You are on page 1of 44

Dumitru Dragomir

Calculul la vibraţii a unei nave de tip


vrachier de 22000 tdw

GALAŢI - 2012
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 1

CALCULUL LA VIBRAŢII A UNEI NAVE DE TIP VRACHIER DE 22000 TDW

1. Caracteristicile principale ale navei şi modelarea acesteia


Nava are următoarele caracteristici:
LwL = 152 m, B = 25.8 m, d = 9.4 m.
Modelarea navei se face folosind programul Multisurf.
Elementele structurale sunt ilustrate în figurile următoare.

Fig. 1. Osatura generală a navei

Fig. 1. Nava completă


2 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Fig. 3. Elemente de înveliş interioare

Fig. 4. Elemente de înveliş exterioare

Toate suprafeţele elementare componente ale elementelor structurale sunt generate în


Multisurf ca suprafeţe patrulatere (nu neapărat plane) de tip NURBSurf având
caracteristicile: Divisions = 1x1, 1x1; utype = 1; vtype = 1; ncu=2; şi având colţurile în 4
puncte cu succesiunea de selectare în forma literei Z. Punctele suport ale suprafeţelor sunt
generate în modelul Multisurf pe baza altor elemente geometrice existente în model prin
diverse proceduri specifice activităţii de modelare geometrică 3D relaţională.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 3

Fig. 5. Pupa navei Fig. 6. Prova navei

Fig. 7. Magazie – învelişuri şi osatură

2. Transferul datelor către COSMOS


Suprafeţele sunt grupate în straturi (Layer) având denumirile fişierelor de grupuri de
elemente (Element group) care vor fi generate în programul COSMOS.
Procedura de transfer a datelor către COSMOS este reflectată în figura 8:

Fig.8.
- Sunt selectate toate suprafeţele NURBSurf dintr-un strat şi sunt exportate cu comanda
File/Export 3D/DXF Meshes într-un fişier care poartă denumirea grupului de elemente
structurale ale stratului. Nu trebuie uitat faptul că în COSMOS un grup de elemente are
aceleaşi caracteristici (de material, grosime, etc) lucru de care trebuie ţinut cont încă de la
generare. Astfel sunt create fişierele Struct_j.dxf, j=1,...,n.
4 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

- Se crează fişiere Multisurf noi în care se importă fişierele de structură DXF. Prin această
operaţie, suprafeţele NURBSurf exportate sunt reimportate dar ca suprafeţe BloftSurf de grad
1 determinate de două curbe master care unesc, două câte două, punctele de definiţie. Ca
rezultat, sunt create fişierele Struct_j.ms2, j=1,...,n.
Fişierele structurale ms2 sunt importate în fişierul Ship.xls folosind macrocomanda
Formare scrisă în limbaj VBA (Visual Basic for Applications). Aceasta încarcă toate fişierele
structurale ms2 selectate din directorul de lucru convertindu-le automat în comenzi de
generare geometrică a punctelor, suprafeţelor şi apoi a elementelor, rămânând în sarcina
utilizatorului completarea cu o serie de comenzi suplimentare privitoare, în general, la
stabilirea unor serii de proprietăţi, încărcări şi condiţii de frontieră.
La sfârşit se obţine fişierul de comenzi Ship.geo care poate fi încărcat în COSMOS şi rulat
fără a mai necesita intervenţii manuale din partea utilizatorului.
Totuşi, până la acea etapă mai sunt de parcurs o serie de operaţii în fişierul Ship.xls pentru
completarea cu diverse calcule de proprietăţi şi de încărcări, scrierea comenzilor
corespunzătoare şi stabilirea condiţiilor de frontieră. Toate acestea vor fi descrise în
continuare.

3. Construirea fişierului Ship.xls pentru vibraţii în plan vertical


Fişierul Ship.xls se crează pe baza unui prototip
care conţine foile de lucru Centralizator, Procesare
şi Model_FEM, precum şi modulul VBA care
include subrutina Formare şi pe cele care aceasta le
apelează.
După apelarea macrocomenzii Formare, fişierul
Ship.xls va conţine în plus foile de lucru create
automat în timpul execuţiei pe baza fişierelor
Struct_j.ms2 importate, iar foaia Centralizator este
completată cu datele corelate cu foile Struct_j şi
Model_FEM.
Schema de legături dintre foile de lucru ale
fişierului sunt cele din figura 9. Foile de pe
Fig. 9. coloana din dreapta (Centralizator, ..., etc.) sunt
create automat de către macrocomanda Formare,
iar cele de pe coloana din stânga sunt create de către utilizator.
Foaia Procesare nu are nici o legătură cu celelalte foi, ci este o rămăşiţă a procesului de
încărcare şi conversie a fişierelor Struct_j.ms2 pentru formarea foilor Struct_j. Ştergerea ei nu
ar avea nici un efect asupra desfăşurării ulterioare a lucrărilor. Totuşi, nu este recomandabil
acest lucru dacă se doreşte refolosirea fişierului pentru o nouă încărcare de fişiere de structură
deoarece macrocomanda Formare trebuie să găsească această foaie.
Foile Struct_j sunt corelate între ele pentru a se respecta continuitatea numerotării
elementelor geometrice (puncte şi suprafeţe) şi decalajele la generarea grupurilor în 3D.
Foaia Centralizator “vede” referinţe celulare din foile grupurilor Struct_j preluând de acolo
numerotarea corectă a elementelor geometrice.
Foaia Model_FEM preia prin referinţe conţinutul celulelor din foile Centralizator şi
Struct_j.
În sfârşit, o serie de domenii celulare din foile Centralizator şi Model FEM sunt completate
manual de către utilizator pentru a se prelua în Centralizator referinţe corecte din foile din
stânga (Date_gen, ...) şi în Model_FEM referinţe din Centralizator, şi pentru definirea în
Model_FEM a condiţiilor de frontieră.
În continuare, sunt descrise, în ordinea generării lor, foile componente.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 5

3.1. Foaia Centralizator

Fig.10.1.
După generarea automată prin macrocomanda Formare, în foaia Centralizator sunt
completate automat coloanele A...G şi I...O. Coloana H se completează manual de către
utilizator cu grosimile elementelor de structură în cazul acelor elemente fără legătură cu
preluarea de sarcini inerţiale adiţionale (coaste, varange, etc) Pentru elementele de tip planşeu
cu întărituri pentru care au fost calculate grosimi echivalente în foile Pupa, Mag1, ..., etc, se
plasează referinţe către celulele de pe coloana N corespunzătoare. Astfel, în celula H2 se
plasează referinţa =Mag1!N3, etc. De pe coloana I numai celula I2 nu este completată,
celelalte celule conţinând, toate, referinţa =$I$2. Utilizatorul va introduce în celula I2
valoarea mărimii comune de discretizare (meshing) automată a tuturor elementelor structurale
(în acest caz 1m).
6 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Fig. 10.2.

În celula P1 se introduce de către utilizator valoarea decalajului la generare a structurilor.


Pentru siguranţă a fost introdusă valoarea 200 superioară lungimii navei deoarece există şi
grupuri de elemente extinse pe lungimi mai mari decât aceea a unei magazii. Se evită astfel
coincidenţa punctelor din grupuri de suprafeţe diferite ceea ce ar avea ca efect automat
eliminarea unuia dintre punctele coincidente şi dereglarea numerotării punctelor folosite la
generarea suprafeţelor, ceea ce ar crea un adevărat haos în modelatorul Geostar cu efecte
imprevizibile.
Coloanele Q...U se completează de către utilizator astfel:
Pe coloana Q se trec indicii seturilor de proprietăţi de material.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 7

Fig. 10.3.

În acest model sunt definite trei tipuri de proprietăţi de material pentru trei tipuri de
elemente structurale:
- elemente structurale supuse propriilor lor forţe de inerţie masică. Pentru acestea se
definesc modulul de elesticitate Ex=2.1e11, νx=0.3, şi ρ=7800 Kg/m3. Acestea sunt marcate
cu culoarea Yellow din paleta de culori din Excel (galben).
De exemplu:
- în celula R2 se introduce valoarea 7800;
- în celula S2 se introduce formula ="MPROP,"&Q2&",EX,2.1E+11";
- în celula T2 se introduce formula ="MPROP,"&Q2&",NUXY,0.3";
- în celula U2 se introduce formula ="MPROP,"&Q2&",DENS,"&R2.
Se selectează celulele S2, T2 şi U2 şi se extinde selecţia în jos până la ultimul rând (aici
rândul 79).
- elemente de înveliş exterior care, în afară forţele de inerţie ale masei proprii, suferă şi
efectul forţelor de inerţie ale masei de apă adiţională. Deoarece nu dorim să complicăm
modelul prin modelarea acestui volum de apă, vom face ipoteza simplificatoare că masa apei
adiţionale este înglobată în propriul volum al alementelor de înveliş. Ca urmare, la densitatea
proprie egală cu cea a tuturor elementelor, se va adăuga o densitate echivalentă al cărei mod
de calcul se va prezenta ulterior. Densitatea echivalentă se calculează pe tronson de navă şi
8 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

este atribuită fiecărui grup component al tronsonului. Mărimile definite sunt Ex=2.1E11,
νx=0.3, şi ρ variind de la grup la grup funcţie de apartenenţă. Culoarea folosită la evidenţiere
este Turquoise. Pentru aceste elemente, în celula corespunzătoare de pe coloana R se
introduce formula de referire către foaia de tronson corespunzătoare, la celula care conţine
densitatea totală echivalentă. De exemplu, în celula R3 se introduce formula de referire
=Mag1!M64.
- elemente de înveliş interior care, în afară forţele de inerţie ale masei proprii, suferă şi
efectul forţelor de inerţie ale masei de marfă depozitată în magazii. Deoarece nu dorim să
complicăm modelul prin modelarea acestui volum de marfă, vom face aceeaşi ipoteză
simplificatoare a înglobării în propriul volum al alementelor de înveliş. Ca urmare, la
densitatea proprie egală cu cea a tuturor elementelor, se va adăuga o densitate echivalentă al
cărei mod de calcul se va prezenta ulterior. Densitatea echivalentă se calculează pe tronson de
navă şi este atribuită fiecărui grup component al tronsonului. Mărimile definite sunt
Ex=2.1e11, νx=0.3, şi ρ variind de la grup la grup funcţie de apartenenţă. Culoarea folosită la
evidenţiere este Gold (galben închis). Pentru aceste elemente, în celula corespunzătoare de pe
coloana R se introduce formula de referire către foaia de tronson corespunzătoare, la celula
care conţine densitatea totală echivalentă. De exemplu, în celula R24 se introduce formula de
referire =Mag1!C67.

Fig. 10.4.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 9

Fig. 10.5.
A se observa că elementele cu galben deschis, care au densitatea oţelului de 7800, au
acelaşi indice de set de proprietăţi.
Figurile 10.1., ..., 10.6. ilustrează conţinutul foii Centralizator.

3.2. Foaia Date_gen


Această foaie conţine datele generale ale navei aşa cum se observă din figura 11. Celulele
B3, B5 şi B6 (pescaj, densitate a apei şi ordinul modului de vibraţie) sunt referite în unele
dintre celelalte foi.

3.3. Foile de extremităţi (Pupa şi Prova)


În figurile 12.1 şi 12.2 sunt prezentate foile Pupa şi Prova.
Pentru foaia Pupa se procedează după cum urmează:
Celula B22 conţine formula de referire =Date_gen!B3, celula B24 conţine formula de
referire =Date_gen!B5, iar celula B25 conţine formula de referire =Date_gen!B6. Celulele
B20, B21 şi B23 conţin valorile specifice pentru lungime L, lăţime B şi coeficient CT ale
tronsonului şi care se pot extrage din modelul din Multisurf.
În domeniul A28, ..., L28 sunt introduse formulele de calcul pentru masa de apă adiţională,
iar în celulele M28 şi M30 formulele de calcul pentru densitatea echivalentă a apei adiţionale
şi cea totală (cumulată):
10 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

B G H −1
, γ = (H + 1) − 3(H + 1)2 − 2(H − 1)2 − cT H  , G = , a1 = 
3 1 32 H
H= 
2d 4 4  π  γ 2 H 

a=
B
2G
, a1 =
G  H −1

2 H 
G  H +1
 , a3 = 
2 H 

[ 4a 2
B
]
 − 1 , c33 = 2 (1 + a1 ) + 3a3
2 2

 1 B
J 3D = 1.02 − 31.2 −  coeficientul de corecţie Townsin pentru ordinul de vibraţie n.
 n L

mz1(x) = c 33 ⋅ρπB2/8 ⋅ J3D mz1FEM = mz1/2 ρaad = mz1FEM*L/Vtot
unde cT este coeficientul de fineţe al secţiunii transversale a tronsonului de navă (în acest caz 0.748).

Fig. 10.6.

Fig. 11.
Aşadar, se introduc următoarele formule celulare:
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 11

- în celula A28 se introduce formula =B21/2/B22;


- în celula B28 se introduce formula =B23;
- în celula C28 se introduce formula
=0.75*(A28+1)-0.25*SQRT(3*(A28+1)^2-2*(A28-1)^2-32*B28*A28/PI());

Fig. 12.1. Foaia Pupa

Fig. 12.2. Foaia Prova


- în celula D28 se introduce formula =A28/C28;
- în celula E28 se introduce formula =0.5*D28*(A28-1)/A28;
- în celula F28 se introduce formula =B21/2/D28;
- în celula G28 se introduce formula =0.5*D28*(A28+1)/A28-1;
- în celula H28 se introduce formula =((2*F28/B21)^2)*((1+E28)^2+3*G28^2);
- în celula I28 se introduce formula =1.02-3*(1.2-1/B25)*B21/Date_gen!B1;
- în celula J28 se introduce formula =H28*B24*PI()*0.125*B21*B21*I28;
- în celula K28 se introduce formula =J28*B20;
- în celula L28 se introduce formula =0.5*J28;
- în celula M28 se introduce formula =L28*B20/P17;
- în celula M30 se introduce formula =7800+M28;
12 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Tabelul din partea superioară a foii se completează conform formulelor de echivalare


dimensională a planşeelor supuse la încovoiere în plan vertical. Deoarece mecanismul de
vibraţie în plan vertical (ca şi cel în plan orizontal) este unul de încovoiere, trebuie să stabilim
o procedură de echivalare a unui planşeu cu întărituri longitudinale cu o placă echivalentă de
grosime majorată care să se comporte la încovoiere aproximativ la fel ca planşeul original.
Acest lucru este deosebit de util la simplificarea modelării 3D a navei. Desigur, prin acest
procedeu se pierd elementele de comportament local, dar se conservă cele generale.
În figura 13 este prezentată echivalarea unui planşeu orizontal.

Fig. 13.
Momentul de inerţie al planşeului real este:
b h3
I = ∑ I 0i + ∑ Ai (e − di ) , I 0i = i i , Ai = bi hi
2

i i 12
Momentul de inerţie al plăcii echivalente este:
bp he3 h
+ bp he (e − d e ) , bp = b1 , d e = z0 + e
2
I=
12 2
Se poate admite următoarea ipoteză simplificatoare: “planşeul se găseşte la o distanţă
suficient de mare de axa neutră şi este suficient de exactă aproximaţia”:
(e − di )2 ≅ (e − d e )2 ∀i
şi “elementele sunt suficient de subţiri comparativ cu celelalte dimensiuni” astfel încât:
bp he3
∑i 0i ∑i i
I << A (e − d i )2
şi << bp he (e − d e )
2

12
Rezultă că egalitatea:
bp he3
I = ∑ I 0i + ∑ Ai (e − di ) = + bp he (e − d e )
2 2

i i 12
devine:
∑ Ai (e − di ) ≅ bp he (e − de ) şi, încă: ∑ Ai ≅ bp he , de unde rezultă grosimea echivalentă a
2 2

i i
plăcii echivalente:
∑ Ai
he ≅ i
bp
În această ipoteză, densităţile plăcii echivalente şi a planşeului real se află în relaţia:
Lρ r ∑ Ai = Lb p he ρ e , de unde rezultă că: ρ e = ρ r , adică se consideră densitatea
i
nemodificată.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 13

Pentru planşeele verticale, conform figurii 14 se pot scrie relaţiile:


h
d1 = z0 + p
2
Relaţia de egalitate dintre momentele de inerţie ale planşeului real şi a plăcii echivalente este:
be hp3
I = ∑ I 0i + ∑ Ai (e − di ) = + be hp (e − d e )
2 2

i i 12
de unde rezultă grosimea plăcii echivalente:
[ ]
∑i I 0i + Ai (e − di )
2

be =
h3p
+ hp (e − d e )
2

12
Date fiind rapoartele între dimensiuni, ponderile întăriturilor sunt foarte mici atât ca valori
I0i cât şi Ai, i=2,...,n.
Ca urmare, se poate accepta aproximaţia:

[
∑i 0i i
I + A (e −]d i )2
≅ I 01 + A1 (e − d1 )2
=
b1h3p
12
+ b1hp (e − d1 )
2

De asemenea, dată fiind distribuţia relativ uniformă a întăriturilor, se poate admite că:
d e ≅ d1
Ca urmare, relaţia pentru be de mai sus devine:
 hp3 2
b  + hp (e − d1 ) 
12  = b
be =  3
hp
+ hp (e − d1 )
2

12

Fig. 14.
Pentru a ţine totuşi cont de elementele longitudinale vom considera formula de echivalare a
ariilor:
14 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

∑A i

∑ Ai = be hp , de unde rezultă o formulă similară cu planşeele orizontale: be =


i
i
hp
ceea ce are avantajul de a lăsa nemodificată densitatea echivalentă.
Pentru planşeele înclinate sau curbe, deoarece legea de echivalare după arii funcţionează la
planşeele orizontale şi verticale, o vom considera valabilă şi aici. Pentru simplitate, deoarece
aceste planşee sunt în general scurte (gurnă, plafon înclinat de tanc de gurnă, etc.) şi nu
posedă multe elemente de întărire, se neglizează aportul dimensional al acestora din urmă,
adoptând grosimea plăcii echivalente egală cu grosimea tablei planşeului real, adică:
he = hp şi be = bp
de asemenea, cu densitatea echivalentă egală cu cea reală.
În continuare se prezintă modul de completare al celulelor tabelului foii de calcul.
- în celulele A3, ..., A16 se înscriu denumirile grupurilor de elemente structurale;
- în celulele B3, ..., B16 se scriu tipurile elementelor: V – pentru element vertical, H –
pentru element orizontal şi I – pentru element curb sau înclinat (se aproximează elementele
curbe, de exemplu gurnă sau bordaj curb) cu elemente înclinate;
- în celulele C3, ..., C16 se scriu valorile dimensiunii orizontale a elementelor;
- în celulele D3, ..., D16 se scriu valorile dimensiunii verticale a elementelor;
- în celulele E3, ..., E16 se scriu numerele de elemente identice cu baza în acelaşi plan
orizontal (perpendicular pe planul în care are loc încovoierea);
- în celulele F3, ..., F16 se scriu valorile distanţelor de la centrul de greutate al elementelor
până la planul de bază;
- în celula G3 se scrie formula =C3*D3*E3 care se extinde până în celula G16;
- în celula H3 se scrie formula =G3*F3 care se extinde până în celula H16;
- în celula I3 se scrie formula =E3*C3*D3^3/12 care se extinde până în celula I16;
- în celula J3 se scrie formula =G3*(F3-$G$22)^2 care se extinde până în celula J16;
- în celula K3 se scrie formula de referire =G3 care se extinde până în celula K16;
- în celula L3 se scrie formula =IF(K3<>"",IF(B3="I",C3,IF(B3="H",C3,K3/D3)),"") care
se extinde până în celula L16;
- în celula M3 se scrie formula =IF(K3<>"",IF(B3="I",D3,IF(B3="H",K3/C3,D3)),"") care
se extinde până în celula M16;
- în celula N3 se scrie formula =IF(K3<>"",IF(B3="I",M3,IF(B3="H",M3,L3)),"") care se
extinde până în celula N16;
- în celulele de pe coloana O corespunzătoare numai elementelor de înveliş exterior se trec
valorile suprafeţelor acestora extrase din MultiSurf folosind facilitatea Tools/Mass Properties;
- în celulele de pe coloana P corespunzătoare numai elementelor de înveliş exterior se scriu
formulele de calcul al volumului. De exemplu, în celula P3 se scrie formula =O3*N3.
- Pe rândul imediat inferior tabelului se scriu o serie de formula de însumare pe coloane ale
rândurilor 3, ..., 16 cum este cazul celulelor G17: =SUM(G3:G16), H17: =SUM(H3:H16),
I17: =SUM(I3:I16), J17: =SUM(J3:J16) şi P17: =SUM(P3:P16).
Pentru calculul valorii e a poziţiei axei neutre, care este referită prin adresa celulară fixă
$G$22 din formulele de pe coloana J, se mai completează următoarele celule, astfel:
- în celula G20 se scrie formula: =2*G17;
- în celula G21 se scrie formula: =2*H17;
- în celula G22 se scrie formula: =G21/G20.
- în celula G23 se scrie formula =2*(I17+J17). Această valoare nu este folosită nicăieri în
această aplicaţie dar ar putea fi utilă în cazul extinderii utilizării fişierului în alte scopuri.
Pentru foaia prova se procedează în mod asemănător, diferenţele constând numai în
elementele cuprinse în foaie.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 15

3.4. Foile de magazii (Mag1, Mag2&3, Mag4)


În figurile 15.1 şi 15.2 este prezentată foaia de lucru Mag1 care este folosită pentru
calculul densităţilor echivalente aferente elementelor din zona primei magazii (cea de lângă
compartimentul de maşini).
Se poate observa uşor că aici, spre deosebire de zonele pupa şi prova care suferă numai
influenţa maselor de apă adiţională, mai apar în plus şi tabele specifice pentru calculul
densităţii echivalente a masei de marfă din magazie.

Fig. 15.1.

Fig. 15.2.
Ca urmare vom prezenta numai procedura de completare a coloanelor Q şi R şi a rândului
de la extrema inferioară a foii, aici rândul 67.
16 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Rostul tabelului de pe coloanele Q şi R este acelaşi ca al aceluia de pe coloanele O şi P,


servind de data aceasta la determinarea volumului elementelor care suportă efectele masei de
marfă (înveliş interior şi elemente longitudinale de întărire).
Se mai poate observa aici apariţia unor grupe de elemente care nu au fost modelate 3D cu
scopul de a simplifica modelul. Totuşi, cumva, trebuie ţinut cont de ele pentru a se obţine un
comportament al modelului 3D simplificat echivalent cu al obiectului navă reală. Ca urmare
elementele longitudinale de întărire apar în tabelul principal având aceeaşi denumire cu a
planşeului pe care îl întăresc şi urmate de sufixul _Li (de ex. L1, L2, ...) unde i este indicele
elementului de întărire din seria aferentă planşeului. Acolo unde indicele i nu apare (de
exemplu Bottom_1_M1_L se poate observa că numărul n de elemente identice este diferit de
1, deci este vorba de un planşeu orizontal cu tipul H pe coloana B. Indici diferiţi au numai
elementele planşeelor verticale.

Fig. 16. 1.
Valorile mărimilor suprafeţelor se extrag din modelul 3D din Multisurf, cum este cazul
celulelor completate de pe coloana Q.
De exemplu, în celula R8 se scrie formula =Q8*N8 (suprafaţă înmulţită cu grosime
echivalentă şi tot astfel se procedează cu celelalte celule de pe coloana R din dreapta celor
completate cu valori de pe coloana Q.
Ca şi la tabelul de pe coloanele O şi P, în partea sa inferioară se plasează celula sumativă a
volumului total de înveliş interior R51.
Pentru calculul densităţii echivalente a mărfii se procedează astfel:
- în celula A67 se plasează valoarea cantităţii de marfă depozitate în magazia 1. Aceasta se
poate determina prin modelarea în Multisurf a volumelor magaziilor umplute până la un
anumit nivel. Într-un proces în doi paşi se determină mai întâi (folosind comanda
View/Offsets şi apoi Tools/Hydrostatics) volumul total al magaziilor. Cunoscând cantitatea
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 17

totală de marfă transportată se determină densitatea volumului de marfă. În pasul al doilea se


izolează magaziile una câte una şi se determină (cu aceleaşi comenzi) masele cantităţilor de
marfă ale fiecărei magazii. În acest caz, cantitatea totală de marfă este de 5374700 Kg
(considerând ambele jumătăţi de magazie în raport cu planul diametral);
- în celula B67 se scrie formula: =0.5*A67/R51 (jumătate din masa mărfii împărţită la
volumul suprafeţelor interioare a unei jumătăţi de magazie);
- în celula C67 se scrie formula densităţii echivalente totale a învelişului interior:
=7800+B67.

Fig. 16. 2.

Fig. 17. 1.
18 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Fig. 17. 2.
Foile Mag2&3 şi Mag4 sunt prezentate în figurile 16.1 şi 16.2 şi, respectiv, 17.1 şi 17.2.
Deoarece magaziile 2 şi 3 sunt foarte asemănătoare ele sunt descrise de o singură foaie.

3.5. Foaia Model_FEM


Această foaie este destinată să conţină comenzile pentru programul COSMOS.
După rularea macrocomenzii Formare foaia Model_FEM este completată automat.
Dar, aşa cum rezultă din generarea automată, conţinutul ei este incomplet în raport cu
obiectivul modelării. Din acest motiv, o serie de operaţii manuale de completare trebuie să fie
efectuate de utilizator.
Comenzile COSMOS conţinute de foaie debutează cu o scurtă secvenţă de ştergere a unor
entităţi existente anterior în fişierul model FEM (a se vedea figura 18).
După aceasta, urmează o serie de secvenţe compuse dintr-o serie de definiri de puncte, de
forma PT,j,x,y,z, unde j este indicele punctului iar x, y şi z sunt coordonatele lui, urmată de o
serie de definiri de suprafeţe prin 4 puncte de forma SF4PT,k,i1,i2,i3,i4 unde k iste indicele
suprafeţei iar i1, ..., i4 sunt indicii celor 4 puncte de colţ ale suprafeţei.

Fig. 18.
După epuizarea în acest mod a grupurilor de elemente structurale urmează:
- comanda de eliminare a punctelor confundate (PTMERGE);
- definirea setului comun de proprietăţi de material, cu indicele 1, pentru EX, NUXY şi
densitate DENS;
- o serie de seturi de câte 3 comenzi pentru definirea grupului de elemente – EGROUP de tip
placă şi membrană SHELL3T, setul de constante reale asociat grupului – RCONST care defineşte
grosimea comună a elementelor din grup, şi comanda de discretizare automată a grupului MA_SF.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 19

Deoarece, datorită comportamentului inerţial diferit, avem acum grupuri de elemente cu


densităţi diferite, zona de comenzi de după comanda PTMERGE trebuie completată cu
descrierile de proprietăţi de material ale fiecărui grup (sau seturi de grupuri – dacă există mai
multe consecutiv cu aceleaşi proprietăţi).
Ca urmare se for introduce formule de referire către celulele corespunzătoare de pe
coloanele S, T şi U ale foii Centralizator.
De exemplu:
- pentru grupul 1, înaintea setului de 3 comenzi EGROUP, RCONST şi MA_SF din
celulele 11889, 11890 şi 11891, se introduce în celula 11886 referinţa =Centralizator!S2, apoi
în celula 11887 referinţa =Centralizator!T2 şi în celula 11888 referinţa =Centralizator!U2 (a
se vedea figura 19);
- pentru grupul 2, definit în celulele 11895, 11896 şi 11897, se introduce în celula 11892
referinţa =Centralizator!S3, în celula 11893 referinţa =Centralizator!T3 şi în celula 11894
referinţa =Centralizator!U3;
Se observă folosirea de culori diferite pentru evidenţiere, astfel: pentru grupul 1 care nu
suferă sarcini inerţiale adiţionale, cu densitatea 7800, a fost folosită culoarea galben iar pentru
grupul 2 Bilge_M1 (gurnă la magazia 1) care este considerat a conţine şi o cantitate de masă
de apă adiţională, a fost folosită culoarea Turquoise.
Se continuă astfel pentru fiecare grup în parte. Dacă mai multe grupuri au aceleaşi
proprietăţi de material este suficientă specificarea lor o singură dată. Se observă că, în dreapta
figurii 17, celulele de la 12000 la 12005 nu au intercalate definiţii de proprietăţi diferite
deoarece fac parte dintr-o succesiune continuă de grupuri cu aceleaşi proprietăţi.
- pentru grupul 23 definit de comenzile din celulele 12009, 12010 şi 12011, se introduce în
celula 12006 referinţa =Centralizator!S24, în celula 12007 referinţa =Centralizator!T24 şi în
celula 12008 referinţa =Centralizator!U24, toate referinţele ţintind proprietăţile de material
ale grupului 23 Db_Bott_1_M1 (dublu fund central la magazia 1) asociat sarcinilor inerţiale
induse de masa de marfă prin densitatea echivalentă calculată la foaia Mag1.

Fig. 19.

Fig. 20.
20 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Introducerea comenzilor de definire a proprietăţilor de material se face prin inserarea a 3


rânduri goale în faţa grupului caracterizat şi plasarea de referinţe către celulele corespunzătoare
din foaia Centralizator. Este, desigur, o fază de lucru laborioasă şi care necesită atenţie, de
corectitudinea referinţelor depinzând rezultatul obţinut la rularea în COSMOS.
Urmează seria de comenzi Aranjamente de eliminare a punctelor şi nodurilor duble.
Seria Conditii de margine selectează toate nodurile modelului şi le interzice deplasarea pe axa
Y şi rotirile pe axele X şi Y. Scopul interdicţiei este de a filtra direcţiile de mişcare ale nodurilor
permiţându-le să se mişte numai după direcţiile care caracterizează vibraţia în plan vertical.
În sfârşit, definirea rezolvării în frecvenţă cere căutarea primelor 12 moduri de vibraţie din
intervalul de frecvenţe 0, ..., 2 Hz definit de constanta:

K=
(ω + ωb2 )
2
a
= π 2( f a2 + f b2 )
2
unde fa şi fb sunt limitele intervalului în care se caută modurile de vibraţie.
Obs.: Aici noţiunea de mod de vibraţie nu are acelaşi sens cu cel definit la vibraţia navei
definită ca o singură bară. În cazul nostru nava este un sistem compus dintr-o multitudine de
elemente, fiecare dintre ele şi toate prin interacţiuni, prezentând o multitudine de moduri de
vibraţie. Cade în sarcina utilizatorului ca, folosind o strategie de căutare pe domenii de
frecvenţă înguste, cu răbdare, să identifice modurile “curate”. În acest scop, în COSMOS, se
vor introduce numai ultimele două comenzi ale fişierului (cu penultima comandă modificată
corespunzător), în mod repetat, până la identificarea rezultatului dorit.
Obs.: Nu trebuie uitat că, această aplicaţie a fost folosită pentru determinarea modului 1 de
vibraţie. Pentru modul 2, formulele pentru masa de apă adiţională trebuie recalculate prin
modificarea valorii n din celula B6 din foaia Date_gen (figura 11), după care modelul FEM
trebuie rulat din nou în COSMOS.
Pentru această aplicaţie a fost obţinut modul 1 cu frecvenţa de 1.14 Hz, ca în figura 21.

Fig. 21.
Pentru alte moduri superioare căutarea şi identificarea lor poate deveni dificilă deoarece la
un sistem complex structurile componente interacţionează. Interacţiunile se manifestă prin
combinarea deformaţiilor din ce în ce mai mici ale axei navei ca întreg cu deformaţiile din ce
în ce mai mari ale structurilor mai scurte care abia la frecvenţe superioare se apropie de
valorile fundamentale (de mod 1 local). Ca atare nu se mai pot obţine spectre de deformaţie
“curate” ci unele alterate prin combinare şi din ce în ce mai greu de recunoscut pe măsură ce
modul vibraţiei generale creşte către valori superioare, cum este cazul modului 2 de la această
navă care, încă, mai poate fi recunoscut (figura 22) cu preţul unor scări de mărire foarte mari
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 21

şi după ce s-a dezactivat afişarea anumitor grupuri de elemente cu deformaţii locale mult mai
mari decât cele generale. Frecvenţa obţinută pentru modul 2 este de 2.356 Hz.

Fig. 22.
Pentru moduri mai mari de 2, recunoaşterea vizuală directă ar putea deveni imposibilă.
În această situaţie, un ajutor important ar putea veni de la metodele de rezolvare numerică
de tip Rayleigh cu deformate aproximate sinusoidal. Pe această cale se poate obţine o estimare
relativ exactă a frecvenţei de ordin superior căutată, îngustând în acest fel domeniul de
explorat la rezolvarea FEM detaliată.

4. Construirea fişierului Ship.xls pentru vibraţii în plan orizontal


În această situaţie, structura fişierului este aceeaşi cu cea descrisă la capitolul 4, dar cu
diferenţele de detaliu impuse de direcţia diferită a vibraţiilor.
De aceea, în continuare vom face numai o descriere sumară, accentul căzând numai pe
chestiunile diferite de cazul vibraţiilor în plan vertical.
Dacă se analizează atent figura 23 comparativ cu figura 12.1 pentru tronsonul Pupa se
constată în coloanele C şi D inversarea lui bi cu hi.
În coloana F, pentru di se ia în considerare distanţa elementului din babord faţă de planul
diametral.

Fig. 23.
22 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Deoarece la încovoierea orizontală trebuie considerate ambele borduri ale navei, axa neutră a
încovoierii cade în planul diametral deoarece există bordul simetric unde di este egal şi de sens contrar
pentru acelaşi element şi, ca urmare, suma mărimilor di*Ai de pe coloana H pentru a se obţine momentul
static ar fi întotdeauna nulă. De aceea, pentru simplificare, pe coloana H au fost scrise valori 0.
În rest, toate celelalte formule şi valori de suprafeţe preluate din Multisurf nu se schimbă,
cu excepţia tabelului din josul foii pentru calculul masei de apă adiţională.
Pentru apa adiţională coloanele A, ..., G rămân neschimbate. Se vor folosi următoarele formule:
[
a2
] ∞ ρπd
2
m m L
c22 = 2 (1 − a1 ) + 3a3 , m22 = c22 , m22 FEM = 22 , ρ aad = 22 FEM
∞ 2 2

d 2 2 Vtot
unde L este lungimea tronsonului de navă, iar Vtot este volumul total al elementelor de
înveliş asociate cu sarcinile inerţiale masice adiţionale.
Ca urmare se vor introduce următoarele formule:
- în celula H28: =((F28/B22)^2)*((1-E28)^2+3*G28^2)
- în celula I28: =H28*B24*PI()*0.5*B22^2
- în celula J28: =0.5*I28
- în celula K28: =J28*B20/P17
- în celula K30: =7800+K28

Fig. 24.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 23

Fig. 25.
În ceea ce priveşte foile pentru magazii, unde se găsesc şi planşee întărite, datorită rotirii
cu 900 a planului de încovoiere se schimbă ordinea de considerare a indicilor elementelor
întăritoare. Acum, elementele identice ale planşeelor orizontale au distanţe di variabile şi deci
vor avea şi indici diferiţi, iar întăriturile planşeelor verticale au distanţe di egale şi deci pot fi
considerate în bloc, cu număr de elemente diferit de 1 (a se vedea coloana E).

Fig. 26.

Fig. 27.
24 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Fig. 28.
Foaia Model_FEM este identică cu cea de la vibraţia verticală, excepţie făcând
următoarele:
- procedura de generare a tribordului care foloseşte comanda ELSYM – vezi rândul 12262
din figura24;
- restricţionarea la zero a deplasărilor pe axa Z şi a rotirilor pe axele X şi Y prin comanda
DND,1,UZ,0,NDMAX,1,RX,RY de pe rândul 12272.
Cu aceste modificări rezolvarea FEM a navei în vibraţie în plan orizontal produce
configuraţiile din figura 27 pentru modul 1 caracterizat de frecvenţa de 1.687 Hz şi din figura
28 pentru modul 2 caracterizat de frecvenţa de 2.959 Hz.
5. Construirea fişierului Ship.xls pentru vibraţii torsionale
Vom proceda asemănător, trasformând unul dintre fişierele EXCEL anterioare, pentru
adaptarea la scopul urmărit – calculul vibraţiilor torsionale. Ca şi mai înainte, o mare parte din
structura fişierului se va păstra, o alta se va modifica.
5.1. Foaia Date_gen
În figura 29, este prezentată foaia Date_gen care conţine celulele:
- B1, în care se scrie coeficientul de încărcare cu marfă. Aici se
va scrie valoarea 1, alte valori fiind folosite pe parcursul testelor de
convergenţă ale rezolvării FEM;
- B2, în care se scrie coeficientul din lăţimea navei folosit
pentru calculul razei centrului de răsucire. În realitate această
valoare variază de-a lungul navei aşa cum se va vedea şi din
analiza spectrelor de deformaţie prin torsiune a navei dar, pentru
simplificarea calculelor, vom considera valoarea 0.5. Valoarea
aceasta va fi referită de alte celule ale aplicaţiei;
- B3, B4 şi B6 sunt celulele folosite pentru valorile lungime
totală a navei, lăţimea navei şi coeficient de fineţe al secţiunii
Fig. 29 cuplului maestru. Ele nu sunt referite în restul aplicaţiei;
- B5 este referită în aplicaţie şi conţine pescajul, acelaşi pentru
toate tronsoanele de navă;
- B7 conţinând densitatea apei în Kg/m3 este referită în aplicaţie;
- B8, referită, conţine ordinul modului de vibraţie;
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 25

- B9, referită, conţine poziţia centrului de greutate al mărfii, pentru simplitate considerat
acelaşi pentru toate magaziile, fiind obţinut din Multisurf tratând volumul magaziilor ca pe o
navă imersată până la nivelul de încărcare.
- B10 conţinând densitatea mărfii în Kg/m3 este referită în aplicaţie;
5.2. Foile Pupa şi Prova
În figura 30 este prezentată foaia de lucru Pupa.
Completarea celulelor foii are loc astfel:
- în celula B20 se introduce referinţa =Date_gen!$B$9
- în celula B21 se introduce lungimea tronsonului de 32 m;
- în celula B22 se introduce lăţimea medie a tronsonului măsurată în Multisurf de 19.697 m;
- în celula B23 se introduce referinţa =Date_gen!$B$5
- în celula B24 se introduce coeficientul de fineţe al secţiunii transversale medii, prelevat
din Multisurf, cu valoarea 0.441;
- în celula B25 se introduce referinţa =Date_gen!$B$7
- în celula B26 se introduce referinţa =Date_gen!$B$8
- în celula B27 se introduce perimetrul imers al secţiunii transversale medii, prelevat din
Multisurf ca lungime de curbă medie, cu valoarea 25.63;

Fig. 30.
Formulele de calcul pentru apa adiţională la vibraţia de torsiune sunt următoarele:

c44
d
[
a4 2
]
= 4 a12 (1 + a3 ) + 2a32 , m44 = c44 ∞
ρπd 4 , M 44 = m44 L
Considerând masa de apă adiţională integrată în învelişul imers al navei este demonstrată relaţia:
ρ Lt ρ Lt
M 44 = echiv med (B + 2d ) ≅ echiv med P 3 , de unde se poate scrie:
3

12 12
12M 44 12M 44 M
ρ echiv = 3
= 2
= 6 442
Lt med P 2Vtot P Vtot P
26 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

unde L este lungimea tronsonului de navă, tmed este grosimea medie a învelişului imers, P
este perimetrul imers, iar Vtot este volumul total al elementelor de înveliş ale babordului imers
asociate cu sarcinile inerţiale masice adiţionale.
Ca urmare se vor introduce următoarele formule:
- în celula H29: =((F29/B23)^4)*(E29^2*(1+G29)^2+2*G29^2)
- în celula I29: =H29*B25*PI()*B23^4
- în celula J29: =B21*I29
- în celula K29: =6*J29/N17/(B27^2)
- în celula K31: =K29+7800
Deoarece la torsiune nu mai există axă neutră apar o serie de modificări la tabelul din
partea superioară a foii prin suprimarea unor porţiuni de tabel şi apariţia altora.
- în celula F3 se introduce formula: =C3*D3*E3
- în celula G3 se introduce formula: =F3
- în celula H3 se introduce formula: =IF(G3<>"",IF(B3="I",C3,IF(B3="H",C3,G3/D3)),"")
- în celula I3 se introduce formula: =IF(G3<>"",IF(B3="I",D3,IF(B3="H",G3/C3,D3)),"")
- în celula J3 se introduce formula: =IF(G3<>"",IF(B3="I",I3,IF(B3="H",I3,H3)),"")
- conţinutul celulelor F3, ..., J3 se extinde până la capătul de jos al tabelului;
- în celula K3 se introduce valoarea suprafeţei de gurnă extrasă din Multisurf. Se
procedează la fel cu toate celulele corespunzătoare elementelor de înveliş imerse (K4 şi K11);
- în celula L3 se introduce formula: =K3*J3 pentru calculul volumului elementului imers.
Se procedează la fel şi cu celulele L4 şi L11;
- în celula L11 se introduce formula de însumare =SUM(L3:L16)
- valoarea medie a grosimii învelişului imers se scrie în celula L12 cu formula:
=L17/SUM(K3:K16)
Foaia Prova este prezentată în figura 31 şi se completează la fel ca Pupa.

Fig. 31.
5.3. Foile Mag1, Mag2&3, şi Mag4
Ca şi la celelalte tipuri de vibraţie, la magazii, în afara masei de apă adiţionale, participă şi
masa de marfă din magazii. Se face şi aici acelaşi artificiu de integrare a masei de marfă în
învelişul interior al magaziilor prin intermediul densităţii echivalente.
În această situaţie este necesară calcularea momentului de inerţie polar masic al învelişului
interior al magaziei.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 27

Fig. 32. Fig. 33. Fig. 34.


Formula de calcul a momentului de inerţie polar masic, conform figurii 32, este:
( )
J 0 x = ∫ r 2 dm = ∫ r 2 ρdV = ∫ r 2 ρLdA = ρL ∫ y 2 + z 2 dA = ρLI 0 x
V V A A

unde: I 0 x = I 0 z + I 0 y , I 0 z = ∫ y 2 dA şi I 0 y = ∫ z 2 dA
A A
Pentru uşurinţa calculelor se calculează momentele de inerţie I0z şi I0y (şi deci I0x) în raport cu
centrul de greutate al ariei G. Atunci, conform figurii 33, pentru un alt sistem YOZ cu axe paralele
cu sistemul yGz situat la distanţa D faţă de centrul G, momentul de inerţie polar al ariei este:
I 0 = I 0 x + AD 2 , unde A este mărimea ariei cu centrul în G.
Învelişul magaziei este o sumă de momente de inerţie ΣI0i calculate cu formula de mai sus, adică:
 
J x invelis = ρ echiv L ∑ I 0i 
 i 
Momentul de inerţie al masei de marfă este:
J xM = J 0 M + M m R 2
unde Mm este masa mărfii, iar R este distanţa până la centrul de răsucire al secţiunii medii
a magaziei.
Pentru simplitate, se consideră momentul de inerţie al mărfii pentru o secţiune
dreptunghiulară medie a magaziei de laturi bM, hM:
 bM hM3 bM3 hM  ρ M LbM hM 2
J 0 M = J 0 zM + J 0 yM = ρ M L(I 0 zM + I 0 yM ) = ρ M L +  = (bM + hM2 )
 12 12  12

Din egalitatea celor două momente de inerţie rezultă: ρ echiv =


J xM
= ρM
(
bM hM bM2 + hM2 )
J xinvelis 12∑ I 0i
i

iar densitatea echivalentă totală este: ρ et = ρ echiv + ρ otel


Se observă, analizând figurile 35, 36 şi 37, pentru foaia Mag1, următoarele:
Completarea tabelului de calcul a densităţii echivalente a apei aderente se face la fel ca la
foaia Pupa.
În plus, apar rubricile de tabel Kr, R-zGM şi R=KrB (fig. 37) care se completează prin
formule, astfel:
- în celula B54 se introduce referinţa: =Date_gen!B2
- în celula B55 se introduce formula: =B56-B57
- în celula B55 se introduce formula: =B54*B59
Pentru calculul densităţilor echivalente ale elementelor structurale se completează tabelul
din partea superioară a foii, astfel (fig. 35 şi 36):
- în celulele B3, ..., B50 se trec tipurile H, V şi I ale elementelor de înveliş;
- celulele C3, ..., C50, D3, ..., D50 şi E3, ..., E50 se completează cu datele de eşantionaj ale
elementelor structurale;
28 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Fig. 35.
- în celula F3 se introduce formula =C3*D3*E3 care se extinde până la F50;
- pe coloana G se trec formulele de însumare a ariilor. De exemplu, în celula G3 se scrie
formula =F3 pentru că avem de a face cu un planşeu simplu (considerat fără întărituri), dar în
celula G4 se scrie formula =SUM(F4:F5) pentru că se însumează aria planşeului de fund
Bottom_1_M1 şi a elementelor sale de întărire descrise pe rândul inferior;
- în celula H3 se introduce formula =IF(G3<>"",IF(B3="I",C3,IF(B3="H",C3,G3/D3)),"")
- în celula I3 se introduce formula =IF(G3<>"",IF(B3="I",D3,IF(B3="H",G3/C3,D3)),"")
- în celula J3 se introduce formula =IF(G3<>"",IF(B3="I",I3,IF(B3="H",I3,H3)),"")
- se extind formulele din celulele H3, I3 şi J3 până la ultimul rând al tabelului;
Conform figurii 35, pentru partea din dreapta a tabelului (începând de la coloana K) se
procedează astfel:
- la celulele din coloana K corespunzătoare elementelor de înveliş exterior imersat se trec
valorile suprafeţelor extrase din MultiSurf;
- în celulele de pe coloana L învecinate celor cu valori de suprafeţe de pe coloana K se
scriu formulele de calcul ale volumului elementului de înveliş. De exemplu, în celule L3 se
introduce formula: =K3*J3
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 29

Coloanele M, ..., T sunt rezervate elementelor de înveliş interioare ale magaziilor, asociate
cu sarcinile inerţiale masice din marfa. De exemplu, pentru rândul 8, corespunzător planşeului
de dublu fund din magazia 1, Db_Bott_1_M1, completarea se face astfel:
- în celula M8 se scrie formula: =C8*D8^3/12
- în celula N8 se scrie formula: =C8^3*D8/12
- în celula O8 se scrie formula: =M8+N8
- în celula P8 şi Q8 se scriu valorile pentru yG şi zG ale elementului extrase din modelul 3D
al navei, în acest caz 2.4 şi 2;
- în celula R8 se scrie formula de calcul pentru zR, adică: =$B$55+Q8, unde $B$55 este
adresa pentru mărimea R-zGM, conform figurii 37;
- în celula S8 se scrie formula: =SQRT(P8^2+R8^2)

Fig. 36.
- în celula T8 se scrie formula de calcul a momentului polar faţă de centrul de răsucire al
elementului curent, adică: =O8+G8*S8^2
30 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Fig. 37.

Fig. 38.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 31

Fig. 39.

Fig. 40.
32 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Fig. 41.
- în sfârşit, în celula T51, se scrie formula de însumare a momentelor de inerţie polare parţiale:
=2*SUM(T3:T50) care dă momentul polar total al tronsonului de navă faţă de centrul de răsucire.
Ultimul tabel, cel din partea inferioară a figurii 37, se completează astfel:
- masa de marfă din magazie (determinată în Multisurf) se scrie în celula A71;
- în celula B73 se scrie lăţimea medie a magaziei de marfă. Ea se poate calcula cu relaţia:
VM
BM =
ρ M LM hM
- în celula B74 se scrie înălţimea de stivuire a mărfii;
- în celula B75 se scrie formula: =B73*B74*(B73^2+B74^2)/12*B58*Date_gen!$B$10
- în celula B76 se scrie formula: =B75+A71*B56^2
- în celula B71 se scrie formula: =B76/B58/T51
- în celula C71 se scrie formula: =7800+B71 pentru densitatea echivalentă totală a pereţilor
magaziei.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 33

Fig. 42.

Fig. 43
34 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Pentru foile Mag2&3, şi Mag4 completarea tabelelor este similară. Fără a mai da descrieri
de detaliu, prezentăm tabelele corespunzătoare, în figurile 38, 39 şi 40 pentru foaia Mag2&3,
şi 41, 42 şi 43 pentru foaia Mag4.
5.4. Foaia Centralizator
Nu există nici o diferenţă, altfel decât de valori particulare, între foaia Centralizator de la
această aplicaţie şi cele prezentate mai înainte, motiv pentru care nu este de nici un folos
prezentarea ei aici.
5.5. Foaia Model_FEM
Ca şi în cazul anterior, cel al vibraţiei laterale, şi aici numai finalul foii diferă.
Deoarece nava este simetrică se face generarea jumătăţii tribord folosind comanda ELSYM.
În privinţa coniţiilor de margine sunt interzise deplasările pe axa X şi rotirile pe axele Y şi
Z ale tuturor nodurilor.

Fig. 44.

Fig. 45.
Trebuie atenţionat că explorarea formelor modale trebuie făcută cu şi mai mare atenţie
decât la cazurile anterioare deoarece, în starea primară afişată de COSMOS, doar o privire
foarte atentă poate sesiza apariţia modului căutat. De foarte mare folos este să se urmărească
apariţia neparalelismului dintre muchiile transversale ale punţilor teuga şi duneta ceea ce
corespunde apariţiei unui unghi de răsucire relativă al extremităţilor navei.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 35

Pentru cazul analizat aici a fost obţinută configuraţia de răsucire pentru modul 1 la
frecvenţa de 2.603 Hz, ca în figura 45.
6. Determinarea spectrului de tensiuni induse de vibraţii
Scopul calculului de vibraţii nu este numai acela de a determina formele şi frecvenţele
modurilor de vibraţie. Spre deosebire de încovoierea generală a navei care rezultă din
influenţele cumulate ale echilibrelor dintre forţele masice (gravitaţionale) şi cele arhimedice,
la vibraţie încovoierea are loc ca urmare a jocului de influenţe cumulate forţe de inerţie
masice – forţe de rezistenţă elastică. Ca urmare, dacă încărcările diferă, diferă formele de
încovoiere şi vor diferi şi spectrele de tensiuni.
Chiar dacă prin calculul la vibraţii naturale se obţin doar deformaţii convenţionale, analiza
spectrului de tensiuni poate releva eventual alte locuri cu posibile concentrări de tensiuni
decât cele de la încovoierea statică.
Pentru a determina tensiunile induse de incovoierea vibratorie verticală, se procedează
astfel:
- se aplică comanda de selectare a nodurilor de pe chilă: SELRANGE,ND,0,0,1,1,0,0,0,1
- se listează nodurile selectate;
- în cutia de listare a nodurilor se aplică comanda Copy;
- se deschide editorul Notepad unde se aplică comanda Paste şi se salvează fişierul obţinut
cu numele Noduri_chila.txt. În prealabil, din capul de tabel copiat se elimină primele două
linii de antet. Ceea ce rămâne este prezentat în figura 46;
Node X-Coordinate Y-Coordinate Z-Coordinate
4542 6.240002e+001 0.000000e+000 0.000000e+000
4824 1.759998e+001 0.000000e+000 0.000000e+000
4837 2.000000e+001 0.000000e+000 0.000000e+000
4838 1.919999e+001 0.000000e+000 0.000000e+000
4839 1.839998e+001 0.000000e+000 0.000000e+000
4861 2.240002e+001 0.000000e+000 0.000000e+000
...
6148 6.080005e+001 0.000000e+000 0.000000e+000
6152 6.160010e+001 0.000000e+000 0.000000e+000

Fig. 46.
Node UX UY UZ RX RY RZ
4542 7.067e-005 0.000e+000 4.733e-004 0.000e+000 -1.346e-005 0.000e+000
4824 3.722e-005 0.000e+000 -1.006e-004 0.000e+000 -1.034e-005 0.000e+000
4837 4.063e-005 0.000e+000 -7.857e-005 0.000e+000 -1.094e-005 0.000e+000
4838 3.949e-005 0.000e+000 -8.593e-005 0.000e+000 -1.081e-005 0.000e+000
4839 3.835e-005 0.000e+000 -9.326e-005 0.000e+000 -1.075e-005 0.000e+000
4861 4.397e-005 0.000e+000 -5.475e-005 0.000e+000 -1.158e-005 0.000e+000
...
6148 7.086e-005 0.000e+000 4.518e-004 0.000e+000 -1.395e-005 0.000e+000
6152 7.078e-005 0.000e+000 4.626e-004 0.000e+000 -1.371e-005 0.000e+000

Fig. 47.

- folosind comanda DISLIST,nm,1,1,NDMAX,1,0 se listează deplasările nodurilor


selectate anterior;
- se salvează fişierul Deplasari_noduri_chila.txt printr-o manevră similară;
- în programul EXCEL se lansează comanda Open pentru fişiere de tip text. Cu opţiunile
Delimited, Space şi General în cutia de dialog de încărcare a fişierului de tip TXT se încarcă
fişierele Noduri_chila.txt şi Deplasari_noduri_chila.txt.
36 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

- se crează un fişier cu numele Noduri_chila.xls cu două foi de lucru: Set noduri şi


Restricţii;
- în foaia Set noduri se preia din fişierul Noduri_chila.txt numai coloana Node, iar din
Deplasari_noduri_chilă se preiau coloanele cu deplasările şi rotirile după axe. Rezultatul arată
ca în figura 48;

Fig. 48.
- în editorul de Visual Basic se scrie macrocomnda:
Sub Restrictionare_noduri()
Range(Cells(1, 1), Cells(1, 3)).Select
Selection.EntireColumn.Delete
k=1
While (Not IsEmpty(Application.Worksheets("Set noduri").Cells(k + 1, 1)))
form1 = "=" & Chr(34) & "DND," & Chr(34) & "&'Set noduri'!R[1]C&" & Chr(34) & ",UX," & Chr(34) _
& "&'Set noduri'!R[1]C[1]&" & Chr(34) & "," & Chr(34) & "&'Set noduri'!R[1]C&" & Chr(34) & _
",1" & Chr(34)
form2 = "=" & Chr(34) & "DND," & Chr(34) & "&'Set noduri'!R[1]C[-1]&" & Chr(34) & ",UZ," _
Chr(34) & "&'Set noduri'!R[1]C[2]&" & Chr(34) & "," & Chr(34) & "&'Set noduri'!R[1]C[-1]&" _
& Chr(34) & ",1" & Chr(34)
form3 = "=" & Chr(34) & "DND," & Chr(34) & "&'Set noduri'!R[1]C[-2]&" & Chr(34) & ",RY," _
& Chr(34) & "&'Set noduri'!R[1]C[3]&" & Chr(34) & "," & Chr(34) & "&'Set noduri'!R[1]C[-2]&" _
& Chr(34) & ",1" & Chr(34)
Application.Worksheets("Restrictii").Cells(k, 1).FormulaR1C1 = form1
Application.Worksheets("Restrictii").Cells(k, 2).FormulaR1C1 = form2
Application.Worksheets("Restrictii").Cells(k, 3).FormulaR1C1 = form3
k=k+1
Wend
k=1
While (Not IsEmpty(Application.Worksheets("Restrictii").Cells(k, 1)))
Range(Cells(k + 1, 1), Cells(k + 1, 3)).Select
Selection.Insert Shift:=xlDown
Selection.Insert Shift:=xlDown
Range(Cells(k, 2), Cells(k, 3)).Select
Selection.Cut Destination:=Range(Cells(k + 1, 1), Cells(k + 1, 2))
Range(Cells(k + 1, 2), Cells(k + 1, 2)).Select
Selection.Cut Destination:=Range(Cells(k + 2, 1), Cells(k + 2, 1))
k=k+3
Wend
End Sub

- se comută în foaia Restricţii şi se apelează macrocomanda Restrictionare_noduri care


produce completarea automată a foii cu comenzile din figura 49:
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 37

Fig. 49. Fig. 50.

Fig. 51.
- se deschide fişierul Ship.xls pentru vibraţii verticale;
- se exportă o copie a foii Model_FEM şi se aplică asupra propriilor celule comenzile
Copy/Paste Special cu opţiunea Values, astfel ca să se elemine referinţele către fişierul
Ship.xls original.
- fişierul astfel obţinut se salvează cu denumirea Ship_stress.xls;
38 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Fig. 52.

Fig. 53.

Fig. 54.
Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 39

- se elimină toate conţinuturile referitoare la proprietăţi de materiale cu densităţi diferite. Se


lasă numai perechea de comenzi: MPROP,1,EX,2.1E+11 şi MPROP,1,NUXY,0.3 la începutul
seriei de comenzi de definire a grupurilor de elemente (terţetele EGROUP, RCONST şi MA_SF);
- condiţiile de margine din finalul foii se înlocuiesc cu cele selectate din foaia Restrictii din
fişierul Noduri_chila.xls, astfel încât finalul foii MODEL_FEM va arăta ca în figura 50.
- se selectează coloana 1 a foii Model_FEM şi se salvează cu Notepad ca fişier
Ship_stress.geo. După rularea în COSMOS se obţine starea de tensiuni pentru deplasările
impuse chilei modelului, ca în figurile 51, ..., 54, astfel:
= în figura 51 este prezentată toată nava;
= în figura 52 este prezentată numai osatura navei;
= în figura 53 sunt prezentate numai elementele de înveliş exterioare şi punţile navei;
= în figura 54, pe lângă elementele din figura 53, sunt prezentate şi elementele de
înveliş interioare şi pereţii transversali.
Pentru vibraţiile laterale se procedează asemănător, dar impunând deplasările nodurilor din
planul diametral. Se obţin spectrele de tensiuni din figurile 55 şi 56.

Fig. 55.

Fig. 56.
40 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

7. Anexă – Elemente de eşantionaj în Poseidon

Fig. 55. Fereastra Project Data


Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 41

Fig. 56. Fereastra Frame table (X-dir)

Fig. 57. Fereastra Frame table (Y and Z-dir)


42 Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw

Fig. 58.

Fig. 59. Fereastra Functional Elements


Dumitru Dragomir - Calculul la vibraţii a unei nave de tip vrachier de 22000 tdw 43

Fig. 60

Fig. 61.