You are on page 1of 7

Comunicarea parinte - copil

Echilibrul emotional
Propus de: SuntParinte.ro | 14 septembrie 2018 | 1208 vizualizări
Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.
Propune articol

<p

Oricat de bune ar fi intentiile cu care pornim in rolul nostru de parinti,


greselile si esecurile sunt inevitabile. Cu cat devenim insa mai constienti de
comportamente automate, de reactiile pe care le avem in relatie cu copiii si
de felul in care acestea pot sa ii afecteze pe cei mici pe termen lung, cu atat
ne va fi mai usor sa ne imbunatatim abilitatile de parinti. Iata cinci
comportamente ale parintilor care pot fi daunatoare pe termen lung pentru
dezvoltarea emotionala a copiilor.

Citeste si alte materiale pe aceasta tema:

Narcisismul la parinti – cum se manifesta si ce efecte are

Trei probleme pe care le pot avea la maturitate copiii care cresc in familii toxice

Cand parintii nu il asculta pe copil sau nu il lasa sa vorbeasca


Din primele zile de viata ale copilului, parintii ii vorbesc acestuia: cuvinte
pline de iubire si blandete, apoi, pe masura ce creste copilul creste, cuvinte
cu rolul de a-l indruma sau invata.
Parintii sunt principala lui sursa de informatie: acestia ii spun ce trebuie si ce
nu trebuie sa faca, cum trebuie si cum nu trebuie sa se comporte. Nu este
de mirare ca de multe ori, parintii mai mult vorbesc copilului decat sa il
asculte. Insa a-l intrebape copil ce gandeste, ce simte sau ce isi doreste sunt
actiuni care ajuta la dezvoltarea emotionala normala a copilului. Asadar,
daca te surprinzi repetand de multe ori acelasi lucru copilului tau, opreste-te
si intreaba-te daca nu cumva faptul ca el nu te asculta nu reflecta cumva
obiceiul tau de a nu-l asculta pe el. Fii curios cu privire la copilul tau, nu
presupune ca stii tot ce trebuie sa stii despre el sau ca el iti va povesti din
proprie initiativa tot ce i se intampla.

Tratamentul tacerii sau refuzul de a vorbi copilului.


La polul opus fata de comportamentul anterior, tratamentul tacerii sau
refuzul de a comunica cu copilul inurma unui conflict cu acesta este la fel de
daunator pentru copii. Este o modalitate de santaj emotinonal si de
manipulare a copilului, care pe termen lung ca deteriora relatia parinte-copil
si va denatura asteptarile copilului fata de cei din jur. A refuza sa vorbesti
copilului este diferit fata de momentele in care, pentru a-ti calma emotiile,
alegi sa iei o pauza din discutie si il anunti pe copilul tau ca veti relua
conversatia mai tarziu.

Un stil de gandire pesimist


Optimismul se invata in copilarie, in familie. Cand copilul observa la parintii
sai asteptari negative, resentimente, ganduri irationale si griji exagerate, le vor
prelua la randul lor. Parintii care au crescut la randul lor intr-o familie
condusa de pesimism pot avea dificultati in a intelege ce este in neregula cu
stilul lor de gandire. Insa un stil pesimist de gandire duce la descurajare, la
lipsa de initiativa si perseverenta, la un nivel scazut al starii de bine si al
fericirii, la lipsa de entuziasm fata de viata. Daca observi aceste lucruri la
copilul tau, analizeaza-ti propria atitudine. Ii spui des copilului tau ca viata
este grea sau nedreapta? Ca visele sau dorintele sale sunt imposibile sau
irelevante? Ca nu va reusi ce isi propune pentru ca nu munceste suficient
sau doar alte persoane (mai talentate, mai bogate etc.) pot avea succes? In
acest caz, e posibil sa fii putin mai pesimist decat este nevoie.

Critica in exces
Parintii aleg sa isi critice copiii atunci cand acestia au un comportament
inadecvat, in speranta ca astfel copilul si-l va indrepta. Insa diferenta dintre
critica si feedback-ul constructiv este ca atunci cand alegem sa criticam, ne
concentram asupra persoanei si nu asupra comportamentului. Astfel, critica
va avea si un aspect emotional: nu transmitem doar informatii, ci si o
emotie (de obicei, repros, nemultumire, invinovatire sau inducerea rusinii).
Asadar, si tonul pe care vorbesti copilului este important atunci cand ii
corectezi un comportament.
Cand critica devine un obicei al parintelui, acesta va analiza orice
comportament al copilului, oricat de inofensiv sau putin important al fi. Daca
te surprinzi criticandu-l frecvent pe copilul tau, incearca sa afli care sunt
sursele acestui comportament: esti foarte critic si fata de tine? Esi
nemultumit de anumite aspecte ale vietii tale? Critica excesiva distruge
increderea in sine a copilului, stima de sine, initiativa si capacitatea sa de a
relationa cu cei din jur. Critica parintilor este interiorizata de copii, acestia
invatand sa fie, la randul lor, extrem de critici fata de ei insisi. Invata sa
inlocuiesti critica cu aprecierea.

Lipsa de incredere in copil


A avea incredere in copilul tau nu inseamna doar a crede ca este sincer fata
de tine, ci si a avea incredere in resursele si calitatile sale. Astfel, parintii
care au incredere in copilul lor, ii permit sa faca din ce in ce mai multe
alegeri, sa isi asume din ce in ce mai multe responsabilitati, sa devina din ce
in ce mai autonom. La polul opus, parintii care nu isi privesc copilul prin
prisma increderii in fortele lui, aleg sa il ocroteasca excesiv, sa nu ii acorde
responsabilitati sau sa ii reduca autonomia. Parintii care fac prea multe
lucruri in locul copilului (de la a-l imbraca pana la a-i face temele) dau
nastere la fenomenul de neajutorare invatata. Copilul va creste convins ca toate
lucrurile de care parintii il ocrotesc sau pe care le fac in locul lui ii sunt
inaccesibile pentru ca nu este capabil sa le faca. Desigur, in cele mai multe
cazuri, acest lucru nu este adevarat.
Sursa foto: Pixabay.com
</p

24
Publicat de Aida Zodie, psiholog pe 26 iunie 2015

Categorii

Taguri

Rolul autocunoaşterii în devoltarea personalităţii este major, având influenţe pozitive în ceea ce
priveşte: optimizarea performanţelor individuale, relaţionale, îmbunătăţirea creativităţii, a capacităţii
decizionale şi de iniţiativă. De asemenea, exerciţiile de dezvoltare personală sunt foarte utile, având
un impact considerabil în relaţiile cu familia, colegii, profesorii, şi, în viitor cu colegii de serviciu.
Vă propunem câteva astfel de exerciţii pe care să le lucraţi atât individual cat şi în grup; le puteţi
propune în taberele sau la întâlnirile cu prietenii din timpul vacanţei.
AUTOAPRECIEREA ATUNCI SI ACUM
Răspundeţi la următoarele întrebări referitoare la experienţele pe care le-aţi avut în copilărie.

Dacă nu aţi fost crescuţi de părinţi, scrieţi în numele persoanelor care v-au crescut.

1. Ce mesaje pozitive aţi primit de la mama şi / sau tata?

……………………………………………….………………………………………………………………

2. Ce mesaje negative aţi primit de la mama şi / sau tata?

………………………………………………………………………………………………………………

3. Ce mesaje referitoare la propria persoană aţi primit în şcoală?

…………….…………………………………………………………………………………………………

4. Ce factori v-au ajutat să vă dezvoltaţi autoaprecierea?

………………………….……………………………………………………………………………………

5. Ce alţi factori v-au afectat negativ autoaprecierea?

………………………..……………………………………………………………………………………

6. Ce mesaje negative vă mai influenţează şi astăzi?

……………………….………………………………………………………………………………..……

7. Ce mesaje pozitive vă mai influenţează şi astăzi?

……………………………………………………………………………………………………………..

Completaţi următoarele fraze:

Ca elev, autoaprecierea mea este………..………………………………..………………………

Cinci lucruri care îmi plac la mine sunt:

1. ……………………………………..
2. ……………………………………..
3. …………………………………….
4. …………………………………….
5. ………………………………………
Cinci lucruri pe care le-am realizat sunt:

1. ………………………………………
2. ……………………………………..
3. …………………………………….
4. ………………………………………..
5. ………………………………………..
Cinci moduri în care am grijă de propria mea persoană sunt:

1. …………………………………………..
2. ………………………………………….
3. …………………………………………….
4. ………………………………………….
5. ………………………………………….
Calităţile cu care mă mândresc sunt:
……………………………………………………………….……………………………………………………
…………………………………

Câteva moduri în care pot să-mi îmbunătăţesc autoaprecierea sunt:

………………………………………………………………………………………………….…………………
…………………………………

Îmbunătăţirea autoaprecierii ar presupune:

………………………………………………………………………………………………….…………………
…………………………………

HARTA INIMII
Se desenează o inimă şi se împarte în 4 cadrane. Fiecare cadran va fi completat după cum
urmează:

1. Scrie trei calităţi ale persoanelor tale preferate.


2. Scrie trei lucruri din viaţa ta pe care ţi-ar plăcea să le schimbi.
3. Scrie trei lucruri pe care le faci bine.
4. Scrie trei cuvinte care ţi-ar plăcea să fie spuse despre tine.
Apoi se formează grupuri de lucru de 4-5 persoane şi se discută conţinutul fişelor cu inima fiecăruia.
La final se va răspunde la întrebări precum:
– Ce aţi învăţat despre voi înşivă?
– V-a surprins vreun raspuns de pe vreun formular?

– Aţi descoperit ceva nou despre cei din grupul vostru?

TORTUL REALIZARILOR PERSONALE


Fiecare participant al grupului desenează un tort cu un numar de lumânari egal cu vârsta sa. Pentru
fiecare lumânare va nota achiziţiile sau realizările din acel an de viaţă. Îsi prezintă fiecare tortul
personal, iar la final au loc discuţii cu feed-back şi identificări legate de realizările personale în raport
cu ale celorlalţi.

ROLURI PERSONALE
Se lucrează pe fişe, fiecare persoană notând toate rolurile pe care le are (de elev, fiu/fiică,
nepot/nepoată, prieten/ă, etc.). În dreptul fiecărui rol va trebui să identifice calităţile personale în
raport cu acel rol (ex: ca prieten sunt devotat, de încredere). Apoi au loc discuţii căutând să se
obţină cât mai multe exemple care definesc respectivele calităţi.

DAC-AS FI…
Se solicită ca fiecare din grup să-si aleagă pe rând mai multe obiecte sau animale cu care se
identifică, justificandu-si alegerea. Ex: Dac-aş fi o floare, aş fi … pentru că… , Dac-aş fi un animal,
aş fi… pentru că… , Dac-aş fi o formă de relief, aş fi… pentru că… .

Imaginează-ţi că eşti o floare. Ce floare ai vrea să fii? Povesteşte-ne despre această floare. Spune-
ne de ce ai ales-o?

POVESTEA COPILARIEI
Toţi participanţii se vor gândi la povestea şi la personajul care i-a impresionat în copilărie. Vor alege
prima poveste care le vine în minte şi îi vor spune titlul şi personajul. În continuare vor răspunde la
următoarele întrebări.

 Ce te-a impresionat la poveste?


 Prin ce te identifici cu personajul?
 Cu ce perioada din viaţa ta seamană povestea? / cu ce experienţă a ta rezonează povestea?
 Care este emoţia personajului?
 Cum se simte el?
 Cand te-ai simţit ca el?
 Schimba povestea! Tu esti autorul. Cum arată povestea scrisă de tine?
 Ce spune povestea aleasă si schimbarea ei despre tine în termeni de nevoi si temeri?
 Ce te-a făcut să spui asta despre tine? / să te numesti aşa?
La final, fiecare va primi feed-back din partea grupului şi identificări (dacă mai sunt şi alţii care au
trecut prin experienţe similare sau privesc lucrurile din aceeaşi perspectivă).

Aida Zodie, psiholog