altele. a cărei reaşezare comporta un proces îndelungat sub beneficiul unor condiţii favorizante determinate de jocul de interese al Marilor Puteri. Prezentaţi personalitatea lui Tudor Vladimirescu în contextul tendinţelor de restructurare în sens modern.. * La întoarcerea de la Viena. rostind cuvinte de câjn! J' pentru că a fost înşelat. Tudor este . insistentele tratative cu otomanii erau menite să întârz invazia.. într-o scrisoare. Răspunsul echivoc al epitropului l-ar fi înfuriat. Comentaţi principalele prevederi ale documentelor programatice ale revoluţiei de la 1821Ş stabiliţi semnificaţia lor. Apoi din nechivernisirea stăpânitonlor ţări noastre vezi câtă prăpădenie ni se pricinuieşte!. A. în discuţiile cu Alexandru Ipsilanti. O stăpânire cu aşa ţară mare în mână şi un lucru de nimic n-au putut opri. retras în zona fortificată a Olteniei. ci ne lăsară de ne prăpădirăm şi ne stinserăm de tot!" TEMĂ: 1. a societăţii româneşti 2. o voinţă dârză şi o ambiţie puternică.. cel puţin până când. Supus unei morţi de martir. o adâncă cunoaştere a oamenilor şi o experienţă bogată în afaceri militare. care nu-l putea face sâ uite interesul de a izbuti cu orice preţ şi de a cuceri pentru sine şi pentru clasa căreia îi aparţinea puterea supremă". OŢETEA despre personalitatea lui T. . Tudor Vladimirescu semnalează. Tudorar fi întrebat doar unde este spjiJ6 Rusiei.

precum şi rea disciplinei şi a capacităţii combative a trupelor sale l-au preocupat în m a deosebit pe Tudor. ÎPSILAfc * SAŞI. . va Ä măsuri de fortificare a mănăstirilor din Oltenia în vederea unei rezistenţe n | delungate. MOAR . la 23 ianuarie el a făcut cunoscută Proclamaţia prin care chema pe toţi locuitorii ţării pentru a înlătura nedreptăţile şi Ärăul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre" iar dintre aceştia Äsă se aleagă. precum ne sunt făgăduiţi". ci împotriva stăpânirii interne. după ce a întărit Mănăstirea Tismana. nu departe de Craiova. în drumul său spre Craiova. . DE MARTIR A LUI în contextul creat de implicarea mişcării eteriste într-o insurecţie care îşi avea baza de plecare în Principatele Române. în vederea obţinerii vechilor dreptăţi ale ţării: autonomie şi domniile pământene. Organizarea armatei. unde oamenii săi de încredere pregătiseră /ra/ea" De aici. Broşteni şi Strehaia. .. păstrând o Permanentă legătură cu boierii Äpartidei naţionale"din administraţia centrală. . Tudor 'rece prin Baia de Aramă. acţiunea abia începută nu trebuia să fie o simplă diversiune care a lnle snească trecerea eteriştilor în sudul Dunării sau intervenţia Rusiei într-un flit cu Poarta Otomană. trei dintre cei mai de seamă boieri ai ţării au desemnat. pe Tudor Vladimirescu.ÄSOMNIA" LUI TUDOR. în consecinţă. să ridice norodul la arme pentru Äobştescul folos". Tudor ş\ Adunarea norodului constituită la Padeş au întreprins demersuri diplomatice la Poartă. ca să le fie şi lor bine. unde i s-au alăturat numeroşi ţărani. Tot de aici.. DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI DE LA 1821 RĂZVRĂTIREA OLTENIE!. cei care pot să fie buni şi cu care noi dimpreună vom lucra binele. arătându-le că nu s-au ridicat împotriva autorităţii legitime a Porţii. sÄ Pentru el. printr-un înscris. în noaptea de 18 ianuarie 1821 Tudor a părăsit Bucureştiul. şi. cărora le solicită sprijinul.TUDOR LA ŢÂNŢĂREN!. al cărei nucleu îl formau pandurii.SFÂRŞITUL REVOLUŢIEI. Chemarea sa a avut efectul unei declaraţii de război adresate boierilor. Ur >de Adunarea norodului a rămas toată luna februarie şi unde. s-a instalat la Padeş. fanariote. Austria şi Rusia. Tudor urmărea să împiedice o invazie armată şi orice suspiciune cu privire la intenţia de răzvrătire împotriva ordinii legale. Prin asigurările date Imperiului Otoman. Coborând pe Motru el îşi stabileşte tabăra la Ţânţăreni.

Plecat din Tântăreni. căpeteniile Äpartidei naţionale" au luat drumul Braşovului (2Q februarie 1821). Tudor a căutat soluţiile cele mai bune. în cazul eventuale intervenţii de peste Dunăre. ==s   Trecerea Oltului de către pandurii lui Tudor Dar acţiunile eteriste din Moldova au schimbat planul iniţial. >Domnia" lui Tudor. în ÄProclamaţia şdresată locuitorilor Moldovei". Alexandru Ipsilanti a intrat în laşi şi l-a asigurat pe domnitorul Mihai Şuţu de sprijinul pe care Rusia îl acorda mişcăm sale şi -de iminenţa trecerii Prutului de către trupele ţariste. aceştia vor avea de înfruntat o Ästraşnică putere". cărora le garanta persoana'şi averea. îngrijoraţi şi de amploarea socială extraordinară a mişcării conduse de Tudor. în interesul acţiunii româneşti. în seara de 22 februarie 1821. Atent la tot ce se întâmplă în ţară. armata grecească aflată în Moldova şi'a început marşul spre Dunăre. Aceste declaraţii au compromis mişcarea în fruntea căreia se afla Alexandru Ipsilanti. complicând situaţia. îi asigura că. în tabăra de la Tântăreni. el va ajunge aici la 21 martie 1821. cât şi cu otomanii. pe 28 septembrie. era absolut necesar ca forţele armate de sub comanda lui Tudor să ajungă la Bucureşti. Rusia a dezavuat imediat Etena şi mişcarea pornită de Tudor. spre a-l atrage de partea Eteriei. în acelaşi timp. la 5 martie 1821. discuţiile purtate pe baza ÄCererilor norodului românesc" au reflectat clar divergenţele dintre cele două mişcări. Sub presiunea acestor evenimente. După ce şi-a stabilit tabăra el a iniţiat tratative atât cu Comitetul de Oblăduire din Bucureşti. conştient însă şi de consecinţele externe ale unei acţiuni pripite. pentru a da o aparenţă de legalitate acţiunilor sale şi a pune la adăpost ţara. prin Slatina. Deconspirată. spre Capitală. înainte de a sosi aici Ipsilanti împreună cu susţinătorii săi. în cazul intrării otomanilor în ţară. în situaţia în care. lordache Olimpiotula avut o întrevedere cu Tudor. 30 .

sporeşte efectivul trupelor. Tudor îşi deplasează forţele principale. Scopul general al revoluţiei "mânea împlinirea Ädreptăţilor ţării" şi hotărârea de a le obţine chiar cu Ävărsare !f sânge". preocuparea de căpetenie a lui Tudor a fost întărirea capacităţii de apărare a ţării. unde autoritatea puterii suzerane fusese Cata . ori de câte ori a fost sesizat. sporirea numărului oamenilor sub arme şi buna lor aprovizionare. întreprinde unele lucrări de apărare a Capitalei. Mihai-Vodăş\ Mitropolia şi a întărit tabăra de la Cotroceni. în consecinţă. Tudor acceptă să 'Vr6Hucă împreună cu ei. în acelaşi timp. Boierii reţinuţi să-l slujească la Bucureşti au primit. să strângă bani şi să asigure mijloacele de transport şi alimente pentru nevoile oştirii. In concordanţă cu programul revoluţiei. Dâmbovitei. ‡exprimându-şi hotărârea de a-şi păstra independenţa şi libertatea de mişcare. alcătuită din boieri Äpatrioţi". cât şi a abuzurilor varşite de diverşi proprietari funciari. primul îşi stabileşte cartierul general la Târgovişte. reciproc. în eventualitatea unui conflict militar îndelungat. lUa*'a concretă a Principatelor. tă Acordul încheiat între părţi şi-a găsit expresia în Proclamaţia din 23 c 1. recomandă stabilirea de legături cu boierii din laşi. era aşteptat Äcraiul Tudoruţ". ceea ce marchează etapa nouă în care se intrase după dezavuarea emisă de ţarul Alexandru. . a e Dla" i ' Pri'i 1821 marele vistier era chemat să uşureze claca satelor din '. în acest sens. iar Oltenia şi judeţele de câmpie sub cea a lui Tudor. în ciuda unor grave divergenţe. Deşi Capitala ţării era aşezată într-o zonă ' proprie apărării şi nu dispunea de ziduri şi fortificaţii el a ocupat Mănăstirile Kadu-Vodă. iar celălalt la Cotroceni. Tudor1-a atras atenţia lui Al. cărora le măreşte capacitatea combativă şi disciplina. autorităţile habsbur- gice temându-se ca duhul răzvrătirii să nu-i cuprindă şi pe românii de acolo. a determinat însă intervenţia armată a Porţii. în virtutea căreia comandantul armatei revoluţionare recunoaştea elnica stăpânire" a ţării.1821. în raporturile lor nemijlocite cu ţăranii. ca Äla un gând şi o unire cu Moldova să putem câştiga deopotrivă drepturile acestor principate". în scurtul timp ai guvernării sale. La 28 martie. în Transilvania. în urma căruia judeţele din nord trec sub autoritatea lui Alexandru Ipsilanti. cei doi ajung la un acord. întâlnirea din 30 martie 1821 cu conducătorul Eteriei a scos în evidenţă lipsa de concordanţă dintre mijloacele şi căile folosite de către cele două mişcări. Tudor şi boierii rămaşi în Bucureşti. de la început. şi-au jurat A. însărcinarea să asigure ordinea în ţară. iar aceştia declarară că Äpornirea slugerului Tudor nu r eSte ®?ontjnutu| acestui compromis politic îşi găsea expresia într-un document Ŷ tat Porţii şi într-un memoriu adresat ţarului. Ipsilanti că fără sprijinul Rusiei nu va putea ridica steagul luptei antiotomane. la începutut lunii mai încurajată şi de expectativa rusă. *n Colentina. Şi peste munţi. iar dacă doreşte să o facă să treacă Dunărea şi să-i înfrunte acolo. iar 5 zile mai târziu a ordonat să fie înjumătăţită darea impusă Olului CreţeştMIfov. şi duce tratative cu paşalele de la Dunăre pentru a evita intervenţia acestora. Tudor acţionat ferm atât împotriva actelor de indisciplină ale trupei. Aflându-se cu Äsabia în ţara sa" Tudor se opunea intrării armatelor eteriste în oraş. trupele lui Alexandru Ipsi/antis-au oprit la marginea Capitalei.

a fost înfrântă. Deşi la 18 mai. lipsită de pregătirea şi instrucţia militară corespunzătoare. s-a ajuns la o înţelegere între Tudor şi lordache Olimpiotul. după îndelungate ezitări. o înaltă capacitate de luptă. în luptele cu otomanii de la Drăgăşani. Tudor Vladimirescu. iar de aici la Târgovişte. au pătruns la Tudorcare a refuzat orice discuţie. în schimb. Izolat de ai săi. înfruntând moartea cu dârzenie şi demnitate. ultima rezistentă consemnându-se la Mănăstirea Secu. la Goleşti. oastea lui Tudor s-a dezmembrat. a părăsit Capitala considerând că rezistenţa ar primejdui oraşul. Seve- ritatea excesivă cu care a pedepsit actele de indisciplină prin execuţia unuia din tinerii săi căpitani. armata eteristă. şi înconjurat de arnăuţi a fost pornit spre Piteşti. Arestarea lui Tudor de către eterişti . Tudora fost scos repede din tabără. într-un cuvânt către oştenii săi. Tudora fost ucis în noaptea de 26-27 mai 1821. nu înainte de a-şi demonstra. Rămasă fără comandant. La apropierea otomanilor de Bucureşti. conducătorit eterişti au hotărât să-l îndepărteze de la conducerea armatei pandurilor cu sprijinul căpitanilor D. loan Urdăreanu. moarte?*. mai mulţi eterişti. la 15 mai 1821 el anunţă hotărârea de a se uni Äcu ceilaţi fratj creştini" pentru Äa descărca împreună puştile în carne de turc". i-a îndepărtat pe ceilalţi şi a uşurat misiunea complotiştilor. Macedonsk6 şi Hagi Prodan. la marginea Târgoviştei. în frunte pu lordache Olimpiotul. de martir a lui Tudor. iar trupul său spintecat şi azvârlit într-o fântână. înainte ca Älagărul pandurilor să se trezească bine şi să afle despre ce este vorba". Sfârşitul revoluţiei. în dimineaţa zilei de 21 mai 1821. după înmormântarea lui loan Urdăreanu. Singurul său mare păcat a fost acela că Ävoise ca în ţara lui să aibă parte de fericire şi de putere săracii neamului românesc".

Unul din obiectivele Äpartidei naţionale" a fost astfel atins. Ilustraţi politica internă a lui Tudor Vladimirescu şi stabiliţi semnificaţia acesteia. Dar o putere mai mare decât viaţa lui îl ţâra spre pieire" TEMĂ . ca duşmanii săi el s-a păstrat multă vreme teafăr nevătămat. Sosirea lor în p pate. concidea cu retragerea trupelor otomane de atie care (ăsau în urmă amintirea a nenumărate jafuri. a socotit. r trU represaliile exercitate împotriva participanţilor la evenimentele anului ? au dus la o nemulţumire generală care a generat puternice frământări şi Äuscări sociale. fără mijloace." NICOLAE /ORëA despre Tudor Vladimirescu ÄNu se poate zice că Tudor a căzut orbeşte în prăpastie El a înţeles şi slăbiciunea sa faţă de turci şi încurcătura în care trebuia să se zbată faţă de etenşti şi puţinul temei ce trebuia pus pe boieri. chiar dacă tia fusese înfrântă o dată cu dispariţia conducătorului acesteia. . Sumele enorme solicitate de întreţinerea n u . f n toamna anului 1822. deopotrivă. iar ţara din reV cupată de trupe otomane. loniţă Sandu Sturza - Moldova) şi ërigore Dimitrie ëhica (în Ţara Românească). * * NICOLAE BĂL CESCU despre evenimentele de la 1821 . A făcut tot ce se putea face de un om necunoscut. Problema -nească a devenit subiect de discuţie între Marile Puteri Sub presiunea lor rorTI rta a f0St obligată să numească primii domni pământeni. distrugeri şi a mii de victime omeneşti. sigur de el şi oastea sa. ca statul să se facă românesc Ea fu o revoluţie democratică.Revoluţia de ia 1821 a strigat dreptate şi a vrut ca tot românul să fie liber şi egal.în Oltenia. fără adevăraţi sfătuitori şi fără sprijinitori trainici A chibzuit. luptele de hărţuire au mai continuat o vreme. a potrivit .nu fără izbândă de multe ori Fără a se lăuda şi a minţi.

s reinstituia pentru Poartă obligaţia de a respecta drepturile Principatelor. Conflictului intern pentru putere i se adaugă şi o participare internaţională. SUZERANITATEA Şl >PROTECTORATUL" IMPERIILOR VECINE. . Instaurarea domniilor pământene va asigura cadrul înăuntrul căruia urma a se realiza importante transformări. eludat în punctele sale principale dintr-o firească prudenţă la 1821. .reprimarea mişcăm de eliberare greceşti. desfiinţarea raialelor. . TRANSPORTURILE SI COMUNICAŢIILE. . ca un sprijin pentru modernizare.SOCIETATE. printr-o Convenţi semnată la Akkerman. Paralel. Intr-u _ act separat. La 7 octombrie 1826. Contextul politic internaţional. care a acceptat înfăptuirea programului politic naţional cu condiţia instalării m Principate a Äprotectoratului" său. Revin în aceste texte revendicări esenţiale: instaurarea dom- niilor pământene şi a puterii politice a oligarhiei boiereşti. dar şi a acţiunii politice şi militare întreprinse de Tudor. acesta îşi găseşte cuprinderea aşteptată-cu deosebire . Abia schiţat în vremea lui Tudor. AKKERMAN (1826) SI ADRIANOPOLE (1829).AGRICULTURA. înţeles iniţial corect. libertatea comerţului şi a celorlalte activităţi economice.URBANIZAREA. expulzarea străinilor din conducerea statului şi a Bisericii. Anul revoluţionar 1821 şi ceea ce a urmat . Rusiei şi Imperiului Otoman. . Implicarea nu se opreşte însă aici. Akkerman (1826) şi Adrianopole (1829).referitor la Ţara Românească şi Moldova.în memoriile înaintate de către marea boierime Austriei. se desfăşoară o luptă de poziţii între boierimea mare şi boierimea mijlocie şi mică.INDUSTRIA. erau puse bazele unei n 34 . DE LA REGULAMENTELE ORGANICE LA REVOLUŢIA PAŞOPTISTĂ -CONTEXTUL POLITIC INTERNAŢIONAL.au creat condiţii propice pentru formularea explicită a programului na- ţional. ROMÂNII ÎNTRE OCUPAŢIA. complementară tratatului de la Bucureşti (1812). . dornice să participe la împărţirea beneficiilor exercitării puterii şi pentru care înfăptuirea progresului social-economic şi politic se asociază cu un sistem de privilegii exclusive.COMERŢUL. Marea boierime învinge cu sprijinul Rusiei. DEMOGRAFIE. ororile ocupaţiei otomane şi intervenţia diplomatică a Marilor Puteri în favoarea Ţărilor Române .DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICĂ.

500. . la aceeaşi dată. La oraşe apar noi meserii Şi comerţul se diversifică. . conducerea p ncipatelor este încredinţată contelui Pahlen (1828-1829) şi ulterior generalilor jeltuhin(februarie-octombrie 1829) şi Kiseleff{\829-1834).'3 584.28% din populaţia provinciei. însoţită de retro- cedarea teritoriilor fostelor raiale şi stabilirea graniţei pe talvegul Dunării . în planul statutului lor politico-juridic Ţările Române ieşeau de sub dominaţia singulară a Porţii spre a cunoaşte. la 1857 se semnalau 2 localităţi. maghiarii 35 . garanta Ţărilor Române vechile lor privilegii cuprinse în capitulaţii sau în înţelegerile dintre cele două puteri. l ti vo' s. suzeranitatea Imperiului Otoman şi.500. încălcarea ei de către Poartă va declanşa un nou *Phd între cele două Mari Puteri. cu titlu de preşedinţi ai Divanelor celor două ţări. oraşelor şi târgurilor. aveau un caracter contradictoriu.alungaţi de revoluţia din ţn fine. In ansamblu. timp de 30 de ani. românii reprezentau 60. Paralel cu creşterea nume- rică a satelor.nutj departe de ţară. în sensul căreia domnia pământeană se limita pe o durată de or ganiz atea comerţ u| uj se fixa cu rezerva asigurării celor necesare Porţii. în timp ce ln Moldova. Ia 1 qLa începutul secolului al XIX-lea.au avut consecinţe favorabile în afirmarea societăţii. ales după 1829. genera . Reglementările lui. în Ţara Românească. l0C(Jj Tl ri| "ansilvania. în- rile protectoratului" ţarist. se 7 3n'\ cOmisii care să ia măsuri cu privire la întocmirea unor regulamente instituia Ţrjbutu( şj celelalte obligaţii rămâneau în limitele hatişerifului din 1802.105 locuitori. în acelaşi spirit era elaborat un nou act separat pentru cele două Principate. de conflictul ruso-otoman. s fârşit lungul exil al boierilor pământeni . care îşi schimbă structura şi omogenitatea. __ In perioada anterioară revoluţiei de la 1848. în absenta domnilor. Ŷ ări interne. în Moldova existau 1 933 sate rar în Ţara Românească. moderne. însă. în vreme ce în lumea rurală se adânceşte stratificarea socială. favorabilă intereselor româneşti convenţia marca. consfiinţită de Tratatul de la Adrianopol. situaţie care se va menţine până în a'Driliei834. în Transilvania. populaţia se ridica în 9 3 2 locuitori iar la Mi" ' jumătatea secolului la 2.000. într-o creştere de n anul 1844.000 locuitori. Societatea românească intră într-un curs racordat la ritmurile unei vieţi ln Plină schimbare şi transformare. sporul demografic este mai mare la oraşe decât la sate iar mai xul de locuitori din mediul rural determină apariţia unor noi aşezări urbane. f qeneral. se înregistrau 1 462. trupele ţariste trec Prutul nă Tara Românească şi Moldova. la 1838.primul pas pe calea unificării de stat în epoca modernă .500. vreme de aproape 50 de ani. Victoria Rusiei. se înregistrează şi o diversificare a populaţiei. Poarta şi Rusia se obligau să confirme viitoarele regulamente administrative ale Principatelor. în spiritul înţelegerilor mai vechi dintre marea boierime şi Rusia. protectoratul concomitent al Rusiei. .000 3QO/O ? e P ntru ca în 1847 populaţia să numere 3. totuşi. care se retrag din faţa armatei ruse. La 26 aprilie 1828. recensământul din anii 1784-1787 consemna 2. înregistrându-se şi un proces de comasare a acestora. Domnia pe viaţă întărea stabilitatea principalei instituţii în stat. libertatea comerţului.

Ocna Mureş "' Corund aComrat Cetatea Albă.Turda Ŷ .\..-%.Gheorghe A Orşova Ŷ Zăgujani Piteş * Dragomiresti Ploieşti ' ţ>v a S Moldova Veche/**xTurnu Severin Ŷ -. Gheorghe Focş a .---------------------------------------------- doineşti . . o _. ..a-. Cahlţ ' w ţ Olt'&dr A Teliuc Arpaşu «" Ƒ [ / e J ]fBolgrad l &-Găvoidia ‡ Nădrag DCălan Sadu*p r *ac«zărn1ftilX ' Galaţi Reni 4 Chilia Nouă-- e i " \. Sântana Abrud Jţţeş A j .Târgu JiuRamnicu Vâlcea % Pioasa V C. Filiasi Drăaăsani VoHtu __* oSlobOZia F Sticlării. Salonta lin" Gpeorghieni i² -" ² * *Ŷ -* -/ săpun Hârtie Ä . .' _ ! > _ . : Târgu/wlure Pielărie Nucet e *a e . . vaslui ?Leova . LEGENDA Extracţii de cărbuni Extracţii de fier Metale neferoase Păcură Sare .Ocna '* ' 5 j Dumbrăveni . l Bacău v . unelte agricole Baia Mare BaiaSpne Valea lui Minai Construcţii de vaseJ Tiraspol Maşini cu abur A ›pp lina ©‡ Oradea e" Potasă Chisinău ' T *>Borsec Piatra Neamţ "tg.Şerpilor ± rea Dognecea «Reşiţa' Ŷ uricani ae Ar eş Cjga ~ ( mSfe« JI \ nd£Bafta A/bT T Prpa'a Rusia Sulina \{ Vrsac nA "Anina Baia de Aramă ? Bpiteni. . Camfrna b uzau-' _ "Va Tulcea BELGRAD Oraviţa Ciclova D .C\ ‡ Arad Roşia Montană n Z|aţna Tg. .Râbniţa Ape minerale D Cavnic Debrecen ___________________________________ n .Grozeşti (Oituz) [ BăiţaD " ‡ e -Ocna. ceramică. et« Călăraşi .C JS / Sf. ‡Ferdinandsberg \ 3 r "-? fag \ Ismail ~z e s \ * ib (Oţelu Roşu )Ŷ Petroşani Câmpu}und C oea/ âpu" © D -i 1829-1856 I. Borşa p›p Metalurgie. faianţă. cărămidărn\ Craiova Videle - Olteniţa 9 Constanţa Textile Zahăr Berării n . andr Sj|(stra Distilerii de spirt f M or i j Calafat Segarcea 'a Giurgiu Turtucaia !"" !  ! "  îorabia Turnu Măgurele Rusciuc M a n g a lia #       Z im nic ea B az ar gic ' J _ ?&-.Lăpuşnei Lumânări.. ---------------------------------------------------. n£ Hârsova . Caracal r Ruşii de Vede Adamclisi Vidirî-. Tatarbunar Săvârşm Sac ărfm bp Alba lulia Sibiului gja o < Malnaş C h l Tecuci eva CU9 r Sebe Slbiu T UCI 7 Jimbolia Timişoara G>? ‡ ' * | C V lceOf. Rupea A Bixad .

ei alcătuiau un important contingent al burgheziei care se prezenta divizată . de nevoile armatelor de ocupaţie. a beienarilor. cu implicaţii reliefate cu prilejul revoluţiei de la 1848. înnoire. care reprezentau o importantă sursă de muncă salariată. Aici stratificarea este puternică. jelerii 18. deşi populaţia oraşelor a crescut. slabă sub raport numeric datorită păstrării regimului stărilor şi a naţiunilor privilegiate.confesional şi etnic . intelectualilor şi Äde sus" prin încadrarea activă a unei părţi din boierimea veche în activităţi cu conţinut burghez. locuitori fără domiciliu stabil.în ‡ Moldova. desfiinţaţi prin Regulamentele organice. marea masă a populaţiei o alcătuiau ţăranii. agricultura (pământul şi ţăranul) fiind o cale Profitabilă de câştig. marea majoritate a populaţiei o alcătuia ţărănimea iobagă care. prin intrarea în rândurile ei a negustorilor. putem înţelege apropierea între burghezie şi Proprietarii funciari. în Transilvania. în vreme ce caracterul predominant agrar al economiei făcea ca interesele burgheziei să coincidă cu cele ale boierimii. arendaşilor. este în strânsă ara e * ~tură cu transformările economice. enarea în circuitul pieţei a moşiilor nobiliare.33%. s-au înmulţit obligaţiile în muncă acestora. de începutul 9ajării produselor româneşti pe piaţa externă şi de nevoia de bani a tuturor e a 9oriilor sociale) a avut drept consecinţă extinderea suprafeţelor cultivabile. 97% iar saS" 9'99%. iar ţăranii liberi 27.- imii vizibilă încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. categorii. în Transilvania.Pro':)r'et ţ' ţărăneşti. în Ţările Române. ţăranii clăcaşi alcătuiau . fiind mult mai omogenă în Ţara Românească. particularităţile luptei Politice şi sociale desfăşurate în timpul revoluţiei de la 1848. jp populaţia Moldovei şi 74% din cea a Ţării Româneşti. Structura populaţiei orăşeneşti reflectă mai bine dinamismul vieţii noi. precum şi a ruptaşilor. at şOc!<' ate Schimbările profunde din viaţa economică şi socială se observă si în transformările survenite în structura boierimii din cele două Principate Procesul de îmburghezire a acesteia se desfăşoară în ambele sensuri Äde jos". s-a extins rezerva moşierească în detrimentul ale " C'ate n f 'os'nţă ţăranilor dependenţi. posluşnicilor.sociale care. funcţionarilor din administraţia de stat. în schimbul scutirilor fiscale. ' slaşilor şi slugilor. Rigidi- tatea' structurilor sociale a împiedicat o dinamică similară aceleia din Principate.21%. oameni veniţi de peste hotare. în fapt. este luat de categoria căpătăierilor. în acest fel. în Transilvania. utilizaţi în administraţie şi care plăteau doar o dajdie. obiectivele şi limitele alianţei dintre ele. locul scutelnicilor. diversificare în raport cu cerinţele societăţii fl10 ţn perioada anterioară anului 1848. In concluzie. îşi găsea un teren de afirmare mai prielnic în mediul intelectual. boiereşti şi mănăstireşti. prezenţi în număr apreciabil. Ä. Agricultura Nevoia unei producţii sporite de bunuri agrare"(legată de rgirea pieţei interne. Negustorii şi meseriaşii reprezentau principalele categorii de locuitori. ca şi a lot "Ŷ. de cererile otomanilor. Burghezia română. şi de cele ustriece. Astfel. s-au accentuat tendinţele de acaparare a pământurilor ţăranilor 37 .17%.ep|jneau anumite îndatoriri faţă de boieri sau mănăstiri.Creşterii populaţiei şi numărului aşezărilor le cores- He o puternică adaptare. reprezenta 39. Stratificarea . în Principate. în 1831. ea era încă legată de agricultură.

cum ar fi folosirea muncii de clacă în serviciul producţiei de marfă. ca cea de la Pantelimon. în acest scop. Dar. trimiterea de bursieri în străinătate. Societatea de agricultură. s-a extins munca salariată. în regimul clăcii. imposibil de îndeplinit în timpul afectat). prin intermediul nartului (volum de muncă zilnic al ţăranului clăcaş. în 1821-1848. prin comercializarea tuturor produselor obţinute P domeniu. a metodelor vechi. Aceasta a determinat atât pauperizarea unei însemnate părţi a ţărănimii. prin introducerea unor procedee tehnice noi. Toate aceste căutări nu-şi puteau găsi plenitudinea într-o societate încă aflată sub dominaţie străină. înfiinţată la Sibiu încă în 1769. cu atâta vigoare. în acelaşi timp. se înfiinţează. Elementele noului se răspândesc. prin reducerea sesiilor iobăgeşti. nu în ultimul rând. prin înmulţirea numărului zilelor de clacă. ea este legată de activizarea elementelor din sistemul de valori corespunzător societăţii moderne. evoluţia a fost asemănătoare. s-a generalizat arendarea pământului. şj aici. aceste elemente de modernizare. liberi. fapte care vin să ilustreze nevoia de a depăşi stadiul rutinier al agriculturii. unul din cei mai de seamă agronomi şi oameni de ştiinţă ai vremii. precum şi prin înfiinţarea unor întreprinderi de prelucrare Ş> industrializare a acestora. a fost însoţită de sporirea numărului zilelor de muncă. situaţii ce vor provoca numeroase conflicte de proprietate. Alături de transformările cantitative se înregistrează şi transformări calitative. la noile realităţi. au sporit preocupările pentru modernizarea producţiei. înŢara Românească. De aceea . cu scopul de a populariza cele mai avansate rezultate agrotehnice. se experimentează maşini agricole de import la ferme model. De aceea. a muncii salariate. de a o moderniza şi înnoi. care frânează progresul agriculturii şi al societăţii. agricultura stă sub semnul revoluţiei agrare declanşate în Ţările Române încă din secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea. de Societatea Agricolă. în acelaşi timp. prevăzută în Regulamentul Organic. în conditii|e în care agricultura reprezintă sursa esenţială de câştig. numeroase date dovedesc orientarea stăpânului de moşie e spre producţia de piaţă. la formarea de mari latifundii prin acapararea pământurilor ţăranilor liberi. a cunoştinţelor ştiinţifice din literatura de specialitate. cât şi formarea unei categorii subţiri de ţărani înstăriţi. în Transilvania. prin activitatea desfăşurată. Şi aici necesitatea unei producţii sporite de cereale a dus la creşterea rezervei senioriale. în Transilvania. asistăm la adaptarea. Mărirea rezervei. se pun bazele Şcolii de meserii din Bucureşti ş\ a alteia de arte şi meserii la laşi (1843). experimentele lui Ion lonescu de la Brad. lupta dintre nou şi vechi. şi. Deşi are un ritm inegal. Cum agricultura reprezenta sectorul dominant al economiei. se constituie Asociaţia economică ardeleană având drept obiectiv organizarea şi dirijarea economiei în acord cu nevoile societăţii. îşi fac loc în condiţiile în care principalul mijloc de exploatare a pământului îl reprezintă munca silită.în general. acceptate m Transilvania şi în Principate. La toate acestea se vor adăuga înfiinţarea fabricilor de maşini agricole de la Cluj şi laşi. în 1834. nicăieri ca a|CI nu s-a manifestat. se organizează învăţământul agronomic şi economic în cadrul şcolii de la Sfântul Sava şi a Academiei Mihăilene. de îngrădirea dreptului de folosinţă şi de strămutare a clăcaşilor.

cel puţin până la 1829. numărul lor este re §tere: în 1832 se înregistrau 22 oraşe şi 18 târguri. în prima jumătate a secolului al XIX-lea. în Moldova şi în Ţara Românească. Din păcate. Numărul vaselor comerciale sub Pavilion străin care descarcă în porturile dunărene Brăila şi ëalaţi . s-a votat legea drumuri/or. la strângerea legăturilor cu piaţa externă.Oraşele erau centre de producţie şi de schimb. de care era legat ns noire a societăţii româneşti. negustorii români îşi sporesc activitatea. garanţiile. paste făinoase. în Ţara Românească. îşi află locul şi o categorie de negustori profesionişti. în special cei din Braşov (casa fraţilor Orghidan) şi din Sibiu (casa Hagi Pop Constantin) care şi-au impus supremaţia absolută în relaţia cu Principatele. va impune această problemă drept Proc!ldamentală în revoluţia de la 1848. în Principate mai ales. funcţionari de stat). îi lipseau iniţiativa. materia primă. în 1845. la consoli- 6a Pieţei rnterne. Numărul manufacturilor a crescut. mai cu seamă în Transilvania şi Banat. precum şi ale IVl <aţii administrative şi culturale. sprijinul economic şi stabilitatea politică. se remarcă dezvoltarea deosebită pe care au luat-o teşugurile Săteşti. departe de a alcătui baza unei industrii maşiniste. După 1829 s-a construit podul de peste Olt. creşe a de muncă liberă. în rândul cărora intrau şi boierii ce-şi cumpăraseră rangul (aparţinând unor categorii diverse - arendaşi. lumânări. iar în 1847 se nstituig o Direcţie a lucrărilor publiceîn cadrul căreia va activa secţia podurilor a a . care conferă comerţului un caracter uniform şi organizat. Un corolar al dezvoltării schimbului intern şi extern l-au reprezentat Porturile şi comunicaţiile. condiţiilor indispensabile. De aceea. Alături de ţărani liberi sau dependenţi. mistraţia regulamentară a contribuit la accelerarea schimbului. de proprietari. în cele ale zahărului ş\ textilelor. de la atina. pentru ca în 1845  . dimensiunile activităţii manufacturiere s-au dovedit mo- deste. Dezvoltarea comerţului dincolo de Carpaţi a fost stimulată mai cu seamă de desfiinţarea monopolului economic otoman. Cu toate acestea. care a dus la antre- narea Ţărilor Române în circuitul european. capitalul. sticlă (Comăneşti). ea provocată de transformările din lumea agrară.era în continuă creştere. o înreDuturilor industriei este istoria unor eşecuri repetate în absenta is toria IM V K . Prin preocupările constante de modernizare a transporturilor.drumurilor.ţ!r*3an'zarea. Mo în c * ldova. imprimând acesteia un dinamism cu totul deosebit.acest d| n urmă oraş beneficiar de regimul de porto-franco din 1 8 3 8 . aceste întreprinderi aparţin mai cu seamă boierilor şi negustorilor si produc postav sau ţesături diverse (laşi). acti . în continuă creştere numerică în perioada regulamentară. industria cunoaşte o '[ mai puţin spectaculoasă. în cuprinsul căreia includem şi atelierele de fabricat unelte şi maşini agricole. în ramura metalurgică. OrT1 naţia otomană în Principate şi stăpânirea habsburgică în Transilvania creau erioase obstacole. una a Comparativ cu sectorul demografic şi agrar. Comerţul accelerează procesul de dezvoltare în sens modern a societăţii româneşti. prin introducerea în circuitul comerţului intern a unei game "artete de produse şi sporirea numărului de meşteri din marile oraşe.

se edifică \ndria (1834) şi Turnu-Măgurele (1836). n Ţara Românească. în prima jumătate a secolului al XIX-lea ul târgurilor să sporească la 50.370 locuitori. cu o populaţie de aproximativ D locuitori (se adaugă Oradea. se dează la pavarea şi la iluminatul străzilor. Dintr-o veche monografie sanitară a Munteniei datorată doctorului Constantin Caracas ÄOricum s-ar privi clasificarea locuitorilor Valahiei fie din punctul de vedere politic. în 1846. Arad). de la 3 oraşe (Cluj. ul spre modernizare devine ireversibil. ape care străbăteau louă capitale ale Principatelor.şi Comercianţii şi meseriaşii. Progresul nu mai poate fi oprit. Timişoara. Staţie de poştă. Braşov) care numărau peste 10 000 >ri în 1786. adică nobilii -. la extinderea reţelei de cana- sunt regularizate cursurile Dâmbovitei şi Bahiuiului.895 iar Craiova 11. populaţia oraşului laşi ajungea la 5 locuntori. imenajate locuri de agrement (Copoum laşi şi Cişmigium Bucureşti). fie din de vedere fizic al ocupaţiunilor lor (aceştia) se împart în două clase boieri. Ploieştii 15. în Ivania. în perioada regulamentară se realizează o mai /Ŷ/(. se ajunge. de asemenea. -oisă sistematizare. Perioada istorică cuprinsă între - 1848 este bogată în transformări. între tuc'ureştii numărau 50. Dezvoltarea îşi accelerează ritmul. în 1831 sunt consemnate 37 oraşe şi târguri. la 6 oraşe.885. dintre care cei mai mulţi sunt de alte neamuri se socotesc în . Sibiu. chiar pentru triumful său va fi necesară o nouă revoluţie. Porturile ëalaţi şi Brăila îşi modernizează instalaţiile Din 1831 începe ruirea noilor oraşe Brăila şi ëiurgiu (foste raiale).

căci toţi comercianţii şi toţi câţi dobândesc o pozitiune bănească mai bună se silesc în toate bhipunle şi cu toată întinderea luxului să imite viata boierilor" Dl NI CU ëOLESCU în Äînsemnare a călătoriei mele" despre nevoia de modernizare a economiei româneşti ÄAceastă mulţime de fabrice sunt în toate ţinuturile europeneşti. fiindcă din punct de vedere al traiului aflu putină diferenţă între cei dintâi şi cei din jrmă. pentru că ei au fabrici Marea pagubă este la o tară de a-şi scoate tot materialul nefabnearisit vânzându-l în alte tari cu un prost preţ şi apoi să-l cumpere iarăşi cu preţ de 30 ori mai mult. iar nu împotrivă să le ia domnii bani. TEMĂ 1 Care a fost semnificaţia politică a tratatului de pace de la Adrianopol (1829) pentru evoluţia politică a Principatelor Române? \ 2 Caracterizaţi nivelul de dezvoltare social-economică a Principatelor în prima jumătate a secolului al XIX-lea .. de aceia fac şi felurime de ajutoare acelora ce întemeiază fabrice.orwna clasă. căci cu aceste fabrici fieşcare stăpânire îşi fericeşte norodul.

birul a depăşit oporţiile avute în vremea lui Caragea Vodă. Poarta hotărăşte numirea a doi domni pământeni. . nici încercările de a . inclusiv asupra privilegiaţilor. ëhica (în Ţara Românească) s-au aflat. precum rivalitatea ruso-otomană sau conflictul politic şi ideologic între ierimea mare şi cea de rang inferior. Pe de altă parte. . multe insur- mtabile.e ordine în administraţie (lupta împotriva venalităţii şi corupţiei a înregistrat un ec) şi nici cele care urmăreau o nouă împărţire administrativ-teritorialâ. şi unele obligaţii ale clăcaşilor. Secolul fanariot lua sfârşit şi se împlinea fel principalul deziderat al revoluţiei de la 1821. . memoriile adresate Marilor Puteri. în politica externă a Ţării Româneşti reţine. BUCOVINA.REGULAMENTELE ORGANICE (1831-1832). loniţă Sandu Sturdza (în Moldova) şi gore D.MIŞCAREA POLITICĂ PREPAŞOPTISTĂ. bunele lor intenţii şi /oia acută de schimbare s-au lovit de obstacole de tot felul.deci. La 23 iulie 1822. totuşi. atenţia corespon- înţa activă a domnului cu cavalerul von ëentz. prin termediul acesteia Austria a câştigat o posibilitate nouă de a influenţa poli- :a Porţii în Principate căci informaţiile epistolare erau. şi-au atins ţelul. într-o situaţie jă.lusiv o evidenţă exactă a supuşilor străini sau a scutelnicilor şi posluşnicilor. în succesiunea aproape imediată a )lutiei de la 1821 şi în contextul unor puternice contradicţii între Rusia şi eriul Otoman. acum declanşat şi acutizat. Contemporanii au reţinut doar că. Nu au dat. de la început. secretarul lui Metternich. BASARABIA SI DOBROGEA ÎN PERIOADA PREPAŞOPTISTĂ. . atât de interesate de viitorul ilor Române. Domniile pământene (1822-1828). - .DOMNIILE PĂMÂNTENE (1822-1828). Războiul ruso-otoman încheiat cu pacea de la Adrianopol a impus Äpro- sctoratul" Imperiului Rus asupra Principatelor. . inaugurat cu o ocupaţie militară are se va prelungi până în 1834. în timpul acestor domnii. PRINCIPATELE ROMÂNE SI PROVINCIILE ISTORICE ROMÂNEŞTI ÎNTRE 1822-1848 .ROMÂNII DIN TRANSILVANIA. rezultatele aşteptate.guverneze în spiritul acestuia. firesc. Ei au fost nevoiţi să se supună suflului înnoitor inaugurat de revoluţia de la 21 şi să.DOMNIILE REGULAMENTARE. rezerva moşierească a sporit şi. nici măsurile fiscale care urmăreau o ii corectă aşezare a birului. Spre deosebire de predecesorii lor. care fi instalaţi însă abia în toamnă. irespunzător. transmise la onstantinopol.

şi-a găsit o expresie mai apropiată de necesităţi. conform procedurii stabilite. dovedesc că Tratatul de la Adrianopol şi Regulamen- tele Organice nu reprezintă începutul unei noi societăţi. erau adoptate de Adunări/e obşteşti extraordinare din Bucureşti şi laşi. care Boemii VOR fi cONSTiTuncwaLt si PAMINTEM. în mod esenţial. pentru Ţara Românească şi. Acest principiu. 1/13 ianuarie. respectiv. «SGHReLe ) D¼UMITÎNtM!-S£ PR£CJS HOTARa TARII Pt TrtL" VEOKL DKWAmi Geneza lor.ItttPOKRSl CCLOR TREI fHWLe (BfHILâ OttlKfiW tSKNU mentului Organic.BI TARILOR BOMÎH¼ C8 CCIMTE a format obiectul unui raport general. era ales pe viaţă de Adunarea obştească extra- ordinară. sintezele consulilor imperiali de la ÎBRCIi NU M3I 4H ORCPTBL S3 CfiU» MIA TARILE RO- Bucureşti şi laşi. amendate de Curtea protectoare. în mai şi octombrie 1831. propunerile şi MCMe APROVIZIONĂRI POtTRM aKHJTA SAM P6HTRU COH- SFANTINOPOl. La acea dată. Domnul. în cele din urmă.3 2'14 StPTCMBRK «29 veche iniţiativă. Regulamentele Organice (1831-1832). Proiecte/e de Regulament. TaHCia ReCUNOAŞTE V. 43 . multe din dispoziţiile lor fuseseră deja puse în practică de generalul Kiseleff. care $"  "  % LlKRT4T¼S C0MERT8I. desigur. mai ales. solicitată în ÄCererile norodului românesc". era departe de a putea limita excesele acesteia. oficial însă doar de la 1/13 iulie 1831. relativ îndelungată şi LA complexă. doar târziu. Contrar acestor reglementări. alcătuită din boieri favorabili domniei. separarea puterilor în stat. precum şi cele mai multe dintre revendicările cuprinse în memoriile boiereşti.lL3BIIJTaTea K£GULSf1¼«T£LOR instrucţiunile speciale ale curţii de la ce se VOR Face IN TIMPBL awwiSTKWiei KMSC PEHTRH Petersburg. este cunoscută: o anchetă  rusă după ocuparea Principatelor. cât. toate la dispoziţia celor 0KGa«Z4Rea TARILOR ROMINC două comisii speciale de redactare. avea. ëheorghe Bibescu fiind instalat. au funcţionat la Bucureşti şi la laşi sub RecaNoasTesea PAVILIOMVUU ROM ÎN D¼ CSTRE preşedinţia consulului general rus T03TC STATeLE C«RO«Ne. dar să susţină unitatea celor două provincii româneşti. a cărui Politică filo-ţaristă era cunoscută. izbândească: elaborarea Regula. impusă încă la Akkerman. împlinirea unor deziderate pe care jocul de interese ale Marilor Puteri abia acum le recunoşteau. Minciaki. Astfel. pentru Moldova. HM PtNTKii TARIlt ROfllSe. să fluTONOMtt ADMINISTRA. în 1842. în anii 1829-1831. care deţinea puterea executivă. Sf NICI SaUHORI memoriile boiereşti şi. Adunarea nu a luat atitudine împotriva lui Mihail Sturdza. pentru ambele PENTRU TARILE MOMÎMC KASIORGAWIW Principate. în Moldova. TARI. Puterea legislativă aparţinea unei Adunări obşteşti care. o mai u uuDCLA ADRIANOPOL ÎNCHEIAT INTKC RKSIâ SI TBRCTl1. în elaborarea Regulamentului s-a dorit ca >Tratatul de la Adrianopol" reformele să nu modifice radical structurile so-cial-politice interne. încercată şi de ërigore PR£V6D¼RI INfATORHTARILORRO(1Ϋ6 Chica. Spre deosebire de Ţara Românească. unde în forul le 9islativ s-a manifestat o puternică opoziţie faţă de puterea protectoare. între Prerogativele ei erau şi acelea de a elabora legile şi de a prezenta domnului rapoarte despre starea ţării. primii domni regulamentari au fost desemnaţi de Rusia ţaristă şi de Imperiul Otoman.

ÄNedespărţita unire". Dintr-un bun început. cu deosebire în chestiuni de reformă socială şi economică. a fost modernizat mul fiscal prin instituirea unei dări unice pe cap de familie. şi adoptarea celei comerciale de inspiraţie franceză). Acesta este motivul itru care. în agricultură. Puterea oligarhică a boierimii şi imul clăcii au ridicat împotrivă. înaltul Divan Domnesc. i adaugă permanenta imixtiune a puterii protectoare şi atitudinea cel mai Ieşea rigidă. s-a preocupat de dezvoltarea învăţământului şi a efec- lat un control eficace în problema veniturilor eclesiastice. şi apăsătorul Äprotectorat" al Rusiei. Totuşi. în sectorul nomiccel mai important.Numiţi de puterea protectoare şi suzerană în ilie 1834. a lunarilor obşteşti. bastioane ale privilegiaţilor. boierii şi clerul continuau a fi exceptaţi de la impozite. Armata a fost reinstituită. în domeniul administraţiei s-au creat departamentele. vechiul ei 3m de privilegii. Astfel.«. Donc-vU rcg-jij. în marea mişcare politică de la 1848. Alexandru ëhica şi h/lihail Sturdza. Preluau conducerea ţărilor lor după lungi ani de ocupaţie străină.--. toate ele dinamice ale societăţii româneşti. ie alta. se consolida puterea politică şi economică a marii boierimi. ëheorghe Bibescu (1842-1848). revizuirea sndicii civile. Practicile moderne încep să înlo- că arbitrariul justiţiei medievale prin înfiinţarea corpului de avocaţi şi a iraturii. categoriile pos- cilor şi scutelnicilor fiind desfiinţate.. marii proprietari devin stăpâni asupra i treimi din moşie. se instituie ca preambulul fericit al adevăratei uniri. iar claca este constant majorată. a luat decizii importante în plan nanciar şi judecătoresc. instanţa superioară. de numele lui Alexandru ëhica (1834-1842) se leagă o activitate imarcabilă în domeniul judiciar (lichidarea proceselor restante. acum pentru prima oară arată. în fond. au devenit efectiv domni în ie. mijlocii şi mici. în vreme ce rmaşul său.to<. Spre deosebire de Al . a fost instituit bugetul şi lichidate vămi/e ne. arhivele i câştigat dreptul la existenţă. iar vechiul m al solidarităţii la bir s-a păstrat. s-au arătat interesaţi de îmbunătă- ea raporturilor dintre ţărani şi proprietari. înlăturarea vechilor Drturi sociale şi a unor instituţii se desfăşura în condiţiile în care. Caracterizarea de ansamblu a acestei prime legi fundamentale a celor a ţări evidenţiază două elemente: pe de o parte. noile căpetenii ale Principatelor s-au confruntat cu iri dificultăţi. ceea ce împiedică reluarea infinită a unei cauze o dată cu schim-i domnului. după obişnuita călătorie de învestitură la Constantinopol. se îngăduia modernizarea 'etăţii româneşti. nu prea părtate. peste avantajele pe care le ofereau. re le afectaseră grav resursele. conferă autoritatea lu- ijudecat. şi suportau consecinţele sociale ale aplicăm igulamentelor Organice: o activă rezistenţă a ţărănimii şi nemulţumirea cres- ndă a boierimii. sub incidenţa unei situaţii care nu mai aştepta tergiversări. în pofida acestei situaţii. Regulamentele Organice au at noi obstacole în calea progresului general. precum şi de consolidarea autonomiei rii. domnii regulamentari au acţionat constant în insul modernizării instituţiilor şi societăţii. Sistemul judecătoresc s-a reorganizat: tribunalele judeţene şi instanţele de au fost pentru prima oară constituite. şcolile organizate pe o bază naţională. faţă de marea putere a aristocraţiei funciare.

după ce fuseseră semnate de către Adunările obşteşti extraordinare. a fost apreciat pentru spiritul său gospodăresc.desfiinţarea vămii dintre Moldova şi Ţara Românească. ëheorghe Bibescu a suspendat-o (1844). Peste meritele şi limitele lor. în politica externă a perioadei prepaşoptiste merită insistat asupra a două Momente semnificative: respingerea de către Adunarea obştească din Ţara Românească a articolului adiţional la Regulamentul Organic şi iniţiativa Äpartidei naţionale" muntene. pentru atitudinea sa de extremă duritate faţă de acţiunile opoziţioniste. după cum. foarte a 9reat de puterea protectoare. deschidea Perspectiva pieţei unice între cele două Principate. în egală măsură. puse în aplicare în anii 1831- 1832. Personalitatea cea mai interesantă a epocii regulamentare rămâne însă domnul moldovean Mihail Sturdza (1834-1849). Contradictoriu. pentru modul în care a încurajat corupţia şi venalitatea. Este astfel cunoscut că legile fundamentale. au 45 . hotărâtă în 1847 dar aplicată în chiar anul revoluţiei de la 1848. ori de unde ar fi provenit ele. care a oferit domnia acestei ţări lui Mihail Sturdza. Recepţie la curtea domnitorului Gheorghe Bibescu ëhica. ca timpurile în care a trăit şi a guvernat. inaugurând o guvernare prin decrete domneşti. a unirii. a fost condamnat pentru felul în care a înţeles să-şi sporească averea. în speranţa înfăptuirii. încoronarea unor asemenea iniţiative . în multe situaţii măsurile adoptate fiind identice. recunoscut pentru relaţiile sale dificile cu Adunarea obştească. pentru calităţile intelectuale şi simţul politic. domnii celor două ţări române şi-au concertat acţiunile. condiţie esenţială pentru unirea politică de mai târziu. o clipă mai devreme.

tenţia declarată de a-şi îngriji sănătatea în străinătate. 'da naţională" era învinsă iar dreptul de intervenţie al Rusiei ţariste rat. astfel. la 20 ianuarie 1839. Atunci s-a născut ideea de a oferi tronul celor două Principate. la 21 iulie 1837 lucrările forului legislativ iuspendate. După ce la 15 iulie 1837 area a respins Äarticolul adiţional". din se anunţa. Unirea Principatelor şi desfiinţarea protectoratului rus. A doua iniţiativă a ÄPartidei naţionale" muntene. ÄActul de unire şi inde-'enţă". explicit prezentată într-o raţie de principii. Varianta . . era citit un Äînalt împărătesc firman". actorii autohtoni de decizie se pun însă greu în mişcare. în relaţii mai ise decât Al. Deşi domnul Moldovei nu avea renumele unui liberal. în absenţa sa. nfirmate de puterea suzerană abia în 1833. şi nici nu îmarcase în apărarea autonomiei ţării. care condamna lea din anul anterior. Domnul moldovean s-a arătat interesat de propunere. ëhica cu puterile occidentale. Adunarea. La 27 iunie 1836. Se impunea. La 9 mai 1838. Äarticol adiţional". ameninţând cu represalii pe nesupuşi. semnificativ initulată. din rândurile . Sturdza înţelegea că ersul unionist nu poate avea succes decât însoţit de o puternică presiune naţională asupra puterii protectoare şi a celei suzerane. M." Devenit consul al puterii protectoare la Bucureşti. torul cere Adunării să numească o comisie care să adauge textului vechi gulamentului legile noi. reunite. Ion ëhica. în a doua jumătate a anului 1838. energic. de la început. că o parte dintre boieri sunt hotărâţi să-l jă domn pe Ion Câmpineanu. a convins că nu se putea realiza fără sprijinul Franţei şi Angliei. o puternică opoziţie.e pregăteşte întâmpină. Misiunile diplo- . Ŷ era. dominată de marea boierime. pleacă la Constantinopol spre a cere i suzerane să cheme la ordine pe opozanţi. cu prilejul chiderii Adunării. cu toate adăugirile. va lua naştere o ÄPartidă naţională" condusă. cu acordul puterii suzerane. în ce priveşte unirea. /. astfel formulat: Äîn viitor orice modificaţie ar facă Domnul la Regulamentul Organic nu se vor putea înfiinţa şi a se I n lucrare decât după o într-adins deslegare a înaltei Porţi şi cu primirea Rusiei. în vederea unei redactări cuprinzătoare. se spera. Alexandru ëhica a plecat din ţară. a fost trimis la laşi cu mandat precis. atât de puţin receptivă la iniţia- de reformă ale domnului. candidatură însă repede abandonată în lipsa imitaţii. în 1835. lui '// Sturdza. ofensat. \şa a apărut articolul adiţional. mare boier prahovean. de Ion Câmpi- i. se arătase însă disponibilă pentru a afirma ui la autonomie politică. emisarul 'idei naţionale". Toate presiunile exercitate asupra acestuia şi a care i se alăturaseră s-au dovedit neputincioase. de ia rea suzerană. într-un moment în care Rusia socotea oportun să le completeze potrivit intereselor sale în Principate. Câmpineanu renunţa litiv la tron în schimbul angajamentului lui Mihail Sturdza că va obţine. din afară şi Äde sus". iar consulul rus. să se pună capăt ilor boiereşti şi să fie anihilată preponderenţa ţaristă. baronul nann a insistat să se supună spre aprobare forului legislativ al ţării noul Regulamentului.

rămânând doar împărat al Austriei sub numele de Francisc I. căci noi avem deja o limbă a ţării. care scria: Änu văd nevoia de a impune o limbă oficială ţării. aici adoptate. Cele mai importante decizii. germanizarea şi catolicizarea devin armele principale ale guver- nării sprijinite pe autoputernicia poliţiei secrete şi cenzurii. cât şi printr-o consistentă exploatare a resurselor ei materiale şi umane. Este şi situaţia Transilvaniei. Prezent la dezbateri. Şi într-un caz şi în celălalt opoziţia românească a fost deosebit de puternică. în aceste condiţii. Clasa politică rămâne nobilimea maghiară. matice întreprinse la Constantinopol şi mai apoi la Londra şi la Paris. care hotăra separarea Bucovinei. nu au reuşit. de certă orientare conser- vatoare. Bucovina. au survenit în anii 1841-1843 şi mai apoi în 1847. când s-a încercat. această situaţie se va menţine până la 4 martie 1849 când. coordonaţi de cancelaria aulică de la Viena). a fost Ärăpit" de Imperiul Habsburgic în 1775! După 10 ani de ocupaţie militară. Cu toate eforturile clasei politice autohtone şi " potriva patentei imperiale din 29 septembrie 1790. exasperat de orbirea cercurilor reacţionare care conduceau Transilvania. ar fi exclamat: ÄNu cu argumente filosofice şi umanitare se pot convinge tiranii ci cu lancea ca Horea.) şi Ferdinand V (1835-1848). Confruntat cu extin- derea valului de acţiuni sociale şi naţionale. Basarabia şi Dobroge J în perioa- da prepaşoptistă. ci este limba română". 1806 Francisc //renunţă la coroana ÄSfântului Imperiu Roman de naţiune germană. dar cu deosebire în vremea cance- larului Metternich (1809-1848) revenirea la absolutism se produce în forţă. conducerea revenind unui guvernator şi înalţilor funcţionari. vechi pământ românesc. ë. sub domniile împăraţilor Franc/se II (1792-1806. ÄO tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă". fără succes. |n imperiul Habsburgic. teritoriul din Norduf Moldovei a fost declarat provincie' auto- nomă a Casei de Austria. fără participare românească) şi prin raporturile acesteia cu ÄGuberniul" şi cu Curtea de la Viena. Nu este nici limbă germană. în 1786 a fost înglobată Galiţiei devenind 51 19-lea ei cerc administrativ. în 1842. de Ion Câmpineanu(în cursul anului 1839). Bucovina. Simion Bărnuţiu protesta împotriva înlocuirii limbii române cu limba maghiară în Biserica Greco-Catolică din Transilvania. Avram lancu. deşi vehement antihasburgică. Bariţiu a caracterizat-o drept Äo sterpitură născută dintr-un egoism orb lipsit de sentimente umanitare ca şi neţinând cont de adevăratele interese ale ţării". într-un celebru memoriu. Centralizarea. Ştefan Ludwig Roth. în cea ce priveşte legea urbarială. viaţa politică a Transilvaniei s-a desfăşurat în Dieta redeschisă în 1834 (evident." Absolutismul habsburgic şi poziţia reacţionară a nemeşimii maghiare au ascuţit constant conflictele sociale şi naţionale din Transilvania. să se oficializeze limba maghiară şi o legiuire urbarială care nesocotea complet dreptul la pământ al ţărănimii iobage. care alăturat Moldovei cuprindea ţinutul Cernăuţilor şi o parte din cel al Sucevei. Românii din Transilvania. guvernul habsburgic se vede obligat să intensifice apăsarea economică şi fiscală. nici cea maghiară. din 6 aug. 47 . subminată atât prin subordonarea ei politică (Dieta nu a mai fost convocată până în 1834. prin constituţia austriacă. I s-a alăturat învăţatul sas din Mediaş.

implicit. care niază caracterul preponderent românesc al provinciei. pirea la Galiţia a avut importante consecinţe social-pohtice. prin împro- ma cu loturile aflate în folosinţă. tendinţele de suprimare a autonomiei Basarabiei de către enul Rus au devenit tot mai evidente. de asemenea. şi cea mare boierească (domimcală) e supuse impozitului funciar Vechile obligaţii de dijmă şi robotă se vor ie însă până la 1848 Jnirea forţată cu Galiţia a înlesnit slavizarea progresivă a Bucovinei o dată runderea masivă în regiune a huţu/ilorş\ ucraimenilor Imperiul Habsburgic a recunoscut Biserica Ortodoxă şi credincioşii ei s-au bucura de exerciţiul liber al acestei religii Prin patenta imperială din 5 iulie Episcopia Bucovinei. la Cernăuţi. lipovenii. ceea ce reprezenta 419 240 locuitori (urmează în procente. spre ducere unor boieri autohtoni Din 1816. grecii.ntat un loc de refugiu pentru moldovenii izgoniţi din ţară pentru genle lor democratice. măsura 45 629. subordonarea lui ui ortodox român După 1815. 17 târguri şi 685 de sate De nenea. în cuprinsul cărora se aflau cinci cetăţi. număra 83 848 de iu. armenii. bulgarii şi găgăuzii) Iniţial. funcţia de guvernator civil este 'ordonată unui locţiitor al ţarului După 1818. un Institut Teologic şi eminar clerical. restaurat pnntr-o recunoaştere parţială abia la La 26 septembrie 1826 a fost înfiinţat. cu limbile de predare latină.9 km p şi. era afirmată obligativitatea amantului primar.e Cancelaria aulică de la Viena a preluat prerogativele Consiliului aulic oi iar autoritatea guberniului de la Liov s-a extins şi asupra provinciei în căreia a fost aşezat un căpitan districtual. cu reşedinţa la Cernăuţi Dndenţa între autorităţi se purta în limba germană jtontătile habsburgice au urmărit să asimileze boierimea moldoveana din ia celei poloneze din Galiţia în consecinţă. organele de conducere auto . care a instituit proprietatea mică ţărănească (rusticală). dublat de un landant militar rus. incomparabil loare rutenii. era aşezată în dinea Mitropoliei Ortodoxe sârbeşti de la Carlowitz (Karlowitz) Pnntr-un lament din 1786. întreţinerea şi. cu un rol eminent în lupta pentru afirmare naţională a românilor leni în întreg secolul al XIX-lea Casa şi moşia lor de la Cernauca au . înfiinţarea. etnice şi . firesc. greacă şi germană Basarabia fusese încorporată de Rusia ţaristă la capătul războiului ruso-oto- din 1806-1812. încredinţate. catolicizarea şcolii a avut grave repercusiuni asupra învă- ntului în limba naţională. ţinuturile sunt. menţinut vreme de 7 ani. dar şi un model de viaţă. imperiul Rus a păstrat în Basarabia vechea împărţire românească în nuturi. o mare parte a proprietarilor s-a retras la laşi Intre cei rămaşi. evreu. de multe ori elogiat de iporani Raporturile sociale au fost reglementate prin Ordonanţa imperială din 22 1787. la 29 februarie 1828 a intrat în vi- ire noua organizare administrativă şi conducere a provinciei Basarabia încorporată ëuberniei Novorosnsk. după o statistică din 1817. asemenea aceleia a Transilvaniei. la ioc de frunte se aşază familia zaki. sunt menţinute administraţia moldovenească şi întreaga legislaţie Ŷnoară In fruntea regiunii a fost numit un boier moldovean.

adresate Marilor Puteri. din perspectiva căilor de urmat pentru modernizarea societăţii româneşti Conflictul intern dar şi cu susţinere internaţională. a condus la obţinerea domniei pământene Situaţia conjuncturală creată de evenim entele din 1822 a favorizat categoriile de rang inferior ale boierimii Ele elaborează proiectul sau. pun în evidenţă preponderenţa românilor alături de otomani. aici. în cele 77 de articole ale sale statuau autonomia statului şi separarea Puterilor. fluxul demografic românesc s-a manifestat constant dinspre celelalte provincii istorice. explică condiţiile grele de existenţă ale locuitorilor pământului dintre Dunăre şi Mare Investigaţiile dobrogene ale lui Ion lonescu de la Brad.m ocanii . doar românii din Basarabia au fost expuşi deznaţionalizării şi pierderii treptate a identităţii şi asimilăm în marea masă a populaţiilor supuse slavismului Până la 1877. profesor la Şcoala de fa Sfântul Dava (1825-1832). ţărmul Mării Negre şi în zonele păduroase din nordul şi sud-estul Dobrogei. în care intra şi Bulgaria Invaziile repetate şi războaiele. Imperiul Rus nu s-a putut extinde până la Carpaţi şi la Dunăre Astfel. întinse pe durata a 6 ani. el n-a putut a Plica proiectele datorită opoziţiei marii boierimi sprijinită de forţe absolutiste externe Tot în deceniul trei. starea generală de nesiguranţă. aportul cel m ai ridicat fund cel din Tran- silvania Nu fără temei s-a spus că. principalele drepturi şi libertăţi cetă ţen e şti. dar în strânsă legătură cu situaţia regiunii în întreaga prim ă jumătate a secolului al XIX-lea. cei mai vechi dar şi cei mai stabili locuitori Aşezaţi cu deosebire p e malul Dunării. filosoful Iurfiinist Eufrosin Poteca. la proprietate şi la Petiţionare precum şi ale tiparului şi învăţăm ântului Dacă ar fi fost acceptat d e m a rea b oierim e şi d e c ătre Po a rtă. ar fi s ervit d rep t b a ză legislativă Pentru guvernarea ţării Deşi domnitorul simpatiza cu Äcărvunarii".I ŶŶ întregul răstimp cuprins între cele două revoluţii este caracterizat de lupta intensă dintre forţele politice. până în 1856. în toamna anului 1822 Puternic influenţat de Äspiritul veacului" şi de ideile revoluţiei franceze. şi a Äprotecţiei" exercitate asupra celor două Principate. implică practic întreaga lume românească aflată într-un moment de răscruce al existenţei sale Ansamblul memoriilor boiereşti. limba rusă fund singura admisă în administraţie şi justiţie în pofida unei ocupaţii militare. pre- zentat spre sancţionare dom nitorului m oldovean lo mţă Sandu Sturdza.cu d eos ebire a c elor din Ţara Bârs ei şi din partea Sibiului în Dobrogea.nom e erau suspendate.de persoane anual Cel din urm ă autor se arată im presionat şi de contribuţia lor la păstrarea naţionalităţii Ä prin intermediul lor cauza naţională poate să progreseze pretu- tindeni unde ei merg" H M. Dobrogea s-a aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman După desfiinţarea raialelor (1829) ea a fost inclusă în noul paşalâc al Dunării. aşa-zisa Äconstituţie cărvunară". e drept ulterioare anului 1848. propunea un program din care nu lipseau ega- 49 . practic. de dinainte şi imediat după 1821. ardelenii au făcut una dintre Äcele mai trainic e şi m ai s em nific ativ e d esc ălecă ri" Prezen ţa p ăs to rilor tra ns hum an ţi . era apreciată de Ion lonescu de la Brad la 6 000. ei reprezintă o majoritate demografică şi în Deltă De-a lungul anilor.

Cinci ani mai târziu.Ion Câmpineanu. Ţării Româneşti ¢  Dar cele mai semnificative acţiuni în direcţia naţională vor fi întreprinse de ui grupării reprezentând aceste interese în Adunarea obştească a Ţării lâneşti . cuprinzătoare. Hârlău şi Herţa. Frgntaşii acţiunii naţionale din Transilvania. care preconiza. impozitul proporţional cu averea. în Moldova. I astfel preconizat ar fi fost o republică burgheză Eforturilor forţelor . la . a comisului Leonte Radu. la 1839. în sudul Ţării Româneşti. era descoperită ÄConjuraţia ederativă". unirea federativă a Moldovei. la Săbăoani. în vederea con- Jrării Marilor Puteri vecine. când tunurile armatei de aţie au ucis peste 300 de răsculaţi şi la Islaz. Partida sa . o ÄSocietate revoluţionară secretă româno-polonă" condusă de Adolf d. în Tumultul luptei naţionale a cuprins treptat toate provinciile istorice locuite xnâni. conştiente de necesitatea modernizării societăţii româneşti şi recrutate ândurile boierimii şi tinerei burghezii li s-au adăugat cele ale maselor eşti nemulţumite de reglementările regulamentare: în primăvara anului . La Sibiu.a ela- it două documente de incontestabilă semnificaţie: ÄActul de unire şi ‡pendenţă" (13 noiembrie 1838) şi ÄOsăbitul act de numire a suveranului anilor" (17 noiembrie 1838). Semnatarii primului text contestă legalitatea . Banat şi Românească militau pentru Ärepublică românească. în Moldova. aşezată parte şi alta a Carpaţilor". în cuprinsul monarhiei habsburgice. Gheorghe Asachi Gheorghe Lazăr j la numirea în funcţii. era descoperită.e. libertatea tiparului.frecvent numită Änaţională" . un emigrant polonez.

. a celor capabili să-şi asume programul social şi naţional al acelui timp. sub înfăţişarea . E. la laşi. mişcarea din 1840 avea să renască sub înfăţişarea societăţii secrete ÄFrăţia". Christian Teii. al cărei secretar avea să fie CA. Unitate mai întâi în idei şi în 51 . consolidarea autonomiei şi chiar Äo anumită situaţie de independenţă". încununată în 1864 cu Älegea rurală" a lui Cuza şi Kogălniceanu: emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor cu loturile în folosinţă. în egală măsură. statornică o dată pentru totdeauna în raport cu valoarea pământului cedat de veci". Descoperiţi. Obiective. programul agrar prefigura o lungă dezbatere teoretică.A. Bălcescu este prezent în Banat şi în Transilvania. au loc la Mânjina. în egală măsură. ÄSocietatea studenţilor români".. se preconizau: lichidarea proprietăţii de tip feudal şi a relaţiilor servile. Ei se pronunţă. obiectivul major al viitoarei revoluţii. Äbalaurul care trebuie Privit". ÄOsăbitul act" prezintă prerogativele excepţionale ale domnului pe durata războiului de independenţă. desfiinţarea statului Äciocoiesc" şi constituirea altuia nou. cu scrieri literare şi caută a pregăti revoluţia viitoare şi a formula sinteza ei". în rândurile căruia se numărau mulţi tineri. domnilor. organizată în 1843 de Nicolae Bălcescu. în fine. pe care le-ar dori răscumpărate printr-o contribuţie generală. şi descoperirii. cu toată claritatea. socotesc că nu Poate fi alta decât Unitatea Naţională a Românilor. Un Comitet Patriotic. Anii premergători anului 1848 sunt destinaţi. de asemenea. se solicită drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. iar în anul următor. înfrântă şi suprimată o dată cu arestarea organizatorilor. în 1845 şi 1846. foarte probabil.Regulamentelor şi a domniei în fiinţă şi denunţă legăturile de vasalitate faţă de Poartă. extinsă şi asupra Moldovei şi Transilvaniei era Äde a realiza întru totul dorinţele şi trebuinţele poporului". Bălcescu. care se adresa lui Costache Filipescu îndemnându-l să lucreze pentru a pune bazele solide ale Unirii Äîntre două popoare mici care nu trebuie să formeze decât unul singur". în partea a doua. coordona activitatea de la Bucureşti. Murguşi J. Scopul acţiunii.Asociaţiei patriotice". şi. Se urmărea astfel. la conacul lui Costache Negri. Rosetti. în schimbul unei despăgubiri. După eşecul de la începutul deceniului. naţionale şi sociale au călăuzit şi mişcarea din 1840. în faţa studenţilor români aflaţi la Paris. Astfel. s- au aflat D. dar. o alta la laşi. Fructuoase contacte între tinerii despărţiţi de Milcov. Filipescu. Äcomplotiştii" au fost anchetaţi de domnitorul Alexandru ëhica. judecaţi şi condamnaţi în primăvara anului 1841. în cea ce priveşte obiectivele sociale. Ion ëhica şi CA. unor intense căutări teoretice. completate cu votul universal si rezolvarea problemei agrare prin abolirea clăcii şi instituirea libertăţii în învoielile dintre ţărani şi proprietari. în 1845. în toate ţinuturile româneşti. în 1845. de la început. Băl- cescu formula. pentru Unirea Principatelor. Vaillant. deci. sinteza as piraţiilor întregului nostru popor: ÄŢinta noastră. organizată de o societate secretă în conducerea căreia. avea să scrie N. Rosetti. Relativ repede şi-a constituit o filială la Paris. pe principiul Ädomniei democratice". la 1 ianuarie 1847. Äo rentă în bani în locul rentei în muncă obligatorie. sub influenţa ideologiei revoluţiei franceze. Äpartida revolu- ţionară îşi mărgineşte lucrarea la propaganda tainică şi pe faţă a ideilor.

se vădeşte limpede în această itre patriotismul latin al moldo-vlahilor şi intrigile greco-ruse. slab înconjurat de turci.. cunoaşteţi că sunteţi fraţi şi aceasta e atea". persecutat cu înverşunare de greci şi ruşi. stăpâneşte Buc ovina. lubiţi-vă şi apăraţi-vă unul pe altul.. toţi fraţi. Caracterizaţi dezbaterea în jurul articolului adiţional şi ecoul ei în plan politic. vorbitori ai unei limbi păstrate ni şi veacuri.. el domneşte în Moldo-Valahia.. stuala situaţie a românismului. DES PREZdespre Moldo-Valahia şi mişcarea românească. La crearea acestei ităti. în ciuda maghiarilor.. . care nu cer mai it voinţa tare de a fi şi a rămâne un singur popor.. Ungaria ia. Basarabia.nte. Transilvania. Care a fost contribuţia Regulamentelor Organice la opera de modernizare a Principatelor Române? . iMĂ: Prezentaţi statutul politico-juridic al Principatelor Române între 1822-1841 faţă de puterea protectoare şi cea suzerană... importante şi însufleţitoare. care să aducă apoi cu vremea unitatea politică. ca şi întreaga sa istorie. în pofida ruşilor şi a stabilit între toate âne o legătură de idei şi interese nu mai puţin puternice decât cea de sânge". la o reformare socială a românilor. Prost slujit de oamenii pe care a putere. Identificaţi principalele forme de luptă ale românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină în perioada prepaşoptistă. trebuie să ţintească toate noastre. românismul uieşte şi prosperă." BARIŢIU despre naţionalitate unirea şi uniunea naţională sunt bunuri mari.

şi au lăsat să se întrevadă aspecte ideologice şi politice noi.i deciziei boierimii liberale. accentuarea contradicţiilor sociale. DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI (ÎNCEPUTURILE EL). au exprimat noile cerinţe. necesitatea soluţionării problemei naţionale prin făurirea unui singur stat românesc în cadrul fostei Dacii. Pentru Nicolae Bălcescu. revoluţia paşoptistă din Principate a constituit veriga cea mai înaintată din sud-estul Europei. cerinţa rezolvării favorabile şi impunerii unui statut internaţional deosebit Ţărilor Române. Caracterul modern reiese din modalitatea de conducere şi din practica politică. Ea s-a caracterizat printr-un profund democratism reflectat în ideologia tuturor românilor . revoluţia din 1848-1849 a continuat. care au dat un gir democratic documentelor programatice. Revoluţia de la 1848-f849 îşi află cauzele în: gradul de dezvoltare a societăţii în general. cauzele revoluţiei. în direcţia dezvoltării moderne. Fiind expresia elocventă a tendinţei permanente şi tot mai accentuate de modernizare în societatea românească. într-un moment de acutizare a crizei interne. politice şi naţionale ce se ridicau în faţa popoarelor. acutizarea problemei agrare şi necesitatea rezolvării sale. La baza sa s-au aflat progresele acumulate de societatea din Ţările Române. vizibile încă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. din Prevederile principalelor documente programatice care au fost rezultatul acţiunii <. MIŞCAREA DE REGENERARE NAŢIONALĂ SI SOCIALĂ DE LA 1848-1849 . în ansamblul lor. Cauzele sunt reflectate şi mai pregnant în situaţia de exploatare naţională a românilor din Transilvania.şi în întreaga activitate revoluţionară.daco-românismul . REVOLTA SOCIALĂ SI PREMISELE EL. idealurile revoluţiei din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Revoluţia a inaugurat o etapă nouă în dezvoltarea lumii modeme. Revolta socială şi premisele ei. acţiunea revoluţionară s-a profilat drept unica modalitate de rezolvare a marilor probleme social-economice. pregătit de marile transformări din structura societăţii europene din prima jumătate a secolului al XIX-lea. pe o treaptă superioară. . în condiţiile raporturilor încordate între puterea suzerană şi puterea protectoare. Anul 1848 a fost un an "revoluţionar. momentul revoluţiei de la 1848 a constituit Äo revoluţie demo- cratică şi socială". 53 . PROGRAMUL NAŢIONAL INTRE MINIMAL ŞI MAXIMAL. CAUZELE REVOLUŢIEI. Ca o cerinţă primordială a propăşirii istorice a românilor. în acord cu nivelul de dezvoltare istorică. Acestea au reflectat dorinţele românilor. Un element specific al revo- luţiei române este cel legat de organizarea marilor adunări populare cu ca- racter plebiscitar. dar aspectul naţional transpare din însăşi esenţa revoluţiei.

. - BELGRAD 'Râureni ‡ -d AramăTârgovişte Sf... . ~« Centre de activitate ale Strehaia revoluţionarilor maghiari si secui Cernavodă  $    g Tabăra militară a lui Gh.. 12/24.1848 îBolgrad Jimbolia { ŶjSf Ghebrghe Timişoara ®.ia 4T . .Ŷ' \ > Năsăud Vatra Dornei \ Oradea ® Zalău S To a Topliţa \ oTg.Lăpuşnei i Tiraspol Salonta '"" in Tighina Gheorghieni. I Adunări populare Mişcări ţărăneşti Ź Forţe Baia Mare vişeu. ue revoluţionare maghiare şi f\Târgu Lăpuş secuieşti ||.VUo' Câmpulung ?<>< ____ ._ Râmn.Jârgu Jiu -. M . . _  Petroşani o»OBraşo\/V/i9-.Râmnicu I²'-. Vărsând Mureş Leontmeşti P v Comrat r ""  "  Comloşu Mare ecuci Cahul 15/27 IX.Gheorg ""-‡4 Orşova Tumu Seven'n.. Racc Baia..c~u Vâlcea Racovjta Ź " '% ! RFirBin ur«v... Rodna ‡v .liugoj Caransebeş . Vrsacl Aninaj :ea .V ‡‡‡:.Vs.XI.-.». .. Magheru Constanţa Forţe habsburgice Timişoara Punghina/ ›.

! Centre de rezistenţă ale trupelor BăileŞti'-. . : V i! ' 6 n au u va iiu -Ŷ - imperiale Intervenţia ţaristă Vidin ‡ ² »* oiiisua Calafat '"'Segarcea A * Ä N Ź Giurgiu Turtucaia ‡A & Alexandria Rusciuc - Lom Islaz o Turnu Măgurele ' Bazargic  .

.

    & 

  &    ›      Balac _

Rolul executoriu în revoluţie l-a jucat întreaga naţiune română, boierimea
liberală, întreprinzătorii, meseriaşii, lucrătorii şi marea masă a ţărănimii. Un ele-
ment fundamental al revoluţiei române provine, astfel, din participarea ţărănimii,
în proporţie de masă, la acţiunile revoluţiei.
Specificul unitar al istoriei naţionale s-a manifestat, şi de această dată, în
mod plenar. Unitatea revoluţiei şi-a avut originea în: similitudinea condiţiilor
istorice de desfăşurare, registrul ideologic şi programatic comun, colaborarea
permanentă a liderilor revoluţiei, prezenţa aceloraşi forţe sociale participante.
Acestea nu au estompat însă unele aspecte cu caracter particular, determinate
de natura regimului politic din provincii şi de raporturile cu marile imperii vecine.
Izvorâtă din cauze interne, revoluţia paşoptistă a urmărit, între altele, înlă-
turarea servitutilor feudale şi împroprietărirea ţăranilor, asigurarea de drepturi şi
libertăţi democratice, unitatea şi independenţa naţională. între programul de
acţiune imediată şi cel de perspectivă, tactica revoluţionară a impus deseori, în
funcţie de conjunctura istorică, ţeluri şi forme mascate de manifestare în propa-
garea programului naţional, şi în poziţia faţă de imperiile vecine. Necesitatea
unirii Moldovei cu Ţara Românească mai întâi, ca nucleu al viitorului stat unitar
român, era acceptată chiar şi de transilvăneni. Astfel, în Transilvania, unde
sarcinile sociale şi naţionale s-au împletit strâns, în faţa politicii profund
antiromâneşti a nobilimii maghiare, care urmărea, practic, anihilarea elementului
autohton, liderii naţiunii române, prin programul lor politic, s-au apropiat de
Habsburgi (Äalegerea răului ţel mai mic"), au acceptat să colaboreze cu
Habsburgii. Aşadar, revoluţia a reprezentat un moment important în dezvoltarea
şi afirmarea naţiunii române şi a conştiinţei sale proprii.
Desfăşurarea revoluţiei (începuturile ei). Programul naţional între
n
minimal şi maximal. primăvara anului 1848, tensiunea socială'şi politică a
crescut în condiţiile izbucnirii revoluţiei europene. Datorită condiţiilor istorice
concrete, programul naţional al revoluţiei române a evoluat între minimal- reafir-
marea statutului particular al Principatelor în plan internaţional şi în raporturile cu
Poarta Otomană - şi maximal- constituirea statului naţional român, idee pentru
care au militat conducătorii revoluţionari din întreg spaţiul românesc. Principatele
Române au fost cuprinse, la începutul lunii martie, de numeroase agitaţii
revoluţionare. în aprilie 1848 se desfăşurau consfătuiri ale membrilor societăţii
revoluţionare ÄFrăţia" m Ţara Românească. Un loc important în rândul docu-
mentelor programatice l-a ocupat broşura ÄCe sunt meseriaşii", care se pronunţa
pentru aplicarea unor reforme cu caracter modern. în Ţara Românească se
constituia un Comitet Revoluţionar se preconizau drept centre ale unei mari
acţiuni politice localităţile Bucureşti, Telega, Islaz şi Ocnele Mari.
într-o atare conjunctură, Rusia ţaristă continua să-şi manifeste tendinţele
de expansiune în zona Dunării de Jos şi era foarte neliniştită faţă de orice
posibilă acţiune revoluţionară. într-o scrisoare din martie 1848, către domnitorul
ëheorghe Bibescu, generalul Pavel Kiseleff arăta că guvernul imperial rus lua
act cu nelinişte de agitaţiile revoluţionare din Ţara Românească, în timp ce, la 28
martie, cancelarul Rusiei, Nesselrode, a înaintat o notă diplomatică în care
amintea că ţarul Nicolae I nu admitea slăbirea controlului Rusiei, în calitate de
putere protectoare, asupra Moldovei şi Ţării Româneşti.

55

între timp, noi acţiuni revolu-
ţionare erau înregistrate în Bucovina şi
în Transilvania. în martie 1848, la
Cernăuţi se organizau gărzi naţionale
şi lua fiinţă un Comitet de acţiune în
rândul căruia activau fraţii Hurmuzaki.
în Transilvania situaţia era mult mai
complicată. Revoluţia maghiară, în
frunte cu Lajos Kossuth, urmărea
reconstituirea regatului medieval al .
Ungariei, în care să existe o Änaţiune
unică" şi un stat Äindivizibil". încă din
martie, în Transilvania se constituiau,
de către maghiari, Ägărzi naţionale"
îndreptate împotriva mişcărilor ţără-
neşti, ale românilor în general; românii
şi Transilvania erau excluşi de la re-
zolvarea problemei agrare, un obiectiv
prioritar al revoluţiei maghiare.
Tot în martie, prin hotărârea
Dietei de la Pojon, Transilvania şi Par-
Vasile Alecsandri tium-ul au fost anexate la Ungaria, contrar voinţei
naţiunii române. Se impunea deci,
din partea românilor,
sa unui program de acţiune politică şi social-naţională imediată. Pe
inie se înscriu documentele redactate, sub impulsul lui Eftimie Murgu, la
cele alcătuite de tinerii Avram lancuşl Alexandru Papiu-llarian la Târgu-
jna din cerinţele fundmentale fiind rezolvarea problemei naţionale.
Bărnuţiu publica documentul intitulat ÄProvocaţiune", în care era
în mod categoric, ideea anexării Transilvaniei la Ungaria. în aprilie, -
a intensificat în condiţiile în care mişcările ţărăneşti cuprindeau Munţii
Banatul şi zonele secuilor. Autorităţile din Transilvania au intervenit
isuri împotriva românilor, printre ai căror lideri erau menţionaţi Avram
oan Buteanu.
Moldova, opoziţia faţă de politica domnitorului Mihail Sturdza s-a
at, la 27 martie/7 aprilie, într-o Adunare populară desfăşurată la Hotelul
rg din laşi. Adunarea a fost condusă de ërigore Cuza. Protestând
gimului lui Mihail Sturdza, Adunarea, ce cuprindea reprezentanţi ai
irţelor sociale şi politice, a numit o comisie care să redacteze un
de revendicări. Un rol important în elaborarea sa l-a avut Vasile
n, documentul, ÄPetiţiunea-proclamaţiune", aparţinând boierilor şi
moldoveni. El cuprindea 35 de puncte şi avea, aparent, un caracter
încercând să se păstreze în limitele legalităţii politice datorită temerii de
Rus; de aceea, la primul punct se proclama ÄSfânta păzire a
untului Organic în tot cuprinsul său şi fără nici o răstălmăcire", Aceasta
iur, o prevedere ce urma să atenueze o posibilă reacţie a Rusiei ţariste, ii
moderat reiese şi din abordarea problemei agrare, solicitându-se doar

Ägrabnica îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni". Erau prevăzute şi revendicări
cu caracter democratic, modern, precum eliberarea deţinuţilor politici, o reformă
a sistemului de învăţământ, siguranţa persoanei, desfiinţarea cenzurii.
Mihail Sturdza a respins însă ÄPetiţia". Domnitorul a trecut la arestări în
rândul liderilor revoluţiei. 13 dintre ei erau duşi în arest, în Imperiul Otoman, dar,
la Brăila, 6 dintre ei au fugit de sub escortă şi s-au refugiat la consulatul englez
de unde, apoi, au trecut în Banat şi în Transilvania, unii dintre lideri elaborând şi
planuri pentru o acţiune militară în Moldova. Reprimarea revoluţiei din Moldova
de către Mihail Sturdza a generat exilul revoluţionarilor români ce a cuprins
participanţi din toate provinciile.
în primăvara anului 1848, situaţia s-a agravat în Transilvania după ce aceasta
a fost anexată cu forţa la Ungaria. Guvernatorul Telekia trecut imediat la măsuri dure
împotriva românilor şi a conducătorilor lor. Se punea, practic, problema supravieţuirii
naţiunii române din Transilvania. în această situaţie gravă s-a hotărât, la 30 aprilie,
într-o primă adunare politică a românilor transilvăneni pe Câmpia Libertăţii,
organizarea la Blaj, cu începere din 3/15 mai, a unei Mari Adunări Naţionale.
Deschisă la data stabilită, Adunarea a demonstrat excepţionala solidaritate
a naţiunii române şi forţa sa de acţiune politică. S-a pus în lumină caracterul
profund radical al revoluţiei din această provincie românească, confruntată cu
atât de dificile probleme politice. Au participat peste 40 de mii de oameni, în
marea lor majoritate ţărani şi tineri intelectuali, ridicaţi din rândul ţărănimii şi le-
gaţi de masele populare.Ea a«realizat unitatea între ţărănime şi tineretul studios,
din rândul căruia se vor recruta tribunii revoluţionari. Adunarea a fost bine
organizată, având un caracter reprezentativ şi naţional. La conducerea sa s-au
aflat doi preşedinţi, doi vicepreşedinţi şi zece secretari. în conformitate cu
una din lozincile adunării - ÄNoi vrem să ne unim cu ţara" - la Adunare au
participat revoluţionari din Moldova, Alecu Russo, Alexandru loan Cuza,
N. lonescu, ş.a., reprezentanţi ai Comitetului Revoluţionar din Ţara Româ-
nească, Dimitrie Brătianu şi transilvăneni stabiliţi în Ţara Românească, precum
August Treboniu Laurian şi Ion Maiorescu. La 14 mai, Simion Bărnuţiu a rostit
un discurs în cadrul unei consfătuiri a fruntaşilor revoluţiei, în catedrala de la
Blaj. El a cerut ca Adunarea să proclame deplina libertate şi independenţă a
naţiunii române.
Adunarea a votat, în unanimitate,documentul intitulat ÄPetiţiunea Naţio-
nală". Se revendicau independenţa Änaţională" a românilor din Transilvania,
desfiinţarea iobăgiei fără nici o despăgubire din partea ţăranilor, constitui-
rea unei gărzi naţionale româneşti, libertatea persoanei, a cuvântului şi
întrunirilor. Din motive tactice, Adunarea a exprimat fidelitatea naţiunii române
faţă de împăratul de la Viena şi dinastia conducătoare. De asemenea, locul
desfăşurării istoricei Adunări a căpătat denumirea de Câmpia Libertăţii.
Adunarea a decis ca programul revoluţiei să fie prezentat de două delegaţii -
una la Viena şi alta la Cluj. A fost ales un Comitet Naţional Român (Permanent),
cu sediul la Sibiu, sub pre;edinţia lui Andrei Şaguna. Adevăratul conducător era
.însă Simion Bărnuţiu.
în Bucovina, s-a desfăşurat, la 20 mai 1848, o Adunare populară condusă
de fudoxiu Hurmuzaki. Ideile dezbătute aici au fost preluate, în vara aceluiaşi

57

Simion Bărnuţiu Gheorghe Bariţiu

i, în documentul intitulat ÄPetiţia ţării". Aceasta cerea autonomia Bucovinei şi a
isencn Ortodoxe, libertatea comerţului, deplina egalitate în faţa legii.
Adunarea de la Blaj, din mai 1848, a avut meritul istoric de a fi contribuit,
i mod decisiv, la desăvârşirea programului revoluţionar comun al tuturor
Dmânilor. Sub influenţa hotărârilor adunării, revoluţionarii moldoveni reuniţi la
raşov, la 24 mai 1848, au redactat un legământ intitulat ÄPrinţipii/e noastre
entru reformarea patriei". Se cereau desfiinţarea clăcii (boierescului) şi împro-
rietărirea ţăranilor fără despăgubire, asigurarea libertăţii persoanei şi a egalităţii
i faţa legilor. Prevederea cea mai importantă era cea privitoare la unirea
/loldovei şi a Ţării Româneşti Äîntr-un singur stat neatârnat, românesc".
temarcăm astfel că, formulate într-o conjunctură istorică specifică, revendicările
omâneşti nu puneau în discuţie echilibrul de forţe stabilit între marile imperii, în
Europa de sud-est. în acelaşi timp însă, idealul naţional românesc era sprijinit şi
)ropagat, în continuare, pe toate căile. în condiţiile regimului opresiv din
Moldova şi Ţara Românească Äëazeta de Transilvania" reprezenta organul de
)resă principal al revoluţiei româneşti.

NICOLAE BĂLCESCU despre istoria naţională
ÄSă deschidem Istoria, cartea de mărturie a veacurilor şi luminaţi de filosofia ei, vom vedea
că de 18 veacuri naţiunea română n-a vegetat, n-a stat pe loc, ci a mers înainte transformându-se şi
luptându-se neîncetat pentru triumful binelui asupra răului, a spiritului asupra materiei, al drefltului

58

asupra silei, pentru realisarea, atât în sânul său cât şi în omenire, a dreptăţii şi frăţiei, aceste două
temelii a ordinei absolute, perfecte a ordinei dumnezeieşti".

NICOLAE BĂL CESCU cu privire la caracterul revoluţiei române din 1848-1849.

ÄRevoluţia română de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi viitor, fără
altă causă decât voinţa întâmplătoare a unei minorităţi sau mişcarea generală europeană. Revoluţia
generală fu ocasia iar nu causa revoluţiei române. Causa ei se pierde în zilele veacurilor. Uneltitoni
ei sunt 18 veacuri de trude, suferinţe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi.
Revoluţia de la 1848 căuta a reîntregi pe român numai în drepturile sale de om şi de
cetăţean, fără a căuta a-! reîntregi în drepturile sale de naţie. într-aceasta ea se mărgini a cere ca
Turcia să respecte vechile capitulaţii recunoscute şi întărite şi prin tratatul de la Adnanopol şi
Hatişeriful de la 1834. Ea ceru asemenea ca Rusia să-şi păzească tractatele, care recunosc
autonomia şi independenţa administrativă a terii şi nesihrea pământului ei, şi să se mărginească în
rolul ei de chezaşă fără a se amesteca în treburile din lăuntru ale ţeni usurpând titlul şi rolul de
protectoare Revoluţia de la 1848 nu era dar în drept împotrivitoare nici Porţii nici Rusiei, devreme
ce se mărginea a cere păzirea tractatelor fără a proclama un drept nou. Românii, în buna credinţă a
lor socoteau că aceste Puteri vor fi gata a păzi sfinţenia tractatelor, şi nu vor putea a le tăgădui
reformarea legiuirilor potrivit dreptului lor de autonomie".

TEMĂ:

1. Caracterizaţi revoluţia română paşoptistă.
2. Prezentaţi raporturile dintre revoluţia română şi cea maghiară, în 1848.
3. Prin ce se remarcă radicalismul ÄPetiţiunii Naţionale" de la Blaj?

MERSUL REVOLUŢIEI ÎN PROVINCIILE ROMÂNEŞTI.
(MAI-SEPTEMBRIE 1848).

- PROGRAMUL DE LA CERNĂUŢI.
- EVENIMENTELE DIN TRANSILVANIA SI ACTIVITATEA GUVERNULUI DIN
ŢARA ROMÂNEASCĂ (IUNIE-SEPTEMBRIE 1848).

Programul de la Cernăuţi. în Ţara Românească, politica domnitorului
eorghe Bibescu nu a putut preîntâmpina izbucnirea revoluţiei. în aprilie 1848,
nitetul Revoluţionar, compus din St. ëolescu, Ion Heliade Rădulescu, Christian
'/, a inclus şi pe fraţii Ion şi Dimitrie Brătianu. Aceasta a semnificat întărirea
pului revoluţionarilor români şi constituirea unui nucleu de conducere al
oluţiei. Revoluţia din Ţara Românească era văzută ca o urmare firească a
jnimentelor din toate celelalte provincii. Nicolae Bălcescu, Alexandru C. ëo-
cuşi C. A. Rosettim avut rolul principal în organizarea acţiunii revoluţionare.
A fost elaborat un program revoluţionar în care se insista asupra respon-
Dilităţii ministeriale, libertăţii de exprimare, alegerii unui domn responsabil,
ntru secularizarea averilor Bisericii, eliberarea şi împroprietărirea ţăranilor prin
spăgubire. Programul era expresia compromisului între forţele şi curentele
/oluţionare. El nu a vizat, din considerente de tactică şi de strategie politică, în
)d deschis, problema raporturilor cu Poarta otomană (deşi articolul 1 din
oclamaţia de la Islaz se pronunţa pentru un statut deosebit al raporturilor cu
periul Otoman), unitatea şi independenţa naţională, mai ales că Poarta şi
isia numiseră comisari cu misiuni de informare în Ţările Române, iar în
isarabia erau semnalate concentrări de forţe militare ţariste.
Şi în celelaltare provincii româneşti aflate sub opresiunea străină au avut
; mari adunări plebiscitare. La 20 mai 1848, la Cernăuţi, în prezenţa unor
prezentanţi de frunte ai clerului, boierimii, şi fruntaşilor ţărănimii, după
îzbateri susţinute, au fost adoptate 12 dorinţe, între care, la loc de frunte, se
Iau separarea Bucovinei de Galiţia, conservarea naţionalităţii române şi
earea de şcoli naţionale, autonomia provincială, defiinţarea clăcii şi a dijmei,
îsfacerea de Mitropolia Ortodoxă de la Karlowitz şi alegerea episcopului de
ătre un Congres bisericesc alcătuit din clerici şi mireni. La 15/27 iunie 1848, la
jgoj, în Banat, sub preşedinţia lui Eftimie Murgu, o Adunare de 12 000 de
ameni a decretat, între altele, respectarea naţionalităţii româneşti, oficializarea
nbii române, înarmarea poporului Ädupă putinţă în răstimp de 6 zile cu
sfensive, iar după ce se va arma de către stat, atunci să păşească ofensive".
Evenimentele din. Transilvania şi activitatea guvernului Jtn Ta '
omânească (iunie-septembrie 1848). In Ţara Românească, revoluţia trebuia
ă izbucnească în mai multe centre deodată pentru a nu permite domnitorului

ëheorghe Bibescu să acţioneze pentru
înăbuşirea ei. Revoluţia s-a declanşat
însă, datorită măsurilor autorităţilor,
mai întâi în Oltenia, la Islaz, la 9/21
iunie, şi apoi în Bucureşti, la 11/23
iunie 1848. La Islaz s-a format primul
guvern revoluţionar, din care făceau
parte Ion Heliade Rădulescu, Ştefan
ëolescu, Radu Şapcă, Christian Teii,
Nicolae Pleşoianu. Tot aici s-a dat ci-
tire unei Proclamaţii ce cuprindea pro-
gramul aprobat ulterior, sub presiunea
maselor, la 11/23 iunie, de către
ëheorghe Bibescu. în zilele următoare,
consulul general al Rusiei a protestat
faţă de acest act şi a părăsit Capitala.
Aceasta l-a determinat pe ëheorghe
Bibescu să abdice şi să plece grăbit
din ţară. S-a constituit, astfel, un nou
guvern provizoriu în care intrau Ion
Heliade Rădulescu, ëheorghe Ma- Nicolae Bălcescu
gheru, Alexandru ë. ëolescu, C. A.
Rosetti, Nicolae Bălcescu. şi alţii.

Eliberarea deţinuţilor politici, la 11 iunie 1848, la Bucureşti,
de către un grup de revoluţionari

61

apărea manifestul intitulat ÄCătre fraţii noştri din va". s-au adoptat steagul tricolor şi lozinca ÄDreptate şi frăţie". elemente de bază ale viitorului stat român modern etatea întrunirilor şi a cuvântului. în ÄProiectul de constituţie pentru wa". amul. a uşura obţinerea recunoaşterii noului guvern de către Rusia au fost în guvern colonelul Ion Odobescu şi Mitropolitul Neofit. Activitatea diplomatică desfăşurată de revoluţionarii români în capitalele ene urmărea să evite o intervenţie militară. Discuţiile. . în acelaşi timp. în gazeta "ui român" dm Bucureşti. Suvernul revoluţionar din Ţara Românească a încercat să aplice unele Ieri ale Proclamaţiei de la Islaz. ÄDorinţe/e partidei naţionale în Moldova" derile sale au fost dezvoltate. Dimitrie Brătianu la Pesta. Buvernul provizoriu a dus însă o politică prudentă şi. Ion Maiorescu la furt. au fost abolite rangurile şti. La 31 iulie 1848. deseori. hotărât. August Treboniu Laurian îi propunea lui Nicolae Bălcescu izarea. Nicolae seu s-a pronunţat. Demn de remarcat este irea Moldovei cu Ţara Românească era considerată Ächeta bolţii fără de i-ar prăbuşi întreg edificiul naţional". aici. Peste numai o nană. pe Câmpia de la Filaret masele populare IUS jurământul prin care îşi exprimau adeziunea la programul revoluţiei. nsabilitatea ministerială. ëolescu. Odobescu omon şi de către Mitropolitul Neofit. La 12 iunie 1848. fiind formată din entanţi ai ţăranilor clăcaşi şi ai marilor proprietari agricoli desemnaţi în rile judeţene. a persoanei. desfiinţarea privilegiilor. pentru rezolvarea ei prin împroprietărirea or. în care era subliniată ideea deplinei unităţi naţionale. care se profila. printr-o notă diplomatică. din nou. în ceea ce priveşte problema agrară. Succesiunea evenimentelor din Transilvania şi Ţara nească a însufleţit. ëolescu la Paris. Erau cuprinse. şi-a deschis le la 9/21 august 1848. Ele au fost dejucate însă târârea maselor populare. s-a la organizarea forţelor armate. la 19 şi respectiv la ie. Pentru aceasta au ?urat o bogată activitate diplomatică Ion ëhica la Constantinopol. ndru ë. a fost organizat corpul comisarilor de propagandă. obiectivul unităţii naţionale a iereu prezent în toate acţiunile revoluţionare. Suvernul revoluţionar din Ţara Românească a acţionat. Astfel. Comisia Proprietăţii a fost desfiinţată la 31 august. egalitatea în faţa legit. la Bucureşti. ulterior. care au căpătat un caracter steril. mişcarea românească din Moldova. a unui Congres al tuturor românilor. S-au remarcat în această activitate febrilă e Bălcescu şi Alexandru ë. de către Mihail Kogălniceanp. cunoscute ele- conservatoare. au privit eţele de pământ ce trebuiau acordate şi despăgubirile pentru marii stări agricoli. Rusia a imnat violent revoluţia română şi a acuzat pe români că doresc să se Ŷcă într-un singur stat. Ea a ţinut opt şedinţe de lucru. a Rusiei şi a Imperiului an. Deşi ascuns. fără a a problema pentru care fusese creată. La 21 iulie' 1848 a fost constituită Comisia Proprietăţii. au fost iti deţinuţii politici. au organizat. al cărei vicepreşedinte era Ion lonescu de la Brad. reprezentate de coloneii I. la Cernăuţi. acţiuni menite să restaureze vechiul guvern. lipsită de re. Comisia etăţii. i recunoaşterea sa de către puterile europene. In august 1848 a fost redactat. din considerente tactice. încât forţele contrarevoluţionare. La 15/27 iunie. atât de semnificativ intitulat.

încă o dată. autorităţile maghiare din Transilvania erau 63 . în vara anului 1848. în acelaşi timp. Era încălcată. din Ţara Românească în Transilvania. p entru a învrăjbi revoluţia română şi cea maghiară împăratul de la Viena a sancţionat anexarea Transilvaniei la Ungaria. voinţa naţională a românilor. Fruntaşi ai revoluţiei române de la 1848. conflictele social-politice s-au acutizat.

După numeroase tratative. de asemenea. La 21 mai/2 iunie 1848 a avut loc masacru/ de la unde au fost împuşcaţi 12 ţărani români. La 31 uhe n Corp expeditionar otoman conclus de Suieiman Paşa a trecut Dunărea giu. generalul Duhamel. iar o delegaţie în frunte cu ëoiescu şi Nicoiae Băicescu a fost trimisă la Constantinopol pentru a recunoaşterea oficială din partea Porţii. Imperiul Otoman a intervenit i militare pentru a restabili regimul Regulamentului Organic. ceea ce a provocat o puternică a populaţiei româneşti. Ea nu a fost recunoscută însă de ultan. şi dărâmat monumentul care-l reprezenta vel Kiseleff. la 6/18 septembrie 1848. copii ale Regulamentului Organic şi ale Arhondologiei :a rangurilor boiereşti). A fost numit un nou comisar. în condiţiile în care trupele otomane . Ţara Românească. pentru a restabili i. A fost spânzurată. în cadrul unei mari Adunări. tusia a considerat atitudinea lui Suieiman Paşa mult prea moderată şi a ilocuirea sa grabnică. o caricatură a arului rus. sub presiunea Rusiei. Pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de intervenţia militară a Jlui Otoman. au fost la Bucureşti. Programul revoluţionar a unele modificări şi a fost supus aprobării Porţii. în persoana lui Fuad ce avea ordinul să pătrundă cu armata în Bucureşti. S-au reluat contactele oua conducere şi consulii puterilor străine. Arderea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei Î de trupele imperiale. La 13/25 septembrie. Christian Teii şi Nicoiae ëoiescu. în ciuda protestului populaţiei româneşti ui provizoriu a fost înlocuit de o Locotenentă domneascăformată din Ion 3 Rădulescu.

România iubită. a fost adunată la Râureni.. Articolul ÄTrăiască România liberă". Bucureştiul a fost însă ocupat de către forţele otomane şi peste 200 de fruntaşi erau arestaţi. nu e destul că am dobândit libertatea.. pentru a lupta împotriva ocupanţilor străini. ziua de mult dorită. Bucuraţi-vă fraţi. cu aceeaşi înţelepciune. iată ziua fericită. nici o picătură de sânge n-a curs şi am dobândit cerescul dar al libertăţii. în noile condiţii politice. Fuad Paşa şi generalul Duhamel anunţând reintroducerea sistemului regulamentar. ziua aşteptată cu atâta înfocare. 3. fraţi români. iar cele ţariste înaintau dinspre Focşani. Tulburările şi agitaţiile ţărăneşti au continuat. trebuie să ne arătăm şi vrednici de dânsa." TEMĂ: 1. trebuie să ne purtăm şi de acum înainte. care de atâtea veacuri gemea subt robie. ziua în care v-aţi arătat vrednici de strămoşii voştri.pătrundeau în Bucureşti. cifrată la 30 000 de soldaţi. vrednici de numele de român. Tot românul îşi va vărsa cu bucurie cea mai după urmă picătură de sânge pentru patria sa şi nici o putere omenească nu ne va putea răpi cerescul dar ce am dobândit. Da. trebuie să ştim a păstra cerescul dar. Care au fost principalele măsuri adoptate de guvernul revoluţionar muntean în 1848? 2 Prezentaţi activitatea Comisiei Proprietăţii. cu acelaşi patriotism care aţi arătat ieri la 11 iunie. Ce reprezintă ziua de 13 septembrie 1848? . Trăiască România. O armată populară. Pe Dealul Spirita avut loc o ciocnire între soldaţii otomani şi o unitate de pompieri români'condusă de PavelZăgănescu. din 13 iunie 1848 ÄFraţi români din toate clasele. în timp ce în Oltenia se preconiza o ultimă rezistenţă a forţelor revoluţionare. Acum. sub comanda generalului ëheorghe Magheru. mai multe mii de ţărani şi locuitori ai oraşului au format un veritabil zid viu pentru a opri intervenţia străină. Ceea ce dar trebuie făcut mai nainte este organizaţia unei guardii naţionale spre păstrarea liniştii şi bunei orânduieli. curat şi nepătat ca un sfânt dar dumnezeiesc. lată aurora libertăţii. ea a fost însă dizolvată. a rupt lanţurile ruşinoase şi a arătat lumii întregi că în vinele copiilor ei curge încă sânge de roman.

S-a constituit Comitetul ia/ cu sediul la Sibiu şi care avea rolul unui veritabil guvern românesc. |ic. în acelaşi timp. Politica reacţionară a guvernului maghiar. Unii ţărani saşi şi secui şi-au îstat. un veritabil război pentru ile naţionale ale românilor. guvernul revoluţionar maghiar a făcut apel la generalul sz losef Bem. între revoluţia maghiară şi i de la Viena ei au ales-o pe ultima deoarece.colaborării pe bază de deplină egalitate cu ungurii. Acesta a condus o puternică ofensivă a armatei maghiare . i septembrie 1848 a avut loc a treia Adunare Populară de la Blaj. szistenţa românească din Munţii Apuseni. Provincia a fost împărţită în 15 turi. care i-a urmat.masacre. şi aici. formarea unui corp militar > de Lajos Csan6şl trimis împotriva românilor. existenţa lor naţională. . La 4 martie 1849 s-a publicat la Viena o constituţie imperială prin care se restabilea autonomia Transilvaniei şi se şa existenţa naţională a românilor. şi a intensificat jnile împotriva ţăranilor români. cu care >-a definitivat programul acesteia. în condiţiile i Transilvaniei la Ungaria. la care ticipat ţăranii români organizaţi militar de către Avram lancu. lupta revoluţionară s-a radicalizat în vara anului 1848. saşii şi secuii. cel puţin aceasta accepta. A treia re Naţională a românilor de la Blaj s-a transformat însă într-o veritabilă militară ţărănească. îa urmare a celei de-a treia adunări de la Blaj s-a trecut la organizarea $ şi militară a Transilvaniei pe baze noi. SFÂRŞITUL REVOLUŢIEI. unile de la Oradea. din Bihor şi Făgăraş. românii nu au abdicat niciodat㠇rincipiul. în condiţiile srii revoluţiei în Moldova şi în Ţara Românească. Aceştia luaseră armele în condiţiile regimului de ' introdus de autorităţile maghiare . precum cel de la Mihalţ. Arad.IMPORTANŢA REVOLUŢIEI. în 'ania. a generat. idunarea a votat o Rezoluţie în care protesta împotriva Äuniunii" Tran- 3i cu Ungaria şi cerea abolirea regimului. s nobiliare maghiare au fost dezarmate. CONTINUAREA REVOLUŢIEI DE LA 1848 ÎN TRANSILVANIA . în Transilvania. La 9 ianuarie a avut loc Adunarea de la Sibiu a conducătorilor revoluţiei române.REZISTENŢA ROMÂNEASCĂ DIN MUNŢII APUSENI. Transilvania a devenit românismului. Sfârşitul revoluţiei. Puşi în faţa a doi ni. de la Sibiu. hotărârea de a lupta alături'de români. comisarul Nicolae Va6 a t Comitetul Naţional Român (Permanent). românii l-au ales pe cel mai puţin periculos. In aceste condiţii. de asemenea. fiecăreia corespunzându-i câte o legiune.

Ele urmau însă să ducă. ca Nicolae Bă/cescuşi Cezar Bol/iac. dar i-a lipsit clarviziunea politică. Mii de ţărani români au căzut victime acestei represiuni furibunde. Pe teritoriul cucerit nobilimea maghiară a dezlănţuit o cruntă represiune împotriva ţăranilor români. de fapt. Rolul conducător l-a avut Avram lancu. sub conducerea comisarului Lajos Csan6. Zona Munţilor Apuseni a continuat însă să se afle sub controlul românilor. pentru înţelegerea dintre revoluţionarii români şi maghiari.fruntaş al secuilor ‡prin care a reuşit. să cucerească o mare parte a Transilvaniei. Stephan Lud±ig-Roth Gabor Aron . în primăvara anului 1849. Aici. fruntaşi revoluţionari. în timpul tratativelor însă. au fost urmăriţi conducătorii revoluţiei române. Avram lancu a acceptat ideea tratativelor propuse de Lajos Kossuth prin intermediul deputatului român loan Dragoş. S-au organizat. fa încheierea unui armistiţiu şi folosirea forţelor disponibile contra Austriei. de către moţi. în împrejurări tragice a pierit şi deputatul loan Dragoş. loan Dragoş s-a pronunţat. S-au organizat legiuni româneşti. într-un spirit democratic. cel puţin pentru maghiari. Ätribunalele de sânge". Sub conducerea sa au fost respinse toate încercările forţelor militare maghiare de a pătrunde în munţi. în condiţii deosebit de grele. în frunte cu loan Axente Sever. în afară doar de zona Munţilor Apuseni. acuzat. El s-a dovedit un strălucit conducător militar şi un important om politic. După înfrângerea revoluţiei din Ţara Românească. trupele maghiare au atacat pe neaşteptate iar prefecţii Ion Buteanu şi loan Dobra au căzut la datorie. au susţinut necesitatea de a se ajunge la 67 . în Dieta Ungariei. în Munţii Apuseni se apăra. care era supranumit şi ÄCraiul munţilor". s-a organizat o veritabilă ÄŢară" românească. Prima legiune a fost cea a Blajului. de trădare. s-a introdus starea de asediu. pentru cele şapte judeţe din Partium. cauza generală a românilor în faţa a peste 21 000 soldaţi unguri conduşi de ofiţeri de carieră. sincer. deputat.

Franz losif.răină i-au grăbit sfârşitul. Sub presiunea iminentă a trupelor ţariste. la Viena. ecembrie 1848 a devenit împărat. La jst 1849 armata maghiară a capitulat la Şina. concomitent cu ea trupelor ţariste în provincie. Acesta a cerut usiei ţariste pentru înăbuşirea revoluţiilor din Imperiu. guvernul maghiar a acceptat să semneze. în vara lui 1849 vperiale au declanşat o ofensivă în Transilvania. Toate acestea au intervenit însă mult prea târziu.' în noua' lege a naţionalităţilor. pentru a mpotriva duşmanului comun. Totodată. aflat într-o >arte dificilă. s-a semnat un tratat pentru formarea unei legiuni i. la. independenţa Bisericii Ortodoxe. Avram lancu în fruntea oştilor sale. prezenţa românilor în atia de stat.între conducătorii revoluţiei române şi ai celei maghiare. guvernul maghiar a acceptat să desfăşoare tratative cu orii revoluţiei române din Transilvania. /ederile sale consemnau însă o stare deja existentă de câteva luni în iia. în Munţii Apuseni . el a luat sfârşit revoluţia din Transilvania.2/14 iulie >eghedin! un document intitulat ÄProiectul de pacificare". votată în iulie 1849 de către tul maghiar. Conflictul dintre revoluţia }\ cea maghiară. prin eforturile lui Bălcescu s-a obţinut neutralitatea lui Avram lancu din Transilvania. se recunoşteau dreptul românilor de a-şi folosi propria limbă listratie. Tratativele s-au desfăşurat la între Nicblae Bălcescu şi Lajos Kossuth. în np. Imperiul Habsburgic. Astfel. politica duplicitară a Habsburgilor ca şi intervenţia . au fost acordate unele drepturi politice românilor. în faţa acestui pericol.

Aceasta explică. ale omului. Conjunctura inter- ‡naţională. de sorginte modernă. Un rol semnificativ în acest sens l-au jucat masele populare. colaborarea a numeroase forţe social-politice a permis anihilarea temporară şi parţială a forţelor contrarevoluţionare. s-a probat capacitatea românilor de a-şi croi drumul în istorie. asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. de lupta susţinută a naţiunii pentru 69 . a revoluţiei au demonstrat că. ea a fost rezultatul procesului de evoluţie firească a societăţii ro- mâneşti. Toată istoria modernă a românilor.unitatea şi emanciparea naţională. aşadar. practic. succesul revoluţiei în Ţara Românească. la jumăta- tea secolului al XIX-lea. radicalism în Transilvania. până la un punct. Trăsătura esenţială a revoluţiei. astfel. Re- voluţia a adus însă doar modificări şi aprecieri de tactică în problemele politice şi agrară. a determinat o anumită atitudine politică a forţelor revoluţionare . elementele fundamentale ale statului modern. Toto- dată. trecând peste o bogată moştenire culturală şi ideologică. pe baza propriilor lor forţe. perfect legat de realităţile naţionale. a fost deplina solidaritate naţională reliefată de r programele revoluţionare şi marile adunări populare.moderaţie şi prudenţă în Moldova.aceea de a cointeresa boierimea în reformarea societăţii. Revoluţia a elaborat şi a desăvârşit programul de construcţie a României moderne. în lupta pentru îndeplinirea unor largi obiective cu caracter naţional. de fapt. compromisul de acţiune în Ţara Românească. ca şi situaţia politică şi socială la nivelul fiecărei provincii Avram lancu vorbeşte poporului răsculat româneşti au imprimat anumite trăsături procesului revoluţionar . Intervenţia militară a marilor imperii vecine şi înfrângerea. până la Marea Unire din 1918. lfV spc"tanţa revoluţie. raporturile de forţe între marile imperii. rezolvarea pro- blemei agrare. nu erau create condiţiile constituim unui stat naţional românesc suveran şi independent. a fost dominată. stadiul de dezvoltare istorică a Ţărilor Române. Programul revoluţiei a cu- prins. Revoluţia a deschis drum larg marilor mutaţii în sensul adâncirii procesului de modernizare şi de renaştere naţională în Principate. toate marile probleme ale epocii . Acestea erau. în acelaşi timp. în acel moment. interesele lor specifice faţă de Principate. Revo- luţia română din 1848-1849 a constituit piatra unghiulară a epocii moderne în istoria naţională.

Noi am cerut respectarea lui fără să vrem să ne tratate. deşi np în timp. mai târziu. din Paris. nici împotriva ruşilor. Dreptul nostru de a e era dreptul nostru de autonomie. chiar şi în Regulament. pentru independenţă naţională. chiar şi pentru u poate să nu se realizeze neîntârziat. ire a fost semnificaţia Proiectului de pacificare de la Seghedin (1849)? straţi importanţa istorică a revoluţiei de la 1848-1849 în Ţările Române. Revoluţia democratică şi socială va sluji i drept mijloc decât drept scop. Odată revoluţia realizată ne mai rămâneau de făcut alte două revoluţii: o itru unitate naţională şi.i a celei pentru independenţă. k ezentaţi rezistenţa naţională a românilor în Munţii Apuseni (1848-1849). Acesta a fost scopul nostru şi programul din 1848. că revoluţia care va deveni nu se va mai mărgini sratică şi socială şi că. cer toţi şi cu multă insistenţă să se constituie într-un singur jne de 3 milioane şi jumătate şi până la urmă vor obţine". Problema unităţii a făcut mari progrese şi s-a simplificat Unirea Valahiei şi a Moldovei este un fapt împlinit pentru toată lumea. jrogramului paşoptist. ă o revoluţie democratică şi socială. împroprietărindu-l. . în vederea îndeplinirii revoluţiei pentru unitate . totul acelaşi cu cel din 1821 având în minus problema fanarioţilor. Este deci evident. IuiAiexandru ë. la 4 martie 1850. larea trimisă de Nicolae Bălcescu. bazându-se pe constituţia şi pe promisiunile făcute. ea se va face într-una din unităţile naţionale. şi în plus problema n-am făcut o revoluţie nici împotriva turcilor. potrivit actualelor tendinţe ale ideilor în toată Europa şi mai ales ni. ca în felul acesta reintre în plenitudinea drepturilor sale naturale. ëoiescu trebuia să fie programul revoluţiei din 1848? El era dezvoltarea progresivă a revoluţiei era organizarea democraţiei şi eliberarea ţăranului. Românii din Austria. pentru toţi cei care seamnă progres şi dezvoltare istorică. care ne-a fost recunoscut de cele două puteri. într-un cuvânt.

-.Congresul Sfintei Alianţe de la Verona dă mandat Franţei să intervină în Spania pentru a sprijini pe Ferdinand al VII contra forţelor revo- luţionare.Rusia c ondamnă revoluţia lui împotriva stăpânirii otomane. 23 începutul revoltei grecilor în Peloponez.Moartea lui Napoleon I în se retrag la Braşov. România în context internaţional. insula Sfânta Elena. 15 mai .Habsburgii restabilesc Ţânţăreni. - Tudor Vladimirescu. oct.Eteriştii trec Prutul în Regatul celor două Sicilii. 25 mart. 'i 21 mart. 3 apr. . Este executat de către eterişti la Târgovişte (27 mai). 1 iul. 7 mart. . Trupele austriece înfrâng insurecţia din Reprezentanţi ai marii boierimi muntene Piemont. Proclamarea independenţei Perului. . -apr.Tudor Vladimirescu părăseşte 1821 12 mai .Mas acrul din frunte cu loniţă Tăutul alcătuieşte Chios s ăvârş it de otomani împotriva Constituţia Cărvunarilor.Tudor intră în Bucureşti. . . apr. .Mic a boierime în independenţa Greciei. - Proc lam aţia lui T udor de l a Bolintin. 6 au g .Tudor se retrage către Oltenia. 5 mai . 1821-1848 (tabel recapitulativ) Principatele Române şi Transilvania Anul Situaţia internaţională 1 2 3 18-19 ian. - Negocieri ale lui Tudor cu paş ii otomani de la Dunăre pentru a evita intervenţia Porţii. . 22 febr. 28 febr.B i mb aş a S a va ş i un g ru p d e arnăuţi sunt măcelăriţi la Bucureşti de către otomani.Congresul de la Epidaur proclamă Palatul Ghica-Tei apr.Congresul Sfintei Alianţe de la Bucureştiul şi se îndreaptă spre Oltenia. .Proclamarea domniilor pământene în Moldova şi Ţara independenţei Ecuadorului şi Braziliei.Otomanii pătrund în Principate. .Arestarea lui Tudor în tabăra de la Goleşti. . -mai-sept. 16 m art. . . -Grigore al IV-lea Ghica construieşte 1822 12 ian.întâlnire între Tudor Vladi-' mirescu şi Alexandru Ipsilanti. .Bătălia de la Drăgăşani. 8 april. 20 Românească. 1 mai .Restabilirea grecilor. 30 mart. Italia pentru reprimarea mişcării carbo- Tabăra lui Tudor Vladimirescu de la narilor.Proclamaţia de la Padeş. .-14 dec. . . . 7 iun. . = . 23 ->! Leibach însărcinează Austria să intervină în ian. - Moldova şi încep înaintarea în Principate. 21 mai .în urma dezavuării Eteriei de către Rusia. febr. Ipsilanti se retrage la Târgovişte. 28 iul. 4-28 febr.

7/19 nov. . . 24 iun. . 14/26 apr. *2 .învăţământul particular în Franţa intră sub nge Porţii în legătură cu loniţă Sandu controlul clerului. - Anaforeaua boierimii pentru ronomiile Reintroducerea cenzurii în Franţa.Mica boierime din Moldova Byron (George Gordon-1788-1824) la prezintă Adunarea Obştească un Missolonghi. 20 administraţia nănăstirilor închinate. Franţa boierimi.Moartea lordului irdza. 29 mai - Sultanul Mehmet Aii al Egiptului desfiinţează corpul de ieniceri şi reorganizează forţele armate după model european.Incidente în Porţii le a restitui călugărilor greci relaţiile dintre Franţa şi beiul de Alger. Mihail Sturdza. 7 dec. t? 22 apr. apr. oct. 2/14 sept. . . 2 dec. . aug. oct. 6 iul. se instituie o administraţie militară rusă în frunte cu Dontele Pahlen. nfiinţarea Conservatorului din Cluj. . . Este urmat la tron de către Nicolae I. secundar din Franţa. Principatele sunt franceză în Moreea.Epidemie de ciumă în Muntenia şi o parte 1828 iun.Semnarea păcii de la 1829 5 mart. . Spania abandonează portul Callao. dec.Uniunea vamală între ocupate de către armatele ţariste şi Rusia şi Hessa. 14 sept. 1 dec. - Akkerman. . . .-ÄDoctrina" Monroe.Tratatul de Dmitrievici Kiseleff (1788-1872) este numit pace de la Adrianopol pune capăt războiului preşedinte al Divanurilor Moldovei şi Ţării ruso-otoman.Adunarea Obştească şi Rusia se decid să intervină în de la lucureşti protestează contra hotărârii conflictul din Grecia. repre. 1823 . Anglia. Otomanii cuceresc Missotonghi. Răscoală în Oltenia condusă de Ghiţă Ŷ 1826 .Legi în favoarea foştilor emigranţi în perioada revoluţiei din Franţa. 19 apr. înfiinţarea ÄSocietăţii literare".Moartea ţarului Rusiei Alexandru I. Ferdinand al VII este restabilit pe tron. 25 aug.Expediţie Războiul ruso-otoman. r. 1825 apr.-2/14 sept. în Grecia. . - jţui şi Simion Mehedinţeanu.-nov. ultima Semnarea convenţiei ruso-omane de la sa posesiune în America de Sud.Mişcarea decembristă din Rusia. .Ac ordarea de drepturi pentru Adrianopol (Edirne) între Rusia şi Imperiul britanicii de rit catolic. 1827 iun. .Iezuiţii sunt excluşi din învăţământul a Moldovei.Otomanii cuceresc Atena.Bătălia de la Navarino (Grecia). . latino-americane. 1 2 3 tr-un memoriu. . tant al marii boierimi din Moldova.Expediţie militară franceză în Spania.Anglia anexează Otoman. ian. Româneşti (până în 1834). - seşte pentru prima dată termenul de Spania recunoaşte independenţa statelor tservator. - Independenţa Uruguayului. . . proiect de orme.Generalul rus Pavel Australia de Vest. . . > sept. ./7 oct.Tulburări populare în Franţa.Mica boierime din Moldova se 1824 . - Moldovei consolidează puterea larii Convenţia de la Londra.

.Primul vas românesc construit la Giurgiu 1834 9-13 apr.Poarta cedează Siria către Egipt prin de navigaţie sub pavilion propriu.Poarta numeşte. . . care Târgu-Jiu. 25 Divanurile de la laş i şi Bucureş ti aprobă aug. .la fiinţă în Principate miliţia este ocupată militar. - Tulburări republicane în Franţa. .Răscoală ţărănească în Război între Imperiul Otoman şi Egipt. . lskelesi între Imperiul Otoman şi Rusia./3 apr. 22 -începutul aşezării burilor în Africa de Sud. Varşovia. 27-29 iul .începutul războiului Constituirea ÄSocietăţii filarmonice" din civil în Spania. nucleu al armatei moderne. 1832 25 f ebr.Revolta ţesătorilor din Lyon. . apr. modificarea ÄConstituţia".Insurecţia din Belgia contra proiectul de lege privind organizarea dominaţiei olandeze.Fostele glorioas e" la Paris. . soldaţii din trupele habsbur-gice. - naţională. . suprimarea îşi desfăşoară lucrările Comisia de libertăţii presei. Regulamentelor Organic e în Moldova ş i în Ţ ara Românească.Insurecţie republicană la Ciocniri între studenţii de la Cluj şi Paris. .-8 oct. *3 . . - Principate. începe mart. . 14 apr. . raiale otomane revin Principatelor. .Adoptarea 24 nov. 25 iul. 1 2 3 . 20 dec . .Revoluţie la armatei. lupte pe baricade. Este o guvernare constituţională. borare a Regulamentelor Organice.Polonia devine o provincie a Imperiului Rusiei. .Trupele ţariste pătrund în Polonia.înfiinţarea manufacturii de ceramică de la 1830 iul. . un. tratatul de la Kutahya.Conferinţa internaţională de la Londra garantează independenţa şi Äveşnica neutralitate" a Belgiei. -Ia naştere societatea secretă revoluţionară condusă de polonezul Adolf David. .Anglia proclamă libertatea sclavilor. . -Recensământ general al populaţiei din 1831 7 febr. 21- Moldova. -Poarta recunoaşte Principatelor dreptul 1833 mai . a Ordonanţelor începe activitatea societatea secretă privind dizolvarea Camerelor. mai-oct. . .Tratatul de la Unkiar- Bucureşti. în Franţa. 11/23 febr. iul. .ÄCele trei zile delimitare a graniţei Dunării. ÄMonarhia din iulie" (familia d'Orleans). 29 mart.înc heierea lucrărilor de ela. mart.Expediţie franceză în Algeria. - Constituirea uniunii vamale Zollverein în Germania.Epidemie de holeră în Principate. 13- ancorează la Constantinopol. cu acordul Rusiei. -îşi Publicarea. 30 Bourbonii sunt înlăturaţi. sistemului electoral. -Otto de Bavaria este proclamat rege al Greciei (Otto I). . noi domni în Principate - Mihail Sturdza în Moldova şi Alexandru Ghica în Ţara Românească. de la Lugoj. 29 nov.Tulburări populare la Lyon.

Prusia şi Rusia se decid să ă un program politic. .Olanda recunoaşte independenţa Belgiei - comisul Leonte Radu. 1839-1851- aţi la studii la Paris a ÄSocietăţii Război între Argentina şi Uruguay.încercarea lui Ludovic Napoleon de a prelua puterea în Franţa.-14 dec.Anglia i condamnaţi la pedepse grele ocupă Noua Zeelandă. - Transilvania.Convenţia de la Londra stabileşte Principate. . 29/30 oct.CraGovia (Polonia) este ocupată de trupele ruse. 1836 17 febr. 1837 -începutul domniei reginei Victoria în ‡ecunoaşte vaselor muntene şi Î Anglia. care se rupe de Mexic. . ă la Paris ÄCercul regele Franţei. Sub presiunea Depunerea unei petiţii de către lucrătorii Porţii. austriece şi prusace. 15 iul. - Independenţa Texasului. Adunarea i a Ţării din Birmingham (Anglia) în care se solicitau Româneşti votează Adiţional. la Zlatna. bazele unor noi stabilimente în 1841 13 iul. drepturi sociale şi politice. 1839-1842- Constituirea de către studenţii Război între India şi Afganistan. . - Mică) Filipescu. .Sultanul otoman recunoaşte lui Mehmed Ah guvernarea ereditară în Egipt. . conform căruia orice constituţională se putea realiza :ordul Rusiei şi al Porţii.Anglia declară război Chinei. în Ţara Românească. ia Confederativă din Moldova e 1839 . încheierea unei convenţii între Ţara Românească cu privire la - nerţului şi extrădarea fugarilor.Tratat între Franţa şi Haiti. ăţătura poporului român". staţi secrete condusă de boierul începe primul Ärăzboi al opiului". 1 2 3 primele experienţe cu maşini 1835 28 iul-Atentat c ontra lui Louis Philippe PanteJimon. regimul navigaţiei prin strâmtoriie Bosfor şi Dardanele. Agitaţii republicane la Paris. . istituirea. 18 oct. Conducătorii săi Anglia. a 1840 4 apr.Inaugurarea cursurilor Mihăilene de la laşi. .apătă statutul de porto-franco. dar sunt sprijine Poarta contra Egiptului . i . . dreptul de a naviga pe Marea uncţiune. prima maşină n 1838 12 febr. Austria.Aducerea de per insula Sfânta Elena şi depunerea la Paris a rămăşiţelor pământeşti ale lui Napoleon Bonaparte. -Guvernarea autoritară a revoluţionar lui Rosas în Argentina. -Prin tratatul de la Londra Mehmet Aii controlează Egiptul şi Sudanul. .

. . primele 1846 . .Gheorghe Bibescu (1805-1873) este ales domn al Ţării Româneşti.Anglia anexează noi teritorii în India. . 14 febr. votează un nou urbariu (lege agrară) defavorabil ţăranilor iobagi. . reunit cu Statele Unite ale Americii.Dieta maghiară votează un proiect de 1842 .Eşecul pătrunderii englezilor în Afga- lege prin care urma să se introducă. *5 . 29 apr. la Paris. ale ÄSocietăţii studenţilor români". 27 mecanică din Ţara Românească. - Episcopului loan Lemeny (1780-1861) să Intensificarea luptei pentru unitatea facă demersuri Ja Viena pentru neaplicarea naţională a Italiei. 15 f ebr.Tratat decret asemănător este dat în Moldova de comercial între Franţa şi China.Independenţa Liberiei.A.Mare foamete în Irlanda. 24 oct.Se descoperă aur ducătoarea acţiunilor de protest a moţilor în California. -în liberului schimb. . iul. 1847 . latine. 1845 .Tratatul de la Nankin pune progresiv. 1 2 3 . ian. - Se pun bazele. 1847 Texasului. la Reşiţa. . 11 nov.Marea Britanie adoptă politica economică a laminoare acţionate de maşini cu aburi. în şcoală şi biserică. nov. nov. -înfiinţarea ÄAsociaţiei patriotice" din Moldova.Arestarea Ecaterinei Varga.Cracovia este anexată . -începutul războiului între Ţara Românească începe construirea S. 1844 12 sept. limba maghiară în locul celei capăt Ärăzboiului opiului". . -Se introduce. . -Gheorghe Bibescu decretează eman. în mod nistan.Poarta îl revocă pe Alexandru Ghica ca domn al Ţării Româneşti.Se desfăşoară mişcarea naţională din Banat condusă de Eftimie Murgu. şi a celei române. în justiţie şi administraţie. .Fondarea la Bucureşti a . . legii cu privire la folosirea limbii maghiare votată de dieta de la Pressburg. . con. -Texasul este cultivarea rapiţei pentru fabricarea uleiului. a Angliei şi Louis publice şi ai mănăstirilor închinate.Conflict. şi Mexic în legătură cu stăpânirea unui important sistem de drumuri.Se înfiinţează societatea secretă ÄFrăţia".Acord prin care piaţa Chinei este Consistonul de la Blaj cere deschisă comerţului european. 7 oct.Sesiune a Dietei Transilvaniei care Imperiului Habsburgic. regele Franţei.La Tunari funcţionează prima ţesătone 1843 . către Mihail Sturdza (1795-1884). . Un Philippe. . .întâlnirea de la castelul Windsor ciparea ţiganilor statului. 20 dec. cantoanele catolice şi cele protestante. în Ţara Românească.U. 2/14 dec.Intră în funcţiune. în Elveţia.. autorităţilor între regina Victoria.Asociaţiei literare a României". între de pe domeniul Zlatnei.

1852-1870) lă ale românilor.Proclamarea republicii în Franţa. voteaz ă.Stabilirea de guverne revoluţionare i mai .Instaurarea unui guvern provizoriu patriei". - arii. 22-28 iun.  . . Franţa.Ludovic Bonaparte (viitorul au dezavuate tendinţele de unitate împărat Napoleon al lII . . . abdică. .Formarea Locotenentei şti în Ţara Românească. anexarea Generalul Cavaignac devine şef al puterii aniei la Ungaria. regele Piemontului.Piemontul declară război care românii din Transilvania naţi Imperiului Habsburgic.Adunarea de la laşi. icre asupra populaţiei româneşti din vania. . . tai . - şi Moldova cu privire la Tratatul de la Guadelupa Hidalgo pune a vămii între cele două ţări. ÄPrinţipiile Dentru reformarea 29 mai . Veneţia. .Revoluţionarii 18 mai .Adunarea de la Islaz. ui.împăratul habsburg Ferdinand I iu la Bucureşti.Notă a guvernului ţarist prin 10 dec. Ŷi ale românilor din Naţională a Franţei.Lupte pe baricade la Paris. să se ridice la luptă pentru 25 febr. înlăturarea ÄMonarhiei din iulie". .Dieta de l a Cluj în Cehia. .Marea Adunare Naţională în Italia. ilegaţie munteană duce tratative la Se publică la Cernăuţi ÄDorinţele II Naţionale dinMoldova". de la Blaj. 5 mart . drepturilor lor. . (Italia) pe Carol Albert. cu capăt războiului dintre Mexic şi S.Introducerea votului universal în revoluţionară în Ţara Româ. îi succede Franz losef (Francisc te ale puterii revâluţionare în Ţara losif) (1848-1916).A treia Adunare ală de la Blaj. Constituţii noi în statele italiene. Berlin. 22-24 t. >r . .Prima adunare politică a Milano.Se reuneşte la Paris Adunarea 'etiţia naţională". voinţei românilor.A. . Se 4 mai . . . îrt. /"IO iul. . ttră în vigoare o convenţie între 1848 12 ian.începutul ostilităţilor militare între ocupă Habsburgi şi trupele revoluţionare maghiare.Nobilimea maghiară cere febr. executive. trece Dunărea la '9 aug.Formarea unui guvern 2 dec. . .U. apr. etiţiunea-proclamaţiune". . iun. Banat. . nai . Deschiderea lucrărilor moldoveni la Braşov redactează Parlamentului de la Frankfurt. Miinchen. Proc l am aţ i a lui Si mi on jrin 24 febr. .Crearea atelierelor naţionale în 3 apr.Revoluţie la Palermo.Trupele ţariste 7 dec. Se adoptă 25 iul. mart.Habsburgii înfrâng la Custozza naţia de la Islaz". Se Franţa. sască. . - Transilvaniei la Ungaria. 2 febr. )rp militar otoman este ales preşedinte al Franţei. 27 febr. Câmpia Libertăţii de la Blaj. 6/28 sept. .Lupte de baricadă la Paris.Revoluţii la Viena.

22 apr. - începe ofensiva maghiară în Transilvania.24 apr. care este ocupată. .Exilarea conduc ătorilor revoluţiei din Ţara Românească.Otomanii forţează intrarea în ‡ Bucureşti în ciuda rezistenţei populare. 20 febr.Constituţia imperială din 1849 1849 recunoaşte o autonomie limitată Transilvaniei.-4 mai ./7 oct.-6 mai . cu excepţia zonei Munţilor Apuseni. . - Rezistenţa moţilor din Apuseni./4 mart. 25 sept. dec. până în martie 1849. 1 2 3 13/25 sept. . . condusă de Avram lancu.Tratative între Avram lancu şi loan Dragoş.

s Mişcări ale lucratorilor [[] Hust Soroca Organizaţii muncitoreşti ŶŶV.‡'. Cuza în Oradea Zalău . Darabani Conspiraţia antihabsburgică Halmeu Sighet .î(#.. Atacuri ale trupelor ‡'‡" Rădăuţi Râbniţa ruse în 1853-1854 Cărei Satu Mare Botoşani Atacuri şi mişcări ale Valea lui Mihai Baia Mare Viseul de Sus trupelor otomane în JTăsnad Orhei 1853-1854 Marghita (3 rWăsăud Manifestaţii ţărăneşti în favoarea alegerii lui D Alexandru I.

. Sântana gCâmpehij? Turzii ' Anulate: Aiud Miercurea Ciuc P&k 12A24. I.185* Nădlac Arad Cetatea Albă '. ani aflate sub ocupaţia străină. Cuza ales ca domnitor: Lugoj Chilia Nouă " Buziaş I.X./12.IX.185* Leova " ' .1854- XII. ix.Gheorgrvţ Orşova Turnu Sevenn   Targovişte vill.VH.X. Cuza ales ca domnitor: w în teritoriile româneşi. V Ai> > Al.i854-VII.1 8 5 3 V Sulina : BELGRAD Râmnicu Vâlcea Ar oviste Ploieşti Ocupaţie austriaca v Moldova Veche Târgu ./4. Jiu /    Babadag sf. ‡ Silistra Giurgiu Turtucaia.OcnaV£S'No| alegeri. laşi Centrele principale ale mişcării v ƒ Divan Ad-hoc: V ‡ 20.VIH.185* unioniste p Ecoul Unirii Drăgăs Slatina BUC uREsfi / Al.1855 Huşi { ) Alegeri: */19.ŞerpildF- Ciacova ' Caransebeş Oraviţa f mna r te ă H â m p in a V I. Tara Românească 8 * * › Gheorghieni vM.  Caracal centre ale luptei pentru Calafat O Lom Olteniţa  !'   " ' T .185* Jimbolia Orăstie . \ . Zlatna Blaj Comrat Lipova i Alba lulia Tg. I. v.185* Kikinda Timişoara Tatarbunar 3 Deva «r Divan Ad-hoc : 22."VexvVoţu ocupare Corabia Turnu Măgurele Rusciuc Mangalia Nioopole Ba/c/c Bazargic .1854 n v J Ali»aeri ‡ */19 IX 185* .IX. .

PERIOADA POSTPAŞOPTISTĂ (1848-1856) Şl
>DECENIUL RESTRUCTURĂRII NAŢIONALE"
(1856-1866)

-CONVENŢIA DE LA BALTA LIM AN SI ACTIVITATEA EMIGRAŢIEI ROM ÂNE
(1849-1856).
- PROBLEMA ROMÂNEASCĂ, PROBLEMĂ EUROPEANĂ.
- ADUNĂRILE AD-HOC (185*).
- CONFERINŢA SI CONVENŢIA DE LA PARIS (1858).
- DUBLA ALEGERE A LUI AL. IOAN CUZA.

Convenţia de la Balta Liman şi activitatea emigraţiei române (1849--
1856). înăbuşirea revoluţiei, reinstaurarea domniilor regulamentare nu au pus
capăt mişcărilor sociale care vor continua, în ambele Principate, până la jumăta-
tea anului 1849. în vederea reprimării acestor acţiuni, a fost folosită forţa armată,
s-au constituit comisii speciale pentru urmărirea $i anchetarea celor implicaţi în
acţiunile politice ale anului anterior. A fost astfel instituită o înaltă curte crimina-
listică, la 18 aprilie 1849, pentru judecarea celor arestaţi, şi s-a interzis, printr-un '
firman al sultanului, intrarea în ţară a unui număr de 34 de revoluţionari.
Plecaţi din cele două Principate, exilaţii români s-au împrăştiat în întreaga
Europă: Paris, Viena, Londra, Constantinopol, Triest sau Brussa. ÄEi îşi asumau
o sarcină de mare responsabilitate - aceea de a călăuzi poporul la luptă, în
ceasul deşteptării".
Dar cele două puteri, suverană şi Äprotectoare", în dezacord cu interesele
poporului român dar arogându-şi dreptul de a dispune de soarta acestuia,
încheiau la Balta Liman - în primăvara anului 1849 - o Convenţie, valabilă pe
termen de şapte ani, care ştirbea grav suveranitatea Principatelor.
în cuprinsul ei se modificau substanţial unele prevederi ale Regulamentelor
Organice, hotărându-se: domnitorii celor două ţări române, consideraţi înalţi
funcţionari ai Imperiului Otoman, erau numiţi direct de sultan, cu acordul puterii
«protectoare" (Rusia) pe timp de şapte ani; Adunările obşteşti ordinare şi extra-
ordinare se suspendau, locul lor fiind luat de Consilii sau Divanuri ad-hoc, formate
din boierii cei mai notabili şi mai demni de încredere. Staţionarea în Principate a
25 000 - 30 000 de soldaţi pentru fiecare din cele două ţări, până la Ärestabilirea
liniştei", era prelungită. în baza Convenţiei, au fost numiţi domni pe perioadă stabi-
lită: Bartiu Ştirbe6, în Ţara Românească, şi ërigore Alexandru ëhica, în Moldova.
împotriva celor decise la Balta-Liman, emigraţia română a adresat
un protest Adunării Naţionale a republicii franceze şi, din iniţiativa lui CA.
Rosetti, s-a constituit la Paris, la începutul lunii iunie 1849, Comitetul Demo-
cratic Român.

79

în aceeaşi direcţie, Nicolae Bălcescu sosea în capitala Franţei pentru a
concentra activitatea emigraţiei revoluţionare române.
Grupată în jurul revistei ÄRomânia viitoare", emigraţia română considera
revoluţia europeană generală drept singura cale pentru înfăptuirea statului
naţional român. Pentru pregătirea ei, în iulie 1850, la Londra, a fost constituit
Comitetul Democratic European condus de ëiuseppe Mazzini. Organizarea
revoluţiei române era încredinţată unui Comitet cu sediul la Paris, deviza ei fiind:
Dreptate! Frăţie! Unitate!. Foile volante răspândite în Moldova, Ţara Româ-
nească şi Transilvania conţineau apeluri la unitate şi proclamaţii revoluţionare.
Data de 13 iunie, a noii revoluţii, se estima a coincide cu expirarea mandatului
preşedintelui francez Ludovic Bonaparte când, din Franţa, revoluţia urma să se
extindă în toată Europa.
Dar, desfăşurarea evenimentelor a luat un alt curs. La 2 decembrie 1851,
printr-o lovitură de stat, acesta s-a proclamat preşedinte pe viaţă şi apoi împărat
sub numele de Napoleon al ///-/ea. Curtea de la Viena abroga, la 31 decembrie
1851, constituţia promulgată la 4 martie t849. Nu peste mult timp, la Palermo, se
stingea din viaţă, la 28 noiembrie 1852, Nicolae Bălcescu.
în fine, declanşarea în cursul anului 1853 a conflictului armat între Imperiile
Rus şi Otoman, îndeobşte numit al Crimeii, a avut importante consecinţe pe plan
european. Imperiul Otoman era sprijinit de Franţa şi Anglia. înfrângerea ţarului a
creat perspectiva unui nou echilibru european, care să îngăduie abordarea
problemei româneşti ca problemă europeană. Este, în această direcţie, meritul
marilor personalităţi paşoptiste care au acţionat concertat, atât în ţară cât şi în
străinătate, în sensul unei noi tactici de luptă. Cum o nouă revoluţie europeană,
nu se mai putea realiza, rămânea ca fiecare dintre popoarele oprimate să îşi
aleagă, singur, calea spre unitate şi dezrobire.
începutul Războiului Crimeii a transformat Ţările Române în teatrul de
desfăşurare a unor mari operaţiuni militare urmate de perioade lungi de
ocupaţie. Trupele ruse, sosite aici în iunie 1853, erau obligate să părăsească
Principatele, între aprilie-septembrie 1854, pentru a fi înlocuite cu trupe otomane
şi austriece, acestea din urmă prelungindu-şi şederea până la 30 martie 1857.
. Ŷ Atâta vreme cât propa-
ganda prounionistă era stânjenită în Principate, emigraţia politică română şi-a
concentrat toate eforturile pentru captarea interesului diplomaţiei europene şi a
opiniei publice internaţionale.
încă din fazele preliminare ale Congresului de la Paris, din 1856, repre-
zentantul Franţei a abordat problema unirii celor două Principate. Noul stat ar fi
format o barieră naturală în calea expansiunii Rusiei ţariste şi ar fi apărat, în
acelaşi timp, integritatea Imperiului Otoman.
La aproape un an de la retragerea trupelor ţariste din Ţările Române cei
doi domni îşi recuperau tronurile la sfârşitul lunii septembrie 1854: Barbu Ştirbe6,
în Ţara Românească, a manifestat o atitudine defavorabilă mişcării unioniste,
sperând să obţină o nouă candidatură la tron. în Moldova însă, ërigore
Alexandru ëhica a înlesnit editarea unor publicaţii ca ÄRomânia literară" şi
ÄSteaua Dunării", cu rol important în pregătirea spiritelor pentru Unire, în
formarea conştiinţei naţionale.
în acelaşi timp, s-a militat pentru conştientizarea opiniei publice şi atra-
gerea unor personalităţi europene precum împăratul Napoleon al ///-/ea, contele

80

ialewski, ministrul de externe al Franţei, premierul englez Palmerston. Porţii
otomane i-au fost trimise repetate memorii de protest în care erau înfăţişate
realităţile româneşti şi dorinţa unanimă de înfăptuire a statului naţional. Au fost
antrenate în sprijinul acestei idei şi spiritele alese ale vieţii publice şi culturale
europene, între care s-au remarcat Jules Michelet, Edgar Quinet, J.A. Vaillantş\
mulţi alţii, care au pledat cu căldură pentru cauza noastră.
Publicaţiile presei europene a timpului ilustrează solidaritatea opiniei
publice cu cauza nobilă a poporului român. Astfel, când Congresul de Pace de la
Paris şi-a început lucrările, problema românească avea deja anvergură
europeană. Reprezentanţii Marilor Puteri s-au pronunţat însă în conformitate cu
interesele lor. Astfel, Franţa a cerut înfăptuirea Unirii sub un principe străin;
Rusia a susţinut-o, dar cu dorinţa dezbinării concertului european, iar Prusia şi
Sardinia, din raţiuni care priveau propriile lor obiective politice; Anglia nu s-a
pronunţat, lăsând problema deschisă. împotriva Unirii au fost, de la început, din
motive lesne de înţeles, Poarta şi Austria. Ca urmare, la sugestia puterilor
favorabile Unirii, Congresul a hotărât ca statutul Principatelor să fie stabilit prin
consultarea locuitorilor din cele două ţări. Poarta trebuia să se îngrijească de
convocarea, în cele două Principate, a unor Adunări ad-hoc care urmau să
exprime voinţa românilor în chestiunea Unirii, nici una dintre puteri neavând
dreptul să intervină cu forţa armată decât în urma unui acord general între ele.
în continuare, prin Tratatul de Pace încheiat la Paris, la 30 Martie 1856,
Principatele române rămâneau sub suzeranitatea Porţii, dar treceau, totodată,
sub garanţia colectivă a Puterilor semnatare; se stabilea libertatea de navigaţie
pe Dunăre şi se hotăra crearea unei noi Comisii permanente, alcătuită din
reprezentanţii statelor riverane; se înapoiau Moldovei cele trei judeţe din sudul
Basarabiei: Cahul, Ismail şi Bolgrad, ce au constituit, timp de douăzeci de ani,
un permanent subiect de animozitate între Rusia ţaristă şi Principate. Se
statua întrunirea la Bucureşti a unei Comisii alcătuite din reprezentanţii celor
şapte Mari Puteri pentru a cerceta starea internă a ţării şi a face propuneri care
priveau reorganizarea lor.
Adunările ad-hoc (185*). Anii 1853-1858 s-au arătat hotărâtori şi în plan
intern. Paşoptiştilor moldoveni, cărora li se interzisese de către domn să susţină
cauza statului naţional român, li se vor adăuga şi cei munteni reîntorşi, masiv, în
ţară, spre sfârşitul domniei lui Barbu Ştirbe6.
în ambele Principate, conducătorii mişcării unioniste s-au organizat în câte
o formaţie politică denumită ÄPartida naţională". După ce în Moldova şi în Ţara
Românească s-au format Comitete ale Unirii, în primele luni ale anului 1857 s-a
constituit un Comitet central al Unirii, care a făcut o largă popularizare
programului politic naţional: autonomia şi neutralitatea Principatelor, unirea, prinţ
străin, guvern reprezentativ şi o singură Adunare, în care să fie reprezentate
interesele tuturor forţelor social-politice ale societăţii.
La expirarea mandatului de domnie a lui ërigore Al. ëhica şi a lui Barbu
Ştirbe6, Poarta a desemnat drept caimacami (locţiitori de domni) pe Teodor Ba/ş
şi apoi pe Nicolae Vogoride, în Moldova, şi pe Alexandru ëhica, în Ţara
Românească.
Alegerile pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei au fost falsificate de
caimacamul N. Vogoride, cu sprijinul direct al consulului Austriei la laşi. în

=

omisia internaţională trimisă în 185*, ftvPrincipatele Române, pentru a se informa în
legătură cu dorinţele românilor.

îxtul reacţiei stârnite de această situaţie, demisia pârcălabului de ëalaţi,
andru loan Cuza, a reprezentat un act cu puternic răsunet intern şi
laţional. Puterile favorabile Unirii au rupt relaţiile diplomatice cu Poarta.
Ierna românească era pe punctul de a provoca un conflict european. Pentru
evita această situaţie era necesară intervenţia Angliei care, după Congresul
Paris, se arătase potrivnică Unirii.
în august 1857, împăratul Napoleon al lII şi regina Victoria a Angliei
întâlnit la Osborne. S-a ajuns la un compromis, în virtutea căruia Anglia
imţea la anularea alegerilor falsificate; în schimb, Franţa renunţa să
'ne Unirea deplină a Principatelor sub un principe străin şi se declara doar
ru o simplă unire legislativă. Poarta a fost nevoită să accepte noua
uitare care a asigurat victoria deplină a unioniştîlor în ambele Principate.
Lucrările Adunărilor s-au deschis în septembrie 1857. Pentru prima oară
aleşi şi deputaţi ţărani, chiar dacă ei se aflau în minoritate în raport cu
'ii. Pentru prima oară în istoria ţării, toate forţele sociale şi politice erau
nate să se pronunţe într-o chestiune crucială pentru viitorul României. în
i de 7-8 octombrie/19-20 octombrie, Adunările ad-hoc ale Moldovei şi Ţării
lâneşti au votat Rezoluţii asemănătoare, exprimând, unanim, voinţa lor de
i. Celelalte dorinţe erau neutralitatea, autonomia, prinţul străin şi Adunarea
îzentativă. Prezenţa deputaţilor pontaşi a adus în discuţie desfiinţarea clăcii
iproprietărirea. Cum în rândul ÄPartidei Naţionale"se aflau şi numeroşi mari
rietari funciari, al căror vot favorabil unirii era foarte necesar, rezolvarea

acestor din urmă cereri a fost amânată. Adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti s-a
pronunţat pentru aceleaşi deziderate.
Conferinţa şi Convenţia de la Paris C\858).Cerer/ie celor două Adunări,
cuprinse într-un Raport al comisarilor puterilor europene, au fost înaintate
reprezentanţilor puterilor garante întrunite în Conferinţa de la Paris, din 10/22
mai -7/19 august. înţelegerile asupra celor convenite au fost incluse într-o
Convenţie care cuprindea statutul internaţional şi principiile de organizare
înternă a Principatelor. Fără să ţină seama de dorinţele formulate în Rezoluţiile
Adunărilor ad-hoc, acest document oferea românilor o unire trunchiată.
Statul astfel rezultat urma a se numi Principatele Unite ale Moldovei şi
Valahiei, dar cu excepţia a două instituţii cu adevărat unice - Comisia centrală şi
înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, cele mai înalte foruri legislative şi juridice,
ambele cu reşedinţa la Focşani, în cele două ţări ar fi trebuit să funcţioneze domni,
adunări şi guverne separate. Spre a fi cât mai aproape de adevăr, este necesar să
spunem că textul Convenţiei nici nu încuraja dar nici nu descuraja ÄPartida
Naţională"'din cele două ţări în aspiraţia ei spre Unire, întrucât nicăieri nu se stipula
că domnii aleşi în cele două Principate trebuiau să fie persoane separate. Era
astfel deschisă calea unei acţiuni îndrăzneţe, care ne-ar fi putut deschide
perspectiva imediată a atât de doritei uniri depline: alegerea aceluiaşi domn atât la
laşi, cât şi la Bucureşti.
Convenţia de la Paris stipula b serie de principii importante, precum abolirea
privilegiilor şi a monopolurilor, şi obliga la statornicirea raporturilor dintre proprietari
şi ţărani pe baze noi, modeme. Legea electoralăprevedea însă un cens ridicat.
Cu plusurile şi minusurile sale, actul constituţional adoptat la Paris a
reprezentat un cadru propice înfăptuirii unităţii naţionale româneşti; nu degeaba
Vasile Boerescu afirma că Ädepinde de noi dacă vom şti să înfăptuim unirea".
ÄEuropa ne-a ajutat", rostea acelaşi om politic, Ärămâne să ne ajutăm noi înşine".
Conform Convenţiei de la Paris, au fost numiţi trei caimacami în fiecare din
cele două ţări, care aveau misiunea de a pregăti şi efectua alegerile pentru
adunările elective.
Dubla alegere a lui Alexandru loan Cuza. în Adunarea electivă a
Moldovei, ÄPartida Naţională" m a prezentat, de la început, un candidat pe care
să-l opună grupărilor conservatoare care aveau de ales între Mihai Sturdza,
fostul domn regulamentar, şi ërigore Sturdza, fiul acestuia. în cele din urmă, la
3/15 ianuarie 1859, aceasta a propus pe Alexandru loan Cuza, care a fost ales
domn cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi (5/17 ianuarie 1859).
întrucât în textul Convenţiei nu se stipula ca domnii aleşi în cele două
Principate să fie persoane separate; conducătorii luptei naţionale au decis ca
alesul Moldovei să fie desemnat şi în Ţara Românească, iar Europa să fie pusă
în faţa faptului împlinit. De altfel, o delegaţie moldovenească, care s-a oprit la
Bucureşti în drum spre Constantinopol, unde trebuia să comunice înscăunarea
lui Al. I. Cuza, nu a fost străină de aceste planuri. La 17 ianuarie 1859 ziarul
ÄRomânul"consemna că Änici o putere omenească nu va putea în viitor despărţi
ceea ce Dumnezeu a unit pentru eternitate".
Adunarea electivă a Ţării Româneşti era însă dominată de conservatori,
care deţineau 46 din cele 72 mandate; de aceea, victoria cauzei naţionale nu era
posibilă fără intervenţia maselor, singurele în măsură să producă un dezno-
dământ fericit.

83

Adunarea electivă a Moldovei

în această situaţie, liberalii radicali au iniţiat, prin intermediul tribunilor, o
ie agitaţie în rândul populaţiei Capitalei şi al ţăranilor din împrejurimi. O mulţime
de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării în acele zile istorice. Unul
dintre tribuni, I.ë. Valentineanu, nota că poporul era gata Äsă năvălească în
Cameră şi să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei".

Adunarea electivă a Ţării Româneşti
84

V -Jfc

Proclamarea unirii, în 1859

într-o şedinţă secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la
24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în
unanimitate.
Entuziasmul s-a transmis şi poporului. în mod firesc, în Capitală şi apoi în
întreaga ţară, victoria forţelor naţionale a provocat o explozie de satisfacţie
Unanimă a fost şi în străinătate opinia, potrivit căreia, ziua de 24 ianuarie este o
J expresie a Ävoinţei puternice de unire" a românilor, cum s-a exprimat contele ia-
lewski, ministrul de externe al Franţei. L Kossuth scria: Äun astfel de spirit e
necesar ca un popor să întemeieze o patrie sau, dacă a pierdut-o, să şi-o
recâştige".
Perspectiva celor aproape 140 de ani, care au trecut de la evenimen-
tele din 1859, confirmă, în egală măsură, patriotismul, dar şi remarcabila
abilitate a oamenilor politici ai timpului, care au ştiut, printr-o acţiune îndrăz-
neaţă, să pună Marile Puteri Äîn faţa faptului împlinit" şi să depăşească obsta-
colele pe care interesele contradictorii ale acestora le aşezau în cale i
Unirii. De asemenea, ca în atâtea rânduri în istoria ulterioară a ţării, deci?ia
finală s-a datorat excepţionalei abnegaţii pe care naţiunea română a
arătat-o acestei cauze. Presiunea populară de la Bucureşti, din istoricele zile
de 22-24 ianuarie 1859, legitima o mare aspiraţie şi-i dădea trăinicia
eternităţii.

85

Rezoluţia în 5 puncte a Adunării ad-hoc a Moldovei, citită luni, 7 octombrie 1857, în a şaptea
Hnţă publică.
.. cele dintâi, cele mai mari, mai generale şi mai naţionale dorinţe ale ţării sunt:
1 Respectarea drepturilor principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor, în cuprinderea vechilor
)itulaţii încheiate cu înalta Poartă...
2. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România.
3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare de ale Europei şi ai
ei moştenitori să fie crescuţi în religia ţării.
4. Neutralitatea pământului Pricipatelor.
5. Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti adunări în care să fie reprezentate toate
tresele naţiei.
Toate acestea sub garanţie colectivă a puterilor care au subscris Tratatul de la Paris".

A.D. XENOPOL despre Convenţia de la Paris '
ÄAceastă convenţie este o lucrare foarte stranie, o silinţă supremă a combinaţiei diplomatice,
re totdeauna a căutat să domine prin idei, adeseori prin cuvinte, interesele reale şi puternice ale
sţii. Ea este un amestec hibrid şi nefiresc de unire şi despărţire, cu care caută să se împace
eresele deosebite ale puterilor (europene) pe capul poporului român. Necontenit i se arată unirea,
r i se pun stăvili pentru ca ea să nu se realizeze"...

TEMĂ:

1. Care a fost semnificaţia luptei emigraţiei revoluţionare după 1848?
2. Prezentaţi poziţia Marilor Puteri europene faţă de problema românească.
3. Ilustraţi politica Äfaptului împlinit" practicată de români, prin raportare la hotărârile
Congresului (1856) şi, respectiv, Conferinţei de la Paris (1858).

a faptului împlinit la 24 ianuarie 1859. constituită din personalităţi politice care acţionaseră pentru Unire şi dubla alegere a lui Alexandru I. legea comunală. Cuza â acţionat în sensul voinţei Adunărilor ad-hoc. Uriaşul entuziasm stârnit de dubla alegere a lui Alexandru I. Cuza nu ezita să-l înfăptuiască. Convins fiind că peste obstacole de tot felul Principatele vor obţine în cele din urmă statutul solicitat. De la începutul domniei sale. DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CU ZA (1859-1866) -ACŢIUNEA POLITICĂ SI LUPTA DIPLOMATICĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA UNIRII DEPUNE (1859 . eforturile sale s-au îndreptat spre înfăptuirea marelui program de reforme care va edifica'România modernă. chiar dacă numai pe durata domniei şi vieţii lui Cuza. acesta a considerat că îi mai rămânea de înfăptuit doar. Alexandru I. Odată unirea deplin recunoscută.1861).Cuza. legea organizării armatei ş\ Codurile civil şi penal au devenit realitate. SECULARIZAREA AVERI- LOR MĂNĂSTIREŞTI. legea rurală. respinse de Adunarea electivă. instalarea prinţului străin. Cuza. unificarea unor instituţii până atunci separate trebuia să avertizeze că ţara e dispusă să-şi ia soarta în propriile mâini şi că actul de la 24 ianuarie este ireversibil. Scrisoarea pentru Napoleon al ///-/ea. LOVITURA DE STAT DIN 2 MA11864. După ce secularizarea averilor mănăstireşti. în plan internaţional. LEGEA RURALĂ. de la începutul lui decembrie. adică a dublei alegeri. între anii 1859-1862. 87 . -DOMNUL SI ADUNAREA ELECTIVĂ. Alexandru I. dar pe care acesta nu le cointeresase în marea sa operă politică. şi pentru unirea deplină. liberale. -GUVERNUL MtHAIL KOGĂLNICEANU (1863-1865). reformele nu puteau fi impuse decât printr-un act de autoritate pe care Alexandru I. Opoziţia marilor proprietari (temători de a-şi pierde o dată cu pământul şi puterea politică) se alătură celei Äroşii". legea electorală. Cuza nu s-a temut să grăbească momentul aşteptat. pentru a pune în practică integral hotărârile Adunărilor din 1857. el a declanşat o campanie diplomatică energică pentru recunoaşterea de către Marile Puteri. şi mesajul pentru cele două camere ale Parlamentului. arătau clar că domnul Unirii îşi îndeplinise misiunea. DOUĂ FORŢE OPUSE ÎN OPERA DE EDIFICARE A ROMÂNIEI MODERNE. nu putea în nici un fel să ascundă situaţia complexă în care se găsea noul stat. Domnul nu avea de ales. din 1 octombrie 1865. Dar luptătorii de la 1848 se vor găsi acum pe poziţii diferite. legea instrucţiunii. pretutindeni unde trăiau români.

Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere. Alexandru I. se află că se punea la cale o intervenţie militară peste Dunăre. între Ploieşti şi Câmpina./6 sept. Cuza îşi dădea seama că Principatele aveau să rezolve grele şi complicate probleme.25 aug. alegerea ca domn al Ţării Româneşti a lui Alexandru loan Cuza avea să-şi găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului naţiunii în capitala munteană. la Floreşti. obiectul unei noi Conferinţe internaţionale. armata moldo-munteană era concentrată spre a face faţă oricărei situaţii. Rusia. cea mai stringentă fiind recunoaşterea internaţională a alegerilor Faptul împlinit la 24 ianuarie 1O59 era considerat de Poartă şi de Austria drept o încălcare a Convenţiei de la Paris. Imperiul Otoman şi Austria însă tergiversau. ce avea să devină. care se deschidea la Paris. Anglia. Alexandru I. conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. încă în a doua şedinţă a Conferinţei (1/13 aprilie) Franţa. au vizitat capitalele Marilor Puteri garante şi au reuşit să câştige sprijin pentru cauza românească. Misiuni speciale. La 20 aprilie. Situaţia creată în cele două Principate urma să facă. Cuza. Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului naţional român unitar. mai mult. Cuza răspunse energic. Stema reunită a Moldovei Alexandru loan Cuza şi Ţării Româneşti Acţiunea politică internă şi lupta diplomatică pentru recunoaşterea Unirii depline (1859-1861). După . capitala tuturor românilor. la 26 martie/7 aprilie . cu deosebire la Bucureşti. peste numai câţiva ani. Dar odată încheiate manifestările prilejuite de dubla alegere. Impusă sub o puternică presiune populară. de altfel.

Austria. Franţa. La Focşani. cât şi cu cel Habsburgic. . cu Costache Negri. iar aceeaşi persoană . sub presiunea celorlalte puteri garante. remediind din mers consecinţele hotărârilor adoptate prin Convenţia de la Paris. în cursul anului 1860. îşi începuse activitatea Comisia Centrală care. Cuza aştepta hotărârea Conferinţei de la Constantinopol 89 .a fost numită în funcţia de ministru de război în ambele ţări. prezenţa militarilor otomani va fi categoric interzisă. administraţia şi intendenţa au fost aşezate sub o singură autoritate. statele majore. Poarta a acceptat oficial. la laşi. instrucţia. alte ameninţări. în cei trei ani de activitate (1859. Este sarcina pe care domnia şi sfetnicii apropiaţi ai acesteia au reuşit s-o încheie cu succes la capătul a doi ani de insistente negocieri diplomatice şi de hotărâtă acţiune internă. recunoscut chiar de către Poartă. Desigur. pe respectarea neştirbită a autonomiei ţării nou-constituite. o dată cu Austria. încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. îl determină pe domn să ordone închiderea taberei de la Floreşti{\ 1 septembrie 1859). fn serviciul telegrafului moldovean şi muntean este numit Cezar Librecht inspector general. în sensul unei acţiuni comune în Transilvania şi Ungaria. Alexandru I. care vroiau să rămână în Principate sau să tranziteze spre alte regiuni. în trecut. trebuia să elaboreze legile. a trebuit să accepte că legile statului român sunt valabile şi pentru locuitorii cezaro-crăieşti aflaţi aici cu afaceri. dubla alegere. vehement duşmănoasă. Maghiarii şi polonezii. Italia şi Prusia erau de acord cu unirea deplină. la rândul ei. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat. Cooperarea statului român cu emigraţia revoluţionară maghiară. ştiinţe şi teologie. filosofie (litere). sunt protejaţi de guvern şi de domn în spiritul dreptului la azil politic. nu a dat rezultatele aşteptate întrucât a fost mereu condiţionată de buna înţelegere a conducătorilor unguri cu cei ai românilor de peste munţi. domnul a inaugurat Universitatea din laşi. în mai multe situaţii supuşii Imperiului fiind reţinuţi pentru că au produs diverse neorânduieli. electivă şi promulgate de domn doar cele referitoare la Curtea de Casaţie şi la domeniul funciar (care traducea în fapt principiul egalităţii fiscale).generalul Ion Emanoil Florescu. iar Poarta va fi obligată. nu fără dificultăţi. să recunoască. oferindu-li- se la plecare chiar mijloacele necesare. Astfel. în a 3-a şedinţă a Conferinţei de la Paris (25 august/7 septembrie). Astfel împlinită recunoaşterea situaţiei de fapt. drept unic reprezentant al celor două ţări Unificarea armatei începea cu deplasări de iwiităţi militare moldovene. Fără a aştepta verdictul altor reuniuni internaţionale. Cuza. apoi Rusia. Alexandru I. La 26 octombrie/7 noiembrie 1860. Detensionarea situaţiei. potrivit Convenţiei de la Paris. în vara anului 1860. impusă la 24 ianuarie. la început cu 4 facultăţi: drept. un rol important în viaţa Principatelor (Rusia. la Bucureşti şi muntene. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie). atât în relaţiile cu Imperiul Otoman.1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea. să renunţe la paşapoartele sale solicitaîe călătorilor români. comune celor două ţări. obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care jucaseră. în anii Äprotec- toratului") au fost bazate. tabăra de la Floreşti s-a bucurat de o comandă unică.

dar şi un motiv de puternică nemulţumire populară întrucât cu o asemenea conducere a afacerilor publice.fără precedent în trecut - trebuia realizată cu o Adunare alcătuită.să dea ţăranilor sentimentul că au o patrie. prin care să se asigure accesul neîngrădit la învăţătură tuturor copiilor ţării şi. nu în ultimul rând. care să restituie poporului român venitul unui sfert din suprafaţa ţării sale. a antrenat un grup de ţărani din Ilfov şi Prahova să meargă la Bucureşti Äsă scape de boierii care-l împiedică pe Vodă să facă dreptate". o lege rurală al cărei conţinut principal . la viaţa politică..convocată în acest scop. legea instrucţiunii. .~ _ -  . Era o probă de mare abilitate pentru domn.desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea . La capătul Conferinţei. într-o scrisoare către C. două forţe opuse In opera de edificare a României modeme. în capitală însă sătenii sunt opriţi de armată. din mari proprietari şi cu un guvern unic care avea în frunte un remarcabil bărbat de stat. îşi aşteptau înfăptuirea. în cazul unor noi încălcări ale Convenţiei de la Paris. în ţară.. Cu o zi înainte. . încă din prima şedinţă Poarta a cerut dreptul de intervenţie în Principate. Alexandru loan Cuza afirma că Äînalta Poartă şi toate.Rusia. care a operat 200 de arestări. Ŷ Domnul şi Adunarea electivă. iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza. Negri şi atitudinea favorabilă a majorităţii Marilor Puteri garante şi-au făcut în cele din urmă efectul. Negri. Unirea va fi aşa precum România o va simţi şi o va dori". sprijinit de liberalii radicali. Era şi convingerea lui Mircea Mălăieru. care menaja astfel susceptibilităţile Marilor Puteri autocrate . Fermitatea lui Alexandru I. Cuza. din aşa-zisul pământ comunal. 3/15 decembrie 1861. o lege a secularizării averilor mănăstireşti. dar în condiţii considerate. împroprietărirea ţăranilor pe loturile pe care le lucrau şi se acordau doar câte trei pogoane pentru fiecare cap de familie. reacţia energică aXamerelor şi a guver- nelor. elaborat de Comisia Centrală încă în 1860. Toată această excepţională operă juridică . deci. programul de reforme era. din start.. poziţia intransigentă a lui C. care lăsa practic neatinse bazele marii proprietăţi funciare. Recunoaşterea internaţională a dublei alegeri şi a Unirii de- pline deschidea perspectiva înfăptuirii României modeme. care să sporească accesul forţelor productive.. în drum au maltratat mai mulţi arendaşi şi un subprefect. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat. convins că Unirea deplină a fost recunoscută. Austria păstrându-şi vechea poziţie. reprezentant al ţăranilor în Adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti care. domnul afirma că sunt de aşteptat mari complicaţii interne şi că îşi declină răspunderea. a întreprinzătorilor în primul rând. O nouă lege electorală. împotriva unui curent de opinie foarte larg guvernul Barbu Catargiu refuză să ia în discuţie o nouă lege electorală şi pune pe masa Adunării vechiul proiect de lege rurală. în majoritate. Nu se prevedea. constituit exclusiv din vânzarea sau închirierea unor loturi pe moşiile statului sau ale instituţiilor publice. inacceptabile. _.. aşa cum se ceruse încă la 1848. puterile garante au aderat la Unirea Principatelor. Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renunţat la condiţiile anterior solicitate. obstrucţionat. conservatorul Barbu Catargiu. Poarta şi Austria . Cum era de aşteptat.

de teama firească a unei răscoale populare. Un bun prilej pentru opozanţii domnului l-au constituit discuţiile la mesajul său. între care recunoaşterea interna- ţională a Unirii şi politica sa fermă de apărare şi consolidare a autonomiei ţării. zilele lui au fost curmate într-un atentat al cărui mister persistă până azi. Kogălniceanu. Indiferent de raţiunile care au determinat-o. care. primii vor fi definitiv spoliaţi de pământul pe care-l lucrează. Printr-un magistral discurs.M. nemulţumită de prudenţa domnului şi de reţinerea sa în a o solicita la putere. de la Bolgrad (Moldova) şi până la Crivina. Nu degeaba. deşi adoptată la 26 iunie. puţină vreme după ce în amiaza zilei de 23 iunie 1862 primul ministru Barbu Catargiu se arăta gata să apere pacea internă cu orice preţ (Ävoi prefera moartea înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării"). care susţinuseră consecvent poziţia lui M. Liberalii radicali. după ce scandalul diplomatic prilejuit de acest eveniment s-a încheiat. a continuat opera de unificare administrativă (cu serviciile sanitare din cele două ţări). Panu care îl acuza pe Alexandru I. rostit la 6 iunie 1862 . de a fi solicitat Marilor Puteri o nouă lege 91 . în noiembrie-decembrie 1862. care stabilea împroprie- tărirea cu loturile în folosinţă. Kogălniceanu deschidea discuţia în jurul proiectatei legi. împotriva protestelor Porţii. imposibilă altfel. A fost reorganizată Şcoala de silvicultură ş\ s-a instituit Direcţia ëenerală a Andivelor Statului. pe a cărei muncă s-a aşezat averea boierească şi fără a cărei faptă ţara nu ar putea fi apărată. din finalul cuvântării. au hotărât că singura cale spre a se adopta legea atât de dorită de ţărani este apelul la mase. Cuza o splendidă spadă împodobită cu pietre scumpe. care se temea de o reformă agrară după proiectul lui M. condus de doctorul N. Cuza de a nu fi respectat Constituţia. De provenienţă rusească. o alianţă. între dreapta conservatoare. în această atmosferă tensionată. 30 000 pistoale. ambalate în 500 de care de transport (63 000 puşti cu baionete. Cuza şi întronarea prinţului străin. 10 000 carabine. pentru realizarea integrală a hotărârilor Adunărilor ad-hoc din 1857. Kogălniceanu. la 22 ianuarie 1863. este respins de Adunare. Kogăl- niceanu stânga radicală. pe care nu sunt chriaşi şi asupra căruia au un drept de folosinţă. Invocând Convenţia de la Paris. săbii). După un schimb de replici între Barbu Catarg/u şi M.o capodoperă a oratoriei politice româneşti . vorbitorul afirma că prin adoptarea proiectului supus dezbaterii. pe Dunăre. prinţul Mihail Obrenovici a dăruit lui Alexandru I. nu a fost promulgată de domn. cu un text elaborat de A. în ianuarie 1863 se constituia. Noul guvern. în favoarea ţărănimii. care cerea reglementarea pe baze noi a raporturilor dintre' ţărani şi proprietari. domnul şi gu- vernul au protejat tranzitul armelor sârbeşti pe teritoriul ţării. începute în Cameră. Scopul. împotriva marilor realizări ale domnului. nu a fost luat în considerare de deputaţi. în Adunare. Apelul patetic. moartea sa a însemnat sfârşitul legii rurale dorite de majoritatea conservatoare din Adunare. pe a cărei lamă de oţel a fost gravată inscripţia ÄAmico certo in re incerta". contraproiectul propus de acesta. Kretzulescu (24 iunie/6 iulie 1862- 11/23 octombrie 1863). erau destinate să întărească potenţialul militar al statului vecin cu care tânăra Românie întreţinea relaţii excelente. mai mult sau mai puţin făţiş declarat. era îndepărtarea lui Alexandru I.

Publicarea imprudentă.14%. 12. prin care se pronunţa pentru un regim nou. în schimb. de Mihail Kogălniceanu autoritate şi dreptate. în pofida unei intervenţii argumentate a lui M. electorală şi de a fi tolerat starea precară a finanţelor ţării. încredinţând inducerea guvernului-. Cuza a provocat. rezultă pentru cele suă ţări române 25. Cuza. făcându-se auzite şi voci de completă şi energică autoacuzare: ÄCe-am făcut noi toţi până acum ca să punem (ţara) pe calea progresului? Ne-am sfâşiat între noi prin lupte şi intrigi de partid şi am sacrificat înteresele cele mai vitale ale ţării în setea răzbunărilor personale". iar în Moldova. iar din aceasta o parte importantă era destinată a servi tereselor străine tării. Criticile au alunecat apoi spre miniştrii săi. aceste bunuri reprezentau 1. Prezentat ambasadorilor igliei şi Franţei şi ministrului de externe otoman. la 27 iunie 1863. puse 3 ctitorii lor sub ascultarea Patriarhiilor Orientului pentru a le asigura o mai jnă gospodărire şi un prestigiu sporit. memoriul devenea. adică a noua parte din teritoriul naţional. la 2 martie Camera dădea un vot de blam cabi- netului şi. Auspiciile sub care şi-a început activitatea noul cabinet păreau să nu fie de in augur. o vie nemulţumire în rândul opozi- ii. dezbaterea şi adoptarea legii secularizării averilor mănăstireşti a dovedit a fi o bună ocazie de a reuni pe deputaţi în jurul unei acţiuni de multă eme aşteptată. Legea rurală. . indirect. ivrtura de stat din 2/14 mai 1864. lui Alexandru I. Pentru aceasta ar fi fost necesară o nouă lege jctorală care să limiteze puterea corpului legislativ. în text erau cuprinse mai întâi averile aşa-ziselor mănăstiri închinate. a proiectului de constituţie Jtoritarăa lui Alexandru I. proiect de constituţie care acorda domnului întreaga autoritate în stat ilie-august 1863). Guvernul Mihail Kogălniceanu (12/24 octombrie 1863-26 ianua- s/* februarie 1865).Alexandru I. exandru I. Secularizarea averilor mănăstireşti. Practic. lui M.6% din' suprafaţa agricolă. Cuza a adresat Porţii un memoriu. daugând şi suprafeţele deţinute de mănăstirile pământene. Kogălniceanu în favoarea guvernului şi a domnului.era şi sfătuit în acest sens de mulţi dintre apropiaţii săi . Cuza mai încearcă o dată lupta constituţională. a cărui iergie şi capacitate politică erau o garanţie că marile reforme puteau să ceapă. Deşi lovitura de forţă era aproape hotărâtă. într-un ziar străin. Kogălniceanu. în fapt.16%. la 12/24 octombrie 1863. Din ce în ce mai hotărât să acţio- neze . în Muntenia. un sfert din bogăţia ţării aarţinea clerului.

au protestat. egal cu 4 pogoane. Kogălniceanu. Conferinţa ambasadorilor de la Constantinopol. devenise inevitabilă mai cu seamă după publicarea sa care a provocat o vie efervescenţă la sate. a fost votată la 25 decembrie 1863. Spre a se evita alte com- plicaţii. a fost înfiinţat Consiliul de Stat. la 23 martie 1864. Pentru Alexandru I. Oferta statului român fusese însă respinsă. Cuza a dizolvat. a convenit asupra unei despăgubiri pe care mănăstirile au refuzat s-o primească. Kogălniceanu s-a arătat inflexibil în ches- tiunea împroprietăririi cu loturile legiuite. Toi după exemplul francez. Alexandru I. legea comunală şi. Adunarea. ca şi sprijnul popular pentru înfăptuirea ei erau de la sine înţelese. şi Rusia. Dezbaterea proiectului de lege rurală propus de Kogălniceanu. Austria şi Poarta. Cu excepţia Franţei. au fost votate legea organizării puterii armate şi legea instrucţiunii. cu deosebire Rusia. acelaşi pentru toţi. printr-o lovitură de stat. ca de obicei. au determinat votul de blam împotriva cabinetului lui M. Teama de adoptare a legii rurale în varianta guvernamentală şi de o nouă lege electorală care tocmai urma să fie discutată. sunt România însăşi". în sprijinul celor expropriaţi aflându-se Poarta. dar problema despăgubirii a lăsat-o . contra unei despăgubiri ce urma a se plăti în şapte ani cu dobândă de 8%. în dorinţa de a asigura călugărilor greci o recompensă convenabilă. încă în urmă cu doi ani. la 2/14 mai 1864. în schimbul unei despăgubiri eşalonate pe 20 de ani cu dobândă de 5%. reunită în cele din urmă. 93 . celelalte Mari Puteri garante. Cuza şi Mihail Kogălniceanu au grăbit dezbaterea şi adop- tarea legii care. care însă nu au fost sancţionate. foarte sensibilă când era vorba de venituri care i se Äcuveneau". după model francez. deschisă. cu o majoritate foarte largă. Alexandru I. într-un mesaj către ministrul de externe otoman. în aceste condiţii. Alexandru I. Casa de Conturi pentru verificarea actelor financiare ale statului. în discuţiile care au urmat. codul penal ş\ de procedură penală. Äprotectoarea" tuturor ortodocşilor din Imperiul Otoman. o atitudine favorabilă. care va avea rolul său în noile structuri de putere. căruia îi explica raţiunea secularizării. împroprietărirea în funcţie de numărul de vite sau de puterea economică a ţăranilor. Cuza însă necesitatea acestei fegi. M. Primul ministru îşi prezintă demisia care nu este acceptată. după lovitura de stat. Cuza i-a scris: Äîn această chestiune. Alteţă. eu nu sunt principele românilor. era adoptată hotărârea pentru realizarea unui împrumut extern contractat la Londra cu Banca Stern. pentru construcţia unei şcoli laice şi a unui spital la Constantinopol. veniturile lor aparţinând bugetului. în vreme ce majoritatea conservatoare se pronunţa pentru împroprietărirea cu un lot. se adoptă legile contabilităţii. reînnoind oferta de despăgubire. încă de la sfârşitul lunii iulie 1863 se oferise drept despăgubire călugărilor greci o importantă sumă de bani la care se adăuga o alta separat. Cele patru luni care separă adoptarea legii secularizării de lovitura de stat din 2 mai 1864 au fost caracterizate printr-o fecundă activitate legislativă: a fost înfiinţată. care a avut. Guvernul susţinea desfiinţarea clăcii. urmat de legea organizării judecătoreşti. Domnul preciza că toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale statului. desiguf. Lupta parlamentară s-a declanşat pe 13/25 aprilie 1864.

certitudinea că noi vom exista în viitor. aspectul său tineresc: expresia calmă şi hotărâtă a fizionomiei sale încântă mulţimea. sinceritatea. cu faţa sa plăcută.. Cuza şi ÄAdunare".. în acelaşi timp. că nu vom fi prada acelui care se va ridica spre a ne înghiţi. VASILE BOERESCU scria în ÄNaţionalul" din 14/28 august 1858: ÄPuterile europene ne-au dat garanţia lor. una dintre calităţile cele mai rare şi în consecinţă cea mai preţioasă în această ţară.." * TEMĂ: . . demnitarul străin remarcă Äun om cinstit plin de dragoste pentru ţara sa. raporta la Paris: ÄNoul domnitor." La o a doua întâlnire. Colonelul Cuza are. Am găsit la el de asemenea bunul simţ şi modestia. sub nici o formă ameţit de un succes neaşteptat. din ceea ce cred eu.Ilustraţi raporturile care s-au stabilit între principele Alexandru I.." * La 17 februarie 1859 consulul francez la Bucureşti.. în sfârşit depinde ' de noi dacă vom şti să înfăptuim Unirea. de a şti să ne dăm cele mai bune legi şi să întărim ordinea socială şi morală. dacă vom şti să păstrăm drepturile strămoşilor noştri. BSclard. care îl privea sărbătoreşte şi se îmbulzea în urma sa. Ar fi omul nou pe care îl cere situaţia sa nouă.. să ne angajăm pe adevărata cale a progresului.. însă restul nu depinde-decât de noi. Colonelul Cuza este vădit progresist dar este. foarte devotat principiului de ordine. Depinde de noi. foarte hotărât să pună în practică Unirea şi ideiile sale de reformă şi de progres..

drepturile Adunării. printr-un plebiscit. care. consemnate în acordul din 28 iunie 1864. aprobării poporului. dreptul de a primi petiţii îl avea numai Senatul. EPOCA MARILOR REFORME . dar.Corp Ponderator -şi pe preşedintele Camerei. reforma electoratului avantaja cu deo- sebire burghezia în formare. ocazie în care s-a bucurat din nou de o primire deosebită. Cuza. al cărei regulament era alcătuit de guvern. LEGEA RURALĂ. Statutul sporea considerabil prerogativele domnului care câştiga iniţiativa legislativă. Elaborarea legilor cădea în seama Consiliului de Stat. deşi votată de Adunarea dizolvată în mai.DOMNIA AUTORITARĂ A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA. Cuza se întorcea la Bucureşti cu recunoaşterea clară a autonomiei ţării. Legea electorală făcea să crească însă considerabil numărul alegătorilor. un important număr de periodice. Desfăşurat între 10/22 . era înfiinţată Universitatea din Bucureşti (iulie 1864) iniţial cu facultăţi de drept. MARILE REFORME: LEGEA ELECTORALĂ. plebiscitul a confirmat regimul autoritar. -ROLUL ISTORIC AL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI AL GENERAŢIEI PAŞOPTISTE ÎN ÎNFĂPTUIREA UNIRII SI A ROMÂNIEI MODERNE. După evenimentele din 2 mai 1864 Alexandru I. erau pe rând suprimate. editate de CA. DECLINUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI ÎNDEPĂRTAREA SA. care l- a împiedicat să înfăptuiască reformele cerute de propăşirea României. nu fusese promulgată de Alexandru I. Erau supuse. dar scădea. cu excepţia Franţei.14/26 mai 1864. ÄEste imposibil să-şi bată joc cineva de tratatele şi deciziile Europei cu mai multă lipsă de jenă decât prinţul Cuza" . După plebiscit. în principal de două categorii . LEGEA INSTRUCŢIUNII. departajaţi prin posibilităţiile censitare. LA 11 FEBRUARIE 1866. Cuza a făcut o călătorie diplomatică la Constantinopol. la jumătatea lui iunie 1864. 95 .primari.se putea citi într-un ziar franco-belgian care exprima însă punctul de vedere al Imperiului Rus. Marile Puteri garante au exprimat reacţii negative faţă de lovitura de stat. Domnia autoritară a iui Alexandru loan Cuza. dreptul de a numi un sfert din membrii Senatului. Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris (în fapt o nouă Constituţie) şi o nouă lege electorală. a şi desfăşurat trei zile discuţii complicate cu repre- zentanţii puterilor care îi erau ostile. în egală măsură. Iniţial. fegea instrucţiunii. Alexandru I. -ANII 1865-1866. ştiinţe şi litere. ca expresie a puterii autoritare. Marile reforme: legea electorală. şi direcţi. neîmpăcata opoziţie întâlnită în Adunare. codul civil. Rosetti. legea rurală. peste 682 000 vontanţi pronunţându-se afirmativ. Cuza a explicat motivele care l-au îndemnat spre această acţiune: în primul rând. CODUL CIVIL. care votau prin delegaţie. se arătau întru totul favorabile României. între care ÄRomânul" şi ÄLibertatea". deci. Alexandru I. în acelaşi timp. rezultatele. înainte de aprobarea legii instrucţiunii.

Se rfiintau pentru totdeauna claca (boierescul). fiind puţini ingineri-topografi. casa Stern şi Banca Otomană' acordau ţării noastre primul <prumut. zilele de me- let. Abia după 1867 hcrurile s-au schimbat radical. de regulă. au fost şi mulţi săteni care nu efectuat muncile agricole. deschis :ă la începutul secolului. proprietarii şi arendaşii nu au vrut să angajeze stalurile necesare progresului agriculturii şi n-au putut face faţă dificultăţilor >mentului. pentru ca în rele trei judeţe din Iul Basarabiei să se ajungă la 6 falei şi 30 de prăjini. altele: ÄDe astăzi voi sunteţi stăpâni pe braţele voastre. La august 1864.43 ha) şi 40 de prăjini (o prăjină = 179.p=irte întrebuinţate' pentru achiziţia de maşini agricole.sătenii. în acelaşi timp.02m2) ilci şi 2 falei şi 40 de prăjini . pe de alta -. Aplicarea legii rurale a întâmpinat o mulţime de dificultăţi. Cum şi împărţirea pământului stagna. respectiv 4 pogoane şi 15 pră-în Moldova. Răscumpărarea acestor îndatoriri era eşalonată pe 15 ani şi plătea diferenţiat pentru fiecare categorie de beneficiari. ambele categorii de >prietan . s-a lucrat prin circulare redactate. de astăzi voi aveţi o patrie de iubit şi apărat" Textul prevedea ca sătenii din Muntenia să primească pământ în funcţie de 3rea lor economică exprimată în numărul de vite posedat.ceva mai mult. contra- oarea să echivaleze cu aceea a pământului acordat. ar fi constituit-o. răscumpărarea a avut în vedere claca şi slalte obligaţii. cu dobândă de 12%. măsurătorile Äpământurilor legiuite" s-au ut cu greutate. Pe ansamblu. în fine. Drumul spre societatea modernă. carele de lemne şi alte asemenea sarcini datorate stăpânilor de moşii în ură sau în bani. şi nu putea fi înstrăinat 30 de ani. La 11/23 şi 12/24 august 1864. pe de o parte. în mai toate judeţele. pentru ca de fapt. s-au săvârşit abuzuri şi. anul 1865 a însemnat sub aspectul iducţiei un regres faţă de anii anteriori. 5 falei (o falcie = 1.50 ha) şi 11 prăjini (o prăjină = 208. însoţită de o Proclamaţie (14/26 august 1864) în care se putea citi. au valorificat mai bine pământul. . legea rurală a primit formu- a definitivă. proprietarii de moşii. respectiv 2 falei şi prăjini. Pământul acordat ţăranilor nu trebuia să depăşească 2/3 din suprafaţa şiei expropriate. de primul îistru. La 14 iulie 1864. în două şedinţe plenare ale Con- lui de Stat cu participarea domnului şi a guvernului. pentru ia redactare. . guvernul Kogălniceanu a obţinut un alt succes notabil. podvezile. dijma. Marile greutăţi suportate de zile de ţărănime pentru plata acestei datorii ar fi fost mult diminuate de o ti'tutie de credit pentru ţărani pe care Alexandru I. se constituiau el trei categorii. în cele din urmă finanţării instituţiilor României moderne. destinat iniţial despăgubirilor solicitate de legea cularizării. a fost astfel mult înlesnit. Aşa cum explicit susţine legea. Din sporul de producţie - e a determinat şi importante creşteri ale exportului s-au putut face acumulări "nnificative . Lipsiţi de clacă. Nu a fost alcătuit regulament clar.jative. dacă împrejurările i-ar igăduit-o.82m ). parte ntru creşterea investiţiilor interne. după cum urmează: cei cu 11 pogoane. acum aptaţi noii situaţii. consecinţele imediate ale reformei au fost . Cuza. Consiliul de Stat odată numit îşi putea începe lucrarea cu liul proiect neadoptat al legii rurale pe care l-a încredinţat unei comisii. fără a socoti pădurile. Din punct de vedere economic. voi aveţi o părticică de îânt proprietate şi moşie a voastră. fără îndoială. la acoperirea întegrală a sumei. 7 pogoane (1 po-i 2 = 0. au rămas ărani neîmproprietăriţi.

"¥)almeu -Af .=  f Facultăţi Institute şi şcoli speciale Gimnazii şi licee româneşti în Transilvania v . Piatra Neamţ Oradea Ui7 Gherla  I Asociaţii corale româneşti I   Tiraspol Asociaţii corale săteşti /Salonta A Vci ui 18 49 N6u AG h eor gh i e ni eiuş .Darabani AŞcoli normale Uf <. _ Rădăuţi Cărei ' VişeulBotoşani de Sus Bălţi Ba a Muzee şi biblioteci Activitate Debrecen i Mare Suceava Orhei teatrală române. źActivitate Valea lui Mihai   teatrală germană Activitate Zalău.Năsâud . Va t r aD o r p n a ţ c an i teatrală maghiară ' ure-.Lăpuşnei Tignina' Brad Husi ‡ LEGE ŞCOLARĂ 1850 Căuşani Bacau Nucet Turda /'/> JârguMureş ( ( Abrud REGLEMENTARE LeOva ŞCOLARĂ Nădîac Bârlad Comrat Arad Brad Blaj Mediaş Alba Kikmda Jimbolia Cetatea Albă Tatarbunar lulia Lugoj Braşov ©olgrad ii h J" Timişoara 1861 Haţeg Predeal Chilia Nouă 1868 =  smail I.. Tg. o ijv tn g r i Ú ?  Cernăuţi ®  . Dorohoi _ Sighet SatuMare ' f£S . *.Şerpilo Câmpulung Brăila Ŷ* Caransebeş Resita Sulina Tulcea *" ² Râmnicu Vâlcea 1849 ."ploieşti Sf.. . J. .Gheorghe BELGRAD Piteşti O M ' li Filiaşi " Slatina Târgu Jiu Severin .

....... Centre de presă politică românească Centre de presă politică românească şi germană 4 BUCUREŞTI ernavodă Centre de presă politică germană Centre de presă Calafat Craiova Giurgiu Turtucaia Călăraşi   Constanţa politică maghiară | Apariţia unor organe de presa Caracal Turnu "Lom Rusciuc Olteniţa t Ŷiilistra muncitoreşti Asociaţii ştiinţifice... culturale şi Nicopole Zimnicea academice Măgurele Mangalia 0 i Periodice de cultură ştiinţifice ‡jj  Ŷ!Ŷ!Ŷ-------.. Ŷ - - ~ Dezvoltarea culturala între . ~ ..--------..

Până la sfârşitul anului 1864 era adoptată. fiind alertată de adoptarea de către Alexandru I. incontestabil. efectele atât înăuntrul ţării. deschis la 18 decembrie 1864. Deşi pretutindeni M. totul culminând cu demisia primului ministru la 26 ianuarie 1865. datorită. irui model fuseseră precedentele napoleonian şi cel italian. S-au adăugat. Declinul domniei lui Cuza şî îndepărtarea sa. leul fiind o valoare de calcul şi nu un imn financiar specific. Cuza a primit-o imediat. a coincis şi cu jriorarea raporturilor dintre Alexandru I. Era. o greşeală politică. introducea căsă-i şi divorţul civil. Kogălniceanu a subliniat iţele lui Alexandru I. semn. în timp. Cuza în înfăptuirea politicii de reforme a statului. legea organizării armatei (27 noiembrie/9 decembrie) şi se ptă codul civil (16 decembrie). era înfiinţată Şcoala de uri şi şosele. s două camere au votat legea privind numirea de către domn a mitropoli- şi episcopilor. fie convins că forţa reală a opoziţiei este neînsemnată. ambele obligatorii. astă măsură. Cuza. firesc. în fine. că ar dori să devină rege şi să instituie o istie. lipsită de posibilitatea de a se exprima par- entar sau în presa din ţară. Codul civil. opoziţia. a căror atitudine nu mai sa fi în nici într-un fel ostilă domnului şi guvernului său. între altele. statul i câştigat dreptul de a acorda decoraţii şi alte distincţii şi nu s-a putut institui îeda naţională. o îă de animozităţi personale cu membri ai guvernului sau persoane apropiate inului. Turneul nfal al primului ministru-în Oltenia. Organizarea alegerilor locale şi mai cu seamă a alegerilor de deputaţi tru noua Cameră (24-25 noiembrie 1864) au confirmat succesul deosebit al ptilor politicii autoritare a lui Alexandru I. erau decretate legea instrucţiunii (25 noiem- H decembrie). şi crea posibilitatea împământenirii tate prin acordarea de drepturi politice locuitorilor evrei ai ţării. Rămâneau nerealizate. instrucţiunea de 4 ani devenea gratuită şi obligatorie. Anii 1885-1866. cu caracter de autocefalie pentru Biserica Română. în această situaţie. Fie rău informat. în primul rând. Kogălniceanu. opoziţiei Porţii. Cuza se arătase foarte insistent. Oarecum împotriva cursului pe care viaţa politică românească îl luase în lăvara anului anterior. care. esul său personal n-a putut fi trecut cu vederea. în opinia unora. Cuza a primului dintre fiii naturali. . cât şi în relaţiile noastre externe. Fapt cu totul excepţional. Ä Din păcate. în august-septembrie 1864. Este de remarcat că în România. între primele din Europa. romanatul. a provocat o mare emoţie la Constantinopol. pentru o rtă perioadă. mai multe ecte pentru care Alexandru I. pe teritoriul naţional aveau )t de circulaţie monedele ţărilor vecine. Stabilizarea temporară a situaţiei politice şi-a arătat. Astfel. legea introducerii dmului de unităţi şi măsuri metrice (septembrie). într-o componenţă mult schimbată faţă de cea precedentă. care îngăduise înfăptuirea noi legi electorale şi a legii rurale paralel cu continuarea programului de rme. instalarea noilor corpuri legislative. ândul colaboratorilor săi nu se găsea nici o altă personalitate de talia lectuală şi politică a fostului său prim sfetnic. se va reuşi pentru ia oară votarea anticipată a bugetului pe anul următor. Cuza şi M. a declanşat o nouă campanie împotriva dom- ii. era un alt semn ansolidării treptate a statului naţional şi al aspiraţiei sale spre independenţă. fusese rău rpretat în anturajul principelui. pe j Alexandru I. ia 11 uarie 1866. Noua Cameră.

Alexandru I. îndoita lui alegere. E greu de crezut. vânzarea ambulantă fiind interzisă. în ziua de 15 august 1865. ulterior eliberaţi din lipsă de probe. au căzut 20 de morţi şi mulţi răniţi. Din nefericire. generalul Florescu. la 10 noiembrie 1865. Pretextul evenimentelor sângeroase care urmară l-a constituit o ordonanţă a Primăriei bucureştene prin care precupeţii de fructe şi legume erau obligaţi să închirieze gherete spre a face comerţ. care sprijinise constant toate demersurile anterioare ale ţării noastre spre unitate şi progres. al cărei ministru de externe notifica. domnul s-a retras o perioadă din viaţa publică. parcă mini- malizând importanţa celor petrecute. Din rândurile ei răzbate intenţia de a părăsi tronul. de altfel. din rândurile devastatorilor. că s-a dorit răsturnarea prin forţă a domnului în absenţa sa. aceiaşi termeni prin care marele vizir Fuad Paşa se adresase domnului. în acele zile. plecând la un tratament balnear la Ems. re- întors în ţară de urgenţă. agentului României. expresie a voinţei statornice de unire. Organizarea unor tulburări discredita însă pe deţinătorul tronului şi putea grăbi îndepărtarea sa prin jocul concertat al Marilor Puteri. mai sus-numiţii devastară piaţa şi. cu multă seninătate. S-a tras şi. cu concursul celor care se adună în asemenea situaţii pentru jaf şi distrugere. Erau poate. dacă nu se mai află la înălţimea misiunii sale şi dacă Franţa nu îl mai sprijină. Deşi părea că situaţia reintră în normal. de observatorii străini aflaţi întâmplător la Bucureşti. care n-aveau asupra lor arme de foc. Reacţia internaţională puternic defavorabilă. l-au îngrijorat pe Alexandru I. Cuza. la care el poate oricând renunţa. întâmplător. a ezitat să vină imediat la Bucureşti. orchestrate din umbră de vechii adversari ai lui Alexandru I.pentru a acţiona. pronunţându-se pentru apărarea ţării pe temeiul drepturilor pe care aceasta şi Ie-a câştigat în ultimii ani. Incidentele din 15august 1865 par a fi fost. de altfel. în semn de protest. fapt sesizat. acţiunea din 15 august a determinat numeroase complicaţii în raporturile României cu Marile Puteri garante. Intervenţia forţelor de ordine a fost promptă. în Germania. intrară în localul Primăriei şi incen- diară arhiva. Cuza îşi descumpăni toţi susţinătorii prin afirmarea clară a dorinţei sale de a nu împiedica ascensiunea spre tron a unui prinţ străin. Cuza care incontestabil au pregătit atmosfera prielnică unei asemenea dezlănţuiri. părând să nu acorde tulburărilor nici o însemnătate. deci. Alexandru I. în mesajul adresat Parlamentului la deschiderea noii sale sesiuni. Seara au fost arestaţi mai mulţi lideri marcanţi ai liberal-radicalilor. că incidentele din 15 august 1865 erau efectul unei nemulţumiri generale. Cuza. ministrul de interne. Lui Fuad Paşa însă principele i-a răspuns.conservatori şi burghezia liberal-radicală . la 5/17 decembrie 1865. Acum se profilează foarte vizibil o răcire a relaţiilor cu Franţa. E ceea ce probabil aşteptau opoziţioniştii . 99 . datorită dezordinei financiare şi a modului defectuos de aplicare a legii rurale. a cerut trupei ca răzmeriţa să fie imediat oprită. era considerată doar ca un depozit sacru. dar mai cu seamă atitudinea Franţei. în această împrejurare va adresa el cunoscuta scrisoare din 1 octombrie 1865 împăratului Napoleon al lII. totuşi. cu puţină vreme înainte.

. Desigur. Pe fondul acestei acţiuni susţinute de defăimare s-a organizat complotul 11 februarie 1866. Äconform dorinţei naţiunii". în aceeaşi zi. Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza şi a! generaţiei paşoptiste in iptuirea Unirii şi a României moderne. trupele unui regiment de linie şi două baterii de artilerie s-au eptat spre palat. Totodată. a împodobi şi a sănătăţi oraşele. Cuza. Deşi în Bucureşti se ştia că se aşteaptă o lovitură de stat. se înconjurase de o arilă. de a fi împlinit >mnele fundamentale solicitate de modernizarea României şi de a fi înţeles. a lărgi porturile.. nci când misiunea sa s-a încheiat. a cărui viaţă onală era de mult subiect de comentarii şi bârfe. za la adresa domnului . în continuarea ei. Semne premonitorii se vădeau şi în cele două Camere 3 renăştea. era de consolidat statul naţional a înfăptuit printr-o politică de eficace autonomie şi de chibzuită aşezare pe mul independenţei depline. Senatul şi Camera oroclamat ca domn pe Filip de Flandra. inclusiv şeful gărzii palatului domnesc. a des- ie drumuri.. în dimineaţa rece a zilei de 11 uarie 1866. Meritul Incontestabil al lui Alexandru I. la proprietate şi la rucţie. pe la orele 7. doi generali care îi erau foarte devotaţi. din păcate. a avut tăria de caracter necesară spre a rosti la plecare: ÄSă dea nnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine! Să trăiască nânia!". maiorul Lecca. din casa domnitoare belgiană. în seara zilei de 10 februarie. a volta toate stabilimentele publice". să se retragă spre a lăsa succesorilor săi . Ulterior. formulare. a face poduri. a întinde linii de drumuri de fier. Prin promisiuni de avansare şi prin relaţii de familie au fost atraşi mulţi ofiţeri. Ŷa în Capitală) au trecut în linişte. care se pregătea să-şi urmeze tinul în exil.. în isul înfăptuirii programului unionist al Adunărilor ad-hoc. Parcă pentru a încuraja în ultima clipă pe cei care doreau să-l răstoarne. fără a şti că ă şi aceasta fusese câştigată de complotişti. a ari comerţul. la anuarie 1866 Alexandru I. o Locotenentă domnească şi un guvern prezidat de Ion ca preluau puterea pe durata vacanţei tronului. pentru categoriile sociale în trecut defavorizate. firesc. Cuza să-şi semneze propria icare. Cu complicitatea trupelor de pază. lăstarea generală nu se putea clădi Äfără a întemeia creditul public. zilele de 24 larie (aniversarea Unirii) şi 8 februarie (7 ani de la intrarea lui Alexandru I. conflictul mai vechi între puterea executivă şi legislativă. Opera sa politică trebuie măsurată dimensiunea epocii căreia el şi poporul român i-au dat viaţă şi în care totul de înfăptuit: o largă reformă care să asigure dreptul la vot. se îmbina cu atacurile la persoana lui Alexandru I. în astă situaţie el a dat numai ordinul de a se dubla garda palatului. Cuza a încurajat forţele de opoziţie. Cuza a schimbat titularii ministerelor de război şi iterne.. xandru I. Cuza. cu alţi participanţi. Acesta \ n-a acceptat coroana. de circumstanţă. Cuza a fost prevenit că impotriva sa se pregăteşte un complot. a încuraja industria. Alexandru I. mesajul lui Alexandru I. mai mulţi ofiţeri şi civili pătruns în clădire şi l-au silit pe Alexandru I. Cuza este de a fi acţionat energic.nesocotindu-se motivele reale ce o determinaseră - a neglijat situaţia finaciară a ţării şi care.

la 5/17 decembrie 1865. istoricul francez Paul Henr6 afirmă: ÄIndependenţa în special şi unirea la tronul moldo-valah a provinciilor româneşti iridente. Prezentaţi personalitatea lui Alexandru loan Cuza în calitate de ctitor al României moderne.. ** Din declaraţia lui Al. pentru ţară. între 1859 şi 1866? . Fie în capul ţării.posibilitatea de a realiza integral aspiraţiile poporului român: independenţa şi unitatea deplină. în 1930.. fie alături de dumneavoastră. loan Cuza. Care au fost raporturile dintre principe şi forţele politice interne? 4.că eu n-aş vrea o putere care nu s-ar întemeia decât pe forţă. Care a fost ecoul ideii Äprincipelui străin" în România. la deschiderea Corpurilor legiuitoare ÄFiţi convinşi . fără altă ţintă decât voinţa naţională şi marile interese ale României. Comentaţi opera sa reformatoare şi implicaţiile sale sociale şi politice. 3.. într-o carte apărută la Paris. 2. TEMA: 1.. Niciodată persoana mea nu va fi nici o împiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic la a cărui aşezare am fost fericit a contribui". eu voi fi întotdeauna cu ţara. nu puteau fi luate în considerare decât după răsturnarea completă a statutului Principatelor şi numai un străin putea să aibă îndrăzneala şi ajutoarele diplomatice necesare pentru a gândi în mod serios la aceasta".

în lupta pentru apărarea ovarea limbii şi culturii naţionale. cultural şi ideologic. conduse de câte un comandani militar asistat onsilier civil. şi > prin intermediul Bisericii. a fost j| disensiunilor cu revoluţia maghiară şi al intervenţiei militare ţariste şi gice. din ce în ce mai vizibile în domeniul lic. mult înăsprită şi suspendarea presei. introducerea limbii germane drept limbă oficială şi presiuni npunerea religiei catolice. BASARABIA. 3 fundalul unor vaste transformări. noile condiţii istorice de după 1848 au continuat. într-un climat de teroare ne contrarevoluţionară. reintroducerea cenzurii. după revoluţia din 1848-1849 s-a profilul naţiunii române şi conştiinţa specifică ei. Karl von Schwartzenberg. în condiţiile specifice de la jumătatea ji al XIX-lea. integrarea cât mai deplină a Transilvaniei în cadrul structurii ji. El s-a sprijinit pe o centralizare excesivă. coordonat de I de interne. ăm pe Ludwig iohlegemuth. Ea a fost urmată de un val de reacţionarism şi de reintroducerea Ji absolutist. pentru işterea drepturilor sale politice şi intensificarea legăturilor cu Moldova şi imânească. în condiţiile unui regim de ocupaţie militară. manifestările naţionale ale populaţiei roma- . în aracterului său radical şi a implicării masive a maselor populare. BUCOVINA.» - înfrângerea revoluţiei de la 1848-1849 în Transilvania. peste graniţele politice artificiale. Prin aceasta se urmărea. în 1859. social-politic. Friedrich von iste/n. ansilvania a devenit direct dependentă de împăratul de la Viena şi a fost i de un guvernator militar ce-şi avea sediul la Sibiu. . . unite. baronul Alexander von Bach. iroarea contrarevoluţionară s-a bazat pe un puternic aparat de coh- Ŷe: armata. ar-s. DOBROGEA. a respectării Bisericii Ortodoxe. din punct de vedere adminis- şase districte militare. în cadrul statului naţional. . în forme specifice. Provincia a fost reorganizată. în cadrul înfăptuirii unei cen- excesive. s-a instalat în Imperiul Habsburgic regimul neoabsolutist. s-a consolidat spiritul de solidaritate naţională şi de ţă al populaţiei româneşti din vatra fostei Dacii.ROMÂNIA MODERNĂ SI PROBLEMA NAŢIONALĂ ÎN TERITORIILE ROMÂNEŞTI AFLATE SUB STĂPÂNIREA STRĂINA (1848-186*) . Printre aceştia. TRANSILVANIA.

Urmând unor memorii către împărat. neşti îndreptate. în ianuarie 1861 s-a reunit. pentru Transilvania. la Timişoara. au întrerupt orice contacte cu aceasta. o Conferinţă a 103 . la Sibiu. la 18 noiembrie 1849. ca Asocia- ţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului (ASTRA). în Transilvania. Criza monarhiei habsburgice s-a adâncit după războiul din 1859 cu Franţa. Pornită pe calea unor concesii . el a determinat o puternică efervescenţă politică. din 1863-1864. care a solicitat anularea legilor defavorabile naţiunii române. drepturile şi căile de răscum- părare a obligaţiilor jelerilor. în Banat. Andrei Şaguna numit. un regim de guvernare liberal. numite Voivodina sârbă şi Banatul timişan. Mitropolit al românilor . regimul neoabsolutist nu a izbutit să rezolve gravele probleme dezvăluite de revoluţia din 1848-1849. după 1848-1849. deschizându-se drum larg relaţiilor moderne în agricul- tură. încă o dată. Episcopia Äuniţilor" de la Blaj a fost ridicată. S-au adăugat intensificarea mişcării naţionale a popoarelor subjugate şi formarea statului unitar român. la rangul de Mitropolie. Patentele din 2 martie 1853. alături de cea maghiară şi germană. Prin aceasta. ca şi o lege prin care limba română era recunoscută drept limbă oficială în Transilvania. Banatul a fost împărţit în cinci districte.activitatea Dietei. nesocotite: limba oficială era germana. iar provincia era condusă de un general austriac. Astfel. conducătorii români.Curtea de la Viena a sancţionat legile din 1863-1864. Transilvania a ocupat un loc important în planurile de luptă ale fruntaşilor români aflaţi în emigraţie. în faţa acţiunilor manifeste ale nobilimii maghiare de a anexa Banatul la Ungaria. şi 21 iunie 1854. în 1865. care a fost tolerată. în special. Din punct de vedere administrativ. Cerinţa fundamentală era asigu- rarea egalităţii politice a naţiunii române cu celelalte naţiuni din provincie. au fost fixate raporturile între ţărani şi proprietari. în acelaşi timp. De aceea au intervenit unele modificări ale politicii imperiale. în 1854. către realizarea unităţii tuturor românilor aflaţi sub stăpânirea monarhiei austriece. Avram lancu şi Alexandru Pap/u //arian. în 1861. o Conferinţă a mişcării naţionale româneşti. Lupta culturală era susţinută de o serie de asociaţii şi societăţi. după revoluţia din 1848. Toate acestea au impus factorilor de decizie de la Viena să instaureze. iar acestea în cercuri. Lupta populaţiei româneşti către o reală liberalizare a regimului politic a aflat expresia sa cea mai însemnată în cadrul lucrărilor Dietei de la Sibiu. Regimul liberalse încadrează între anii 1861-1867. la 18 şi 19 noiembrie 1860 a avut loc. iar apoi i s-a comutat pedeapsa la ani grei de închisoare. s-a reglementat regimul de proprietate asupra pădurilor şi păşunilor. s-au înscris pe calea unor reforme menite să adapteze edificiul social-economic al Imperiului la noile realităţi istorice. Contrar voinţei naţionale. Doar după numeroase eforturi ale românilor. Astfel. Curtea de la Viena a decis înfiinţarea unor provincii noi. fruntaşii români au avut de suferit de pe urma activităţii lor revoluţionare. Curtea austriacă a continuat însă politica duplicitară menită să ţină în frâu pe toţi supuşii săi încât. Aici au fost votate legea cu privire la egala îndreptăţire a naţiunii române şi a confe- siunilor sale cu celelalte naţiuni din Transilvania. pentru Crişana şi Banat. Eftimie Murgu a fost arestat şi con- damnat la moarte. drepturile naţionale ale românilor erau. Desigur.

în 1867 limba română a fost interzisă. cât şi climatul eranţă practicat de otomani. asemenea şi repartarea de contribuţiuni noue şi de imposite. . Bucovina a devenit Ducat. iă şi slovacă. despre modul. adunate în mod legal. pe toate căile. Dreptul de a da legi. Äëazeta /inei". teritoriu aflat sub nire ţaristă. a crescut în intensitate după revoluţia de la 1848. mai vârtos urcarea preţului sarei şi . anume: legislaţiunea despre monetărie. Unirea din 1859 a exercitat o influenţă îbită asupra românilor din Basarabia. în ib. tatea şi ordinea datorinţelor militare. în care s-a solicitat respectarea autonomiei ului şi garantarea statutului său juridic particular. Evoluţia evenimentelor din cadrul mişcării naţionale a românilor.în viitor au se fie pertractate şi decise în înţeles uţional şi cu senatul imperial. Au activat în acest sens fraţii uzak/şi organe de presă ca: ÄBucovina". La acţiunile revoluţionare din 1848 au participat şi unii zentanţi ai românilor din Dobrogea. telegrafelor şi ale drumurilor de fer. Lupta naţională a românilor din Basarabia. Cu toate acestea. Contribuia la aceasta atât poziţia sa strategică. folosirea limbii române ca limbă oficială. pentru rărea deplinei sale unităţi şi libertăţi. se va esercita de către noi şi urmaşii lumai cu conlucrarea dietelor. Manifestul imperial din 20 octombrie 1860 . despre vămi şi i comerciale. ÄDeşteptarea Bucovinei". la jumătatea secolului al XIX-lea.. respectiv cu a senatului imperial. despre basele fundamentale ale unei bănci de note de stat. în emigraţie. bani şi credit. din 1856. După înfrângerea revoluţiei.1. cari se reduc la drepturi. din iile aflate sub dominaţia străină. iar peste un deceniu o revistă cu acelaşi La era condusă de reprezentanţi ai tineretului basarabean ce aveau legături nanii de pe celălalt mal al Prutului. în provincie. rii naţionale româneşti. în toate şcolile din Basarabia introducându-se obligativitatea limbii ruse. pentru impunerea limbii proprii ntru recunoaşterea Bisericii Ortodoxe.. în acelaşi an a t la Chişinău ziarul ÄRomânul". organizarea sa ca un nat românesc. Provincia românească dintre Dunăre şi a Neagră s-a aflat în atenţia fruntaşilor români atât în perioada revoluţiei. respectarea ii române. la care vor trimite numărul membrilor stabilit de noi. a continuat politica de itionalizare a românilor şi s-a intensificat colonizarea cu populaţie germană. Toate agendele legislaţiunii. M Basarabia a fost proclamată gubernie a Imperiului rus. legislaţiunea )are la principiile regularii poştelor. de a le schimba şi şterge. rcarea contribuţiunilor şi a taxelor ce se află în fiinţă. Românii au luptat. în vreme ce Rusia ţaristă dorea să se eze de prevederile Congresului de Pace de la Paris. 2. aflat în a subordonare a Imperiului Habsburgic. în principal. a nstrat că naţiunea română era decisă să lupte. dorinţe şi interese comune tuturor lor şi terilor noastre. în cadrul vi de rusificare forţată a românilor. cum rezultă >respondenţa vremii şi din numeroaselş rapoarte oficiate. la 27 decembrie 1860 Habsburgii au decretat iorarea Banatului la Ungaria.

Tot aşa şi conversiunea datoriilor de stat esistente şi vinderea. . 3. anume: în regatele şi ţerile aparţinetoare la coroana ungurească în înţelesul constituţiunilor lor de mai nainte. cum şi censurarea bilanţurilor socotelilor se sta şi a resultatelor administraţiunei anuale a finanţelor. schimbarea sau îndatorirea proprietăţii nemişcătoare de stat. în înţelesul şi în conformitate cu statutele provinciale".are se se facă cu conlucrarea senatului imperial. . necuprinse în punctele precedente.luarea de împrumuturi noue în conformitate cu decretul nostru din 17 iulie 1860. în fine esaminarea şi votarea bodgetului de spese de stat pentru anul viitor. după 1848. se vor rezolva în mod constituţional în şi cu respectivele diete. ear' în celelate regate şi teri ale noastre. Toate celelalte obiecte de legislaţiune. TEMA: -Ilustraţi formele şi conţinutul luptei naţionale a românilor din teritoriile aflate sub dominaţie străină. .numai cu învoirea senatului are să se dispune.

sunt încoronaţi potrivit .al XIX-lea.  . Aceştia se opun încercării unor mari boieri. Ädescălecătorii" statelor româneşti şi urmaşii lor. Domnia reprezintă o creaţie politică românească. De-a lungul veacurilor amintite. ntre altele.PRELIMINARIILE SI SEMNIFICAŢIA ZILEI DE 10 MAI 1866.C. la cunoscutele Ädorinţe" din cele două Divanuri ad-hoc: deplina autonomie a ambelor Principate.elor două principii cunoscute: electiv şi ereditar. Alături de Biserică ea constituie principala instituţie din secolele al XIV-lea . termen nenţionat oficial şi după reinstaurarea domnilor pământeni. la începutul secolului al KlX-lea. la prinţul străin. memoriul prin care. boierii olteni propun candidatura marelui duce de Toscana la tronul Ţării Româneşti. Reamintim.PRIMA CONSTITUŢIE INTERNĂ ROMÂNEASCĂ. în mod deosebit cea din prima parte a războiului Crimeii. Concomitent. . din /ara anului 1859.DE LA DOMNUL PĂMÂNTEAN. cu drept de moştenire la tron. Brătianuş\ CA. . vlihai Viteazul. GENEZĂ. privind Principatele Unite Moldova şi Valahia". că un asemenea şef de stat ar deveni un Äinstrument în mâna Turciei sau Rusiei". Intervenţiile Imperiului Otoman şi ale Rusiei.Basarabii şi Muşatinii . dezbătut la Focşani. PRINCIPII. Prin tratate internaţionale. condus de un Äprincipe străin. datorită cărora se ajunge la dubla alegere a lui Alexandru I. unirea acestora Äîntr-un singur stat cu numele ie România". Rosetti. câte un domn în fiecare ţară. Poarta fixează la şapte ani durata domniei. mai ales spre sfârşitul Äsecolului fanariot". în conjunctura externă. determină pe marii boieri să se gândească a varianta încoronării unui suveran apusean. Se ajunge. PRINŢUL STRĂIN SI REGIMUL POLITIC ÎNTEMEIAT PE CONSTITUŢIA DIN 1866 .Convenţia de la Paris. se dă de înţeles în paginile ziarului ÄRomânul". impun Ŷeformularea revendicării referitoare la desemnarea domnitorului dintre aersonalităţile politice ale unuia din statele democratice de pe continent. Repetatele ocupaţii nilitare ţariste. Triumfă însă punctul de vedere al jnioniştilor români. mulţi din vechile familii domneşti. ales dintr-o dinastie europeană". ideea Unirii depline cu un prinţ străin. Reprezentanţii celor şapte Mari Puteri nu respectă aceste opţiuni. SISTEM ELECTORAL. ei prevăd. LA PRINŢUL STRĂIN. De la domnul pământean. Cuza Vodă. Dimitrie Cantemir şi alţi voievozi obţin recunoaşterea domniei sreditare pentru familiile lor. în . Susţinerea domnitorului Unirii este considerată Äo necesitate naţională" chiar de către Äradicalii" I. astfel. în această privinţă. de a se înscrie intr-unproiect de constituţie.

în Äcaz de vacanţă a tronului".. în iunie 1865. printre care liberalii Ion ëhica şi Ştefan Colescu. Barbu Catargiu. Celelalte ministere sunt repartizate. De asemenea. el semnează un amendament la proiectul de adresă la mesajul tronului. în Adunarea Legislativă de la Bucureşti. în 1865. dispreţuind (. Are în vedere. tot Äprin toate mijloacele". duce la înde- părtarea de persoana lui Alexandru I. Regretabil este modul în care ea are loc. opoziţioniştii conservatori şi liberali semnează un Älegământ": domnitorul să fie silit să abdice. datat 22 ianuarie 1863. Camera şi Senatul se reunesc. a unei ample reforme agrare. proclamând ca domnitor al României. De această prevedere restrictivă ţin cont şi opozanţii săi. cât şi într-o corespondenţă către împăratul Napoleon al ///-/ea. peste voinţa corpului legislativ". Aşadar. Cuza a celei mai puternice grupări aparţinând curentului politic liberal. acest membru al familiei imperiale franceze condiţionează însă încoronarea de adoptarea. Ştirbei. Acesta din urmă. în mod deschis. Din 1863. dar şi de conservatorul ër.) autorităţile guvernamentale". pentru Äapărarea regimului constituţional şi (. După îndepărtarea lui Mihail Kogălniceanu. atât în Cameră. în acelaşi timp. venalitatea şi abuzurile de putere sunt practicate făţiş şi în magistratură. Cuza însuşi constată că regimul guvernării personale nu are succes. La erodarea tronului lui Alexandru I. Leopold 107 . obţine consimţământul prinţului Napoleon de a ocupa tronul României (aprilie 1864). Astfel. Se formează imediat o Locotenentă domnească şi un guvern provizoriu. Urmează lovitura de stat de la 2 mai 1864. domnitorul Unirii declară că Äsingurul mijloc de a elibera România de marasmul politic în care se zbătea era acordarea unui principe străin ereditar". urme a se acţiona pentru Äalegerea unui principe dintr-una din familiile domnitoare din Occident".C. împreună cu alţi 30 de deputaţi.. detronarea lui Cuza nu reprezintă o surpriză. Cuza contribuie însăşi camarila din jurul domnitorului. Brătianu îşi exprimă. După integrarea administrativă de la 24 ianuarie 1862. câteva luni mai târziu. unor oameni politici şi de cultură moldoveni şi munteni. deci. care reprezintă începutul luptei comune. Prim-ministru şi ministru de externe. conservatorii ër. Ei urmăresc Ädobândirea asentimentului Franţei la detronarea lui Cuza". reprezentanţii coaliţiei acţionează şi în străinătate. Conducătorul noului guvern propune convocarea urgentă a Parlamentului. în aceeaşi zi. cum apreciază un urmaş al lui Eugeniu Carada. pe fratele regelui Belgiei. Alexandru I. Anastase Panu. eventual chiar printr-o acţiune armată (armele erau deja procurate). I. a conservatorilor şi liberalilor. este desemnat scriitorul şi economistul Ion ëhica. Bibescu Basarab-Brâncoveanu. Sturdza şi ë. în pofida istoricei sale opere reformatoare. Äconvingerea că instalarea unei dinastii străine devenise un -obiectiv important". M. în proporţie egală. sprijinit de un alt liberal.B..) îngrădirea tendinţei de guvernare personală.. Reprezentantul conservatorilor nu se angajează în acest sens. faptul că Poarta recunoscuse deplina unire politico-administrativă numai pentru timpul cât trăieşte el. alcătuirea guver- nului condus de către un fruntaş conservator. aceasta preia Äfrânele administraţiei. sub numele de Filip I. la prânz. îşi exprimă ideea renunţării la tron.

este oficializată folosirea aparatului de stat în organizarea şi desfăşurarea campaniilor agricole. ambele cu aceeaşi dată. revocarea Protocolului din 6 septembrie 1859. a regelui Prusiei.Sigmaringen. bucovineni. ardeleni. în acest timp. respectiv Societatea Literară Română. în ziua următoare. menită Äa proveghea la paza ordinei" în toate centrele urbane. Detronarea lui Alexandru I. hotărâtoare urmând a fi cunoaşterea atitudinii oficiale a Franţei şi. iarăşi. Reacţionează prompt şi vehement Austria. Un alt decret al Locotenentei domneştiprevede. începe să funcţioneze Banca României. promulgat de Locotenenta domnească. devenea o barieră în calea expansiunii habsburgice şi ţariste spre Balcani. basarabeni şi macedoneni sunt reuniţi pentru a pregăti determinarea ortografiei. Un decret din 29 martie 1866. Cum ducele de Flandra refuzase tronul României. Preiiminaniie <. Lucrările acesteia încep la 10 martie 1866 şi se vor desfăşura timp de peste o lună. care refuză tronul românesc (la 25 februarie 1866). pe lângă titularul agenţiei diplomatice române. prin Legea pentru tocmeli de lucrări agricole şi pentru executarea lor. trimisul român comunică gazdelor că. cu capital preponderent britanic. 25 martie 1866.   . prinţul Carol. în România continua activitatea pentru consolidarea statului naţional. Totodată. Asemănător procedează celelalte două imperii vecine.. Aceasta este acceptată în principiu.. Brătianu. în faţa unui fapt împlinit al românilor. Poarta. Ultima cere. Ion Bă/ăceanu. al //-/ea (1865-1909).''la 13 aprilie 1866. până nu au garanţia urîei alte candidaturi care să concretizeze programul unionist din 1857. la 1 martie 1866. la Paris acţionează şi I. Locotenenta domnească a României are de gând să propună poporului alegerea ca domn pe al doilea fiu" al demnitarului german. Pentru discutarea problemei Principatelor Unite este convocată Conferinţa de la Paris a celor şapte puteri europene. Cuza. Poarta cere desfacerea neîntârziată a Unirii Principatelor. vechiul organ legislativ este dizolvat. I. creată prin transformarea filialei din Bucureşti a ÄBăncii Imperiului Otoman". Nemulţumirea Curţii suzerane creşte după ce. în aceeaşi zi de 30 martie 1866. prin care Imperiile Otoman şi Habsburgic recunoscuseră dubla alegere a lui Alexandru I. în urma unui Äaviz al împăratului Na- poleon. Sultanul Abdul-Azizînsuşi se opune. Cuza nelinişteşte puterile garante. Demersurile lor se dovedesc rodnice. fără a da explicaţii. elaborarea gramaticii şi a dicţionarului limbii române. ei comunică în ţară numele noului candidat la tronul României - principele german Caro/de Hohenzollern . Alături de moldoveni şi munteni. mai ales. După votarea acestui act normativ. semnificaţia zilei de 10 Mai =866. Pentru aceasta. Prin două telegrame diferite. iar majoritatea participanţilor la întrunirea din capitala Franţei sprijină punctul de vedere otoman. axe în vedere Äguardia orăşenească". De la Paris. pentru că un stat român. fără învoirea căruia Änu putea să facă un pas atât de important".C. politicienii români încearcă să obţină acordul tacit al lui Napoleon al ///-/ea. la 26 februarie 1866. trimis special al autorităţilor de la Bucureşti.C. Brătianu merge la Dusseldorf. Rusia. în acel moment. Autorităţile de la Bucureşti nu fac public acest refuz. în perspectivă independent şi unitar. întrucât din el încă mai făceau parte cunoscuţi colaboratori ai domnitorului detronat. în ziua de 31 martie 1866. care se văd. în legătură cu prinţul străin. înfiin- ţarea celui mai înalt for culturaî-ştiinţific al statului naţional.

în ziua de 16 aprilie 1866. în prim-plan trece activitatea diplomatică. depăşit de evenimente. manifestă pe străzile oraşului laşi cerând desprinderea de ÄValahia". Cu prilejul acestei consultări prealabile. Iniţiativa cea mai însemnată a autorităţilor provizorii de la Bucureşti este însă aceea privind plebiscitul pentru alegerea ca domn al României a prinţului Caro/ de Hohenzollern . autorităţile de la Bucureşti răspund prin mobilizarea armatei (peste 40.000 ele voluntari. au loc alegeri pentru Adunarea Constituantă. încă o dată. în contra voinţei Conferinţei de la Paris. Nicolae Roznoveanu.poetul Vasile Alecsandri. generalul Carol Davilla şi alţii . întruniţi la Paris. la 3/15 aprilie 1866. este acceptată deplasarea neîntârziată a prinţului Carol spre Bucureşti. comunică autorităţilor din Bucureşti că. cât şi aceea la care participă însuşi viitorul conducător al statului naţional român modern. la un efectiv egal cu cel al soldaţilor otomani încartiruiţi peste fluviu. aceeaşi hotărâre este adusă la cunoştinţa regelui şi cancelarului Prusiei. prinţul comunica tatălui său Ähotărârea nestrămutată de a primi coroana României şi de a pleca. în continuare. ei Äaleg" chiar un Ädomn" al Moldovei. astfel. Cuza. direct la Bucureşti". Se ajunge.1859 încearcă subminarea acţiunii oficiale. în cazul menţinerii Unirii. La 20 aprilie -2 mai 1866. în ziua de 8 mai. Astfel. Episodul este totuşi plin de învăţăminte. în ziua de 8/20 aprilie 1866 se încheie plebiscitul. în celelalte zile ale plebiscitului. cu o majoritate simplă. Conferinţa puterilor garante a respins alegerea prinţului străin pe tronul României. după o Äconferinţă lungă la prinţul Carol-Anton".Sigmaringen. Bălăceanu sosesc iarăşi la Diisseldorf. La rândul lor. în frunte cu generalul paşoptist ëheorghe Magheru. în plus. Cinci zile mai târziu. trebuie ales un nou domn pământean. atât cea desfăşurată de demnitarii români. Ca însemnătate. C. Succesul este evident: 685 965 de voturi sunt favorabile şi numai 224 contrare înscăunării principelui Carol (numărul abţinerilor era de 124 837). ordinea de lucruri legală". Autorităţile anihilează cu uşurinţă această mişcare separatistă. în aceste condiţii. în ziua de 28 aprilie/10 mai 1866. stimulate şi susţinute de diplomaţia ţaristă.000 de ostaşi) şi organizarea. Brătianuşi I. Convocaţi la Bucureşti.se conving că păstrarea şi întărirea Unirii pot fi garantate numai prin alegerea unui principe străin. ambasadorii puterilor garante. /. inclusiv cei devotaţi lui Alexandru I. cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin Äda" sau Änu" în legătură cu alegerea lui Carol. manifestările de simpatie şi de recunoştinţă faţă de ultimul domnitor pământean nu încetează. venind din capitala Franţei. Peste trei zile. în a doua zi de desfăşurare a plebiscitului. câteva sute de persoane. între timp. Oamenii de spirit şi de acţiune ai vremii. însă. Acestea vor evolua însă în favoarea Äfaptului împlinit". Plebiscitul începe la 2/14 aprilie 1866. După anunţarea organizării plebiscitului de către noile autorităţi politice româneşti. Äareopagul" european dovedindu-se. între 21 şi 29 aprilie. Poarta acuză guvernul român de Äîncălcare a tratatelor". Cu toate acestea. noii aleşi în forul legislativ al ţării Äproclamă solemn şi pentru ultima oară voinţa nestrămutată a 109 . Trupe otomane sunt concentrate la sud de Dunăre şi ameninţă cu Äinvadarea României spre a restabili [chipurile]. ce se va desfăşura timp de şase zile. separatiştii de la 1857 . a unui corp de 10.

>.

.

  r    ! = .

Imediat. de părinţi. Calinic Mic/eseu. pe Dunăre. de la laşi. 14 mesaje ale locuitorilor principalelor oraşe din Moldova. către Bucureşti. are loc în primele ore ale zilei de 10/22 mai. pe traseul cel mai scurt.C. având în fruntea sa pe Carol I din dinastia de Hohenzollern . care străbate Podul Mogoşoaiei şi urcă pe dealul Mitropoliei. în strigăte de ÄUra". la un ceas după ce pasagerii se instalează pe un vapor. venind Ädirect de la Paris fără nici o întrerupere" - I. Caro/Întreprinde un drum lung cu multe peripeţii. Este vorba despre graţierea Mitropolitului Moldovei. Se constituie un nou alai. doar şase abţineri). Această declaraţie este adoptată cu 109 voturi dintre cele 115 exprimate (nici un vot contra. comunică însoţitorilor acestuia că. în frunte cu primarul acesteia Dimitrie Brătianu. Muntenia şi Oltenia ajung la Duselldorf. soseşte - Äcu totul pe neaşteptate". Piteşti şi Goleşti unde semnează primul său act oficial intern ca domnitor român. prin telegraf. == . Pe drumul spre Bucureşti prinţul se opreşte la Slatina. cortegiul domnesc este întâmpinat. determinând pe prinţ să respecte planul iniţial de călătorie.= României de a rămâne una şi nedespărţită. ambele datate din Salzburg şi urmând a fi depuse la poştă. de 30 000 de locuitori ai Capitalei.Sigmaringen". Plecarea din Goleşti. în apropiere de Băneasa. în ziua când el va păşi pe teritoriul Austriei. Duminică 8/20 mai 1866. Carol a scris regelui Prusiei o epistolă de recunoştinţă şi cererea de demisie din armată. care participase la mişcarea separat/stă din 3/15 aprilie. înştiinţat despre prezenţa prinţului. Brătianu. se va preface că nu-l cunoaşte'pe Carol. spre Bucureşti. pentru asigurarea succesului deplin al acţiunii secrete.

Emanoil Costache Epureanu. în prezenţa deputaţilor celor 33 de districte ale ţării. însoţit de Mitropolitul primat. se deplasează spre sala de şedinţe a Parlamentului. Carol. Guvernul României la 10 Mai 1866 După Te-Deum. îl invită la Ätronul princiar ridicat pe tribună". de cei trei locotenenţi domneşti şi de întreg guvernul. Pe masa din faţa acestui tron. preşedintele Adunării. Mitropolitul primat aşază Crucea şi  .

ministrul său de externe a considerat înscăunarea lui Carol un afront adus Conferinţei din aprilie. în noul for legislativ cele două forţe majore ale ţării se întâlneanu şi. Carol rosteşte. un rol important. Iritată. La 27 mai Safet-paşa a depus pe masa Conferinţei de la Paris un memoriu împotriva venirii în ţară a lui Carol. împăratul Napoleon al ///-/ea s-a declarat plăcut impresionat. tot în limba română: ÄJur!". în vreme ce. Cu mâna pe Evanghelie. eneză. împotriva atitudinii rigide a Imperiului Otoman ce-şi menţine ameninţările.. conflictul se stinge şi că nu era prea departe momentul intrării sale în legalitate. momentul de vârf al crizei. de la Paris. Adunarea Constituantă îşi începea dezbaterile în vederea adoptării unei legi fundamentale a statului. 112 .guvernul constituit de prinţ. remarcabilă a fost. neînţelegerile ajungeau până la prinţ. La 4 iunie 1866. Carol inspectează trupele de la Giurgiu şi constată. cea evreiască şi a succesiunii colaterale la tron. mobilizarea şi să protesteze energic împotriva intenţiilor otomanilor. Constituţia a fost structurată pe 8 titluri. Izolarea ţării pare deplină. Carol a cerut unul absolut. treptat. în a doua jumătate a lui iulie. să dea trăinicie noilor opţiuni politice. Abia sosit la Bucureşti. acceptate de reprezentanţa naţională. dar guvernele celor şapte Mari Puteri interzic emisarilor lor din capitala României să întreţină relaţii cu guvernul lui Carol.. o activitate militară minimă. Din Constantinopol au venit însă semnale alarmante. negative. a dreptului de veto. totuşi. iar şase zile mai târziu. în fruntea căruia se afla Lascăr Catargiu. La 16 iunie s-a pronunţat ferm pentru menţinerea Senatului. sistem elec- ora ' Aleasă. noua lege fundamentală a statului era adoptată de Adunare (29 iunie/11 iulie) şi promulgată de Carol (1/13 iulie 1866). Fapul împlinit la 10/22 mai 1866 a stârnit iniţial reacţii complexe. Napoleon al ///-/ea se angajează să obţină recunoaşterea noului domn din partea Porţii. După ce la 3 iulie s-a adoptat articolul 7 care condiţiona cetăţenia română de apartenenţa la creştinism. care.) şi a domni ca domn constituţional!". firesc. avea în componenţa sa atât pe conserva- tori. imediat. în vara anului 1866. precum şi integritatea teritoriului (. pe malul opus. iar la 8 iulie se acorda prinţului dreptul absolut de veto. Dacă presiunile internaţionale jucaseră. principii. cât şi pe liberali şi. Peste o lună. . principele se şi văzu obligat să ordone. când i s-a oferit doar un drept de veto condiţionate subscrierea legii.Evanghelia. doar Austria s-a arătat de acord Äîn principiu". şi decizia internă de a statua rapid un regim politic şi o structură instituţionalizată. din nou. Nu era avizată intervenţia militară. ca de obicei. oricât de ascunse. când Rusia a propus o misiune de anchetă otomană în Principate. La 27 iunie 1866 rămăseseră doar patru probleme nerezolvate: chestia Senatului. Este. treptat dezamorsată de neînţelegerile dintre puteri şi de atitudinea fermă a domnitorului şi a guvernului său. Situaţia ex- cepţională în care se afla ţara cerea un sacrificiu . în rândul Marilor Puteri garante. semn că. Poarta se arăta hotărâtă să ocupe Principatele. a păzi religiunea românilor. Colonelul Nicolae Haralambie citeşte jurământul în limba română: ÄJur a fi credincios legilor ţării. încă de la început el a ţinut să-şi impună punctul de vedere. încă în aprilie 1866.

Deşi puterea judecătorească este încredinţată judecătorilor iar instanţa cea mai înaltă este Curtea de Casaţie. armata etc). aşezării lor în concor- danţă cu marile transformări politice petrecute în Europa la începutul secolului al XJX-lea.împărţite. de a conferi decoraţii. Äresponsa- bilitatea miniştrilor". între altele. Potrivit legii fundamentale. proclamat regat prin modificările aduse Constituţiei. declara sacră şi inviolabilă proprietatea. cu miniştrii. Atribuţia specială a Camerei este cea referitoare la dezbaterea şi adoptarea bugetului. Reprezentanţa Naţională cuprindea două adunări: Camera şi Senatul. între prerogativele Adunării Deputaţilor (Camerei) se număra dreptul de autocon- ducere. drepturi rar întâlnite în alte legi fundamentale ale timpului. la prerogativele Domnului şi ale miniştilor. a cuvântului scris. cu dreptul de a se reînnoi pe jumătate la mijlocul mandatului) care îşi încep de regulă sesiunea. Având drept model Constituţia belgiană. la celelalte puteri în stat (judecătorească. dar statua. în continuarea Regulamentelor Organice. se proclamau o sumă de principii de drept impuse de revoluţia franceză: Älibertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţeanului". în cele din urmă recunoscut ca atare de comunitatea  . la 15 noiembrie. în nici un fel îngrădită de cenzură sau de cauţiune. Amnistia. în 1884. De asemenea. Expresie a unui compromis politic între marii proprietari funciari şi burghezia liberală. El numeşte şi revocă miniştrii. cu durata de 3 luni. dreptul de a declara război. precum cel la azil politic şi la libertatea. de a încheia tratate şi convenţii. Äsepararea puterilor în stat". calitate în care conferă gradele militare. care are în Domn pe şeful statului. Prerogativele sale erau foarte largi. a Convenţiei de la Paris şi a Statutului dezvoltător societatea românească făcea un pas mai de- parte pe drumul modernizării principalelor sale instituţii. la puterile în stat şi la reprezentanţa naţională. de legiferare. este capul puterii armate. amână şi dizolvă Adunarea Deputaţilor şi Senatul (alese una pentru 4 ani. Domnul beneficiază şi de drepturi executive. iniţiază orice proiect de lege (prin miniştrii săi) pe care o sancţionează (îşi dă acordul) şi o promulgă (ordonă executarea după adoptare). pe capitole şi acestea din urmă pe secţiuni. toate hotărârile tribunalelor se execută în numele Domnului. Rezultă deci implicarea domniei în toate structurile de putere ale statului - în exercitarea celei legislative împreună cu Adunările şi a celei executive. de răspuns la mesajul tronului. conţinutul ei se referă la teritoriul României şi la drepturile românilor. Pe lângă drepturile în materie legislativă. Astfel. Constituţia era completată cu o lege electorală care promova exclusiv interesele acestor forţe sociale şi politice. aproape absolută. numeşte sau confirmă în toate funcţiile publice. România (prima oară numită oficial astfel) este un stat de tip monarhic constituţional. de interpelare (a execu- tivului ministerial în orice chestiune). în ansamblu. de a bate monedă îi aparţineau de asemenea. cealaltă pentru 8 ani. graţierea. Äsuveranitatea naţională". la rândul lor. Promulgarea de domn fără a ţine cont de suzeranitatea otomană sau de garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri. şeful statului convoacă. Constituţia din 1866 reprezenta un act viguros de independenţă.

o ştiu. la 10 mai 1866: ÄAles spontan de naţiune Prinţ al României. dominată de câteva puternice per- sonalităţi. renunţând la vechea anarhică luptă pentru putere. care mi-a încredinţat destinele sale. un devotament fără margini pentru noua mea patrie. din acest punct de vedere. Vă aduc pentru asta inima mea loială. Acceptarea plebiscitului îmi impune..internaţională.. Care a fost caracterul Constituţiei din 1866? .. Sper câ îmi va fi dat să le duc până la capăt. s-a adaptat fără aparentă greutate noilor reguli ale jocului. Potrivit ei. domnia străină s-a dovedit. Punând piciorul pe acest pământ sfânt am devenit român. am părăsit fără a ezita patria şi familia pentru a răspunde chemării acestui popor." Vlad ëeorgescu despre domnia lui Carol I: ÄDomnia lui Carol I (1866-1914) a debutat prin unanima adoptare de către Parlament. voinţa fermă de a face binele. mari datorii. Răspunsul lui Carol I la cuvântarea preşedintelui Camerei." TEMĂ: 1. încă puţin numeroasă. a fi într-adevăr factorul de stabilitate pe care şi-l dorise partida naţională de la ?802. a unei noi Constituţii. Clasa politică. intenţii curate.. Precizaţi contextul istoric al instaurării domniei lui Carol I 2. societatea românească îşi structura instituţiile şi afirma un cadru de existenţă statală a cărui viabilitate se va menţine până în ceasul desăvârşirii unirii naţionale.

această apropiere duce la constituirea unor noi guverne Ämixte" (conservatori-liberali). apropiindu-se de conservatori.împreună cu foşti revoluţionari de la 1848. ideile lui Simion Bărnuţiu. înaintea Adunării. Fracţiunea liberă şi independentă condusă de profesorul universitar Nicolae lonescu. principiul suveranităţii poporului să fie concretizat prin participarea largă la viaţa politică. Cât priveşte gruparea condusă de /. şi vechi unionişti . care . cea mai cunoscută fiind. de fapt. Cuza este îndepărtat vremelnic dinforul legislativ al ţării şi din viaţa politică. Cuza. Considerat Äomul de la 2 mai" (1864).MAREA GUVERNARE CONSERVATOARE (1871-1876) . Fracţiunea liberă şi independentă se născuse în ultimii ani de domnie a lui Alexandru I. ea nu este singura de orientare Ämoderată"printre fracţiunile liberale. C. când s-a cerut sechestrarea şi scoaterea la mezat a averii lui Alexandru I. Kogălniceanu a declarat. ëhica. la fel de strălucită ca şi cea anterioară. în frunte cu /. în unele momente. PLURIPARTITISM SI RESPONSABILITATE GUVERNA- MENTALĂ ÎN PERSPECTIVA INDEPENDENŢEI DE STAT .PARTIDUL NAŢ1ONAL-UBERÂL LA ÎNCEPUTUL ACTIVITĂŢII SALE. ÄModeraţii" se strâng însă şi în preajma lui Vasile Boerescu. decedat în 1864.se va îndepărta treptat de liberali. La făurirea instituţiilor politice din 1866 nu-şi aduc contribuţia nici liberalii grupaţi în jurul lui Mihail Kogălniceanu. în octombrie 1866.GRUPĂRI Şi GUVERNE ÎN ANII 1867-1871.A. Restrânsă numeri- ceşte. Membrii acestei grupări liberale continuă. numită şi Äpartidul profesorilor din laşi". coaliţia întemeiată pe Ätratatul" de la hotelul Ä Concordia ". în aplauzele majorităţii deputaţilor: ÄEu. Altele asemenea se conturează în jurul lui Mihail Kogălniceanu sau Nicolae lonescu. cum vom vedea.* dar cu o mare influenţă în rândul intelectualităţii din Moldova. . Va reîncepe o carieră politică. Alianţe se formează chiar între liberali. înaintea ţării şi înaintea istoriei iau responsabilitatea tuturor faptelor bune şi rele comise în timpul când am avut onoarea de a fi ministrul fostului domnitor Alexandru loan I". acest renumit ctitor al României moderne sub domnia lui Alexandru I. 115 . ‡ Principala grupare liberală era cea de orientare Äradicală". La 21 martie 1867. Cuza. o dată cu reintrarea sa în Parlament. ëruparea liberală din jurul lui Mihail Kogălniceanu. Brătianu şi C. şi anume: respectul faţă de tradiţiile naţionale ale poporului român. adâncirea reformelor social-economice. cât pentru mine.Rosetti. M. în primul rând redistribuirea fondului funciar şi consolidarea proprietăţii ţărăneşti.

Elementele sociale Äinvitate" la aceste acţiuni sunt cu precădere comercianţii şi Äindustriaşii". De altfel. chiar Äservitorii şi rândaşii cei 116 . Pont şi Carpaţi. Ko-gălniceanu şi al liberalilor Äcuzişti" de odinioară. la 22 septembrie 1866. pe această bază. stratul de mijloc al populaţiei urbane. aşadar. deci nu numai din Transilvania. Rolul liberalilor Äradicali" crescuse în timpul evenimentelor legate de înscăunarea principelui Carol I. Basarabia şi Dobrogea. în modul cel mai coerent şi mai hotărât se manifestă Äroşii"conduşi de I. Bucovina. Au fost atraşi. meşteşugarii şi negustorii. ëruparea liberal-radicală condusă de I. Ko-gălniceanu argumentează că Principatele . profesorii şi studenţii. dintre toate forţele politice ale vremii.au avut totdeauna Äexistenţa lor proprie". de la tribuna Parlamentului României. Nu au lipsit tăbăcii şi tutungiii. Dezbaterile parlamentare din cadrul noii legislaturi consolidează.C. care făcuseră din România o breşă democratică în Europa de Răsărit şi de Sud-Est. Pentru aceasta. Aidoma comisarilor revoluţionari de la 1848. M. reprezintă . noua orientare tactică se va dovedi necesară în condiţiile externe generate de încheierea. Posibilă. Negocieri cu aceştia iniţiază şi liberalii Äroşii". Maramureş. că numeroşi români trăiesc în Peninsula Balcanică. ÄSocietatea Amicilor Constituţiunii".pentru liberalii radicali . precum şi ucenicii din prăvălii. ziarul ÄRomânul"anunţă crearea unui nou mijloc de propagandă politică. prestigiul politic al lui M. Brătianu şi CA. Crişana. pe măsură ce timpul estompează vechile contradicţii şi confirmă schimbările interne de la 1866. avocaţii şi medicii. liberalii-radicalisunt primii care Äîncearcă să alcătuiască un mare partid". Ion Ghica Rosetti. Conştienţi de locul lor istoric.principalul mijloc de presiune asupra guvernelor de altă culoare şi chiar asupra principelui Carol. grupaţi în jurul său. alături de care participă băcanii şi calfele. Când autonomia Transilvaniei este anulată. îndeosebi în Macedonia. la 17 februarie 1867. reprezentanţii acestei societăţi se deplasează Äîn toate judeţele şi chiar în toate satele". de edificarea sistemului politic al monarhiei constituţionale şi al regimului parlamentar. a acordului privind crearea statului dualist Austro-Ungaria. totodată.inclusiv cel din interioul arcului carpatic . chiar elevii şcolilor secundare. Dintre orientările liberale. Rosetti. de fapt.C. ci şi din Banat. Brătianu şi CA. de asemenea. pentru ca Äfiecare român să cunoască drepturile sale de om şi de cetăţean". El reaminteşte că românii reprezintă majoritatea locuitorilor întinsului spaţiu geografic de la Dunăre. marele om politic propune Camerelor reunite o moţiune în care Äsă se reînnoiască sentimentele României de înfrăţire şi de conaţionalitate" cu românii de pretutindeni.

ëhica prin ideile şi. în România. Obiectivul acesta este formulat în Declaraţia deputaţilor care reprezintă mai multe grupări liberale din Adunarea legislativă. la 8 iunie. privind înfiinţarea la Bucureşti a Societăţii ÄTransilvania". unde organizează Äcomitete secrete" ş\ se declară solidari cu românii din teritoriile aflate sub ocupaţie străină. prin reprezentanţii lor în Cameră şi Senat. Coalizarea acestora este favorizată şi de nemul- ţumirile provocate de /. Regruparea liberală de la începutul anului 1867. Brătianu. un vot de blam guvernului condus de Ion ëhica. prezidate . în acelaşi an. împăratul Austriei. la 15 mai 1867. Äpartidul roşu" le promite Äabolirea sărăciei şi suferinţei". Rosettise reunesc Äpe o platformă comună". încă din primele zile ale anului 1867. Laurian şi Al. care reprezintă Ästrada". Brătianu oferă posibilitatea începerii negocierilor dintre cele mai importante grupări liberale. cum consideră conservatorii criticaţi de Al. Au continuat preocupările pentru modernizarea armatei României. gruparea lui M. Odată coalizate. Ştefan ëolescu{i august 1867 . mai ales. Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale. la 22 aprilie/4 mai 1867. se încorona rege al Ungariei şi sancţiona legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria. 117 . cele două grupări liberale dau. se concretizează o iniţiativă mai veche a lui Aaron Florian. Kretzulescu (între 13 martie şi 7 august 1867). ÄRadicalii munteni''îşi propun însă extinderea activităţii şi în Moldova. Frânte losif.C. acest obiectiv dirijează întreaga activitate internă. Acesta demisionează la 3 martie 1867.C. întemeiat pe instituţiuni egalitare şi liberale. Urmează trei cabinete ale coaliţiei liberale amintite. Candiano-Popescu. Condusă de ultimul cărturar menţionat. Colaborarea pan-românească era strict necesară în condiţiile aplicării pactului dualist din 17 februarie 1867. sediul radicalilor. I. numai cu sprijinul amintitului guvern. Kogăl- niceanu. s-a acordat sprijin revoluţionarilor bulgari. a unui guvern stabil. în esenţă. A fost promulgată astfel. în ziua de 13 martie 1867 îşi începe guvernarea primul cabinet de coaliţie liberală a cărui orientare politică este stabilită de I. înţelegerea de la ÄConcordia". prin instituţiuni democratice. de modul său de guvernare. mai desculţi şi mai hărtăniţi". cu intrare în vigoare de la 1/13 ianuarie 1868. în urma ceremonialului dinastic de la Pesta. aceasta urmărea instituirea. Tuturor acestora. care şi-au instruit unităţile de voluntari pe teritoriul românesc.13 mai 1868) şi Nicolae ëo/escu(6e la 1/13 mai până la 16/28 noiembrie 1868). A. în prim-planul activităţii externe a cabinetului s-a aflat însă preocuparea pentru sprijinirea mişcării de emancipare politică şi culturală a românilor din afara graniţelor statului naţional modern. Deşi aparent nu este vizată independenţa.de CA. înţelegerea propriu-zisă s-a încheiat la hotelul ÄConcordia" din Bucureşti.T. cu pri- lejul respingerii unei noi încercări de invalidare parlamentară a lui M.C. noua societate îşi propune drept scop Ästrângerea legăturilor de frăţie între junimea studioasă din toate părţile României". Brătianu ş\ CA. Pe baza înţelegerii de la ÄConcordia".succesiv . publicată în ÄRomânul"6\n 10 martie 1867. Astfel. Astfel. Papiu l/arian. Kogălniceanuşi cea condusă tle I. adoptată în toamna anului 1866. Prin poziţia conciliatoare.

Candiano-Popescu susţine cu ardoare ideea unei insurecţii j eliberarea provinciei amintite. Basarabia. Guvernul de la Bucureşti a înţeles >ta şi. apoi corpul dorobanţilor şi corpul grănicerilor. Pentru cunoaşterea de sptrit create. garda orăşenească şi Ägloatele".ia zile mai târziu. Al. Dondus de generalul Nicolae ëolescu. Astfel. el abrogă legile adoptate de Dieta sibiană. la 3şti. Crişana. Astfel. astfel. declanşarea unei insurecţii Äpentru eliberarea perfectă a patriei ie" nu este posibilă în vara anului 1867. la 13 august 1867 s-au reunit membrii Societăţii Literare )ne. la 17 august 1867. motiv pentru care acestea srcitat presiuni asupra principelui Caro/1. este semnat un Tratat de alianţă între România şi Serbia. ceea ce a atras i lui Otto von Bismarck: ÄStatul care ar face imprudenţa să provoace război . Bucovina. Macedonia. Realizarea sa cea mai însemnată rămâne ÄLegea privind organizarea armate" (29 iulie 1868). printre românii ardeleni. La 7 decembrie 1867 intră >are prima Convenţie poştală încheiată cu Rusia şi. care activase în guvernele revoluţionare de Ia 1848 şi lase un guvern al Ţării Româneşti în 1861. Consolidarea armatei naţionale nu a imită favorabil de conducerile imperiilor vecine. Consolidarea autonomiei şi a prestigiului extern al statului naţional român n. revolu- de la 1848. Aşadar.B.întreprind călătorii de informare în Transilvania. în care coaliţia liberalilor obţine o tate covârşitoare în Camera Deputaţilor. ceea ce domnul va face la 16/28 noiembrie când . Alertată că urmărit realizarea unei alianţe militare Poarta a protestat. i. Prin ziarul ÄPerseverenţa". Brătianu. fost locotenent domnesc la 1848 şi 6. manifestarea independenţei economice a acestuia au reprezentat alte ive ale guvernului prezidat de Ştefan ëolescu. dar şi din Transilvania. promulgată la 11 aprilie 1868. a acordat prioritate activităţii Äpentru eliberarea limbii laie". îşi începe efectiv activitatea ra de Comerţ şi Industrie (februarie 1868) şi este adoptată Legea vcţiilor de şosele.nt ar pieri". în vederea înlocuirii guvernului reni de la ÄCocordia".P. Operă a colonelului ëheorghe Adrian. în consecinţă. La ii său. la 2 februarie 1868. fruntaşi radicali . privind egala ptătire a naţiunii române şi oficializarea limbii române. după i/e parlamentare din decembrie 1867. acest act legislativ a stabilit o structură militară complexă: i permanentă şi rezerva ei. 'eu şi c/r. el solicită iul locuitorilor României pentru o Äcampanie antihabsburgică". în continuare. Prima şedinţă este pentru 18 august 1867. După >rbiri şi consultări în Transilvania cu liderii mişcării naţionale este arestat la fiind eliberat la insistenţele lui Ion. în aceste condiţii. începea guvernarea celui de-al doilea 3t liberal'care are la bază înţelegerea de la ÄConcordia". :. A fost adoptată hotărârea ca. Caro/ Davila . al treilea cabinet care guvernează pe baza înţelegerii de la ÄConcordia" îpe activitatea în ziua de 13 mai 1868. români şi aromâni din statul naţional modem. Prim-ministru este nnat Ştefan ëolescu. C. Noul executiv se arătă preocupat în mod deosebit de asigurarea cadrului itiv necesar perfecţionării infrastructurii statului naţional. cel mai înalt forum ştiinţific al iii să se numească Societatea Academică Română.

condus de M. noul prim-ministru era considerat de domnitor un om de stat Äcult" şi un Äadministrator energic". ventilaseră şi în anul acesta ideea de a se face iarăşi două Principate. după o întrerupere de aproape trei ani. Kogălniceanu) s-au pronunţat şi asupra problemelor de politică internă. Cuza. care revine în fruntea Consiliului de Miniştri. care produce. în privinţa viitorului statului naţional român.simpatia profundă şi recunoştinţa necon- diţionată faţă de Napoleon al lII. pentru a readuce ţara la o viaţă politică normală. şeful diplomaţiei ruse din anii 1856-1882 Äar fi spus unui francez şi unui ceh cam aşa: nu cred că România să aibă vreun viitor cu bărbaţii care se joacă de-a patrioţii. Tocmai această ultimă virtute îl  . ër. Ploieşti şi Focşani. Proclamarea. Cantacuzino. această grupare politică dar şi unii liberali-moderaţi (conduşi de N. în grabă şi fără nici un suport real. de un juriu special constituit pentru depăşirea firească a unei crize inerente într-o epocă de pluralism politic. Cel puţin aşa crede şi scrie tatăl domnitorului Carol. Äridicola republică de câteva ceasuri a lui Candiano-Popescu". în acest context. (orga. Carol I înlocuieşte cabinetul de nuanţă conservatoare. apoi în cadrul curentului politic conservator de la nivelul întregii ţări. Prinţul AM ëorceakov. lonescu sau M. C. Brătianu a invitat mulţimea la o acţiune contra puterii executive. La 20 aprilie/2 mai 1870 se constituie guvernul prezidat de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu. Toţi vor fi însă achitaţi. cu unul liberal. O dată cu guvernul prezidat de Manolache Costache Epureanu era vizat şi domnitorul. Epureanu părea a asigura Äo stare de lucruri stabilă". Alcătuit din tineri oameni politici grupaţi în ÄJuna dreaptă" de la - Bucureşti (ë. în această situaţie s-a desfăşurat mişcarea din Ploieşti. Eugen/u Carada.C. ci cred că nu numai dinastia nu se va păstra. guvernul condus de M. Boerescu (ministru de justiţie). după cum scria N. Războiul franco-prusian a oferit liberalilor radicali prilejul de a manifesta - prin presă şi în întruniri politice . în 30 decembrie 1870. Mai mult. Consecvent preocupării sale pentru asigurarea alternativei guvernamentale. Carp). Pregătirile au fost încredinţate unui conspirator din ultimii ani ai domniei lui Alexandru I. care au fost arestaţi. la o ordine perfectă". dar nici măcar Unirea Principatelor nu va rămâne câştigată. a detronării lui Carol a compromis pe şefii Äroşiilor". noul şef de guvern era apreciat de Carol l pentru orientarea sa moderată. Kogălniceanu (devenit ministru de interne) şi al lui V. iniţial printre liberalii moldoveni. ulterior. Al Lahovari) şi ÄJunimea" de la laşi (Petre P. Epureanu. ë. îngrijorat nu numai datorită celor întâmplate în România. I. este instituit un guvern de coaliţie între conservatori şi liberalii moderaţi'din jurul lui M.C. între 2 februarie şi 20 aprilie 1870 a funcţionat guvernul prezidat de Al. având în frunte pe Ion ëhica. S-ar fi pregătit chiar o răscoală pentru a se da un prilej de intervenţie Porţii. Prim-ministru era Dimitrie ëhica. de altminteri. Agitaţiile antidinastice încetează pe măsură ce armatele franceze sunt înfrânte de cele germane. într-un discurs public. la 20 august 1870. ci şi din cauza afirmaţiilor reprezentanţilor Rusiei. Craiova. ëolescu. Planul întocmit de acesta prevedea izbucnirea unei insurecţii simultane în Bucureşti. care contribuise în mod hotărâtor la crearea cadrului internaţional favorabil edificării statului naţional român. Foarte stimat în străinătate. Preşedinte al Constituantei din 1866.

dezbaterile imediat începute au coincis cu publicarea a două 'sori expediate în străinătate de Carol I. îspondenţa reia ideea renunţării la tronul unui stat unde. provocat de războiul franco-prusian. /. în privinţa afacerii Stroussberg. faţă de tatu/ de la Paris din 1856. deci. Este vorba despre implicaţiile pe care le are în nânia falimentul acestui consorţiu. cum se ajunge la mativa guvernamentală din 11/23 martie 1871. de la tribuna Parlamentului. în Cameră. Astfel. Dezaprobarea stor acţiuni se resimte nu întâmplător. mai cu seamă în nentele de astăzi. Două zile mai târziu. să nu încerce schimbări în statutul lor extern. L C. Nicolae Blaremberg. atât nânia. aşadar. multe pericole asupra ţărei". opozant cândva ai lui Alexandru I. Şeful statului român întreba. Rosetti au recomandat redactorilor a ÄRomânu/"să nu participe la această acţiune. de fapt. Adresată unui intim al iliei sale.a germană este adevărată. atribuită Äpartidului roşu" din nânia. Äce ar crede" ducătorii Marilor Puteri europene Ädacă el s-ar retrage fiindcă situaţia în ţară şa încât silinţele lui se pierd în zadar şi el se uzează fără nici un folos". Carol /fiind sfătuit de Marile Puteri că sa conservatoare e cea mai solidă". pentru solidarea autonomiei statului naţional român şi afirmarea suveranităţii stuia în perspectiva independenţei şi unităţii tuturor românilor. atunci autorul ei este Äun dezertor. La 24 ianuarie 1871. îl determină. I. Se încheie. A doua zi. înţelegem. lonescu şi Kogălniceanu . Forţele Ite au pus la cale o contramanifestaţie. ca administrator central al avuţiei ţării. I. jponsabilitatea sa. împotriva unor fruntaşi politici care legau dezamăgirea lui Carol de ?erea Stroussberg. datorită căruia epistola apare în gazeta Augsburger Zeitung. . la 23 noiembrie 1870. astfel. guvernul condus de Ion ëhica a fost înlocuit cu un cabinet - idat de Lascăr Catargiu. chipurile.23 martie 1871). toţi conducătorii principalelor grupări liberale - ptă aceeaşi atitudine intransigentă. C. La 10/22 martie 1871 a avut loc Äprovocarea" din Jurul să/ii S/ătineanu. cu Äconsecinţe fatale" pentru statul onal. N.aduce pe Ion ëhica în conflict cu cercurile care îl sprijină pe Carol I. cât şi în afara graniţelor naţionale. Prima reprezintă răspunsul principelui e puterile garante. Brătianu sena că părăsirea tronului României de către ol I constituie Äo nesocotită propunere". primul-ministru depune pe masa forului legiuitor arul afacerii Stroussberg. în care patru guverne de coaliţie liberală şi trei 9rne ale unor coaliţii între liberali şi conservatori acţionează pentru /oltarea instituţiilor democratice întemeiate pe Constituţia din 1866. Kogălniceanu. ëhica. . atât în riorul. cât şi Serbia. o perioadă de peste patru ani (13 tie 1867 . I. care somaseră anterior. căci pregăteşte anexiunea Principatelor sau suprimarea Unirii". Kogălniceanu Iară că detronarea principelui Äar putea să aducă. Din nefericire.C. spunea că dacă scrisoarea publicată în . ëhica să solicite măsuri legale pentru protejarea intereselor ţării.aşadar. Scrisorile respective au produs Äo colosală mişcare în Bucureşti şi în toată ". Brătianu. nu există aţie liberală şi parlamentară. M. Aici st organizată aniversarea zilei de naştere a împăratului ëermaniei.utabile sunt şi aprecierile dintr-o a doua scrisoare. respectiv. ra şi. M. un trădător de ie. Dimpotrivă. Brătianu şi CA.

întrucât generalul Nicolae Haralambie lipsea din Bucureşti.conservatoare . permitea proprietarilor să folosească forţa armată împotriva ţăranilor care nu-şi respectau contractele încheiate. a generalului /. consolidarea monarhiei constituţionale. mani- festarea independenţei economice prin convenţii comerciale şi de navigaţie încheiate cu Austro-Ungaria şi Rusia. legea învoielilor agricole. separat de Poartă. Prin preluarea nemijlocită a conducerii ministerului de interne şi numirea.cel conservator*. nu lipsesc aspectele contradictorii. prin introducerea clauzei. Carol convoacă Locotenenta domnească din 1866 pentru a-i remite demisia. Liderul politic al acestor grupări va fi Lascăr Catargiu. 121 . în această direcţie s-a înscris.se va constitui noul cabinet. lupta . Prezidată de Lascăr Catarg/u. opusă celei elaborate de liberalii-radicali. Marea guvernare conservatoare (18*1-18*6). liniştea în Bucureşti. în anul 1872. La 11/23 martie 1871. primul ministru a restabilit. Lascăr Catargiu se angaja să formeze un asemena cabinet şi îl rugă pe Carol să emită . Prinţul acceptă să nu abdice. marea guvernare prezidată de Lascăr Cartagiu constituie o etapă însemnată în istoria modernă a României. de politica liberului schimb în detrimentul protectionismuiui economic sau de unele iniţiative privind restructurarea regimului politic. deoarece în Cameră majoritatea aparţinea liberalilor. Cuprinzând îndeosebi mari proprietari de pământ şi Äoameni luminaţi" la şcolile superioare din Germania. chiar în noaptea de 23 spre 24 martie. Amândoi Äîl conjură" pe principe să renunţe la demisie. după o prealabilă coalizare a diferitelor grupăride aceeaşi orientare politică . această mişcare politică are rădăcinile în acţiunea reformatoare de la începutul secolului al XIX-lea şi se conturează tot mai evident în activitatea pentru reorganizarea paşnică a societăţii româneşti după anul 1870. întemeierea societăţilor de asigurare. acţiunea diplomatică pentru proclamarea independenţei de stat în 1873. căci coaliţia conservatoare acum constituită va închega şi cel de-al doilea partid reprezentativ pentru pluralismul politic românesc .un decret de dizolvare a Parlamentului. Victoria conservatoare din martie 1871 a îngăduit marilor proprietari funciari să-şi consolideze poziţiile economice şi politice şi să-şi păstreze o puternică influenţă în viaţa politică a ţării până la primul război mondial. Vin numai Lascăr Cartagiuşi Nicolae ëolescu. Primul program al Partidului Conservator datează din anul 1880. cu condiţia constituirii unui Äguvern care să voteze bugetul şi să rezolve problema concesionării căilor ferate". extinderea reţelei naţionale de comunicaţii. cum sunt nemulţumirile stârnite de unele modificări aduse legii tocmelilor agricole.tot pe cale diplomatică desfăşurată - pentru dobândirea dreptului de a încheia tratate. trebuie raportată.Äpentru caz de nevoie" . totodată. Ämânu militari". în ansamblu. Evident. şi la ceea ce s-a realizat în timpul ei: dezvoltarea proprietăţii funciare. în fruntea departamentului de război. Evenimentele au avut următoarea desfăşurare: în ziua de 23 martie 1871. Florescu. care. prin Dimitrie A. şi organizarea creditului funciar rural (în 1873). construirea creditului rural şi a celui urban. la jumătatea deceniului opt al secolului al XIX-lea. Sturdza. Aceştia au temperat ritmul dezvoltării şi au luat măsuri care să le consolideze poziţiile. Em. Pe aceeaşi direcţie de acţiune se înscrie şi noua lege a armatei.

Partidul Naţional-Liberai sa începutul activităţii sak\ |n timpul guvernării conservatoare. în programul ei intra o politică externă de Dace şi de respectare a tratatelor. care servise in armata otomană şi în casele căruia au avut loc întrunirile politice din care se /a naşte Partidul Naţional Liberal). un câştig în plan politic. şr . pentru eliberarea de sub tutela impusă de egimul de suzeranitate şi de cel al garanţiei colective. reducerea sarcinilor fiscale şi a cheltuielilor politice. TIMOTEI C/PAR/U. care va inaugura lunga guvernare liberală în istoria modernă a României. Austro-Ungaria şi Sermania) de poziţia strategică favorabilă a României. conservatorii erau de acord cu protejarea îconomiei şi a industriei naţionale. A fost continuată construirea reţelei je căi ferate. curând. satisfăcând. nenită să fntărească proprietatea moşierească. împroprietărirea însurăţeilor. guvernul conservator a fost silit să cedeze frânele puterii coaliţiei de la Mazar Paşa. ëuvernul conservator a ajuns la o înţelegere cu Societatea drumurilor de Ier din România. Astfel. fiind un pas spre independenţă. de către ţările .are făceau parte din Alianţa celor trei împăraţi (Rusia. grupările liberale s-au constituit în Coaliţia de la Mazar Paşa [după numele englezului Lakeman. reorganizarea armatei. cunoscut sub numele de Mazar. prin care se profită însă. în parte. Incapabil să facă faţă situaţiei interne. totuşi.reditul urban. căreia i s-a adăugat. în anumite limite. île reprezentau. cerinţele bancherilor germani care pre- uaseră afacerile consorţiului Stroussberg. lipsit de autoritatea necesară adoptării unor măsuri necesare în condiţiile crizei orientale. au fost încheiate o Convenţia comercială pe termen de 10 ani cu \ustro-Ungaria şi un act similar cu Rusia. în cursul căreia îşi va cuceri şi consolida independenţa. cu ocazia inaugurării Societăţii literare . Chiar dacă unele acţiuni comerciale erau dezavantajoase. Ţara noastră intra fntr-o nouă etapă a istoriei sale. aducând grave prejudicii economiei româneşti.

à  .

. de astăzi îşi începe lucrările sale. Prezentaţi contextul constituirii Partidului Naţional Liberal şi a Partidului Conservator.. Ea nu are misiune şi scopuri politice. pentru ca să figureze (cu) toată demnitatea între şi lângă surorile ei de origine latină.. 2. Naţiunea română a venit la cunoştinţa poziţiunii care i se cuvine între naţiunile Europei. (Această societate) va îngriji pentru conservarea unităţii limbii româneşti în toate provinciile locuite de români. 122 ... fundată din libertatea unui guvern român patriotic.." TEMĂ: 1. . Simţul naţional s-a deşteptat în toată românimea. Ea îi va reda forma curat naţională română. ea va face toţi paşii cuveniţi pentru a ocupa această poziţiune în demnitate. Precizaţi deosebirile dintre guvernările conservatoare şi cele liberale...   à la 1 august 1867 ÄSocietatea literară.

Apare la laşi publicaţia ÄZimbrul". Imperiului Habsburgic. 12 dec. mai-oct. mai-iun. -Răscoală ţărănească în Herţegovina (1852-1853). 1850 1 oct. .împăratul Austriei Franz losif 1852 -Camillo Cavour devine prim-ministru al vizitează Transilvania. iun.Instituirea teritoriului vamal unic a dra un Comitet Revoluţionar internaţional. Gheorghe Magheru. acceptă refacerea Confederaţiei germane merston şi îi prezintă un memoriu în care (acordul austro-prusian de la Olmiitz). . 3 iul. prelungirea manda- nească. . . 11 plebiscit. .Se constituie la Paris ÄAsociaţia 1849 Română pentru conducerea emigraţiei" din conducerea căreia făceau parte: Ion Ghica. Avram lancu refuză Piemontului (1852-1861). . sept. . CA.România Data Situaţia politică internaţională 1 2 3 2 dec. . Nicolae Bălcescu. . - ţări române participă la expoziţia Lovitura de stat este acceptată prin comercială de industrie şi comerţ.Alexander Bach invitaţia de a-l întâlni. iar la 8/20 septembrie.Apare la Paris ziarul tului prezidenţial cu 10 ani şi a prero- ÄJunimea română". .Nicolae Bălcescu întemeiază la Lon.Cancelaria imperială de la Viena ridică Episcopia de la Blaj la rang de Mitropolie. ian. revista ÄRomânia viitoare".  .se întâlneşte cu lordul Pal.Relaţiile agrare sunt reglementate printr-o 1851 2 dec . 31 dec.Este suspendată Constituţia habsburgică din martie 1849. se solicita evacuarea trupelor ruso-oto- mane de ocupaţie şi amnistie pentru revoluţionarii exilaţi. 21 dec. între 1849-18*6 (tabel recapitulativ) Principatele Unite .Cele două gativelor funcţiei supreme în stat. . Dimitrie Brătianu. devine ministru de externe al Imperiului Habsburgic (1852-1859).Prusia la 5/17 ian. .iul.Lovitura d e s tat a lui Ludovic nouă legislaţie în Moldova şi Ţara Româ. România în context internaţional. . Napoleon Bonaparte.Dimitrie Brătianu semnează ade- ziunea emigraţiei române la Comitetul Central Democratic European de la Londra. . Rosetti. . la Paris. 29 nov. .

Răscoală antihabsburgică la 18 febr/2 mart .Se semnează tratatul de alianţă Denficiul dreptului lor de autonomie şi sub anglo-franco-otoman jn singur principe" 2/14 iun . Crişana şi 1/12 mai . cu 12 mart .Patenta imperială Milano m problema agrară în Banat.Cu sprijinul Angliei şi al 21 iun /3 iul trupele ţariste trec Prutul Franţei sultanul cere tarului să-şi retragă Ocupaţia militară durează până în aug.Ruperea relaţiilor diplomatice Maramureş între Rusia şi Poartă. în care se politică a Marilor Puteri alături de Poartă solicită sprijinul pentru înlăturarea trupelor împotriva Rusiei străine şi ÄUnirea celor două Principate. o nouă fază a ÄCrizei 14/26 iun După ce anunţase că Rusia este Orientale" silită să ocupe preventiv Tarile Române. de facto.Uniunea vamală germană este reînnoită (II un memoriu în c are îi s olicită s ă pe 12 ani susţină Unirea Principatelor 6 febr .în Franţa are loc un plebiscist cu 3ălcescu privire la forma de guvernământ Majo- ritatea aprobă transformarea Republicii în Monarhie 2 dec . STEG. Rusiei Ŷanitatea Portn.Este semnat tratatul anglo- rmcipate inaugurând o ocupaţie care va franco-austnac Austria urma să apere Jura până în martie 1857 sept . la Palermo. Anglia şi asupra Ţărilor Române Franţa. 1 29 nov . la 27 s ept/9oct .Trupele austriece pătrund în 20 nov 12 dec . trupele din Principate sept 1854. cu rol toarte reglementeze conflictul Crimen între altele. la Paris. Nicolae 21 nov .Emigraţia română cere unirea sub suze. Franţa şi Anglia prezintă Rusiei înfiinţează. ( Războiul Crimen determină regruparea Angliei şi Imperiului Otoman.Moare în exil.Austria.Convenţia de la Boiacikoy 3/21 iun . când trupele străine se retrag şi 4/16 oct .Patenta imperială privind re.Agitaţie politică în problema Principatelor 1855 26 ian Tratat franco-piemontez împotriva . societate un memoriu în baza căruia urma să se austriacă de căi ferate.Barbu Principatele de o nouă invazie 'rusă Ştirbei şi Gngore Alexandru 3hica se Reglementarea situaţiei Principatelor intră reîntorc în tară spre a-şi exercita în atenţia unei comisii europene 16/28 dec Drerogativele domneşti tec . protectoratul rusesc se vor alătura.Ion Brătianu înaintează lui Napoleon al 1853 . prevede obligaţia Habsburgilor de a glementarea raporturilor agrare în Tran. în martie 1854.Poarta declară război Rusiei I ncetează.Ludovic Napoleon Bonaparte se proclamă împărat cu numele de Napoleon al lII . garanţia colectivă a Marilor Piemontul intră în războiul Crimen uten şi principe străin 124 .Se . îndepărta trupele ruse din Principate şi de a silvania restabili administraţia 3/18 aug .Domnii Convenţiei de la Balta Liman r (( se retrag la Viena Generalul rus Andrei de Budberg este numit comisar extraordinar Dentru Principate .Memorii adresate de români Franţei. important în exploatarea resurselor se cerea abolirea protectoratului miniere din Transilvania exclusiv al Imperiului Otoman asupra Principatelor şi înlocuirea sa cu o garanţie colectivă a Marilor Puteri . iar în 1855 Piemontul (Războiul act .

începutul celei de-a Principatelor urma să fie hotărâtă de o doua epoci a Tanzimatului în Imperiul Conferinţă a puterilor garante după ce Otoman febr -mart . în schimbul unirii Lombardiei ÄUnirea". sub redacţia lui Vasile pac e de la Viena Se cere unirea Prin- Alecsandn 3/15 martie-23 mai/4 iun cipatelor sub un principe străin Rusia cere Conferinţa de pace de la Viena Pentru o consultare electorală populară Austria şi prima dată un for european recunoaşte Poarta se declară împotriva Unirii 4/16 dec importanta europeană a problemei . iar protectoratul tat la Constantmopol Se încearcă res- Rusiei este înlocuit cu garanţia colectivă a trângerea autonomiei Moldovei şi Tării Marilor Puteri Viitoarea organizare a Româneşti 18 febr .Conferinţa de ÄRomânia literară". libertatea navigaţiei pe Dunăre. care desfăşoară o activitate pro.Ambas adorul ultimii revoluţionari exilaţi la 1848 7/19 iul Franţei la Poartă alcătuieşte un proiect .Constituirea .Sosesc la al II al Rusiei în vederea înfăptuirii Bucureşti comisani Marilor Puteri în reformei agrare 7/19 iun .Se întorc în tară Principatelor 3 nov . abolirea protectoratului exclusiv asupra Principa- telor Rusia acceptă acestea drept bază pentru preliminariile păcii 18/30 mart .Proiectul Cavour cu erau cunoscute cerinţele românilor 25 privire la cedarea Principatelor către mai/6 iun .Tratative între legătură cu misiunea de informare privind Marile Puteri europene cu privire la alegerile Adunărilor ad-hoc şi doleanţele frontiera dintre Rusia şi Poartă 16 iul /28 iul românilor 3/15 mart .Constituirea Societăţii Habsburgi. de către caimacamul Nicolae Vogonde După noi alegeri unioniştii domină. şi Veneţiei cu Piemontul t3/25 f ebr-18/30 unionistă 17/29 iul .3/15 dec Apare la laşi 1855 3/15 mart . Adunările ad-hoc ( . lângă Ploieşti. construită la Hamburg . neutralizarea Mării Negre. între Este introdus la Bucureşti iluminatul cu Anglia şi Franţa. Hertegovina Rescnptul tarului Alexandru condus de C A Rosetti mart . prima Adunarea ad-hoc a Moldovei 28 iul /9 aug - rafinărie din tară.Criza economică în statele alegere al Adunărilor ad-hoc 6/18 febr . germane 1857-1858 . cu privire la statutul petrol lampant un -iul .23 mai /4 iun .Protoc olul cu privire la pace prin care Principatele române rămân organizarea internă a Principatelor adop- sub suzeranitatea Portn.Alegerile pentru Adunările ad-hoc sunt de reorganizare a Principatelor falsificate. din punct de vedere numeric.Marile Puteri protestează la Poartă Comitetului Central al Unirii de la Bucureşti împotriva falsificăm alegerilor pentru -Se instalează.Austria adres ează Rusiei un ultimatum româneşti în care îi cere cedarea unei părti din Basarabia.Se s emnează tratatul de 1856 30 ian/11 f ebr .Expiră mandatul mart . în Moldova.Congres ul de Pace de la Paris domnilor numiţi în urma Convenţiei de Tănle Române intră sub garanţia Marilor la Balta Liman Sunt numiţi în calitate de Puteri caimacami Alexandru Ghica în Tara Românească şi Teodor Balş în Moldova Firman al Portn cu privire la modul de 1857 1857-1859 . 1 2 3 1/13 ian .Răscoală în Apariţia ziarului unionist ÄConcordia". Acordul confidenţial de la Osborne.

Constantin T ănas e cere.Alegerile pentru Adunarea ad-a 1857 Ţării Româneşti. cea de la Paris. 1 nov. - ilor ad-hoc. 718-19 nov.Punerea bazelor ficarea vămilor Principatelor. .Conf erinţa de la Timi-ira revendică autonomia Banatului şi anizarea sa într-un ÄCăpitănat român". .Revoluţionarii români prezintă. şi ieralul Klapka cu privire la sprijinirea .Convenţia de la Convenţie cu privire la anizarea Paris./7 nov.Mihail Kogălniceanu. 29 apr. .-4 iul. - Poartă pentru a obţine investitura lui Tratatul de pace de la Ziirich între Franţa.0 delegaţie moldoveana pleacă aliată cu Piemontul. aşi şi Constantin Kretzulescu. desemnarea jnărilor elective în Principate.Memoriul lui Cuza destinat Marilor 1860 1860-1868 . 1858 14 ian. . . - ÄDiploma din octombrie" a lui înz losif pune bazele unui sistem istituţional de guvernare (până în 1867).-iul. pentru ţărani..Se instituie prima agenţie lomatică a României. 20 iul.Tratatul de alianţă între Principatelor. - Jalba deputaţilor pontaşi din marea Moldovei. . întâlnirea de la Plombieres între Napoleon Conferinţa Marilor eri elaborează o al lII şi Cavour.Dubla alegere a lui 1859 apr.Atentatul lui Felice Orsini . 22 mai -7/19 aug. şi Austria. . . s ept/ 7 oc t. .-17/29 mart./5 febr./7 apr. aug. 24 ian. .încep alegerile pentru Franţa şi Piemont. . 25 mart. ian. acordarea drep-i.. 10 dec. 10 nov.Război între Franţa. . '. 7/19 aug./6 sept. 1 Italiene. .Conferinţa la Paris a puterilor garante recunoaşte ila alegere a lui Cuza. . 7:./6 sept . . 16 sept. - Debutează activitatea Comi-Centrale de la Focşani. .a. 8/20 oct. ² Anexarea Banatului la garia.-25 aug. 3 dec.ei naţionale a românilor. . . - 5/17 oc t. la Bucu-:i. 27 dec. de a participa la adop-sa celor mai importante legi. 8/20 oct.Constituirea sete la laşi între Alexandru loan Cuza Uniunii naţionale germane. Äregimului liberal" în Imperiul Habsburgic. . prezintă Rezoluţiile Adunărilor ad-hoc. în Serbia.Negocieri Austria şi Piemont. . în marea de la Bucureşti. hotărârile Adu.apitalele Marilor Puteri. oct.Inaugurarea Universităţii laşi. 3 oct. . -aug. 1 2 3 3 oct.Răscoala populară în statele xandru loan Cuza la laşi şi Bucureşti. împotriva lui Napoleon al lII.Vizit a lui xandru loan Cuza la Constantinopol. mart.Domnia lui Milos Obrenovici eri cu privire la desăvârşirea unirii. idusă de loan (lancu) Alecsandri. 22 mai. . . 0 oct. .

Dieta Transilvaniei votează am Main.Răscoala de eliberare a de Titu Maiorescu. .U. 2 4 aor . prezidat de Barbu Catargiu. promulgată de Dietă la 30 mai 1864. . nov. ASTRA. .Convenţie între Anglia şi S.Primul guvern al României 1862 7 apr. t 8/20 ian.Se constituie folosirii limbii române alături de maghiară şi primul Parlament în Austria..U.Expansiunea Rusiei în Asia puterii armate./7 nov. 3/15 dec. . 22 Mexic.Legea pentru organizarea 1864 1864-1865 .A. ./5 febr.Mihail preşedinte al Consiliului de Miniştri al Kogălniceanu cere. febr.Patenta imperială recunoaşte Rusia.Este asasinat în condiţii neelucidate Barbu Catargiu.Conferinţa de la Sibiu 1861 1861-1876 . Congresul german de la Frankfurt 1*/29 oct./4 1867 . . . . Cuza refuză însă să îl aprobe. 1861- petenţele organelor de conducere. ..Eliberarea negrilor din scalvie în Unirea şi stabileşte Bucureştiul drept S.apr.U. este ales rege al Italiei (1861-1878). 11/12 febr. 3/15 iul.la naştere. Se germană. .Domnia sultanului Abdul Azi2 cere.Cuza anunţă.Ducatele Lauemburg şi Congresul românilor de la Sibiu deleagă Schleswig intră în componenţa Danemarcei. 12/24 febr. Transilvaniei şi Äegala îndreptăţire a naţiunii române şi a confesiunilor sale". . - împăratului cererile românilor. . 22 ian. . 127 ./dec. parlamentar. . - pe Mitropolitul Andrei Şaguna să prezinte Lupte decisive în războiul civil din S.30 oct. privind interzicerea comerţului cu sclavi. - Adunarea votează proiectul de lege rurală propus de Comisia Centrală de la Focşani.Abolirea iobăgiei în 26 febr. 22 . în numele românilor.Poarta recunoaşte unirea pe durata domniei lui Cuza. 11/23 iun. 1 febr. într-un discurs Prusiei. la Sibiu. 23 oct. . .Constituirea la laşi a'ÄJunimii" condusă 1863 ian. că unirea e înfăptuită. Austria. - Are loc tranzitul armelor sârbeşti prin România în ciuda protestelor Marilor Puteri. . 1 2 3 1/13 ian. 13/25 febr.A. într-un mes aj adresat camerelor. Războiul între 1 constituirea Consiliului de Stat. 24 ian.Otto von Bismarck devine capitală a ţării. 25 mai . primul Parlament al Alba-lulia cu privire la situaţia Transilvaniei.Conferinţa de la reuneşte. Italiei unificate. Prinţul George de Glucksburg legea pentru limba oficială a este ales rege al Greciei (1863-1913). la Torino. . recunoaşterea în Imperiul Otoman. .Legea privind Centrală. .Victor Emanuel al II autonomia provinciilor şi fixează com.Intervenţia lui Napoleon al lIIîn nov.A. Poloniei. Legea comunală. 7/19 apr-11/23 apr. ./4 dec.²4/16 ian. nov. . 30 mart. împăratul Franz losif semnează legea la 26 oct.Parlamentul României proclamă sept. rezolvarea problemei agrare. 19 febr. Prusia şi Danemarca./3 febr. 17 mart.

Constituirea la Londra a e un proiect de lege agrară.K og ăl n ic ean u d ep u n e î n 28 sept . iar la p" .  ap r .

23 mart/4 iun .Răscoala antiotomană în formarea Locotenentei domneşti Creta br/10 mart .România aderă la  ( Capitala Italiei este transferată de la Torino ntia telegrafică de la Paris jg .A doua vizită a :a la Poartă Se recunoaşte deplina mie a României aug .Asasinarea peşedintelui S U A i de la Cluj Abraham Lincoln .Reforma administrativă în Imperiul Statutul .Sunt înfiinţate Camerele iert Sunt promulgate Codul penal.Anglia retrocedează Greciei împăratul Franz losif desfiinţează insulele Ionice de la Sibiu şi hotărăşte convocarea 14 apr . (    › . 24 mart . p jpr unul de reformă electorală i a i .Dieta Transilvaniei voteaz ă t ar e a au t on om i ei pr o vi nc i ei ş i ea" cu Ungaria febr . Codul legea asupra instrucţiunii I /8 aug .Este promulgată legea rurală it/12 oct . 8 nov . .dez voltător ' al lui JI o Otoman nouă lege electorală Noile acte îentale sunt adoptate pnn plebiscit protestează împotriva acestui act /5 iun .8/20 iun . la Florenţa Mişcare împotriva lui Cuza .Abdicarea lui Alexandru loan  1866-1868 .

Prinţul Carol este proclamat Germaniei al României 13 oct .Legea pentru înfiinţarea 22 deG Promulgarea Constituţiei dualis- ou sistem monetar mului austro-ungar ÎI /8 iun .Plebiscitul cu privire Germană de Nord gerea.Se constituie Confederaţia pr .Mişcarea separatistă de la laşi 20 sept .¢"  "  inta de la Paris discută problema Prusia şi Italia latelor române 18 aug .Rusia vinde S U A peninsula febr .Acord austro-ungar privind Alaska a statului dualist Transilvania este 8 iun .8/20 apr . a lui Carol de 23 aug .Promulgarea unei noi legi -ale iia participă la expoziţia universală 3   Formarea dualismului austro-ungar 30 ans mart .Este promulgată o nouă Viena tutie a tării 11 aug .Tratat între Austria şi Italia la iul .Tratatul de pace de la Praga între zollern Prusia şi Austria pr .Noi principate se alipesc mai .Franz losif se încoronează rege al tă Ungariei Ungariei r/4 mai .Franz losif sancţionează rea Transilvaniei la Ungaria . ca domn.

Domnia lui Milan al IV-lea în contestă anexarea Transilvaniei la Ungaria Serbia 6/18 iul .Pronunciamentul de la Biaj 1868 1868-1889 . care preia drep.întră în funcţiune calea ferată treia republici în Fran'a 19 sept 1 8 7 0 .Telegrama de la Ems.Legea creditului funciar român 1873 . ‡ turile şi datoriile conso'tiu'ui Stroussberg 7/19 apr . la Londra cu privire .Legea pentru organizarea bulgare trec Dunărea.Constituţia Imperiului German 10 mai 14/26 aug .Proclamarea celei de-a 1871 .Se fonde -a Societatea dru.Războiul dintre Franţa şi antidinastică de la Ploieşti 27 dec '8 ian Prusia 4 sept .a strâmtorile Bosfor şi 4/16 apr 1876 . Franţa şi Rusia 19'31 o.Aniversarea a . 1872 murilor de fier din RomJI ia .Tratatul de pace între Franţa şi P 400 de ani de la îarn isr> a mănăstirii utna Germania de la Frankfurt 2/14 îebr .1 8 Roman-Bucureşti ian 1871 .15'27 eug .Puternică manifestaţie capitala Italiei ‡13 mart .Roma devine II/23 mart . pornind din putem armate 7 dec .Criza economică (1873-1879) 23 oct - mai -nov .26 Statului 8/20 aug .Fondarea Partidului 1869 National al românilor din Banat şi Ungaria 23-24 febr /7-8 mart .Vizite ale lui Carol I în Austro- Ungana.Parlamentul România.Comuna din Paris 16 conservatoare a lui Lascar Catarg u apr .Proclamarea Imperiului German în dosartl afacerii Stroussberg 10/22 mart frunte cu Wilhelm I 26 ian .Inaugurarea Gării de Nord din Bucureşti 12 oct înfiinţarea Universităţii d>n OUJ 6/18 apr .Modificarea legii tocmelilor agricole 13/25 sept . W ilhelm I se raliază înţelegerii dintre ziţia universală de la Viena 13/25 mai .Convenţia de antigermană la Bucureşti * 11/23 mart . Austro-Ungana şi Rusia (Alianţa celor într-o şedinţă de guvern se dezbate trei împăraţi) problema independentei de stat a ţării 129 .ct Este inaugurată calea ferată Bucureşti-Giurgiu Instabilitate guvernamentală în România 24 1870 14 iul .Participarea României la expo.Asediul Parisului de către armatele prusace 19/20 sept . 1 2 3 3/15 mai . este ales rege al Spaniei (1870-1873) 12/24 ian .mai . pretextul febr -8 mart Se inaugurează Monetăna războiului între Franţa şi Prusia 19 iul .Mişcarea febr 1871 .Roma se uneşte cu italia unificată 16 nov - Amedeo de Savoia fiul regelui Italiei.Fondarea Partidului National Român din Transilvania aug -oct .Detaşamente 17/29 iul .Marea guvernare Dardanele mart .Guvernul depune în Parlament 1871 18 ian . ş declanşează răscoala maghiar promulga legea cu privire la bulgarilor anexarea Transilvaniei la Ungana 26 ian /7 febr .

Răscoale în Bosnia şi Herţegovina. aug.Mihail 30 iun.22 apr. Egiptului. T) ./11-12 oct. nov.Convenţia comercială între 1876 -Se desf ăş oară răsc oala bulgarilor nânia şi Rusia recunoaşte de facto împotriva dominaţiei otomane./5 aug. tar-Paşa". . ./9 sept.Parlamentul maghiar votează un amblu de legi electorale c are s-au cat şi în Transilvania. ce aparţinea e între România şi Austro-Ungaria. . Ion C. . Companiei Canalului de Suez. Aceasta atrage un protest violent" Jtorităţilor române (22-23 dec/3-4 ian.Conferinţa la Sibiu şi /orbirile lui Ion C. . -mart. Brătianu. . . . 1877 .Marea Britanie cumpără acţiunile 12 iun.Semnarea Convenţiei comer. icţia căii ferate Ploieşti-Predeal-Timiş- şov.Formarea Äcoaliţiei de la 1875 febr. jpendenţa României. . . Disraeli în Anglia.Tratativele âno-ruse de la Livadia. >7 mart.Guvernul Benjamin îâno-austro-ungare cu privire la con.Se 31 aug. 3 aug. . .Vizita 11/23 dec-8/20 ian. . statului român".Abdul Hamid devine sultan al formează un guvern Ŷal în frunte cu Imperiului Otoman. . Marilor Puteri de la Cons taniinopol Brătianu cu Franz încearcă rezolvarea crizei orientale.Acord secret semnat la Reichstadt solicită recunoaşterea ividualităţii între Rusia şi Austro-Ungaria. iul.Se dă în folosinţă calea ferată - Ungheni. notă circulară şi un noriu prin care 8 iul. >8 iun. '3 dec .Serbia şi Muntenegru declară Kogălniceanu trimite ilor Puteri o război Porţii. .încheierea Convenţiei 1874 21 febr. . 30 sept. 4 nov . 1 mai/12 iun. . .Noua Constituţie otomană 5idera România o Äprovincie privi- îtă".

şi reformele ce i-au urmat pe direcţia modernizării au constituit temelia cuceririi independenţei. La jumătatea secolului trecut România pornise în chip hotărât pe un drum propriu. în 1874 apărea lucrarea lui Vasile Boerescu. între 1871 şi 1876. Dorind a sensibiliza opinia publică internaţională despre rolul deosebit al ţării noastre în relaţiile internaţionale. multe năzuinţe erau legate de cucerirea independenţei. în continuare. România a încheiat  . Dar ele trebuiau înlăturate total pentru a conferi ţării un statut internaţional de sine stătător. Graţie politicii Äprin noi înşine"'legăturile României cu Poarta erau aproape simbolice. Constituţia din 1866. -TRATATELE DE PACE DIN 18*8 SI IMPORTANŢA LOR PENTRU ROMÂNIA. ţelul major al românilor din toate provinciile. CUCERIREA INDEPENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI -NOILE CONDIŢII ALE LUPTEI PENTRU INDEPENDENŢĂ ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. Austro-Ungaria şi Rusia putea aduce independenţa ţării noastre. sub garanţia Marilor Puteri. Vasile Boerescu sau ëheorghe Costaforu au apreciat. astfef. problema independenţei de stat.PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI DE STAT. încercarea de a se pune bazele unui sistem naţional de credit. Ele oscilau între război (cercurile radicale) şi calea diplomatică (cercurile monarhice). La aceasta contribuiseră lichidarea jurisdicţiei consulare. că războiul din 1870-1871. -PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA RĂZBOIUL DIN 18**-18*8. putea crea condiţiile pentru a se conferi României statutul de neutralitate şi independenţă. la jumătatea secolului trecut. Aceasta a rămas. La 27 aprilie/3 mai 1873 Caro/ /a pus în discuţia guvernului. dintre Franţa şi Prusia. - CARACTERUL NAŢIONAL SI POPULAR AL RĂZBOIULUI PENTRU CUCERIREA INDEPENDENŢEI. ANTECEDENTE Şl URMĂRI. rezolvarea Ächestiunii ţărăneşti". ÎNRĂUTĂŢIREA RELApiLOR ROMÂNO-RUSE. dezvoltarea industriei şi adoptarea unor măsuri protecţioniste. Noile condiţii ale luptei pentru independenţă în a doua jumătate a secolului al XIX-'lea Făurirea statului naţional român în 1859. -9 MAI 18** . deschiderea primelor agenţii diplomatice ale României în străinătate. în acelaşi timp. CONSFINŢIREA INDEPENDENŢEI PE CÂMPURILE DE LUPTĂ DIN PENINSULA BALCANICĂ. Lascăr Catarg/u considera că doar o apropiere de Germania. în mod deschis. în privinţa metodelor preconizate pentru împlinirea acestui scop s-au conturat însă diferenţe sensibile de opinii între diferitele forţe sociale şi politice. şi anume îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Cea din urmă era susţinută de unii liberali moderaţi ş\ marii proprietari funciari. prin unirea Munteniei cu Moldova sub sceptrul lui Alexandru loan Cuza. ÄDrepturile românilor bazate pe tratate". în cercurile politice exista o unanimitate de păreri în favoarea obţinerii independenţei.

Astfel. Rusia se pregătea de război. sub haina sprijinirii Äfraţilor ortodocşi". iar în 1876 în ulgariâ. au izbucnit în 1875 în Bosnia şi Herţegovina.hivalau. La 24 iulie/3 august 1876 a format un nou guvern condus de Ion C. Franţa. Acestea -. Anglia. n. integritatea teritoriului iu. o dată cu formarea unui nou cabinet dintre prezentanţii coaliţiei de la Mazar-Paşa. o întâlnire între Franz losif. S-a mai decis itonomia Bulgariei şi preluarea de către Serbia şi Muntenegru a unor teritorii (ţinute de Poartă. Boem/a. usia. expansiunea în Balcani şi către râmtorile Bosfor şi Dardanele. la rândul său. De fapt. ce s-au transformat apoi în mişcări naţionale de eliberare de sub jminatie străină. împăratul Austro-Ungariei. Criza orientală s-a agravat mult în 1876. de către Europa. Astfel. ţarul Rusiei. în noua conjunctură internaţională România putea acţiona în îderea modificării poziţiei sale internaţionale. în 1875 se redeschidea ÄProblema Orientală". S-a hotărât că Austro-Ungaria urma să preia Bosnia şi srţegovina. condamna represiunile omane şi anunţa că era gata să apere fruntariile ţârii. recunoaşterea paşaportului mânesc. ea continua să urmă- ască. o nouă notă diplomatică \n care solicita recunoaşterea. încheierea de convenţii cu Poarta în plan economic şi juridic. Acesta a emis. Generalizarea conflictului din glcani şi implicaţiile sale pentru ţara noastră au fost dezbătute pe larg de către ctorii de decizie de la Bucureşti. neutralităţii şi s-a străduit să evite transformarea teritoriului său în teatru de zboi. a dividualităţii statului român şi a numelui de România. practic. a activat în omânia un Comitet Revoluţionar bulgar ce a pregătit răscoala din 1876. Activitatea diplomatică s-a intensificat cepând cu primăvara anului 1876. Opinia publică din ţara noastră a urmărit cu uită simpatie şi a sprijinit lupta popoarelor din Balcani. ce retrocedau ţării noastre cele trei judeţe din idul Basarabiei. şi Alexandru II. România a adoptat tactica expectativei. tinzând către un conflict deschis tre Rusia şi Imperiul Otoman. Austro-Ungaria. C. la rândul său. telegrafice şi poştale cu state ca Serbia. la 16/28 iunie 576. fixarea hotarului cu Poarta pe taivegul Dunării. Puternice răscoale anti- omane. în condiţiile în care Poarta tindea tot mai mult să considere România. la 20 iulie/1 august 1876 şi 24 ie/3 august 1876 au fost transmise şi alte note diplomatice în care guvernul mân îşi manifesta solidaritatea cu poporul bulgar. alături de alte zone din . Brătianuşi MihailKogălniceanuau continuat eforturile diplomatice pentru obţine recunoaşterea neutralităţii teritoriului românesc.onventii comerciale. Exista primejdia ca Rusia să profite de situaţie pentru a anula clauzele - atatului de la Paris din 1856. în jndiţiile în care acesta din urmă trecuse la reprimarea sălbatică a luptei îtioriale a popoarelor supuse. La 26 iunie/8 iulie 1876 a avut loc la Reichstadt. cu independenţa ţării. şi în care portofoliul externelor era îţinut de Mihail Kogălniceanu.elaşi timp. Brătianu. Italia şi a participat la Expoziţia Internaţională de la Viena. în . La 4/16 ianuarie 1876 a fost emisă de către primul ministru Lascăr Catargiu notă diplomatică adresată reprezentanţilor diplomatici ai României în răinătate. în care se sublinia că România adoptă tactica neutralităţii şi era )tărâtă să-şi apere integritatea teritorială. iar Rusia căpăta libertate de acţiune în Balcani. întru a veni în ajutorul populaţiilor balcanice. Serbia şi Muntenegru au declarat război Imperiului Otoman. Ulterior. Aceasta a constituit prologul războiului cu Imperiul Otoman.

în cadrul cărora s-a abordat problema trecerii trupelor ruse pe teritoriul românesc în drum spre Balcani.şi una rusă . o mediaţie a Marilor Puteri în conflictul balcanic.C. Evenimentele s-au precipitat prin semnarea Convenţiei secrete de la Budapesta din 3/15 ianuarie 1877. important om politic şi de stat. urmărindu-se semnarea unei convenţii între cele două ţări. mare- şalul Curţii. ministrul de război . ceea ce stârnit numeroase proteste ia Bucureşti. în august 1876 premierul român l-a salutat la Sibiu pe Franz /osifşi l-a asigurat de Äamiciţia" ţării noastre. al //-/ea. Rusia căpăta mână liberă pentru războiul cu Poarta. perfect interesată. Convenţia a reprezentat un moment important pe calea afirmării de sine stătătoare a României. cancelarul ëorceacov şi Miliutin. în 1876 au avut loc la reşedinţa de vară a ţarului de la Livadia. Convenţia ce reglementa tranzitul trupelor ruse prin ţarc noastră. şi ea. colonelul ëheorghe Slăniceanu. . Cheltuielile legate de trecerea trupelor urmau să fie suportate de Rusia. Antecedente şi urmări. urmând c« Bucureştiul să fie ocolit. de un acord cu România. asigurându-se de neutralitatea celei din urmă.ţarul Alexandru . Traseul trupelor ruse a fost fixat în detaliu. Singurov.proclamarea independenţei de stat. Brătianu. Delegaţii români au arătat că ţara noastră nu mai putea accepta să fie un simplu teritoriu ocupat. Pentru a menţine raporturile cu autorităţile române urmau să fie numiţi comisari. Unităţile militare au fost dispuse în sudul ţării pentru a preven orice incursiune otomană peste Dunăre. în Crimeea. ministru de război. T. adjutantul lui Caro/ I . Văcărescu. între Rusia şi Austro-Ungaria. România a continuat să insiste şi aici în vederea obţinerii unor garanţii speciale din partea Marilor Puteri europene. Rusia s-a obligat să respecte şi să menţină integritatea României Ädrepturile politice ale statului român aşa cum rezultă din legile interioare tratatele existente". Forţele armate române numărau în total 120 000 oameni. între timp s-a încercat. deci. S-au organizat noi regimente de dorobanţi baterii de artilerie.ion C. După multe tratative. prin conferinţele internaţionale de ia Constantinopol (1876-1877) şi Londra (1877). singura modalitate eficientă pentru obţinerea independenţei de stat a ţârii noastre. I. provincie turcească. în tară şi străinătate. Calea armelor rămânea. 9 Mai 18** . din car< 58 000 reprezentau forţa operativă. Discuţiile au continuat în noiembrie 1876 la Bucureşti. Cum un conflict ruso-otoman putea avea ca teatru de desfăşurare spaţiul românesc. s-au luat măsuri dt organizare a apărării de către România. Rusia a cerut României să semneze Con ventia privind trecerea trupelor sale pe teritoriul ţării noastre în drum spre teatru balcanic de operaţii militare. de către Mihail Kogălniceanu şi agentul diplomatic rus baronul Dimitrie Stuart. Noua constituţie otomană din 11/23 decembrie 1876 menţiona însă România ca o Äprovincie privilegiată" a Imperiului. A fost decretată mobilizarea armatei şi < gărzii civice. în primăvara anului 1877. Peninsula Balcanică. în acelaşi timp. prin care. în timp ce tabăra Äneutra/işti/or"desfăşura. convorbiri între o delegaţie română . o puternică propagandă prin intermediul unor politicieni ce agitau spectrul pericolului rusesc. Brătianu s-a orientat către tratative directe cu Rusia. fa 4/16 aprilie 1877 s-c semnat la Bucureşti.

6 .

 .

.

.

 .

.

.

  ".

Nşamţ r  OH Oradea Ued % R QBeiuş ' O C l u j &>‡* \Piatra Neamh Roi Dej Q O Bistriţa Leova Gherla Comrat /' Cetatea Albă V eheorghieni Tu r d a N r . QVatra Dornei Tg.v««  Qrhei de concentrare şi Moldovenesc  atacuri ale trupelor -""" Zalău C' ăsăudO RodnaQ   ) otomane  (* p  Dej .Târgu Mur ş "7 Bacău» Tatarounar jercurea Cl Câmpen. Chiha Nouă OAIbalulia Sf Gheorghe / + . a trupelor ruse Zone Cărei Baia Mare ‡‡»»-Ŷ. O LVANIA M OZarand Bolgrad Nădlac AradO' Bradul Zlatna QB\a\ ' Sighişoara TgvOcna U .

Gheorghe DevaQ Qorăştie O Sibiu " O Făgăraş ' O Lu9 J O Haţeg O Caransebeş \Râmnicu \ Oraviţa Târgu Jiu Sărat 10/22. Mangalia 16/28.IV. TimişoaraO i O BraşoX / Focşani * Sulma Şf C.1877 O Centre de sprijinire a războiului de Belogradcik 16/28. Sf.1876 #› PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI: 9/21 ./5. V.V.XII. V11877 Constanţa BELGRAD li Mobilizare: 6/18.-23.IV.V./8.XI.18** ü   UOrşovâ.18** T tative  româno-ruse . .18** rrff²-lŒ Teritoriu retrocedat Rusiei prin iilJjllXIll tratatele de la San Stefano şi Berlin Teritoriu realipit României ‡² - (Dobrogea) prin aceleaşi tratate .XI.V1I independenţă înfiinţate în Transilvania si Bucovina Războiul pentru cucerirea independenţei de stat a României 1877²1878 . Tumu Severin Război: 26.

Proclamarea independenţei de stat a fost apogeul unei politici bine pregătite în toate detaliile sale. o stare de război între România şi Poartă. aflându-se într-o poziţie strategică. mai ales că intenţiona să obţină. ce controla direcţiile Nicopole . Poarta a acuzat România de Ärebeliune".Târno6o. infanteriei'şi a vaselor româneşti de pe Dunăre. Printr-o moţiune votată de Parlament a fost proclamată independenţa. bine înarmaţi. Mihail Kogălniceanu a răspuns în numele guvernului printr-un discurs memorabil. Ea era o nouă expresie a politicii româneşti de a pune Europa în faţa faptului împlinit. date fiind şi antecedentele luptei sale pentru unitate naţională. La 29-30 aprilie/11-12 mai 1877 Parlamentul a votat. Plevna constituia cheia operaţiilor în Balcani. de către experţii ruşi. şi anume Nicopole. ce devenea critică pe frontul balcanic. declararea stării de război între ţara noastră şi Poartă şi apărarea integrităţii statului român. că ţara dorea să se rupă de orice legătură cu Poarta. ea nedorind să împartă cu altcineva roadele victoriei pe care o credea foarte apropiată şi nici să vadă România la masa trativelor de pace. a determinat comandamentul ţarist să solicite ( . deşi nedeclarată oficial. care adăpostea 50 000 soldaţi şi ofiţeri otomani. între Giurgiu şi Zimnicea. Până la sosirea forţelor ţariste la Dunăre. Prusia. Giurgiu şi au atacat ţărmul românesc cu bande înarmate ale cerchezilor şi başbuzicilor. Biala-Rusciuc. La interpelarea lui Nicolae Fleva din 9/21 mai 1877. în ambele sale Camere. Situaţia militară. în capitalele europene gestul României a fost interpretat însă în chip diferit. La 12/24 aprilie 1877 Rusia a declarat război Porţii şi a început trecerea Prutului. în mod hotărât. că armata ţaristă putea înfrânge prin efortul propriu pe otomani. s-a decis ca tributul datorat Porţii să fie destinat necesităţilor armatei. otomanii au bombardat localităţile Calafat. pe seama ei. Totodată. Anglia şi Austro-Ungana anunţând că se vor pronunţa la finele războiului. Românii au ripostat bombardând Vidinul şi Turtucaia. moţiuni prin care se cereau ruperea legăturilor de dependenţă faţă de Imperiul Otoman. Armata rusă s-a concentrat la Dunăre. ea a fost expresia voinţei întregului popor român. Bechet. înaintarea s-a lovit de o puternică rezistenţă otomană la Plevna. fiind salutată cu entuziasm. noi achiziţii teritoriale. năzuinţă seculară a tuturor românilor. Consfinţirea inde- pendentei pe câmpurile de luptă din Peninsula Balcanică Independenţa fiind proclamată trebuia consfinţită pe câmpul de luptă şi impusă spre recunoaşterea Europei. căci se aprecia. Rusia a acceptat independenţa ca un fapt împlinit. La 14- 15/26-27 iunie 1877 ea a trecut fluviul cu sprijinul artileriei. Aceasta reprezenta un complex de fortificaţii format din redute. Primele asalturi ruseşti au fost respinse cu pierderi mari. Ulterior. Primele încercări ale guvernului român de a coopera militar cu Rusia au fost respinse. a început înaintarea pe trei direcţii. Participarea României la războiul din 18**-18*8. Corabia. în care a declarat. Italia a manifestai simpatie. La Dunăre s-a instaurat astfel. în funcţie de interesele particulare ale statelor respective. Comandantul fortăreţei era Osman Paşa. Islaz. Luând act de noile realităţi. linia fluviului a fost apărată de armata română.Constantinopol şi Vidin . Bucurându-se de o uriaşă adeziune populară. Târnovo-Şipka-Stara Zagora. Un curent tot mai insistent de opinie în rândul oamenilor politici şi a maselor populare se pronunţa pentru proclamarea independenţei.

Rog să faci e. în imp. România a hotărât să acorde Rusiei sprijin militar. Deşi nu exista o convenţie militară între cele state. demonstratiune şi dacă-i posibil să treci Dunărea cu armata după cum ti. în calitate de comandant al ui din Balcani. După noi apeluri imandamentului ţarist au fost trimise în Balcani Diviziile II şi III române. a trimis o telegramă principelui Carol I în care se spunea 'urcii îngrămădind cele mai mari trupe la Plevna ne nimicesc. Bazele cooperării 10- ruse au fost convenite în întâlnirile lui Carol leu ţarul Alexandru al II rele duce Nicolae din august 1877. iţii şi foarte multe donaţii şi contribuţii militare. printr-un uriaş efort naţional. Armata română a căpătat o nouă ordine :boi. asistat de generalul rus Zotovşl generalul român ndru Cernat. rsul armatei române. la 19/31 iulie 18**. între Jiu şi Corabia demonstraţiunea aceasta este absolut necesară i înlesnirea mişcărilor mele". Au Dtate noi credite militare. La Plevna au acţionat. Se adăugau oprirea trupelor ruse la Şipka şi gerile de pe teatrul militar din Caucaz. s-au făcut comenzi de armament în străinătate. ama marelui duce Nicolae adresată. din rândul armatei române. fiind reorganizată în Armata de operaţii şi Corpul de observaţie. Forţele româno-ruse au fost puse la 3 sub comanda lui Carol. 38 000 ii şi 108 tunuri. _a 19/31 iulie 1877 marele duce Nicolae. principelui Carol al României .

Au căzut atunci eroic. în urma unor puternice încleştări. a avut loc un asalt general asupra Plevnei. Vidinul era încercuit. astfel. 45 000 soldaţi otomani. ca ÄDer Osten". După capitularea Plevnei Armata română a acţionat în nord-vestul Peninsulei Balcanice. în ianuarie 1878. ÄLe Messager de Vienne". Au căzut în luptă 10 000 oameni - Cucerirea redutei Grivita  . Cristodulo Cerchez. Participând la războiul din 1877-1878 România şi-a consfinţit inde- pendenţa pe câmpurile de bătălie. de cercurile militare şi politice Numeroase articole de presă în ziare de peste hotare. Grivita II şi Opanezul. Erau ocupate.Belogradcik. la datorie. Ostaşii români au luptat în zona Vidin . ÄNeues Freie Presse" şi altele. curajul şi eroismul soldaţilor şi ofiţerilor români au fost larg apreciate de către opinia publică internaţională. iar ruşii. de ziua de naştere a ţarului. ÄLe bien publique". dintre care 2 500 ofiţeri. după lupte înverşunate preluând controlul şi asupra redutei Rahova. La 30 august/11 septembrie 1877. Noi încercări de a cuceri ërivita //au avut loc în septembrie şi în octombrie 1877. La 28 noiembrie Osman Paşa a încercat să spargă încercuirea. în sfârşit. au înaintat pe direcţia Sofia -'Filipopol . ce controla căile de acces spre Serbia şi Sofia. Erau capturaţi. Forţele armate române controlau în cadrul încercuirii două sectoare. în octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. dar fiind înfrânt şi rănit s-a predat colonelului M. ajungând aproape de Constantinopol. ÄFremdenblatt". maiorul ëeorge Şonţu şi căpitanul Valter Mărăcineanu. după ce au trecut Munţii Balcani. au subliniat eficacitatea participării ţării noastre la operaţiunile militare. iar dintre ele ërivita la fost şi singura păstrată de către unităţile româneşti. totodată. Din 14 redute doar trei au fost cucerite. Semnarea armistiţiului a găsit aici armata română. Spiritul de sacrificiu.Adrianopole.

s-au organizat ambulanţe şi spitale. Formele sale de manifestare au fost diverse Voluntari din întreag teritoriul românesc s-au înrolat şi au luptat în război. condus de Măria Rosetti Roznovanu. s-au distins în conducerea luptelor şi în desfăşurarea lor generalii Alexandru Cernat. întâlnirea dintre marele duce Nicolae. precum cel de la Sibiu. ëeorge Lupu. de la laşi. serviciul sanitar al armatei sprijinit şi de studenţii medidnişti veniţi pe front ca voluntari. condus de ludita Măcelariu. principele Carol SI Osman Paşa după capitularea Plevnei morţi şi răniţi. Efortul financiar al României în război s-a cifrat la 100 milioane lei. în sprijinul efortului de război au acţionat şi comitetele de femei. Sava Henţia. Astfel s-au impus Vasile Alecsandri. Tratatele de pace din 1878 ş* importata lor pentru Komânm înrăutăţirea relaţiilor româno-ruse. furaje şi vite.a. Carol Davila. România a acţionat pentru: recunoaşterea suveranităţii şi inte- 138 . Mihail C. col. Cercurile intelectualităţii şi-au manifestat solidaritatea cu cauza independenţei naţionale. Ion Cotruţ. Totodată. Eduard Caudella. maiorul Teodor Văcărescu. Caracterul naţional şi popular al războiului pentru cucerirea indepen- denţei. oglindind în creaţia artistică numeroase aspecte ale războiului. Carol Pop de Szathmar6şi alţii. Principele Carol a fost decorat de ţarul Rusiei cu ordinul ÄSfântul Gheorghe" şi ordinul ÄSfântul Andrei" cu spade. S-au oferit numeroase donaţii şi daruri ce au totalizat 10 milioane lei. Cerchez. ëeorge Mânu. din Bucovina. O dată cu primele contacte diplomatice în vederea păcii. s-a organizat şi a funcţionat eficient. S-au făcut importante rechiziţii şi contribuţii în alimente. Independenţa de stat a polarizat o solidaritate organică a populaţiei din toate provinciile româneşti. It. căpitanul Moise ërozaş. sub conducerea dr. Ciprian Porumbescu. Nicolae ërigorescu. condus de Natalia Hurmuzaki. Theodor Aman.

Aşadar. nti a fost acceptat la discuţii. Rusia tratând direct cu Poarta. în ianuarie 1878. diplomaţia rusă făcuse o serie de presiuni la Bucureşti. reprezentantul României. s-a organizat Marele Principat al 139 . ceea ce a atras. în tratativele de la San Stefano (lanuarie-februane 1878). în acest sens. Participanţii la Congresul de Pace de la Berlin din 1878 grităţii teritoriale. retrocedarea gurilor Dunării şi obţinerea unor despăgubiri de război. Tratatul de pace din 19 februarie/3 martie 1878 a prevăzut creşterea deosebită a influenţei Rusiei în Balcani. colonelul Eraclie Arion. Rusia anunţase deja că dorea să schimbe Dobrogea pe cele trei judeţe din sudul Basarabiei. protestul Parlamentului României.

de fapt. prin care se rezolva acest litigiu. acordarea unor indemnizaţii pentru efortu! de război. în numele Äapărării" echilibrului de orte european. ëermania au legat recunoaşterea de către ele a independenţei României de răscumpărarea de către guvernul român a acţiunilor fostei societăţi a drumurilor de fier din România In septembrie 1878 s-a încheiat o Convenţie între statul român şi bancherii germani. din 1877. Ismail şi Bolgrad. încălcarea înţelegerilor anterioare cu România şi în principal a Convenţiei de la 4 aprilie 1877. S-a recunoscut independenţa Serbiei şi României. Ardahan. astfel. S-a recunoscut independenţa României. în cadrul Congresului ie la Berlin prezidat de cancelarul german Otto von Bismarck. Divizia XI infanterie a primit chiar ordinul să ocupe capitala ţării. S-a prevăzut independenţa Serbiei şi Muntenegrului. România nu a fost acceptată nici de această dată ca parte la discuţii. în 1878 au avut loc noi tratative de pace. Faţă de această situaţie. vflarile Puteri au impus. reluarea negocierilor de pace. România şi-a concentrat forţele militare în Oltenia şi pregătea apărarea  . România era. reprezentanţii săi. Mihail Kogălniceanu şi Ion C. prin îomânia. Brătianu. legătura cu ţara. Ea era legată de modificarea unor prevederi ale Constituţiei din 1866. în care staţionau încă trupe ruse ce aveau dreptul să menţină. garantarea neutralităţii ţării. în aprilie 1878. Anglia prelua insula Cipru. Poarta să-i cedeze Dobrogea pe care ea o schimba cu :ele trei judeţe din sudul Basarabiei . Articolele 47-53 au privit ţara noastră. Rusia a cerut ca. în schimbul unei părţi din iespăgubirea de război. nu şi Äascultaţi". Cu toate că s-a apreciat de Dătre unii diplomaţi participanţi efortul armatei române şi dăruirea repre- zentanţilor români. Dobrogea şi Delta Dunării au intrat în componenţa statului român. lutonomia Bosniei şi Herţegovmei. iar la sud de Munţii Balcani s-a constituit Rumelia Orientală. de a impune României noi cesiuni teritoriale. Rusia ocupă Kara. pentru o mai clară jelimitare a Äcompensaţiilor" ce le reveneau. Strâmtorile Bosfor şi Dardanele erau ieschise circulaţiei tuturor navelor.Ca hui. S-au adăugat. în schimbul său. la aceasta tendinţele manifestate de către Rusia. Consolidarea puterii Rusiei a trezit ostilitatea Angliei şi Austro-Ungariei. Poziţia Rusiei la tratativele de pace a constituit. Bosnia şi Herţegovina au trecut sub administraţia Austro-Ungariei. încercând o politică de forţă. Anglia şi. Bulgaria a fost redusă teritorial la spaţiul dintre Dunăre şi Munţii Balcani ş\ pusă sub suzeranitatea Porţii. în special. Generalul Drenteln a fost numit comandant al trupelor de ocupaţie. Se deschidea. hotărârile Congresului s-au înscris în acelaşi cadru politic în care Marile Puteri decideau pe seama statelor mici. Rusia a dislocat noi trupe pe teritoriul României. nemuiţumită faţă de politica de forţă a Rusiei. la rândul său. au expus joleanţele ţării noastre. dar în mod condiţionat. privind acordarea cetăţeniei locuitorilor străini. Regimente de cazaci staţionau la Băneasa şi controlau căile de acces spre Bucureşti. de ameninţările pe care aceasta le profera privind unele posibile noi anexiuni. calea recunoaşterii independenţei de stat a României. fiind doar Äauziţi". o încălcare flagrantă a suveranităţii naţionale. Rusia a smuls din nou României cele trei judeţe din sudul Basarabiei. în perioada dintre San Stefano şi Berlin. lulgariei. dar. După îndelungate şi repetate cereri. Batum. Astfel. astfel. Ei au pledat pentru Ŷecunoaşterea independenţei şi integrităţii naţionale.

că era gata să se apere în faţa oricărui pericol extern. Ulterior trupele ruse au fost retrase. ne croeşte. şi când nimic nu se poate asigura despre consecinţele acestei teribile convulsium pentru Peninsula Balcanică. din teribila crisă politică şi socială pe care o străbate. incendiate şi jefuite. când. care era văzută drept principalul inamic al României. însă a încetat orice speranţă că turmentele de peste Dunăre se pot potoli pe cale diplomatică. Ea a anunţat. sunt nu ocupate ca puncte strategice. fiind. prin capriciul urgiei seale. în circulara sea către puteri. deară dzilnic bombardate. de fapt. In rândul a numeroşi oameni politici de Bucureşti au început să se manifeste puternice resentimente faţă de Rusia. temelia Marii Uniri din 1918. Cucerirea independenţei de stat a Românişi a marcat astfel un moment important pe calea realizării deplinei unităţi naţionale. când santinelele noastre de-a lungul Dunărei 141 . înainte chiar de a fi sigură că va eşi victorioasă din acest resbel. când resbelul între Rusia şi Turcia a isbucmt. nici chiar trupe româneşti. Brătianu din 10 mai 1877 ÄCând. Discursul lui Ion C. când programa din acea circulară este deja pusă în esecutare. prin faptul tratăriei agintului nostru de la Constantinopoli ca un simplu funcţionar otoman. nici cu dorinţele noastre. când câmpiile şi holdele noastre sunt pustiite şi arse. Intrarea armatei române în Dobrogea. în aceiaşi timp. uă soartă care nu este conformă nici cu drepturile. Turcia. unde nu erau nici trupe rusesci. Ingerinţele Rusiei. ca şi ameninţările sale au dus la încordarea relaţiilor româno-ruse. în 18*8 pe linia Piteşti-Târgovişte. când oraşele şi satele noastre deschise.

când muncitorii sunt răpiţi de la plugul lor şi duşi în sie împreună cu femeile şi copiii lor ca în timpul Iu Mahomet II. în avântul său ostăşesc îndemnând rezerva să înainteze. în virtutea titlurilor sale seculare. care ne-a condus totdauna. în evenimentele presenţi le vor dovedi la toate. prin bsemnatii. cade şi dânsul av rănit în sfârşit. aici a fost ucis locotenentul Radovici i infanterie şi rănit subîocot(enentul) Spiroiu Atunci ne dă ordin de a se ataca reduta principală. unde era şi bateriile călăreţe ale noastre Bateria căpit(an) Virgil Hepites şi cele ruseşti divizia de cavalerie Meyerdorf şi brigada de roşiori Din ce în ce focul se înteţeşte. spre a salva individualitatea politică a Statului Român Trecutul nostru. credem. îşi ia libertatea de a supune plenipotenţiarilor Marilor Puteri punctele următoare. Măria Ta. optarea cărora. aşa cum aceste drepturi şi interese fost recunoscute de Tratatul de la Paris 1 NICI O parte a actualului teritoriu să nu fie detaşată de România 2 Pământul românesc să nu fie supus unui drept de trecere în folosul armatelor ruse 3 Principatul. când într-un cuvânt. nu ar fi decât nsacrarea drepturilor sale şi garantarea intereselor europene. o indemnizaţie. în ma în care s-ar aprecia a fi mai practică 5 Independenta sa să fie definitiv consacrată şi teritoriul să fie neutralizat  . văzând că nu mai pot avea nici o scăpare încearcă cu îndrăzneala deznădejdii cel din Tiă mijloc care le mai rămânea. asigura deja toate Puterile Garante asupra opului ce urmărim. infanteria. să intre în posesia insulelor şi gurilor Dunăni. atacă întăririle stângi ale turcilor. ne impune astăzi datoria de a ne ndica cu II de a tine pept pericolului. cari ar putea ne în pericol esistenţa noastră chiar în marginile deară ale României actuale. puşi precum suntem.olorul nostru şi urmăreşte duşmanul spre reduta principală. ale trucilor se răresc din cauza lipsei de muniţii Infanteria astră făcând o ocolire spre dreapta. iiorul Giurescu esecută ordinul. România. ia la asalt o redută. deacă ne vedem siliţi astădzi a lupta. ne învălue. de front. vedem patria astră ameninţată de toate ororile. le punem uă stavilă puternică. între două mari puteri şi puternice Imperii. focurile încetează şi rămânem pe ziţn Turcii. încet. bateriile Borănescu şi Calinderu buiau de credeai că se sparge cerul Poziţiile turceşti dominau Comandantul turc. până aproape râul Schit. este ca să răspundem agresiunilor ei. dar cade mort împreună cu credinciosul său câine. faptele noastre. în proporţie cu forţele militare pe care Ie-a pus în linie. caută să urce Dealul Tablei. şi să facem astfel ca ele să nu mai poată repeţi în viitor Puterile se vor convmge că. şi mai ales ternicilor noştri vecini. încet. împlântă . ntământul de conservatiune însuşi ne mterdzice orice alte aspiraţiunui aventuroase. pe Jnci.nt ucise şi ciopârtite în modul cel mai barbar. deacă luam armele. că politica noastră este numai uă politică de nversatiune şi că deacă ne deslipim astădzi cu totul şi pentru totdeuna de Turcia este ca să nu 31 resimţim efectele convulsiunilor sale. credem că nu vom dementa de solitudinea şi jtectiunea Puterilor Garante. acelaş simţământ de jdintă şi de înţelepciune. Rusia şi Austria. făcea faţă la focurile tunurilor noastre care erau aşezate cam în jurul Rahovei. adică o ieşire cu arme şi bagaje în zorii zilei de a doua zi" Memonu al delegaţiei române prezentat la 12/24 iunie 1878 la Congresul de pace de la Berlin Azi. cu cele 2 tunuri j lui. răspunzând totodată nevoilor şi dorinţelor legitime ale ţării. care. care de fapt şi de spt public european este patrimoniul nostru. dar sunt opriţi de focurile infanteriei vrăjmaşe. şi a lupta până la estreme ntru apărarea drepturilor şi independentei noastre" Din amintirile unui participant la luptele de la Rahova ÄNu mai ţin minte pe la ce oră a început focul artileriei. când Tratatul de la San Stefano este obiectul dezbaterilor Europei. mvasiunile sălbatice din secolele trecute. lusiv insula Şerpilor 4 El să primească. a putut. de sunt opriţi de salvele înspăimântătoare ale vrăjmaşului. ia comanda iiorul Maldărescu. până la cam optzeci metri de ea. focurile artilerie continuă tot cu putere la noi. întunericul se lasă.

simţind ce măsură s-ar compromite un viitor în care nu numai ea este interesată dacă i s-ar lua malul cel mai important al Dunării şi dacă ar fi separată de mare. de civilizaţie şi de progres Interesul special al naţiunuii române este în completă armonie cu interesul general al Europei Având în vedere situaţia sa geografică. scopul său este liniştea şi pacea în Orient Fund pătrunsă de această convingere. Preşedintele Consiliului de Miniştri M KOGĂLNICEANU. care urmează să-l substituie pe cel de la Paris. ar da României poziţia recunoscătoare a unui Stat în măsură să ducă mai departe opera sa de ordine. în perioada 1876- 1877 3 Care au fost hotărârile Congresului de Pace de la Berlin. din 1878. va preciza în favoarea sa garanţia de drept public. Aceste cereri nu ies pentru că nu depăşesc din domeniul dreptului şi al echităţii. Congresul satisfăcându-le. al cărui principiu i-a fost asigurat prin actul european din 1856' Plenipotenţiarii României (Semnat) I C BRĂŢIANU. Ministru al Afacerilor Străine TEMĂ 1 Care au fost principalele căi pentru obţinerea independentei de stat a României? 2 Precizaţi raporturile româno-ruse şi poziţia internaţională a României. cu privire la România? . ea tine neapărat să păstreze integritatea actuală a teritoriului său şi cutează să spere că tratatul de la Berlin.

punându:se în lumină. Urmând linia )olitică denumită Äprin noi înşine". B. ceea ce s-a repercutat asupra nivelului de ogres.industria alimentară. Dezvoltarea economiei pe baza importului de maşini a utilizării de capital străin au făcut ca înzestrarea tehnică să fie. influenţa şi libera concurenţă. ÎARACTERISTICILE DEZVOLTĂRII SOCIAL-ECONOMICE A ROMÂNIEI LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA Şl ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA ' -STADIUL DE DEZVOLTARE A ROM ÂNIEI LA CUM PĂNA SECOLELOR AL XIX-LEA-AL XX-LEA. ce s-au tradus în constituirea societăţilor anonime pe acţiuni. în ţara noastră. industria se impunea să fie încurajată. Seorge Bariţiu. Locul prioritar în industrie era deţinut de industria petrolieră. Au apărut şi s-au manifestat şi în ţara noastră forme de concentrare ale roducţiei. o pondere importantă. atât în Vechiul Regat cât şi în Transilvania. . Aure/ian. încă. Deşi lipsită de capitalul intern. în această îrioadă.se sheiase procesul de înzestrare cu maşini. ceea ce a dus la evidente sorientări în cadrul economiei. transporturi . ixti/ă şi metalurgică. Unele crize.EVOLUŢIILE DIN CADRUL PRINCIPALELOR RAMURI ECONOMICE. revoluţia industrială fiind însă abia la :eputurile ei. Dtodată. precum cele din 1907. alimentară. Domina încă producţia întreprinderilor mici şi lijlocii. în această perioada. dar şi în cea alimentară şi forestieră. în economie şi-a afirmat. 1912-1913. Industria a apătat însă. au lovit principalele muri economice. în 1914 jncţionau în Vechiul Regat 182 societăţi anonime. insuficientă. ind susţinute însă de un credit financiar incipient. au 144 . raportul dintre naţional universal. în unele ramuri . România continua să se afle. CA.P.TENDINŢE DE MODIFICARE ÎN STRUCTURA SOCIALĂ.'! de dp?vr!*are a României la cumpăna secolelor al XIX-lea-al i-\es România s-a numărat printre statele europene care au înregistrat ritmuri site de modernizare. forestieră. foarte clar. Ele sprezentau de fapt înţelegeri de monopol. Alexandru D. St"**4"!. De aceea jricultura a continuat să reprezinte ramura principală a economiei. . Hasdeu. în prima tă a dezvoltării societăţii industriale. :onfruntată cu penetraţia capitalului străin şi cu predominarea agriculturii în msamblul economiei. ce au iuat forma convenţiilor simple a artelurilor şi vizau în special desfacerea a câte unui produs pe piaţa internă.industria textilă . Dionisie Pop Marţian. dar în altele . Concentrarea a avut loc în pecial în industria petrolieră. Xenopol. ca etre S. oameni de cultură şi politicieni. Rosetti. economişti. inclusiv cele organizate pe baze maşiniste.el se la într-o etapă incipientă. Nivelul operaţiilor financiare era redus în comparaţie cu cel I statelor vest-europene. în mod treptat. forţa tehnică şi de muncă iniţiată.

pentru încurajarea industriei. Necesitatea unui regim protecţionist şi a încu- rajării industriei a fost grăbită şi de efectele dezastruoase ale convenţiei comer- ciale din 1875 cu Austro-Ungaria. Progresul economic a permis unele realizări notabile: s-au amenajat docurile şi antrepozitele de la Brăila şi ëalaţi. Galaţi. aceştia fiind reprezentaţi de conservatorii-junimişti. în condiţiile unui stadiu specific de dezvoltare. în Transilvania. în Bucureşti. de marii proprietari agricoli. forestieră. Dar pe seama sărăcirii populaţiei rurale. scutiri de impozite şi de taxe vamale la importul de maşini. a industrializării. au avut loc zborurile lui Aurel Vlaicu şi Traian Vuia. Ritmul construirii de întreprinderi a sporit considerabil în aceste condiţii la sfârşitul secolului al XIX-lea. în acelaşi sens. în aceeaşi perioadă. Ideea era reluată de curentul Äsămănă- torismului" al lui Nicolae /orga. hectare teren. în februarie 1912 s-a publicat. re în ‡ tur? Pe fondul general al dezvoltării societăţii moderne s-au produs importante mutaţii în plan social. între 1-5. România a cunoscut. linia ferată Buzău- Mărăşeşti C\88-\). în perioada de care ne ocupăm. popularizată. în 1881 s-a promulgat legea privind încurajarea industriei hârtiei. petrolieră şi metalurgică. treptat. erau înregistraţi 212 300 lucrători. importante centre industriale erau în Valea Jiului. în 1886 s-a votat un nou tarif vamal. Roman. în folosinţă gratuită pe 90 de ani. s-a început şi finalizat construcţia unor obiective economice. podul de la Cernavodă (1890-1895). iar în anul următor a celei a zahărului. Prin aceasta era combătută teoria privind România ca ţară emina- mente agrară. dintre 145 . în Vechiul Regat. Arad. iar în 1906 s-a aplicat un nou tarif vamalpentru a consolida cadrul legislaţiei protecţioniste. România a cunoscut. 263 629 lucrători industriali. Toate acestea au avut şi consecinţe semnificative în plan social prin creşterea numărului lucrătorilor industriali şi gruparea lor în marile întreprinderi. în anul 1887 s-a publicat legea de încurajare a industriei: conform prevederilor sale o întreprindere cu un capital de 50 000 de lei şi cel puţin 25 de lucrători primea. şi o nouă lege. iar în 1912 la 7 234 920 de locuitori. politică şi culturală. şi. din partea statului. marea majoritate locuiau la sate şi mai puţini la oraşe. Timişoara. Aşadar. a crescut. în această perioadă sunt menţionate 71 de oraşe. între 1913-1914. pentru amplasarea clădirii. la laşi. ca: fabrica de chibrituri din Bucureşti (1879). s-a amenajat canalul Sulina (1894). în 1899 Vechiul Regat număra 5 956' 690 de locuitori pentru ca în 1906 să se ajungă la 6 585 534 de locuitori. întreprinderile se concentrau. Turnu Severin. o creştere demografică care a influenţat evoluţia social-economică. pe Valea Prahovei. Din aceştia. în industria extractivă şi prelucrătoare. în Vechiul Regat lucrau. susţinut necesitatea încurajării industriei printr-un ansamblu de măsuri pro- tecţioniste. Principalele măsuri legislative care au urmărit încurajarea industriei autohtone s-au referit la industria alimentară. totodată. îmbunătăţită. în Tran- silvania. în condiţiile divizării loturilor de pământ. în acelaşi timp. la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. o consolidare a capacităţii sale economice. s-au edificat centura de apărare a Bucureştiului şi linia fortificată Focşani-Nămoloasa-ëalaţi. reduceri de taxe la transportul feroviar şi. ca şi a concentrării lor în mari gospodării. oraşele Cluj. şi numărul locuitorilor de la oraşe. mai ales.

Gheorghe. u a re cu Galaţi Ren: Chilia Nouă Brăila / / l % n in a R mnicu Vâlcea iulina 1 V~.Oravita Târgu Jiu \ ' Ocnele Mari Piteşti Babadag Sf. Halmeu  Ŷ Extracţii de cărbuni Satu Mare Sare ‡ Vidm Cărei Minereuri de fier Metale preţioase şi neferoase | Industria Orhei % metalurgică /Şjmleul Silvaniei Călăraşi Industria materialelor w C3 Chişinău de construcţie Oradea" Tiraspol Industria chimică Tighina \ Salonta Huedin Beiuş Leova È Cherestea Comrat Cetatea Albă à Fabrică de hârtie Industria textilă Cahul r à Industria alimentară ş t Bolgrad .Tatarbunar In s titu ţii u j.~ Balcic . A BELGRAD Moldova Orsova Turnu Severin Drăgăşanj \ Veche Uorho ' ' Filiaşi Slatina Cernavodă Constanţa Mangalia ù Bazargio _.

Tecuci Focşani Mare l / Ş t i i Mizil » r Ploieşti e c e Târgovişte t  = = =      $      ù n R r=n Craiova . r n F ă ă v . urnu Măgurele d Huşi .J Sighet Dorohoi Bârlaa "e-Bâîti \ Slănic \ ' Şugatag Baia Botoşani C. Bicaz /Roman o V / m i v. _ Ca r a c a l J Olteni?' ' Slobozia ă r Turtucaia Silistra Giurgiu Feteşti d Jjbou ă Rusciuc Zalău Dej Calafat u ţ Ocna Dejului Topliţa " ‡% Piatra Neamţ L i /' ' 6 . Miercurea Oue Moineg . en. B a c sBistriţa ă u f V a R s o l d u n i a T â . t e firgu Mureş s / e Ţ u l . e _ Nicopole e c o n n m fc r a R o m â n ie i ( 1 8 7 S ² 1 9 1 4 ) S _ u ' Târgu Lăpus' .

reprezentat de avocaţi şi învăţători.A. Marii propietari funciari constituiau un grup social eterogen. laşi cu 77 759 de locuitori. în acelaşi timp. De asemenea. şi-a consolidat poziţiile economice şi politice. Totodată. Ploieşti cu 45 107 de locuitori.recunoşteau că românii reprezentau marea majoritate a populaţiei. Evoluţia pe linia modernă şi necesităţile de organizare juridică şi administrativă au dus şi la construirea unui grup social de mijloc.uneori falsificate în mod voit de oficialităţile de la Budapesta . Aşezări urbane importante erau şi Galaţi. România era. cel al lucrătorilor industriali sau muncitorilor. Ei se apropiau de interesele burgheziei sau proprietarilor industriali. au plecat în această perioadă numeroşi români care s-au aşezat în S. lucrătorii   . francezi. Ele au ştiut. şi Canada. angajaţi în diferite activităţi economice. Ei proveneau din meşteşugarii ruinaţi. din care s-au recrutat mulţi dintre oamenii politici ai epocii. Podul de la Cernavodă care Bucureşti cu 276 178 de locuitori. atunci când avantajele lor erau puse în primejdie. austrieci. drept efect direct. Din Transilvania. astfel. al revoluţiei industriale. s-a născut şi a evoluat un grup social important.U. profesând liberalismul. Burghezia. Totodată. în Transilvania. nu doar o ţară de emigranţi. ci şi de imigranţi. astfel. investind în industrie şi chiar în sistemul bancar. Craiova şi Brăila. în plan social. germani. un fenomen de apropiere şi interferenţă. ţărănimea sărăcită. a avut loc şi creşterea numărului de funcţionari. între cele două grupuri a avut loc. ca orientare politică şi chiar în sistemul bancar. chiar şi statisticile maghiare . ea a început să cumpere o serie de proprietăţi agricole ca urmare a vânzării unor terenuri din fondurile statului. iar în ţara noastră s-au aşezat locuitori din Peninsula Balcanică. să treacă întotdeauna peste poziţiile de partid.

Braşov . Ritmul dezvoltării industriei s-a reflectat în creşterea numărului de întreprinderi. existând puternice decalaje între ramurile industriale. a complicat sistemul 'eiaţiilor în agricultură şi a constituit o nouă povară pentru ţărani. 6 963 mari proprietari funciari deţineau 38. Lem'aitre-iolf din Bucureşti. Răspândirea sistemului arenzi/or . A sporit. în 1912. astfel. Cea mai mare parte a suprafeţei ra ocupată cu cultura cerealelor. s-au născut curente leiogice aferente problematicii în discuţie. Ţărănimea a continuat să reprezinte pătura socială cea mai însemnată societate. Au funcţionat unele întreprinderi cu un ridicat potenţial economic. cu un nivel foarte scăzut al cistenţei cotidiene. în acord cu importanţa pe care o avea agricultura în economia jtională. precum şi repartiţia roadelor sale. fabricile de zahăr din Roman şi Mărăşeşti. 70% din rănime era constituită din cea săracă şi mijlocie. Pe ansamblu. tominând marea proprietate funciară care reprezenta. numărul plugurilor moderne ii cel al batozelor cu aburi. Sistemul învoielilor agricole constituia baza relaţiilor agrare. Accentuarea diferenţierii socio-economice la sate a dus. crescute pe fâneţe şi ogoarele disponibile. > la căile ferate. de cele mai multe ori slabe din punct de vedere sconomic. Agricultura a ontinuat să joace un rol dominant în economia ţării. In Transilvania. o dată cu aplicarea legislaţiei protecţioniste. în jurul anului 1900. în primul deceniu al secolului nostru se constată un ritm mai rapid de nzestrare cu maşini şi utilaje agricole. în agricultură capitalismul s-a dezvoltat lent. s-au sugerat soluţii..F. de asemenea larea proprietate. se menţineau prin forţa de muncă proprie şi cu sprijinul puţinelor inimale de hrană şi pentru tracţiune. Reşiţa. în jnditiile în care agricultura rămânea principala ramură economică. în timp ce. iar repartiţia Ŷopri'etătii era nedreaptă.a. ca Atelierele C.R. agricultura a fost martora coexistenţei elementelor şi formelor vechi cu cele noi. fabrica ëoetz din ëalaţi. Aproximativ 80% din totalul ţărănimii nu poseda însă ământ suficient necesităţilor sale. în România se aflau 500 000 de uncitori. Restul era destinat cultivării legumelor şi lantelor industriale. în timp ce 884 638 ţărani români cultivau circa 60. Gospodăriile ţăranilor. pe de o parte consolidarea unei ţărănimi înstărite. pe de altă parte. Se utilizau unele îngrăşăminte şi seminţe. dar ele se încheiau în condiţii aneroase pentru ţărani. 50% in suprafaţa arabilă a ţării. Au avut loc dezbateri.98% din foprietăţile agricole. suprafaţa arabilă îăsura peste 10 milioane pogoane de pământ. centrul industrial reprezentat 148 . munca la tarla. Arsenalul Armatei. Problema agrară. predomina. în ceea ce priveşte jrganizarea producţiei şi muncii.în muncă şi produse. în acelaşi timp. a constituit o problemă dintre cele mai importante în ata tării. ceea ce afecta potenţialul lor de muncă. Agricultura a avut astfel un caracter unilateral. Evoluţiile din cadrul principalelor ramuri economice. în 1902. Dezvoltarea industriei şi consolidarea sa în urma revoluţiei industriale au avut importante consecinţe în România. întreprinderile din Cluj.02% din lământ. Timişoara. ieoarece proprietarii preferau să intensifice ritmul muncii ţărănimii decât să se oreocupe de înzestrarea cu maşini. în 1900. La începutul secolului nostru 62% din marile proprietăţi din Moldova se aflau date în arendă. Legislaţia agrară a fost însă din ăcate insuficientă. adică necesitatea ameliorării situaţiei ţăranilor. fabricile Vulcan. în 1913 s-au produs în Vechiul *egat 30 milioane hectolitri de grâu. cerealier. Media >roducţiei la hectar s-a plasat la cote relativ înalte. progresul fiind inegal însă.

A sporit totodată reţeaua de şosele pietruite ce număra. iar peste doi ani Timişoara a fost primul oraş din Europa unde s-a introdus iluminatul electric al străzilor. 26 922 km. a căpăfat importanţă industria extractivă şi metalurgică ilustrată prin intreprinderile societăţii STEë. Dar. deschizându-se întreprinderile de la Bucureşti. în Transilvania. în 1884. Sistemul de transport şi comunicaţii a cunoscut şi el semnele modernizării. unde. Moara Asan de bazinul carbonifer al Văii Jiului. Reunirea Dobrogei la patria mamă şi creşterea importanţei Dunării ca o cale comercială de acces către Europa Centrală u determinat statul român să ia măsuri pentru protejarea navigaţiei fluviah şi maritime. O dezvoltare susţinută a cunoscut industria morăritului. unitate de seamă a industriei textile. în 1885 a luat fiinţă fabrica de postav de la Buhuşi. aceasta s-a izbit de concurenţa produselor străine. a intrat în funcţionare primul furnal. reprezentată de fabricile din Buşteni şi Letea. Inaugurarea cablului submarin Constanţa-Constantmopol 149 . La sfârşitul secolului trecut funcţionau în România 87 de rafinării. alcoolului şi zahărului. în 1910. industria materialelor de construcţii a înregistrat sporuri notabile. Galaţi şi Brăila au devenit centre ale comerţului cu cherestea şi cereale. La sfârşitul secolului al XIX-lea reţeaua de cale ferată măsura 7 140 km. insuficienţa capitalului şi a marilor întreprinderi autohtone. După 1878 au fost răscumpărate pe mari sume de bani de la companiile străine importante porţiuni de căi ferate. Un rol important l-a jucat industria petroliferă. în ciuda progreselor din domeniul industriei. în 1913 producţia a atins nivelul de 1 847 875 tone. S-au întreprins lucrări de modernizare în porturile de la Dunăre şi la Marea Neagră şi s-a tăiat canalul navigabil de la Porţile de Fier. Dacă în 1870 se extrăgeau 120 000 tone de petrol. lipsa unei industrii proprii care să furnizeze utilajul industrial. în 1890 s-a fondat Navigaţia Fluvială Română. Brăila. S-a organizat şi dezvoltat industria hârtiei. în condiţiile creşterii numărului de construcţii urbane. uzinele siderurgice de la Hunedoara. Comarnic. în 1882 s-a introdus la Bucureşti iluminatul electric.

petrolul. s-a desfăşurat lupta pentru jrea unui sistem naţional financiar şi introducerea unei monede proprii. Unele tituţii financiare. ce au îstituit baza puterii burgheziei naţionale. în 1881. în 1913. casele de credit agricole. Până la 1900 s-au înfiinţat 24 de bănci. după anul 1900. Numeroase bănci s-au constituit cu participarea capitalului străin. ceea ce a dus la nsolidarea pieţei interne. scont şi emisiune netară. Banca a fost o instituţie de circulaţie. România era al patrulea exportator de grâu în me după Rusia. dar şi o lărgire a ariei geografice a Jrtenerilor potenţiali. cu grave efecte mai ales în lumea telor. unde. vitele. Cu toate acestea. Un proces de concentrare a avut loc şi în lumea bancară din ţara astră. A sporit mult. Expresie a intensificării dezvoltării economice. Până la 1914. odusele forestiere. volumul schimburilor. iasta s-a activizat după cucerirea în 1878 a independenţei de stat a nâniei. Un rol important au avut şi băncile româneşti din Transilvania. s-a deschis la Bucureşti Bursa de valori. Banca ëenerală mână. Fondarea Băncii Naţionale a României a marcat realizarea sistemului credit naţional. Principalele produse de export erau cerealele.A. Canada şi S.U. veneau în âmpinarea cerinţelor proprietarilor funciari. multe cu capital românesc itre care amintim Banca Agricolă din Bucureşti. Se constată însă. 9 bănci deţineau 824 500 000 lei. urmare a intensificării ivităţii sistemului de credit. proces mult uşurat de progresele în industrie şi msporturi. o versificare a produselor de schimb. cum Banca Marmorosch Blank. Automobil ce a circulat pe străzile Bucureştiului. alături 50 . în ultimii ani ai secolului al XIX-lea în deplină legătură cu tăierea canalului de Suez şi redimensionarea rolului ii Mediterane. Austro-Ungana a fost. până în 1900 a ntinuat să funcţioneze sistemul cămătăriei. Banca Comerţului din liova. de asemenea. Banca Comercială Română. pieile. în anul 1900. Balanţa de plăţi a ţării a înregistrat până către sfârşitul secolului al X-lea importante deficite. ca de exemplu.

......................... 2 991 =   6 Brăila .............. în 1900....de Anglia şi Franţa. forestieră...................... capitalul cel mai important era.................... ia începutul secolului al XX-lea Total Nr........................... dar nu a depăşit vreodată 50% din valoarea întregului capital.............................. care în spiritul politicii promovată cu asiduitate în epoca modernă............. a aflat în stat un puternic instrument de realizare a unor obiective de interes general........... 3 553 =  5 Craiova ........... încă insuficient.... 1 031   Din legea pentru încurajarea industriei naţionale din 1912 Ä1...... Un capitol important al vieţii social-economice din această perioadă îl reprezintă şi pătrunderea capitalului străin.. capitalul străin a primit cale liberă în economia naţională................................ capitalul străin din această ramură provenea din Germania....................................... el a fost investit în indus- tria petrolieră......... Ä .............. 1 379  = 11 Bârlad ................... S................... care iniţiaseră unele contribuţii la rafinăriile companiilor Astra............................................................ 1 805  == 8 T..... pregătind terenul desăvârşirii unităţii naţionale.............. pornit pe drumul deplinei modernizări....................... care era a doua ţară producătoare de petrol de pe continentul european...................................... Anglia....... în scopuri productive........... Oraşele fabrici meseriaşi lucrători 1 Bucureşti .... 1 316  = 12 Roman .......... fie de o persoană...........A.... După adoptarea legii minelor d\n 1895. El s-a aflat în legătură cu procesul de industrializare şi repartiţia venitului naţional............. înlesnirile şi foloasele arătate în legea de faţă......... Capitalul străin a pătruns în economia românească pe calea investiţiilor directe şi a împrumuturilor acordate statului................................. 4 149  == 4 Ploieşti ................... 4 370    3 Galaţi.... Statul acordă fabricelor în fiinţă sau care se yor înfiinţa........... Olanda...... Româno-Americană............. unul din cei mai importanţi parteneri comerciali ai României.. a protejat economia naţională şi capitalul autohton........ locul său fiind luat ulterior de către Germania. a zahărului.................. Fiind atras de bogăţia de materii prime...... Ansamblul social-economic românesc.... Steaua României.......................................................... 2 941  = 7 Focşani........................U........ 25 669 = === 2 laşi........................................... american................ 151 ............ El a vizat industria petrolieră....... 1 724 = 10 Piatra .. în ordine............................... O statistică privind numărul de lucrători şi întreprinderi industriale în Vechiul Regat... Severin .......................... Cu precădere...... capitalul străin s-a confruntat cu politica organizată şi conştientă a statului român..... în anul 1914... Äprin noi înşine"................ în România.... 1 731  == = 9 Botoşani ......... dacă vor îndeplini condiţiunile ei.............. german... cel anglo-olandez................. fie de societăţi....................................................................

se vor bucura timp de 30 de ani de următoarele foloase a) Vânzarea de către stat judeţe sau comune a terenului necesar pentru fabrici . totul şi dm credinţa că tehnica era temelia progresului şi aceul relelor universale România. industrie. sau dintr-un derivat al agriculturii.onalul tehnic şi administrativ întrebuinţează sau 20 lucrători sau maşini mişcate de orice fel de or. în afară de . intrată în modernitate. în industrie cele două elemente se mau. în agricultură omul rămânea prevalent şi tehnica era atunci )ă în comerţ tradiţia juca un rol mai mare decât tehnica. . în circulaţie însă era maximum de tehnică şi minimum de tradiţie Nu întâmplător deci spre ulatie se îndreptau manie investiţii. 2 Se consideră ca fabrică oricare aşezământ sau întreprindere industrială care.din pământurile rurale ce le aparţin Străinilor li se vor conceda asemenea terenuri Äprin închiriere' pe 90 ani cu obligaţiunea de a umpăra în deplină proprietate. comerţ agricultură Era ordinea jului de tehnicitate Cu alte cuvinte. urma regulile acesteia ' TEMĂ 1 Caracterizaţi stadiul dezvoltăm economice a României (1878-1914) 2 Menţionaţi obiectivele economice mai importante construite în România la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XX-lea 3 Care au fost consecinţele sociale ale dezvoltării economice a României? . cazul când au dobândit naturalizarea. sau în cazul când comuna ilă. ar deveni urbană Despre nivelul de dezvoltare al economiei româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea şi dputul secolului XX .până la 5 tare . de cel puţin 5 cai putere 3 Industriile cari îşi trag materia primă din agricultură.La sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul celui următor cele patru sectoare ale oricărei vieţi nomice moderne aveau următoarea ordine circulaţie. sau solul şi subsolul ţării. în raza căreia terenul cedat Äprin închidere se găseşte situat.

1911 914 REGAT 14/261111881 Turnu Severin  Drăgăsam REVIZUIRI   Craiova O Caracal Vldin Calafat Alexandria v  Turnu Măgurele Giurgiu '*> › 'v£' 6  Demonstraţii Principalele centre aie Nicopole Aqitatu si răscoale antifiscale Cluj Principalele centre ale presei D Centre în care apare 8 G A octombrie noiembrie 190CJpresei burgheze maghiare 12 14 V presă I²aAcademia antiguvernamentale Dld) burgheze romane» i oma " . ÄÄ CONSER VATORI tJ BERAU P ELEMENTAR 1B93 1896 .Ŷ i aoouu* i »JI_H ia 6  s ‡ ‡ Şimleu[ Silvamei A Vatra Dornei " <-. Tecuci Bolgrad 1MT 18M 1992 PASVISM IUI 1805 LEGIFocşani AGRARE ACTIVISM 1903 G 1908-1909 Brăila heorghe ‡ » LEGI ŞCOLARE Sulma Sf Braş ov _j £ ÎNVĂŢĂMÂNTUL g C Tu|cea A Predeal \ / N Curtea câmpulung de Argeş PROFb&IONAL » gr Gheorghe- câmpma ÎNVĂTĂMÂNTUlg 3 SECUNDAR 2H Târgoviste ÎNVĂŢĂM ÂNTUL1886. m peni. Cernăuţi Hust Darabani Soroca Dorohoi Sighet otoşani Bălti * B8*k Debrecen Cărei Vişeul de Sus Baia Mare Cavmc Borşa Câmpulung Târgu Lăpus Moldovenesc \ Marghita NăsăudB Rodna Făjticeni Orhei Paşcani Călăraşi *'.Jl LEQI ŞCOLARE Comrat Cetatea Albă.. i. Bârlad  * Ŷ*» Mediaş 1891 Cahul jatarbunar UUVIMLEGEA LUI APPONY 1?07 Deva--------.1876 1888 l › iaea isgT 895-1899 oieşti Constanta 1899 190 : 1905 1907 1901 1905 1907 19 1 Mangalia. ‡ Tîrgu LEGILE LUI TERFORT La '«S*>. muncitorească si socialistă _*12Eilhoinana 1881 Unificarea Partidului National uin Transilvania Timişoara Principalele centre ale presei Ŷ Principalele uentre ae mvâtâmant Universităţi £% 1894 Procesul Roman din Transilvania si părţile ale burqheze germane din Transilvania românilor am Transilvania W Memorandumului apusene Llcee lr ‡ ( Agitaţii populare provocate Licee având si clase A SI9 nnazn fără Societatea pentru   cultura romaneşti * de procesul Memorandumul l.mhg riB nreriara rnmana . m' ' laşi ZaJa U D e) A BBec leanBis triţa Târgu Frumos Chismău A Tiraspoi Tighina> Piatra Neamţ Roman . II . l /. ‡ ‡ Ŷ Blaj Mureş 1 8 79 1883 LEGEA GRĂDINIŢELOR. " CONPERINTE P N R Ŷ*. 'H uşi Toplita Vaslui Leova Bacău . IUIZ. ŶÄ Ä.

Ea urmărea modernizarea teplină a ţării şi adoptarea modelului occidental de dezvoltare. generată de evoluţiile intense.şi Partidul Conservator . nelipsite însă de constituirea unor sidenţe şi fluctuaţii ale oamenilor politici. dar a fost prudentă faţă Î tendinţa de radicalizare a cadrului pohtic-democratic.PC -). Politica nu a Jevenit. Menţinerea votului nzitar a fost o piedică de seamă pe drumul către o evoluţie democratică. puterea. mai ales. ea fiind o modalitate specifică de a menţine echilibrul politic în aza regimului întemeiat pe Constituţia din 1866. căci limitele reformei rare din 1864 au dat naştere unor grave probleme sociale.MONARHIA. până către 1918. Orientarea liberală a criticat vechiul regim politic. şi s-a cristalizat în politica Äpaşilor mărunţi" 'conservatori) şi respectiv Äprin noi înşine" (liberalii). Cucerirea independenţei a deschis drum larg procesului de modernizare şi consolidare a sistemului politic instituţional în România.ACTIVITATEA GUVERNAMENTALĂ. . instabilitatea guvernamentală. nici instabilitatea uvernamentală. atunci de urmat. pe tărâmul 154 . în litele inerente epocii. Puterea politică era gestionată de marii proprietari industriali (liberali) şi nciari (conservatori). A fost o epocă n care s-a fundamentat spiritul civic. PARLAMENTUL SI PARTIDELE ÎN SISTEMUL VIEŢII POLITICE. în funcţie de căile pe care le considerau >portune. Principalele instituţii ale atului modem român au căpătat forma definitivă pentru sfârşitul secolului al IX-lea. s-a acţionat pentru statuarea unor politici şi a unei vieţi politice moderne. Trăsăturile generale aie regimului politic Sistemul vieţii politice a avuţia ză un regim democratic instaurat prin legea fundamentală din 1866. regele şi-a ăstrat rolul de arbitru în viaţa politică şi nu a permis vreunei formaţiuni politice ă-şi sporească. s-a centrat. din perspectiva evoluţiei ulterioare. S-au pus bazele principalelor partide politice (Partidul Naţional Liberal PNL . modalitate care s-a impus în eisajul guvernării din România. Nu a lipsit. Deoarece influenţa celor din urmă era precumpănitoare. o profesiune şi cu excepţia câtorva incidente minore iu s-au manifestat violenţe în viaţa politică din această perioadă. Acceptarea ideii de eformă sau înnoire s-a făcut greu. . VIAŢA POLITICĂ ÎN ROMÂNIA (18*8-1914) -TRĂSĂTURILE GENERALE ALE REGIMULUI POLITIC. în 1895 s-a inaugurat rotativa uvernamentală. s-au definit instituţiile statului modern. însă. acceptată ca măsură de prevedere a unei posibile anipulări a votului omului neinstruit politic. în mod nemăsurat. smocratizarea societăţii româneşti a avut loc însă lent. tre cele două tabere s-a desfăşurat o luptă acerbă pentru controlul puterii >litice. Prin alter- anţa la putere a Partidului Naţional Liberal şi a celui Conservator.

Principalele forţe politice interne au acţionat pentru ca regele să-şi exercite prerogativele în limitele impuse de actul din Sfinţirea coroanelor regale la Mitropolie. Monarhia. pentru puterea politică. şi singular. la 14 martie 1881 disputelor teoretice legate de căile dezvoltării economice. ale unei organizări instituţionale moderne şi nu neapărat. ale recunoaşterii independenţei. Sistemul constituţional a articulat într-o modalitate originală Monarhia. Parlamentul şi partidele în sistemul vieţii politice. la 10 mai 1881 (( .    Proclamarea României ca regat. instituţia par- lamentară şi partidele politice.

Regele Carol I Regina Elisabeta Castelul Peleş din Sinaia .

ci doar să se alinieze poziţiei guvernului. ÄFacla". Noua titulatură era în acord cu situaţia de absolută independenţă a ţării. A fost un om simplu.C. ëheorghe Panu a publicat pamfletul ÄOmul periculos". Moştenitor a fost proclamat. Ehsabeta de Wfeo poeta Carmen S6lva). A apreciat pe unii oameni politici. ea preocupandu-se mai mult de încurajarea culturii. Carol I a acţionat ca un factor de mediere în viaţa politică. Nu doar pentru mine personal. Carol/nu a putut lua poziţie mereu favorabilă. Gheorghe Panu La 9/21 septembrie 1878 s-a decis ca principele Carol să poarte titlul de Alteţă Regală. în acelaşi timp el a fost ţinta unor manifestări republicane şi antidinastice. Consolidarea poziţiei internaţionale a ţării noastre după cucerirea independenţei de stat a permis proclamarea României ca regat. el a patronat vasta operă de modernizare a statului român pornit pe drumul deplinei unităţi naţionale. De asemenea. modest. în unele ziare şi reviste. La 20/22 august 1875 s-a pus piatra de temelie a Castelului Peleş.. Deşi a sus- ţinut întotdeauna lupta naţională a româ- nilor de peste munţi. D. în mod deschis. ca Ion C. în urma unor festivităţi. rigid Şi dorind peste tot ordine. ca Adevărul". în special. cu însemnătatea şi cu puterea dobândită şi manifestată prin acte neîndoielnice. în 1887.. la 10/22 mai 1881 Carol'şi soţia sa. Nu a opus rezistenţă semnării legilor conforme cadrului constituţional. Brătianu. reşedinţa familiei regale. în problema naţională. Ulterior. în lipsa unor moştenitori direcţi.. ÄDrepturile Omului". 1866. Sturza. Carol I a dus o viaţă exemplară. au fost încoronaţi. instituţia mo- narhică a ştiut să lupte eficient pentru menţinerea şi funcţionarea normală a sistemului politic şi s-a impus unor oameni politici de prestigiu. dar şi. ci pentru mărirea ţării mele primesc titlul. guvernele europene au recunoscut noul titlu oficial.. ÄLupta". publicişti. Brătianu. Regele a declarat că: ÄRomânia a crezut că este necesar şi conform cu întinderea."Px'm Äpactul de familie" din 18 mai 1881 s-a reglementat şi succesiunea la tron. nepotul de frate al lui Carol şi care a sosit în România. Gratie priceperii şi personalităţii oneste şi integre a regelui. Fiind un rege constituţional. după votul din parlament. Reginei Elisabeta i-a interzis orice amestec în viaţa politică. Ferdinand de Hohenzollern. Ion I.A. ceea ce a semnificat întărirea prestigiului său. de a se proclama regat. Tendinţele de autori- tarism manifestate uneori de rege nu au putut nega cadrul parlamentar şi regimul democratic din ţara noastră. Aceasta s-a realizat la 14 martie 1881. afirmarea unui nou statut internaţional pentru România. iar în 1884 Parlamentul a votat legea pentru înfiinţarea Domeniilor Coroanei. precum ( .

pronunţat în luna noiembrie. să încurajeze economia naţională. în principal. în condiţiile părţirii politice dintre cei doi conducători. Brătianu când se formula răspunsul Corpurilor legiuitoare la mesaj şi udoptau măsuri legislative. în primele 3 luni. în principal cele vizând activitatea juridică. Alegerile au fost organizate la anumite intervale. 72 de proiecte de legi. Ca o ilustrare a caracterului democratic al regimului politic din România manifestat pluralismul politic. o ine a grupărilor liberale ce publica ziarul ÄAlegătorul liber". din cauza opiniilor divergente pra căilor de dezvoltare a ţării. perfecţionarea cadrului legislativ. Centrul său de ire a fost asigurat. Partidul Naţional Liberal iprezentat' interesele burgheziei mici şi a marilor proprietari industriali. încurajarea economiei. dar participarea la viaţa politică avea totuşi un caracter restrâns. Rosettişi grupul politic pe care aceştia l-au format. Sturdza. Constantin Miile. adeptul unei guvernări de iă forte. Ele se prelungeau până în luna martie a anului următor şi chiar spre vară. Politica partidelor de guvernământ s-a străduit. în 1879. La originea lui s-a aflat. Principalele partide politice au urmărit apă- a libertăţilor democratice înscrise în Constituţia din 1866. Ion C. Din ct de vedere economic el se sprijinea. menţinerea şi consolidarea independenţei naţionale. Cocea. pe zestrea industrială şi îmul bancar. Parlamentul a devenit cadrul unor importante dezbateri. fiind supusă constrângerilor votului cenzitar. Parlamentul a votat. de Dimitrie A. să apere inte- ?/e naţionale ale românilor de pretutindeni. legat de marii . La menţinerea şi perfecţionarea cadrului democratic a contribuit şi Par- lamentul. conducerea PNL a fost exercitată de I.C. Astfel. irotejeze capitalul autohton în faţa pătrunderii celui străin.D. N. şi me Partidul Naţional Liberal'şi Partidul Conservator. tianu şi. la început. Dezbaterile începeau în cadru! forului legislativ cu mesajul tronului. S-a manifestat totodată tendinţa de modificare a r legi votate anterior. Toate parti- ? politice s-au preocupat de adoptarea unei strategii favorabile dezvoltării nâniei. Brătianu. după 1892. Alexandru Beldiman. susţinerea mişcării naţionale a românilor din provinciile aflate sub dominaţia străină. Anton Bacalbaşa au des- făşurat o virulentă campanie antimo- narhică. respectiv. menite să consacre noua situaţie a ţării în urma îririi independenţei de stat. în 1875 coaliţia de la Mazar-Paşa. totodată. CA. de Ion C. în această perioadă s-au cristalizat principalele formaţiuni politice. ce au vizat direcţiile de dezvoltare ale ţării.

în lupta pentru egalitate în cursa pentru puterea politică. Nu a fost însă vorba despre o modificare de substanţă. Rosetti. Aure/ian. de asemenea. El a grupat marii pro- prietari funciari. unii intelectuali. dar. ce părăsiseră partidul socialist. o nouă reformă agrară. reprezentant al curentului popora- 1 nismului şi pe aşa-zişii Ägeneroşi .C. Aceştia au insistat pentru asigurarea libertăţii presei. condusă de P. în rândurile partidului s-au manifestat unele tendinţe şi frământări politice care au dus. descentralizarea administraţiei. Brătianu. de cele mai multe ori. în 1878 s-a desprins Partidul Liberai Moderatcondus de Vasile Contaşi ërigore Cobălcescu. ëheorghe Panu. proprietari agricoli. ce corespundeau stadiului şi necesităţilor de dezvoltare a ţării. Celălalt partid politic de seamă. Unul din membrii săi.S. în 1897 s-a constituit gruparea drapelistă (organul de presă se intitula ÄDrapelul"). propunând drept soluţie constituirea Casei Rurale. şi pe Constantin Stere. introducerea votului universal. reforma forţelor armate. votul având în continuare un caracter restrictiv. alături de liberali. sprijin în plan politic. Aceştia. ce s-a alăturat apoi conservatorilor în lupta contra Partidului Naţional Liberal. în noul program adoptat în 1913 liberalii au lansat propunerea efectuării a două reforme fundamentale: electorală şi agrară. a fost Partidul Conservator. lărgirea dreptului de vot prin constituirea unui singur colegiu de alegători. multe din măsurile guvernelor liberale au prevăzut protejarea economiei naţionale şi încurajarea sistemului bancar. Liderul său a desfăşurat. alături de unii membrii ai Fracţiunii. angrenat. în 1880 s-a format Fracţiunea Liberală şi Independentă. alţii au fost atraşi din rândul formaţiunilor neliberale. Pe poziţii separate. ce publica ziarul ÄLupta". Oricum însă. elemente ale burgheziei comerciale şi bancare. conduşi de CA. După 1890. Faţă de abordarea problemei agrare. el a rămas la nivelul declarativ al unor principii generoase ca: respectarea legii. în acelaşi an ërigore Vernescu a părăsit rândurile partidului împreună cu Liberalii Sinceri. programul partidului a prevăzut idei progresiste. şi ei. liberalii au manifestat unele rezerve. Organul său de presă era ÄSteaua României". Unii oameni politici au trecut în alte partide. în 1886 s-au desprins tinerii liberali în frunte cu Nicolae Fleva. în sistemul rotativei guvernamentale. a pus bazele Partidului Radical. în condiţiiile unor frământări în viaţa politică. uneori. între alţii. în 1884 Constituţia a fost modi- ficată în sensul reducerii numărului colegiilor de la patru la trei. o importantă campanie antimonarhică şi republicană. pentru modernizarea statului român. adoptarea unei legislaţii eficiente a muncii. în general. realizarea unei reforme agrare radicale. In cele din urmă. -a constituit în 1880. Aceasta s-a sprijinit. partidul şi-a consolidat prestigiul o dată cu conturarea la conducerea sa a unei grupări de oameni politici tineri în frunte cu Ion I. în timpul guvernării sale s-a adoptat legea repaosului duminical. dar nu rupţi de rândurile partidului s-au plasat liberal- radicalii. chiar la individualizarea unor grupări. Prin aceasta marii proprietari industriali au găsit. burghezia a luptat pentru modificarea sistemului colegiilor electorale. expresie a încercării de lărgire a obiectivelor liberalismului. El cerea introducerea impozitului progresiv. Acesta a atacat politica liberalilor în unele probleme social-economice. au constituit Partidul Liberal Conservator. La conducere 159 . el a trecut la conservatori.

şat înfăptuirii deplinei unităţi naţionale. Nicolae lorga şi A. Constantin Dobrescu-Argeş. Totuşi.urentul poporanismului. în 1889. de profesie învăţător. s-a desfăşurat cu inten- . iar Petre P. care erau de fapt asociaţii de chiziţie în comun a unor terenuri agricole. Ei au propus unele transformări de rafaţă în cadrul societăţii. Merită să fie menţionată şi ascensiunea iscării popularizate de Spini Haret. Partidul nu a dispus nicicând de o unitate politică şi organizatorică. mai ales din lumea rurală. Printr-o propagandă abilă. apoi şi de Ion Mihalache.seşi condiţiile concrete istorice de dezvoltare. Ea a grupat în principal lucrătorii industriali. susţinând calea graduală a asului. <cepţia petrolului. Pe această linie. conservatorii ineau doar Äsoluţii morale". dar soluţia nu a fost viabilă decât pentru scurt timp. Lascâr Catargiu. instituirea de bănci populare şi obşti săteşti.C Cuza au fondat Partidul Naţional Democrat. ÄRevista socială". frământările din idul conservatorilor s-au adâncit. Carp şi Titu Maiorescu. Din 1899 preşedinte al partidului a fost vre ëheorghe Cantacuzino. Organul său de presă a fost ziarul ÄTimpul". alescu. ministru al instrucţiunii publice. Un rol impci tant în viaţa social-politică a României l-a jucat şi mişcarea socialistă. în acord cu principiile teoriei Äformei fără fond". Un fenomen important în viaţa politică de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi . Acesta şi-a ropus regenerarea lumii satelor prin activizarea corpului de învăţători. a fondat artida Ţărănescă a cărui program dezvolta unele idei ale conservatorilor şi dicalilor. Luptând pentru menţinerea privilegiilor onservatorii au acceptat înnoirea doar în măsura în care ea răspundea sselor lor politice. Ascendentul ideilor socialiste n ţara noastră şi-a aflat fundamentul în ÎP. Pentru îmbunătăţirea situaţiei ţărănimii. ce s-a pronunţat pentru mărirea ritmului de modernizare a României. în 7 conservatorii s-au unit cu junimiştii. Carp a devenit preşedinte artidului. s-a plasat şi . Din Partidul Conservator s-au desprins unele grupări politice. prin care toate bogăţiile naturale. în 1895. guvernul conservator aflat la ucere a propus o lege pentru vânzarea către ţărani a unor proprietăţi ale lui. încercarea a fost reluată. Apropiaţi conservatorilor.eputul secolului al XX-lea a fost agitaţia în jurul constituirii unui partid rănesc. în anii neutralităţii. mai târziu. S-au conturat o fracţiune proantantistă. în publicaţii. la care au iderat numeroşi intelectuali. au trecut în proprietatea statului. anul 1910. orientare politică de esenţă democratică. în 1882. ÄContemporanul". Manolache Costache Epureanu. legea minelor. ërigore cuzino zis şi Nababul. s-au plasat junimiştii juşi de Petre P. de Vasile Kogălniceanu şi Al. Cea a lui Nicolae Filipescu a fuzionat cu partidul lui Take lonescu a format Partidul Conservator Naţionalist. în plan gic. al căror număr a crescut o iată cu intensificarea ritmului de industrializare. a apropierii de roblematica lumii satelor şi rezolvării gravelor sale dificultăţi. la început. ijată de Nicolae Filipescu şi alta progermană în frunte cu Alexandru irghiloman. având ritoriu doar o organizare de cluburi. conservatorii au fost adepţii concepţiei junimiste care s-a tradus în atea politică în tactica Äpaşilor mărunţi". conform cu tradiţiile istorice. iflat. concretizate apoi în propunerea menţinerii pe cale a marii proprietăţi. ÄEmanciparea". în 1908 Take eseu a părăsit rândurile conservatorilor şi a format Partidul Conservator rnocraţ. iar mai târziu. ca: ÄRomânia viitoare".

socialiştii au participat la alegerile parlamentare reuşind să trimită în forul legislativ al ţării pe primii doi deputaţi socialişti. Aceasta a determinat trecerea unora dintre conducătorii partidului. Constantin Miile. lucrătorii industriali din Vechiul Regat au ajuns. de Roman şi Vasile ëh. în anul următor. La conducerea sa a avut loc însă. în 1901. în 1906. La începutul secolului al XX-lea mişcarea socialistă s-a implicat în desfăşurarea vieţii social-economice şi politice a ţării manifestându-şi poziţia fdtă de problemele dezvoltării României. Ele au grupat intelectuali ca: Zamfir Arbore. Constantin Miile. răscumpărarea marilor proprietăţi şi arendarea lor ţăranilor prin intermediul comunelor rurale. de laşi. Astfel. o criză de putere. Cel din urmă a formulat unele cereri pentru care trebuiau să militeze socialiştii.sitate. în spiritul organizării politice a lucrătorilor industriali au activat cercurile socialiste. Äînarmarea poporului". după 1887 cercurile muncitoreşti. în ultimele decenii ale secolului trecut o vastă activitate de căutări teoretice pentru elaborarea unui program politic propriu pentru constituirea unui organism politic socialist. pe poziţii strict teoretice şi rupte de multe din problemele concrete cu care muncitorii se confruntau. în marea lor majoritate intelectuali. denumiţi Ägeneroşi". Astfel. autonomia comunală. Ion şi Sofia Nădejde. în cele şase congrese dintre 1893 şi 1899. socialiştii şi-au exprimat soli- daritatea cu mişcările ţărănimii şi au susţinut revendicările acesteia. Radovici. s-a constituit Comisia ëenerală a Sindicatelor din România. răscumpărarea treptată a marilor proprietăţi agricole. în 1893 s-a izbutit închegarea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România. ei s-au manifestat în mod activ în cadrul Congreselor internaţionalei a ll-a. ei au propus exproprierea şi desfiinţarea marii proprietăţi. De asemenea. locul central în coordonarea mişcării socialiste l-a preluat Cercul România Muncitoare. primul program al mişcării socialiste din România. 161 . astfel. Partidul a susţinut. ca organizaţii profesionale ale muncitorilor. în jurul anului 1899. cu prilejul reorganizării. lonescu. partidul muncitorilor a luat denumirea Partidul Social Democrat din România. garantarea drepturilor politice şi economice ale muncitorilor. Prin activitatea în lumea satelor. în 1888. izvorâtă de plasarea multora din liderii săi. A. între alţii. Morţun la colegiul III. în acest sens se înscriu contribuţiile doctorului Russel şi ale lui Constantin Dobrogeanu-ëherea. şi apoi cluburile muncitoreşti. loan Nădejde. ca for de conducere şi luptă politică. for central de coordonare a mişcărilor social-politice. pe măsura creşterii numerice şi a importanţei sindicatelor. ea s-a pronunţat pentru indus- trializarea ţării şi a combătut teoria privind caracterul Äeminamente agrar" al economiei. în rândurile liberalilor. Ca o soluţie. au propus soluţii în vederea Propăşirii culturii naţionale. Totodată. şi anume: introducerea votului universal. în 1910. Orga- nul său de presă a fost gazeta ÄLumea Nouă". Vasile ëh. în 1886 a publicat articolul ÄCe vor socialiştii români". La conducerea partidului s-au aflat. necesitatea introducerii votului universal. ei au sprijinit Permanent lupta naţională din provinciile aflate sub stăpânire străină. Morţun. Ion Nădejde la colegiul II. Partidul s-a dezorganizat. ce semnifica o organizaţie centralizată la scara Vechiului Regat. Al.să dispună de un partid politic. cu prilejul conferinţei socialiste de la Galaţi s-au pus bazele Uniunii Socialiste din România. au protestat contra războiului şi implicaţiilor sale.

Biserica Ortodoxă Română şi-a proclamat ocefalia faţă de Patriarhia ecumenică de la Constantinopol fapt cu implicaţii itive asupra suveranităţii naţionale în 1888. prin care şase democraţi ruşi au fost expulzaţi la insistenţele emului ţarist O vastă activitate politică s-a desfăşurat în jurul modificăm Constituţiei din '6 în 1884. guvernarea conservatoare s-a confruntat cu esitatea unor noi împrumuturi externe. 1882). care reglementa exploatarea bogăţiilor solului şi introducea măsuri privind ocrotirea socială ëuvernarea liberală 're 1895 şi 1899 s-a desfăşurat sub semnul dificultăţilor legate de problema tării. expropierea marilor proprietăţi agricole şi împropietănrea ţăranilor în 4 Parlamentul a luat în dezbatere proiectele de reformare şi modificare în st sens a Constituţiei în luna decembrie. legată de lucrările de ternizare ale portului Constanţa. moment din Î. s-a votat legea Domeniilor Regale. în programul electoral. au fost adoptate legi cu caracter economic ind rezolvarea urmărilor afacerii Stroussberg. între 1901 şi 1904 liberalii care au adoptat legea mesenilor (legea sir) (1902) şi legea băncilor populare (1903) Răscoala din 1907 a determinat o gravă criză în societatea românească ) semnul său s-au desfăşurat guvernările conservatoare (1905-1907) şi rală (1907-1910) Se impuneau de urgenţă măsuri politice menite să rezolve blema agrară în ciuda unei legislaţii agrare bogate. în timpul ernăni liberale din 1876-1888 s-a trecut la materializarea programului de iermzare a societăţii Astfel. bogăţiile naturale. liderul liberal Ion IC Brătianu a pus însă amânarea dezbaterilor până la terminarea războiului . menţinerea şi funcţionarea cadrului democratic Nu au t. 1883). urmările unor răscoale ţărăneşti l-au urmat >utere. Activitatea guvernamentală Guvernele aflate la conducerea ţării în astă perioadă s-au preocupat de adoptarea de măsuri privind consolidarea jiui naţional român. a învăţă- îtului (1878. deşi numărul colegiilor electorale a fost redus la trei. Parlamentul adopta legea minelor. în vederea 'ihru mişcării socialiste şi a propagandei sale. afacerea Hall/er. nici insinuările. s-a obţinut recunoaşterea internaţională a jpendenţei şi s-a reglementat succesiunea la tron în 1881. că se impuneau introducerea votului /ersal. întărirea legăturilor cu românii de peste munţi irajarea economiei. statutul clerului în 5. la conducerea ţării s-au aflat conservatorii şi junimiştii Au votate legi privind problema agrară. gradul său de cuprindere a rezolvat această cerinţă primordială pentru progresul României în 1913. 1883) De asemenea. însă. liberalii au arnat alternativ cu conservatorii O dată cu câştigarea independenţei de stat a României. afacerile politice. s-a adoptat legea contra inilor. raln au anunţat. violenţele verbale. a armatei (1878. prin care regele imilia sa au fost înzestraţi cu 12 proprietăţi care aveau suprafaţa de 118 286 tare teren arabil şi păduri în 1885. crizele de guvern. organizarea comunelor (1878. ale urmărilor mişcăm memorandiste şi susţinem mişcăm de eliberare onală între 1899-1901. baterile furtunoase Prin aplicarea rotativei guvernamentale. Äopoziţia unită" a dus la căderea guvernului liberal. responsabilitatea ministerială 8). până în 1895. s-a menţinut ii cenzitar în acelaşi an.

Viaţa politică a fost oglinda fidelă a consolidăm statului român aflat pe drumul deplinei modernizări S-a făurit o democraţie parlamentară care a favorizat fructuoase dezbateri de idei în jurul problemelor cardinale ale României moderne NICOLAEIORCA despre personalitatea regelui Carol I Simplu sever rege timid fată de oameni mândru fata de misiunea lui regală ferit de tot ce e faţadă şi zgomot şi apărând numai ca zeul monarhiei la ceasurile mari când un gest al lui hotarea împrejurările singuratic şi păzit de orice prietenie închis în cămăruţa de fier a conştiinţei sale personificare a tradiţiei de suveranitatea integrabilă şi inabordabila jucând din doua partide ca să nu se tulbure tara şi în fond cel mai sensibil dintre oameni.aproape 5 milioane . între 1878-191$?   . dar ascunzând oricărui o umanitate adesea rănită care a isprăvit mut pe patul tuturor mucenicilor VASILE KOëĂLNICEANU Către săteni Chestiunea ţărănească este cea mai însemnată în tara noastră întreg viitorul neamului românesc atârnă de ea pentru că cei mai mulţi locuitori . el nu valorează la fel cu ceilalţi locuitori nu are şcoli atât cât îi trebuie nu are învăţătura agricolă pentru a şti cum să se folosească mai bine de munca şi de pământul lui nu trăieşte ca lumea fiindcă nu are case cumsecade nu cunoaşte măsurile ce trebuie să ia tot omul pentru a se feri de boli şi chiar de le-ar cunoaşte n-ar avea mijloace ca să tie seamă de ele cu un cuvânt întreaga lui viată este aşezată pe o temelie şubredă şi are neapărată nevoie de îndreptare Drept aceasta ne-am adunat câţiva prieteni sinceri ai ţărănimii şi ne-am gândit cu multă şi mai mare îngrijire la nevoile şi chipurile de îndreptare ale acestei stan de lucruri Despre conservatorism în viata politică din România la cumpăna secolelor al XIX-lea-a! XX-lea De la teoria imobilismului social promovată de boierimea ultraconservatoare de la începutul secolului al XIX-lea ca o primă şi necontrolată reacţie contra pătrunderii principiilor liberale ale revoluţiei franceze se ajunge la teoria evolutiomsmului sub directa înrâurire a filozofiei engleze şi germane îmbrăţişată la început doar de câţiva conservatori moderaţi personalităţi proeminente ale vietn publice. ţăranul e lipsit de drepturi politice. teoria evolutionismului devine dominantă prin aportul considerabil al junimismului literar apoi cel politic care conferă putere de rezistentă şi combativitate contra afirmării tot mai accentuate a principiilor liberal-democratice Comparativ cu iraţionalismul şi intransigenta fostei caste politice privilegiate din timpul vechiului regim raţionalismul întemeiat pe rezistentă şi concesii alternative necesare supravieţuim clasei latifundiarilor conservatorii determină coalizarea grupărilor Şi constituirea unui organism politic modern capabil să înfrunte adversităţile şi să apere interesele acestei clase în condiţiile unor lupte politice deschise care antrenau într-o lungă măsură opinia publică TEMĂ 1 Explicaţi funcţionarea rotativei guvernamentale 2 Caracterizaţi personalitatea regelui Carol I 3 Care au fost principalele trasaturi ale regimului politic din România.sunt plugari şi tara noastră trăieşte mai numai din ceea ce produce munca acestor plugari Cei mai mulţi ţărani nu au pământ sau îl au într-o întindere mică învoielile agricole au ajuns înfricoşător de apăsătoare şi neomeneşti.

eptată către unitatea statală deplină. în 1902. accentuarea crizei monar- i după înfrângerile din 1859-1866 în războaiele cu Franţa şi Prusia au decis Ŷcurile oficiale de la Viena să intensifice tentativele de apropiere de reprezentanţii bilimii maghiare pentru a salva Imperiul de la dezmembrare şi a menţine stăpâ- ea asupra popoarelor subjugate.98%.BASARABIA. din 4 597 de comune din Transilvania nanii dominau numeric în 2 971. o tă cu reintroducerea regimului liberal de guvernare. s-a desfăşurat în condiţii şi forme )sebite: intensificarea luptei politice şi culturale. în 1900. în 1860. în mod absurd. lupta românilor pentru unitate onală a fost sprijinită. Transilvania număra 5.2 milioane de locuitori.44% din populaţie. lupta pentru menţinerea limbii isericii proprii.BUCOVINA. ROMÂNII DIN AFARA STATULUI NATIONAL SI LUPTA LOR PENTRU EMANCIPARE tf 86*-1914) -TRANSILVANIA. . adoptarea de noi tactici şi strategii. adică în 67. Unirea Moldovei cu Ţara lânească a constituit prima etapă pe drumul edificării României moderne şi a irminat.DOBROGEA. împrejurările istorice nu au permis în 1859 realizarea Marii Uniri. în 1900 20% iar în 1910 46. adică ngerea laolaltă a tututror teritoriilor româneşti. Mişcarea de eliberare naţională. lânii au reprezentat marea majoritate a populaţiei provinciei. Tendinţele autonomiste manifestate în Imperiul Habsburgic după 1866. Deşi. a fost ctul culminant al unei politici ce şi-a propus întreruperea.20%. )rdonată şi gândită în principal de la Bucureşti. elaborarea unor importante umente programatice. Obiectivul său central a rămas însă Unirea cu Ţara. .Transilvania a continuat să reprezinte. Conferinţa naţională a românilor i Banata propus unirea Banatului cu Transilvania şi autonomia sa faţă de Ungaria. Anexarea Transilvaniei la Ungaria. a i unităţi fireşti peste graniţe impuse artificial.4% dintre acestea.A. în pofida falsificării unor date. şi Canada. Transilvania. . Scăderea ‡centului se explică şi prin treceri de locuitori în Vechiul Regat sau prin irgrarea în S. în perioada la care ne îrim cea mai importantă provincie cu populaţie românească aflată sub ninaţie străină. nsificarea şi activizarea luptei de eliberare a românilor aflaţi sub dominaţie ină. în 1890 47. la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. politic şi moral şi s-a bucurat de simpatia opiniei tlice şi a cercurilor politice conducătoare din Vechiul Regat. în urma instituirii dualismului. . în toate ensămintele efectuate de autorităţile maghiare. în 1880 ei reprezentau 47. Conform îstora.U.

Au contribuit la aceasta şi hotărârile din 1861 ale Conferinţei naţionale a românilor de la Sibiu. asupra unui corp politic. în posesia unor drepturi ce i-au conferit un statut de preeminenţă în cadrul monarhiei dualiste şi pe care a căutat mereu să îl lărgească. amândouă supuse aceluiaşi suveran. pe care guvernul de la Budapesta îl revendica de la regatul Sfântului Ştefan. astfel. devenit împărat al Austriei ş\ rege apostolic al Ungariei. o Convenţie vamală. miza încheierii pactului dualist a fost anexarea Transilvaniei.problemele de ordin legislativ. Putem afirma că. încercând să păstreze indivizibilitatea statului maghiar.Viena şi Budapesta . Franz losif. în Dieta Ungariei în anul următor Banatul a fost încorporat Ungariei. cercurile conducătoare maghiare au desfăşurat o politică furibundă de integrare totală şi efectivă a Transilvaniei în structurile Ungariei. Ungaria a reintrat practic. Era vorba. Românii erau. de asemenea. a Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român (Astra).  ( . la Ungaria. financiare şi militare. aflată în plin proces de dezvoltare economică. întărită de rezolvarea în comun a problemelor politicii externe. de o uniune personală. iar singura limbă oficială era maghiara. Ädizolvaţi" în cadrul aşa-zisei naţiuni politice. legile Dietei de la Sibiu şi constituirea. Deputaţi români în 1861. în cele două capitale . Potrivit pactului din 1867 Imperiul a fost împărţit între Austria şi Ungaria. In acest mod. în acelaşi an. Ea a utilizat forme ample ale luptei pentru libertate naţională. etnic şi economic foarte eterogen. prin hotărârea din 18 decembrie 1866 a Dietei de la Cluj. s-a încheiat. Două delegaţii urmau să rezolve alternativ. a fost repusă în drepturi Constituţia maghiară din 1848. ceea ce a trezit puternice nemul- ţumiri din partea populaţiei româneşti. practic. sub masca refacerii himerice a regatului Sfântului Ştefan. act decis contra voinţei românilor.

Astfel. Ea a urmărit să determine o răscoală a >ulaţiei româneşti din Transilvania. în 1870. o vastă mişcare petiţionară şi oresăm favoarea drepturilor naţionale srmântul lui Avram lancu sub gorunul româneşti. s-a îngrădit drastic accesul românilor la viaţa politică. legea învă- ţământului (1868). Acţionarea în judecată a autorilor săi şi a ‡r ziarişti a dezlănţuit o vie agitaţie atât în Transilvania. ÄTelegraful român"ş\ Äëazeta Transilvania". legea electorală (1874). Ea a culminat cu Pronun-ventul lui Horea prezentat la Blaj. Societatea ÄIredenta română". lege Trefort (1879). doar nctionau cu predare în limba română. între altele. încă la 31 decembrie 1866 ëeorge Bar/ţiu şi Ion Raţiu au înaintat aratului un memoriu în care i-au cerut să nu sancţioneze anexarea Transil- iei la Ungaria. Din iniţiativa lui \. au fost respinse. pentru păstrarea limbii române. au fost anulate toate drepturile şi libertăţile politice ale populaţiei româneşti. şi Societatea Petru Maior. orice revendicări cu caracter naţional. între alte societăţi culturale amintim mânia Jună. din 26 de şcoli existente în învăţământul mediu. S-a desfăşurat. Societatea Transilvania condusă de Alexandru Papiu-llarian. S-a acordat o nţie deosebită organizării şi conducerii luptei politice a românilor împotriva imului dualist. fiind frecventate de 840 de elevi. El a fost redactat de ëeorge iţiu şi reprodus în publicaţiile ÄFederaţiunea". s-a introdus în mod obligatoriu limba maghiară în învăţământ. la Budapesta. le au luat poziţie. Deoarece periclita fiinţa naţiunii române. la Bucureşti. a legilor ate de Dieta de la Sibiu în 1863-1864 şi organizarea unui nou for legislativ pe a unei Äreprezentaţiuni populare". Aceasta a reprezentat prima acţiune de răsunet a românilor împotriva dualismului. legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor. a fost supusă maghiarizării toată administraţia de stat. în rândul mijloacelor de luptă s-au înscris şi societăţile culturale ce au renatun număr mare de oameni în activitatea pentru susţinerea revendicărilor lonale. înlăturarea regimului dualist tro- ungar a constituit principalul obiectiv al luptei naţionale a populaţiei lâneşti. Rosettis-a format. Alături de Astra a activat. care şi-a luat nele apoi de Societatea Carpaţi. naţiunea maghiară a fost proclamată Äunitară şi indivizibilă". S-a solicitat recunoaşterea autonomiei Transilvaniei. Printr-o serie de măsuri legislative cu caracter discriminatoriu. de asemenea. la Viena. ziarele ÄRomânul"ş\ ÄPerseverenţa". ca: legea uniunii. Ungaria a agravat la maximum situaţia românilor din Transilvania. inclusiv în cel primar. în mai 1868. după 1867. Conturarea unor curente politice distincte şi ulterior a partidelor itice române din Transilvania a marcat un nou moment în intensificarea . cât şi la Bucureşti. sub pretextul Äatentatului la ordinea de stat".

La 12-14 mai 1881. intervenţia oficială a guvernului de la Bucureşti în favoarea locuitorilor români de peste munţi. o dată în plus. V. ce erau denumite tribunişti. Partidul refuza să accepte dualismul austro-ungar şi anexarea Transilvaniei la Ungaria. Miinchen. în rândul organelor de presă cu o largă audienţă între români s-a numărat şi ÄTribuna". Urechia. Octavian ëoga. spiritul de unitate al populaţiei româneşti. fondarea Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor. în Conferinţa de la Sibiu s-a constituit Partidul Naţional Unitar al Românilor din Transilvania. Liga a deschis secţii la Berlin. pe Vincenţiu Babeş. între fruntaşii mişcării româneşti c»n Transilvania menţionăm. Congresul Naţionalităţilor din Austro-Ungaria. Prevederile documentelor lor programatice au fost convergente în ceea ce priveşte necesitatea recunoaşterii autonomiei. al cărui prim număr a ieşit de sub tipar la Sibiu. ëeorge Bariţiu. înrolarea de voluntari în armata română s-a demonstrat. pentru folosirea limbii române în armată şi justiţie. Aceasta a constituit un moment important pe calea organizării politice a luptei românilor. ş. La începutul secolului al XX-lea activau sub egida sa Take lonescu. Un rol important a avut şi Memorialul re- dactat în 1882 de ëeorge Bariţiu. Paris. împreună cu partidele naţionale ale slovacilor şi sârbilor. s-a ajuns la constituirea Partidului Naţional al Românilor din Banat şi Ungaria (26 ianuarie/ 7 februarie 1869) condus de Alexandru Mocioni ş\ a Partidului Naţional al Românilor din Transilvania (23-24 februarie/ 7-8 martie 1869) condus de Ilie Măcelariu. Banat şi Ungaria. de fapt. şi Äpas/Vist" reprezentat. Bruxelles. Prin campania de presă. şi care susţinea neparticiparea la viata politică. între alţii de Ion Raţiu. Ion Ratiu. De la cele două curente. ë. organizarea de comitete pentru colectarea de' ofrande şi contribuţii. /uliu Coroianu. purtând motto-ul ÄSoarele pentru toţi românii la Bucureşti răsare". democratizarea vieţii politice. Lupta României pentru câştigarea independenţei de stat a generat în rândul românilor din dubla monarhie o impresionantă mişcare de solidaritate naţională. desfiinţate apoi de guvernul maghiar.A. ëheorghe Pop de Băse'şti. care a promovat politica participării la viaţa parlamentară. ce a fost deservită în principal de studenţii români aflaţi la studii în Imperiu. activizarea mişcării culturale. susţinut de Ägrupul" din jurul Mitropolitului Andrei Şaguna.a. ce a adoptat ca tactică Äpasivismul" în sprijinul luptei naţionale. 167 . la Bucureşti. Un moment semnificativ în cronica zbuciumată a luptei naţionale l-a reprezentat. Apogeul orientării pasiviste s-a concretizat între 1881-1895 în mişcarea memorand/stă. de către Partidul Naţional Român. individualităţii şi statutului istoric particular al Transilvaniei. acţiunilor pentru impunerea drepturilor naţionale. Moroianu. ce a ex- primat. congrese. în 1884. intensificarea activităţii în domeniul social- economic şi cultural. la finele secolului al XIX-lea. în 1892 s-a constituit. i/ie Măcelariu. antrenarea tuturor mijloacelor împotriva poli- ticii maghiare de deznaţionalizare a românilor ardeleni. propunând în schimb. El lupta pentru respectarea autonomiei Transilvaniei. adică activist". asile Lucaciu. contra exploatării naţionale a românilor. vasile Lucaciu. în jurul său s-au grupat elementele tinere ale Partidului Naţional Român. Eugen Br te şi alţii. Ea a suplinit prin conferinţe. tipărirea de cărţi şi organe de presă. punctul de vedere al tuturor românilor pe fondul unei uriaşe efervescenţe revoluţionare. în 1890.

au avut loc numeroase demonstraţii. Vasile Lucaciu. intelectuali. ci şi în Vechiul Regat. ëeorge Pop lăseşti. Septimiu Albani ş\ luliu Coroianu Memorandumul a fost depus la Viena de către o delegaţie formată din 300 ersoane. într-un proces desfăşurat la Cluj. în . care însă l-a respins Li-dern românilor au fost implicaţi de către oficialităţile maghiare. Eugen Brote. sub presiunea opiniei publice. meseriaşi Documentul a reprezentat un virulent act de acuzare la adresa regimului dualist austro-ungar şi a Vasile Lucaciu urmărilor politicii sale pentru români F dezvăluit regimul de exploatare n 'Oi<ală la care erau supuşi românii şi a cerut. ceea ce a stârnit o furtună de proteste nu doar în Transilvania. condamnaţi la ani de temniţă. recunoaşterea lor ca naţionalitate. în marile oraşe. sub pretextul unui Äatentat contra statului ungar". precum şi acordarea drepturilor lor fireşti împăratul a refuzat primirea documentului şi l-a trimis guvernului de la Budapesta. totodată. Fruntaşii mişcării memorandiste norandumul românilor din Transilvania şi Ungaria a fost înaintat în 1892 n de la Viena sub egida Partidului Naţional Român El a fost în prealabil Litat cu fruntaşii politici de la Bucureşti şi semnat de Ion Rapu. unde. întruniri de protest în multe alte state ale Europei s-au publicat lucrări şi articole de presă încât.

1883 Bacău Roman i .gCâmpeni Târnăveni Piatra Neamţ Ţ2 : LEGEA Abru Blaj Med|aş PRESEI Cluj P 5 V \ 1894 Reghin 18*2-18*6 p Târgu Mureş { Focşani r Miercurea Ciuc Galaţi Făgăraş Sf Gheorghe A Brăila g i Râmnicu t 18S2MEMOF *-ŶŶ' ll Sărat a 0 ) Urziceni Hârsova Slobozia \ BUCUREŞTI Fetestl CemavQdă Vldele Olteniţa Călăraşi Constanta PCaracal Adamclisi r b|listra Alexandria Giurgiu Turtucaia e Turnu d Măgurele Rusciuc Mangalia e Nicopole Zimnicea Bazargic a l ţ v Câmpulung i lâmnicu Vâlcea Câmpina \ i Târ viste 3 Ploieşti ţ Moldova Veche ă Turnu Severm r ă -. Rădăuţi M bătu Mare raşov| Cele mai importante centre Cărei ale e V|Seu| de Sus Botoşani presei politice româneşti Baia Mare Borsa Tăsnad m Câmpulung Valea lui Minai .Paşcani n v d Oradea " 1860: LEGEA Dej « §fBistrita o Tg Neamţ NAŢIONALITĂŢILOR u m LEGEA u  18*2: LEGEA PRESEI ÎNVĂŢĂMÂNTUL Ŷ B husi l Al 18*4 : LEGEA ELECTORALĂ UI fe>Mo?flcărl' u  190*: LEGEA APPONY 1 8*9. > Filiasi n \> e Craiova ş . ii arp . Târgu Lapus Moldovenesc / o ' r Marghita Năsăud a ŞimleulSilvaniei Becleang||# _ . Q Pronunciamentul de la Blaj şi \ Miercurea Crearea Partidului National Român alte memorii politice de protesft ( în Transilvania Agitaţii provocate de Procesul \ / T>Cernăuti Timişoara Crearea Partidului Naţional Român ~ Darabani Pr u t Vidin Calafat în Banat  Conferinţe ale Partidelor 6S Halmeu Sighet Şiret Dorohoi Naţionale Române f catl .

ti în sprijinul \ memorandistilor (1894) \ Mediaş Adoptarea unor programe politice ale saşilor   Soroca V* I Dumbrăveni > Bălţi V . Orhei ‡ la si Miclăusani Chismău V Tighina Tiraspol Tg Lăpusnei U \ .

H u şi < Săusani Leova Comrat Cetatea Albă Tatarbunar Cahul Bolgrad Chilia Nouă Reni Ismail | Şerpilor Isaccea _ -Œ T u l c e a uhna Babadag Sf Gheorghe ârlad Balcic .

şi Alexandru Vaida-Voevod s-au raliat concepţiilor 'deraliste cultivate în jurul arhiducelui Francisc Ferdinand. Lupta naţională a românilor s-a intensificat odată cu politica de ma- liarizare care a înregistrat noi momente. Totodată. ce a îmbrăcat forme noi. iar unii fruntaşi politici ca Aurel C. a Partidului Naţional Român. Popovici. aniversarea 1 800 ani de la cucerirea Daciei de către romani (1905) au mobilizat naţiunea mână. făcând să rămână vie imaginea luptei pentru libertate şi independenţă. Ştefan Cicio-Pop Alexandru Vaida-Voie-vod. s-au afirmat şi alte tactici de luptă. -a intensificat apropierea. vizând. în 1910 activau în parlamentul de la Budapesta 5 deputaţi români: Teodor Mihail. între 1908 şi 1910 au fost închise 420 de şcoli. autorul lucrării ÄStatele nite ale Austriei Mari". Ştefan Cicio-Pop. Vasile Lucaciu. ce au msfinţit folosirea limbii maghiare până şi în şcolile confesionale ale iţionalităţior. jubileul regal (1906). ce a îmbrăţişat şi linia luptei naţionale. prin legea Banff6. în mod deschis. o dată cu afirmarea unor noi conducători ai mişcării de emancipare naţională. în majorita- tea cererilor. au vizitat Transilvania şi Bucovina. Octavian ëoga. Ştefan Cicio-Pop. în 1903 o elegaţie condusă de Constantin Miile s-a aflat în Transilvania şi Banat. Manifestările legate de memorarea morţii lui Ştefan cel Mare (1904). fruntaşii mişcării naţio- nale româneşti au fost graţiaţi. mai întâi autonomia şi apoi dreptul locuitorilor din Transilvania de a-şi decide singuri soarta. de la Arad. După ce în 1890 s-a constituit Partidul dcial- Democrat din Ungaria. cu prilejul unui congres. unirea cu România. Vasile Damian. pe platforma luptei pentru emancipare naţională. privind maghiarizarea denumirii localităţilor şi legile Appon6. Cu recădere. Ion <ca Caragiale. Socialiştii imani din Transilvania au întreţinut legături cu cei din Vechiul'Regat. în 1905 s-a organizat o ecţ/e română a partidului. final şi după intervenţia personală a regelui Caro/I. Äactivismul"a redevenit din 1905 politica oficială a mişcării na- ţionale româneşti. în plan politic. lu/iu Maniu era ai rezervat. în condiţiile de la începutul se- colului al XX-lea. Nicolae Şerban. Ar/st/ţa Romanescu.d\n !96. ca Nicolae /orga. precum Aurel Vlad. în 1905 Academia Română a cernat premiul naţional de poezie lui Octavian ëoga. în continuare. periculoase. o iportanţă deosebită în această perioadă a avut-o şi colaborarea cu mişcarea xialistă. între 70 . Franz /os/f a acceptat aceasta dorind să obţină. irsonalităţi ale culturii româneşti. adeziunea Ro- mâniei la Puterile Centrale. în timp ce Octavian ëoga şi asi/e Lucaciu au susţinut. Legăturile cu românii din Vechiul Regat au continuat cu intensitate. Vasile ëoldiş. loan Russu-Şirianu. după reuniunea din 1908.

poloneză şi chiar germană adusă din zonele Mării Baltice. iar în 1862 boierul Cristi cerea permisiunea de a deschide o tipografie. armeni. astfel. în 1867. care a constituit o lovitură grea dată autonomiei acestei provincii româneşti.7% erau români. între 1828 şi 1871. guvernul Kaiserului fiind tot mai nemulţumit de deplasarea spre Antantă a României. limba română a fost interzisă în toate şcolile din Basarabia. fiind guvernată autocratic. în ciuda unui control militar ţarist efectiv. Ea constituia o zonă cu importanţă economică. După 1828. în Moldova. dintre care 86. a unor pământuri. S-a elaborat Regulamentul statului Basarabiei. datorită asupririi naţionale s-a desfăşurat. Cu toate acestea. iar centrul său a fost stabilit la Chişinău. dar solicitarea i-a fost respinsă. s-au luat măsuri de distribuire. Teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat de Rusia In urma războiului ruso-turc din 1806-1812 încheiat cu pacea de la Bucureşti din 1812. s-a acceptat menţinerea unor elemente de autonomie specifice provinciilor de margine ale Imperiului. măsurile de integrare forţată a Basarabiei în cadrul Rusiei s-au accelerat. obligativitatea folosirii limbii ruse şi a alfabetului chirilic în administraţie. La capătul perioadei. Calea luptei revolu- ţionare către autodeterminarea românilor a devenit. în campania de rusificare s-a remarcat Episcopul Pavel Lebedev. greci. Biserică şi şcoală. ce a generat protestul populaţiei româneşti. în perioada ce a urmat. ' *f Basarabia. autorităţile ţariste erau nemulţumite de menţinerea şi "afirmarea specificului  . provincia avea o suprafaţă de 45 630 km şi o populaţie de 482 630 de locuitori. Până în 1828 teritoriul a fost condus de un guvernator militar ce colabora cu un sfat boieresc. drumul politicii de deznaţionalizare. lipoveni. între 1910-1914 reprezentanţi ai guvernului maghiar au purtat tratative cu unii conducători români. de asemenea. şi a dorinţei unor cercuri politice maghiare de a adânci unele disensiuni din sânul burgheziei române din Transilvania. un exod de populaţie peste Prut. autonomia sa fiind practic desfiinţată. restul erau ruteni. şi anume revoluţia din 1848-1849. au avut un ecou puternic în rândul populaţiei româneşti dintre Prut şi Nistru. în condiţiile unor presiuni ale Germaniei la Budapesta. mereu. ucraineană. în alte zone ale Rusiei. unirea Moldovei cu Muntenia. în 1848 s-a publicat gazeta ÄRomânul". Ţarismul a desfăşurat intens o politică de colonizare cu populaţie slavă. fapt ce a determinat autorităţile ţariste să impună întreruperea oricăror legături cu Ţara. ca toate cărţile vechi bisericeşti să fie strânse din sate şi trimise la Arhiepiscopia din Chişinău. Statutul de gubernie a semnificat aplicarea legilor ruse. mişcarea naţională şi cea socialistă. intensificând politica de rusificare a populaţiei româneşti. în administraţie s-a desfăşurat un proces de rusificare din ce în ce mai intens. ea a devenit o simplă provincie (gubernie) în cadrul Imperiului Romanovilor. S-a deschis. introducerea instituţiilor corespunzătoare. limba rusă devenind obligatorie. astfel. şi proclamarea sa drept nobilime ereditară. Totuşi. ireversibilă. evrei. în 1817. în 1818 regiunea a primit statutul de regiune de graniţă (oblastie). bulgari. în Basarabia. principala formă a luptei naţionale a devenit lupta pentru păstrarea limbii române. S-a decis. Pentru a atrage boierimea locală. găgăuzi. Marile evenimente din România. unde multe din ele au fost distruse. către aceasta. date fiind numeroasele cirezi de vite şi cantităţile mari de cereale ce se obţineau aici. în 1890. care însă au eşuat datorită poziţiei Budapestei.

în 1900. Problema Basarabiei a fost subiect de discuţie între irile Puteri. un mare rol. 67. la răspândirea ideologiei ico-româniste. în cele din urmă. organizate de un comitet din . poloni. după 90. Restul populaţiei era reprezentată de germani. Dicescu. 229 018 erau români 297 798 ucraineni. lucru jvat şi de recensăminte. Constantin Stere. până în 77 guvernul ţarist a căutat. Ea a fost condusă de o pleiadă de intelectuali. ca rezistat al rusificării. 1848 populaţia Bucovinei a numărat 377 571 locuitori. Dacă. să reprezinte. Românii au continuat. s-a produs şi iscreşterea treptată a populaţiei româneşti şi ascendentul populaţiei ucrainene. în 1871. în ciuda represiunii. în anii mişcării memorandiste a luat naştere. doar 47.8% evrei. care au format. în ciuda politicii de naţionalizare. căci 19. 4%. armeni. Organizarea partidelor politice a avut un rol important şi în lupta naţională n Bucovina.4%. şi anume gruparea radicală a studenţilor. ce-şi propunea să lupte pentru respectarea autonomiei individualităţii teritoriului românesc. în 1834 ei reprezentau 86% din populaţie. populaţia românească a ntinuat să militeze pentru emanciparea naţională. Lupta culturală a jucat. din 730 195 locuitori. Politica de deznaţionalizare forţată a nanilor practicată de Habsburgi a vizat în special Biserica şi şcoala. ruteni. dar şi între România şi Rusia. intelimon Halipa. cea a boierilor moldoveniconduşi de P. cea ntelectualilor. La Chişinău s-a format şi a activat ocietatea moldovenească pentru răspândirea culturii naţionale" şi a fost blicat ziarul ÄBasarabia". iar în 1897. sub ocupaţie militară. \\ târziu. Serbările de la Putna. pe diferite căi. slovacă. Ion Pelivan. în martie 1892 s-a constituit Partidul Naţional Român km jcovina. Alexandru Nour. ional al populaţiei româneşti.6% erau ruteni şi ucrainieni. precum Ion - . Societăţile unimea"ş\ ÄDacia". să anuleze prevederile Tratatului de 3 aris în acest sens. de asemenea. ce a contribuit. judeţele din sudul sarabiei. în 1883 s-a ganizat Societatea Şcoala Română. astfel.6% dintre uito'ri. % ruşi. După revoluţia din 1905-1907 în \sarabia s-au afirmat trei grupări. wgresul de la Berlin din anul 1878 a acceptat ca Rusia să încorporeze reaga provincie românească dintre Prut şi Nistru. germană. iar 11. în 1849 ea a devenit ducat aflat sub directa vernare a împăratului de la Viena. unde a st interzisă folosirea limbii române şi au fost facilitate mari imigrări de populaţie raineană. Partidul Moldovenesc Democrat. din care 209 293 mâni şi 108 907 ucraineni. în urma unor rapturi teritoriale. -Cahul. oricum. organism conducător al luptei pentru drepturi naţionaJe şi sociale a manilor. dar.au fost retrocedate Moldovei. vietatea ÄConcordia". din 1871. contingentul etnic cel mai important din Basarabia. Bucovina s-a aflat. astfel că ţarul Alexandru al lII a cerut /ernatorului Baiiuşkov să cerceteze cauzele ineficientei procesului de ificare. Q 8ucovir-< Anexată în 1775. Mai activau. în 1856. până în 1786. Vasile Stroescu şi alţii. cei mai numeroşi. La începutul secolului al XX-lea mişcarea naţională a populaţiei româneşti ? intensificat. Ismail şi Bolgrad. A reuşit aceasta însă doar încălcând integritatea teritorială României. ruteană. a fost alipită ëaliţiei. la Cernăuţi. prevăzută a fi respectată prin Convenţia de la 4 aprilie 1877. în 1862. folosirea limbii române în oală. Biserică şi administraţie. de către ibsburgi. Emanoil ëavriliţă. aghiari. de asemenea.ulet. iar apoi.

La începutul secolului nostru. în slujba idealurilor lor. Xenopol.. Äëazeta Bucovinei". mereu. Spaţiul dobrogean a urmat un drum propriu. a votului universal. după aceasta. Mihai Eminescu. în acelaşi sens. iar peste doi ani a unui secol de la asasinarea lui ërigore al ///-/ea ëhica.". idealul luptei sociale şi naţionale. La Putna au participat Dimitrie Onciul. campania de presă din ziarele ÄBucovina". ÄJunimea literară". a interpretat ÄHora Daciei întregi". în acelaşi timp. în 1907.D. Ion Şendrea... într-o largă măsură la redeşteptarea poporului român. 9> Dcbrogea. ÄPatria". o catedră de limbă şi literatură română.ă Palatul Mitropoliei din Cernăuţi care au făcut parte loan Slavici. Cu acelaşi prilej compozitorul Ciprian Porumbescu. la laşi şi în străinătate.prin grija lui Ion ëh. Sbiera. membru al societăţii Arboroasa. români din toate provinciile au luat parte la comemorarea a patru secole de la moartea lui Ştefan cel Mare (1904) şi la jubileul regal (1906). Dobrogea nu a fost integrată total structurilor Imperiului Otoman.. ea a fost supusă mult timp administraţiei de cult a Mitropoliei Proilavonuiui. condusă de fraţii Hurmuzaki. * J. s-au înscris şi întreaga activitate a lui Âron Pumnul. Eudoxiu Hurmuzaki. Nicolae Filipescu. românii au putut folosi.. au reliefat voinţa naţională a românilor. ulterior devenit defensiv. a unui secol de la răpirea provinciei româneşti. A. la acţiunile întreprinse la Putna şi Bucureşti. > '  e u -s a . hotărârile guvernului de la Viena privind lărgirea reţelei şcolare şi introducerea. Äprin această manifestaţie s-a ridicat simţul naţional. iar studenţii. iar lupta antiotomană a voievozilor români a suscitat. vor contribui. Urmare a luptei susţinute. ce a permis supravieţuirea populaţiei româneşti. şi la care au luat parte peste 3 000 români. comemorarea în 1875. Din punct de vedere religios. Până în secolul al XVIII-lea ea a constituit o provincie de margine cu rol ofensiv. Eminescu afirma că. Alături de legislaţia otomană a continuat să se manifeste Äobiceiul  . în 1875 s-a inaugurat. la Universitatea germană din Cernăuţi.

ci şi în oraşe Centrul politic. cu prilejul unim Dobrogei cu România. este menţionată starostia mocanilor a Hârşova Poarta a colonizat în Dobrogea. şcoala dobrogeană a devenit o armă de ă pentru păstrarea spiritului românesc. ci amici. ieniceri. românii şi-au demonstrat. administrativ şi militar al unu s-a aflat. la 14 noiembrie 1878. lupta populaţiei provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină a fost rodul colaborăm iror forţelor social-politice de pe ambele versante ale Carpaţilor Animaţi de aiul unim. Untului" De pildă. pe căi şi cu mijloace diferite. iar în secolul al XIX-lea tătari şi cerchezi. de icipele Carol. are i-a înzestrat cu pământ Mari suprafeţe funciare s-au aflat în proprietatea 7ămmtelor religioase otomane. decât gravaminele loruiui român care ne-a trimis pe noi ca sa cerem scutul Tronului pentru drepturile lui nesocotite ălcate în picioare r Ceea ce ne-a silit pe noi şi pe întregul popor român ca să facem acest deme s este faptul că t legislatiunea cât şi guvernul ne-a adus la convingerea nestrămutata că în fata lor pentru noi ba de dreptate nu poate fi în zadar au fost toate promisiunile ce s-au dat în repetite rânduri pentru respectarea ptunlor noastre naţionale în zadar am încercat toate formele şi mijloacele legaie în zadar ne-am ns la toţi factorii competenţi ai statului Esclusivismul de rasa a declarat războiu de esterminare limbei şi naţionalităţii noastre Nu ne mai rămăsese doar decât acesta singură cale a apelului la factorul suprem al statului a opiniunea publica a lumii civilisate Fata de acest act care nu conţine decât curatul adevăr şi este icoana credincioasă a erintelor şi nedreptăţilor seculare ce le îndură poporul român din Transilvania şi Ungaria trebuia i egimul ori sa se desvinovateasca ori să-şi rasbune . ca fraţi ai locuitorilor. expresie a unei idantăţi naţionale organice Din cuvântul lui Ion Ratiu. dintre care cea de la oea a fost sprijinită financiar direct de către guvernul de la Bucureşti igresul de la Berlin din 1878 a recunoscut dreptul istoric al României asupra )rogei într-o proclamaţie adresată armatei. dar menţinerea a cinci sisteme de proprietate implicat mult statutul proprietăţii agricole Populaţia românească a continuat să vieţuiască în comunităţi proprii nu r în mediul rural. la Babadag După 1848 se constată o ngere a legăturilor cu românii din Vechiul Regat Biserica şi şcoala au rămas. se spunea că Äveţi rge în Dobrogea nu în calitate de cuceritori. în secolul al XIX-lea. în secolul al XIX-lea. e de azi înainte sunt concetăţenii noştri" La sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX. dorinţa nă de a trăi şi crea în limitele aceluiaşi stat naţional. în conformitate cu interesele numeroşi oşteni spahii. preşedintele Partidului National Român din Transilvania. principalele instituţii în luptă pentru drepturi naţionale Cu cursul şi al unor cărturari ardeleni. continuare. la cesul liderilor mişcării memorandiste din 1894 la Cluj Onorabilă Curte Domnilor juraţi Memorandumul pentru a cărui publicare şi răspândii e suntem traşi ca nişte făcători de rele ntea acestei bare judecatoresci nu cuprinde precum v-ati putJt convinge. fund întreţinută de comunităţile locale tatul român N/fon Bălăşescu a fondat circa 25 şcoli.

Desvinovătirea nu era cu putinţă a ales calea răsbunarei Ne-a împiedicat sa ajungem la Tron şi acum ne supune judecăţii acelora contra cărora ne-am plâns Ceea ce se discuta aici domnilor este însăşi esistenta poporului român Esistenta unui popor însă nu se discută se afirma De aceea nu ne e în gând să venim înaintea d-voastră să dovedim că avem dreptul la esistenta fntr-o asemenea cestiune nu ne putem apăra în fata d-voastră nu putem decât să acusam în fata lumei civilisate sistemul asupritor care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai scump 1 legea şi limba De aceea nu mai suntem aici acusati suntem acusaton Procesul Cârtii de Aur ÄProcurorul reqesc din Cluj a ridicat deci acuză în contra autorului Cârtii de aur pentru agitaţie şi atâtare şi a cerut iar Tribunalul regesc din Cluj a ordonat confiscarea volumului prim din Cartea de aur S au confiscat toate exemplarele din acest volum pe cari jgdele de instrucţie din Sibiu Ie-a găsit în locuinţa autorului cartn şi s a confiscat cartea şi de la abonaţii cari o primiseră prin poştă în actul de acuzare erau trecute apoi pasage'e din carte în cari s-a împiedicat puterea executiva a statului şi cari erau toate scoase din vorbirea lui Simeon Bărnutiu rostita în catedrala din Blaj din 2/14 mai 1848 am proclamatiunea lui tot de la 1848 şi din alte documente istorice din acel an ori din altn apropiaţi şi se spunea ca păcatul cărtn e acela că e scrisă româneşte cu menirea de a fi răspândita printre romani Procesul Cărtn de aur a fost de mare însemnătate de însemnătate egală cu al Republicei şi al Memorandului cu deosebirea că aceste două au fost intentate prezentului poporului român din statul ungar iar Cartea de aur a fost dată în judecata prntru trecutul poporului nostru Nu cartea nu autorul ci trecutul frumosul trecut al poporului român din patria aceasta a fost tras la bara judecătoreasca Consulul Turciei la laşi Selim ëurdji la 20 mai 1908 despre idealul unităţii naţionale la românii din Bucovina Vizitele în grup ale românilor din Bucovina şi Transilvania aveau până acum aparenta unor iniţiative particulare guvernul român caută în mod riguros să nu trezească deloc susceptibilitatea vecinilor sai austro-ungan dar pe măsură ce aceste vizite devin mai frecvente menajamentele guvernului (român) tind de asemenea să slăbească Astfel la 19 curent vs invitaţi de primăria laşului 700 de bucovineni aparţinând tuturor claselor populaţiei au fost timp de trei zile oaspeţii moldovenilor toate toasturile lor au fost pentru Bucovina şi Transilvania nici un cuvânt peitru împăratul rege De altfel opinia publică interpretează aceste manifestaţii ca un prim pas către unire Orice român care trece prin şcoala învata că Bucovina Transilvania şi Basarabia sunt provincii detaşate din regatul român şi că mai devreme sau mai târziu ele vor trebui să revină la patria mamă Ziarul Drug din Chişmău despre intensificarea luptei culturale a românilor din Basarabia S-a format un cerc al cărui scop tinde la deschiderea de şcoli româneşti în Basarabia predarea limbii româneşti dezvoltarea gustului pentru literatura romanească într-un cuvânt s-a făcut primul pas care fatal va duce la antagonism Şi desigur majoritatea va prefera să înveţe în limba maternă în cea românească Deci înstrăinarea de Rusia e inevitabilă TEMĂ 1 Care a fost statutul politic al Transilvaniei în cadrul regimului dualist austro-ungar? 2 Reliefaţi importanta istorică a mişcăm memorandlste 3 înfăţişaţi cai şi metode utilizate în lupta naţională de către românii aflaţi sub stăpânire străină ( .

MIŞCĂRI SOCIALE LA CUMPĂNA SECOLELOR
ALXIX-LEA-ALXX-LEA

- PROBLEMA AGRARĂ ÎN ROMÂNIA LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA Şl
ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX.
- FRĂMÂNTĂRI SI RĂSCOALE ŢĂRĂNEŞTI (1888-190*).
- RĂSCOALA DIN 190* SI CONSECINŢELE SALE ÎN VIAŢA SOCIAL-POLIT1CA A
ROMÂNIEI.
-ACŢIUNI SOCIALE ALE LUCRĂTORILOR INDUSTRIALI.

Problema agrară în RomSn >a sfârşitul secolului a! XIX-Iea şi
eputul secolului XX. Predominarea agriculturii în ansamblul economiei
ionale şi afirmarea deschisă a neajunsurilor multiple din cadrul său a generat
societate o veritabilă problemă agrară, care după anul 1878, a urmat o
jlutie lentă, către o soluţie impusă de realităţile din lumea satului românesc,
ntrîi această perioadă, ea s-a constituit, alături de problema electorală, ca un
iectiv major al vieţii social-politice din România. Pentru rezolvarea sa grabnică
iu pronunţat, între alţii, Vasile Kogălniceanu, Constantin ëaroflid, Spiru Haret,
du Rosetti, Constantin Dobrogeanu-ëherea. Repartiţia injustă a fondului
iciar, în condiţiile în care reforma agrară din august 1864 nu a rezolvat
>blema agrară, fiind şi incompletă, iar România se plasa, la sfârşitul secolului
cut, pe locul patru în lume în ceea ce priveşte exportul de cereale, a făcut ca
jaţia ţărănimii, principalul producător economic, să se agraveze permanent.
După unele date, în 1905, 91,9% din populaţia Vechiului Regat trăia la sate
7 790 de mari proprietari funciari posedau o dată şi jumătate mai mult pământ
cât 957 287 gospodării ţărăneşti luate la un loc. Marea proprietate funciară era
ţinută, între alţii, de bogaţi proprietari funciari, ca ëheorghe ër. Cantacuzino,
isarab Brâncovenu, Dinu Mihail. O statistică din 1903 menţiona că 300 000 de
nilii ţărăneşti nu aveau deloc pământ, iar 423 403 de familii aveau până la trei
ctare. Şi această integritate a tins mereu să se agraveze. Repartiţia proprietăţii
rare în jurul anului 1907 reiese din tabelul de mai jos.

REPARTIŢIA PROPRIETĂŢILOR FUNCIARE ÎN ROMÂNIA ÎN A DOUA
IMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
Nr. de hectare % din suprafaţa cultivată
până în 10 hectare 40,29 %
10-50 ha 8,89 %
50-100 ha 2,13%
100-500 ha 10,43%
peste 500 ha 38,26 %

LEëENDA .
7Z\ ëospodării ţărăneşti 3
wj cu întindere medie de 1 Ha
Pământ cultivat'
t
1
Gospodării ţărăneşti ‡*w cu 0,*5 mii ha. m
întindere medie de 7 ha Şiret i
Pământ urbarial:
67 000 ha. Rădăuţi i
=3= Gospodării ţărăneşti
~ ~ cu întindere medie de 19 ha .

h
Clăcaşi: a.
BELGR/v'- aprox 940
000 ha.

Salonta HuedîrK,
J*> >" Pământ cultivat'
0,78 mii. ha.
Pământ urbarial
90 000 ha.
Halmeu
.,Ä ,, Arad Ŷ ....... ² A1 o,
Nadlac \_a -(848 Abrud Satu Mare Ä_Ä«»_
Cărei _______ . La1848
Vişeul de Sus
Pământ cultivat: Moldovenesc
2 3mil ha
Jimbolia -
v_ _ Ţărani:
aprox 4,4 mii. ha
Marea proprietate.:
Pământ aprox. 4,2
iurbarial. 0,7 Proprie m
mii. ha. v
u/ iMăntari : i
Ŷ '² r 1,4 mi/, ha. >iS v i
11848
Proprietari în folosinţă directă ' "" .
Orşova ‡ . \642 000 ha
h
a Oradea
Stratificata
ţărănimii
p fţ
2 ,4
mil ha
1,96 : -


"Proprietari şi stat
- Stratificarea 7 O/V§I!'
61 mil ha
marilor proprietafri ji| |j
rf La 1860
firi:
(Principatele Unite)t

" ! Orhei Sf.Gheorghe
Călăraşi Chişinău
Soroca TgLăpuşnei T|gn|na Huşi
D Leova Tirasi

umbr Comrat
Cetatea Albă
ăveni Bolgrad
ş Cahul Tatarbunar
Chilia Nouă Ismail
Bălti
Ţărani I.Şerpilor Suiina
Tulcea
30% mii.
ha.
, Craiova - ____________________ După 1864 Xonstanţ
La 1860 ? ...
Proprietari mici, întindere medie Vidm ) " ) (Ţara Românească) 5" Silistra
a proprietăţii 114 ha
f*?* : a
Proprietari mijlocii, întindere
Giurgiu
medie a proprietăţii 486 ha
Calafat Rusciuc
Bazargic
Mari proprietari, întindere iwi ‡Ŷ Ŷ Turnu Măgyrek Mangalia
Balcic
a proprietăţii, peste 2 000 ha Nicopole

Principalul defect al legii agrare din 1864, în ciuda măsurilor luate între
şi 1886, a fost că ţăranii primeau prea puţin pământ. Cu toate eforturile de
re a bazei tehnice a agriculturii, unii mari proprietari au preferat să se
ze, în continuare, pe intensificarea muncii ţăranilor. De aceea, cei din urmă
siliţi să încheie învoieli suplimentare, care până în 1882 au fost îndeplinite
od silit, de multe ori, prin apelul la dorobanţi. Sistemul de învoieli agricole
ivantajâ, astfel, masiv pe ţărani, supuşi unui regim de muncă tot mai intens.
.ractele agricole s-au menţinut şi la sfârşitul secolului al XIX-lea. La
varea situaţiei ţărănimii a contribuit şi dezvoltarea sistemului arendăşiei, ca
ntermediar între ţăran şi proprietar, printre cele mai răspândite din Europa
ei epoci. In 1907, din 180 mari proprietari funciari doar 40 preferau să nu-şi
ideze pământul. S-a ajuns chiar la constituirea unor trusturi arendăşeşti,
;um cel al fraţilor Fischer-Justin, Costiner, Mirică, Pappiu, care, în 1905,
neau venituri uriaşe din exploatarea unor suprafeţe ce însemnau 159 399 ha.
‡n arabil. Deoarece unii contemporani au supralicitat caracterul antisemit al
cărilor ţărănimii, menţionăm că, în jurul lui 1907 44% din arendaşi erau
îâni, 43% evrei, iar 13% străini.
Starea de sărăcie a ţărănimii a fost adâncită şi de marile diferenţe dintre
ani privind numărul de vite de tracţiune şi hrană. Lumea satelor se confrunta
grave probleme economice, sociale şi sanitare, pe care statul, în ciuda unor
rturi, a fost incapabil să le rezolve. Majoritatea ţărănimii se afla la discreţia
Tiătarilor, fiind apăsată de dobânzi uriaşe percepute în schimbul împru-
iturilor. S-au adăugat, totodată, numeroase boli, regimul de subalimentaţie,
ndiţiile grele de viaţă, toate grevând dureros asupra situaţiei ţărănimii. Politica
vernamentală a vizat, până la răscoala din 1907, doar soluţii paleative la o
ablemă atât de acută în societatea românească. S-au urmărit, aşadar,
întinerea marii proprietăţi agricole şi întărirea celei mici. Se dorea rezolvarea
oblemei agrare doar prin vânzarea pământului din domeniile statului şi
;6ordarea de credite către ţărănime.
Frământări şi răscoale ţărăneşti (1888-1907). Frământările şi agitaţiile
rănimii, al căror punct culminant l-au reprezentat răscoalele, au pus în lumină
ontradictiile din sânul societăţii româneşti în pragul secolului al XX-lea şi au
onstituit forme de acţiune specifică în viaţa satului.
în martie 1888, pe fondul luptei contra guvernului, s-a răspândit în
luntenia zvonul că guvernul a decis împroprietărirea ţăranilor, dar marii
roprietari funciari au convins pe primari să nu înfăptuiască aceasta, element
are a constituit pretextul nemulţumirii ţăranilor. La 22 martie /3 aprilie 1888,
‡refectu! de Ialomiţa s-a îndreptat spre Urziceni, unde se strânseseră mari mase
le ţărani, pentru a-i linişti, dar nu a reuşit. Răscoala s-a extins, în luna aprilie
I888, în judeţele Prahova, Vlaşca, ëorj, Mehedinţi, Ilfov, Vaslui, Roman, Tecuci,
Suceava, Neamţ. Printre localităţile ce au devenit focare ale răscoalei au fost
Lipia Bo/dani (jud. Ilfov) şi Dumbrăveni §\\6 Botoşani). Ţăranii au ars conace, au
distrus registrele de proprietate, s-au răfuit cu reprezentanţii administraţiei de
stat, au trecut la împărţirea rezervelor de cereale, în principal de porumb. Cete
de ţărani au încercat să pătrundă în oraşe ca Galaţi şi Mizii. Autorităţile au trecut
la reprimarea răscoalei. Mulţi ţărani au fost ucişi sau răniţi, iar peste 3 000 au
fost arestaţi.

S Q h et
/ LEëENDA /Tx.SatuMare '
‡ Răscoala din 1888 Cărei J
w Ŷ sMişcân
Mişcăriţărăneşti
ţărăneşti în
şi 1893-1894 Baia Mare
A şi 1898-18 99
Mişcări ţărăneşti înînTransilvania
greve de seceriş Hust Darabani
OM Târgu Lapuş 1
Transilvania
până la 1900între 1900- ‡ \nur>onv pm
Halmeu
6//
'
1914, de seceriş în Transilvania
/ 6 , Greve
până la 1900 Oradea ( /Sălaci
Şiret Ä Dorohor Rădăuţi
w, V i ş e u l d e S u s u u i o u w ‡-
ftţS..
w us
"*- $
'Valea lui Mihai²'
Cefa
Salonta Marghita
Negre ni Aleşd t>ej Orhei
Huedin Călăraşi" 
C|U1 Miclâuşan
GheorghienP '.Ch,şinlu
J Târ u
Turda 9 Mureş ‡> Tighma Tiraspoi
.s" ~ j«sSangeorgi w
N
Tq.Lăpuşnei
Câmpeni o , H ,'
Semlac '" de Pădure
Brad Abrud
 

;
-vVHUS' ' ' Câuşao i
>- .
ź 6 Ŷ» Comrat '
Alba lulia'
Sebeş' Orăştie T- /Bârlaa Cetatea Aibă.
Jimbolia $ !
Lugoj       ; à
Cahul Tatarbunar }&ëS&
Haţeg Caransebeş -
petroşani ) Bolgraa
Nouă e
Bala de Arama I.Şerpilor
BELGRAD ' Târgu Jiu fsulma
Moldova Veche ‡ f
Flt şl
Turnu Severin. ,> Sf.Gheorghe
RĂSCOALA DIN 1907
‡ Principalele localităţi răsculaţi
o Localităţi în care au avut loc acţiuni' de solidaritate ale
ƑCraiova
muncitorilor şi ţăranilor Cernavodă
n Localităţi în care au avut loc ciocniri Vidin Caracal Constanţa
între răsculaţi şi unităţile represoare
A. Localităţi bombardate de unităţile represoare
Lom Ţurnu Măgurele-*
ZimniceaL-l Mangalia
Ƈ Reşedinţe de judeţ şi alte centre

BazargiC
Balcic

Dezvăluind un registru mai larg al nemulţumirilor sociale. documentele menţionează unii lideri locali ai ţăranilor numiţi şi Ästudenţi". 0 . încercarea de a ridica unele fortificaţii. Aceasta a generat răscoale în judeţele Vaslui. dar desfăşurarea evenimentelor ulterioare a efat falsitatea acestei afirmaţii.> socia!-poîitrcă a «mâniei. v Răscoala d<n 190? şi vo-'-ih i. grad de violenţă. dar fără un efect concret. cârciumari şi ndaşi. în 1899 răs- lele au cuprins şi alte judeţe. Cel din nă.jud. Prahova. în unele cazuri. Solicitările ţărănimii erau concentrate în formula: ÄNoi vrem mântl". Bacău. Dolj. Mehedinţi. Ţăranii au cerut încheierea )r învoieli mai lesnicioase. Răscoala a izbucnit la 8/21 februarie 1907 în satul Flămânzi (jud. al cărui apogeu a t atins în Moldova între 5 şi 10 martie 1907. pătrunderea ideilor socialiste şi în lumea ilă. diverse forme de ită. şi mai ales satul Băileşti. Ea s-a desfăşurat. precum întocmirea de petiţii. Teleorman. în cadrul unei mişcări spontane. Tutova. pentru a împiedica deplasarea forţelor de )resiune. Boto- li). Vaslui. Silit de agitaţiile ţărăneşti guvernul a propus Parlamentului unele măsuri înd vânzarea unor moşii ale statutului către ţărani. Giurgiu. Buzău. Vlaşca. Primele ciocniri forţele de represiune au determinat intensificarea răscoalei. Romanaţi. trugerea liniilor de comunicaţie. Dolj. Răscoala s-a extins ulterior în ntenia şi Oltenia . drept pentru care a t bătut şi alungat. Ilfov. a politicii deseori itropice a guvernelor. Unii au lansat zvonul că răscoala s-a reptat contra arendaşilor evrei.jud. irindere şi caracter exploziv fără precedent. Demn de subliniat este şi faptul că. pe o mare moşie a trustului fraţilor Fischer. introducerea unui impozit pe turile spirtoase a trezit numeroase nemulţumiri în lumea satelor. Circa 230 de cluburi au fost formate în Câmpia Munteniei. intensitate. ce s-a remarcat printr-o amploare. dar în esenţă legislaţia agrară a rămas limbată. modificarea unor /ederi ale legii tocmelilor agricole. Dolj. prin rmediul cluburilor sale la sate. Vlaşca. Unii contemporani au întrevăzut .a un veritabil război ţărănesc. Agitaţia a cuprins repede numeroase sate şi comune din dul Moldovei .Răscoala din 1907 a constituit apogeul mişcărilor sociale de la finele >cii modeme. >ţeSc sale In V>-H. distrugerea registrelor de proprietate. S-a încercat de către ani forţarea barierelor oraşelor şi pătrunderea în centrele urbane: precum rabia. Vâlcea. unele grupând 3 de membri. Roman. ce a impus cu stringenţă necesitatea rezolvării blemei agrare. a reprezentat un puternic focar de răscoală. s-au devastat conacele şi sediile administraţiei locale. Râmnicu Sărat. în urma unor noi legi date de guvernul servator. astfel. în rina anului 1893 şi în anul următor. între şi 15 martie 1907 răscoala a atins apogeul în sudul ţării. încercând. în anii 1888-1889 noi agitaţii ţărăneşti au fost înregistrate în iţele laşi. obligaţiile financiare ale ţăranilor au sporit mult. a bunelor intenţii. la începutul secolului nostru mişcarea ia/istă s-a implicat mai mult în abordarea problemei agrare. Botoşani. Ţărănimea a utilizat. în condiţiile agravării problemei gre.. Au fost alungaţi proprietari. a transformării sale într-un indiciu în funcţie de care urma să se decidă Ŷctia progresului societăţii româneşti. Ilfov. dar administratorul a refuzat. După anul 1900. icarea conacelor marilor proprietari. Dorohoi şi laşi.

alţii urmăriţi în justiţie şi condamnaţi la ani grei de închisoare. alături de o susţinută campanie de prec. Brătianu menţiona în Parlament numărul de 419 ţărani ucişi. Bucovina. Vieru şi Hodivoaia. Răscoala a avut o audienţă deosebită în provinciile româneşti aflate ' b dominaţie străină (Transilvania. Numărul victimelor este dificil de precizat cu exactitate. . S-a folosit artileria pentru Äpacificarea" unor sate. Austro-Ungaria. Alexandru Vlahuţă. Litografie de A. Bulgaria. Demian numeroşi lucrători industriali şi-au manifestat pe diferite căi solidaritatea cu răsculaţii la Galaţi. Ion I. Constantin Stere. :tf»   La asaltul conacelor. prim-ministru fiind DA. . prin Mihail ëheorghiu-Bujor. dădeau cifra de 12-13 000 de victime. şi de aceea se impunr ‡ rezolvarea neîntârziată a Ächestiunii ţărăneşti". totodată. precum la Stăneşti.C. că guvernul avea o responsabilitate deosebită pentru soarta ţărănimii şi a ţării în general. Ziarele patronate de Constantin Miile. Bă/ieşti. Ei au subliniat. ce au recurs la unităţile militare.are a înfăţişat cititorilor situaţia ţărănimii din România. Paşcani. şi a criticat reprimarea 181 . Canada. Radu Rosettişi alţii. Guvernul a reprimat violent răscoala. Numeroşi ţărani au fost ucişi. Brăila. Sturdza. protestând contra intervenţiei violente a forţelor de represiune.Adevărul" şi ÄDimineaţa". Au luat poziţie.ă a socialiştilor. Regele Caro/1 declara ministrului Angliei la Bucureşti că era vorba de Ämai multe mii". ca Nicoale /orga. numeroşi intelectuali. La 12/25 martie 1907 guvernul conservator a demisionat şi a lăsat locul unuia liberal. Valea Prahovei. Basarabia). Constantin Dobrogeanu-ëherea. Germania. Ion Luca Caragiale. precum şi un re ou deosebit în presa din Serbia. Intensitatea răscoalei a determinat r' icţia autorităţilor. pe care l-a sprijinit însă.

ole. între 1907-1909 s-au adoptat legea pentru învoirile - . după 1913. Ŷghe şi transporta recolta de la distante considerabile . pentru hrana copiilor. lucrătorii industriali J exprimat solidaritatea cu lupta ţărănimii. 1887). porturile dunărene. rezultat al realizăm revoluţiei industriale. Ierna agrară a continuat să rămână o preocupare a vieţii politice interne.onflictul militar. ale ceferiştilor din Galaţi şi Bucureşti (1888) Orga- rea unor formaţiuni politice ale socialiştilor şi ale sindicatelor a determinat o iă nouă în lupta pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă între 2 şi 1906 au avut loc 580 acţiuni greviste în acelaşi timp. legi privind înfiinţarea Casei i/e. aceştia au mizat acţiuni de luptă specifice nivelului lor de dezvoltare Grevele s-au jlţit şi au căpătat amploare şi durată La sfârşitul secolului trecut. cea privind judecătoriile de ocoale.' mărginirea dreptului de a avea proprietăţi în arenda. fiindcă nu-şi poate îndepărta pe care trebuie să o aibă pe fiecare zi acasă. centraţi în zone ca Bucureşti. care se contura în lume Pe fondul progresului în structura social-economică a ţării contradicţiile ale au evoluat. trecerea în netatea statului a unor terenuri agricole. poziţiile conservatorilor. pot fi iţite grevele căruţaşilor din Brăila (1884). chiar când acei care le posedă ar voi a le arenda. ntă a mişcăm sociale Austro-Ungaria şi-a manifestat chiar Äîngrijorarea" faţa /enimentele din România şi repercusiunile lor posibile asupra românilor din silvania Răscoala a fost menţionată şi în lucrările Congresului din 1907 de uttgarta\ Internaţionalei a ll-a Răscoala din 1907 a determinat impunerea fermă în opinia publică din ânia a problemei agrare şi a tras un semnal de alarmă în legătură cu adictnle din ţara noastră şi necesitatea adoptăm unor măsuri eficiente drnele ce s-au succedat la conducerea ţării au adoptat noi măsuri în cadrul latiei agrare Astfel. de ărei rezolvare depindea însăşi evoluţia ţării în climatul de puternică /escenţă social-pohtică de la începutul secolului nostru în România. ce a înlesnit unele împrumuturi acordate iilor. Valea Prahovei Trăind şi cind în condiţii dificile. faţă . în principal. şi nu-şi poate cultiva. sub semnul isificărn revoluţiei industriale. a determinat afirmarea lucrătorilor industriali. legea pentru constituirea obştilor ţărăneşti de arendare în a unei legislaţii agrare. ce urmau să rezolve litigiile între ii şi proprietari. au luat cunoştinţă de poziţia îărn sociale faţă de rezolvarea problemei naţionale. legea de modificare a unor eden privind băncile populare. liberalii ustinut. ce a stabilit un plafon maxim de arendă. de altfel. ale muncitorilor tipografi din laşi şi ureşti (1886. agrare şi electorale. Progresul economiei româ- 1 după cucerirea independenţei de stat. rezolvarea lor fiind avută în vedere de toate echipele ernamentale ca o soluţie pentru propăşirea ţării ** * Din raportuldin 7 februarie 1906 al procurorului general N Leonescu către ministrul justiţiei Este absolut imposibil locuitorilor din comuna Fălciu ca să arendeze pământ pentru hrană aş pe alte moşii. aflată. necesitatea înfăptuim unei reforme agrare şi electorale Acţiuni sociale ale Sucrătoriior industriali. care a afectat.

26 infanterie. 1 Călăraşi suna astfel Vă ordon să reprimaţi în mod exemplar distrugând totul şi împuşcând pe capii răzvrătiţilor. să ordone tuturor detaşamentelor ca 183 .energie . care trecuseră graniţa şi dădeau vina pe seama străinilor. că orice măsuri se vor lua şi orice sfaturi se vor da locuitorilor lipsiţi absolut de pământ pentru hrană şi păşune vor rămâne ineficace în fata marei mizerii produse prin refuzul arendaşilor de a ie da pământ fie pe bani fie pe muncă. 5 vânători. regimentelor 1. comandantul diviziei a ll-a de la Craiova cerea în 14 martie prefectului de Dolj să se aducă la cunoştinţa autorităţilor şi locuitorilor chiar din locurile nerăzvrătite. 3. 2 călăraşi şi batalionul Cantemir 12. şi să încunoştimteze de urgentă parchetul Mi-e teamă domnule ministru. prin care au imprimat. ordinele ministrului de Război rezumându-l astfel . comandantul acestei divizii.energice . 1 2 cavalerie. vă rugăm domnule ministru ca în lipsa unui text de lege care să le impuie tuturor arendaşilor şi proprietarilor ca să dea o câtime de pământ pentru o hrană şi păşunat locuitorilor care au trebuinţă. un caracter deosebit d»sângeros lată câteva din aceste ordine Generalul Gigârtu. 1. 19. agenţii administrativi instruiau membrii justiţiei mstruiau Ideea fixă. să pnnză încetul cu încetul şi apoi să ia trup definitiv acuzarea că vina. ci actele judecătoreşti oficiale ' Cu privire la reprimarea răscoalei din 1907 în privinţa modului în care trebuia executată reprimarea răscoalei trebuia spus că Ministerul de interne şi cel de război au emis ordine dintre cele mai . a dat la 17 martie Diviziei a ll-a ordinul . că trupa are ordin să tragă atât cu armele cât şi cu tunurile '(Subl în text) într-o circulară din 16 martie către prefecţii de judeţe ministrul de interne I I C Brătianu atrăgea atenţia asupra absolutei necesităţi de a reprima chiar din primul moment în modul cel mai energic La 16 martie generalul Gigârtu reamintea garnizoanelor Râmmcu Vâlcea. Am pus în vedere atât inspectorului comunal cât şi ajutorului de primar Gh Grancea ca sa ia toate măsurile de a preveni în caz când locuitorii comunei Fălciu ar voi ca să atace proprietăţile vecine. încheierea este că răscoalele ţărăneşti din 1907 nu se datorează instigatiunilor vreunei orgamzatium criminale ci stărei economice şi culturale a ţăranilor (subl în text) Constatarea aceasta priveşte întreaga tară şi nu eu sunt acela care o fac. este adevărul sfânt Astfel actele de acuzare ale parchetelor ar menţiona numele instigatorilor Imediat pe aceste acte. pentru că astfel să se poată preîntimpina nemulţumirile şi răscoalele săteşti Articolul Apărarea mea de Vas/Ie Kogălmceanu Răscoalele ţărăneşti din martie 1907 au avut de urmare firească o întinsă cercetare judiciară şi administrativă pentru aflarea autorilor răscoalei La început. de la bun început acestei acţiuni. fund încă sub impresiunea zguduitoare a revoltelor. Slatina. fără a vă mulţumi făcând numai prizonieri Nemulţumit de rezultatul acţiunilor de reprimare comandantul Corpului 1 de armată generalul Năsturel. a unei nemulţumiri locale Era însă scânteia care căzuse într-un butoi cu dinamită întreaga tară luă foc Atunci bănuielile care rătăciseră câteva zile de colo în colo. în martie şi aprilie opinia publică. credea că ţăranii s-au răsculat împinşi de instigatori sau de vreo orgamzatiune revoluţionară care lucra la sate în atmosfera aceasta încărcată a început să nască. ca să luaţi măsuri de a se îndrepta această stare de lucruri din partea arendaşilor şi proprietarilor.foc în carne Prinderea capetelor agitatoare în aceeaşi zi ordinul nr 11 687 ulterior primul emis de acelaşi general regimentelor Rovine nr 26 9 Artilerie. preconcepută cu care porniseră toţi la cercetare era că ne aflăm în fata unei revoluţii organizate Trebuia să se afle organizaţia Constatarea aceasta este adevărată.e opriră asupra mea 6 Instrucţia începuse în tot cuprinsul ţării Şefii armatei instruiau. ca atâţia altn că nu e vorba decât de izbucnire. şi vor săvârşi delicte şi crime constrânşi de nevoi în urma celor raportate. Caracal regimentelor 2. crezând. s.ca în 48 de ore răscoala să înceteze' El cerea generalului Gigârtu. 9 artilerie batalionul 1. sau cel puţin o parte din vină o am eu Dintru întâi nimeni nu s-a gândit la mine La izbucnirea revoltei eram liniştit.

ta să nu împiedice trupa de a ucide pe făptuitori. Cerem plata zilelor în intregral cât vom sta în grevă. 4. Memoriu de revendicări al lucrătorilor de la moara ÄSteaua" din ëalaţi în timpul grevei >/<?1. 2. târgul fiind închis legal. asemenea şi a subşefului morar. Care a fost statutul problemei agrare în «omânia. Cerem ca toţi lucrătorii şi lucrătoarele să fie respectaţi tio personalul superior. să nu o împiedice de a incendia casele lor". Plata să se facă în argint şi bilete de bancă. ci numai o morală cuviincioasă. (a de Comerţ. 7. ijstrator al moarei. Cerem ca. Mărirea salariilor tuturor categoriilor de lucrători cu 30 la sută pe zi. când moara are nevoie a sta vreo zi pentru difer. să se plătească supliment după preţul zilei. Cerem ca. fiind expresia sinceră a noastră.. aducând injurii legilor ţării. 11. a nu se mai .. iar cele două ore de lucru până la schimb. şi în special din acei ce vin ca reprezentanţi la aducerea la îndeplinire a Ŷjicărilor cerute de noi. la cumpăna secolelor al XIX-lea . dl. cât şi gradului psire morală a lucrătorilor şi lucrătoarelor. eparaţii.ă de duminică dimineaţa şi până luni dimineaţa. fie mai întâi judecată fapta lucrătorului printr-o comisie compusă din 5 lucrători şi doi din rialul superior al moarei." TEMĂ: 1. . care ne învrăjbeşte şi ne maltratează jceşte. 8. Facerea unui act de învoială între noi şi direcţia fabricii. găsindu-se lipsă în ele. 12. pentru echilibrarea -liei între lucrători şi personalul superior al moarei. 9.al XX-lea. semnat de 5 delegaţi lucrători la ş. nd în localităţile răsculate şi ajungând poate după consumarea crimei de către răsculaţi. 3 A nu fi concediat din lucru nici un lucrător sau lucrătoare din cei aflaţi actualmente în grevă n de un an de zile. 2. Cerem ca plata să se facă pentru partida de zi să se facă la orele 5 seara ca toţi să ne i face târguiala. 6. lu-rătoni să fie adică cu toţii să fie asiguraţi cu 6 zile de lucru pe săptămână. iar nu în i cu bani de nichel. Cerem ca nici un lucrător să nu fie amendat pentru diferite ambiţiuni personale ale şefilor. Orele de lucru să fie de la 12 la 10 ore pe zi. cuvinte imorale şi josnice chiar pentru onoarea personalului superic al moarei. Respectarea repaosului duminical în întregime pentru reculegere de forţe. director al fabricii şi secretarul Comisiei Generale a Sindicatelor din ţară şi din onor. greva fiind provoc ată de dl. Demonstraţi caracterul rădicai ai răscoalei ţărăneşti din 1907. bunul mers al moarei. repaosul să -. Lucrătorilor să nu li se aplice amenda sub nici o formă. din împrejurări când un lucrător sau lucrătoare a întârziat 5-10 minute să fie 3 a-şi continua lucrul. 5. 10. Cerem înlocuirea d-lui administrator al moarei.

Oamenii de cultură din Transilvania. . geologia (ëregoriu Ştefănescu). Vechiul Regat a constituit.oriaţiî culttvaie. Perioada dintre 1878-1918 a constituit. această perioadă reprezintă un preambul în evoluţia culturală care avea să se desăvârşească după Marea Unire. Basarabia şi Bucovina s-au stabilit şi au creat la sud şi la răsărit de Carpaţi. de definire a matricei proprii spiritualităţii româneşti moderne. Aurel/ansi loan ëhica). viaţa culturală a românilor a beneficiat de o relativă coeziune. scriitorii Mihail Sadoveanu şi Tudor Arghezi. Astfel. . în mai 1879 a adoptat 185 . INSTITUŢIILE DE CULTURĂ. Constituită în 1866 ca ÄSocietatea literară română'. într-o perioadă de profunde mutaţii social-politice. iar începând din 1872 a ajuns să-şi lărgească domeniul de compe- tenţe. ilustrat un fenomen de osmoză culturală. ca de exemplu: istoricul Nicolae lorga. Mihail Kogălniceanu. . compozitorul ëeorge Enescuşi alţii. l tiîuţiiie de cultură. cu misiunea de a stabili ortografia. Fătu). în egală măsură. astfel. gramatica şi dicţionarul limbii române. Bogdan Petriceicu Hasdeu. Un element de coeziune a spiritului creator din întregul spaţiu românesc. O serie de personalităţi de primă mărime ale vieţii culturale din perioada interbelică îşi încep acum activitatea. Alţii au continuat să trăiască şi să activeze în provinciile natale. încă de la sesiunea inaugurală . artiştii plastici Constantin Brâncuşi. ea şi-a modificat. dar au păstrat o strânsă legătură cu România. admiţând între membrii săi oameni de ştiinţă de prestigiu din domenii ca: medicina (Nicolae Kretzulescu). o continuare a celei precedente. TRĂSĂTURI GENERALE. cu adânci rădăcini în tradiţia istorică a poporului nostru. în perioada 1878-1918.numele în ÄSocietatea Academică Română". această perioadă reprezintă o punte de cristalizări şi împliniri între generaţia paşoptistă şi cultura primei jumătăţi a secolului al XX-lea. CULTURA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA . ÎNVĂŢĂMÂNTUL. atât prin linia dominantă a preocupărilor cât şi prin personalităţile care o ilustrează. Deşi lipsită de cadrul unui stat pe deplin unitar. în plan cultural. Ion ëhica. Era. ştiinţele naturale (A. Alexandru Odobescu. Theodor Aman şi ëheorghe Tattarescu. savantul Henri Coandă.august 1867 . SOCIETĂŢI SI ASOCIAŢII CULTURALE. economia (Petre S. ëheorghe Petraşcu şi Theodor Pallad6. MIŞCAREA ARTISTICĂ. îl reprezenta Academia. Societă?' şi a . Este cazul lui Vasile Alecsandri. Trăsături generale. centrul în jurul căruia au gravitat forţele creatoare din provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină.

.

 % " .

› ü.

limbii şi istoriei naţionale. inginerul Anghel Salign6. dar o dată cu liversificarea disciplinelor ştiinţifice reprezentate. I. i s-au alăturat personalităţi mai tinere. în tructura sa s-au menţinut trei secţii: literatură. geologii Ludovic Mrazec. a literelor. ce avea drept obiectiv principal promovarea culturii. ştiinţelor şi frumoaselor arte".& tulatura de ÄAcademia Română". bota nistul Florian Porcius. chimiştii Petru Poni şi Nicolae Tec/u. Cantacuzino româneşti de hidrobiologie şi ihtiologie şi al  . cu merite deosebite în diferitele ramuri ale ştiinţei: matematicienii Spiru Haret. proiectant şi constructor al podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Dimitrie Pompeiu şi ëheorghe Ţiţeica. numeroşi re prezentanţi ai medicinei şi biologiei pre cum: ërigore Antipa. reflectând astfel progresele ştiinţei româneşti în acea epocă. loan c. Munteanu-Murgoci. cea din urmă secţie a tins să câştige o pondere tot mai însemnată în ca- drul Academiei. Simionescu şi ëh. istorică şi ştiinţifică. agronomul şi econo mistul Ion lonescu de la Brad . întemeietorul şcolii dr. Baca/og/u. geograful Simion Mehedinţi. Cobă/cescu. Primei generaţii de savanţi români - fizicianul şi matematicianul E. geologul şi paleontologul ër. David Ema- nuel.

Bogdan. Negruzzi. Voinov. Re-breanu. Ion Creangă. M. Al. L. C. D. I. Sadoveanu. Vasile Alecsandri. Dirnitrie Brândză. Ion Luca Caragiaie. Şt. A. Minai Eminescu. Odobescu.D. creatorul şcolii româneşti de antropologie. Titu Maiorescu. Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Bucureşti. Bar'iţiu. ëh. Thoma lonescu. C. la secţia literară. fondatorul în 1920 al Institutului de Speologie din Cluj. M. D. Istrati. Marii scriitori clasici. Ion Cantacuzmo. August Treboniu Laurian.A. ë. Levaditi. Pârvan. Hasdeu.P. Nu se poate totuşi să nu observăm şi câteva Äabsenţe" ilustre din rândul academicienilor. Francisc Rainer. Slavici. Victor Babeş. V. Urechia. iar mai târziu /. Onciul. Nici premierele mondiale realizate în  . Coşbuc. Kogălni-ceanu. C. fondator al ërădinii Botanice din Bucureşti. Xenopol. Delavrancea. /orga. la secţia istorică. ë. V. N. Emil Racoviţă. Timotei Ci-pariu. B. nu au ocupat în timpul vieţii fotoliile de academicieni care li s-ar fi cuvenit pentru valoarea operei lor. nu mai puţin ilustre sunt şi numele academicienilor din celelalte secţii: B. Marinescu. Dacă secţiunea ştiinţifică a Academiei Române s-a bucurat de o com- ponenţă atât de prestigioasă.

cât şi din provinciile aflate sub administraţia străină. Astfel au activat între altele Societatea de Arhitectură (Bucureşti. Menţionăm astfel. 1912). 1865). 1868). Un fenomen caracteristic pentru cultura română în această perioadă îl reprezintă şi apariţia unui mare număr de societăţi şi asociaţii culturale cu profil istoric. 1863). Amicii literaturii şi artei române (Bucureşti. Academia Română reprezenta forul în jurul căruia s-au grupat cele mai importante forţe creatoare ale poporului român. 1895). Societatea culturală ÄAteneul Român" (Bucureşti. decât în cazul celui din urmă. Asociaţia 187 . 1897). Alături de Societatea ÄJunimea' (laşi. Societatea ÄTinerimea artistică" (Bucureşti. Societatea Filarmonică Română (Bucureşti. atât din Vechiul Regat. 1901). peste mai multe decenii de la construirea primului avion cu reacţie. domeniul aviaţiei de Traian Vuia şi Henri Coandă nu au fost răsplătite cu titluri academice. marcând o tendinţă de specializare în cultură. în pofida acestor omisiuni. 1870). Societatea de filosofie (Bucureşti. Societatea amicilor de Belle Arte (Bucureşti. 1908). literar. artistic. 1872) au activat importante asociaţii culturale ce au susţinut idealurile deplinei libertăţi şi unităţi naţionale. 1891). lorga" '(Vălenii de Munte. Universitatea populară ÄN. Societatea pentru răspândirea gustului artistic în România ÄIleana" (Bucureşti. Ele ilustrează efervescenţa culturală care defineşte deceniile din preajma anului 1900. 1906). Liga ÄDeşteptarea" (Bucureşti. Societatea pentru fond de teatru român (Deva. Societatea scriitorilor români (Bucureşti. 1909). Asociaţia ÄFrăţia bunilor români" (Bucureşti. Alte societăţi şi-au propus obiective limitate. 1897).

a valorilor tradiţionale şi deschiderea către cultura . ce poartă numele de junimism. Eminescu. Dacă avem în vedere şi existenţa unui număr mare de asociaţii vizând obiective sociale şi politice (Liga Votului Universal) sau naţionale (ÄArcăşiile"\n Bucovina) şi luăm în consideraţie şi spectaculoasa dezvol tare a presei . cu o afinitate specială faţă de cultura germană.cidentală. Avându-I în fruntea sa A pe T it u Maiorescu. Creangă. han Slavici şi Ion Luca Cara- ale.ne putem crea o imagine a bogăţiei şi diver sităţii care au caracterizat preocupările culturale ale societăţii româneşti între războiul de independenţă şi Marea Unire. explicabilă prin Mihai Eminescu Ion Luca Caragiale 88 . în jurul acestei societăţi s-a definit un interesant complex de idei estetice. 1917). 1917). ea a j ucat un rol de- Aurel Vlaicu ‡ CISIV în afirmarea lui M. jsofice şi politice. în acelaşi timp. Pentru meritul de a fi grupat în jurul său pe cei care vor deveni Äclasicii litera turii române". So cietatea ÄArta Română"(laşi.peste 2 700 de periodice apărute doar în perioada 1907-1918 . profesorilor universitari (laşi. Junimea" ocupă o poziţie privilegiată în ierarhia asociaţiilor şi so cietăţi/or cu/tura/e. I. El s-a pronunţat şi a susţinut omovarea.

ideile lui Constantin Stere şi ëarabet Ibrăileanu. Condiţiile obiective ale dezvoltării social-economice. De altfel. Ideile sale se fac cunoscute prin paginile revistei ÄContemporanul". prin care învăţământul primar a devenit obligatoriu şi gratuit. din laşi (fondată în 1860) şi din Bucureşti (înfiinţată în 1864). Reforma învăţământului. în cadrul său. iar din punct de vedere politic adept al social-democraţiei. Concomitent. în opera de modernizare a sistemului de învăţământ din România un rol important l-a jucat matematicianul. a continuat să funcţioneze învăţământul particular. Nivelul ridicat de cunoaştere şi cercetare se explică nu numai prin talentul şi entuziasmul corpului profesoral. ÄViaţa Româ- nească". condusă de Alexandru Macedonski. obiectivul principal a fost apărarea şcolilor cu predare în limba naţională. iniţiat de Spiru Haret. Estetica maioresciană a avut un adversar şi în persoana lui Constantin Dobrogeanu-ëherea. în acest scop sunt atribuite burse de studii în străinătate. Cele două universităţi. promovată de Spiru Haret. cu repercusiuni şi dincolo de domeniul strict al esteticului: ÄSămănătorul". lumea academică coincide. precum şi şcolile superioare cu profil artistic . învăţământul. adesea după absolvirea unei facultăţi în ţară. mulţumită cărora poarta marilor universităţi se deschide pentru tinerii români proveniţi din aproape toate păturile sociale. în ceea ce îi priveşte pe românii din provincii!'. Curentele născute în jurul celor două reviste au fost sămănătorismul ş\ poporanismul.faptul că. în perioada de care ne ocupăm. alte două publicaţii au devenit purtătoare de cuvânt ale unor noi curente literare. ce a îndeplinit de mai multe ori funcţia de ministru al instrucţiunii publice. respectiv. Carol Davila şi N. în special. cu aceea universitară. Polemica de idei s-a purtat preponderent pe tărâmul esteticului. un anumit imobilism şi o oarecare inerţie la nivelul mentalităţilor au determinat menţinerea unui procent însemnat de analfabeţi. în mare măsură. nu toţi elevii înscrişi în clasa I terminau patru clase. O premisă importantă pentru facilitarea accesului la învă- ţământ a reprezentat-o legea din 1864. Reacţia împotriva poziţiilor junimiste s-a cristalizat în jurul revistei ÄLiteratorul". însă. şi. prin care s-au făcut cunoscute. Kretzulescu). se formaseră nu numai Titu Maiorescu. astronomul şi pedagogul Spiru Haret. au focalizat viaţa culturală şi ştiinţifică a ţării Se adăugau Facultatea de Medicină (iniţiatori dr. care completau imaginea învăţământului superior românesc situat la cote valorice ridicate. ci şi prin temeinica sa pregătire în reputate centre universitare ale Europei. a dat o nouă orientare Şcolilor de stat din România. Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică.aflate sub stăpânire străină. în primii ani ai secolului XX. obiceiul trimiterii unor tineri la studii în străinătate. se va menţine şi în continuare. susţinător al Äartei cu tendinţă". în Transilvania şi în Bucovina  . precum şi cel confesional. ÄLiteratorul" promovând curentul parnasianismului şi simbolismului. ci şi mulţi alţi reprezentanţi de vârf ai intelectualităţii române din epocă. Prin activitatea sa el a reorganizat pe baze moderne învăţământul de toate gradele şi a iniţiat prima acţiune culturală şi politică de proporţii a învăţător/mii române din med/uf sătesc. însă.Şcolile de Arte Frumoase din Bucureşti şi laşi. în realitate. Principala tribună de manifestare a ideilor acestei societăţi au constituit-o ÄConvorbirile literare".

pictura. şcoala omânească. Dramatica iituaţie culturală a românilor basarabeni era întreţinută şi agravată şi de vigilenţa :u care autorităţile ruse vegheau să nu pătrundă nici un fel de cărţi sau periodice n bibliotecile basarabene din România pentru a putea. Activitatea Astreia constituit un imbold pentru afirmarea laţiu'nii române din Transilvania. cel are. Politica de deznaţionalizare a populaţiei majoritare româneşti a atins ipogeui după 1867.are reprezintă un adevăr general. nu însă şi majorităţii româneşti. de nivel primar şi mediu. sculptura. fapt . s-a ecunoscut dreptul la învăţământ în limba maternă. Faptul că primul preşedinte al Astreiesle ales Andrei Şaguna. pe diferite căi. arhitectura. Ea a continuat să susţină. să-şi ducă la îndeplinire acţiunea de deznaţionalizare a românilor. muzica şi teatrul trec şi ele printr-un proces de iefinire a marilor direcţii care vor reliefa specificul naţional în cadrul fiecăreia şi otodată cunosc capodopere ale creaţiei artistice. vechea tentaţie. în perioada care a urmat războiului de independenţă. nevoia de a construi mari I90 . George Coşbuc Bogdan Petriceicu Hasdeu Ŷxistau unele şcoli româneşti. a clasicismului. aruncă o lumină semnificativă asupra implicării Bisericii în prijinirea învăţământului şi cultivarea valorilor naţionale din Transilvania. în arhitectură. în 1864. Mult mai dramatică se prezenta situaţia învăţământului pentru românii din Basarabia.cărora le aparţineau românii transilvăneni. prin totala izolare :ulturală. sub influenţa revoluţiei ruse din 1905. a devenit şi Mitropolit al românilor ortodocşi din Ungaria şi din 'ransilvania. valabil pentru ambele mari confesiuni - irtodoxă şi greco-catolică . este abandonată )entru a face loc unor direcţii de dezvoltare divergente. Chiar şi atunci când. ca stil. acest drept era acordat liferitelor grupări etnice minoritare. dar se simţea lipsa ivăţământuiui superior. când folosirea limbii române în orice fel de şcoală a fost nterzisă.

Pentru pictură şi sculptură. Verona. ctitor al şcolii similare din laşi. ilustrat prin edificii ca Atheneul Român sau Cercul Militar din Bucureşti. în schimb. îşi încheie activitatea. Pallad6. Petraşcu. Opera lui Constantin Brâncuşi. C. CD. fondatori ai Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti şi ëheorghe Panaiteanu. degajând o viziune stilizată a volumelor. care să dea prestanţă oraşelor româneşti. Preocuparea arhitecţilor de a îmbina elementul nou cu cel autohton s-a finalizat prin opera arhitectului Ion Mincu şi a elevilor săi. La laşi. generaţia lui Nicolae ërigorescu. Aceasta este satis- făcută de eclectismul specific şcolii franceze. N. Se afirmă nume noi ca: A. primită cu reticenţa de publicul format şi educat artistic în spiritul curentului academismului. Stahise apropie mult de tradiţiile artei plastice germane. ëh. D. în sculptură. Palatul Culturii din laşi edificii publice. Brâncuşi. pentru început. a fost. Carol Storck. Ion ëeorgescuşi Ştefan Valbudea preiau ştafeta de la dascălul lor. Paciurea. încercare de continuare a repertoriului de forme arhitecturale consasrat de epoca brâncovenească. Theodor Aman. epoca de care ne ocupăm reprezintă momentul unei predări de ştafetă între generaţii. pentru a o preda unei generaţii mai tinere: C. Primii ani ai secolului XX au marcat şi deschiderea artei româneşti către universul de idei şi forme ale curentului modernist. Fritz Storck. apoi Ion Andreescu şi Ştefan Luchian înnoiesc limbajul plastic realizând o mai mare apropiere faţă de pictura franceză a şcolii de la Barbizonş\ a curentului impresionist. Cuţescu-Storck. Activitatea 191 . în clădiri aparţinând stilului neo-românesc. Th. Vermont. ëheorghe Tattarescu şi Caro/ Storck.

Palatul Poştei şi Telegrafului din Bucureşti Ateneul Român .

Mai aproape de realizare se află proiectul altei instituţii de interes naţional. deşi un fond de opere ale artiştilor români începe să se strângă pentru viitoarea Pinacotecă Naţională. unde cei mai mulţi îşi desăvârşesc studiile. el însuşi având studii de istoria artei. Regele Carol I. Storck şi Filip Marin sculptează ansamblul de factură romantică format din doi giganţi şi Frumoasa Adormită. ca urmare a voinţei testamentare a suveranului. ilustrare a unei legende scrise de Carmen S6lva. Cu acest prilej se amenajează în Capitală Parcul Carol şi se construiesc. realizând astfel paşi spre recunoaşterea artei româneşti în cercurile internaţionale. donată ulterior statului. Ideea unui muzeu de artă. regina poetă şi protectoare a artelor. construit de Anastase Simu pentru a-i adăposti bogata colecţie de pictură şi sculptură. Tot gustului său şi al reginei Elisabeta (Carmen Sylva) i se datorează construirea - între 1873-1383 . Tot cu acest prilej D. însă. şi pe alt plan. Este vorba despre Muzeul naţional de artă veche românească. cât şi mărturii artistice ale civilizaţiei româneşti medievale. în această epocă. pentru care istoricul de artă Alexandru 193 . Un eveniment de excepţie îl constituie Expoziţia Jubiliară organizată la Bucureşti în 1906 pentru a marca festiv împlinirea a 40 de ani de la suirea pe tron a lui Caro/ I. precum Palatul Artelor. destinat să cuprindă atât obiecte de artă populară. iniţiat şi susţinut de stat. în cadrul său. şi-a format o celebră colecţie de tablouri. nu- meroase edificii. interesul pentru artă se manifestă. un bun al poporului român.a CasteluluiPe/eş. din 1914. Nicolae Grigorescu Theodor Aman expoziţională capătă un caracter ritmic. Pădurea. în 1910 ia fiinţă la Bucureşti primul muzeu de artă. devenit. Acum au luat naştere colecţii şi muzee dintre cele mai importante în România. iar spaţiile pentru amenajarea ei sunt prevăzute în Palatul Atheneului. doar în stadiul de proiect. Fr. Unii artişti expun şi în străinătate. se află.

Preocupărilor pentru cunoaşterea trecutului istoric tional le datorăm şi cele dintâi studii de arheologie românească pe care Ie-a îlizat Alexandru Odobescu. repertorierea şi taurarea monumentelor. astfel. referitor la civilizaţia geto-dacă. reprezentată de Matei Mi/Io. tivitatea de pionierat în acest domeniu a lui Vasile Alecsandri ş\ B. mai târziu. La laşi. ërigore cilescu. clasicii literaturii universale ilternează cu dramaturgii români. cu precădere. iar itectul Nicolae ëhika-Budeşti a construit o aripă a viitorului sediu din . Ştefan Iulian. Viaţa culturală românească din perioada 1877-1918 se prezintă. Elena ?cu/ută-Voronca. Alexandru Flechtenmacher îşi asociază numele în Decial cu acela al poetului Vasile Alecsandri. în cadrul său s-au ructificat roadele unei activităţi începută încă anterior anului 1848 şi în care cultura română s-a aliniat celei europene. Aristizza lomanescu. director al Conservatorului din Bucureşti. isile Pârvan. chiar şi celui internaţional.ureşti (actualul Muzeu al Ţăranului Român). Simion Florea Marian. Toci/eseu. şi noile contingente de ictori. Câteva îrsonalităţi se impun publicului.P. Printre publicaţiile comisiei se numără şi amplele iertorii de monumente bisericeşti medievale din România.eastă direcţie s-au impus.t continuată de Artur ëorovei. îavriil Musicescu îmbină activitatea componistică cu cea pedagogică. Eduard 'aude/la. Teatrul naţional se afla la momentul de răscruce dintre vechea leneraţie. lşş\ Nicolae ëhika-Budeşti. Viaţa muzicală a fost bogată în manifestări aparţinând diferitelor genuri. Dtntre compozitori se afirmă Ciprian Porumbescu. beneficiind . precum şi studii privitoare la textele culese. Alfons Castaldi. care au publicat importante culegeri de clor. Lazăr Şăineanu. Constantin Nottara. ër. printre care menţionăm pe ërigore Manolescu.eput o activitate sistematică de culegere şi interpretare ştiinţifică a folclorului. în repertoriu. realizate de ëh. cu care colaborează. a constituit un început condus în mod ferm de o generaţie de oameni de cultură. gara-Samurcaş a colecţionat un fond de mai multe mii de exponate. la dezvoltarea căruia un rol important l-a avut Eduard iachmann. Tot în această perioadă. Fără idoială însă că marele eveniment al istoriei muzicii româneşti este apariţia inărului ëeorge Enescu. pentru monumentul de la Adamclisi (Tropaeum Traiani)ş\. Imaginea vieţii culturale a epocii de după cucerirea independenţei ar fi icompletă fără o menţiune a rolului tot mai important pe care şi-l asumă arta framatică. atingând cote valorice superlative. a . organism specializat în studierea. contribuţiile lui ëheorghe Dima şi n Vidu. a luat fiinţă Comisia wumentelor Istorice. Mihail Pascal/6. Hasdeua . Haricleea Darclâe. nu lipsită de unele ezitări. care reprezintă şi una din sursele de spiraţie pentru compozitori. care şi-a uimit maeştrii prin precocitate şi o strălucită arieră internaţională ca interpret. ca jn fenomen complex. în strânsă legătură cu teatrul dramatic a luat îaştere şi teatrul liric. în special pentru cei atraşi de creaţia corală. dirijor şi compozitor. Principalele instituţii culturale s-au aflat acum în perioada de organizare care.ene ale Europei. Din acelaşi interes pentru valorile culturii vechi. ina de A/o/ysunt două dintre vocile celebre ale României. în . ste epoca în care se organizează Filarmonica şi Opera (teatrul liric). aplaudate pe mari . în legătură cu tezaurul de la Pietroasa. Preocupări similare s-au anifestat şi în privinţa muzicii populare.

care e în fiecare dintre noi." TEMĂ: 1.de o formaţie solidă şi animaţi de un patriotism autentic... Specificul naţional e totuna cu sufletul neamului. Caracterizaţi direcţiile principale de dezvoltare ale învăţământului românesc. în scurt toate formele de mişcare spirituală ale poporului. pregătind actul din 1918... într-un moment în care aspiraţiile către unire atingeau apogeul. Afirmarea specificului naţional în cultură a fost unul din obiectivele urmărite cu consecvenţă fără a fi însă şi formulat ca atare. NICOLAE /ORëA despre interesul acordat ţăranului român . între anii 1878 şi 1914. 2. România independentă devenea astfel şi centrul către care convergeau forţele creatoare din întregul spaţiu locuit de români.. şi cu toate acestea este în afară de noi: noi îi împrumutăm viaţa organică.. poveştile. Cercurile literare şi ştiinţifice studiară cu stăruinţă poeziile. în mod programatic." CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU despre specificul naţional . Cercurile conducătoare dădeau mai multă atenţie ca înainte ţăranului.. cântecele. el ne dă continuitatea şi durata istorică. portul. Care au fost contribuţiile majore ale mişcării artistice la afirmarea culturii după cucerirea independenţei? . legendele. el este chipul cu care ne întrupăm pentru alte neamuri.

C.CAMPANIA DIN VARA ANULUI 191* SI URMĂRILE SALE. Äo veritabilă trambulină pentru mbasadori". între iii 1878-1880 Anglia. REINTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI SI PARTICIPAREA SA LA VICTORIE. Imperiului Otoman şi Austro-Ungariei. După numeroase demersuri diplomatice.şi să-şi făurească modalităţi proprii de afirmare care să-i asigure 9zvoltarea. I. PERIOADA NEUTRALITĂŢII SI SEMNIFICAŢIA SA. Brătianu. pe de altă parte. Bucureştiul a devenit. în 1880 I. Germania au recunoscut independenţa de stat a României. n centru cu o bogată activitate diplomatică. ustro- Ungaria. încă în toamna lui 1878. -ROMÂNIA SI DEBUTUL PRIMEI CONFLAGRAŢII MONDIALE. RĂZBOIUL PENTRU REÎNTREGIREA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI -DIPLOM AŢIA ROM ÂNEASCĂ LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA Şl ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA. Imperiul Otoman. DA. Franţa. în lipsa ascendenţilor direcţi. au avut loc numeroase contacte diplomatice legate de dicarea ţării la rangul de Regat. nepotul de frate al lui 36 . Aceasta. Brătianu Carol I au făcut vizite în Germania. iar. Dupâ recunoaşterea internaţională a independenţei de stat. -PACEA DE LA BUCUREŞTI (24 APRILIE/* MAI 1918). Carp. El a semnificat un prim as către modificarea statutului politic internaţional al ţării. Boerescu. Italia. un obiectiv central al guvernului român a fost cunoaşterea în plan extern a independenţei şi a transformărilor ce i-au urmat în tatutul politic al ţării. în perioada de care ne ocupăm. succesiunea la tronul ţării. Cu acest prilej a fost abordată şi problema sgatului şi s-a reglementat. în acelaşi timp. ea ebuia să se integreze structurilor europene de pe o nouă poziţie . . în aecial.cea de stat de ne stătător.C. deoarece ocupa o poziţie rategioă în Peninsula Balcanică. în sud-estul său. acesta fiind recunoscut în anul următor. tronul să revină prinţului Ferdinand. ţara noastră a desfăşurat o politică externă activă. cu n câmp de acţiune lărgit şi în care s-a manifestat o colaborare între toate partidele alitice. în atare condiţii. dincolo de micile interese partizane. -INTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI. Imediat după 1878. P. Caro/ la luat titlul de Iteţă Regală. acolo unde se ciocneau interesele economice şi olitice ale Rusiei. k OCUPAŢIA MILITARĂ A PUTERILOR CENTRALE. apoi. S-a stabilit ca. Diplomaţia românească la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul ocolului al XX-lea. Olanda. Sturdza şi alţii. Rusia. J/7 Chica. pe de o parte. Conform ărerii unor diplomaţi străini. legate mai ales de Dordarea cetăţeniei evreilor şi de rezolvarea urmărilor afacerii Stroussberg. Grecia. Au contribuit la aceasta diplomaţi străluciţi.P. V. OPERAŢIILE MILITARE DIN ANUL 1916. precum MihailKogălniceanu. pe drumul afirmării intereselor aţionale. omânia a trebuit să ţină seama de noul echilibru de forţe creat în Europa şi.

în 1878. Austro-Ungaria şi Italia. ca şi consecinţele convenţiei comerciale din 1875 au dus la înrăutăţirea relaţiilor româno-austro-ungare. pe fondul înrăutăţirii grave a relaţiilor româno-ruse. Acestea au impus României. avusese loc la laşi. preocuparea sa de a domina Comisia. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea scena politică a continentului nostru a fost marcată. La 14/26 martie 1881. Rusia şi-a întărit poziţiile în Bulgaria şi a încercat. permanentele fricţiuni legate de situaţia românilor din Transilvania. Ea a fost reînnoită. să se îndrepte spre o alianţă diplomatică cu Puterile Centrale (Tripla Alianţă). adică provinciile aflate sub dominaţie străină. de cîteva ori. supuşi unei intense deznaţionalizări după înfăptuirea dualismului din 1867. Chiar cu un an înainte. nepoata reginei Victoria a Angliei. formată din Germania. nu mai reprezenta. soarta în istorie. Parlamentul a votat transformarea României în Regat. ţara noastră întreţinea relaţii diplomatice cu 18 state ale lumii. în acest mod. Acesta s-a căsătorit în 1892 cu principesa Măria de Edinburgh. România îşi decidea. regele Carol I a făcut vizite în Germania şi Austro-Ungaria. astfel. în legătură cu delimitarea frontierei de sud a Dobrogei. să ameninţe România cu ocuparea. singură. mai precis din Munţii Pindului ş\ de pe Valea Timocului. Austro-Ungaria şi-a intensificat penetraţia în Peninsula Balcanică şi a ocupat un loc important în Comisia Dunării. în cadrul convorbirilor. Iniţiativa a venit din partea cancelarului german Otto von Bismarckcare. s-a şi exprimat în acest sens. punând încă o dată Europa în faţa faptului împlinit. S-au adăugat originea germană a dinastiei din România şi unele interese economice ale cercurilor conducătoare din ţara noastră în relaţiile cu Germania. în 1881. s-a ajuns la incidentul între trupele române şi ruse de la Arab Tabia. cu prilejul dezvelirii unei statui a lui Ştefan cel Mare. în ultimii ani ai secolului trecut. Alianţa a avut un caracter pur defensiv. tot mai mult izolată diplomatic după 1878. ceea ce a grăbit apropierea României de Puterile Centrale. Brătianu în aceleaşi ţări. înfrântă catastrofal în urma războiului din 1870-1871 cu Prusia.expresie a politicii independente a României şi a faptului că alianţa nu însemna renunţarea la o politică proprie a guvernului de la Bucureşti - cererea de a nu permite pe teritoriul său acţiuni îndreptate contra dublei monarhii. după încălcarea de către Rusia a Convenţiei din 4 aprilie 1877 şi ocuparea judeţelor din sudul Basarabiei. guvernul român a continuat să-şi manifeste interesul pentru sprijinirea locuitorilor de origine română din zona Balcanilor. în acelaşi timp. pentru moment. ca şi obligaţia de a se ajuta în cazul în care vreo parte contractantă era atacată. l-a urmat vizita primului ministru I. de mutaţii semnificative. un incident ce agravase relaţiile între Viena şi Bucureşti: senatorul Petre ërădişteanu declarase atunci că speră ca regele Carol să recapete Äpietrele preţioase" ce lipseau încă de la coroana voievodului moldovean. Alianţa între România şi Puterile Centrale s-a semnat în 1883 şi a fost un act cu caracter secret fiind cunoscut doar de rege şi de către unii oameni politici. premierul român a respins însă în mod hotărât . în anul următor. în 1880. România a izbutit. în 1883. să iasă din 197 . raportul de forţe în Balcani a suferit importante modificări o dată cu reorientarea Serbiei şi Bulgariei spre Rusia.Carol. o forţă politico-diplomatică în Europa. în 1882. în anii următori.C. cel puţin în sud-estul său. Franţa. specificându-se angajamentul părţilor de a nu adera la alianţe potrivnice vreunuia din membri.

tratatul avea )rtantă prin prezenţa Germaniei în alianţă. au impus cercurilor ale de la Bucureşti ca. iar la împlinirea a 70 de regele Carol /a fost numit feldmareşal al armatei germane. rea în care fusese împinsă şi a obţinut unele garanţii de securitate. uriaşa adeziune a opiniei publice şi a tuturor cercurilor politice din hiul Regat la prevederile documentului înaintat lui Franz losif m 1892. >olitica externă. Se spera că aceasta din urmă va veni la Viena şi Budapesta pentru a îmbunătăţi situaţia românilor ardeleni. în anii 1910-1911 România a fost vizitată de uni militare din Anglia şi Rusia. menţinerea statu-quo-uM în Peninsula Balcanică î acest sens. în aceste condiţii s-a produs. inilor din Transilvania. moştenitorii tronului din mania şi Austro-Ungaria au vizitat capitala României. Puternicul ecou al acţiunii lorandiste. în aşi timp. La începutul secolului al XX-lea România s-a afirmat în sud-estul Europei in factor de stabilitate politică. De fapt. românii au intrat în i pentru eliberarea fraţilor lor de peste munţi. Pentru unii politicieni. Brătianu. Noua situaţie sud-estul Europei. o detaşare a ţării noastre de Puterile trale. Ŷesie a conjuncturii internaţionale. Diplomaţia austro-ungară şi cea germană au căutat. Cel din urmă eveniment a întuat contradicţiile în această zonă a continentului. însuşi regele Caro/1 a avertizat Germania că nu putea să se opună deratelor naţiunii române. tensiunile economice. regimul navigaţiei pe Dunăre. către Antantă. după 1883. în 1909. totuşi. lânia a urmărit. în ciuda alianţei cu Viena. jaria dorea să-şi sporească teritoriul pe seama Imperiului Otoman. Ion I. să menţină ureştiul în orbita Puterilor Centrale. fost preşedinte al iţei. clauzele militare ale acordului nu au fost nicicând aplicate. aceasta pe fondul compli- situaţiei din Balcani şi al conturării celei de-a doua alianţe politico-diplomatice Europa . să susţină interesele jnale. s-a Ŷânt şi asupra situaţiei românilor din Transilvania. în ciuda unui curent de opinie tot mai ivorabil lor în cercurile politice româneşti. ci chiar o consolidare a statutului internaţional al ţării regătirea deplinei unităţi naţionale. icarea liderilor memorandişti în procesul de la Cluj. dat fiind şi faptul că enţiile Rusiei faţă de strâmtorile Bosfor şi Dardanele au fost ignorate la Viena. Ea s-a prelungit până către 1914.Antanta (Tripla înţelegere) .constituită de Franţa. Se spera ca aceasta să sprijine unirea isilvaniei şi Bucovinei cu România. şi-a modelat activitatea pe lângă Puterile Centrale. alţi politicieni au tatonat însă terenul pentru o reorientare tacită. momentele de încordare între ureşti şi Viena au continuat. în pragul conflagraţiei mondiale. de Paul Deschanel. au sporit investiţiile de ital din statele Antantei. când a anexat Bosnia şi Herţegovina. în mod tat şi greu de surprins de cei neavizaţi. Politica externă a încercat să corespundă pe in şi să urmărească realizarea intereselor naţionale. Anglia şi Rusia. Tot mai multe evenimente politice şi nomice atestă acest proces. De asemenea.C. în special apropierea Austro-Ungariei de Bulgaria şi terea agresivităţii sale după 1908. Trebuie menţionat şi faptul că. precum şi războiul vamal dintre anii 5- 1891. prin aceasta ând în pericol statu-quo-u\ balcanic. Bulgaria şi-a manifestat dorinţa de a îngloba noi teritorii. alianţa nu a semnificat nici un moment abandonarea sprijinirii luptei. în principal. şi de către primarul Parisului. iar atunci când condiţiile au permis-o. date fiind intensificarea exploatării naţionale a anilor ardeleni. asemenea. în special în industria petrolieră. cipesa Măria. .

Perioada neutralităţi. sudul Dobrogei. Trupele române au trecut Dunărea şi au înaintat în Bulgaria.C. după Conferinţa internaţională a ambasadorilor şi ÄProtocolul" de la Moscova. totuşi. Treptat. România şi debutui primei conflagraţii mondiale. importantă figură a politicii Austro-Ungariei. Pe de o parte. se poate spune. dar a privit cu îngrijorare războiul.. în mod clar. Teama unei generalizări a conflictului a făcut ca Marile Puteri să intervină. şi anume Ottokar Czernin. Tratatul de Pace a restabilit pacea în Balcani doar aparent. Grecia. la 3 decembrie 1912.. dar între aliaţii balcanici existau încă multe neînţelegeri. România şi-a proclamat neutralitatea faţă de primul conflict balcanic. reorientarea politicii externe a guvernului român. până la linia Ecrane . Tratativele pentru pace s-au desfăşurat la Londra.. guvernul de la Sofia a acţionat permanent sub instigarea Vienei pentru revizuirea sa. şi semnificaţia sa.. în vara anului 1914 România ocupa o poziţie importantă. Puterile Centrale se străduiau să menţină România în alianţă. importante probleme nerezolvate. chiar personalităţi marcante de la Berlin şi Viena au recunoscut că România era practic pierdută pentru Puterile Centrale. deopotrivă responsabile de izbucnirea conflictului. La 10 iunie 1913 Bulgaria. în 1912.. şi von Bussche. iar la 3 februarie 1913 conflictul a reizbucnit. S-au confruntat Puterile Centrale şi Antanta.Turtucaia. Pacea de la Bucureşti din 10 august 1913 a prevăzut cedarea de către Bulgaria a unei părţi din Macedonia către Serbia şi a sudului aceleiaşi provincii către Grecia. căci în ciuda politicii Bucureştiului de a-l menţine. a atacat pe foştii aliaţi. însoţit de ministrul de externe Sazonov. Bulgaria a fost silită să capituleze. Imperiul Otoman a primit o parte din răsăritul Traciei cu oraşul Adrianopole (Edirne). şi să se încheie pacea de la Londra. Brătianu au reconfirmat însă noua orientare în politica externă a României. Vizita ţarului Nicolae al //-/ea şi a familiei sale la Constanţa. în zonă.. în acest sens. Poarta a fost înfrântă şi.) în aceste condiţii. Bulgaria urmăreau realizarea unităţii naţionale prin recucerirea unor teritorii aflate încă sub stăpânirea Imperiului Otoman. la 1/14 iunie 1914. ceea ce arată interesele distincte ale Marilor Puteri. lăsând. când situaţia din Peninsula Balcanică se complicase la maximum şi tindea să se modifice. tocmai în pragul războiului mondial. ambele tabere beligerante fiind dispuse să-i câştige concursul. iar România. a semnat armistiţiul. că peste Dunăre se discută chestiunea Ardealului. statele balcanice - Serbia. Toţi contemporanii au fost de acord că aceasta a semnificat în fapt ruperea legăturilor cu Puterile Centrale şi în mod deosebit cu Austro-Ungaria. ceea ce era o recunoaştere a rolului ţării noastre. ( începea al doilea război balcanic. că se începe războiul împotriva voinţei austriece". Discuţiile pentru pace s-au desfăşurat la Bucureşti.  . România a decretat mobilizarea. Aceasta a adâncit şi mai mult ruptura între România şi Tripla Alianţă. în 1913-1914 au fost acreditaţi la Bucureşti noi ambasadori. Primul război mondial (1914-1918) a reprezentat apogeul confruntării între Marile Puteri pentru dominaţie economică şi politică şi reîmpărţirea lumii în sfere de influenţe. Războaiele balcanice din 1912-1913 au demonstrat însă. din partea Germaniei. Nicolae /orga scria că . nemulţumită de rezultatele tratativelor de pace. mai ales prin prisma intervenţiei Marilor Puteri. Datorită Porţii discuţiile au fost întrerupte. discuţiile cu regele Caro//şi premierul Ion I.

Soarta tării a fost decisă de Consiliul de Coroană de la Sinaia din 21 iulie/3 iust 1914' în faţa unei situaţii grave bătrânul rege Caro/ I trebuia să se isulte cu forţele politice din ţară. A fost adoptată ultima jtie. - un climat politic foarte agitat. prinţul . Pregătindu-se permanent de intrarea în război. Curentul dominant a fost . în septembrie 1914 au t încheiate de către România acorduri cu Rusia şi Italia în schimbul unei jtralităţi binevoitoare. care mitea sprijinirea luptei pentru desăvârşirea unităţii teritorial-naţionale. Brătianu şi membrii 'ernului. în sânul opiniei publice româneşti şi al principalelor partide Utice au continuat frământările în legătură cu posibilitatea intrării României în 'boi şi împlinirea idealului deplinei unităţi naţionale. Brătianu a dorit să obţină toate garanţiile pentru existenţa de sine stătătoare arii. în îlaşi an. principalii componenţi ai alianţelor mili-i Atât Antanta cât şi Puterile Centrale au făcut presiuni la Bucureşti pentru a tiga alianţa României şi intrarea sa imediată în război. el a amânat tot mai mult jst moment. La 28 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo. u pronunţat însă pentru neutralitatea armată. după ce Austro-Ungaria i-a declarat război Serbiei.dinand. ca şi Alexandru Marghiloman. I. reticent în faţa unor astfel de demersuri. Rusia a recunoscut drepturile istorice ale României jpra Transilvaniei şi a Bucovinei. ëuvernul Tisza s-a arătat însă. în negocierile secrete cu Antanta. când forţele politice propuneau soluţii diverse. Membrii marcanţi ai Partidului Conservator mocrat şi ai Partidului Conservator. Francisc Ferdinand. declarându-şi reciproc război. căruia i-au căzut ime moştenitorul tronului austro-ungar. Totodată. primul ministru Ion IC. precum / ërădişteanu. Depărtarea tot mai evidentă a României de Puterile Centrale l-a determinat împăratul Germaniei. din nou. şi soţia sa. ce a invocat. au susţinut necesitatea expectativei late care. astfel. pericolul / ce ameninţa România. pentru a se pregăti în vederea obţinerii unui succes militar. La 27 septembrie/10 octombrie 1914 Caro/ /a decedat şi a fost înmor- ntat la Curtea de Argeş. între 1914-1916 ţara noastră a fost neutră faţă de conflictul mondial. Ion . era cea mai puţin riscantă.N. Regele a prezentat tratatul de alianţă cu erile Centrale şi a cerut intrarea în război alături de aliaţii săi. iilhelm al //-/ea. Lahovar6. regina Măria. Ion IC. dar şi presiunile la Budapesta pentru a obţine Dunătăţirea situaţiei românilor din Transilvania. să continue eforturile pentru nţinerea alianţei la Bucureşti. în 3 următoare. Brătianu a manifestat o deosebită ponsabilitate faţă de destinele ţării. în februarie 1916 a murit şi soţia sa. diplomaţii Puterilor Centrale şi Antantei se străduiau să obţină colaborarea itară a României. continuare. au intrat în flict. să nu renunţe la neutralitate decât în urma unui preaviz de opt zile. România şi Italia au căzut de acord. rol a fost urmat la tron de Ferdinand I. regina Elisabeta. principalii oameni politici. Acesta se plasase pe poziţii antantofile d influenţat în acest sens şi de soţia sa. că mânia va ceda fiind ameninţată de Bulgaria şi Imperiul Otoman. consultată în legătură cu mersul războiului şi nu putea fi invocat nici un motiv război. Tisza credea. De partea sa situat doar liderul conservator Petre P Carp. la acel moment. în comunicatul oficial s-a precizat că România nu fusese nici prevenită. La Consiliu au luat parte regele.

V. îl considerau Äimperialist". Pe linia susţinerii intereselor Puterilor Centrale s-au plasat. Alexandru Marghiloman. Petre P.printre altele Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor. Acţionau de pe aceste poziţii. ce promisese întregul sprijin pentru unirea teritoriilor locuite de românii din Imperiul Austro-Un- gar cu România. Octavian ëoga. articole de presă.demonstraţii. în conformitate cu aprecierile Internaţionalei a ll-a. Mai întâi. după intrarea Imperiului Otoman în război de partea Puterilor Centrale. Congresul extraordinar din 1914 al Partidului Social-Democrat a cerut adoptarea unei politici de neutralitate. pe diferite căi . în conducerea căreia se aflau Vasile Lucaciu. Prin numeroase întruniri. Acţiunea Naţio- nală. organizaţie condusă de Nicolae Filipescu şi care cuprindea pe conservatorii antantofili. mitinguri şi demonstraţii. Arion. a dus la reducerea volumului comerţului Ŷromânesc. socialiştii români au susţinut aceleaşi idei. taberele beligerante s-au înfruntat în România şi în plan economic. Antanta a 201 . intervenţii diplomatice . în perioada neutralităţii situaţia economică a ţării s-a înrăutăţit. Carp. dar aceasta nu a semnificat însă că aceşti oameni politici nu susţineau şi idealul unităţii naţionale. Nicolae /orga. Erau la mijloc importante rezerve petroliere şi producţia de cereale a ţării. ce ar fi întărit potenţialul uneia sau alteia din taberele aflate în război. Constantin Stere. Regele Ferdinand Regina Măria acela care se pronunţa pentru intrarea în luptă alături de Antantă. Lupu Costake. pornind de la propriile convingeri politice. conferinţe. Mai apoi. închiderea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele. în vederea continuării înzestrării armatei române cu armament modern. Se aprecia că desăvârşirea unităţii statale a României se putea desfăşura doar prin Äsocialism şi revoluţie". Mişcarea socialistă din România s-a opus însă participării la război pe care. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. precum şi pe plan internaţional.

căci presiunile sale la Bucureşti s-au înmulţit peste măsură jpă îndelungi discuţii. la 4/17 august s-au semnat documentele colaborării Dmâniei cu Antanta. Intrarea României în război. căci doar cu aceasta din urmă avea probleme. Banatului şi Bucovinei. Convorbirile care au urmat s-au purtat sub presiunea îrmanentă a Franţei şi Angliei. unele rechiziţii. Londra. Tratativele cu Antanta au intrat în vara anului )16 în faza finală. 2  ›2 L nânla a declarat războii    tiarei patrii a amMJtaretarei ştiri ii astft r 2 Ziarul «Universul» anunţând intrarea României în război . dar tegrat imperiului său. s-au făcut comenzi de armament în străinătate şi s-au treprins. generalul M. şi generalul Joseph Joffre. comandantul şef trupelor franceze. Paris. Operaţiunile militare din gnu! 1916. încă din 314. deci. între anii 1915-1916.ordat unele credite.C.V. Convenţia politică prevedea ca România să declare război Jstro- Unganei. mai ales. în vara anului 1916. Alekseev. o dată cu intrarea în război a Bulgariei de partea Puterilor Centrale oarta acţiona în acest sens încă din 1914. Pe fondul unor victorii ale Triplei Alianţe din vara lui 1915. Ele au avut un iracter secret. ntanta era gata să accepte drepturile legitime ale românilor asupra 'ansilvaniei. Austro-Ungaria propunea unirea tuturor românilor într-un singur stat. Situaţia s-a complicat în 1915 pentru omânia. au cerut României să intre în război. au avut loc numeroase tratative cu Antanta Bucureşti. Ion I. Äacum ori niciodată". Antanta se obliga să susţină desăvârşirea lităţn naţionale a ţării noastre pornind. multe influenţate de desfăşurarea seraţiunilor militare. Ocu- aţia militară a Puterilor Centrale. Antanta s-a )2 . şeful Marelui Stat f ajorrus. Petersburg. de la propriile interese. şi anume o Convenţie politică ş\ una militară. de asemenea. Brătianu amânând mereu intrarea în zboi pentru a găsi momentul oportun.

'\— . Râmnicu ţ A./ / JState din coaliţia Antantei \State din coaliţia Puterilor Centrale . Oituz) Abrud Lipovâ Lugoj Caransebeş *%.Jir " Aliniamentul frontului la 12 XI.Aliniamentul frontului în momentul oprim ofensivei române în Transilvania -T. | (1914-1918) \Vidin C alafat J I T eritoriu rom ân c otropit în anul 1916 \ I ---------. 1916 Aliniamentul frontului la 24 X11916 Linia frontului la 31 XI11916 (după retragerea în Moldova) Năsăud r ARMATA 2 Armate române v paşcani \ Beclean ARMATA 6 Armate ruse Ŷ "f r * In a m i c u l A 2 române ² ' d e la Mărăşti AUSTRO-UNGAR/ O Respingerea ofensivei germaneM» în Târgu Mureş vara anului 1917 (Mărăsti.«pu! KUHiVfc ) Ş $ €  › CL Craiova Rezistenţă împotriva războiului x s.Ide armatele Puterilor Centrale \ * l_ o m i ---------.1Teritoriu răpit României prin pacea I______ Ide la Buftea-Bucureşti (1918) Ŷ «-‡Ŷ² --Frontierele României după pacea de la Bucureşti .1 ' Vâlcea ( Plte {l .

Gheorghs Câmpina t . ARMATA DE NORD ) Leova .r .iro 8 Bacău Ŷ. \ Bârlad. Comrai \ li ARMATA 2 l.Şerpiloi A2  Sulina Sf.

Ploieşti \ ARMATA 1 .PEE E ff~r O lte n .3 ' -"V Constenţa ' ' "~~ Alexandria. Turtucaia iu M angalia Nicopole "~-² ABMATA 3 BULGARA \ 0 Bazargic Balcic România în perioada războiului pentru reîntregire naţionala . TRUPE RUSE =' <. f GP de .g ? GEA " "f=#= * Sv BU C U fflgîi F eteşti-' / "'"" r . HârşovaC ARMATA DJ 44 : OBR r MANEVRĂ -.ţa '.

. ministrul Edgar Mavrocordat a înmânat la Viena nota de război \ României. Convenţia militară a stipulat ajutorul militar al Antantei pentru ţara noastră. prin porturile ruse. cu excepţia lui Titu iaiorescuş'i a lui Petre P. La 1 septembrie 1916. iar trupele aliate de la Salonic. unde a cucerit Braşovul. armata rusă trebuia să desfă- şoare mari operaţii în ëaliţia şi Buco- vina şi să participe la apărarea Dobro- gei contra vreunui atac al Bulgariei. în cadrul său. Armata română trebuia aprovizionată. în ziua decretării mobilizării ge- nerale un tren cu muniţii trebuia să se afle la graniţa ţării. cât numărau forţele armate române. începea astfel războiul pentu reîntregirea naţională a României. aspiraţia legitimă a României pentru Unirea cu Transilvania şi Bucovina. obligat să respecte integritatea terito- rială a ţării. două treimi. iar rfensiva română nu a fost susţinută de aliaţi nici în Galiţia şi nici în Dobrogea. de ase- menea. La 14/27 august 1916 a fost convocat Consiliul de Coroană sub preşe- linţia regelui Ferdinand.eea ce a dus la oprirea ei. cele mai nulte efective. Prin intrarea îulgariei în război contra ţării noastre s-a format un front uriaş pornind de la arpaţi. Carp. României - a fost impusă intrarea în război într-un moment cu totul nefavorabil. Brătianu a prezentat rezultatul înţelegerilor cu Antanta şi a cerut intrarea ţării în război alături de această alianţă de forţe. în noaptea de 14/15 august 1916 armata română a recut Munţii Carpaţi în Transilvania. Ion I. ce continuau să susţină politica de expectativă.000 soldaţi şi ofiţeri. S-a recunoscut. au fost afectate frontului din Transilvania. forţele germa- =  . Top/iţa şi a pătruns n zona secuiască. fiind cerută ie Antantă datorită situaţiei sale precare pe fronturile europene.e aşteptau eliberarea de sub dominaţia străină. conduse de generalul francez Sarrail. România se obliga să intre în război la 15/28 august 1916 împotriva Austro-Ungariei.C. cu muniţii şi armament în cantitate de 300 de tone zilnic. Trupele române au fost întâmpinate cu bucurie de locuitori. Toţi >articipanţii s-au declarat de acord şi au votat în acest sens. şi mult mai >uţine celui din Dobrogea. din cei >este 800. n aceeaşi seară. . mergând pe Dunăre şi ajungând la Marea Neagră. Concomi- tent. trebuiau să declanşeze o ofensivă pentru a reţine pe Generalul Constantin Prezan. Multe din prevederile Con- /enţiei militare cu Antanta nu au fost însă respeptate de către aceasta. România urma să participe la Conferinţa de Pace în condiţii de egalitate cu celelalte părţi semnatare. şeful Marelui Cartier General austro-germani.

în schimb. unde românii. din 1916. la 23 noiembrie/6 decembrie 1916 Mackensen intrând în Capitală. ëuvernul. autorităţile. armata şi unii locuitori s-au retras în Moldova. Marele Cartier ëeneral român condus de generalul Constantin Prezan. Mackensen a forţat şi trecut Dunărea pe la Zimnicea. trupele Puterilor Centrale au rupt însă după lupte înverşunate. ce a căpătat în anul următor valoare de simbol. Sub lozinca ÄPe aici nu se trece". a decis să contracareze în chip fulgerător prin trecerea unor unităţi peste Dunăre şi încercuirea inamicului. Presate de ‡a nord şi de la sud. lipsiţi de cooperarea eficientă a ruşilor. trupele române au oprit pătrunderea trupelor germane şi austro-ungare din această direcţie pe teritoriul ţării. unităţile militare române au susţinut bătălia de la Argeş-Neajlov care a dus la pierderea Bucureştiului. apărarea la trecătoarea Jiului şi s-au revărsat în Muntenia şi Oltenia. generalul Eremia ërigorescu a câştigat lupta pentru trecători/e Moldovei. ceea ce a eşuat datorită declanşării ofensivei Austro-Ungariei şi a ëermaniei în Transilvania. Concentrând numeroase trupe şi o tehnică superioară de război. Stoica no-bulgaro-otomane conduse de Mackensen au forţat Dunărea şi au provocat românilor înfrângerea de la Turtucaia. au fost nevoiţi să cedeze şi să se retragă cu grele pierderi. în Banat. pe crestele Carpaţ/ior şi în trecători. Luptele de la Cerna. Concomitent. Până la sfârşitul lunii octombrie 1916 s-au dus lupte grele în Dobrogea. ce a trebuit evacuată. -teritoriu ce a devenit centrul rezistenţei 205 . în luptele de la Jiu s-a remarcat Ecaterina Teodoroiu. sub coordonarea generalului Eric von Falkenha6n. Pictură de D.

Ecaterina Teodoroiu Generalul Eremia Grigorescu Ordonanţa lui Mackensen către populaţia Bucureştiului. prin care anunţa instaurarea ocupaţiei germane T a >06 k .

a. intelectuali. ce însemna o mare parte din teritoriul ţării. în aceste condiţii foarte grele pentru ţară. ei au refuzat. regele Ferdinand a promis solemn înfăptuirea a două mari reforme . pentru a alina suferinţele răniţilor şi 207 . s-a organizat un regim de ocupaţie militară. obiecte ale Mitropoliei Ungro- Vlahiei. Refugiul în Moldova şi continuarea rezistenţei au fost grevate de numeroşii răniţi şi bolnavi. La Bucureşti au rămas unii membri marcanţi ai Partidului Conservator (Alexandru Marghiloman. materiale de construcţii ş. Titu Maiorescu. A contribuit la aceasta şi înzestrarea cu armament modern. dată fiind şi situaţia din Rusia. Parlamentul reunit la laşi a decis modificarea constituţiei pentru a oferi temei legal reformelor preconizate. Printr-un uriaş efort militar s-a refăcut o forţă militară ce grupa 460 000 de soldaţi şi ofiţeri. în general. cumpărat din străinătate. ce au reunit pe ţărani. mari cantităţi de petrol şi produse pe. Tifosul exantematic a făcut ravagii afectând peste 30 000 de oameni. Petre P. orice colaborare cu autorităţile de ocupaţie. obiectivul principal al autorităţilor militare româneşti. tezaurul naţional ce cuprindea arhivele. Pe teritoriul ocupat de Puterile Centrale. La laşi s-a organizat un guvern naţional.- troliere. Valoarea totală a pagubelor provo- cate de ocupanţii României se cifrează la Generalul Alexandru Averescu aproape 18 miliarde lei aur. prin jaful Puterilor Centrale. Theodor Rosetti).cea electorală şi agrară. în lunile martie-aprilie 1917. s-au desfăşurat acte de protest. în care au intrat şi unii conservatori în frunte cu Take lonescu. pe văile Suşiţei. după campania din 1916. Deşi mulţi erau plasaţi pe poziţii germanofile. Frontul s-a stabilizat în sudul Moldovei. conform unor statistici au fost sustrase din ţara noastră. dar. iar Capitală a ţării a fost considerat oraşul laşi. Campania din vara anului 1917 şt urmările s?Je Apărarea ultimului teritoriu unde mai pulsa încă fiinţa statului român era. româneşti. Putnei şi Şiretului. în ciuda unei atari situaţii. lucrători industriali. sabotaje. lingouri de aur. Pentru a mobiliza poporul la apărarea ţării. Regina Măria a organizat sub patronajul său Crucea Roşie. în vara aceluiaşi an. cereale. ca şi misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Berthelot. S-a iniţiat reprimarea oricărei forme de rezistenţă a populaţiei locale. între decembrie 1916 şi noiembrie 1918. Bogăţiile solului şi sub- solului au fost exploatate în folosul Germaniei şi Austro-Ungariei. tezaurul Casei Regale. spre păstrare. militari. guvernul român a acceptat să depună în Rusia. de condiţiile precare de igienă şi de asprimea iernii. unde ţarismul fusese înlăturat. se impuneau unele reforme de structură. Carp. valon mari. valută.

Rezistenta eroică a Armatei a ll-a Române conduse de generalul Mausoleul de la Mărăşeşti >08 . Generalul Berthelot îmbrăţişează pe ofiţerii români decoraţi le celor bolnavi. Puterile Centrale se pregăteau în schimb să scoată Româ- 1a din război pnntr-un atac combinat al lui Mackensen. armata română ar fi trebuit să capituleze. Prinsă ca într-un cleşte. dinspre sud. Planul românesc de acţiune urmărea să declanşeze ofensiva în ectorul Nămoloasa. şi o ofen- ivă la Oituz. în vara anului 1917 s-au desfăşurat luptele de la Mărăşti. Mărăşeşti şi lituz.

Constantin Kiritescu nota că Äzilnic se produceau tot felul de provocări la adresa românilor". ostili bolşevismului. dar. S-a remarcat rezistenţa deosebită a Regimentului 32 ÄMircea" şi iscusinţa militară a generalului Eremia ëngorescu. unde anarhia şi tulburările reprezentau o ameninţare la adresa stabilităţii României. Inamicul a izbutit doar o pătrundere de câţiva kilometri. România era singură şi înconj6rată de duşmani. au rămas însă fideli ţarului Nicolae al II. Unii ofiţeri ruşi. s-au atacat depozitele de armament şi alimente. între 24 iulie/6 august şi 24 august/3 septembrie 1917. La jumătatea lunii august s-au prăbuşit şi ultimele încercări de a străpunge apărarea românească la Oituz. Auavut loc demonstraţii. legate de căderea guvernului Kerenski şi de lovitura de stat bolşevică de la Petrograd (25 octombrie/7 noiembrie 1917). 209 . situaţia sa s-a înrăutăţit o dată cu adâncirea agitaţiilor politice din Rusia. 1916 Alexandru Averescu a determinat pe Mackensensă schimbe direcţia de ofensivă a trupelor austro-germane dintre Şiret şi Carpaţi spre Focşani . totodată. resimţite încă în timpul bătăliei de la Mărăşeşti. După lupte îndârjite. armata germană a bătut în retragere. s-a încercat dezarmarea unor ofiţeri români. în noile condiţii. Rezistenţa eroică a armatei române în Moldova a salvat statul român.. In toamna anului 1917 frământările din Rusia s-au repercutat şi în rândurile trupelor din Moldova. Inspecţie la o unitate pe frontul de la Oituz. Deşi România era victorioasă pe front'. ceea ce a adâncit pericolul conflictelor între unităţile ruse de pe teritoriul Moldovei.Mărăşeşti - Adjud. a oprit şi înaintarea Puterilor Centrale spre Rusia. care a modificat complet soarta Rusiei.

contra voinţei lor. A doua zi. pe frontul din Moldova . o alta în 1956. sta s-a străduit să demonstreze Antantei că armistiţiul nu a anulat situaţia îrioară şi că ţara noastră dorea ferm menţinerea alianţei din 1916. în cadrul egele Ferdinand I şi comandanţii militari români. între Rusia 'ietică şi Puterile Centrale şi intrarea trupelor germane în Ucraina au lăsat mânia total descoperită în faţa Puterilor Centrale şi înconjurată din toate Iile de duşmani. licând. coman- tul trupelor ruse din România. şi pe români. a propus germanilor încheierea unui armistiţiu. precum şi incidente la Galaţi. să încheie armistiţiul cu Puterile itrale. generalul Scerbacev. până astăzi. trupele române rvenind pentru a linişti situaţia. Drept urmare. O parte a fost readus în ţară în 1935. ruperea legăturilor diplomatice România. guvernul condus de Lenin a onat la 3 decembrie 1917 arestarea reprezentantului român la Petrograd. deşi victorioasă pe front. La 26 noiembrie/9 decembrie 1917 vânia a fost silită. Consiliul de Coroană din 19 noiembrie/2 decembrie 1917 a decis con- area războiului cu Puterile Centrale. El nu a modificat însă cu nimic orientarea politică a guvernului român. Au avut loc jafuri şi rugeri. istantin Diamand6. iaşi. între lunile decembrie 1917 şi mai 1918 au avut loc ivorbiri pentru încheierea păcii între România şi Puterile Centrale. Cu acest prilej a fost confiscat şi tezaurul României. în Uniunea Sovietică. Paşcani. însă cea mai re parte a rămas. iar la 13/26 ianuarie 1918. depus din 7 în Rusia. în august 191*. între timp au continuat în Moldova agitaţiile bolşevice. Pacea de la Brest-Litovsk. din 18 februarie/3 martie 1918. Aceasta a impus nâniei dezarmarea unităţilor militare ruse şi neutralizarea lor.

Pacea cu Centralii a fost. Armata română urma să fie demobilizată. care. Austro-Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul crestelor Carpaţilor. devenit între timp ministru de externe al dublei monarhii. Austro-Ungaria a cerut. aceea a încheierii unei păci. unde a fost dezbătută soarta ţării. iar accesul României la Marea Neagră era permis doar de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa. Dobrogea era ocupată de Puterile Centrale. de asemenea. la 24 aprilie/7 mai 1918. între 17 februarie/2 martie şi 19 februarie/4 martie 1918 s-au desfăşurat la laşi mai multe şedinţe ale Consiliului de Coroană. care i-a cerut în mod ultimativ încheierea păcii. Supusă unor presiuni extraordinare. s-a semnat Pacea de la Bucureşti.lor. în astfel de împrejurări. Brătianua demisionat şi s-a format un nou guvern condus de Alexandru Averescu. ëuvernul Marghiloman a acceptat o misiune foarte grea. condus de Alexandru Marghiloman. România trebuia să aleagă între o pace umilitoare şi ocuparea de către duşmani a întregului teritoriu al ţării. înlăturarea regelui Ferdinand de pe tronul României. la 25 ianuarie/7 februarie 1918 România primea un ultimatum din partea Puterilor Centrale în vederea încheierii grabnice a păcii. în februarie 1918 regele Ferdinand s-a întâlnit la Răcăciuni cu Czernin.C. controlul german asupra economiei româneşti. Ea a fost deosebit de grea pentru ţara noastră. rezultatul unei anume conjuncturi economice Atacul de la Cireşoaia  . desigur. permitea supravieţuirea României După unele preliminări la Buftea. Surplusurile de petrol şi cereale ale ţării au fost preluate de către Germania şi s-a prevăzut. La finele lunii februarie 1918 guvernul Averescu a demisionat şi s-a constituit un alt cabinet. oricât de grea ar fi fost. prin glasul lui Ottokar Czernin. Ion I.

i nu vom rămâne indiferenţi şi impasibili ' Declaraţia de război a României adresată la 14 august 1916 Austro-Unganei ÄNeutralitatea pe care Guvernul regal şi-a impus-o. nu a fost mânată de un gând de cucerire şi nu a urmărit în nici un fel achiziţii teritoriale :este asigurări nu s-au realizat Astăzi noi ne găsim în fata situaţiei de fapt de unde pot ieşi mari transformări teritoriale şi himbări politice de natură a constitui o gravă ameninţare pentru securitatea şi viitorul României pera de pace pe care România. ca urmare a unei declaraţii de război sută în afara voinţei sale şi contrarie intereselor sale a fost adoptată în primul rând în urma igurănlor date la început de către Guvernul Imperial şi regal. desăvârşirea unităţii naţionale Victoriile Antantei din vara anului 1918 au creat condiţii favorabile reintrăm 1/ noastre în război şi continuăm luptei pentru eliberare naţională în rtembrie 1918 Bulgaria a fost înfrântă decisiv de trupele Antantei La 24 ombne/6 noiembrie 1918 guvernul Marghiloman a demisionat şi a fost înlocuit un altul sub preşedinţia generalului Constantin Coandă Acesta a proclamat ibilizarea generală şi a cerut trupelor germane să părăsească ţara Trupele tantei treceau Dunărea pătrunzând în România Ţara noastră a declarat boi Germaniei şi a anunţat că pacea de la Bucureşti este un act nul şi avenit Trupele române au intrat pe teritoriul deţinut vremelnic de inamic mstitiul cu Germania (11 noiembrie 1918) a aflat astfel România în tabăra tantei. ea nu a fost promulgată de ele Ferdinand De asemenea. dreptul său la unitatea naţională şi zvoltare de sine stătătoare ** * Regele Carol I într-o discuţie cu Take lonescu. între anii 1916-1918. fidelă spiritului Triplei Alianţe. guvernul român a încercat să ivingă diplomaţia Antantei că pacea nu semnifica o reonentare a politicii sale. suferind din ce în ce mai mult influenţa naţionalismului maghiar să nu a. iditice Deşi ratificată de Parlamentul de la laşi. în itinuare. ci la Viena şi la Pesta este pericolul situaţiei actuale Avem motive să ne nem că guvernul ungar. astfel. accentuând. de natură militară. luptând pentru împlinirea deplinei unităţi naţionale La 18 noiembrie/1 cembne 1918 Bucureştiul eliberat a primit pe suverani şi autorităţile centrale Participarea României la războiul mondial. consemnată de diplomatul francez Henr6. pe diferite căi. declarând război jrbiei. ţara noastră urmărind. 299 000 grav răniţi şi 116 000 prizonieri u dispăruţi. a încercat să o îndeplinească a fost cută astfel sterilă chiar de către cei care erau chemaţi să o sprijine şi să o apere Aderând în 1883 la grupul de Puteri Centrale. o necesitate de moment. ca şi pentru îmbunătăţirea soartei românilor din Austro-Ungana De fapt ermama şi Italia care au reconstituit statele lor pe baza principiului naţionalităţii nu puteau să nu cunoască legitimitatea bazei pe care se aşeza propria lor existenţă Cât priveşte Austro-Ungana. departe a uita legăturile de sânge ire unesc populaţiile din Regat şi românii supuşi ai Monarhiei Austro-Unganei a văzut în porturile de prietenie şi alianţă care s-au stabilit între cele trei mari Puteri o garanţie preţioasă sntru liniştea sa internă. România. România va consfinţi. o politică de opresiune fată de celelalte rase Nu putem să ne dezinteresăm de arta a trei milioane de români din Transilvania şi Banat Dacă se încearcă să fie deznaţionalizaţi. 12 . a urmărit rmanent idealul Mani Uniri şi a pus din nou Europa în faţa faptului împlinit Cu îţul unor mari jertfe 339 117 morţi. că Monarhia. spre relaţiile între România şi Austro-Ungana ÄNu în Macedonia.

ea a găsit în relaţiile prieteneşti care s-au stabilit între ea şi Regatul României asigurănle pentru liniştea sa atât în interior cât şi la frontierele noastre comune ameninţate. ameninţând în fiecare moment de a turbura bunele raporturi între cele două state Speranţa pe care noi ne-am făcut-o din acest punct de vedere de mai mult de treizeci de ani românii din Monarhie nu numai că n-au văzut niciodată introducându-se o reformă de natură a le da chiar o aparentă satisfacţie. trataţi ca o rasă inferioară şi condamnaţi să sufere opresiunea din partea unui element străin care nu constituie decât o minoritate în mijlocul diverselor naţionalităţi din care se compune Statul Austro-Ungar Toate nedreptăţile suferite de fratu noştri au întreţinut între tara noastră şi Monarhie un element continuu de animozitate pe care Guvernele Regatului nu au ajuns să-l potolească decât cu preţul unor mari dificultăţi şi numeroase sacrificii " Primul ministru britanic Uo6d ëeorge despre eroismul armatei române în vara anului 1917 .pe care această armată o opune în acest moment inamicului. Reconstituirea armatei române şi rezistenta dârză . căci ea nu putea să nu ştie la ce punct nemulţumirile populaţiei româneşti se răsfrângeau la noi. dimpotrivă. dar. ei au fost. în condiţii de dificultate excepţionale sunt un exemplu magnific al forţei pe care libertatea o dă unui popor liber ' TEMĂ 1 Care au fost principalele obiective ale diplomaţiei româneşti după anul 1878? 2 Prezentaţi cauzele aderării României la alianţa Puterilor Centrale 3 Precizaţi conţinutul raporturilor româno-ruse între 1917 şi 1918 .rezistentă atât de preţioasă pentru cauza aliată .

Semnarea la Bucureşti a Con.Rusia declară război Imperiului ire Otoman ipr/3 mai . Mobilizarea generală a armatul .Lupte grele ale armatei ro- 3.Armata română ocupă Smâr.Regina Victoria (1837-1901) se ei româno-ruse proclamă împărăteasă a Indiei . Vidinul mai - Proclamarea independentei de a României 3 mai .Anglia anexează Transvaalul şi trimite jardează Brăila. Calafat. Armata rusă forţează trecerea srn 1 iul .Capitularea Plevnei 4 ian ..Rusia recunoaşte independenta Ro- ei 3 nov .Congresul de Pace de la .Foamete în China ine care ia poziţie de apărare la 12 apr . prin- telegramă adresată principelui Carol.România preia administraţia ogei . coman- suprem al trupelor ruse.Legea privind noile ranguri rriâtice ale reprezentanţilor români în nătate .Deschiderea Expoziţiei Universale sbr/3 mart . 15 iun-14 iul .26 apr/8 mai . 18**-191* România Anul Situaţia internaţională 1 2 3 apr . România în context internaţional.Anularea tributului simbolic al âniei către Imperiul Otoman . erarea armatei române pe frontul din am -nov . 1877 1 ian.Al doilea război dintre India şi Afganistan n recunoaşte independenta României (1878-1880) sept .Tratatul de Pace dintre il.Marele duce Nicolae. alături de cea rusă la Plevana ov /10 dec . cere. trupe în Cipru şi Călăraşi Artileria română bombar- ă drept răspuns.Tratatul de pac e dintre de la Paris a şi Imperiul Otoman de la San Ste. Bechet Olte. poziţie cheie în apărarea Vidinului 7 Rusia şi Imperiul Otoman de la San ian . 1878 19 febr/3 mart .Artileria română bombardează Stefano iul de pe ambele maluri ale Dunării 1 mai .14 iul .Congresul de pac e de la Berlin m .Poarta .

Grecia ocupă Tesaha şi o parte din Epir grupării junimiste . începe expansiunea colonială a Italiei în Apare la Sibiu ÄMemorialul explicativ Somalia şi Entreea redactat de George Bantiu (1812-1893) 20 mai .Reorganizarea serviciilor poştale româ.Conferinţa de la Sibiu dec ide unific area Partidului National Român din Banat şi Ungaria cu cel din Transilvania într-un singur partid cu numele de Partidul National Român din Transilvania .2/14 mai .Abolirea sclaviei în Cuba -Se stabilesc relaţii diplomatice între Ro. Alexandru al lII.Legea privind înfiinţarea Băncii Naţionale a României Primul său director a fost Teodor Mehedinteanu 21 nov /3 dec - Pnntal Ferdinand.Răscumpărarea de către stat a Italia căii ferate Cernavodă-Constanta ( .Germania şi Imperiul Habsburgic sem- României în străinătate 27-28 febr/11-12 nează o alianţă defensivă -Atentate ale mart . Olanda.Formarea Triplei Alianţe (Puterile 14/26 mai .Este reconfirmată independenta Trans- 7/19 apr .Franţa trimite trupe în Tunisia Carp în Parlament marchează începutul .Gheorghe Vernescu (1833-1899) şi naţională a Franţei adepţii săi .Legi de încurajare a industriei Se  13 mart . acestea aparţinând Societăţii acţionarilor febr - Fondarea Partidului Conservator 9/21 mart .Legea pentru tocmelile agricole Centrale) din Germania.începe construirea uzinelor siderurgice de  -Anglia intervine în Egipt pentru a-şi la Hunedoara instaura stăpânirea Se introduce iluminatul electnc în Bucureşti . este declarat moştenitor prezumtiv al tronului României .Legea privind cesiunea căilor ferate către statul român. . Elveţia.liberalii sinceri'. Austro-Ungana.Decret prin care 14 iulie devine ziua ian .Tarul Alexandru al II este ucis înfiinţează Bursa din Bucureşti 14/26 mart .  începutul mişcării sioniste în Palestina neşti .Un discurs al lui PP .Legea privind înfiinţarea Academiei Române 22 mai .Legea asupra străinilor 30 vaalului apr/12 mai . nepot de frate al regelui Carol I. 1/13 iul .. părăsesc Par- tidul Liberal 29 ian/10 febr .  i -înfiinţarea de noi agenţii diplomatice ale  .Camerele votează moţiuni cu nihihştilor ruşi împotriva tarului privire la oportunitatea revizuirii articolului Alexandru al II 7 din Constituţie 30 mart . ce prevede obligativitatea învăţării limbii maghiare în toate şcolile elementare din Ungaria .Legea pentru organizarea Dobrogei 11/23 apr . Brazilia 6 iul .Parlamentul maghiar votează legea Trefort.la naştere prima direcţie a CFR-ului 17/29 apr . într-un atentat îi succede la tron România se proclamă regat 10/22 mai .Franţa ocupă insule în Oceanul Pacific mânia şi S U A . adeptul unei guvernări Carol I (1839-1914) se încoronează rege absolutiste 30 mart/11 apr .

Apare ziarul ÄTribuna" El este Sud ditatpânăîn 1903 /21 iun . ele durează până în .Semnarea tratatului de la Londra u 26/27 aug .România semnează în secret n tratat de alianţă cu Austro-Ungana. 18 iun .Inaugurarea Statuii Libertăţii de la New York Secetă cumplită în România 1887 .Rumelia Orientală se uneşte cu Bulgaria 888 . la are aderă apoi şi Germania Alianţa omâniei cu Puterile Centrale Legi pentru încurajarea economiei lart . = înfiinţarea primei linii telefonice particu. -Are loc expansiunea colonială a Franţei ale a României în Indochina Proteste ale românilor din Transilvania 14 mart . 1883 . .Denunţarea de către omânia a Convenţiei comerciale cu ustro-Ungana din 1875 ov .Tratat de alianţă între Germania şi .Marea erupţie a vulcanului privire la extinderea prerogativelor Krakatoa din Indonezia omisiei Europene a Dunării până la Brăila 8/30 oct .Jubileul de 50 de am de domnie a reginei 8 febr/12 mart .Val de greve în S U A reprimate de rotectiomst către autorităţi 28 oct . Rusia Cea din urmă îşi ia angajamentul de Promulgarea codului comercial a rămâne neutră în cazul unui atac francez României asupra Germaniei 16 .Partidul National Român din Bulgariei ransilvania adoptă Äpasivismul' drept tac.Revolta mahdistă din Sudan împotriva Patriarhia din Constantinopol recunoaşte dominaţiei engleze utocefalia Bisericii Ortodoxe Române 0 mai/1 iun . prin modificarea Constituţiei în ei colegii 0/22 iun .ă iJe luptă politică 3/22 mai .Camerunul devine protectorat german Se constituie Partidul LiberaS Con.Legea monopolului Victoria în Anglia itunului .Reformă electorală în Marea Bntanie ervator -începe exploatarea aurului în Africa de 4/26 apr .Conferinţa idusthale colonială de la Berlin în problema Africii Debutează lucrările la edificiul Ateneului .Inaugurarea căii ferate Montreal-Van- Ivetia şi Rusia couver în Canada 7/29 mai . 1884 .Legea electorală împarte corpul lectoral.Paul Kruger este ales preşedinte al ire la Bucureşti Transvaalului începe construcţia clădim Băncii Natlo.RUŞII înaintează în Afganistan oman din Bucureşti.26 febr 1885 .Legea privind crearea Dome- nlor Coroanei din proprietăţile statului Se pun bazele unor noi întreprinderi 1885 15 nov 1884 .Moartea lui Karl Marx (1818² )tă de politica de maghiarizare forţată 0 1883) la Londra mart .Formarea ÄOpoziţiei Unite" care îşi ropune să înlăture guvernul I C Brătianu să preia puterea România semnează tratate comerciale cu 1886 .Se adoptă un nou tarif vamal 1 mai .Ferdinand de Saxa-Coburg devine rege al mart .

Legea privind Japonia 6 mai-6 nov .Cancelarul Germaniei.Greva Moartea lui W ilhelm I împăratul lucrătorilor de la atelierele C F R din Germaniei Este urmat de fiul său.Legea pentru alegerile consiliilor comunale -Anghel Saligny ridică silozurile de la 1888 -Abolirea sclaviei în Brazilia 9 mart - Brăila şi Galaţi 30 ian /8 febr .Depunerea Memoran- dumului laMena .Legea privind Paris decide sărbătorirea zilei de 1 Mai drept introducerea sistemului monometalist zi a muncii .Navigaţia 1890 mart .Flota franceză vizitează Partidului National Liberal.Legea de încurajare a industriei 15/27 iun . de către în dezacord cu Wilhelm al II .Conferinţa germană .Formarea unui partid socialist în de la Sibiu a Partidului National Român Polonia . a podului de la Franţei în Africa -începutul masacrării Feteşti-Cernavodă 17/29 dec .Atentate teroriste ale românilor către împăratul f ranz losif 28 nihiliştilor în Franţa mai/9 iun . Otto von fluvială română' 9/21 oct . .Se edifică Foişorul de Foc din -Africa de Sud-Vest devine colonie Bucureşti 8/20 ian -9/21 ian .Afacerea Boulanger în Franţa -începe contra politicii de maghiarizare 21 mai/2 iun construcţia căii ferate transsibe-neneîn . Ion C Brătianu 1892-1893 .Se armenilor de către otomani.Proclamarea republicii în (etalon-aur) Brazilia apr . la Bucureşti.Răscoale ţărăneşti în al lII care nu domneşte decât câteva luni judeţele din Muntenia şi Moldova iul .Expoziţia vânzarea către tărâm a unei părţi din internaţională de la Paris Inaugurarea moşule statului şi răscumpărarea turnului Eiffel mai .Prima îi urmează la tron W ilhelm al II (iun) 29 grevă generală a tipografilor din Bucureşti oct .Statul răscumpără căile ferate de la 1889 -începutul erei Meiji (Era Reformelor) în concesionari 7/19 apr . demisionează.Dimitne C Brătianu devine şef al Rusia 23 iul .Convenţia de la Constantinopol proclamă libertatea navigaţiei prin Canalul de Suez ian . fiind lucrările pentru construirea.Se formează serviciul .Dimitne A Sturdza (1833-1914) este ales preşedinte al 1892 . 1 2 3 12/24 mai .Egiptul este ocupat de către decide alcătuirea unui Memorandum al trupele engleze .Congresul socialist de la embaticunlor 29 mai/10 iun . Fredenc Galaţi mart -iun .Proteste ale românilor din Transilvania 1891 .încep Bismarck (1815-1898).Liga pentru până în 1918 unitatea culturală a tuturor românilor' . care durează constituie.Expansiunea inginerul Anghel Saligny. în condiţiile portul Kronstadt baza flotei ruse mortn fratelui său.

Statul român cumpără de la o societate 1893 .Se austriacă şantierul naval de la Turnu desăvârşeşte construcţia Canalului de la Sevenn Corint  . Partidului National Liberal 13/25 iul - Prelungirea tratatului de alianţă cu Puterile Centrale .Expoziţia universală de la Chicago .

12 oct .mart .începutul războiului dintre Anglia irea învăţământului profesional şi bun 18 .Vizita tarului Nicolae al II în Franţa . 1894 .. chimie.începutul afacerii Dreyfus în Franţa 1 dec . cu stăpânirea Coreu Ŷa Partidului National Român din Tran. W ilhelm al II.încheierea unei Convenţii militare rat al Muncitorilor din România secrete între Franţa şi Rusia '3 m ai .Legea maximului" (înăsprirea mului fiscal) apr/7 mai-13/25 mai .Procesul memo.Insula Hawai este anexată de către S U A apr/28 mai .începutul mişcării Junilor turci Regrupări în cadrul Pandului National 1897 .Foamete în Cuba 5-9 oct . fizică.Franz pace.Legea privind organi. literatură. dec .Legea minelor regle.Războiul dintre Spania şi S U A fondarea noi bănci .Madagascarul devine colonie franceză .Constituirea Partidului Social-De.Testamentul lui Alfred Nobel 30 sept .Conferinţa internaţională de la >rtile de Fier Haga mart/12 apr .Protectorat britanic în Uganda diştilor de la Cluj .Britanicii ocupă Sudanul .Moartea tarului Alexandru al lII al izile Bucureştiului Rusiei îi urmează la tron Nicolae al II e înfiinţează Serviciul Maritim Român 1895 .  l -apr .Formarea Partidului Socialist din Rusia ania .Insurecţia cubaneză contra stăpânim apr/13 mai .Reînnoirea tratatului de (1833-1896).Legea privind organizarea . în Orientul Apropiat la sfârşit amenajarea canalului de la  mai-iul .Primul tramvai electric pe 1 nov . medicină losif gratiază pe me- randişti sept-1 oct . .Guvernul maghiar interzice activi.Proteste împotriva proiectului Legii  1 mart . spaniole ntează exploatarea petrolului .O n ou ă l eg e a t oc m eli l or cole nai/10 iun .Continuă expansiunea colonială britanică lumeroase manifestări de solidaritate cu în Africa ta românilor din provinciile ocupate 27 nov .Legea clerului mirean 5 iul .Creta se uneşte cu Grecia -Vizita împăratului Germaniei.Expansiunea colonială a Germaniei se ieral intensifică în Extremul Orient ncercăn de constituire a unui Partid rănesc 18 mart .Inaugurarea podului de la rnavodă . în Etiopia alrtătilor din Transilvania .S U A ocupă Puerto Rico armei militare .Război între China şi Japonia în legătură iul . care creează cinci premii - intă cu Puterile Centrale s ept .Legea repaosului duminical Ridicarea de noi întreprinderi şi 1898 .înfrângerea trupelor italiene la nffy privind maghiarizarea numelor Adua. .

Legea pentru organizarea Tratat naval între Japonia şi Anglia meseriilor ( Legea Missir) apr .Reintrarea junimiştilor în Partidul .A doua .Cutremur devastator la San Prihna c onf erinţă generală a cercurilor Francisco .Răscoale ţărăneşti în judeţele din Muntenia şi Moldova 1901 -Constituirea Partidului Socialist din Franţa 22 ian .Duminica sângeroasă de la 10/23 ian .Legea generală a   31 mai .Vizita lui W ilhelm al II la tarea .S U A preia controlul asupra Canalului Panama .Conferinţa de la Algeciras domnie a regelui Carol I) 6'19 iun . 31 mart .Adunarea populară de la Lugoj uniunea dintre Suedia şi Norvegia decide măsuri importante în lupta naţională a românilor din Banat -Aniversarea jubileului regal (40 de ani de 1906 16 ian -7 apr . 1 Primul automobil pe străzile Bucureştiului  .începutul unei puternice   .România Muncitoare 8/21 febr .Legea pentru reglementarea şi consolidarea dreptului de a exploata pe- trolul pe proprietăţile particulare .activismului' ca o nouă tactică de Tanger în Maroc luptă 7 iun .Poarta acordă Germaniei dreptul de a săteşti şi a Casei lor Centrale Disensiuni în construi calea ferată de la Constantinopol Partidul National Liberal la Golful Persic 2 nov . Conservator oct-nov . 18/19 apr .Răscoala boxerilor (I-He-Tuan) în China .Acord anglo-rus Se pun bazele Antantei răscoale ţărăneşti în nordul Moldovei febr (Franţa.oct .Fondarea Partidului Laburist din Marea 1900-1903 .Conferinţa de la Sibiu a Petersburg Partidului National Român decide adop.Se (Spania) recunoaşte drepturile Franţei în deschide Expoziţia generală română din Maroc au Dealul Filaretului din Bucureşti 9 .Legea băncilor populare   .Moartea reginei Victoria a Angliei l-a urmat la tron Eduard al VII 23 febr/18 mart .Mişcări ţărăneşti în judeţele din conferinţă internaţională de la Haga Moldova Apogeul răscoalei în Moldova (6/19 mart -9/22 mart) 219 .Tratatul de la Karlstadt desface 5 nov . 1904 -începe războiul ruso-japonez terminat cu Greve şi mişcări ţărăneşti în dezastrul flotei ţariste de la Tushima (27 Transilvania mai 1905) 9/22 mai . Rusia Anglia) iun .Gheorghe Pop de Băseşti (1835- 1919) este ales preşedinte al Partidului National Român din Transilvania 4/17 apr .criză economică în România Bntanie iul .Primul anuar statistic al României apr .Reînnoirea alianţei cu Puterile Centrale 29 mart /11 apr .Tratatul de pace de la Pretoria pensiilor pune capăt războiului între Anglia şi bun - 5/18 mart .Se înfiinţează banca Marmorosch-Blank 1905 22 ian .

Proclamarea.Tulburări ţărăneşti în judeţele din lenia şi Oltenia Apogeul răscoalei în tenia şi Oltenia (12/25 mart . a republicii conduse de Sun-Yat-Sen eve muncitoreşti pe Valea Prahovei 7 1912 14/15 apr .ÄJunii turci' preiau puterea şi Democrat condus de Take lonescu 8.România se declară neutră de primul război balcanic :epe construcţia conductei petroliere 1913 . 1 2 3 . impun o nouă Constituţie -Criza Bosniacă 1922) apr .Moartea regelui Angliei.Formarea Uniunii Sud-Afncane încearc ă s ă jnatătească sistemul 22 aug .0 nouă lege s anitară lea 31 mai .Naufragiul dezastruos al pa- febr .0 nouă lege privind tocmelile .Legea pentru începutul războaielor balcanice - trecerea în netatea statului a moşiilor Introducerea votului universal în Italia cu caracter utilitate publică deţinute de persoane ice .Al doilea război balcanic îpina-Constanţa . traversează pentru prima dată Canalul Congresul de reconstituire S D R Mânecii cu un aeroplan apr .Grevă generală în Transilvania ept /9 oct .ole febr .15/28 .Războiul dintre Italia şi Turcia 14 dec - 'itate a Ligii pentru unitatea culturală a Norvegianul Roald Amundsen ajunge la or românilor Polul Sud 30 dec .Repnmarea sângeroasă a răscoalei rlamentul maghiar votează legile anyi vizând desfiinţarea şcolilor confe- ale româneşti iul Constituirea Uniunii Socialiste din iama jec .Louis Blenot Democrat din România febr 1910 .Conferinţa Partidului National 1910 6 apr . Eduard al ian analizează situaţia românilor din VII Este urmat la tron de George al V- isilvama .Sultanul Abdul Hamid al II edinte al Partidului National Liberal ima cedează tronul fratelui său Mehmed al sală de cinema la Bucureşti dec/1 ian V-lea 6 apr .Japonia anexează Coreea 5 oct - asigurărilor medi-şi starea de salubritate Portugalia se proclamă republică a oraşelor 30 aug .Legea pentru încurajarea chebotului .Legea Casei Rurale 5 apr Austro-Ungana anexează Bosnia şi .Reorganizarea idului Social.Americ anul Robert Peary 1919 .Titanic" în Oceanul Atlantic oct - stnei 1 mart .Jubileul de 20 de ani de 1911 .Se constituie Partidul Conser-r 1908 24 iul .Legea contra trusturilor dăşeşti Hertegovina 5 oct . atinge Polul Nord 25 iul . în China.Ion IC Brătianu este ales 1909 apr .Bulgaria îşi proclamă independenţa 4 ian .

.Grevă generală în Valea Jiului 1916 21 febr-15 dec .Victoria flotei britanice în Marea antantiste Nordului Lupte în zona Canalului de Suez - Italia aderă la Antantă .Asasinarea lui Rasputin Armata română este nevoită să se retragă în Rusia sept-nov .Lupte pe 14/27 aug .Atentatul de la Sarajevo Pretextul condus de Ion I C Brătianu apr -Alexandru primului război mondial 29 iul .Frontul românesc din Dobrogea este străpuns  .România semnează un Tratat Ofensiva armatelor ruse conduse de politic şi o Convenţie militară cu Antanta generalul Brusilov în Gahtia .Conferinţa socialistă de la Zimmerwald 5 oct .Inaugurarea canalului Panama - privire la situaţia românilor din Ungaria 5/18 Primele legi ale segregaţiei rasiale febr .Bulgaria se alătură Puterilor Centrale aug -sept .Rusia semnează cu România o convenţie secretă . Bucureştiul este bombardat de către Franz losif îi urmează la tron Carol I de aviaţia inamică sept .Eşecul debarcăm forţelor Antantei la Salonic mai-iul .Bătălia de la Sibiu Habsburg 30 dec .începe Apropiat .Ofensiva austro-germană în Polonia şi Lituania 23- 26 aug .România declară război fronturile din Europa de Răsărit şi Orientul Austrc-Unganei 15/28 aug .Conferinţa socialistă de la ofensiva armatei române în Transilvania Kienthal -Bătălia navală între Germania şi aug -sept .înfrângerea ruşilor de către germani la României începe perioada neutralităţii Tanenberg sept .Lupte în Dobrogea cu forţele Anglia din largul coastelor lutlandei 21 nov Qermano-bulgaro-otomane 12/25 sept .Se reînnoieşte alianţa cu (apartheid) în Africa de Sud Puterile Centrale 27 iun /10 iul .România declară război Bulgariei în al doilea război balcanic 16/29 iul-28 iul/10 aug - Conferinţa de Pace de la Bucureşti pune capăt celui de-al doilea război balcanic 4/17 ian .Bătălia de pe râul Marna României 18 sept/1 oct .Se formează un guvern liberal 1914 28 iun .Bătălia din trec ătonle Car- patilor oct .Tratative între guvernul maghiar 29 iul .Agitaţii politice ale grupărilor 1915 ian .Bătălia de la Verdun iun - 4/17 aug .Proclamarea independentei Al- şi fruntaşii Partidului National Român.Moartea regelui Carol I îi urmează la tron Ferdmand mart-apr .Consiliul de Coroană de la Sinaia aug .Germania declară război Franţei 4 aug .Invazia germană în Belgia 26-30 aug decide neutralitatea armată a . 1 2 3 ian -febr .Marina Marghiloman (1854-1925) devine austro-ungară bombardează Belgradul 3 preşedintele Partidului Conservator 21 iul /3 aug .Moartea împăratului Austro-Un-ganei. cu baniei .

/5 apr. 4 iul. 6 nov. 6 aug. . ./6 dec.-6/19 nov. Dezastrul armatei italiene la Caporetto. Pralea.Greve şi demonstraţii în guvernului Kerenski în Rusia 24 oct. Ŷ Lupte grele cu forţele germane şi lustro-ungare la Râmnicu Sărat. -Convorbiri separate de Proclamaţia regelui Fer-inand către ţărani.S.Bătălia de la lărăşeşti.Ţarul Nicolae al II este wstro-Ungaria. pace între beligeranţi. 19 iul./13 dec.-20 nov.Bătălia de la )ituz. 720 ian. 9/24 iul.Germania anunţă războiul sub- Jational al românilor emigraţi din marin total./8 Petrograd.-9/22 aug. . . - Autorităţile centrale lărăsesc Bucureştiul şi se retrag la laşi.Bătălia de pe ‡ \rgeş-Neajlov. . începuturile regimului comunist aug.Lovitura de stat bolşevică de la aug. în Rusia. - Trupele Puterilor Centrale icupă Bucureştiul.U./1 aug. silit să abdice.A. intră în 7 mai/9 iun. . 31 iul-6 nov. jn./6 aug.Formarea . 1 2 3 6/29 nov./3 dec. 3 rrurt. mart. . Agitaţii bolşevice în Moldova. - atalioane de voluntari transilvăneni. 6 iul.Se înfiinţează la laşi Comitetul 1917 31 ian./9 dec. aşin şi pe Şiret.Sos esc la laşi primele război de partea Antantei. .-aug. . !0 nov. demoralizarea trupelor ruse. - 'ransilvania. . . . . Bătălia Flandrei. 7 Bătălia de la lărăşti. - Armistiţiul de la Focşani ître România şi Puterile Centrale. '3 nov.

un proces legic prin care românii s-au reunit în limitele unuia şi aceluiaşi stat naţional. şi în primul rând Austro-Ungaria. Deplasarea armatei române în provincii s-a făcut doar la chemarea organelor reprezentative ale populaţiei româneşti şi numai atunci când hotărârea unanim aprobată a populaţiei majoritare a fost pusă în pericol de vreo posibilă intervenţie armată străină.act cu caracter democratic şi plebiscitar.ACT CU CARACTER DEMOCRATIC SI PLEBISCITAR. prima provincie care s-a unit cu pa-tria- mamă a fost Basarabia.IMPORTANŢA ISTORICA A MARII UNIRII DIN 1918. durabilitatea sentimentului naţional şi convingerea că se apropia ziua înfăptuirii marelui act al unirii tuturor românilor. în condiţiile în care. intrarea României în războiul mondial. străvechi teritorii locuite de români. astfel. în ciuda impunerii păcii umilitoare de la Bucureşti din 1918. . ziarul ÄCuvântMoldovenesc". a urmărit realizarea deplinei unităţi naţionale prin unirea cu Vechiul Regat a Transilvaniei şi Bucovinei. în 1917 s-a constituit în provincie Partidul Naţional Moldovean. într-un cadru democratic reprezentat de adunările populare şi printr-o consultare largă a maselor populare. şi a prezenţei trupelor străine pe o mare parte a teritoriului naţional. din 25 septembrie/8 octombrie 1917. în vara anului 1916. redusă teritorial la Moldova. România. Se încheia. odată cu proclamarea. BUCOVINEI SI TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA . s-a desfăşurat lupta românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină pentru libertate naţională. s-au prăbuşit sub acţiunea unui avânt revoluţionar de proporţii. popoarele aflate sub dominaţie străină dorind să-şi decidă singure soarta. . în 1918. Luptele din anii 1916-1917 au pus în lumină. în acelaşi an a apărut. continua să existe ca stat de sine stătător. la Chişinău. Aceasta a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus. alături de Antantă. Unirea Basarabiei. Ca for coordonator al său a fost format Consiliul Directorilor. ce a coordonat mişcarea de eliberare "aţională.UNIREA BASARABIEI. prin retragerea armatei şi autorităţilor. pe fronturile de luptă Puterile Centrale înregistrau înfrângeri categorice. cu multă putere. Acesta a 223 . imperiile multinaţionale. Contextul intern şi internaţional. Bucovinei şi Transilvaniei cu România . principiului autodeterminării până la despărţirea de statul multinaţional în care au fost înglobate. DESĂVÂRŞIREA UNITĂŢII NAŢIONALE A STATULUI ROMÂN . Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău. să se unească cu Ţara. Paralel cu lupta politico-diplomatică şi militară a României pentru supravieţuire. Aceştia au hotărât.CONTEXTUL INTERN SI INTERNAŢIONAL. s-a constituit un organ reprezentativ numit Sfatul ţării.

XI. ---------.1918 Beiuş Turda  fântâna Nucet Câmpia Turzii /bantana Câmpeni Blaj :i. Orşova Tumu Severjn 3 .XI.ŢârSu iBeclean n Aigi8 ţZ a l a U De Oradea > Piatra Neamţ ' Bistriţa ' n __________________________________________________________________________________________________ Topliţa -‡*> Roman \ la şi Reghin N Bicazv \ Huedin  Targu Mureş .. Satu Mare v  r d s Suceava i C nic Baia Mare P 1 a Câmpulung m anzi Botoşani J Cărei C |X Câmpul meşe " Fălticeni Tiraspol ffiRodna Marghita Şjm| .i9i8 Mediaş raQl i A ². Deva V. < \j r Drăgăşani < w /' ' ? Ş _ .XU918 6 Targu Jiu de Argeş \|\ Ploieşti . . C3Demonstratu penlru Dace L a n s a r e a m a m f e s tu i u i lu i A m o s F i a n o ti 1 X I 1 9 1 8 C o n s i lii m i li ta r e r S e d i u l C o n s tit u i m N a tic .1918 Caransebeş -. curtea câmpinaU Cefnavodă J1. Salonta . . P1918 ofJ 31X191Ş MiSISorăştie irghe Lu \ Timişoara 9i 1. Moldov Lapuş / Si l vani ei Ŷ Năsăud X pascanj . BUCUREŞTI "tCraiova Caracal "  Salcie Alexandria T R ă s c o a le ţă r ă n e ş ti Turnu Măgurele G iurgiu v \_ u # Rusciuc Nicopole N r t ucaia # 1918 Răscoale ale soldaţilor români din armata Austro-Ungară FComitetul Manifestări ale maselor pentru unire Oradea executiv al P N R proclamă dreptul la autodeterminare ‡‡v. Reşiţa .' 11 31063 Câmpulung Feteşti Călăraşi «f OraviţaBai/deAram㠌 . Constanta Silistra BELGRAD L Mehadia Piteşti Ţârgoviste ' "L.

.

cu majoritate de voturi. independenţa. Sfatul ţării. fîef t tenul -Mmîku»iu -La J > Ziarul ÄTribuna". care cuprindea reprezen- tanţi ai tuturor naţionalităţilor . relaţiile diplomatice cu România. Preşedinte al său a fost ales loan Inculeţ. în condiţiile înfrângerilor suferite de Puterile Centrale. Bucovina a fost teatru de război. în ianuarie 1918 şi-a proclamat independenţa Ucraina. Consiliul Directorilor a cerut sprijinul armatei române. pericolul întreruperii legăturilor între gu- vernul de la laşi şi serviciile româneşti dislocate. ceea ce a agravat suferinţele locuitorilor săi. la 4 februarie 1918. Complet izolată.a adoptat. numeroşi tineri fiind înrolaţi în armata austro-ungară. Lupta naţională s-a radicalizat în provincie. «SSîfOtJiOI MUfKH UNIREA i . în condiţiile destrămării unităţilor militare ruse o dată cu lovitura de stat bolşevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917.% . 225 . ‡‡ -O r ' «Be «f « M«f »f Ţ i r l i . în condiţiile primejdiei reprezentate de pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia. la rândul său. şi anume. Tulburările provocate de bolşevici în Moldova. prin refugiu. prin urmare. La 27 martie/9 aprilie 1918. despre unirea Basarabiei cu România anunţat autonomia Basarabiei. în aceste condiţii. Republica Moldovenească şi-a proclamat. t S m i T«k$. Totodată. hotărârea Şasarabie/'de a se uni cu România. în provincie. care a pătruns.138 deputaţi . din 30 martie 1918. în sudul Rusiei. în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească. La 13/26 ianuarîe 1918. Bucovina şi Transilvania. Desfăşurarea primei conflagraţii mondiale a adâncit şi criza de structură a regimului dualist austro-ungar şi a impus rezolvarea situaţiei provinciilor locuite de către români. guvernul Rusiei sovietice a întrerupt. au creat noi agitaţii în Basarabia. ea a constituit un subiect al planurilor Vienei în încercarea de reorganizare a Imperiului pe baze federale.

germanilor. CMmalmare **«1«* IfcWKto* «hi mMtfMut à à Mult*-* KBMI. Intervenţia trupelor ucrainene l-a eterminat însă pe Flondor să ceară sprijinul armatei române. Ni»t«r. cu o majoritate zdrobitoare. Din iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi lancu Flondor. Situaţia românilor din Bucovina s-a înrăutăţit în toamna anului 1918 când ustro-Ungaria. La 27 mai/8 iunie 1917 a sosit la laşi primul detaşament de jluntari transilvăneni şi bucovineni. din 29 noiembrie 1918. s-a votat. ca o ultimă soluţie de salvare. liberă de rice ingerinţă. Äunirea necondiţionată. voinţa de a se uni cu Ţara. 26 . umeroşi ostaşi români din fosta armată austro-ungară. ". din Austro-Ungaria. la 14/27 octombrie 1918. i. Populaţia românească şi-a manifestat astfel. a Bucovinei la Galiţia. Se vehicula teza anexării de către absburgi. şi anume. o Adunare a sprezentanţilor populaţiei româneşti din provincie. se prăbuşise. Ziarul >Glasul Bucovinei".ongresul ëeneral al Bucovinei. olonezilor. Lider politic a ist ales lancu Flondor. căzuţi prizonieri în usia. acum. a avut loc la Cernăuţi. rutenilor. al reprezentanţilor românilor. practic. s-a jnvoca't. I. despre unirea Bucovinei cu România QlasulBucovinei *» * -. s-au înrolat în detaşamentele de voluntari care susţineau lupta pentru litate naţională. practic răbuşită. Aceasta a decis unirea ucovinei cu teritoriile locuite de români. la 15/28 noiembrie 1918. în aceste condiţii. care a prezidat lucrările :ongresului. La propunerea lui lancu Flondor. în atari împrejurări. Românii constituiau marea majoritate a articipanţilor. S-a ales un Comitet Executiv şi un Consiliu Naţional. entru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu regatul României". teprezentanţri celorlalte populaţii au recunoscut şi acceptat hotărârea jmânilor. în timp ce craina ridica pretenţii de stăpânire asupra provinciei româneşti şi ameninţa cu terventia armată.

încă. Au acţionat în acest sens. ë. Suedia. au fost închise şi desfiinţate şcoli confesionale şi elementare ale românilor. S-au făcut rechiziţii. la finele anului 1917 şi în 1918. în aceste condiţii grele au avut loc. la 29 septembrie/12 octombrie 1918. acţiuni sociale şi de protest. Braşov.U. puterea locală a fost preluată de Consiliile româneşti. La 1 octombrie 1917 a reapărut ziarul ÄAdevărul". Italia. pentru realizarea unirii cu România. V.. Drept răspuns. care cereau menţinerea Austro-Ungariei. Nicolae Lupu. deoarece mai existau. S-au publicat articole de presă şi cărţi. Take lonescu. au avut loc conferinţe şi manifestaţii. continuarea luptei comune a popoarelor asuprite din dubla monarhie. sub preşedinţia lui Take lonescu. numeroase acţiuni pentru pace. Mulţi români au fost înrolaţi cu forţa în armata austro-ungară. o declaraţie ce proclama Äindependenţa naţiunii române" din cadrul dublei monarhii. La 3 octombrie 1918 s-a constituit la Paris.A. a fost suspendată presa românească. Treptat. în Transilvania. în care propunea federalizarea Austro-Ungariei. lupta pentru realizarea unirii cu patria-mamă a tins să se radicalizeze o dată cu debutul primei conflagraţii mondiale. s-a trecut la arestarea unor lideri politici. Congresul popoarelor asuprite din Imperiul Austro-Ungar. activitatea Partidul Naţional Român. dr. în vara lui 1916. Timişoara. decis. S-a. La 8 aprilie 1918 a avut loc la Roma. loan Ursu. iar Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor a desfăşurat o vie activitate în sprijinul idealului naţional. în toamna anului 1918.U. cu colaborarea tuturor forţelor sociale reprezentând populaţia românească. o vastă propagandă pentru susţinerea cauzei unităţii tuturor românilor. internări în lagăre. în acelaşi timp. La 3/16 octombrie 1918. Simion Mândrescu. Vasile Lucaciu. Drăghicescu. în condiţiile înfrângerilor de pe front şi a adâncirii crizei dualismului austro-ungar s-au produs. Numeroşi tineri au căutat să se înroleze în armata română. Stoica. urmare a necesităţilor campaniei de la sudul Dunării. Contactele cu cercurile oficiale de la Bucureşti s-au intensificat. la Cluj. şi Marea Britanie. puternice greve generale. demonstraţii de stradă şi agitaţii în unităţile militare. au fost reluate şi intensificate contactele cu Partidul Social Democrat. Constantin Angelescu. Şi-a reluat. s- a desfăşurat în Transilvania un puternic proces revoluţionar. în Franţa. împăratul Caro//a făcut ultima încercare de a salva monarhia aflată în plină dezagregare. denumite Sfaturi] care au dispus de sprijinul militar al populaţiei româneşti prin intermediul 227 . în întreg Imperiul. autorităţile maghiare au dezlănţuit o campanie de reprimare a mişcării naţionale româneşti.ë. între 1916 şi 1918. Consiliul Naţional al Unităţii Româneşti. astfel. s-au făcut intervenţii în parlamente. D. a fost salutată cu entuziasm de către români. Oradea. în ianuarie şi în iunie 1918 au avut loc. Mironescu. s-au obţinut audienţe pe lângă mari oameni politici. în ciuda interdicţiilor pronunţate de guvernul Tisza. de asemenea. în S. mulţi oameni politici occidentali. pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice. S. între alţii. Anglia. care publica ziarul ÄLa Roumanie". în condiţiile prăbuşirii structurilor puterii imperiale. s-a desfăşurat în străinătate. deputatul român Alexandru Vaida-Voevqd a citit în parlamentul maghiar Declaraţia de independenţă a populaţiei româneşti din Transilvania S du desfăşurat. El a lansat manifestul ÄCătre popoare/e mele credincioase". Intrarea trupelor române în Transilvania. Comitetul său executiv reunit la Oradea a adoptat. la care au participat din partea românilor Simion Mândrescu. pe diferite căi.A. După retragerea unităţilor militare. pe Valea Jiului. în acelaşi timp. astfel.

s-a hotărât să se supună aprobării populare documentele unităţii naţionale în cadrul unei mari adunări. La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român Central (C. în mod liber de orice constrângere.Teodor Mihal6. Ştefan Cicio-Pop.loan Flueraş. Adunarea a fost deschisă de ëheorghe Pop e Băseşti. Tiron A/bani. 1918.lărzilor româneşti. La 9/22 noiembrie. Enea Jrapini. Basil Surdu. Trecându-se la preluarea puterii administrative şi olitice locale în Transilvania. tratative între reprezentanţii Consiliului /ationa/ş'i cei ai guvernului Tisza. Rezoluţia Unirii prevedea înfăptuirea Marea Adunare Naţională. losif Jumanca.) din care au făcut parte şase sprezentanţi ai Partidului Naţional Român .R. Consiliul Naţional Român Centrala anunţat uvernul de la Budapesta că a preluat puterea deplină în Transilvania. Alexandru Vaida-Voevod. El a avut sediul la Arad şi a devenit organul central al jptei românilor pentru unire. într-o atmosferă de puternic entuziasm popular. Ele au organizat rezistenţa împotriva oricăror provocări ale jstelor autorităţi maghiare. Marea Adunare Naţională a proclamat unirea Äacelor români şi a tuturor ?ritorii/or locuite de dânşii cu România". prin glasul lui Vasile ëoldiş. de la Alba-lulia >8 . el a luat denumirea de Marele Sfat al Naţiunii din Transilvania şi Ingaria. la Arad. losif Renoiu. Ulterior. Aurel ''Iad.N. Lazăr-ş\ şase ai Partidului locial Democrat . Vasile ëoldiş. între 13- 5 noiembrie 1918 au avut loc. din 1 Decembrie 1918. Ele au eşuat însă datorită poziţiei reticente a elegaţiei conduse de Kârol6i. Adunarea naţională de la Alba-lulia a avut loc la 18 noiembrie/1 decembrie 918. A. Ea a reunit peste 1 228 delegaţi aleşi şi peste 100 000 oameni veniţi din >ate colţurile Transilvaniei pentru a consfinţi. otărârea de unire cu patria-mamă. la Alba-lulia.

prezidat de luliu Maniu şi format din 15 membri. şi anume. şi Consiliul Dirigent. r luliu Maniu Vasile Goldiş unui regim democratic în România. condus de ëheorghe Pop de Băseşti. Marele Sfat Naţional care a jucat rol de for legislativ. înfăptuirea Marii Uniri. din 20 noiembrie/3 decembrie 1918 1LH-IULIJ    . prin votul maselor. Actul de la Alba-lulia a consfinţit pe vecie. Ediţia specială a ziarului «Alba lulia ». A doua zi s-au ales organele provizorii ale puterii de stat.

.

.

&.

.

 &.

   2  .

    ü  !"#  2     $.

%  " / &- ( * * * ‡ * » Ŷ " Ŷ * ‡ ‡ IV * M .   2  % &'''' ' ".« in i # 4 229 .-"".

la Mediaş. 30 .. a pătruns în Budapesta. Refuzul autorităţilor maghiare de a recunoaşte însă hotărârea de lire a românilor şi Consiliul DÎrigent. o forţă acum eliberată pe ruinele monarhiei. actul de la decembrie 1918. ifrângând forţele maghiare... Poziţia cercurilor democratice maghiare fusese «primată încă de la finele anului 1918. au impus participarea armatei române la campania din 919. Congresul şvabilor de la Timişoara (august 1919). s-au pronunţat reprezentanţii populaţiei evreieşti înuarie 1919). Ne trezim uşuraţi la înştiinţa faptului că nu mai suntem forţaţi să fim stâlpii asupririi. într-un manifest din 3 noiembrie 1918 se Jblinia că: ÄFaţă de naţiunile surori nu avem nici o pretenţie.". Să trăim unul lângă 'tul în pace. Comitetul Central Săsesc a recunoscut. După o ofensivă în Transilvania şi pe Tisa. în august 1919.Şi noi ne considerăm o apune reînnoită. La 8 nuarie 1919. armata română. Delegaţia venită din Transilvania să predea regelui Ferdinand actul marii unirii din 1918 Unirea a fost salutată şi recunoscută de naţionalităţile din Transilvania. Consiliul Naţional 'agh/ar de la Târgu Mureş. în acelaşi sens. permanentele ameninţări proferate de Bela un la adresa României reîntregite. ca şi atacurile armatei maghiare împotriva imanilor din Transilvania.

6 milioane ha la 14. Ion Inculeţ. iar Bucureştiul 231 . aplicarea unui program democratic de propăşire a ţării.if.de la 2. S-a creat astfel. Nicolae lorga şi mulţi alţii.6 milioane ha. ceea ce a conferit trăinicie statului naţional. luliu Maniu. intrată într-o nouă etapă a evoluţiei sale.f f .ir un Un ir e a d i n 1 91 8 î n tr . . trăia relativ greu.» . ca expresie a voinţei populare într-un context favorabil. o lume a contrastelor. între altele. social-economică §\ politică. Au marcat creşteri importante.în acelaşi timp.<-<ni<> l i t . au contribuit la edificarea ei o generaţie importantă de oameni politici precum: regele Ferdinand. rod al acţiunii românilor înşişi. suprafaţa acoperită cu păduri . Tratatele de pace din 1919-1920 au recunoscut de jure o situaţie deja existentă.u n s i n gu r stat a tuturor românilor s-a realizat. reţeaua căilor ferate . în noul cadru istoric de după anul 1918 s-a accelerat ritmul de dezvoltare şi modernizare al societăţii româneşti. mutaţii în ceea ce priveşte echilibrul social de forţe.un cadru favorabil dezvoltării societăţii româneşti. populaţia de la'7 250 000 locuitori.i. la 18 052 896 locuitori. A avut loc integrarea deplină. Ion Nistor. Ionel Brătianu. înainte de 1918. S-a făurit. după reformele din 1921-1923. Marea Unire din 1918 a încununat aspiraţiile de veacuri ale românilor de a vieţui într-un singur stat. ce reprezenta majoritatea Populaţiei. Take lonescu. la recensământul din 1930.de la 4300 km la 11 000 km. Airtff «n-. Modificarea fundamentală a structurii instituţionale şi economice.5 milioane ha la 7. Trupele române la Budapesta. un progres economic real şi eficient. suprafaţa arabilă-de la 6. aşadar. . De asemenea. a noilor teritorii unite cu patria-mamă. Ea a fost rodul luptei tuturor forţelor şi categoriilor sociale interne. mai ales din gospodăriile proprii. în 1919 iV.3 milioane ha. Suprafaţa ţării a sporit de la 137 000 km2 la 295 049 km2. Tn care ţărănimea. s-a tradus prin lărgirea masivă a cadrului vieţii social- politice.

Nistru. la 27 martiel9 aprilie 1918 Äîn numele poporului Basarabiei. România s-a afirmat ca un factor cu iniţiativă olomatică. ruptă acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei oldove. Degradarea poziţiilor forteior conducătoare a făcut loc manifestărilor de tremă stângă şi dreaptă în societate. România Mare s-a îzmembrat. Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia). îmocraţia făcând loc regimurilor totalitare. din perspectivă istorică. igative. aliniat standardelor urbanismului internaţional. a tendinţei itre autoritarism. . Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România. în vara anului 1940. cu o conduită exemplară. Dunăre. a oricărui atentat la Iresa statu-quo-u\u\ teritorial. în noile condiţii internaţionale din deceniul al itrulea al secolului nostru. marcate de ascensiunea fascismului. precum corupţia. în sensul menţinerii păcii şi securităţii iropene. area Neagră şi vechile graniţe cu Austria. într-un cadru general de evoluţie a întregii societăţi au apărut şi fenomene <i. foarte rar. Pe plan internaţional. sub loviturile de forţă ale puterilor totalitare. în hotarele dintre Prut. Arcul de triumf din Bucureşti devenit ÄMicul Paris". violenţa. principala capitală din sud-estul Europei. un oraş idem. promovată de regele Caro/ al II. contra politicii de revizuire a tratatelor de pace. arivismul şi. au avut loc conflicte 'dale. cu efecte.

şi toate neamurile îndătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine.. şi că moştenirea lor străbună. ales pe viitor prin vot universal. Bucovina. aleşi pe baza votului universal. din şcoală şi chiar din biserică. umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne. Libertatea personală. Sfatul Ţării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare după nevoile şi cererile norodului. care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor. c) Numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale. a adunărilor şi toate libertăţile obştei vor fi garantate prin Constituţie. pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor. care în jurul ei s-a închegat ca stat. a cuvântului. 233 . consideră că: de la fundarea Principatelor Române. dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii. Recrutarea Armatei se va face în principiu pe baze teritoriale. având un Sfat al Ţării (Dietă). Hotărâm: Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş. egal. a făcut pururea parte din Moldova. 3. că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei acârmuiri străine. că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea. întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare. cu regatul României". joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi. constată că ceasul acesta mare a supat! Astăzi. că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări.. 6. că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor. 7. cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă căire regatul României. isgonirea limbei lor din viaţa publică. că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava. 10. se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan. 8. Drept aceea Noi. acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării. se vor face pe baza votului universal. 2. libertatea tiparului. care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate. aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi. . şi că au nutrit vecinie credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar. şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire. egal. Competenţa Sfatului Ţării este: a) Votarea bugetelor locale. 4. că fii acestei ţări. în numele Suveranităţii naţionale. secret şi direct. zemstve şi Parlament. egal. Respectul drepturilor minorităţilor din Basarabia. oraşe. 5. iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern. Putna şi Suceviţa. de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. iar pe viitor luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei din Parlamentul Român. direct şi secret. Această unire se face pe următoarele baze: 1. 9. în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam. pnn Organul său împlinitor. numai după ce vor lua parte la lucrările minorităţilor din Basarabia. ca un organ împlinitor şi administraţia proprie. tăiată prin graniţe nelegiuite." Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială. gropniţele domneşti de la Rădăuţi. a credinţei. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia. la 1928 noiembrie 1918 ÄCongresul General al Bucovinei întrunit azi. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămân în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul Român. Congresul general al Bucovinei. când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri Român. precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei. de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România. Colacin şi Nistru. ac este hotărâri s e vor recunoaşte de Guvernul Român. b) Controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste şi sate. slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite. secret şi direct.

Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat National Român care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte Naţiunea Română. ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român Adunarea vlatională proclamă următoarele 1 Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare Fiecare popor se va instrui administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său ? i fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea tării în jroportie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc 2 Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat 3 înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vietn publice y/otul obştesc direct egal secret pe comune în mod proporţional pentru ambele sexe în vârstă de 21 de am. jugoslavă. Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba-lulia de la 18 noiembneU decembrie 1918 I ADUNAREA NAŢIONALĂ A TUTUROR ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA BANAT SI FARA UNGUREASCĂ adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-lulia în 1 DECEMBRIE 1918 DECRETEAZĂ UNIREA ACELOR ROMÂNI SI A TUTUROR TERITORIILOR LOCUITE DE 5ÂNŞII CU ROMÂNIA Adunarea Naţională proclama îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii omâne la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş Tisa şi Dunăre II ADUNAREA NAŢIONALĂ rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la ntrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal III în legătură cu aceasta. în anul 1918 4 Care a fost semnificaţia istorică a Marii Uniri' . oricând şi pretutindeni fată de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispozitiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii TEMĂ 1 Prezentaţi împrejurările unim Basarabiei cu România în anul 1918 2 Ce rol a jucat Bucovina în anul 1918 în planurile Habsburgilor? 3 Ilustraţi caracterul plebiscitar al unim Transilvaniei cu România. la reprezentarea în comune judeţe ori parlament 4 Desăvârşită libertate de presă asociere şi întrunire libera propagandă a tuturor gândurilor Dmeneşti 5 Reforma agrară radicală Se va face conscnerea tuturor proprietăţilor în special a proprietăţilor mari în baza acestei sonscneri desfiinţând fidel comisurile în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător păşune pădure) cel puţin atât cât o poate munci el cu familia lui Principiul conducător al acestei politici agrare este pe de o parte promovarea nivelăm sociale pe de altă parte potenţarea productiunn 6 Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus IV Adunarea naţională dă expresie voinţei sale ca congresul de pace să înfăptuiască comu nitatea naţiunilor libere în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici deopotrivă iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale V Românii adunaţi în această Adunare naţională salută pe fratn lor din Bucovina scăpaţi de |ugul monarhiei austro-ungare şi umti cu tara-mamă România VI Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aci în monarhia austro-ungară anume naţiunile ceho-slovacă austro-germană. prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civihzatiunea din ghearele barbariei IX Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania Banat şi Tara Ungurească. polonă şi ruteană. şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la cunoştinţă tuturor acelor naţiuni VII Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea Naţiunii Române VIII Adunarea Naţională dă expresie mulţumim şi admiratiunn sale tuturor puterilor aliate care.

care fusese un tradiţional expor- tator de cereale. căci România. se pot deosebi câteva etape de dezvoltare 1 1919- 1928. apăsat de inflaţie şi circulaţia mai multor monede Ca urmare a unor eforturi susţinute situaţia economică s-a îmbunătăţit însă după 1924 Criza economică din 1929 . etapa refacem economice şi a accelerării dezvoltăm sale în condiţiile consolidam statului naţional unitar. Caracteristicile generale ale vieţii economice. DEZBATEREA DE IDEI ÎN JURUL PROBLEMATICII EVOLUŢIEI ECONOMICE. . contractarea de noi împrumuturi externe. ducând '3 închiderea a numeroase întreprinderi. Dezbaterea de idei în jurul problematicii evoluţiei economice. 2 1929-1933. 3 1934 . şi anume modernizarea. etapa crizei economice. extracţia de petrol a reprezentat doar 47% din cuantumul anului 1913 într-o situaţie foarte grea se afla şi sistemul financiar. producţia economică a României a reprezentat circa 20-25% din cea înregistrată în anul 1913 Şi alţi indicatori argumentează situaţia grea a economiei naţionale în 1919. scăderea masivă a producţiei şt a Puterii de cumpărare a populaţiei.1940 etapa unui susţinut progres economic pe seama comenzilor de stat şi a necesităţilor de apărare a tării Pe fondul progresului economic s-au conturat câteva direcţii primordiale. presiunea capitalului străin. în 1919. reieşite din statutul agriculturii în ansamblul economiei. prin dezvoltarea industriei proprii. a fost nevoită să importe grâu pentru populaţie în 1918. scăderea preturilor materiilor prime. în evoluţia eeonomică a României. în condiţiile specifice de dezvoltare a ţării noastre Primele semne au apărut încă de la finele anului 1928 Dezorganizarea economica a avut în România' unele trăsături specifice. rolul statului în economie. colaborarea avantajoasă cu capitalul străin După războiul de reîntregire naţională şi distrugerile provocate de desfăşurarea acestuia.1933 s-a repercutat negativ asupra ansam- blului economiei româneşti. DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ .PRINCIPALELE RAMURI ALE ECONOMIEI SI TENDINŢELE MANIFESTATE ÎN CADRUL LOR. ROLUL STATULUI ÎN MODERNIZAREA ECONOMIEI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. de pjldă. o politică protecţionistă. repercursiunile sale asupra maselor populare Criza a cuprins toate ramurile economice. intre anii 1918-1940. falimentul a numeroase bănci Salariile şi 235 .CARACTERISTICILE GENERALE ALE VIEŢII ECONOMICE. agricultura a înregistrat un puternic regres. refacerea economică s-a impus ca o cerinţă de seamă Aceasta în condiţiile în care. -POZIŢIA CAPITALULUI STRĂIN.

.

România fiind plasată. în 1931 pensiile au scăzut sau nu au fost plătite deloc. Anul 1938 ocupă o poziţie centrală în istoria economiei naţionale.8% la crearea venitului naţional în acelaşi an s-au extras. încurajarea unor ramuri şi subramuri noi au determinat. comenzile de stat. inclusiv pe baza unor măsuri instituţionale-fondarea Ministerului Economiei Naţionale şi înzestrăm Armatei. 238 000 tone cărbune. locul doi 'in Europa la gaze naturale şi aur. Iugoslavia. în România. 143 000 tone zahăr. Bulgaria. Ungaria. în acest an. un stat exportator de materii prime şi importator de utilaje industriale. 236 .investiţiile de capital. România nu a mai fost. Indicele producţiei industriale a fost de 133%. Reorganizarea economiei. strict. o nouă etapă de dezvoltare a economiei. înaintea Ungarie* - (126. Apogeul crizei a fost atins în anul 1932. după 1934. Volumul producţiei industriei a coborât cu 50%. totodată. 140 000 tone minereu de fier. Polonia.U.5%) şi Poloniei (118%)'. astfel. . Industria contribuia cu 30. iar investiţiile au fost reduse drastic. Reduceri notabile sunt consemnate la producţia de fontă-de la 72 000 tone (1929) la 2 000 tone (1933). electrotehnice. când erau înregistraţi. România avea un venit naţional pe locuitor de 110 dolari S. Ţara noastră a ocupat locul şase în lume şi întâi în Europa la producţia de petrol. ërecia.A. 6 500 000 tone petrol. superior celui al unor state. 2114 milioane metri cubi gaze naturale.şi de cărbune . S-au întreprins. a Corpului Superior de Control . locul patru în Europa la grâu. 300 000 şomeri. 280 000 tone oţel. După 1938.. fiind momentul de vârf al perioadei interbelice. măsuri pentru creş- terea participării statului la finanţarea industriei chimice.de la peste 3 000 000 tone (1929) la 1 500 000 tone (1933). între altele. textile. ca Turcia. Panică în faţa unei bănci declarată falimentară.

Timişoara-Reşiţa. ca şi înzestrarea lor tehnică. într-o mare măsură. în timp ce întreprinderi. Situaţia internaţională gravă. fără a schimba însă imaginea de ansamblu. din vara anului 1940.5%. grupaţi în jurul regelui Caro/ al //-/ea. marea majoritate a întreprinderilor a rămas deficitară din punct de vedere tehnologic. Braşov-Mediaş-Sibiu. Bacâu-Piatra Neamţ. un atribut important al evoluţiei economiei în anii 1918. căci. Braşov. care. Hunedoara-Arad. O. Uzinele Reşiţa (1920 .Nord-Vestul Transilvaniei. în perioada interbelică. un caracter agrar-industrial. a fost inegală. Cele mai puternic industrializate arii geografice au fost Bucureşti-Ploieşti-Valea Prahovei. totodată.A. Dinamismul a fost.3 . ca Nicolae Malaxa. bancheri şi oameni de afaceri. în sensul atenuării ponderii sectorului agricol în favoarea celui industrial. Baia Mare-Satu Mare. dezvoltarea sa economică. Repartiţia în Plan teritorial a zonelor industriale. printre cele mai ridicate din Europa interbelică. Dumitru Mociorniţa. Max Auschnitt. Ion ëigurtu. ëalaţi-Brăila. Malaxa sau Reşiţa au dispus de un nivel de înzestrare tehnică comparabil cu standardele de pe plan mondial.Molotov) şi Ca- drilaterul . 237 .au afectat masiv unitatea firească a statului naţional român. Basarabia (pe baza pactului Ribbentrop . teritoriul dintre Prut şi Nistru. Indice de seamă al nivelului de dezvoltare al economiei.1940. economia României a avut. Kaufman. (Dictatul de la Viena). astfel. precum I'. Ritmul mediu de dezvoltare al industriei româneşti a fost de 5. gradul de înzestrare tehnică nu a fost uniform. şi impunerea recunoaşterii rapturilor teritoriale României .5. pe parcursul evoluţiei sale a cunoscut unele modificări. ţara noastră a continuat să rămână un stat importator de utilaje şi maşini industriale. Agricultura nu a mai avut însă rolul decisiv în economie.Turda-Cluj.R.1923) Un rol semnificativ în dezvoltarea economiei l-au avut industriaşi.

a fost susţinută. împrumuturile. 238 . s- au adoptat o serie de măsuri legislative . Prin aceasta. legea privind comercializarea şi controlul întreprinderilor economice ale statului(1924). Duca. Uzinele Astra din Braşov Principalele preocupări teoretice privind calea de urmat în viitor de către societatea românească au polarizat o vastă dezbatere în perioada interbelică. pentru a fi mai bine controlat. între 1922-1928. Ea a considerat. Statul urma să joace un rol important prin elaborarea unor planuri de dezvoltare economică. de Partidul Naţional Liberal. I. în spiritul său. Ea a vizat şi economia. de asemenea. modernizare şi consolidarea independenţei politice. El a accentuat rolul industriei şi a întrevăzut o strânsă legătură între industrializare. între curentele de idei cu largă audienţă s-au împus neoliberalismul. legea pentru stabilizarea monetară (1929). Totodată. supraevaluând însă capacitatea financiară a ţării. ci doar limitat.ëh. ţărănismul sau agrarianismul şi marxismul. Neoliberalismul a avut drept teoreticieni pe Mihai Manoilescu. Principalele sale instrumente de realizare au fosi societăţile mixte. capitalul străin nu era exclus. Politica economică inspirată de acest curent. importurile de maşini şi unelte.legea pentru retragerea din circulaţie a coroanelor şi rublelor (1920). Victor Slăvescu. legea minelor (1924). Vintilă Brătianu. Äprin noi înşine". ea a urmărit exploatarea bogăţiilor solului şi subsolului cu sprijinul primordial al capitalului autohton. că progresul României era legat de dezvoltarea industriei. Pe fondul expansiunii capitalului străin în România. alături de regimul politic şi rolul luptei sociale. ea a vizat ocrotirea economiei naţionale şi consolidarea puterii economice a burgheziei industriale şi financiare. Ştefan Zeletin.

io Ramură economică importantă. între cele două tipuri de capital urmând chiar să se instaureze o egalitate de tratament. iar între 1918-1926. Astfel.4 milioane de gospodării ţărăneşti. Legea minelor a fost dezbătută pe larg. prioritar. şi a înregistrat cote importante. Producţia de cereale a crescut însă de la 7 milioane tone în 1924 la 9 milioane tone în 1928. de până la 10 ha. 239 . fâneţe. din decembrie 1918. aşadar. păşuni. continuarea procesului de. exportul de cereale a fost restrâns. păduri. reforma agrară din 1921. pentru a asigura aprovizionarea populaţiei. Au fost expropriate. care a trezit ostilitatea marilor monopoluri petroliere. greutăţile în aplicarea pe teren a prevederilor reformei. în care dezvoltarea industriei să fie subordonată progresului agriculturii. Marxismul. lipsa de inventar viu şi mecanizarea insuficientă. a deschis calea către emanciparea economică a ţăranilor prin acordarea către aceştia a unui lot mic de pământ. între alţii. prin caracterul său extensiv. încât. dar nu în dauna celui autohton. la aceasta. în 1938. S-au adăugat lipsa de capital şi a unor forme de creditare corespunzătoare a ţărănimii. Ea s-a remarcat. lipsa de inventar agricol. după 1932. agricultura nu a încetat să preocupe guvernele din perioada interbelică. în 1930-1931 valoarea datoriilor ţărăneşti depăşind de cinci ori valoarea pământului. precedată de decretele-lege pentru expropriere. Repartiţia inegală a proprietăţii funciare a generat acutizarea problemei agrare. adică 66% din marea proprietate de peste 100 hectare. asupra căruia s-au aplecat. Virgil Mad- gearu. într-o măsură mai mică. şi el. şi prin interesul pentru cu/tura intensivă a unor plante. un stat agrar. proprietăţi agricole care au însemnat 5 812 200 hectare arabile. asigurarea nece- sităţilor de hrană ale populaţiei. în mod oficial. între alţi. un milion de ţărani erau conqplet lipsiţi de pământ. prin politica economică a Äporţilor deschise"'s-a încercat încurajarea capitalului străin. România se situa pe locul întâi în Europa la producţia globală de porumb şi pe locul patru în ceea ce priveşte grâul. Se aprecia că de progresul agriculturii depindeau aprovizionarea pieţii interne. Ţărănismul a fost teoretizat. Au beneficiat de această măsură 1. Ion Mihalache şi a constituit ideologia micilor proprietari agricoli. Şerban Voineaş\ Lucreţiu Pătrăşcanu. unitatea economică de bază devenind micul lot ţărănesc.fărâmiţare a proprietăţii ţărăneşti. inspirată de cea daneză şi practicată pe baza principiilor moderne. structura agrară a ţării s-a modificat. în aceste condiţii. în plan legislativ. dar. unei rezolvări a problemei agrare. cu o productivitate scăzută însă. mai ales ca urmare a aplicării principiului proprietăţii statului român asupra bogăţiilor subsolului. importanţa procesului de industrializare ce trebuia intensificat în România. Modificarea articolului 19 din Constituţie a deschis drum. S-au adăugat. de Constantin Stere. a argumentat. Această politică a fost abandonată. ëheorghe Zâne. la grâu şi porumb. caracterul activ al balanţei comerciale externe. răscumpărarea foarte mare a terenurilor. în viziunea acestor teoreticieni. cu precădere. Deoarece se considera că România nu dispunea de capitalul necesar propăşirii economice. România urma să fie.

60 de rafinării. precum încurajarea învă- ământului agricol. Necesităţile legate de refacerea economiei au impus mutaţii deosebite şi în industria metalurgică. de exemplu. Creditul minier. creşterea numărului de şomeri. Petrolul Românesc. diferenţierea socială a ţărănimii s-a accentuat. Economia românească în perioada interbelică a fost martora creşterii - oluluiindustriei. 240 . în 1927. Singura ramură care a continuat să aibă creşteri de producţie a fost cea petrolieră. pe fondul ntensificării transferului de proprietate. Producţia de cărbune a crescut de la 2 500 000 tone. Româ-no- Americana. în 1928. După 1931. vânzarea silită a numeroase Dturi de pământ. în 1923. ce iu urmărit progresul agriculturii în ansamblul ei. exportul de produse petroliere a urcat de la 3 milioane tone la 5 milioane tone între 1929-1933. ce au contribuit la demarajul economiei româneşti. ivinelor şi porcinelor. în 1938. constituirea de monopoluri m ceea ce >riveşte aprovizionarea şi desfacerea produselor agricole în pofida unor legi. Concordia-Sirius. în deceniul trei al secolului nostru. Izbucnirea crizei economice din 1929-1933 a dus însă la scăderea pro- ducţiei industriale. exportul de cereale. din 1932 şi 1933. Ţărănimea a fost silită. în 1926. Criza economică din 1929-1933 a determinat scăderea suprafeţei cultivate ‡i a preţului la produsele agricole. în general. 7 mari societăţi petroliere . ca: legea pentru lichidarea iatorii/or agricole şi urbane (1934). de DOlitica oficială de credite. în 1924. alături de meserii. la 24 000 000 lei. între 1925-1927. de la 3 100 000 lei.controlau 79% din producţia ţării. Steaua Română . Ea a fost favorizată de bogăţia de materii prime. să ontacteze noi datorii. Un rol important pe această direcţie l-a avut şi politica de investiţii a cărui nivel a crescut. în 1928. valoarea producţiei industriale a scăzut cu 50% în ansamblul economiei. a economiei. din icelaşi an. Avându-se în vedere importanţa refacerii industriale şi încurajarea. deoarece preţul la ţiţei era în scădere. reprezentată de întreprinderi ca Malaxa şi Copşa Mică-Cugir. la 3 000 000 tone.3 milioane tone. la creşterea vitelor mari. numai între 1918-1921 au fost emise 63 de acte normative. La nivelul Droducţiei industriale a crescut ponderea industriei mari şi s-a diminuat corespunzător cea a industriei mici şi mijlocii. Circa 10 000 întreprinderi de diverse categorii au fost declarate falimentare. Concomitent. în acelaşi an erau menţionate în ţară 5 732 de tractoare. /iticulturii (\ 939). în 1932. în România au funcţionat. Acestei probleme presante în viaţa social-economică au icercat să-i răspundă unele măsuri legislative. de măsurile legislative avantajoase. în agricultura românească au apărut fenomene noi. ulterior. în industria petrolieră. 37% din /aloarea totală a producţiei. de introducerea unor culturi de plante ndustriale. în aceste condiţii. în 1928. şi a preţurilor la produsele agricole şi industriale. la 4. cu excepţia exploatării petrolului. când criza a atins apogeul în România. legea pentru încurajarea agriculturii (1937) egea pentru creditul agricol naţional'(1937) şi cea pentru administrarea Fondu/u. cea de ţiţei de la 1 900 000 tone. astfel. Astra Română. în ansamblu. Progrese importante au fost înregistrate. ce reprezenta. şi respectiv legea asanării datoriilor agricole. legile de conversiune a datoriilor igricole. realizarea unor ferme model. agate de folosirea Äprimelor de export". ceea ce a generat.Unirea.

La I. prime de export. precum becuri. aparate radio. Tâmăveni. ca cele din Făgăraş. Bacău. autobuze.A. care producea articole de înalt nivel tehnic. Se produceau în România. care s-au remarcat prin performanţele lor deosebite în ceea ce priveşte viteza şi plafonul de zbor. S-au produs locomotive. în mare măsură. cosmetice. în întreprinderi. ţevi. a pielăriei şi textilă. de asemenea. unul dintre cele mai înalte nivele ale productivităţii muncii. dar şi la Bucureşti. Ploieşti. prin comenzile sale. articole de menaj. 95% din ţiţeiul extras era rafinat în ţară. Bucureşti. IAR-81. Gura minei Lupeni şi spălătoria de cărbuni   . apărării naţionale. precum IAR-80. a lemnului. tuburi de oţel. s-au înscris măsuri cu caracter protecţionist . Braşov. destinate. fontă. transformatoare. Industria chimică a cunoscut un progres remarcabil şi. în lupta pentru depăşirea efectelor crizei economice. Printre întreprinderile de profil menţionăm pe cele din Bucureşti.R. negru de fum. Cluj. cauciuc sintetic. Industria siderurgică era concentrată în bazinul Hunedoarei. scăderea importului de produse ce puteau fi fabricate în ţară. cabluri electrice. cazane cu abur. stătu/. explozivi. ca aparate optice şi acustice. după 1934. finanţarea obiectivelor industriale.tarife vamale. De asemenea. S-au pus bazele industriei electrotehnice. totodată. România a posedat o importantă industrie constructoare de maşini. diversificarea producţiei prin apariţia unor produse noi. Braşov. Braşov erau fabricate avioane. vagoane de toate tipurile. tablă. motoare electrice. unde se produceau oţel şi laminate. Sporuri semnificative s-au înregistrat în industria alimentară. Câmpia Turzii. Cluj. şi-a adus contribuţia la refacerea economiei. Buşteni.

S-au construit numeroase căi ferate. printr-o reglementare adecvată. şi altele. Ismail. Oficiul de vânzare al hârtiei. Printre acestea s-au numărat Sindicatul spirtului. la nivelul unei ramuri a economiei naţionale. Foresta Română. precum şi transportul prin conducte. Brăila. Corabia. fier. dând naştere monopolurilor. llva 242 . dotarea cu echipament modern a serviciilor de poştă şi telegraf. Ţara noastră era independentă din punct de vedere energetic. ele nu au avut un rol economic hotărâtor într-o economie dominată. lemn. s-au făcut progrese în ceea ce priveşte tehnica de extracţie a cărbunelui. aria de cuprindere şi dimensiunile economice ale monopolurilor au fost însă reduse.în exploatarea cărora s-au înregistrat cote ridicate. minereuri neferoase. Chilia. Pentru punerea lor în valoare şi pentru obţinerea independenţei energetice a ţării au fost realizate investiţii în maşini şi utilaje. sare. Trustul Titan-Nădrag-Călan. s-au întreprins măsuri de refacere şi mărire a reţelei căilor ferate şi a celei de drumuri şi şosele. Societatea distribuţiei de petrol. ca de exemplu Tulcea-Babadag. de altfel. România a dispus de importante resurse naturale . noi construcţii portuare la Constanţa. Cele 66 societăţi industriale din România au reprezentat 46% din întregul capital industrial. Pentru punerea în valoare a tuturor zonelor ţării şi stabilirea conexiunilor între ele. în 1921 s-a introdus transportul interurban cu autobuzul. Fiind prin excelenţă monopoluri de distribuire şi nu de producţie. metale preţioase . Sindicatul zahărului. cărbune. de întreprinderile mici şi mijlocii. ëalaţi. Puterea instalată a crescut de la 372 000 kw în 1933 la 500 000 kw în 1937. Forţa economică. Desfăşurarea luptelor din anii 1916-1918 a afectat grav şi reţeaua transporturilor. gaze naturale. petrolului şi de rafinare a celui din urmă. Sonde la Moreni Procesul de concentrare a producţieis-a manifestat în deceniul al patrulea şi a îmbrăcat forme specifice în România.petrol. Cartelul fabricilor de geam.

prima centrală telefonică automată din ţara noastră. a fost fondată fabrica IAR Braşov. în capitala ţării. LARES (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat). Ulterior. La baza organizării transportului aerian în România s-a aflat decretul din 1920 pentru fondarea Direcţiei Aviaţiei din Ministerul Comunicaţiilor. în vederea extinderii sistemului poştal. în 1930 s-au pus bazele primei companii aeriene române. Cea mai mare parte a utilajului feroviar a provenit din producţia întreprinderilor Reşiţa şi Malaxa. în s 1933 s-a construit. 15 nave maritime. v Flota română cuprindea. România s-a numărat printre primele state ce au folosit transportul aerian de călători pe rutele interne. Până în 1939. în 1931 au fost asfaltate şi pietruite o serie de şosele ce legau Bucureştiul de alte oraşe. legăturile aeriene ale României cu alte ţări au fost deservite şi de companiile Air France. o Companie aviatică internaţională ce deservea traseul Paris-Bucureşti-lstanbul. CSA. Deutsche Lufthansa. în 1927 şi-a inaugurat activitatea. sub egida Societăţii Române de Radiodifuziune. între 1929 şi 1936. în 1920 s-a creat. iar apoi Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţii pe Apă. Direcţia ëenerală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. împreună cu Franţa. în 1938. în 1925 s-a introdus monopolul de stat asupra instalării şi folosirii staţiilor de telefoane şi posturilor de radio. Dobrogea. La 24 iunie 1926 s-a deschis primul traseu aerian naţional.. Caransebeş-Reşiţa. Organul său tutelar a fost. în 1925. Pentru stimularea producţiei aeronautice. PLL Lot. Ala ÄL/tor/a". între 1936-1938 au fost modernizaţi peste 1 600 km şosele în Banat. La 1 noiembrie 1928 - au realizat şi primele emisiuni radiofonice. Moldova şi Muntenia. în 1940 funcţionau în România 4 posturi de radioemisie şi trei 243 . Locomotivă construită la Reşiţa Mică-Vatra Dornei. Palatul Telefoanelor. în ceea ce priveşte sistemul de telefonie. la Bucureşti. Bucureşti-Cernăuţi.

o curbă sinuoasă. între anii 1918 şi 1929. Banca ëenerală a Ţării Româneşti. Activitatea comercială a fost afectată de urmările primului război mondial. Dacă. inflaţia 244 . controla 25 de bănci mici şi 52 de întreprinderi industriale. Practicând şi un intens comerţ de tranzit. Alături de aceasta s-au impus Banca Românească. valoarea comerţului românesc a crescut cu 110% în comparaţie cu anul 1913 şi s-au produs o serie de modificări şi în structura produselor furnizate la export. în ciuda eforturilor guvernamentale de a menţine o balanţă comercială activă. exportul a fost intensificat în dauna importului. a cerelelor a scăzut. România a cunoscut. Banca Marmorosch-Blank. Cu toate că s-au întreprins numeroase eforturi pentru lărgirea sistemului bancar şi reaşezarea leului într-o nouă paritate în raport cu aurul. fenomenul inflaţionist a urmat. în timp ce aceea a produselor petroliere şi a lemnului a crescut. în general. Banca Crissoveloni. de presă. în 1936. cu precădere pe seama petrolului şi derivatelor sale. Ponderea produselor agricole şi. după 1933. comerţul cunoscând o sensibilă înviorare abia după 1924. Germania a început să se impună în schimburile cu România. Palatul Telefoanelor din Bucureşti agenţii. în T924. comerţul a fost dominat de relaţiile cu Franţa şi Marea Britanie. între 1919-1921 numărul societăţilor bancare a crescut de la 487 la 556. deşi preţurile lor au scăzut masiv. volumul comercial cel mai ridicat din întreaga perioadă interbelică. în 1925. Stopată parţial. Banca de Credit Român. cu toate că România a ocupat locul patru în lume. ca urmare a unor noi tarife vamale protecţioniste adoptate în faţa concurenţei mărfurilor străine. mai ales. Banca Română. dintre care cea mai importantă a fost RADOR (Agenţia Orient-Radio). în 1924. Rolul cel mai important l-a jucat Banca Naţională a României care.

în vederea stabilizării financiare a fost lansat. Äîmprumutul de stabilizare" la bănci din străinătate. Pentru garantarea rambursabilitătii saie s-a concesionat. Anglia. ce a fost condiţionat de concesionarea către o societate suedeză a refacerii şi construcţiei de şosele. în 1932 a fost lansat un împrumut de 75 milioane franci elveţieni pentru acoperirea în devize a leilor intraţi în circulaţie. au fost reglementate la finele anului 1929. taxele de consum.A. bazată pe comerţ. După 1935. ritmuri noi începând cu anii crizei economice şi până în 1940. cu firma americană International Telephone and Telegraph Corporation şi a fost urmat de concesionarea. de fapt. împrumutul de dezvoltare cu un total de 53 milioane dolari S. Cu grele eforturi. a reţelei telefonice. Belgia. confirmat. o politică activă de devize. prin Planul de la ëeneva ce urma să reglementeze problema datoriilor sale externe. în sfârşit. la Banque de Paris et de Pa6s-Bas şi la alte bănci.Banca Marmorosch Blank ‡a cunoscut. Deficitul bugetar a totalizat 11 miliarde lei între anii 1916-1922. SUA. ţara noastră a vizat. nicicând stăvilit în mod eficace. în România. în ianuarie 1933. Trei noi împrumuturi au fost contractate în 1930-1932. impozitele pe cifra de afaceri. în 1930. la 1 iulie 1929. fabricarea chibriturilor către firma suedeză Svenska Tradsticke Aktiobolaget.U. în plan financiar. Italia. Pe măsura creşterii rolului 245 . Procesul inflaţionist nu a putut fi.. Prin toate acestea ă-a deschis calea către instaurarea unui control străin asupra finanţelor Româniej. pe zece ani. Primul a fost stabilit. Principalele surse de venituri financiare au fost impozitele indirecte. către Franţa. Cu toate acestea. leul a rămas o monedă liber convertibilă şi care participa la operaţiunile bursiere din lume. în februarie 1929. La 10 martie 1931 a fost negociat. ulterior. datoriile externe ale României.

Sub presiunea Sermaniei. Pavilionul României la Expoziţia internaţională de la Paris. cel francez 15. extracţia şi prelucrarea ţiţeiului. ponderea sa a diminuat. din 193* . ca un preţ al salvgardării fiinţei naţionale a României. capitalul englez reprezenta 20. cel american 10. prin direcţiile sale de dezvoltare din >erioada interbelică. în general. a 3mnului. bugetele au fost grevate şi de iheltuielile pentru apărare. bauxitei. Astfel. El a vizat. industria metalurgică. în ciuda unor discrepante între nivelele de dezvoltare ale liferitelor sale sectoare şi a faptului că nu au fost întotdeauna valorificate pe leplin condiţiile oferite de noul cadru de dezvoltare istoric. a fost resimţită şi în România. în 1938. România a fost atrasă în sfera 1e influenţă a ëermaniei. în industria petrolului. n special.62%. manganului. Datorită măsurilor legislative ce au reglementat riguros lătrunderea capitalului străin.38%. în principal. a capitalului german în sud-estul Europei. Aşadar. Capitalul străin a provenit.10%. :el anglo-olandez 16. textilă. :alcopiritei. cel ierman 0. din reinvestirea mei părţi din beneficiile obţinute în exploatarea economiei româneşti. ca şi a antrepozitejor germane. Pe Dunăre trebuiau să se constituie zone libere în jurul instalaţiilor jortuare. după 1938. economia românească. care s-a reflectat şi în plan social-politic.49%.21%. în spiritul Äcolaborării" economice urmau să . la 23 martie 939 s-a semnat Tratatul economic româno-german. >46 .e constituie societăţi mixte pentru exploatarea lemnului. Expansiunea. a asigurat o creştere i producţiei de bunuri. în letrimentul celui englez şi francez.tatului în organizarea sistemului bancar. România urma să devină in hinterland agricol al Germaniei. de la 82% a 37%.

nivelul de dezvoltare al economiei româneşti în perioada interbelica şi comparaţi-l cu cel al altor state est . pentru a obţine o dezvoltare şi pieţe avantajoase." Apreciere cu privire la evoluţia economică a României în perioada interbelică ÄAstfel încât. intensitatea modernizării nu a fost egală în toate compartimentele productive Pe când industria fusese nevoită a proceda la ample modificări structurale... lucrată de proprietar şi familia sa. în economia naţională. Ce rol au avut monopolurile. adică întinderea de pământ cultivabil potrivită capacităţii de muncă a plugarului şi a familiei sale. dar neexcluzând eventualele şi sporadicile concursun'de braţe ale semenilor.". în perioada interbelică? . acest domeniu întregistrând doar un progres moderat. în general.din perioada interbelica.. TEMĂ: 1 Caracterizaţi. în agricultură modernizarea nu a fost spectaculară.. Aşa încât factorul corelării celor două ramuri economice devenea un coeficient de importanţă majoră pentru însuşi realizarea procesului de dezvoltare şi modernizare economică . MIHAIL MANOILESCU despre rolul industriei în cadrul economiei româneşti ÄProductivitatea industrială este atât de covârşitor mai mare decât productivitatea agriculturii. încât renunţarea la industrializare este pentru orice ţară renunţarea la orice viitor economic". Teoria ţărănismului despre fundamentul economiei naţionale Aceasta era Ämica proprietate bazată pe muncă.în problema dezvoltării industriale a României 4.şi central-europene 2 Care au fost efectele crizei economice din anii 1929-1933 pentru România 3 Marcaţi contribuţia principalelor curente social-politice.

cu 630 000 locuitori.9% maghiari. s- au aşezat în România 28 580 cetăţeni străini şi au plecat 11 709 cetăţeni români. când au fost număraţi 18 025 896 locuitori. în ceea ce priveşte populaţia şi suprafaţa. 0.4% în activităţi industriale. ţărănimea era numeroasă.2% se ocupau de comerţ şi credit. mai ales după ce. Fiecare provincie unită cu patria-mamă.3% sârbi şi croaţi. Număr de locuitori Suprafaţa ţării 2 1920 17 393 149 316 710 km 2 1930 18 025 896 316 710 km 2 1940 19 933 802 316 710 km 2 1941 13 551756 195198 km România a devenit un stat de mărime medie.'Marea Unire din 1918 şi activitatea reformatoare de după aceasta au generat mutaţii semnificative. dar activă din punct de vedere politic. de 21. grevată însă.3% ruşi. în procenf de 78.1% germani. 9.1% tătari. 71. 7. Restul. 3. 0. < Structuri şi mutaţii în plan social în România interbelică. Anul .3% polonezi. Conflicte sociale. 4% evrei. iar intelectualitatea redusă.3% alte naţionalităţi. în anul 1918. în acest context.2% ruteni şi ucraineni. a continuat să trăiască în lumea statelor. România a încetat să mai fie un stat de emigraţie. în vara anului 1940.5% ţigani. Marea majoritate a populaţiei. CONFLICTE SOCIALE. O statistică din 1930. marea majoritate a întreprinzătorilor capitalişti era de origine străină - germană sau evreiască. aflându-se. La nivel social. 1. .6% găgăuzi. 0. 0. de pierderile teritoriale. 0. era concentrată în oraşe. în 1925. pe locul 8 şi respectiv 10 între statele Europei. 2. în Bucovina.8% erau funcţionari. Galaţi şi laşi cu cea. 0.PARLAMENTUL SI MONARHIA . ca Bucureşti. arată că 72. a fost adoptată o lege ce consfinţea libertatea emigrării. elemente specifice ale structurii sociale. 4. Până în 1938. Cel mai important recensământ al populaţiei s-a desfăşurat în anul 1930. Dintre aceştia. 400 000 - locuitori fiecare.9% turci.9%. în 248 . a avut. a avut loc o creştere importantă a populaţiei ţării.1%. în Basarabia. 0.EVOLUŢIA VIEŢII SOCIAL-POLITICE ÎN ROMÂNIA (1918-1940) (I) -STRUCTURI SI MUTAŢII ÎN PLAN SOCIAL ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ. sau Cernăuţi.3% dintre locuitori lucrau în agricultură. Ţărănimea se ocupa în special cu creşterea vitelor. privind repartiţia forţei de muncă pe profesiuni. Astfel.FACTORI IMPORTANŢI Al VIEŢII POLITICE. 4. iar 4.9% erau români. 2% bulgari.1% greci.

Acestea au contribuit la creşterea. în ţara noastră a dominat burghezia mică şi mijlocie. Marea lor majoritate a părăsit agricultura sau a adoptat tehnica modernă de lucru. De asemenea. pe poziţii progresiste. De asemenea. industriale şi bancare. Precum orice societate în evoluţie. evoluţia întreprinzătorilor capitalişti a fost legată şi de creşterea comenzilor statului. trăind sub indicele minim de viaţă. Procesul de dezintegrare politică a sporit. la oraşe şi mai ales la sate. Astfel. Burghezia a jucat un rol important în plan economic şi politic. după 1929. reprezentat. tot mai interesat de apărarea ţării în faţa pericolului exfern. în privinţa numărului de studenţi şi a gradului lor de pregătire. industrială şi comercială. O. Intelectualitatea s-a plasat. în cadrul căruia s-a conturat o pătură importantă a micilor proprietari agricoli şi o alta a lucrătorilor agricoli. dar şi ţărănimea şi lucrătorii industriali. în această perioadă. s-a conturat. Deşi s-a conturat un grup al burgheziei mari. muncă. Pe de altă parte. concentraţi în jurul platformelor industriale din centrele urbane. Ţărănimea a reprezentat principala forţă de muncă. la începutul perioadei interbelice. Kaufmann. ea s-a manifestat. După 1934. cea din România interbelică nu a fost lipsită de contraste în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă. a rolului şi importanţei burgheziei şi muncitorilor. Transilvania. în plan politic. Ion ëigurtu. Universitatea din Bucureşti s-a situat. cu precădere după reforma agrară din 1921. Max Auschnitt. ei nemaiputând angrena un partid politic. gradul de cultură. 70 529 cu venitul mai mare de 1C 000 lei şi peste 300 000 cu venituri între 20 000 şi 40 000 iei. între alţii. Nivelul mediu al venitului burgheziei româneşti a fost. ca şi apăsarea impozitelor   . într-o proporţie covârşitoare. Consolidându-şi poziţiile social-economice. funcţionau în România zeci de întreprinderi cu peste 1 000 de lucrători. în 1938. Poziţiile sale s-au consolidat în urma făuririi cadrului industrial al României Mari. Alţii au investit sume mari în industrie şi sistemul bancar. S-a repercutat greu asupra populaţiei şi creşterea numărului de şomeri. de 200 000 lei pe an. subiectul celei mai largi reforme agrare din Europa răsăriteană. Creşterea sa numerică şi calitativă a avut un suport deosebit în contribuţia decisivă a învăţământului superior şi secundar. Marii proprietari funciari şi-au pierdut importanţa social-politică. purtătoare ale progresului tehnic. ea a cunoscut un proces de stratificare. fiind. continua să existe o pătură importantă a sărăcimii. în ansamblul structurii sociale. Ea a primit un spor considerabil prin antrenarea în viaţa social- politică a reprezentanţilor intelectualităţii din Transilvania. este de reţinut şi gradul de pregătire profesională al acestora şi antrenarea lor în numeroase ramuri de vârf. O statistică din 1938 arată că în România trăiau 716 oa-neni cu un venit la nivelul milioanelor de lei. nivelul de salarizare. în acelaşi timp. ca o categorie socială care a alimentat toate grupările şi partidele politice. camarila regală dornică de a prelua controlul asupra întregului aparat de stat. categorii sociale între care s-a stabilit relaţia socială fundamentală în perioada interbelică. printre primele trei din lume. în jurul regelui Caro/ al //-/ea. întreprinzătorii capitalişti au trasat linia de dezvoltare a societăţii româneşti după Marea Unire. dominau burghezia mică. evoluţia impetuoasă la nivel economic s-a tradus şi prin creşterea numerică a muncitorilor industriali. de Nicolae Malaxa. în acelaşi timp.

16 grav răniţi şi mulţi răniţi uşor. Cu precădere. grevele din anii crizei economice (1929-1933) . în atari împrejurări. La atelierele C. provocată de grupuri de agitatori comunişti care au acţionat. armata a deschis focul. introducerea Äcurbelor de sacrificiu") numeroase categorii socio-profesionale. greva generală din 1920. a dus la victime din rândul populaţiei civile (1933). în lumea satelor. a căror durată a tins să se mărească . au fost grav afectate' de efectele crizei edono- mice (scăderea producţiei. la 16 februarie 1933 s-au înregistrat în ciocnirile cu armata. Istoria socială a perioadei interbelice a fost marcată de numeroase con- flicte de muncă. s-au desfăşurat grevele de la Lupeni (august 1929). invalizii de război.între care greva lucră- torilor bucureşteni. ceea ce s-a adăugat nemulţumirilor sociale. din motive politice şi mai puţin din cauze economice şi sociale. raporturile dintre ţărani şi proprietarii agricoli.în ciuda unei legislaţii sociale şi a muncii.ë. Demonstraţie studenţească în anii crizei economice r l k * -: *. în această perioadă. Mironescu. frământările sociale au devenit mai rare. cadrul politic democratic a fost deseori încălcat. 3 morţi. Autorităţile au recurs. *Ƈ % 250 .F. pensionarii. scăderea preţului produselor agricole.R. ë. fiscale. a cărei intervenţie. La Lupeni. în acelaşi timp. După ce redresarea economică a început. orfanii. închiderea de întreprinderi. falimentul unor bănci. Bucureşti şi Valea Prahovei (1932-1933). prioritar. salariaţii. impactul fenomenului de camătă asupra ţăranilor. atât în lumea satelor. în aceste cazuri! şi la armată. frământările au avut la bază tergiversarea aplicării reformei agrare din 1921. după cum a declarat în Parlament ministrul de interne.din decembrie 1918. din ordinul prefectului judeţului Hunedoara. căzând 22 morţi şi 100 răniţi. cât şi în cea a oraşelor. Griviţa din Bucureşti. creşterea numărului de şomeri. Rozvan'i.

consultările elec- torale. Parlamentul a fost dominat. era un organism de primă importanţă. Alexandru Lapedatu şi alţii. el era un for de control al activităţii executivului. Duiliu Zamfirescu. că membrii Parlamentului reprezentau naţiunea. în ceea ce priveşte culoarea Politică a membrilor săi. dar. Parlamentul a găzduit ample dezbateri. ce s-au concretizat în importante hotărâri asupra marilor probleme ale societăţii româneşti între cele două războaie mondiale. organizarea admi- nistrativă. La baza activităţii sale au stat articolele 33 şi 42 din Constituţia din 1923. D. dar şi de către alte partide. Miniştrii erau responsabili pentru actele lor în faţa Parlamentului. în cadrul regimului democratic. invalidarea de mandate. Parlamentul reprezenta puterea legislativă şi. Pompei. rostit la începutul fiecărei sesiuni a forului legislativ. ce au prevăzut că puterea emană de la naţiune şi. Palatul Regal din Bucureşti în cadrul vieţii politice din România interbelică Parlamentul şi Monarhia au jucat un rol semnificativ. urmare a diversificării spectrului vieţii Politice. fiind format din Adunarea Deputaţilor şi Senat. respectiv. evoluţia economică şi direcţiile sale primordiale. srănesc. ( . progresul culturii şi altele. cu precădere. dezbaterile şi răspunsurile pe marginea Discursului Tronului. Funcţia de preşedinte al Parlamentului reprezenta încununarea unei îndelungate activităţi social-politice şi culturale. Constituţia din 1923.votul de neîncredere acordat executivului. Au activat în cadrul său reprezentanţii marii burghezii. Totodată.între anii 1919 şi 1937 s-au formulat 12 000 interpelări . Printre deţinătorii acestei demnităţi menţionăm pe Nicolae lorga. şi anume. Având o structură bicamerală. ratificarea tratatelor de pace după primul război mondial. de către Partidul Naţional Liberal ş\ de Partidul Naţional . Practica parlamentară cuprindea interpelările la adresa 9uyernului r.

Până în anul 1938 acestea. Patriarhul României. ministrul Casei Regale. o luptă pentru controlul puterii politice între Ion I. a tutelat-o. Ea a simbolizat actul unirii tuturor românilor sub sceptrul aceluiaşi monarh. Partidul Naţional Liberal şi. ai celei mici şi mijlocii . în special. la Catedrala Reîntregirii din Alba-lulia. eşti trimisul lui Dumnezeu. avocaţi. regina Elisabeta a ëreciei şi Măria a Iugoslaviei. Se împlinea. prin Constituţia din 1923. avea dreptul de a încheia acorduri şi a bate monedă. România interbelică. şi care a consfinţit. de fapt. Consiliul de Coroană de la Sinaia a acceptat renunţarea la tron a lui Carol. Vei fi cel mai mare voievod al ţării. regele Ferdinand. şi profeţia lui Nicolae Filipescu. Sub guvernarea lui Ferdinand s-a transpus. prerogativele sale fiind stabilite prin Constituţia din 1923. după ce se căsătorise în secret cu Ioana Măria Valentina sau Zizi Lambrino. astfel. şi cu greu a fost convins atunci să accepte anularea actului. exercita dreptul de graţiere. numea şi revoca miniştrii. Criza a fost provocată de căt re prinţul moştenitor Carol. Regele Ferdinand a primit coroana de la Mihail Pherekide. astf el. programul democratic ce a stat la baza desăvârşirii unităţii naţionale. La 15 octombrie 1922 a avut loc. din dihastia Hohenzollern . Brătianu şi Carol. principesa Beatrice de Bourbon. La festivităţile de la Alba-lulia şi Bucureşti. care a făcut o ultimă încercare de a-l convinge să renunţe la gestul său. Ulterior.C. Carol a reconfirmat însă atitudinea sa. care îi declarase regelui: ÄSire. învăţători.C. conferea decoraţii. 252 . monarhia a devenit un instrument al partidelor politice.intelectuali. Pimen al Ardealului. Carol a reprezentat Curtea Regală a României la funeraliile reginei Alexandra a Angliei. al Ţării Româneşti şi Moldovei". Monarhia a avut în România un rol tradiţional. era şeful forţelor armate. La 30 decembrie 1925. generalii Berthelot şi ie6gand. Odată cu Criza dinastică şi mai ales în perioada Regenţei (1927-1930).Sigmaringen. prin care a renunţat la prerogativele de moştenitor al tronului şi a rămas în străinătate împreună cu Elena Lupescu. în perioada domniei lui Ferdinand I Întregitorul (1914-1927). S-a iscat. în faţa lui Hiott. împodobindu-te cu titlurile lui Mihail Viteazul: domn al Ardealului. Ion I. Apoi a încoronat-o pe regina Măria. ele au sporit graţie politicii personale a lui Caro/ al //-/ea. şi respectiv al Moldovei. jurişti. regele. sancţiona legile. şi Episcopii Bălan şi. a avut un ascendent deosebit asupra monarhiei pe care. Prinţul mai renunţase o dată la tron în 1918. prinţul a trimis o scrisoare tatălui său. La 28 decembrie 1925. au fost prerogativele de care s-a bucurat Monarhia în România. Brătianu. la Milano. industriaşi. exercita puterea executivă. Serviciul religios a fost asigurat de către Miron Cristea. Printre aceştia menţionăm pe ducele de York. ceremonia de încoronare a lui Ferdinand şi a reginei Măria ca suverani ai României. Premierul s-a folosit de temperamentul instabil şi aventuros al lui Carol pentru a-l denigra în ochii opiniei publice şi a regelui Ferdinand. şeful acestuia. Orice act al suveranului trebuia însă contrasemnat de ministrul de resort. au luat parte reprezentanţi din 13 state ale lumii ca o nouă confirmare internaţională a Marii Uniri. La 12 decembrie 1925. în 1925. Ea a îmbrăcat forma con- stituţională. de fapt. preşedintele Adunării Deputaţilor şi şi-a aşezat-o singur pe cap. ca să împlineşti visul unui neam. în acord cu legea fundamentală a ţării şi Statutul Casei Regale din anul 1884. reprezentanţi ai minorităţilor naţionale.

P- N. Aceasta a fost alcătuită din prinţul Nicolae. Dar. prin includerea în cadrul său a reginei Măria. s-a iniţiat. Triumful liberalilor asupra monarhiei era. Lui Carol. la moartea celui din urmă. şi Ion I. a aprobat proiectele de lege. abia la 10 noiembrie 1928 luliu Maniu a format guvernul. Pe de o parte. vorbind despre ea.Brătianu. o mare adunare naponal-ţărănească la Alba-lulia. un nou consiliu intim. Ea a fost folosită de Partidul Naţional Ţărănesc pentru a lovi şi răsturna pe liberali de la putere. dornic să intre în legătură cu Regenţa. preşedintele Curţii de Casaţie. ca despre Äracul. s-a desfăşurat în ţară o puternică agitaţie politică pe tema revenirii lui Carol la tron. în 1929. la 6 mai 1928. la Sinaia. şi. pe neaşteptate. complet. ëheorghe Buzdugan. devenit Carol Caraiman. Regenţa a fost completată cu Constantin Sărăţeanu. Astfel. Minai. Filozoful Nichifor Crainic o caracteriza. sub autoritatea unei Regenţe. în 1922 La 3 ianuarie 1926. I 1 « * jt * * *> h ±f încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Măria la Alba-lulia. a încercat să-şi subordoneze Regenţa. în 1927a murit Ferdinand. De aici. Iu/iu Maniu era. 253 . Pe de altă parte. totodată. i s-a interzis ferm intrarea în România şi s-au prevăzut măsuri drastice contra acelora ce puneau în discuţie actul de la 4 ianuarie 1926. Patriarhul Miron Cristea. astfel. primul guvern naţional- ţărănesc din istoria români/or. fratele lui Caro/. broasca şi ştiuca". pentru a răsturna pe liberali şi a cuceri puterea. Criza dinastică 3 impietat asupra dezvoltării politice normale a statului român. urma să se organizeze un marş spre Bucureşti.L. ce urmau să fie înaintate Parlamentului şi care confirmau noua realitate de la conducerea ţării.C. pe care a dorit să şi-o subordoneze prin intrarea în rândurile sale a lui Constantin Sărăţeanu. în ziua următoare. camerele reunite ale Parlamentului au luat act de hotărârea de renunţare la tron a prinţului Caro/ şi au proclamat succesor al regelui Ferdinand pe fiul lui Carol. unde se zvonea că trebuia să sosească şi Carol.

Deşi promisese să o ţină la distanţă de ţară. principesa Elisabeta. pregătirea instaurării unui regim personal m care activitatea Parlamentului şi partidelor politice a fost drastic limitată. Mircea Mihail. 2. între anii 1930-1934. fostul suveran nutrind gândul revenirii în ţară. Carol a dezlănţuit lupta pentru cucerirea puterii şi pentru a guverna Ädeasupra" partidelor politice. 3. La 6 iunie 1930.Alexandru Cretzianu. maiorul Victor Precup. astfel. încălcat în mod flagrant.. un grup de susţinători ai lui Carol . în vara lui 1930. de lipsa de autoritate şi prestigiu a Regenţei. care se vor integra noii concepţii de guvernare. Intrau în cadrul său şi unii diplomaţi . S-a constituit. la 8 iunie 1930. Monarhul s-a înconjurat de un grup de militari şi oameni politici care i-au exploatat slăbiciunile pentru a se îmbogăţi peste noapte. ca o soluţie pentru rezolvarea crizei politice interne. Constantin (Puiu) Dumitrescu. au avut loc numeroase contacte între Caro/şl unii oameni politici din ţară. Carol a obţinut. la 16 iunie 1930. De pe aceste poziţii. A urmat. în acelaşi timp. oameni politici - Mihail Manoilescu. iar Äcamarila regală" s-a conturat ca un centru de putere. îşi precizase în cercul prietenilor intimi punctul său de vedere în ipoteza restauraţiei. Regina Măria a fost silită.Aristide Blank. cum îmi cunosc foarte bine ţara.Elena Lupescu. Carol s-a reîntors în România. generalul Ernest Baliff. să întrerupă orice legătură cu Elena Lupescu şi să respecte prevederile Constituţiei din 1923. Deşi i s-a fixat o listă civilă. ** * PETRE ëHIAŢĂ despre scopul politicii prinţului Carol Äîncă în epoca exilului în Franţa. /u/iu Maniu i-a cerut lui Carol ca. el a încercat să impună guverne de Äuniune naţională". membri ai familiei regale . considerată Ägeniul rău" al regelui. Carol devenind un mare industriaş. să se retragă la Balcic. De asemenea. financiari . Carol a rechemat-o. astfel. Nicolae ëatoski.colonelul Nicolae Tătăranu. Ei au format Äcamarila regală". pe diferite căi. Astfel s-a consumat Restauraţia car/istă. Ilustraţi dinamica structurii sociale în România interbelică. recunoaşterea sa ca rege sub numele de Carol al //-/ea. între anii 1934-1938. militari .prinţul Nicolae. Ce a reprezentat camarila regală? .voi inaugura un sistem de conducere de mână forte şi. regimul democratic fiind. cred că voi găsi destule elemente ambiţioase. în Parlament. Prezentaţi consecinţele perioadei Regenţei (1927-1930). s-a intensificat propaganda în jurulreîntoarceriiîn ţară a lui Carol. odată revenit în ţară. Constantin Argetoianu. Dacă îmi reiau tronul - spunea el .. Folosindu-se de adâncirea contradicţiilor din viaţa politică. cuantumul său a crescut. pe Elena Lupescu." TEMĂ: 1.

deoarece a primit vot de neîncredere în Parlament. EVOLUŢIA VIEŢII SOCIAL-POLITICE ÎN ROMÂNIA (1918-1940) (II) -SISTEM UL PARTIDELOR POLITICE. Tribuna sa de presă era ÄNeamul românesc". după 1918. viaţa politică internă a evoluat în limitele centrului democratic. ce au avut o dinamică proprie. Conservatorii au fost însă afectaţi de reforma agrară din 1921 cu consecinţele sale social-economice şi de faptul că nu posedau organizaţii la scara întregii ţări. în timp ce reforma agrară din 1921 şi introducerea votului universal au decis soarta partidului. Take lonescu şi-a văzut visul cu ochii. în 1919 şi-a schimbat denumirea în Partidul Democrat. Partidele conservatoare au dispărut după 1918 de pe scena istoriei. în 1920. între 17 decembrie 1921-17 ianuarie 1922. în perioadele de stabilitate economică: 1922-1928. acela de a ajunge prim-ministru. unele dispărând. Sistemul partidelor politice. în general. grupări şi forţe sociale.EVOLUŢII ÎN PLAN POLITIC. încercarea de a se adapta. Partidul Conservator Progresist reprezenta interesele marilor proprietari funciari. urmare a profundelor mutaţii social-economice de după Marea Unire. Cuzaa dus la atragerea celui din urmă din partid. iar tribuna sa de presă era ziarul ÄRomânimea". El a grupat ‡Ŷfiica burghezie şi. altele reapărând în haine şi cu denumiri noi. Rolul important l- au jucat partide ca Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc. Partidul Conservator-Democrat exa condus de către Take lonescu. doar o lună de zile. condus de Nicolae lorga. care la alegerile din 1922 nu a obţinut nici un loc în Parlament. Rivalitatea dintre N. Nu au lipsit manifestările de extremă dreaptă şi stângă. iar organul său de presă era ÄSteagul". în general. El era exponentul Proprietarilor agricoli interesaţi de aspectele noi ale dezvoltării economice. Partidul Naţionalist-Democrat. Evoluţia economică şi socială a influenţat însă şi mişcările partidelor politice. ÎNFĂPTUIREA UNUI PROGRAM DEMOCRATIC. Astfel. fiind prezente în toate etapele regimului politic intern. a continuat să activeze şi după 1918.C. Extrema dreaptă şi stângă în viaţa politică a Rpmâniei. 1929-1933 s-au manifestat un număr mare de partide. Ele au exprimat interesele unor pături. . cu toate că. dacă în perioadele de criză şi recesiune economică: 1918² 1921. El era condus de Alexandru Marghiloman. s-au produs importante regrupări de forţe politice. în 1922 formaţiunea a fuzionat cu Partidul Naţional. şi formarea Partidului Na- 255 . intelectualitatea democrată. 1934-1937. noilor realităţi politice şi economice nu a reuşit. S-a pronunţat în mod masiv pentru sprijinirea tronului. lorga şi A. Fondat în 1908. EXTREMA DREAPTĂ SI STÂNGĂ ÎN VIAŢA POLITICĂ A ROMÂNIEI. Sistemul formaţiunilor politice s-a remarcat în România 'interbelică printr-o complexitate deosebită.

la fuziunea cu resturile Partidului nservator Progresist. primul buget al României întregite. îşi expunea ideile prin irul ÄTara Nouă" şi apoi ÄAurora". Fondatorul său a fost învăţătorul Ion halache. El a fost exponentul păturii itărite de la sate . în 1920 a devenit primul partid care avea adepţi la nivelul întregii i ëuvernul Averescu (1920-1921) a adoptat o serie de măsuri importante itru dezvoltarea României. Ziarul său era ÄŢara astră". şi anume Partidul Ţărănesc din isarabia. în aprilie 1918 s-a constituit la laşi Liga Poporului. ţărani înstăriţi. Din cadrul partidului s-au desprins o serie de dizidente. mtelimon Halippa. formând Partidul Naţional Creştin. în 1925." 3 L a i a Lei: îeapartidelor naţional jljărinesc afost hotărî . în ziarul Adevărul  ü  «tari M SutiMnt sz» * llnisstl |uviriBl_ai erai* a locuri* sosirea d-lai gen t»«r*ţ Jta. prin desprinderea grupării conduse de ‡tavian ëoga. reforma financiară. A.preoţi. acesta a întreprins o ? agitaţie în lumea satelor. în 1923. Organul de presă era dreptarea". Plasându-se pe poziţii democratice. Printre liderii săi pot fi amintiţi Constantin Stere. Constituirea PNŢ. în 1918 s-a constituit şi Partidul Ţărănesc. Partidul Democrat al Unirii din Bucovina. Virgil Madgearu. Afişând un program în general contradictoriu. şi anume legile de reformă agrară. Liderul său era 'xandru Averescu.C. ~ i. unificare netară. învăţători. Cuza a format Liga Apărării Naţionale iştine.. formaţiunea a promovat politică de centru-dreapta.'a permanenta naţionala si c«»rtetMl exuntiv ţărănist m wtat wirta - convocarea coogrttelor trtriortiiwrt ptrtru ratificări * C NATIONAL LA CLUBUL TĂRANE- 56 . lalist-Democrat Creştin. Printre formaţiunile importante din această perioadă s-au numărat şi cele i provinciile unite în 1918 cu România. Frământările interiorul partidului au dus. w ti tei $i nit m eat* n fc tac'. ce a pus bazele Partidului Naţional Agrar. în 1935 a fuzionat cu Liga Apărării Naţionale eştine. condus de Ion Inculet. numit în 1930 mareşal al României. a mai importantă a avut loc în 1932.

decada brătienistă. între anii 1924- 1926 P. şi unul dintre cei mai de seamă oameni politici români. Partidul Evreiesc. Partidul a dezvoltat teoria liberalismului politic. au dat substanţă structurii instituţional-democratice a României moderne. sistemul bancar şi comerţ. Acesta a respins. în mai 1930. a făurit ansamblul de măsuri legislative care. I.C. noua situaţie politică. încurajat de rege. ataşat Äprincipiului dinastic". Restauraţia car/istă. s-a reorganizat. La conducerea sa s-au succedat Ion I. grupate în jurul constituţiei din 1923.L. Constantin (Dinu) I. şi Par- tidul Naţional Român din Transilvania. în formarea Partidului Naţional Ţără- nesc. în perioada crizei dinastice.L. a lui Vintilă Brătianu.C. Brătianu.N. Duca. Brătianu a influenţat mult Casa Regală şi s-a folosit. inclusiv. ale căror poziţii economice şi politice s-au consolidat mult după Marea Unire. Partidele care au articulat în jurul lor cele mai importante desfăşurări de forţe au fost Ion I. Alexandru Vaida-Voevod. Ion I. abia în 1926.având în frunte pe Ion Nistor. Expresie a caracterului demo- cratic al regimului politic din România. P. de dificultăţile prin care trecea aceasta. în perioada interbelică au activat şi unele partide şi formaţiuni ale minorităţilor naţionale. deşi într-o proporţie mult mai mică.L. Vint/iă Brătianu.de fapt.N. iar societatea urma să se organizeze pe baza Äarmoniei" şi Äechilibrului" social.C. în 1930 s-a desprins gruparea lui Constantin 257 . Tribuna sa politică era ziarul ÄPatria". Fiind cel mai important partid după 1918. Moartea lui Ion I. Baza sa ideologică şi programatică a repre- zentat-o Declaraţia din 1 decembrie 1918.N.N. Partidul Popular Şvăbesc.-ëheorghe Brătianu. Marea majoritate a capitalului liberal era plasat în industrie. partidul a acceptat. chiar şi în agricultură. Partidul ëerman. Uniunea Evreilor. Ştefan Ciceo-Pop. de către cancelarul german. Vasile ëoldiş. precum Partidul Maghiar.R. Abia în urma audienţei la rege. a dus tratative cu Partidul Ţărănesc. Dintre conducători menţionăm pe luliu Maniu. de la Alba-lulia. în 1927. ëheorghe Brătianu. Brătianu Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc. dar a continuat să fie marcat de sciziune. Brătianu. a dat însă o grea lovitură partidului. care susţinea că burghezia juca rolul de conducere. a reprezentat interesele burgheziei industriale şi financiare. de fecto. care lovea astfel în forţa partidului.C. P. Adolf Hitler. la 16 noiembrie 1936. Uniunea Maghiară. concretizate.N. Conducătorul partidului a fost şi primul şef al Uf iui partid politic din ţara noastră primit în audienţă. iniţial. P. din 9 iulie 1930.L. care a dat numele său perioadei dintre 1918-1927 .C. ëh. cu sprijinul unor cadre tinere a format P. a susţinut ideea reformei electorale şi agrare. Brătianu.

dar s-a deplasat. membru al Ätinerilor" liberali. ci pe ëheorghe Tătărescu. Duca Argetoianu. Preşedinte a fost ales luliu Maniu. în 1934. ëh. politicii regale. Partidul Naţional Ţărănesc s-a format. pusă în slujba politicii lui Carol al II. Georghe Brătianu a acceptat fuziunea cu partidul lui Dinu Brătianu. Constantin (Dinu) I. Una dintre condiţiile de bază ale fuziunii a fost înlăturarea lui Constantin Stere. Brătianu. Acesta a dus o politică angajată în sprijinul lui Carol. ceea ce slujea. cadru de seamă în conducerea Partidului Ţărănesc. a dus la accentuarea divergenţelor între cei doi oameni politici. - de fapt. la 10 octombrie 1926. Deoarece acesta a fost asasinat de către legionari la Sinaia. în septembrie 1933 a fost ales preşedinte al P. a lui Alexandru Vaida-Voevod'ca prim-ministru în locul lui luliu Maniu. a fost ales /. Noua formaţiune politică a promovat o politică democratică. care se pregătea să-şi instaureze regimul personal. Gh.L. deruta şi disensiunile din viaţa politică. prin fuziunea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc. Partidul nu a fost scutit de frământări interne şi sciziuni.C.N. în decembrie 1930. Ziarul său era ÄDreptatea". fiind părăsit mai ales de elementele din aripa stângă. Ion 258 . astfel. şef al partidului a fost ales. încălcând uzanţele parlamentare şi adâncind. Numirea în 1933 de către Carol al II.N. ce deţinea şefia partidului. Duca. care peste doi ani a format Uniunea Agrară. preşedinte al P. Partidul a guvernat ţara în anii crizei economice din anii 1929-1933 şi s-a confruntat cu grave probleme. din nou contra uzanţelor parlamentare. la 29 decembrie 1933. Partidul grupa reprezentanţi ai burgheziei mici şi mijlocii.Ţ. în 1938.N. treptat.L. care a luptat pentru refacerea organizaţiilor judeţene şi a prestigiului partidului. spre centru-dreapta. Guvernul condus de I. regele l-a numit prim-ministru nu pe preşedintele P. în alegerile din 1937 partidul a obţinut rezultate slabe.

Ţ. şi anume: una. în care activa dr. dar s-a mărginit la unele memorii şi declaraţii politice. a protestat. în 1927 s-a constituit Partidul Social- Democrat. P. al cărui scop era edificarea Ästatului naţional ţărănesc" în România. Iu/iu Maniu a revenit la con- ducerea partidului.Ţ. se pronunţa pentru intransigenţă fată de extrema dreaptă în viaţa politică a ţării. în anul următor. Federaţia Partidelor Socialiste din România. Existenţa organizaţiilor de tineret şi de femei.3 februarie 1921 a hotărât soarta stângii în ţara noastră. Mihalache. astfel. Nicolae Lupu. deşi a semnat cu liderul legionarilor. a generat. care şi-au propus revigo rarea partidului. prin numeroase frământări. faţă de instaurarea monarhiei autoritare a lui Caro/ al //-/ea. Reprezentanţii care s- au retras din Consiliu. ce aprecia că pericolul principal era politica auto ritară carlistă şi de aceea. Iu/iu Maniu. ca şi Dinu Brătianu. Partidul So-cial- Democrat din România a adoptat denumirea de Partidul Socialist. şi a treia. Şedinţa acestuia din 30 ianuarie . Mihail Chelmegeanu. în mai 1919 a avut loc. acesta s-a unificat cu Partidul Socialist din România (C. în 1935 s-a publicat un nou program politic. care s-a manifestat în viaţa politică a ţării drept partidul muncitorilor industriali. iar la conducere au fost nu mite cadre tinere.N. în acelaşi an. în iunie 1921. între socialişti şi elementele de extremă stângă. au format. pentru a i se opune. constituindu-se Partidul Socialist Unitar. în 1932. a doua reprezentată de Iu/iu Maniu. conferinţa partidelor socialiste din România. La alegerile din 20 decembrie 1937. Partidul Socialist Independent. tactică şi strategie. trei aripi. un pact de Äneagresiune electorală". din 1917. provocate de plecă rile lui Dem Dobrescu şi Alexandru I Vaida-Voevod din P. au dus însă la 0 frământări în cadrul partidului. generate de tendinţa unor lideri de a acţiona sub influen- ţa revoluţiei bolşevice din Rusia. Corne/iu Zelea Codreanu.N. a sindicatelor. o veritabilă rivalitate pentru 259 . în perioada interbelică. Deosebirile de concepţie politică. în 1928 s-a desprins din rândurile sale grupare care a pus bazele Partidului Socialist al Muncitorilor din România. în urma demisiei lui Ion Mihalache. care se apropia de poziţiile regelui. inclusiv a partidelor din regiunile unite cu patria-mamă. ca Mihail Ralea. în 1937. în cadrul şedinţei. în care Armând virgii Madgeam Călinescu. în cadrul parti dului s-au conturat. se produceau însă noi rupturi. intitulat apoi. iar ca for de conducere al mişcării socialiste s-a format un Consiliu ëeneral. nu a obţinut rezultate deosebite. la Bucureşti. era gata să colaboreze şi cu ëarda de Fier. cerând intensificarea luptei pentru menţinerea regimului democratic. Mişcarea socialistă din România a trecut. după 1938. în noiembrie 1918. Popovici).

al cărei ziar era . participarea la reuniuni antifasciste internaţionale între 1934 1939 la Paris. Codreanu pus bazele unei noi organizaţii fasciste. membrii săi au acţionat împotriva gimului democratic. xiliare ale politicii comuniştilor. în 1923. pentru alianţa ţării noastre cu Italia fascistă. ancentrând mai multe grupări politice. s-a conturat o grupare indusă de Cornel/uZelea Codreanu. şi ectrul influenţei sale au pus problema adaptării tacticii de luptă a mişcării <cia/iste din România la noile realităţi politice. Madoszul. Aceasta lupta contra partidelor politice. Constatin Manciu. Instaurarea la putere a dictaturii fasciste în ëermania. Prin ziarele ÄBuna Vestire".teoria Äpurificării prin moarte". un program ecclectic. a ales. ca: Frontul Plugarilor. în stânga vieţii politice Tiâneşti au acţionat şi o serie de organizaţii politice.S. sub conducerea unor aliticieni.N.C. A. ea a ispândit o politică xenofobă şi foarte periculoasă. cu pronunţată tentă atidemocratică şi itisemită. ea s-a remarcat pnntr-o teorie îriculoasă şi nocivă pentru tineret . ëh. Bruxelles şi în alte localităţi. loan ueraş. studenţilor. în cadrul L. în anul 1933. Extremele . apoi. în 1927. în care s-au remarcat losif Jumanca. a promovat ura. ca. onducătorul său se numea Äcăpitan". Patronajele Populare. iar membrii săi legionari. mai ales că marea majoritate a sindicatelor s-a aflat sub influenţa S. Duca. /. ce viza exterminarea populaţiei evreieşti. care a :acerbat misticismul. în decembrie 1933 orga- zaţia număra.A. condus de Octavian ëoga. precum: iblicarea de documente programatice. Totodată.D. Ea dispunea de o ganizaţie paramilitară. cu excepţia unor elemente defavorizate . P. Acesta. ca generalul ëheorghe (Zizi) Cantacuzino-ërăniceru.corporatismul italian . Ion I. campanii de presă. în aprilie 1930. rămas în )ntinuare. Arma lor principală era terorismul politic. Constantin Titel Petrescu ş\ alţii. căruia i-au şi căzut ctimă unii oameni politici. pe prefectul poliţiei. "ganizaţia s-a intitulat ëarda de Fier. Pericolul reprezentat de acesta organizaţie pentru viitorul ţării a determinat e primul ministru. o nouă conducere. ritrolul lor. ingnta tribunalului. Lothar Rădăceanu.fără a spune de o aderenţă largă în ţară.au însoţit evoluţia social-economică şi ilitică a României în epoca interbelică într-un spectru foarte larg. Cuzaa fondat Liga Apărării Naţionale reştine (L.dreaptă şi stângă .C.A. intoleranţa. 28 000 membri şi rimea stipendii din partea Germaniei şi latliei. sntru reorganizarea Parlamentului. şi mai ales al preoţilor. conform unor aprecieri ale contemporanilor. de cele mai multe ori în străinătate . Moţa.D. demonstraţii şi tiuni antifasciste. Ea a prezentat.Apărarea Naţională". şi el. Älăncierii". socialiştii acţionat împotriva creşterii pericolului fascist pe diferite căi.).N. Membrii săi au fost cruţaţi din rândul micii burghezii. ÄAxa". ţăranilor. ÄCuvântul". crătorilor ruinaţi. a făcut apologia crimei. Legiunea Arhanghelul Mihaii. C 'apanace. pentru instaurarea unei dictaturi şi a unei politici de igregaţie rasială. a ucis. a fuziona cu Partidul Naţional Agrar. la laşi. ÄSfarmă Piatră". care a continuat să se manifeste deosebit de activ. multe devenite.onomic sau compromise politic. Blocul imocratic. printr-un jurnal al Consilului de Miniştri din 9 60 . în octombrie 1924.C. La extrema dreaptă a vieţii politice s-a aflat mişcarea legionară. Jepţi ai cultului morţii şi demagogi înfocaţi. Ele şi-au aflat adele. pe poziţii de dreapta. la congresul din îie 1933.

.



›
Asasinarea prtmilii miilsfn I. fi. iica

Ecoul în presă al asasinării primului ministru I.Gh. Duca, în
1933, de către legionari

decembrie 1933, să interzică ëarda de Fier. Drept răspuns , la 29 decembrie
1933, pe peronul gării din Sinaia, trei legionari l-au ucis pe primul ministru. în
decembrie 1934 organizaţia a reapărut sub numele de Partidul Totul pentru
Ţară, condus de generalul Cantacuzino-ërăniceru. în 1935, o grupare condusă
de Mihail Stelescu a părăsit formaţiunea mai sus amintită şi a format Cruciada
Românismului. Conducătorul său a fost însă ulterior măcelărit de legionari, sub
acuzaţia de Ätrădare" a idealurilor organizaţiei.
Unii reprezentanţi ai cercurilor conducătoare, regele Carol al II însuşi, au
tratat cu legionarii în speranţa că-i vor putea folosi ca masă de manevră şi chiar
subordona. în acest sens, s-a permis ţinerea lucrărilor Congresului studenţilor
legionari din 2-5 aprilie 1936 de la Târgu-Mureş, unde însă s-au constituit
Äechipele morţii" ş\ Äliste" pe care au fost înscrise nume ale unor personalităţi ale
epocii ce trebuiau lichidate - dr. Nicolae Lupu, Victor lamandi, Elena Lupescu,
Armând Călinescu, Virgil Madgearu. La alegerile din 20 decembrie 1937 partidul
legionar s-a situat pe locul al treilea. La începutul regimului de guvernare
personală a lui Carol al, II organizaţia s-a autodizolvat, Corne/iu Zelea
Codreanuş\ conducători importanţi ai săi fiind închişi. în noiembrie 1938, Comeliu
Zelea Codreanuşi 12 legionari au fost surprimati, din ordinul regelui. împrejurările
legate de lipsa de sprijin politic şi social pentru regimul carlist, criza sa de
autoritate, presiunile Germaniei hitlenste, izolarea politico-diplomatică a ţării, l-au
determinat pe Carol al II, în vara anului 1940, la o reconciliere cu legionarii.

261

în extrema stângă a vieţii politice interbelice s-au aflat comuniştii. De fapt,
idul Comunist din România a acţionat ca secţie a Cominternului. în 1920, în
ui Partidului Socialist a existat o confruntare între opinia constituirii unui
d comunist şi afilierea la Comintern şi cea a unificării întregii mişcări
citoreşti şi apoi afilierea sa la forul mai sus menţionat. în toamna lui 1920, o
gatie a socialiştilor români a vizitat Rusia Sovietică, unde a discutat condiţiile
fii la organismul comunist mondial. Neacceptarea lor de către losif
anca, loan Flueraş, ë. ërigorovici a dus ulterior la excluderea lor din
jucerea socialistă sub presiunea elementelor stângiste. La 8 mai 1921,
lentele de extremă stânga din Partidul Socialist au pus bazele Partidului
nunist. Partidul Socialist s-a disociat de acesta. Autorităţile, conştiente de
;O| UI reprezentat de noua organizaţie, au intervenit şi au arestat pe unii
cipanţi la Congresul de constituire. în 1922 a avut loc, totuşi, la Ploieşti,
greşul al II, la care au participat 34 delegaţi.
în anul următor, comuniştii români au adoptat şi susţinut teza cominter-
i, dezvoltată de Buharin, privind dreptul popoarelor la autodeterminare,
gând până la despărţirea de stat. Astfel, România era considerată Äun stat
inational", creaţie a Äimperialismului apusean". Aceasta, mai ales, datorită
jlui că Rusia Sovietică nu a acceptat pacea de la Versailles. Comuniştii
ionizau dezmembrarea statului naţional unitar român. Orientarea antina-
ală a partidului, instigarea, cu sprijin sovietic, la tulburări în Basarabia, în
4, la Tatar-Bunar, Cişmelele, Nicolaevsca, Nerusai, ëa/i/eşti, au grăbit
aterea în afara legii a comuniştilor. Ea s-a realizat prin ordonanţele Corpului
mată din 5 aprilie şi respectiv 23 iulie 1924. Legea persoane/or Juridice, din 6
uarie 1924 şi legea pentru reprimarea unor infracţiuni contra liniştii publice,
19 decembrie 1924 au legiferat măsurile contra comuniştilor. Comuniştii au
anat, astfel, în ilegalitate, până în august 1944.
Fără o legitimitate istorică în ţara noastră, comuniştii au dezvoltat o grupare
emistă şi conspirativă. în 1923 ea număra, după unele date, circa 2 000 de
nbri, pentru a ajunge, între 1941-1944, la sub 1 000 de adepţi. Ei au
novat, sub impactul obedienţei faţă de linia cominternistă, teorii care au
travenit total intereselor naţionale, pronunţându-se pentru lichidarea
nâniei Mari. în majoritatea documentelor congreselor comuniste, România a
tinuat să fie etichetată drept Äun stat imperialist şi multinaţional", o Ätemniţă a
oarelor". Respectând întru totul linia deciziilor Cominternului, ce-şi propusese
rugerea României, comuniştii şi-au stabilit drept obiectiv principal cucerirea
?rii politice. Pentru aceasta, datorită statutului lor marginal în viaţa politică, ei
trebuit să accepte unele compromisuri de moment, să se strecoare către
ui piramidei politice în spatele unor alianţe. La nivelul conducerii centrale,
idul comunist d fost coordonat de ëheorghe Cristescu (1921-1924),Elek
i/os (1924-1928), Vitali Holostenko (1928-1931), Alexandru Ştefanski (1931-
5), Boris Ştefanov (1935-1938), Ştefan Foriş (1940-1944). Se remarcă
ui că majoritatea dintre aceştia nu erau români, fiind impuşi printr-o dispoziţie
loscovei. Conducerea s-a aflat, totodată, mereu, sub presiunea mai multor
tre de conducere - din ţară, de la Berlin, Praga şi Moscova.
Partidul s-a confruntat cu existenţa şi activitatea paralelă a două fracţiuni,
anume: cea din interior (Lucreţiu Pătrăşcanu, Bela Brainer, Alexandru

Sencovici) şi cea din exterior (Lenuţa Filipovici, Alexandru Ştefanski, Vanda
Nikolski, Eugen lacobovici). în special Ana Pauker a acţionat pentru a reface
gruparea din exterior a comuniştilor români, pe care a şi pus-o la dispoziţia lui
Sta/in. Unii lideri ai săi au pierit însă în U.R.S.S., în perioada epurărilor staliniste.
Printre aceştia s-au numărat Alexandru Dobrogeanu-ëherea, Eugen Rozvan,
Ecaterina Arbore, Timotei Marin, Ion Dicescu, Marcel Pauker, David Fabian,
Pavel Tcacenko ş.a. Salutând pactul germano-sovietic din 1939, comuniştii
români nu au părăsit nicicând obiectivul primordial al acţiunii lor, şi, în 1939, s-au
aliniat instrucţiunilor Cominternului, care cereau ca dificultăţile ivite în urma înce-
perii războiului mondial să fie folosite pentru declanşarea unei Ärevoluţiisociale".
Evoluţii în pian politic. înfăptuirea unui prograrr» democratic. între anii
1918-1940 s-au succedat în România 38 de guverne conduse, între alţii, de
Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman, Constantin Coandă, Ion I.C.
Brătianu, Arthur Văitoianu, Alexandru Vaida-Voevod, Take lonescu, Vintilă
Brătianu, Iu/iu Maniu, Nicolae /orga, Constantin Argetoianu, I. ëh. Duca,
ëheorghe Tătărăscu, Armând Călinescu. Perioadele de stabilitate au alternat cu
cele de instabilitate în plan politic, expresie a transformărilor în viaţa social-eco-
nomică. Echipele guvernamentale s-au străduit să asigure României o structură
instituţională adecvată noilor cerinţe ale progresului.
Astfel, după ce în 1917, prin modificarea articolelor 57 şi 67 din Constituţie,
Parlamentul a deschis calea unei reforme electorale, la 16 decembrie 1918 s-a
publicat decretul-lege privind votul universal direct şi secret pentru toţi locuitorii,
începând cu vârsta de 21 de ani. Nu era, totuşi, permisă participarea la vot a
femeilor, magistraţilor şi ofiţerilor. Cu toate aceste limite, introducerea votului
universal, ce-l înlocuia pe cel cenzitar, a dus la o importantă deschidere în cadrul
vieţii social-politice. Totodată, el a favorizat pe întreprinzătorii mici şi mijlocii.
Primele alegeri parlamentare pe baza votului universal au avut loc, în România,
în 1919. Ele au dus la formarea primului parlament al României care cuprindea
568 de deputaţi, adică cel mai mare număr de membri de până atunci. Prin
aceasta, rotativa guvernamentală a fost înlăturată; menţionăm că printre deputaţi
s-au numărat şi socialişti. La 29 decembrie 1919, Parlamentul a votat legile prin
care se ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România. în
acelaşi an s-a hotărât introducerea calendarului gregorian. Astfel, ziua de 1
aprilie 1919 stil vechi a devenit 14 aprilie 1919 stil nou. în 1925, la insistenţele
guvernului român, Patriarhia de la Constantinopol a acceptat să recunoască
Patriarhia Română, condusă de Miron Cristea, Episcop de Caransebeş.
S-au adoptat, totodată, importante măsuri în vederea relansării economice.
S-a încercat, mai întâi, a se pune ordine în circulaţia monetară. în ianuarie 1919
s-a trecut la ştampilarea bancnotelor care circulau paralel cu leul emis de Banca
Naţională a României, şi anume rubla Lvov, rubla Romanov, coroana aus-tro-
ungară. în" anul următor s-a efectuat unificarea monetară, ce a pregătit
reforma financiară, elaborată'în 1921 de către Nicolae Titulescu. Cea din urmă a
prevăzut un sistem unitar de impozite şi un minimum de venit neimpozabil. S-au
întreprins măsuri pentru desfiinţarea barierelor vamale între Vechiul Regat şi
provinciile unite cu Ţara.
O preocupare deosebită în activitatea guvernamentală a constituit-o
realizarea unui reforme agrare şi rezolvarea, pe această cale, a unei probleme

 



Primul guvern al României întregite, după Marea Unire din 1918

Constituţia din 1923
cruciale pentru dezvoltarea so-cial-
economică a României. La 15
decembrie 1918 s-a emis decre-tul-
lege pentru exproprierea marilor
CONSTITUriUNI-: proprietăţi rurale din Regat, care viza
peste 2 milioane ha din Transilvania,
Bucovina şi Basarabia din pro-
prietăţile particulare, ale supuşilor
statelor străine, absenteiştilor, Casei
Rurale, Coroanei. Un nou decret, din
27 decembrie 1918, a fixat condiţiile
de expropriere. Acte legislative spe-
ciale, din anii 1919-1920, au vizat
aplicarea reformei agrare în pro-
vincii. Legea propriu-zisă de reformă
agrară, din 1921, a asigurat redis-
tribuirea proprietăţii agrare în fa-
voarea ţărănimii.
11 ri Cel mai important act legislativ,
Dwpre ter> care a stat la baza edificiului politic şi
instituţional al României, a fost Con-
stituţia din 28 martie 1923. O con-
stituţie nouă era cerută imperios de
transformările apărute în societa-
tea românească după Marea Unire.

După numeroase dezbateri în opinia publică ea a fost inspirată de liberalii
veniţi la putere în 1922 Prin prevederile sale, a fost un act fundamental cu un
pronunţat caracter,, democratic, care a stat la baza dezvoltării ţării până în anul
1938. După 23 august 1944 ea a fost repusă, parţial, în vigoare.
Ea a prevăzut caracterul naţional şi unitar al statului român. Au fost
înscrise, totodată, principalele drepturi şi libertăţi cetăţeneşti - egalitatea
tuturor cetăţenilor în faţa legii, libertatea presei, a întrunirilor, dreptul la muncă,
învăţătură, asociere. Proprietatea particulară a fost garantată de stat,
îndeplinind şi Äo funcţie socială". Statul putea interveni In raporturile dintre
factorii economici şi se admitea dreptul său de expropriere în cazuri de
Äutilitate publică". în acelaşi sens, legea fundamentală a ţării a înscris şi
principiul naţionalizării bogăţiilor subsolului. în plan politic, s-a prevăzut votul
universal, însă cu limitele prevăzute încă în decretul din 14 decembrie 1918.
Era menţionat principiul separării puterilor in stat. Astfel, Parlamentul, format
din Adunarea Deputaţilor şi Senat, avea atribuţii sporite şi exercita puterea
legislativă. Regele, ca reprezentant al Monarhiei constituţionale, şi guvernul
acţionau pentru îndeplinirea sarcinilor puterii executive. Puterea jude-
cătorească era încredinţată înaltei Curţi de Casaţie. De asemenea, în-
văţământul primar era declarat obligatoriu. Multe din prevederile Constituţiei nu
au avut însă garanţii practice de aplicare şi, deseori au fost eludate. Ea a
reprezentat, totuşi, un progres pe calea consolidării regimului democratic din
România. Alături de alte măsuri legislative, ea a conturat cadrul evoluţiei
României interbelice.
în vederea organizării teritoriului ţării la nivel local, \a 14 iunie 1925 s-a
publicat legea pentru unificarea teritoriului Legea a definitivat procesul
organizării administtative unitare a ţării, contribuind la integrarea deplină a
teritoriilor nou unite cu Ţara. România era împărţită, astfel, în judeţe, conduse de
prefecţi, acestea în plăşi, conduse de pretori şi, cele din urmă, în comune
urbane, reşedinţe de municipii sau ne reşedinţe de municipii, comune rurale şi
sate conduse de primari.
Ascendentul deosebit al liberalilor intre anii 1922-1928 s-a tradus şi prin
publicarea unei noi legi electorale. La 27 martie 1926 s-a publicat legea
«primei electorale". Potrivit prevederilor sale, partidul care obţinea 40% din
totalul voturilor primea 50% din locurile din Parlament. Repartizarea
mandatelor se făcea astfel: din numărul total de mandate pe ţara se scădeau
mai întâi cele atribuite grupărilor minoritare în zonele în care acestea dominau,
chiar dacă nu întruniseră minim 2%. Mandatele rămase se împărţeau între
Partidul victorios în alegeri, ce, lua 50%, iar restul între toate partidele
Participante la alegeri, inclusiv, din nou, cel victorios, conform numărului de
v
oturi. Legea era astfel, în esenţa sa, în contradicţie cu Constituţia din 1923,
c
ăci favoriza un singur partid politic.
Criza economică din anii 1929-1933, deşi s-a repercutat violent asupra
s
ocietăţii româneşti, a determinat numeroase eforturi din partea executivului

265

pentru a-i limita efectele Astfel, s-au publicat şi pus în aplicare, în 1931, legea
pentru suspendarea execuţiilor silite, mai ales în rândurile ţăranilor, iar în 1932,
legea conversiunii datoriilor agricole, prin care statul a preluat o parte a datoriei
ţăranilor. în acelaşi timp, s-au făcut unele afaceri, precum, în martie 1933,
afacerea Skoda, prin care statul român a fost dezavantajat în plan economic
în plan cultural sunt demne de menţionat legile privind dezvoltarea în-
văţământului - în 1924, cea privind învăţământul primar, iar în 1928, cea
privindu-l pe cel secundar
După anul 1934, statul român s-a angajat pe linia protejării economiei
naţionale şi a devenit primul acţionar S-au adoptat unele măsuri privind
încurajarea întreprinderilor, controlul activităţii unor carteluri, măsuri de lichi-
dare şi reeşalonare a datoriei publice şi ţărăneşti în acelaşi timp însă, guver-
nele au devenit, treptat, instrumente în mâna tui Carol al II, tot mai interesat în
instaurarea propriului său regim politic, sacrificând partidele politice şi
activitatea lor parlamentară. Se deschidea drumul către regimurile autoritare în
România.

GRIGORE GAFENCU despre Parlamentul României în anul 1931

Äîn noul parlament au intrat toate partidele Majoritatea e slabă, numenceşte şi politiceşte
Legea electorală a salvat guvernul şi i-a dat tot ce nu i-au dat alegătorii în rândurile majorităţii, mulţi
politicieni oportunişti, clienţi ai tuturor cluburilor politice, de asemenea, mulţi Äcivili" , oameni
cumsecade şi nepregătiţi, clienţi ai cluburilor selecte"

Proiectul de operaţie al comuniştilor din România aprobat la 8 august 1924 de Commtern

ÄDe acord şi împreună cu secţia comunistă balcanică, cu participarea reprezentanţilor
comunişti de seamă, sub preşedinţia secretarului general Kolarov, în ziua de 8 august, la
sediul Cominternului s-a aprobat următorul plan de acţiune în România, aplicabil în prima
jumătate a lunii septembrie a c
Ca principiu, s-a admis ca în toate acţiunile ce vor avea loc în statele din Balcani, Uniunea
Sovietică să nu participe oficial Ajutorul efectiv, cu oameni şi mijloace materiale, este dat numai de
către comuniştii grupaţi în centre, care-şi iau asupră-şi responsabilitatea pentru ei
Planul se reduce la următoarele acţiuni
întreaga Românie este împărţită în cinci zone
Prima zonă, sau cea de Nord, cuprinde raionul Bucovina, în care, drept focare de
propagandă şi centre pentru viitoarea revoluţie se indică Cernăuţi, Comeanca, Berlina, Parcam, cu
direcţia generală spre laşi Ca punct central de operaţie apare Comeanca, întrucât grupul de acolo
are îndatorirea să azvârle în aer podul de pe lima ferată Cernăuti-Paşcani fapt datorită căruia
Bucovina va rămâne izolată de restul tării
A doua zonă e Basarabia propnu-zisă în raionul Basarabia nu se presupune nici Q
acţiune de seamă Numai la sud, aproape de vărsarea Nistrului, -până la gura Dunării, va trebui să

266

aibă loc partea principală a revoluţiei Drept căi de operaţii apar Tusla, Tatar-Bunar, Vâlcov şi
L
Dartol
în acest punct sunt pregătite de mai înainte depozite de munitiuni şi ele apar ca puncte de
Jreuniune ale prietenilor organizaţi, care odată uniţi cu Terente, trebuie să înainteze spre Galaţi,
Ŷ cu scopul de a-l ocupa Detaşamentul de ajutor din teritoriul sovietic urmează să treacă graniţa în
raionul Olăneşti-Budak-Tusla
A treia zonă, Sud-Răsănt, cuprinde Dobrogea românească şi întreaga Silistra Ca centru
al revoluţiei este indicat Călăraşi-Sihstra-Mânăstirea în aceste puncte se concentrează
detaşamente revoltate care, din raionul Călăraşi-Sihstra-Oltenita, urmează să facă demonstraţie
la Budeşti, cu scopul de a ameninţa Bucureştiul în acest raion, acţiunea principală va fi
desfăşurată la răsărit de Feteşti, unde trebuie să se rupă calea ferată şi să se mineze podul de
pe Dunăre care ar avea ca urmare izolarea ţinutului de pe lângă Marea Neagră de România
A patra zonă cuprinde raionul Banat şi Ungaria de răsărit Ca centru se indica Lugoj, Piski
(Simeria), Caransebeş AICI nu este de presupus o revoluţie pe faţă, întrucât acest raion nu prezintă
vreo importanţă strategică Centrul operativ se sprijină pe iredentiştn unguri, dându-şi
consimţământul lor la un atac comun, dar urmărind numai interesele lor naţionale
Tot astfel şi în zona a cincea, care cuprindea partea de nord, Ungaria răsăriteană şi
Transilvania, cu centrul la Cluj, Dej şi Oradea A ICI pot avea loc numai demonstraţii,
desfăşurându-se numai acţiuni mici cu detaşamente de lucrători şi ţărani
Conducerea generală a revoluţiei, Comitetul Executiv o încredinţează treimii (troicii)
speciale, compusă din tovarăşii Bădulescu, Goldstem şi Kalifarski
Aceasta trebuie să înceapă între 10-15 septembrie Atacurile cele mai îndârjite trebuie să
aibă loc în prima zonă, pentru ca reuşita lor acolo să atragă atenţia tovarăşilor din Gahţia în chipul
acesta, reuşita din Bucovina să fie semnalul pentru revoluţia din Gahţia unde terenul este deja
pregătit în proporţii destul de mari
Răscoala din zonele a întâia, a patra şi a cincea trebuie să înceapă la o săptămână după
desfăşurarea revoluţiei în zona a doua şi a treia"

TEMĂ

1 Subţiaţi importanţa Constituţiei din 1923
2 Care a fost politica regelui Carol al II fată de partidele politice?
3 Sesizaţi asemănările şi deosebirile dintre cele două extreme în viaţa politică din România
interbelică

267

pă]ţ p 'CV. J6/6. lisinau BIHOR Tighlna*  u  Tîrgu Mu'r Bi ARA 1 Miercurea Ciuc Cetatea Alba D |d "rfHNAVA J MIŞ-ŢORONTAL\ & "   4«4 SiZi «Timiş 3) k /V£Ol HKAT ‡Oravil -*» jng {PRAHOVA TULCEA . V> "Ploieşl llMBOVITA IALOMIŢA JCURE9TI \lFOV  á       0  › p . Sigh4 Moldovenesc.""1ÔJeamţ  u ‡ \ N»horJiarT " I ' \ROA1AW_7C. s/tl*' CARA$' 'Tîrgu fu Uurnu SPvjBlin 0> 3 ¼?H.

Frontul Românesc (1935) - Alexandru Vaida- Voevod 269 . Gheorghe ‡ Gh. Vasile Gol. Constantin Argeto- Gheorghe Tătă. Gheorghe Brătianu . Partidul Ţără- nesc Democrat - Dem Dobrescu.Partidul Naţional Ion I C. ÄŢara Fuzionează în 1935 cu Agrar loan Lupaş. Cuza nal-Creştine . Viaţa politică în România.Liga Poporului Alexandru Äîndreptarea" Fuzionează cu Partidul Averescu Conservator Progresist.Partidul National luliu Maniu. ÄDreptatea" Comitetele cetăţe- Ţărănesc Alexandru neşti . răscu.Partidul Naţionalist Nicolae lorga ÄNeamul Democrat Românesc" . Brătianu.Partidul Conservator Partidul Take lonescu ÄRomânimea" Fuzionează în 1922 Democrat Democrat cu Partidul Naţional . ÄAurora" Virgil Madgearu . ianu (1930). Constantin (Dinu) Uniunea Agrară - Brătianu. Duca.Partidul Conser. A. Partidul Alexandru ÄSteagul" vator Conservator Marghiloman Progresist . . ÄŢara nouă" Constantin Stere. brescu (1935). I beral .Doctor Ni- colae Lupu. Ciceo-Pop . Alexandru ţional Ţărănesc. Silviu noastră" Liga Apărării Na-ţional- Dragomir Creştme formând Partidul National Creştin. xandru Vaida-Vo.Dem Do- Vaida-Voevod. formând Partidul Na- diş.Gngore lu- nian.Partidul Ţărănesc Ion Mihalache. Partidul Ţărănesc silvania evod. 1918-1940 (Tabel recapitulativ) Denumirea partidului Denumirea Conducători Organe de Reorganizări nouă presă 1 2 3 4 5 .Partidul Naţional Octavian Goga. ÄPatria" Fuzionează în 1926 cu Român din Tran. . Brătianu (1930). ÄViitorul" Partidul National Li- Liberal Vintilă Brătianu.Liga Apărării Naţio. Par- tidul National Ţără- nesc . Ale.Partidul National V luliu Maniu. Par- Ion Mihalache tidul Radical Ţără- nesc .C.

Partidul ceanu. mului . Nouă" Socialiste din Ro- România Lothar Rădă. 1 2 3 4 5 . Partidul Comunist din Gheorghe în il eg alit at e din România Cristescu 1924. C-Titel Social Democrat Petrescu.Garda de Fier Corneliu Zelea ÄCuvântul" ² Codreanu ÄAxa" ÄBuna Vestire" .Mihai Ste- Gheorghe lescu(1935). C.Partidul Ţărănesc Ion Inculeţ din Basarabia Pan Halippa Partidul Democrat al Ion Nistor Unirii din Bucovina Partidul Maghiar loszika Samuel. Partidul So- Jumanca cialist al Muncitorilor (1928).Partidul Social Partidul Ilie Moscovici. Cantacuzino- Grăniceru .Legiunea Arhan.Partidul Totul pentru Ion. Gen. Ugron Istvan. Cruciada Românis- Ţară Papanace. Moţa. losif (1927). mânia (1921). Partidul So- cialist Independent (1932) fuzionează cu Partidul Socialist din România (Constantin Popovic i) f ormând Partidul Socialist Unitar. Corneliu Zelea ÄPământ ghelul Mihail Codreanu strămoşesc" . Bethlen Gyorgy Uniunea Maghiară Bethlen Gyorgy Partidul German Rudolf Brandsch. Elek Koblos Vitali Holostenko Alexander Danieluk Stepanski Boris Stefanov Ştefan Foriş . C. Hans Otto Roth Partidul Popular Şvă- besc Uniunea Evreilor Partidul Evreilor 270 . ÄLumea Federaţia Partidelor Democrat din Socialist loan Flueraş.

a creat. din 1922 .le va apropia. -ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE POLITICE INTERNAŢIONALE ÎN ANII PREMER- GĂTORI DECLANŞĂRII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (1936-1939). iar pe ruinele imperiului Austro-Ungar s-au întemeiat state naţionale. La sfârşitul primului război mondial. Situaţia politică internaţională în perioada interbelică. că cele două state au cooperat. între principalii beneficiari ai victoriei aveau să se manifeste multe neînţelegeri. înainte încă de această dată se produseseră semnificative polarizări în viaţa politică internaţională care primejduiau grav opera politică săvârşită în capitala Franţei. Delegaţia noastră a protestat deschis împotriva modului în care a fost elaborat tratatul cu Germania (exclusiv de către cei Äpatru mari") şi a ameninţat că dacă situaţia se va repeta se va retrage de la masa tratativelor. ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE INTERNATIONALE. implicit. o serie de probleme. pe baze noi.RELAŢIILE ROMÂNIEI CU VECINII SĂI ÎN ANII 1918-1940. pacea atât de greu obţinută. La 19 noiembrie 1919. MICA ÎNŢELEGERE. încă din primii ani ai 271 à . de la început. ÎN PERIOADA INTERBELICA . modul în care au fost tratate Ämicile puteri". în cele din urmă. PRINCIPA LELE SALE OPŢIUNI ÎN POLITICA EXTERNĂ. absenţa lor din marea organizaţie pacifistă internaţională va avea grave consecinţe. astfel. ceea ce. în plus. cu grave consecinţe pentru pacea mondială.ROMÂNIA LA CONGRESUL DE PACE DE LA PARIS-VERSAILLES.ţară învinsă -şi Rusiei Sovietice . Franţa. Statutul oarecum asemănător atribuit Germaniei . astfel. să susţină procesul de reaşezare politică în Europa. . SUA. şi în timpul conferinţei şi mai cu seamă ulterior. . Japonia) s-au arătat de acord cu propunerile preşedintelui i. Principalele puteri învingătoare (Anglia. a şi făcut. NICOLAE TITULESCU SI POLITICA SECURITĂŢII COLECTIVE. conferinţa de pace desfăşurată la Paris şi-a asumat răspunderea de a organiza. SUA refuzau. S-a născut astfel Societatea Naţiunilor.SITUAŢIA POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. Mai grav era că.' Nu mai poate surprinde.ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ÎN PERIOADA ANILOR 1930-1936.devenită între timp URSS. între care şi România. .NOUL CADRU TERITORIAL AL ROMÂNIEI DUPĂ MAREA UNIRE. . Din păcate.RQMÂNIA ÎN RELAŢIILE POLITICE INTERNAŢIONALE ÎN ANII 1920-1930. Dacă putea fi considerată încheiată constituirea sistemului politic de la Paris-Versailles o dată cu semnarea celui de-al doilea tratat cu Turcia (1923). . a tratatului cu Germania. iilson. Congresul american a respins ratificarea tratatului cu privire la constituirea Societăţii Naţiunilor ş\.

era semnat un Tratat de colaborare. în ceea ce priveşte tabăra puterilor învingătoare. dar ce valoare aveau aceste angajamente atâta vreme cât printr-un alt protocol (24 iunie 1931). a fost participarea acestora la un sistem de tratate şi acorduri regionale de securitate. Marile Puteri au dus fată de Germania politica de Äappeasement" (liniştire) sau conciliatorism al căror preţ a fost izolarea politică a statelor interesate în conservarea statu-quo- ului lor teritorial.. la 16 aprilie 1922. fireşte. de la Marea Baltică la Marea Negră. la 9 februarie 1929. Cei şase ani care separă lumea de instalarea puterii fasciste în Germania au fost caracterizaţi. politica revanşardă şi revizionistă. învingătoare sau învinse. dispuse să-şi facă reciproc concesii. practic. fapt ce a avut grave urmări asupra ţărilor din răsăritul Europei şi. şi ÄProtocolul de la Moscova". Franţa. inclusiv. dar formale acţiuni pacifiste de interes general. din ce în ce mai conştiente de minima implicare a Franţei în apărarea independenţei şi suveranităţii lor sau de slăbiciunea Societăţii Naţiunilor. al României. semnat de vecinii europeni ai URSS. iar ÄConferinţa internaţională te la Geneva pentru dezarmare''(2 februarie 1932 - 11 iunie 1935) nu se abătea de la regula mai sus numită. asupra României. de la începutul perioadei interbelice. curând devenite obiect de negociere în împărţirea sferelor de influenţă şi putere. s-au consumat splendide. la Rapallo. Ocuparea Ruhrului (11 ian. Anii 1922-1926 au produs noi şi semnificative mutaţii în planul relaţiilor internaţionale. prin care războiul era interzis ca instrument de reglementare a intereselor naţionale (63 de state participante). Georgia. relaţiile franco-engleze au fost. Pacea părea înstăpânită pe o lungă axă teritorială. toate datoriile de război germane. nu în ultimul rând. care a fost imediat extins şi la Ucraina. URSS prelungea Tratatul sovieto-german (1922. iar ÄP/anul Dawes". precum ÄPactul Briand-Kellogg" (27 august 1928). Era un prim şi un semnificativ succes al forţelor revizioniste. dominate de neîncredere reciprocă şi în niciuna din chestiunile vitale ale asigurării păcii şi securităţii europene nu s-a putut ajunge la o cooperare loială între ceie două Mari Puteri. adoptat la 16 august 1924. de adâncirea prăpastiei dintre vorbele şi faptele Marilor Puteri. care se obligau să-l pună în aplicare imediat. susţinută 272 . înainte chiar ca ratificarea acestui tratat să fi fost făcută de toţi semnatarii săi. După ce la 9 iunie 1932 au fost anulate. sublinia puternicul cerc de interese anglo-american în refacerea economică a principalei puteri învinse în primul război mondial. ÄPactul de garanţii renan" semnat la Locarno. în special în direcţia revizuirii tratatelor de pace. deceniului trei. şi ansambW acordurilor economice şi politice sovieto-germane din primăvara anului 1926 puneau în evidenţă prăpastia dintre blocul Marilor Puteri europene. în multiple domenii. deci. între timp. la 1 decembrie 1925. Astfel. Astfel. astfel. Replica diplomaţilor acestor state. dar şi completa indiferenţă faţă de soarta naţiunilor din estul Europei. în dificila chestiune a reparaţiilor germane. adoptarea ÄPlanului Young" (\\ august 1929) reducea reparaţiile germane cu 20%. 1923-31 iulie 1925) părea a da câştig de cauză Franţei. reînnoit în 1926) şi îngăduia acestei ţări să-şi refacă potenţialul militar şi să continue. mereu însă în direcţia eludării sistemului versaillez. Azerbaidjan şi Armenia şi care cuprindea şi o serie de anexe secrete.

în contextul eşecului Conferinţei de dezarmare (1935) se poate aprecia. conflictul mondial. la 11 decembrie 1932. Acestea se adăugau Tratatului de neagresiune sovieto-polon. ca un succes semnarea la Londra. arătându-se dispuse să facă jocul Germaniei în răsăritul Europei cu preţul sacrificării independenţei acelor state pe care se obligaseră să le susţină în cadrul sistemului politic versaillez. între Germania şi Japonia. SUA. la 3-5 iulie 1933. preve- derile ÄPactului Briand-Kellogg".16 mai 1935). Cehoslovacia. în vreme ce Anglia. fără participarea celorlalte state. mai târziu. ulterior. fiind tacit înlocuite cu revizuirea. ÄPactul Anticomintern"(semnat la Berlin. Anglia şi Franţa au continuat politica conciliatorismului. 273 . de fapt. Estonia.2 mai 1935. în 6 noiembrie 1937. după ianuarie 1933. URSS s-a folosit imediat de succesul primei mari acţiunui agresive întreprinse de Hitler şi a renunţat. Hitler îşi expusese doctrina în ÄMein Kampf încă în 1926). treptat. Se poate lesne înţelege că ansamblul actelor politice săvârşite de Hitler. a acestora. a iniţiat seria Tratatelor de asistenţă mutuală cu URSS la care au fost invitate Cehoslovacia şi România. a ÄConvenţiilor de definire a agresiunii". ëermania a denunţat tratatul de la Locarno (7 martie 1936) şi a v ocupat zona demilitarizată renană. la condamnarea agresiunii germane în centrul continentului. concluzia că. în fapt. în locul dezarmării s-a ajuns la înarmare. încurajată de ezitările Franţei. La rândul lor. Se impune deci. greu de transpus în viaţă. între U. cehoslovaco-sovietic . indiferenţa lor suverană faţă de soarta statelor naţionale din partea răsăriteană şi sudică a Europei. la 25 noiembrie. ÄTratatul Ribbentrop-Molotov" (23 august 1939) vor arunca omenirea în cel de-al doilea război mondial. Lituania şi.S. a tuturor Marilor Puteri. Persia. desigur. acest principiu îşi găsea recunoaşterea internaţională aşteptată. departe de a fi rezultatul exclusiv al celor Şapte ani care l-au precedat. şi de România. constiţuindu-se ÄAxa Beriin-Roma-Tochio") şi. împreună cu Germania. nu făcea altceva decât să valorifice împrejurările favorizante care se născuseră înainte de preluarea puterii de către nazişti: dezbinarea dintre Marile Puteri europene cât şi. trei dintre garanţii păcii mondiale .. Finlanda. Franţa. (deşi.R. semnate la Moscova.Franţa. în fond. subordonată securităţii.S. România. în răsăritul Europei. Letonia. Iugoslavia.semnau. (având la bază respectarea tratatelor). aderă şi Italia. Anul 1936 avea să marcheze turnanta decisivă spre război. SUA şi Germania afirmau nevoia unei depline egalităţi. Germania şi Franţa). Italia. Afganistan. Prin ÄDeclaraţia celor cinci puteri" (Anglia. declanşat la 1 septembrie 1939. Anglia şi Italia . Polonia. pe 25 iulie 1932. ÄPactul de înţelegere şi colaborare a celor patru puteri''care instituia un directoriu Äal celor patru" (cu Germania) asupra problemelor europene. conştientă de fragilitatea păcii europene. în materie de armament. pacea şi securitatea. s-au dovedit. Turcia. se pronunţa pentru o dezarmare progresivă. care reluau. Ocuparea Austriei (11-12 martie 1938- ÄAnschluss-ul") şi ÄAcordul de la Munchen" (29-30 septembrie 1938) vor consolida poziţiile revizionismului. Făcându-se parcă a nu înţelege adevărata natură a nazismului. în acelaşi timp. totuşi. la care. Ansamblul acestor tratate. la 15 iulie 1933. în cele din urmă. (Tratatul franco-sovietic .

rezolvarea. 2 în 1918. Adăugată problemei tezaurului. într-un sens mai larg. Reia > . apărarea neştirbită a integrităţii teritoariale şi a suveranităţii sale. cu consecinţe dramatice şi în prezent.şi multilaterale. atât avantajele cât şi dezavantajele acestei noi situaţii. îşi are cauzele în modul în care Marile Puteri au înţeles să separe două probleme indisolubil legate una de cealaltă: echilibrul de putere în vestul Europei şi raportul vestului cu estul continentului. Cu acest prile} s-a afirmat: Äfondul român de aur care se găseşte la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia română. De la naţional prin regional spre universal. asemenea României. prin raportare directă la România. în preajma unirii Basarabiei cu România. în principal. Consiliul Comisarilor poporului din Petrograd a hotărât. Dacă primul obiectiv a fost atins în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris (18 ian. dar ele au adus şi grave prejudicii echilibrului global. prin aderarea ţării noastre la alianţe bi. locul statelor autocrate a fost luat de federaţia sovietică şi cehoslovacă (ambele republici). Primul grup de state se născuse. fiind însă radical schimbată. mai mult decât dublul întinderii sale de dinainte de război. precum şi de regatele maghiar şi bulgar (primul însă doar cu regent). configuraţia frontierelor. din 1934. s-au concretizat în acorduri bi. iată lozinca României peste graniţă". Guvernul sovietelor îşi asumă răspunderea de a conserva acest fond şi a-l remite în mâinile poporului român". Politica externă a României în perioada interbelică a avut drept obiectiv prioritar recunoaşterea de către Marile Puteri şi comunitatea internaţională a unităţii naţionale româneşti. Partajarea acestuia din urmă şi abandonarea naţiunilor mijlocii şi mici însemnau nu numai trădarea spiritului politic care prezidase pacea mondială după războiul încheiat în 1918.şi multilaterale alcătuite din state care desfăşurau o puternică acţiune antirevizionistă şi de apărare fermă a statu-quo-ului impus de Conferinţa de Pace de la Paris. Se pot constata. 1920). rus şi dualist'austro-ungar. de Polonia republicană. la sfârşitul primului război mondial şi apăra ferm sistemul politic de la Versailles. Dacă la începutul secolului al XX-lea era înconjurată de marile Imperii. potrivit unei formulări a lui Nicoale Titulescu. de regulă foarte bune. la 13/26 ianuarie 1918. cu care relaţiile. de la bun început. în anii 1918-1940. Ungaria şi Bulgaria.~ ‡<-‡‡ -u vecinii săi. unilateral. chestiunea Basarabiei a alimentat puternice tensiuni între cele două state cu atât mai mult cu cât regimul de la Moscova nu a recunoscut niciodată şi în nici o formă drepturile noastre legitime 274 . ţările vecine alcătuind. celelalte şi-au găsit. la fruntariile sale. şi alta în care au intrat Rusia sovietică (URSS după 1922). 1919-21 ian.. de cea iugoslavă (un regat). acum. treptat. principalele sale opţiuni "Ŷ'‡ Ŷ'-''tir? externă. ruperea relaţiilor diplomatice cu România. drumul politicii externe româneşti a mers Äde la coordonarea progresivă a acţiunii noastre cu aceea a statelor cu interes comun până la integrarea ei în grupuri internaţionale din ce în ce mai mari. România Mare măsura 295 049 km . în vreme ce celălalt era aşezat în tabăra forţelor revizioniste încă dinainte ca primul război mondial să se fi încheiat. itorial al Re a'Unire. precum şi de regatul Bulgariei. implicit a vecinilor. două grupe distincte: una compusă din Cehoslovacia. Iugoslavia şi Polonia.

la 16-18 aprilie 1919 armata română atingea Tisa şi. aceasta s-a arătat de la început refractară semnării Tratatului de pace. nu a putut fi evitat un nou atac maghiar în perioada 20-23 iulie 1919 materializat într-o ofensivă a trupelor ungare pe Tisa. semnificativă este poziţia delegaţiei'sovietice la negocierile de la Riga. zădărnicea o posibilă joncţiune ungaro- sovietică. la 13 ianuarie 1932. în momentul stabilizării situaţiei politice a acestei ţări trupele române s- au retras (14 noiembrie 1919-20 martie 1920). în ce priveşte Ungaria. locuit din vechime de o populaţie majoritar românească. Cehoslovacia şi Iugoslavia). la 4 august 1919. în care s-a afirmat răspicat că din formulările sale vor lipsi următorii termeni: 1) integritate. care va hotărî noile graniţe politice. împreună cu trupele cehoslovace. Deschiderea lucrărilor Conferinţei de Pace de la Paris (1919) 275 . la iniţiativa părţii maghiare. Contraofensiva română declanşată la 24 iulie se încheia cu ocuparea capitalei ungare. dar pentru menţinerea Ungariei milenare (cu teritorii din România. Proclamarea la 21 martie 1919 a Republicii Sovietice a Sfaturilor la Budapesta a condus aproape imediat la declanşarea ostilităţilor. După lupte grele. iar la 11 şi 13 iunie 1919 Conferinţa de Pace a reglementat frontiera dintre cele două ţări. parte din trupul ţării. 3) suveranitate. Declaraţia imediată a guvernului de la Bucureşti sublinia că s-a avut în vedere numai asigurarea graniţei noastre apusene. în acest sens. Poziţia ei ferm exprimată era net potrivnică recunoaşterii hotărârii Adunării Naţionale din 1 Decembrie 1918. când s-a pus pentru prima oară problema unui tratat de neagresiune cu România. asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru. Deşi ministrul de externe maghiar Bela Kun a recunoscut justeţea drepturilor româneşti asupra Transilvaniei. La 6/19 martie 1919 Comitetul militar interaliat de la Paris a cerut tru- pelor maghiare din Transilvania să se retragă pe linia de demarcaţie Satu Mare- Oradea-Arad până la încheierea păcii. 2) inviolabilitate.

Textul definitiv al Tratatului. la Neuilly-sur-Seine. în funcţie de factorul german. în felul acesta. Concurenţa franco-britanică pentru hegemonie în Europa a ajutat direct şi indirect politica de refacere a militarismului german şi de pregătire a războiului de revanşă. la aceeaşi dată. înmânat delegaţiei maghiare la 6 mai 1920. cărora li s-au adăugat altele prilejuite de stabilirea frontierelor României cu Iugoslavia şi Ungaria (11 şi 13 iunie 1919). a Tratatului de la Saint-Germain en Loye între Puterile Aliate şi Austria. acorda tuturor locuitorilor.C. nemulţumiri. Poziţia Marii Britanii şi a Franţei faţă de marile probleme ce priveau România s-a definit în perioada imediat postbelică în funcţie de interesele economico-politico-strategice urmărite. de asemenea. deplina libertate. a tranzitului de mărfuri pe teritoriul nostru şi acoperirea unei sume cu titlu de reparaţii în contul teritoriilor eliberate de sub dominaţia austro-ungară. La 28 aprilie 1919 era adoptat. la propunerea preşedintelui american Wilson. Erau recunoscute. singurele care puteau să decidă Ämăsurile pe care le vor crede necesare" în sprijinul lor. rasă sau religie.C. Astfel. pe 10 septembrie şi-a dat demisia de la conducerea guvernului. Avertismentul său nu a fost însă luat în considerare. astfel. ni se impune să abdicăm de la apărarea suveranităţii noastre de stat independent. hotarul dintre cele două state rămânând cel fixat în 1913. mai târziu. Deşi i-a cunoscut conţinutul cu numai cinci minute înainte. Se prevedea. Aceste clauze au stârnit. când delegaţia română condusă de Al-Vaida- Voevod a reuşit să convingă membrii Consiliului Suprem de justeţea poziţiei noastre. Brătianu a părăsit negocierile de pace şi. Tratatul minorităţilor. pentru a nu semna fără discuţii şi fără rezerve Tratatul cu Austria. Tratatul de Pace cu Bulgaria. tot atunci semnat. între 3-8 martie 1920. Brătianua afirmat că. Lupta decisivă pentru recunoaşterea drepturilor noastre istorice asupra Transilvaniei s-a desfăşurat la Londra. fireşte. şi de România. România la Congresul de Pace de la Paris-Versailfes. cu Germania la 28 iunie 1919. minorităţile naţionale beneficiau de protecţia specială a Marilor Puteri. delegaţia română va semna Tratatul de Pace de la Versailles între Puterile Aliate şi ëermania. care conţinea clauze inacceptabile pentru ţara noastră. a fost semnat la 4 iunie 1920. vreme de cinci ani.I. Faţă de asemenea practici Ion I. fără deosebire de origine. în Europa centrală şi sud-estică. deplina şi întreaga ocrotire a vieţii şi deplina exercitare a libertăţilor cetăţeneşti. dacă nu va reveni în opt zile la masa tratativelor îi va fi'retras dreptul de a participa la conferinţă. naţionalitate. care va juca un rol eminent în viaţa acestei organizaţii. factorul reprezentat de tratatele de pace şi problema reparaţiilor. I. unirea Bucovinei cu România. După semnarea la 10 septembrie 1919. după lungi negocieri. limbă. încă la 30 mai 1919 ÄConsiliul celor patru" a prezentat un rezumat al Tratatului de pace cu Austria. stipulând 276 I . statutul Societăţii Naţiunilor. O mai lungă istorie a avut Tratatul cu Ungaria. precum şi frontiera româno-bulgară din 1913. factorul sovietic. între cei 36 de membri fondatori se număra şi România. Ärăzboiul notelor ultimative" adresate României a mers până la ameninţarea că. Abia la 10 decembrie 1919 sub guvernarea ÄBlocului parlamentar" prezidat de Alexandru Vai-da- Voevod. era semnat tratatul cu Austria şi. la Trianon. Pentru că punctul de vedere al delegaţiei noastre nu a fost respectat.

şi dr. tratatele semnate cu tara noastră în anii 1919-1920 au reprezentat recunoaşterea internaţională a statului unitar român. va fi finalizat un nou acord cu această ţară. Palatul Sturdza din Bucureşti. România în. 277 . Cu toate imperfecţiunile care rezultau din politica de forţă şi dictat. prin revenirea pe tron a ultimului "împărat Carolde Habsburg. rmaiiiie poetice «internaţionale . care finalizase negocierile. cea din urmă semnată şi de România. Tratatul cu Turcia. căruia i s-a adăugat şi o nouă Convenţie a strâmtorilor. partea română fiind reprezentată prin Nicolae Titulescu. prin care se preconiza refacerea vechii monarhii dualiste. din 28 octombrie 1920. oferindu-i teoretic şi garanţiile necesare pentru menţinerea şi consolidarea sa. la Sevres. Abia la 24 iulie 1923.n anii «y O-'niJi.. şi refacerea în fapt a Ungariei milenare. prin care patru din cele cinci Mari Puteri învingătoare (Anglia. loan Cantacuzino. lansat de Ungaria. în cadrul Conferinţei de la Lausanne. Poltica externă a României în deceniul al treilea a fost marcată de tendinţa revizuirii tratatelor semnate cu ţările învinse. care au determinat o puternică reacţie naţională. atât pe timp de pace cât şi în timp de război. datorită clauzelor sale considerate înrobitoare. Sistemul politic de la Versailles a fost completat pentru România cu Tratatul dtrla Paris. Italia şi Japonia) recunoşteau unirea Basarabiei cu România. nu a fost aplicat niciodată. iic? înţelegere. ultimul din cele cinci. între acestea este cunoscut proiectul eşuat al ÄConfederaţiei danubiene". a fost semnat la 10 august 1920. Franţa. în text se specifică: ÄUngaria renunţă în favoarea României la toate drepturile şi titlurile fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei". sediu al Ministerului de Externe în perioada interbelică libertatea de navigaţie pentru vasele comerciale şi de război.

Pe de o parte. a Poloniei şi Greciei. noul organism reprezenta cea mai sigură aranţie a păcii şi securităţii în această parte a Europei iar Ungaria era escurajată în tendinţeje ei revizioniste. Cehoslovacia şi Iugoslavia. Conferinţa s-a întrerupt. până la identitate. România n-a putut rezolva contenciosul ei cu Uniunea Sovietică. în 1922 România a manifestat o ititudine favorabilă URSS la conferinţele internaţionale de la Geneva. însă. Brătianusă facă. în septembrie 1921 un act similar între :ehoslovacia şi Polonia desăvârşea acţiunea. propunerile sovietice au fost respinse ntrucât puneau în discuţie tratatele de pace. i-au ispuns prompt. pe care acesta a popularizat-o. în replică. pe o largă platformă ritirevizionistă. Punctul de vede al delegaţiei sovietice coincidea. România. şeful delegaţiei sovietice a afirmat că guvernul său ţine seama nu- nai de dreptul la autodeterminare al popoarelor şi a propus un plebiscit în Basarabia. o scurtă vizită în Basarabia. La începutul deceniului trei. cote foarte înalte. trativele româno-sovietice de la Viena. în sensul reluării raporturilor diplomatice. După contactele de la Copenhaga Februarie 1920) şi Varşovia (octombrie 1921). privitoare la problemele economice. Deschise fiind tratativele la 25 martie 1924. drumul îi era deschis. ecunoaşterea URSS de către o serie de state din Europa şi America reprezenta i presiune indirectă asupra României. ie de altă parte. Anul 1924 s-a caracterizat prin evoluţii contradictorii. Mica înţelegere se va forma la scurt timp. tensiunea dintre cele două state atinsese. întârziat doar de speranţa cooptării. la Bucureşti. în a loua săptămână a lunii martie. la Varşovia. încă în august 1920 se ajunsese între cele trei ţări la un acord 3 principiu. deşi pe arcurs au fost unele semne încurajatoare. dar s-a convenit ca alianţa să fie com- letată cu un tratat polono-român semnat de altfel. Londra şi. în egală măsură ameninţate. prin organele de >resă ale sale. a Varşovia nu s-a ajuns la o înţelegere.C. ând erau definitivate convenţiile de alianţă defensivă româno-cehoslovacă şi omâno-iugoslavă. cât şi în cea a nei eventuale alianţe a acesteia cu Rusia sovietică. în acelaşi timp. La începutul anului 1920 guvernul 3mân a declarat că nu va ataca Rusia Sovietică. ocazie cu care el a precizat că reconizata alianţă în cinci va fi o barieră atât în calea Germaniei. în sfârşit. = . la 3 martie 1921. Faptul nu era ntâmplător: în zilele următoare urmau să se desfăşoare. partea omână arătându-şi însă disponibilitatea pentru noi contacte. punctele de vedere ale celor louă delegaţii au devenit publice la 28 martie. la Praga. ceea ce l-a determinat pe Ion I. de la )desa şi Haga. Reprezentantul român a arătat că eluarea relaţiilor reciproce este condiţionată de recunoaşterea frontierelor răsări- ene. la 22 aprilie 1921 şi 7 iunie 1921. la începutul inului. din februarie 1924. Reînnoite la 2 aprilie. Diplomatul român arăta că rganizaţia este deschisă şi Austriei şi Ungariei. în eventualitatea că ar fi orit să se încadreze Midi înţelegeri. cu eza impusă de conducerea Internaţionalei a lll-a Partidului Comunist din România. Take lonescu va face o călătorie diplo- latică la Paris. după îndelungi discuţii :ontradictorii. Reacţia favorabilă în capitalele franceză şi engleză a contracarat ÄConfede- jtia danubiană" şi a asigurat succesul forţelor care se opuneau revizuirii tratatelor. pentru că unirea Basarabiei cu ara a rezolvat toate litigiile cu acest stat. în septembrie-noiembrie 1920. ulterior.

după aproape 2 ani de negocieri.. Importanţa acestui act politic nu trebuie însă supraestimată. contra oricărei agresiuni. a fost marele diplomat român Nicolae Titulescu şi a acţionat pentru dezamorsarea treptată a conflictului Consiliul permanent * al Micii înţelegeri  . R. înfruntări sângeroase între forţe infiltrate din U. care s-au soldat cu morţi şi răniţi. a Republicii Autonome Sovietice Moldoveneşti. în contextul acestor evenimente. la 12 octombrie 1924. subordonată R. care susţinuse făţiş dezmembrarea României. Parlamentul României a hotărât ilegalizarea P. prin care se angajau să păstreze. având 'drept centru sudul Basarabiei şi Tatar-Bun'arul. Consecinţele imediate ale eşecului sovietic au fost constituirea. în sfârşit. Un capitol aparte în consolidarea unităţii şi integrităţii noastre naţionale îl reprezintă tratatele semnate de România în cursul anului 1926.S.S. Sub presiunea noilor înţelegeri româno-polone (de altfel. şi trupe ale armatei române.S. prin care ni se garanta sprijinul în cazul unei conflagraţii generale. La 8 august 1924 era alcătuit din iniţiativa Internaţionalei Comuniste planul de declanşare al operaţiilor Ärevoluţionare" în România. Cum speranţele Italiei de a încorpora România în sfera hegemoniei sale economice nu s-au realizat.S.C. al cărei lider. Spre sfârşitul deceniului trei România a desfăşurat o activitate remarcabilă în cadrul Societăţii Naţiunilor. la 16 septembrie 1926 era semnat la Roma Pactul de amiciţie şi colaborare cordială româno-italian. independenţa lor politică. autoritar în epocă.. Ca urmare a acestei politici antinaţionale îndreptată împotriva Marii Uniri.R. dublate de simpatizanţi de la faţa locului. C. România şi Polonia reînnoiau mai vechiul lor acord din 1921. Cefdoi parteneri îşi propuneau ajutor în eventualitatea că securitatea unuia din ei ar fi fost primejduită. tratatul a fost denunţat de guvernul lui Mussolini în 1934. în această zonă se vor desfăşura. ţara noastră a semnat Tratatul de amiciţie cu Franţa. în zilele de 12-17 septembrie 1924. Ucrainene. în stânga Nistrului. reînnoite în 1931). Parlamentul de la Bucureşti a suspendat activitatea P.R. într-un moment în care Anglia şi Franţa se arătau din ce în ce mai puţin interesate să garanteze echilibrul politic al Europei răsăritene.

în contextul ei. r actele echivalau cu un veritabil pact de neagresiune între URSS şi o seamă itre vecinii săi asiatici şi europeni. în perioada aniior 1930-1936. Rămâne încă de stabilit în ce măsură angajarea noastră foarte Dtărâtă alături de blocul antirevizionist ne-a adus avantaje sau prejudicii atâta eme cât politica reală a democraţiilor occidentale faţă de ţările din centrul şi isăritul Europei nu a fost totdeauna percepută aici la adevăratele ei dimensiuni. la 22 0 . adoptat la 5 februarie 1933. Mica ţelegere s-a transformat. Greciei şi Turciei. în contextul înrăutăţirii climatului politic internaţional în toamna anului 1933. de cele trei ţări membre. s-a încheiat cu un singur rezultat incret: semnarea la Londra. Titulescu . Textul documentelor fusese elaborat de N. Participarea României la Conferinţa internaţională pentru dezarmare. integrarea. împreună cu alţi reprezentanţi ai statelor balcanice a (sfăşurat o susţinută activitate pentru extinderea frontului antirevizionist. a cunoscutelor convenţii . Menit să nsolideze pacea în Balcani. iţiată de Societatea Naţiunilor(1932-1935). acordul prevedea obligaţia fiecărei părţi de a nu reprinde nimic fără a. în zilele de 3-5 iulie 1933.ntru definirea agresiunii. Datorită acestei organizări. dar semnificaţia convenţiilor ar fi crescut în iportanţă dacă Franţa sau Anglia i s-ar fi alăturat. în timp. >ea ce a determinat o puternică nelinişte în ţările Europei centrale şi sud-estice.din 1932 ministru de externe al omâniei . ci cu ganizarea păcii". cu toate teribilele ale consecinţe. Completarea sistemului de alianţe al Micii înţelegeri cu înţelegerea i/canică îşi câştiga întreaga sa relevanţă dacă România şi-ar fi normalizat Dorturile politice cu URSS. la 9 februarie 1934. Conceput iniţial ca un tratat în ici (şi cu Bulgaria. elegerea. care însă a declinat oferta).în legătură cu noul pact de organizare a Micii înţelegeri. asociaţia. Titulescu.S. S-a dezvoltat.R.S. iată cele patru coloana ale templului pe care m ridicat astăzi păcii". la Geneva. siunea Consiliului Permanent al Micii înţelegeri desfăşurată la Zagreb. cea mai puternică criză economică din câte cunoscuse până unei istoria şi. actul a fost redactat la Belgrad. avea să spună N. Titulescu. icolae Titulescu şi politica securităţii colective. declara N. zilele de 2-4 februarie 1934. de niştrii de externe ai României. Ankara şi ena. nistrul român de externe. Preluarea puterii în Germania de către partidul nazist condus de Adolf itier a fost imediat însoţită de afirmarea revizionismului ca politică oficială de stat. Anii de la începutul sceniului patru au adus importante şi semnificative mutaţii în planul vieţii xinomice şi politice pe continentul european. Iugoslaviei.se fi consultat cu ceilalţi rr"T. ÄSecuritatea. Raporturile de amiciţie şi ianţă între participanţii la acest sistem de tratate primeau o bază organizatorică abilă prin unificarea politicii lor generale. ÄCând pacea este ameninţată nu se răspunde cu războiul. Sofia.j U.Dri ai pactului. şi semnat la Atena. Roadele acestor negocieri vor fi cuprinse într-o mai lungă serie de tratate căror corolar va fi Pactul înţelegerii Balcanice. a sporit numărul regimurilor politice dictatoriale şi rtremiste. România în relaţiile internaţionale. desigur în condiţiile respectării intereselor noastre ţionale. în octombrie-noiembrie el va vizita succesiv Belgradul. După semnarea Convenţii/or de definire a agresiunii de la Londra. într-o Mare Putere care a acţionat constant întru menţinerea statu-quo-ului teritorial în spiritul tratatelor de la Versailles.

a reuşit să îmbunătăţească substanţial raporturile reciproce. însă. Titulescu şi Maxim Litvinov. ar fi însemnat un pas înainte pe calea consolidării ţ securităţiiîn această parte a Europei. în 1934 ianuarie 1934. în mai 1934. în acest context. I Deschiderea celor două ambasade la Moscova şi Bucureşti nu a adus.R. s-a cerut ca problema Basarabiei să | fie considerată o chestiune litigioasă între cele două ţări. semnarea unui | pact de asistenţă româno-sovietică. N. un schimb de note diplomatice afirma că -cele două guverne îşi garantează reciproc respectul integral al suveranităţii şi îşi asigură mutual a6ţinerea de la orice amestec în treburile interne ale celuilalt. din | septembrie 1935. anterior. ba mai mult. de altfel ca şi a Franţei. aşteptata recunoaştere a integrităţii teritoriale româneşti. au definitivat acordul de principiu asupra restabilirii relaţiilor -reciproce. după ce. ministrul de externe sovietic. a hotărât reluarea raporturilor diplomatice cu URSS atunci când condiţiile necesare vor fi întrunite. în iulie 1935. De la început. însă. 281 . regele Carol al II şi guvernul Tătărescu <t acordau ministrului nostru de externe depline împuterniciri. Schimbul de trimişi extraordinari s-a produs la începutul lui decembrie 1934. La 9 iunie 1934. După tatonările de la Geneva. Titulescu a ales prilejul oferit de conferinţa de la Montreaux. Este întru totul ţ lăudabilă abilitatea lui N. a devenit evident că \ nu este posibil ca partea sovietică să recunoască drepturile României asupra [Meritoriilor dintre Prut şi Nistru. pentru negocierea V unui pact de neagresiune cu U. spre a-l discuta în amănunt. poziţia I sovietică rămânând cea afirmată în 1932. \. în iunie-iulie 1936.S. | în concepţia diplomaţiei noastre. Titulescu care. N.S. la Riga. I după sine. în perioada anilor 1934-1936. împotriva ţ acestor obstacole. ambele state definiseră | agresiunea şi teritoriul. Semnarea înţelegerii Balcanice.

în 1936 !82 . Readucerea la laşi. dar ministrul de xterne sovietic a amânat pentru toamna acelui an. Litvinov bazele viitorului tratat. care au fost consemnate într-un rotocol. a osemintelor lui Dimitrie Cantemir Cu o nouă împuternicire primită de la Bucureşti (14 iulie 1936) N. Nu după mult timp însă. sub pretextul unei întâlnirea lui Nicolae Titulescu cu Maxim Litvinov. în 1935. Titulescu ar fi dorit ca tratatul să fie semnat imediat. Titulescu negociat cu M. l Titulescu a fost îndepărtat din guvern (la 29 august 1936).

Datorita complexităţii situaţiei politice internaţionale. în legătură cu demiterea lui Titulescu şi abandonarea pactului sovieto-român. Desigur că. în anii premergători declanşării celui de-al doilea război mondial 1936-1939. va deschide seria contactelor cu AdolfHitler. dar. Cu Germania şi Italia se doreau tratative pentru încheierea unor noi acorduri comerciale. partene- rele noastre din Mica înţelegere. practic. astfel. chestiunea tratatului de asistenţă mutuală fiind astfel definitiv închisă. la 2 noiembrie 1938. factorii de decizie ai ţării noastre se opuneau categoric încorporării Ucrainei subcarpatice la Ungaria. că România îşi va păstra fidelitatea faţă de Societatea Naţiunilor. existenţa. în ianuarie 1938. un terito- riu de 12 000 km2 cu o populaţie de un milion locuitori fiind încorporat Ungariei.R. Titulescu cu V. E deci foarte posibil ca. La 18 octombrie 1938. Mica înţelegere s-a văzut nevoită să-şi încheie. dezmembrarea Cehoslovaciei se agrava. ëarda de Fier. România se va strădui să descurajeze tendinţele agresive ale Ungariei şi va întreprinde o intensă activitate diplomatică în sprijinul integrităţii Cehoslovaciei.S. URSS a refuzat să continue discuţiile. cunoscutul istoric şi om politic. şi Geneva. ëheorghe Brătianu. la Miinchen. Franţei. Preluarea puterii de către guvernul ëoga-Cuza. România în relaţiile politice internaţionale. erau ferm respinse ofertele Poloniei ca o parte a acestui teritoriu să fie anexat României întrucât era locuit de conaţionalii noştrii. dar presată de Germania fascistă spre concesii. se pot face infinite speculaţii. consacrând. că relaţiile cu Franţa vor continua şi se va strânge prietenia cu Anglia. sediul organizaţiei mondiale. nefasta politică a concilia- torismului. Noul prim ministru declara.. nu a însemnat o modificare a politicii noastre externe. ministru de externe în noul guvern. în contextul declanşării crizei cehoslovace. la 16 noiembrie 1936. înlocuirea lui N. Germaniei şi Italiei au cedat regiunea sudetă a Cehoslovaciei Reichului. prin Äprimul dictat de la Viena". După ocuparea Austriei de către Germania (12 martie 1938). împotriva acestei situaţii România continua să rămână credincioasă vechilor ei aliaţi. la Bucureşti se luau măsuri imperative împotriva organizaţiei extremiste de dreapta. Istrate Micescu.S. Cu toate acestea. în continuare. în paralel a iniţiat norma- lizarea raporturilor sale cu Germania. în consecinţă. ceea ce explică amânarea semnării. au fost corect recepţionate la Bucureşti. După ce în zilele de 29-30 septembrie 1938. URSS nu mai putea fi interesată să recunoască intergritatea teritorială a unui stat cu un potenţial militar inferior. Litvinov şi viziunea conducerii de stat sovietice în aceeaşi problemă să fi existat o mare diferenţă. Antonescu la conducerea Ministerului Afacerilor Străine nu a modificat însă poziţia României faţă de URSS. credincioasă pactului ŶSocietăţii Naţiunilor şi alianţei cu democraţiile occidentale. era aprobată survolarea teritoriului românesc de către avioanele achiziţionate de Cehoslovacia din URSS. Rămâne însă cert că. primii miniştri ai Angliei. l-a determinat pe regele Caro/ al II să 283 . România şi-a arătat dorinţa de a menţine. va vizita. Primele semne îngrijorătoare privind destructurarea statală a Europei centrale şi sud-estice. de altfel. Cehoslovacia şi Iugoslavia. relaţii de bună vecinătate cu U. pe seama noilor state naţionale din Europa centrală şi sud-estică. după remilitarizarea Rhenanieişi sfârşitul firesc al acordurilor de la Locarno. la 7 ianuarie 1938. Situaţia internaţională îngrijorătoare a României. în concordanţă cu această orientare. iar la 30 aprilie 1938. remanieri. sub presiunea Marilor Puteri revizioniste. între tratratul negociat de M. în a doua jumătate a anului 1938. pe de altă parte. în decembrie 1937.

un protocol comercial ntre aceleaşi părţi. prilej pentru guvernul român . după dispariţia Micii înţelegeri. între timp. Interesul României era acela de a obţine din partea lui Hitler. un acord prin care guvernul britanic acordă garanţii Dentru sporirea exportului acestei ţări către România. Puterile occidentale erau solicitate să nu mai admită Änoi schimbări în hotarele şi stările din Europa". între altele. tratativele economice între cele două ţări. Vizita la Berlin a ministrului de Bxterne român. Retras pentru mai bine de o lună de la postul său.suntem hotărâţi să ne apărăm hotarele şi neatârnarea". instalaţii industriale. ntreprindă vizite oficiale în Marea Brttanie (15-18 noiembrie 1938) şi Franţa 18-21 noiembrie). în vreme ce trupele maghiare intrau în Ucraina jubcarpatică. Praga fiind la rândul ei ocupată. pe care l-ar fi dorit negociat de Ankara. cel puţin deocamdată. în noile condiţii. în cursul căreia cancelarul Reichului a erut României să rupă legăturile cu Anglia şi Franţa şi să aducă la putere lartidul legionar. Aplicarea lui a întâmpinat însă numeroase ezistenţe guvernamentale şi a fost mult tărăgănată. Iniţiativei Marii Britanii şi Franţei. fier şi Dţel. în cel mai bun caz. pe 20-21 martie 1939 guvernul român ordona concen- rarea preventivă de trupe în Transilvania. Intensele contacte diplomatice. Vizita particulară în Germania a cuprins şi o convorbire cu \dolf Hitler \a Berghof (24 noiembrie). prim-miniştrii Angliei şi Franţei. ngrijorate de soarta statelor europene ameninţate de fascism. ërigoreëafencu (18-20 aprilie 1939). fapt ce a deteriorat imediat relaţiile româno-germane. Urmau. a integrităţii teritoriale. garanţiile democraţiilor occidentale au constituit un sprijin pentru întărirea poziţiei internaţionale a ţării noastre. la 12 iunie 1939. care au inclus şi acţiuni de salvare a înţelegerii Balcanice. încă la 11 august 1939. La 13 aprilie 1939. Replica regelui nu a întârziat. Cehia era invadată de armatele jermane. pun în evidenţă voinţa ţării noastre de a rămâne departe de conflictul mondial care se pregătea. cu vizibilă preocupare pentru menţinerea. i se răspundea că . în contextul situaţiei complicate în care se afla România. Negociat fără nici un fel de condiţii jrealabile. ministrul Reichului la Jucureşti se va întoarce abia la 30 ianuarie 1939. A doua zi. ÄTratatul asupra promovării raporturilor economice"între cele două ăn va fi semnat la 23 martie 1939.ă reia. şi. La 14 martie 1939 Slovacia şi proclama independenţa. un acord Ŷeferitor la plăţile comerciale între Franţa şi ţara noastră. în faţa acestei situaţii şi a unui posibil îtac germano-maghiar. La 21 martie 1939 guvernul român decretează mobilizarea. aproape imediat. nclusiv semnarea tratatului mai sus amintit. dublarea exportului de produse jetrohere în schimbul unui import masiv de motoare. în numele guvernelor or. în noaptea de 29-30 noiembrie 938 Corneliu Zelea Codreanu a fost împuşcat împreună cu alţi 13 membri ai ormatiunii sale politice. cele două ţări hotărau un demers comun pe lângă guvernele englez şi francez. aproape imediat. Hitler nu era interesat să sprijine revizionismul maghiar în schimbul prieteniei României. care prevedea. în cazul unui atac. 284 . la 15 martie 1939. dădeau României şi Greciei asigurarea că dacă va fi întreprinsă o acţiune ce Dune în pericol independenţa lor Äcele două se angajează să le dea deîndată toată asistenţa care le stă în putere". confirmă opinia că. un angajament de espectare a statu-quo-ului teritorial. recunoaşterea frontierelor sau. împrejurare în :are se desfăşoară ultima fază a negocierilor economice româno-germane. criza cehoslovacă se apropia de final. Caro/ al II se arăta interesat chiar de un pact de neagresiune cu URSS. în schimbul unor importante ivantaje. în întrevederea dintre suveranul României şi preşedintele Turciei.

într-o lume partajată de interese con- tradictorii şi în preajma celei mai teribile catastrofe din întreaga sa istorie. la 28 august 1939. trupele române trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul URSS. oferindu-le ample asigurări asupra intenţiilor noastre paşnice. veţi insista asupra faptului că noi nu ne-am amestecat şi nu ne vom amesteca în afacerile interne ale Rusiei şi că noi. după cum la cererea guvernului URSS. Semnarea tratatului germano-sovietic'Ya 23 august 1939. trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea guvernului regal al României. în protocolul adiţional secret. România afirma. . respect faţă de toate angajamentele asumate. Äîn sfârşit Litvinov mi-a spus Ävă amintiţi condiţiile în care am reluat relaţiile noastre diplomatice? Vă era atât de teamă de ministrul rus în România încât mi-aţi pus întrebarea Şi dacă acest ministru intră în biroul meu şi îmi cere în mod paşnic Basarabia în virtutea articolului 19 din Pactul Societăţii Naţiunilor?" Am răspuns atunci «îl veţi da afară» România repet . se afirmă. ci în general orice agresor european -~ 2 Intrarea în acţiune a fiecăruia dintre ţări se va face numai când Franţa va fi intrat în acţiune 3. a celui de-al doilea război mondial. la Moscova. pentru aceasta recunoaşterea frontierei este necesară. Din instrucţiunile lui Ion C Brătianu pentru delegaţia română care urma să negocieze la Viena (martie-aprilie 1924) normalizarea raporturilor României cu URSS. ' TEMĂ 1 Care au fost principalele trăsături ale diplomaţiei româneşti în anii dintre cele două războaie mondiale? 2 Caracterizaţi relaţiile româno-sovietice în perioada interbelică 3 Care au fost cauzele înlăturării. în 1936. veţi declara că noi suntem gata să reluăm cu ei relaţii normale şi amicale. Nicolae Titulescu relatează unul din dialogurile sale cu N Litvinov la Talloires în vara 1937. Guvernul regal al României recunoştea că trupele române nu vor putea trece niciodată Nistrul în URSS fără o cerere formală a guvernului sovietic 4 La cererea guvernului regal al României. interesul manifestat de partea sovietică pentru Basarabia şi totalul dezinteres al celei germane faţă de aceste teritorii. trupele sovietice trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul român la est de Nistru. Guvernul sovietic recunoaşte că în virtutea diferitelor obligaţii de asistenţă.De la început. căci fără frontieră se pot obţine armistiţii.şi-a schimbat politica externă Vrem ca potenţialul pe care îl reprezintă Basarabia să devină rus şi nu german De aceea ţin să vă comunic că vom încerca să reluăm Basarabia prin toate mijloacele juridice şi militare care ne vor fi posibile". dar că. a lui Nicolae Titulescu din guvern? 4 Prezentaţi situaţia diplomatică a României în anii 1938-1939 285 . dar nu relaţii normale între cele două tăn ' Textul pactului de asistenţă mutuală sovieto-român adoptat şi parafat în vara 1936 1. întotdeauna am refuzat să intervenim pentru a ajuta pe duşmanii ei. la punctul trei. obiectivele esenţiale ale politicii sale externe: apărarea fermă a independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării. la vest de Nistru" * într-o scrisoare adresată regelui Carol al II după demiterea sa din funcţia de ministru de externe. Asistenţă mutuală în cadrul Societăţii Naţiunilor care să nu vizeze în mod special un stat. cunoscut abia după 1945. destindere în raporturile cu Bulgaria şi Ungaria. în viitorul cel mai apropiat. consolidarea înţelegerii' Balcanice.în zadar spuneţi contrariul . la fel cum. instituia supremaţia celor două puteri asupra Europei sud-estice şi pregătea declanşarea.

a început în ţara noastră şi din punct de vedere cultural o perioadă plină de efervescenţă. compatibilă şi comparabilă cu alte mari culturi ale Europei moderne. ci şi în plan valoric descriptibilă ca un moment 286 . nivelator. tot astfel varietatea direcţiilor culturale constituia o garanţie pentru nota de culoare şi de tumult care defineşte viaţa spirituală a României după 1918. încă de la începutul secolului al XIX-lea. Se atenta. ISTORIOGRAFIA. a căror permanentă întâlnire în arena parlamentară reprezenta. în interiorul acestui proces unic de definire a unei identităţi culturale româneşti. pentru fiecare dintre ele. salutară pentru toţi partenerii de discuţii. până la temporara breşă impusă după al doilea război mondial. lăsa libertate de existenţă şi de exprimare unui larg spectru de orientări. După cum în politică un regim democratic pluralist. sau pe şantierul canalulu. condiţia păstrării unui spirit mereu treaz şi activ.CARACTERISTICI GENERALE. perioada interbelică se constituie ca o etapă conturată. o confruntare loială. la însăşi identitatea culturală a pbporului român. al culturii importate din Uniunea Sovietică o dată cu dictatura comunistă căreia îi era aservită. astfel. Caracteristicile generale. inaccesibile marelui public. caracterziată prin confruntarea liberă a unor curente de gândire şi a unor orientări stilistice diverse. pe o traiectorie constant ascendentă. mari oameni de cultură distruşi moral şi fizic în universul concentraţionar.ALTE MODALITĂp DE AFIRMARE A SPECIFICULUI NAŢIONAL. în cele din urmă. lucrări fundamentale îngropate în uitare. din dorul de legitimă situare în rândul celorlalte culturi europene şi edificat mai târziu fără întrerupere. în sensul cel mai concret: mari opere interzise. chiar atunci când ei se situau pe poziţii antagoniste. împiedicaţi să publice. Această bogăţie de tendinţe. . definită nu numai prin amploarea fenomenului cultural. o identitate definită prin efortul conjugat al generaţiilor de ctitori ai României moderne într-un proces izvorât. la A/ud. de iniţiative şi evenimente avea să-şi păstreze trăsăturile definitorii până către 1945. Acest punct terminus al înfloritoarei noastre culturi interbelice avea să însemne nu numai uniformizarea la nivelul mediocru şi submediocru. după care intervine spiritul Änou". ascunse prin fondurile secrete ale bibliotecilor. Dunăre-Marea Neagră. DuPă încheierea războiului din 1916-1918 şi realizarea României rvîari. cum era acela consfinţit prin Constituţia din 1923. la Sighet. la ëherla. civilizată şi. -NAŢIONAL SI UNIVERSAL ÎN CULTURA ROMÂNĂ. creatori radiaţi din tezaurul omologat al culturii române. în închisori de sinistru renume. VIZIUNEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ (1918-1948) (I) . ci şi distrugere de valori.

căutătorii specificului naţional se situează în nedisimulată opoziţie unii faţă de alţii. Uneori. încă înaintea primului război mondial îşi afirmase interesul pentru problematica naţională în literatură. dornici să 287 . pentru cultura română. dominanta era dată de căutarea şi cultivarea acelor elemente care re- prezentau trăsături de unire între cul- tura română şi alte mari culturi (fran- ceză. politică. ce aducem original în cultura Europei şi care este obârşia acelor trăsături care ne singularizează. prin ce ne distingem?.uneori doar subînţelese - cărora le caută răspuns de pe diferite poziţii ideologice şi cu mijloace proprii diferitelor domenii ale creaţiei spirituale: cine suntem noi cu adevărat?. în plină perioadă creatoare. şi inte- resul crescut pentru descoperirea şi punerea în valoare a specificului na- ţional. în secolul al XIX-lea. a creat-o Nicolae lorga (1871-1940). în care se regăsesc. materializându-se în creaţii care. totuşi. Desigur. Această problematică pe care o prefigurau câteva personalităţi active în deceniile precedente (Vasile Alecsandh ca folclorist. ca teoretician al sămănătorismului. Puse provizoriu în paranteză de gânditorii secolului trecut. publicistică. Nicolae Densuşianu în ÄDacia preistorică"). este căutarea unei identităţi bine precizate. pe care a condus-o din 1903. cu greu se pot plasa sub acelaşi stindard. cum ne Nicolae lorga dife- renţiem de alte culturi europene?. literatură. ceea ce îi uneşte. Generaţia interbelică ne-a lăsat o moştenire fundamentală în acest domeniu. "Bogdan Petriceicu Hasdeu în studii de istorie. Caracteristic perioadei interbelice este. până unde merge înrudirea noastră spirituală cu alte naţiuni şi unde apare elementul caracteristic. Nicolae lorga repunea în circulaţie valori culturale care defineau una din componentele de bază ale culturii româneşti. dar apar şi noi personalităţi. diferenţa specifică?. germană. cea mai vastă. prin soluţiile diferite pe care le propun aceloraşi probleme. oamenii de cultură români revin tot mai des la întrebări . în timp ce. nume con- sacrate dinaintea primului război mon- dial. fără a ne izola totuşi?. capătă amploare după împlinirea vechiului vis al unităţii naţionale. într-o epocă în care istoriografia mondială manifesta un spor de interes pentru Imperiul roman de răsărit. personalitate activă în istoriografie. italiană). de apogeu. adesea chiar polemizând. cei mai apropiaţi unei asemenea preocupări sunt istoricii. la prima vedere. O operă reprezentativă şi. Văzând în civilizaţia românească o continuatoare legitimă a Bizanţului (în ÄB6zance apres B6zance"). curent cristalizat în jurul revistei cu acelaşi nume. fără îndoială. în prima jumătate a veacului nostru şi cu pre- cădere în perioada interbelică. etnografie şi lingvistică.

ca unul dintre cei mai pasionaţi culegători ai folclorului românesc. creaţii ca ÄOratoriul bizantin" a\ compozitorului Paul Constantinescu (1909-1963). de către cultura româ- George Călinescu nească interbelică. studiile de iconografie bizantină şi românească veche ale istoricului de artă /. Mişcarea de idei gravitând în jurul revistei Äëândirea". Compo- zitorul maghiar Băla Bartok (1881-1945) activează şi el. de muzicologi. şi nu numai de ei. se distanţeze de ceea ce le părea medieval. manifesta o atracţie aparte faţă de scrierile patristice. picturile în stil neo-bi- zantin ale lui Constantin Petrescu (1871-1954). concomitent. înru dită cu această atitudine este şi reconsiderarea Ortodoxiei. profesor de logică şi filosofie cu mare audienţă în rândul tinerilor studioşi din epocă. dar adesea contestat de Crainic. D. al Suitei a . indisociabilă de numele şi personalitatea lui Nichifor Crainic. nucleu al primei fonoteci cu specific de folclor din România. prin creaţiile de vădită sorginte folclorică. constituie eşantionul gel mai la îndemână pentru ilustrarea Äortodoxismului" din cultura românească interbelică. Petrescu (1884- 1970). citându-l mai ales pe Origene. la rândul său. Pentru creaţia muzicală din epocă folclorul va fi una din principalele surse de inspiraţie. el nu a fost şi unicul căutător de resurse spirituale în tradiţia ortodoxă. Cer- cetările bizantinologului Nicolae Bă- nescu (1878-1971). Alături de marele ëeorge Enescu (1881-1955). de asemenea. D. Ştefănescu (1886-1981). de înnoire a trăirilor superioare. Receptiv la noutatea tehnică a Äfonogramei" (posibilitate de înregistrare şi redare a sunetelor). o întreagă generaţie de compozitori îşi exprimă.'ll-a ÄSăteasca". ci şi ca sursă actuală. al ÄSonatei a lll-a pentru pian şi vioară". ëeorge Breazul (1887-1961) pune bazele ÄArhivei fonogramice". Totuşi. istorici de artă şi artişti plastici. în aceste domenii perioada interbelică a adus contribuţii dintre cele mai însemnate. cele ale preotului şi muzicologului /. impe- rial-bizantine. decisiv. O altă formă de căutare a valorilor originare ale culturii române este detectabilă în interesul pentru etnografie şi folclor. deci anacronic. admiraţia faţă de geniul muzical al 288 . Nae lonescu. vie.cărei îmbogăţire va contribui. muzicieni. Este cunoscut faptul că. privită nu numai ca leagăn al spiritualităţii româneşti. ci şi. toate constituie probe ale asumării ascendenţei sale. trăsăturile bizantine ale culturii româneşti con- stituie unul din motivele mereu reluate de istoriografii români ai veacului nostru. autor al binecu- noscutelor ÄRapsodii române". compozitorul şi folcloristul Constantin Brăiloiu (1893-1958). la a .

Sămănătorismul stă martor a\ acestui interes. realizate cu grupuri de studenţi entuziaşti. ele au dus la apariţii eşalonate pe o scară de valori. după cum îl putea folosi şi pe cel bizantin. de acum cu valoare istorică. care încurajau confecţionarea şi purtarea costumelor naţionale în tot felul de ocazii festive. din rândul cărora s-au ales viitoare vârfuri ale sociologiei şi etnografiei româneşti (Traian Herseni. mai mult sau mai puţin culturale. Unul dintre pionierii cercetărilor în domeniul artei populare a fost Al. în special prin proza lui Liviu Rebreanu. cu rădăcini într-o pe- rioadă anterioară. de un adevărat curent care folosea. După modelul său etnologul Romulus Vuia va organiza un muzeu similar la Cluj. O altă personalitate de Primă mărime în etnografia românească interbelică este Tache Papahagi. problemă mult mai amplu tratată în cadrul stu- diului de istorie a literaturii române. în planul creaţiei artistice culte. H. intitulat ÄImages d'ethnographie roumaine". Sabin Drăgoi. cu acelaşi sens: de raportare la un arhetip cultural nu  . autorul acelui corpus de imagini. poporului român. Tiberiu Bre- diceanu sunt doar câţiva dintre muzi- cienii acestei generaţii. Sociologul Dimitrie ëuşti. Nu vrem. interesul acordat culegerii de date despre arta şi arhitectura populară a fost dublat. Tzigara-Samurcaş (1927-1952) iniţiator al colecţiilor Muzeului naţional de artă veche românească. Äcitatul folcloric". Mihail Jora. rezervaţie de arhitectură Populară românească de excepţională valoare. a societăţilor feminine. atracţia pentru universul rural In general. Tot lui Dimitrie ëuşti îi datorăm organizarea Muzeului Satului din Bucureşti. în stil neo-românesc (astăzi Muzeul Ţăranului Român). şoseaua Kiseleff. Acelaşi filon de disponibilitate su- fletească faţă de satul românesc îl întâlnim în preocupările sistematice de etnografie. să stabilim nici o echivalenţă între fenomenele enumerate mai sus. Mihai Pop. ca motiv de inspiraţie. precum şi a mai multor culegeri de folclor. în acest context. de asemenea în proliferarea. ataşamentul literaturii române pentru tematica ţărănească. pentru care arhitectul N. Ca şi în cazul muzicii.H. Marţian Negrea. desigur. Romulus Vulcănescu etc). Singura lor zonă de contact o constituie interesul comun . ëhika-Budeşti a construit edificiul din Bucureşti. Stahl. a condus cercetări sistematice pe teren. Binecunoscută este. în plan estetic. un adevărat şef de şcoală. ca şi în repetatele încercări Liviu Rebreanu de constituire a unui stil naţional în arhitectură. în tematica rurală frecventă în pictura şi grafica vremii. uneori până la exagerare. . prezentă în unele creaţii literare ale epocii. Anii dintre cele două războaie aduc şi ei. într-o tonalitate proprie.pentru ţăranul român şi creaţiile sale.

Elementele de pietrărie traforată. constituie nota distinctivă pentru această tentativă de reformulare stilistică. Petre Antonescu. în pictura românească interbelică tematica ţără- nească apare. aşa cum este cazul compoziţiei de mari dimensiuni ÄNuntă ţărănească". ër. mai adecvată edificiilor de dimensiuni modeste (Vila Minovicipe şoseaua Bucureşti-Ploieşti. medaliată la Paris în 1937. poate. i se asociază chiar o anumită asprime. Elaborarea unui stil românesc constituie un ideal pentru mai multe generaţii de creatori din acest domeniu. Ca mii Ressu. Prezenţa României la mari expoziţii internaţionale (Barcelona 1929. gândite iniţial pentru edificii de mici dimensiuni. Cerchez). Efectele decora- tive nu mai apar diatr-o îmbelşugată ornamentaţie. sculptorii Dimitrie Paciurea (Adormirea Maicii Domnului") şi Fritz Storck (Evanghelista Äëhiorgieff" din cimitirul Şerban Vodă din Bucureşti). de regulă. Ea nu are. la Dimitrie ëhiaţă. Casa Disescu de pe Calea Victoriei 196 din Bucureşti etc). a albului cu negrul. Nora Steriadi. nimic dulceag sau pitoresc. Aurel Băeşu. ca mozaicul de sticlă şi broderia de mari dimensiuni (ÄFamilia Brâncovenilor"reia în această ultimă modalitate decorativă tipul de portret votiv de grup consacrat la sfârşitul secol. Aşa iau naştere Şcoala de Arhitectură (astăzi Institutul de Arhitectură ÄIon Mincu"din Bucureşti. Octav Băn- ci/ă. operă a soţilor Ana şi Aurel Dimitrie Guşti Jiquidi. cu motive tipic brâncoveneşti. numai prestigios. de model primordial. ci şi încărcat cu o valoare simbolică.ului al XVII-lea de Pârvu Mutu Zugravul). Alte interpretări ale stilului post-bizantin ni le oferă. O altă artistă foarte activă. modelele din rândul ţăranilor sau din mediul de viaţă al acestora. Paris 1937. adaptează stilul tradiţional al picturii româneşti post-bizantine la tehnici inedite. luând ca punct de plecare elemente de arhitectură populară. Nici arhitecţii nu rămân străini acestei tentaţii de întoarcere la sursele tradiţionale. sporadic. Sobrietatea şi bunul  . Nicolae Tonitza sunt doar câţiva dintre pictorii care îşi aleg. adeseori. ci rezultă din alternanţa lemnului cu zidăria. chiar mai frecvent decât în literatura epocii. New York 1939) este întotdeauna apreciată şi răsplătită cu premii şi datorită tematicii de inspiraţie folclorică. dim- potrivă. descins din aceeaşi filiaţie stilistică. arh. a plinului cu golul. ridică la scară monumentală elemente de arhitectură brâncovenească. Ministerul Lucrărilor Publice (astăzi Primăria Capitalei. pictoriţa O/ga ëreceanu. moştenită probabil din pictura lui Ion Andreescu. la Ştefan Dumitrescu. ark Petre Antonescu). O altă generaţie de arhitecţi îşi propune elaborarea unui stil românesc. elev al arhitectului Ion Mincu şi ërigore Cerchez.

şi primul român căruia îi datorăm o sinteză de istorie a artei universale. se cuvin enumerate şi câteva cazuri singulare. domeniu tratat interdisciplinar (arheologie. dar şi o anumită menta- litate răspândită în secolul trecut le- au distrus cu perseverenţă. Nicolae N. desigur. cât şi coloniile greceşti de la Pontul Euxin (săpături la Histria) şi legăturile lumii geto-dace cu Roma antică (organizează Şcoala română din Roma. Pentru el.epocă romană şi bizantină etc). fiecare. Alte modalităţi de afirmare a specificului naţional. Demersul arhitectului Joja vizează nu numai reabilitarea. Cantacuzino şi Henrieta Delavrancea. Constantin Daicoviciu . tipăreşte ÄEphemeris Dacoromâna"). post-bizantine). Cel dintâi este istoriografia privitoare la Ţările Române în ansammblul ei. ci preocupările pentru istoria pământului românesc. Interesul său a vizat atât civilizaţia geto-dacă (lucrări principale Äëetica". Orest Tafrali (1876-1937) vădeşte aceeaşi pluralitate de disponibilităţi. Dobrogea şi în Nordul Basarabiei. acele construcţii cu geamlâc pe structură de lemn pe care incendiile. Pentru a Nicolae N. prin vocaţie. etalonul îl reprezintă ve- chea arhitectură orăşenească din 'Ţările Române.şi geologia pleistocenului). fie ele bizantine (de fapt. unei zone şi epoci distincte (Vladimir Dumitrescu . dublat şi de o viziune filozofică asupra istdriei.civilizaţie dacică şi daco-romană. o răsfrângere către trecut. care ilustrează tendinţa ei de reconsiderare a originilor. istoric şi arheolog. Fireşte. aceasta este. Moroşan (1902-1944) este un deschizător de drumuri în Preistoria din România. fiind. La laşi. sau folclorice. îşi justifică încadrarea în acest capitol. rezervat un loc privilegiat în această galerie de cercetători. circumscrise domeniului istoric. greu de subsumat vreuneia din cele trei direcţii enumerate anterior. ÄDacia". luate în ansamblul lor.neolitic. A treia tentativă de definire a unui specific arhitectonic aparţine lui Constantin Joja. paleontologie . ÄCivilizaţiile străvechi în regiunile carpato-danubiene"). gust caracterizează lucrările reali- zate în acest stil de arhitecţi ca ë M. Vasile Pârvan (1882- 1927). ci şi reînvierea acestui tip de construcţie autohton.fauna fosilă cuaternară . ca istoric (bizantinolog) şi arheaolog. Istoriografia. ortodoxe. Moroşan enumera în toată diversitatea lor acele manifestări ale culturii româneşti interbelice. Arheologii din generaţia următoare se dedică. 291 . totodată. aceste cercetări au pus în evidenţă existenţa paleoliticului în Moldova. are. ërigore Florescu. deci nu numai studiile bizantine. arhitect care va persevera în această direcţie şi după cel de-al doilea război mondial.

istoric şi om politic deopotrivă. în cele din urmă. Nici generaţia mai tânără. trezit de lumea miturilor şi redinţelor din România se dezvoltă. care îşi ledică o parte a operei încercării de definire a ceea ce el numea Äromânismul". Un alt mod de a pune problema specificului naţional. personalismul energetic. dar şi la Mircea E/iade se face simţită. i se alătură o nagine globală a universului şi a raportului său cu capacitatea de cunoaştere a mului. cel mai oncludent ilustrează această dualitate operele lui Mircea Vulcănescu şi Constantin Noica. eto-dace şi îndepărtate. O asemănătoare pendulare între problematica naţională şi cea cu caracter e generalitate se mai regăseşte şi la alte personalităţi culturale ale epocii. cu nota sa de pesimism în considerarea specificului românesc. Interesul marcant pentru fenomene aparţinând istoriei econo- mice şi sociale îl situează în cercurile înnoitoare ale istoriografiei mondiale la acea dată. a acelor ilemente care disting poporul român de celelalte popoare ale Europei. Una din cele mai interesante personalităţi ale istoriografiei române interbelice este ëh. unde descrierii Äspaţiu/ui mioritic" din ÄTrilogia culturii". Un un exemplu ni-l oferă Lucian B/aga (1895-1961) în opera sa cu caracter Joretic. autor a numeroase studii şi a câtorva sinteze (ÄTradiţia istorică despre înte- meierea statelor româneşti". firesc. care îl situează şi în categoria personalităţilor iteresate de problematica general umană. un model ropriu de interpretare a lumii. într-adevăr. I. psiholog. cercetarea originilor imediate. la o xtindere a sferei de interes la scară planetară. din interesul prim. îl aflăm la Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957). specific. într-un alt mod. 'reocupările sale nu se limitează însă la acest aspect al cunoaşterii. indo-europene. ceeaşi chemare. George Enescu Naţiona! şi universal tn cultura română. pentru a ajunge. modelată spiritual sub înrâurirea filosofului şi )gicianului Nae lonescu (1890-1940) nu a rărrîas străină dublei tentaţii. sociolog şi filosof. Pentru el.  . prin a sa ÄIstoria unirii românilor". autorul unei concepţii filosofice. de semenea. Un caz aparte îl constituie Emil Voran. de recunoaştere şi prestigiu. el fiind. în rândurile cărora s-a bucurat. ÄO enig- mă şi un miracol istoric: poporul ro- mân"). a ăutării general-umanului şi specificului românesc deopotrivă. susţinător cu temeinice argu- mente a unităţii şi autohtoniei popo- rului român. Brătianu (1898- 1953). în sfera aceloraşi preocupări pentru trecutul naţional se înscrie şi activitatea lui loan Lupaş{ 1880-1967).

Grigorescu începuse făcând icoane pentru bisericile săteşti. izbutesc mai bine (vezi Rebreanu)". stors de străini şi chiar de ai săi. Viaţa românilor din Ardeal nu se sprijinea atât pe talentul şi cunoştinţele clasei intelectualilor. englezii pragmatici. care dă României agricole toate bogăţiile ei. orientalii fatalişti nu vor să admită că sufleteşte. fiul unui arendaş.. poporul nostru a căpătat o silă de străin şi de venetic. adevăratul eroism se găsea în masele ţărăneşti. care să afirme că el n-are nici o notă diferenţială. exprimă această stare de spirit. Pe tot globul oamenii poartă aceleaşi veştminte şi impresia superficială e de uniformitate. în forma noastră de civilizaţie covârşeşte factorul colectiv. asupra muzicii. Opera lui Eminescu. Această literatură."într-un sistem filozofic original. ëeorge Enescu (1881-1955) şi Dimitrie Cuclin (1885-1980). Alternanţa focarelor de interes între valorile naţionale şi cele universale nu este proprie doar creaţiilor te'oretice. deci şi culturaliceşte. Cum se reflectă raportul dintre cultura naţională şi cea universală în perioada interbelică? 293 .. Enescu.. semănând cu Nimeni a lui Odiseu. Dar ochiul adânc va distinge stilul propriu. I se pot alătura. grăbi dezvoltarea naţiunii". Nu numai prin munca sa necunoscută.. formează o puternică notă specifică. Nicolae lorga. De notat. el a dat naţiei şi pe primii din scriitori şi pe primii din artişti.. când de teme aparţinând culturii universale. inspirator al civilizaţiei şi literaturii române moderne: ÄEl. pe care nu şi-o acoperă. ruralul a arătat că viitorul trebuie să se razime pe puternicii lui umeri. dar şi prin alte manifestări. opera teoretică a celui din urmă. inspiraţi când de folclorul naţional. acest popor este inspiratorul civilizaţiei moderne. acest popor de ţărani izbuti. stă mărturie în acest sens. Poporul. Această declaraţie însăşi. să doboare tot ce i s-a pus în cale şi să menţină vitalitatea rasei.. ruşii mistici. ** * Despre specificul naţional. prin energia sa neînvinsă. a lui Goga. batjocorit. în plus. după ëeorge Călinescu. Sculptorul Constantin Brâncuşi (1876-1957). răzmiriţe. în muzică. 2. El are o vie aspiraţie eugenică de puritate a rasei. trebuie cu necesitate să ne deosebim de alţii. Ilustraţi aspectele esenţiale ale specificului naţional în cultura românească interbelică. răscoale. înglobând o viziune personală. Şi de altfel se face o eroare însemnată când se socoteşte că a fi personal înseamnă să te deosebeşti în totul de alţii. germanii idealişti. punerea problemei notei specifice e primită de mulţi cu mare inimiciţie Cei care ştiu că francezii sunt raţionalişti. funcţionalistă. care se şi intuieşte îndată în latura ei inefabilă. De aceea subiectele cu mişcări de gloată. Nicăieri nu se va găsi un intelectual chiar şi în cosmopolita Americă de Nord. Românul este o fiinţă sociabilă. nesocotit.. venind din adâncimile vieţii naţionale însăşi. Istoria literaturii române de la origini până in prezent: ÄDeşi este foarte firesc ca un popor aşa de unitar şi de vechi să aibă trăsătura lui diferenţială. Din cauza marelui concurs de grupuri alogene. prin opera sa egal revendicată de patrimoniul spiritual românesc şi de cel universal. războaie. TEMĂ: 1. Artiştii din diferite domenii o cunosc deopotrivă.

De '94 . astfel. Aceasta nu înseamnă nici negarea sau onorarea lui programatică. De obicei. fără a se preocupa de legarea tradiţiei. Ion Barbu. / . VIZIUNEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ (II) . după cum orientarea opusă îşi găseşte o strălucită eprezentare în opera lui Mihail Sadoveanu. de scriitorii principesa Martha Bibescu şi Pana/t /strat/. sub îndrumarea criticului Eugen . şi activitatea reatoare a câtorva scriitori de origine română care îşi redactează operele în limba Ŷanceză. în cea mai mare parte. Este vorba despre poetele Elena Văcărescu şi \nna de Noailles. de negare a icesteia şi. Printre cei la care e manifestă această detaşare. Dar. Deschideri spre cultura Europei. //arie Voronca şi alţi scriitori. )esigur că ele nu apar din nimic. care se pot cita în sprijinul ilustrării desprinderii de căutarea pecificului naţional. sau a lui Octavian ëoga. câţiva îşi pun explicit problema sincronismului cu nişcarea europeană de idei. ci doar detaşarea a numeroase spirite creatoare faţă le o problematică oricum abundent ilustrată în cultura epocii. Ion \/linulescu. ëeorge Bacovia sunt nume dintre cele mai ‡roeminente. un exemplu îl constituie. O mare parte a fenomenului cultural omânesc din perioada interbelică se situează dincolo de limitele identificării sau iunerii în valoare a specificului naţional. bucurându-se. începând să apară la scurt timp după terminarea războiului (1919). în acest sens. Anton io/ban. : ireşte. Vladimir Streinu. E Lovinescu.ARTELE SPECTACOLULUI. ci urna tuturor creaţiilor care îşi caută făgaşe proprii. Tudor Arghezi. itunci când ne referim la valorile literaturii interbelice.ovinescu. ëeorge Călinescu. în paginile ale publicând Cam// Petrescu. uneori. Diversitatea operelor icestor creatori ne prezintă ÄSburătorul" mai mult ca pe un mediu proprice afirmării alorilor decât ca pe un loc al experimentării sau aplicării unei anumite doctrine.MARILE SINTEZE SI MARII PRECURSORI. mişcările cele mai explicit angajate în ruperea de tradiţie. dar nici nu-şi fac un obiectiv din conştientizarea au din afişarea ascendenţelor spirituale. precum şi critici de primă mărime ca Tudor /ianu.DESCHIDERI SPRE CULTURA EUROPEI. tot aşa cum nu se interesează nici de imitarea ei programatică. activitatea din jurul evistei ÄSburătorul" şi al cenaclului său. ei reprezintă ceea ce s-a numit Äavan- larda". ia adesea contact cu valori ale imbianţei spirituale din România. în literatură. Tot în perioada interbelică se plasează. de o mai rapidă integrare în patrimoniul culturii Ŷuropene care. substanţa anomenului de detaşare faţă de tradiţionalism nu o reprezintă avangardiştii. prin conţinutul acestor opere. nu ne putem limita la cercul mai mult sau mai puţin fidel ÄSburătorului". . de înlocuire a ei cu noi forme culturale. Cezar Petrescu. Hortensia Papadat-Bengescu. Sburătorul" a fost o veritabilă pepinieră a valorilor literaturii interbelice.

această mişcare. şi a altor periodice cu apariţii de mai scurtă durată (ÄIntegral". Ä75 HP"). dar şi cubiste. participa la naşterea dadaismului la Zurich. ÄUnu". impactul socio-cultural al curen. fără a cunoaşte totuşi o prea largă audienţă în rândurile publicului ro- mânesc. dar. în artele plastice. mai predispus la receptarea for- melor tradiţionale ale culturii. Mircea Eliade telor de avangardă rămâne unul restrâns. la fel ca şi în restul conti- nentului. facturi stilistice şi tematice foarte deo- sebite. când Tristan Tzara. ei reprezintă porţi deschise ale Europei către cultura română. originar din România. grupată în jurul revistei ÄContemporanul". Prin acţiunea culturală a avangardei. la care se asociază tendinţe suprarealiste. Un loc aparte îl ocupă mişcarea de avangardă. România interbe- lică se situează în pas cu experimentele culturale cele mai recente ale întregii Europe. datorită lipsei de identificare cu gustul Piaţa Senatului din Bucureşti 295 . avea să se manifeste pe parcursul întregii perioade interbelice. Conturată din anii primului război mondial.

C. Fr. şi la curente apărute în vest tocmai ca îacţii anti-impresioniste. ş. preferă formula cubistă pentru imobile de dimensiuni mai mici. spre deosebire de Occidentul grăbit în schimbarea stilurilor în rtă. Eminescu de la laşi. ëh.). dar mai ales datorită aspectului faţadelor. dar nici u-l refuză. statuia Regelui Caro/1. cu astfel de construcţii (de exemplu blocul ARO . reuşind să jcă treptat la înlocuirea casei tradiţionale orăşeneşti. îşi câştigă adepţi influenţând scisiv schimbările pe care perioada interbelică. formulă care cunoaşte un relativ succes. fenomenul receptării modernismului se produce semănător cu acela din literatură. un stil odată adoptat supravieţuieşte îndelung şi este dus până i ultimele lui consecinţe. din Bucureşti. :ustaţiu Stoenescu. în artele plastice. statuile lui Constantin Brâncoveanu şi Mihail (ogălniceanu. în general. Singurul domeniu în care modernismul.R. şi de aceea fenomenul trebuie notat ca o simplă particularitate a icturii roTnâneşti interbelice. statuia lui Ion IC. Dărăscu. Th. îl juce în aspectul oraşelor româneşti. cubiste. Monumentul lui M. ei se asociază mai ine tendinţelor moderate care continuă să deţină supremaţia şi în restul uropei. artiştii români nu îl caută. Explicaţia acestui fenomen ţine de rădăcinile mai îndepărtate ale culturii Dmâneşti. de la caz la caz. mai ales în ranţa. Totuşi. Acum se încetăţeneşte tipul de construcţie itial numit block-house. îşi propune sistematic 3-i şocheze. de unde derivă termenul. la noi dăinuie până spre mijlocul secolului al XX-lea. pe care. Arhitecţi cu o viziune modernă înzestrează centrul Bucureştiului şi alte Ŷaşe mari. cu imobile care. iloc". patria sa. în numeroase localităţi din ţară se ridică nonumente în amintirea localnicilor căzuţi în luptă în timpul primului război nondial. Pallad6. dar şi prin structura sufletească.F. nu fără iele concesii. ca larcel lancu. bazat pe o concepţie funcţional istă. losif Iser. Ion Jalea. oricând posibil de alăturat unor valori europene ale timpului lor. indiferent dacă manifestările sale ivesc literatura sau artele. sunt nume de pictori din România iterbelică. în acelaşi timp. să le zdruncine mentaliţile prea conformiste. mai ales deceniul al patrulea. utor Lidia Kotzebue. Petraşcu. uneori concomitent.a. ajontăţii consumatorilor de cultură. Storck.operă a arhitectului Horia Creangă). comandate artiştilor români sau străini (Monumentul Eroilor Aerului. Fenomenul /angardist este receptat în mod similar. Alţi arhitecţi. aici jbismul. autor Oscar Han. IN. prin naeştri ca Brâncuşi. Jean Al. din Bucureşti. Această epocă ne-a lăsat şi în domeniul artelor lastice o moştenire dintre cele mai bogate. iar xponenţii săi aderă. abandonat şi chiar combătut la începutul veacului nostru. Medrea. dimpotrivă. Brătianu. autor van Mistrovic. Este remea când oraşele ţării se îmbogăţesc cu o impresionantă zestre de statui şi lonumente. pot fi simple cruci sau obeliscuri !96 . a reuşit să se afirme în mod mai durabil. Oscar Han şi alţii. este arhitectura. acum atât de răspândit. Aşa se întâmplă în cazul pictorului Nicolae Dărăscu. Prin formaţie.actualul nematograf ÄPatria" . monumente care. reprezintă couri ale arhitecturii cubiste. Steriadi. formule impresioniste. N. monumentul Regelui 'erdinand. străjuit de patru Victorii înaripate. alternativ. care constituise o noutate la sfârşitul secolului I XIX-lea. expre- ioniste. Hans Eder. Astfel impresionismul. vile antru una sau două familii. Tonitza. prin lodificări ale planului. Nag6 Albert. în le cărui tablouri descoperim. în România. autor lichard Hette. Monumentul Eroilor C. autori Ion Jalea şi Cornel Medrea. iculptura cunoaşte şi ea o reprezentare de prestigiu în acea perioadă. Cecilia Cuţescu-Storck.

personalitatea cea mai marcantă rămâne Constantin Brâncuşi. curentele moderniste pe care le găsim reprezentate sunt cubismul (Marcel lancu şi M. în perioada interbelică.H. autor Raffaello Romanelli. în sculptură. cea în jurul căreia se grupează spiritele cele mai înnoitoare. prin ansamblul monumental de la Tg. de fapt. părăsind saloanele pentru pieţele publice. dubla funcţie civică şi urbanistică. fenomenul avangardei. încă din primii ani ai secolului al XX-lea. Numai în Bucureşti. Poarta sărutuluiş\ Masa tăcerii. Monumentul Corpului Didactic (dispărut). mai puţin cunoscute. de pe strada Silvestru şi din cartierul Dămăroaia. sau pot fi statui de ostaşi ori reprezentări alegorice. Asemenea literaturii. în pictură. totodată. sau acelea. şi artele plastice cunosc. din această categorie fac parte şi Monumentul ëeniului (Leul). Monumentul Eroilor Sanitari. cuprinzând Coloana infinitului. Revista ÄContemporanul" este. început. Max6) şi suprarealismul (Corne/iu Mihăilescu şi Victor Brauner). autor Spi-ridon ëeorgescu. Numărul lor mare ne sugerează amploarea mişcării ' de întreţinere a cultului eroilor. dar atestă. Jiu. şi în acest caz. Monumentul Infanteriei (dispărut).însoţite de plăci comemorative cu numele eroilor. dedicate >Masa tăcerii" de Constantin Brâncuşi Constantin Brâncuşi   . pe care sculptura şi-o asumă tot mai des.

Ea se ilustrează prin nume de mare prestigiu. de concepţie. Pe scena Operei Române evoluează mari artişti lirici: Margareta Metaxa. Muzica populară interpretată de Măria Tănase sau de taraful lui ërigoraş Din/cu reuşeşte. Dinu Lipatti. Alţii. ëeorge Vraca. la rândul său. în domeniul artei abstracte. a Operelor (Bucureşti şi Cluj). Prin activitatea sa desfăşurată în Occident. dincolo de aceste manifestări mai direct accesibile unui public numeros. Alte genuri muzicale se afirmă. este cazul Teatrelor Naţionale (din Bucureşti. la rândul său. laşi. Radu Beligan. In fiecare dintre aceste domenii. Chişinău. la care se adaugă şi recent apărutul teatru radiofonic. Muzica românească traversează. Artele spectacolului. Valentina Cretoiu. în deceniile interbelice. Incontestabilul apogeu valoric este atins prin opera lui ëeorge Enescu. îmbină preocuparea pentru compoziţie cu strălucita carieră de pianist. Creaţia originală. arta dirijorală cunoaşte şi ea succese prin mari şefi de orchestră. Şerban Tassian. din tradiţiile căreia artistul îşi ia. ëeorge Demetru).L. toate cinstirii eroilor războiului de reîntregire. motivele pe care le prelucrează. a cărui activitate de dirijor şi de violonist o completează pe cea componistică. O parte din aceste manifestări artistice sunt subvenţionate de stat. este reprezentată prin personalităţi pe care le-am amintit deja în legătură cu punerea în valoare a tezaurului tradiţiei naţionale. să reţină nu numai atenţia publicului românesc. Marile sinteze şi marii precursori. revista. realizată de regizorul Jean ëeorgescu (cu protagonişti ca Al. în timp ce Cella Delavrancea îşi împarte activitatea între concertele de pian şi vocaţia de prozator. adesea. ca şi activitatea de concerte a Filarmonicii. şi ea. în diferite ramuri ale disciplinelor umaniste. Caragiale ÄO noapte furtunoasă". Tot de această epocă sunt legate începuturile cinematografiei româneşti. Aurel Storin. cultura română din perioada interbelică a însumat o bogată operă teoretică. în sfârşit. astfel. C/aude Romano fiind doar câţiva din cei mai populari compozitori de muzică uşoară. Petre Ştefănescu ëoangă. ci şi să repurteze succese internaţionale. cucerind auditoriul în turneele din Statele Unite. originari din România. Lucia Sturdza Bulandra sunt câteva din numele reprezentative ale scenei teatrale interbelice. personalitatea inconfundabrlă a lui Constantin Tănase. Dinu Bădescu. aflată predominant sub semnul inspiraţiei folclorice. Baletul clasic îşi are. pentru genul revistei. Ion Vasilescu. O altă personalitate a artei moderne din România este Hans Mattis-Teutsch. Dar. duc faima ţării pe marile scene ale lumii (sopranele Florica Cristoforeanu şi Pia Ig6). Ionel Fernic. reprezentanţi de prestigiu. iar cel modern este ilustrat îndeosebi de Floria Capsali. Cluj. ca Elena Penescu-Liciu. opereta. Cernăuţi şi Craiova). Printre artele care cunosc o înflorire în perioada interbelică se numără şi acelea ale spectacolului: teatrul dramatic şi de comedie. Caracteristic este efortul de sinteză pe care îl 298 . opera. li se alătură. şi ele. o epocă foarte prosperă în anii dintre cele două războaie. se afirmă personalităţi de mare renume. Cea mai importantă realizare o constituie ecranizarea piesei lui I. pictor pe care stilizarea formelor îl împinge adesea dincolo de limita figurativului. baletul. în acea epocă. ëiugaru. dându-le sensuri simbolice. ca ëeorge ëeorgescu şi Ionel Per/ea. el aduce o recunoaştere largă a valorilor culturii române. unele dintre ele cunoscute dincolo de hotarele ţării.

Este cazul lui ëeorge . în estetică şi istoria literară. în afara numelor deja citate. îşi înscrie numele în aceeaşi categorie a pionierilor cercetărilor de estetică realizate cu mijloace matematice. acum. o regăsim. Un demers care poate fi considerat de pionierat ştiinţific îl realizează Ştefan Odobleja cu a sa ÄPsihologie consonantistă". rites et r6thmes p6thagoriciens dans le developpement de la civilisation occidentale". nu este deci. După cum ne-o demonstrează exemplele citate. estetice. publicată în 1931. Alţi români se impun. întâmplător. Matila ëh6ka. în care prefigurează principii de bază ale ciberneticii. el publică. căutând răspunsuri globale şi originale la marile întrebări ale acestor domenii ale cunoaşterii. al lui Tudor Vianu (Arta prozatorilor români"). Definirea unor sisteme proprii de gândire se mani- festase şi la generaţiile precedente. îşi continuă activitatea. că tocmai sintezele enumerate anterior au sensul unei retrospective. constituie un element de referinţă în această nouă direcţie a esteticii secolului nostru. Deseori contestat de generaţia imediat următoare. Călinescu (ÄIstoria literaturii române de la origini până în prezent"). al unei contemplări reflexive pe care cultura românească modernă şi-o dedică sie după mai bine de un secol de acumulări. ÄLe Nombre d'Or. Psihologice. el este repus pe un loc din fruntea ierarhiei esteticienilor români de către criticii tineri care văd în sistemul său semne ale unei gândiri de tip structuralist. adeseori precedând sinteza în opera aceluiaşi teoretician. susţinător al autonomiei esteticului şi autor al unei teorii a capodoperei. Lucrarea sa. al unor bilanţuri critice. îşi susţine doctoratul la Sorbona cu teza principală ÄEssa6 sur la creation artistique. sub pseudonimul Pius Servien. Liviu Rusu (1901-1985). pe care o expune în lucrarea sa ÄŞtiinţa literaturii". Mihail Dragomirescu (1868-1942). în tot mai multe domenii ale creaţiei teoretice. C. ele ating adesea cote de valoare la nivelul european al vremii. al lui Eugen Lovinescu (ÄIstoria civilizaţiei române moderne"). etice. lucrări de referinţă în acest domeniu aflat abia la început de drum (ÄLşs R6thmes comme introduction ph6sique â l'esthetique"). Şerban Coculescu (1903-1959) matematician. Ştefan Lupaşcu (Lupasco) se face cunoscut prin volumele ÄLa ph6sique macroscopique et sa portee phi/osophique" şi ÄLes idees directrices d'une nouvelle philosophie des sciences". al lui N. marcând începutul unei opere pe care o va continua şi după al doilea război mondial. Această vocaţie a sintezei duce mai departe o tendinţă  . Un alt român stabilit în Franţa. atracţia sintezei se manifestă în cultura română într-un moment când exista certitudinea maturizării ei şi atingerii unui apogeu valoric. Nu mai puţin importante sunt şi operele unor gânditori români a căror receptare internaţională nu a fost la fel de largă. Mulţi dintre ei ne apar confruntaţi cu tentaţia de a construi adevărate sisteme filozofice. deşi demersurile analitice nu lipsesc nici ele.fac creatorii din diferite domenii. Profesorul de estetică de la Universitatea din Cluj. Stabilit în Franţa. Bagdasar (ÄIstoria filosofiei româneşti"). de asemenea. începută în perioara precedentă. Vocaţia pentru sinteză nu se rezumă însă la aceste studii ample cu caracter retrospectiv. atenţiei cercurilor de specialişti din Occident prin operele lor teoretice în diferite domenii ale cercetării umaniste sau în zonele de interferenţă dintre sfera umanistă şi cea a ştiinţelor exacte. Contribution â une esthetique d6namique". Dar. poet şi estetician se afirmă ca unul din precursorii aplicării metodelor matematice în domeniul estetic. chiar şi atunci când studiile nu se încheagă într-un sistem original.

D. ele aparţinând totuşi. La graniţa dintre organic şi mineral. dacă nu un fondator de şcoală. Roşea (ÄExistenţa tragică. 1934). încercare de sinteză filosofică".. o descopeream încă la precedenta generaţie de cărturari români. de concentrată gravitate.Care a fost contribuţia artelor spectacolului la progresul culturii interbelice? 300 . Dan Bădărău (ÄEssa6 sur la penssee". TEMĂ: .D. Lu- cian B/aga (ÄTrilogia cunoaşterii' 1931-1934). o înclinaţie către abordarea într-un spirit eseistic. obişnuitul devine viziune uimitoare a unei poezii cosmice lată. fără a le încredinţa însă tiparului. un întemeietor de tradiţie artistică".P. ëherea (ÄLe moix et le monde. Gânditorii formaţi la şcoala franceză manifestă. pe care. de pildă. interioarele înfăţişate de Petraşcu. Alexandru Bogza şi Camil Petrescu'\ş\ construiesc adevărate sisteme filozofice. o sinteză cutezătoare ale cărei înfăptuiri marchează în istoria artei româneşti un moment dintre cele mai semnificative. 1934). poate. înţelegeri ale străvechii arte româneşti şi ale picturii europene a secolului al XX-lea. Petraşcu. 1927). Negulescu (Äëeneza formelor culturii". 1922). chiar şi atunci când titlurile contrazic această caracterizare: D. aşa cum s-a observat. tocmai această tendinţă prezentă în cultura Eugen lonesco română interbelică. epocii când au luat naştere. pictura lui Pătraşcu descoperă acele spaţii în care elementul se transformă în permanenţă. nimic din intimismul tradiţional al tablourilor cu acest subiect. Despre pictura lui ëh. Structura acestei arte cuprinde. Activi şi ei în perioada interbelică. lumea tablourilor lui evocă. al căror prestigiu în studiul filosofiei îl depăşea pe cel al Franţei către care se simţeau mai atraşi artiştii Şi literaţii. I. P. de asemenea. în schimb.. ea poate fi. Petraşcu este incontestabil. Ion Petrovici (ÄTeoria noţiunilor"). 1925). din ÄPictura românească in imagini": ÄPentru că. Eugeniu Spe- ranţia (ÄPsihologia gândirii". Petraşcu a introdus în pictura modernă românească o direcţie ale cărei consecinţe nu au fost. 1938). descoperite încă în sensul lor cel mai adânc. de drept. într-o poezie tăcută. Constantin Rădulescu-Motru (ÄPersonalismul energetic". deopotrivă. Essai d'une cosmogonie antropomorphique". incipient. Mircea Florian (ÄArta de a suferi". 1920) Tudor Vianu (ÄEstetica". publicul va lua cunoştinţă de ele abia în anii '80 ai secolului nostru. prin lucrările citate. interpretată ca reflex al culturii ger- mane în al cărei spirit s-au formulat cei mai mulţi dintre aceşti beneficiari ai unor burse de studii în Germania sau Austria. o viziune în care palpabilul şi misterul se însoţesc. 1934-1936) reprezintă.

este şi activitatea unui mare număr de asociaţii şi societăţi culturale. Caragiale) îşi încheiase activitatea. de la pretenţioase expuneri de sisteme filozofice până la scrieri de popularizare. de la efemere apariţii de gazete locale. Deloc neglijabilă în generarea acestui fenomen. de difuzare a ei în toate mediile sociale. de pătrundere a culturii în toate straturile societăţii. cum ar fi conştiinţa valorii individului. numărul mare de traduceri de tot felul. care stimulează şi antrenează forţe creatoare de diverse mărimi. care creşte o dată cu dobândirea prin lege a diferitelor libertăţi democratice. cu precădere. deloc omogenă. VIZIUNEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ (III) . dar. chiar dacă în conştiinţa publică se încetăţenesc. în care notam obligativitatea învăţământului primar. caracterizată ca momentul de explozie a culturii. Creangă. libertatea cuvântului. Urr proces dirijat. nicidecum însă prin opţiunea stilistică. Cultura de mase. ci ne vorbesc şi despre Äcererea" existentă în acest domeniu. el a fost pregătit de perioada precedentă. se manifestă prin apariţia căminelor culturale la sate. de asemenea. în care societatea românească îşi edifică .PRINCIPALELE INSTITUŢII DE CULTURĂ. mişcarea culturală la sate avându-i ca principali agenţi pe învăţătorii din mediul rural. de Ädemocratizare" pro-