You are on page 1of 3

Lucrare practică №4

Tema: Carie dentară. Clasificări. Principii clasice și moderne de preparare a


cavităților carioase.

1. Noțiune de carie dentară.

Caria dentară este un proces distructiv cronic al țesuturilor dure dentare, fără
caracter inflamator, producând necroza și distrucția acestora, urmate de cavitație
coronară sau radiculară. Caria se dezvoltă numai pe dinții în contact cu mediul bucal și
niciodată pe dinții complet incluși sau foarte bine izolați de mediul bucal.
Caria dentară reprezintă un proces patologic localizat care se desfășoară în
țesuturile dure dentare după erupția dinților fiind influențat multifactorial, se manifestă
prin tulburări metabolice și este caracterizat prin demineralizarea superficială, în focar,
a unei părți anorganice de smalț, distrucția matricei lui organice și, în final,
ramolismentul țesuturilor dure dentare cu formarea ulterioară a defectului cavitar în
smalț și dentină, iar, în urma netrării la timp, este însoțită de complicații inflamatorii din
partea pulpei și a periodonțiului.
Caria este un proces dinamic desfășurat la interfața dintre placa bacteriană și dinte.
Transformarea leziunii carioase inițiale reversibile necavitare într-o leziune cavitară este
consecința perturbării echilibrului dintre procesele permanente de demineralizare și
remineralizare.
Caria este o boală multifactorială caracterizată printr-o distrucție localizată a
țesuturilor dure dentare sub acțiunea microorganismelor.
Procesul carios este caracteristic organismului viu. După moarte, țesuturile dure
dentare rămân aproape neafectate

2. Clasificarea cariei dentare după Black, după profunzime și după evoluție clinică.

După Black:
Clasa I – include cavitățile situate în șanțurile și gropițele smalțului pe suprafața
ocluzală a molarilor și premolarilor, în șanțurile și gropițele vestibulare sau orale, la fel
și în gropițele orale ale incisivilor superiori.
Clasa II – include cavitățile situate pe suprafețele proximale ale molarilor și
premolarilor.
Clasa III – include cavitățile situate pe suprafețele proximale ale dinților frontali,
fără lezarea unghiului incisiv.
Clasa IV – include cavitățile situate pe suprafețele proximale ale incisivilor, cu
lezarea unghiului incisiv sau imposibilitatea păstrării acestuia.
Clasa V – include cavitățile situate în treimea cervicală pe suprafața orală a tuturor
dinților.
După profunzime:
 maculă
 superficială
 medie
 profundă

După evoluție clinică:


A. Pentru dinții permanenți:
 gr. I – leziuni limitate în smalț;
 gr. II – leziuni care au atins joncțiunea smalț-dentină;
 gr. III – cu interesare limitată a stratului dentinar;
 gr. IV – cu interesare extinsă a stratului dentinar.
B. Pentru dinții temporari:
 simplă – interesează smalțul și limitat dentina dar rămâne un strat gros de dentină
integră
 profundă – interesarea extinsă a stratului dentinar și menținerea unui strat
dentinar integru

3. Principiile clasice și moderne de preparare a cavităților carioase.

Primul principiu, clasic, după Black, include necesitatea extensiei profilactice a


limitelor cavității pînă la țesutul dentar sănătos în așa numitele zone imune care au
capacitatea de autocurățire și sunt mai rar afectate de carie. Actualmente se consideră că
prepararea trebuie făcută minim invaziv și accent se pune asupra principiului utilității
biologice conform căreia extensia se realizează econom, smalțul și dentina eliminîndu-
se până la țesuturile vizibil sănătoase.
Al doilea principiu solicită crearea celor mai bune condiții pentru fixarea
materialului de obturație: sunt eliminați complet smalțul și dentina alterați și sunt create
cele condițiile cele mai favorabile pentru fixarea materialului de obturație cu restabilirea
ulterioară a formei anatomice și funcției dintelui.

Principii generale pentru cavități carioase formate după Black:


 marginile trebuie să fie netede, drepte, fără zimți, marginile subminate, fără
dentină subiacentă trebuiesc înlăturate
 îndepărtarea minuțioasă și completă a dentinei carioase
 extensia întru profilaxie până în zonele imune pentru profilaxia recidivei
 o cavitate în formă de casetă este optimă pentru o retenție și stabilitate maximă a
obturației
 pereții și podeaua trebuie să formeze un unghi drept
 pereții trebuie să fie verticali și plani
 podeaua trebuie să fie plată și să crepiteze la sondare
 trecerea unui perete în altul trebuie să fie sub un unghi
 cavitatea poate avea o configurație din cele mai variate.
4. Condițiile de preparare indoloră a țesuturilor dentare dure.

Surse de excitare în timpul preparării:


- căldura
- vibrațiile
- presiunea

Mijloace fizice:
a) folosirea instrumentelor ascuțite și tăioase
- pentru smalț: pietre de carborund sau diamantate,cu turații de 4000-5000 rpm
- dentina: freze, turații mici: 600-2000 rpm
- se lucreaza cu întreruperi dese
b) analgezia prin răcire – cu clorura de etil, jet, aplicare pe buleta de vată – provoacă
dureri vii în momentul aplicării.
Sunt diferite metode de racire - jet de aer - anestezia se obține în cîteva minute.

Mijloace chimice:
a) substanțe chimice cu acțiune locală – paraformaldehida, Nafestezina
b) anestezia cu injecție
c) electroosmoza se bazează pe o difuzie mai profundă a amestecului în canaliculele
dentinare cu ajutorul curenților alternativi
d)anestezie generala

5. Reacția pulpei la instrumentele rotative.

6. Protecția ochilor. Protecția țesuturilor moi a pacientului.

7. Contaminarea aerului în timpul preparării țesuturilor dentare dure.

8. Poziția pacientului și a doctorului în timpul preparării cavităților carioase pe


grupuri de dinți.