You are on page 1of 7

Poveste de Duminica…pentru cei care au inca sufletul de copil

De-as avea un nas verde

de Max Lucado

“Lucia si Pancinello priveau pe fereastra atelierului lui Eli. Asemenea semenilor lor si ei erau omuleti
din lemn. Dar spre deosebire de ceilalti, ei nu stateau la coada care se vedea in oraselul din vale.

-Uita-te la toti omuletii astia! Spuse Pancinello.

-Nu inteleg, zise Lucia. De ce ar vrea sa isi vopseasca cineva nasul in verde?

-Pentru ca asa fac toti ceilalti, ii raspunse Eli fara sa-si ridice privirea de la bancul de lucru.

Pancinello nu intelese.

-Cum adica? intreba el.

-Toti vor sa arate ca ceilalti. Cand vor sa poarte toti palarii patrate, cand pantofi cu talpa groasa. Anul
trecut erau in voga urechile galbene. Iar acum e la moda sa ai nasul verde. Asa ca toata lumea vrea sa
isi vopseasca nasul.

-Si nasul verde ii face mai destepti/ intreba Pancinello.

-Nu

-Ii face mai puternici?

-Nu.

-ii face mai rapizi?

-Nu.

-Atunci la ce e bun nasul verse?

Eli isi ridica privirea si spuse zambind:

-Ca sa-i faca un pic mai verzi.

Zambetul ii pieri insa, cand se uita pe fereastra la omuletii care stateau la coada.

-Ei cred ca vor fi mai fericiti daca arata ca ceilalti. Dar eu i-am creat dinadins diferiti. A fost idea mea
sa-I fac pe unii pistruiati, pe altii cu nas lung sip e altii cu ochi caprui… Acum ei vor toti sa arate la fel.

-Nu si eu, spuse Lucia. Eu sunt multumita asa cum m-ai facut.

-Si eu, aduuga si Pancinello. N-am nevoie sa am nasul verde ca sa simt ca sunt deosebit. Facu o pauza
si dup ace privi spre orasel, continua:

-Dar as vrea sa vad cum arata de aproape un nas verde. Vrei sa mergem?

dar Lucia a fost cea care a pus intrebarea: -Si cine l-a pus pe el sa decida ce este la moda? Omuletul parea nedumerit. Omuletii cu nasul vopsit se ciocneau de pereti. El a venit cu idea nasurilor vopsite…si a palariilor patrate. Din strada coada parea si mai lunga. -Asta e ultima moda. ci trecu pe langa ei. care se asorta de minune cu nasul lui verde intens. exclamara unii. -Nu uitati. zise lucia radicand din umeri. -La o parte. cum sa ti se vada ansul daca nu il tii ridicat? Cu toate acestea era riscant sa treci pe langa cei care-si tineau nasul pe sus. intotdeauna a fost asa. . asa ca Lucia si Pancinello trebuiau sa fie foarte atenti. cu nasul pe sus. Noutatile sunt specialitatea lui. -Nu stiu. a pantofilor cu talpa groasa si a urechilor galbene. le explica omuletul. -Aah! Il admirara altii Omuletul proaspat vopsit nu se opri sa le vorbeasca. iar nasurile si mai verzi. vine un nas nou! -Oooo. caci despre el era vorba. nu stiu. Lucia si Pancinello isi croira drum pana in fata si vazura cum intrau omuletii unul dupa altul in atelierul de vopsit nasuri si ieseau de acolo colorati. Nu-i asa ca e grozav? Lucia si Pancinello se uitara mai bine la omuletul inalt cu voce grava si zambet larg. -Nu numai atat. El decide ce e la moda. v-am facut deosebiti intentionat. iar cu cealalta isi conducea sotia prin multime. Nu ramaneti singurii cu un nas banal! -Cine era acela? Intreba Pancinello. la o parte. La urma urmei. le raspunse cineva din spate. la palaria mare si papionul verde.Cu o mana le facea semn omuletilor sa se dea in laturi. sotia mea trebuie sa faca urgent o retusare. -Pai. -Stati asa! Ia uitati-va. Apoi privirea i se lumina. Faceti loc. le mai spuse el. Toti omuletii cu nasul verde faceau la fel. Amandoi se gandeau la acelasi lucru. -Cum sa nu sti? E domnul Willy Stilatul. de usi si chiar unul de celalalt. -El e proprietarul atelierului de vopsit nasuri? intreba Pancinello.Cei doi se ridicara sa plece si Eli le zambi. ca si cum niciodata nu-i trecuse prin cap o asemenea intrebare. se rasti la ei un omulet de pe trotuar. Insa acum un omulet ocupase toata strada. striga primarul.

dar eu speram ca vei trece si tu pe acolo. -Am auzit ca vopseaua iti pisca nasul. sa mergem! Trecand prin fata atelierului. . il vazu pe Willy Stilatul studiindu-si nasul intr-o oglinjoara pe care o tinea in mana. -Haide Pancinello. Si acum mi se vede culoarea adevarata. raspunse Pancinello. Pancinello facu si el acelasi lucru. Pancinello se plimba pe strada cu Aschiuta si Buturuga. ti-ar sta bine cu verde. continua Buturuga. Pancinello? Eu mi l-am vopsit. -N-am observant asta pana acum. adauga si Aschiuta. -Chiar te gandesti sa aci asta? Intreba Buturuga. Mi-a sarit din vopsea atunci cand m-am ciocnit cu un copac. In timp ce multimea se dadea in latui. -Si miroase urat. plangea ea. -Vai. Pancinello recunoscu imediat vocea. Crenguta intinse mana spre el si-i atinse varful nasului. acoperindu-si nasul cu amandoua mainile. pur si simplu ingrozitor. -Ai un nas asa de dragut! Spunand asta se intoarse si pleca. Pancinello isi duse mana de la ureche la nas. asa ca incerca sa si le acopere cu mainile -Dar de ce nu-ti vopsesti nasul. prietenii lui.-E ingrozitor. zise ea. -Si vopseaua nu se duce decat cu smirghel. spuse Buturuga. fu de acord si Pancinello. -Atata agitatie pentru un nas verde… -Chiar asa. -Da. E ingrozitor. Urechile I se inrosira. -Crenguta? Se intoarse spre fata cu ochi mari si zambet dulce. Lucia fu nevoita sa-l apuce de brat. Pe mine n-ai sa ma vezi niciodata in atelierul de vopsit nasuri. -Iar pensula poate sa-ti intre in ochi. -Pe curand. In dimineata urmatoare. In plus. Lucia zise clatinand din cap. fluturand mana. Cand ajunse acasa. Mereu i se intampla asta cand o vedea. pur si simplu ingrozitor. dar nasul meu chiar e cam palid. Apoi se intoarse si privi intr-o vitrina. mai adauga Aschiuta. Pancinello. Ca sa-I distraga atentia. oarecum. Si toti fac la fel.

incercand sa acopere harmalaia.-Sst! -Pancinello isi duse un deget la buze si arata spre o multime de omuleti cu nasul verde. -Ai schimbat infatisarea orasului nostrum. Ca la un semnal. spuse: -…ca ei! Toti incepura sa rada. nu pot sa-mi mai tin nasul ridicat. Daca ma intorc spre tine. striga primarul. stateau sotia sa cu nasul proaspat vopsit si Willy Stilatul. Aschiuta. Pancinello si prietenii lui isi lasara capetele in jos si-si acoperira nasul cu mainile. Buturuga. Dupa cateva minute. anunta el. . in cautarea cuvantului porivit. de o parte si de alta. omuletii incepura sa-si mangaie nasurile. Cu totii aplaudara si mai tare. -Nu te vad. Iti recunoastem meritele. Fara tine. -Sunteti stilati! Sunteti tari! Sunteti grozavi!Sunteti verzi! -Ii datoram totul lui Willy Stilatul. Aschiuta si Pancinello se intoarsera si plecara de acolo. cel care a descoperit Solutia impotriva unui nas banal! In timp ce toti strigau si aplaudau. Nu se oprira decat in fata magazinului de vopsit nasuri. -Se intampla ceva. -Sa-l aplaudam pe Willu Stilatul. dar mai trebuie sa si mergi ciudat. Pancinelo. dar nu-i asa ca e grozav sa fii la moda? Intreba Pancinello. -Da. am devenit un omulet mai bun! exclama al treilea. -Bine ati venit cu totii la prima intalnire a Clubului omuletilor Nasosi. striga el. -De cand am nasul verde. Atunci il zari pe Pancinello si pe prietenii sai. Nu numai ca trebuie sa iti vopsesti nasul. iar langa el. -Oamenii ma iubesc datorita tie! spuse cineva. Primarul agata o medalie de gatul lui Willy Stilatul. Primarul state ape o scena. zise Aschiuta ridicandu-se nasul in sus. am arata toti ca… primarul se opri. Verdele vostru stralucitor dovedeste ca sunteti la moda. Aratand cu degetul spre ei si zambind dispretuitor. primul care s-a gandit la vopsirea nasului. ce stateau in piata orasului. -Hei. -Dar nu e usor deloc! Spuse Buturuga. -Eu am mai multi prieteni acum! striga altul. iesira toti trei de acolo cu nasul colorat si pornira pe Aleea Wemmik. merg cum trebuie? Pancinello nici nu se uita la el.

Era Lucia. Cei trei stateau cu alti omuleti cu nasul verde si mergeau saptamanl la cosmeticianul de nasuri pentru un tratament de lustruire. Cei trei prieteni se privira cu tristete. dar se opri. le placea sa ii priveasca dispretuitor pe omuleii care nu aveau nasul vopsit. -Trebuie sa-I spuna cineva si lui ce e la moda. Si-au cumparat nas-manusi pentru zilele reci sin as-umbrele pentru zilele ploioase. un omulet cu nasul rosu. Pancinallo se simti rusinat. Iar cei care nu aveau nasul rosu stateau la rand ca sa si-l vopseasca. Insa dupa foarte putin timp nu mai era la moda nici nasul albastru.Si cateva zile chiar asa a fost. Apoi pe altreilea…sip e al patrulea. dar a fost si mai deranjat de ce avea sa urmeze. Intr-o buna zi. Pancinallo a fost de accord. Nu ii convene ace-I spusese fata. -Cine n-are nasul verde e atat de … -Atat de cum? Il intrerupse o voce. le raspunse Willy. El vru sa mai zica ceva. Dar mai mult decat toate. mai zarira un omulet. Dar apoi. Nu mai e la moda nasul verde. Poftiti si veti fi la moda. tot cu nasul rosu. zise el. -Dar credeam ca suntem la moda. Au citit chiar si cartea cea nou a lui Willy Stilatul “Un nas de invingator”. Rosu va acoperi verdele. nu! Isi spusera unul altuia. Apoi rozul se demoda si galbenul ii lua locul. pe nimeni in afara de tine. Chiar a doua zi dimineata. ci rosu! -Dar abia ne-am vopsit nasul in verde! ii spusera ei. ii raspunse ea. vazura pe partea cealalta a drumului. Curand . erau inconjurati de omuleti cu nasul rosu. bombani buturuga. cand cei trei prieteni mergeau spre orasel. Era in voga nasul roz. -Poftiti. -Nu te-am mai vazut de mult. Apoi galbenul se demoda si fu inlocuit de portocaliu. -Nu-I nimic. -N-ai mai vazut pe nimeni de mult. isi zisera unul altuia. cand se simteau din cale-afara de multumiti de ei insisi. Cand ajunsera in oras. Insa ce altceva puteau face acum decat sa se aseze la rand si sa-si vopseasca nasul in rosu? Cateva zile au fost din nou ca ceilalti pana intr-o dimineata cand zarira un omulet cu nasul albastru. Aschiuta ii spuse lui Pancinello: -Nu-mi pot imagina cum de mai exista oameni care nu au nasul verde. Nu din nou! Si isi schimbara iar culoarea nasului. -Vai. poftiti! Striga Willy Stilatul de pe treptele atelierului sau.

zise Buturuga. toti trei intoarsera capul. -Si ma durea gatul de la atata stat cu nasul pe sus. nu-i asa? Pancinello dadu din cap aprobator. -M-am saturat de asta. -Crezi ca Eli ar vrea sa ne ajute? -De ce nu-l intrebati? La auzul vocii bine cunoscute. -Si ati reusit? intreba Eli. -Vrei sa vii si tu cu mine? O intreba Pancinello. -Si eu.Pancinello si prietenii sai aveau atatea straturi de vopsea pe nas. Cand ajunsera pe coama dealului. care era asezata pe varful dealului. -Nu prea. incat nici nu-si mai aminteau care era culoarea lor naturala. De fiecare data cand credeam ca am reusit. le spuse ea. adauga mesterul. -Asta speram sa fie culoarea definitiva. -Ati incercat si voi sa fiti ca toti ceilalti. . zise Lucia. -Asta pentru ca nu ati fost create sa mergeti asa. -O fi suparat pe noi? se intreba Pancinello -E trist. Cei trei se asezara pe o piatra. isi zisera ei in ziua in care isi vopsira nasul in portocaliu. Ar fi trebuit sa-l ascult pe Eli. Eli iesi din atelier si se indrepta spre ei. le spuse Eli. Ce n-as da sa am nasul ca la inceput. -Mi-a zis sa-ti spun sa vii. -Pot sa vin si cu prietenii? Bineinteles! zise ea. Pancinello se uita in sus spre casa lui Eli. adauga fata. Se intalnira in curte si el le exmina nasurile pe rand. Dar se inselara din nou. spuse Pancinello. -Asta se intampla intotdeauna. se planse Buturuga dupa ce vazu un omulet cu nasul mov. se gasea cineva sa schimbe regulile. -Eli intreaba de voi in fiecare zi. dar nu suparat. -Negresit! Astfel cei patru incepura sa urce pe cararea care ducea spre casa lui Eli. -Lucia! Exclamara ei. sprijinindu-si capetele in maini.

Chiar daca slefuirea era dureroasa. -Se poate? Intrebara ei. Isi baga mana in buzunar. -Sigur ca se poate. merita suferinta ca sa poata redeveni normali. spuse Aschiuta. -Dar o sa-mi ia ceva timp. Pancinello si prietenii isi urmara creatorul in atelier unde statura toata ziua pentru ca adcesta sa le indeparteze vopseaua de pe nas. . Intotdeauna va voi ajuta sa fiti asa cum v-am creat sa fiti.-Vrem doar sa fim noi insine din nou. de unde scoase o bucata de smirghel. -Ma bucur sa aud asta. raspunse eli.