Professional Documents
Culture Documents
în România
Prezenta cercetare face parte din proiectul The adaptation of industrial relations towards
new forms of work - VP 2017/004/0083 finanțat de către Comisia Europeana prin Directoratul
General pentru Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune (DG Employment).
1. Contextul cercetării
2. Metodologia generală
3. Sondajul de opinie privind noile forme de muncă
4. Focus grup angajați în noile forme de muncă
5. Focus grup patronate și sindicate
• Cercetarea a avut loc în cadrul proiectului “Adaptarea relațiilor industriale către noi forme
de angajare”, cofinanțat de CE prin DG Employment, Social Affairs and Inclusion.
• Cercetări similare s-au derulat, în aceeași perioada cu cel de față în: Center for Economic
Development din Bulgaria, Institute for Development and International Relations din
Croația, Center for Research and Policy Making din Macedonia, Institute of Public Affairs
din Polonia și Research Institute for Labour and Social Affairs din Republica Cehă.
• Scopul cercetării a fost de a determina o imagine națională, comparabilă cu cea din alte
țări, asupra noilor forme de muncă, identificarea obstacolelor dar și a soluțiilor de rezolvare
astfel încât să creeze toate argumentele prin care cadrul legal/institutional, dar și mediul
operational să răspundă cât mai bine și durabil acestor tendințe.
• Obiective urmărite:
• Percepția publică privind noile forme de angajare și impactul acestora asupra pieței
muncii
• Tipul de obstacole frecvent întâlnite pentru practicarea unor meserii independente/
creative, desfășurate în condițiile care avantajează cel mai bine stilul de viață al
persoanei
• Soluții privind îmbunătățirea politicii publice în domeniu.
Reprezentativitate
Perioadă
Eroare maximă de desfăşurare
tolerată ±2,8%
24.08.2018 – 29.08.2018
Tipul
eșantionului Metoda
Multi-stratificat, CATI
probabilist (Computer Assisted
Telephone Interviewing)
Da
51%
Nu
49%
Propriul angajat
12%
Angajat
88%
Fără contract 5%
Nu știu/Nu răspund 1%
Sub 1 an 38%
Peste 4 ani 7%
Angajat al statului 3%
Lucrați ca subcontractor 3%
Nu știu/ Nu răspund 1%
Răspuns multiplu
12%
11%
10% 10%
10% 9%
8% 8% 8% 8%
8%
6% 6%
6% 6%
4%
3% 3% 2% 2% 2%
2% 1%
0.5% 0.3% 0.3% 1%
0%
2-9 15%
10-49 26%
50-249 19%
250+ 31%
Nu știu 3%
1-20 de ore 5%
Peste 60 de ore 4%
Nu știu/Nu răspund 2%
Nu Da
Nu răspund
1%
Da
42%
Nu
57%
Acord total Acord parțial Neutru Dezacord parțial Dezacord total Nu știu/ Nu răspund
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Aleg să fac asta pentru a-mi îmbunătăți veniturile 60% 32% 3%4%
1%
Sunt obligat/ă să fac acest lucru pentru a-mi completa venitul 44%
insuficient 28% 1% 10% 16% 1%
E un prim pas în a-mi începe propria afacere 32% 35% 2% 12% 18%
Aceasta este singura posibilitate de lucru în acest domeniu 24% 30% 2% 18% 26% 1%
Nu știu/ Nu
răspund
0.4%
Da
7%
Nu
92%
Nu știu/ Nu
răspund
1%
Da
34%
Nu
65%
Da, regulat 5%
Da, ocazional 7%
Peste 20 de ore 7%
Zilnic De câteva ori pe săptămână De câteva ori pe lună Mai rar Niciodată Nu știu/ Nu răspund
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Deloc 65%
1-2 ori 8%
3-4 ori 7%
5-6 ori 5%
7-8 ori 6%
9-10 ori 4%
Peste 10 ori 4%
Nu răspund 2%
Deloc 44%
5-6 ori 2%
7-8 ori 3%
Nu răspund 2%
Deloc 57%
3-4 ori 9%
5-6 ori 4%
7-8 ori 2%
9-10 ori 4%
Peste 10 ori 9%
Zilnic 2%
Nu știu/Nu răspund 3%
Am abilitățile/cunoștințele pentru a mă
44%
descurca cu îndatoriri mai dificile
Nu știu/ Nu răspund 1%
Nu Da
Acord total Acord parțial Nici acord, nici dezacord Dezacord parțial Dezacord total Nu răspund
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Per total, simt că sunt plătit atât cât merit 41% 28% 1% 17% 12%
Mi-aș putea pierde locul de muncă în următoarele 6 luni 9% 10%2% 14% 63% 3%
Nu știu/Nu răspund 1%
Da Nu Nu știu/ Nu răspund
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Nu răspund
2%
Da
32%
Nu
66%
Nu am voie 1%
Nu am încredere 0.5%
Alt motiv 2%
Nu știu/ Nu răspund 1%
Nu răspund
8%
Da
39%
Nu
53%
Nu răspund
9%
Da
45%
Nu
46%
Pregătire;
Experiență; Calificare corespunzătoare
Cum sunt șoferii de tir. Inclusiv anumiți programatori care fac anumite chestii, vor fi toate automatizate.
Și poșta. Cred că va dispărea. Fisc-ul probabil.
Ce e muncă fizică. De croitor, de pantofar și așa mai departe. Fiind o explozie de vânzări, omul tinde
să cumpere ceva nou decât să-și repare un articol pe care-l are.
Dar cred că la orice job îți cere un basic: un Word, un Excel, Office.
Competențele viitorului
Trans-disciplinaritate
Marketing Pluridisciplinaritate
IT (programare) Mobilitate
Limbi străine Studii superioare
Cunoștințe multe, în mai multe domenii. Am observat că nu mai este o cinste să ai o vechime la un loc
de muncă, ci să profesezi în mai multe meserii pe mai multe ramuri, să ai experiență în marketing, în
calculatoare, în limbi străine...
Ar fi bine să știi să programezi la orice nivel, basic. Acolo ne îndreptăm, toată lumea trebuie să știe
măcar minimul și cu baza respectivă poți să-ți faci automatizare.
Avantaje
Îmi place pentru că programul e foarte flexibil, adică pot să-mi organizez timpul exact cum vreau, nu
mă văd stând 8 ore la un birou non stop.
Am flexibilitatea de a alege. Ce vreau să lucrez, ce nu vreau să lucrez, ceea ce n-aș putea face dacă
aș fi angajat la o firmă cu un program fix. Avantajul principal e că-mi aleg jobul în funcție și de
remunerație.
Am ales să lucrez de acasă pentru că, în primul rând, biroul și sediul central erau în București și atunci,
dacă aș mai fi dat banii și pe navetă, nu mai îmi convenea. M-am gândit și la un copil.
Și eu așa am făcut și negocierile, am zis: dacă ai încredere în mine că la sfârșitul lunii o să fiu pe verde
pe toate...da! De ce să vin eu la birou sau de ce să lucrez între 9 și 6? Când nu e nevoie?
Ajungi în fiecare zi seara la 7 ca să ce? Ce mai rămâne din zi? Eu, așa, mai degrabă lucrez între 8 și
12, îmi fac munca și în cursul zilei, măcar fac alte chestii.
[…] câștigi, să zicem, anumită flexibilitate că poți să setezi anumite taskuri care sunt de făcut...să ți le
faci dacă ești eficient...să ți le faci repede, termini, să scapi de ele și, în restul timpului, să te ocupi cu
alte proiecte sau activități de timp liber sau...Atâta timp cât ai internet și un laptop, poți să lucrezi și de
la mare, și de la munte, și de oriunde.
❖ Site-urile, platformele de recrutare sunt utilizate pentru a-și lărgi portofoliul de clienți
sau pentru a contacta noi colaboratori;
❖ Principalul avantaj al acestora este că pun în legătură angajații cu angajatorii;
❖ La capitolul dezavantaje, ar fi acela că unele companii nu sunt serioase și doresc mai
degrabă să își facă publicitate și mai puțin să recruteze;
❖ O bună modalitate de promovare și de lărgire a portofoliului de angajatori o reprezintă
recomandările celor pentru care au prestat diverse activități.
Ce a funcționat cel mai bine a fost să lucrez prin recomandări, adică să fac treaba foarte bine și să ne
recomande mai departe la alți clienți.
E ca și când îți faci acolo un portofoliu și cine e interesat te contactează. Dacă tu ai interes...mutual
Eu folosesc foarte mult platformele online, chiar de câteva ori pe săptămână intru, mă uit, aplic pentru ceea
ce fac eu, deci poziția de coordonare.
Mediul de lucru plăcut creat prin elemente de design (lumină, ordine, curățenie) și
relațiile între colegi și cu superiorii sunt aspectele cele mai valorizate de către intervievați;
Sentimentul de mulțumire cu privire la munca depusă este un alt aspect invocat de
respondenți.
Acum mai este și atmosfera, adică să-ți placă. Nu mai merge în orice birou, cu vraf de hârtii, cum era
la noi. Trebuie să fie o anumită ordine, anumite dulapuri, anumite perdele. Înainte nu aveam
pretențiile ăstea. Ne-am obișnuit un pic cu luxul ăsta. Pentru mine contează lumina, curățenia,
zâmbetul.
[…] erau niște birouri în care lucrau 2, maxim 3 oameni, separați printr-un perete de lemn până la
nivelul acesta și în sus sticlă ca șeful să vadă tot. Deci ca niște roboți. Și când am terminat interviul,
m-am ridicat și am întrebat: în firma asta zâmbește cineva vreodată?
Siguranța locului de muncă este prioritară pentru angajați și, din acest punct de vedere,
ar prefera un loc de muncă în sectorul public.
Eu văd angajarea la stat...avantajul nu neapărat siguranța locului care este totuși...Ci faptul că
contribuțiile la stat, repet, șomaj, sănătate, CAS sunt plătite cu siguranță.
La privat iese la 65 la pensie și nu se știe...La stat poate să iasă la 40, 42, 45, 47.
Depinde și de fiecare în parte, cum îți gestionezi emoțiile și depinde fiecare proiect, depinde cât
de mult te stresează, cât de important e pentru tine proiectul respectiv, să iasă bine sau să nu iasă
bine și, implicit, te poți stresa mai mult tu, personal, fără ajutorul nimănui, adică nu trebuie să te
streseze cineva ca să fii stresat cu jobul. Orice tip de job ar fi.
Eu consider că jobul pe care mi l-am ales, în secunda în care e bine organizat, nu e stres.
❖ Programul de lucru flexibil și posibilitatea de a lucra de acasă sunt beneficiile cel mai
des invocat de către respondenți; acestea generează un mediu de lucru relaxat, iar
angajații se simt mai motivați, mai încrezători și mai productivi;
❖ Acordarea periodică de prime în funcție de performanță stimulează retenția la locul de
muncă;
Am trecut programul flexibil pe primul loc, asta mi-am dorit, și lucrul de acasă și primele pe locul 2. Iar pe
3 plata taxelor și asigurările medicale. Trebuiesc plătite taxele ca să ai plătită o pensie acolo, să ai o
asigurare medicală, să meargă toate. Iar asigurările medicale sunt utile că nu te poți duce la doctor, primul
lucru îți cere cardul de sănătate.
Subvenții pentru educația copiilor care mi se par foarte importante. Și programul flexibil.
Cel mai important în viața oricărui om ca să nu mai devii stresat, îți trebuie un program flexibil.
Eu am mers în altă ordine. Prime, formare profesională și program flexibil.
Bonus că-ți faci treaba cu succes sau că termini treaba cu succes. Formare profesională fiindcă ar trebui
niciodată să nu te oprești din învățat fiindcă în 10-20 de ani, 15 ani, se cam schimbă lucrurile și trebuie să
fii capabil să mergi înainte. Și programul flexibil.
[Legislația] Nu cred că apără. Din punctul meu de vedere spre deloc. Am înțeles de la cine a mai pățit
diverse probleme de remunerație și alte lucruri în discuții cu juriști, avocați, etc, că este un proces foarte
greu și anevoios, că nu există o legislație exactă pentru litigiile de muncă, Practic, dacă ai un litigiu cu
vreo situație de genul ăsta, nu prea se poate rezolva.
Statul ar trebui să ne informeze pe noi. Că ele poate sunt, dar noi habar n-avem. Și atunci
statul...Consider că este obligația statului, nu a mea ca cetățean, că eu poate am, n-am cultură, știu,
nu știu să citesc, nu pot să iau constituția și decalogul de legi și să mă apuc să le citesc și să mă
gândesc: oare asta s-o potrivi în domeniul nostru, nu s-o potrivi. Poate n-am bani să mă duc la un
jurist să-l întreb. Și atunci cred că ar trebui să existe niște centre de informare gratuită, în primul și-n
primul rând.
Fiind project-based, și au mai zis colegi de-aici că tot project-based, și având mai multe proiecte,
până la urmă îți asumi și riscul de-o țeapă că asta este. Că nu-ți iei o daună totală, îți iei o țeapă
parțială, ai câștigat în urmă, asta e.
Eu cred că aceleași riscuri pe care le avem noi, să zicem, le are orice angajat din România care
lucrează în domeniul privat pentru că firma poate să intre în insolvență, în reorganizare juridică, și
atunci el practic rămâne sclav să primească un salariu cât stabilește organizatorul juridic. Legea
este proastă și pentru persoanele care lucrează cu contracte de muncă 8 ore pe zi și așa mai
departe.
De exemplu, dacă ar exista o asociație de mystery shoppers din România și dacă asociațiile ăstea sunt
bine organizate și bine conectate cu toate firmele care au de-a face cu mystery shoppers, cred că asta
este protecția cea mai bună pe care poți să o ai. Că nu-și permite o firmă care este în asociația asta să-
și bată joc de tine.
Cred că asociațiile patronale sunt care conduc. Sunt autofinanțate. Autofinanțate trebuie tot de la
oameni. Cred că în România nu mai există unitate. Din niciun punct de vedere, nici profesional, nici
colegial. Deci unitatea nu mai există și atunci cum poți convinge 500 de oameni sau 1000 de oameni să
dea niște bani eu cred că mie n-o să mi se întâmple, dar de ce să cotizez? Și atunci nu se formează
asociații.
ITM-ul, ei reglementează în România.
Responsabilitate
Experiență Pregătire
● „Cred că este foarte, foarte, foarte important ca angajatul respectiv să știe pentru ce se
duce să încerce să se angajeze, pentru un post sau altul. Cred că plăcerea de a exercita o meserie sau
de a funcționa pe un anume post este pe primul loc.”
●„Că vrei să te faci medic sau constructor, copilul acela ar trebui să fie capabil să
știe ce înseamnă acea meserie, atât cât poate el să asimileze la vârsta aceea, numai că dacă
s-ar începe o astfel de acțiune acum, rezultatele ar fi peste 15-20 de ani. Ori, așa cum vă
spuneam, politicienii noștri au nevoie de rezultate rapide, acum, și nu sunt interesați să facă
astfel de schimbări, care pe noi ne dor și ca meserie, și ca breaslă, și ca țară, în final.”
Unul dintre respondenți afirmă că, dincolo de schimbările numeroase ale Codului
Muncii, modificările legislative din 2011 au alterat relațiile de muncă, apariția Legii
Dialogului Social distrugându-le (nu mai există contracte colective de muncă, ceea ce
îi dezavantajează pe angajați, deoarece nu mai au condiții de muncă adecvate și se
dezvoltă concurenșa neloială).
De asemenea, în momentul în care este criză de forță de muncă, angajatorul are
pretenții mai mari de la angajații săi, deoarece își dorește să acopere și activitățile pe
care ar trebui să le facă un alt angajat, însă și angajații se ridică cu pretenții,
deoarece își doresc să le fie apreciată mai mult activitatea prin stimulente financiare.
● „[...] ei vor fi întotdeauna niște entități într-o aparentă dispută, pentru că unul vrea
să muncească puțin, să aibă bani mulți, celălalt vrea să aibă randamente mari cu bani puțini, dar
în realitate ei sunt într-o permanentă dependență unul de celălalt și soluția ideală este ca ei să
conlucreze tot timpul.”
● „El cu patronul are o relație de subordonare, pentru că așa cum spune și legea, el
efectuează muncă pentru și sub autoritatea. El nu discută de la egal la egal cu patronul, dar
organizația sindicală, ea discută de la egal la egal cu angajatorul.”
▪ 71 IT’S ALL ABOUT THINKING
Noi forme de angajare
● „Adică, dacă job-ul pentru care eu sunt pregătit nu-mi asigură partea materială,
normal că mă mai duc să mai caut pe undeva ca să mai completez, că poate, fiind bărbat, am
și niște responsabilități acolo.”
● „Deci, oamenii sunt plătiți foarte prost, atunci ei aleg această posibilitate de a-și
găsi mai multe job-uri pe mai puține ore, venitul fiind mai mare. Să știți că, vă spun clar, în ziua
de astăzi cred că principalul motiv pentru care forța de muncă lipsește o reprezintă salariul mic,
după aceea reprezintă condițiile de muncă, după care, mai mult ca sigur că omul are rezerve
vis-a-vis de tratamentul la care este supus de angajator și atunci există această tendință de a-
și găsi mai multe locuri de muncă.”
Avantaje
Dezavantaje
• Flexibilitatea relațiilor de muncă
• Adaptabilitatea programului la
nevoile proprii • Lipsa interacțiunii cu colegii
• Economisirea timpului pierdut în • Absența din mediul în care se
trafic creează cultura organizației
• Interesele profesionale pot fi • Tendința de a realiza și alte
armonizate cu cele de ordin familial activități în timpul orelor de lucru
și de educație • Lipsa rutinei necesare eficienței
• Reducerea cheltuielilor pentru în muncă
angajator
● „Nu am auzit colegii mei plângându-se că prin apelarea unor astfel de platforme ar
fi avut surprize neplăcute pentru că la urma urmei, angajatul respectiv tot vine la un interviu...
nu, cred că este o chestiune care facilitează contactul cu angajatul.”
● „Nu, nu, nu am mare încredere în aceste platforme, pentru că, de foarte multe ori,
în sistemul on-line s-au întâmplat lucruri ciudate, lumea fiind tentată, tot așa, să câștige mai
mult și atunci rezultate au fost negative. Personal evit, deși mi se pare o soluție bună sau o
soluție de viitor în condițiile în care devenim un pic mai conștienți.”
Deseori, este menționată plăcerea de a practica o anumită meserie, iar ideal, din punctul
de vedere al reprezentanților sindicatelor și patronatelor, este să se deschidă porțile unei
afirmări, pentru că a sta pe loc înseamnă și o plafonare pentru angajat. De asemenea, în
cazul muncitorilor, un respondent menționează că este dificil să se desprindă de meseria
lui și să facă lucruri formidabile.
● „Pentru unii, da, și mai ales că sunt, într-adevăr, activități pe care poți să le faci de
acasă, fără niciun fel de problemă, în condițiile în care ai și alte preocupări casnice, spre
exemplu: situația unor femei care au copii sau în situația în care copiii sunt chiar mai mari, dar
soțul poate lucrează în străinătate și nu are cu cine să stea și este o soluție care rezolvă
oarecum situațiile mai deosebite și este ok că se poate face lucrul acesta.”
● „Toți privesc mai ales prin prisma veniturilor. Câți mai mulți bani acum și nu mă mai
interesează ce se întâmplă peste 10 ani, 15 ani. Ori, ar trebui să-i intereseze și pregătirea profesională,
și alte lucruri […]”
● „Adică, pentru oameni... sigur, venitul net contează foarte clar. Pe de o parte, niciodată un
angajat încă nu face deosebirea că între salariul net și venitul net anual există o diferență, incluzând și
prime, și anumite bonusuri pe care angajatorul le acordă... nu suntem încă... cred că nu avem o
educație în acest sens […]”
Cu toate aceste, opiniile sunt împărțite când vine vorba despre legislația în
vigoare: pe de-o parte este privită ca un cadru legislativ echilibrat, pe de altă parte
ca un cadru legislativ care nu apără drepturile angajatului, respectiv angajatorului,
acestea putând fi apărate doar în instanță.
● „Legea 62/2011 republicată este o lege foarte proastă, o lege care nu-ți mai
oferă nici... nu ne oferă nici nouă, având membrii de sindicat în societăți să putem să ne
apărăm drepturile decât în instanță, iar procesele în instanță pot dura și ani de zile, pe de o
parte. Pe de altă parte, nu-ți oferă dreptul de a protesta. Este foarte îngrădit acest drept.”
● „[...] în legea 62 există două aricole: 134 și 135 contradictorii. Adică, unul mă obligă să am
reprezentativitate și dacă eu, federația, am reprezentativitate atunci eu pot să merg să
negociez pentru sindicatul nereprezentativ din companie, celălalt articol îmi dă posibilitatea,
dacă nu am reprezentativitate la nivelul industriei, să am la nivel de sectoare de activitate.”
● „Deci de asta am spus, și repet, Codul Muncii trebuie să reflecte interesele lucrătorului, nu
ale patronului, ale patronului au lege separată […] angajatul trebuie să fie protejat, drepturile
lui trebuie să fie respectate, iar drepturile lui nu pot fi respectate individual, decât dacă există
această umbrelă a respectării drepturilor colective, care se numește, pe de o parte, legislație,
pe de altă parte se numește contract colectiv de muncă.”
● „Asociațiile profesionale nu sunt niște asociații ale lucrătorilor, ale angajaților, sunt
mai degrabă de altă natură. O organizație patronală poate fi o asociație profesională, poate fi,
nu e neapărat. Dar din punct de vedere al angajatului, al lucrătorului, singura formă de asociere
este sindicatul. Nu există o asociație profesionistă Asociația, să zicem, a electricienilor. [...].
Deci, profesii mai mult sau mai puțin liberale, ei constituie asociații ca să-și promoveze
interesele. Partea proastă este că nu prea pot să-și promoveze interesele. Interesele sunt
promovate și așa cu mare greutate prin sindicate și asociații patronale [...].”