GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA

INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CONDIŢIONARE ÎN CLĂDIRI

CONTRACT MDRT – URBAN INCERC nr. 512/ 14. 06. 2011

Faza 1/2011

Redactarea a I
revizuita in urma includerii observaţiilor
din şedinţa de avizare in CTS 10 din data de 22.03.2012

Director general INCD URBAN INCERC

Conf. Univ. dr. arh. Vasile Meiţă

Director ştiinţific construcţii INCD URBAN INCERC

dr. ing. Emil Sever Georgescu

Director URBAN INCERC Sucursala Iaşi,

dr. ing. Constantin Miron

Sef de proiect
ing. Alina Cobzaru

- Mai 2012 -
Elaborare:

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII,

URBANISM ŞI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ
INCD URBAN - INCERC Sucursala Iaşi

Responsabil contract:
ing. Alina Cobzaru

Colectiv de elaborare:
dr. ing. Constantin Miron
dr. ing. Livia Miron
ing. Ionel Puşcaşu
dr. fiz. Monica Cherecheş

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAŞI –

CENTRUL DE CERCETARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC POLYTECH

Responsabil contract:
conf. dr. ing. Vasilică CIOCAN

Colectiv de elaborare:

conf. dr. ing. Marina VERDEŞ

conf. dr. ing. Cătălin – George POPOVICI
sef lucr. dr. ing. Cristian Cherecheş
asist. dr. ing. Andrei Burlacu

Consultant ştiinţific de specialitate: prof. dr. ing. Dumitru Theodor Dorin MATEESCU
CUPRINS 
 
 
Introducere. Prevederi generale 
 
1   Obiect şi domeniu de aplicare 
2   Referinţe normative pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi 
climatizare din clădiri 
3   Prevederi generale privind proiectarea instalaţiilor de ventilare și climatizare. Elaborarea 
documentaţiei tehnico‐economice pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare în 
clădiri 
4   Terminologie 
5   Cerinţe pentru realizarea ventilarii şi climatizarii  
 
Partea I‐a  
Criterii de proiectare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare în clădiri 
 
I.1 ‐ Proprietăţi privind calitatea aerului în încăperile ventilate şi climatizate. Limite de exigenta. 
 
I.1.1.Parametrii exteriori de calcul pentru clădirile ventilate şi climatizate 
I.1.2.Parametrii interiori de calcul pentru clădirile ventilate şi climatizate 
 
I.2 ‐ Proiectare şi dimensionarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare 
 
I.2.1 Soluţii de ventilare şi climatizare. Domenii de utilizare. 
I.2.1.1  Sisteme de ventilare naturala 
I.2.1.2. Sisteme de ventilare mecanica 
I.2.1.3. Sisteme de climatizare 
I.2.2  Soluţii de ventilare şi climatizare pentru diferite destinaţii de clădiri 
   ‐ Locuinţe 
   ‐ Birouri 
   ‐ Hoteluri 
   ‐ Centre comerciale 
   ‐ Clădiri pentru învăţământ 
   ‐ Piscine 
   ‐ Restaurante 
 
I.3 ‐ Elemente componente ale instalaţiilor de ventilare și climatizare pentru clădiri 
 
I.3.1 Dispozitive de introducere si evacuare a aerului   
I.3.2 Conducte de aer şi accesorii. 
I.3.3 Dispozitive pentru reglarea debitelor de aer  
I.3.4 Prize de aer si guri de evacuare  
I.3.5 Ventilatoare 
I.3.6 Filtre de aer 
I.3.7 Baterii de încălzire/ răcire 
I.3.8 Camere de tratare cu apa  
I.3.9 Tratarea cu abur  
I.3.10 Recuperatoare de energie  
 

3
I.4 ‐ Alegerea şi condiţii de utilizare a echipamentelor 
 
I.4.1 Agregate centrale de tratare a aerului 
I.4.2 Centrale de ventilare, climatizare, condiţionare. 
 
I.5 Prevederi generale privind protecţia antiseismică şi protecţia acustică 
 
I.5.1 Protecţia antiseismică ‐ Masuri specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi 
componentelor nestructurale din instalaţiile de ventilare și climatizare. 
I.5.2  Protecţie  acustică  ‐  Măsuri  pentru  realizarea  condiţiilor  tehnice  de  protecţie  împotriva 
zgomotului  produs de instalaţiile de ventilare și climatizare din clădiri  
 
Partea a‐II‐a  
Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea, recepţia şi urmărirea în exploatare a 
lucrărilor de  instalaţii de ventilare și climatizare. 
 
II.1 Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea şi recepţia lucrărilor  
de  instalaţii de ventilare și climatizare 
 
II.1.1 Execuţie şi montaj a  instalaţiilor de ventilare și climatizare. Cerinţe impuse prin 
proiectul de execuţie. 
II.1.2 Verificari pentru punerea în funcţiune  
II.1.3  Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare 
II.1.4  Recepţia finală şi darea în exploatare  
 
II.2 Reguli de buna practica pentru supravegherea, întreţinerea şi urmărirea comportării în  
exploatare a instalaţiilor de ventilare și climatizare. 
 
II.2.1  Exploatarea instalaţiilor de ventilare și climatizare  
II.2.2 Urmărirea comportării în exploatare. Cerinţe prin proiectul tehnic. 
 
II.3 Documentaţia tehnică de execuţie şi exploatare pentru instalaţii  
de ventilare/ climatizare impusă prin proiectul tehnic 
 
Anexe 
 
ƒ Anexa 1.1 Acte legislative, Reglementări tehnice specifice, Standarde (române, europene sau 
internaţionale), Lucrări de specialitate 
ƒ Anexa 1.2 Conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare. 
ƒ Anexa  I.4  Cerințe  de  calitate  pentru  componente  ale  centralelor  de  ventilare,  climatizare, 
condiționare  
ƒ Anexa  II.1  ‐  Conţinutul  caietului  de  sarcini  pentru  execuţia  lucrărilor  întocmit  în  cadrul  unui 
proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare  
ƒ Anexa II.2 ‐ Conţinutul caietului de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente 
tehnologice şi confecţii diverse pentru achiziţia lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de 
ventilare/ climatizare  
ƒ Anexa  II.3  ‐  Documente  europene/  naţionale  de  evaluare  tehnica  pentru  produse, 
echipamente  specifice  sau  procedee  de  ventilare  mecanică/  climatizare  a  clădirilor.  Cerinţe 
legislative armonizate  
 

4
GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA INSTALAŢIILOR 
Indicativ:  
DE VENTILARE/ CLIMATIZARE ÎN CLĂDIRI 
 
Introducere. Prevederi generale 
 
1. Obiect şi domeniu de aplicare 
1.1  Prevederile  prezentului  Ghid  se  aplică  pentru  proiectarea  şi  executarea  sistemelor  de 
ventilare naturală şi mecanică, respectiv a sistemelor de climatizare din clădiri civile – rezidenţiale 
şi social culturale. 
1.2  Ghidul  de  bune  practici,  a  fost  elaborat  în  concordanţă  cu  Normativul  pentru  proiectarea 
executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I5‐2010 şi are ca obiect: 
a. prezentarea limitelor de exigenţă pentru ventilarea/ climatizarea spaţiilor din clădiri în funcţie de 
destinaţie şi amplasament, în concordanţă cu condiţiile climatice locale, specifice României;   
b. explicitarea, prin exemple de calcul, a aplicării prevederilor Normativului I5‐2010, pentru diferite 
categorii de clădiri, în vederea realizării cerinţelor interioare de confort exprimate în conformitate 
cu prevederile standardelor în vigoare la data elaborării documentaţiei; 
c.  detalierea  modului  de  calcul  şi  de  dimensionare  a  instalaţiilor  şi  echipamentelor  de 
ventilare/climatizare,  în  vederea  respectării  cerinţelor  esenţiale  prevăzute  de  Legea  nr.  10/1995 
privind  calitatea  în  construcţii,  cu  modificările  ulterioare  şi  a  exigenţelor  specifice  instalaţiilor  de 
ventilare, climatizare, condiţionare; 
1.3 Prin aplicarea regulilor de bună practică în proiectarea, execuţia şi urmărirea în exploatare a 
instalaţiilor şi echipamentelor de ventilare, climatizare sau condiţionare, se urmăreşte rezolvarea 
practică a tuturor problemelor impuse, pentru satisfacerea cerinţelor de: 
ƒ Rezistenţă mecanică şi stabilitate  
ƒ Securitate la incendiu   
ƒ Igiena, sănătate şi mediu 
ƒ Siguranţa în exploatare  
ƒ Protecţia împotriva zgomotului  
ƒ Economie de energie şi izolare termică  
ƒ Durabilitatea (fiabilitatea) şi întreţinerea sistemelor realizate. 
1.4  Ghidul  de  bună  practică  specifică  cerinţele  pentru  proiectarea,  execuţia  şi  exploatarea  
sistemelor  de  ventilare naturală,  mecanică/  climatizare  şi se  aplică  următoarelor tipuri  de clădiri, 
indiferent de forma de proprietate: 
a) clădiri civile noi, 
b) clădiri  civile  existente,  supuse  unor  lucrări  de  intervenţie  pentru  consolidare, 
extindere, refuncţionalizare sau modernizare, reparaţii capitale.  
1.5 Fac excepţie de la aplicarea acestui Ghid tehnic:  
a.  instalaţiile  de  ventilare,  climatizare  şi  aer  condiţionat  destinate  asigurării  condiţiilor 
tehnologice  de  tip  special  (instalaţii  din  camere  curate,  instalaţii  de  dezodorizare,  de  sterilizarea 

5 
aerului, instalaţii de transport pneumatic, instalaţii din mine, tuneluri, adăposturi de apărare civilă 
şi din construcţii agrozootehnice)  
b. instalaţiile de răcire prin radiaţie şi instalaţiile de ventilare sau încălzire cu aer cald prin jeturi 
de aer orizontale. 
c. tratarea problemelor specifice legate de faţadele duble ventilate (opace sau vitrate). 
De asemenea nu sunt tratate instalaţiile speciale pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi 
în  caz  de  incendiu  (desfumare)  cu  excepţia  unor  prevederi  care  reglementează  posibilitatea 
utilizării  parţiale  sau  totale  a  instalaţiilor  de  ventilare  ale  clădirii,  pentru  evacuarea  fumului  şi 
gazelor fierbinţi. 
1.6  Ghidul  de  bună  practică  face  precizări  referitoare  la  conţinutul  documentaţiilor  tehnico‐
economice necesare pentru realizarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare în clădiri, cu 
detalieri pentru: 
  a) expertiza tehnică (în Anexa 1.2)   
b)  elementele  pentru  prezentarea  proiectului  tehnic  general  pe  specialităţi,  memoriul 
tehnic de specialitate şi piesele desenate, în Anexa 1.2 
c) caracteristicile de calitate ale instalaţiei proiectate, justificate pentru fiecare dintre cele 6 
cerinţe esenţiale în conţinutul caietelor de sarcini, menţionate în Partea II, Anexa II.1., II.2. 
 
2. Referinţe normative pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi 
climatizare din clădiri 
 
Documentele de referinţă, legislative şi tehnice pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de 
ventilare şi climatizare din clădiri sunt menţionate în Anexa 1.1, care include:  
1.1.1 Acte legislative (Directive, Legi, Hotărâri şi Ordonanţe Guvernamentale)  
1.1.2 Reglementări tehnice specifice  
1.1.3 Standarde (române, europene sau internaţionale) armonizate 
1.1.4 Lucrări de specialitate 
Pentru referinţele datate, se aplică numai ediţia în vigoare la data întocmirii proiectului tehnic.  
 
3. Prevederi generale privind proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare 
Elaborarea documentaţiei tehnico‐economice pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi 
climatizare clădiri 
3.1 Conţinutul ‐ cadru al documentaţiilor tehnico‐economice aferente investiţiilor publice este 
reglementat,  la  data  elaborării  Ghidului,  prin  prevederile  Hotărârii  Guvernului  HG  28/2008  cu 
completările  ulterioare  (Ord.  863  din  02/07/2008)  şi  se  aplică  pentru  realizarea  obiectivelor  de 
investiţii noi, precum şi lucrărilor de intervenţii la construcţii existente.  
3.2  Cerinţele  generale  referitoare  la  proiectarea  şi  executarea  lucrărilor  de  instalaţii  de 
ventilare  şi  climatizare  din  clădiri  sunt  cele  menţionate  în  normativul  I5‐2010,  cap.  1. 
Complementar  acestora,  în  Anexa  1.2  se  prezintă  detalii  privind  continutul  fazelor  de  proiectare 
pentru  instalatiile  de  ventilare/  climatizare,  menţionate  prin  documentele  normative  precizate  la 
art. 3.1. în ediţia în vigoare la data întocmirii proiectului tehnic.  

6 
 4. Terminologie 
  4.1.  Terminologia  şi  notaţiile  utilizate  în  acest  ghid  sunt  în  concordanţă  cu  termenii  şi 
definiţiile  folosite  în  documentele  tehnice  normative  româneşti,  cu  aplicare  în  domeniul  de 
activitate al ghidului: 
• Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi Legea nr. 
372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare; 
• Normativul  pentru  proiectarea  executarea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare  şi 
climatizare, indicativ I5‐2010 
• Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor Mc 001/2006; 
•  SR EN 12792:2004, Ventilarea în clădiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice;  
• SR  EN  ISO  7730:2006,    Ambianţe  termice  moderate  –  Determinarea  analitică  şi 
interpretarea  confortului  termic  prin  calculul  indicilor  PMV  şi  PPD  şi  specificarea 
criteriilor de confort termic local 
• SR  CR  1752:2002,    Instalaţii  de  ventilare  în  clădiri.  Criterii  de  proiectare  pentru 
realizarea confortului termic interior 
• Alte  reglementări  tehnice  şi  standarde  în  vigoare,  menţionate  in  Anexa  I.4.  ‐ 
Documentele  de  referinţă,  legislative  şi  tehnice  pentru  proiectarea  şi  executarea 
instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri. 
   
4.3. Simboluri şi prescurtări 
Simbolurile  şi  unităţile  de  măsură  pentru  principalii  termeni  utilizaţi  sunt  indicaţi  în 
Normativul  pentru  proiectarea  executarea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare, 
indicativ I5‐2010. 
S‐a folosit sistemul internaţional de unităţi de măsuri (SI), în care: 
1W = 0,860 kcal/h = 1J/s 
1 m2 K/W = 1,163 m2 h oC/ kcal 
1W/(m3K) = 0,860 kcal/(m3 h oC) 
1Wh = 3600 J = 0,860 kcal 
În  cadrul  relaţiilor  de  calcul  utilizate  în  prezentul  ghid  de  buna  practică  pentru  proiectare,  s‐au 
păstrat notaţiile utilizate în standardele europene armonizate. 
 
5. Cerinţe pentru realizarea ventilarii şi climatizarii 
 
5.1 Ventilarea şi climatizarea, cu procesele conexe derivate ventilarea naturală, mecanică, 
hibridă, condiţionarea aerului, confortul termic dintr‐o încăpere si eficienţa ventilării sunt procese 
şi mărimi definite detaliat în Normativul I5‐2010, cap. 2 Terminologie, cap. 3 Ventilarea clădirilor şi 
cap. 4. Climatizarea clădirilor. 
 
  

7 
I.3 ‐ Elemente componente ale instalaţiilor de ventilare si climatizare pentru clădiri 

I.3.1 Dispozitive de introducere şi evacuare a aerului 

  Exemplu de calcul 

  Într‐o cameră cu lungimea L = 16 m, înălţimea H = 4 m şi lăţimea B = 10 m, trebuie să 
se introducă prin guri de perete, pe partea îngustă a încăperii, o cantitate de aer Q = 3000 
m3/h.  

  Se  cere  determinarea  secţiunii  gurilor  de  aer,  viteza  de  introducere  a  aerului  şi 
raportul de amestec la capătul jetului. 

  Bătaia jetului X = L = 16 m. 

  Valoarea limita a vitezei axiale (aleasă) vg = 0,3 m/s. 

  Alegerea secţiunii gurii de aer 

  Conform ecuaţiei: 

, 

se obţine secţiunea gurii de aer S: 

; 

Urmează să fie utilizate patru guri de aer dreptunghiulare, cu un raport între laturi s ≤ 
25 şi un raport al suprafeţei libere i = 0,75. 

  Debitul de aer ce trece prin fiecare gură de aer va fi: 

. 

  Coeficientul de contracţie depinde de forma şi de modul de contracţie al gurii de aer. 
Ca indici, sunt date pentru acest coeficient α, următoarele valori: 

    Duze de construcţie obișnuită      0,99 

    Deschideri rectangulare cu marginile rotunjite  0,82‐088 

    Guri cu perforaţii          0,74‐0,82 

    Guri cu lamele despărţitoare        0,66‐0,74 

    Orificii rotunde cu muchii vii        0,63 

45 
 
  Coeficienţii  K  şi  K’,  determinaţi  în  mod  experimental,  variază  potrivit  cu  forma  şi 
execuţia  gurilor  de  aer.  Se  constată,  de  asemenea  şi  o  anumită  influenţă  a  vitezei. 
Rezultatele  diferitelor  cercetări  nu  corespund  pe  deplin.  În  consecinţă,  în  tabelul  3.1  sunt 
indicate valori medii pentru coeficientul K’.  

Tabelul 3.1Valori medii pentru coeficientul K’ 

Coeficienţii gurilor de aer K'  Viteza aerului v0 
Tipul gurii de aer  2‐5 m/s  8‐10 m/s 
Guri de aer simple:       
   circulare sau pătrate  5,7  7,0 
   dreptunghiulare: raportul dintre laturi       
       s = 25  5,3  6,5 
       s = 40  4,9  6,0 
Deschideri circulare, axiale sau radiale  3,9  4,8 
Grătare sau grilaje, suprafaţa liberă       
     i = 0,4  4,7  5,7 
Table 
i = 0,03...0,05  3,0  3,7 
găurite 
     i = 0,1...0,2  4,0  4,9 
Grătare cu lamele despărţitoare divergente cu 
     
unghi de: 
   40  ̊  2,9  3,5 
   60  ̊  2,1  2,5 
   90  ̊  1,7  2,0 
 

  Din tabelul 3.1 se obţine pentru viteza v0 ≤ 5 m/s  

    K’ = 5,3 (gură de aer cu lamele drepte) 

    α ≈0,7. 

  De aici rezultă: 

     
  şi 

    ;  . 

  Pentru o gură de aer cu înălţimea h = 0,14 m, lungimea l a grătarului va fi: 

    . 

46 
 
 Lungimea  totală  a  grătarului  depinde  de  lăţimea  disponibilă  a  peretelui.  Numai 
atunci când rămâne un spaţiu suficient între grătare – în mod direct trebuie să se pornească 
de  la  diametrul  echivalent  al  suprafeţei  secţiunii  S0  –  diferitele  guri  de  introducere  pot  fi 
calculate conform cu legile jetului liber, ca in acest exemplu. 

Viteza aerului        . 

Raportul de amestec           

  Acest raport de amestec mare este valabil pentru jetul liber circular. Întrucât jeturile 
diferitelor  guri  de  introducere  se  amestecă  între  ele  la  extremităţi,  raportul  de  amestec 
calculat  nu  va  fi  obţinut  în  realitate.  Chiar  dacă  raporturile  de  amestec  sunt  mai  reduse, 
riscul  producerii  de  curenţi  neplăcuţi  rămâne  însă  mic  atunci  când  aerul  introdus  aer  o 
temperatură mai scăzută decât aerul interior. 

I.3.2 Conducte de aer şi accesorii. Condiţii speciale.  
I. 3.2.1 Calculul conductelor de aer. Metoda secțiunilor constante 

Exemplu de calcul  

Se cere calcularea reţelei de conducte a instalaţiei de ventilare a unui cinematograf 
cu 400 de locuri, la care debitul orar de aer introdus este Qz= 12000 m3.  

Pentru calculul secţiunilor vor fi folosite următoarele viteze: 

    v1= 5 m/s  în conducta principală ; 

    v2= v3= 4 m/s   în ramificaţiile conductelor ; 

    vL= 1,5 m/s  în camera de ventilare ; 

    v = 2 m/s  la gurile de introducere a aerului. 

  Camera de ventilare se găsește într‐o încăpere în spatele sălii de spectacol. Conducta 
principală  ajunge  în  partea  frontală  a  sălii  de  cinematograf,  având  traseul  pe  dedesubt  şi 
lateral;  aerul  introdus  este  refulat  în  sală  prin  două  guri  amplasate  în  stânga  şi  dreapta 
ecranului. Reţeaua de conducte pentru aerul introdus are deci forma reprezentată in fig. 3.1. 

47 
 
 

Fig. 3.1 Reţeaua de conducte pentru exemplul de calcul 

  Secţiunea conductei principale are o suprafaţă de: 

  . 

  Se alege o secţiune dreptunghiulară cu laturile: 

a= 0,75 m şi b= 0,9 m.  

  Atunci     

    a*b = 0,75*0,90 = 0,675 m2 .    

  Camera de ventilare are o secţiune de : 

    . 

  În cazul secţiunii pătrate, laturile camerei vor fi: 

    a=b= 1,5 m. 

  Prin  tronsoanele  2  şi  3  trece  jumătate  din  debitul  de  aer  introdus.  Secţiunea  lor 
devine deci: 

    . 

  Se aleg deci următoarele dimensiuni: 

    a*b = 0,75*0,55 = 0,412 m2 .    

În tronsoanele considerate se găsesc următoarele rezistenţe locale: 

Tronsonul 1:  Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

    Creştere de secţiune S1/SL = 0,4     ζ = 0,13 

    Reducere de secţiune S1/SL = 0,4  ζ = 0 

    Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

    Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

    Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

              ∑ζ = 1,33. 

48 
 
Tronsonul 2:   Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

    Cot 900 cu muchii ascuţite     ζ = 1,25 

              ∑ζ = 1,55. 

Tronsonul 3:  Ramificaţie = cot 900 R/d = 1    ζ = 0,3 

    Cot 900 cu muchii ascuţite     ζ = 1,25 

              ∑ζ = 1,55. 

Plasa  prizei  de  aer  exterior,  pentru  viteza  aerului  de  v  =  1,5  m/s  şi  raportul  între 
suprafaţa liberă şi totală s/S = 0,6 are un coeficient de rezistenţă ζ = 1,5. Gurile de refulare a 
aerului în sală sunt prevăzute cu grătar din tablă ştanţată având s/S = 0,5. Pentru v = 2 m/s, 
coeficientul este ζ = 4,9. 

  Astfel, pentru tronsoanele cele mai lungi ale conductei de aer se obţin pierderile de 
presiune din tabelul 3.2 

Tabelul 3.2 Pierderi de presiune pentru tronsoanele 1 şi 2 

Qs   v       R    R*l    Z   

l         a      b      dg    
Nr.  ∑ζ  [mc/s [m/s [mmH2O/ [mmH2 [mmH2
[m]  [m]  [m]  [m] 
]  ]  m]  O]  O] 
0,7 0,9 0,8
1  34  1,33 3,3  5,0  0,031  1,05  2 
5  0  0 
0,7 0,5 0,6
2  14  1,55 1,65  4,0  0,025  0,35  1,5 
5  5  5 
                           1,40  3,5 
Plasă la priza de 
aer exterior  1,5  ‐  ‐  ‐  ‐  1,5  ‐  ‐  0,2 
Grătar la gura 
de refulare  4,9  ‐  ‐  ‐  ‐  2,0  ‐  ‐  1,2 
                  1,40  4,90 
  Trebuie verificată, de asemenea, pierderea de presiune în tronsonul 3.  
Ea este dată în tabelul 3.3.  
Tabelul 3.3 Pierderi de presiune pentru tronsonul 3 

l        Qs   a       b       dg      v       R    R*l    Z   

Nr.  ∑ζ 
[m]  [mc/s]  [m]  [m]  [m]  [m/s] [mmH2O/m]  [mmH2O]  [mmH2O] 
3  2  1,55  1,65  0,75  0,55  0,65  4,0  0,025  0,05  1,5 
 

La aceasta se adaugă pierderea la gura de refulare a aerului în sală Δp =1,2 mmH2O. 
Pierderea de presiunea în tronsonul 3 devine deci: 

    Δp3 = Rl + Z + Δp = 2,75 mmH2O. 

49 
 
În schimb, pierderea de presiune în tronsonul 2 a fost : 

    Δp2 = 0,35 + 1,5 + 1,2 = 3,05 mmH2O. 

Deoarece, în general,  

    Δp = C1 * v2 = C2 * Q2 ,  

  Debitele de aer introduce în cele două tronsoane 2 şi 3 vor fi în raportul : 

     
  Această mică diferenţă poate fi trecută cu vederea. Dacă ar fi existat diferenţe mari 
între pierderile de presiune ale tronsoanelor 2 şi 3, ar fi fost necesară majorarea pierderii de 
presiune în tronsonul 3 prin introducerea unei rezistenţe (clapetă de reglare). 

  În  afară  de  pierderea  depresiune  în  reţeaua  de  conducte,  trebuie  calculată  şi 
pierderea de presiune din centrala de ventilare. În primul rând, trebuie stabilite pierderile de 
presiune  care  se    produc  în  filtru  şi  în  bateria  de  încălzire  a  aerului,  care  depind  de 
construcţie  şi  de  debitul  de  aer  şi  trebuie  cerute  de  la  firma  producătoare.  În  exemplul 
prezentat pentru Qz = 12000 m3/h : 

    Filtrul      ΔpF = 6 mmH2O 

    Baterie de încălzire  ΔpE = 5 mmH2O 

    Total       ΔpL = 11 mmH2O 

  Deci, căderea de presiune totală în circuitul cel mai lung de conductă va fi: 

    Δp = ∑(Rl) + Z + ΔpL = 1,40 + 4,9 + 11,0 = 17,3 mmH2O. 

  Puterea teoretică a ventilatorului este dată de produsul dintre debitul volumetric pe 
secundă şi presiune, deci : 

    P =  . 

  Pentru un ventilator cu randamentul η = 0,6, puterea efectiv necesară devine: 

    . 

 
I. 3.2.2. Calculul conductelor de aer. Metoda secțiunilor variabile cu recuperarea 
 presiunii statice 
 

50 
 
 Exemplu de calcul 1 

Se cere dimensionarea unei conducte de distribuţie uniformă cunoscându‐se: debitul 
de  aer  iniţial  D1  =  6000  m3/h;  numărul  de  guri  n  =6;  debitul  unei  guri  1000  m3/h;  distanţa 
dintre  axele  gurilor  l  =  10  m;  viteza  inițială  a  primului  tronson  al  conductei  v1  =  8  m/s; 
înălţimea maximă a conductei h = 450 mm. Se cere de asemenea presiunea totală necesară 
în secţiunea iniţială a conductei de distribuţie (secţiunea care trece prin axa primei guri de 
refulare). 

Calculele  sunt  sistematizate  în  tabelul  3.4  iar  conducta  dimensionată  este 
reprezentată în fig. 3.2. 

Tabelul 3.4 Sistematizarea calculelor de la exemplul de calcul 

Nr.  D  l  v1  v2  h 

Tronson  [m3/h]  [m]  [m/s]  [m/s]    [m]   
[m2]  (rotunjit 
mm) 
0  6000  ‐  8,00  ‐  ‐  450  465 
1  5000  10  8,00  6,70  0,2082  450  465 
2  4000  10  6,70  5,60  0,1985  450  440 
3  3000  10  5,60  4,50  0,1850  450  410 
4  2000  10  4,50  3,60  0,1542  450  345 
5  1000  10  3,60  2,70  0,1042  450  230 

Fig. 3.2 Conductă de distribuţie – exemplu de calcul 

51 
 
 Fig. 3.3 Variaţia presiunilor într‐o conductă de distribuţie cu recuperarea presiunii statice 

Lungimea tronsonului 0 este: 

       
  Pentru  calculul  tronsonului  1,  în  nomograma  din  figura  3.4  se  fixează  mai  întâi  în 
câmpul inferior punctul dintre intersecţia liniei debitului D2 = 6000 – 1000 = 5000  m3/h cu 
linia l = 10,00 m, apoi se trasează prin acest punct o dreaptă verticală până la întretăierea cu 
curba  v1  =  8,00  m/s  (linie  plină);  în  dreptul  punctului  de  intersecţie  obţinut  se  citeşte  pe 
ordonata  din  stânga  (linie  plină),  v2  =  6,70  m/s.  Pe  baza  acestei  viteze  se  stabileşte  aria  şi 
apoi lăţimea b a tronsonului. În continuare, calculul de dimensionare decurge în mod similar. 

52 
 
 Fig.3.4 Nomogramă de calcul a conductelor de distribuţie cu recuperarea presiunii statice 

Dacă se admite că gura de refulare are dimensiunile 300 x 350 mm (aria A0 = 0,105 
2
m )  şi  cunoscând  ca  viteza  aerului  în  conductă  înainte  de  ultima  gură  de  refulare  este  de  
2,70 m/s, pierderea în gura de refulare considerată liberă este: 

       
În care ζ155 = 3,8 s‐a determinat cu ajutorul figurilor 3.5 şi 3.6 

53 
 
 
Fig. 3.5 Gură de refulare la capăt de conductă; 
 
     
 
                                                    
 
 
 
 
 
 
 
 
 
                                                   Fig. 3.6  ζ155 

Viteza aerului în gura de refulare fiind: 

      , 

presiunea dinamică necesară pentru dezvoltarea jetului este: 

       
  Presiunea statică în conductă în dreptul fiecărei guri de refulare este deci, conform 
ecuaţiei: 

       
rezultă : 

      . 

Presiunea dinamică în primul tronson al conductei, corespunzătoare vitezei iniţiale v1 
= 8,00 m/s este :  

      .   

  Conform  celor  arătate  mai  înainte  această  presiune  dinamică  serveşte,  prin 
transformări  succesive  în  presiune  statică,  la  acoperirea  pierderilor  ce  au  loc  pe  întreaga 
lungime  a  conductei  de  distribuţie.  Presiunea  totală  in  secţiunea  iniţială  a  conductei  de 
distribuţie este deci:  

54 
 
      , 
care,  împreună  cu  rezistenţa  instalaţiei  calculată  de  la  priza  de  aer  şi  până  în  secţiunea 
iniţială  a  conductei  de  distribuţie,  determină  valoarea  presiunii  totale  a  ventilatorului  ce 
trebuie montat în instalaţie. 
Examinând  forma  conductei  de  distribuţie  din  fig.  3.2  se  observă  că  necesităţile  de 
recuperare a presiunii au făcut ca tronsonul 1 să păstreze aceleaşi dimensiuni ca şi tronsonul 
0. Aceasta înseamnă că pierderile mari de presiune în tronsonul 1, datorită vitezei mari de 
curgere  a  aerului  la  capătul  iniţial  al  conductei,  au  cerut  o  recuperare  mai  importantă  de 
presiune  statică,  adică  o  viteză  în  aval  sensibil  mai  mică  decât  viteza  din  amonte.  Când 
pierderile de presiune în tronsoane sunt ridicate (viteze mari asociate cu distanţe mari între 
gurile de refulare), este posibil ca nici menţinerea unei secţiuni constante a tronsoanelor să 
nu mai fie suficientă şi conductele de distribuţie să capete formele sin fig. 3.7, a,b, în scopul 
de a se realiza astfel diferenţele necesare între vitezele din amonte si din aval. 

Fig. 3.7 Forme de conducte de distribuţie uniformă 
Deseori în proiectare se face eroarea de a se considera satisfăcătoare o conductă cu 
secţiune  constantă  pe  întreaga  lungime,  pentru  distribuirea  uniforma  a  aerului.  Fie  o 
asemenea  conductă  (  fig.  3.8),  în  care  variaţie  presiunii  statice  necesară  pentru  a  menţine 
aceeaşi valoare pr în dreptul fiecărei guri de refulare este reprezentată prin linia întreruptă 1‐
2‐3‐4‐5. Prin păstrarea unei secţiuni constante a conductei se întâmpla ca vitezele v2 si v3 să 
capete valori mai mici decât cele utile.  
În  acest  caz,  în  dreptul  gurilor  de  refulare  se  realizează  o  conversie  a  presiunii 
dinamice într‐o măsură mai mare decât este necesar, ceea ce face ca în secţiunea II în loc de 
presiunea statică pr, să se realizeze  , iar în secţiunea III,să ajungă până la  . Se observă 
că în această situaţie presiunea statică în conductă creşte în sensul de curgere a aerului, cu 
efectul că gurile de refulare dinspre capătul final al conductei vor refula un debit mai mare 
decât gurile din tronsoanele iniţiale. 

55 
 
 Fig. 3.8 Variaţia presiunilor într‐o conductă cu secţiune constantă 

Dacă o cunductă de distribuţie uniformă este corect calculată, nu este necesar să se 
monteze organe de reglaj la gurile de refulare, care pot fi prevăzute, în acest caz, numai cu 
plase de sârmă sau cel mult cu jaluzele pentru dirijarea aerului. 
  Locul de montare a gurilor de refulare pe periferia conductei de aer este indiferent. 
  În ceea ce priveşte viteza aerului în conductele de distribuţie uniformă nu există nici 
o  restricţie  în  afară  de  cele  referitoare  la  nivelul  admis  de  zgomot.  Metoda  de  calcul  prin 
recuperarea  presiunii  statice  este  avantajoasa  în  special  la conducte cu  viteză mare  (15‐40 
m/s), folosite din ce în ce mai mult în instalaţiile moderne, deoarece economia de energie 
devine mai importantă în acest caz. 
  Când  conductele  de  distribuţie  uniformă  conţin  piese  care  intervin  cu  rezistenţe 
locale la pierderile din tronsoane, valorile acestor rezistenţe se iau în consideraţie sub forma 
unor lungimi echivalente care se adaugă la lungimile geometrice ale tronsoanelor respective.  
Prin  lungimea  echivalentă  a  unei  piese  speciale  se  înţelege  lungimea  unui  tronson 
drept în care se produc, în aceleaşi condiţii de curgere, o pierdere de presiune prin frecare 
egală cu pierderea locală a piesei respective. 
  În  general,  piesele  speciale  conţinute  de  conductele  de  distribuţie  uniformă  sunt 
coturile  si  curbele.  Lungimile  echivalente  ale  acestor  piese  se  pot  determina  pe  baza 
indicaţiilor furnizate de frigurile 3.9 şi 3.10.  
  Modul de utilizare al acestor figuri reiese din exemplul de calcul următor. 
Exemplu de calcul 2 
  Se dă porţiunea de conductă de distribuţie din fig. 3.11 şi se cere lungimea totală de 
utilizat în calcule a tronsonului 2. 

  Lungimea geometrică a tronsonului este l1 = 2 + 4 = 6 m.  

În fig. 29.9, R/a = 600/600 = 1, iar b/a = 300/600 = 0,5.  

56 
 
La aceste valori se citeşte în figură: 

      şi se deduce:   .  

Lungimea totală care se utilizează în calcule şi care se introduce deci în nomograma din fig. 29.3 este: 

       . 

  Se  observă  că  curba  din  fig.  3.11  a  fost  efectuată  în  porţiunea  cu  lăţime  mare  a 
tronsonului. Această dispoziţie oferă două variante şi anume: în porţiunea cu lăţime mare, 
viteza aerului fiind mai redusă, pierderea locală provocată de curbă este mai mică; din punct 
de  vedere  al  calculului,  dispoziţia  este  convenabilă,  deoarece  lăţimea  mare  a  tronsonului 
este  cunoscută  din  calculele  precedente,  în  timp  ce  lăţimea  mică  urmează  să  fie 
determinată. 

Fig. 3.9 Lungimea echivalentă a curbelor cu secţiune rectangulară 

Fig. 3.10 Lungimea echivalentă a curbelor cu secţiune circulară 

Fig. 3.11 Determinarea lungimii totale a unui tronson cu curbă

57 
 
 I.3.5  Ventilatoare 

Sunt maşini hidraulice folosite pentru vehicularea aerului si gazelor si care realizează o presiune de pana la 30.000 Pa . 
 In tabelul 3.5 sunt prezentate tipurile de ventilatoare , curbele caracteristice ale acestora împreuna cu aplicaţiile lor: 
TABEL 3.5 Tipuri de ventilatoare 

  Performante 
Tip  Caracteristicile  rotorului  Caracteristicile carcasei  Curbe caracteristice  Aplicaţii 
caracteristice 
Încălzire generală, 
Eficienţa maximă se  ventilaţie şi condiţionare. 
V  Spirală ‐ pentru o  înregistrează între 50 şi 60%  De obicei utilizată 
Cea mai mare eficienţă dintre toate  conversie eficientă a 
E  pentru volume de aer mari.  pentru aplicaţii 
ventilatoarele centrifugale. Zece până la 16  presiunii. 
N  Acestea permit atingerea  industriale care pot 
palete de forma unei aripi curbată dinspre 
T  Randamentul maxim  unor caracteristici de  avea nivel redus, 
centru spre vârf. Paletele profunde permit 
I  Tip elice  este obţinut prin  presiune bune.  mediu sau ridicat de 
expansiunea eficientă.  
curăţare continuă şi  Puterea atinge maximul în  sarcină. Se poate 
L  Aerul iese din rotor cu o viteză mai mică decât 
apropierea vârfului de  utiliza şi în aplicaţii 
  în vârf. Pentru o sarcină dată, are cea mai    dispunerea în 
A  randament şi scade sau se  industriale, de mari 
T  mare viteză centrifugă din această categorie.    aliniament a roţii cu 
auto limitează in lipsă de  dimensiuni,cu aer 
O  zona de admisie. 
sarcină.  curat cu economii 
A  important de energie. 
R  Randament puţin mai scăzut faţă de cele 
E  cu elice  Aceleaşi tipuri de 
  Similar cu cele 
Înclinate în  10 până la 16 lamele simplu stratificate  Folosesc aceeaşi  aplicaţii ca mai sus. 
C  precedente, cu rezerva că 
spate/curbate  curbate sau înclinate în spate faţă de  carcasă ca  Se pot utiliza în 
E  maximul de eficienţă este 
in spate  direcţia de rotaţie.  ventilatoarele tip elice   aplicaţii cu mediu 
N    uşor mai scăzut. 
Eficiente din aceleaşi motive ca şi cele tip    coroziv sau coroziv. 
T  elice. 
R   
I  Spirală. De obicei este  Uzual pentru clădiri 
Nivele de presiune mai ridicate decât la  Caracteristici de presiune  industriale şi cerinţe 
F  cea mai îngustă 
cele tip elice, curbate înapoi, sau  mai ridicate decât cele cu  de presiune ridicată. 
U  carcasă. Pentru că 
înclinate înapoi.  elice sau cele curbate înapoi.  Defectele ce pot 
G  designul roşii este mai 
Curba poate înregistra o întrerupere la  Se pot înregistra căderi  apărea la roată pot fi 
A  puţin eficient, 
Radiale  stânga vârfului de randament, iar  bruşte d presiune în stânga  reparate cu uşurinţă. 
L  dimensiunile carcasei  vârfului de randament, dar  Roţile pot fi uneori 
ventilatorul nu trebuie să funcţioneze în 
E  nu sunt la fel de  acestea nu creează  învelite cu un material 
  acele condiţii.   
  importante ca la cele  probleme. Puterea creşte  special. Nu sunt 
Puterea creşte continuu în lipsă de 
tip elice sau înclinate    continuu în lipsă de sarcina.  utilizate in instalaţii de 
sarcină. 
înapoi.  condiţionare a aerului. 

58
 Curbă de presiune mai aplatizată şi eficienţă  Curba de randament este mai  În special pentru 
mai scăzută decât cele tip elice, înclinate  puţin abruptă decât  a  aplicaţii HVAC precum 
Spirală, adesea identică cu 
înapoi sau curbate înapoi.  ventilatoarelor curbate în  canale de fum 
celelalte ventilatoare 
Nu se recomandă selecţia când funcţionarea o  spate şi cade în stânga  rezidenţiale, unităţi de 
centrifugale. 
poziţionează în stânga vârfului de randament  punctului de maxim. Maxim  condiţionare. 
Potrivirea între roată şi 
Curbate înainte  pe curba randamentului.  de eficienţă în stânga vârfului 
gura de admisie mai puţin 
Puterea creşte continuu la evacuarea liberă.  la 40‐50% pentru volume mari 
importantă ca la cele cu 
Selecţia motorului trebuie să ţină cont de    de aer. La selecţia motorului 
  elice sau înclinate în 
acest aspect.  trebuie ţinut cont de creşterea
spate. 
  consumului de curent la 
funcţionara în lipsă de sarcină. 
  Debit mare, dar capacităţi  Pentru aplicaţii de 
V  forte mici de presiune.  joasă presiune cu 
Randament scăzut. 
E  Inel simplu, orificiu plat  Randamentul maxim atins în  circularea unui volum 
Limitat la aplicaţii de joasă presiune 
sau venturi.  apropiere de lipsă de  mare de aer, de 
N  De obicei rotoarele ieftine au doua sau mai 
Forma cu eficienţă optima  sarcină. Refularea circulară a  exemplu –aerul circula 
T  Elice  multe lame simplu‐stratificate ataşate la un 
este cea  cu dimensiune  aerului.  prin pereţi,nu prin 
I  butuc relativ mic. Transfer de energie primară 
apropiată de diametrul  tubulatură. Utilizat în 
L    prin viteza de presiune 
  lamelelor.   instalaţii de 
A      împrospătare a 
T  aerului. 
O  Debit mare, capacităţi medii  Instalaţii de 
A  de presiune. Curba  condiţionare de 
R  Într‐o oarecare măsură sunt mai eficiente şi  randamentului  cade la  presiune mică şi medie 
E  capabile să dezvolte presiune statică mai  stănga vârfului de  unde distribuţia de aer 
mare decât cele cu elice. De obicei au 4 până  Tub cilindric cu diametrul  presiune.Trebuie evitată  nu atinge praguri 
 
De tubulatură  la 8 lamele tip elice sau secţiune transversală  foarte apropiat de al  funcţionarea în această  critice.Utilizat în 
A  simplu‐stratificată.  lamelelor.  regiune. Refularea circulară  aplicaţii industriale 
X    Butucul este de obicei mai mic decât jumătate  a aerului.  precum cuptoare de 
 
I  din diametrul ventilatorului.    uscare, vopsitorii sau 
A  la exhaustarea 
L  fumului. 
E Caracteristici de înaltă  Instalaţii generale de 
presiune cu debit mediu.  condiţionare a aerului 
Forma şi aranjarea lamelelor permite un 
Curba randamentului  cade  de joasă, medie şi 
randament mediu spre ridicat şi o bună  Tub cilindric cu diametrul 
la stănga vârfului de  înaltă presiune cu 
eficienţă în utilizare.  foarte apropiat de al 
presiune. Trebuie evitată  instalare compactă şi 
Cu palete în  Cele mai eficiente au lamele în forma de elice.  lamelelor. Paletele de 
funcţionarea în această  curent liniar. Are o 
trepte  Lamelele pot avea pas fix, ajustabil sau  dirijare in amonte sau în 
regiune.Paletele de dirijare  bună distribuţie a 
reglabil.  aval de rotor sporesc 
  corectează mişcarea  aerului in aval. Mai 
Butucul este de obicei mai mare decât    randamentul şi eficienţa. 
circulară imprimată de  compacte decât 
jumătate din diametrul ventilatorului. 
  motor şi sporesc  ventilatoarele 
caracteristicile de presiune şi  centrifugale cu aceeaşi 

59
 eficienţa ventilatorului.  întrebuinţare. 
S  Tub cilindric  similar cu    Randament similar cu al 
P  vanele axiale în trepte, cu  ventilatoarelor curbate în 
E  Randament asemănător cu cele curbate în  deosebirea ca diametrul  spate, cu excepţia capacităţii 
spate exceptând capacitatea şi presiunea care  nu este la fel de apropiat  şi presiunii care sunt mai 
C  În special în pentru 
Centrifugale de  sunt mai mici.  faşă de dimensiunea  mici. Eficienţă mai mică 
I  recirculare în instalaţii 
tubulatură  Eficienţă mai mică faţă de cele curbate înapoi.  lamelelor.  decât cele curbate în spate 
A  de joasă presiune. 
Curba de randament poate înregistra o  Aerul este eliberat radial  după ce aerul atinge 90o. 
L    cădere în stânga vârfului de presiune.    de la roată şi face un  Curba de randament este 
E  0
unghi de 90  prin paletele  asemănătoare cu cea a 
  de dirijare.  ventilatoarelor axiale. 
De obicei folosită fără  Sisteme de exhaustare 
tubulatură de ventilaţie, de  de joasă presiune 
În mod curent nu are 
Pentru sisteme cu exhaustare la presiune  aceea funcţionează la  precum fabrici, 
carcasă deoarece aerul 
joasă precum fabrici, bucătării, depozite si  volume mari şi presiune  bucătării, depozite şi 
este direcţionat circular 
Centri unele aplicaţii comerciale.  extrem de scăzută. Doar  alte instalaţii 
de rotor. 
fugale  Asigură ventilaţie cu exhaustare pozitivă, care  presiunea statică şi  industriale. Investiţie 
Ventilatoare de acoperiş 

De obicei nu este 
  constituie un avantaj faţă de cele cu  randamentul static sunt  iniţială mică şi costuri 
configurat pentru 
  exhaustare prin cădere. Unităţile centrifugale 
 
reprezentate.  mici de întreţinere. 
recuperarea vitezei de 
sunt uşor mai silenţioase decât cele axiale.  Unităţile centrifugale 
presiune.    sunt mai silenţioase 
decât cele axiale. 
De obicei folosită fără  Sisteme de exhaustare 
Ca idee de bază, rotorul  tubulatură de ventilaţie, de  de joasă presiune 
Pentru sisteme cu exhaustare la presiune  este fixat pe un suport .  aceea funcţionează la  precum fabrici, 
joasă precum fabrici, bucătării, depozite si  Învelitoarea protejează  volume marei şi presiune  bucătării, depozite şi 
Axiale  extrem de scăzută. Doar  alte instalaţii 
unele aplicaţii comerciale. Asigură ventilaţie  ventilator de condiţii 
  cu exhaustare pozitivă, care constituie un  atmosferice neprielnice.  presiunea statică şi  industriale. Investiţie 
  avantaj faţă de cele cu exhaustare prin cădere  Aerul este refulat prin  randamentul static sunt  iniţială mică şi costuri 
  reprezentate.  mici de întreţinere. 
capătul învelitorii. 
 
 

60
 ALEGEREA  VENTILATOARELOR 

  Ventilatoarele  se  aleg  corespunzator  cu  debitul  si  presiunea  rezultate  din  proiect, 
tipul si particularitatile instalatiei, regimul si conditiile de functionare, consumul de energie, 
spatiul disponibil, nivelul de zgomot, costul ventilatorului si conditiile de exploatare. 
  La alegerea ventilatorului in cadrul unei teme de proiectare, se iau in considerare 
urmatoarele aspecte: 
a) punctul de functionare al ventilatorului de pe curbele caracteristice trebuie sa se 
afle in zona de consum minim de energie; 
b) in  instalatiile  de  ventilare  fara  conducte,  in  care  presiunea  dezvoltata  de 
ventilator este redusa, iar incaperea ventilata nu prezinta cerinte de silentiozitate 
si  nu  sunt  degajari  de  substante  inflamabile  sau  corozive,  se  recomanda 
prevederea unor ventilatoare axiale; 
c) in  instalatiile  de  ventilare  cu  conducte  pentru  introducerea  aerului  proaspat, 
alegerea  se  va  face  intre  un  ventilator  centrifugal  si  unul  axial  cu  carcasa,  in 
functie  de  cerintele  privitoare  la  presiune,  spatiu,  nivel  de  zgomot,  consum  de 
energie  si  cost,  dandu‐se  preferinta  ventilatoarelor  axiale  in  masura  satisfacerii 
acestor cerinte; 
d) in instalatiile de ventilare cu conducte pentru evacuarea aerului viciat se prefera 
ventilatoarele  centrifugale;  in  cazul  folosirii  ventilatoarelor  axiale  montate  in 
conducte  cu  aer  fierbinte  sau  incarcat  cu  substante  corozive  sau  praf, 
ventilatoarele  se  vor  actiona  prin  curele  trapezoidale,  cu  motorul  scos  in  afara 
conductei; 
e) ventilatoarele centrifugale montate in instalatii care contin multe piese speciale, 
pentru care rezistentele locale nu pot fi stabilite cu precizie, se aleg de tipul cu 
rotor cu palete inclinate inapoi; 
f) la  instalatiile  cu  functionare  intermitenta,  se  admit  ventilatoare  cu  puncte  de 
functionare corespunzatoare unor randamente mai scazute, daca prin acestea se 
obtin avantaje de alta natura; 
g) pentru  reducerea  nivelului  de  zgomot  se  prefera  ventilatoare  cu  turatie  redusa 
(500 ‐ 750 rot/ min) in locul celor cu turatie ridicata (1000 ‐ 1500 rot/min). 

Se recomanda utilizarea ventilatoarelor cu un consum specific de energie redus. 
 
După  ce  curba  căderilor  de  presiune  a  sistemului  de  distribuţie  a  aerului  a  fost 
definită, poate fi făcută selecţia ventilatorului în funcţie de cerinţele sistemului.  
Producătorii de ventilatoare prezintă randamentele acestora fie in grafice ( fig. 3.12) fie sub 
forma  unor  tabele  de  valori.  Tabelele  de  randamente  oferă  informaţii  pentru  o  arie  
recomandată  de  valori.  Varianta  optimă  de  selecţie,  sau  vârful  punctului  de  eficienţă  este 
identificată în variate modalităţi de fiecare producător. 
 
  Randamentele cuprinse  în  tabelele de  date  de către  producători  pleacă  de  la  valori 
arbitrare  ale  debitului  şi  presiunii.  În  aceste  tabele,  date  adiacente  sunt  reprezentate 
orizontal sau vertical, referitor la diverse puncte de utilizare (de exemplu diferite puncte de 
evaluare) de pe curba de randament a ventilatorului. Aceste puncte de evaluare depind în 
totalitate  de  caracteristicile  ventilatorului.      Totuşi,  punctele  de  operare  cuprinse în  aceste 
tabele  reprezintă  valori  apropiate,  astfel  încât  puncte  intermediare  pot  fi  determinate 
aritmetic, fără a pierde acurateţea în selecţia ventilatorului. 

61
 Presiune totala Ptf   [Pa] 

Eficienta  ηt  [%] 
Putere  [kw] 
Fig.3.12  Curbe de performanta utilizate de producătorii de ventilatoare 
 
Selecţia  unui  ventilator  pentru  un  sistem  de  distribuţie  a  aerului  particular  impune 
corespondenţa  între  caracteristicile  de  presiune  ale  ventilatorului  şi  ale  sistemului.  Astfel, 
întregul sistem trebuie evaluat, iar debitul de aer necesar, pierderile şi elementele de la gura 
de  absorbţie  şi  evacuare  cunoscute.  Necesarul  de  viteză  şi  putere  ale  ventilatorului  vor  fi 
apoi calculate cu ajutorul graficelor sau tabelelor de date. 
  La  folosirea  graficelor  este  foarte  important  ca  punctele  de  operare  selectate  (Fig 
3.13)  să  reprezinte  o  valoare  maximală  de  atins  pe  curba  de  selecţie,  astfel  încât 
randamentul  şi  rezistenţa  maximă  să  poată  fi  atinse  atât  la  pierderi  cât  şi  la  creşteri  de 
viteză.  La  sistemele  pentru  care  mai  mult  de  un  punct  de  funcţionare  este  întâlnit,  este 
necesară o evaluare pe acel interval a felului în care se comporta ventilatorul ales. Această  
analiză este necesară pentru sistemele cu volum variabil, unde nu doar ventilatorul  suferă 
modificări ale randamentului, ci întregul sistem deviază de la relaţiile de calcul. 
Pentru alegerea unui tip de ventilator intr‐o instalație trebuie analizate, comparativ, 
curbele caracteristice, alegându‐se acel ventilator care corespunde cat mai mult condițiilor 
impuse  de  instalația  in  care  este  montat  (dimensiuni,  debit,  putere  absorbita,  consum 
energetic, nivel de zgomot). 
Presiune totala   [Pa] 

Fig. 3.13 Caz ideal la intersectiei curbelor Ptf  si ΔP  

62
  
Analiza comparativa a ventilatoarelor trebuie însa sa se facă pentru ventilatoare de 
caracteristici foarte apropiate (tip ,dimensiuni, consum energetic) 
In tab. 3.6 sunt descrise informațiile necesare pentru alegerea unui ventilator 
 
Tab .3.6  Descrierea informațiile necesare pentru alegerea  unui ventilator 

Nr. crt  Date  Observații 

1  Volum  m 3/h in funcționare 
2  Presiune ( static sau totala)  Pa in funcționare 
3   
Condiții de lucru 
- densitate; 
- Temperatura; 
- Umiditate; 
  4  Viteza maxima a aerului la ieșire  m/s 
5  Turație  rot/m 
6  Nivel de zgomot admis  Dba 
7  Dispunere mecanica  Pozitia motorului 
8  Caracteristicile aerului vehiculat  Gaze corozive, pulberi , 
fibre 
9  Roti si curele de 
Accesorii necesare  transmisie, plenumuri, 
 
grille de protective , etc.  
 
 
 

 Se  recomanda  ca  ventilatoarele  din  instalatiile  de  ventilare  care  deservesc  procese 
de  producție  cu  regim  variabil  sau  incaperi  cu  sarcini  termice  variabile  sa  fie  cu  turatie 
variabila. 
Instalatiile  cu  rezistente  aeraulice  variabile  si  in  special  cele  conținând  filtre  de  praf 
colmatabile,  se  prevad  cu  ventilator  avand  caracteristicile  debit  ‐  presiune  foarte  inclinate, 
astfel incat la variatiile de presiune sa corespunda modificări mici ale debitelor de aer. 
Pentru instalatiile cu debite mici se vor folosi ventilatoare „in linie" sau de conducta. 
Ventilatoarele  „in  linie"  sau  de  conducta  pot  fi  montate  in  interiorul  camerelor  ventilate 
daca au carcasele izolate fonic si nivelul de zgomot nu depaseste valoarea admisa. 
Debitul si presiunea dintr‐o instalație se asigura de regula printr‐un singur ventilator; 
se va evita montarea ventilatoarelor in paralel. 
Daca  debitul  de  aer  in  regim  de  vara  este  diferit  de  cel  in  regim  de  iarna  sau  daca  in 
decursul procesului de producție sunt necesare debite de aer diferite pentru ventilarea incaperii 
se prevede, daca este posibil, un ventilator actionat de un motor electric cu doua turatii. 
  Daca  totusi  situatia  o  impune  si  se  aleg  ventilatoare  montate  in  paralel,  se  prevad 
obligatoriu rame cu jaluzele care se vor inchide odata cu ventilatorul, sau clapete antiretur.
  Daca ventilatoarele vehiculeaza aer cu temperaturi si presiuni diferite de cele care au 
stat  la  baza  intocmirii  cataloagelor  de  alegere  (ventilatoare  montate  la  altitudine, 
functionare  cu  gaze  fierbinti,  etc),  la  stabilirea  caracteristicilor  reale  ale  ventilatoarelor  se 
vor folosi factori de corectie corespunzatori acestor situatii specfice. 
  Ventilatoarele care vehiculeaza aer incarcat cu substante corozive sau cu praf abraziv 
se executa din materiale rezistente care sa asigure o durata economica de exploatare.   

63
La  alegerea  ventilatoarelor  si  aparaturii  electrice  aferente,  care  echipeaza  instalatiile  de 
ventilare  pentru  incaperi  cu  pericol  de  explozie,  se  vor  respecta  prevederile  normativului 
NEX 01‐06 si ale standardului SR EIM 60079‐10‐1:2009. 
Ventilatoarele  actionate  de  motoare  electrice  prin  transmisii  cu  curele,  se  prevad  cu 
dispozitive  pentru  intinderea  curelelor  si  pentru  captarea  si  scurgerea  electricitatii  statice.
  Se  iau  urmatoarele  masuri  de  protectie  a  muncii  si  de  asigurare  a  unei  functionari 
corecte a ventilatoarelor: 
a) legarea la pamant a motorului electric si a ventilatorului; 
b) montarea unui dispozitiv de protectie in dreptul rotilor si curelelor la transmisia 
prin curele; montarea unei plase de sarma cu ochiuri mari ( 25‐50 mm) la gura de 
aspirate  sau  refulare  a  ventilatorului,  in  cazul  cand  acesta  aspira  sau  refuleaza 
liber in incapere (indiferent de inaltimea de montare a ventilatorului); 
c) efectuarea corecta a legaturilor din cutia de borne a motorului electric, astfel ca 
sensul de invartire al rotorului ventilatorului sa fie corect; 
d) intinderea  curelelor  de  transmisie  (se  considera  ca  întinderea  unei  curele 
trapezoidale  este  corecta  daca,  pe  o  lungime  de  0,5  m  săgeata  pe  care  o  face 
cureaua la apăsarea manuala este cel mult egala cu grosimea sa) ; toate curelele 
trapezoidale montate pe aceleași roti de transmisie vor avea o întindere egala; 
e) prevederea unor dispozitive de reglare a debitului de aer. 
  Ventilatoarele, indiferent de modul de montare (pe fundație, platforme, console, etc.) 
trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de amortizare a vibratiilor, dimensionate astfel incat 
sa asigure conditiile corespunzatoare de zgomot si vibratii din cladirile unde sunt montate ( 
sali de spectacol, spitale, etc.). 
  Ventilatoarele  se  vor  racorda  la  conductele  de  aer  prin  intermediul  unor  racorduri 
flexibile. 
  Se  recomanda  ca  racordarea  ventilatoarelor  la  conducte  sa  se  realizeze  prin 
intermediul unor porțiuni drepte, cu lungimea de ( 8‐10 d) atât pe aspirate cat si pe refulare 
(„d"  este  diametrul  conductelor  circulare,  la  conductele  rectangulare  cu  laturile  „a"  si  "b", 
d=(a+b)/2).  Daca  acest  mod  de  racordare  nu  se  poate  realiza,  pentru  racordul  la  gura  de 
aspirație a ventilatorului se va adopta, in ordine preferențiala, una din următoarele soluții: 
a) cot cu secțiune rectangulara cu palete de dirijare sau curba cu secțiune circulara 
cu raza de curbura mai mare de doua diametre; 
b) cutie de aspirație cu palete de dirijare. 
  Daca  ventilatorul  centrifugal  refulează  direct  in  atmosfera,  fără  intermediul  unei 
tubulaturi,  la  gura  de  refulare  a  ventilatorului  se  prevede  fie  un  tronson  drept,  având 
secțiunea  egala  cu  cea  a  gurii  de  refulare  (  a  x  b  )  si  lungimea  minima  0,75  (a  x  b),  fie  un 
difuzor cu unghiul la vârf de 10...15° si lungime de 1,00...1,5 m. 
  La  alegerea  din  cataloage  a  ventilatoarelor  racordate  la  rețea  prin  intermediul  unor 
piese  montate  pe  aspirate  sau  pe  refulare  care  perturba  curgerea,  se  folosesc  factorii  de 
corecție respectivi. 
  Ventilatoarele care sunt utilizate pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinți in caz de 
incendiu  trebuie  sa  fie  rezistente  la  foc  clasa  F400120.  La  clădirile  echipate  cu  instalații 
automate  de  stingere  a  incendiilor  tip  sprinkler,  ventilatoarele  de  evacuare  a  fumului  si 
gazelor fierbinți in caz de incendiu pot fi rezistente la foc clasa F200 120. 
Producătorii de ventilatoare redau curbele de debit‐presiune, debit – putere absorbita, 
debit‐randament si debit –nivel de zgomot pentru fiecare tipodimensiune si mai multe turații 

64
ale acestora . Un exemplu de astfel de curbe se regăsește in fig. 3.14 

Fig. 3.14 Curbe caracteristice pentru ventilatorul axial 
 

65
  I.3.6. Filtre de aer 
  I.3.6. 1 Probleme generale 
 
  Filtrele  de  aer  sunt  elemente  ale  instalaţiilor  de  ventilare/climatizare  având  funcţia 
de  reţinere  a  impurităţilor  solide  sau  gazoase  conţinute  în  aerul  atmosferic  şi  recirculat, 
înaintea introducerii acestuia în încăperile supuse ventilării sau climatizării. Aceste impurităţi 
sunt formate din particule de origine minerală, vegetală sau animală cu dimensiuni cuprinse 
între 0,001 şi 500 µm. 
 Captarea  particulelor  solide  sau  lichide  se  poate  face  cu  diferite  metode  fizice,  iar 
particulele  gazoase  prin  procedee  chimice  şi/sau  fizice.  Concentraţia  în  particule  a  aerului 
atmosferic nepoluat se situează între 0,05 şi 3,0 mg/m³. 
Condiţiile  pe  care  trebuie  să  le  îndeplinească  un  filtru:  grad  de  reţinere  cât  mai 
ridicat,  capacitate  mare  de  reţinere  a  prafului,  rezistenţă  aeraulică  mică  sau  în  limite 
economice  şi  constantă  în  timp,  cheltuieli  de  investiţie  cât  mai  reduse,  întreţinere  uşoară, 
construcţii aferente reduse, cât mai robuste, etc. 
  Clasificarea filtrelor de aer: 
* după mărimea particulei de praf reţinute:         • grosiere                  d≥100μm; 
                   • normale       6<d<100μm; 
       • fine        1<d<6μm; 
       • foarte fine      0,1<d<1μm.       
       • absolute       d<0.1..0,5 μm. 
* după gradul de reţinere:       • categoria A:     ‐ normale      ε=30÷50%; 
            (grosiere)      ‐ cu acţiune bună    ε=40÷60%; 
          • categoria B:     ‐ normale              ε=60÷80%; 
      (fine)      ‐ cu acţiune bună    ε=70÷90%; 
 • categoria C:     ‐ foarte fine              ε=90÷98%. 
    (foarte fine) 
 • speciale S: ‐ filtre radioactive, absolute. 
* după tipul mecanismul de reţinere: filtre cu ţesătură, uscate, metalice cu peliculă de ulei, 
mecanice, cu cărbune activ, filtre electrice, sonice, etc. 
* după modul si locul de amplasare: filtre verticale/orizontale,de canal, de perete, de plafon   
* după modul de funcționare: filtre statice , cu derulare , electrice , automate   
* după tipul constructiv: filtre inclinate, cu tambur, cu derulare automata, cu saci 
  Filtrarea  aerului  exterior  este  utilizata  pentru  a  satisface  cerințele  de  calitate  a 
aerului  interior  ținând  cont  de  clasele  de  calitate  a  aerului  exterior  definite  in  cap.3.1. 
Alegerea  si  dimensionarea  filtrelor  de  aer  necesare  pentru  CTA‐uri  (centralele  de  tratare  a 
aerului) va fi rezultatul unei optimizări, în funcție de situația specifica analizata (conţinutul 
de  praf  din aerul exterior,  clasa  de  calitate  a aerului  interior,  timpul  de  funcționare  a  CTA, 
situații locale specifice de poluare, permiterea sau nu a recirculării, etc.). 
 
  I.3.6. 2  Mărimi caracteristice 
Filtrele de aer se caracterizează prin următoarele mărimi caracteristice: 
• Gradul de reținere ( eficienta )‐ ε 
Reţinerea este determinată de raportul:     
 

66
 Măsurarea  se  efectuează  plecând  de  la  concentraţia  prafului  în  amonte  de  filtru  şi 
cea  după  filtru.  Se  poate  defini  gradul  de  reţinere  (pentru  praf  de  testare)  sau  eficienţa 
(pentru praf atmosferic): 
ε =   • 100 [%]                     (3.1) 
în care: 
Cam ‐ concentraţia particulelor din aer în amonte de filtru [mg/m³];  
Cav ‐ concentraţia particulelor din aer în aval de filtru [mg/m³]. 
Această mărime ce caracterizează un filtru este, în general, variabilă şi creşte odată 
cu creşterea gradului de colmatare a filtrului (cu excepţia filtrelor electrice). 
Permeabilitatea filtrului ‐ P 
Se poate defini permeabilitatea filtrului prin relatia: 
 
                    [%]                              (3.2) 
> Încărcarea specifica a unui filtru de aer ‐ Vf , [m3/hm2], egală cu debitul orar de aer ce 
poate fi filtrat de 1 m2 de strat filtrant. 
> Suprafaţa de filtrare necesară ‐ Af 
Aceasta se determină funcţie de debitul de aer V [m3/h] cu relaţia: 

V
A=   [m2]                                                                             (3.3)                    
Vf

> Rezistenţa filtrelor ‐ Hf se poate exprima prin relaţia: 

H f = E ⋅ v n [mmH2O]                                                          (3.4)                    
unde: 
E ‐ coeficient empiric; 
v ‐ viteza aerului la intrarea în filtru, [m/s]; 
n ‐ exponent experimental 
Experimental sau stabilit următoarele perechi de valori; 
pentru  ţesături  din  finet,  E  =  100  ...  130,  n  =  1,0; 
pentru  ţesături  din  şifon,  E  =  5,6  ...  8,5,  n  =  1,0; 
pentru pânză simplă,  E = 131,  n = 1,17. 
 
> Perioada de curăţire ‐ Z , exprimată în zile se poate determina cu relaţia: 
 
P ⋅1000 ⋅100
                Z =                            [zile]                                 ( 3.5) 
ε ⋅ c am ⋅ V f ⋅ 24
unde: P – saturarea limită cu praf a filtrului [g/m2];  
Pentru P se pot lua următoarele valori: 
 P = 200 ... 300 g/m2, pentru filtre cu ţesături; 
 P = 100 ... 150 g/celulă, pentru filtre de hârtie;  
P = 500 g/celulă, pentru filtre cu umplutură. 

67
 cam – concentraţia iniţială, înainte de filtrare, a prafului din aer, în mg/m3 
I.3.6. 3 Caracteristicile filtrelor 
 
Eficienţa  unui  filtru  este  variabilă  în  timpul  exploatării,  mărindu‐se  odată  cu  încărcarea 
filtrului însă creşte rezistenţa aeraulică. 
  * Rezistenţa aeraulică este indicată de producător în funcţie de categoria filtrului: 
    ‐ grosiere şi normale  <10 mmH2O; 
    ‐ filtre fine      ≅10 mmH2O; 
    ‐ filtre foarte fine    10÷50 mmH2O. 
* Debitul specific de aer, caracterizează capacitatea de filtre şi reprezintă debitul  
de aer ce poate fi filtrat de 1 m2 de filtru în condiţii medii de îmbâcsire şi rezistenţă aeraulică 
normală.  Cunoscând  debitul  specific  al  filtrului  ales  şi  debitul  de  aer  ce  trebuie  filtrat  se 
poate determina suprafaţa necesară filtrului: 
* Curăţirea filtrelor reprezintă, încă o problemă deosebită fie din lipsă de personal  
calificat fie lipsă de materiale necesare. Orientativ se recomandă: 
‐ filtre grosiere şi normale ‐ câteva săptămâni; 
‐ filtre fine (montate după filtre normale)‐ câteva luni; 
‐ filtre foarte fine (montate după filtrele normale şi filtrele fine)‐ 1 an. 
  Aceste recomandări sunt valabile pentru aer exterior normal. Pentru aer mai încărcat 
cu praf, perioadele se vor reduce corespunzător. 
  Filtrele  trebuie  inlocuite  atunci  cand  caderea  de  presiune  atinge  valoarea 
finala 
stabilita in catalog (specificafia tehnica), sau dupa urmatoarele perioade maxime de timp: 
a) 2000 de ore de functionare sau maximum un an, pentru filtrul din prima treapta 
de filtrare (prefiltrul); 
b) 4000 de ore de functionare sau maximum doi ani, pentru filtrele din a doua sau a 
treia treapta de filtrare, precum si pentru cele din instalatia de evacuare si cea de 
recirculare (daca exista). 

  Filtrele se inlocuiesc cu atentie astfel incat sa se evite scaparea impuritatilor 
retinute si utilizand echipament de protectie. 

  Filtrele  din  instalatiile  de  ventilare  industriale  se  incinereaza  in  cuptoare 
speciale pentru a se arde impuritatile retinute, pentru a se reduce reziduurile si pentru a se 
recupera energia. Filtrele instalatiilor de ventilare uzuale, pentru mediul rezidential si tertiar, 
pot fi eliminate la groapa de gunoi. 
In  documentele  EUROVENT  4/5  si  a  EN  779,  parametrii  luati  in  considerare  pentru 
caracterizarea  eficacitatji  unui  filtru  grosier  sau  fin  sunt:  debitul  de  aer,  pierderea  de  sarcina 
inrtiala si finala, gradul mediu de  retinere, eficacitatea medie la praful atmosferic.  
Filtrele se clasifica in 9 clase, conform tabelului 3.7 
Gradul  de  retinere  si  eficacitatea  sunt  marimi  care  depind,  aproape  exclusiv,  de 
mediul filtrant, pe cand capacitatea de inmagazinare este influentata nu numai de mediul 
filtrant dar si de suprafafa de filtrare. Pierderea de sarcina a unui filtru, pentru un debit dat, 
este in functie de suprafata de filtrare, de dispunerea geometrica a materialului filtrant si de 
cantitatea de praf retinuta si acumulata in filtru. 
  Pentru reducerea confinutului de praf al aerului introdus in incaperile climatizate, se 
va utiliza un prefiltru la intrarea in unitatea de ventilare, in urmatoarele cazuri: 

68
 a) din motive igienice, aerul introdus trebuie filtrat tn doua trepte (cel putin pentru 
IDA1 si IDA 2); 
b) primul filtru de intrare (prefiltrul) este minimum clasa F5, dar preferabil clasa F7. 
A doua treapta de filtrare trebuie realizata cu un filtru de clasa cel putin F7 dar 
preferabil clasa F9. Daca exista o singura treapta de filtrare, cerinta minima este 
clasa F7; 
c) la doua sau mai multe trepte de filtrare, prima trepta de filtre trebuie amplasata 
inainte de tratarea aerului, iar a doua treapta, dupa aceasta; 
d) filtrele  de  gaz  (filtrele  cu  carbon)  sunt  recomandate  pentru  categoria  de  aer 
exterior ODA 5. Acestea pot fi o solute buna si in cazul categoriilor ODA 3 si ODA 
4.  Filtrele  de  gaz  trebuie  in  general  combinate  cu  filtre  F8  sau  F9,  montate  in 
aval; 
e) pentru  categoria  de  aer  exterior  ODA  5  (regiuni  puternic  industrializate,  langa 
aeroporturi,  etc.)  unele  aplicatii  pot  necesita  filtrare  electrica.  In  cazul  poluarii 
temporare  a  aerului  exterior,  este  recomandata  echiparea  acestor  filtre  cu  o 
derivatie si monitorizarea permanenta a calitatii aerului. 
  Din  motive  igienice,  filtrele  din  prima  treapta  de  filtrare  nu  trebuie  sa  fie  utilizate 
mai mult de un an, inainte de curatare sau inlocuire. Filtrele utilizate in treapta a doua sau 
a  treia  nu  trebuie  utilizate  mai  mult  de  doi  ani,  in  aceleasi  conditii.  Se  recomanda,  de 
asemenea,  inspectarea  vizuala  si  monitorizarea  caderii  de  presiune  in  aceste  filtre,  prin 
montarea unor manometre diferentiale cu prize in amonte si aval de filtru, iar la depasirea 
pierderii  de  sarcina  maxime  recomandate  pentru  curatare,  sa  se  prevada  o  metoda  de 
semnalizare acustica sau vizuala. 
La proiectarea si amplasarea prizei de introducere a aerului exterior, se urmareste 
sa se evite introducerea impuritatilor locale, a ploii sau a zapezii, in sectiunea filtrului. 
Pentru  a  se  minimiza  riscul  dezvoltarii  microbillor  in    filtru,  centrala  de  ventilare 
trebuie sa fie astfel proiectata incat  umiditatea relativa in filtru sa fie permanent sub 90% , 
iar  cea  medie  pentru  trei  zile  consecutive  sa  fie  mai  mica  de  80%  in  toate  componentele 
instalatiei, inclusiv filtru. 
  Daca  se  prevede  un  filtru  pe  aerul  recirculat  catre  centrala  de  ventilare,  acesta 
trebuie sa aiba minim aceeasi clasa de filtrare ca si filtrul de pe circuitul principal al aerului 
exterior. 
  Pentru protejarea instalatiei de evacuare a aerului viciat precum si pentru protectia 
mediului exterior, este necesar un filtru de clasa minima F5. 
  Aerul extras din bucatarii trebuie intotdeauna trecut printr‐o prima treapta cu filtru 
special pentru grasimi, care sa poata fi inlocuit si curatat cu usurinta. 
  Filtrele  nu  se  amplaseaza  in  imediata  apropiere  a  refularii  ventilatorului  sau  acolo 
unde  distributia  curgerii  in  sectiunea  transversala  nu  este  uniforma  (dupa  coturi  sau  alte 
piese speciale cu modificarea directiei de curgere a aerului). 
  Instalatiile de recuperare a caldurii se protejeaza intotdeauna cu un filtru de clasa F6 
sau superioara. Unitatile rotative de recuperare a caldurii trebuie echipate cu elemente care 
permit curatarea. 

     

69
 

Tab. 3.7 Caracteristicile si alegerea filtrelor de aer 

70
 Cap. I.3.7 Baterii pentru încălzire/racire  
 
I.3.7.1 Baterii pentru încălzirea aerului 
 
  Bateriile pentru încălzirea aerului sunt schimbătoare de căldură apă‐aer sau aer‐aer, 
care intră în componenţa agregatelor de ventilare şi climatizare precum şi a aerotermelor. 
După agentul primar, purtător de căldură se clasifică în baterii de încălzire cu abur, apă caldă 
sau  fierbinte,  baterii  electrice  şi  baterii  de  încălzire  funcţionând  cu  gaze  arse.  Cele  mai 
utilizate sunt bateriile de încălzire funcţionând cu abur, apă caldă sau fierbinte. 
 
  IV.7.6 Alegerea unei baterii de încălzire  
 
Pentru  baterii  de  încălzire  de  puteri  relativ  mici,  alegerea  se  face  din  catalogul 
producătorului.  Pentru  baterii  de  puteri  mari,  este  necesar  ca  fabricantul  să  verifice 
parametrii ceruţi, cu ajutorul unui program informatic, pe baza datelor puse la dispoziţie de 
proiectant.     
Se  poate  reprezenta  grafic  evoluţia  caracteristicilor  unor  baterii  de  încălzire  la 
temperatură  şi  debit  variabile.  În  practică  se  utilizează  un  tip  de  nomogramă  având  în 
abscisă viteza aerului şi în ordonată coeficientul de eficacitate: 
 
 Φ =                 (3.5) 
  în care: 
θ2’’ ‐ temperatura de intrare a aerului în baterie [°C];  
θ2' ‐ temperatura de ieşire a aerului din baterie [°C];  
θm ‐ temperatura medie a agentului primar [°C].  
 
  Funcţionarea cu abur  
 
Din ecuaţia generală a schimbătoarelor s‐a dedus: 
  
          Φ = 1 ‐ e‐                            (3.6) 
 
  în care: 
a ‐ suprafaţa exterioară specifică de încălzire raportată la secţiunea frontală [m²/m²];  
v ‐ viteza aerului [m/s];  
U ‐ coeficientul global de transfer termic [W/m²•K];  
p ‐ densitatea aerului [kg/m³];  
c ‐ căldura specifică a aerului [J/kg • K]. 
Această  relaţie  a  servit  la  trasarea  diagramei  din  fig.  3.15,  care  dă  coeficientul  de 
eficacitate  pentru  6  tipuri  de  baterii  cu  un  rând  de  ţevi,  valabilă  pentru  tipul  II  de  ţevi  cu 
aripioare.  
Funcţionarea cu apă caldă în cazul bateriilor funcţionând cu apă caldă se pot construi 
diagrame  identice  cu  cele  trasate  pentru  bateriile  funcţionând  cu  abur,  plecând  de  la 
temperatura medie a agentului termic admiţând că schimbătorul este cu curent încrucişat, 
presupunere admisă pentru majoritatea bateriilor de încălzire.  

71 
 
 În cazul bateriilor cu mai multe rânduri, alimentarea cu agent termic (apă) se face de 
aşa manieră ca funcţionarea să fie mixtă, adică în curent încrucişat şi în contracurent, ceea 
ce are ca efect creşterea coeficientului de eficacitate. 
 Fig.  3.16  prezintă  curbele  caracteristice  pentru  o  baterie  de  tip  III  cu  1  până  la  6 
rânduri de ţevi. 

Fig. 3.15. Curbe caracteristice pentru baterii de încălzire cu abur cu 1 rând de ţevi 

Fig. 3.16. Curbele caracteristice ale unei baterii de încălzire cu abur cu mai multe rânduri 

72 
 
 I.3.7.2. Baterii pentru răcirea aerului 
 
Din punct de vedere constructiv, bateriile pentru răcirea aerului sunt identice cu cele 
de încălzire. Dat fiind ecarturile de temperatură mai mici decât în cazul încălzirii şi pentru a 
obţine  efectul  de  răcire  dorit  este  necesară  cuplarea  bateriilor  de  răcire  sau  folosirea 
tipurilor cu un număr mai mare de rânduri de ţevi. 
Circulaţia  apei  este  în  contracurent  şi  vitezele  de  circulaţie  sunt  mai  mari  (peste  1 
m/s)  decât  în  cazul  încălzirii,  de  unde,  şi  necesitatea  ca  pompele  de  circulaţie  să  aibă 
presiuni mai mari. 

Recomandari pentru dimensionarea si alegerea bateriilor incalzire/racire 
 
  Sarcina  termica  de  calcul  pentru  care  se  dimensioneaza  bateriile  de  racire  se 
stabileste pe baza diferentei de entalpie a aerului la intrare si iesire din baterie si luand in 
considerare temperatura medie de calcul a agentului de racire. 
  Sarcina  termica  de  calcul  pentru  care  se  dimensioneaza  bateriile  de  incalzire  se 
stabileste pe baza diferentei de temperatura sau de entalpie a aerului la intrare si iesire din 
baterie si luand tn considerare temperatura medie de calcul a agentului de incalzire. 
  Nu se recomanda baterii de racire cu vaporizare directa decat daca se poate realiza 
variatia debitului de agent frigorific. 
  Viteza frontala de trecere a aerului in bateria de incalzire/racire trebuie sa se situeze 
in intervalul 2‐3,5 m/s. 
  In cazul in care conducta de retur a unei baterii de incalzire este racordata la circuitul 
de condensare al unui cazan in condensate, bateria trebuie dimensionata pentru un regim 
de  temperatura  a  apei  de  60/40°C.  In  varianta  utilizarii  altor  tipuri  de  cazane,  bateria  de 
incalzire  va  fi  dimensionata  pentru  un  regimul  nominal  de  temperatura  al  cazanelor  (de 
obicei 80/60°C sau 90/70°C). 
  Se recomanda ca distanta dintre aripioare sa fie de minim 2,5 mm in cazul bateriilor 
de  racire  cu  dezumidificare  si  de  minim  2,0  mm  in  cazul  celorlalte  tipuri  de  baterii  de 
incalzire/racire. 
Caderea de presiune pe partea de aer a bateriilor de incalzire/racire trebuie limitata 
pe cat posibil in acest sens se recomanda valorile din tabelul  3.8 
 
Tabelul 3.8. : Valori recomandate pentru pierderea de sarcina in bateriile de  incalzire/racire  
(din SR EN 13779:2007) 

Component  Pierdere   de   sarcina  Pierdere   de   sarcina  Pierdere   de   sarcina 

scăzuta (Pa)  medie (Pa)  ridicata (Pa) 
Baterie de încălzire  40  80 120 
Baterie de răcire  (100) 60  (140)100  (180)140 

73 
 
 Cap. I.3. 8 Camere de tratare cu apa

Camerele de tratare cu apa sau camerele de pulverizare sunt schimbătoare de

căldură care servesc pentru tratarea aerului prin trecerea acestuia printr-o ploaie de apă.
Concomitent cu schimbarea stării aerului se obţine şi purificarea lui prin preluarea de către
apă a unora dintre impuritățile ce le conţine (praf, fum, mirosuri etc.).
Funcţie de starea finală dorită a aerului şi funcţie de condiţiile locale (de sursa
disponibilă), se poate folosi pentru răcire apă din surse subterane, apă răcită sau apă
recirculată.
Camerele de pulverizare se pot clasifica astfel:
după direcţia de mișcare a aerului;
- camere orizontale;
- camere verticale.
după direcţia de mișcare a apei pulverizate fata de aer;
- în echicurent;
- în contracurent;
- combinate.
după numărul de trepte:
- cu o treaptă;
- cu două trepte.

I.3.8.1 Camere de pulverizare orizontale

Schema de principiu de realizare a unei camere de pulverizare orizontale cu o singură
treaptă este prezentată în fig. 3.17. Aerul intră prin racordul 1 în separatorul de intrare 2; de
aici aerul este trecut în camera de pulverizare propriu-zisă 4 unde aerul este stropit cu apă
prin intermediul registrului de pulverizare 3. Aerul trece apoi în separatorul de picături 5 şi
este evacuat prin racordul 6. Apa folosită, ca şi condensul rezultat din separatorul de picături
este adusă în bazinul 8 prin racordul de intrare 7; pentru golirea bazinului cu apă este
prevăzut racordul 9.
În secţiunea prezentată în fig. 3.17 b se observă că pulverizarea apei se face pe toată
secţiunea de trecere a camerei.

Fig. 3.17. Cameră de

pulverizare orizontală: a -
vedere din fata; b - secţiune transversal

Schema de principiu a unei astfel de camere este redată în fig. 3.18 În acest caz
intrarea aerului se face pe la partea inferioară a camerei de pulverizare 9 - racordul 1, practic
chiar deasupra pânzei de apă din bazinul 3, iar evacuarea se face pe la partea superioară,
racordul 7. Atât pe intrare cât şi pe ieşire sunt prevăzute separatoare de picături 10 şi 6.

74
Registrul de pulverizare a apei 8 își preia apa necesară din bazinul 3 cu ajutorul pompei 4,
prin intermediul conductei 5. Completarea cu apă se face prin racordul de alimentare 2.
Camerele de pulverizare verticale se pot construi şi cu umplutură din corpuri
ceramice sau metalice, pentru a se mări astfel suprafața de contact dintre aer şi apă.
Un element important în structura unei camere de pulverizare îl constituie
dispozitivele de pulverizare a apei. După modul în care se realizează pulverizarea apei,
acestea se pot clasifica în două grupe mari şi anume:
- pulverizatoare de şoc, la care pulverizarea efectivă a apei se realizează prin lovirea de
un obstacol a jetului compact de apă ce iese din ajutaj;
- pulverizatoare centrifuge, la care apei i se imprimă o mişcare de rotaţie prin trecerea
apei prin canale speciale sau prin introducerea apei tangenţial la corpul pulverizatorului.

Fig. 3.18 Cameră de pulverizare vertical

Alegerea pulverizatoarelor se face funcţie de fineţea cerută pulverizării, care depinde

de tipul constructiv, de diametrul orificiului de ieşire şi de presiunea apei.
Camerele de pulverizare se construiesc cu unul sau cu mai multe registre de
pulverizare, circulaţia apei şi a aerului având loc în echicurent sau în
contracurent. De asemenea se obişnuieşte adesea să se folosească camere de pulverizare cu
două trepte; acestea au avantajul că se poate obţine o răcire mai accentuată a aerului la un
acelaşi consum de apă rece.

Fig. 3.19 Cameră de pulverizare

cu două trepte (notate cu I şi II)

75
 În fig. 3.19 este prezentată schema unei camere de pulverizare cu două trepte
(notate cu I şi II), fiecare treaptă având câte două registre de pulverizare (respectiv 3 şi 5).
Apa folosită în treapta a doua este recuperată din bazinul de colectare 8 al acestei trepte şi
trimisă cu pompa 10 în registrele de pulverizare ale primei trepte. Alimentarea cu apă şi
completarea pierderilor se face cu ajutorul pompei 11.

I.3. 8 .2. Calculul termic de alegere a camerelor de pulverizare

Camerele de pulverizare pot fi utilizate pentru procese de răcire cu uscare sau/şi

pentru procese de umidificare adiabatică, metodele de dimensionare fiind specifice fiecărui
proces în parte.
Utilizarea camerelor de pulverizare pentru procese de răcire cu uscare este, în ultima
perioadă de timp, mult mai redusă deoarece acest proces este mai greu controlabil şi
reglarea lui este mai dificilă, procesul fiind realizat de tot mai mulţi producători de aparatură
de climatizare cu baterii de răcire.
Camerele de pulverizare sunt folosite, în prezent, pentru procese de umidificare
adiabatică, iar metodologia de calcul sau alegere a acestora este specifică fiecărui
producător în parte. Se prezintă calculul termic pentru regimul de pulverizare politropică şi
umidificare adiabatică deoarece sunt în funcţiune multe agregate de tratare care utilizează
aceste tipuri de procese.
Există multe metode de alegere a camerelor de pulverizare. Fiecare metodă se
bazează pe camere de pulverizare testate în anumite condiţii.
Metoda germană de dimensionare Rasch - Wittorf se utilizează pentru camere de
pulverizare cu o lungime l = 2 m; viteza aerului în camera de tratare v = 2,5 m/s şi presiunea
apei înaintea duzelor de pulverizare p = 2 bar. Metoda redă mai fidel procesele reale care au
loc în camerele de tratare, evoluţia aerului fiind prezentată în fig. 3.20

Fig. 3.20 . Evoluţia aerului în procesul de răcire cu uscare şi de umidificare adiabatică

(metoda Rasch - Wittorf):
1 - proces ideal; 2 - proces real
- În procesul de răcire cu uscare, aerul evoluează pe curba AC.

76
 Modificarea stării aerului se produce, mai întâi, pe direcţia care rezultă din unirea
punctului de stare a aerului A cu temperatura iniţială a apei B1 şi apoi pe direcţia entalpiei
care trece prin punctul corespunzător temperaturii finale a aerului în procesul politropic B.
- La procesul de umidificare adiabatică (evoluţia AD) modificarea stării aerului se
produce în lungul dreptei de entalpie constantă, h = constant, la o temperatură a apei de
pulverizare ce se determină la intersecţia curbei de saturaţie φ = 1 cu entalpia stării iniţiale a
aerului A.
Calculul parametrilor finali ai aerului se face pe baza relaţiei:
T/ Ta = 1 - e-mk (3.8) în care:
T = θiniţial aer - θfinal aer = (θA - θB) în procesul AB1 ,
(θB - θC) în procesul BC1, şi
(θA - θD) în procesul AD1 ;
Ta = θiniţial aer - θapă în procesul ideal,
(θA - θD1) în procesul AB1 ,
(θB - θC1) în procesul BC1 şi
(θA - θD1) în procesul AD1 ;
m = coeficient de pulverizare, *kg apă/kg aer tratat+;
k = constantă a camerei de pulverizare,
k = 0,5...0,7, pentru procesele de răcire cu uscare şi
k = 2...3, pentru procesele de umidificare adiabatică.
Relaţia este nomografiată în fig. 3.21

Fig.3.21 Nomograma de
alegere a raportului T/ Ta

Pentru determinarea parametrilor aerului şi apei se procedează în felul următor: se

alege un coeficient de pulverizare m şi se determină pentru acesta, din fig. 3.21 , o valoare
T/ Ta pentru procesul AB (folosind domeniul cuprins între 0,5 şi 0,7 din nomograma
fig.4.5.5) şi cu ajutorul acestei mărimi se determină valoarea temperaturii finale a aerului θB ;

θB = θA - ( T/ Ta) • (θA - θB1) *°C+ (3.9)

Cu ajutorul acesteia se determină punctul B, apoi punctul C1, la intersecţia entalpiei

hB cu curba de saturaţie φ = 1. Pentru coeficientul de pulverizare m, ales, se determină
raportul T/ Ta corespunzător procesului adiabatic BC (folosind domeniul k = 2...3), iar cu
această valoare şi cu temperaturile θB, θC1 se determină temperatura θC.

θC = θB - ( T/ Ta) • (θB - θC1) *°C+ (3.10)

77
 Încălzirea apei de pulverizare se va determina cu relaţia:

M • haer = Ga • ca • Tapă (3.11)

în care:
M- debitul de aer [kg/s];
haer = hA - hB ; Tapă = θB2 - θB1
unde:
θB1 , θB2 - sunt temperaturile finală şi iniţială ale apei;
ca = 4,186 kJ/kg • K, căldura specifică a apei;
Ga = M • m, *kg/s+.
Temperatura finală a apei se determină cu relaţia:

θB2 = θB1 + ( haer / m • ca) *°C+ (3.12)

În ipoteza că procesul de umidificare adiabatică are loc în camera de pulverizare, atât

vara cât şi iarna, temperatura apei este egală cu temperatura după termometrul umed al
punctului A, iar temperatura finală a aerului θD, se determină cu o relaţie similară relaţiei
3.10 adaptată procesului A - D1.

Exemplul de calcul 1
Un debit de aer:
M = 8000 kg/h, de stare A cu parametrii θA = 28°C; φA = 60%, este răcit şi uscat cu
ajutorul apei având:
θai = θB1 = 8 °C.
Se cere să se determine parametrii finali ai apei şi ai aerului în procesul politropic de
răcire şi uscare utilizând metoda Rasch - Witorf.
Rezolvare
- Se uneşte punctul A cu punctul B1, aflat la intersecţia lui θB1 cu φ = 1. (fig.3.20)
- Se alege un coeficient de pulverizare m = 0,9 kg apă/kg aer.
Pentru procesul politropic, se determină cu nomograma din fig. 4.61, cu k în
domeniul 0,5...0,7)
T/ Ta = 0,4 , rezultând:
θB = θA - 0,4 • (θA - θB1) = 21,2 °C.
- La intersecţia dreptei

hB = 51,2 kJ/kg cu φ = 1 se determină C1, cu θC1 = 18 °C.

Utilizând aceeaşi nomogramă (k în domeniul 2...3) se determină T/ Ta = 0,9; rezultă:
θC = θB - 0,9 • (θB - θC1)= 18,3 °C.

- Temperatura finala a apei, θB2 se determină cu relaţia 3.12:

θB2 = 8 + (64,8 - 51,2)/ 0,9 • 4,186 = 12,4 °C.

78
   

  I.3.9  Tratarea cu abur 

În  cazul  folosirii  acestor  aparate  se  introduce  direct  abur,  fie  în  tubulatura  de 
ventilare, fie în încăperi. În funcţie de destinaţia încăperii, calităţile aburului sunt diferite.  
Pentru încăperi civile, curate, aburul trebuie să fie saturat uscat, fără urme de rugină, 
ulei,  miros.  În  acest  caz,  aburul  se  produce  în  generatoare  speciale  prevăzute  cu  electrozi 
sau cu termoplonjoare.  
Din punct de vedere igienic, este mai bun procedeul cu abur decât cel cu camere de 
pulverizare.  Din  punct  de  vedere  al  consumului  de  energie,  sistemul  cu  abur  este  mai 
dezavantajos, fiind mai scump. 
Un exemplu de aparat este arătat în fig. 3.22 

 Fig.3.22 . Generator de abur CONDAIR ‐ Elveţia ‐  schemă de principiu 
1 ‐ abur; 2 ‐ rezervor de umplere; 3 ‐ apă rece; 4 ‐ furtun condensat; 
5 ‐ furtun abur; 6 ‐ electrozi; 7 ‐ ventil magnetic; 8 ‐ evacuare. 
 
Aburul  este produs  într‐un  cilindru cu  ajutorul unor  electrozi.  Apa  folosită  este  cea 
de  la  reţea,  asigurând  conductivitatea  electrică  între  electrozi.  Prin  evaporare,  sărurile  din 
apă  se  depun  la  partea  inferioară  a  cilindrului  fiind  necesară  curăţirea,  din  când  în  când. 
Aparatul trebuie racordat la reţeaua de apă rece, la canalizare şi la reţeaua electrică.  
Există două categorii de aparate: mici, cu debite de abur de 1...2 kg/h, racordate la 
reţeaua  monofazică,  şi  aparate  mari,  cu  debite  de  4...90  kg/h,  cu  consumuri  de  energie 
electrică de 3...70 kW.  

80 
 
 Reglarea  debitului  de  abur  se  face  cu  ajutorul  higrostatelor  într‐o  treaptă,  în  două 
trepte sau continuu. 
Pentru  anumite  categorii  de  clădiri  industriale  (mobilă,  zootehnie  etc.)  aburul  nu 
trebuie să întrunească proprietăţi (calităţi) deosebite, caz în care, el poate fi preluat şi dintr‐
o reţea de abur tehnologic (în cazul în care există).  
Un exemplu de aparat care se racordează la o reţea de abur este arătat în fig.3.23 
Aburul este obligat să treacă, mai întâi, printr‐un filtru de impurităţi, după care curge 
printr‐o  manta  ce  înconjoară  distribuitorul,  împiedicând  condensarea  aburului  în 
distribuitor, şi pătrunde în camera de uscare unde se separă condensatul format până aici.  
Accesul  mai  departe  este  permis  de  un  dispozitiv  de  reglare  acţionat  electric  sau 
pneumatic care asigură intrarea aburului în distribuitor. Distribuitorul se poate monta liber 
în încăpere sau în tubulatura de ventilare. 

Fig.3.23 Aparat de umidificare cu abur pentru montare in canal de aer 

81 
 
 I.3.10 Recuperatoare de energie  
I.3.10.1. Probleme generale 
 
Instalaţiile  de  ventilare  si  climatizare  necesită  importante  cantităţi  de  energie 
termică  sau  frigorifică  pentru  tratarea  aerului.  O  parte  din  această  energie  este  eliminată 
odată cu aerul evacuat şi, ori de câte ori este posibil, ea trebuie recuperată. Cea mai simplă 
şi  eficientă  metodă  de  recuperare  este  recircularea  aerului  care  nu  este  însă  acceptată  în 
toate situaţiile, din cauza calităţii aerului ce trebuie recirculat. 
În  multe  situaţii  există  însă  şi  alte  surse  de  căldură  care  pot  fi  recuperate  (gaze  de 
ardere,  apa  de  răcire  a  unor  utilaje  etc.)  şi,  de  aceea,  pentru  recuperarea  energiei  se 
utilizează recuperatoare de căldură.  
Pentru ca un recuperator de căldură să poată fi utilizat în instalaţiile de ventilare şi 
climatizare  el  trebuie  să  îndeplinească  următoarele  condiţii:  să  aibă  eficienţă  ridicată, 
etanşeitate  sporită,  sensibilitate  acceptabilă  la  îngheţ,  pierderi  de  sarcină  moderate, 
rezistenţă de coroziune şi întreţinere uşoară. 
Pentru recuperarea căldurii se utilizează următoarele sisteme: 
‐  regenerative  care  utilizează  un  material  acumulator  de  căldură  ce  poate  stoca  în 
masa  lui  căldura  perceptibilă,  latentă  sau  amândouă.  Din  această  categorie  fac  parte 
recuperatoarele rotative cu regenerare; 
‐  recuperative  care  utilizează  pentru  transferul  de  căldură  o  suprafaţă  de  schimb, 
transmiţând  numai  căldură  perceptibilă.  În  această  categorie  sunt  incluse  recuperatoarele 
cu plăci, cu tuburi termice şi cu fluid intermediar;  
‐ cu pompă de căldură care utilizează un agent frigorific pentru transmiterea căldurii 
de la o sursă cu potenţial redus. Toate sistemele pot realiza importante economii de energie 
dar  necesită  cheltuieli  de  investiţii  şi  de  întreţinere  astfel  că  trebuie  efectuat  un  calcul  de 
optimizare înaintea adoptării unui sistem sau a altuia. 
 
I.3.10.2. Tipuri constructive de recuperatoare de căldură 
 
Recuperatoare rotative 
 
Recuperatoare cu plăci   
 
 Recuperatoare cu tuburi termice 
 
 Recuperatoare cu fluid intermediar  in circuit inchis 
 
Recuperatoare de caldura cu fluid intermediar in circuit deschis  
În acest sistem de recuperare  aer‐lichid, lichid‐aer,  fluidul intermediar   circulă între 
doua  schimbatoare  de  caldura  (turnuri)  introducere  ,  respectiv  evacuare,  intră  în  contact 
direct cu ambele fluxuri de aer, transportând  vaporii de apă şi caldura   între debitul de aer 
evacut si cel introdus (Fig. 3.24).  
Circulatia fluidul intermediar se face cu ajutorul  pompelor pe traseul principal cat si 
pe cel secundar.   
Temperatura aerului  poate varia in limitele ‐40 ° C si  + 46 ° C  .  
 Aerul evacuat poate contine impuritati si de aceea trebui să fie filtrat înainte de intrarea in  
turnuri.  Particulele  umezite  trebuiesc  filtrate  din  soluţia  absorbantă,  care  minimizează 

82 
contaminarea  încrucişată  între  particule.  Fluidul  intermediar  poate  fi  format  din  soluţii 
sorbente (de obicei, o soluţie a unei sari de halogen‐ ex ; o solutie de clorura de litiu   conţin  
aditivi cu efect antibacterian.)   EXHAUST

Fig. 3.24 Turnuri cu lichid absorbant 
 
Testele  au  arătat  că  masa  de  contact    poate  elimina    până  la  94%  din  bacteriile 
continute  in  aerul  introdus  reprezentand  o  necesitate  in  aplicatiile  de  climatizare  din 
domeniul spitalicesc. Este posibil să apară contaminarea încrucişată a particulelor gazoase. 
  In  functionare  pot  aparea  contaminari  cu  halogeni  si  de  aceea  se  impun  verificari 
periodice. In zonele mai reci, pierderile de umiditate din fluxul de evacuare pot dilua excesiv  
soluţia adsorbantă. Incalzirea lichidului absorbant introdus în fluxul de alimentare cu aer al 
turnului    contactor  ridică  temperatura  de  descărcare  şi  umiditatea  aerului  de  alimentare 
evacuat, prevenind diluarea excesivă. Acest lucru, colaborat cu adăugarea automată de apă, 
poate  menţine  concentraţia  soluţiei  adsorbante    pe  timp  de  vreme  rece,  permitând 
sistemului să furnizeze aer la o umiditate şi temperatură fixă. 
 
 Recuperatoare  de căldură  tip termosifon  
 
Schimbătoare  de  căldură  termosifon  bifazice  sunt  sisteme  ermetice,  care  constau 
într‐un  evaporator,  un  condensator,  conducte  de  interconectare,  şi  un  fluid 
intermediar,aflat  atât  în  stare  lichidă,  cât  si  de  vapori.  Sunt  folosite  două  tipuri  de 
termosifoane: cu tub sigilat ermetic  (fig. 3.25) şi un tip baterie (fig.3.26).  
În termosifonul de tip tub sigilat, evaporatorul şi condensatorul se află de obicei la 
capetele  opuse  ale  unui  set  de  tuburi  termosifon  drepte,  individuale,  iar  conductele  de 
evacuare  şi  de  alimentare  sunt  adiacente  pentru  cealaltă  (această  dispunere  este  similară 
celei dintr‐un sistem de conducte de încălzire).  
În  termosifoanele  tip  baterie,  bateriile  de  evaporare  și  condensare  sunt  instalate 
independent  în  tubulatura  de  aer  şi  sunt  interconectate  prin  conductele  de  transport  a 
fluidului  de  lucru  (această  configuraţie  este  similară  cu  cea  a  conductelor  din 
recuperatoarele  cu  fluid  intermediar).Un  termosifon  este  un  sistem  ermetic  ce  conţine  un 
lichid de lucru bifazic în două etape. Deoarece o parte din sistem conţine vapori şi o parte 
conţine lichid, presiunea dintr‐un termosifon este reglementată de temperatura lichidului  la 
interfaţa lichid / vapori.  
Dacă  mediul  ambient  cauzează  o  diferenţă  de  temperatură  între  zonele  în  care 
interfeţele  de  lichid  şi  vapori  sunt  prezente,  diferenţa  de  presiune  a  vaporilor  rezultată 
provoacă transferul vaporilor de la zonele calde la cele reci.  

83 
 Fluxul este susținut prin prin procesul de condensare în zonele mai reci şi de procesul 
de  evaporare  în  zonele  mai  calde.  Condensatorul  şi  vaporizatorul  trebuie  să  fie  orientate 
astfel încât condensul să poată reveni la evaporator prin gravitaţie (Figurile 3.25 şi 3.26). 
 
 
 
 
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Fig.3.25  – Schimbatoare de caldura tip termosifon ermetic 
 
A‐ unidirectional ; B‐ bidirectional 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Fig  3.26– Schimbatoare de caldura tip termosifon cu lichid intermediar – 
A‐ bucla unidirectionala; B‐ bucla bidirectionala 
 
În  sistemele  termosifon,  diferenta  de  temperatură  si  forta  de  gravitatie  sunt  necesare 
pentru  ca  fluidul  de  lucru  să  circule  între  evaporator  si  condensator.  Ca  rezultat, 
termosifoanele  pot  fi  concepute  să  transfere  căldura  în  ambele  direcţii  în  mod  egal 
(bidirectional), într‐o singură direcţie (unidirecţional), sau în ambele direcţii în mod inegal.  

84 
Deşi similare ca design şi mod de functionare cu tuburile termice , tuburile termosifon sunt 
diferite în două moduri:  
• nu au filtru de condens şi, prin urmare se bazează doar pe gravitație pentru a 
retrimite condensul spre  evaporator, în timp ce tuburile termice  utilizează forţele 
capilare şi  
• ele depind, cel puţin la început, pe fierberea nucleată, pe când tuburile 
termice evapora lichidul   dintr‐o interfaţă extinsă, permanentă lichid‐vapori. 
  Tuburile termosifon nu necesită pompă pentru a pune în circulație fluidul de lucru.  
Cu toate acestea, configuraţia geometrică trebuie să fie astfel realizată încât  fluidul de lucru 
în stare lichidă să fie mereu prezent în secţiunea evaporatorului  schimbătorului de căldură. 
            Tuburile termosifon diferă de alte sisteme de recuperare cu fluid intermediar  prin 
faptul că acestea nu necesită pompe şi, prin urmare, nici o sursă externă de alimentare cu 
energie electrica, iar bateriile trebuie să fie adecvate pentru evaporare şi de condensare.     
Schimbatoarele de caldura termosifon bifazice sunt utilizate pentru încălzirea apei cu 
energie solară   şi pentru îmbunătăţirea performanţelor sistemelor de aer condiţionat deja 
existente    
Performantele recuperatoarelor tip termosifon bifazice pot fi folosite pentru a reduce 
dimensiunile noilor sisteme de climatizare şi a reduce astfel costurile totale de proiect. 
 
 
 
Eficianta % 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
Fig. 3.27– Performanţe tipice ale termosifonului bifazic 
In  fig.3.27 se   prezintă performanţele recuperatoarelor tip termosifon bifazice.  
 
  I.3.10.3 Compararea sistemelor de recuperare a energiei aer‐aer  
 
Este dificil de comparat diferitele tipuri de sisteme de recuperare de energie aer‐aer 
pe baza performanţelor generale. 
Ele pot fi comparate pe baza unor parametri certificati : eficienţa  sau  pierderile de 
aer.  In tabelelul 3.9. sunt comparate si prezentate  principalele tipuri  de recuperatoare de 
caldura aer –aer 
 
Tab.3.9 Compararea principalelor tipuri de recuperatoare de caldura aer‐aer 

Cu fluid 
Cu placi tip  Rotativ  Rotativ  Cu fluid 
  Cu placi fixe  Tub termic Termosifon intermediar 
membrana energie  caldura  intermediar 
adsorbant 

85 
 Contracurent  Contracurent
Circulatia  Contracurent Contracurent Contracurent
Curent  Curent  Echicurent  —  — 
aerului  Echicurent  Echicurent Echicurent 
incrucisat  incrucisat 
Gama de mărime 
a 
≥25  ≥25  25 ‐ 35 000  25 ‐ 35 000 ≥50  ≥50  ≥50  — 
echipamentului, 
l/s 
Eficacitatea tipică 
a sensibilității   50 ‐80  50 ‐75  50  ‐  85  50  ‐  85  45 – 65  55  ‐ 65  40 – 60  40  ‐  60 
(ms = me), % 
Eficacitatea tipică 
—  50  ‐  72  50  ‐  85  0  —  —  —  — 
latentă ,* % 

Eficacitatea 
—  50  ‐ 73  50  ‐   85  —  —  —  —  — 
totală,* % 

Viteza frontală, 
1 – 5  1  ‐   3  2.5  ‐  5  2  ‐  5  2  ‐  4  1.5  ‐   3  2  ‐  4  1.5 ‐  2.2 
m/s 
Scăderea de 
100   ‐  1000  100  ‐500  100  ‐300  100  ‐  300 150  ‐ 500  150  ‐   500  150  ‐  500  170  ‐  300 
presiune, Pa 
EATR, %  0 ‐ 5  0 – 5  0.5  ‐   10  0.5  ‐   10  0 ‐1  0  0  0 
0.99  ‐  
OACF  0.97 ‐   1.06  0.97  ‐1.06  0.99  ‐  1.1  1  ‐   1.2  1.0  1.0  1.0 
1.01 
Plaja de 
‐60  ‐  800  ‐10  ‐ 50  ‐55  ‐  800  ‐55  ‐ 800  ‐40  ‐   40  ‐45  ‐ 500  ‐40  ‐  40  ‐40  ‐  46 
temperatură, °C 
Doar  Doar  Doar 
Doar 
schimbător   Doar  schimbător   schimbător  
schimbător 
Schimbător   schimbător   Schimbător  Schimbător  Doar  Doar 
Schimbător și 
și carcasă  Schimbător și  și carcasă  și carcasă  circuitul  schimbător   
Modalitate tipică  carcasă  Sistem 
Schimbător și  carcasă  Schimbător  Schimbător  spiralat  Schimbător  
de achiziționare  Schimbător și  complet 
ventilatoare  Schimbător și  și  și  Sistem  și carcasă 
ventilatoare 
exterioare  ventilatoare   ventilatoare   ventilatoare   complet   
Sistem 
Sistem  Sistem complet Sistem  Sistem 
complet 
complet  complet  complet 
Transfer de 
Transfer 
masă sau  Fără părți 
Debitul  Fără părți  latent de la 
umiditate.  mobile, cu 
evacuat   mobile.  fluxuri 
Dimensiuni  Dimensiuni  excepția 
Fără părți  Fără părți  poate fi  Debitul  îndepărtate 
maxime  maxime  înclinării. 
mobile.  mobile.  separat de  evacuat   Curățare 
compacte.  compacte.  Ventilatorul 
Scădere  Scădere  cel de  poate fi  eficientă 
Scădere  Scădere  situat în 
Avantaje  redusă a  redusă a  introdus  separat de cel  micro‐
redusă a  redusă a  zone 
presiunii.  presiunii.  Ventilatorul  de introdus.  biologică 
presiunii.  presiunii.  neesențiale
Ușor de  Pierderi de  situat în  Ventilatorul  pentru fluxul 
Disponibil  Ușor de  Diferențial 
curățat  aer reduse. zone  situat în zone  de 
pentru toate  curățat  de presiune 
neesențiale  neesențiale  alimentare, 
tipurile de  de până la 
    cât și de 
sisteme de  15kPa 
evacuare 
ventilație 
Eficiența 
Eficiența 
Număr redus  Aerul de  poate fi  Număr redus 
poate fi 
de furnizori.  admisie  poate  limitată de  Prognoza  de furnizori 
limitată de 
Întreținerea  necesita răcire  Unele EATR  scăderea de  eficienței  Întreținerea 
Dimensiuni  scăderea de 
și  sau încălzire  fără  presiune și  necesită  și 
Limitări  mari pentru    presiune și de 
performanțel suplimentare  dispozitiv de  de costuri.  modele de  performan‐
debite mari.  costuri 
e pe termen  Unele EATR fără  curățare  Număr  simulare  țele 
Număr redus 
lung  dispozitiv de  redus de  precise  necunos‐
de furnizori 
necunoscute  curățare  furnizori  cute 
 
 

86 
 Valvă de 
Bypas  Unghi de  control sau 
Valvă de 
Bypas clapete și   clapete și   înclinare de  Valvă de  reglajul 
Bypass  bypass sau  
Metode de  Bypass clapete  control al  control al  până la 10%  control  debitului 
clapete si  reglajul 
control   (HRC)  si tubulatura  vitezei  vitezei  din  indicele  pentru toată  pompei  
tubulatura  debitului  
recupera‐torului recupera‐ de încălzire  gama  pentru 
pompei 
torului  maximă  întreaga 
gamă 
 
 
I.3.10.4 Baze de calcul 
 
Agregate de tratare cu recuperatoare de caldura (HRV) 
  Eficienţa sensibilă εs a unui agregat de tratare cu recuperator de caldura cu placi (HRV) 
 –fig . 3.28 este dată de formula 
 
q m c (t − t ) m c (t − t )
                                 εs = s =   s ps 2 1 = s pe 3 4                                             (3.13a) 
q s,max Cmin (t 3 − t1 ) Cmin (t3 − t1 )
 
unde qs este cantitatea de căldură sensibilă dată de relatia  
                                                   qs =  εs q s ,max                                                               (3.13b) 
 
 

 
 
Fig. 3.28   Datele principale ale unui recuperator 
 
unde qsmax reprezintă cantitatea de  căldură sensibilă maxima dată de relatia  
q = C min (t 3 − t1 )                                       (3.13c)  
                                                             s , max
Unde 
 
εs = eficienţa sensibilă 
t1 = temperatura termometrului uscat in punctele indicate  în figura 3.28, [°C ] 
ms =debit de aer uscat introdus, [kg/s] 
me =debit de aer uscat evacuat, [kg/s] 
Cmin = minimul cpsms şi cpeme  
cps = căldură specifică a aerului umed introdus la presiune constantă, kJ/[kg‐K]  
cpe = căldură specifică a aerului umed evacuat la presiune constantă, kJ/[kg‐K] 

87 
  
Presupunându‐se  că  nu  există  condensare  de  vapori  de  apă  în  recuperatorului  de 
caldura (HRV) condiţia aerului introdus la ieşire este  
C
                                           t 2 = t 1 ‐ ε s min (t1 − t 3 )        (3.14a)         
me c pe
 
şi condiţia aerului evacuat la ieşire este 
 
C min
                                           t 4 = t 3 + ε s (t1 − t 3 )                                           (3.14b)    
me c pe
 
Ecuaţiile  (3.13),  (3.14),  (3.15),(3.16),  şi  (3.17)  presupun  condiţii  de  operare  în  stare 
staţionară;  nu  există  transfer  termic  sau  de  umiditate  între  schimbătorul  termic  şi  mediul 
înconjurător;  nu  există  pierderi  transversale  şi  nici  câştiguri  energetice  de  la  motoare, 
ventilatoare sau dispozitive de control a gheţii.  
Mai mult, nu apare condensare sau îngheţare sau este neglijabil. Aceste presupuneri 
sunt  în  general  aproape  adevărate  pentru  aplicaţiile  comerciale  ale      recuperatoarelor  de 
caldura (HRV) 
A  se  reţine  faptul  că    recuperatoarelor  de  caldura  (HRV)  permit  doar  schimbul  de 
energie  termică  sensibilă  asociat  cu  schimbul  termic  datorită  diferenţei  de  temperatură 
dintre  curenţii  de  aer  sau  dintre  un  curent  de  aer  şi  o  suprafaţă  solidă.  Aceste  ecuaţii  se 
aplică  chiar  şi  pe  timpul  iernii  dacă  nu  există  condensare  în    recuperatoarelor  de  caldura 
(HRV) 
Schimbul  de  energie  termică  sensibilă  qs  in  recuperatoarelor  de  caldura  (HRV)  poate  fi 
estimat din  
 
q s = 60m e c pe (t 4 ‐t 3 )= Q e p e c pe (t 4 ‐t 3 )                (3.14c)  

q s = 60 m s c ps (t 2 ‐t 1 ) = Q s p s c ps (t 2 ‐t 1 )                 (3.14d)  

q s =  ε s m min c p (t 1 ‐t 3 )                              (3.14e)   

 
Unde  
Qs = debitul de volum al aerului introdus, [m3/s] 
Qe = debitul de volum al aerului evacuat,[ m3/s] 
ρs = densitatea aerului uscat introdus, [kg/ m3] 
ρe = densitatea aerului uscat evacuat,[ kg/ m3] 
t1, t2, t3,t4 =  temperaturile de intrare şi ieşire ale aerului introdus şi respectiv ale aerului 
evacuat 
mmin = minimul dintre ms şi me  
 
Deoarece cps şi cpe sunt aproape egali, aceşti termeni pot fi omişi din Ecuaţiile de la  
(3.13)  la  (3.15) 
Schimbătorii de căldură sensibilă (HRV) pot fi realmente folosiţi în toate cazurile, în special 
pentru bazinele de înot, camerele de vopsit şi aplicaţii de reîncălzire. Ecuaţiile (3.13)–(3.14) 

88 
se aplică atât pentru ventilatoarele HRV cât şi pentru ERV cu selectarea adecvată a x1, x2, x3, 
şi x4.  
 
  Agregate de tratare cu recuperare de energie (ERV) 
 
ERV permite transferul atât a căldurii sensibile cât şi a căldurii latente, cea din urmă 
datorită diferenţei de presiune a vaporilor de apă dintre curenţii de aer sau dintre un curent 
de aer şi o suprafaţă solidă. ERV sunt disponibile ca recuperatoare  rotative cu absorbţie şi 
de asemenea ca recuperatoare cu disc membrană.   
Din  Fig.3.28.  presupunându‐se  că    nu  există  condens  în  ERV,  eficienţa  latentă  eL  a 
unui ventilator cu recuperare de energie este dată de  
 
q m h (w − w ) m h ( w − w3 )
ε L = L =  s fg 1 2 =  e fg 4            (3.15a) 
q L,max mmin h fg ( w1 − w3 ) mmin h fg ( w1 − w3 )

unde qL este caldura latenta dată de 
q L =  ε L q L ,max                    (3.15b) 
unde qL max este caldura maxima dată de 
q L ,max = m min h fg (w 1 ‐w 3 )                                  (3.15c) 
unde 
εL = eficienţa latentă 
hfg = entalpia vaporizării, kJ/kg 
w =  umiditatea în punctele  indicate în Fig.3.28 
ms = debitul masei de aer uscat introdus, kg/s  
me = debitul masei de aer uscat evacuat, kg/s  
mmin = minimum lui ms şi me 
 
Deoarece entalpia vaporizării din Ecuaţia (3.15a) poate fi eliminată de la numărător şi 
numitor, Ecuaţia (3.15a) poate fi rescrisă astfel:  
ε L ,max = m min h fg (w 1 ‐w 3 )              (3.15 d) 
unde : 
Em reprezintă eficienţa de umiditate, egal numeric cu eficienţa latentă 
EL, şi mw reprezintă viteza de transfer de drept a umidităţii dată de  
m w = ε m m w,max                 (3.15 e) 
 
 
unde  ms max reprezintă viteza maximă de transfer a umidităţii dată de  
 
m s ,max = m w,min (w 1 ‐w 3 )                 (3.15f) 
Presupunându‐se că nu există condens de vapori de apă în ERV,   umiditate la ieşire a 
aerului introdus este 
mw,min
w 2 = w 1 ‐ ε L (w 1 ‐w 3 )                (3.16a) 
ms
şi raportul de umiditate la ieşire a aerului evacuat este 

89 
 mw,min
w 4 =w 3 + ε L (w 1 ‐w 3 )              (3.16b)  
ms
Eficacitatea totală εt  a unui ERV este dată de formula 
q m s (h2 − h1 ) m ( h − h4 )
ε t = t =  = e 3              (3.17a)  
qt ,max m min ( h3 − h1 ) m min ( h3 − h1 )
unde qt reprezintă căldura totala dată de relatia  
q t = ε t qt ,max                   (3.17b)  
unde qt max reprezintă   căldura totala maxima , dată de relatia   
q t ,max = m min (h1 − h3 )                 (3.17c)  
unde 
εt = eficacitatea totală 
h = entalpia in punctele  indicate în Fig.4.82, [kJ/kg ] 
ms = debitul masei de aer uscat introdus, [kg/s ] 
me = debitul masei de aer uscat evacuat,[ kg/s ] 
mmjn = minim faţă de ms şi me 
 
Entalpia aerului introdus  la ieşire este 
m
h 2 = h 1 ‐ ε t min ( h1 − h3 )               (3.18a)  
ms
Şi entalpia aerului evacuat la ieşire este 
mmin
h 4 = h 3 + ε t (h 1 ‐h 3 )              (3.18b)  
me
Presupunându‐se că fluxul la starea 1 este de umiditate mai mare, recuperarea de căldură 
latentă qL de la ERV poate fi estimată din  
q L = m s h fg (w 1 ‐w 2 ) = Q s p s h fg (w 1 ‐w 2 )          (3.19 a)  
q L  = m e h fg (w 4 ‐w 3 ) = Q e p e h fg (w 4 ‐w 3 )          (3.19 b)  
q L  =  ε L m min h fg (w 1 ‐w 3 )              (3.19 c)  
unde 
hfg   = entalpia vaporizării sau căldura vaporizării vaporilor de apă, kJ/kg 
w1 ,  w 2, w3, w4 = umiditatile la intrare şi ieşire   
 
Transferul total de energie qt dintre curenţi este dat de : 
q t = q s +q L = m s (h 1s ‐h 2 s ) = Q e p e (h 1s ‐h 2 s ) = m s c ps (t 1 ‐t 2 ) + m s h fg (w 1 ‐w 2 )     (3.20)    

q t = q s +q L = m e (h 4e ‐h 3e )= Q e p e (h 4e ‐h 3e )= m e c pe (t 4 ‐t 3 ) + m e h fg (w 4 ‐w 3 )    (3.21a)      

q t = 60 ε t m min (h 1s ‐h 3e )                                           (3.21b)        

                       
unde 
h1s = entalpia aerului introdus la intrare, [kJ/kg]  
h3e = entalpia aerului evacuat la intrare, [kJ/kg ] 
h2s = entalpia aerului introdus la ieşire,[ kJ/kg]  
h4e = entalpia aerului evacuat la ieşire, [kJ/kg] 

90 
 
  
Spre deosebire de recuperatoarele de caldura (HRV)  la care se recupereaza numai 
caldura  sensibila  din  aerul  evacut  ,recuperatoarele  de  energie  (ERV)    recupereaza  energia 
sensibila si latenta din aerul evacuat . 
Recuperatoarele  de  energie  sunt  indicate  in  spatii  cu  degajari  de  umiditate 
(scoli,birouri, sau in spatii cu aglomerari de persoane) 
Energia  transferata  poate  fi  pozitiva  sau  negative  in  functie  de  sensul  scaderii 
umiditatii. 
Un jet de aer ce trece prin recuperatorul de energie isi poate mari caldura sensibila 
de la aerul din celalalt sens,dar poate sa‐si miscoreze caldura latenta daca are loc un schimb 
de masa al voporilor. 
Energia  totala  recuperata  este  diferenta  dintre    energia  sensibila  (qs)  si  energia 
latenta (qL) asa cum se prezinta in exemplul urmator. 
 
  Exemplu. 
Se da un recuperator de energie avand : 
‐debitul de aer exterior 4,41 mc/s introdus in recuperator cu  35 C si 20 % U.R. 
‐debitul de aer evacuat  4,27 mc/ intrdodus in recuperator cu 24 C  si 50 % U.R. 
Se  adopta  din  fisele  tehnice  ale  recuperatorului,  o  eficinta  a  recuperarii  caldurii 
sensibile de 50% si o eficienta a recuperarii caldurii latente de 50 %. 
Adoptand de asemenea caldura specifica a aerului de 1 kJ/kg K si caldura latenta de 
vaporizare  de  2560  kJ/kg  ,se  cere  se  sa  determine  energia  sensibila,latenta  si  totala 
recuperata din aerul evacuate. 
  
  Soluţie: 
 
  Din diagramele psihometrice se determina ceilalti parametric ai aerului  : 
 
  Aer exterior la 35°C şi 20% U.R.: 
 
V1 = 0.8825 m3/kg   h1= 54.2 kJ/kg    w1= 0.0071 kg/kg  de aer uscat  
 
  Aer interior la 24°C şi 50% U.R: 
 
V3 = 0.854 m3/kg      h3 = 48 kJ/kg      w3 = 0.0088 kg/kg de aer uscat 
 
  Se calculeaza debitul masic al aerulu exterior la starea 1  
Qq 4.41 m3 /s
m1 =  =    = 5.0  kg/s 
v1 0.8825 m3 /kg
  În acelaşi mod, debitul masic al aerului interior la starea 3 se obtine  din 
Q 4.27 m3 /s
m3 =  3 =   = 5.0 kg/s 
v3 0.854 m3 /kg
  

91 
  Temperaturile aerului exterior (t2) dupa recuperator si temperatura aerului interior  
(t4) dupa recuperator pot fi obţinute din Ecuaţiile (4.33a) şi (4.33b) după cum urmează: 
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
   t2= 35°C  – 0.5 (35°C – 24°C)= 29.5°C 
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
  t4= 24°C +  0.5 (35°C – 24°C)= 29.5°C 
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
 
  Contintul  de  umiditate  al  aerului  exterior  dupa  recuperator  w2  si  contintul  de 
umiditate  al  aerului  interior  dupa  recuperator  w4    rezultă  din  ecuaţiile  (4.16a)  şi  (4.16b) 
după cum urmează:  
 
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
w2 = 0.0071– 0.5 (0.0071‐0.0088) = 0.00795 kg/kg de aer uscat 
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
w4 = 0.0088 + 0.5 (0.0071‐0.0088) = 0.00795 kg/kg de aer uscat 
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
          
Căldura sensibilă recuperata din aerul evacuat  se obţine din ecuaţia (3.14c) 
qs = (5.0 kg/s)[l kJ/(kg‐K)](29.5°C‐24°C) = 27.5 kW 
 
Căldura latentă recuperata din aerul evacuat  se obţine din ecuaţia (3.13a):  
 
qL = [(5.0 kg/s)(2560 kJ/kg)](0.00795 ‐0.0088) = ‐10.88 kW 
 
Energia termică netă recuperata din aerul evacuat  este aşadar următoarea:  
q = qs + qL = 27.5 – 10.88 = 16.62 kW 
  
Dacă  condiţiile  aerului  din  exterior  care  intră  ar  fi  fost  de  35°C  şi  14%  rh,  atunci 
energia  totala  recuperata  din  aerul  evacuat    ar  fi  fost  zero.  Entalpia  aerului    la  29.5°C  şi 
0.0082  kg/kg  de  aer  uscat  este  dată  în  diagrama  psihometrica  ca  fiind  50.9  kJ/kg.  Căldura 
netă recuperata din aerul evacuat rezultat din ecuaţia (3.21) este aproape de 16.62 kW. 
 
  Se verifica puterea totala recuperata folosind formula: 
 
    qt=qs  x ρs  x   (h 4  ‐ h3 ) =16.62 Kw 

92 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Fig. 3.29 Diagrama proceselor din exemplu 
 
 
Puterea ventilatorului de introducere  Ps rezulta din relatia   
                   Ps = Qs Δps / ηf             (3.22) 
 
 
Puterea ventilatorului de evacuare  Pe rezulta din relatia   
                            Pe = Qe Δpe / ηf          (3.23) 
Unde 
Ps = puterea ventilatorului de introducere, [W] 
Pe = puterea ventilatorului de evacuare , [W ] 
Δps = caderea de presiune la introducere , [Pa ] 
Δpe = caderea de presiune la evacuare , [Pa] 
ηf = eficienţa generală a ventilatorului şi motorului   
 
Cu  toate  acestea,  densitatea  şi  vâscozitatea  aerului  variază  în  funcţie  de  temperatură. 
Variaţia vâscozităţii în funcţie de temperatură este dată de legea Sutherland ca fiind 

93 
 μ T T +S
 = ( ) 3 / 2 ( 0 )            (3.24) 
μ0 T0 T +S
 
unde 
T = temperatura absolută, [K]  
T0 = temperatura de referinţă [K]  
S = constanta = 110.4K 
 
Dacă aerul ar fi considerat un gaz ideal, căderea presiunii Δp la orice temperatură T 
se  face  în  legătură  cu  scăderea  de  presiune  Δp0  la  temperatura  de  referinţă  T0  şi  este 
exprimată după cum urmează:  
 
Δp m 1.75 T 1.375 T0 + S 0.25                            
= ( ) ( ) ( ) (3.25) 
       Δp0 m0 T 0 T + S
Ecuaţia  (3.25)  este  adecvată  numai  când  numărul  Reynolds  ReD,  pentru  aerul  care 
traverseaza schimbatorul  este in urmatorul interval  
5 x 103 < ReD < 105 
 
( ρV ) av Dh
Unde ReD =                        (3.26)   
μ T

ρ = densitatea aerului, kg/m3  
V = viteza medie a aerului, m/s  
Dh = diametrul hidraulic al canalelor de aer, m  
µT = vâscozitatea dinamică la temperatură medie T,  kg/(m‐s) 
 
Pentru curentul laminar , caderea de presiune se poate calcula cu relatia : 
Δp m T 3/ 2 1 + C / T 0
= ( )( ) (  )                    (3.27) 
Δp0 m0 T 0 1+ C /T
 
unde ReD < 2000. 
 
Ecuaţiile (3.25) şi (3.27) nu pot fi folosite daca  canale de aer  care nu sunt destul de 
netede,  numaru  Reynolds  nu  este  in  intervalul  apreciat  se  constata  înfundarea 
schimbătorului datorită condensului, îngheţului sau prafului , etc 
Puterea totală   P a ERV poate fi dată de formula 
 
P = Ps + Pe                                                       (3.28) 

94 
 I.5 Prevederi generale privind protecţia antiseismică şi protecţia acustică 
a instalaţiilor de ventilare si climatizare 
 
I.5.1 Protecţia antiseismică  
Masuri specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi componentelor 
nestructurale din instalaţiile de ventilare/ climatizare 
 
I.5.1  Proiectarea  antiseismică  a  componentelor  unei  instalaţii  pentru  ventilare  sau 
climatizare din cadrul unui proiect tehnic se face de proiectantul de specialitate în colaborare cu 
specialistul  în  inginerie  civilă,  funcție  de  cerinţele  proiectului  tehnic  şi  de  destinaţia  clădirilor. 
Specialistul  proiectant  al  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  va  furniza  proiectantului  de 
specialitate in inginerie seismică, datele/ tema de proiectare a instalaţiilor, detalii specifice de 
funcţionare,  riscurile  la  întreruperea  funcţionării/  alimentarii  cu  apă,  energie  electrică,  gaze 
naturale,  care  prezintă  risc  pentru  siguranţa  vieţii,  pentru  a  se  integra  în  ansamblul  măsurilor 
specifice  de  protecţie  antiseismică  prevăzute  în  proiectul  tehnic  general  al  obiectivului  de 
construcţii realizat.  
I.5.2 Cerinţele generale privind prevederea măsurilor specifice de protecţie antiseismică 
a echipamentelor şi elementelor componente ale instalaţiilor de ventilare/ climatizare sunt cele 
cuprinse  in  Cod  de  proiectare  seismică,  indicativ  P100,  Partea  I  ‐  P100‐1/2011,  Prevederi  de 
proiectare  pentru  clădiri,  cap.  10.  Prevederi  specifice  pentru  componentele  nestructurale  ale 
construcţiilor.    
I.5.3  Măsurile  prevăzute  în  acest  capitol  se  referă  la  protecţia  componentelor  din 
alcătuirea  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  faţă  de  efectele  cutremurului.  Prevederile 
referitoare  la  performanţele  seismice  aşteptate  ale  acestor  componente,  denumite  in 
continuare  nestructurale  (CNS)  pot  fi  diferenţiate  în  funcţie  de  performanţa  seismică  impusă 
clădirii prin tema de proiectare aşa cum se indică in normativul P100‐1/2011. 
I.5.4 Prin tema de proiectare se va preciza funcţiunea CNS (reprezentănd echipamente şi 
componente din alcătuirea instalaţiilor de ventilare/ climatizare) în clădire, în raport cu rolul lor 
în  ansamblul  instalaţiei.  Din  subsistemul  componentelor  nestructurale  (CNS)  se  vor  avea  în 
vedere:  
ƒ coşuri  de  fum  şi  de  ventilaţie  (indiferent  de  materialul din care sunt executate), 
coşuri cu tiraj asistat prin încălzire/ umidificare a aerului, folosind energie solară;  
ƒ turnuri solare, turnuri de vânt; 
ƒ noduri de circulaţie verticală rezolvate prin casa scării;  
ƒ utilaje, echipamente  electromecanice  şi  rezervoare  instalate  pe  acoperişul clădirii;  
ca elemente ataşate anvelopei construcţiei. 
ƒ elementele instalaţiilor de ventilare/ climatizare.  
1.5.5 Cerinţe generale de performanţă seismică specifice CNS din instalaţii de ventilare 
climtizare sunt cele precizate în normativul P100‐1/2011, cap 10. 
1.5.6 Pentru satisfacerea cerinţelor de performanţă seismică, categoriile de componente 
nestructurale  reprezentănd  echipamente  şi  elemente  din  alcătuirea  instalaţiilor  de  ventilare/ 
climatizare trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să rămână stabile şi să‐şi păstreze 
integritatea  fizică  şi,  după  caz,  să‐şi  păstreze  funcţionalitatea,  sub  acţiunea  forţelor  şi 
deplasărilor  produse  de  efectele  acţiunii  seismice  menţionate  în  normativul  P100‐1/2011,  cap 
10. 

119 
 1.5.7 În funcţie de clasa de importanţă şi de expunere a clădirii, diferenţiat în funcţie de 
acceleraţia  seismică  de  proiectare  la  amplasament,  se  vor  respecta  prevederile    normativului 
P100‐1/2011.  
1.1.8 (1) Calculul seismic al componentelor nestructurale pentru instalaţii de ventilare si 
climatizare  este obligatoriu pentru toate componentele nestructurale menţionate în normativul 
P100‐1/2011, cap. 10.                                           
  (2) Prin excepţie de la prevederea de la (1) calculul nu este necesar pentru elementele şi 
subansamblurile de construcţie şi de instalaţii/ echipamente care sunt produse pentru utilizare 
în    zone  seismice,  pe  baza  unor  standarde  recunoscute  internaţional  (de  exemplu,  tavane 
suspendate,  pardoseli înălţate, etc). Pentru acestea, proiectantul şi verificatorul proiectului vor 
verifica numai  compatibilitatea acceleraţiei seismice a amplasamentului cu acceleraţia seismică 
de proiectare declarată de producător sau stabilită printr‐un procedeu recunoscut de calificare 
seismică.   
(3) În situaţia menţionată la (2) dimensionarea prinderilor şi a elementelor de reazem se 
va    face  conform  instrucţiunilor  tehnice  ale  furnizorului.  Aceste  instrucţiuni  vor  fi  adaptate  de  
proiectantul de specialitate pentru respectarea condiţiilor din reglementările tehnice în vigoare 
în  România  în  ceea  ce  priveşte  caracteristicile  geometrice  şi  mecanice  de  rezistenţă  şi  de 
deformabilitate  ale  materialelor.  În  lipsa  instrucţiunilor,  dimensionarea  prinderilor  şi  a 
elementelor  de    reazem    se    va    face    prin  calcul  conform  recomandărilor  normativul  P100‐
1/2011. 
1.1.9. Coeficienţi de calcul pentru componentele nestructurale, includ:  
x Coeficientul de importanţă pentru CNS (γCNS) a cărui valoare se va lua γCNS ≥  1,5, 
la  aprecierea  proiectantului  şi/sau  la  solicitarea  investitorului  prin  tema  de  
proiectare.  
x Coeficientul  de  amplificare  dinamică  al  CNS  (βCNS)  care  depinde  de  rigiditatea 
componentei şi de poziţiile şi caractersiticile mecanice ale prinderilor respective 
şi se va lua cu valorile forfetare din tabelele 1.1.1 şi 1.1.2.  
x Factorul de comportare al CNS (qCNS) care depinde de capacitatea de deformare şi 
de  absorbţie  de  energie  a  CNS  şi  a  prinderilor  acesteia  de  structură  şi  este 
independent  de  flexibilitatea  acestora  şi  se  va  lua  cu  valorile  forfetare  din 
tabelele I.5.1.1 şi I.5.1.2. 
Tabelul I.5.1.1 
Categoria şi tipul componentelor nestructurale  ßCNS  qCNS 
A.1. Elemente ataşate anvelopei construcţiei: 
‐ dacă lucrează în consolă sau dacă sunt ancorate de structura 
principală sub nivelul centrului de greutate 2,5  2,5
‐ dacă sunt ancorate peste nivelul centrului de greutate  1,0  2,5
 
Tabelul I.5.1.2 
Categoria şi tipul componentelor nestructurale  PCNS  QCNS
B. Instalaţii 
B.3 Instalaţii de climatizare/ ventilaţie 
‐ echipamente montate în exterior  2.5  6.0 
‐ echipamente izolate cu neopren împotriva vibraţiilor  2,5  2,5 
‐ echipamente izolate cu arcuri împotriva vibraţiilor  2.5  2.0 
‐ echipamente neizolate împotriva vibraţiilor  1,0  2,5 
‐ echipamente montate pe conducte  1,0  2,5 

120 
 ‐ alte echipamente  1,0  2,5 
B.4 Instalaţii speciale cu utilaje care operează cu abur sau apă la temperaturi ridicate 
‐ boilere, cazane  1,0  2,5 
‐ vase de presiune rezemate pe manta sau aşezate liber  1.0  2,5 
 
1.1.10. In baza normativul P100‐1, determinarea deplasărilor laterale pentru calculul CNS, 
include: 
ƒ Deplasări  laterale  pentru  calculul  CNS  la  starea  limită  ultimă  (ULS)  proiectate 
pentru a prelua deplasarea relativă;  
ƒ Deplasări laterale pentru calculul CNS la starea limită de serviciu (SLS). Factorul υ, 
definit conform normativul P100‐1, se va lua  υ = 0,7 pentru: 
- elementele  ataşate  anvelopei  (A1)  amplasate  pe  faţadele  către  spaţiile  publice 
(strada) sau către alte spaţii în care este posibilă prezenţa unui număr mare de persoane 
(curţi interioare ale şcolilor, atriumuri, etc.). Se va evita amplasarea coşurilor de fum şi 
de  ventilaţie  (indiferent  de  materialul  din  care  sunt  executate)  sau  a  utilajelor, 
echipamentelor electromecanice şi rezervoare instalate pe acoperişul clădirii;  
- sistemele  de  conducte  care  sunt  fixate  pe  două  tronsoane  adiacente  în  cazul 
clădirilor  din clasele de importanţă‐expunere  IV şi III;  
Factorul υ = 0,35 pentru toate celelalte categorii de CNS. 
1.1.11. Principiile generale de proiectare pentru prinderi şi legături sunt cele precizate în 
cap. 10 al normativului P100‐1.  
1.1.12. Calculul şi alcătuirea legăturilor între CNS şi elementele de rezemare   
(1) Forţele de proiectare pentru ancore, vor fi determinate cu încărcările de  proiectare ale 
CNS pentru efectele acţiunii seismice majorate cu  30%.  
(2)    Pentru  calculul  eforturilor  în  ancore  se  va    ţine  seama  şi  de  condiţiile  probabile  de 
instalare, inclusiv de excentricităţile de montare.  
(3) Pentru  prinderile cu  ancore înglobate în beton sau în zidărie, indiferent de procedeul 
de fixare a acestora (ancore chimice  sau mecanice), eforturile capabile ale prinderii vor fi mai 
mari cu 30% decât eforturile capabile ale CNS care se fixează.  
(4)  În  cazul  în  care  prinderile  se  realizează  cu  elemente  cu  lungime  de    ancoraj  mică 
(ancore  cu  La  ≤  8d) forţele seismice care acţionează asupra CNS vor fi calculate folosind, în 
relaţia (10.1), din P 100‐1, factorul de comportare qCNS = 1,5.  
(5)  Bolţurile  montate  prin  împuşcare  nu  vor  fi  folosite  ca  ancore  solicitate  la  întindere 
pentru CNS în construcţiile situate în zonele seismice cu ag≥0,16g. 
 
1.1.13. Proiectarea seismică a instalaţiilor de ventilare/ climatizare se va face respectând 
prevederile  normativului  P100‐1,  în  acord  cu  gruparea  instalaţiilor  în  categorii  seismice  şi 
condiţiile generale de proiectare pentru sistemele de instalaţii din acelasi normativ.  
Se vor avea în vedere următoarele: 
ƒ La  interfaţa  cu  terenul sau  cu  structurile adiacente  care  se  pot  deplasa  independent, 
canalele  şi  conductele  de  introducere/  evacuare  vor  avea  flexibilitate  şi  rezistenţă 
suficientă pentru a prelua eforturile între punctele fixe. Golurile de trecere prin pereţii 
infrastructurii/ suprastructurii vor fi dimensionate pentru a prelua deplasările relative. 
ƒ Utilajele/ echipamentele montate pe izolatori de vibraţii vor fi prevăzute cu dispozitive 
de    limitare  a  deplasărilor  orizontale  şi  verticale.  Toate  aceste  dispozitive  vor  fi 
executate  din  materiale  ductile  şi  vor  avea  prinderi  redundante  de  structură.  Se  vor 
utiliza  numai  materiale,  echipamente  şi  procedee  care  au  marcaj  CE  sau  Agrement 

121 
 Tehnic  sau  care  au  performanţe  echivalente  şi  sunt  comercializate  legal  într‐un  Stat 
Membru al Uniunii Europene sau în Turcia, ori sunt fabricate legal într‐un stat EFTA, 
parte  la  acordul  privind  Spaţiul  Economic  European  şi  care  corespund  prevederilor 
proiectului. 
ƒ Deplasările  laterale  ale  conductelor/  canalelor  suspendate  vor  fi  limitate  prin 
introducerea  unor  prinderi  laterale  sau  înclinate.  Mărimea  acestor  deplasări  se 
determină prin calcul cu forţa seismică static echivalentă stabilită conform P100‐1. 
ƒ Pentru  sistemele  de  conducte  şi  canale  care  traversează  rosturile  între  clădiri  şi/sau 
tronsoane  adiacente  precum  şi  pentru  sistemele  de  conducte  legate  de  echipamente 
izolate  împotriva  vibraţiilor  se  vor  lua  măsuri  pentru  preluarea  deplasărilor  relative 
calculate conform  P100‐1,  pentru  SLS.  Pentru  construcţiile din  clasele de  importanţă 
IV şi III aceste deplasări vor fi majorate cu 30%.  
ƒ Nu  este  necesar  să  se  prevadă  legături  pentru  limitarea  deplasărilor  laterale  pentru 
sistemele  de  conducte/  canale  ale  clădirilor  din  clasa  de  importanţă  II  dacă  sunt 
îndeplinite condiţiile din P100‐1, cap.10 sau când secţiunea transversală a conductelor 
/canalelor este  ≤ 0,5 m2; 
ƒ Utilajele  legate  direct  cu  sistemele  de  conducte/  canale  (cum  sunt  ventilatoare, 
exhaustoare, schimbătoare de căldură, umidificatoare) a căror greutate în exploatare 
este  mai  mare  de  0,35  kN  trebuie  să  fie  rezemate  şi  legate  lateral,  independent  de 
sistemul de conducte/ canale.  
ƒ Pentru  conductele/  canalele  legate  direct  de  echipamente  fixarea  laterală  nu  este 
obligatorie  dacă  acestea  au  flexibilitatea  necesară  pentru  a  suporta  deplasările 
relative între punctele de prindere. 
 
1.1.14.  Verificarea  siguranţei  CNS  la  acţiunea  seismică,  include  verificarea  condiţiilor  de 
stabilitate, de rezistenţă şi de rigiditate, conform normativul P100‐1, cap. 10, pentru elementele 
de prindere care asigură stabilitatea la răsturnare a CNS ataşate anvelopei precum şi a boilerelor 
şi vaselor de presiune.   
Condiţia referitoare la verificarea siguranţei în raport cu SLS se consideră satisfacută dacă 
sub efectul cutremurului pentru SLS deformaţiile/ deplasările efective ale instalaţiilor, utilajelor 
şi echipamentelor nu depăşesc valorile de ieşire din funcţiune/ avarie garantate de furnizor. 
1.1.15.  Determinarea  încărcărilor  de  proiectare  se  va  face  conform  normativul  P100‐1. 
Pentru sistemele de instalaţii şi echipamente se va ţine seama, după caz, şi de efectele dinamice 
ale sistemului de conducte, utilajelor, echipamentelor, ale prinderilor şi legăturilor acestora. 
1.1.16. Asigurarea calităţii la proiectare şi în execuţie  
(1)  Documentaţia  de  execuţie  trebuie  să    conţină  toate  informaţiile  necesare  (note    de 
calcul,    desene  la  scară  convenabilă)  pentru  verificarea  dimensionării  şi  detalierii 
constructive ale CNS şi ale prinderilor acestora în ceea ce priveşte:  
‐  mărimea forţelor şi deplasărilor seismice de proiectare;  
‐  verificarea stabilităţii şi a rezistenţei componentelor;  
‐  rezistenţa şi detalierea constructivă a prinderilor.  
(2)  Elementele  din  documentaţie  menţionate  la  (1)  vor  fi  supuse  verificării  de  către  un 
verificator atestat pentru cerinţa de "rezistenţă şi stabilitate" conform Legii nr.10/1995, cu 
modificările ulterioare.  
(3)  Pentru  utilajele/  echipamentele  al  căror  coeficient  de  importanţă    este  γCNS  >1,0, 
furnizorul  va prezenta certificate de conformitate cu rezistenţa la forţele seismice cerută 
prin documentaţia de execuţie sau prin Caietul de sarcini.  

122 
 (4)  Pentru  clădirile  situate  în  amplasamente  cu  ag  ≥0,24g,  proiectantul  va  stabili,  prin 
caietul   de   sarcini,    un   program  de  verificare a  rezistenţei    ancorelor   montate    pentru 
prinderea  CNS care au coeficientul de importanţă  γCNS  >1,0  precum şi pentru elementele 
ataşate anvelopei situate către spaţii publice sau cu aglomerări de persoane. 
1.1.17. Terminologia şi notaţiile utilizate în acest capitol sunt în concordanţă cu termenii şi 
definiţiile folosite în Codul de proiectare P100, partea 1.   
 
I.5.2 Protecţie acustică 
Măsuri pentru realizarea condiţiilor tehnice de protecţie împotriva  
     zgomotului  produs de instalaţiile de ventilare si climatizare din clădiri  
 
I.5.2.1. Principii generale  
 
ƒ Protecţia  faţă  de  zgomot  este  definită,  prin  Normativul  privind  proiectarea  şi  executarea 
masurilor  de  izolare  fonica  şi  a  tratamentelor  acustice  în  clădiri,  indicativ  C  125,  de  şase 
condiţii tehnice specifice:  
•  Protecţia faţă de zgomotul aerian provenit din exteriorul clădirii.  
•  Protecţia faţă de zgomotul aerian provenit dintr‐un alt spaţiu închis.  
•  Protecţia împotriva zgomotului de impact.  
•  Protecţia faţă de zgomotul produs de echipamentele şi instalaţiile tehnice ale clădirii.   
•  Protecţia împotriva zgomotului reverberat excesiv şi zgomotului produs în spaţiul  
respectiv.  
• Protecţia mediului înconjurător faţă de zgomotul produs de surse din interiorul clădirilor 
şi construcţiilor, sau în legătură cu acestea.  
 
ƒ În  cazul  spaţiilor  în  care  sunt  amplasate  echipamente  din  componenţa  instalaţiilor  de 
ventilare/ climatizare, caracterizate de niveluri de zgomot mari, se vor respecta prevederile 
Normativului C 125, în scopul asigurării condiţiilor admisibile de confort acustic, prevăzute 
în actele normative în vigoare sau în reglementări speciale cu caracter limitat.  
ƒ La proiectarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare a aerului, se impune din primele faze de 
proiectare  corelarea  cu  prevederile  normativului  C125,  pentru  adoptarea  unor  măsuri 
eficiente de protecţie împotriva zgomotului produs.   
ƒ De  asemenea,  se  va  urmări  cu  prioritate  evitarea  unor  erori  de  execuţie  care  pot 
compromite eficienţa măsurilor proiectate.  
ƒ In  baza  prevederilor  Normativului  I5‐2010  (§  4.1,  art.  4.1.14.  şi  4.1.15),  pentru  concepţia 
instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare,  zgomotul  din  spaţiile  interioare  va  fi  evaluat  prin 
nivelul de presiune acustică ponderat A.  
ƒ Zgomotul  din  instalaţiile  în  funcţiune  va  fi  limitat  la  valorile  recomandate  prin  SR  EN 
15251:2007.  Dacă  ocupanţii  pot  controla  funcţionarea  echipamentelor  (ex.  treapta  de 
turaţie  a  ventiloconvectoarelor),  nivelul  de  presiune  acustică,  în  timpul  funcţionării 
echipamentului, poate depăşi valorile din tabel cu maxim 5 dB (A). 
 
I.5.2.2. Elemente de proiectare 
I.5.2.2.1  La  stabilirea  măsurilor  de  protecţie  împotriva  zgomotului  se  vor  respecta 
prevederile din normativul C125, ţinându‐se seama de următoarele aspecte caracteristice:  
ƒ propagarea  zgomotului,  provenit  din  funcţionarea  normală  a  instalaţiilor  de  ventilare/ 
climatizare în clădiri, din centrala IV/C către celelalte încăperi;  

123 
 ƒ propagarea  zgomotului  de‐a  lungul  canalelor  de  ventilaţie,  funcţie  de  particularităţile 
traseului (prizele de aer, caracteristicile geometrice ale conductelor, gurile de refulare etc.).  
ƒ principalele surse de zgomot amplasate în centralele de ventilare (ventilatoarele, motoarele 
electrice de antrenare, compresoarele, electropompele). 
ƒ elementele  de  închidere  care  separă  centrala  de  ventilare/climatizare  de  încăperile 
adiacente  dimensionate  încât  să  fie  îndeplinite  condiţiile  privind  izolarea  împotriva 
zgomotului aerian, prevăzute în STAS 6156‐86, tabelul 4. 
ƒ păstrarea integrităţii izolaţiei hidrofuge şi împiedecarea transmiterii zgomotului şi vibraţiilor 
la  planşeul  clădirii,  la  montarea  echipamentelor  plasate  pe  terase,  (conform  I5‐2010,  cap. 
10, art. 10.25). 
I.5.2.2.2 Dacă în faza de proiectare a centralei de ventilare/ climatizare nu se cunoaşte 
nivelul  de  zgomot  produs  de  echipamentele  din  dotare,  acesta  va  fi  determinat,  in  mod 
acoperitor, pe bază de calcul.  
ƒ Când valorile rezultate sunt mai mari decât 87 dB(A), se vor adopta măsuri de reducere a 
nivelului de zgomot în următoarea ordine:  
a) optimizarea, din punct de vedere acustic, a echipamentelor;  
b)  carcasarea sau ecranarea acustică a surselor de zgomot, conform prevederilor din 
normativul C 125;  
c) tratarea fonoabsorbantă a încăperii.   
ƒ Când echipamentele de ventilare se montează direct în spaţii productive, prin proiectare se 
vor alege agregate al căror nivel caracteristic de zgomot aerian să fie mai mic sau cel mult 
egal cu nivelul admisibil pentru spaţiul considerat.  
I.5.2.2.3. La  alegerea echipamentelor se va ţine seama şi de următoarele:  
a. alegerea ventilatoarelor se face pe baza datelor de catalog, astfel încât, punctul lor de 
funcţionare  să  fie  situat  în  dreptul  sau  în  apropierea  punctului  de  randament  maxim.  Se  vor 
avea în vedere diagramele furnizate de producători privind variaţia nivelului de zgomot (sau de 
putere  acustică)  a  ventilatoarelor  centrifugale  sau  axiale  în  funcţie  de  randament  sau  de 
raportul V/ Vopt  ‐ volumul de aer debitat (m3/h)/ volumul de aer optim (m3/h).  
b. carcasele ventilatoarelor trebuie verificate astfel încât, circulaţia aerului prin ventilator  
să  nu  creeze  vibraţii  caracterizate  de  amplitudini  ale  vitezelor  mai  mari  de  0,7  mm/s.  Dacă 
această valoare este depăşită, carcasele vor fi rigidizate cu straturi amortizoare de vibraţii;  
c. echipamentele cu piese în rotaţie amplasate pe arbori drepţi sau cotiţi trebuie astfel 
alese  încât  să  nu  existe  mase  neechilibrate,  antrenarea  în  mişcarea  de  rotaţie  sa  se  facă  fără 
şocuri iar lagărele să nu prezinte defecţiuni.  
d.  dacă  în  faza  de  proiectare  nu  se  cunoaşte  nivelul  global  de  putere  acustică  a 
echipamentelor, acesta se determină, în mod acoperitor, prin calcul. 
I.5.2.2.4.  În  cazul  motoarelor  electrice  care  produc  zgomot  cu  nivel  L  ≥  90  dB  (A), 
reducerea  nivelului  de  zgomot,  produs  de  funcţionarea  normală  a  acestora,  se  va  realiza  prin 
carcasare acustică, conform recomandărilor din normativul C 125.  
I.5.2.2.5.  Reducerea  nivelului  de  zgomot  în  centralele  de  ventilare,  climatizare, 
conditionare, prin aplicarea de tratamente fonoabsorbante, se face având în vedere prevederile 
din normativul C125.  
   I.5.2.2.6. Pentru amortizarea vibraţiilor, se vor lua următoarele măsuri:  
a.  echipamentele  se  vor  amplasa  pe  suporturi  sau  sisteme  de  amortizare,  dimensionate 
corespunzător: elemente elastice (vibroizolatoare de cauciuc, arcuri elicoidale din oţel, covoare 
din cauciuc cu profil variabil), intercalate între agregate, aparate şi fundaşia pe care se asează;  

124 
 b. racordarea dintre agregate/ aparate şi tubulatura de ventilaţie se va face pe aspiraţie/ 
refulare, cu elemente elastice de legătură (exemplu racorduri de cauciuc sau pânză cauciucată 
care au impedanţa acustică sensibil mai mică decât cea a tablei de oţel);  
c.  elementele  elastice  vor  corespunde  după  caz,  cu  numărul,  dimensiunile,  forma 
duritatea,  constanta  elastică,  rezultate  din  calcul  sau  indicate  de  firma  producătoare,  în 
concordanţă  cu  mărimea  greuttaea,  centrul  de  greutate  debitul,  situaţia  aparatului,  când 
amortizarea vibraţiilo nu s‐a realizat prin construcţie.  
d.  fixarea  canalelor  de  ventilare  de  elementele  de  construcţii  se  va  face  prin  dispozitive 
elastice (sisteme de rezemare antivibratile), de susţinere verticală sau orizontală a canalelor, cu 
asigurarea măsurilor de protecţie antiseismică pentru componentele nestructurale ale instalatiei 
de ventilare si climatizare (cap. I.5.1 Protecţia antiseismică, din prezentul ghid). 
e. trecerea canalelor de ventilare prin pereţi se va face conform detaliilor de execuţie din 
proiectul tehnic. 
I.5.2.2.7  Pentru  o  funcţionare  normală  a  instalaţiei  de  ventilare  din  punct  de  vedere 
acustic,  vitezele  de  circulaţie  a  jetului  de  aer  în  canale  nu  trebuie  să  depăşească  valorile  din 
tabelul I.5.2.1.  
 Tabel I.5.2.1 
Viteze de circulaţie maxime admise a aerului în canalele de ventilare 
din încăperi obişnuite şi social‐culturale 
Viteze de circulaţie maxime admisibile (m/s) 
Nr.  Săli audiţie 
crt.  Tipul canalelor  publică,  
Încăperi  Clădiri 
  Biblioteci, 
obişnuite  industriale 
saloane de 
spital  
0  1  2  3  4 
Canal principal (direct de la 
1  5‐8  3,6‐6  8‐12 
ventilator) 
2  Canal secundar (ramificaţie)   3‐5    2,5‐4  5‐8 
3  Ramificaţii  1‐3  1‐3  3‐5 
Guri de refulare şi aspiraţie (secţiune 
4  2‐3    2,5  3‐5 
liberă)  
5  Canalul prizei de aer  4‐6  3‐5  6‐8 
6  Priza de aer  3‐4  2,5‐3  4‐6 
 
I.5.2.2.8. Atenuarea nivelului de zgomot aerodinamic datorită condiţiilor de propagare a 
jetului de aer în lungul canalelor de ventilare, se obţine atât pe cale naturală (tronsoane drepte, 
coturi, schimbări bruşte de secţiune, ramificaţii) cât şi cu ajutorul unor procedee speciale. 
ƒ Se va calcula atenuarea naturală a nivelului de zgomot în reţeaua de canale, inclusiv la 
gurile  de  introducere  şi  evacuare,  iar  în  cazul  atenuării  nesatisfăcătoare,  se  va  adopta 
unul  dintre  procedeele  speciale  sau  măsurile  următoare  (conform  prevederilor  din 
normativul C125): 
a. căptuşirea canalelor cu materiale fonoabsorbante;  
b. introducerea pe trasee a unor camere de detentă şi atenuare; Camerele de detentă 
se obţin printr‐o lărgire bruscă a canalului de ventilare, pe o anumită lungime.  

125 
 c.. introducerea pe trasee a diferite tipuri de atenuatoare, atât pe aspiraţie cât şi pe 
evacuare,  amplasate  între  sursa  de  zgomot  (ventilatoare,  electropompe,  motoare)  şi 
încăperi;  Atenuatoarele  sunt  elemente  constructive  cu  suprafeţe  tratate  intens 
fonoabsorbant  care  se montează  pe  traseul canalului  de  ventilare,  în special  paralel  cu 
direcţia jetului de aer.  
d. utilizarea de tuburi elastice fonoizolate. 
ƒ Atenuarea  totală  rezultată  din  însumarea  atenuării  naturale  a  nivelului  de  zgomot  în 
reţeaua de canale, şi a celei artificiale (prin procedeele speciale), trebuie să fie egală cu 
diferenţa  dintre  nivelul  de  zgomot  produs  de  sursa  (ventilatoare,  generator  de  abur, 
altele)  şi nivelul de zgomot din încăpere. 
I.5.2.2.9  Calculul  atenuărilor  nivelului  de  zgomot  aerodinamic  datorate  condiţiilor  de 
propagare a jetului de aer în lungul canalelor de ventilare se face conform normativ C 125. Se 
admite  calculul  simplificat  al  atenuării  zgomotului  (pentru  frecvenţa  de  250  Hz).  În  cazul  unor 
clădiri  sau  spaţii  cu  cerinţe  acustice  specifice  (săli  de  audiţii,  operă,  studiouri  de  emisie, 
înregistrare, etc.) calculul se va face pentru întrraga gama de frecvenţă.  
   I.5.2.2.10.  La  refularea  sau  absorbţia  aerului  într‐o  (dintr‐o)  încăpere  prin  intermediul 
unei  guri  de  ventilare  (considerată  fără  grilă),  se  obţin  atenuări  acustice  care  se  determină 
conform normativului C 125.  
 
I.5.2.2.11. În cazul în care gura de ventilare este prevăzută cu grilă, la trecerea jetului de 
aer la nivelul grilei se dezvoltă un zgomot al cărui nivel global poate fi calculat conform pct. „e" 
din Anexa 11 a normativului C 125.  
I.5.2.2.12  De  asemenea,  în  cazul  anemostatelor  amplasate  pe  plafon,  nivelul  global  de 
zgomot, corespunzător trecerii jetului de aer, poate fi calculat conform normativului C 125.  
Nivelul global al zgomotului la refularea sau absorbţia aerului într‐o (dintr‐o) încăpere se 
determină însumând energetic nivelele obţinute ca mai sus cu cel precizat la I.5.2.2.11. 
I.5.2.2.13.  O  atenţie  deosebită  se  va  acorda  împiedicării  transmiterii,  prin  canalele  de 
ventilare,  a  zgomotului  între  două  încăperi  caracterizate  de  regimuri  acustice  diferite  (prin 
măsurări de fonoizolare). În aceste situaţii, pereţii canalelor de ventilare trebuie să aibă indicele 
de  izolare    R’w  cel  puţin  egal  cu  cel  corespunzător  peretelui  despărţitor  dintre  cele  două 
încăperi. 
Se vor avea în vedere în acest sens, recomandările normativului C 125, privind posibilitaţile de 
izolare între încăperi cu regimuri acustice diferite, traversate de canale de ventilare, inclusiv prin 
diafonie.  
   I.5.2.2.14.  La  proiectarea  lucrărilor  de  instalaţii  de  ventilare/  climatizare,  măsurile  de 
protecţie împotriva incendiilor la lucrări de izolări şi tratamente acustice, se vor adopta conform 
reglementarilor tehnice in vigoare.  
  
   

126 
 Partea II   
 
Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea, recepţia şi urmărirea în 
exploatare a lucrărilor de  instalaţii de ventilare/ climatizare. 
 
  II.1. Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea şi recepţia lucrărilor  
de  instalaţii de ventilare şi climatizare 
 
II.1.1. Execuţie şi montaj instalaţii de ventilare şi climatizare. Cerinţe impuse prin 
proiectul tehnic. 

II.1.1  Prevederile  generale  privind  executarea  lucrărilor  de  instalaţii  de  ventilare/ 
climatizare  sunt  cele  cuprinse  in  cap.  10  din  Normativul  pentru  proiectarea,  executarea  şi 
exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 – 2010.  
II.1.2 Prevederile generale privind punerea în funcţiune, recepţia şi darea în exploatare a 
instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare  sunt  cele  cuprinse  in  cap.  11  din  Normativul  pentru 
proiectarea,  executarea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare,  indicativ  I  5  – 
2010.  
Reguli  complementare  de  buna  practică,  neacoperite  prin  acest  normativ  necesare  la 
executarea,  verificarea  instalaţiilor  de  ventilare‐climatizare  noi  sau  existente,  supuse 
modernizărilor, sunt prevăzute în alte reglementări tehnice sau standarde europene armonizate 
specifice, precizate în Anexa 1.4. 
II.1.3 Pe durata desfăşurării lucrărilor de execuţie şi montaj ale instalaţiilor de ventilare‐
climatizare proiectantul trebuie să: 
• participe la toate fazele de verificare şi control al calităţii lucrărilor executate; 
• modifice  soluţiile  din  proiectul  tehnic,  dacă  situaţiile  concrete  impun  această  măsură; 
modificarea  de  soluţie  se  va  efectua  cu  avizul  verificatorului  de  proiect  şi  va  include 
modificările listelor de cantităţi, planşelor etc. 
• să participe la recepţia la terminarea lucrărilor şi la recepţia finală întocmind referate de 
prezentare  privind  modul  în  care  a  fost  realizată  lucrarea,  respectiv  modul  în  care  s‐a 
comportat lucrarea în perioada de garanţie. 
II.1.4 Pe durata desfăşurării lucrărilor de realizare a instalaţiilor de ventilare‐climatizare 
verificarea calităţii execuţiei, pe faze de categorii de lucrări este obligatorie şi se realizează de 
către: 
• investitor  prin  agenţi  de  consultanţă  şi  diriginţi  de  specialitate  atestaţi  conform  HG 
925/1995; 
• proiectant, conform precizărilor de la art. 1.2; 
• executant, prin personalul propriu şi responsabilii tehnici cu execuţia  atestaţi conform 
HG 925/1995; 
• organele inspecţiei de stat in construcţii. 
II.1.5  Execuţia  lucrărilor  de  montaj  instalaţii  de  ventilare  –  climatizare  se  va  face 
respectând  prevederile  din  Caietul  de  sarcini  pentru  execuţie  şi  Normele  metodologice  de 
aplicare  a  prevederilor  Legii  319/2006  a  securităţii  şi  sănătăţii  în  muncă,  cu  modificările 
ulterioare. 
II.1.6 Pentru executarea lucrărilor de montaj a instalaţiilor de ventilare‐climatizare se vor 
utiliza prin prevederile din Caietul de sarcini pentru execuţie, numai materiale, echipamente şi 
procedee care au marcaj CE sau Agrement Tehnic (anexa II.3‐5), comercializate legal într‐un Stat 

127
Membru  al  Uniunii  Europene  sau  care  au  performanţe  echivalente  atestate  de  un  organism 
recunoscut în ţară şi sunt de provenienţă din Turcia, China sau Israel, ori sunt fabricate legal într‐
un  stat  EFTA  (European  Free  Trade  Association,  care  include  Norvegia,  Elvetia,  Islanda  şi 
Linchesthein),  parte  la  acordul  privind  Spaţiul  Economic  European  şi  care  corespund 
prevederilor proiectului. 
  II.1.7  Materialele şi echipamentele acceptate pe şantier pentru execuţie, vor fi însoţite 
de certificate/ declaraţii de conformitate cu Agrementul tehnic sau cu standardul de produs in 
cazul produselor cu marcaj CE (anexa II.3‐5). 
 
II.1.2. Verificari pentru punerea în funcţiune  
 
II.1.2.1 Instalaţiile de ventilare – climatizare, înainte de darea în exploatare şi predarea 
către  beneficiar  sunt  supuse  unui  ansamblu  de  operaţii  tehnice  care  au  ca  scop  verificarea 
instalaţiei executate în vederea punerii în funcţiune şi recepţiei, privind: 
ƒ corespondenta execuţiei cu prevederile proiectului tehnic; 
ƒ funcţiunile instalaţiei şi adecvarea cu scopul proiectului; 
ƒ nivelul de performanţă al instalaţiei prevăzut prin proiect si proba obţinerii efectelor 
scontate; 
ƒ crearea tuturor condiţiilor necesare unei funcţionari sigure în exploatare. 
II.1.2.2 Punerea în funcţiune se realizează prin parcurgerea normativă a întregii serii de 
acţiuni succesive, desfăşurate în etape, precizate in Normativul I 5 – 2010,  cap. 11. 
  II.1.2.3 Pentru punerea în funcţiune a instalaţiei de ventilare şi climatizare se va avea în 
vedere luarea la cunoştinţă a proiectului tehnic şi însuşirea lui de către personalul de punere în 
funcţiune. 
II.1.2.4  Verificarea  calităţii  execuţiei se  face  pe baza  reglementărilor  tehnice  normative 
referitoare  la  verificarea  calităţii  şi  recepţia  lucrărilor  de  instalaţii  aferente  construcţiilor, 
urmărindu‐se îndeplinirea cerinţelor esenţiale de calitate, menţionate în conţinutul caietelor de 
sarcini pentru execuţie prevăzute în proiectul tehnic (cap. II.4).  
II.1.2.5  Pentru  verificarea  conformităţii  cu  reglementările  tehnice  se  vor  utiliza  actele 
normative specifice în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor 
de ventilare şi  climatizare (Anexa 1.4). 
  II.1.2.6  Verificarea  modului  de  îndeplinire  de  către  instalaţie  a  prevederilor  privind 
protecţia,  siguranţa  şi  igiena  muncii  se  va  face,  pe  baza  reglementărilor  tehnice  specifice  în 
vigoare la data elaborării proiectului şi prevederilor Normativul I 5 – 2010,  cap. 11. 
  II.1.2.7  Verificarea  modului  de  îndeplinire  de  către  instalaţie  a  prevederilor  privind 
securitatea  la  incendiu  se  va  face  pe  baza  reglementărilor  tehnice  specifice  în  vigoare  la  data 
elaborării proiectului şi prevederilor Normativul I 5 – 2010,  cap. 11. 
II.1.2.8 Verificarea elementelor componente înainte de pornirea instalaţiei de ventilare si 
climatizare, (normativ I5, cap. 11), urmăreşte să evidenţieze dacă acestea sunt corect montate, 
dacă  sunt  eficace  şi  în  acord  cu  documentele  normative  româneşti  specifice  referitoare  la 
verificarea  calităţii  şi  recepţia  lucrărilor  de  instalaţii  aferente  construcţiilor  sau  standarde 
armonizate de produse sau încercări/verificări (Anexa I.4).  
  II.1.2.9 La controlul instalaţiei de automatizare din instalaţiile de climatizare a aerului se 
adoptă  operaţiunile  de  verificare  menţionate  în  normativ  I5,  cap.  11,  pentru  instalaţiile  de 
ventilare şi, în plus faţă de acestea, se efectuează următoarele operaţiuni de control: 
ƒ verificare a setării termostatelor din încăperi (temperatura, umiditate)  

128
 ƒ stabilirea concordanţei cu condiţiile necesare din exploatare (sezon, regim zi‐
noapte, perioade de neocupare, etc.). 
    II.1.2.10  Pornirea instalaţiei se face în etapele precizate în normativ I5, cap. 11.   
 
  II.1.3.  Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare 
 
  II.1.3.1 Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare, definită 
în continuare, ca în normativ I5, cap. 11, trebuie să constate dacă lucrările au fost terminate şi 
dacă instalaţiile funcţionează la parametrii proiectaţi.  
  II.1.3.2 În acest scop proiectantul şi antreprenorul verifică dacă instalaţia de ventilare şi 
climatizare  realizează  în  încăperile  deservite  nivelele  de  performanţă  prevăzute  prin  proiectul 
tehnic.  
  II.1.3.3  Procedurile  de  încercare,  aparatele  de  măsură  şi  metodele  de  măsurare  a 
parametrilor instalaţiilor de ventilare şi climatizare în cadrul probelor în vederea recepţiei vor fi 
în conformitate cu prevederile specifice din SR EN 12599:2002. 
II.1.3.4 După verificările la punerea in funcţiune a sistemelor de ventilare şi climatizare, 
în vederea recepţiei se parcurg toate procedurile de verificare precizate în normativul I5 ‐2010, 
cap. 11. 
  II.1.3.5  Rezultatele  probelor  efectuate  asupra  echipamentelor  şi  asupra  instalaţiei  în 
ansamblu  ei, se consemnează în procesele verbale de constatare.  
 
II.1.4  Recepţia finală şi darea în exploatare  
   II.1.4.1 Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare trebuie să 
constate dacă lucrările au fost terminate şi dacă instalaţiile funcţionează la parametrii 
proiectaţi. În acest scop comisia de recepţie examinează: 
1. instalaţiile realizate, prin cercetare vizuală, 
2. programul de control al calităţii execuţiei şi documentele aferente, 
3. procesele verbale întocmite cu ocazia probelor instalaţiei, pentru:  
ƒ reglarea instalaţiei; 
ƒ proba de etanşeitate a instalaţie; 
ƒ probe  pentru  verificarea  caracteristicilor  funcţionale  ale  echipamentelor 
(ventilatoare, baterii de încălzire/ răcire, camere de umidificare, filtre ş.a.); 
ƒ proba de eficacitate globală; 
4. referatul cu punctul de vedere al proiectantului privind execuţia lucrărilor, 
5. cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare. 
 
II.1.4.2 La terminarea examinării, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în 
procesul – verbal de recepţie, recomandând beneficiarului / investitorului admiterea, cu sau fără  
obiecţii  a recepţiei, amânarea sau respingerea ei, după caz. 
 
II.1.4.3  Recepţia  este  activitatea  prin  care  beneficiarul/  investitorul  declară  că  acceptă 
lucrarea şi că o preia, cu sau fără obiecţiuni, pentru a fi dată în folosinţă.  
 
II.1.4.4 Recepţia finală a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se efectuează la expirarea  
perioadei e garanţie a lucrării (de regulă după 1..3 ani). Comisia de recepţie examinează: 
1. procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, 

129
 2. instalaţiile realizate, prin cercetare vizuală, pentru a se constata finalizarea 
lucrărilor cerute de “recepţia la terminarea lucrărilor”, 
3. instalaţiilor, 
4. referatul beneficiarului / investitorului privind comportarea instalaţiilor în 
exploatare pe perioada de garanţie, 
5. cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare  şi  
climatizare 
 
  II.1.4.5  Darea  în  exploatare  a  instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare  se  face  după  ce 
recepţia la  terminarea lucrărilor a fost admisă. 
 
  II.1.4.6 Documentele necesare la darea în exploatare sunt: 
1. Instrucţiunile (manualul) de exploatare 
2. Programul de urmărire în exploatare  
3. Jurnalul evenimentelor  
4. Contractul de exploatare 
 
II.2.  Reguli de buna practica pentru supravegherea, întreţinerea şi urmărirea 
comportării în  exploatare a instalaţiilor de ventilare/ climatizare. 
 
II.2.1.  Exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare  
 
II.2.1.1  Prevederile  generale  privind  exploatarea  lucrărilor  de  instalaţii  de  ventilare/ 
climatizare  sunt  cele  cuprinse  in  cap.  12  din  Normativul  pentru  proiectarea,  executarea  şi 
exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 – 2010.  
Reguli  complementare  de  buna  practică,  neacoperite  prin  acest  normativ  privind 
întreţinerea  curentă  a  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  şi  urmărirea  comportării  lor  în 
exploatare,  corelate  cu  cerinţele  impuse  prin  proiectul  tehnic,  sunt  prevăzute  în  alte 
reglementări tehnice sau standarde europene armonizate specifice, precizate în Anexa 1.4. 
II.2.1.2  In  acord  cu  prevederile  din  normativul  I5‐2010,  privind  exploatarea  instalaţiilor 
de ventilare şi climatizare proiectul tehnic trebuie să conţină prevederi referitoare la modul în 
care  trebuie  să  se  asigure  menţinerea  în  funcţionare  normală  a  instalaţiilor  şi  încadrarea 
acestora în parametrii de performanţă proiectaţi. Prevederile includ referinţe privind: 
a. supravegherea  şi  verificarea  periodică  a  instalaţiilor,  după  caz  (re)autorizarea  lor 
pentru funcţionare 
b. întreţinerea curentă şi repararea instalaţiilor; 
c. urmărirea comportării în timp a instalaţiilor prin corectarea regimului de funcţionare.  
 
II.3.1.3 Prevederile prezentului capitol se aplică la toate instalaţiile noi sau la instalaţiile 
care au suferit transformări, modificări, prevazute in conţinutul Ghidului, în cap.1.  
 
II.3.1.4 Prevederile acestui capitol se adresează: 
ƒ proiectanţilor de specialitate în vederea întocmirii instrucţiunilor de exploatare; 
ƒ personalului care exploatează instalaţiile de ventilare/ climatizare după recepţia 
finală. 
II.3.1.5  Prin  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  din  clădiri  trebuie  să  fie 
asigurate pe toată durata lor de viaţă, cel puţin nivelurile minime de performanţă proiectate şi 

130
precizate  în  caietele  de  sarcini  pe  categorii  (Anexa  II.1  ‐  Conţinutul  caietelor  de  sarcini  pentru 
execuţia  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare)  rezultate  din  cerinţele  de  calitate  ale  instalaţiei 
proiectate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare. 
II.3.1.6 La proiectarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare din clădiri se va 
ţine seama şi de alte cerinţe de calitate, cu caracter de recomandare (nu au caracter obligatoriu 
şi normativ), cum sunt confortul vizual, tactil, adaptarea în utilizare, ş.a. care cresc posibilităţile 
ca instalaţia să facă faţă diferitelor situaţii ce pot apare ulterior recepţiei finale, in exploatare: 
extinderi  pentru  ventilare/  climatizarea  unor  noi  încăperi/  consumatori,  funcţionare  parţială, 
avarii.  
  II.3.1.9  Supravegherea  instalaţiilor,  verificarea  periodică,  corectarea  regimului  de 
funcţionare, întreţinerea şi reparaţiile se desfăşoară în baza prevederilor normativului I5‐2010, 
cap. 12. 
  II.3.1.10 Rezultatele verificărilor şi constatărilor făcute la revizii stau la baza reparaţiilor 
instalaţiei  şi/sau  la  (re)autorizarea  ISCIR  a  funcţionării  componentelor  suspuse  verificării 
periodice  a  acestui  organism  (supape  de  siguranţă,  rezervoare  sub  presiune,  echipamente/ 
agregate de răcire, centrale termice). 
 
II.2.2. Urmărirea comportării în exploatare. Cerinţe prin proiectul tehnic. 
 
II.2.2.1  Urmărirea  comportării  în  exploatare  a  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  din 
clădiri  se  efectuează  pe  toată  durata  lor  de  viaţă.  Proiectantul  stabileşte  modul  adecvat  de 
exploatare a instalaţiei prin recomandările precizate în documentaţia tehnică elaborată în: 
 a.  caietele  de  sarcini  pe  categorii  (Anexele  1.1  si  II.1‐2  ‐  Conţinutul  caietelor  de  sarcini 
pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare incluse in proiectul tehnic) rezultate din cerinţele de 
calitate ale instalaţiei realizate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare. 
b. instrucţiuni tehnice de exploatare; 
c.  proiecte/ programe  de  urmărire în  timp  a  comportării echipamentelor,  instalaţiilor  şi 
clădirilor pe care le deservesc; 
II.2.2.2 Supravegherea şi controlul periodic al  instalaţiilor de ventilare şi climatizare face 
parte din activitatea generală de urmărire a comportării în timp a instalaţiei, conform legislaţiei 
în vigoare, menţionate în anexa I.4 . 
II.2.2.3  Supravegherea  instalaţiilor  de  ventilare  sau  climatizare  se  face  permanent, 
conform caietelor de sarcini şi/sau instrucţiunilor tehnice de exploatare . 
 
II.3 Documentaţia tehnică de execuţie şi exploatare pentru instalaţii  
de ventilare şi climatizare impusă prin proiectul tehnic 
 
  II.3.1  In baza prevederilor din Introducere, cap. 3 şi Anexa 1.1, care precizează Părţile 
scrise şi Părţile desenate din cadrul unui proiect tehnic cu lucrări de instalaţii de ventilare/ 
climatizare, conţinutul acestui capitol se adresează: 
ƒ proiectanţilor  de  specialitate  în  vederea  întocmirii  caietelor  de  sarcini  pe 
categorii,  a  instrucţiunilor  de  exploatare  şi  a  proiectelor  de  urmărire  în  timp  a 
comportării echipamentelor, instalaţiilor şi clădirilor pe care le deservesc; 
ƒ furnizorilor  de  materiale  semifabricate,  utilaje,  echipamente  tehnologice  şi 
confecţii diverse;  
ƒ responsabililor tehnici cu execuţia care achiziţionează, montează şi pun în funcţie 
instalaţiile de ventilare/ climatizare; 

131
 ƒ  personalului  care  exploatează  instalaţiile  de  ventilare/  climatizare  după  recepţia 
finală. 
II.3.2  Documentaţia tehnică impusă prin proiectul de execuţie care face precizările 
necesare punerii în operă a proiectului (execuţie, punere în funcţie/ receptie preliminară/ finală) 
şi exploatare/ urmărire în timp, pentru lucrările de instalaţii de ventilare/ climatizare include: 
ƒ Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare 
ƒ Instrucţiuni tehnice de exploatare. Manuale de utilizare. Specificaţii tehnice. 
ƒ Piese desenate; Detalii de execuţie. 
 
Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare 
II.3.3. În funcţie de categoria de importanţă a obiectivului de investiţii la care se referă 
proiectul de instalaţii pentru ventilarea/ climatizarea clădirilor şi de destinaţie, în baza 
recomandărilor Ord. 863/2008, se pot alcătui caiete de sarcini specifice care pot fi:  
a. caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor;  
b. caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, semifabricate, utilaje, echipamente 
tehnologice şi confecţii diverse;  
c. caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în funcţiune;  
d. caiete de sarcini pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi conţinutul 
cărţii tehnice.  
 
II.3.4. Caietele de sarcini se elaborează de către proiectantul de specialitate, prin 
dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în planşe şi nu trebuie să fie restrictive. Stabilesc 
responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste, 
verificări, probe;  
ƒ prevăd modul de urmărire a comportării în timp a investiţiei;  
ƒ prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea în mediul 
natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea). 
 
II.3.5. Redactarea caietelor de sarcini trebuie să fie concisă şi sistematizată.  
 
II.3.6. In baza recomandărilor Ord. 863/2008 şi a normativului GP 090‐2003 ‐ Ghid privind 
elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV: 
Instalaţii interioare, în Anexa II.1, este precizat conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru 
execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.  
 
II.3.7. In Anexa II.2, este precizat conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru 
furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse, în vederea achiziţiei 
lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.  
II.3.8 In Anexa II.2, este precizat conţinutul, după caz, al caietelor de sarcini pentru 
verificări, inspecţii, încercări, recepţii a instalaţiilor de ventilare/ climatizare. 
II.3.9 Prevederi privind conţinutul, după caz, al caietelor de sarcini pentru pentru 
urmărirea comportării în timp a instalaţiilor de ventilare/ climatizare, sunt precizate în Anexa 
II.2.  
II.3.10. Instrucţiunile tehnice de exploatare se elaborează de către producător sau de 
proiectantul de specialitate, prin dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în fisele tehnice de 
produs, foi de catalog, broşuri şi note tehnice, manuale de utilizare, specificaţii tehnice toate 

132
emise de producător/ furnizor. Stabilesc responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale 
lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste, verificări, probe;  
ƒ prevăd modul de urmărire a comportării în exploatare a produsului;  
ƒ prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea în mediul 
natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea). 
Redactarea instrucţiunilor tehnice de exploatare trebuie să fie concisă, sistematizată şi nu 
trebuie să fie restrictivă.  
   
II.3.11 Manuale de utilizare în cazul agregatelor/ aparatelor de măsură, control, reglare 
sau a echipamentelor se elaborează de către producător/ furnizor de specialitate, prin 
descrierea componenţei produsului, funcţionare (instalare, pornire, probe, regimuri de 
funcţionare, cauze de defect, moduri de remediere, revizii, reparaţii, probe, calibrări iniţiale, 
verificări metrologice periodice, (re)autorizări ISCIR de funcţionare, cerinţe personal instruit de 
operare). Stabilesc responsabilităţile/ modalităţile pentru utilizarea eficientă a calităţilor 
materialelor/ performanţelor echipamentelor în cadrul lucrărilor de instalaţii de ventilare/ 
climatizare;  
 
II.3.12 Specificaţia tehnică din partea producătorului. 
Toate specificaţiile tehnice menţionate în caietele de sarcini pentru se vor susţine cu foi de 
catalog, broşuri si note tehnice emise de producător. In cazul in care unele specificaţii tehnice 
nu se regăsesc in aceste documente ele vor fi susţinute cu ajutorul manualelor de operare si 
service emise de producător in limba engleza pentru a evita erorile de traducere. 
   
II.3.13 Documente europene/ naţionale de evaluare tehnică (agremente tehnice, certificate 
de produse pentru echipamente specifice de ventilare mecanică/ climatizare sau procedee 
de ventilare mecanică/ climatizare a clădirilor de locuinţe). Cerinţe legislative armonizate.  
 
In baza prevederilor care impun prin Caietul de sarcini pentru execuţie, includerea în 
proiectul tehnic, numai a materialelor, echipamentelor sau procedeelor de execuţie care deţin 
pe teritoriul Romaniei, un document tehnic de evaluare (Agrement Tehnic sau declaraţie de 
conformitate pentru cele cu  au marcaj CE sau comercializate legal într‐un Stat Membru al 
Uniunii Europene sau care au performanţe echivalente atestate de un organism recunoscut în 
ţară şi sunt de provenienţă din Turcia, China sau Israel, ori sunt fabricate legal într‐un stat EFTA 
(European Free Trade Association, care include Norvegia, Elvetia, Islanda şi Linchesthein), parte 
la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund prevederilor proiectului, 
prezentul articol se adresează: 
ƒ proiectanţilor  de  specialitate  în  vederea  includerii  în  caietele  de  sarcini  a 
materialelor/ echipamentelor, care satisfac această condiţie; 
ƒ furnizorilor  de  materiale  semifabricate,  echipamente  tehnologice  şi  confecţii 
diverse,  care  trebuie  să  deţină  documente  de  evaluare  tehnică  a  produselor 
propuse spre achiziţie în cadrul proiectului;  
ƒ responsabililor tehnici cu execuţia care montează şi pun în funcţie instalaţiile de 
ventilare/  climatizare  şi  verifică  conformitatea  produselor/  echipamentelor 
tehnologice achiziţionate cu documente de evaluare tehnică legale; 
 
II.3.14 In anexa II.3, sunt incluse precizări privind: 
 

133
 ‐ procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare prin 
Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat in Jurnalul 
Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea 
produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (perioadă de 
tranziţie pană în 2013), care privesc furnizorii/ producătorii materialelor/ echipamentelor pentru 
instalaţii şi construcţii, care au obligaţia în baza HG. nr. 622/2004, să deţină declaraţii de 
performanţă pentru produsele introduse pe piaţă, privind evaluarea performanţei 
caracteristicilor esenţiale ale produselor livrate.  
‐ acordarea agrementului tehnic în construcţii (AT), prevăzut prin Legea nr.10/1995 şi 
Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în 
construcţii, cuprins în anexa nr. 5, HG nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind 
calitatea în construcţii, modificat şi completat de HG nr. 675/2002. 
‐ certificarea de produse, în cazul produselor cu marcaj CE, prevăzută prin HG. nr. 622/2004, 
privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii 
 
 
 

134
 Anexa 1.1 Documente de referinţă pentru proiectarea, executarea şi exploatarea 
instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri 
 
 1.1.1 Acte legislative (Directive, Legi, Hotărâri şi Ordonanţe Guvernamentale)  
 
privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, publicat în 
1  Legea nr. 10/1995 
Monitorul Oficial, Partea I nr. 12 din 24 ianuarie 1995 
Directiva 2010/31/UE a 
Parlamentului European si a  privind performanţa energetică a clădirilor  (reformare) publicată în  
2 
Consiliului UE  din 19 mai  Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 18.6.2010 
2010 
privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare, 
3  Legea nr. 372/2005 
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1144 din 19 decembrie 2005 
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, publicat în Monitorul Oficial, 
4  Legea nr. 319/2006  
Partea I nr. 646 din 26 iulie 2006 
privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
Hotărârea Guvernului nr. 
5  securitatii  si  sanatatii  in  munca  nr.  319/2006,  cu  modificările  ulterioare,
1425/2006 
publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 30/10/2006 
pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a 
Hotărârea Guvernului nr. 
6  prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate 
955/2010 
prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006. 
privind  stabilirea  condiţiilor  pentru  introducerea  pe  piaţă  a 
Hotărârea Guvernului nr.  echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere 
7 
752/2004  potenţial  explosive,  cu  modificările  ulterioare,  publicat  în  Monitorul 
Oficial, Partea I nr. 499 din 03 iunie 2004 
Hotărârea Guvernului nr.  privind aprobarea Regulamentulului de verificare si expertizare tehnică 
8 
925/1995  de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor si a construcţiilor 
privind aprobarea conţinutului‐cadru al documentaţiei tehnico‐
Hotărârea Guvernului nr.  economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi 
9 
28/2008  metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de 
investiţii şi lucrări de intervenţii 
Ordinul ministrului 
pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din 
dezvoltării, lucrărilor publice 
10  Hotărârea Guvernului nr. 28/2008, publicat in Monitorul Oficial, Partea I 
şi locuinţelor 
nr. 524 din 11/07/2008 
nr. 863/2008 
pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea proiectanţilor 
Ordinul M.D.R.T. nr. 2237 
11  autorizaţi pentru clădiri, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 
/2010 
I, nr. 683 / 08.10.2010 
Regulamentul (UE) nr.  publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii 
12  305/2011 al Parlamentului  armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de 
European şi al Consiliului  abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului 
Hotărârea Guvernului nr.  privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru 
13 
622/2004  construcţii cu modificările şi completările ulterioare 
pentru aprobarea Regulamentului privind agrementul tehnic pentru 
produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, publicată în 
Hotărârea Guvernului nr. 
14  Monitorul Oficial, Partea I nr. 352 din 10/12/1997 şi modificat şi 
766/1997 
completat de Hotărârea Guvernului nr. 675/2002 publicată în Monitorul 
Oficial, Partea I nr. 501 din 11/07/2002 
privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii 
Hotărârea Guvernului nr. 
15  şi instalaţiile aferente acestora – Monitorul Oficial Partea I nr. 193/2004 
273/1994 
– cu modificările ulterioare. 
16  Ordinul ministrului muncii şi  privind aprobarea Normelor generale de protecţie a muncii, cu 

135
 solidarităţii sociale  nr.  modificările ulterioare,  publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 880 din 
508/933/2002  06 decembrie 2002 
Ordin ministrului 
privind aprobarea Normelor generale de apărare împotriva  incendiilor, 
17  administraţiei şi Internelor 
publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 216 din 29 martie 2007 
nr. 163/2007 
pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea 
Ordinul MTCT   produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la 
18 
nr.1822/394/2004  foc, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul 
Oficial, Partea I nr. 90 din 27 ianuarie 2005 
pentru modificarea şi completarea Regulamentului din 2004 privind 
O.M.D.L.P.L./ O.M.I.R.A. nr. 
19  clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza per‐
269/431‐2008 
formanţelor de comportare la foc 
 
1.1.2  Reglementări tehnice specifice  
 
Normativ  pentru  proiectarea,  executarea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de 
1  I 5 – 2010  ventilare şi climatizare 
Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, aprobată prin 
Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr.157/2007, 
2  Mc 001/2006  cu  modificările  şi  completările  ulterioare,  publicat  în  Monitorul  Oficial  cu 
nr. 126 din data 21 februarie  2007 
Instrucţiuni tehnice de proiectare pentru ventilarea sau încălzirea cu aer cald 
3  I 5/1‐1994 
prin jeturi de aer orizontale 
Normativ  privind  proiectarea  şi  executarea  masurilor  de  izolare  fonica  şi  a 
4  C 125‐2005 
tratamentelor acustice în clădiri. 
Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente 
5  C 56‐2002 
construcţiilor 
Ghid  privind  elaborarea  caietelor  de  sarcini  pentru  execuţia  lucrărilor  de 
6  GP 090‐03 
construcţii şi instalaţii. Caietul IV: instalaţii interioare 
Metodologie  privind  programul  de  urmărire  în  timp  a  comportării 
7  MP 031‐2003  construcţiilor din punct de vedere al cerinţelor funcţionale 
Normativ  privind  prevenirea  exploziilor  pentru  proiectarea,  montarea, 
punerea în funcţiune, utilizarea, repararea şi întreţinerea instalaţiilor tehnice 
8  NEx 01‐2006  care  funcţionează  în  atmosfere  potenţial  explozive",  indicativ  NEx  01‐06, 
aprobat  prin  Ordinul  ministrului  muncii,  familiei  şi  egalităţii  de  şanse  nr. 
392/2007, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 411 din data 19 iunie 2007 
 
1.1.3 Standarde (române, europene sau internaţionale armonizate)  
 
1. SR EN 1886:2008  Ventilarea în clădiri. Unităţi de tratare a aerului. Performanţe mecanice. 
2. SR 1907‐1:1997  Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul 
Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare naturală. Prescripţii 
3. SR 6724‐1:1995 
de proiectare 
Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu 
4. SR 6724‐2:1995  ventilator central de evacuare. Prescripţii de proiectare 
Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu 
5. SR 6724‐3:1996  ventilatoare individuale de evacuare. Prescripţii de proiectare 
Instalaţii de ventilare în clădiri. Criterii de proiectare pentru realizarea 
6. SR CR 1752:2002  confortului termic interior
Ambianţe termice moderate. Determinarea analitică şi interpretarea 
7. SR EN ISO 7730:2006  confortului termic prin calculul indicilor PMV şi PPD şi specificarea criteriilor 
de confort termic local
8. SR EN ISO 8996:2005  Ergonomia ambianţelor termice. Determinarea ratei de căldură metabolică 

136
 Materiale şi produse pentru construcţii. Proprietăţi higrotermice. Valori 
SR EN ISO 
9. tabelare de proiectare şi proceduri pentru determinarea valorilor termice 
10456:2007 
declarate şi de proiectare 
Ventilarea în clădiri. Canale de aer. Cerinţe pentru elementele componente 
10. SR EN 12097:2007 
ale canalelor de aer în scopul uşurării întreţinerii reţelelor de canale de aer 
Sisteme de control al fumului şi gazelor fierbinţi Partea 5: Ghid de 
SR CEN/TR 12101‐
11. recomandări funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare 
5:2007 
pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi 
Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi. Partea 6: Specificaţii 
12. SR EN 12101‐6:2005 
pentru sisteme cu presiune diferenţială ‐ Kituri 
Ventilarea în clădiri. Reţele de canale. Rezistenţa şi etanşeitatea 
13. SR EN 12237:2004 
canalelor circulare de tablă 
Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Încercări aerodinamice pentru 
14. SR EN 12238:2001 
determinarea difuziei aerului 
Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Încercări aerodinamice pentru 
15. SR EN 12239:2001 
determinarea deplasării aerului 
SR EN ISO  Izolarea termică a instalaţiilor pentru construcţii şi a instalaţiilor 
16.
12241:2008  industriale. Reguli de calcul. 
Ventilarea în clădiri. Unităţi terminale. Încercări aerodinamice şi 
17. SR EN 12589:2001  evaluarea performanţelor pentru elemente de introducere a aerului 
în încăpere cu debit constant sau variabil 
Ventilarea în clădiri. Proceduri de încercare şi metode de măsurare pentru 
18. SR EN 12599:2002 
recepţia instalaţiilor de ventilare şi de condiţionare a aerului 
19. SR EN 12792:2004  Ventilarea in clădiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice 
20. SR EN 12831:2004  Instalaţii de încălzire în clădiri. Metodă de calcul al sarcinii termice de calcul 
Ventilarea în clădiri. Camere de tratare a aerului. Clasificarea şi 
21. SR EN 13053:2007 
performanţele camerelor, ale elementelor componente şi ale secţiunilor 
Ventilatoare în clădiri. Încercările performanţelor componentelor/produselor 
22. SR EN 13141‐4:2004  pentru ventilarea locuinţelor. Partea 4: Ventilatoare utilizate în sistemele de 
ventilare a locuinţelor. 
Ventilarea clădirilor. Încercarea performanţei componentelor/produselor 
23. SR EN 13141‐5:2005  pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 5: Căciuli de ventilare şi 
dispozitive de ieşire prin acoperiş 
 Ventilarea clădirilor. Încercarea performanţei componentelor/produselor 
pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 8: Încercări ale performanţelor 
24. SR EN 13141‐8:2006 
gurilor de aspiraţie şi de evacuare (inclusiv recuperarea căldurii) pentru 
instalaţiile de ventilare mecanică destinate unei singure încăperi. 
Ventilarea în clădiri. Încercarea performanţei componentelor/produselor 
25. SR EN 13141‐9:2008  pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 9: Dispozitiv de trecere a aerului 
higroreglabil montat in exterior. 
Ventilarea în clădiri. Componente/produse pentru ventilarea locuinţelor. 
26. SR EN 13142:2004 
Caracteristici de performanţă obligatorii şi opţionale 
Ventilarea în clădiri. Guri de aer montate în pardoseală. Încercări la solicitări 
27. SR EN 13264:2001 
Mecanice. 
Ventilarea în clădiri. Metode de calcul pentru determinarea debitelor de aer 
28. SR EN 13465:2004 
în clădiri. 
29. SR EN 13564‐1:2003  Clapete împotriva refulării pentru clădiri. Partea 1: Cerinţe. 
Ventilarea clădirilor cu altă destinaţie decât cea de locuit. Cerinţe de 
30. SR EN 13779:2007  performanta pentru instalaţiile de ventilare şi de condiţionare a aerului din 
încăperi 
SR EN ISO  Performanţa termică a clădirilor. Coeficienţi de pierderi de căldură prin 
31.
13789:2007  transfer şi prin schimb de aer. Metodă de calcul. 
32. SR EN ISO  Performanţa energetică a clădirilor. Calculul necesarului de energie pentru 

137
 13790:2008  încălzirea şi răcirea spaţiilor. 
SR EN ISO  Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei încăperi 
33.
13791:2006  fără climatizare în timpul verii. Criterii generale şi proceduri de validare 
SR EN ISO  Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei 
34.
13792:2004  încăperi fără climatizare în timpul verii. Metode de calcul simplificate 
Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Metodă de măsurare a debitului de aer cu 
35. SR EN 14277:2007 
senzori etalonaţi în interiorul sau în imediata apropiere a gurilor de aer 
Ventilation for buildings ‐ Design and dimensioning of residential ventilation 
36. CEN/TR 14788:2006 
systems 
Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru 
37. SR EN 15239:2007 
inspecţia instalaţiilor de ventilare 
Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru 
38. SR EN 15240:2007 
inspecţia instalaţiilor de climatizare 
Ventilarea clădirilor. Metode de calcul al pierderilor de energie datorită 
39. SR EN 15241:2007 
ventilaţiei şi infiltraţiei în clădirile comerciale 
Ventilarea clădirilor. Metode de calcul determinarea debitelor de aer în 
40. SR EN 15242:2007 
clădiri, inclusiv infiltraţiile 
Ventilarea în clădiri. Calculul temperaturii încăperilor, a sarcinii termice şi a 
41. SR EN 15243:2008 
energiei pentru clădiri prevăzute cu instalaţii de condiţionare a aerului 
Ventilarea  în  clădiri.  Măsuri  de  prevenire  a  incendiilor  pentru  sistemele  de 
42. SR EN 15423:2008 
distribuţie a aerului în clădiri 
Parametri  de  calcul  ai  ambianţei  interioare  pentru  proiectarea  şi  evaluarea 
SR EN ISO 
43. performanţei  energetice  a  clădirilor,  care  se  referă  la  calitatea  aerului 
15251:2007 
interior, confort termic, iluminat şi acustică. 
 Performanţa energetică a clădirilor. Calculul sarcinii de răcire a incintelor, cu
44. SR EN 15255:2008 
transfer de căldură sensibilă. Criterii generale şi proceduri de validare 
Filtre  de  aer  cu  particule  pentru  ventilare  generală.  Dimensiuni 
45. SR EN 15805:2010 
standardizate. 
SR EN ISO 15927‐ Performanţa  higrotermică  a  clădirilor.  Calculul  şi  prezentarea  datelor 
46.
2:2009 ‐   climatice. Partea 2: Date orare pentru sarcina de răcire de proiectare 
Performanţa  higrotermică  a  clădirilor.  Calculul  şi  prezentarea  datelor 
SR EN ISO 15927‐
47. climatice.  Partea  5:  Date  pentru  sarcina  termică  de  proiectare  pentru 
5:2006 
încălzirea spaţiilor. 
Ventilarea  în  clădiri.  Canale  de  aer  rectangulare  de  tablă.  Cerinţe  de 
48. SR EN 1507:2006 
rezistenţă şi etanşeitate. 
Ventilarea  în  clădiri.  Elemente  pentru  susţinerea  şi  fixarea  canalelor  de  aer 
49. SR EN 12236:2002 
pentru ventilare. Condiţii de rezistenţă. 
Ventilarea în cladiri. Retele de canale. Rezistenta si etanseitatea canalelor 
50. SR EN 12237:2003 
circulare de tabla. 
Ventilarea în clădiri. Reţele de canale de aer. Dimensiuni şi cerinţe mecanice 
51. SR EN 13180:2001 
pentru canale de aer flexibile. 
Ventilarea  în  clădiri.  Canale  nemetalice.  Reţele  de  canale  din  panouri 
52. SR EN 13403:2003 
izolante. 
 
1.1.4 Lucrări de specialitate 
 
[1] Enciclopedia tehnică de instalaţii, Manualul de instalaţii – Volumul Instalaţii Ventilare – ARTECNO 
2010 
[2] E.T.I.‐V, ediția a II‐a 
 

138
 Anexa 1.2 
 
Conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare. 
 
1.2.1 Tema de proiectare 
 
Elaborarea documentaţiilor tehnico‐economice se realizează pe baza unei teme de proiectare, stabilita 
în raport cu cerinţele exprimate în nota de comandă formulată de către beneficiarului obiectivului proiectat.  
Tema  este  stabilită  în  general  de  comun  acord,  de  către  beneficiar,  investitor  si  proiectant. 
Proiectantului îi revine obligaţia de a interpreta şi  transpune  cerinţele  beneficiarului într‐un limbaj tehnic, 
coroborat  cu  toate  reglementările  legislative,  urbanistice  şi  tehnice  în  vigoare  în  momentul  elaborării 
proiectului. Tema poate fi stabilită şi unilateral, de către beneficiar, investitor sau proiectant. 
Tema  de  proiectare  este  piesă  componentă  a  contractului  de  proiectare  si  reprezintă  documentul 
tehnic  în  care  se  înscriu  in  mod  obligatoriu  elementele  determinante  pentru  realizarea  proiectului 
(funcţiuni, capacităţi, soluţii şi materiale preferate/disponibile, amplasament, altele asemenea). 
Se întocmeşte diferenţiat in raport cu tipul lucrărilor de investiţii: 
ƒ Pentru obiective de investiţii noi: tema de proiectare, include precizarea clară a datelor tehnice 
de proiectare ale investiţiei noi 
ƒ Pentru  lucrări  de  investiţie  la  clădiri  şi  instalaţii  existente:  tema  de  proiectare  precizează 
natura şi amploarea intervenţiilor necesare corespunzător scopului declarat. 
 
1.2.2    Expertiza  tehnică  ‐  conţine  un  studiu  de  specialitate  sau  o  notă  tehnică  justificativă,  privind 
structura,  capacitatea  şi  starea  tehnică  a  instalaţiilor  existente,  în  baza  cărora  se  stabilesc  lucrări  de 
intervenţie în vederea reabilitării sau modernizării funcţional – energetice corespunzător cerinţelor temei de 
proiectare. 
1.2.3 Raportul de expertiză urmăreşte identificarea principalelor deficienţe care impun intervenţia şi 
stabileşte, din punct de vedere tehnic şi economic soluţiile de reabilitare şi/sau modernizare necesare.  
1.2.4  Expertiza tehnică a instalatiilor de ventilare/ climatizare în clădiri identifică: 
a. deficienţe datorate proiectării, execuţiei, întreţinerii (exploatării) instalaţiei curente;  
Se verifică: 
ƒ calitatea execuţiei (se constată şi nu se admit deformări vizibile la pereţii conductelor de aer – la 
cele  circulare  abateri  vizibile  de  la  forma  circulară  a  secţiunii,  iar  la  cele  rectangulare  laturi 
concave sau convexe, muchii cu sinuozităţi, săgeţi ale traseelor canalelor de aer, deficienţe ale 
evacuării condensatului, ale izolaţiei termice, etc.); 
ƒ starea de curăţenie a instalaţiei (filtre colmatate, conducte de aer în interior, camerele de aer 
din  centrala  de  ventilare,  în  special  camerele  de  amestec,  elementele  interioare  ale 
ventilatoarelor,  bateriile  de  răcire/  incalzire  colmatate  pe  partea  de  aer,  tăvile  de  colectarea 
apei de condensaţie, camerele de umidificare, separatoarele de picături, clapetele sau orice alt 
dispozitiv de reglare, gurile de admisie, evacuare, elementele sensibile ale traductoarelor, ş.a.); 
ƒ etanseitatea instalaţiei; 
ƒ verificări mecanice (blocări, înţepeniri ale elementelor mobile, jocurile, poziţiile limită, mişcarea 
corectă,  uşoară  sau  rigiditatea/  lipsa  pierderii  de  mişcare  sau  de  jocuri  ale  elementelor 
indicatoare  ale  înclinării,  poziţiilor  relative,  în  special  la  mecanismele  de  acţionare  simultană 
manuală sau automatizată a clapetelor, jaluzelelor, paletelor, organelor de blocaj, mecanismului 
de declanşare a clapetelor antifoc, oscilaţia liberă la jaluzele de suprapresiune, s.a.) 
ƒ verificări mecanice la dispozitivele de  evacuare, la prizele de aer, accesibilitatea, deteriorări la 
racordurile elastice (la temperatură, coroziune, eroziune, solicitări mecanice); 
ƒ verificări mecanice la ventilatoare: prinderea pe fundaţie, deficienţe de montaj ale dispozitivelor 
de  amortizare  a  vibraţiilor,  montajul  rotorului  –  are  jocuri,  frecări,  se  loveşte  de  carcasă.  La 

139
 ventilatoarele  axiale  deficienţele  de  calare  orizontală  verticală,    sensul  de  curgere  al  aerului, 
ordinea corectă de montaj la rotoarele multiple, ş.a.   
ƒ verificări  mecanice  la  filtrele  mecanice,  autocurăţitoare  sau  cu  bandă  uscată:  starea  de 
curăţenie  a  uleiului  din  baie,  a  lubrefiantului  proaspăt,  a  sistemului  de  acţionare,  calitatea 
miişcării elementelor de acţionare şi a elementelor de limitatre a cursei, ş.a. 
ƒ verificări electrice: întreruperi ale alimentării, elemente neizolate în panouri, starea conexiunilor 
în interiorul automatelor de pornire, a releelor termice, a protecţiei la suprasarcină, verificări cu 
instalaţia sub tensiune, ş.a.   
b. deficienţe  ale  structurii  nişelor,  porţiunilor  înglobate  în  elemente  de  construcţii,  a  stării  de 
funcţionare  a  aparatelor,  deficienţe  care  impun  demontări  de  echipamente,  demolări  parţiale 
sau totale şi/sau reproiectarea obiectivelor sau ale calităţii aparatelor, echipamentelor utilizate 
şi specifică repercursiunile degradării lor asupra instalaţiei în ansamblu; 
c. calitatea aerului: deficienţe datorate creşterii nivelului de noxe admise în instalaţie şi specifică 
necesităţile de reproiectare a capacităţii instalatiilor de ventilare/ climatizare existente;  
d. intervenţii pentru modificarea şi corectarea regimului de funcţionare a  instalaţiilor. 
e. eficacitatea instalaţiei, cu disfuncţii referitoare la: 
ƒ instalaţia primeşte prea puţin/ mult aer;  
ƒ instalaţia are debit pulsativ sau fluctuant; 
ƒ instalaţia refulează aer prea cald/ rece; 
ƒ instalaţia refulează aerul cu umiditatea relativă mai mică/ mai mare decât necesar; 
ƒ instalaţia produce zgomot; ş.a. 
 
1.2.5  In sensul de mai sus, raportul de expertiză tehnică, se completează şi cu: 
a. analizarea documentaţiei tehnice a clădirii (sau completarea acesteia, după caz), şi confruntarea 
instalaţiei de ventilare/ climatizare executate cu proiectul iniţial; 
b. analiza  stării  actuale  a  construcţiei  şi  instalaţiilor  aferente  acesteia,  constatată  prin  vizitarea 
clădirii. 
c. evaluarea stării actuale a clădirii şi a instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de proiect (conform 
cu cartea tehnica a clădirii ).  
d. analiza  documentaţiei  care  a  stat  la  baza  execuţiei  clădirii  va  fi  completată  cu  un  releveu  al 
zonelor cu degradări specifice (igrasie, infiltraţii de apă, condens, mucegai etc.), precum şi cu un 
releveu  al  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  în  scopul  evidenţierii  modificărilor  constatate 
asupra acestora. 
1.2.6 Raportul de expertiză va cuprinde:  
‐ un memoriu tehnic;  
‐ relevee ale elementelor de inchidere, nişelor, încăperilor, acoperişului/ teraselor, etc. cu 
 degradările constatate în urma observaţiilor directe;  
‐ secţiuni şi detalii cu marcarea degradărilor constatate;  
‐ fotografii şi, opţional, alte tipuri de înregistrări video;  
‐ date extrase din încercările de laborator (buletine de analiză, rapoarte de încercări). 
1.2.7  Efectuarea  expertizei  tehnice  a  unei  clădiri  este  reglementată,  la  data  elaborării  Ghidului,  prin 
prevederile prevăzute de Legea nr.10/1995 privind calitatea in construcţii, cu modificările ulterioare. 
1.2.8  Raportul  de  expertiză  se  va  întocmi  in  raport  cu  cerinţele  prevăzute  prin  H.G.  nr.  925/1995  in 
Regulamentul  de  verificare  şi  expertizare  tehnică  de  calitate  a  proiectelor,  a  execuţiei  lucrărilor  şi  a 
construcţiilor, cu modificarea si completarea ulterioara, de către firme şi specialişti atestaţi.  
1.2.9 La proiectele care au la baza o expertiza tehnica, asa cum sunt cele de interventie la constructii 
existente  (proiecte  de  schimbare  sau  de  consolidare  a  unor  cladiri  avariate  de  cutremure  sau  de 
transformare  a  modului  de  utilizare  al  constructiei  etc.),  inainte  de  prezentarea  documentatiei  pentru 
verificare, aceasta va trebui sa obtina acordul expertului prin semnarea si stampilarea proiectului. 
 
1.2.10 Evaluarea energetică a unei clădiri urmăreşte identificarea principalelor caracteristici termice şi 
energetice  ale  construcţiei  şi  ale  instalaţiilor  aferente  acesteia  şi  stabilirea,  din  punct  de  vedere  tehnic  şi 
economic a soluţiilor de reabilitare şi/sau modernizare termică şi energetică a construcţiei şi a instalaţiilor 
aferente  acesteia,  pe  baza  rezultatelor  obţinute  din  activitatea  de  analiză  termică  şi  energetică  a  clădiri. 

140
Evaluarea  energetică  se  efectuează  pentru  clădiri  existente  în  care  se  desfăşoară  activităţi  care  necesită 
asigurarea unui anumit grad de confort şi regim termic, în condiţii de consum redus de energie. Evaluarea 
energetică  apare  necesară  după  caz,  în  etapa  de  investigare  preliminară  a  clădirilor  existente  în  vederea 
realizării unor lucrări de intervenţii la construcţii, inclusiv instalaţiile aferente. 
 
1.2.11  Evaluarea  energetică  a  unei  clădiri  este  reglementată,  la  data  elaborării  Ghidului,  prin 
prevederile: 
ƒ Metodologiei  de  calcul  al  performanţei  energetice  a  clădirilor,  Partea  a  II‐a  –  Performanţa 
energetică a instalaţiilor din clădiri, indicativ Mc 001 / 2 – 2006. Cap. II. 2 Calculul consumului de 
energie şi al eficienţei energetice a instalaţiilor de ventilare şi climatizare. 
ƒ Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a III‐a – Auditul şi certificatul 
de performanţă a clădirii, indicativ Mc 001 / 3 – 2006. 
ƒ Legea 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor. 
 
1.2.12 Realizarea evaluării energetice a unei clădiri presupune parcurgerea a trei etape: 
(1).  Evaluarea  performanţei  energetice  a  clădirii  în  condiţii  normale  de  utilizare,  pe  baza 
caracteristicilor reale ale sistemului construcţie – instalaţii aferente (încălzire,  preparare / furnizare a apei 
calde de consum, ventilare, climatizare, iluminat artificial). 
(2). Identificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a acestora. 
(3). Întocmirea raportului de audit energetic. 
 
1.2.13 Raportul de audit energetic, care se efectuează prin analizarea documentaţiei tehnice a clădirii 
(sau  completarea  acesteia,  după  caz)  şi  prin  analiza  stării  actuale  a  construcţiei  şi  instalaţiilor  aferente 
acesteia, constatată prin vizitarea clădirii. 
1.2.14 Evaluarea stării actuale a clădirii şi a instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de proiect (conform 
cu cartea tehnica a clădirii). Analiza documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii va fi completată cu un 
releveu al zonelor cu degradări specifice (igrasie, infiltraţii de apă, condens, mucegai etc.), precum şi cu un 
releveu al instalaţiilor în scopul evidenţierii modificărilor efectuate asupra acestora. 
 
1.2.15 Studiul de prefezabilitate este documentaţia tehnico‐economică prin care se  fundamentează 
necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice şi economice. Conţinutul‐cadru al studiului 
de  prefezabilitate,  este  alcătuit  în  baza  prevederilor  Hotărârii  Guvernului  nr.  28/2008  cu  completările 
ulterioare (Ord.  863/2008, din 02/07/2008).  
 
1.2.16  Studiul  de  fezabilitate  este  documentaţia  tehnico‐economică  prin  care  se  stabilesc  principalii 
indicatori  tehnico‐economici  aferenţi  obiectivului  de  investiţii  pe  baza  necesităţii  şi  oportunităţii  realizării 
acestuia şi care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse 
aprobării.  Conţinutul‐cadru  al  studiului  de  fezabilitate,  este  alcătuit  în  baza  aceloraşi  prevederi  ale 
Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 cu completările ulterioare (Ord.  863/2008, din 02/07/2008). 
 
1.2.17  Proiectul tehnic  
1.2.17.1  Proiectul  tehnic  general  (P.Th.G),  pentru  toate  categoriile  de  lucrări,  verificat  potrivit 
prevederilor legale menţionate mai sus (HG 28/2008 cu completările ulterioare ‐ Ord. 863/2008),  conţine 
părţi scrise şi desenate privind realizarea obiectivului de investiţii.  
1.2.17.2  Proiectul  tehnic  pentru  instalaţiile  de  ventilare/  climatizare,  parte  a  unui  proiect  tehnic 
general  sau  proiect  de  sine  stătător,  trebuie  să  fie  astfel  elaborat  încât  să  fie  clar,  să  asigure  informaţiile 
tehnice  complete  privind  viitoarea  lucrare  şi  să  răspundă  cerinţelor  tehnice,  economice  şi  tehnologice  ale 
beneficiarului.  De  asemenea  trebuie  să  permită  elaborarea  detaliilor  de  execuţie  în  conformitate  cu 
materialele şi tehnologia de execuţie propusă, cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic, fără 
să fie necesară suplimentarea cantităţilor de lucrări şi fără a se depăşi costul lucrării stabilit în faza de studiu 
de fezabilitate/ documentaţie de avizare.  
1.2.17.3 Proiectul tehnic pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare se elaborează pe baza studiului 
de  fezabilitate/  documentaţiei  de  avizare,  etapă  în  care  s‐au  aprobat  indicatorii  tehnico‐economici, 

141
elementele şi soluţiile principale ale lucrării şi în care au fost obţinute toate avizele şi acordurile de principiu, 
în conformitate cu prevederile legale.  
1.2.17.4  Conţinutul‐cadru  obligatoriu  pentru  un  proiect  tehnic  cu  lucrări  de  instalaţii  de  ventilare/ 
climatizare (P.Th. I.V/C) include:  
 
a Părţile scrise: 
a1.  ‐  elemente  pentru  prezentarea  proiectului  tehnic  general  pe  specialităţi:  în  această  secţiune 
proiectul  tehnic  pentru  instalaţiile  de  ventilare/  climatizare  furnizează  clar  definite,  elementele  specifice 
pentru  prezentarea  proiectului  tehnic  general  pe  specialităţi.  Se  includ  informaţii  privind  amplasarea 
reţelelor  interioare  şi  a  echipamentelor  pentru  ventilare/  condiţionare,  devieri  necesare  şi  protejări  de 
utilităţi afectate; căi de acces permanente, surse de apă, alimentare electrică, ş.a. 
Informaţiile  din  această  secţiune  se  includ  în  părţile  scrise  al  unui  proiect  tehnic  general  la  cap.  2.  ‐ 
Descrierea  generală  a  lucrărilor,  în  care  se  fac  referiri  asupra  următoarelor  elemente:  amplasament, 
topografie, clima şi fenomenele naturale specifice zonei, geologia, seismicitatea.  
a2.  ‐  memoriul  tehnic  de  specialitate:  în  această  secţiune  proiectul  tehnic  include  informaţii  privind 
tipul  clădirii,  zonele  din  clădire  care  se  ventilează/  climatizează:  parametrii  de  calcul  ai  aerului  interior, 
debitele de aer, regimul de folosire a încăperilor, gradul de ocupare, aporturile şi pierderile de căldură etc., 
soluţia tehnică adoptată prin proiect. 
a3. ‐ caietele de sarcini pe categorii fac parte integrantă din proiectul tehnic  
a4. ‐ detalii specifice de execuţie,  
a5. ‐ listele cu cantităţile de lucrări (antemăsurători): cuprind toate elementele necesare cuantificării 
valorice a lucrărilor proiectului şi conţin centralizatoare ale cheltuielilor, pe obiectiv, pe categorii de lucrări, 
pe obiecte. 
a6.  ‐  graficul  de  realizare  a  proiectului  tehnic  pentru  instalaţiile  de  ventilare  climatizare,  care  este 
parte a graficului general de realizare a investiţiei.  
 
b Părţile desenate: 
b1. ‐ schemele funcţionale: schemele de introducere/ evacuare a aerului în încăperi, a coloanelor de 
aer,  schemele  funcţionale  ale  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare,  ale  centralei  cu  amplasarea 
echipamentelor:  ventilatoare,  filtre,  baterii  de  răcire/  încălzire,  agregate  de  tratare  a  aerului,  schema 
pompelor de apă; schemele de reglare a temperaturii prin control al ambianţei sau prin recirculări sau de 
menţinere  a  temperaturii  constante;  schemele  soluţiilor  de  automatizare  aferente  instalaţiilor  de 
climatizare; diagramele i‐x necesare calculului de dimensionare, ş.a.); 
b2.  ‐  planurile  instalaţiei,  cu  amplasarea  reţelelor  de  conducte  interioare  de  aer,  a  aparatelor  şi  a 
echipamentelor  de  deservire,  schemelor  de  acţionare,  de  comandă  a  echipamentelor;  planurile  instalaţiei 
alimentare cu apă şi canalizare; 
b3.‐ planul reţelelor exterioare / interioare de alimentare cu energie electrică, puncte de branşament, 
racorduri electrice la panouri. 
b4.‐ planşe privind construcţii subterane implicate în instalaţiile de ventilare/ climatizare, cuprinzând 
amplasarea  lor,  secţiuni,  profiluri  longitudinale/  transversale,  dimensiuni,  cote  de  nivel,  protecţii  şi  izolaţii 
hidrofuge, protecţii împotriva agresivităţii solului, a coroziunii şi altele asemenea;  
 
Planşele  de  instalaţii,  definesc  şi  explicitează  pentru  fiecare  obiect  amplasarea,  alcătuirea  şi  execuţia 
instalaţiilor, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe şi altele asemenea, prin: 
   • scheme ale instalaţiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicaţii, reţele de 
combustibil, apă, iluminat şi altele asemenea, precum şi ale instalaţiilor tehnologice;  
   • planşe de montaj, cu indicarea geometriilor, dimensiunilor de amplasare, prestaţiilor, sarcinilor 
şi a altor informaţii de aceeaşi natură, inclusiv a schemelor tehnologice de montaj;  
   •  diagrame,  nomograme,  calcule  inginereşti,  tehnologice  şi  de  montaj,  inclusiv  materialul  grafic 
necesar punerii în funcţiune şi exploatării;  
   •  liste  cu  utilaje  şi  echipamente  din  componenţa  planşelor  tehnologice,  inclusiv  fişe  cuprinzând 
parametrii, performanţele şi caracteristicile acestora. 
 
 

142
 1.2.18  Detalii de execuţie  
 
(1) Detaliile  de execuţie se elaborează pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar, după stabilirea 
executantului şi a furnizorilor (producătorilor) echipamentelor şi materialelor de instalaţii, în urma licitaţiei 
de execuţie. 
(2)  Detaliile  de  execuţie  pentru  instalaţii  de  ventilare/climatizare  trebuie  să  conţină  următoarele 
documentaţii: 
a) Părţile scrise: 
- borderou şi foaie cu responsabilităţi (lista de semnături); 
- memoriu tehnic de specialitate; 
- instrucţiuni de exploatare şi de reglare; 
- graficul cu fazele determinante pentru controlul calităţii execuţiei; 
- graficul de realizare a lucrărilor. 
b) Părţile desenate: 
- schemele funcţionale; 
- planurile  instalaţiei  de  ventilare,  canale/  conducte  de  ventilare,  amplasarea  ventilatoarelor,  a 
centralelor de climatizare, a staţiilor frigorifice, a pompelor de apă, etc; 
- detalii  de  execuţie  pentru  elementele  instalaţiei  (suporţi,  pozarea  aparaturii  de  măsură  şi  control 
etc.). 
(3). Proiectul de execuţie al instalaţiei de ventilare/ climatizare (proiectul tehnic, detaliile de execuţie, 
dispoziţiile de şantier) se cuprind în Cartea tehnică a construcţiei, deţinută de proprietar. 
 
1.2.19 Cerinte normative privind verificarea proiectelor pentru instalaţii de ventilare/ climatizare  
 
(1)  Documentaţiile  tehnice  (D.T.),  precum  şi  proiectele  tehnice  (P.Th.)  pentru  instalaţii  de  ventilare/ 
climatizare în clădiri care dezvoltă documentaţiile tehnice, cu respectarea condiţiilor impuse prin autorizaţia 
de  construire,  precum  şi  prin  avizele,  acordurile  şi  actul  administrativ  al  autorităţii  competente  pentru 
protecţia  mediului,  se  elaborează  exclusiv  de  proiectanţi  cu  pregătire  în  domeniul  instalaţiilor  pentru 
constucţii (ingineri, subingineri, tehnicieni), constituiţi în acest scop în colective tehnice de specialitate şi se 
semnează,  în  condiţiile  legii,  numai  de  cadre  tehnice  cu  pregătire  superioară  în  domeniul  ingineriei 
instalaţiilor. 
Este interzisă semnarea proiectelor tehnice  (P.Th.)  pentru  execuţia lucrărilor, precum şi a  documentaţiilor 
tehnice  (D.T.) de către persoane care nu au absolvit, cu diplomă recunoscută de statul român, instituţii de 
învăţământ superior de specialitate în domeniul ingineriei instalaţiilor ori care nu au drept de semnătură în 
condiţiile legii, sub sancţiunea legii penale. 
(2)  Prevederile  legale  în  vigoare  privind  calitatea  în  construcţii,  verificarea  şi  expertizarea  tehnică  de 
calitate  a  proiectelor,  a  execuţiei  lucrărilor  şi  a  construcţiilor  precum  şi  atestarea  tehnico‐profesională  a 
specialiştilor cu activitate în construcţii, în vigoare la data eleborării ghidului de bună practică, prevăd:  
a.  verificarea  tehnică  a  proiectelor  trebuie  asigurată  de  către  specialişti  atestaţi  pentru  domeniul 
instalaţii ‐ cerinţele Is, It, Ig şi Ie. 
b.  documentaţiile  tehnice  precum  şi  proiectele  tehnice,  care  dezvoltă  documentaţiile  tehnice,  în 
condiţiile legii, verificate pentru cerinţele de calitate numai către specialiştii verificatori de proiecte atestaţi, 
au obligaţia de a face dovada efectuării verificării. 
 
1.2.20  Cartea tehnică a construcţiei 
(1) Proiectul tehnic al instalaţiilor de ventilare şi climatizare (inclusiv detaliile de execuţie, dispoziţiile 
de şantier) se cuprind în, Cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare  şi  climatizare 
deţinută de proprietar. 
(2)  Cartea tehnică a construcţiei este pusă la dispoziţia beneficiarului prin grija căruia se completează 
cu toate lucrările care se fac pe parcursul funcţionării construcţiei şi a instalaţiilor de ventilare  şi  climatizare 
aferente. 
(3)  Cartea  tehnică  a  construcţiei  conţine  toate  procesele  verbale  pentru  lucrări  ascunse,  inclusiv 
procese verbale de probe referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare pe etape; 

143
 (4) În cazul lucrărilor de reabilitare sau de modernizare a construcţiilor şi a instalaţiilor de ventilare  şi  
climatizare  aferente,  în  cazul  în  care  nu  există  cartea  tehnică  a  construcţiei,  se  face  obligatoriu  releveul 
construcţiilor şi a instalaţiilor aferente. 
Importanţa  existenţei  cărţii  tehnice  a  construcţiei,  apare  cu  precădere  în  etapa  de  investigare 
preliminară  a  clădirilor  în  vederea  realizării  unei  evaluări  energetice,  care  se  efectuează  prin  analizarea 
documentaţiei  tehnice  a  clădirii  (sau  completarea  acesteia,  după  caz)  şi  prin  analiza  stării  actuale  a 
construcţiei şi instalaţiilor de ventilare  şi  climatizare aferente acesteia, constatată prin vizitarea clădirii. 
Exemplu: analiza cărţii tehnice a clădirii, respectiv a documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii 
şi instalaţiilor aferente şi care trebuie să cuprindă cel puţin: 
ƒ partiurile de arhitectură ale fiecărui nivel; 
ƒ dimensiunile geometrice ale elementelor de construcţii (fundaţii, pereţi, stâlpi, grinzi, buiandrugi, 
plăci, elementele şarpantei); 
ƒ dimensiunile golurilor din pereţi, distanţa dintre goluri, înălţimea parapeţilor; 
ƒ structura anvelopei clădirii; 
ƒ tipul de uşi şi ferestre; 
ƒ alcătuirea  şi  materialele  care  compun  elementele  de  închidere  exterioară  sau  de  separare  între 
spaţii cu diverse regimuri de temperatură; 
ƒ planuri  şi  scheme  ale  instalaţiilor  de  încălzire,  ventilare,  climatizare,  preparare  a  apei  calde  de 
consum şi electrice (iluminat); 
ƒ Alte  elemente  specifice  de  conformare  a  clădirii  referitoare  la  instalaţiile  de  ventilare    şi  
climatizare. 
În  cazul  când  documentaţia  de  bază  lipseşte,  se  execută  un  releveu  al  clădirii,  evidenţiindu‐se  toate 
elementele enumerate mai sus. 
 
(5)  Instrucţiuni  de  exploatare  –  se  referă  la  exploatarea  şi  întreţinerea  instalaţiilor  de  ventilare/ 
climatizare şi includ: 
ƒ lista prescripţiilor de bază aferente exploatării; 
ƒ modificările admise ale proiectului iniţial; 
ƒ procesele verbale de constatare şi remediere a deficienţelor apărute după recepţia lucrărilor; 
ƒ jurnalul evenimentelor; 
ƒ procese verbale de predare‐primire în cazul schimbăii proprietarului; 
ƒ referatele şi concluziile încercărilor speciale; 
ƒ registrul de exploatare. 
 
 

144
 Anexa I.4 

 
Cerinte de calitate pentru componente ale centralelor de ventilare,  
climatizare, conditionare  
 
I.4.1 Cerinte generale de calitate pentru clapete de aer si racorduri de intrare/iesire 
 
Nr
.  Cerinte  Standard 
crt 
01  Viteze maxime ale aerului de  8 m/s cu exceptia ventilatoarelor  SR EN 13053‐6.6.1 
Evitarea formatii puntilor termice ,evitarea contactului in direct cu suprafetele   
02  metalice 
 
03  Legatura echipotentiala la pamant    
04  Suprafete interioare si exterioare galvanizate   
 
  I.4.2 Cerinte pentru  prize  de aer 
 
Nr. 
Cerinte  Standard 
crt 
Priza de aer din plasa de sarma cu ochiuri de max max 20x20 mm accesibila 
pentru curatire 
01  SR EN 13053‐6.2 
Priza de aer este functional si pentru sistemul in repaus 
Grilele de protectie la intemperii vor avea un unghi de minim 45 grd 
Viteze maxime ale aerului recomandate; 
Priza de aer : 
2.5 m/s pentru priza de aer cu lamele; 
3.5 m/s pentru priza de aer cu separator de picaturi; 
02  4.5 m/s pentru caciuli de ventilatie;  SR EN 13053‐6.2 
Aer evacuat : 
4.0 m/s pentru grila  de aer cu lamele ; 
5.0 m/s pentru grila cu separator de picaturi; 
6.0 m/s pentru caciuli de ventilatie; 
grila de evacuare a aerului viciat mai sus decat priza de aer proaspat;  SR EN 13779‐
pentru clasa  EHA 1: grila de evacuare trebuie sa fie cu cel putin 2 m mai sus  A.2.3 
03 
decat priza de aer proaspat;  
Clas EHA 2, 3 and 4 evacuarae aerului se va face  in sus  
Priza de aer proaspat   
Trebuie pozitionat astfel incat sa fie influntata cat mai putin de emisiile 
poluante existente in zona amplasariii; 
nu trebuie pozitionata in apropierea turnurilor de racire;  
 SR EN 13779‐
04  cand priza de aer este pozitionat pe acoperis se va mentine o distanta fata de 
A.2.3  
acoperis de  minim de 1,5 x inaltimea stratului de zapada,dar nu mai putin de 
0,3 m; 
distanta fata de grila de evacuare de minim 2 m;  
distanta minima fata de cladirile invecinate de minim 8m; 
05  ‐suprafetele exterioare si interioare vor fi galvanizate si vopsite     
 

145
  I.4.3 Cerinte generale de calitate  pentru  clapete de aer si camere de amestec  
 
Nr
Cerinte  Standard 
crt 
01  Clapetele de aer pentru camerele de amestec si clapetele de by‐pass trebuie sa fie din  SR EN 13053‐
clasa 2  6.6.2 
02  Clapetele de aer trebuie sa impiedice circulatia aerului atunci cand centralele   
detratare sunt oprite 
03  Viteza maxima prin clapetele de aer trebuie sa fie de maxim 8 m/s (cu exceptia  SR EN 13053‐
clapeteleor de by‐pass circulation air and bypass dampers)  6.6.1 
04  Prevederea spatiului necsar montarii si intretinerii servomotoarelor   
05  Suprafete exterioare galvanizate si vopsite.   
06  Pentru unitatile exterioare clapetele de aer trebuie montate catre interiorul unitatii   

 
  I.4.4 Cerinte pentru  filtre  de aer 
 
Nr
Cerinte  Standard 
crt 
01  Sunt premise numai filtre  in concordanta cu standard EN 779 .  SR EN 13053‐
Marcajul pe filtru trebuie sa fie individual si vizibil  6.9.1 
02  Clasa minima a filtrelor de introducere si evacuare trebuie sa fie F5 ,dar recomandat ar 
fi F7. 
SR EN 13053‐
Pentru evacuare inaintea recuperatorului de  caldura se recomanda minim F6. 
6.9.2 
Cand sunt necesare doua trepte de filtrare a doua trepata trebuie sa fie minim F7 dar 
indicat ar fi F9 
03  Pentru aer exterior din clasa ODA 3, ODA 4 and ODA 5 sunt recomandate filtre  cu 
 SR EN 13779‐
carbune activ. 
A.3 
Dupa filtrul cu carbune active trebuie instalata un filtru cu minim F8. 
04  Filtrele de tip sac se recomanda a avea minim 10 mp suprafata filtranta pentru 1 mp de  SR EN 13053‐
suprafata transversala.  6.9.2 
05  Caderea de presiune de calcul a filtrelor se recomanda a fi o medie a filtru curat si a filtrului 
colmatat   SR EN 13053‐
  (Δp initial + Δp  final ) / 2   6.9.2 
In absenta altor cerinte o variatie de ± 10% a debitului de aer este acceptabila. 
06  Caderea de presiune maxima : 
SR EN 13779‐A.3 
G1‐G4       150 Pa  
SR EN 13053‐
F5‐F7        200 Pa  
6.9.2 
F8‐F9        300 Pa 
07  Filtrele trebuie sa‐si mentina caracteristicile proiectate  pe intreaga perioada de  SR EN 13779‐
utilizare  A.2.2 
08  Filtrele trebuie sa poate fi inlocuite intre extragerea laterala  
 
09  Prima trepata de filtrare trebuie sa fie pozitionata la aspiratie. 
SR EN 13053‐
A doua trepta de filtrare trebuie pozitionata la refularea din centala. 
6.9.2 
Pentru evacuare aerului din bucatarii un filtru de grasimi trebuie pozitionat inaintea 
SR EN 13779‐A.3
primei trepte de filtrare. 
10  Unde exista piese in miscare cel putin o trepata  de filtrare trebuie sa fie instalate 
inaintea acestora.  SR EN 13779‐A.3
Pentru recuperatoare rotative filtrele de evacuare trebuie sa aiba minim clasa F5. 

146
11  Trebuie asiguat accesul lateral la filtre ,printr‐un spatiu liber cel putin cat latimea filtrului. 
Accesul la filtru trebuie sa fie realizat in permanenta. 
Pentru unitati mai inalte de 1,6 m accesul la filtre  se va realiza pe ambele parti. 
12  In cazul in care conditiile exterioare nefavorabile se mentin pentru o perioada 
indelungata de timp, trebuie luate in considerare o preincalzire cu 3 grade sau alte 
metode.  SR EN 13779‐A.3 
Umiditate relative  > 80% pentru temperaturi de  > 0 °C  
Umiditate relativa > 90% 
13  Filtru de dezinfectare poate fi instalat catre finalul centralei in zona de suprapresiune 
 
,dup ace in prealabil a fost protejat cu un filtru avand minimclasa F7. 
14  Garniturile de etansare trebuie sa aiba o structura celulara inchisa 
SR EN 13053‐
Materialul filtrant nu trebuie sa fie un mediu prielnic de dezvoltare a 
6.9.2 
microorganismelor. 
15  Structura metalica a filtrelor trebuie sa fie cel putin galvanizata. 
 
16  In zona pardoselii centralelor de tratare sunt admise numai filtre saci ,rigide. 
 
17  Trebuie asigurata etanseitatea filtrului pe intreaga perioada de utilizare. 
SR EN 13053‐
In cazul in care filtrele sunt fixate cu arcuri sau clipsuri ,trebuie asigurata inspectarea 
6.9.2 
filtrului  pe ambele parti. 
18  Indiferent de gradul de utilizare se recomanda o perioada maxima de inspectie de    
Filtre treapa 1:          1 an 
Filtre treapta 2 :       2 ani   
19  Se recomanda ca hubloul de inspectie sa aiba diametrul de minim150 mm.  SR EN 13053‐
Se recomanda iluminat interior pentru inaltimi mai mari de 1,3 m  6.9.2 
20  SR EN 13053‐
Caderea de presiune pe filtre va fi monitorizata prin instrumente specifice. 
6.9.2 
 
 I.4.5 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite 
 
Nr
Cerinte  Standard 
crt 
01  Suprafata metalica a filtrelor trebuie sa fie vopsita.   
02  Sectiunile de filtrare trebuie sa fie dotate cu hublou de inspectie si dotate cu iluminat   
interior. 
03  Vor fi utilizate numai filtre cu etansare prin strangere cu garnituri adezive.   
04  Inlocuirea filtrelor se face numai pe partea dinaintea filtrului.   
Pentru filtrele de tip sac este necesar un spatiu liber , inainte de filtru, cat cel putin 
lungimea unui filtru.  
05  Nu sunt admise filtre electrostatice.   
06  Cand exista un tratament antibacterian este necesara dovata eficacivitatii si a   
netoxicitatii acestui tratament. 
07  A treia treapta de filtrare se pozitionaza in mod normal la sfarsitul unitatii ,urmarindu‐  
se eficacitatea acestuia. 
08  Trepte de filtrare recomandate   
prima trepta minim F5 dar recomandat F7 
a doua treapta de filtrare minim  F9 
09  Pentru unitatile cu recirculare a aerului prima trepata de filtrare poate lipsi doar daca   
in  bateria de racire nu se formeaza condens. 
10  Manometrele indicate sunt cele cu priza de aer directa,fara fluid intermediar.   

147
 
I.4.6 Cerinte de calitate pentru recuperatoarele de caldura 
 
Nr 
Cerinte  Standard 
crt 
Sistemele de aer proaspat si de aer viciat trebuie sa fie dotate cu recuperatoare de 
caldura.Sistemele de recuperare   trebuie sa fie etanse la scaparile de aer.Exceptie  SR EN 13053‐6.5.1
01 
fac sistemele in care aerul evacuate este foarte cald,nu exista spatiu sau nu ar fi  EN 13779‐5.6 
viabil financiar. 
Este recomandat ca sistemul de recuperare sa fie selectat in functie de calitatea 
aerului extras  
ETA 2       recuperator in placi sau rotativ pentru system de introducere in 
suprapresiune    
02  ETA 3       recuperator in placi sau rotativ pentru system de introducere in  SR EN 13779‐A.4 
suprapresiune si maxim 5 % aer recirculat din aerul evacuat 
 ETA 4      recuperator cu fluid intermediary sau cu tuburi termice 
Sistemul de recuperare a caldurii in care este posibila infiltrarea aerului evacuat, este 
indicat acolo unde recircularea este permisa. 
Tava de condens trebuie sa fie din otel inoxidabil sau aluminiu. 
03  Pentru recuperatoarele rotative tavile de condens sunt obligatorii doar acolo unde  SR EN 13053‐6.5.2
condensul se poate produce. 
Suprafata finita a recuperatoarelor de caldura trebuie sa fie zincata,iar aripioarele vor 
04   
fi din aluminiu 
05  Se recomanda monitorizarea presiunii in recuperatoarele de caldura.   
Cerintele de calitate pentru recuperatoarele cu fliud intermediar sunt similare cu 
06   
cele pentru bateriile de incalzire sau racire. 
Se recomanda dotarea recuperatoarelor de caldura cu un system de umidificare a 
07  aerului evacuat,in scopul reducerii sarcinii bateriei de racire a aerului introdus.  SR EN 13053‐6.5.1 
. 
08  Se vor prevedea priza de masura a presiunii aerului pe cele 4 directii ale aerului  SR EN 13053‐6.5.2
09  Schimbatorul de caldura trebuie sa fie etansat cu garniture din cauciuc.  SR EN 13053‐6.5.2
10  Schimbatoarele de caldura trebuie sa fie prevazute cu o camera de spalare  SR EN 13053‐6.5.2
Sistemele de recuperate a caldurii cu transfer de poluanti sau mirosuri din aerul   
11 
evacuate sunt premise doar acolo unde recircularea este permisa. 
 
Clasa de eficienta   A  B   
SR EN 13053‐6.5.2  
12  Clasa recuperatorului de caldura  H2  H3 
SR EN 13779‐5.6 
 
I.4.7 Conditii  suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite  
 
Nr 
Cerinte  Standard 
crt 
Cadrul recuperatoarelor de caldura vor fi galvanizates si  vopsite    
01 
 
02  Ramele de montaj vor fi din otel inoxidabil    
03  Sistemul de drenaj va fi din otel inoxidabil   
Recuperatoarele de caldura se vor pozitiona dupa prima trepata de filtrare,   
04 
protejate fiind cu un filtru de clasa minim F5 
 

148
I.4.8 Cerinte generale de calitate pentru baterii de incalzire si racire 
 
Nr 
Cerinte  Standard 
crt 
01  Materialele trebuie sa fie rezistente la coroziune,netede si usor de curatat  SR EN 13053‐6.4.1 
02  Sinele de montaj a baterillor de racire trebuie sa fie din otel inox sau aluminiu   
Bateriile sunt construite din Cu/Al sau  Cu/Cu  
aripioare din aluminium sau cupru 
03  cadre galvazinate la cald   
conducte din cupru  
colectoare din otel  
04  Bateriile de racire vor fi din  St/Zn galvanizate   SR EN 13053‐6.4.4 
Suprafelele exterioare vor fi din h Cu/Al sau  Cu/Cu  
 aripioare din cupru; 
Cadre din otel inox sau aluminiu rezistent la coroziune ; 
05  Se pot folosi si baterii din Cu/Al g alvanizate si prevopsite daca nu este necesara   SR EN 13053‐6.4.4 
curatirea in exteriorul centralei de tratare ; 
conducte din cupru; 
collector din cupru; 
06  Tava de condens din inox  SR EN 13053‐6.4.4 
Pasul minim al aripioarelor 
min. 2.0 mm pentru racire fara dezumidificare  
07  min. 2.5 mm pentru racire cu dezumidificare    SR EN 13053‐6.4.3 
min. 4.0 mm pentru incalzire aer exterior   
min. 2.0 mm pentru alte situatii 
Caderea de presiunea hidraulica (exceptie recuperatoarele de caldura)    
08  Baterii de incalzire max. 20 kPa  
Baterii de racire max  50 kPa 
Adancimea maxima a bateriilor pentru realizarea cuartirii ; 
300 mm with pentru serpentine  decalate   
09   450 mm with pentru serpentine in linie.  SR EN 13053‐6.4.3 
Pentru necesitati mai mari decat acestea ,se vor realiza baterii din mai multe 
sectiuni  
Pozitionarea bateriilor de racire   
‐racirea cu dezumidificare pe aspiratia ventilatorului (ventilarul are effect de 
10  reincalzire) 
‐ racirea fara dezumidificare dupa ventilator (pentru preluarea caldurii degajate 
de motor) 
Pentru unitatile cu inatime mau mare de 1,6 m ,este necear accesul in interior  din 
11  SR EN 13053‐6.4.4  
ambele parti laterale ,fara a fi necesara demontarea unitatilor. 
12  Apa condensata pe baterii trebuie sa se intoarca in amonte de baterie  EN 13053‐6.4.4  
Separatorul de picaturi se va utiliza nuami acolo unde este necesar. 
13  SR EN 13053‐6.4.4 
Sunt indicate bateriile de racire fara separatoare de picaturi. 
14  Separatoarele de picaturi trebuie sa poate fi extrase pentru inspectie si curatire.  SR EN 13053‐6.4.4 
15  Penetrarea peretilor de catre racordurile bateriilor trebuie sa fie etansate.  SR EN 13053‐6.4.4 
Tavile de condens vor fi dotate cu garda hidraulica.Nu este permisa racordarea 
16    
directa la canalizare. 
Bateriile recuperatoarelor de caldura vor fi dotate cu garniture de cauciuc pentru a 
17  SR EN 13053‐6.4.3 
preveni un eventual  by‐pass. 
18  Bateriile de racire nu trebuie pozitionate imediat inaintea filtrelor sau  SR EN 13053‐6.4.4 

149
 atenuatoarelor de zgomot 
Bateriile  de incalzire sau ventilatoarele trebuie pozitionate intre ele. 
19  Preincalzirea se va pozitiona imediat dupa prima treapta de filtrare.   
Dispozitive de protectie a abateriilor de incalzire electrica : 
‐termosta de maxim cu reset manual cu agrement 
20  SR EN 1886 
se va specifica debitul minim de aer necesar 
se va specifica daca este necesara timpul de intarziere la pornire necesar 
21  Distanta pana la elemental constructive urmator minim 300 mm   
 
I.4.9 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite 
 
Nr 
Cerinte  Standard 
crt 
Baterii de racire din Cu/Al or Cu/Cu    
01  cadru din inox sau rezistent la coroziune ; 
aripiuoare vopsite sau acoperite cu materiale rezistente la coroziune; 
02  Separataore de picaturi dinotel inox sau aluminiu   
03  Toate racordurile tavillor de condens vor fi pozitionate pe aceeasi parte.   
04  Curatirea trebuie sa fie posibila pe toate partile umede   
Bateria de racire si separatorul de picaturi se vor pozitiona inaintea celi de a doua   
05 
trepte de filtrare 
 
I.4.10 Cerinte de calitate pentru atenuatoarele de zgomot 
 
Nr 
Cerinte  Standard 
crt 
Distante minime intre componente 
01  La intrare 1.0 x max.din  latimea unui element al atenuatorului   SR EN 13053‐6.10 
La iesire 1.5 x max. din  latimea  unui element al atenuatorului  
02  Cadere de presiune maxima  100 Pa   
Materiale de finisare rezistente la abraziune si durabil, rezistent la procese le de 
03   
curatire. 
Elementele atenuatorului vor f demontabile fara a fi necesara demontarea altor 
04  SR EN 13053‐6.10 
elemente  
Atenuatoarele de zgomot vor fi pozitionate in centrala de tratare imediat dupa 
05  ventilator,intre prima si a doua trepata de filtrare.  SR EN 13053‐6.10 
Nu vor fi pozitionate imediat dup umidificator sau baterii de racire umede. 
06  Se recomanda ca elemntele etenuatorului sa aiba la intrare muchii rotunjite;  SR EN 13053‐6.10 
In cazul in care conditiile exterioare nefavorabile se mentin pentru o perioada   
indelungata de timp, trebuie luate in considerare o preincalzire cu 3 grade sau alte 
07  metode. 
Umiditate relative  > 80% pentru temperaturi de  > 0 °C  
Umiditate relativa > 90% 
08  Suprafetele atenuatorului ,ale camerei si ale profilelelor  vor fi galvanizate    
 
I.4.11 Cerinte generale de calitate pentru umidificatoare 
 
Nr 
Cerinte  Standard 
crt 
01  Umidificatoarele cu apa nu trebuie plasate inainte de filtre sau atenuatoare de  SR EN 13053‐6.8.1 

150
 zgomot  
Toate componentele umidicatoarele trebuie sa fie demontabile  
02  Toate partile in contact cu apa trebuie sa  fie accesibile pentru inspectie si  SR N 13053‐6.8.3.3 
construite din materiale rezistente la coroziune si usor de dezinfectat 
Aerul exterior trebuie sa aiba cel putin doua trepte de filtrare (prima treapta 
minim F7) cu exceptia umidificatoarelor cu abur la care se admite o singura 
03  SR EN 13053‐6.8.1 
trepata de filtrare. 
Umidificatorul trebuie plasat intre cele doua trepte de filtrare. 
Materialele de etansare trebuie sa fie din materiale care nu‐si schimba 
04   
proprietatile in timp. 
Materialele de etansare nu trebuie sa fie un strat support pentru 
05   
microorganisme. 
Suprafetele materialelor de dupa umidificator trebuie sa fie galvanizate si 
06   
vopsite. 
In apa de circulatie trebuie sa existe un numar total de colonii de 1000 KBE/ml 
07  SR EN 13053‐6.8.1 
,din care numarul maxim de germeni Legionella  100 KBE/100 ml. 
Umidificatoarele vor fi dotate cu tava decondens ,garda hidraulica  si clapet 
08   
aantiretur 
09  Umiditatea relative dupa umidificator nu va depasi 90 %   
Umidificatorul va fi complet golit si uscat in perioada ccand nu este utilizat. 
Umidificatul de va opri automat la oprirea centralei de tratare. 
10  SR EN 13053‐6.8.1 
Toate elemente in contact cu apa vor avea posibilitatea de evacuare. 
Se recomnada  folosirea  degerminarii cu UV. 
11  Tavile de condens vor avea panta suficienta.  SR EN 13053‐6.8.3.3
12  Separatoarele de picaturi vor avea posibilitatea demontarii si curatirii.   
13  Vor fi hdotate cu hublou de inspectie.  SR EN 13053‐6.8.3.3
14  Prin hublul de inspectie nu va patrunde lumina din exterior.  SR EN 13053‐6.8.3.3
15  Pompele de circulatie vor  fi protejate la “lipsa apa”  SR EN 13053‐6.8.3.3
 
I.4.12 Conditii  suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite 
 
Nr 
Cerinte  Standard 
crt 
01  Suprafete interioare din otel inox   
Sunt admise numai umidificatoare cu abur montate inaintea celei de a doua trepte   
02 
de filtrare  
03  Tavile de condens vor fi din otel inox.   
In cazul defectiunii umidificatorului se vor lua masuri pentru formarea   
04 
condensatului in sistemul de introducere 
 
I.4.13 Cerinte generale de calitate pentru ventilatoarele centralelor de tratare 
 
Nr 
Cerinte  Standard 
crt 
01  Ventilatoarele de admisie trebuie amplasate pentru a minimiza pierderile de aer.  SR EN 13053‐6.3.1 
Acolo unde exista doua trepte de filtrare,ventilatorul de introducere se 
02  SR EN 13053‐6.9.2
pozitioneaza intre cele doua trepte 
03  Trebuie sa existe o treapta de filtrare inaintea ventilatoarelor antrenate prin curea.   
04  Ventilator si motor montat pe un cadru orizonatl   
05  Amortozoare de vibratii cu o efecienta de minim 90 %    

151
 Hoblou de inspectie de minim 150 mm si iluminat ,pentru unitati mai inalte de 1,3 m  SR EN 13053‐6.3.1
06 
 
07  Protectia electrica a motoarelor de peste 0,25 Kw   
Inrerupator  la deschiderea usei de acces obligatorie  SR EN 13053‐6.3.1
08 
SR EN 1886‐11 
09  Legara la priza de pamant obligatorie   
10  Prize de masura a debitului de aer    
Se recomanda utilizarea ventilatoarelor cu palete curbate inapoi. 
Se recomanda motoare din clasa EFF1. 
11  SR EN 13053‐6.3.1 
Pentru caderi de presiune totala mai mici decat 1500 Pa se recomanda utilizarea 
ventilatoarelor radiale; 
Viteza maxim ade rotatie va fi nominalizata pe eticheta ventilatorului. 
11  Viteza maxima de rotatie a ventilatorului si puterea electrica maxima absorbita nu   
trebuie depasite. 
Materiale constructive: 
12  ‐ventilatoarele vor fi protejate impotriva coroziunii;   
‐cadrul de montaj galvanizat; 
 
I.4.14 Conditii  suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite 
 
Nr 
Cerinte  Standard 
crt 
Pentru unitati de pana la 1 m inaltime cu ventilatoare centrifugale se va prevedea   
01  posibilitatea demontarii ventilatorului pentru intretinere. 
cadrul de montaj va fi executat din inox . 
02  Hublou de inspectie si iluminat interior   
03  Dispozitive de masura si afisare a adebitului de aer    
Se va asigura un debit constant de aer ,prin prevederea convertizoarelor de   
04 
frecventa 
 
I.4.15: Stabilitate mecanica  (SR EN 1886) 
 
Clasa carcasei  Deformare relativa maxima  [mm/m] 
D1 D2 D3  4  10 > 10 
 
I.4.16: Grad de etanseitate la presiuni negative pressure (SR EN 1886) 
 
Clasa de  Procentul maxim de  Tipul de filtru recomandat  conform SR EN 
etanseitate   neetanseitate la o presiune de  779 
test de  ‐ 400 Pa  
L1 L2 L3  0.15 0.44 1.32  >F9 
F9 F8‐F9  
G1‐F7 
 
I.4.17: Grad de etanseitate la presiuni positive  (SR EN 1886) 
 
Clasa  Viteza 
  [m/s] 
V1  max. 1.5 
V2  > 1.5 to 2.0 

152
 V3  > 2.0 to 2.5 
V4  > 2.5 to 3.0 
V5  Fara cerinte 
 
I.4.18: Izolaea termica  SR EN 1886 
 
Clasa   Coeficient de transfer U 
  [W/(m2K)] 
T1  U <0,5 
T2  0.5 < U < 1.0 
T3  1.0 < U < 1.4 
T4  1.4 < U < 2.0 
T5  Fara cerinte 
 
I.4.19: Factor puncte termica (SR EN 1886) 
 
Clasa   Factor puncte termica kb 
0.75 <kb < 1.00  
0.60 < kb < 0.75  
TB1 TB2 TB3 TB4 TB5  0.45 < kb < 0.60  
0.30 < kb < 0.45  
Fara cerinte  
 
I.4.20: Clapete de aer   
 
Clasa de etanseitate   Presiune de test 500 Pa [dm3/(m2)] 
    4  
4 3 2 1 
  20 100 500 
 
I.4.21: Material constructiv si tipul de izolatie (SR EN 13501) 
Clasa materialului   Descriere  
A1   Incombustibile  
A2‐s1 d0 
A2   Greu inflamabil 
B  
C‐s1 d0...C‐s3 d2 
D‐s1 d0...D‐s3 d2  In mod normal inflamabil 
E...E‐d2 
F  Usor inflamabile  
s = se creaza fum  (s1 la s3)  
d = se formeaza picaturi (d0 la d2) 
 
I.4.22 Viteza medie a aerului in sectiune transversala (SR EN 13053) 
Clasa  Viteza 
  [m/s] 
V1  max. 1.5 
V2  > 1.5 to 2.0 
V3  > 2.0 to 2.5 
V4  > 2.5 to 3.0 
V5  Fara cerinte 

153
I.4.23: Valori pentru eficienta recuperatorului si caderea maxima de presiune admisa  (SR EN 13053) 
 
  Debit de aer [m3/h] 
Nr ore pe an  1980 la   > 5000 si  > 10000 si 25000  > 25000 si  > 50000 
[ore/an ]  5000  10000  50000  > 100000 
< 2000  ‐  0.40 150 Pa  0.43 175 Pa  0.50 200 Pa  0.55  
225 Pa 
> 2000 si   0.40 175 Pa  0.43 200 Pa  0.47 225 Pa  0.53 250 Pa  0.58  
4000  275 Pa 
> 4000 si   0.43 200 Pa  0.45 225 Pa  0.50 250 Pa  0.58 275 Pa  0.63  
6000  300 Pa 
> 6000  0.45 225 Pa  0.50 250 Pa  0.55 275 Pa  0.63 300 Pa  0.68  
325 Pa 
Pentru valori mari mari ale eficintei se admit caderi de presiune mai mari  
 
I.4.24: Clasificarea recuperatoarelor de caldura din Tab. 4.9.9, cu factorii de corectie  (SR EN 13053) 
 
Clasa  Eficienta minima   Cadere de presiune maxima 
Recuperator      
H1  valoare x 1.15  valoare x 0.75 
H2  valoare x 1.10  valoare x 0.90 
H3  valoare x 1.00  valoare x 1.00 
H4  valoare x 0.90  valoare x 1.10 
H5  Fara cerinte   Fara cerinte  
 
I.4.25: Putere specifica ventilator (SR EN 13779) 
 
Clasa  Putere specifica ventilator 
  (cresteri suplimentare premise vezi   tab. 12) 
  [W/(m3/s)] 
SFP 1  <500 
SFP 2  500‐750 
SFP 3  751‐1250 
SFP 4  1251‐2000 
SFP 5  2001‐3000 
SFP 6  3001‐4500 
SFP 7  >4500 
 
I.4.26: Putere specifica suplimentara admisa  (SR EN 13779) 
 
Component  Majorare pentru  SFP 
  [W/(m3/s)] 
Treapta de filtrare suplimentara  + 300 
Filtru HEPA   + 1000 
Filtru carbune activ   + 300 
Recuperator de caldura  clasa H2‐H1  + 300 
Baterie de racire foarte eficienta   + 300 
 
 
 
 

154
I.4.27: Putere electrica maxima absorbita  
 
Debit de aer   Unitati fara procese  Unitati cu    Unitati cu alte procese  
termice  incalzire 
[m3/h]           
  [kW/(m3/s)]    [kW/(m3/s)]    [kW/(m3/s)] 
2,000‐5,000  2.7    3.3    3.8 
5,001‐10,000  2.5    3.0    3.6 
10,001‐25,000  2.3    2.7    3.3 
25,001‐50,000  2.0    2.5    2.9 
peste 50,000  1.9    2.3    2.7 
3 3
Pmax [kW] = debit [m /h] x valoare [kW/(m /s)] / 3600 
 
I.4.28  Valori recomandate pentru caderile de presiune in elementele centralei de tratare 
 
Component  Cadere de presiune [Pa] 
  redus  normal  mare 
 
tubultura de aspiratie  200  300  600 
tubulatura de introducere  100  200  300 
baterie de incalzire cu apa   40  80  100 
baterie de racire cu apa  100  140  200 
recuperator de caldura clasa H3  100  150  250 
recuperator de caldura clasa H2‐H1  200  300  400 
umidificator   50  100  150 
umidificator cu pulverizare  100  200  300 
filtru  F5‐F7 presiune finala  100  150  250 
filtru F8‐F9 presiune finala   150  250  400 
HEPA filter  400  500  700 
filtru carbine activ  100  150  250 
atenuator de zgomot  30  50  80 
clapet de aer   30  50  100 
priza de aer   20  50  70 
 
I.4.29: Putere electrica maxima absorbita (VDI 3803) 
 
Debit de aer   Unitati fara procese  Unitati cu incalzire  Unitati cu alte procese  
termice 
[m3/h]           
3 3
  [kW/(m /s)]    [kW/(m /s)]  [kW/(m3/s)] 
2,000‐5,000  2.7    3.3    3.8 
5,001‐10,000  2.5    3.0    3.6 
10,001‐25,000  2.3    2.7    3.3 
25,001‐50,000  2.0    2.5    2.9 
peste 50,000  1.9    2.3    2.7 
Pmax [kW] = debit [m3/h] x valoare [kW/(m3/s)] / 3600 
 
 
 
 
 

155
I.4.30 Valori recomandate pentru caderile de presiune in elementele centralei de tratare  
 
Component  Cadere de presiune [Pa] 
  redus  norma mare 
 
tubultura de aspiratie  200  300  600 
tubulatura de introducere  100  200  300 
baterie de incalzire cu apa   40  80  100 
baterie de racire cu apa  100  140  200 
recuperator de caldura clasa H3  100  150  250 
recuperator de caldura clasa H2‐H1  200  300  400 
umidificator   50  100  150 
umidificator cu pulverizare  100  200  300 
filtru  F5‐F7 presiune finala  100  150  250 
filtru F8‐F9 presiune finala   150  250  400 
HEPA filter  400  500  700 
filtru carbine activ  100  150  250 
atenuator de zgomot  30  50  80 
clapet de aer   30  50  100 
priza de aer   20  50  70 
 
I.4.31 Clasificarea aerului extras (SR EN 13779) 
 
Aer evacuat  Descriere 
clasa   
ETA 1  Aer extras  cu nivel scazut de poluare 
ETA 2  Aer extras  cu nivel moderat de poluare 
ETA 3  Aer extras  cu nivel ridicat de poluare 
ETA 4  Aer extras  cu nivel foarte ridicat de poluare 
 
I.4.32 Categorii de calitate a aerului evacuat (SR EN 13779) 
 
Aer evacuat  Descriere 
clasa   
EHA 1  Aer evacuat cu un nivel scazut de poluare 
EHA 2  Aer evacuat  cu nivel moderat de poluare 
EHA 3  Aer evacuat   cu nivel ridicat de poluare 
EHA 4  Aer evacuate  cu nivel foarte ridicat de poluare 
 
I.4.33: Categorii de calitate a aerului exterior (SR EN 13779) 
 
Component  Cadere de presiune [Pa] 
  redus  norma  mare 
 
tubultura de aspiratie  200  300  600 
tubulatura de introducere  100  200  300 
baterie de incalzire cu apa   40  80  100 
baterie de racire cu apa  100  140  200 
recuperator de caldura clasa H3  100  150  250 
recuperator de caldura clasa H2‐H1  200  300  400 

156
 umidificator   50  100  150 
umidificator cu pulverizare  100  200  300 
filtru  F5‐F7 presiune finala  100  150  250 
filtru F8‐F9 presiune finala   150  250  400 
HEPA filter  400  500  700 
filtru carbine activ  100  150  250 
atenuator de zgomot  30  50  80 
clapet de aer   30  50  100 
priza de aer   20  50  70 
 
I.4.34:Categorii de calitate a aerului introdus  (SR EN 13779) 
 
Aer introdus   Description 
clasa 
SUP 1  Aer ce contine doar aer exterior 
 SUP 2  Aer ce contine doar aer exterior si aer recirculat 
 
I.4.35: Categorii de calitate aer interior(SR EN 13779) 
 
Room air  Description  CO2 
class    (ppm) 
IDA 1  Calitate ridicata a aerului  <400 
IDA 2  Calitatemedie a aerului  400 – 600 
IDA 3  Calitate moderata a aerului  600 – 1,000 
IDA 4  Calitate scazuta a aerului  > 1,000 
 
 
 
 
 
 
 
 

157
 Anexa II.1 
 
Conţinutul caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor,  dupa caz,  
 în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.  
 
   
In  baza  recomandărilor  Legii  10/95  cu  modificările  ulterioare,  a  Ord.  863/2008  şi  
complementar  normativului  GP  090‐2003  ‐  Ghid  privind  elaborarea  caietelor  de  sarcini  pentru 
execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV: Instalaţii interioare, conţinutul, după caz, al 
caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de 
ventilare/ climatizare, include:  
ƒ baza  de  proiectare  şi  limita  de  proiect:  se  indică  baza  de  proiectare  pentru  soluţiile  de 
dimensionare,  reprezentând  datele  concretizate  în  tema  de  proiectare  sau  dintr‐o  fază 
anterioară  a  proiectului,  destinaţia  clădirii,  zona  climatică,  planurile  de  arhitectură  şi 
construcţii  care  definesc  clădirile  ventilate‐climatizate,  date  furnizate  de  producătorii  de 
echipamente şi aparatură.  
ƒ soluţia proiectului: sistemul de ventilare/climatizare şi procedeele de tratare a aerului alese; 
regimul  de  funcţionare;  justificarea  soluţiei  tehnice  funcţie  de  necesităţile  specifice  şi  de 
posibilităţile de realizare;  
ƒ elementele  componente  ale  instalaţiei  de  ventilare/  climatizare  din  clădire  şi  proprietăţile 
fizico‐mecanice, chimice, de aspect, de fiabilitate, toleranţe, probe, teste şi altele asemenea, 
pentru  materialele,  aparatele  şi  echipamentele  componente  ale  instalaţiilor  proiectate,  cu 
indicarea standardelor;      
ƒ caracteristicile  de  calitate  ale  instalaţiei  proiectate  în  conformitate  cu  Legea  10/1995  cu 
modificările ulterioare, justificate pentru fiecare dintre cele 6 cerinţe esenţiale, astfel: 
 
Rezistenţă şi stabilitate ‐ se indică referinţe privind: 
- rezistenţa  mecanică  a  elementelor  componente  ale  instalaţiei  de  ventilare/ 
climatizare  (conducte  de  aer,  dispozitive  de  închidere  şi  reglare,  îmbinări  de 
etanşare)la  eforturi  care  apar  în  timpul  exploatării  (şocuri  mecanice,  termice, 
creşterea presiunii nominale de exploatare,tasări ale elementelor de construcţie sau 
ale terenului etc.); 
- rezistenţa  la  eforturi  datorate  manevrelor  şi  utilizării;  asigurarea  unei  manevrări 
uşoare a organelor de comandă ale instalaţiei de ventilare/ climatizare;  
- rezistenţa şi stabilitate la solicitări seismice a utilajelor şi a elementelor componente 
ale instalaţiei de ventilare/ climatizare; 
- rezistenţa  suprafeţelor  elementelor  componente  ale  instalaţiei  de  ventilare/ 
climatizare  (conducte  de  aer,  dispozitive  de  închidere  şi  reglare,  armături, 
echipamente)  la  solicitarea/  coroziunea  datorată  agenţilor  chimici  şi  atmosferici 
agresivi; 
- limitarea transmiterii vibraţiilor produse de utilaje la părţile structurii de rezistenţă, 
susceptibile de a intra în rezonanţă (planşee, acoperişuri terasă, platforme etc.); 
 
Securitate la incendiu ‐ se indică referinţe privind: 
- comportarea  la  foc  (clasa  de  reacţie  la  foc  şi/sau  limita  de  rezistenţă  la  foc  după 
criteriile  EI,  a  elementelor  componente  ale  instalaţiei  de  ventilare/  climatizare 
(conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, aparate, echipamente, garnituri, 
produse de etanşare); 

158 
 - soluţia adoptată  în proiect  pentru  eliminarea  riscului  de  incendiu  şi  de propagare  a 
acestuia, prin modul de amplasare a elementelor componente ale instalaţiei; 
- soluţia adoptată în proiect pentru eliminarea propagării fumului şi gazelor fierbinţi în 
căile de evacuare ale clădirilor, etajate şi în spaţiile mari necompartimentate în caz 
de incendiu. 
 
Igiena, sănătate şi mediu ‐ se indică referinţe privind: 
- asigurarea  condiţiilor  igienico‐sanitare  în  încăperi  şi  a  calităţii  aerului  prin  soluţia 
adoptată în proiect; 
- eliminarea riscului de producere sau de favorizare a dezvoltării de substanţe nocive 
sau microorganisme patogene în aerul introdus în instalaţia de ventilare/ climatizare; 
- eliminarea poluării mediului prin funcţionarea instalaţiei în timpul exploatării; 
 
Siguranţa în exploatare ‐ se indică referinţe privind: 
- eliminarea  pericolului  de  explozie  la  circulaţia  aerului  şi  amestecului  de  gaze  prin 
tubulatura instalaţiei de ventilare/ climatizare 
- etanşeitatea la aer a conductelor instalaţiei în timpul exploatării; 
- asigurarea consumatorului împotriva întreruperilor accidentale; 
- protecţia  utilizatorilor  contra  leziunilor  prin  contact  cu  suprafeţele  accesibile  ale 
elementelor  instalaţiei  de  ventilare/  climatizare  (rănire,  ardere,  electrocutare, 
otrăvire); 
- securitatea  instalaţiei  şi  a  încăperilor  aferente  (centrale  de  ventilare,  agregate 
centrale de tratare a aerului, grupuri sau baterii de răcire/încălzire, ventilatoare etc.) 
 
Protecţia împotriva zgomotului ‐ se indică referinţe privind: 
- respectarea nivelului de zgomot admis în spaţiile tehnice (centrale de ventilare); 
- indicaţii privind nivelul de zgomot al echipamentelor dinamice (ventilatoare, pompe 
de circulaţie) şi pe conductele de ventilare. 
- prevederea materialelor pentru atenuarea zgomotului. 
 
Economie de energie şi izolare termică ‐ se indică referinţe privind: 
- consumuri  minime  de  energie  în  exploatare  ale  dispozitivelor  (ventilatoare,  pompe, 
agregate  de  răcire);  dacă  nu  este  posibilă  minimizarea  lor,  cel  puţin  se  va  declara 
consumul real. 
- consumuri  minime  de  energie  în  exploatare  prin  recuperarea  căldurii  din  aerul 
evacuat; 
- asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată în elementele instalaţiei de 
ventilare/ climatizare; 
- prevederea  unor  pierderi  de  căldură  (frig)  minime  la  conductele  de  aer  cald  (rece), 
prin termoizolare şi amplasare raţională; 
- consum  raţional  de  energie  pentru  încălzire  /răcire  prin  asigurarea  unui  nivel 
corespunzător  de  izolare  termică  a  clădirii,  în  conformitate  cu  cele  impuse  prin 
Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a I‐a – Anvelopa 
clădirii, indicativ Mc 001 / 1 – 2006. 
- asigurarea reglajului sarcinii termice în funcţie de necesităţile de încălzire /răcire ale 
utilizatorilor în exploatare. 
 
 
 

159 
 Durabilitatea şi fiabilitatea instalaţiei ‐ se indică referinţe privind: 
- calitatea  materialelor  din  alcătuirea  elementelor  componente  ale  instalaţiei  de 
ventilare/ climatizare (conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, armături, 
garnituri,  suporţi  de  fixare,  ş.a)  )  prin  menţionarea  caracteristicilor  fizico‐mecanice, 
chimice, aspect, declarate de producător prin documentele de atestare şi introducere 
pe piaţă ale produselor; 
- calitatea  şi  fiabilitatea,  aparatelor  şi  echipamentelor  din  componenţa  schemei 
funcţionale  a  instalaţiei  de  ventilare/  climatizare  (ventilatoare,  filtre  de  aer,  pompe 
de apă, de cădură, alte echipamente) prin menţionarea caracteristicilor tehnologice 
furnizate  de  producător  prin  documentele  de  atestare  şi  introducere  pe  piaţă  ale 
produselor; 
- In  România,  membră  UE,  documentele  de  atestare  şi  introducere  pe  piaţă  ale 
produselor,  sunt  fie  declaraţiile  de  conformitate  ale  produselor  în  acord  cu 
standardele armonizate de produse fie agrementul tehnic. 
- Materialele  şi  echipamentele  acceptate  în  soluţia  proiectată  vor  fi  numai  cele  care 
îndeplinesc aceste două condiţii. 
 
ƒ ordinea  şi  condiţiile  tehnice  de  execuţie  a  lucrărilor  cu  instrucţiuni  de  montaj  pentru 
materiale, elementele componente prefabricate, echipamente; 
ƒ programul de urmărire al calităţii execuţiei; fazele determinante ale lucrării; 
ƒ verificarea execuţiei pe şantier, probe, teste; 
ƒ achiziţia, depozitarea şi transportul materialelor şi echipamentelor; 
ƒ prevederi privind condiţiile de recepţie lucrărilor executate;   
ƒ măsuri privind protecţia siguranţa şi igiena muncii; 
ƒ măsuri privind prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata execuţiei lucrărilor; 
ƒ documentaţii complementare caietului de sarcini:  
a  ‐  Breviarul  de  calcul,  care  reprezintă  o  parte  scrisă  în  care  sunt  expuse  sumar  noţiuni, 
date, etc. din domeniul tipului de instalaţie de ventilare/ condiţionare proiectată, care reprezintă 
documentele  justificative  pentru  dimensionarea  elementelor  instalaţiilor  de  ventilare/ 
condiţionare    şi  se  elaborează  pentru  fiecare  tip  de  instalaţie  în  parte.  Breviarele  de  calcul, 
prezentate  sintetic,  vor  preciza  şi  ipotezele  de  calcul  (destinaţia  clădirii,  parametrii  de  calcul 
specifici  zonei  climatice,  parametrii  interiori/  exteriori  de  calcul  pentru  clădirile  ventilate/ 
climatizate, sarcina termică de încălzire/ răcire a clădirii, consumul de energie al sistemului ş.a.) 
precum şi tipurile de programe utilizate;  
b ‐ piese desenate, cu nominalizarea planşelor, a elementelor de închidere opace şi vitrate 
care guvernează lucrarea, conform specificaţiilor din anexa 1.1;  
c ‐ avize de specialitate  
ƒ măsurarea şi decontarea lucrărilor 
ƒ prevederi privind urmărirea comportării în timp a lucrării 
ƒ instrucţiuni de exploatare 
ƒ reglementări  privind  proiectarea  şi  executarea  instalaţiilor  de  ventilare/  condiţionare 
(standardele,  normativele  şi  alte  prescripţii,  care  trebuie  respectate  la  materiale,  utilaje, 
confecţii, execuţie, montaj, probe, teste, verificări).  
 
 
 
 
 
 

160 
 Anexa II.2 
 
Conţinutul  caietului  de  sarcini  pentru  pentru  furnizori  de  materiale,  utilaje,  echipamente 
tehnologice şi confecţii diverse pentru achiziţia lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii 
de ventilare/ climatizare.  
 
  II.2.1 Caietele de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi 
confecţii  diverse,  în  vederea  desfăşurării  licitaţiilor  de  oferte  pentru  achiziţia  lor  în  cadrul 
instalaţiilor de ventilare/ condiţionare proiectate, trebuie să conţină obligatoriu: 
1. Denumirea  produsului:  material,  semifabricat,  utilaj,  echipament  tehnologic  sau 
confecţii diverse (metalice, cu materiale compozite, din materiale termoplastice etc.) 
2. Domeniul de utilizare:  
3. Necesitatea produsului:  
4. Descrierea  produsului:  alcătuit  din  echipamente  individuale;  componenţă  echipament; 
schemă bloc cu module principale/ auxiliare;  
5. Caracteristici  tehnice  minime  solicitate  pentru  eligibilitatea  ofertei  pentru  achiziţie 
(exemple generale):  
  5.1 ‐ pentru materiale, semifabricate sau confecţii diverse:  
ƒ conducte/ canale de aer confecţionate din diferite materiale: tabla neagra, tabla OL 
galvanizata, tabla de OL zincata, tabla de Al, poliisocianurat placat pe ambele fete de 
aluminiu (ALP), PVC si fibra de sticla etc., piese (coturi, reducţii, piese de schimbare a 
secţiunii,  bifurcaţii,  (confecţionate  din  acelaşi  material  ca  si  canalele  de  aer),  ţevi, 
fitinguri, garnituri,  racorduri elastice, clapete de reglare a debitului de aer (fluture, 
de bifurcaţie, şibere), clapete antifoc, rame cu jaluzele (fixe, de suprapresiune etc.) 
coliere  de  prindere,  toate  definite  după  caz  prin:  dimensiuni  geometrice  (grosimi, 
lăţimi,  lungimi  de  livrare),  rezistenţa  chimică,  rezistenţa  la  tracţiune,  forfecare, 
alungire la rupere, clasa de rezistenţă la foc,protecţii anticorozive, durata minimă de 
viaţă, categoria reparabil/ nereparabil; 
ƒ armături  de  închidere,  reţinere,  reglare,  siguranţă  definite  după  caz  prin:  DN,  PN, 
temperatura/presiunea  max./min.  de  utilizare,  clasa  de  protecţie,  rezistenţe  la 
presiune  şi  etanşeitate,  coeficienţi  de  debit,  durată  minimă  de  viaţă,  categoria 
reparabil/ nereparabil; 
ƒ suporturi de susţinere, guri introducere/ evacuare (grile de refulare, de absorbţie cu 
jaluzele  fixe  montate  pe  canal,  in  perete  sau  la  baza  uşii,  guri  reglabile  economice 
etc.),  difuzoare  liniare  de  tavan  sau  perete,  de  sol  sau  pentru  încăperi  înalte, 
difuzoare de joasa viteza, definite după caz prin: dimensiuni geometrice, materiale 
constructive,  etanşare/garnituri,  mod  de  montaj,  dispozitive  de  comanda  manuala 
sau mecanisme de blocare în anumite poziţii de reglaj, rezistenţe aeraaulice, debite 
de aer. 
ƒ materiale  termoizolante:  placi  sau  cochilii  din  vată  minerală,  vata  de  sticlă  sau  din 
poliuretan  rigid,  polistiren  expandat/  extrudat  sau  polietilenă  expandată  PEE, 
caracterizate prin coeficient de transfer termic K, conductivitate termică λ, grosime 
de livrare, absorbţie de apă, elasticitate, compresibilitate. 
  5.2  ‐  pentru  aparate,  echipamente  tehnologice:  dimensiuni  de  gabarit  (centrale  de 
ventilaţii,  agregate  de  climatizare  (minicentrale  de  tratare  a  aerului)  in  componenţă  cu 
camere  de  amestec  a  aerului,  aparate  locale  de  ventilare–climatizare,  racitoare  de  apa 
(chiller)  şi  domeniul  de  variaţie  a  temperaturii/  umidităţii/  presiunii;  pentru  filtre, 
ventilatoare,  ventiloconvectoare,  baterii  de  răcire/  încălzire,  pompe  de  (re)circulare 
caracterizate prin tip, mod de montare, puterea min./ max. a  motorului şi turaţia, protectie 

161 
 antiexplozie,  kituri  de  evacuare  verticale/orizontale  incluse  sau  nu,  DN,  PN,  Pmax,  viteza 
apei/  aerului,  temperatura  apei/aerului,  domeniu  capacitate/  debite  de  aer/  apă,  puterea 
max.  instalată/  absorbită,  acţionare  manuală/  automată,  echipate  cu  controlere  (integrate) 
de temperatură/ umiditate, tensiune de alimentare, ş.a.; durata de viaţă, fiabilitatea. 
  5.3 ‐ pentru aparate de măsură, control şi reglare: domeniu de măsurare al parametrilor 
temperatură/  umiditate/  presiune/  viteza  aerului;  dotarea  sau  nu  cu  sonde  externe  de 
măsură  sau  variante  cu  senzori  interni  de  temperatură  şi  presiune  incorporaţi,  indicatoare 
luminoase,  mod  de  afişare  al  rezultatelor  (analogic,  digital)  şi  precizie;  timer  electronic 
pentru  ciclurile  de  funcţionare,  cu  reglare  manuală/  automată  a  intervalelor  prescrise, 
memorie  internă,  soft  pentru  parametrizare  aparat,  descărcare,  arhivare  şi  vizualizarea 
datelor  măsurate,  cablu  pentru  transfer  de  date  către  PC,  interfaţă  serială  RS  232,  porturi 
electronice pentru conexiuni opţionale etc.; durata de viaţă, fiabilitatea. 
6. Condiţii de livrare (ex: la sediul beneficiarului/ investitorului, executantului, în maxim 30 
zile lucrătoare de la semnarea contractului, cu mijloacele de transport ale furnizorului). 
7. Recepţia cantitativă şi calitativă 
7.1. Recepţia cantitativă se va face la data livrării şi va consta din: 
ƒ verificarea cantitativă a furniturii conform contractului; 
ƒ verificarea  concordanţei  certificatului  de  origine  a  produsului  şi  a  termenului  de 
garanţie. 
7.2. Recepţia calitativă se face în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data recepţiei 
cantitative. Recepţia calitativă va consta din: 
ƒ instalarea echipamentului de către furnizor pentru testare; 
ƒ testarea şi verificarea condiţiilor tehnice specificate de fabricant; 
ƒ încheierea procesului verbal de recepţie. 
Beneficiarul îşi rezervă dreptul de a verifica şi testa produsul în prezenţa personalului de 
specialitate  pus  la  dispoziţie  de  furnizor,  fără  ca  acesta  să  antreneze  cheltuieli  suplimentare 
pentru achizitor. 
Nu  se  admit  neconcordanţe  între  produsul  livrat  şi  specificaţiile  tehnice  din  caietul  de 
sarcini  ale  proiectantului/  contractului  de  achiziţie.  Existenţa  unor  asemenea  neconcordanţe 
atrage după sine rezilierea contractului de către furnizor. 
Constatarea  de  deficienţe  în  funcţionarea  produsului  atrage  după  sine  înlocuirea  lui  de 
către furnizor în termen de 10 zile de la constatare, iar în cazul în care furnizorul se dovedeşte 
incapabil  să  îndeplinească  această  obligaţie  se  va  proceda,  de  asemenea,  la  rezilierea 
contractului. 
Recepţia  cantitativă  şi  calitativă  va  fi  atestată  printr‐un  proces  de  recepţie  întocmit  şi 
semnat de părţi cu acest prilej. 
 
8. Condiţii de garanţie/ service din partea producătorului/ furnizorului pentru produs  
8.1 ‐ Garanţia producătorului pentru produsul nou; condiţia sa nu fie un produs demo sau 
refuzat de către alt beneficiar sau reconstruit (refurbishment). 
8.2  ‐  Furnizorul  se  obligă  să  asigure  garanţie  precum  şi  întreţinerea  echipamentului  pe 
perioada garanţiei. El este, de asemenea, obligat să asigure servicii sigure şi permanente, cu timp 
de  răspuns  la  sesizare  de  maxim  24  ore  la  sediul  beneficiarului  şi  48  ore  pentru  remedierea  sau 
înlocuirea echipamentului defect în timpul reparaţiei, pe perioada garanţiei. 
8.3  –  Furnizorul/  producătorul  se  obligă  să  asigure  service,  piese  de  schimb  şi 
consumabile în perioada post garanţie pe durata de viaţă declarată a echipamentului. 
9. Preţ  
9.1  ‐  Preţurile  vor  fi  specificate  conform  prevederilor  prezentate  în  instrucţiunile  privind 
întocmirea ofertelor pentru achiziţii de produse/ echipamente. 

162 
 9.2  ‐  Preţurile  vor  include  şi  contravaloarea  documentaţiei  de  exploatare  şi  utilizarea 
echipamentelor editate în limba română; în caz contrar se recomandă limba engleză sau franceză. 
10. Modalităţi de finanţare/ plată  
10.1 ‐ Sursele de finanţare  
10.2 – Condiţii de plata efectuată de beneficiar  
11. Alte condiţii 
11.1  ‐  Furnizorul  face  dovada  obligatorie  a  certificării  calităţii  activităţii  prestate  (a 
producţiei la producător, a distribuţiei la importator/ distribuitor autorizat al producătorului) în 
acord cu cerinţele standardelor internaţional/ european de calitate EN/ ISO 9001/ 2008.  
12. Structurarea ofertei tehnice a furnizorului/ producătorului 
Oferta  tehnica  pentru  achiziţie  va  conţine  structurat  tabelar  sau  pe  capitole,  răspunsuri 
punct cu punct pentru fiecare dintre specificaţiile caietului de sarcini al aparatelor/ echipamentelor 
tehnologice, confecţiilor, materialelor. 
 
VIII.2.2 Caietele de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări  
In  baza  prevederilor  din  cap.  1,  2  şi  3,  privind  execuţia,  punerea  în  funcţie,  recepţia, 
întreţinerea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  din  clădiri,  caietele  de  sarcini 
specifice acestor categorii de lucrări, vor conţine, toate cerinţele privind:  
‐ Fazele execuţiei lucrărilor 
ƒ Recepţia materialelor si echipamentelor: 
- Se  vor  întocmi  procese  verbale  de  verificarea  calităţii  materialelor  si 
echipamentelor la fiecare data când sunt recepţionate, pentru a fi montate. 
- Calitatea  materialelor  si  echipamentelor  trebuie  sa  corespunda  normelor  in 
vigoare,  specificaţiilor  prevăzute  de  proiectant  si  a  cerinţelor  suplimentare  ale 
beneficiarului stabilite înaintea procurării, si sa fie însoţite de documente obligatorii 
privind normele de calitate in construcţii, adică certificate de calitate, conformitate, 
buletine  de  testare  după  caz,  agremente  tehnice,  avize  de  import,  manual  de 
instalare si operare originale si in limba romana. 
- Responsabili cu verificarea si semnatarii proceselor verbale vor fi reprezentanţi ai 
beneficiarului  si  după  caz  funcţie  de  tipul  produsului  (material/echipament) 
reprezentanţii montatorilor sau ai furnizorilor. 
 
‐ Finalizarea montajului echipamentelor 
Se  vor  întocmi  procese  verbale  de  verificarea  calităţii  montajului  echipamentelor  in 
vederea respectării condiţiilor de montaj pentru asigurarea garanţiei, posibilităţii de efectuare a 
probelor si a respectării normelor in vigoare. 
Responsabili  cu  verificarea  si  semnatarii  proceselor  verbale  vor  fi  reprezentanţi  ai 
beneficiarului, ai montatorilor si ai furnizorilor. Eventual se poate chema si proiectantul înaintea 
efectuării probelor. 
‐    Teste preliminare, probe, verificări  
Se  prevăd  după  caz,  funcţie  de  complexitatea  instalaţiei  proiectate  si  a  regimului  de 
funcţionare,  testele  preliminare/  reglarea  instalaţiei,  probele  (caracteristici  funcţionale  şi  pe 
ansamblul  instalaţiei),  verificări,  supraveghere,  verificare  periodică  după  punerea  în  funcţiune 
(prevederi în cap. 2). 
‐    Recepţia lucrărilor 
In  concordanta  cu  HGR  273/1994  si  in  conformitate  cu  FIDIC  “Condiţiile  contractului 
pentru  construcţii”  lucrările  de  recepţie  vor  fi  realizate  de  beneficiar  după  ce  toate  condiţiile 
contractuale privind recepţia au fost îndeplinite. 

163 
 Execuţia lucrărilor prevăzute in aceasta documentaţie se va face numai după elaborarea 
fazei “Detalii de execuţie”. 
Încercările se vor efectua după programul de faze determinante. 
Încercările  de  funcţionare  a  ansamblului  de  instalaţii  se  vor  efectua  după  criteriile 
antreprizei  si  vor  fi  consemnate  in  fisele  de  rezultate  standardizate  stabilite  la  început  si 
transmise beneficiarului, pe măsura ce lucrările avansează. 
Aceste documente vor fi compilate si validate de către antrepriza si/sau de beneficiari si 
vor constitui dosarul de punere in funcţionare a instalaţiilor.  
La  finalizarea  lucrărilor,  un  dosar  in  3  exemplare  care  au  servit  la  execuţie,  validate  de 
către beneficiarul si aduse la zi pe măsura avansului realizat, va constitui dosarul definitiv.  
In localul tehnic, o schema generala in suport plastic, a instalaţiilor, va trebui sa fie afişata înainte 
de începerea operaţiunilor de recepţie.  
Instalaţiile vor fi finalizate prin realizarea procedurilor de verificare si probare in vederea 
recepţiei.  
Aceste operaţiuni se vor executa conform prevederilor din normativele I 5‐2010; C 56‐02. 
Recepţia lucrărilor se va realiza in doua etape (conform HG nr. 273/1994 – Regulament de receptie 
a lucrărilor de construcţii si instalaţii aferente acestora): 
ƒ recepţia la terminarea lucrărilor; 
ƒ recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie. 
Investitorul va întocmi conform HG 273/1994 înainte de recepţia finală, Cartea tehnică a 
construcţiei, care se va păstra de proprietar. 
Orice  modificare  fata  de  proiect,  fără  acordul  prealabil  al  proiectantului,  se  face  pe 
răspunderea exclusiva a executantului (părţilor implicate). 
 
Instruire personal 
ƒ Instruire pentru personalul beneficiarului de cel puţin n zile lucrătoare (nr. persoane ale 
utilizatorului) la sediul beneficiarului. 
ƒ Se vor instrui prevederile normelor PSI şi de protecţie a muncii.  
  VIII.2.3  Caiete  de  sarcini  pentru  pentru  urmărirea  comportării  în  timp  a  instalaţiilor  de 
ventilare/ climatizare 
VIII.2.3.1  Urmărirea  comportării  în  exploatare  a  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  din 
clădiri  se  efectuează  pe  toată  durata  lor  de  viaţă.  Proiectantul  stabileşte  modul  adecvat  de 
exploatare a instalaţiei prin recomandările precizate în documentaţia tehnică elaborată în: 
a. caietele de sarcini pe pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor, care includ, 
prevederi esenţiale, rezultate din analiza cerinţelor de calitate ale funcţionării instalaţiei proiectate 
în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare. 
b.  proiecte  de  urmărire  în  timp  a  comportării  echipamentelor,  instalaţiilor  şi  clădirilor  pe 
care le deservesc. 
VIII.2.3.2 Proiectele de urmărire în exploatare a comportării echipamentelor, instalaţiilor de 
ventilare/ climatizare în ansamblu şi clădirilor pe care le deservesc, vor ţine seama de precizările 
criteriale din reglementările tehnice: 
a.  Regulamentul  privind  urmărirea  comportării  în  exploatare,  intervenţiile  în  timp  şi 
postutilizarea construcţiilor, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 766/1997  
b. Normativul privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor, indicativ P 130‐1999.  
c. Metodologie privind programul de urmărire în timp a comportării construcţiilor din punct 
de vedere al cerinţelor funcţionale – indicativ MP 031‐2003 şi Normativ P 130‐99.  
VIII.2.3.3 Aceste criterii includ: 
- urmărirea în timp a comportării instalaţiei/ clădirii deservite pe criteriul duratei de viaţă; 

164 
 - urmărirea  în  timp  a  comportării  instalaţiei/  clădirii  deservite  pe  criteriul  cerinţelor  de 
calitate ale spaţiului/ microclimatului realizat;   
- urmărirea  în  timp  a  comportării  construcţiilor  pe  criteriul  performanţelor  elementelor 
materiale,  la  subsisteme  de  lucrări  dintre  care  specific  instalaţilor  de  ventilare/ 
climatizare sunt: 
ƒ subsistemul de închidere (anvelopa în contextul corelării eficienţei energetice a 
clădirii şi instalaţiei); 
ƒ subsistemul  de  compartimente  (încăperi,  deschideri  de  admisie  a  aerului, 
suprafeţe vitrate, faţade cortină simple sau dublu ventilate); 
ƒ subsistemul lucrărilor subterane de izolare, asanare, protecţie.   
- urmărirea  în  timp  a  comportării  construcţiilor  pe  criteriul  agenţilor  agresivi  care 
acţionează asupra diferitelor elemente componente ale instalaţei/ spaţiului deservit. 
 
II.2.3.4 În baza MP 031‐03, responsabilitatea privind elaborarea programelor de urmărire în 
timp  a  comportării  construcţiilor,  o  deţine  proiectantul  construcţiei  sau  a  instalaţiei  iar 
responsabilitatea privind activitatea de urmărire a comportării construcţiilor o deţine proprietarul/ 
investitorul sau, prin contract utilizatorul instalaţiei/construcţiei. 
 
II.2.3.5 Proiectele de urmărire în exploatare a comportării echipamentelor, instalaţiilor de 
ventilare/ climatizare în ansamblu şi clădirilor pe care le deservesc, se adresează: 
ƒ tuturor  firmelor  furnizoare/  producătoare,  privind  verificarea  menţinerii  în  timp  a 
caracteristicilor  declarate  ale  unui  produs/  procedeu/  echipament  component,  din 
instalaţiile de ventilare/ climatizare proiectate; 
ƒ  executantului instalaţiei; 
ƒ organismelor de control de stat din construcţii. 
 
 

165 
  
 
Anexa II.3 
 
Documente  europene/  naţionale  de  evaluare  tehnica  pentru  produse,  echipamente 
specifice  sau  procedee  de  ventilare  mecanică/  climatizare  a  clădirilor.  Cerinţe  legislative 
armonizate.  
 
  II.3.1 Procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare prin Regulamentul 
(UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 
de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a 
Directivei  89/106/CEE  a  Consiliului  (perioadă  de  tranziţie  pană  în  2013),  privesc  furnizorii/  producătorii 
materialelor/ echipamentelor pentru instalaţii şi construcţii, care au obligaţia în baza HG. nr. 622/2004, să 
deţină  declaraţii  de  performanţă  pentru  produsele  introduse  pe  piaţă,  cu  evaluarea  performanţei  privind 
caracteristicile esenţiale ale produselor pentru construcţii: 
a. care nu sunt acoperite de un standard armonizat; se poate solicita: 
ƒ evaluarea tehnică europeană a produselor lor pe baza ghidurilor de evaluare tehnică europeană 
(EOTA) stabilite în temeiul Directivei 89/106/CEE. 
ƒ evaluarea  tehnică  naţională  a  produselor  lor  pe  baza  ghidurilor  naţionale  de  evaluare  tehnică 
(GAT)  şi  a  documentelor  tehnice  româneşti,  stabilite  de  asemenea  în  temeiul  Directivei 
89/106/CEE. 
b. care nu sunt acoperite integral de un standard armonizat şi este necesar să deţină şi o evaluare 
tehnică europeană/ naţională, solicitată în aceleaşi condiţii de la pct. a.  
c. care sunt acoperite de un standard armonizat şi deţine anexa ZA cu prescripţiile pentru realizarea 
marcajului CE. 
II.6.2 Declaraţia de performanţă: în baza art. 4.4.1, când un produs pentru construcţii face obiectul 
unui  standard  armonizat  sau  este  conform  cu  o  evaluare  tehnică  europeană  care  a  fost  eliberată 
pentru acesta, producătorul/ furnizorul întocmeşte o declaraţie de performanţă în momentul în care 
este introdus pe piaţă.  
II.6.3  In  baza  art.  4.4.1,  în  temeiul  Directivei  89/106/CEE  şi  al  Regulamentul  (UE)  nr.  305/2011  al 
Parlamentului European şi al Consiliului, sunt definite următoarele documente: 
ƒ specificaţii tehnice armonizate, care înseamnă standarde armonizate şi documente de evaluare 
europene; 
ƒ standard armonizat, care înseamnă un standard adoptat de unul dintre organismele europene 
de  standardizare.  Standardele  armonizate  definesc  metodele    şi  criteriile  de  evaluare  a 
performanţei produselor pentru construcţii privind caracteristicile lor esențiale. 
ƒ document  de  evaluare  european,  care  înseamnă  un  document  adoptat  de  către  organizaţia 
OET‐ urilor în scopul întocmirii de evaluări tehnice europene;  
ƒ evaluare  tehnică  europeană,  care  înseamnă  evaluarea  documentată  a  performanţelor  unui 
produs pentru construcţii, performanţa declarată, pe niveluri sau clase, sau într‐o descriere, a 
acelor  caracteristici  esenţiale  ale  acestuia,  privind  utilizarea  preconizată  declarată,  detaliile 
tehnice necesare pentru punerea în operă, şi verificarea constanţei performanţei. 
ƒ documentaţie  tehnică  specifică,  care  înseamnă  o  documentaţie  care  demonstrează  că 
metodele din cadrul sistemului aplicabil de evaluare şi de verificare a constanţei performanţei 
au fost înlocuite cu alte metode, cu condiţia ca rezultatele obţinute prin metodele respective 
să  fie  echivalente  cu  cele  obţinute  prin  metodele  de  încercare  prevăzute  de  standardul 
armonizat corespunzător; 
 
II.3.2  Agrementul tehnic     
II.3.2.1  Agrementul  tehnic  european  (ATE),  este  prevăzut  de  HG.  nr.  622/2004  privind  stabilirea 
condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii. 
II.3.2.2  Acordarea  agrementului  tehnic  în  construcţii  (AT),  prevăzut  de  Legea  nr.10/1995  privind 
calitatea  în  construcţii,  cu  modificările  ulterioare  şi  de  Regulamentul  privind  agrementul  tehnic  pentru 

166
produse,  procedee  şi  echipamente  noi  în  construcţii,  cuprins  în  anexa  nr.5  a  Hotărârii  Guvernului 
nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, 
considerat ca agrement tehnic naţional. 
II.3.2.3  Agrementele tehnice în construcţii se elaborează în conformitate cu „Procedura de agrement 
tehnic pentru produse, procedee si echipamente noi în construcţii” – P.A.T. 1‐2004, la cererea unui solicitant 
care poate fi:  
a) pentru  produse  sau  echipamente,  producătorul  sau  reprezentantului  autorizat  al  acestuia  în 
România, sau un alt distribuitor care deţine acordul producătorului;  
b) deţinătorul  procedeului  sau  cel  care  îl  foloseşte  pe  baza  licenţei,  în  cazul  procedeelor  noi  în 
construcţii. 
II.3.2.4  Prevederile  acestei  proceduri  sunt  obligatorii  în  conformitate  cu  Legea  10/1995,  pentru  toţi 
agenţii  economici  şi  factorii  implicaţi  în  fabricarea,  furnizarea  şi  utilizarea  de  noi  produse,  procedee  şi 
echipamente pentru construcţii, realizate în ţară, sau procurate din import. 
II.3.2.5  Proiectele  de  agremente  tehnice  elaborate  numai  de  către  organisme  abilitate  pentru 
elaborarea de agremente tehnice, sub coordonarea Consiliului Tehnic Permanent pentru Construcţii, CTPC, 
sunt supuse avizării CTPC. Elaboratorul agrementului tehnic răspunde de exactitatea datelor înscrise în AT şi 
de  evaluarea  bazată  pe  examinări,  calcule,  încercări,  aprecieri  care  au  fundamentat  aceste  date.  În  cazul 
efectuării de încercări, un eşantion reprezentativ se va păstra depozitat de către elaboratorul agrementului 
pe o perioadă conform legislaţiei în vigoare. 
II.3.2.6 În cazul avizării favorabile fără condiţii, comisia propune CTPC eliberarea Avizului Tehnic.  
II.3.2.7  Titularul  unui  Agrement  tehnic  în  construcţii,  prezintă  în  continuare,  în  activitatea  de  import‐
export,  licitaţii  sau  punere  în  operă  a  produselor,  procedeelor  sau  echipamentelor  pentru  construcţii, 
Agrementul tehnic însoţit de Avizul Tehnic al comisiei CTPC.   
II.3.2.8 Durata de valabilitate a unui AT este în general de 3 ani. Există posibilitatea prelungirii valabilităţii, 
extinderii  sau  modificării  acestuia  la  cererea  titularului  de  AT,  care  face  dovada  evaluării  comportării  în 
timp/ exploatare a produsului/ echipamentului.  
II.3.2.9  Durata  de  valabilitate  a  unui  AT  poate  fi  extinsă  la  5  ani  în  cazul  produselor,  procedeelor  sau 
echipamentelor: 
a) care nu implică riscuri; 
b) care necesită o perioadă mai lungă pentru confirmarea aptitudinii de utilizare; 
c)  în  cazul  prelungirii  valabilităţii  AT,  când  produsul/procedeul/echipamentul  este  verificat  în 
timp.  
II.6.4.10  Agrementul tehnic (AT) va fi alcătuit din: 
a) agrementul tehnic propriu‐zis; 
b) dosarul tehnic, care face parte integrantă din agrementul tehnic. 
II.6.4.11 AT propriu‐zis cuprinde: 
a. descrierea succintă a produsului, procedeului sau echipamentului şi inscripţia de identificare. 
b. domeniul şi condiţiile de utilizare acceptate, cu raportare la reglementările tehnice în vigoare. 
c. aprecieri cu privire la produs, procedeu sau echipament exprimând: 
ƒ aptitudinea de exploatare, cu indicarea privind nivelul de calitate; 
ƒ durabilitatea  produsului  cu  menţionarea  dacă  aceasta  a  putut  fi  apreciată  prin 
comparaţie cu produse similare sau nu a putut fi apreciată, în care caz produsul  trebuie 
recomandat pentru experimentare, precum şi condiţiile de întreţinere care se impun; 
ƒ parametrii indicaţi de producător cu privire la fabricaţie, controlul producţiei şi punerea 
în operă; 
d. condiţii de concepţie; 
e. condiţii de fabricare; 
f. condiţii de livrare; 
g. condiţii de punere în operă; 
h. alte condiţii prevăzute în ghidurile tehnice pentru AT în construcţii; 
i. concluzii cu privire la: 
ƒ aprecierea globală a calităţilor de utilizare în domeniul prevăzut, care nu poate fi decât 
FAVORABILĂ (în caz contrar nu se eliberează AT). 
ƒ durata de valabilitate a AT. 

167
 II.3.2.12  Dosarul  tehnic  preliminar  trebuie  întocmit  de  către  solicitant  şi  va  cuprinde  în  principal,  în 
funcţie de etapa solicitării: 
a. cererea pentru AT; 
b. acordul  producătorului  privind  comercializarea  produsului  de  către  solicitant,  în  cazul  în  care 
solicitantul  este  altul  decât  reprezentantul  său  autorizat;  Acordul  producătorului  trebuie  să 
conţină menţiunea expresă cu referire la solicitant „este abilitat pentru a comercializa produsele 
noastre în România”, precum şi data emiterii. 
c. descrierea produsului, procedeului sau echipamentului (în limba română); va urmări prezentarea 
tuturor caracteristicilor sale tehnice şi a modului de realizare a lucrărilor, pentru care acesta este 
destinat, precum şi domeniul şi condiţiile de utilizare. 
Descrierea  trebuie  să  permită  identificarea  clară  a  produsului,  procedeului  sau  echipamentului, 
cuprinzând în acest scop: 
ƒ prezentarea materialelor utilizate cu indicarea caracteristicilor şi performanţelor reprezentative; 
ƒ descrierea  fluxului  tehnologic  de  fabricaţie,  pornind  de  la  materiile  prime  componente,  cu 
precizarea planului de control a calităţii; 
ƒ precizarea caracteristicilor şi performanţelor produsului final;  
ƒ prezentarea  elementelor/subansamblurilor  de  construcţie,  la  care  se  preconizează  utilizarea 
produsului/echipamentului, specificându‐se tehnologia de execuţie, utilajele necesare, condiţiile 
de calitate aferente, reglementările tehnice româneşti ce trebuiesc respectate. 
ƒ descrierea  modului  de  punere  în  operă  a  elementelor/ansamblurilor  de  construcţii, 
menţionându‐se  utilajele,  elementele  de  inventar,  măsurile  de  protecţia  muncii,  metodele  şi 
aparatura de control a calităţii. 
ƒ planuri de ansamblu, de detaliu sau prospecte. 
d. pentru produsele provenite din import, lista utilizărilor anterioare semnificative (cu indicarea 
anului  în  care  s‐a  aplicat);  Lista  utilizărilor    anterioare  semnificative  în  ţara  de  origine  a 
produsului sau în alte ţări va cuprinde specificarea clară a locurilor unde produsul, procedeul sau 
echipamentul a fost utilizat, destinaţia avută, precum şi datele necesare localizării lui (identitatea 
utilizatorului), după caz. 
e. documentele tehnice de referinţă, care fac parte din dosarul tehnic preliminar şi trebuie să 
cuprindă de regulă: 
ƒ documente  care  conţin  dovezi  privind  performanţele  declarate,  care  sunt  demonstrabile, 
şi/sau elemente de convingere pentru acele performanţe care rămân subiect de apreciere. 
ƒ rapoarte  de  încercare  pe  eşantioane  reprezentative,  ca  urmare  a  încercărilor  efectuate  în 
laborator/”in situ” de către laboratoare acreditate (autorizate) în ţară, sau acreditate naţional 
în ţara de origine; 
ƒ date  rezultate  din  analizele  efectuate  asupra  comportării  în  timp  a  produsului  / 
echipamentului, în condiţii de exploatare (pentru prelungirea AT); 
ƒ date  referitoare  la  documentele  tehnice  existente  (reglementări  tehnice,  caiete  de  sarcini, 
etc.) aferente pentru părţile tradiţionale ale sistemului constructiv la care se aplică produsul, 
procedeul  sau  echipamentul,  precum  şi  AT  eliberat  pentru  produse,  procedee  sau 
echipamente din aceeaşi familie; 
ƒ aprecieri  bazate  pe  observarea  comportării  în  exploatare  a  lucrărilor  realizate  cu  produse, 
procedee sau echipamente similare; 
ƒ rezultatele unor studii analitice şi calcule efectuate pe baza măsurătorilor experimentale;  
ƒ caiete  de  sarcini  pentru  fabricaţie  şi/sau  punere  în  operă  impuse  deţinătorilor  de  licenţe, 
precum şi modalităţile de control a aplicării lor. 
f. informaţii privind stadiul de implementare a sistemului de management al calităţii (SMC) şi/sau a 
sistemului de control al producţiei la producător; 
g. avize tehnice la zi obţinute în alte ţări sau reglementări tehnice naţionale în baza cărora produsul 
respectiv este fabricat şi utilizat în ţara de origine; 
h. agremente tehnice anterioare (în cazul solicitărilor de prelungire); 
i. procesul verbal de omologare internă pentru produsele fabricate în România.  
j. avize în conformitate cu reglementările în vigoare (după caz). 
Dosarul tehnic preliminar face parte integrantă din dosarul tehnic al AT. 

168
 II.3.2.13 Dosarul tehnic aferent AT va fi format din dosarul tehnic preliminar întocmit de solicitant 
la  începerea  lucrării,  completat  cu  raportul  grupei  specializate,  cu  rezultatele  verificărilor  făcute  în  timpul 
analizării obiectului AT, şi va cuprinde: 
a) descrierea detaliată a produsului, procedeului sau echipamentului la care se referă; 
b) rezultatele încercărilor efectuate, care susţin aprecierile cuprinse în AT; 
c) interpretările şi aprecierile privind aptitudinea de utilizare, durabilitatea etc. 
d) interpretările rezultatelor la încercări; 
e) referinţe asupra modului de utilizare a produsului, procedeului sau echipamentului; 
f) extras din procesul verbal al şedinţei de deliberare din cadrul grupei specializate. 
II.3.2.14 Datele precizate în caietul de sarcini al proiectului de execuţie trebuie sa fie aceleaşi cu 
cele din agrementul tehnic  al materialului/ echipamentului achiziţionat; 
II.3.2.15  În  România,  în  conformitate  cu  Directiva  89/106/CEE,  privind  armonizarea  legilor, 
reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la produse pentru 
construcţii,  cu  Ordonanţa  nr.  20  /18.08.2010  privind  stabilirea  unor  măsuri  pentru  aplicarea  unitară  a 
legislaţiei  Uniunii  Europene  care  armonizează  condiţiile  de  comercializare  a  produselor  şi  cu  Hotărârea 
Guvernului  nr.  622/  2004  cu  modificările  şi  completările  ulterioare  privind  stabilirea  condiţiilor  de 
introducere  pe  piaţă  a  produselor  pentru  construcţii,  declară  pe  proprie  răspundere  (Anexa  II.4),  că  a  fost 
efectuată atestarea conformităţii produselor furnizate pentru utilizarea prevăzută în agrementul tehnic şi că 
acestea  pot  fi  puse  în  operă  conform  instrucţiunilor  de  utilizare,  conţinute  în  documentaţia  produsului. 
Conformitatea  este  demonstrată  având  ca  referinţă  Agrementul  tehnic  însoţit  de  Avizul  Tehnic  al  comisiei 
CTPC (în termen de valabilitate). 
 
  II.3.3  Certificatul de produs, in cazul produselor cu marcaj CE. 
II.3.3.1  Atunci când un produs care este utilizat pentru lucrările de instalaţii electrice din clădiri, face 
obiectul  unui  standard  armonizat,  poate  fi  achiziţionat  numai  dacă  este  însoţit  de  declaraţia  de 
conformitate (Anexa II.5). 
II.3.3.2  Prin  întocmirea  declaraţiei  de  conformitate  producătorul/  furnizorul  de  specialitate  îşi  asumă 
responsabilitatea  pentru  conformitatea  produsului  cu  cerinţele  prevăzute  în  standardul  armonizat    de 
produs (specificaţie tehnică) şi a marcajului CE. 
II.3.3.3    În  lipsa  unor  indicii  obiective  în  acest  sens,  nu  se  recomandă  includerea  produsului/ 
echipamentului în proiectul tehnic.  
II.3.3.4  Marcajul CE se aplică pe acele produse pentru construcţii pentru care fabricantul a întocmit o 
declaraţie de performanţă în conformitate cu cerinţele precizate prin standardul de produs. 

169