Professional Documents
Culture Documents
NICOLAE BOTU
CAPITOLUL I
2
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
3
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
4
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.I.4. Adâncimea de
fundare în cazul unui teren
înclinat
5
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
H Adâncimea minimă de
Hî
adâncimea fundare (cm)
adâncimea
apei
de îngheţ
Terenul de subterane Terenuri
conform Terenuri
fundare faţă de cota supuse
STAS ferite de
terenului acţiunii
6054-77 îngheţ*)
natural îngheţului
(cm)
(m)
Roci
oricare oricare 30 ÷ 40 20
stâncoase
Pietrişuri H ≥ 2.00 Hî 40
curate,
nisipuri mari oricare
H < 2.00 Hî + 10 40
şi mijlocii
curate
H ≥ 2.00 80 50
Hî ≤ 70
Pietriş sau H < 2.00 90 50
nisip argilos,
argilă grasă H ≥ 2.00 Hî + 10 50
Hî > 70
H < 2.00 Hî + 20 50
Nisip fin H ≥ 2.50 80 50
prăfos, praf Hî ≤ 70
H < 2.50 90 50
argilos, argilă
prăfoasă şi H ≥ 2.50 Hî + 10 50
Hî > 70
nisipoasă H < 2.50 Hî + 20 50
(
Ppl = ml ⋅ γ ⋅ B ⋅ N1 + q ⋅ N 2 + C ⋅ N 3 ) (I.1)
Pcr = γ ∗ ⋅ B′ ⋅ N γ ⋅ λγ ⋅ iγ + q ⋅ N q ⋅ λq ⋅ iq + C ⋅ N c ⋅ λc ⋅ ic (I.2)
7
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
8
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
9
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
10
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b. c.
11
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
13
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Gradul agresivităţii
Natura agresivităţii foarte foarte
slabă intensă
slabă intensă
Sulfatică ( SO42 − )
150...249 250...500 501...1000
mg / dm 3 > 1000
Dezalcalinizare ( HCO3− ) < 120
- - -
3
mg / dm (duritate, G ) 0 (< 7)
General acidă, pH - 6.5...5.6 5.5...4.5 < 4.5
Carbonică ( CO2 liber)
mg / dm 3 , pentru duritatea
temporară în 0G , de:
10...14 15...30 31...60 > 60
≤2
2,1......6
15...29 30...60 61...90 > 90
15...29 30...90 91...150 > 150
6,1......15
< 300 ≥ 300 - -
>15
Magneziană ( Mg 2 + )
100...199 200...1000 1001...3000 > 3000
mg / dm 3
Săruri de amoniu ( NH 4+ ), mg
50...99 100...200 201...500 > 500
/ dm 3
Oxizi alcalini ( OH − )
- 17.5...25 > 25 -
g / dm 3
Conţinutul total de săruri,
- 10...20 20.1...50 > 50
g / dm 3
16
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
este supus acţiunii factorilor exteriori (în special a sărurilor din pânza
freatică) producându-se fenomenul de coroziune.
Protecţia armăturii împotriva coroziunii se asigură prin folosirea
unor cimenturi speciale (Pa 35, SR ş.a.), sau printr-o acoperire sporită
cu beton la elementele îngropate. Astfel, la fundaţiile cu strat de
egalizare, grosimea minimă a startului de acoperire a armăturilor de la
faţa interioară este de 3,5 cm iar la fundaţiile amplasate în contact
direct cu pământul de 5 cm. Pentru feţele laterale ale elementelor de
fundaţie se acceptă o grosime minimă a stratului de acoperire de 4,5
cm. Acesta poate fi redus la 2,5 cm, dacă ulterior se execută tensuieli
cu mortar M 10, în grosime de minim 2,0 cm sau hidroizolare (1 pânză
+ 2 bitum).
Piesele metalice de sprijinire se protejează în mai multe moduri:
- prin adăugare în compoziţia oţelului a 0,25 % cupru;
- acoperirea cu un strat de beton aplicat prin torcretare, ungere cu
amestec bituminos, vopsire cu răşină sintetică;
- vopsire catodică.
g. Materiale auxiliare
17
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
18
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
19
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
20
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
21
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b.
23
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
24
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.I.26.
27
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
28
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Capitolul II
FUNDAŢII DE SUPRAFAŢĂ
unde:
Δ – reprezintă deplasări sau deformări probabile ale construcţiei
datorate deplasărilor şi deformaţiilor terenului de fundare;
Δ – reprezintă deplasări sau deformări admisibile ale construcţiei;
Q – reprezintă încărcarea de calcul asupra terenului de fundare
29
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.II.2. Calculul
eforturilor unitare în
corpul fundaţiei
1- fisuri;
2 - zonă de întindere
maximă.
31
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
σr ( t ) = f (p, r, a, α, θ)
32
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
în care:
P este încărcarea totală la nivelul tălpii fundaţiei ce acţionează în
centrul de greutate,
B – lăţimea tălpii fundaţiei,
L – lungimea tălpii fundaţiei.
33
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P P.e P P.e
p1 = + p2 = − (II.3)
B.L B.L2 B.L B.L2
6 6
L
Dacă excentricitatea e = , atunci diagrama presiunilor reactive este
6
triunghiulară cu valorile extreme (fig.II.3. c):
P P.e
p1 = + p2 = 0 (II.4)
B.L B.L2
6
1 ⎛L ⎞
P= p1.B.3⎜ − e ⎟
2 ⎝2 ⎠
de unde (II.5)
4P
p1 =
3B(L − 2e )
L
Dacă notăm − e = c relaţia (II.5) poate fi pusă sub forma:
2
2P
p2 = (II.6)
3B ⋅ c
Pe baza modelului distribuţiei plane a presiunilor reactive, s-au
dezvoltat mai multe metode de calcul valabile mai cu seamă la
determinarea diagramei de forţe tăietoare, sau la construcţiile de
34
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
p ( x) = k ⋅ W ( x) (II.7)
35
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
y=
p mn p mn ⋅ A (1 − ν 2
=
) ⋅ ωm
k E
de unde rezultă: (II.8)
E
k=
ω m ⋅ A (1 − ν 2 )
36
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a
fundaţiei ( α = ).
2b
d 4W ( x ) d 2W ( x )
EI ⋅ = p − c ( x ) ⋅ W ( x ) + h ⋅ (II.9)
dx 4 dx 2
unde:
3P z3
σz = ⋅
2π R 5
σy =
3P ⎧⎪ y 2 z 1 − 2ν ⎡ 1
−
(2R + z )y 2
−
z ⎤ ⎫⎪ (II.10)
⎨ 5 + ⎢ ⎥⎬
2π ⎪⎩ R 3 ⎣ R(R + z ) (R + z )2 R3 R3 ⎦ ⎪⎭
37
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
σx =
3P ⎧⎪ x 2 ⋅ y 1 − 2ν
+
⎡ 1
−
(2R + z )⋅ x 2
−
z ⎤ ⎫⎪
⎨ ⎢ ⎥⎬
2π ⎪⎩ R 5 ⎣ R ⋅ (R + z ) (R + z ) ⋅ R R 3 ⎦ ⎪⎭
2 3
3
3P x ⋅ z 2
τ xz = τ zx = ⋅
2π R 5
3P y ⋅ z 2
τ yz = τ zy = ⋅
2π R 5
3P ⎡ x ⋅ y ⋅ z 1 − 2ν (2 R + z ) ⋅ x ⋅ y ⎤
τ xy = τ yx = ⋅⎢ − ⋅
2π ⎣ R 5 3 (R + z )2 R 3 ⎥⎦
unde: R reprezintă distanţa de la punctul de aplicaţie al forţei P, la
punctul M(x,y,z) din semispaţiu în care dorim să determinăm starea de
eforturi.
Utilizarea acestui model ce a eliminat inconvenientele modelului
Winkler a dat posibilitatea rezolvării multor probleme din practica de
proiectare.
În ultimul timp a început să se folosească tot mai des modelul me-
diului continuu, elastic, anizotrop ce ţine cont de anizotropia pământului
datorită stratificaţiei lui şi a faptului că, la scară microscopică, fiecare
strat poate avea proprietăţi heterogene, în timp ce la scară
macroscopică devin predominant anizotrope şi respectiv modelul
mediului continuu, elastic, neomogen în care se consideră că parametrii
G şi ν depind de poziţia punctului în spaţiu:
38
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
39
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
În tabelul II.1 sunt redate cele mai simple modele mecanice utilizate
în reologie precum şi modul de comportare sub sarcină sau deformare
constantă.
⎛ 0 0
⎞
F ⎜ σ ij , σ ij , ε ij , ε ij ⎟ = 0 (II.12)
⎝ ⎠
40
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
41
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
k F = 1.35 (II.13)
k F = 1.00 (II.14)
cs = 1,5 ⋅ α ⋅ k s (II.15)
43
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. clasa de importanţă
- construcţii speciale, CS (din clasele de importanţă I şi II
conform STAS 10100/0 - 75);
- construcţii obişnuite, CO (din clasele de importanţă III, IV, V).
b. sensibilitatea la tasări
- construcţii sensibile la tasări diferenţiale (CSEN);
44
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.2
Nr.
Tipuri de terenuri bune
crt.
Blocuri, bolovănişuri sau pietrişuri conţinând mai puţin de
40% nisip şi mai puţin de 30% argilă, în condiţiile unei
1
stratificaţii practic uniforme şi orizontale (având înclinarea
mai mică de 10%)
Pământuri nisipoase, inclusiv nisipuri prăfoase, îndesate sau
2 de îndesare medie, în condiţiile unei stratificaţii practic
uniforme şi orizontale
Pământuri coezive cu plasticitate redusă: nisipuri argiloase,
3 prafuri nisipoase şi prafuri, având e ≤ 0, 7 şi Ic ≥ 0,5 în
condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
Pământuri coezive cu plasticitate medie: nisipuri argiloase,
4 prafuri nisipoase-argiloase, având e ≤1 şi Ic ≥ 0,5 în condiţiile
unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
Pământuri coezive cu plasticitate mare: argile nisipoase,
5 argile prăfoase şi argile, având e ≤1,1 şi Ic ≥ 0,5 în condiţiile
unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
Roci stâncoase şi semistâncoase în condiţiile unei stratificaţii
6
practic uniforme şi orizontale
7 Orice combinaţie între stratificaţiile precizate la nr. crt. 1...6
Umpluturi de provenienţă cunoscută realizate organizat,
8
conţinând materii organice sub 5%
Notă: Pământurile coezive saturate de consistenţă ridicată (Ic > 0,5), pot
fi considerate „terenuri bune” în accepţia tabelului II.2.
45
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.3
Terenul Construcţii
Modul de
Pământ
calcul
Bun (TB)
coeziv Sensibilitatea Restricţii de
Dificil
(stabilirea
saturat Importanţa la tasări deformaţii în
presiunii
încărcat diferenţiale exploatare
acceptabile)
rapid
Fără restricţii
Nesensibilă
Obişnuită
Sensibilă
Cu restricţii
Specială
(CSEN)
(CRE)
(CO)
(CS)
pconv x x x x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.EN x
SLCP x
SLCP x
46
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.4
Tipul Cu excentricitate Cu excentricitate
încărcării Centrică după o singură după două
direcţie direcţii
Gruparea
de
încărcare
GF pef ≤ pconv pef max ≤ 1.2pconv pef max ≤ 1.4pconv
GS P’ef ≤ 1.2 pconv p’ef max ≤ 1.4pconv p’ef max ≤ 1.6pconv
unde:
Δs - deplasări sau deformaţii posibile ale construcţiei datorate tasărilor
terenului de fundare, calculate cu încărcări din gruparea fundamentală
pentru SLU;
Δ t - aceeaşi semnificaţie ca şi Δs , calculate cu încărcări din gruparea
fundamentală pentru SLEN;
47
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.6
Tipul Cu excentricitate
încărcării Cu excentricitate
Centrică după o singură după două direcţii
direcţie
Condiţia
de pef ≤ ppl pef max ≤ 1.2ppl pef max ≤ 1.4ppl
îndeplinit
48
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.7
Fundaţie de Fundaţie Fundaţie pe taluz sau
suprafaţă solicitată în apropiere de taluz
transversal
Tipul
lucrării
Cazul
de SLCP.1 SLCP.2 SLCP.3
calcul
Condiţia T ≤ 0.8μN
N ≤ 0.9L’B’pcr Mr ≤ 0.8Ms
Q ≤ mR
49
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P
p(x ) =
B2 (II.16)
π − x2
4
2P B
- pentru x → 0 rezultă p(0 ) = ; pentru x → ± rezultă
πB 2
⎛ B⎞
p⎜ ± ⎟ → ∞
⎝ 2⎠
51
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ 8⋅e⋅ x ⎞
⎜1 + ⎟⋅ P
p(x ) = ⎝ B2 ⎠
(II.17)
B2
π⋅ − x2
4
x → 0 rezultă p(0) =
2P B
- pentru ; pentru x→± rezultă
π ⋅B 2
⎛ B⎞
p⎜ ± ⎟ → ∞
⎝ 2⎠
52
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
p = a⋅ x +b⋅ z + c (II.18)
∫A
cdxdy = c.A
V
de unde: c=
A
53
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Mx
de unde: b=
Ix
My
de unde: a=
Iy
În relaţiile de mai sus, ∫ A
xdxdy = ∫
A
ydxdy = ∫A
xydxdy = 0 deoarece
reprezintă momentele statice faţă de centrul de greutate O al tălpii
fundaţiei.
Înlocuind valorile constantelor în relaţia (II.18) se obţine:
My Mx V
p= ⋅x+ ⋅y+ (II.19)
Iy Ix A
Ix I
Ţinând cont că = Wx şi y = Wy şi că momentele Mx şi My pot
y x
acţiona în ambele sensuri, rezultă relaţia generală de calcul a presiunilor
reactive în ipoteza distribuţiei plane, pentru o fundaţie cu dublă
excentricitate:
V M x My (II.20)
p1,2,3,4 = ± ±
A Wx Wy
54
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
V M (II.21)
p1,2 = ±
A W
V
p= (II.22)
A
P P
N = Q ⋅ cos β = ⋅ cos β ; T = Q ⋅ sin β = ⋅ sin β
2 2
55
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
56
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
de întindere σMt :
MI−I P 1 3P.d
σMc (t ) = ± = ± ⋅ d ⋅ 2 = ± 2 ⋅ cos2 β
WI−I 2 l .1 h (II.25)
6
P 3P.d
σc (t ) = σNc ± σMc (t ) = cos2 β ± 2 cos2 β (II.26)
2h h
P
σc = σNc + σMc = (h + 6d) cos2 β (II.27)
h2
σc ≤ Rmat
c (II.28)
Rmat
c fiind rezistenţa la compresiune a materialului din care este
alcătuită fundaţia.
Dacă σNc ≤ σMc (t ) atunci în secţiunea I – I avem eforturi de întindere
( σ t ≤ 0 ).
P 3P.d P
σ t = σNc − σMt = cos2 β − 2 cos2 β = 2 (h − 6d) cos2 β (II.29)
2h h h
σ t ≤ Rmat
t (II.30)
Rmat
t fiind rezistenţa la întindere a materialului din care este alcătuită
fundaţia.
Din condiţiile (II.28) şi (II.30) se stabileşte care este mărimea forţei P
57
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
58
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
p ef ≤ p ter (II.31)
unde:
pef – presiunea efectivă transmisă de fundaţie terenului;
pter – presiunea admisibilă a terenului de fundare (α.ppl, mc.pcr sau
β.pconv).
Cunoscându-se încărcarea exterioară centrică p şi capacitatea
portantă a terenului pter, pentru a determina lăţimea B şi lungimea L a
tălpii fundaţiei se impune raportul:
L ls
= =m (II.32)
B bs
⎧ P P
⎪ p ef = A = B ⋅ L = p ter
⎨ f
⎪L = m ⋅ B
⎩
de unde:
60
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ P
⎪ Bnec =
⎪ m ⋅ p ter
⎨ (II.33)
⎪L = m ⋅ P = m ⋅ B
⎪ nec p ter
nec
⎩
P + Gf
pef = ≤ p ter
Af
61
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + Af ⋅ D f ⋅γ b
p ef = ≤ p ter (II.34)
Af
P P
+ Df .γ b = p ter Af = (II.35)
Af p ter − γ b ⋅ D f
P p
Af = B ⋅ L = = (II.36)
p ter − p g pd
P m⋅P
B= L= (II.37)
m ⋅ pd pd
În cazul în care fundaţia este alcătuită din două sau trei trepte pre-
siunea totală pe talpă va fi:
P + G + ∑Gp
p ef = (II.38)
Af
62
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + A f ⋅ λb ⋅ D f ⋅ 0,85
p ef = ≤ p ter (II.39)
Af
⎧ P
⎪B =
⎪ ( pter − 0,85 ⋅ γ b ⋅ D f ) ⋅ m
⎨ (II.40)
⎪L = m ⋅ B = m.P
⎪ p ter − 0,85 ⋅ γ b ⋅ D f
⎩
1,1 ⋅ P
Af = B ⋅ L = (II.41)
p ter
şi
⎧ 1,1 ⋅ P
⎪B =
⎪ m ⋅ p ter
⎨ (II.42)
⎪ L = m ⋅ B 1,1 ⋅ m ⋅ P
⎪ p ter
⎩
P M P P⋅e P ⎛ 6⋅e⎞
p1, 2 = ± = ± = ⎜1 ± ⎟
A f W f B.L B ⋅ L2
B⋅L⎝ L ⎠ (II.43)
6
63
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
64
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
L
cazul în care e > , valoarea minimă a zonei active a tălpii fundaţiei
6
(porţiunea din talpă pe care apar numai eforturi de compresiune) – zona
haşurată în fig.II.12 c – să fie mai mare de 80% din aria totală a tălpii.
Pentru a determina efortul p1 = pmax se notează lungimea zonei
active cu 3c şi se face echilibrul forţelor pe verticală.
p ⋅ 3c ⋅ B 2P
p= 1 de unde rezultă: p1 = ≤ p ter
2 3B ⋅ c
unde:
P⋅e
Pt = P + G f şi e′ =
P + Gf
notaţiile fiind cele din fig.II.13. Se constată că greutatea proprie produ-
ce o modificare a presiunilor în pla-nul tălpii, micşorând pe de o parte
excentricitatea, dar crescând efortul unitar mediu la nivelul de separaţie
P + Gf
dintre fundaţie şi teren: p med = .
Af
65
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + Gf ⎛ 6e ′ 6e ′ ⎞
p1, 2,3, 4, = ⎜1 ± x ± y ⎟ (II.45)
B ⋅ L ⎜⎝ L B ⎟⎠
unde:
P ⋅ ex P ⋅ ey
e ′x = şi e ′y =
P + Gf P + Gf
66
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b. c. d.
f ⋅ ∑V
ηa = ≥ 1,10 (II.46)
∑H
sau η a ≥ 1.30 dacă se ia în considerare şi împingerea pasivă a
terenului.
67
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
68
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P 6 ⋅ H ⋅ sin θ ⋅ D f 6 ⋅ H ⋅ cos θ ⋅ D f
p1, 2,3, 4 = ± ± (II.48)
B⋅L B2 ⋅ L B ⋅ L2
Se pun condiţiile:
- p1 ≤ pter (α ⋅ p p1; mc ⋅ pcr ; β ⋅ pconv )
- p4 ≥ 0
P Mx M y
p1,2,3,4 = ± ±
A Wx Wy
unde:
B.L2 B2 .L
A = B⋅L; Wx = Wy =
6 6
M x = P ⋅ ex + H x ⋅ D f = P ⋅ ex + H ⋅ cosθ ⋅ D f
M y = P ⋅ ey + H y ⋅ D f = P ⋅ ey + H ⋅ sin θ ⋅ D f
69
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Se pun condiţiile:
- p1 ≤ pter (α ⋅ p p1; mc ⋅ pcr ; β ⋅ pconv )
- p4 ≥ 0
Se acceptă şi eforturi negative (de întindere) pe talpa fundaţiei, cu
condiţia ca zona activă să fie cel puţin 80% din aria tălpii.
Dimensionarea acestor fundaţii se face prin încercări impunând va-
lori pentru B, L şi Df, urmărindu-se apoi să se obţină presiuni pe talpa
fundaţiei cât mai apropiate de capacitatea portantă a terenului.
A A A
P = ∫ pdA, M x = ∫ y ( pdA), M y = ∫ x( pdA) (II.50)
0 0 0
unde:
A – aria tălpii fundaţiei (fig.II.16)
P – presiunea dată de forţele exterioare pe talpa fundaţiei.
Ţinând cont că momentele statice în raport cu centrul de greutate al
A A A A
fundaţiei sunt nule ( ∫ xdA = ∫ ydA = 0 ) şi că ∫ dA = A, ∫ x dA = I
2
y (mo-
0 0 0 0
A
∫ y dA = I
2
mentul de inerţie faţă de axa y – y) x (momentul de inerţie faţă
0
A
de axa x – x) şi ∫ xydA = I
0
xy (momentul centrifugal), sistemul (II.50)
devine:
70
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ A
P My − Mx (Ixy Ix ) Mx − My (Ixy Iy )
p= ± ⋅ x ± ⋅y
A (
Iy 1 − I2xy IxIy ) ( )
Ix 1 − I2xy IxIy
(II.51)
unde:
Ixy – momentul centrifugal (poate fi “+” sau “-“);
Mx;My – momentul încovoietor în jurul axei x, respectiv y, care poate
fi “+” sau “-“;
x; y – distanţa de la punctul considerat la axa y, respectiv x (poate fi
“+” sau “-“).
Direcţiile pozitive pentru P, Mx şi My sunt cele indicate în fig.II.16.
71
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P Mx M P M M
p1,2,3,4 = ± ⋅y± y ⋅x = ± x ± y
A Ix Iy A Wx Wy
72
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
N
r Moment de Modul de
Forma tălpii fundaţiei
cr inerţie rezistenţă
t
d
Secţiune inelară ( = α)
D Iy = Iz =
πD 4
32
(
1− α4 ) W y = Wz =
πD3
16
(
1− α4 )
1
πD 4 πD3
Iy = Iz = W y = Wz =
32 16
Secţiune pătrată
L4 L3
2 Iy = Iz = W y = Wz =
12 6
Secţiune dreptunghiulară
L
( = n > 1)
B L3B L2B
Iy = Wy =
12 6
3 LB 3 LB 2
Iz = Wz =
12 6
73
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b.
Fig.II.17. Fundaţii tip bloc şi cuzinet cu una sau două (maxim 3)
trepte.
a – bloc de beton cu o treaptă; b – bloc de beton cu două trepte.
P n. ⋅
B= L=
(
n ppl − D f .γ b ) (p pl − D f .γ b )
(II.53)
74
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
unde:
B, L – lăţimea, respectiv lungimea tălpii fundaţiei;
P – forţa axială ce acţionează la baza stâlpului;
L
n – raportul cuprins între valorile 1,00 şi 1,30;
B
ppl – capacitatea portantă a terenului de fundare la starea limită de
deformaţie (STAS 3300/2–85);
β - coeficientul de neuniformitate egal cu 0,85;
Df – adâncimea de fundare;
γb – greutatea volumică betonului din care este alcătuit blocul de
fundaţie.
a. b.
Fig.II.18. Fundaţii izolate rigide:
a – în trepte; b – obelisc
Pentru încercări excentrice pe o direcţie, presiunile efective pe talpa
fundaţiei vor fi date de relaţia (s-a considerat excentricitatea pe direcţie
longitudinală):
P+Gf M P + β ⋅ B ⋅ L ⋅ D f ⋅γ b 6M P 6M
p1, 2 = ± = ± = ± + β ⋅ D f ⋅γ b
B⋅L W B⋅L B⋅L2
B ⋅ L B ⋅ L2
(II.54)
75
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Se pun condiţiile:
p1 ≤ pter (α ⋅ p p1; β ⋅ pconv ); p2 ≥ 0 ;
L l
≈ s =n
B bs
Pentru dimensionarea tălpii fundaţiei (când pter = α ⋅ p pl ), trebuie
rezolvat sistemul:
P + Gf
⎧
⎪ p1 =
⎪ B.L
+
6M
B ⋅ L2
(
= α ⋅ ml γ ⋅ B ⋅ N 1 + q ⋅ N 2 + c ⋅ N 3 )
⎨ (II.55)
⎪ =L l s
=n
⎪⎩ B bs
Deoarece în primul termen al expresiei presiunii limită ppl se
întâlneşte valoarea “lăţime B”, îl vom considera la început egal cu zero
şi vom rezolva sistemul în B1 şi L1:
⎧ P + β ⋅ B1 ⋅ L1 ⋅ D f ⋅ γ b
= α ⋅ ml (q ⋅ N 2 + c ⋅ N 3 )
6M
⎪ +
⎪ B1 ⋅ L1 B1 ⋅ L12
⎨ (II.56)
⎪ L1 = l s = n
⎪⎩ B1 bs
[ ]
n 2 α ⋅ m1 (q ⋅ N 2 + c ⋅ N 3 ) − β ⋅ D f ⋅ γ b ⋅ B13 − n ⋅ P ⋅ B1 − 6 M = 0 (II.57)
⎧P + β ⋅ B ⋅ L ⋅ Df ⋅γ b
⎪
⎨ B.L
+
6M
B⋅L
(
= α ⋅ m1 ⋅ γ 1 ⋅ N 1 + q ⋅ N 2 + c ⋅ N 3 ) (II.58)
⎪L = n ⋅ B
⎩
76
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
α ⋅ n 2 ⋅ m1 ⋅ γ ⋅ N1 ⋅ B 4 + n 2 [α ⋅ m1 (q ⋅ N 2 + c ⋅ N3 ) − β ⋅ D f ⋅ γ b ]⋅ B3
−
(II.60)
− n ⋅ P ⋅ B1 − 6M = 0
77
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
1,1 ⋅ P 6⋅M
B3 − ⋅B− =0 (II.61)
α ⋅ n ⋅ p pl α ⋅ n 2 ⋅ p pl
P + Gf 6⋅MB 6⋅ML
p1, 2,3, 4 = ± ±
B⋅L B2 ⋅ L B ⋅ L2
unde:
MB; ML - sunt momentele încovoietoare ale încărcărilor ce solicită
fundaţia paralel cu latura B, respectiv L, în raport cu centrul de inerţie al
suprafeţei tălpii.
Se pun condiţiile:
( p1 )max ≤ pter şi ( p4 )min ≥ 0
Pentru ca blocul de fundaţie să lucreze ca o fundaţie rigidă este
necesar ca raportul H/lo (fig.II.18) să satisfacă o anumită condiţie ce
rezultă din studiul tensiunilor din corpul blocului. S-a constatat că pe
măsură ce raportul H/lo scade, eforturile de întindere în secţiunea cea
mai solicitată a – a cresc, putând depăşi rezistenţa materialului din
care este alcătuit blocul de fundaţie. Plecând de la aceste consideraţii
se impun pentru H/lo = tgα valori minime [33] funcţie de presiunea pe
teren şi de materialul din care se execută fundaţia (tab.II.2),
respectându-se astfel condiţia unghiului de rigiditate.
În cazul în care rezultă o înălţime H ≤ 60 cm se recomandă ca
blocul de fundaţie să fie alcătuit dintr-o treaptă cu H ≥ 40 cm. Dacă H
> 60 cm este indicată realizarea blocului în două sau trei trepte în aşa
fel încât dimensiunile pe ambele direcţii să satisfacă condiţiile:
unde:
ht şi lt reprezintă înălţimea, respectiv lungimea treptelor iar valorile tgα
se găsesc în tab.II.8.
78
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
lc bc
= = 0,50 ÷ 0,65 , pentru un bloc cu o singură treaptă
L B (II.63)
lc b c
= = 0,40 ÷ 0,50 , pentru un bloc cu două sau trei trepte.
L B
79
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.II.19. Metoda
dreptunghiului pentru
calculul momentelor
din cuzinet
NC 6M N 6M C ( y )
pc1, c 2 = ± 2 C ( x ) ≥ 0 sau pc1, c 2 = C ± (II.65)
lc ⋅ bc lc ⋅ bc lc ⋅ bc lc ⋅ bc2
2 NC 2 NC
pc1 = sau pc1 =
⎛l M ⎞ ⎛b M ⎞ (II.66)
3 ⋅ bc ⎜⎜ c − C ( X ) ⎟⎟ 3 ⋅ lc ⎜⎜ c − C (Y ) ⎟⎟
⎝2 NC ⎠ ⎝2 NC ⎠
⎡ l c21 l c21 ⎤
M X = b c ⋅ ⎢p c 0 + (p c1 − p c 0 ) ⎥ (II.67)
⎣ 2 3⎦
80
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
b c21 p + p c2
M Y = l c ⋅ p cmed , p cmed = c1 (II.68)
2 2
M X = M C ( X ) şi M Y = M C (Y ) (II.69)
+
2M cap
R =
* .cuzinet
(II.70)
bc ⋅ lc2
c
81
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
82
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
în care:
c - este un coeficient de siguranţă egal cu 1,5
R - este rezistenţa de calcul la întindere a oţelului.
Se iau cel puţin două bare cu diametrul minim de 10 mm. Dacă zona
activă este mai mare de 70% din aria tălpii fundaţiei, cuzinetul se va re-
dimensiona.
B − bs
Din fig.II.21 rezultă că adâncimea de fundare D f = ⋅ tgα .
2
Deci,
P β ⋅ B ⋅ L ⋅ Df ⋅γb P B − bs
σ ef = + = + ⋅ β ⋅ γ b ⋅ tgα (II.72)
B⋅L B⋅L B⋅L 2
83
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
dσ ef P β
= − 2 + ⋅ γ b ⋅ tgα = 0
dB B L 2
- de unde rezultă:
2P
B max = (II.73)
L ⋅ β ⋅ γ b ⋅ tgα
L ls
Ţinând cont că ≈ ≅ n se poate determina şi lungimea maximă
B bs
a tălpii fundaţiei:
2P ⋅ n 2
Lmax = 3 (II.74)
β ⋅ γ b ⋅ tgα
84
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
85
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ π ⎞ 1
S ≤ ⎜ π ⋅ c ⋅ B ⋅ D f + S f ⋅ B ⋅ γ ⋅ D 2f ⋅ k p ⋅ tgφ + G ⎟ ⋅ (II.76)
⎝ 2 ⎠ F
Pentru fundaţii dreptunghiulare amplasate la adâncimi mici,
rezistenţa la smulgere poate fi calculată cu relaţia:
[ ] F1
S ≤ 2 ⋅ c ⋅ D f (B + L ) + γ ⋅ D 2f (2 ⋅ S f ⋅ B + L − B )k p ⋅ tgφ + G ⋅
(II.77)
unde:
m⋅ Df
S f = 1+ (II.78)
B
valorile lui m fiind date în tab.II.12 pentru diferite unghiuri de frecare:
86
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
unde:
S – sarcina transmisă plăcii de ancoraj
H = G ⋅ cos α - componenta după direcţia de acţiune a sarcinii S, a
rezultantei dintre greutatea proprie a plăcii de ancoraj şi a pământului
din prismul ce se opune smulgerii.
87
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
unde:
Df este adâncimea de fundare
α este un coeficient de deformabilitate al fundaţiei ce se determină cu
formula
m ⋅ Bc
α =5 (II.81)
Ei
în care:
Ei reprezintă rigiditatea la încovoiere a fundaţiei
Bc este lăţimea de calcul pe care se consideră aplicată presiunea
orizontală a pământului de pe suprafaţa laterală a fundaţiei.
Deoarece prin presarea peretelui vertical către terenul înconjurător
este antrenat un masiv de pământ de dimensiuni mai mari decât lăţi-
mea blocului B se admite ca valoarea lăţimii de calcul să se determine
cu relaţia:
Bc = r (B + 1)
în care r variază după forma secţiunii fundaţiei de la 0,90 pentru cerc la
1,00 pentru dreptunghi.
m este un coeficient de proporţionalitate ce caracterizează modificarea
88
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
p =k⋅y (II.82)
unde:
p – presiunea de contact (reacţiunea terenului) pe talpa fundaţiei
K – coeficientul de pat al terenului la nivelul tălpii fundaţiei (la
adâncimea Df – fig.II.25)
y – deplasarea fundaţiei ca urmare a acţiunii forţelor exterioare.
89
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
z
Kz = k ⋅ (II.83)
Df
unde:
Kz – coeficientul de pat la adâncimea z faţă de cota terenului natural
sau amenajat.
V1 − V2 p1 k − p2 k p1 − p2
tgα = = = (II.84)
L L k⋅L
90
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
z z − z p1 − p2
p z = K z ⋅ Δz = k ⋅ z0 − z ⋅ tgα = z 0 ⋅ (II.85)
Df Df k .L
z = z0 pz = 0
p1 − p2
z=D p z = z0 − D ⋅
L
Pentru ca presiunea pz să poată fi preluată de terenul înconjurător
trebuie îndeplinită condiţia:
p z ≤ γ (k p − k a )⋅ z = λ ⋅ z (II.87)
unde λ = (k p − k a )⋅ γ
Valoarea limită (pentru z = 0 punct în care parabola este tangentă la
dreapta λ) a presiunii pz se determină în urma derivării expresiilor (II.85)
şi (II.87) în raport cu z:
dp z p1 − p2 dp z
= ⋅ z 0 − 2z şi =λ
dz Df .L dz
Pentru z = 0 rezultă
p1 − p2 λ
= (II.88)
Df ⋅ L z0
91
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
z0 − z
p z⋅⋅ lim = z ⋅ ⋅λ (II.89)
z0
p1 + p2
∑P = 0⇒ P +G
i f −
2
⋅L⋅B = 0
∑H
Df
i =0⇒ H +F −∫ p z ⋅ Bc dz = 0
0
L p + p2 2 p + p1 L
∑M p z ⋅ Bc ⋅ zdz − (P + G f ) + 1
Df
= 0 ⇒ H ⋅ Df + M − ∫ L⋅B 2 ⋅
p2 + p1 3
A
0 2 2
(II.90)
⎧ λ ⋅ D 2f ⋅ Bc
⎪ H + F − ⋅ (3 z 0 − 2 D f ) = 0
⎪ 6.z 0
⎨
λ ⋅ D f ⋅ Bc λ ⋅ D f ⋅ L3 ⋅ B
⎪ H ⋅ D f + M − 12 ⋅ z ⋅ (4 z 0 − 3D f ) − 12 ⋅ z
⎪
=0
⎩ 0 0
Rezultă în final:
λ ⋅ D f (L3 ⋅ B − 3D 3f ⋅ Bc )
z0 =
4[3(H ⋅ D f + M ) − λ ⋅ D 3f ⋅ Bc ]
(II.91a)
λ ⋅ D 2f ⋅ Bc
F= ⋅ (3z 0 − 2 D f ) − H (II.91b)
6 ⋅ z0
92
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
2(P + G f )
p1 + p2 =
L.B
(II.92)
λ ⋅ Df ⋅ L
p1 − p2 =
z0
Rezultă:
P +Gf λ ⋅ Df ⋅ L
p1 = +
L⋅B 2 z0
(II.93)
P + Gf λ ⋅ Df ⋅ L
p2 = −
L⋅B 2 z0
unde:
Φ reprezintă unghiul de frecare internă de calcul al pământului egal cu
valoarea normată redusă cu 10%, dar nu cu mai mult de 20
γ este greutatea volumică a pământului prin care trece fundaţia
încastrată (sub nivelul pânzei freatice se lucrează cu γsat)
c este valoarea de calcul a coeziunii rezultând din înmulţirea valorii
normate a coeziunii cu un coeficient de neomogenitate egal cu 0,5
η1 este un coeficient egal cu 1,00 pentru structuri cu sisteme static
determinate şi cu 0,70 pentru cele sensibile la deformaţii prin rotirea
suportului
⎛ Mp ⎞
η 2 = 0.2 + 0.8⎜1 − M ⎟⎠ şi exprimă influenţa raportului dintre
⎝
93
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
94
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b. c.
95
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ P +Gf
≤ pter (α ⋅ p pl ; β ⋅ pconv )
6M
⎪⎪ p1 = +
B⋅L B ⋅ L2
⎨ (II.96)
⎪ B ≈ bs = 1
⎩⎪ L l s n
p1 P + Gf 6M
Se mai impune condiţia (II.69) p2 ≤ unde p 2 = −
4 B⋅L B ⋅ L2
96
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
recomandă ca raportul H/L să nu fie mai mic decât valorile din tab.II.14,
coloana 3. Dacă aceste condiţii sunt respectate, nu mai este necesară
verificarea la forţă tăietoare a fundaţiei şi este admisă ipoteza
distribuţiei liniare a presiunilor pe teren. Înălţimea minimă constructivă H
a tălpii este de 30 cm.
97
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎡ l2 l2 ⎤ (II.97)
M x = B ⋅ ⎢p o x + (p1 − p 0 ) x ⎥
⎣ 2 3⎦
l 2y (II.98)
M y = L ⋅ p med
2
Fig. II.28
98
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
99
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Q R
σ= ≤ t (II.99)
0,85 ⋅ h1 ⋅ b1 C1
unde:
Q – forţa tăietoare dată de reacţiunea terenului de la suprafaţa de
contact ijfbaei (fig.II.31);
Rt – rezistenţa la întindere a betonului din care este realizată fundaţia;
C1 – coeficient de siguranţă egal cu 1,5.
Dacă inegalitatea (II.99) nu este îndeplinită, fundaţia se armează şi
cu bare înclinate pentru preluarea forţelor tăietoare suplimentare.
100
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.II.30. Verificarea
armăturii de la faţa
superioară, la încovoiere
din greutatea pământului
101
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
102
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
103
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + Gf 6⋅ M L 6⋅ M B
p1; 2;3; 4 = ± ± (II.100)
B⋅L B ⋅ L2 B 2 ⋅ L
M B = P ⋅ e = M Bf + M Bs (II.101)
unde:
MBf - momentul încovoietor preluat de fundaţie
MBs - momentul încovoietor preluat de stâlp
Rezultă:
Ks Kf
M Bf = M B − M Bs = M B − M B = MB (II.102)
Ks + K f Ks + K f
în care:
Ks este rigiditatea de rotire a stâlpului:
4Kb
- pentru stâlp încastrat în riglă: K s = ;
h
3K b
- pentru stâlp articulat în riglă: K s =
h
Kb este rigiditatea secţiunii de beton a stâlpului:
K b = 0.6 ⋅ Eb ⋅ lb
unde:
Eb – modulul de elasticitate al betonului
Ib – momentul de inerţie al secţiunii de beton a stâlpului
Kf este rigiditatea suprafeţei de contact a fundaţiei:
K f = K p ⋅lf
unde:
Kp – coeficientul de pat al terenului de fundare
If – momentul de inerţie al suprafeţei de contact:
L ⋅ B3
If =
12
Înlocuind valorile rigidităţilor stâlpului şi fundaţiei în relaţia (II.102) se
obţine momentul încovoietor preluat de fundaţie MBf . Relaţia de calcul a
105
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + Gf 6 ⋅ M L 6 ⋅ M Bf
p1; 2;3; 4 = ± ± 2 (II.103)
B⋅L B ⋅ L2 B ⋅L
106
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Când sarcinile transmise de stâlpi sunt foarte mari (2000 ÷ 3000 kN)
aria tălpii fundaţiei izolate elastice tip obelisc poate să depăşească
ordinul a 15 – 16 m2, ducând la un volum mare de lucrări şi la consu-
muri specifice ridicate de materiale. În acest caz se pot folosi alte tipuri
de fundaţii mai complicate dar mai economice.
Un astfel de tip de element de construcţie îl constituie fundaţia cu
contraforţi, ce asigură o mai bună preluare a încărcărilor de la stâlp şi la
transmiterea lor terenului de fundare. Această fundaţie (fig.II.36) este
alcătuită dintr-o placă de beton şi nervuri de rigidizare.
108
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + Gf
≤ pter (α ⋅ p pl ; mc ⋅ pcr ; β ⋅ pconv )
MB ML
p1; 2;3; 4 = ± ±
B⋅L WB WL
considerând placa rezemată pe contraforţi şi încărcată cu diagrama de
presiuni efective p1;2;3;4.
Prin înălţimea (hc) şi lăţimea lor (lc), contraforţii asigură o preluare
corespunzătoare a momentelor încovoietoare din stâlpi, reducând şi
lungimea de flambaj a acestora. Grosimea minimă a contraforţilor se va
lua de δ ≥ (15 ÷ 20)cm , iar dimensiunile h1 şi l1 de cel puţin 20 – 30 cm.
Armarea lor se face constructiv. Dacă momentele încovoietoare de la
baza stâlpului sunt foarte mari, se recomandă o verificare a
contraforţilor, considerându-i console scurte încastrate în placă. În
fig.II.37 este reprezentată schema de calcul a contraforţilor. Astfel
verificările se fac la tensiunile σx pe direcţia x şi la tensiunile σy pe
direcţia y, unde:
6⋅M L 6⋅M B
σx = σy = (II.106)
δ ⋅ hc2 δ ⋅ hc2
109
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
metoda trapezului.
110
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ e ⎞⎟
R1 = P1 ⎜1 +
⎜ L ⎟
⎝ gr ⎠
(II.107)
P ⋅e
R2 = P2 − 1
Lgr
112
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
113
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
M ST ,cap
HP ≥ (II.108)
3 ⋅ l s ⋅ bs ⋅ Rt
unde:
MST.cap - momentul capabil al stâlpului în secţiunea de la faţa paharului;
ls, bs - dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului;
Rt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului din stâlp.
114
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Hp ≥ 50 cm (II.111)
Stabilirea grosimii fundului paharului “hf”. Această grosime se
determină din condiţia ca stâlpul să nu străpungă fundul paharului.
Pentru aceasta se admite în calcul că din încărcarea verticală totală
transmisă de stâlp, o fracţiune N1 cap se transmite prin pereţii paharului,
pe tot conturul acestuia, iar diferenţa N2 = NST – N1 cap se transmite
direct fundului paharului (fig.II.42). Încărcarea capabilă transmisă prin
pereţii paharului se calculează cu relaţia:
N1cap = AS ⋅ mbt ⋅ Rtb (II.112)
unde:
As este aria suprafeţei laterale de contact între stâlp şi monolitizare;
mbt – coeficient al condiţiilor de lucru având valoarea:
- 0,3 pentru stâlpi de hale parter fără poduri rulante sau cu
poduri rulante cu regim uşor de lucru şi pentru stâlpii clădirilor
etajate
- 0,1 pentru stâlpi de hale cu poduri rulante cu regim mediu şi
greu de lucru;
Rbt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului de monolitizare.
Secţiunea activă de străpungere a fundului paharului se
consideră ca în fig. II.42 având în plan dimensiunile ls + h f şi bs + h f şi
perimetrul U = 2ls + 2bs + 4h f .
115
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
L ⋅ B − (lS + H f )(bS + H f )
N ST ,montaj ≤ 0,75 ⋅ U ⋅ H f ⋅ Rt + N av (II.113)
L⋅B
unde:
N ST.montaj este forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii
prefabricate;
U = 2ls + 2bs + 4 H f este perimetrul secţiunii de forfecare;
Rt rezistenţa de calcul la întindere a betonului din fundaţia pahar;
N av = σ av ⋅ Aav ; σ av = 100 N / mm 2 şi Aav = aria de armătură verticală
dispusă pe faţa interioară a paharului, ancorată corespunzător pe
fiecare parte a planulului de cedare la străpungere;
L ⋅ B − (lS + H f )(bS + H f )
NST , max ≤ 0,75 ⋅ U ⋅ H f ⋅ R t + N av + N1cap (II.114)
L⋅B
116
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ a⎞
M 1 = 0.8⎜ M ST − N ST ⎟ ≥ 0,4M ST (II.115)
⎝ 3⎠
117
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
M1
P = 1.25 + QST (II.116)
HP
M r = 0.045 ⋅ P ⋅ lb (II.117)
M c = 0.020 ⋅ P ⋅ lb (II.118)
118
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
1.5P
bp ≥ (II.120)
H P ⋅ Rt
119
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
NP ⋅ HP
Aav = 0.6 (II.122)
ao ⋅ Ra
Momentul încovoietor
M = M ST + QST ⋅ H P (II.123)
Monolitizarea paharului
120
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
121
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
H t ≥ H f + 100mm
H t ≥ 0.6l1
l1 ≤ H t şi b1 ≤ H t (II.124)
122
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
123
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
- foarte redus - clădiri parter (P) sau clădiri parter şi etaj (P+1E)
- redus – clădiri cu puţine niveluri (P+2E ÷ P+4E)
124
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b.
Fig.II.48. Fundaţii continue din beton simplu (rigide) sub ziduri:
a – cu o treaptă (dreptunghiulară); b – cu 2 trepte;
1- perete structural interior; 2- hidroizolaţie; 3- placă suport a pardoselii;
4- strat de separare; 5- pietriş; 6- bloc de fundaţie; 7- umplutură
compactată.
125
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b.
126
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b.
Fig.II.51. Fundaţii continue rigide în cazul pardoselii aflate până la 15
cm deasupra trotuarului:
a – cu trotuarul la nivelul terenului; b – cu trotuarul pe umplutură.
127
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
128
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
129
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
130
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.II.57. a.
Fig.II.57. b.
131
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
c.
Fig.II.57. Detalii de fundare pentru cuzineţii din beton armat:
a – cuzinet amplasat deasupra fundaţiei; b – cuzinet înglobat în cadrul
fundaţiei; c - cuzinet pentru sarcini verticale mari; 1 – zidărie;
2 – fundaţie din beton simplu; 3 – stâlpişor din beton armat; 4 – cuzinet
din beton armat; 5 – izolaţie hidrofugă; 6 – pietriş; 7 – pardoseală.
132
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + Gf
B= (II.127)
pter
P + Gf M 1⎛ 6M ⎞
p ef = ± = ⎜P + Gf ± ⎟
B ⋅1 B ⋅1 B ⎝
2
B ⎠ (II.128)
6
Se pun condiţiile:
133
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
p1 ≤ pter ; (α ⋅ p pl ; β ⋅ pconv ) ; p2 ≥ 0
1
B = 3 ⋅ ⋅ bz = 1.5bz (II.129)
2
3
B = 3 ⋅ ⋅ bz = 2.25bz (II.130)
4
134
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ R 2 ⎞⎟
Lo ≤ H ⎜ t + (II.131)
⎜p ⎟
⎝ efectiv tgα ⎠
unde:
tgα - valoare dată în tabelul II.2;
Rt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului din blocul fundaţiei.
135
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig. II.63
136
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Procentele maxime
Lungimea parţială
din sarcina pereţilor
Construcţii etajate cu aferentă de perete a
mai încărcaţi ce se
zidărie portantă sau cărui încărcare se
pot transmite pereţilor
diafragme transmite peretelui
alăturaţi pe lungimea
mai puţin încărcat (m)
parţială aferentă (%)
2 niveluri 2.00 15
3 niveluri 3.00 20
4 niveluri şi mai mult 4.00 25
138
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a.
b.
Fig. II.61. Fundaţii armate pentru construcţii fără subsol
1 – beton de egalizare; 2 – hidroizolaţie; 3 – grinda de fundaţie; 4-
stâlpişor din b.a.
139
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig. II.63. Armare locală a plăcii suport a pardoselii sub perete interior
nestructural
1 – perete despărţitor (nestructural); 2 – placa suport a pardoselii
parterului; 3 – pardoseala; 4 – strat de separare; 5 – pietriş;
6 – umplutură de pămant compactat.
141
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
142
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig. II.65
1 – perete portant; 2 – element de legătură.
Fig. II.66
143
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b.
Fig. II.67
1 – beton de clasa minim C12/15; 2 - beton de clasa minim C8/10
144
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b.
Fig. II.68.
Se realizează dispunerea într-un singur plan a armăturilor
inferioare respectiv superioare, devierea pe verticală fiind admisă cu
respectarea unei pante de 1:4.
Se va asigura realizarea unei aderenţe cît mai bune a
suprafeţelor de separaţie între centuri şi betonul simplu.
145
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig. II.69.
1 - planşeu peste subsol;
2 – centură din beton armat.
146
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fundaţii continue
147
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig. II.70
1 – perete exterior; 2 – centură de beton armat; 3 – fundaţie de beton; 4
– strat de nisip; 5 – pamant stabilizat; 6 – pinten; 7 – trotuar; 8 – nivel
teren.
148
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
149
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
N = Gz + Gg + Gr
150
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
151
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
152
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
153
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
154
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig. II.76. Fundaţie tip bloc şi cuzinet sub pereţi de beton armat
156
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
H = (0,25...0,35).B şi H ≥ 30 cm (II.130)
157
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.II.109. Secţiune printr-o fundaţie continuă a cărei înălţime este egală cu cea a
grinzii
158
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ 1 1⎞
Hv = (1,2...1,5) H şiLv= ⎜ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟L 0 (II.132)
⎝6 4⎠
Grinzile de fundare se vor realiza, ori de câte ori este posibil, cu
console la cele două extremităţi care vor asigura o comportare mai
bună nodurilor marginale. Lungimea acestor console notată cu Lc va
respecta condiţia:
Lc = (0,25...0,30) L0 (II.133)
159
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
160
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
161
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
n
Pt = ∑P
i =1
i (Pi – sarcinile concentrate exterioare, n – numărul lor).
n n
Mt = ∑ Mj + ∑ Pi .ai (Mj – momentele concentrate exterioare, n –
j =1 i =1
162
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
unde:
Mk – valoarea momentului în secţiunea k înainte de corecţie
lk – distanţa de la capătul A al grinzii la secţiunea de calcul
L – lungimea totală a grinzii
ΔM – momentul necorectat în capătul D al grinzii.
În felul acesta se obţine şi în capătul D, momentul (MDc = 0) .
163
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
164
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛S S ⎞
Mn −1ln + 2Mn (ln + ln −1 ) + Mn +1ln +1 = −6⎜⎜ n −1 + n +1 ⎟⎟ (II.136)
⎝ ln ln +1 ⎠
unde:
Mi – momentele din grindă corespunzătoare reazemului i;
li – distanţele dintre reazeme;
Si – momentul static al diagramei de momente de pe intervalul (i,i+1)
calculat faţă de reazemul i.
2 pl22 l2 pl24
În fig.II.113 c rezultă: S1B = S1C = l2 =
3 8 2 24
l 2 ⎛ pl px 3 ⎞ pl4
În fig.II.113 d rezultă: S2B = ∫ ⎜⎜ 2 ⋅ x − ⎟⎟ x.dx = 2 (II.137)
0
⎝ 6 6l2 ⎠ 45
l2 ⎛ pl2 px 3 ⎞ 7pl24
S2C = ∫0 ⎜⎝ 6
⎜ ⋅ x − ⎟
6l2 ⎟⎠
dx − S 2B =
360
Folosind aceste relaţii se scrie ecuaţia celor 3 momente pe fiecare
reazem şi se determină în felul acesta momentele încovoietoare din
grindă.
Aceeaşi metodă se poate folosi şi în cazul în care considerăm
diagrama presiunilor reactive ca o diagramă în trepte obţinută prin
repartizarea încărcării fiecărui stâlp la lungimea aferentă de fundaţie
(fig.II.114 b), sau în cazul ipotezei repartizării triunghiulare sub zona
aferentă (fig.II.114 c).
În fig.II.114 b s-a notat:
P1 P2 P3
p1b = ; p 2b = ; p3b = ;
l l2 l3 l3
l1 + 2 + + l4
2 2 2 2
În fig.II.114 c s-a notat: (II.138)
2P1 2P2 2P3
p1c = ; p2c = ; p3 c = ;
l2 l2 l3 l3
l1 + + + l4
2 2 2 2
165
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
p = k.y (II.139)
166
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
∑ P + ∫ B(− q)dx + ∫
x x
T = T0 – i B.pdx (II.140)
0 0
i =1
unde:
B – lăţimea grinzii;
p(x) – reacţiunea terenului de fundare;
q(x) – sarcina uniform distribuită pe grindă, atunci când se ia în con-
siderare greutatea proprie a grinzii.
Dar
d2M dT d2 y M d2 y
= = B (p − q ) şi = − ⇒ M = −EI
dx 2 dx dx 2 EI dx 2
Rezultă că:
d ⎛ d2 y ⎞ d4 y
B (p – q) = ⎜ − EI ⎟ = −EI sau
dx 2 ⎜⎝ dx 2 ⎟⎠ dx 4
d4 y
EI + B.p = B.q (II.141)
dx 4
167
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
d4 y Bk d4 y
+ ⋅y = 0 sau + 4α 4 y = 0 (II.142)
dx 4 EI dx 4
unde:
Bk
α=4 se numeşte factor de amortizare.
4EI
Se mai foloseşte şi noţiunea de lungime elastică notată cu
1 4 4EI
le = =
α Bk
x
Făcând substituţia ξ = = α.x în ecuaţia diferenţială (II.142) se obţine:
le
d4 y
+ 4α 4 .y = 0 (II.143)
dξ 4
cu soluţia generală:
[ ]
4
y = ∑ Ci ⋅ eri ⋅ξ (II.144)
i =1
şi ecuaţia caracteristică:
r4 + 4 = 0 (II.145)
⎧r1 = 1 + i ⎧r3 = i − 1
⎨ ⎨
⎩r2 = 1 − i ⎩r4 = −i − 1
168
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
+ C2 (cos ξ – i sin ξ)] + e-ξ [C3 (cos ξ + i sin ξ) + C4 (cos ξ – i sin ξ)] =
Dacă se notează:
se obţine în final:
169
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
C −D
tgξ = şi deoarece ξ = 0 ⇒ C – D = 0 ⇒ C = D.
C+D
P
c) În origine, din motive de simetrie Tdr = -
2
d3 y d3 y
T = −EI = −EI şi
dx 3
3
l3 edξ
d3 y
dξ 3
d ⎛ dy ⎞ d
(
= 2 ⎜⎜ ⎟⎟ = 2 − 2Ce − ξ sin ξ =
dξ ⎝ dξ ⎠ dξ
)
dξ
d
[
+ 2Ce − ξ (sin ξ − cos ξ ) = ]
= 4Ce − ξ cos ξ
Deci:
P Bkle P
− =− ⋅ 4Ce − ξ cos ξ şi pentru ξ → 0 ⇒ C=
2 4 2Bkle
170
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P
y= ⋅ e − ξ (cos ξ + sin ξ ) (II.150)
2Bkle
P
p = ky = ⋅ e − ξ (cos ξ + sin ξ ) (II.151)
2Ble
dy 1 dy P
θ= = ⋅ =− ⋅ e − ξ sin ξ (II.152)
dx le dξ Bkl2e
d2 y Bkle4 d2 y Bkl2e P
M = −EI = − ⋅ = − ⋅2 ⋅ e − ξ (sin ξ − cos ξ )
dx 2
4 le dξ
2 2
4 2Bkle
sau
P.le − ξ
M= ⋅ e (cos ξ − sin ξ ) (II.153)
4
d3 y Bkle d3 y Bkle P
T = −EI 3 = − ⋅ 3 =− ⋅4 ⋅ e − ξ cos ξ
dx 4 dξ 4 2Bkle
sau
P −ξ
T=− e cos ξ (II.154)
2
Dacă notăm:
ϕ1(ξ) = e-ξ (cosξ + sinξ)
171
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
x
Pentru anumite valori carac-teristice ale argumentului ξ = s-au întocmit
le
tabele care ajută mult în calculul efectiv al unei astfel de grinzi (tabelul II.23).
172
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
173
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.23
VALORILE FUNCŢIILOR ϕ i
174
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
x = 0 (ξ = 0) ⇒ y = 0 sau
M0
x = 0 (ξ = 0) ⇒ M =
2
Dar,
175
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
d2 y d2 y M0 le4Bk d2 y M
M = −EI = −EI = − ⇒ ⋅ 2 =− 0
2
dx le d ξ
2 2
2 4le dξ
2
2
d2 y
dξ 2
=
d
dξ
[ ]
De − ξ (cos ξ − sin ξ ) = −2De − ξ cos ξ
şi pentru
d2 y
ξ = 0 ⇒ 2 = −2D
dξ
Deci
l2eBk M M
− 2D =− 0 ⇒D= 2 0
4 2 leBk
şi ecuaţia (II.157) devine:
M0 − ξ
y= 2
e sin ξ (II.158)
l Bk
e
− M0 dϕ1(ξ ) M0 ⎛ 2 − ξ ⎞ M
y= ⋅ =− ⎜⎜ − e sin ξ ⎟⎟ = 2 e − ξ sin ξ (II.159)
2Bkle ledξ 2Bkle ⎝ le ⎠ leBk
Expresia presiunii reactive va fi:
M0 − ξ
p = k.y = e sin ξ (II.160)
l2eB
dy dy M
θ= = = 3 0 e − ξ (cos ξ − sin ξ ) (II.161)
dx le dξ leBk
d2 y d2 y le4Bk M
M = −EI = −EI = − ⋅ 2 4 0 e − ξ cos ξ ⇒
dx 2
le d ξ
2 2
4 leBk
M0 − ξ (II.162)
M= e cos ξ
2
dM dM M
T= = = − 0 e − ξ (cos ξ + sin ξ ) (II.163)
dx ledξ 2le
M0 M M
y= 2
ϕ2 (ξ ); p = 02 ϕ2 (ξ ); θ = 03 ϕ3 (ξ );
2Bkle 2Ble Bkle
(II.164)
M M
M = 0 ϕ4 (ξ ); T = − 0 ϕ1(ξ );
2 2le
Variaţia acestor mărimi statice este reprezentată în fig.II.120.
177
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
178
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
1
dy = q .dx ϕ 1 (ξ )
2 Bkl e
1
q .dx ϕ 1 (x )
x2
y = ∫ x1 2 Bkl e
sau în coordonate relative:
1
q.dξle ϕ1(ξ )
ξ2
y=
2Bkle ∫ ξ1
unde
x2 x
ξ2 = ; ξ1 = 1 şi dx = le.dξ.
le le
Deci
q ξ2 q
y= ∫ ϕ1(ξ ).dξ ⇒ y = − [ϕ4 (ξ2 ) − ϕ4 (ξ1 )] (II.165)
2Bk 1
ξ 2Bk
iar
q
p = ky = − [ϕ4 (ξ2 ) − ϕ4 (ξ1 )] (II.166)
2B
Rotirea unei secţiuni a grinzii se va calcula cu relaţia:
dy dy q
θ= = = [ϕ1(ξ1 ) − ϕ1(ξ2 )] (II.167)
dx le dξ 2Bkle
Momentul încovoietor în grindă va fi:
179
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
d2 y d2 y Bkle4 q
M = −EI = −EI = ⋅ ⋅ 2 ⋅ [ϕ2 (ξ2 ) − ϕ2 (ξ1 )] =
dx 2
le dξ
2 2
4 2Bkl2e
(II.168)
ql2
= e [ϕ2 (ξ2 ) − ϕ2 (ξ1 )]
4
dM dM qle
T= = = [ϕ3 (ξ1 ) − ϕ3 (ξ2 )] (II.169)
dx ledξ 4
q
y=− [ϕ4 (ξ2 ) + ϕ4 (ξ1 ) − 2]
2Bk
q
p=− [ϕ4 (ξ2 ) + ϕ4 (ξ1 ) − 2] (II.170)
2B
ql2
M = e [ϕ2 (ξ2 ) + ϕ2 (ξ1 )]
4
180
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
182
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Mijînc
x
= Mijtors
y
(
; Mijtors
x
= Mijînc
y
) (II.172)
În general efectul momentelor din nodurile reţelei se neglijează.
Dacă la relaţia (II.171) adăugăm condiţia de continuitate a încărcă-
rilor exterioare P ij = P ij x + P ij y se pot scrie în fiecare nod câte un
sistem de două ecuaţii cu două necunoscute din care rezultă valorile
Pij x şi Pij y .
⎧⎪fij x = fij y
⎨ (II.173)
⎪⎩Pij = Pij x + Pij y
183
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Pij Pij
y ij = e − ξ (cos ξ + sin ξ ) = ϕ1(ξ )
2Bkle 2Bkle
184
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Pij x
fij x = y ij x = ϕ1(0 )
2B xlke x
Pij y
fij y = yij y = ϕ1(0 )
2B ylke y
185
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
b) Puncte marginale
Având în vedere faptul că distanţa de la capătul grinzii (axul x de
exemplu) la forţa din nodul marginal este mai mică decât 2,1 le , se va
aplica în acest caz metoda forţelor fictive.
Dacă notăm aceste forţe fictive cu V1 şi V2 şi luăm în considerare
forţa imediat vecină de la marginea grinzii se pot scrie condiţiile de colţ:
186
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ ⎛π⎞ ⎛π⎞ ⎛l ⎞
⎪T = V1ϕ4 ⎜ ⎟ + V2ϕ4 ⎜ ⎟ − Pi −1, j x ϕ4 ⎜⎜ 1x ⎟⎟ = 0
⎪ ⎝2⎠ ⎝4⎠ ⎝ le x ⎠
⎨ (II.176)
⎪ ⎛π⎞ ⎛π⎞ ⎛ l1x ⎞
⎜ ⎟
⎪M = V1ϕ3 ⎜ 2 ⎟ + V2ϕ3 ⎜ 4 ⎟ + Pi −1, j x ϕ3 ⎜ l ⎟ = 0
⎩ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ex ⎠
Deci:
⎛l ⎞ ⎛l ⎞
ϕ4 ⎜⎜ 1x ⎟⎟ ϕ3 ⎜⎜ 1x ⎟⎟
V2 = Pi −1, j x ⎝ lex ⎠ şi V1 = −Pi −1, j x ⎝ lex ⎠
⎛π⎞ ⎛π⎞
ϕ4 ⎜ ⎟ ϕ3 ⎜ ⎟
⎝4⎠ ⎝2⎠
⎢ ϕ3 ⎜ ⎟ ⎝ x ⎠ ϕ4 ⎜ ⎟ ⎠ ⎥ x
⎣⎢ ⎝2⎠ ⎝ ⎠4 ⎦⎥
1
y i −1, j y = Pi −1, j y ⋅ ϕ1(0 ) ⋅
2B yle y k
⎡ ⎛ l1x ⎞ ⎛l ⎞ ⎤
⎢ ϕ3 ⎜⎜ ⎟⎟ ϕ4 ⎜⎜ 1x ⎟⎟ ⎥
Pi −1, j x ⎢ ⎛π l ⎞ ⎛ ⎞
⎟ + ⎝ ex ⎠ ⋅ ϕ1⎜ π + l1x
l l
− ⎝ ex ⎠ ⋅ ϕ1⎜ + 1x ⎟ + ϕ1(0 )⎥ =
2B xle x k ⎢ ⎜ 2 le ⎟ ⎜ 4 le ⎟ ⎥
⎛π⎞
⎢ ϕ3 ⎜ ⎟ ⎝ x ⎠ ϕ4 ⎛⎜ π ⎞⎟ ⎝ x ⎠ ⎥
⎢⎣ ⎝ ⎠ 2 4
⎝ ⎠ ⎥⎦
Pi −1, j y
= ⋅ ϕ1(0 )
2B yle y k
Dacă notăm paranteza pătrată cu νx se obţine:
187
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
de unde
B xle x μ
Pi −1, j x = Pi −1, j ⋅ = Pi −1, j ⋅
B xle x + ν xB yle y μ + νx
(II.177)
ν xB yle y νx
Pi −1, j y = Pi −1, j ⋅ = Pi −1, j ⋅
B xle x + ν xB yle y μ + νx
c) Puncte de colţ
În acest caz se aplică metoda forţelor fictive atât după direcţia x cât
şi după direcţia y:
Pmn x Pmn y ⎛l ⎞ ⎛ ⎞
νx = νy cu ν x = f ⎜ 1x ⎟ şi ν y = f ⎜ l1x ⎟
B xle x B yle y ⎜ le ⎟ ⎜ le ⎟
⎝ x ⎠ ⎝ y⎠
sau
Pmn x Pmn y Pmn
= =
B x le x B y le y B x le x B y le y
+
νx νy νx νy
de unde:
188
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
B xle x
νx μν y
Pmn x = Pmn = ⋅ Pmn
B xle x B yle y ν x + μν y
+
νx νy
(II.179)
B x le y
νy νx
Pmn y = Pmn = ⋅ Pmn
B xle x B yle y ν x + μν y
+
νx νy
4EI
x ≥ 2,1le = 2,14 (II.180)
Bk
189
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
d(y ) dy
Prima derivată a acestei funcţii va fi: = , sau transcris în
dx dx
Δy
diferenţe finite .
Δx
Dacă luăm intervalele xi – xi-1 egale înte ele şi le notăm cu Δx = h,
pentru primul domeniu vom avea:
⎛ Δy ⎞ y − y1 y 2 − y1
⎜ ⎟ = 2 = (II.182)
⎝ Δx ⎠1− 2 x 2 − x1 h
190
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
y 3 − y1 y 2 − y1
−
d ⎛ dy ⎞ Δ ⎛ Δy ⎞ h h y − 2 y 2 + y1
⎜ ⎟= ⎜ ⎟ = = 3 (II.183)
dx ⎝ dx ⎠ Δx ⎝ Δx ⎠1− 2 − 3 Δx h2
Δ ⎛ Δy ⎞ y − 2 y i + y i −1
⎜ ⎟ = i +1 (II.184)
Δx ⎝ Δx ⎠i −1,i +1 h2
⎛ d2 y ⎞ ⎛ M ⎞ y − 2 y i + y i +1 M
⎜⎜ 2 ⎟⎟ = −⎜ ⎟ = i −1 2
=− i
⎝ dx ⎠i ⎝ EI ⎠i a EIi
sau:
a2
y i −1 − 2 y i + y i + 1 = −
EIi
⋅ Mi = −
a
EIi
(
∑ MXi − ∑ MPi (II.185) )
Relaţia (II.185) poate fi scrisă pentru fiecare nod, cu excepţia
primului şi ultimului panou, obţinându-se astfel (n – 2) ecuaţii. Sistemul
de n ecuaţii cu n necunoscute (Xi) se completează cu cele două condiţii
m n
de echilibru static: proiecţia forţelor pe verticală ∑ Pj = ∑ Xi şi ecuaţia
j =1 i =1
Xi Xi
pi = şi yi = (II.186)
aB k i .aB
EIi
Ti = − (yi− 2 − 2yi−1 + 2yi+1 − yi+ 2 ) (II.188)
2a3
(II.189)
(II.190)
(II.191)
Fig.II.127. Schema de calcul pentru o grindă cu trei panouri
193
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ d4 y kB ⎞
⎜⎜ 4 + y = 0 ⎟⎟
⎝ dx EI ⎠
yi − 2 − 4 y i −1 + 6 y i − 4 y i +1 + yi + 2 k iB
+ ⋅ yi = 0 (II.192)
a4 EIi
sau
yi-2 – 4yi-1 + (6 + γi) yi – 4yi+1 + yi+2 = 0 (II.193)
Fig.II.128.
194
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
M0 y d − 2y 0 + y1 T0 y c − 2 y d + 2 y1 − y
− = = 0 − = =0
EI0 a2 EI 0 a2
M y − 2y + y e T y − 2 y n −1 + 2 y e − y f
− n = n −1 2 n =0 − n = n−2 =0
EIn a EIn 2a3
de unde:
⎧ y c = 4 y 0 − 4 y1 + y 2
⎪
⎪ y d = 2 y 0 − y1
⎨
⎪y e = 2y n − y n −1
⎪⎩y f = 4 y n − 4 y n −1 + y n − 2
Prin rezolvarea sistemului se obţin deformatele yi, care înmulţite cu
coeficient de potenţial dau ordonatele presiunilor pi. Ecuaţia (II.193) are
termenul liber egal cu zero numai pentru panourile neîncărcate. Dacă
panoul este încărcat cu o forţă uniform distribuită qi, ecuaţia (II.193) va
deveni:
qi.a 4
yi-2 – 4yi-1 + (6 + γi) yi – 4yi+1 + yi+2 = (II.194)
EIi
iar dacă în centrul panoului există o forţă concentrată Pi, se va scrie:
P .a3
yi-2 – 4yi-1 + (6 + γi) yi – 4yi+1 + yi+2 = i (II.195)
EIi
Orice alt sistem de încărcare poate fi transformat într-unul echivalent,
compus din sarcini concentrate în centrul panourilor ca în fig.II129
(pentru forţe concentrate – fig.II.129 a sau momente concen-trate –
fig.II.129 b).
195
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
196
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
197
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
unde:
δki – deplasarea reazemului din secţiunea k, în urma acţiunii unui
efort unitar (Xi = 1) în secţiunea i;
Δkp – deplasarea reazemului din secţiunea k în urma acţiunii forţelor
exterioare P;
ak – distanţa de la secţiunea de calcul k până la încastrarea
convenţională;
y0 şi θ0 – deplasarea verticală şi respectiv rotirea introduse în
încastrarea convenţională.
În felul acesta se obţine un sistem de n ecuaţii cu n+2 necunoscute.
198
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧⎪ X1 + X2 + ... + Xn = ∑ P
⎨ (II.197)
⎪⎩ X1a1 + X2a2 + ... + Xnan = ∑ M
P ⎡ z2 1⎤
S= ⎢ 3 + 2(1 − ν ) ⎥
4πG0 ⎣ R R⎦
Deoarece tasarea se calculează la nivelul tălpii fundaţiei, rezultă z = 0 şi
P 1 E0
deci: S = 2(1 − ν 0 ) şi deoarece G = rezultă:
4πG0 r 2(1 + ν 0 )
1 + ν 02 P
S= ⋅ (II.198)
πE0 r
E0, G0 şi γ0 se referă la terenul de fundare.
Considerând două panouri “i” şi “k” cu dimensiuini în plan b x c
(fig.II.135) putem să determinăm relaţia tasării în secţiunea k atunci
când în i acţionează un efort unitar.
Deoarece s-a considerat că sarci-na ce acţionează pe suprafaţa pa-
noului “i” este egală cu unitatea, rezultă că:
199
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
1
1 = p.b.c ⇒ p =
b.c
Tasarea în punctul k în urma ac-ţiunii sarcinii unitare pe suprafaţa
dξdη este:
dξ.dη
p.dξ.dη = (II.199)
b.c
c b
1 − ν 02 dξ.dη 1 − ν 02 x + 2 dη
Ski = ∫∫ ⋅ = ∫ c dξ ∫ b
2
=
A πE b.c πE0 .b.c 2 x − − r
0 2
c b
(II.200)
2(1 − ν 02 ) x + 2 dη
= ∫
πE0 .b.c x − 2
c dξ ∫
0
2
ξ + η2
2
Dar
b b
dη dη η
∫ 0
2
ξ2 + η2
= ∫
0
2
2
şi pentru
ξ
= u (dη = ξ du) rezultă:
⎛ η⎞
ξ 1 + ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ξ⎠
200
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
b
ξ.du b
b
∫ 0
2
ξ 1 + u2
= arcsh u 02 = arcsh
2ξ
(II.201)
(
2 1 − ν 02 ) x+
c
b
Ski =
πE0 .b.c ∫ x−
c
2
2
arcsh
2ξ
⋅ dξ
x+ ⎫
( ) ⎧⎪⎨ ξarcsh
c c
x+
2 1 − ν 02 b 2 2ξ 2 ⎪
Ski = + arcsh ⎬ (II.202)
πE0 .b.c ⎪ 2ξ x − c b x− c ⎪
⎩ 2 2⎭
⎧ x+ ⎫
c c
x+
Ski =
( 2
0 )
2 1 − ν ⎪⎪ ⎜ b
ξ ln
⎛
+
⎛ b ⎞
⎜⎜ ⎟⎟
2 ⎞ 2
⎟
+ 1⎟ + ln
⎛ 2ξ
⎜ ⎛ 2ξ ⎞
+ ⎜ ⎟ +1
2 ⎞
⎟
2
⎪⎪
⎨
πE0 .b.c ⎪ ⎜⎜ 2ξ ⎝ 2ξ ⎠ ⎟ c ⎜ b ⎝ b ⎠ ⎟ ⎬
⎝ ⎠ x− c ⎪
⎪⎩ ⎝ ⎠ x−
2 2⎪ ⎭
201
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ ⎧ 2 ⎫
1 − ν 02 c ⎪ ⎪⎡ 2x c ⎞ ⎤ ⎡ 2x c ⎞ ⎤ ⎪
2
⎛ ⎛
Ski = ⎨ln⎨⎢1 + 1 + ⎜ + ⎟ ⎥ ⎢1 + 1 + ⎜ − ⎟ ⎥⎬ +
πE0 .c b ⎪ ⎪⎢ ⎝ b b ⎠ ⎥⎢ ⎝ b b ⎠ ⎥⎪
⎩ ⎩⎣ ⎦⎣ ⎦⎭
2 ⎫ (II.204)
⎛ 2x c ⎞ ⎪
1+ 1+ ⎜ + ⎟
2x ⎝ b b⎠ ⎡⎛ 2x ⎞2 ⎤ ⎪
+ ⋅ ln − ln⎢⎜ ⎟ − 1⎥ ⎬
c ⎛ 2x c ⎞
2
⎣⎢⎝ b ⎠ ⎦⎥ ⎪
1+ 1+ ⎜ − ⎟ ⎪
⎝ b b⎠ ⎭
2x
Se observă că paranteza mare depinde numai de rapoartele şi
b
c
ce se pot tabela. Notând această paranteză înaltă (cu tot cu terme-
b
c
nul din faţă) cu Fki, mărimea tasării terenului de fundare devine (în
b
cazul problemei spaţiale):
1 − ν 02
Ski = ⋅ Fki (II.205)
πE0 .c
1 ⎡ 2P cos β ⎤ ∂u
εr = − ⋅ = ;
E ⎢⎣ π r ⎥⎦ ∂r
2P cos β 2P
u = −∫ ⋅ dr = − cos β ln r + C
πE0 r πE0
În dreptul forţei P, β = 0 şi cos β = 1. Dacă presupunem că în toate
punctele din semiplan nu au loc deplasări laterale, atunci se poate
202
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
scrie:
2P
u0 = − ln r + C (II.206)
πE0
Fig.II.134.
2P 2P 2P d
u0 = − ln r + ln d = ln (II.208)
πE0 πE0 πE0 r
u0 =
2P
πE0
( )
1 − μ02 ln
d
r
(II.209)
unde (fig.II.135):
μ0, E0 se referă la terenul de fundare;
P – sarcina exterioară ce acţionează asupra fundaţiei;
r – distanţa de la punctul de aplicare al forţei la secţiunea în care se
calculează tasarea;
d – distanţa de la secţiunea în care se calculează tasarea la punctul
din aceeaşi suprafaţă faţă de care se determină tasarea
respectivă.
203
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.II.135.
Ski =
2P
πE0
(
1 − μ02 ln)d
r
Pentru r = 0 ⇒ Ski → ∞.
Din această cauză, se consideră sarcina medie distribuită pe o
⎛ 1⎞
distanţă c, ⎜ p = ⎟ egală cu mărimea panoului considerat. În felul
⎝ c⎠
1
acesta rezultanta P = c ⋅ = 1. Expresia (II.209) devine:
c
c
Ski = ∫
x−
c
x+
2
2
πE0c
( d
)
1 − μ02 ln .dr
r
(II.210)
2
⎛ x c d
Exprimăm lungimile în coordonate relative ⎜ x′ = ; c′ = = 1; d′ = ;
⎝ c c c
r dr ⎞
r′ = şi dr ′ = ⎟ notând valorile x’, c’, d’ şi r’ tot cu x, c, d şi r:
c c ⎠
204
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
(
2 1 − μ02 ) x 1
+ ⎛ d 1⎞ (
2 1 − μ02 ) x 1
+ ⎛ d ⎞
Ski =
πE0 ∫
c 2
x 1
−
c 2
ln⎜ ⋅ ⎟ dr =
⎝r c⎠ πE0 ∫c 2
x 1
−
c 2
⎜ ln − ln r ⎟ dr =
⎝ c ⎠
(II.211)
( )
1⎛ 2x ⎞
⎜ + 1⎟
2 1 − μ02 d 2⎝ c ⎠
r ln − r ln r + r
πE0 c 1⎛ 2x ⎞
⎜ −1⎟
2⎝ c ⎠
1
πE0
Ski =
Fki + C [ ] (II.214)
205
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.II.136.
2
c 3 ⎛ ak ⎞ ⎛ ak ai ⎞
w ki = ⎜ ⎟ ⎜3 − ⎟ (II.217)
6EI ⎝ c ⎠ ⎝ c c ⎠
Dacă se notează:
2
⎛a ⎞ ⎛ a a ⎞
ω ki = ⎜ k ⎟ ⎜3 k − i ⎟ (II.218)
⎝ c ⎠ ⎝ c c ⎠
se obţine:
206
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
c3
w ki = ⋅ ωki
6EI
Pusă sub această formă, deformaţia grinzii wki se poate determina
a ai
uşor folosind tabele pentru ωki funcţie de lungimile relative k şi
c c
(tabelul II.26).
Tot prin metoda Veresciaghin se determină coeficienţii Δkp. În cazul
în care pe grindă acţionează o forţă concentrată P, problema se rezol-
vă la fel pentru determinarea lui wki.
Deci se obţine:
2
c3 ⎛a ⎞ ⎛ a a ⎞
ΔkM = w kjPj unde w kj = ⎜ k ⎟ ⎜⎜ 3 j − k ⎟⎟ (II.219)
6EI ⎝c ⎠ ⎝ c c ⎠
unde aj – distanţa de la încastrarea convenţională la punctul de aplica-
ţie al forţei Pj.
În cazul în care pe grindă acţionează un moment concentrat M, se
obţine (fig.II.137):
1 ⎡ a + a j − ak ⎤ a c 2 ⎛ ak ⎞⎛ 2a j ak ⎞
ΔkM = δkj .Mj = ⎢ j ⋅ ak ⎥ = k (2a j − ak ) = ⎜ ⎟⎜ − ⎟⎟
EI ⎣ 2 ⎦ 2EI 2EI ⎝ c ⎠⎜⎝ c c ⎠
Fig.II.137.
Dacă notăm:
⎛ ak ⎞⎛ 2a j ak ⎞
⎜ ⎟⎜⎜ − ⎟⎟ = ωkj (II.220)
⎝ c ⎠⎝ c c ⎠
se obţine:
207
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
c2
⋅ ωkj ⋅ Mj ΔkM = (II.221)
2EI
Cunoscând expresiile tuturor coeficienţilor din sistemul de ecuaţii, se
poate scrie:
a – pentru starea spaţială de deformaţii
n
∑ X (S
i =1
i ki + w ki ) + aiϕ0 + y 0 + Δip = 0
n
⎛ 1 − μ02 c3 ⎞ c3 c2
∑ X ⎜
i⎜
π E c
Fki + ωki
6EI
⎟ + a
⎟ i 0 ϕ + y 0 +
6EI
ω P
kj j +
6EI
ωkj Mj = 0
i =1 ⎝ 0 ⎠
1 − μ02
Pentru a simplifica aceste calcule, se împarte expresia prin şi
πE0c
se obţine:
n
⎛ πE0c 4 ⎞ πE0c πE0c πE0c 4
∑ ⎜
Xi ⎜ Fki +
6EI(1 − μ02 ) ⎟⎠
⎟
ωki + aiϕ0
1 − μ02
+ y0 +
1 − μ02 6EI(1 − μ02 )
ωkjPj +
i =1 ⎝ (II.222)
πE0c 3
+ ωkj Mj = 0
6EI(1 − μ02 )
Facem următoarele notaţii:
πE 0 c 4 πE 0 c πE 0 c
= α ; ϕ0 = ϕ o ; y0 = y0 (II.223)
6 EI 1 − μ 02
( ) 1 − μ0 2
1 − μ 02
şi se obţine:
n
3α
∑ X (F
i =1
i ki + α ⋅ ω ki ) + ai ϕ 0 + y 0 + α ∑ ω kj Pj +
c
∑ω kj .M j = 0
(II.224)
208
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.24
Coeficienţii Fki pentru problema spaţială
x a Fki
a x b 2 b b b b b
= =1 =2 =3 =4 =5
a 3 a a a a a
0 ∞ 4,265 3,525 2,406 1,867 1,542 1,322
1 1 1,069 1,038 0,929 0,829 0,746 0,678
2 0,500 0,508 0,505 0,490 0,469 0,446 0,424
3 0,333 0,336 0,335 0,330 0,323 0,315 0,305
4 0,250 0,251 0,251 0,249 0,246 0,242 0,237
5 0,200 0,200 0,200 0,199 0,197 0,196 0,193
6 0,167 0,167 0,167 0,166 0,165 0,164 0,163
7 0,143 0,143 0,143 0,143 0,142 0,141 0,140
8 0,125 0,125 0,125 0,125 0,124 0,124 0,123
9 0,111 0,111 0,111 0,111 0,111 0,111 0,110
10 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,099
11 0,091 0,091
12 0,083 0,083
13 0,077 0,077
14 0,071 0,071
15 0,067 0,067
0,063
16 0,063
0,059
17 0,059 0,056
18 0,056 0,053
19 0,053 0,050
20 0,050
209
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.25
Coeficienţii Fki şi C pentru problema plană
x Fki c x Fki c
a a
0 0 - 5,5 -6,79290 6,79577
0,5 - 2,00000 6,0 -6,96746 6,96980
1,0 -3,29583 3,38629 6,5 -7,12802 7,12988
1,5 -4,15658 4,19721 7,0 -7,27647 7,27812
2,0 -4,75136 4,77258 7,5 -7,41455 7,41609
2,5 -5,20536 5,21887 8,0 -7,54396 7,54517
3,0 -5,57421 5,58351 8,5 -7,66517 7,66643
3,5 -5,88499 5,89182 9,0 -7,77951 7,78073
4,0 -6,15357 6,15888 9,5 -7,88806 7,88886
4,5 -6,39032 6,39443 10,0 -7,99082 7,99146
5,0 -6,60181 6,60517 10,5 -8,08815 8,08904
210
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
∑ X (S
i =1
i ki + w ki ) + aiϕ0 + y 0 + Δip = 0
211
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ 1 − μ02
( c3 ⎞ c3 c2
n
∑ X ⎜
i⎜ F + C ) + ω ⎟ + a δ + y + ω P + ωkj Mj = 0
6EI ⎟⎠
ki ki i 0 0 kj j
i =1 ⎝ πE0 6EI 6EI
1 − μ02
Se împarte expresia prin şi se obţine:
πE0
n ⎛ πE 0 c 3 ⎞ πE 0 πE 0 πE 0 c 3
∑ i ⎜ ki
X ⎜ ( F + C ) +
6 EI 1 − μ 02(
ω ⎟
ki ⎟ + a
)
ϕ
i 0
1 − μ 02
+ y 0
1 − μ 02
+
6 EI 1 − μ 02
ω kj P j +
( )
i =1 ⎝ ⎠
πE 0 c 2
+ ω kj M j = 0
(
6 EI 1 − μ 02 )
(II.225)
Facem următoarele notaţii:
∑ X (( F )
n
3α ′
i ki + C ) + α ′ωki + ai ϕ 0 + y0 + α ′∑ ωkj Pj + ∑ ωkj .M j = 0 (II.227)
i =1 c
212
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
c3 c3
δ =
g
ki ⋅ ωki ; δ =g
kj ⋅ ωkj
6EI 6EI
213
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
n n
y kt = ∑ δkit .Xi + ∑ δkt i′ .X′i (II.229)
i =1 i =1
cu
1 − μ02 1 − μ02
δkit = ⋅ Fki ; δkt i′ = ⋅ Fki′
πE0c πE0c
Va trebui ca:
( )
n m n
y kg = y kt ⇒ ∑ δkit + δkt i′ ⋅ Xi = ∑ δkjg .Pj − ∑ δkig .Xi − y 0
i =1 j =1 i =1
sau
∑ (δ )
n m
t
ki + δkt i′ + δkig ⋅ Xi + y 0 − ∑ δkjg .Pj = 0 (II.230)
i =1 j =1
n
⎛ 1 − μ02 1 − μ02 c3 ⎞ m
c3
∑ ⎜
⎜
i =1 ⎝ πE0c
Fki +
πE0c
Fki ′ + ω
6EI ⎟⎠
ki
⎟ + y 0 − ∑
j =1 6EI
ωkjPj = 0
πE0c
Înmulţim expresia cu şi notăm:
1 − μ02
πE 0 c 4 πE0c
=α şi y0 = y0 obţinând în final:
6EI(1 − μ 02 ) 1 − μ02
n m
214
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
c2
δgjk =
⋅ ωkj
6EI
Tasarea terenului va fi asemănătoare cu relaţia (II.230). Deci:
( )
n m n
y kg = ykt ⇒ ∑ δkit + δkt i′ ⋅ Xi = ∑ δkjg .Mj − ∑ δkig .Xi − y 0
i =1 j =1 i =1
sau
∑ (δ )
n m
t
ki + δkt i′ + δkig ⋅ Xi + y 0 − ∑ δkjg .M j = 0 (II.233)
i =1 j =1
n
3α m
∑ (F
i =1
ki + Fki′ + αωki )Xi + y 0 − ∑ ωij.Mj = 0
c j =1
(II.234)
∑ Xi = ∑ Pj
i =1 j =1
(II.236)
215
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
lmax
1 1
Radier tip
1-1 dală groasă
hr
Beton de
Fig. 11.1 Radier general tip dală egalizare
groasă
Perete
structural
hr1
hr2
-radier
-beton de
egalizare
hg/lmax=1/3÷1/6;
(11.1)
hr/lmax=(1/15÷1/20)
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Capite
1 1
Perete
perimetral
stâlp
1-1
a
45o hr Capitel cu o
pantă
stâlp c
Capitel
drept
1-1
Capitel cu
hr
b
hr
două
+
Fig. 11.5. Radier tip placă cu vute
e)-radier casetat alcătuit din două planşee solidarizate între ele prin
intermediul unor grinzi dispuse pe două direcţii.
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig. 11.7.
Se impune condiţia: hr ≥ γw · ha / γb
2
12 ⋅ π(1 − ν 2 ) E s ⎛ L ⎞ B
KG = ⋅ ⋅⎜ ⎟ ⋅ (11.5)
1 − ν s2 E ⎝ 2h ⎠ 2h
8
KG ≤
L (11.6)
B
ksbf
λ=4 (11.7)
4EI f
E' I C
KR = (11.8)
E s B3
t d h 3d
E' I C = E' I F + ∑ E' I ca + E' (11.9)
12
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
unde:
E' I F este rigiditatea radierului,
∑ E' I ca este rigiditatea cadrelor,
td şi hd sunt grosimea şi respectiv înălţimea diafragmelor.
Pilot forat de diametru mare, fig.1.1b, este atribuit piloţilor realizaţi prin forarea
unei găuri cu diametrul de 600 mm sau mai mare, introducerea unei carcase de armături şi
umplerea cu beton.
Coloanele, fig.1.1c, sunt elemente de fundare alcătuite din tuburi de beton armat,
precomprimat sau ţevi metalice introduse în teren prin vibrare, pe măsura evacuării
pământului din interior /5/. Şi în cazul coloanelor raportul D/d prezintă valoare mare, fiind
de regulă mai mare ca 10.
Utilizare:
- Cu scopul de a transfera încărcările verticale şi orizontale ale suprastructurii,
straturilor de pământ ce constituie terenul cu care vin în contact (fig.1.2-1.7).
- Pentru a prelua forţe de subpresiune sau răsturnare în cazul radierelor de subsol
situate sub nivelul apei sau picioarelor de rezemare a construcţiilor înalte (turnuri de
televiziune, coşuri de răcire, fum, castele de apă, etc.).
2
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
- Compactarea depozitelor afânate, slab coezive şi necoezive, prin efectul combinat
al deplasării pământului din zona ocupată de pilot şi al vibrării pe durata activităţii de
lucru.
- Pentru controlul tasărilor, atunci când fundaţiile izolate sau radierele sunt rezemate
pe pământuri aflate în vecinătatea malurilor, cornişelor, taluzurilor sau pe straturi puternic
compresibile - fig.1.2.
- Pentru a rigidiza pământul aflat sub fundaţiile de maşini în vederea controlului atât
a amplitudinii vibraţiilor cât şi al frecvenţei sistemului maşină-fundaţie - teren de fundare.
2
3
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
3
4
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Această soluţie tehnică reuneşte mai multe elemente ce sunt solidarizate la partea
superioară, de regulă printr-un radier, ceea ce defineşte o grupă de piloţi.
Clasificare :
* După natura materialului din care sunt executaţi, piloţii pot fi: din lemn, din metal,
din beton simplu, din beton armat sau precomprimat şi piloţi compuşi. Piloţii compuşi sunt
utilizaţi în situaţii speciale şi pot fi alcătuiţi din: lemn şi beton simplu, lemn şi beton armat,
beton simplu şi metal, etc;
4
5
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
* După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului
din jur, piloţii pot fi: de dislocuire şi de îndesare. Un pilot de dislocuire se realizează
printr-o tehnologie de dislocuire şi îndepărtare a unui volum de pământ egal cu volumul
pilotului, tehnologie care nu afectează semnificativ starea terenului de fundare din jur
(fig.1.10).
Pilotul de îndesare rezultă atunci când prin modul de punere în operă sau tehnologia
de execuţie a lui se realizează compactarea pământului din jurul şi de la baza pilotului
(fig.1.10b).
* După forma şi variaţia secţiunii transversale, piloţii pot fi: cu secţiune transversală
constantă şi cu secţiune transversală variabilă continuă, cu evazare la bază (fig.1.11) şi cu
evazări multiple. După forma secţiunii transversale piloţii pot fi de secţiune circulară,
pătrată, dreptunghiulară, trapezoidală, triunghiulară, poligonală cu sau fără gol central.
Piloţii cu variaţie continuă a secţiunii transversale prezintă forma unor trunchiuri de con
(fig.1.12) sau piramidă (fig.1.13).
• După modul de execuţie piloţii pot fi: prefabricaţi şi executaţi pe loc cu sau fără
elemente prefabricate (fig.1.11a şi fig.1.11b).
- Piloţii prefabricaţi se confecţionează în atelier, din lemn, metal, beton armat sau
beton precomprimat şi se înfig în teren prin batere, presare, vibrare, vibropresare,
înşurubare cu sau fără subspălare.
- Piloţii executaţi pe loc sunt acei piloţi la care corpul, în totalitate sau în cea mai
mare parte se realizează prin turnarea betonului într-o gaură efectuată chiar pe locul pe
care trebuie să-l ocupe.
5
6
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Piloţii executaţi pe loc pot fi realizaţi prin unul din următoarele procedee: forare,
batere, vibrare şi vibropresare.
Fig.1.12. Câteva tipuri de piloţi executaţi pe loc şi adâncimea pe care se extind în mod
curent: a - pilot Western fără cămăşuială; b,c - pilot Franki cu bulb, fără şi respectiv cu
cămăşuială; d - pilot cu cămăşuială tubulară sudată;
e - pilot Western cu cămăşuială; f - pilot Monotub; g - pilot standard tip Raymond;h -
pilot Raymond conic în trepte.
6
7
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.1.13. Piloţi din beton armat piramidali: a - forme recomandate; b - armare pilot; a1,
a7 - piloţi tip stâlp, a1, a3 - piloţi, a4 - piloţi de îndesare, a5 - pilot pahar, a6 - pilot radier,
soclu.
- După mărimea diametrului aceştia pot fi: cu diametru mic, când acesta prezintă
valori de până la 600mm, şi cu diametru mare în caz contrar.
- După modul de susţinere a pereţilor găurilor, piloţii executaţi pe loc prin forare
pot fi: foraţi în uscat şi netubaţi; foraţi sub noroi, foraţi cu tubaj recuperabil şi foraţi cu
tubaj nerecuperabil.
Piloţii realizaţi prin forare sunt, indiferent de modul de susţinere al pereţilor sau
diametru, piloţi de dislocuire.
7
8
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
• După direcţia solicitării în raport cu axa longitudinală, piloţii pot fi: supuşi la
solicitări axiale de compresiune sau smulgere (fig.1.14c), supuşi la solicitări transversale
(fig.1.9) şi supuşi la solicitări axiale şi transversale (fig.1.13 a şi b).
• După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, piloţii pot fi: purtători
pe vârf (fig.1.15 a1) şi piloţi flotanţi (fig.1.15 a2, b).
8
9
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
9
10
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Aceºtia sunt realizaþi într-o gamã largã de dimensiuni ºi forma ale secþiunii
transversale, asigurându-se astfel cerinþele multora din situaþiile practice privind:
- Lungimea necesarã depãºirii unor succesiuni litostratigrafice cu portanþã redusã ºi
rezemarea vârfului pilotului pe strat cu caracteristici favorabile, fie prin realizarea lui
dintr-o singurã bucatã sau din tronsoane îmbinate. În mod curent, când pilotul este realizat
dintr-o singurã bucatã, la care funcþie de tip, dimensiunile în secþiunea transversalã ºi
armare, se asigurã lungimi între 3 ºi 20m /21/. Realizarea din tronsoane ºi îmbinare cap la
cap poate conduce la obþinerea unor lungimi performante de pânã la 100m /5/.
Dimensiunile dupã direcþia transversalã ºi longitudinalã, ceea ce face ca piloþii sã
prezinte capacitãþi semnificative de preluare a sarcinilor atât în conlucrare cu terenul, cât
ºi prin rezistenþa materialului din care sunt realizaþi. Transferul sarcinilor la terenul cu
10
11
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
care vin în contact are loc, dupã caz, atât prin mobilizarea frecãrilor laterale, cât ºi a
rezistenþelor pe vârf, ei lucrând ca piloþi flotanþi sau purtãtori pe vârf. Dimensiunile
secþiunii transversale sunt cuprinse în intervalul 20-60cm, modulate la multiplu de 5cm
/21/, /13/ ºi sunt recomandate pentru piloþi cu secþiunea pãtratã, dreptunghiularã ºi
poligonalã plinã sau inelarã (fig.2.5, 2.6).
Piloþii sunt confecþionaþi de cãtre unitãþile de specialitate ca elemente tipizate,
standardizate sub aspectul dimensiunilor, armãrii, greutãþii totale sau pe unitate de
lungime, al amenajãrii zonelor de vârf ºi cap ale pilotului, poziþiei punctelor de prindere
pentru manipulare, al eforturilor secþionale capabile, calitãþii materialelor utilizate etc.
Piloþii din beton armat sunt realizaþi din beton de clasã minimã Bc 22,5, prin turnare în
tipare metalice sau din tegofilm. Piloþii precomprimaþi sunt realizaþi din beton de clasã
minimã Bc 30.
La noi în þarã, dimensiunile la care sunt realizaþi piloþii din beton armat ºi beton
precomprimat de secþiune poligonalã, pãtratã, dreptunghiularã ºi de secþiune inelarã,
corespund valorilor din tabelul 2.1 ºi respectiv 2.2. Curent, piloþii sunt realizaþi cu
secþiune transversalã constantã pe întreaga lungime. În literaturã /6/ sunt prezentate ºi
situaþii de piloþi prefabricaþi scurþi, prezentând bazã lãrgitã sau în formã de panã.
Dacã pilotul va lucra în medii cu agresivitate naturalã sau artificialã, este necesarã
adoptarea unor reþele de beton corespunzãtoare ºi luarea unor mãsuri de protejare a
suprafeþei acestuia.
Armarea piloþilor are în vedere condiþiile de solicitare ce apar pe durata depozitãrii,
manipulãrii, introducerii lor în pãmânt ºi exploatãrii.
Pe durata de depozitare ºi manipulare solicitãrile sunt determinate de însãºi greutatea
proprie a pilotului.
11
12
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Schemele statice considerate sunt date în fig.2.4. Pe baza solicitãrilor furnizate de
aceste scheme se determinã armãtura longitudinalã a pilotului. Curent aceasta constã din 4
bare pentru piloþi cu latura de pânã la 35 cm ºi opt bare la latura mai mare. Pentru armarea
în sens longitudinal se utilizeazã bare din OB 37 sau PC 52 la diametru de 14…32mm.
Armarea transversalã constã din etrieri sau fretã realizate din OB 37 sau PC 52 la diametru
de 8mm ºi respectiv 6mm cu distanþa de dispunere respectiv pasul diferit în sensul
longitudinal pilotului (fig.2.5 a ºi b). Pentru piloþii înfipþi în teren prin batere, zonele
extreme ale acestuia, capul ºi vârful, sunt asigurate pentru evitarea distrugerii lor sub
acþiunea loviturilor repetate ale berbecului sonetei ºi respectiv a eventualelor obstacole ce
pot fi întâlnite.
Capul este protejat prin încorporarea în beton a 3-5 plase din bare de 6mm cu ochiul
de 5-6cm, aºezate la 4-5cm una de cealaltã - fig.2.5 a.
12
13
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Vârful pilotului se echipeazã cu un dorn metalic de diametru 30-40mm în jurul
cãruia se strânge armãtura longitudinalã. Dacã pilotul urmeazã sã pãtrundã cu vârful într-o
rocã stâncoasã sau semistâncoasã, vârful se protejeazã ºi printr-un sabot metalic (fig.2.5 a2)
montat la confecþionarea pilotului. Acoperirea cu beton a armãturii, conform /26/ este de
5cm.
Piloþii din beton precomprimat constituie o variantã mai economicã în raport cu cei
din beton armat. Pentru o aceeaºi secþiune consumul de metal se reduce cu circa 50%. Ei
sunt realizaþi curent, cu secþiune transversalã plinã, integral sau parþial precomprimaþi,
cu forme ale secþiunii transversale, pãtrate, triunghiulare, trapezoidale (fig.2.6) ºi de stea
/6/. Când piloþii au latura mai mare de 50cmeste mai economic sã se creeze un gol
interior.
Armarea longitudinalã se poate realiza fie din bare de oþel sau fascicole de sârmã,
fie prin combinarea acestora, fig.2.6, secþiunile 1-1, 3-3 ºi respectiv 2-2. Armãtura
longitudinalã poate fi dispusã axial sau cu poziþii perimetralã la partea superioarã ºi
strânsã la cea inferioarã - fig.2.6 a ºi respectiv 2.6 b ºi c.
Armãtura transversalã este plasatã numai în zonele extreme ale pilotului, cap ºi vârf
– fig.2.6, în scopul evitãrii distrugerii acestora pe durata baterii.
Utilizarea piloþilor prefabricaþi ridicã unele probleme legate de: folosirea de utilaje
de manipulare ºi batere cu capacitate de lucru aflatã în corelare directã cu caracteristicile
geometrice ºi de greutate ale piloþilor; costul ridicat al fabricãrii ºi de punere în operã.
Aceste aspecte fac, ca piloþii prefabricaþi sã fie utilizaþi în lucrãri de importanþã
deosebitã, când se justificã sub aspect tehnico-economic în raport cu alte soluþii.
13
14
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Aceºtia sunt realizaþi prin utilizarea de þeavã metalicã, palplanºe ºi profile din oþel
laminat, singulare sau ansamblate prin sudurã. Astfel se pot obþine diverse forme pentru
secþiounea transversalã apiloþilor – fig.2.7. În general, acestea corespund unor secþiuni H
ºi I, casetate ºi tubulare.
14
15
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
15
16
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
16
17
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fig.2.10. Piloþi înºurubaþi din beton armat: a - corp inelar; b - vârf elicoidal
pentru corpul inelar; c - vârfuri elicoidale pentru corpuri cu secþiune plinã.
Fig.2.11. Piloþi înºurubaþi cu corp din tub metalic: a - cu vârf metalic din
tablã groasã; b - cu vârf metalic din tablã subþire umplut cu pastã de ciment.
17
18
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
- O bunã comportare sub solicitãri axiale de compresiune ºi smulgere în raport cu
alte categorii de piloþi dar la aceleaºi caracteristici geometrice - lungime ºi secþiune
transversalã. Acest fapt se datoreazã prezenþei pãrþii filetate care antreneazã în
conlucrarea pilot-teren un volum mai mare de pãmânt.
2.1.5. Piloþii alcãtuiþi din tronsoane prefabricate scurte sau piloþi Mega.
Sub aceastã denumire sunt cunoscuþi piloþii utilizaþi ca una dintre soluþiile de
consolidare a fundaþiilor. Desfãºurarea activitãþilor în spaþii limitate impune folosirea
unor
de lungimi reduse care prin rezemare cap la cap sunt presate în pãmânt, fig.2.13, primul
tronson fiind prevãzut cu vârf.
18
19
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Sonetele propriu-zise sau rezultate prin echiparea corespunzãtoare a unor utilaje sunt
prevãzute cu berbeci realizaþi din fontã ce au masa înte 1 ºi 10 t, aceasta fiind limitatã,
pentru o anumitã sonetã, de sarcina maximã a troliului cu tambur dublu ce realizeazã
ridicarea berbecului. Ele asigurã baterea piloþilor atât cu axa verticalã cât ºi înclinatã.
19
20
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Înclinãrile la care se pot înfige piloþii sunt cuprinse între limitele pe care o poate lua
lumânarea pentru baterea înclinatã în faþã sau spate.
Principalul dezavantaj al sonetelor echipate cu berbeci cu cãdere liberã este redusa
frecvenþã a loviturilor (5 – 10 lovituri/minut) ºi a lungimii de ghidare necesarã în faza
iniþialã de înfigere a pilotului, pentru asigurarea unei înãlþimi suficiente de cãdere pentru
berbec. Utillizarea acestor sonete se justificã în urmãtoarele situaþii:
- când echiparea unuia dintre utilajele excavator, draglinã, macara se dovedeºte mai
economicã în raport cu închirierea unor sonete echipate cu berbec acþionat cu abur sau tip
diesel;
- pentru lucrãri la care numãrul de piloþi este redus, caz în care închirierea ar mãri
costul lucrãrii cu un eventual avantaj privind durata punerii în operã a piloþilor.
Sonetele echipate cu berbeci acþionaþi cu abur, aer comprimat sau de tip diesel se
impun a fi folosite mai ales în cazul lucrãrilor cu numãr mare de piloþi, reducându-se
astfel durata de punere în operã a acestora.
Berbecii ce utilizeazã forþa aburului sau aerului comprimat sunt cu simplã acþiune
(fig.2.15 a) ºi cu dublã acþiune (fig.2.15 b), agentul de acþionare realizând, în primul caz,
ridicarea maiului dupã care acesta cade liber, în al doilea caz, atât ridicarea, cât ºi
imprimarea impulsului de lovire. Generatorul de abur sau compresorul sunt montate, de
regulã, pe platforma de lucru a sonetei.
Avantajul principal al acestora constã în faptul cã asigurã frecvenþe ridicate de lovire
a capului pilotului, de 0,5-1 Hz în cazul celor cu simplã acþiune ºi 1,6-4 Hz pentru cei cu
acþiune dublã. De asemenea, berbeci cu dublã acþiune se pot folosi ºi la baterea sub apã a
piloþilor. Lungimea unor astfel de berbeci este de ordinul a 2 pânã la 4,5 m, mai redusã
pentru cei cu acþiune dublã în raport cu cei cu acþiune simplã, asigurându-se astfel
înãlþimi de cãdere a maiului între 0,6 – 1 m.
Folosirea lor în condiþii eficiente pentru înfigere impune ca raportul dintre greutatea
maiului ºi a pilotului sã fie între 0,5 ºi 1.
Berbecii diesel, fig.2.15. c, sunt alcãtuiþi din cilindru, mai, nicovalã ºi un sistem
simplu de injecþie a combustibilului, Maiul este pus în lucru la în ceputul baterii, operaþie
20
21
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
ce constã în ridicarea mecanicã a lui, urmatã de cãderea liberã, timp în care se injecteazã
combustibilul ce se aprinde datoritã încãlzirii aerului comprimat de mai.
Explozia produce ridicarea maiului ºi înfigerea pilotului. Dacã avansarea pilotului
este semnificativã, cazul unor terenuri de consistenþã redusã, este de aºteptat ca ridicarea
maiului sã nu fie suficientã pentru a iniþia aprinderea amestecului de aer cu carburant,
ceea ce impune o nouã iniþiere a aprinderii. Prin urmare, utilizarea lor este eficientã pentru
înfigerea piloþilor în terenuri de consistenþã ridicatã, la strãpungerea unor straturi sau
când ridicarea maiului este maximã.
Berbecii diesel sunt uºor de manevrat, au un consum redus (4-16 litri/orã), sunt mai
uºori decât cei acþionaþi de aerul comprimat sau abur ºi lucreazã bine pânã la temperaturi
exterioare de 00 C. Nu necesitã unitãþi generatoare de aer sau abur ºi în consecinþã
legãturile necesare aducerii agentului la berbec. Se evitã ºi pericolul glazurãrii cu gheaþã
la exterior specific berbecilor acþionaþi pe bazã de aer comprimat, atunci când se lucreazã
la temperaturi scãzute. Un berbec diesel poate avea lungimi de 3,5 – 8,2 m (curent 4,5 – 6
m), recomandându-se ca pentru înfigere sã se asigure un raport între greutatea maiului ºi a
pilotului /1/ cuprins între 0,25 ºi 1. La noi în þarã se utilizeazã curent berbecii Diesel
Delmag (D.12, D.22) ce sunt montaþi pe sonetele G 17 sau GF 22. Cu aceºtia se pot înfige
piloþi de beton armat, de secþiune 35 x 35 cm2, cu lungime de maxim 13,0 m ºi respectiv
17,0 m.
Frecvenþa de lovire este de 42-60 lovituri/minut la o masã a maiului de 12,5-22 kN.
Folosirea sonetelor pentru baterea piloþilor din beton armat, indiferent de modul de
acþionare a berbecului, necesitã luarea unor mãsuri suplimentare de protejare a capului
acestora. În acest sens se utilizeazã un capiºon, fig.2.14 b, alcãtuit dintr-o cascã metalicã care
reazemã pe capul pilotului prin intermediul unei bucãþi de lemn de esenþã tare, ambele
fasonate la dimensiunile ºi forma acesteia. Spaþiul dintre pereþii verticali ai cãºtii ºi pilot se
împãneazã cu pâslã. Lemnul poate fi înlocuit cu un alt produs pe bazã de material plastic sau
cauciuc. Baterea piloþilor se realizeazã pe baza planului de pilotaj. Pentru un anumit pilot,
fazele principale de operare cu soneta sunt:
- ridicarea pilotului de la sol ºi aducerea lui în poziþia verticalã pe punctul de înfigere,
materializat pe teren printr-un þãruº;
- alinierea pilotului la glisiera lumânãrii ºi asigurarea lui de aceasta, coborârea ºi
înfigerea sub greutate proprie;
- coborârea capiºonului ºi a berbecului;
- efectuarea baterii prin punerea în lucru a berbecului.
21
22
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
q gI
I = mv = v ⇒ v =
g q
g I g ⎛Q ⎞
Condiþia = ⎜⎜ v 0 − I ⎟⎟ furnizeazã
q Q⎝ g ⎠
Qq
I = v0 (2.1 b)
g(Q + q )
La sfârºitul perioadei de restituire, deplasarea celor douã corpuri are loc sub valori
modificate ale impulsurilor, funcþie de coeficientul de restituire β, ºi anume:
I + β I pentru pilot ºi I0 – (1 + β) I pentru berbec.
Þinînd cont de relaþia (2.1 b), viteza vp ºi vb a pilotului ºi respectiv a berbecului vor fi:
q g.I(1 + β ) Q(1 + β )v 0
v p = I(1 + β ) ⇒ v p = = (2.1 c)
g q Q+q
Q g Q − βq
I 0 − (1 + β )I = v b ⇒ v b = [I 0 − (1 + β )I] = v0 (2.1 d)
g Q Q+q
Prin urmare, la sfârºitul perioadei de restituire, energia cineticã a celor douã corpuri
luate separat sunt:
2
1 1 Q 2 ⎛ Q − βq ⎞
E cb = Mv 2b = v0 ⎜ ⎟ (2.1 e)
2 2 g ⎜⎝ Q + q ⎟⎠
22
23
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
1 q 2 ⎡ Q(1 + β )⎤
2
1
E cp = mv 2p = v0 (2.1 f)
2 2 g ⎢⎣ Q + q ⎥⎦
23
24
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
-realizarea unor viteze mari de penetrare a pilotului, de peste 50 mm/s.
24
25
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
25
26
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
este marcatã printr-un punct de ridicare maximã;
26
27
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
în stare îndesatã.
Pentru nisipurile argiloase, eliminarea rapidã a apei duce la o creºtere a frecãrii în
timpul baterii, frecare ce scade odatã cu revenirea apei dupã încetarea baterii.
Înfigerea piloþilor constituie o sursã de vibraþie al cãror efect poate fi periculos pentru
construcþiile vecine, mai ales în situaþia în care amplasamentele ocupate prezintã o structurã
litostratigraficã cu straturi de nisipuri saturate. Îndesarea acestora, ca urmare a distrugerii
structurii prin lichefiere ºi rearanjarea particulelor, se traduce prin tasãri ce pot, funcþie de
mãrimea lor, afecta sau nu construcþiile existente. În general se considerã cã pentru viteze
ale vibraþiilor din înfigerea piloþilor sub 5 cm/s, nu apar deteriorãri în structuri, cu toate cã în
cazul unor depozite de nisipuri afînate, saturate, s-au observat tasãri periculoase ºi pentru
viteze de 0,2 - 1 cm/s. Pentru caracteristicile de lucru ale sonetelor, vibraþiile prezintã valori
semnificative ale vitezelor de propagare pânã la distanþa de circa 50-100 m.
Observaþiile efectuate asupra unor lucrãri de construcþii - clãdiri, rampe de acces,
colectoare etc., aflate sub influenþa vibraþiilor induse prin baterea piloþilor, pun în evidenþã
dezvoltarea unor tasãri suplimentare de pânã la 8 cm. Îndesarea nisipurilor ca urmare a
vibraþiilor induse de procedeul de înfigere trebuie luatã în consideraþie ºi la stabilirea
distanþelor la care sunt dispuºi piloþii ºi a succesiunii lor de punere în operã pentru o aceeaºi
lucrare.
Îndesarea provocatã de dislocuirea volumului de pãmânt ocupat de pilot este însoþitã
de o modificare a stãrii de tensiuni dupã direcþia orizontalã. Considerând o coroanã circularã,
fig.2.21, de grosime dρ, aflatã în interiorul zonei de influenþã de extindere r = a r0, eforturile
unitare orizontale la nivelul adâncimii z, pe cele douã feþe ale coroanei vor fi σx ºi respectiv
σx + dσx.
Din condiþia de echilibru a eforturilor orizontale rezultã:
2πρσx = 2π (ρ + dρ) (σx + dσx)
Prin operare ºi neglijarea produsului micilor diferenþe rezultã urmãtoarea ecuaþie
diferenþialã:
dρ dσ
=−
ρ σx
27
28
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
(12.2)
Valoarea acesteia rezultã din condiþia ca la limita zonei de influenþã efortul orizontal
sã fie egal cu împingerea în stare de repaos:
ρ = a r0 σx = k0 .γ z ºi C = a r0 k0 γ z
În cazul când deplasarea pãmîntului împins de pilot este suficientã pentru mobilizarea
împingerii pasive, atunci pentru ρ = r0:
ar k γ
σ x = Pp = k p .γ z = 0 0 z rezultând a = kp / k0
r0
Luând pentru kp ºi k0 valoarea 3 ºi respectiv 0,5, rezultã a ≅ 6 ceea ce coincide cu
mãsurãtorile experimentale, fig.2.20 a.
În cazul pãmânturilor argiloase, caracterizate de permeabilitate redusã, mãsurãtorile au
pus în evidenþã modificãri semnificative în cuprinsul unui volum de extindere 2d în raport cu
axa pilotului, fig.2.22 a, prin prezenþa unor zone cu structurã complet distrusã 1 ºi puternic
comprimatã 2, urmate de pãmânt cu structura practic intactã 3. Înfigerea produce modificãri
semnificative ale rezistenþei la forfecare a cãrei refacere are loc în timp dupã încetarea
acesteia. În fig.2.22 b sunt date curbele de variaþie ale rezistenþei la forfecare în raport cu
distanþa faþã de pilot pentru starea naturalã a pãmîntului - 1, imediat - 2, la o zi - 3 ºi la
câteva sãptãmîni - 4 dupã înfigere. Reducerea rezistenþei pe durata baterii, curba 2 este
determinatã de dezvoltarea unor presiuni mari ale apei din pori, distrugerea structurii ºi
parþial de comprimarea radialã a pãmântului.
Dupã aducerea pilotului la cotã prin încetarea baterii, pãmântul revine în timp la
rezistenþa iniþialã, în unele situaþii semnalîndu-se chiar valori mai mari. Acest lucru atrage
dupã sine creºterea frecãrii unitare între pilot ºi pãmânt - fig.2.22 c, intervalul de timp necesar
28
29
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
atingerii valorilor maxime ale frecãrii fiind denumit "timp de odihnã".
29