You are on page 1of 2
Lucrare de laborator nr. 1 Subiect: Subregnul PROTOZOA Materiale și ustensile: micropreparate fixe din protozoare, microscop, material viu, lame, lamele, pipete, planșe didactice, creioane colorate. Obiective: Studentul va fi capabil:  Să identifice principalele grupe de protozoare;  Să recunoască organitele componente ale celulei unui protozoar;  Să reproducă elementele studiate în lucrare;  Să descrie metodele de colectare ale protozoarelor. Metode de cercetare şi conservare Protozoarele se studiază în special pe materiali viu, deoarece prin fixare au diferite substanţe se distrug mulţi constituenţi citoplasmatici. Această cercetare este completată cu cea pe preparate microscopice permanente. Protozoarele libere se colectează din apele marine, interstiţiile nisipurilor marine, apele dulci (curgătoare, lacuri, bălţi etc.). Existenţa lor este determinată şi de anotimp. Se alege cu atenţie locul colectării; cu cât apele sunt mai bogate în substanţe organice, cu atât şi fauna de protozoare este mai abundentă. Se colectează plantele acvatice, muşchii de pe pereţii bazinelor, de pe pietre etc. Proba luată în borcane este ferită de căldură, soare şi trepidaţii. Pentru aceasta se învelesc borcanele în hârtii umede şi se aşează în cutii de lemn, special amenajate; este recomandabil să se facă transportarea în termosuri. Fiecare probă se etichetează (locul colectării, data, temperatura apei etc.). Aduse în laborator, apele cu protozoare sunt lăsate la temperatura de 18-22°C, Ia umbră sau lumină (pentru formele autotrofe), pentru a se linişti. Analizarea picăturii de apă se face la microscop pe lame (eventual lame escavate); pentru a împiedica uscarea se pipetează apă, se ung marginile lamelei cu vaselină sau se parafinează. De asemenea, protozoarele se colectează din infuzii, pe care le pregătim în laborator ou cel puţin patru săptămâni înaintea demonstraţiilor. Infuziile se prepară în vase de sticlă, din fân, paie, frunze de salată, plante veştede tocate, peste care se toarnă apă fiartă şi răcită, apă de robinet normală sau apă de ploaie. Vasele se ţin în locuri calde, la fereastră, nu direct în soare, acoperite cu o placă de sticlă, tifon sau lăsate liber. După câteva zile, se ia cu pipeta câte o probă din fiecare vas şi se cercetează la microscop; la început, protozoarele sunt rare. În vasele în care nu au apărut, se adaugă puţină apă dintr-o mlaştină, şanţ sau butoi ou apă de ploaie. Această apă se strecoară pentru a se evita introducerea micilor crustacei (Daphnia şi Cyclops). După circa 14 zile, majoritatea infuziilor sunt bogate în protozoare, ele se dezvoltă într-o succesiune, care nu se respectă întotdeauna: mai întâi apar infuzorii din genul Colpoda, Hypotrichii (Stylonychia), Paramecium, Vorticella şi mai târziu Amoeba (Rizopode). Se examinează pelicula sticloasă de la suprafaţa apei, depunerile de pe pereţii şi fundul vaselor în care s-au pregătit infuziile. Fiecare infuzie are o formă specifică şi o succesiune caracteristică; de aceea se pregătesc moi multe vase. Pentru obţinerea culturilor pure, se separă cu o pipetă indivizii speciei care ne interesează şi se trec în lichide sterilizate prin fierbere (30 min). Culturile sunt indispensabile în studiul protozoarelor, însă este foarte dificil a le întreţine mult timp, deoarece ele îmbătrânesc prin apariţia toxinelor care le degradează. Pentru a împrospăta culturile sunt propuse diferite mijloace: agitaţia mecanică înlătură crusta de alge de la suprafaţă şi vegetalele putrezite; neutralizarea ou soluţie de carbonat de sodiu (1 gram la 100 cm3 apă), spălarea succesivă cu ajutorul unui sifon de cauciuc terminat printr-un tub de sticla ce atinge fundul vasului şi prin care se aspiră apa degradată; un alt tub, cu un orificiu de 5 cm, este plasat aproape de suprafaţă; acesta serveşte la introducerea apei proaspete. Important este ca nivelul apei, în timpul acestei operaţii, să nu varieze. Acest procedeu se aplică foarte lent în circa 1 – 2 ore. Protozoarele parazite se obţin în urma unei riguroase analize parazitologice organelor și afectate. Noi ne vom limita la a da indicaţii numai pentru grupele pe care le menţionăm. Protozoarele simbionte, în special ciliatele simbionte (Ophryoscolecidae), se recoltează din stomacul rumegătoarelor. în acest scop se rade mucoasa stomacală sau se ia din finul ingerat trecându- se proba în ser fiziologic. Pentru evidenţierea diferitelor organite şi incluziuni ale protozoarelor se recomandă coloraţiile vitale cu roşu neutru pentru vacuolele digestive şi granulele de reacţie produse de elementele golgiene; verde janus pentru chondriom, albastru de metil pentru nucleu şi granulele citoplasmatice; sudanul III pentru colorarea grăsimilor neutre. Aceşti coloranţi sunt mai puţin toxici şi nu alterează structura celulei. Preparatele fixe cu protozoare se obţin prin metoda frotiurilor umede sau prin aceea a frotiurilor uscate, fixate şi apoi colorate. Sarcina 1. Analizați preparatul fix sau materialul la microscop și identificați speciile de sarcodine. Utilizând planșele, figurile din manuale (Doghel, 1981) desenați structura amibei (Amoeba proteus) cu următoarele elemente: membrană citoplasmatică, ectoplasmă, endoplasmă, vacuolă contractilă, vacuolă digestivă, nucleu, pseudopode. 3p Sarcina 2. Analizați preparatul fix sau materialul la microscop și identificați speciile de flagelate. Utilizând planșele, figurile din manuale (Doghel, 1981) desenați structura euglenei verde (Euglena viridis) cu următoarele elemente: flagel, vacuolă pulsativă, cromatofori, nucleu, granule de paramil, stigmă. 3p Sarcina 3. Analizați preparatul fix sau materialul la microscop și identificați speciile de ciliofore. Utilizând planșele, figurile din manuale (Doghel, 1981) desenați structura parameciului (Paramecium caudatum) cu următoarele elemente: cili, vacuolă digestive, trihocist, citofaringe, macronucleu, peristom, micronucleu, vacuolă pulsativă. 3p Sarcina 4. Utilizând planșele, figurile din manuale (Doghel, 1981) reprezentați ciclul de dezvoltare a sporozoarului Plasmodium malariae, descrieți-l pe scurt. 3p Lucrul individual 1. Realizați un eseu cu tema ”Rolul protozoarelor în natură și viața omului” 10 p (rolul protozoarelor în sol /edafice/; în ecositeme acvatice, protozoarele parazite) Bibliografie  Догел, В. А. Зооложия невертебрателор, 1989, p 20-90  Melian, I. Biologia nevertebratelor cu elemente de ecologie şi biochimie, 2007, p 8 – 14.  Crişan, A. Biologia Animală I: Nevertebrate, 1999, p. 18 – 45.  Neculiseanu, Z.; Lumea animală a Moldovei: Vol.1: Nevertebrate. 2010, p 8-19.  Firă, V. Zoologia nevertebratelor : Vol.1 : Protozoa. 1974. 215 p.