ARTROZELE INTERVERTEBRALE Leziunile degenerative ale coloanei sunt foarte frecvente.

Coloana este un ansamblu unitar alcatuit din vertebre, care sunt solidarizate intre ele printr-un sistem de articulatii si ligamente. Intre corpurile vertebrale se gasesc discurile intervertebrale, alcatuite dintr-o portiune centrala (nucleu pulpos) si una periferica (inel fibros), prin care discul este despartit de portiunile sub si supraiacente. La nivelul arcului neural, solidarizarea interverteb 444x2312e rala este asigurata de articulatiile posterioare. Ligamentele ce mentin stransele legaturi intre vertebre sunt: ligamentul longitudinal anterior; ligamentul longitudinal posterior; ligamentele galbene (intre apofizele spinoase). Anatomie patologica: procesele de uzura la nivelul coloanei afecteaza atat discul intervertebral (discartroza), cat si articulatia interapofizara (artroza posterioara, artroza interspinoasa). • Discartroza este destul de precoce (chiar de la 10 ani); discul vertebral incepe sa prezinte unele semne de uzura la nivelul inelului fibros, care se fisureaza ca urmare a leziunilor degenerative si sub influenta traumatismelor si solicitarilor zilnice.
Nucleul pulpos se deshidrateaza si se altereaza, se turteste si tinde sa migreze prin fisurile inelului fibros.

Discul diminua in inaltime, iar materialul discal se poate deplasa inainte si inapoi impingand ligamentul longitudinal anterior sau posterior (acesta din urma este mai sensibil si mai putin rezistent, astfel incat distensia sa este mai frecventa si mai dureroasa). Nucleul pulpos poate strabate si platoul cartilaginos, facandu-si loc in structura osoasa a corpului vertebral: herniile intrasomatice (noduli Schmorl). In cazul discartrozei, la alterarea discala se asociaza si rasunetul osos: osteoscleroza platourilor vertebrale si osteofitoza reactionala. Osteofitoza se dezvolta anterior, sub ligamentul vertebral anterior, si mai rar posterior si lateral. Osteofitele apar uneori in vecinatatea unui disc degenerat, dar mai frecvent apar difuz, de-a lungul coloanei vertebrale, cu proeminenta la nivelul unui anumit segmentosteofitoza vertebrala difuza sau spondiloza. Termenul de spondiloza este folosit gresit ca fiind sinonim cu cel de artroza intervertebrala, el definind de fapt osteofitoza vertebrala difuza. • Artroza interapofizara este caracterizata prin leziuni identice celor de la nivelul articulatiilor membrelor. Artroza interspinoasa (sindromul Baastrup) este consecinta punerii in contact, in mod anormal, a 2 apofize spinoase vecine, cu remodelaj reciproc. Se intalneste in cazul unor hiperlordoze. • Uncartroza este o forma particulara de artroza vertebrala. Se intalneste la nivelul coloanei cervicale unde exista articulatii adevarate intre corpii vertebrali.

rupand fibrele ligamentului longitudinal posterior. putand avea un rasunet clinic deosebit datorita vecinatatii unui element anatomic important (radacina nervoasa)frecventa mare a nevralgiilor de articulatie interapofizara. Tot la nivelul coloanei vertebrale se pot intalni alunecari vertebrale (spondilolistezis). artroza interapofizara) sau de insuficienta musculaturii dorsale si sacrolombare+osteoporoza. de intensitate moderata. la nivelul C2-C3 si C3-C4. -artroza interapofizara este cervicala. de o parte si de alta a discului. cu deteriorare insidios si evolutie indelungata. impotenta functionala. in special: -microtraumatismele si traumatismele (determina luxatii. Uncartroza se localizeaza frecvent la nivelul spatiului C5-C6. Simptome: frecvent determina radiculalzii. -surmenaj profesional si sportiv. Etiopatogenie: artroza intervertebrala creste paralel cu varsta. entorse. urologice). Aceasta inseamna hernia de disc. Artrozele interapofizare sunt situate mai sus. -tulburari de statica (scolioze. hernii discale). rar determina complicatii dintre care cele mai frecvente sunt sindroamele radiculare. Ele sunt mici articulatii diartroidiale. Sunt de tip mecanic.Aceste articulatii sunt laterale. In etiopatogenie intervin toti factorii implicati in artroze. C7-D1. . dorsala. Durerile vertebrale (in afara sindroamelor radiculare) sunt difuze. vag localizate. prezenta unor simptome la un bolnav cu spondiloza poate tine de o alta leziune concomitenta (discartroza. discurile cele mai afectate sunt L4-L5 si L5-S1. hiperlordoze) si malformatiile congenitale. -boli vertebrale anterioare (boala Scheurman ce favorizeaza producerea artrozei dorsale). evidentiindu-se printrun examen radiologic efectuat de rutina sau pentru explorarea altei suferinte (pulmonare. Osteofitoza la nivelul lor se poate face: inapoi (irita radacina nervoasa). La aceste nivele nucleul pulpos patrunde prin fisurile inelului fibros si. • Discartroza lombara: la nivelul coloanei vertebrale lombare. si se numesc articulatii uncovertebrale. Regional: -discartroza: entitate variata intalnita mai ales la nivelul segmentului cervical si lombar. fracturi. in afara (irita plexul simpatic ce inconjoara artera vertebrala). poate comprima radacinile nervoase corespunzatoare. lombara. C6-C7. Aspecte clinice: artrozele intervertebrale raman clinic latente. cifoze. cu suprafete articulare acoperite de fibrocartilaj si o capsula. -spondiloza (osteofitoza vertebrala difuza): modificare degenerativ cu mare frecventa de obicei asimptomatica.

In discartroza apar: pensarea spatiului intervertebral. osteofitoza regionala. afectiuni vertebrale grave in stadiul initial (SA. prezinta o concavitate externa (cioc de papagal) si se dezvolta orizontal. Crizele dureroase acute sunt favorizate de expuneri la frig si pot surveni in urma unor miscari fortate. nu evidentiaza sindromul inflamator. Explorari paraclinice: -examene biologice-hemoleucograma. neregularitatea platourilor vertebrale adiacente. Se remarca: un grad oarecare de limitare a miscarii coloanei vertebrale (mai frecvent segmentar). Spondiloza se caracterizeaza prin prezenta dfuza a osteofitelor (inserate la cativa milimetrii de marginea platoului vertebral). Diagnostic: -diagnostic pozitiv: se pune pe baza examenului clinic (durerii vertebrale) si a examenului radiologic. artroza intervertebrala imbraca aspectul sindroamelor radiculare: nevralgie cervicobrahiala (in artroze cervicale). frecvent bolnavul fiind hiperponderal. metroanexita…). ortostatism si mers pe jos. . criza de lumbago acut la bolnavul cu artroza lombara. dorsalgii. Uneori. anomalii de statica vertebrala (uneori datorita unei atitudini antalgice). nevralgie sciatica si crurala (in artroza lombara). electroforeza…. -examen radiologic-principalul mijloc de precizare al diagnosticului. transport de obiecte grele. nevralgie intercostala (in artroza dorsala). osteoscleroza. -diagnostic diferential: afectiuni viscerale ce pot produce dureri vertebrale (litiaza biliara sau renala. bruste sau a ridicarii de greutati. osteofitoza de vecinatate.: criza de torticolis acut la bolnavul cu artroza cervicala. prezenta de puncte dureroase mediane sau latero-vertebrale evidentiate la palpare. VSH. radiografia evidentiaza discartroza. Pot fi localizate doar la unul dintre cele 3 segmente vertebralecervicalgii. Ex. osteofitoza vertebrala difuza (spondiloza). neoplasm vertebral primitiv sau secundar…). Pe acest fond cronic pot apare “crize dureroase” de cateva zile (saptamani) caracterizate prin dureri foarte intense ce determina impotenta functionala si contractura musculara antalgica. artroza interapofizara.accentuandu-se la oboseala. uneori osteoporoza corpilor vertebrali. Examenul neurologic: normal. Artroza interapofizara: radiografie de profil-pensarea spatiului articular. lombalgii. Semne: starea generala este buna. Se amelioreaza (chiar dispar) in repaus.

Tratamentul curativ poate fi conservator sau chirurgical (rezervat complicatiilor nervoasesindromul radicular de compresie medulara). 3. cand se reduc gaurile de conjugare si se restrange spatiul de emergenta a a radacinilor nervoase compresiune. Clinic apar nevralgii cel mai adesea cervicobrahiale si sciatice. scaderea treptata in greutate .Evolutie-complicatii: evolutia este lenta. a). Tratamentul conservator beneficiaza de: -mijloace igieno-dietetice: urmareste diminuarea travaliului mecanic vertebral prin repaus.Compresiunile radiculare apar in artrozele cervicale si lombare. roentgenterapie. evitarea surmenajului profesional sau sportiv.Sindroamele de compresie medulara sunt determinate de artroza cervicala. leziunile degenerative ale coloanei vertebrale accentuandu-se cu varsta. -crenoterapia: in afara puseelor acute (2 cure/an. 2. infrarosii. mai multi ani la rand). Clinic se traduc prin hipertonie si deficit motor (semne primordiale) la nivelul membrelor inferioare si printr-o diminuare a sensibilitatii profunde . cifoza) prin kinetoterapie. b). dieta. antiinflamatoare analgetice (aspirina. -mijloace medicamentoase: imbunatatirea troficitatii cartilaginoase (iozinol. -mijloace fizicale: diatermie. indometacin). Tratament: 1. Tratament profilactic (cel mai eficient): consta in corectarea tulburarilor de statica (scolioza. -kinetoterapie: obiectivementinerea/recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale. evitarea microtraumatismelor. iar la membrele superioare printr-un tablou amiotrofic sau senzitivomotor. decomprimare medulara prin manipulari vertebrale. Prognosticul bolii este favorabil in general. rumalon. Complicatiile nervoase sunt cele mai importante si sunt realizate prin compresiune medulara sau radiculara.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful